Rugciunea lui Iisus

Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu

- ndrumator duhovnicesc -

Ierod. Cleopa Paraschiv

Arhim. Mina Dobzeu

Carte aprut cu binecuvntarea

Prea Sfintitului Printe GALACTION
Episcopul Alexandriei si Teleormanului

Editura Agaton
Colectia Rugul aprins
Fgras, 2002

Cuvnt nainte

Rugciunea nencetat
Privegheati dar n toat vremea,
rugndu-v (Luca XXI, 36).
Cu toate c literatura filocalic privitoare la Rugciunea lui Iisus este
foarte bogat, aparitia unei noi crti pe aceast tem este folositoare de
suflet. Aceasta pentru c rugciunea este numit inima ortodoxiei de
ctre Nichifor Crainic (Rugciunea lui Iisus n Gndirea 17 (1938) nr. 5,
p. 217 224). Ea este o practic, care, bucurndu-se de o vechime
considerabil, rmne pn astzi extrem de vie n Rsritul crestin (UN
MOINE DE LEGLISE DORIENT, La prire de Jsus, ed a III a,
Chevetogne, 1963, p. 7).
Mai mult, Cel care caut Absolutul se poate ntoarce si spre
Filocalie unde se va nvta c doar rugciunea nencetat este eficace, c
adevrata rugciunea nseamn s-ti ridici fr ncetare gndul si atentia
spre amintirea lui Dumnezeu, s mergi n prezenta Lui, s trezesti n tine
dragostea Lui gndindu-te la El, si s asociezi numele lui Dumnezeu cu
respiratia si cu btile inimii. Aceast metod asociaz trupul, atentia
intelectual, memoria afectiv, fortele psihice profunde, pe scurt, persoana
n ntregimea ei, n cursul acestei activitti orante, care dup Sfntul
Simeon Noul Teolog, constituie sinteza oricrui bine. Nu omul actioneaz,
ci harul o face nluntrul lui. Singura mngiere ntre nevoia de credint si
neputinta de a o face s izvorasc prin mijloace omenesti este implorarea:
Cereti si vi se va da. Doar prin rugciune se ajunge la credint, cea care
mut si muntii, si faptele cele bune se pot atunci mplini (Pelerini rusi si
vagabonzi mistici, trad. Magdalena Mrculescu Cojocea, Elena Soare, Ed.
Pandora, Trgoviste, p. 223).
Pn la mijlocul secolului XI, aceast rugciune nu cunostea o
difuziune comparabil celeia care apare n secolul XIV; diferiti autori,
admisi sau nu n Filocalie, celebreaz excelenta virtutilor ei. Sfntul Teofan
Zvortul reia, ca si altii, nvttura avvei Filimon: Cheam pe Domnul cu
srguint: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe

3
mine pctosul sau pctoasa! F aceasta nencetat: la biseric, acas,
pe drum, n timpul lucrului si n timp ce mnnci, n pat; cu un cuvnt, de
cnd deschizi ochii si pn i nchizi; lucrul va fi ntocmai cu a nftisa orice
lucru soarelui, fiindc aceasta nseamn a sta naintea fetei Domnului,
Care este soarele lumii duhovnicesti.
Potrivit cu ceea ce s-a spus despre rugciune n general, distingem
trei etape ale rugciunii: vocal, mental si a inimii. Recitarea vocal si are
nendoielnic valoarea ei; la fel practica rugciunilor scurte si dese. Sfntul
Teofan Zvortul are ns dreptate s se opun celor ce vroiau s atribuie
acestei rugciuni o valoare aproape sacramental, creznd c au gsit n
ea un talisman.
n ce priveste continutul, mai multi autori au artat, ncepnd din
secolul XIV, superioritatea formulei, punnd n evident toate virtutile ei.
Dar se poate pune accentul pe primul sau pe cel de al doilea element al
rugciunii. n acest ultim caz, rugciunea lui Iisus este una din
numeroasele rugciuni de umilint (katnyxis) n vog n mediul monastic
ce cultiva plnsul (pnthos). Autorii mai recenti insist mai degrab asupra
primului element: puterea special a numelui Domnului. Dar e mai bine ca
aceste elemente adoratia si zdrobirea inimii, vederea abisului intre divin
si uman si, n acelasi timp, a ceea ce depseste acest abis, milostivirea
Dumnezeului Om, s nu fie separate unul de altul.
n fine, etapa inimii: Obisnuieste scrie Sfntul Teofan Zvortul s
te rogi cu mintea n inim: Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem!. Cnd vei nvta s faci cum trebuie aceast rugciune, sau mai bine
zis, cnd aceasta va intra n inim, ea te va conduce la scopul dorit, cci ea
va uni mintea cu inima ta, va pune capt neornduielii gndurilor tale si ti
va da puterea de a ocrmui gndirile sufletului tu.
Scopul acestei rugciuni este crearea si consolidarea unei anumite
stri a inimii. Isihastii athoniti voiau s ajute acest proces de asimilare
interioar printr-o tehnic psiho-somatic. Cel mai vechi teoretician
cunoscut al acesteia este monahul Nichifor (a doua jumtate a secolului
XIII). Pentru practicarea ei e presupus o pregtire moral: o constiint
curat, lipsit de griji (amerimnia). Se cer apoi o serie de conditii exterioare:
o chilie nchis, pozitia asezat pe un scunel jos, sprijinirea brbiei pe
piept ntorcnd ochiul trupesc mpreun cu mintea spre mijlocul
pntecelui, altfel zis spre buric.
Exercitiul nsusi cuprinde o rrire regulat a respiratiei (mai trziu se va
spune c repetitia formulei trebuie sincronizat cu ritmul ncetinit al
respiratiei), o explorare mental a sinelui visceral n cutarea locului inimii
si invocarea perseverent a lui Iisus.
Dificil si plin de ntunecime la nceput, unificarea mintii cu
rugciunea produce n curnd bucurie, desftri negrite, imunitate fat de

4
atacurile vrjmasului, iubire crescnd de Dumnezeu, o mare lumin numit mai trziu taboric. (Thoms Spidlik, Spiritualitatea Rsritului
Crestin, Trad. Diac. I. I. Ic jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 353 355).
Cititorul trebuie s fie lmurit ns despre nvttura ortodox despre
minte si inim n practica isihast. De aceea mentionm c:
Isihasmul, asceza ortodox, este o ncercare si o miscare teologic
prin care se ncearc readucerea mintii n inim, n urma rspndirii ei n
lumea nconjurtoare. n acest mod omul functioneaz normal fiziologic si
si mplineste scopul existentei. Acest adevr teologic limpezeste si
importanta modului de viat isihast, precum si superioritatea sa fat de
filosofia platonic.
Dup filosofia platonic scopul vietii umane este eliberarea mintii din
trup, pe care-l consider drept temnit a sufletului. Oricum, dup cum
afirm Sfntul Grigorie Palama, iesirea mintii din trup nseamn
descoperirea demonilor si o lectie proprie pgnilor. Din contr, propriul
nostru efort rezid n revenirea mintii n inim, ntruct trupul nu e o temnit
a sufletului, ci o lucrare pozitiv de creatie a lui Dumnezeu.
Din acest motiv, n Tomul aghioritic, Sfntul Grigorie prezint dou
texte din Sfintii Printi ai Bisericii. Unul i apartine Sfntului Atanasie cel
Mare care afirm c sediul inteligentei sufletului este n creier, iar cellalt
este luat de la Sfntul Macarie cel Mare care arat c sediul energiilor
mintii este n inim. Afirmatia Sfntului Grigorie de Nissa c mintea fiind
netrupeasc, nu se afl nici nluntrul, nici n afara trupului nu este opus
nvtturilor Sfintilor Printi ntruct atunci cnd acestia afirm c mintea se
afl n trup, ei nteleg prin aceasta c este unit cu trupul. Asa precum
intrarea Cuvntului lui Dumnezeu n pntecele Prea Curatei Fecioare nu se
opune faptului c Aceasta, fiind netrupesc, nu se afl ntr-un loc, ntruct
Cuvntul a intrat n pntece si S-a unit cu propria noastr fire deasupra
oricrei ntelegeri si n urma nemrginitei iubiri a lui Dumnezeu, acelasi
lucru poate fi afirmat si despre minte. Oricum, n starea sa fireasc, mintea
se afl n inim ca ntr-un organ, si nu ca ntr-un vas si acest lucru ne
dovedeste prezenta unui om matur si mplinit. Intrarea mintii n inim
reprezint curtia ei si faptul c devine astfel capabil de a primi Revelatia
divin, ntruct mintea omeneasc este organul prin care Dumnezeu poate
fi contemplat.
n Traditia Ortodox, pe lng faptul c exist o diferentiere ntre minte
si inteligent, n acelasi timp exist si o distinctie ntre cunoasterea pe care
o posed mintea si cunoasterea senzorial. Acest lucru este deosebit de
important deoarece, pe de o parte, se observ distinctia dintre pedagogia
uman si cea divin, iar pe de alt parte, deoarece prin curtirea mintii noi
dobndim cunoasterea dumnezeiasc, iar Sfintii se nvrednicesc de
vederea lui Dumnezeu. n Tomul aghioritic se afirm limpede c mintea

5
percepe o lumin, iar simturile alta. Simturile percep lumina sensibil, iar
mintea Lumina necreat si cunoasterea prin intermediul imaginilor
conceptuale.
Deci, mintea este organul prin care omul vede Lumina dumnezeiasc,
care reprezint mprtia lui Dumnezeu si hrana ngerilor, dar ntruct
mintea este unit cu trupul, de aceea atunci cnd Sfintii sunt cercetati de
Harul divin, prin puterea Sa, ei vd prin simtul vzului si cu mintea ceea ce
depseste att simturile ct si mintea. n acest fel, omul vede Lumina
divin si cu ochii trupesti, dar aceasta se ntmpl deoarece acestia au fost
mai nainte transfigurati si li s-a dat aceast putere prin Harul necreat al lui
Dumnezeu. n plus, se stie c Harul necreat este transmis de ctre suflet
trupurilor celor ndumnezeiti , (Hierotheos Mitropolit de Nafpaktos,
Sfntul Grigorie Palama Aghiortul trad. prof. Paul Blan, Ed.
Bunavestire, Bacu, 2000, p. 312 314).
Actualitatea Rugciunii lui Iisus, considerm c este foarte frumos
argumentat n excelentul studiu al Elisabethei Behr Sigel care
consemneaz n acest sens:
Practicat att de muncitorul din uzin sau din adncul minei ct si
de profesorul de teologie, rugciunea se detaseaz, n acest nou context
istoric, de conceptualizrile mostenite din trecut, pentru a-si redobndi
spontaneitatea si simplitatea initiale. Astfel se dezvluie ceea ce
ntotdeauna a fost, n esenta sa: nu o credint n puterea magic a unei
formule, ci atentie la prezenta lui Dumnezeu, a Crui Tain este Numele
dumnezeiesc; nu alienare ntr-un mecanism obsesiv, ci art
duhovniceasc, care, ntorcnd mintea de la lumea fenomenal spre
strfundurile inimii, adic ale persoanei, pregteste aceast inim s
primeasc iertarea, pacea, iluminarea; nu abolire a gndirii si constiintei
personale, ci ntlnire n comuniune, lucid, cu Persoana divino-uman a
lui Iisus. Avnd nevoie de tcere si de o anumit detasare, mcar luntric,
de cele lumesti, Rugciunea lui Iisus este totodat si mijloc de druire si
transfigurare a ntregii creatii. Astfel, reuseste s integreze spiritualittii
monastice traditionale una din temele esentiale ale filosofiei religioase
moderne rusesti: viziunea unei lumi transfigurate ntru ndejde.
Despre folosirea practic a rugciunii lui Iisus, asa cum o poate
experimenta un crestin al zilelor noastre trind n mijlocul lumii, si despre
inspiratia pe care o poate afla astfel, ne vorbeste cu cea mai mare
sobrietate si precizie o autoare laic, Nadejda Gorodetky: Rugciunea lui
Iisus scria ea ntr-un articol publicat n Black Friara, revista dominicanilor
englezi este att de simpl nct nu ai nevoie s o nveti ca s te slujesti
de ea... Multi si vd de treburile lor obisnuite repetnd aceast rugciune.
Nici munca n gospodrie, nici munca la cmp, nici munca n uzin nu sunt
incompatibile cu ea. Este de asemenea cu putint, desi este mai greu, s

6
mpletesti si ocupatiile intelectuale cu aceast rugciune. Ea ne pzeste
de multe gnduri si cuvinte desarte sau lipsite de iubire. Sfinteste munca si
raporturile zilnice... Dup ctva timp, cuvintele rugciunii par a veni de la
sine pe buze, ntorcndu-ne din ce n ce mai mult n obisnuinta prezentei
lui Dumnezeu... Treptat, cuvintele par a disprea. O veghe tcut, nsotit
de o pace adnc a inimii si a mintii, se manifest prin tumultul existentei
zilnice... Numele lui Iisus devine cheia mistic ce deschide lumea, un
instrument de ofrand al fiecrui lucru si al fiecrei persoane, o ntiprire a
pecetii dumnezeiesti asupra lumii acesteia. Poate c ar trebui s vorbim
aici despre preotia tuturor credinciosilor. mpreun cu Marele Arhiereu, s
rugm Duhul: F din rugciunea mea o tain.
n concluzie, am dori s subliniem influenta pe plan ecumenic a
rugciunii lui Iisus. Asa cum scrie Un moine de lEglise dOrient: initial,
invocarea Numelui lui Iisus era comun tuturor; ea rmne acceptabil
pentru toti, accesibil tuturor, tuturor celor care au fost botezati n Hristos.
Ea poate astfel s uneasc n chip real crestinii, nc dureros divizati pe
alte planuri institutionale sau sacramentale. Ducnd la adncirea relatiei
credinciosului cu Persoana divino-uman a Fiului Omului, rugciunea lui
Iisus ne introduce si n aceast comunitate a persoanelor in Christo per
Spiritum Sanctum pe care Printii o numeau comuniunea sfintilor
(Fericita ntristare trad. Maria si Adrian Alexandrescu, Edit. IBMBOR,
Bucuresti 1997, p. 127 129).
Putem concluziona astfel:
Toat viata noastr nu e dect acest pelerinaj extraordinar ctre
locul inimii noastre, ctre acest altar interior. Pentru a pacifica si a curti
mintea, si a o face s coboare n inim, metoda foloseste invocarea
numelui lui Iisus, cu formulele care au variat: Kirie eleison, Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-m, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m pe mine,
pctosul... Chemarea numelui combin chemrile din Evanghelie ale
vamesului si orbului ntr-o formul care poate fi prescurtat, care poate fi
ntretiat de tceri, care poate fi uneori un strigt de smerenie n stare
pur, care poate deveni un fel de pecete a binecuvntrii sau ca un cntec
de dragoste. Atunci descoperim c avem mult mai mult timp pentru a ne
ruga dect ne imaginam: mergnd pe strad, urcnd o scar, n timpul
lucrului, n timpul unei ntrevederi, putem s chemm numele lui Iisus si s
ne deschidem iubirii Lui. Si, putin cte putin, chemarea se alipeste de
respiratie, deschide n noi o respiratie mai profund, suflarea noastr
corespunde ntr-un fel cu Suflul lui Dumnezeu (Olivier Clement, Viata din
inima mortii, trad. Claudiu Soare, Ed. Pandora, 2001 p. 247 248).
n final considerm necesar precizarea c trebuie atentionat cititorul
atunci cnd parcurge capitolul: Sufletul omenesc Icoan a Prea Sfintei
Treimi s nu confunde trihotomismul spiritual cu cel antropologic,

7
neacceptat de Biserica Ortodox. (A se vedea n acest sens Pr. Dr. Marin
D. Ciulei Antropologia Patristic, Ed. Sirona 1999, p. 53 55 si 366).
Asadar n dorinta unui real folos duhovnicesc spre dobndirea
rugciunii nencetate, binecuvntm aceast aparitie editorial ndemnnd
evlaviosul cititor cu cuvintele Sfntului Apostol Pavel: Rugati-v nencetat
si Duhul s nu-L stingeti (I Tesaloniceni V, 17, 19).

Cu arhieresti binecuvntri
Galaction
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
28 februarie 2002
La Srbtoarea Sfintilor Cuviosi
Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea.

Ierodiaconul Cleopa
Ierodiaconul Paraschiv Cleopa, fostul profesor ateu Cristian Motyka,
nsufletit de o credint vie si lucrtoare, a nceput s tipreasc crti de
credint, care l-au ridicat duhovniceste deasupra multor duhovnici tritori ai
rugciunii lui Iisus. A vizitat de mai multe ori mnstirile din Sf. Munte
Athos si a luat legtur cu cei mai iscusiti duhovnici care l-au nsufletit si
mai mult si l-au ndemnat s scrie si l-au binecuvntat pentru acest scop.
Tritor n Mnstirea Raru, este nsufletitorul rnduielii duhovnicesti
rvnite de multe mnstiri si de multi monahi care aspir spre o viat mai
nalt, mai deosebit*. Martor ocular la multe minuni ale Icoanei Maicii
Domnului Fctoare de Minuni de la Mnstirea Raru, a scris cartea cu
minunile Maicii Domnului la aceast mnstire, carte care nsufleteste cu
rvna si cu dragostea de Dumnezeu, de Prea Curata Fecioar - ocrotitoare
si mijlocitoare a ntregului neam omenesc - si de Hristos, Fiul lui Dumnezeu
si Mntuitorul nostru, al tuturor.
Arhim. Ioan Larion Neagoe
Staretul Mnstirii Sihstria Raru

* Printele Paraschiv Cleopa este un vrednic continuator al operei spirituale a Printelui

staret al Mnstirii Raru, Daniil Tudor (fostul scriitor Sandu Tudor si apoi monahul
Agaton). Ca si acesta, a fcut dese vizite n Sf. Munte Athos, unde a cstigat n experienta
mistic, a cunoscut puterea si darurile Rugciunii lui Iisus si a revenit n tar cu chemarea
fierbinte de a re-face cunoscut aceast rugciune tuturor monahilor si mirenilor. Printele
Daniil a fcut cunoscut Rugciunea lui Iisus prin intermediul Miscrii Rugul Aprins, pe
care el nsusi a nfiintat-o (Rugul Aprins, care ardea si nu mistuia, este att o imagine a
Maicii Domnului, ct si a rugciunii nencetate, a rugciunii de toat vremea Rugciunea
lui Iisus). Printele Cleopa se lupt pentru revigorarea Miscrii Rugul Aprins, dar nu numai
la nivelul unui grup de intelectuali, ci la nivelul fiecrei parohii sau mnstiri, ai cror
credinciosi ard pentru Hristos. Foc am venit s arunc pe pmnt si ct as vrea s fie aprins
chiar acum Lc.12, 49. Orice crestin trebuie s ard, s fie purttor de Foc Ceresc, pentru
ca Biserica, n ntregime, s fie Rugul Aprins.
Editura Agaton

I. Valoarea si puterea
Rugciunii lui Iisus
ndoita cunoastere a omului:
- cunoasterea sfinteniei si puterii lui Dumnezeu
- cunoasterea pctoseniei si neputintei noastre
Rugciunea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine pctosul are dou prti, care sunt dou mrturisiri:
mrturisirea de credint - recunoasterea dumnezeirii lui Hristos;
mrturisirea pcatelor
- recunoasterea pctoseniei noastre.
Din aceste dou mrturisiri izvorste, aproape firesc, rugciunea propriuzis (a treia parte):
rugciunea pentru mntuirea noastr: miluieste-m.
Mrturisirea credintei n Hristos este legat de mrturisirea neputintei
noastre de a fi mntuiti doar prin puterea noastr. Aceasta spune totul.
Astfel, Rugciunea lui Iisus exprim si sintetizeaz, n cteva cuvinte,
toat nvttura Bisericii noastre Ortodoxe. Prin Rugciunea lui Iisus noi
atingem aceast ndoit cunoastere: a sfinteniei si puterii lui Dumnezei si a
pctoseniei si neputintei noastre.
Sfntul Maxim Mrturisitorul arat c patima mndriei const n a nu
lua n considerare dou lucruri: puterea Dumnezeiasc si neputinta
noastr. Si aceast nesocotint d nastere unei minti dezordonate. Prin
urmare, omul cel mndru este omul nesocotintei, n timp ce omul smerit
este omul ndoitei cunoasteri, care si recunoaste propria slbiciune si
puterea lui Hristos.
Asadar, prin Rugciunea lui Iisus noi cunoastem si mrturisim
puterea lui Hristos (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), ca si
propria noastr slbiciune (miluieste-m pe mine, pctosul). Atingem, n
acest fel, starea binecuvntat a smereniei, iar unde este smerenie este si
harul lui Hristos si acest har este mprtia Cerurilor.
Orbii au rostit cuvintele Iisuse, Fiul lui David, ai mil de noi (Matei 20,
20) si vederea le-a fost redat. Leprosii au spus la fel si s-au vindecat de
lepr (Luca 4, 17).

10

ntreita lucrare a lui Dumnezeu:

a Tatlui, a Fiului si a Duhului Sfnt
Rugciunea isihast mai este numit si Rugciunea lui Iisus, dar se
bazeaz pe toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Domnul Iisus fiind
Unul din Sfnta Treime nu exist niciodat fr Tatl si Sfntul Duh si
alctuieste mpreun cu celelalte Persoane Treimea cea de-o fiint si
nedesprtit. Hristologia este strns legat de Trialogie.
Dumnezeu Tatl i-a poruncit lui Iosif prin nger s-L numeasc pe
Hristos, Iisus: Si vei chema numele lui Iisus (Matei 1, 21). Sfntul Duh,
care l-a luminat pe Sfntul Apostol Pavel, ne nvat: Nimeni nu poate s
zic, Domn este Iisus, dect n Sfntul Duh (Corinteni 12, 3). Rostind
Rugciunea lui Iisus (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine pctosul), l recunoastem pe Dumnezeu Tatl si ne
supunem Lui. Mai mult, simtim lucrarea si mprtsirea Sfntului Duh.
Sfintii Printi fiind luminati de Sfntul Duh, ne-au spus c Tatl, prin
Fiul, n Sfntul Duh, svrsesc toate. ntreaga Sfnt Treime a creat
lumea si a fcut pe om. Si iarsi, ntreaga Sfnt Treime a recreat omul si
lumea: Tatl a binevoit si Cuvntul s-a ntrupat de la Sfntul Duh. Astfel,
ntruparea lui Hristos s-a fcut din vointa Tatlui si prin lucrarea Sfntului
Duh. De aceea spunem c mntuirea omului si dobndirea darurilor divine
sunt fapte comune ale Sfintei Treimi. Aceasta o spun si Sfintii Printi.
Sfntul Simeon Noul Teolog scrie c Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu
este usa mntuirii noastre, potrivit cuvintelor: Eu sunt usa. De va intra
cineva prin Mine, se va mntui si va intra si va iesi si psune va afla (Ioan
10, 9). Mntuitorul Iisus Hristos este usa, iar Dumnezeu Tatl este casa:
n casa Tatlui Meu multe locasuri sunt (Ioan 10, 9). Asa c, intrm n
casa lui Dumnezeu prin Mntuitorul Iisus Hristos si pentru a deschide usa
Hristos, avem nevoie de cheia care este Duhul Sfnt (deoarece cunoastem
Adevrul, care este Hristos, prin lucrarea Duhului Sfnt). Tatl a trimis pe
Fiul n lume; Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu l descoper pe Tatl; Sfntul
Duh care purcede din Tatl si este trimis prin Fiul, zmisleste pe Hristos n
inimile noastre.
l cunoastem, deci, pe Tatl, prin Fiul, n Sfntul Duh.
Sfntul Maxim Mrturisitorul vorbeste adeseori, n scrierile sale,
despre ntruprile mistice ale Cuvntului. El scrie c precum cuvintele legii
si ale profetilor au fost naintemergtoare ntruprii Cuvntului, n acelasi
fel, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu, ntrupat fiind, a devenit naintemergtor
prezentei Lui n Duh. A nvtat pe oameni prin propriile Lui Cuvinte, ca s
fie n stare s primeasc prezenta Lui Dumnezeiasc. Cu alte cuvinte,

11
Hristos trebuie s se ntrupeze nluntrul nostru, noi neputnd altfel
vedea slava Sa n Ceruri. ntruparea lui Hristos n noi este fcut prin
bunvointa Tatlui si prin lucrarea Sfntului Duh. Iat cum este
exprimat mpreun lucrarea Sfintei Treimi, cum recunoastem si mrturisim
marea tain c Domnul s-a descoperit prin ntruparea Sa. Acela care
neag Rugciunea lui Iisus, neag Sfnta Treime. El nu se supune
Tatlui si nu primeste iluminarea Sfntului Duh, asadar, nu are adevrata
mprtsire cu Hristos. Deci, trebuie s se ntrebe dac este cu adevrat
crestin ortodox sau nu.

Sufletul omenesc - icoan a Prea Sfintei Treimi

Creat dup chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 26), prin minte, cuvnt
si inim (treimea uman), crestinul este chemat s devin asemenea cu
Dumnezeu prin sfintenie (Matei 5, 48), care se obtine cu ajutorul Harului lui
Dumnezeu, prin practicarea virtutilor crestine [n.red.: treimea minte-cuvntinim este doar o imagine-icoan ajuttoare si nu una antropologic].
Asemnarea crestinului cu Dumnezeu nftiseaz starea de deplin
sfintenie, dreptate si moralitate, ce poate fi atins prin statornicia n fapte
bune, crestine, de ctre om. Acest lucru depinde de actiunea puterilor
spirituale si morale omenesti, iar pe de alt parte de ajutorul Harului
Dumnezeiesc.
Prin Sfntul Botez, omul cel vechi este nmormntat cu Hristos, pentru
ca mpreun cu El s nvieze (Galateni 3, 27), devenind astfel purttor de
Hristos sau Hristofor. n acest fel, crestinul intr, prin Iisus Hristos, n Trupul
Su Tainic (Mistic), iar Treimea Dumnezeiasc locuieste acum nluntrul
inimii sale (Ioan 17, 21) si l ndumnezeieste prin energiile Sale Divine
Necreate.
Treimea Uman, chip al Sfintei Treimi, trebuie s se adnceasc n
asemnare, rmnnd n legtura dragostei dumnezeiesti pentru c cel ce
nu face acestea, si sfsie sufletul treimic, desfcnd mintea de cuvnt si
de voint. Pcatele si diavolii destram treimea uman, astfel nct:
mintea, n loc s fie smerit si luminat de Duhul Sfnt, devine mndr
si plin de ntunecimea pcatelor ;
cuvntul vorbit, n loc s fie plin de Duh (de harul si de mireasma
Duhului Sfnt), devine plin de duhoarea pcatelor ;
inima, n loc s fie smerit si jertfelnic, pentru mntuirea aproapelui,
devine mpietrit si plin de iubire de sine.

12
Crestinul are minte, cuvnt si duh, iar mintea nu este fr de
cuvnt, nici cuvntul fr duh, si acestea sunt una n alta si n ele nsele.
Pentru c mintea grieste prin cuvnt si cuvntul se arat prin duh.
Prin aceasta, omul poart un chip al Sfintei Treimi. Harul
Dumnezeiesc (Energie Divin Necreat) trebuie s lumineze mintea
noastr, s o aduc la puritate, restabilind faculttile ei rationale si intuitive,
orientate spre contemplatie si ndumnezeire.

Rugciunea ne reface chipul treimic

si ne aduce asemnarea cu Dumnezeu
Mintea noastr este aceea care hrneste sufletul nostru. Darul
Duhului Sfnt ptrunde n noi prin poarta mintii noastre. Dar aceast poart
este nchis de pcatele noastre si de diavoli. Trebuie s ne rugm pn
se deschide poarta mintii si prin ea va veni darul lui Dumnezeu n mintea
noastr si de aici n inima noastr. Iar, cnd plintatea harului va umple
inima noastr, el se va revrsa n afar, ptrunznd din suflet n trup,
transformndu-l din muritor n nemuritor, din striccios n nestriccios,
fcndu-l iradiator de bun mireasm, taumaturg si theofor (exemplu:
trupurile sfintilor).
Cea mai sigur si scurt cale a unirii mistice a mintii cu cuvntul si cu
vointa, precum si a acestora, a omului deci, cu Dumnezeu, se realizeaz
prin Rugciunea lui Iisus. Toate faptele bune, crestine, ajut mintea s
cstige dragostea dumnezeiasc, dar mai mult dect toate, rugciunea
curat. Rugciunea lui Iisus curt firea uman de pcate mai repede
dect orice fapt bun, deoarece ea are ca lucrare si ca ndeletnicire
porunca cea mai mare si mai cuprinztoare dect toate celelalte porunci:
aceea de a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul su, din toat inima sa
si din tot cugetul su, si pe aproapele su ca pe sine nsusi. n mod
deosebit, pentru mplinirea acestei porunci, dar si pentru mplinirea
celorlalte, i se d omului darul cel mai presus de fire a lui Dumnezeu,
pentru a se putea ruga si curta. Prin Rugciunea lui Iisus, se poate
curta deplin si ct mai repede, att mintea, ct si inima omului. Si dup
cum trupul care nu respir este mort, tot astfel si sufletul care nu se roag
nencetat (1 Tesaloniceni 6, 17) este mort duhovniceste.
Lucrarea Rugciunii lui Iisus este simpl si nu necesit nici un fel de
studii si nici cunostinte nalte. Nu se cere nimic altceva dect dragoste
nflcrat pentru Mntuitorul Iisus Hristos si repetarea nencetat a
rugciunii, cu atentie, cu fric de Dumnezeu si cu duh smerit. Nu se cere
de la nceput rugciunea inimii sau celelalte faze mai nalte ale ei, ci numai

13
repetarea ei, cu buzele mai nti, apoi alternativ cu buzele si cu
mintea, si asa mai departe. Noi s facem ceea ce este omeneste, adic
repetarea rugciunii asa cum este ea, chiar necurat la nceput, si
Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc adic urcarea noastr pe
treptele cele mai nalte ale Rugciunii lui Iisus.
Rugciunea lui Iisus cere, n primul rnd, desptimirea de lume,
ascultarea de un duhovnic sporit si pzirea poruncilor Dumnezeiesti. La
nceput, atentia noastr se va concentra pentru mplinirea poruncilor
dumnezeiesti si va fi ocupat cu deprinderea nfrnrii si a ascultrii.
Sfintii Printi spun c virtutile nu unesc pe om desvrsit cu
Dumnezeu, ci ele sunt mijlocul cel mai bun pentru dobndirea rugciunii,
care uneste pe om cu Dumnezeu Sfnta Treime. Virtutile sunt conditia
esential pentru a primi mai mult har, dar ele nu aduc prin ele nsele har.
Cnd duhovnicul, care are Rugciunea lui Iisus, realizeaz c vointa
ucenicului su a fost tiat si c a fost curtit de patimile cele mai grave,
atunci hotrste s-i dezvluie din tainele Rugciunii lui Iisus, dar si
atunci nu-i spune totul, ci numai att ct poate el duce si lucra (ucenicul).
Duhovnicul va cluzi pe ucenic putin cte putin, pentru a evita o cdere
prea mare, n caz c ar putea fi amgit sau dus n greseal.
Scopul principal al Rugciunii lui Iisus este reunificarea omului
care s-a mprtit prin cderea n pcate. Omul, potrivit Sfintei Scripturi,
a fost creat dup chipul lui Dumnezeu (Coloseni 3, 10). Dumnezeu este
Treime, adic fiint n trei ipostaze (persoane): Tatl, Fiul si Duhul Sfnt.
Astfel, sufletul fiind creat dup chipul lui Dumnezeu, este unic, dar multiplu.
El are trei puteri: mintea (ratiunea), dorinta (pofta) si vointa (mnia).
Toate aceste trei puteri trebuie s fie unite si ndreptate spre Dumnezeu.
Sfntul Maxim Mrturisitorul spune c: prefacerea acestor puteri
dup fire, nseamn pentru minte s cunoasc pe Dumnezeu, pentru
dorint s doreasc si s iubeasc pe Dumnezeu, iar pentru voint s
mplineasc Voia lui Dumnezeu, cea Sfnt. Numai n acest fel este
mplinit porunca Dumnezeiasc: S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu
din toat inima ta, din tot sufletul tu, din tot cugetul tu si din toat puterea
ta (Marcu 12, 30).
Cnd mintea rmne n Dumnezeu, ridic dorinta s l iubeasc si
vointa s lupte mpotriva duhului celui ru si s caute curtirea. Astfel,
existnd un imbold spre Dumnezeu, exist si unirea cu Dumnezeu. Din
contr, pcatul rupe unirea celor trei puteri sufletesti. Astfel, mintea tinde
s-L nesocoteasc pe Dumnezeu, puterea poftitoare este ndreptat spre
creaturi si spre pcate, iar vointa este supus tiraniei patimilor. Astfel,
pcatele vor nrobi cu totul sufletul. Sfntul Grigorie Palama descrie astfel
aceast stare: Mai nti mintea se misc departe de Dumnezeu si se
ntoarce spre celelalte creaturi; de cte ori vom deschide o us patimilor,

14
mintea se va mprstia imediat, preocupat fiind tot timpul de lucruri
trupesti si lumesti si asupra multimii plcerilor si gndurilor mptimite ce
vin din ele. Apoi, mintea cznd de la Dumnezeu, abate dorinta de la El si
de la poruncile Lui: Cnd mintea rtceste, dorinta este mprstiat n
desfru si nebunie.
n cele din urm, vointa este chinuit si supus patimilor. Astfel, omul
care a fost sortit s devin fiu al lui Dumnezeu dup har, devine un ucigas
asemenea celor mai slbatice fiare, asemnndu-se mai degrab cu un
scorpion sau cu o viper.
Deci, n acest fel, cele trei puteri sufletesti se abat de la Dumnezeu si
n acelasi timp se pierde unitatea dintre ele. Dorinta ar vrea s se ntoarc
la Dumnezeu, dar vointa nu-i permite. Pofta ar vrea s se ntoarc la
Dumnezeu, dar mintea neavnd credint n Dumnezeu nu vrea s-L
iubeasc. Crestinii trebuie s lupte pentru aceast unitate a sufletului si s
o ating n final prin Rugciunea lui Iisus. ntoarcerea noastr la
Dumnezeu ncepe cu adunarea mintii. Scopul nostru este s desprtim
mintea de atractiile care o nconjoar si s o aducem nluntrul inimii, astfel
nct si pofta s fie adus napoi la Dumnezeu.
Refacerea chipului dumnezeiesc (treimic) al omului nseamn deci
unirea (actiunea n comun, n consens) a mintii, inimii si vointei omului,
lucru care poate avea loc numai dup desptimirea lor, curtirea lor (prin
rugciunea isihast n special). Iar realizarea asemnrii omului cu
Dumnezeu nseamn unirea omului cu Dumnezeu, ndumnezeirea lui.

Deosebirea radical dintre Rugciunii lui Iisus

si Yoga sau alte metode mistice orientale
1. n Rugciunea lui Iisus se regseste credinta n Dumnezeu care a
creat lumea si care o conduce si o iubeste. El este un Printe iubitor,
care are grij s mntuiasc creatia Sa. Mntuirea se obtine n
Dumnezeu. Din acest motiv, cnd ne rugm l implorm zicnd
miluieste-m!. Autorscumprarea si autondumnezeirea sunt departe
de lucrtorul Rugciunii lui Iisus, pentru c acesta este pcatul lui
Adam. El a vrut s devin Dumnezeu, nesocotind planul lui Dumnezeu
pentru el. Mntuirea nu este obtinut prin noi nsine si nu vine din noi
nsine, cum pretind sistemele filosofice omenesti, ci este atins n
Dumnezeu.
2. Cuvintele Rugciunii lui Iisus cuprind la un loc, constiinta prezentei lui
Dumnezeu, constiinta pctoseniei proprii si trebuinta de a fi miluit de
Iisus. Ele exprim un raport al dependentei persoanei umane de mila

15

3.

4.

5.

6.

iubitoare a Persoanei Divine si nu de o fort (Energie) impersonal,

ca n mistica altor credinte. Noi nu ne luptm ca s ntlnim un
Dumnezeu impersonal, prin Rugciunea lui Iisus. Noi nu cutm
nltarea spre nimicul absolut. Rugciunea noastr se ndreapt spre
Dumnezeul Personal, Dumnezeul-Om Iisus, de aceea spunem Doamne
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu. Natura divin si cea uman se ntlnesc n
Hristos, cu alte cuvinte ntru El locuieste trupeste plintatea
Dumnezeirii (Coloseni 2, 9).
Asadar, antropologia si soteriologia crestin (nvttura despre om si
cea despre mntuirea lui), n monahismul ortodox, sunt strns legate de
hristologie.
Noi l iubim pe Mntuitorul Iisus Hristos si i pzim poruncile Lui.
Acordm mare important acestui aspect. Insistm pe pzirea poruncilor
lui Hristos. El nsusi ne-a spus: Dac m iubiti, pziti poruncile Mele (In
14, 15). Iubindu-L pe Hristos si pzind poruncile Lui, suntem uniti cu
ntreaga Sfnt Treime.
Nu atingem o stare de mndrie prin rugciunea nencetat. Sistemele
filosofice orientale urmresc nltarea Sinelui (din iubire de sine si deci,
din mndrie).
Crestinii ortodocsi ajung la starea binecuvntat de smerenie, prin
Rugciunea lui Iisus. Spunem miluieste-m si ne considerm mai ri
dect toti oamenii. Noi nu dispretuim pe nici unul dintre fratii nostri. Cel
ce lucreaz Rugciunea lui Iisus este strin de orice mndrie, pentru
c oricine este mndru, este nebun (Ps. 13, 1).
Mntuirea noastr nu este o notiune abstract, ci este unire n Duhul
Sfnt, cu Hristos, cu Dumnezeu, cu Sfnta Treime. Dar, aceast unire
totusi nu sterge latura noastr omeneasc. Nu suntem integrati
(dizolvati, desfiintati), din moment ce si noi suntem persoane.
Pe msur ce se dezvolt rugciunea, ajungem la putinta de a ne
vedea si recunoaste greseala, putem s vedem si s distingem miscrile
diavolilor, dar, n acelasi timp si lucrarea lui Hristos. Putem deci deosebi
duhurile. Recunoastem astfel lucrarea diavolului, care de multe ori se
schimb chiar si ntr-un nger de lumin. Distingem, deci, binele de ru,
necreatul de creat.
Lupta pentru Rugciunea lui Iisus este legat de curtirea sufletului si
a trupului de urmrile striccioase ale patimilor. Nu tintim apatia stoic, ci
ne strduim s atingem starea de neptimire lucrtoare, adic nu dorim
mortificarea patimilor, ci transformarea lor. Fr neptimire, Dumnezeu
nu poate fi iubit si nu ne putem mntui. Dar, din cauz c aceast
dragoste a fost pervertit si deformat, noi ne strduim pentru
transformarea ei. Luptm ca s schimbm strile pervertite pe care
diavolul le-a creat n noi. Nu putem fi mntuiti fr acest rzboi personal

16
care este realizat cu ajutorul harului lui Hristos. Potrivit Sfntului
Maxim Mrturisitorul: Priceperea duhovniceasc fr curtirea inimii,
este teologia diavolilor.
7. Noi, crestinii ortodocsi, nu ncercm s ne cluzim mintea spre
nimicul absolut, prin Rugciunea lui Iisus, ci s o ntoarcem spre inim
si s coborm harul lui Dumnezeu n suflet, de unde se va rspndi n
tot trupul. mprtia lui Dumnezeu este nluntrul vostru (Luca 17, 21).
Dup nvttura Sfintei Biserici Ortodoxe, nu trupul este n sine ru, ci
felul nostru de a gndi, care este dup trup (trupesc). Nu trebuie s
ncercm s scpm de haina sufletului, dup cum pretind sistemele
filosofice, ci trebuie s ncercm s o salvm. n plus, mntuirea
nseamn rscumprarea ntregului om, deci a sufletului si a trupului.
Noi nu avem ca scop distrugerea trupului, ci luptm ca s-l
ndumnezeim. Noi nu dorim nici distrugerea vietii, nu aspirm s
ajungem acolo unde nu este dorit viata, pentru a nceta astfel suferinta.
Noi practicm Rugciunea lui Iisus, pentru c nsetm dup viata cea
vesnic si vrem s trim vesnic cu Dumnezeu.
8. Nu suntem indiferenti la lumea din jurul nostru. Sistemele filosofice
orientale evit s nfrunte problemele oamenilor, pentru a-si putea
mentine pacea (si indiferenta!). Noi ne rugm nencetat pentru toti.
Suntem mijlocitori pentru lumea ntreag. Mai mult, mntuirea noastr
nseamn unirea cu Hristos n timp ce suntem n comuniune cu alte
persoane pe care le ajutm pe calea mntuirii. Nu ne putem mntui prin
noi nsine. O bucurie care este numai a noastr, fr s fie si pentru
ceilalti, nu este bucurie adevrat, ci egoism.
9. Nu dm prea mare important tehnicilor psihosomatice si diferitelor
pozitii ale corpului. Considerm doar c unele ajut la concentrarea
mintii n inim, ceea ce de altfel este posibil s se realizeze si fr
aceste tehnici.

Valoarea de nepretuit a Rugciunii lui Iisus

Noi nu luptm pentru nepsare, care este o stare negativ, ci pentru
dobndirea harului lui Dumnezeu.
Dac curtirea si mntuirea se atinge prin Rugciunea lui Iisus,
celelalte rugciuni nu sunt potrivite sau necesare? Ele ne pot ajuta?
Binenteles. Fiecare rugciune are o putere urias. Este un strigt al
sufletului. Harul lui Dumnezeu vine n noi potrivit credintei si strdaniei celui
care-L cere. Exist mai multe feluri de rugciune: rugciunea liturgic,
rugciunea individual, rugciune de multumire, de laud, etc.

17
Totusi, Rugciunea lui Iisus are o valoare nepretuit, pentru c,
dup cum spune Sfntul Isaac Sirul, ea este acea cheit cu ajutorul creia
putem ptrunde taine pe care ochiul nu le-a vzut, urechea nu le-a auzit,
si nici la inima omului nu s-au suit. Adic, Rugciunea lui Iisus poate
stpni mintea si o poate face s se roage fr ncetare. Atunci mintea
devine fr de culoare, fr form, fr contur si primeste ntr-un timp scurt
har peste har. Rugciunea lui Iisus aduce mult har, mai mult dect chiar
psaltirea, pentru c este strns legat de smerenie si de constiinta
pctoseniei noastre.
Sfntul Grigorie Sinaitul spune c Psaltirea este pentru cei care lupt
pentru curtirea inimii si pentru nceptori, n timp ce Rugciunea lui Iisus
este pentru cei ce au gustat harul dumnezeiesc, pentru sihastri.
De obicei, odat cu psalmodierea vine si dezordinea, ptrunznd n
inim egoismul si mndria pentru frumusetea vocii, pentru prerile pe care
le au ceilalti despre noi. Dar nu exist nimic dinafar care s strneasc
mndria celui ce rosteste tainic Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul n chilia lui. Pentru acest
motiv, sihastrii practic mai mult Rugciunea lui Iisus si fac utreniile si
metaniile cu Rugciunea lui Iisus.
Rugciunea lui Iisus este destul de scurt. Mintea se poate fixa mai
usor pe rugciuni scurte.
Rugciunea lui Iisus are o profunzime imens, care nu poate fi
vzut dinafar. Mintea noastr are nsusirea de a spori dragostea si de a
o dori, ceea ce o face s se concentreze asupra ei. Sfntul Maxim
Mrturisitorul spune c: mintea rmne statornic n lucrurile pe care o
sporesc si de aceea asupra acelora care o sporesc, si ndreapt si dorinta
si dragostea, fie c sunt dumnezeiesti, fie trupesti si ptimase. Mai mult,
aceleasi lucruri se ntmpl si cu cunoasterea. Ceea ce la prima vedere
este simplu, poate deveni un subiect de studiu ndelungat. Cu att mai
mult, dulcele nume al lui Iisus. Poti medita toat viata asupra lui.
Rugciunea lui Iisus este cea mai mare stiint si cea mai nalt form,
prin care dobndim Teologia sau Vederea lui Dumnezeu, care este
izvodirea si sfrsitul rugciunii curate, fructul ei binecuvntat.

Puterea Rugciunii lui Iisus

descoperirea si nimicirea duhurilor rele (patimilor)
Printre nsusirile minunate si necuprinse de minte ale dumnezeiescului
nume al lui Iisus, se gseste si puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe

18
care ni-l spune nsusi Domnul nostru Iisus Hristos (Marcu 16, 17)
Demonii pot slslui n om n dou moduri:
1. n chip simtit, cnd locuieste cu fiinta lui n trupul omului si cnd
chinuieste si trupul si sufletul. n felul acesta, n om se poate afla unul
sau mai multi demoni (Marcu 5, 9).
Acest om este un demonizat. Din
Sfintele Evanghelii aflm c Domnul nostru Iisus Hristos vindec
demonizatii. De asemenea, Sfintii Apostoli, ucenicii Domnului Iisus,
izgoneau pe diavoli din oameni cu puterea numelui Domnului Iisus.
2. n chip moral, satana petrece n om, cnd omul se face mplinitorul voii
diavolului. n felul acesta a intrat satana n Iuda (Ioan 8, 27), adic a
pus stpnire pe mintea si vointa lui, s-a unit cu el n duh. n aceast
stare se afl, tinnd seama de gradul lor de pctosenie, toti cei care sau botezat n Hristos, dar s-au ndeprtat de El prin pcate. Astfel nteleg
Sfintii Printi ntoarcerea diavolului cu alte sapte duhuri, mai cumplite, n
templul sufletesc, din care s-a ndeprtat Duhul Sfnt, prin pcatele
omului (Matei 12, 43-45). Duhurile care intr n acest fel n om, pot fi
izgonite prin Rugciunea lui Iisus, dac vietuim n necontenit
pocint. Trebuie, deci, s ne ngrijim ca s izgonim duhurile diavolesti
intrate n noi, din pricina neglijentei si a pcatelor noastre, prin
Rugciunea lui Iisus.
Aceast rugciune are Puterea de a nvia pe cei omorti de pcate si
de a-i izgoni pe demoni (Ioan 11, 25). Rugciunea lui Iisus mai nti
descoper prezenta demonilor n om si apoi i izgoneste.
Puterea satanei, cnd aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat n
rugciune de cel ce se roag, ncepe s se clatine. Atunci, diavolul att n
om toate patimile, cutnd s-l ntrerup pe crestin de la rugciune si s-l
nspimnte. Sfintii Printi arat c lucrarea patimilor si cea a demonilor
sunt legate ntre ele, cci demonii lucreaz prin mijlocirea patimilor. Cnd,
n vremea Rugciunii lui Iisus, vom simti o deosebit tulburare si fierbere
a patimilor, s nu cdem n dezndejde si tulburare din aceast pricin.
Dimpotriv, s ne mbrbtm si s ne pregtim pentru o nevoint mai
puternic cu Rugciunea lui Iisus, ca unii ce simtim n chip vdit c
rugciunea a nceput s produc n noi lucrarea care i este proprie.
Sfntul Ioan Gur de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru
Iisus Hristos l att la lupt pe diavol, cci sufletul ce se sileste n
Rugciunea lui Iisus poate dobndi totul. Dar, mai nti, omul va vedea
rul dinluntrul inimii sale si apoi binele. Aceast rugciune d pe fat
pcatul care este n noi si tot aceast rugciune l va nimici. Aceast
rugciune va birui si va smulge, ncetul cu ncetul, puterea diavolului din
inima noastr.

19

Isihasmul calea de ndumnezeire a omului

Omul a fost creat dup chipul lui Dumnezeu si n vederea ajungerii la
asemnarea cu Dumnezeu (Facerea, 1, 26; 5, 1). n traditia Sfintilor Printi,
aceast asemnare nseamn ndumnezeirea omului. De aceea, scopul
final al omului este ajungerea la ndumnezeire.
Sfntul Grigorie Palama spune c: ndumnezeirea nseamn vederea
luminii necreate. Atunci cnd persoana uman ajunge la vederea Luminii
Necreate n Persoana Logosului Cuvntul lui Dumnezeu, el ajunge la
ndumnezeire. Vederea Luminii necreate este unirea cu Dumnezeu,
ndumnezeirea persoanei umane (participare si comuniune cu
Dumnezeirea).
Contemplarea si ndumnezeirea ofer adevrata cunoastere a lui
Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu si teologia nu sunt roade ale
ratiunii, ci o viat trit dincolo de ratiune. Ele depsesc ntelegerea si
cunoasterea uman. Nu exist vreun capt al ndumnezeierii, ci o
progresie infinit. Singura metod care duce la ndumnezeire si la vederea
Luminii Necreate este cea ascetic, care este dup Hristos si ntru Hristos.
Vom analiza, pe scurt, doar cteva elemente ale acestei metode
ascetice, care constituie ceea ce numim isihasm.
Sfintii Printi spun c exist trei etape ale desvrsirii duhovnicesti:
curtirea inimii, iluminarea mintii si ndumnezeirea. Desptimirea sau
curtirea inimii nseamn eliberarea ei de toate gndurile rele, detasarea
persoanei umane de plcere si durere. Iluminarea mintii nseamn
atingerea rugciunii nencetate a mintii, prin care omul scap de ignorant
si de uitare si, n acest fel, are mintea mereu ndreptat spre Dumnezeu.
Iar vederea lui Dumnezeu nseamn contemplarea Dumnezeirii si
eliberarea omului de imaginatie.
Odat cu cderea omului, mintea sa s-a identificat si s-a supus ratiunii
si patimilor. Aceste dou centre de cunoastere nu sunt identice, ci
functioneaz n paralel. Identificarea lor duce la ntunecarea mintii si la
cderea omului. Ele sunt desprtite cu ajutorul isihasmului, prin limitarea
temporar a simturilor si a ratiunii, prin folosirea rugciunii nencetate a
mintii si a inimii, prin coborrea mintii n inim. n acest fel, dup un timp,
cu ajutorul lui Dumnezeu, persoana uman experiaz isihia mintii, care
nseamn a tri n Domnul. Aceasta nseamn c mintea s-a curtit de
gnduri si c nu are dect o singur activitate, cea a rugciunii nencetate.
Isihia mintii este o predanie a Sfintilor Printi si mai este numit
cunoasterea gndurilor (cnd mintea omului devine mintea lui Hristos, ea
se poate contempla pe sine!).
Persoana uman, n drumul ei spre ndumnezeire, face mari eforturi
pentru a se elibera si de imaginatie. Aceasta nu nseamn c persoana

20
uman scap de imaginatie, ci doar c aceasta este inactiv.
Imaginatiile sunt vluri puse pe minte, care este ochiul sufletului,
mpiedicnd-o de la vederea Slavei Dumnezeirii.

Istorioar despre puterea Rugciunii lui Iisus

Un frate, lucrtor al rugciunii mintii si a inimii, rugndu-se a avut
urmtoarea vedenie: A vzut cu mintea sa c se afl n Iad, n Tartar,
acolo unde este locuinta tuturor demonilor. Acolo a vzut o cetate foarte
mare, care era plin de ntuneric foarte gros si aproape pipibil, despre
care, spune Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Acolo va fi ntunericul cel din
afar, deoarece nici o raz de lumin nu ptrunde acolo. Acolo a hotrt
Domnul s locuiasc demonii, n vecii vecilor. Iar portile acestor cetti erau
mari si puternice, fiind pzite de ctiva demoni nfricostori de urti.
nuntrul cettii locuiau demoni fr de numr. Unii dintre ei ieseau din
cetate, iar altii intrau, ca albinele n stup.
Fratele sttea lng drum. Era aplecat, fruntea lui sprijinindu-se pe
genunchi, trupul lui fiind arcuit ca un pod, iar pieptul lui adncit ca o bolt.
Astfel stnd, fratele spunea cu durere, din inim: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul. Spunnd
astfel rugciunea, la fiecare rugciune a sa, iesea din gura lui o flacr de
foc imaterial, care se ndrepta ctre un demon si-l ardea, nct demonul
rmnea pe loc ca un bustean. Spunnd mai departe rugciunea, alt
demon era ars de para de foc ce iesea din gura lui. Rugndu-se fratele
astfel mai mult timp, a reusit cu Darul lui Dumnezeu s ard mai multi
demoni, care stteau n fata portilor iadului.
Demonii, care se aflau nuntrul cettii, vedeau c dispar demoni,
vedeau si sabia de foc a Rugciunii lui Iisus, care i nimicea, dar de unde
venea aceasta nu puteau afla, pentru c numele lui Dumnezeu i ametea,
precum ameteste fumul albinele.
Atunci, au mers si au spus cele ntmplate mpratului lor, Satana,
care aflnd de nenorocire, s-a tulburat foarte, dar se temea s ias din
cetate, pentru a nu fi ars si el. A scos, ns, capul su necurat afar din
cetate, pentru a vedea ce se ntmpl si de unde vine sabia de foc. n
acele clipe, flacra de foc a rugciunii l-a atins n fat, arzndu-l. Atunci, sa retras repede nuntru, nchiznd portile Iadului.
Iar fratele, venindu-si n fire si cugetnd la cele ntmplate, se bucura
de nimicirea demonilor, slvind si multumind Domnului nostru Iisus Hristos,
care a dat atta har si putere celor care l iubesc din tot sufletul si l
cheam din adncul inimii n ajutor.

21

II. Suntem datori s ne rugm

Datoria crestinilor de a spune Rugciunea lui
Iisus
Dac rugciunea n-ar fi fost obligatorie, atunci Duhul Sfnt nu ne-ar fi spus
prin gura Sfntului Proroc David: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat
vremea (Psalm 33,1; 102, 1-2) - Rugciunea lui Iisus mai este numit si
rugciunea de toat vremea sau rugciunea isihast. De asemenea, nici
Dumnezeiescul Apostol Pavel gura lui Hristos nu ne-ar fi poruncit:
Rugati-v nencetat (II Tesaloniceni 5, 17). Din aceste mrturii ale Sfintei
Scripturi, ntelegem c trebuie s ne rugm tot timpul si n orice loc, dar
mai ales n Biseric si n Sfintele Mnstiri, unde este mai puternic darul
rugciunii.
Dar, vor zice unii, cum putem s ne rugm nencetat, avnd attea
munci grele de fcut si o singur gur si un singur cuvnt? Prea Bunul
Dumnezeu, cel ce toate, cu negrit ntelepciune le-a fcut, acela din
nceput, ne-a nzestrat cu ndoit cuvnt si ndoit gur, spre a putea mplini
cele ce prin Duhul Sfnt avea s le cear de la noi. n afar de gura
trupului nostru, avem si o gur tainic, a sufletului nostru. Deci, cnd
vorbim cu gura trupului, trebuie s ne rugm tainic cu gura mintii. Putem s
utilizm metaniile brtar, pentru a ne ruga n acest timp cu Rugciunea
lui Iisus.
Dar, ne ntrebm, cum poate crestinul care vorbeste despre cele ale
vietii, cnd mnnc sau cnd doarme, cum poate el s-L laude pe
Dumnezeu? La aceasta rspunde Sfntul Vasile cel Mare, c este o gur
de tain a omului, luntric, prin mijlocirea creia omul devine prtas
cuvntului - dttor de viat al lui Dumnezeu, care este pinea cea vie,
care s-a pogort din Cer. Despre aceast gur spune Sfntul Proroc David:
Gura mea am deschis si am aflat (Psalm 118, 131).
Dumnezeu ne cheam s deschidem aceast gur tainic pentru ca
sufletul s primeasc hrana cea vesnic, Harul Duhului Sfnt. Dar, n afar
de orice rugciune tainic, Sfntul Isaac Sirul arat c orice gndire cu
fric de Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasc, orice grij a mintii
pentru mntuire si orice munc pe care o facem cu rbdare, smerenie si
dragoste crestin, spre folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu,

22
este de fapt o rugciune. El zice: Se cuvine s cunoastem, fratilor, c
orice vorbire ce se face n tain si toat grija mintii pentru Dumnezeu si
toat cugetarea celor duhovnicesti, n rugciune se preface. Ori cuvinte
citite de a-i spune, ori glasuri ale gurii spre doxologia lui Dumnezeu, ori
grija de mntuire n Domnul, ori nchinciuni ale trupului, ori cntare de
psalmi, prin cuvntare de stihuri si altele de acest fel, prin care se face
nvttura rugciunii curate si din care se naste Dragostea fat de
Dumnezeu. Este bine s stim c si simtirea de Dumnezeu, fr cuvinte,
este o rugciune.
Cnd cineva munceste cu fric de Dumnezeu si spre folosul semenilor
si are prezenta lui Dumnezeu n minte, unul ca acesta se afl ntru simtirea
de Dumnezeu si este ntru rugciune. Dac la aceast simtire de
Dumnezeu adaug si cuvinte (rugciuni), atunci este asemenea cu cel care
peste focul aprins mai pune lemne.
Domnul nostru Iisus Hristos este unicul mijlocitor pentru mntuirea
noastr obiectiv. Numele lui a mprumutat de la Dumnezeirea Sa o putere
Atotsfnt si Nemrginit.
Asadar, dac toat munca noastr o vom
face simtind prezenta lui Dumnezeu si rugndu-ne Lui, atunci toat viata
noastr se va preface ntr-o rugciune nencetat, plin de ndejdea si
bucuria mntuirii.
S muncim avnd n gura noastr Rugciunea lui Iisus, n minte
vederea lui Dumnezeu si s ne rugm nencetat, oriunde am fi. Altfel spus,
s stm cu mintea n inim naintea lui Dumnezeu si s ne rugm.
Fr rugciune lucrtoare si munc binecuvntat, nimeni nu poate
s scape de actiunea patimilor si ale gndurilor provenite de la diavoli. Cei
care se nevoiesc n ascultare la Sfintele Mnstiri, n viata de obste, mai
repede biruiesc patimile, cci prin munc binecuvntat, rbdare si tierea
voii lor, lovesc deodat patimile si prin lovituri repetate ajung s le omoare
desvrsit. Pentru cei ce sunt n singurtate (pustie), lupta este numai cu
gndul, care este tot att de slab n lucrarea ei, ca lovitura pricinuit de
atingerea unei muste. De aceea, omorrea patimilor n singurtate se
prelungeste mult timp si aproape ntotdeauna ea nu este propriu-zis o
omorre, ci o amortire pe o anumit perioad de timp, pn cnd nevoitorul
se va ntlni cu cauzele patimilor. n acest caz, patimile ca fulgerele se
aprind si de nu se va trezi pustnicul cu putere mare, rugciune si post
aspru, nu va rmne nevtmat. Iat de ce Sfintii Printi poruncesc s
biruim patimile cu post, prin lupta cu ele n viata de obste si numai dup
aceea s mergem n pustie.
Mirenii care vor s lupte cu patimile, vor fi ispititi de cei din casa lor, de
oamenii cu care lucreaz si cu care se ntlnesc. De aceea, ei trebuie s
aib un duhovnic sporit la mnstire si s asculte de el. Astfel, fiind sub

23
canonul duhovnicului si ntrit prin darul Sfintei Mnstiri, vor putea mai
usor s se mntuiasc.
Asadar nu se cuvine s ne avntm mai nainte de vreme spre o
sporire desvrsit n rugciunea nalt, de care, dup Sfntul Isaac Sirul:
abia se nvredniceste unul din zece mii. Nou, celor ptimasi si
neputinciosi, ne este destul s vedem mcar urma linistirii mintale, adic
rugciunea mintii lucrtoare, prin care se alung din inim atacurile
vtmtoare si vrjmase ale gndurilor rele. n aceasta const lucrarea
noilor nceptori, prin care, dac vrea Dumnezeu, se ajunge si la
rugciunea nalt, contemplativ.
Crestinii devin, prin Sfntul Botez, fii ai lui Dumnezeu dup har
(Galateni 3, 27). Dumnezeu este Tatl nostru, iar noi suntem copiii Lui prea
iubiti. Mama noastr duhovniceasc este Maica Domnului. Asa dup cum
un copil st de vorb cu mama lui si i spune toate lucrurile pe care le face
si pe care vrea s le fac si se roag ei, tot asa si noi trebuie s ne rugm
Maicii Domnului Mama noastr. Dumnezeu, pentru rugciunile
Preacuratei Maicii Sale, ne va milui pe noi si ne va mplini cererile cele
mntuitoare.
Cdem n pcate, pentru c nu rezistm ispitelor care vin de la trup,
de la oameni si de la diavoli. Si nu rezistm la ispite, pentru c nu suntem
ntriti de harul lui Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu nu ne ntreste,
pentru c nu mergem la Biseric, nu postim, nu ne spovedim, nu ne rugm
si nu ne mprtsim cu Sfintele Taine.

S ne rugm pentru ceilalti cu Rugciunea lui

Iisus
Exist n lume atta suferint si attea rele, si atta necunoastere a lui
Dumnezeu, care dup cum spun Sfintii Printi este cel mai mare pcat.
Pentru aceasta esti dator s te rogi si s plngi.
Atunci cnd crestinii dorm, preotul trebuie s-si pun mintea de
straj, adic s vegheze si s se roage Lui Dumnezeu, pentru poporul Su.
Ca preot, ai si mai mare ndatorire de a te ruga pentru ceilalti, deoarece tu
esti acela cruia i-a ncredintat Dumnezeu pe poporul su.
Cti oameni se risipesc! Cti sunt n pragul sinuciderii! Cti sunt pe
punctul de a comite crime ngrozitoare! Cti sunt dezndjduiti n nevoi!
Trebuie s rostim Rugciunea lui Iisus, pentru toti acesti oameni.
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-i pe robii Ti sau pe robul Tu pomenindu-i numele, dac te rogi doar pentru cineva anume. Dup aceea
ar trebui s continum fr s mentionm numele. Dumnezeu stie pentru

24
cine ne rugm. Nu trebuie s ne gndim nici la problemele care-i
frmnt. Spunem doar miluieste pe robul Tu.
Printele Ierosch. Paisie Olaru nvta pe ucenici s zic: Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, ca s ne
izbveasc de egoism. Dar, rugciunea pentru ceilalti, este un efort
necesar si pentru alt motiv. Cnd ne rugm pentru altcineva, imediat
primim lmuriri de la Dumnezeu, despre ceea ce are n special nevoie si
putem lucra efectiv pentru mntuirea lui. Inima devine foarte sensibil si
nespus de ager n recunoasterea diavolului si, n acelasi timp, si trage
mult putere din rugciune, pentru a alunga pe cel ru din ea. Astfel devine
un receptor al Duhului Sfnt. Mai mult dect att, fiind ncercat n rzboiul
asupra diavolului si avnd cunoasterea harului dumnezeiesc, poti cu mare
usurint s intri n sufletul celuilalt si s ptrunzi n lumea interioar a celui
ce vine la spovedanie. Folosul este nespus de mare. El va pleca de la
scaunul de spovedanie alt om, usurat de patimile stiute si de cele nestiute.

Cnd, unde, ct si cum s ne rugm ?

S ne rugm nencetat, dar n special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3, 6
si 9. Rugciunea care se face n acelasi timp, n mai multe locuri si de
ctre mai multi crestini, ne va curta, va sfinti si va schimba duhul trii.
nainte de a dormi, s spunem Rugciunea lui Iisus pe respiratie, s
spunem Crezul si s ne nsemnm cu Sfnta Cruce. n acest fel, darul
Duhului Sfnt si ngerul pzitor ne vor acoperi si sfinti.
Dac, n loc s ne rugm, vom citi crti usoare si ne vom uita la filme
blestemate, mintea noastr se va spurca si vom avea visuri desfrnate si
duhul desfrnrii ne va spurca n timpul somnului.
Cei care vin si se roag la Sfintele Mnstiri, vor reaprinde mai tare
focul Duhului Sfnt n inimile lor. Trebuie s ne rugm nencetat, pentru c
nencetat suntem ispititi de patimile trupului si ale sufletului, de ctre
oameni si de ctre diavoli. Cnd ne rugm, Harul Duhului Sfnt vine si
ndeprteaz ispitele care vin asupra noastr.
Si, dup cum spune un cuvios Printe: Cnd oala de mncare se afl
pe foc, nu se apropie de ea musca, dar cnd se rceste, vine musca si se
aseaz n ea. Tot astfel si de crestinul care este aprins cu focul Duhului
Sfnt, nu se apropie musca (diavolul).
Cel mai mult lupt diavolii pe crestinii care se roag. Orice crestin,
cnd se roag, poate observa cu mintea pe diavoli, care caut s-l
ntrerup de la rugciune, rtcindu-i gndurile n toate colturile lumii si la
toate pcatele pe care le-a fcut sau pe care le-ar putea face. Cci stie

25
diavolul c nimic nu-l lupt mai tare, dect rugciunea, cea ctre
Dumnezeu (Avva Agathon, Pateric Egiptean, p.25).
n afar de slujbele Bisericesti, trebuie s-ti dedici anumite momente,
special pentru a practica Rugciunea lui Iisus. S ncepi putin cte putin
si s continui potrivit cu zestrea duhovniceasc si harul ce-l simti. Se poate
ncepe prin rostirea rugciunii o jumtate de or nainte de rsritul
soarelui si o jumtate de or seara, nainte de culcare. Este necesar s
existe un program statornic, care s nu fie clcat n nici un chip, nici
mcar pentru lucruri bune. Este necesar, de asemenea, si o ncpere
linistit si izolat, unde s nu se aud zgomote si acolo s ncepi si s
lucrezi Rugciunea lui Iisus.
La nceput trebuie s-ti nclzesti inima sau s citesti o lucrare a
Sfintilor Printi, din care s ne adunm si s ne smerim. Apoi, fie cu buzele
sau cu mintea, sau cu inima, potrivit cu nivelul nostru duhovnicesc, s
spunem Rugciunea lui Iisus. Cu timpul, momentele acordate Rugciunii
lui Iisus, se vor mri si vor ndulci inima si vei tnji dup ele. Dar
la
nceput avem nevoie s ne silim pe noi nsine s spunem rugciunea, chiar
si pentru scurt timp. Ne va face mult bine. Este ns suficient ca s ne
rugm putin timp? Nu este suficient, dar cnd exist dorint si smerenie,
Dumnezeu mplineste ceea ce lipseste rugciunii. Pentru c dac
Dumnezeu arat atta milostivire pentru cderile noastre, nu va fi el
nespus de milostiv cu noi, n strdania noastr de a ne curta si sfinti ?
Dumnezeu va mplini orice lips a noastr.
Pentru c cei din lume sunt ocupati cu multe griji, se poate ca ntr-o
or de rugciune s se bucure de mai mult binecuvntare dect multe
ore, ale unui clugr pustnic.
S stii c n timpul Rugciunii lui Iisus, diavolul ti va aduce multe
ispite, ca s te ntrerup. Dar, mai trebuie s stii c Dumnezeu te ncearc
prin aceste ispite, ca s vad dac ai ntr-adevr vointa s lucrezi
Rugciunea lui Iisus. n asemenea cazuri, dac te silesti, Dumnezeu va
veni n ajutorul tu si va ndeprta toate greuttile. Multe din gndurile,
chiar si cele bune, din timpul rugciunii, pot veni de la cel ru. Dac
diavolul si d seama c suntem gata s prsim Rugciunea lui Iisus,
pentru alte lucrri, chiar dac sunt bune, ne va aduce n minte multe
asemenea gnduri, n momentul n care ne rugm ca s ne amnm
rugciunea.
Se ntmpl, uneori, s ne ntoarcem la chiliile noastre obositi, dup
ce am muncit mult si ne-am cheltuit ntreaga energie pentru slujirea fratilor.
Ce ar trebui s facem n astfel de cazuri? n nici un caz, nu ar trebui s
renuntm la Rugciunea lui Iisus. Sfntul Simeon Noul Teolog ne
sftuieste ca, n nici un caz, slujirea fratilor s nu fie motiv de a ne lipsi de
Rugciunea lui Iisus, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie s gsim

26
niciodat scuze, ca s amnm rugciunea. n slujire, osteneste pe
msura puterii tale, iar n chilia ta nevoieste-te n rugciune, cu smerenie,
priveghere si lacrimi nencetate. Si s nu ai n minte c astzi am trudit
peste puteri si deci s scurtez rugciunea, pentru oboseala trupului.
Fiindc, ti spun c nu conteaz ct te ostenesti pentru altii, peste puterile
tale, cci a te lipsi de asa ceva att de important cum este rugciunea,
mare nesocotint este.
O jumtate de or cu Rugciunea lui Iisus, valoreaz ct trei ore de
somn adnc, de odihn. Rostirea ndelungat a Rugciunii lui Iisus,
odihneste pe om si-l linisteste. Chiar si din acest punct de vedere, este o
doctorie odihnitoare pentru trup.
Multi frati au necazuri si sufer pentru c lucreaz mai mult cu
ratiunea, dect cu inima. Se chinuiesc cutndu-si gndurile, pe cnd,
dac triesc n har, gndurile vin pur si simplu. De aceea, se ceart fratii si
nu au pace, iar atunci cnd sunt nedrepttiti se mhnesc si nu se bucur
potrivit poruncii lui Hristos, deoarece nu au nici o legtur cu Rugciunea
lui Iisus.
S nu considerm Rugciunea lui Iisus ca pe ceva ocazional, ci
drept nssi viata noastr. Oriunde vei fi, pe strad, n masin sau n orice
alt parte, s spui Rugciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul si Preasfnt Nsctoare de
Dumnezeu, mntuieste-m. Trebuie s ne miscm nluntrul rugciunii. Iar
teologia si predica s ni se nasc, nluntrul atmosferei celei sfinte. Trebuie
s avem propriul program, pe care s-l respectm n fiecare zi. Cnd trim
n acest fel, lumea are folos peste msur.
Aceia care au ntelegerea unui clugr, simt nevoia s primeasc
binecuvntarea, orice lucrare ar avea. Si n toat viata lor s se
ncredinteze unui povtuitor duhovnicesc, pentru ca acesta s vegheze
asupra lor si s-i ndrepte n tot ceea ce fac. Ar trebui s mergem des la
Sfnta Liturghie, pregtiti asa cum se cuvine, si s ne mprtsim cu
Preacuratele lui Hristos Taine.
Sfnta Evanghelie ne nvat cum si ct timp trebuie s ne rugm.
Cnd Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus Sfintilor Apostoli: Simone,
Simone, iat Satana v-a cerut ca s v cearn ca pe gru. Iar Eu m-am
rugat pentru tine ca s nu piar credinta ta (Matei 31, 32) Sfntul Apostol
Petru a rspuns: Doamne, cu Tine sunt gata s merg si-n temnit si la
moarte. Dup aceasta, Mntuitorul nostru Iisus Hristos a mers n Grdina
Ghetsimani ca s se roage, nainte de Sfintele Sale Patimi. Firea Uman a
Mntuitorului nostru Iisus Hristos trebuia s fie ntrit nainte de Sfintele
Patimi. n timpul rugciunii Sale, un nger s-a artat si-L ntrea (Matei 22,
43). Domnul Iisus Hristos
Fiind n chin de moarte, mai struitor se
ruga. Si sudoarea Lui s-a fcut ca picturile de snge care picurau pe

27
pmnt. Si ridicndu-se din rugciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat
adormiti. Si le-a zis: Privegheati si v rugati, ca s nu intrati n ispit
(Matei 26). Pentru c nu s-au putut ruga, puterea Dumnezeiasc nu i-a
ntrit si n fata ispitelor, Sfintii Apostoli s-au lepdat de Mntuitorul Iisus
Hristos. n fata ispitelor, a atacurilor diavolesti, a mortii nu putem rezista,
dac nu suntem ntriti de Puterea Dumnezeiasc. Iar Puterea
Dumnezeiasc nu ne ntreste, dac nu ne rugm.
Prima conditie pentru a practica Rugciunea lui Iisus:
mpac-te cu aproapele tu ! (Matei 5, 23-25)
Cu privire la loc: este Biserica si camera ta:
Tu ns, cnd te rogi, intr n cmara ta si, nchiznd usa,
roag-te Tatlui tu, Care este n ascuns... (Matei 6,6)
n liniste total. n singurtate. Totodat, se ntelege si interiorizarea n
rugciune care s-si gseasc trire, n suflet cu srguint, n minte cu
ntelegere si n inim cu simtire afectiv; cum zice Domnul: mprtia lui
Dumnezeu este nluntrul vostru (Luca 27, 21).
Cum s ne rugm? Domnul Iisus ne nvat: Asa s v rugati: Tatl
nostru... . Deci zicem la nceput mprate Ceresc, Sfinte Dumnezeule,
Prea Sfnt Treime, Tatl nostru.... Si apoi Rugciunea lui Iisus (Tes.
5, 17).
Stm n genunchi sau pe un scunel (nltimea de cca. 30 cm) si
ncepem s rostim Rugciunea lui Iisus, zicnd rar Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, cu cint
si smerenie (cci suntem pctosi), concentrati numai la aceste cuvinte, pe
care le zicem cu ntelegere si nu gndim la nimic altceva (nici bine, cu att
mai mult la cele rele).
n timpul exercitiului de rugciune nceteaz orice miscare.
Nu cutati senzationalul.
Feriti-v de orice imaginatie, vedenie si vis de la diavol. Nu nchideti
ochii!
Durata exercitiului pentru nceptori este de 10-15 minute.
Multi dintre monahi si multe dintre monahii sunt rvnitori pentru a avea
practica rugciunii continue. Ar rosti rugciunea pustnicului Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mntuieste-m pe mine, pctosul
mereu, dar se plng de nereusit. Care e cauza? N-au persistent. N-au
statornicie si stabilitate n actiune. Aceasta e o actiune bun si sfnt
pentru tot crestinul. E o nevoint care face parte din principala trire de
monah. Si tu n-o iei n serios, ci superficial. Ia aminte cci nici o meserie
sau profesie nu se nvat numai s ncerci, ci trebuie s ncepi si s ai
continuitate din an n an si s te ridici din treapt n treapt. Altfel, nu
reusesti. Deci s nu zici: hai s ncerc s m deprind si eu cu rugciunea

28
inimii. Ci, hai s ncep rugciunea inimii si s ajung practicant al
rugciunii continue. C de ncercat a ncercat si Iuda si a dat napoi.
Urmeaz zilnic acest exercitiu de 10-15 minute, de 2-3 ori pe zi, si te
vei bucura de rezultate, sporind n rugciune si viat de evlavie. Si n cursul
zilei, de cte ori ti vei aduce aminte, de esti la munc, la birou, sau pe
cale, vei zice: Doamne, Iisuse. Iar dup un timp, vei observa c si
atunci cnd ti faci pravila particular sau atunci cnd participi la cele 7
laude, vei observa c te poti cobor cu mintea n inim si vei realiza
calitatea rugciunii, lucru pe care l dorim.
Nu mai zice c nu e pentru tine cci esti pctos. ncepe de acolo,
din starea cea mai de jos unde te afli si te va ajuta Hristos. nltur
trndvia si adaug nevoint peste nevoint si vei reusi. D-mi voint s-ti
dau putere zice Domnul. ndrzniti, Eu am biruit lumea pcatul, zice
iarsi Domnul. (In. 16, 33)

29

III. Mijloace de nlesnire si

sporire a rugciunii
Desptimirea (curtirea inimii)
Cine vrea ca din inim s curg, ca dintr-un izvor nesecat, apa vie a
Duhului Sfnt, trebuie s se nevoiasc ca s dobndeasc n inima sa
Rugciunea lui Iisus. Cel care doreste s aib n inima sa totdeauna
aceast rugciune, trebuie s asculte despre pregtirea de care este
nevoie mai nainte de rugciune si apoi s afle felul n care trebuie s
spun rugciunea.
Deoarece mpratul Ceresc Domnul nostru Iisus Hristos este curat
si mai presus de orice sfintenie, El nu va intra ntr-o inim murdar si plin
de pcate. Trebuie, mai nti, s ne pregtim curtind inima noastr,
pentru a-L putea primi pe Mntuitorul Iisus Hristos n ea. Iar, dup ce l
primim n inima noastr pe Domnul nostru Iisus Hristos, putem s spunem
rugciunea si s o avem fr de ncetare n inima noastr, bucurndu-ne si
veselindu-ne duhovniceste.
Pregtirea inimii se face prin smerenie adnc, asceza trupului
(post, priveghere, ngenunchieri, etc.), fapte bune (milostenie, etc.),
munc binecuvntat, citire (Psaltire, Vietile Sfintilor, Biblia, etc),
mplinirea Poruncilor dumnezeiesti, participare la Sfnta Liturghie,
Sfnta Spovedanie si Sfnta mprtsanie.
Dup cum strile sufletului se prelungesc n atitudini exterioare si n
miscri trupesti, tot astfel si gesturile si pozitiile trupesti dac sunt nsotite
de concentrarea gndurilor asupra lor, au o influent considerabil asupra
strii sufletului. Un suflet smerit va face trupul s ngenuncheze, dar si o
ngenunchere cu gnduri de pocint i va provoca o stare de smerenie n
suflet.
Citirea Psaltirii, a Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, a
scrierilor Sfintilor Printi ajut mult mintea s se adune si inima s se
nclzeasc duhovniceste (de la darul Duhului Sfnt). Dup aceasta este
mai usor si cu spor s se spun Rugciunea lui Iisus.
Recomandm crestinilor care vor s sporeasc n aceast sfnt
lucrare s participe ct mai des si ct mai mult posibil la Sfintele Slujbe si
binecuvntatele munci n mnstirile care au printi sporiti n Rugciunea
lui Iisus. Amintim aici numai cteva din mnstirile canonice cu posibilitti
mai mari de cazare:

30
Pentru brbati: Frsinei, Lainici, Antim, Neamt, Sihstria Neamt,
Secu, Sihla, Petru Vod, Bistrita (Neamt), Raru, Sihstria Raru, Cettuia,
Pojorta, Putna, Cocos, Brncoveanu, etc.
Pentru femei: Agapia, Vratic, Dragomirna, Cldrusani, Pasrea,
Techirghiol, etc.
Cei care pornesc de unii singuri ntr-o nevoint rapid a Rugciunii
lui Iisus, fr celelalte fapte bune crestine, curtitoare de pcate si fr
ndrumarea unui duhovnic iscusit, vor avea mari ispite de la trup, de la
oameni pctosi si de la diavoli si n cele mai multe cazuri, ne spun Sfintii
Printi, vor fi biruiti. ns pe primele trepte ale Rugciunii lui Iisus
(rugciunea oral, rugciunea mintii si rugciunea mintii din inim), poate
urca orice crestin ostenitor si iubitor de Hristos.
Sfintii Printi recomand Calea mprteasc, ca fiind calea cea mai
sigur pentru desvrsirea crestin. Progresul ncet dar sigur, pe msura
curtirii inimii cu harul dumnezeiesc prezent n Sfintele Taine si n celelalte
fapte bune crestine (inclusiv Rugciunea lui Iisus), duc dup o perioad
mai lung de timp, dar cu lupte duhovnicesti si ispite mai mici, la
desptimire.
Cel care ajunge la o msur nalt a rugciunii afl pace n trupul si
inima sa, fat de gndurile rusinoase, si duce o viat linistit, ca si cum ar fi
fr de trup, asemenea celui care se mprtseste cu vrednicie cu Prea
Curatele Taine si care petrece n acea zi n pace si-n liniste, cugetnd si
avndu-L n fata ochilor mintii numai pe Hristos si care nu vrea s mai stie
nimic de lume, deoarece este stpnit de Dragostea Dumnezeiasc din
care a gustat sufletul su. Cei care ndrznesc si lucreaz acest fel de
rugciune fr s aib nici o pregtire si fr s cear sfatul unui printe
duhovnicesc, se aseamn cu cei care ndrznesc s se mprtseasc
nespovediti si fr vrednicie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, se
aseamn cu cei care ndrznesc s vin la nunta lui Hristos fr haine de
nunt (Mt.22, 11-13), fr haina Duhului Sfnt. Sfnta mprtsanie i
lumineaz, i rcoreste si i sfinteste pe cei care se mprtsesc cu
vrednicie, iar pe cei care se mprtsesc cu nevrednicie i arde, i
ntunec si i d mortii. Rugciunea inimii, celor care postesc, se
nfrneaz si se smeresc, le d pace sufleteasc si trupeasc si i ntreste
n lucrarea Domnului, iar celor lacomi, nenfrnati si mndri, le orbeste
mintea si inima. Si dac devin astfel fr msur la cuget, adic limitati la
mintea lor, orbi la inim si ntunecati la suflet, li se pare rul bine si amarul
dulce. Unii ca acestia nu mai vor s cear sfatul de la altcineva. Deoarece
satana care s-a slsluit n ei, din pricina nltrii mintii, i nvat cele ce
sunt ale sale. Si pe bun dreptate li se ntmpl aceasta, din cauza
mndriei lor. Pentru c acestia, n loc s culeag rod copt si strugure dulce

31
din rugciunea lor, ei vor culege rod necopt prin necunoasterea lor, si
agurid pentru nltarea prerii de sine.
Cnd se dezvolt sensibilitatea duhovniceasc luntric n noi,
ratiunea este ndemnat s-l nteleag pe Dumnezeu. Dar unirea mintii cu
inima poate fi fcut numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Prin har, prin
pocint si prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti sub nrurirea harului,
mintea gseste inima si se unesc amndou. Dar, cel care nu lucreaz
lucrarea duhovniceasc a rugciunii mintii cu inima zdrobit, nu poate
ajunge la msuri nalte, duhovnicesti. Si de ndat ce vede o fat frumoas
sau alt lucru scump si frumos pe pmnt, inima lui este cuprins de
aceast plcere si este robit si se prinde de lucrul acela gndul lui, precum
se prinde pestele n undit. Si alearg la acea plcere pctoas, precum
alearg cinele la bortura sa, cutnd s mnnce pe sturate, precum
se spune: Si dorea s-si umple pntecele su cu roscovele din care
mncau porcii. A crui parte s nu o avem, cu harul si cu iubirea de
oameni ai Domnului nostru Iisus Hristos. A lui fie slava si puterea, n vecii
vecilor. Amin !

Curtirea mintii si a inimii prin gnduri, nclinatii si fapte bune

Nu ajunge numai rugciunea pentru curtirea mintii noastre. Nu ne
foloseste la nimic dac ne rugm, postim si priveghem zile ntregi, iar
mintea noastr este plin de gnduri rele fat de aproapele. Din minte,
gndurile rele se pogoar n inim si-l fac pe om fiar. Deoarece din inim
ies toate relele (Matei 15, 19) si din prisosul inimii vorbeste gura (Luca 6,
45). Dumnezeu ns vrea s avem inima curat. Dar inima noastr este
curat atunci cnd nu ngduim s treac prin mintea noastr gnduri rele
fat de semenul nostru.
- O rugciune spus cu inima murdar, va murdri si rugciunea, cci
gndul prea murdar nvinge gndul rugciunii.
- Dac punem vin bun peste vin otetit, tot vinul se stric.
- Dac punem mir peste ulei stricat, se stric tot mirul.
Nu ajunge s ne recunoastem starea cea rea n care am ajuns, ci
trebuie s lucrm pentru curtirea noastr. Dac nu primim gnduri viclene
si noi nsine nu gndim ru, ci pentru orice ni se spune, orice vedem,
punem gndul cel bun, mintea si inima noastr se vor curti. Si desi nu ne
vom elibera de gndurile noastre, vor exista si gnduri rele, ns nu se vor
lipi de mintea noastr curat.
Prin cuvntul gnd n limbaj ascetic se ntelege fie un gnd simplu
ce trece prin minte, fie o miscare a sufletului spre bine ori spre ru, fie o
nclinatie bun sau rea, la care s-a ajus prin mpreun lucrarea mintii, a
constiintei, a simtirii si vointei.

32
Deoarece gndim nainte de a face ceva, pentru ca lucrarea
fiecrui credincios s fie bun, trebuie ca dintru nceput s fim cu atentie,
s cercetm gndurile, n asa fel ca s cultivm gndurile cele bune si s
eliminm pe cele rele. Atunci cnd crestinul cultiv numai gnduri bune si
si ntreste o stare bun, patimile nceteaz s mai actioneze. Patimile
sunt nrdcinate adnc nluntrul nostru, iar gndul evlavios si harul lui
Dumnezeu ne ajut ca s nu fim robiti de ele. Gndurile bune nu att
dezrdcineaz patimile, ct le rzboieste, putnd chiar s le rpun.
Atunci cnd cineva tine, fie si pentru putin timp, un gnd ru asupra
cuiva, orice lucru ar face (milostenie, post, priveghere, rugciune, etc.) va fi
nsotit de duhul ruttii sale. De aceea s ne strduim dup putere, s
plantm gnduri si nclinatii sufletesti bune, mai nainte ca diavolul s
planteze n noi gndurile lui rele, pentru ca inima noastr s fie locas al
Duhului Sfnt, ca rugciunea noastr s fie nsotit de mireasm
duhovniceasc. Un gnd bun si curat are mai mare putere dect orice
nevoint, pentru c gndurile bune paralizeaz gndurile rele si diavolesti
nainte de atac.
Prin gndurile rele, de judecare si nedreptate asupra aproapelui,
mpiedicm venirea harului dumnezeiesc si lsm pe diavol s lucreze liber
asupra noastr. ns gndurile curate pe care le cultivm n inima noastr,
cutnd ca s vedem prtile bune ale aproapelui, au mai mare putere
dect toat nevointa pe care am face-o si ne ajut mai eficient. Fiecare
crestin trebuie s ajung s le vad pe toate curate. Astfel, va ajunge ntr-o
stare n care le vede pe toate cu ochii duhovnicesti si nu cu ochii trupesti si
le va justifica n sensul cel bun.
Trebuie s lum aminte ca s nu primim gndurile viclene ale
diavolului, ca astfel s ntinm locasul Duhului Sfnt, care se afl n inima
noastr (1 Corinteni 6, 19 si 3, 6) si s ne ntunecm. Duhul Sfnt, cnd va
gsi inima noastr curat, va veni si se va slslui n ea, pentru c iubeste
curtia si buntatea si de aceea este reprezentat de un porumbel.
Cel ce are sntate duhovniceasc va preschimba si rul n bine.
Omul duhovnicesc vede rul dar n acelasi timp vede binele si distinge c
rul este de la diavol si vine dinafar. Cu ochii sufletului si vede greselile
lui c sunt mari (brna din ochi), iar greselile celorlalti le vede mici (paiul
din ochi) si n acest fel se smereste si primeste mult har.
Uneori gndurile viclene sunt de la diavoli, iar alteori nsusi omul
gndeste n mod viclean. Si de multe ori diavolul creeaz anumite situatii
pentru ca oamenii s-si fac gnduri rele. Omul cel ru, care are gnduri
rele, tot timpul este mhnit si ntristat si totdeauna mhneste si ntristeaz
pe aproapele su cu aceast negreal din sufletul su. Un astfel de om
trebuie s nteleag c are nevoie de curtie, ca s-i vin limpezimea

33
duhovniceasc, curtia mintii si a inimii lui si ca rugciunea lui s fie
primit de Dumnezeu.
Din calitatea gndurilor unui om se vede starea lui duhovniceasc.
Pentru c oamenii judec lucrurile potrivit cu continutul pe care l au
nluntrul lor. Dac nu au un continut duhovnicesc, trag concluzii gresite si
l nedrepttesc pe aproapele lor. S ne aducem aminte de cei doi tlhari
rstigniti mpreun cu Hristos. Amndoi l vedeau pe Mntuitorul Iisus
Hristos rstignit pe cruce, vedeau pmntul cutremurndu-se, cerul
ntunecndu-se, dar dup gndurile pe care le-au avut, unul s-a mntuit, iar
cellalt s-a osndit. ns trebuie s stim c gndurile bune trebuiesc
cultivate mai ales n familie, n scoal si n societate.
Trebuie s te ostenesti pe tine nsuti, s te cercetezi, iar atunci cnd
vrjmasul ti aduce gnduri rele, s le alungi prin rugciune si mpotrivire si
s le nlocuiesti cu gndurile cele bune. Cnd te vei nevoi asa, se va
cultiva dispozitia ta bun si nclinatiile tale vor deveni bune. Iar Dumnezeu
vznd dispozitia ta bun, se va milostivi si te va ajuta. Si astfel gndurile
rele nu vor mai avea loc n tine, vor pleca n mod firesc si vei avea numai
gnduri bune. Vei dobndi astfel obisnuinta spre bine, va veni buntatea n
inima ta si astfel vei slslui pe Hristos nluntrul tu. ns lucrul acesta nu
se face rapid, ci este trebuint de timp si de nevoint continu pentru ca
sufletul s ia cununa biruintei. Atunci rzboiul gndurilor (rele) va nceta
pentru totdeauna, pentru c rzboaiele gndurilor sunt izbucniri ale
dezordinii noastre luntrice pe care le exploateaz diavolii.
Trebuie s te strduiesti s iubesti chiar dac n-ai iubire. Faptele bune
ntresc gndul bun. Fcnd mereu binele ajungem s si gndim numai
binele. Despre un sfnt printe s-a spus c att de mult a fcut binele,
nct nu mai stia ce este rul!

Ritmul respiratiei
Sfntul Nichifor recomand ca dup concentrarea mintii, aceasta s
fie introdus n inim odat cu inspiratia aerului care intr n plmni. La
nceput, pentru a avea un mijloc (suport) de a introduce mintea n inim,
Sfntul Ioan Scrarul ne spune ca s se lipeasc rugciunea de respiratia
noastr.
Aceasta se realizeaz n doi timpi: cnd inspirm, s urmrim cu
mintea coborrea aerului n plmni si s spunem: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar cnd expirm aerul s spunem:
miluieste-m pe mine, pctosul !. Acest lucru se face pentru a permite
mintii s se fixeze pe rugciune si s se ntoarc n inim.

34
Respiratia ofer ns o nlesnire doar din punct de vedere
psihologic nu si spiritual. Aceasta deoarece unirea mintii si a inimii poate fi
fcut numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Primim har numai prin pocint si
prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Atunci cnd mintea va intra n
cmara inimii si se va ntlni haric cu Mntuitorul Iisus Hristos, va simti o
bucurie duhovniceasc deosebit, asemenea omului care a plecat de la
casa Tatlui Ceresc, n tara pcatelor, si acum s-a ntors din nou acas.
Cnd mintea se afl n inim nu mai are nevoie s se ajute de
respiratie, dar ea nu trebuie s lncezeasc, ci s spun nencetat
rugciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine pctosul !. n acest fel, mintea nu mai este distras si rmne
invulnerabil la diferitele ispite si n fiecare zi i creste dragostea pentru
Dumnezeu si pentru aproapele.

Pocinta (nclzirea inimii). Pulsul inimii

Lupta este necesar pentru dobndirea darurilor Rugciunii lui Iisus:
mprtia lui Dumnezeu se ia cu strduint si cei ce se silesc, pun mna
pe ea (Matei 11, 12). Cea mai mare lupt a crestinului, pentru a dobndi
rugciunea, este s-si adune mintea, s o despart de lucrurile dimprejurul
ei, de obiecte si de ntmplri, de gndurile rele si de gndurile bune.
Pentru c mintea, cnd se desparte de Dumnezeu, si pierde sursa de viat
si devine moart duhovniceste, precum este pestele ce a fost scos din ap.
Mintea noastr este asemenea fiului risipitor din Sfnta Evanghelie,
care vrnd s plece din casa printeasc, si ia partea de avere cu el
(dorinta si vointa), pe care o risipeste n desfru. Astfel, mintea noastr
risipitoare are si ea nevoie s se ntoarc n sine, de la distrugerea
pctoas a ei, ca s simt dulceata si fericirea duhovniceasc si s nvie
din moartea pcatelor. Sfintii Printi ne nvat: Pentru a-ti aduna mintea,
trebuie mai nti s-ti nclzesti inima, gndindu-te la starea ta luntric, la
pcatele svrsite si la Judecata nfricostoare a lui Dumnezeu. Fiul
risipitor a fcut un efort urias, pentru a-si obliga vointa s doreasc
ntoarcerea la Dumnezeu Tatl. Si noi trebuie s facem la fel, cu
Rugciunea lui Iisus, ca s devenim constienti de pctosenia noastr.
S ne simtim ca n ceasul nfricosatei Judecti, unde Dumnezeu ne va
judeca pentru toate pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta,
pentru pcatele pe care le-au fcut altii din cauza noastr, pentru faptele
bune, crestine, pe care nu le-am fcut, pentru faptele bune, crestine, pe
care nu le-au fcut altii, din cauza noastr. Trebuie s devenim constienti
de necesitatea curtirii de patimi. Nu trebuie doar s-ti doresti s-i vindeci

35
pe ceilalti, ci s crezi n acelasi timp, cu putere, c si tu asemenea lor
esti plin de patimi, ba chiar mai ru, pentru c fiecare patim este un iad.
Cu aceste simtminte, s strigm si s plngem dup mila lui
Dumnezeu, pentru c rugciunea netulburat vine prin lacrimi. Trebuie s
struim si s chibzuim asupra acestui gnd, ferindu-ne n acelasi timp de
orice imaginatie. Astfel, mintea noastr va cobor n inim prin pocint,
ajutat fiind de darul Duhului Sfnt. Iar lacrimile duhovnicesti vor izvor din
ochii nostri si vom spune rugciunea fr tulburare. Cnd rostim
Rugciunea lui Iisus cu atentia mintii fixat pe organul fiziologic al inimii,
ne ntoarcem nluntrul nostru, n adncul inimii, desprtindu-ne astfel de
lumea exterioar. Cnd mintea intr n inim, ea trebuie s se lupte ca s
stea ct mai mult timp acolo. La nceput, mintea hoinar se simte stingher
si strmtorat n spatiul inimii. Dar, odat obisnuit cu acest lucru, nu-i mai
place s ias afar, pentru c acolo n inim se afl mprtia lui
Dumnezeu.
Pentru a ne nclzi inima n timp ce ne rugm, trebuie deci s ne
gndim la pctosenia noastr. Sfintii Printi recomand ca la nceput s
ne concentrm mai mult pe cuvintele miluieste-m pe mine, pctosul,
cuvntul pctos trebuind spus mai apsat, pentru a-l simti mai bine.
Trebuie s mrim si s pstrm aceast cldur a inimii si s ne folosim de
acest mare dar dumnezeiesc. Cldura inimii va ajuta mintea s fie fixat
pe cuvintele Rugciunii lui Iisus, s coboare n inim si s rmn
acolo.

Rugciunea lui Iisus lipit de pulsul inimii.

O alternativ la ritmul respiratiei este pulsul inimii. n acest caz, nu
coborm mintea n inim, lipit (odat cu rugciunea) de aerul respirat, ci
ne fixm privirea pe locul inimii. Locul duhovnicesc al inimii (care nu
coincide cu inima de carne) se afl la brbati la dou degete orizontale
deasupra snului stng, iar haric se simte ca un cui de foc si o durere n
locul duhovnicesc al inimii. Sfintii Printi nu recomand localizarea fizic a
locului inimii cu mna, pentru c pot apare simtiri ce conduc la nselare.
Aceast metod are 7 timpi (rugciunea se rosteste rar, n 7 timpi, fiind
accentuat fiecare cuvnt): 1. Doamne, 2. Iisuse, 3. Hristoase, 4. Fiul lui
Dumnezeu, 5. miluieste-m, 6. pe mine, 7. pctosul.
Nu este vorba de btile inimii (pulsul sngelui), ci de btile
cuvntului la poarta inimii, de trirea afectiv, n inim, a fiecrui cuvnt al
rugciunii. Astfel, btnd la usa inimii, spunnd accentuat si cu pocint
fiecare cuvnt al Rugciunii lui Iisus, deprindem inima s se deschid
s conlucreze cu mintea, pn simtim c inima se nclzeste haric si
c devine inim de carne, nu inim de piatr.

36
Cu timpul, aceast trire (simtire) si bucurie a rugciunii, o vom
avea si cnd vom citi si alte rugciuni, realiznd acum calitatea rugciunii.
Cnd mintea se coboar n inim, mintea zice cuvintele rugciunii cu
ntelegere, inima cu simtire afectiv, iar vointa cu srguint, astfel
realiznd calitatea rugciunii.
De semnalat este si faptul c ritmul inimii, spre deosebire de cel al
respiratiei, si are continuitate n toate treptele rugciunii.
1. n faza nceptoare ca antrenare, deprindere.
2. n realizarea rugciunii multiple (de cerere, de multumire sau de laud).
Rugciunea lui Iisus este doar o rugciune de cerere, dar cea mai
eficace rugciune pentru pocint.
3. n treapta nalt harisma rugciunii (rugciunea inimii de sine
misctoare), care lucreaz n ritmul inimii (ca un ticit de ceas), ca un
suspin al inimii miscate de Duhul Sfnt care si gseste slas ntr-o
inim curtit de zgura pcatului.
4. Rugciunea cea mai nalt, de unire cu Dumnezeu, este fr cuvinte,
dar cu afectiunea si cldura duhovniceasc a inimii, precum copilul
care este alipit la snul maicii sale, se simte odihnit si fericit, fr s
spun cuvinte.
Aceast practic a rugciunii lui Iisus se recomand fiecrui crestin care
vrea s-si mntuiasc sufletul su. Nimeni s nu zic: Nu ncep, pentru c
eu nu voi putea realiza sut la sut. Dumnezeu te va primi si vei avea
bucurii si triri duhovnicesti si cu saizeci la sut, si chiar cu treizeci la sut
(exemplu Pilda Talantului, Pilda Semntorului, Pilda cu lucrtorii viei).
Cnd un om din lume si aminteste de suprarea pe care i-a fcut-o
altcineva si struie asupra acestui gnd, simte ca o musctur n inim si
ncepe s plng imediat. Acelasi lucru se va ntmpla si cu cel care se
gndeste c l-a suprat pe Mntuitorul Iisus Hristos si s-a ndeprtat prin
pcate de Darul Duhului Sfnt. Inima poate fi rnit adnc de un astfel de
sentiment. Si cnd inima este strpuns de pocint, iar nu de o fort
exterioar, doare mai mult dect orice ran fcut de trup (de aceea nu se
recomand metode si tehnici care duc la o suferint fizic a inimii si a
trupului; acestea nu numai c nu au nici un rezultat duhovnicesc - din
cauza lipsei de pocint a inimii, dar pot pricinui si mbolnvirea psihic si
fizic). Aceast ran pstreaz continuu mintea n Dumnezeu si cel ce este
rnit astfel, nu poate s doarm nici noaptea, simtindu-se de parc ar fi pe
crbuni aprinsi. De aceea el poate s rosteasc Rugciunea lui Iisus cu
inima strpuns timp de un sfert de ceas, iar apoi sufletul su aprins de
darul Duhului Sfnt si va aminti de Mntuitorul Iisus Hristos, ziua si
noaptea. Aceasta este rugciunea nencetat. Crestinul poate realiza

37
aceasta dup cteva minute de rugciune intens, cu lacrimi, si poate
simti lucrarea Rugciunii lui Iisus nluntrul su multe zile.
Este absolut necesar s ne recunoastem nevrednicia noastr, pentru
ca Rugciunea lui Iisus s lucreze nluntrul nostru. Sporirea n
rugciune depinde de sporirea cunostintei pctoseniei noastre. Fr
aceast cunostint, rugciunea adevrat nu exist. Deci, rugciunea
trebuie mpletit cu plngerea pcatelor noastre.
Sfintii Printi nvat c ridicarea noastr spre Rai este mpletit cu
coborrea mintii nluntrul nostru. Cu ct coborm mintea mai adnc n
inima noastr, cu att descoperim necurtia din tainitele inimii noastre. Prin
pocint, mprtia Cerurilor coboar nluntrul inimii noastre si o
transform n Paradis. Doar prin pocint suntem cluziti spre vederea
mprtiei lui Dumnezeu. ndemnul: Pociti-v c s-a apropiat mprtia
Cerurilor (Matei 3, 2) este ntotdeauna actual.
Dac ns, crestinul ajunge la dezndejde, cnd se gndeste la
pcatele sale, nseamn c diavolul i-a strecurat n minte ideea de
pctosenie spre a-l arunca n dezndejde.
Gndeste-te c sufletul tu st la nfricosata Judecat n fata Dreptului
Judector. Si de va fi gsit vrednic, va fi luat de ngeri si va fi dus n
mprtia cea vesnic a lui Dumnezeu, de unde au fugit durerea,
ntristarea si suspinarea (Isaia 35, 10). Iar de a vietuit n pcate, aude
glasul de tunet al lui Dumnezeu zicndu-i: s fie ridicat cel necredincios,
ca s nu vad slava Domnului (Isaia 37, 10). Atunci l ajung pe el chinurile
iadului, tartarul, scrsnirea dintilor, viermele cel neadormit al constiintei,
putoarea pcatelor, ntunericul cel vesnic, vederea chipurilor nfricostoare
ale dracilor, dezndejdea cea vesnic si focul cel vesnic si imaterial al
iadului, unde se va munci n vecii vecilor. Unde va fi atunci fala lumii
acesteia? Unde Slava desart? Unde desftarea? Unde nlucirea? Unde
odihna? Unde lauda? Unde bogtia? Unde rudeniile? Unde mama? Unde
printii? Cine dintre acestia va mai putea s-l scoat pe cel care arde n
focul cel vesnic al iadului?
Sfntul Ioan Gur de Aur spune despre rugciune: Pentru ca
rugciunea s fie roditoare, ea trebuie s se fac cu mintea adunat si cu
inima strpuns de sentimentul pocintei. Rugciunea trebuie fcut cu
mintea adunat, cu rvna sufletului pocit si cu vointa ncordat. Aceasta
este rugciunea care urc la Ceruri. S ne nsufletim astfel constiinta, s
ne muncim sufletul cu gndul la pcatele fcute, dar nu pentru a-l scrbi si
dezndjdui, ci pentru a-l umple de rvn si pentru a-l ndemna la
priveghere si rugciune. Nimic nu ndeprteaz mai mult delsarea si
nepsarea, precum chinul si suferinta care adun mintea mprstiat la
cele din jur si o face s se ntoarc n inim. Cel ce se roag astfel, afl
mare bucurie si pace n sufletul su.

38
Sfntul Ioan Gur de Aur spune c omul atunci capt ndrzneal
n rugciune, cnd este convins c este mai ru dect toat zidirea. Sfintii
Printi leag rugciunea de chinul sufletului si de adunarea mintii. Mintea
trebuie s se rentoarc n ea nssi din tulburarea ei, astfel nct s se
poat naste rugciunea, din prea plinul pocintei inimii.

Plnsul si lacrimile
Sfintii Printi spun c plnsul este de dou feluri: un plns este fr
lacrimi si altul cu lacrimi.
Plnsul fr lacrimi este ntristarea cea dup Dumnezeu. Aceasta,
dup Sfntul Apostol Pavel: lucreaz pocinta fr prere de ru spre
mntuire (II Cor.7, 10). Dac pcatul naste ntristare, trebuie s stim c
scrba, cea dup Dumnezeu pentru pcat, mistuie pcatul. Dac aceast
ntristare se face din inim, cu pocint, naintea lui Dumnezeu, ea mistuie
pcatele (Sfntul Ioan Gur de Aur). Plnsul fr lacrimi este venirea n
sine a fiului risipitor (Luca 15, 17), iar acest plns l pot avea toti oamenii.
Plnsul cu lacrimi este mbrtisarea Printelui Ceresc fat de cei ce
se ntorc la pocint spune Sfntul Grigorie Palama. Acest plns cu lacrimi
este un dar al lui Dumnezeu, care se d unora din mila Lui si pe care nu
toti pot s-l aib.
Asadar, trebuie s stim c suspinele din inim si mhnirea mintii
pentru pcatele svrsite alctuiesc plnsul fr lacrimi. Acest fel de plns,
la multi si de multe ori, s-a fcut nainte-mergtor spre plnsul cel de-al
doilea, care vine cu izvorul lacrimilor, celor spre pocint.
Despre fericitul plns cu lacrimi pentru pcate, Sfntul Ioan Scraul
zice: Lacrimile cele de dup Botez, mai mare lucrare au dect nsusi
Botezul. Cci Sfntul Botez face curtire si iertarea pcatelor ce s-au fcut
mai nainte de Botez, iar izvorul lacrimilor celor de dup Botez le curteste
si pe cele cu care ne-am ntlnit dup Botez.
Este de trebuint s artm si de cte feluri sunt lacrimile. Aceasta
pentru a ntelege c nu orice lacrim este spre folosul mntuirii sufletelor
noastre:
1) - Mai nti, sunt lacrimile care se nasc din dragostea pentru Dumnezeu,
care ngras si veselesc fata omului (Scara, Cuv.7, 7, Pateric, cap.6
f.99 verso).
2) - Al doilea fel sunt lacrimile cele din frica de Dumnezeu. Acestea usuc
pe om (Idem).
3) - Al treilea fel, sunt lacrimile care se nasc din pomenirea mortii (Scara
7, 36).
4) - Al patrulea fel de lacrimi sunt cele care se nasc din pomenirea
muncilor Iadului (Pateric, Cap.7,9 f.99, C.2, pentru umilint, f.85).

39
5) - Al cincilea fel de lacrimi sunt cele care i vin omului din cugetarea la
pcatele sale (Scara, cuv.7, 42).
6) - Al saselea fel de lacrimi sunt cele care-i vin omului din ntristare si din
inima ndurerat (Scara, cuv.7, 65).
7) - Al saptelea fel de lacrimi sunt cele care vin de la Dumnezeu si lacrimi
care vin din nevointa omului (Scara, cuv.7, 25).
Aceste lacrimi, amintite pn aici, sunt lacrimi bune, care aduc omului
curtire de pcate si mngiere de la Dumnezeu, dup cuvntul
Sfintei Scripturi care zice: Fericiti cei ce plng, c aceia se vor
mngia (Matei 5, 4).
8) - n afara acestor feluri de lacrimi, mai sunt lacrimile cele mijlocii, care
nici nu folosesc si nici nu osndesc pe om. Asa sunt lacrimile firesti,
cu care plng printii pe copii sau copiii dup printi, sau prietenul
dup prieten sau cineva dup rudenia sa.
n sfrsit, a treia categorie de lacrimi este cea a lacrimilor viclene,
rele si vtmtoare pentru suflet, cum sunt:
9) - Lacrimile cele din trufie (Scara, cuv.7, 44).
10)- Lacrimi care se nasc din mnie (Scara, cuv.7, 26-29).
11)- Lacrimi nscute din scrbe si necazuri (Scara, cuv.7, 13).
12)- Lacrimi venite din pizm si zavistie - Cnd cineva plnge din necaz
sau c nu se poate rzbuna pe altii care i-au fcut ru sau vreo
pagub (Scara, cuv.7, 26).
13)- Lacrimi care vin de la duhul dezmierdrii si al curviei (Scara cuv.15,
42-43).
14)- Lacrimi care vin de la diavolul slavei desarte (Scara 7, 23).
15)- Lacrimile pe care le aduce diavolul mbuibrii pntecelui. Aceste vin,
de obicei, cnd cineva este stul si beat. Despre aceste lacrimi zice
Sfntul Ioan Scraul: S pndim de multe ori si vom afla, fcndu-se
n noi, un lucru amar si de rs chiar dracilor; cci sturndu-ne ne
umilim si postind ne nvrtosm. Aici scopul dracilor este ca s ne
nselm cu lacrimile cele neadevrate (Scara cuv.7, f.62-63).
Este bine s cunoastem c sunt lacrimi care vin omului din gndire si
cugetare si lacrimi care se fac fr de cugetare. Prin acestea deosebinduse cele cuvnttoare de cele necuvnttoare. Lacrimile cele fr de
cugetare le au si dobitoacele, cci si ele plng unele dup altele, dar fr
s gndeasc.
Deci, se cade nou ca s cutm lacrimile cele bune, cu fric de
Dumnezeu, iar lacrimile cele vtmtoare s le lepdm.

40
Astfel, cunoscndu-ti greseala, cere iertare de la Dumnezeu si
ncepe a te ruga pentru binele celor care te-au necjit si las toat
rzbunarea la Judecata si Dreptatea lui Dumnezeu.
Lacrimile cele bune le poate pzi omul, dac se va pzi de vorba
mult, de glume, de rs, de mnie, de griji prea multe, de pomenirea rului
fcut lui de altii, de mncare prea mult, de somn peste msur, de betie si
de altele de acest fel (Pateric Egiptean, Cap.4, 9; Scara cuv.7, 9; 12, 4).
Iar dumnezeiescul printe Efrem Sirul zice: Fratii mei cei iubiti, s
plngem n rugciunea noastr ct mai avem vreme, ca s ne izbveasc
pe noi Domnul de plnsul cel nesfrsit, de focul gheenei si de scrsnirea
dintilor (Cuvnt din Proloage, dec.p.20).

Ascultarea
Fr un printe duhovnicesc, nimeni nu poate nainta si nici nu poate
duce o viat curat. De aceea, ucenicul trebuie s caute un duhovnic sporit
n Rugciunea lui Iisus, de care s asculte si s fie binecuvntat.
Duhovnicul l va ajuta pe ucenic, att cu cuvntul, ct si tainic, l va
mprtsi cu darurile rugciunii.
Dup cum n viata lumeasc experientele se mprtsesc din
generatie n generatie, la fel se ntmpl si n viata duhovniceasc.
Duhovnicul fiind detintorul darului Rugciunii lui Iisus, l va mprtsi
ucenicului su, pe msura cresterii sale duhovnicesti.
Ne facem asculttori, nu pentru a disprea ca persoan, ci pentru a
face s dispar rul slsluit n noi, pentru a ne elibera de vointa proprie si
pentru ca Hristos s se nasc duhovniceste n inima noastr. Ne facem
asculttori pentru a ne putea naste duhovniceste.
Ascultarea este necesar si datorit primejdiei de a cdea n pcate.
Avva Dorotei spune: Nu sunt mai ticlosi, nici mai lesne porniti spre
cdere dect aceia care nu au pe nimeni ca s-i povtuiasc pe calea
mntuirii. Crestinul care nu este povtuit de duhovnic, pe calea mntuirii,
cade usor n cursele vrjmasului.
La nceput, el are rvn spre post si priveghere, spre isihasm si alte
fapte bune crestine. Apoi, putin cte putin, potolindu-se acea rvn si
neavnd pe cineva care s-l sftuiasc si s-i aprind rvna, pe
neobservate se stinge rvna si cade n trndvie si se face rob vrjmasilor
si, care-si bat joc de dnsul, dup cum le este voia. Sfintii Printi spun c:
De vei vedea pe cel tnr urcndu-se la Ceruri, dup voia sa, trage-l de
picior n jos, cci altfel l va lua n stpnire diavolii.
Si n lume, crestinii pot s ajung la msuri nalte, duhovnicesti, si s
se umple de Lumina Dumnezeiasc, dar trebuie s se roage mai mult.

41
Cel care a czut n pcate mari nu mai poate s se roage, pentru
c a ndeprtat de la el Harul Duhului Sfnt. ns, pentru ntoarcerea sa,
trebuie s citeasc Scrierile Sfintilor Printi si crti duhovnicesti, prin care
Duhul Sfnt i va lumina mintea.
Cel care s-a lepdat de lume si a venit la mnstire, unde ascult si
ntreab pe printele su duhovnicesc, sporeste mult mai usor
duhovniceste, pentru c:
1) - n primul rnd, nu las fru liber imaginatiei si gndirii pentru a gsi
rezolvri lucrrilor pe care le face. n acest fel, si curteste mintea nu
numai de gndurile cele rele si complexe, ci chiar si de cele simple,
adunnd-o astfel mai mult spre Rugciunea lui Iisus.
2) - n al doilea rnd, se nvat s ntrebe si s asculte. Iar a ntreba pe
printele duhovnicesc, nseamn a te mntui. Unde exist ascultare, acolo
exist smerenie, care este izvorul ascultrii. Astfel, duhul mndriei,
diavolul, nu poate ptrunde si nu poate aduce nfricosare sufletului nostru.
n timpul urcusului duhovnicesc, n aceast sfnt lucrare, ascultarea
este absolut necesar.
Trebuie s ncepem s ne rugm cu binecuvntarea unui printe
sporit duhovniceste. Printele este cel care ne cluzeste, cel care
stabileste programul vietii noastre duhovnicesti si canonul. El ne ajut s
mergem pe calea mprteasc a mntuirii.
Printele duhovnicesc ne arat voia cea Sfnt a Lui Dumnezeu.
Crestinii care vor s sporeasc n Rugciunea lui Iisus, trebuie s mearg
ct mai des la mnstiri (s participe la slujbele de zi si de noapte, s se
spovedeasc si, dac pot s stea mai mult timp, s participe si la muncile
binecuvntate). Aici vor primi mari binecuvntri ceresti si si vor vedea mai
mult ca oriunde patimile si neputintele n lumina Harului Dumnezeiesc.

Tria Credintei si Ascultarea de staret si duhovnic.

Sfintii Printi spun c rzboiul curtirii de patimi (nevointa) este, de
obicei, la fel de slbatic cum au fost patimile nainte. Pentru fiecare plcere,
omul trebuie s plteasc la fel de mult durere. Exist o legtur strns
ntre plcere si durere n viata ascetic a printilor. Plcerea a adus si
cderea si durerea. Si tocmai aceast durere este cea care restaureaz pe
om si-l vindec. De asemenea, Sfintii Printi ne spun c durata desptimirii
este, de obicei, la fel de lung cu perioada ct am pctuit.
Astfel, omul sufer mult. El plteste pentru fiecare gnd ru si plcere,
msura proportional de suferinte, astfel nct s se creeze un echilibru.
ntmplri petrecute cu multi ani n urm si pentru care am simtit plcere,
fiind uitate ntre timp, apar acum cu toat tria si mrimea lor. Se poate
ajunge chiar la dezgust si la dezndejde. Necredinta si marile probleme de
credint, precum dumnezeirea lui Hristos si curtia Preasfintei Nsctoare

42
de Dumnezeu si a Sfintilor l frmnt acum pe ascet. De multe ori,
aceste gnduri vin n timpul rugciunii, fr ca lupttorul s vrea sau s stie
acest lucru. Alteori, vine gndul trndviei sau gndul persistent s lase
locul acela si s plece de la Btrnul su cu ideea c altcineva este mai
bun ca el.
De multe ori, o ur slbatic (de la diavol) creste mpotriva Staretului
su. Exist cazuri cnd discipolul vine la staretul su si i spune, cu lacrimi
si cu suspine: Nu pot s explic aceasta, dar ti voi spune n lacrimi si cu
suspine: Nu vreau s te mai vd. Cu ct te vd mai mult, cu att o
rzvrtire groaznic m cuprinde. De multe ori vine si somnul, ca s
ntrerup rugciunea. Darul Duhului Sfnt, care lucreaz prin duhovnicul
nostru, l face pe diavol s ne lupte cu gnduri de hul asupra duhovnicului.
Pentru a rezista la astfel de ispite, trebuie s ai mult rbdare,
ndurare si curaj. Atletul rugciunii nu trebuie s se lase cltinat. Trebuie s
opun imaginatiei invocarea numelui lui Iisus si s fie concentrat la
cuvintele rugciunii. Nu trebuie s se gndeasc la nimic n timpul
rugciunii, nici la lucruri bune, nici la lucruri rele. Cnd simte durere n
inim, trebuie s aib siguranta c a nceput tratamentul. Prin durere, este
creat un om nou, se naste la o viat nou n Hristos. Si trebuie s
dispretuim gndurile de hul. Doar n acest fel dispar. Gndurile hulitoare
sunt inspirate de diavoli. Ele nu sunt ale noastre. Dup cum ne spune
Mntuitorul nostru: Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona (Matei 6, 24).
Adic mintea noastr nu poate face dou lucruri deodat. Nu poate s fie
ndulcit de nectarul preadulce al Rugciunii lui Iisus, pe de o parte, iar pe
de alt parte, n timp ce se roag s aib gnduri de hul. Ultimul este
atacul diavolilor. Dispretul este atunci necesar, si mrturisirea la Duhovnic.
Atunci, aceste gnduri dispar imediat, mpreun cu diavolul care le-a
semnat.
Mai mult, la fel se ntmpl si cu gndurile persistente. Un gnd ce
persist mai ales n vremea rugciunii, trebuie mrturisit. Astfel, sarpele
(diavolul) care se ascunde sub el, dispare imediat, ca sarpele cnd ridicm
piatra.
Atletul rugciunii trebuie s-si vad Staretul n chipul lui Hristos. Si
prin putere Staretului si prin rugciunile sale, este eliberat din sclavia
Egiptului si este salvat de tirania lui faraon, care sunt patimile. Ucenicul nu
trebuie s vad neputintele Staretului, pe care diavolul le exagereaz.
Ci el trebuie s vad dragostea fat de Dumnezeu, fat de aproapele
su si trsturile lui bune. Sfntul Simeon Noul Teolog descrie aceast
atitudine: Dac vietuiesti ntr-o mnstire, nu trebuie s vrei niciodat s fii
mpotriva Printelui tu duhovnicesc, care te-a tuns, chiar dac l vezi pe el
svrsind adulter sau mbtndu-se, sau crezi c treburile mnstirii sunt
prost conduse. Chiar dac esti btut de el, ocrt si nduri multe chinuri.

43
Nu sedea cu cei care-l vorbesc de ru sau cu cei care cuget rutti
mpotriva lui. Sufer pn la sfrsit, fr s cercetezi greselile lui. Adun n
inima ta numai lucrurile bune si strduieste-te s vezi numai lucruri bune
despre el. S-ti amintesti numai despre acestea. D vina numai pe tine.
Pentru c dac se judec duhovnicul, se pierde ascultarea si smerenia si
odat cu aceasta este pierdut nssi mntuirea.

Mijlocirea Maicii Domnului

La Sfntul Botez, diavolul este scos din profunzimea inimii omului si
crestinul primeste Harul Duhului Sfnt si pe Mntuitorul Iisus Hristos n
inima sa (Galateni 3, 27), devenind astfel fiu al lui Dumnezeu dup har
(Ioan 3, 1). Crestinii au un Tat sus n Cer Dumnezeu Tatl si o Mam
pe pmnt Maica Domnului. Crestinii sunt copiii lui Dumnezeu, preaiubiti,
iar mama lor duhovniceasc este Maica Domnului.
Pentru c rugciunile noastre nevrednice, pline de pofte si de pcate,
nu pot s ajung la Dumnezeu, care este Sfintenia Absolut, Mntuitorul
nostru Iisus Hristos ne-a ncredintat-o pe Preasfnta Nsctoare de
Dumnezeu, ca s fie mijlocitoarea noastr la Cer.
Maica Domnului este Mireasa Dumnezeiasc a lui Dumnezeu Tatl,
Maica Dumnezeiasc a lui Dumnezeu Fiul, Biserica vie a Duhului Sfnt,
mprteasa Cerului si a pmntului, avnd locasul cel mai apropiat de
Prea Sfnta Treime. Maica Domnului este mai cinstit dect ceata a opta
ngereasc, ceata heruvimilor si mai mrit fr de asemnare dect ceata
a noua ngereasc ceata serafimilor, fiind cea mai sfnt fiint, deoarece
Dumnezeu S-a ntrupat din ea, a luat Trup din trupul ei si Snge din
sngele ei.
Maica Domnului este asa de unit mistic cu Fiul ei Dumnezeul si
Mntuitorul nostru Iisus Hristos, nct exist o singur lucrare a Fiului lui
Dumnezeu si a Maicii Domnului. Lucrarea cea Dumnezeiasc si necreat a
Fiului lui Dumnezeu i uneste pe amndoi, neasemnat mai mult dect
leag lucrarea sufletului, mdularele trupului. Sfntul Teofan al Niceii
spune c: Activittile Fiului lui Dumnezeu sunt mai unite cu Maica Lui,
dect inima ei cu ea nssi Deci, lucrarea Maicii Domnului, n viata
Bisericii Ortodoxe, este lucrarea Dumnezeiasc a lui Hristos.
n virtutea acestei uniri mistice si binecuvntri, rugciunile cele
mntuitoare ale credinciosilor ajung la Dumnezeu prin Sfinti, prin Sfintii
ngeri si prin Maica Domnului, iar darurile Dumnezeiesti vin de la
Dumnezeu, prin Maica Domnului, prin Sfintii ngeri, prin Sfintele moaste si
Sfintele Icoane.

44
Numai prin Maica Domnului se comunic darurile Dumnezeiesti
ngerilor, Sfintilor si credinciosilor din Biserica Ortodox a Mntuitorului
nostru Iisus Hristos. Aceasta este calea mntuirii, a unirii mistice a
credinciosilor cu Domnul nostru Iisus Hristos.
Cnd vrem s ne rugm cu Rugciunea lui Iisus, este bine s stm
ntr-o camer lipsit de stimuli externi (zgomote, lumin etc.)
nainte de a ncepe s ne rugm, trebuie s ne smerim mintea noastr
mndr si s ne nclzim inima, cugetnd la multimea frdelegilor noastre
svrsite cu gndul, cu cuvntul si cu fapta. Apoi s ne gndim la pcatele
pe care le-au fcut altii din cauza noastr, la faptele bune crestine pe care
nu le-am fcut si la faptele bune crestine pe care nu le-au fcut altii din
cauza noastr, la chemarea de sfinti, pe care o avem (Romani 8, 14). Iar
dac vom muri n aceast clip, unde vom merge, avnd n vedere
multimea pcatelor noastre?
Smerindu-ne astfel mintea noastr mndr, s ne concentrm atentia
n inima noastr, n locul n care s-a nclzit inima noastr si inspirnd
aerul, s zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu. Retinnd
apoi aerul, s zicem tainic: pentru rugciunile Preasfintei Nsctoare de
Dumnezeu. Apoi, expirnd aerul s zicem: miluieste-m pe mine
pctosul. Spunnd astfel rugciunea, vom avea mijlocitoare a
rugciunilor noastre pe Maica Domnului.
Pentru a ajuta mintea s se roage, putem s folosim metanii tip
brtar, cu 33 de noduri. Retinerea aerului, n timpul rugciunii, trebuie s
se fac astfel nct s nu apar ameteal sau oboseal.
Spunnd astfel Rugciunea lui Iisus, mintea noastr se va rentoarce
n inim, unde mireasa sufletul nostru, se va ntlni cu Mirele
Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima noastr de la Sfntul Botez.

Mijlocirea Duhului Sfnt.

Venirea si plecarea harului
Venirea harului
Pustnicii cunosc viclenia diavolului, dar i cunosc si slbiciunile si
lipsurile. Ei mai stiu, din experient, ura lui Satan asupra oamenilor, dar si
dragostea lui Hristos pentru fptura Sa omeneasc. Dragostea lui
Dumnezeu pentru om este cea mai puternic arm n acest rzboi cu
diavolii. Domnul Iisus Hristos vine blnd n suflet si potrivit msurii n care
El se apropie, druieste har si bucurie. Dup fiecare btlie vine har
nespus si de nenteles si vine si bucurie, pace si liniste.

45
Adevratul nceput al rugciunii este cldura haric din inim care
mistuie patimile si aduce fericire si bucurie sufletului, potrivit Sfntului
Grigorie Sinaitul. Noi simtim aceast cldur haric cu putere, pentru c
trim o stare pe care n-am cunoscut-o mai nainte. Totul, nluntrul nostru,
devine calm si linistit. Rugciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m!, devine o doxologie Slav Tie Doamne !.
Apoi, nainte de toate, trebuie s ne oprim la cuvntul Iisus pentru c
Acesta este prezent. Amintirea lui Iisus, cu mintea concentrat n inim,
este atins acum fr trud si fr mult nevoint. De fiecare dat cnd
pronuntm numele lui Iisus, att de mult se ndulceste inima noastr si
vrem ca s nu pierdem cu nici un pret acest minunat dar divin.
Sfntul Nicodim Aghioritul spune: Harul ncnt deosebit de mult pe
ascetul rugciunii, iar inima lui vibreaz si tresalt, din cauza acestei
bucurii, continuu, si el este, ntr-un fel, plin de entuziasm. Iar aceast
ncntare este denumit de printii neptici tresrirea si sltarea inimii,
inspirat de harul divin. Inima ta va tresri de cte ori harul te viziteaz si
de cte ori Sfntul Duh lucreaz mistic n sufletul tu, prin invocarea
rugciunii inimii. Sfntul Grigorie Palama spune: Inima salt cu entuziasm
pentru dragostea lui Hristos.
Dup o lupt eroic si dureroas, harul lui Hristos cerceteaz inima
noastr si o linisteste. Dar nu vine la fiecare dintre noi la fel. Depinde de
progresul duhovnicesc al omului si de Energia Necreat (Harul Duhului
Sfnt) care lucreaz potrivit Voii Sale pentru binele nostru. La nceput,
harul apare n diferite feluri n timpul rugciunii. Harul este cunoscut si trit
potrivit propriei Sale Vointe. Avem ca exemplu pe profetul Ilie Tezviteanul:
El a simtit la nceput o vijelie npraznic care despica muntii. Apoi a simtit
un cutremur si un foc. Iar, n cele din urm, o adiere de vnt lin si acolo
era Domnul.
Sfntul Grigorie Sinaitul spune c: La cei nceptori, aflati n treapta
desptimirii, Sfntul Duh vine ca un duh de fric, ce distruge muntii
patimilor si zdrobeste inimile greu mpietrite, dndu-le lacrimi de pocint
pentru viata lor pctoas de dinainte. La cei aflati pe treapta iluminrii,
Duhul Sfnt vine ca un cutremur, ca o ncntare, care face ca inima s
tresar de bucurie. Aceasta este tresrirea inimii. Iar, la cei aflati n treapta
ndumnezeirii, Duhul Sfnt vine ca o adiere de vnt lin, ca o lumin
pasnic.
nceptorii primesc harul n parte, pe cnd cei desvrsiti primesc
harul ntreg. Harul Duhului Sfnt vine n noi, potrivit nevointelor si smereniei
inimii noastre.

46
Plecarea harului
Harul lui Dumnezeu vine si pleac spre a se rentoarce si a disprea
din nou. Dumnezeu si trimite harul Su si apoi l retrage. La nceputul
acestor lupte duhovnicesti, intervalele dintre retragerea harului si revenirea
din nou sunt mai mari. Ele ns se scurteaz dup mult nevoint. Atletul
rugciunii este obisnuit cu aceste vizite, dar si cu retragerea harului. De ce
se ntmpl acest lucru ?
Harul vine ca s mngie si s ndulceasc inima si pleac spre a da
posibilitatea dobndirii pe mai departe a cutrii Lui si a smereniei. Harul
se retrage pentru ca atletul rugciunii s nteleag c a fost un dar de la
Dumnezeu si el este total nevrednic s-L primeasc. Multi clugri cunosc,
din experienta tririi lor, acest joc al harului, care poate dura mai multi ani.
Harul vine si pleac! Cnd vine, Harul sprijin pe clugr prin venirea
Sa si l umple de mngiere divin. Este ca si cum i-ar spune: Sunt
aici. Cnd pleac, pleac pentru c harul ce i-a fost dat trebuie s fie
asimilat, ceea ce este foarte greu. Trebuie s se lucreze foarte mult si s
se fac mult rugciune pentru a se asimila harul primit. Sunt clugri care
au primit harul divin, dar mai trziu l-au renegat. Astfel s-a ntmplat cu
Sfntul Apostol Petru. A primit mult har pe Muntele Tabor, dar, nefiind n
stare s-l asimileze, a ajuns s-L tgduiasc pe Hristos.
Stadiul asimilrii Harului este legat de o cutare chinuitoare a Lui.
Atletul rugciunii stie acum c exist harul si acest lucru l face s-l
caute cu lacrimi. Plnge precum copilul ce-si caut mama, n timp ce ea
se ascunde de el. Atletul rugciunii spune: Unde esti tu, Lumina mea?
Unde esti bucuria mea? De ce m-ai prsit si mi-ai lsat inima n suferint?
De ce ti-ai ascuns fata Ta de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd
mi-ai venit n suflet, mi-ai ars pcatele. Vino si acum si-mi arde pcatele ce
te-au ascuns de mine, precum norii ascund soarele. Vino si bucur-m cu
venirea Ta. O, Doamne, de ce ntrzii? Vezi c sufletul meu este chinuit si
eu te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce sufletul meu nu Te vede pe
tine, cel ce esti pretutindeni si te caut ndurerat?
Sfntul Serafim de Sarov a pierdut harul lui Dumnezeu, pentru c s-a
mniat pe un frate mai mare. Nu a fost nenorocire mai mare pentru el. Abia
atunci a putut ntelege suferinta lui Adam si a Evei, cnd au fost alungati
din Rai si au pierdut Harul Duhului Sfnt. Astfel, Sfntul Serafim de Sarov a
rmas o mie de zile si de nopti pe o stnc, cernd harul divin. De aceea
harul se retrage, deoarece astfel mintea nseteaz dup Dumnezeu si l
iubeste mai mult, avnd acum experienta dulcetei harului si a goliciunii pe
care absenta Lui o creeaz si amrciunea pcatului. Si atunci l caut, dar
cu credint si ndejde.
Dup ce harul a nvluit mintea si a adus-o la extaz, harul o prseste
apoi foarte repede, mai ales atunci cnd mintea este la nceputul lucrrii

47
sale de contemplatie. Venirea si plecarea harului mai are o trstur
salvatoare: vine pentru o vreme, l curt pe om de o patim, si pleac.
Apoi, vine din nou s-l curete de o alt patim. Si tot asa, pn cnd
crestinul devine capabil s-si curete vointa, cu ajutorul harului dumnezeiesc
dttor de viat. El spune: De ce ti-ai ascuns fata de la mine si sufletul
meu este ndurerat? Cnd ai venit n suflet, mi-ai ars pcatele. De ce te-ai
ascuns de mine, precum norii ascund soarele? Vino din nou si-mi arde
pcatele! Vino si vezi c sufletul meu este chinuit. Te caut cu lacrimi. Unde
te-ai ascuns? De ce sufletul meu nu te vede pe Tine, cel ce esti
pretutindeni? Te caut ndurerat.
Dup multe lupte si nevointe, vine un timp cnd harul este statornic,
mai mult sau mai putin, nluntrul inimii, si atunci pacea dumnezeiasc
domin netulburat. Atunci sufletul devine un nou Tabor. Raiul coboar pe
pmnt. mprtia lui Dumnezeu coboar n inim, unde Sfnta Treime si
face slasul. Omul ajunge astfel dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu.
Dac nu esti ncercat n cursele si atacurile diavolului, nu vei ntelege
si nu vei putea pretui darurile pe care ti le face Sfntul Duh. Dac nu
recunosti duhul diavolesc care ucide, nu vei ajunge la cunoasterea Duhului
care d viat. Nu vei cunoaste cu adevrat pe dttorul de viat Hristos.
Ct de mare este iubirea lui Hristos! El stie s ntoarc nspre bine
mestesugirile diavolului, stie cum s scoat dulceata din amar, cum s
transforme ura diavolului n dragoste pentru Dumnezeu. Atunci ntelegi c
oricare ar fi diavolul, n final el se sinucide. Se autodistruge. El lupt
mpotriva oamenilor si Dumnezeu i permite s fac aceasta, pentru c si el
este o persoan si de aceea are libertatea pe care Creatorul o respect,
dar Dumnezeu i ngrdeste lucrarea distrugtoare, prin dragostea si
mngierea Sa.
Sfintii Printi spun c, prin dragostea Sa, Dumnezeu preschimb
mndria meschin n smerenie, care atrage harul Su. Adic, imediat ce
crestinul se mndreste, cade. Dup cdere, el se pocieste, primind harul
divin si devine astfel mai smerit. n acest fel el se curt putin cte putin,
chiar si de pcatul satanic al mndriei. Astfel putem repeta, pe bun
dreptate, c diavolul se autodistruge.

48

IV. Piedicile rugciunii

Lucrarea prerii proprii
Nimeni nu poate deveni nvtat n Rugciunea lui Iisus, dect dac
ncepe el nsusi aceast sfnt lucrare sub binecuvntarea unui duhovnic
care are rugciunea inimii.
Sfntul Ignatie Briancianinov, n cartea sa Experiente ascetice, vol. I
pag 247 spune c, toate felurile de nselare, ale amgirii de sine si ale
nselrii de ctre demoni, vin fie din lucrarea gresit a mintii, fie din lucrarea
gresit a inimii. Si din acestea, cea mai rspndit este lucrarea prerii
proprii.

Lucrarea gresit a mintii

Lucrarea gresit a mintii duce la nselare de sine si amgire. Cel
nselat cu mintea se socoteste vas al harului dumnezeiesc si dispretuieste
mntuitoarele prentmpinri ale celor apropiati. Cel care se afl n
amgire de sine nu mnnc, nu bea, nu doarme, umbl iarna dezbrcat
si descult, are vedenii, pe toti i nvat si i mustr cu o nerusinare plin de
ndrzneal, fr nici o dreptate, fr rost, cu nfierbntarea trupeasc a
sngelui si ndemnat de aceast nfierbntare nenorocit, pierztoare. Este
Sfnt si gata!
De multe ori, prin nchipuire de sine, printr-o oarecare sfortare a
vointei, poate vedea tot ceea ce doreste. ns la ei apare si lucrarea
demonilor care si uneste lucrarea lor cu lucrarea nendestultoare
omeneasc, adugndu-se lucrare la lucrare, pe temelia liberei vointe a
omului, care si-a ales si nsusit o orientare mincinoas. Se stie c la Sfintii
lui Dumnezeu, vedeniile li se druiau numai si numai prin bunvointa si
lucrarea lui Dumnezeu, si nu dup voia omului si propriile lui sfortri.
Vedeniile se druiau pe neasteptate, rareori, cnd era neaprat nevoie,
potrivit dorintei lui Dumnezeu si nu la ntmplare.
Dup cum ne nvat Sfintii Printi: nceputul nselrii este trufia mintii,
iar roada ei, trufia peste msur. Un printe nselat fiind de diavoli si
creznd c mplineste cuvntul Sfintei Evanghelii, si-a tiat mna dreapt
si a trimis-o unui staret din alt mnstire. Dup aceasta, spunea altui
printe c a vzut n vedenie c mna a ajuns Sfinte moaste, c staretul
si printii o srut si primeau binecuvntare prin ea.
Nevointa aspr a celor aflati n nselare se nsoteste de obicei de o
adnc stricciune sufleteasc si dup aceasta se poate msura vpaia
care i mistuie pe cei nselati. Accesele de dezndejde pe care le triesc

49
cei nselati cu mintea vor fi din ce n ce mai puternice si n cele din urm
dezndejdea i va duce la iesirea din minti si n alte cazuri la sinucidere.
Sfntul Maxim Capsocalivitul spunea c: Cel ce vede duhul amgirii n
vedeniile care i sunt nftisate, foarte adesea este supus mniei si iutimii.
Iar buna mireasm a smereniei, ori a rugciunii, ori a lacrimilor adevrate
nu ncap ntr-nsul. Unul ca acesta se laud mereu cu virtutile sale, este
plin de slav desart si se ded ntr-una, fr fric, patimilor viclene.

Durerile de cap si de inim. Cnd credinciosul se afl la nceputul

practicrii Rugciunii lui Iisus, el simte o durere n cap si n inim, ca
parte a noilor sale lupte duhovnicesti. Durerea aceasta este normal si
apare datorit faptului c mintea nu este obisnuit cu aceast lucrare a
rugciunii. Ea poate aprea si datorit pozitiei corpului.
Dar, de multe ori, diavolul se foloseste de aceast durere a inimii,
pentru a-l opri pe credincios din lucrarea rugciunii. Deci, cnd simte
aceast durere n cap, credinciosul trebuie s struie n rugciune.
Cnd simte durerea n inim, nevoitorul trebuie s cumpneasc si s
ntrebe un duhovnic sporit n rugciune, dac nu a naintat cumva
prematur, n lucrarea sa, folosind metode care i depsesc puterile.
Durerile din inim trebuie s-l ajute pe credincios, artndu-i locul
unde s-si concentreze mintea, ca s ajung astfel la rugciunea
netulburat a inimii.
Trebuie s struim atunci cnd mintea este tulburat, pentru c
imediat dup aceea ncepe curtirea. Lacrimile care izvorsc din ochii
nostri, ne indic acest lucru.
Mintea noastr ncepe s se curete si s se coboare n inim si atunci
nceteaz si suferinta. Nu trebuie s ne oprim din rugciune dac avem
durere n inim. Pentru c diavolul, care este extraordinar de viclean,
mincinos si ticlos, ne seamn n mintea noastr tot felul de gnduri,
pentru ca s ne ntrerup rugciunea.
Atletul rugciunii stie c vrjmasul diavol este cel care i sopteste:
Opreste-te din rugciune. Altfel vei nnebuni sau te vei mbolnvi de inim
!.
Era un frate, care de cte ori se ridica la rugciune, era cuprins de
friguri si de dureri de cap. Dar el spunea: Iat c sunt bolnav, pe patul de
moarte, asa c m voi scula si voi face rugciuni nainte de a muri. Deci,
astfel gndind, fratele s-a ridicat la rugciune si imediat ce a sfrsit de spus
rugciunea, s-a ndeprtat fierbinteala. Si iarsi, din nou asa gndind,
fratele s-a ridicat si a fcut rugciune si l-a biruit astfel pe cel ru.
De aceea atletul rugciunii trebuie s nesocoteasc orice durere.

50
Lucrarea gresit a inimii
Sunt pline de trufie dorinta nechibzuit si nzuinta de a vedea vedenii
cu o minte necurtit de patimi, nennoit si nerezidit de ctre Duhul
Sfnt. Dar tot asa de pline de trufie si nechibzuite sunt dorinta si nzuinta
inimii, de a se ndulci de simtiri sfinte dumnezeiesti nainte de a se curti de
pcate. Dup cum mintea necurat, care doreste a vedea descoperiri
dumnezeiesti, si neputnd a le afla, si le alctuieste prin nchipuire de sine,
de multe ori fiind ajutat de diavoli si astfel se nseal si se amgeste cu
ele, tot asa si inima necurat, dac se va sili a gusta dulceata
dumnezeiasc si alte simtiri duhovnicesti, nu le va gsi n sine si se va
amgi si nsela pe sine si intrnd pe trmul minciunii, se va mprtsi de
lucrarea diavoleasc, supunndu-se nruririi lor si lsndu-se robit de
stpnirea lor.
O singur simtire dintre toate simtirile inimii necurate, poate fi
ntrebuintat la nevzuta slujire a lui Dumnezeu: ntristarea pentru
pcate, pentru cdere, pentru necurtie si pentru pierderea sufletului.
Aceast stare se numeste: pocint, plns si strpungere a inimii. Despre
aceasta avem mrturie n Sfnta Scriptur: Dac ai fi voit jertf, Ti-as fi
dat; arderile de tot, nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit,
inima nfrnt si smerit, Dumnezeu nu o va urgisi (Psalm 50, 17 19).
Aceast jertf (a duhului umilit, a inimii nfrnte si smerite) ndeprteaz, n
chip firesc, aducerea celorlalte jertfe. Simtmntul de pocint, face s
amuteasc toate celelalte simtminte necurate. Pentru ca jertfele celorlalte
simtminte s se fac bineplcute lui Dumnezeu, trebuie ca mai nainte s
se reverse harul lui Dumnezeu peste noi. S ne ngrijim a ne nnoi prin
pocint. Atunci va binevoi Dumnezeu jertfa drepttii, prinosul si arderile
de tot, atunci vor pune pe altarul Tu vitei (Psalm 50 ,20). Acestea sunt
simtirile renscute prin pocint, ale crestinismului nnoit prin Duhul Sfnt.
De aceea cea dinti porunc dat de Mntuitorul Iisus Hristos
tuturor oamenilor este POCINTA. Pociti-v c s-a apropiat mprtia
Cerurilor (Matei 4, 17). Cel ce s-a milostivit de sine, mbrtisnd pocinta,
se va face milostiv si fat de aproapele. De aceea dasclii Rugciunii lui
Iisus recomand nclzirea inimii si pogorrea mintii n inim prin
pocint.
Dar a lua inimii simtmntul de pocint poruncit ei de ctre
Dumnezeu, care i este, n chip firesc si logic, neaparat trebuincios si a te
strdui s descoperi n inim, n pofida rnduielii si asezmintelor
dumnezeiesti, acele simtiri care trebuiesc s se iveasc n ea de la sine,
dar dup curtirea prin pocint (si care au un alt caracter), aceasta este o
mare greseal n practicarea rugciunii lui Iisus. Despre acest caracter al
simtirilor duhovnicesti, omul trupesc nu poate s-si fac nici o nchipuire,
ntruct simtirile plsmuite, se ntemeiaz ntotdeauna pe simtmintele

51
cunoscute ale inimii, care nu cunoaste dect simtirile trupesti. O
asemenea inim nici nu stie c exist simtiri duhovnicesti. n aceast
nenorocire cad cei ce se nevoiesc la rugciune fr pocint, ncercnd s
atte n inim iubirea de Dumnezeu (care ar fi ns o iubire artificial, fr
suport, fr s fii mbrcat n haina de nunt a Duhului Sfnt, ceea ce
Dumnezeu nu accept), s simt desftare si extaz. Acestia dau singuri
ap la moara cderii lor, se fac strini de Dumnezeu si prtasi cu Satana si
cu timpul se umplu de ur mpotriva Duhului Sfnt.
Acest fel de amgire este nspimnttor, si este la fel de pierztor de
suflet ca si nchipuirea de sine, dar mai putin vdit. Desi rareori duce la
nebunie si sinucidere, ns stric fr ndoial si mintea si inima.
Pe aceasta Sfintii Printi au numit-o prere. La acest fel de nselare
se refer si Sfntul Apostol Pavel, cnd zice: Nimeni dar s nu v nsele
printr-o prefcut smerenie si printr-o ftarnic nchinare la ngeri,
ncercnd s ptrund n cele ce n-a vzut si ngmfndu-se zadarnic cu
nchipuirea lui trupeasc (Col.4, 18). Cel care se afl ntr-o astfel de
nselare, alctuieste despre sine prerea c ar avea numeroase virtuti si
merite si c ar fi plin de Darurile lui Duhului Sfnt.
Cel aflat ntr-o astfel de stare se gseste pe de-a-ntregul de partea
tatlui nchipuirii si minciunii - diavolul. Cel care se roag silindu-se s
descopere n inim simtirile omului duhovnicesc, dar neavnd pocint, va
avea parte de simtirile trupesti la care se va aduga si lucrarea
diavoleasc. Socotind astfel gresit simtirile trupesti si cele din lucrarea
diavoleasc ca izvorte din har, el se va forma si se va ntri n aceste
preri mincinoase. n mod firesc dintr-o asemenea nevoint gresit va lua
nastere amgirea de sine si nselarea diavoleasc.
Dintre simtirile sufletesti si trupesti ale inimii amintim: Duhul mndriei,
al Slavei desarte, al desfrnrii, al mniei, al ereziei... Un printe spunea
rugciunea lui Iisus cu duh de mndrie, folosind o metod psihotehnic de
concentrare. Cnd la aceast lucrare a sa se aduga si lucrarea
diavoleasc, se forma un duh de mndrie iar printii cei duhovnicesti
pentru a scpa de el, se ndeprtau la ctiva kilometrii distant de
mnstire.
Yoginii romni care practic yoga si rugciunea lui Iisus si fac
desfrnri si alte blesteme trupesti, cred c simtirile si vedeniile pe care le
au sunt de la Dumnezeu. n realitate sunt simtirile pctoase ale inimii si
mprtsiri de lucrrile diavolesti. Cei care vor s afle simtirile duhovnicesti
ale inimii trebuie s mearg si s se roage n mnstirile unde se afl
printi duhovnicesti care au ajuns la rugciunea inimii. Acolo, pe msura
pocintei si a curtirii se vor mprtsi de simtirile duhovnicesti ale inimii.
S fie foarte limpede:

52
Cel ce socoteste c are lucrri duhovnicesti, virtuti, merite, daruri
harice, cel care se mguleste si se desfteaz cu prerea va ngrdi
astfel lucrrilor duhovnicesti, virtutilor crestine si harului dumnezeiesc,
intrarea n el si va deschide larg poarta pentru mbolnvirea prin pcate si
pentru demoni.
*
* *
Prerea este alctuit din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase.
Pentru cei molipsiti de prere nu mai exist nici o putint de sporire
duhovniceasc pentru c ei au nimicit pe altarul minciunii, nssi principiile
pe care se ntemeiaz lucrarea mntuirii sale, si anume felul n care el
priveste adevrul. Cei care bolesc de o astfel de nselare, sunt beti de sine,
de starea lor de amgire de sine, vznd n ea o lucrare haric. Ei sunt
ptrunsi peste msur de cugetri semete si de trufie, dar par smeriti n
ochii multora care judec dup artare si nu pretuiesc lucrurile dup
roadele lor, precum a poruncit Mntuitorul Iisus Hristos. (Matei 7, 16; 2, 33)
si cu att mai putin, dup simtul duhovnicesc de care aminteste Sfntul
Apostol Pavel (Evrei 5, 14).
Sunt si stri duhovnicesti, care vin din harul dumnezeiesc, n care
crestinul gust dulceata si bucuria duhovniceasc, stri n care se
descoper tainele crestinttii si se face simtit n inim slsluirea Duhului
Sfnt, stri n care nevoitorul lui Hristos se nvredniceste de vederi
duhovnicesti. Acestea se ivesc la cei care au atins desvrsirea crestin,
care s-au curtit si pregtit mai nainte prin pocint. Lucrarea treptat a
pocintei se face artat ndeosebi prin toate felurile de smerenie si
ndeosebi prin rugciunea adus din srcia duhului si din plnsul care
slbeste n om treptat lucrarea pcatelor.
Atunci cnd patimile slbesc (si aceasta se ntmpl cel mai adesea
spre sfrsitul unei vietii crestinesti), atunci ncep s apar putin cte putin
strile duhovnicesti care se deosebesc de strile alctuite de ctre:
prerea de sine. Mai nti intr n casa sufletului plnsul cel din har, care
o curteste si o lumineaz pentru primirea darurilor dumnezeiesti, care
urmeaz plnsului, potrivit asezmintelor legii duhovnicesti.
Omul trupesc nu poate nicidecum s-si nchipuie strile duhovnicesti.
Cunoasterea acestor stri se afl numai prin cercare. Iar Darurile
Duhovnicesti sunt mprtite cu dumnezeiasca ntelepciune, care vegheaz,
ca vasul cel cuvnttor (crestinul) ce trebuie s primeasc n sine darul, s
poat primi n sine fr vtmare puterea dumnezeiasc (Matei IX, 7). n
timpurile noastre darurile duhovnicesti sunt mprtite cu cea mai mare
iconomie de Dumnezeu, pentru neputintele de care este cuprins astzi
crestintatea.

53
Darurile dumnezeiesti slujesc aproape numai spre a ndestula
trebuintele mntuirii. Dimpotriv prerea si cheltuieste roadele sale, cu
o risip neistovit si cu cea mai mare grbire.
Semnul de obste al strilor duhovnicesti este smerita cugetare si
adnca smerenie, unit cu gndul crestinului c este mai prejos dect toti,
avnd dragoste evanghelic fat de orice semen. n schimb cel nselat n
prere l proslveste pe Dumnezeu, numai cu scopul de a se proslvi pe
sine, asa cum a fcut fariseul. Unii dintre cei nselati se nfrneaz de la
nrobirea grosolan fat de patima dulcetii, dar asta numai pentru c n ei
precumpneste pcatul pcatelor, mndria.
Din nselarea numit prere au aprut urmrile pierztoare: ereziile
schismele, necredinta si hula. Nefericita urmare vzut a acestora este
lucrarea gresit si vtmtoare pentru sine si pentru aproapele, un ru care
orict ar fi de limpede si de ntins, este putin bgat n seam si nteles.
Deci toate felurile de nselare, ale amgirii de sine si a amgirii de
ctre demoni vin fie din lucrarea gresit a mintii, fie din lucrarea gresit a
inimii. Iar cea mai rspndit este lucrarea prerii.
De aceea se poate face legtura ntre starea de amgire de sine si
nselare si ntocmirea sufleteasc a acelor crestini care, lepdnd
deprinderea Rugciunii lui Iisus si ndeobste lucrarea mintii, se multumeste
doar cu rugciunea cea dinafar, adic doar a lua parte la toate slujbele
bisericesti si a mplini fr stirbire pravila de la chilie, care este alctuit
doar din cntare de psalmi si de rugciuni, fcute cu gura si cu glasul.
Acestia nu pot scpa de preri. Semnul c prerea s-a furisat n acesti
crestini se arat atunci cnd ei ncep s cread despre sine c vietuiesc cu
luare aminte si adesea i dispretuiesc pe ceilalti cu trufie, vorbind lucruri
urte despre ei si se socotesc vrednici de a fi pstori duhovnicesti,
asemnndu-se prin aceasta orbului care se apuc s arate calea altor
orbi.
Orice rugciune fcut cu buzele si cu glasul este rodnic numai
atunci cnd este unit cu luarea aminte lucru foarte rar ntlnit, pentru c
luarea aminte se deprinde mai nainte de toate prin lucrarea Rugciunii lui
Iisus.

nselarea diavolilor
Armele diavolilor
Cnd ne rugm, diavolul lupt asupra noastr cu nversunare. De ce
ne rzboiesc diavolii si prin ce metode? Din Patericul Egiptean aflm:
L-au ntrebat pe avva Agathon fratii, zicnd:

54
- Care fapt bun ntru petrecere are mai mult osteneal ?
Zis-a lor avva Agathon:
- Iertati-m, dar socotesc c nu este alt osteneal mai mare ca
rugciunea ctre Dumnezeu. Cci totdeauna cnd voieste omul s se
roage, atunci voieste vrjmasul diavol s-l ntrerup pe el. Cci diavolul de
nimic altceva nu se mpiedic, fr numai de ctre rugciunea cea ctre
Dumnezeu. Si toat petrecerea pe care o va face omul rmnnd ntru
dnsa, dobndeste odihna, iar rugciunea, pn la suflarea de pe urm,
are trebuint de nevoint.
Sfintii Printi ne nvat c omul se gseste, dac nu ntotdeauna sub
stpnirea demonilor, atunci n orice caz sub nrurirea si permanenta lor
vrjmsie. Demonii se nvrtesc mereu n jurul sufletului nostru si ncearc
prin orice mijloace s fac pe cel credincios s pctuiasc, fie prin simtiri
cnd obiectul pcatului este aproape, fie prin imaginatie cnd obiectul
pcatului este departe, sau prin rzvrtirea trupului.
Tacticile dusmnoase ale celui ru sunt cel mai evident prezente n
timpul rugciunii. Cei care se angajeaz n acest rzboi duhovnicesc, vd
pe diavoli luptnd mpotriva lor, cu furie, la fiecare pas. i vd folosindu-se
de toate mijloacele, ca s le ntoarc mintea de la Dumnezeu. Sfntul
Marcu spune: Cnd diavolul vede c mintea se roag n inim, atunci
strneste ispite mari si rutcioase. El urste de moarte pe oameni si ura
lui creste atunci cnd vede c oamenii tind s devin ngeri trupesti prin
rugciune si s ocupe locul lor din Cer, de unde au czut ei. Scopul
Rugciunii lui Iisus este ca s-L aduc pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos
n inimile noastre si mprtia lui Dumnezeu s lumineze scnteia harului
ce este acum acoperit de cenusa pcatului. Este mplinirea strigtului:
Vie mprtia Ta !.
Cnd ne pregtim pentru rugciune, diavolii, n acelasi timp, se
pregtesc de lupt si atac. ns, pustnicii sunt obisnuiti cu aceste ispite si
nu se nspimnt cnd acestia atac. Diavolul caut s distrug unitatea.
El ntruchipeaz spiritul distrugerii permanente si este nceptorul ereziilor.
Dumnezeu vrea s uneasc, iar diavolul vrea s despart. Dumnezeu vrea
ca s salveze, iar diavolul vrea ca s distrug. El vrea ca s-l fac pe om
s se rzvrteasc mpotriva lui Dumnezeu si mpotriva Dumnezeiestii
Biserici Ortodoxe.
Inima este ntunecat de norul pcatului si lucrarea diavolilor din ea.
Pe suprafata inimii (nu nluntrul ei, pentru c numai Energia Necreat a
Sfntului Duh, fiind necreat, poate fi unit cu sufletul) diavolul si-a
proclamat autoritatea si stpneste totul. Cteodat pustnicii si simt inima
ca pe o grdin zoologic. Toate patimile luntrice sunt animale ce url.
Sfntul Grigorie Palama spune c astfel omul care este sortit s devin fiu
al lui Dumnezeu, dup har, devine asemenea fiarelor slbatice. Prin

55
Rugciunea lui Iisus, atunci cnd mintea a asimilat preadulcele nume
al lui Iisus, ne strduim ca Mntuitorul Iisus Hristos s coboare n inim, n
toat Slava Sa si s alunge pe diavol, care, dup ce a acoperit harul ce-l
gseste acolo, ntunec din nou sufletul nostru, cu diferite patimi. Astfel,
sufletul este luminat de prezenta lui Hristos, primind har peste har.
Asadar, cu ct Domnul coboar mai mult n inim, cu att diavolul dispare
cu urlete si dureri. S ne amintim de ntmplarea cu tnrul ndrcit, cnd
Domnul a zis: Duh surd si mut, ti poruncesc: Iesi din el si s nu mai intri n
el. Si rcnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit (Marcu 9, 25-26). Este
normal ca diavolul s strige, s urle si s rcneasc pentru c Domnul a
venit s strice lucrrile diavolului (1Ioan 3, 8). Sfintii Printi nvat c
precum la rsritul soarelui fiarele se ascund si fug n pesteri si n stnci, n
culcusurile lor, n acelasi fel diavolii fug si se ascund, cnd soarele harului
rsare n inima noastr.
Ei ursc pe oameni si continu s-i atace dinafara inimii, spre a obtine
victoria asupra credinciosilor, prin toate mijloacele, pentru ca apoi s se
rentoarc n inim. Cnd harul lui Dumnezeu este ascuns: Atunci se duce
si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele dect el (Matei 12, 45).
Imaginatia este cea mai viclean arm a lui satan: s imagineze
trecutul si viitorul, s imagineze lucrrile cele bune, s le imagineze pe cele
rele. Multime de gnduri vin si preocup mintea, nct aceasta nceteaz
s mai mediteze la numele lui Iisus. Diavolul ncearc s fac pe om s nu
mai arate interes pentru Dumnezeu si s nu-si mai exprime dragostea. n
primul rnd l nduplec s cheme n minte tot felul de greseli pe care le-a
comis n viata lui, n trecutul ndeprtat si cel apropiat.

Atacurile fizice ale diavolilor

O struint deosebit este necesar n cazul somnului. n Sfntul Munte
sunt Printi care si-au fcut un scaun cu un picior si, cnd adorm, cad la
pmnt si astfel se trezesc. Iar altii, se plimb prin chilie, cu un vas plin cu
ap.
Atletul rugciunii trebuie s se opun trndviei si fugii de realitate si
s aib si mult rbdare. Rbdarea este necesar si cnd nfrunti atacurile
personale:
- Se pot auzi voci, zgomote, sunete nfricosate, provocate de diavoli,
ca s te ntrerup n rugciune.
- Alteori, diavolul se apropie de tine si te cuprinde o fric teribil, care
nu se compar cu frica pe care o simtim n prezenta criminalilor. Pentru c
nsusi iadul se apropie.
- Diavolul ia forma diferitelor animale, ca s-l nspimnte pe
nevoitorul crestin. Alteori, diavolii apar tinnd foc n mn si amenint s-l
ard pe nevoitor.

56
Alteori, n timp ce atletul rugciunii repet Rugciunea lui Iisus,
stnd pe un scunel, el simte dou mini gata s-l sugrume. El simte o
strmtoare puternic care nu-l las s continue rugciunea. Desi ncepe
Rugciunea lui Iisus, el nu poate continua dup cuvntul Doamne. i
este foarte greu s nceap cuvntul mntuitor Iisuse. Se blbie, dar
imediat ce reuseste s pronunte, cu mare greutate, ntregul cuvnt, diavolul
dispare (pentru unele persoane este recomandabil s cnte n gnd
rugciunea, pentru c astfel, n spatiul dintre cuvintele rugciunii vor
ptrunde mai greu alte gnduri).
Alti clugri povestesc c diavolii organizeaz chiar atacuri n mas,
ca s-i nspimnte, s-i intimideze si s-i sperie. Mai ales atunci cnd
clugrii se pregtesc de priveghere. Iat de ce este important
privegherea. Privegherea arde pe vicleanul diavol, distrugndu-l. De aceea
vicleanul diavol ntinde tot felul de curse, ca privegherea s nu aib loc,
sau ca monahii s nu vin la priveghere.
Nu trebuie s ne gndim c suntem pctosi si diavolul nu se mai uit
la noi. Acest gnd poate fi folosit de vicleanul diavol mpotriva noastr.
De multe ori, diavolul apare si vorbeste cu atletul rugciunii. l
provoac si ncearc s deschid un dialog cu el. Uneori, l nvinovteste.
Alteori l laud. Uneori l ironizeaz, alteori interpreteaz anumite fapte
gresit. Cel neexperimentat n aceast lupt duhovniceasc ncepe s
vorbeasc cu diavolul si rspunde la ntrebrile si momelile lui. Dar aceasta
este o greseal, mai ales la nceptori, pentru c cei fr de experient, n
aceste situatii, sunt nvinsi chiar dac pare c diavolul este pus pe fug
de replicile lor. Confuzia si teama rmn. Mai trziu, cnd si amintesc
aceast ntlnire si tot ceea ce s-a spus, vor fi cutremurati si tulburati. Sfintii
Printi nvat - pe cei ce nu au experient si puterea necesar s nu
rspund. Ei trebuie s fie indiferenti la vrjmasul diavol si s-l
dispretuiasc. La fel trebuie s fac si cu rzboiul gndurilor.
Dispretul mpotriva diavolului si struinta n Rugciunea lui
Iisus, sunt cele mai importante arme. Avem nevoie s struim n
Rugciunea lui Iisus, n timpul acestor ispite si, n general, avem nevoie
s rmnem ntr-o stare de rugciune. S postim, s priveghem si s
muncim cu dreapt socoteal. Toate acestea duc la smerenie. Dar, toate
acestea trebuie s le facem cu binecuvntarea duhovnicului.

Rzboiul nevzut
Nicodim Aghioritul spune: Precum atunci cnd sunt chemati la rzboi,
oamenii las toat grija cea lumeasc, asa si crestinii nceptori n cele
duhovnicesti, las toat grija cea lumeasc pentru mpratul lor, Iisus
Hristos, si si caut un duhovnic iscusit. Adic nu mai stau la ndoial ntre
pretul acestei lumi ntregi, dac le-ar da-o cineva, si pretul sufletului

57
ndumnezeit pentru viata cea vesnic. Trebuie, deci, s aib un
duhovnic iscusit, deoarece n cele duhovnicesti, tot ceea ce nu este din
povtuire rnduit si sub ocrotirea smereniei, duce la nselare si la o mai
mare cdere dect patimile.
Deci, de ndat ce nceptorul duhovnicesc leapd faptele omului
celui vechi sau lucrurile contra firii, va da de rzboiul gndurilor. A nu avea
gnduri este cu neputint, precum cu neputint este a opri vntul cu o
bucat de pnz. Iar dac sunt vremuri fr furtun, aceasta este dup
rnduiala Prea nduratului Dumnezeu. Diavolul caut s-i aduc aminte de
cele vechi si s-i ntoarc iarsi dragostea spre acelea. Cel mai adesea
dau rzboi cu mintea gndurile si chipurile cele de rusine. Nvala de
gnduri rele nu trebuie, ns, s descurajeze pe nceptor. Toat grija lui
trebuie s fie aceasta: s nu primeasc nimic din cele ce i se nlucesc
mintii, ci tinerea de minte s-i fie Hristos, Maica Domnului si Sfnta Cruce.
Lupta nceptorului este lupta izbvirii de patimi, adic a nu lsa
pruncii babilonesti (gndurile rele) s intre si s se fac brbati, cci greu i
va mai putea scoate. Cum se arat, trebuie s-i loveasc de piatra Hristos,
prin Rugciunea lui Iisus, pentru ca s nu ajung cu dnsii pn la lupt
(Psalm 136, 9). Cei nceptori pot vedea cum numele Mntuitorului Iisus
Hristos i izbveste de asupreala diavolilor, ceea ce i datoreaz cu o mai
mare smerenie naintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaz lupta lor.
Partea nceptorilor este de a usca spinii patimilor din pmntul inimii si de
a nu se sui cu mintea n vzduhul mndriei, pentru c acolo bat diavoli mari
si i rup aripile.
Mintea trebuie s fie de straj la portile simturilor, ca s nu intre focul
pcatelor n cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic sau
nevoitoare. Pentru unii, nevointa este mare, pentru altii usoar, pentru altii
tine toat viata, iar pentru cei care nu judec pe nimeni si au gnduri bune
pentru toti oamenii, Mntuitorul Iisus Hristos le spune c: fr de nevoint
intr n mprtia Cerurilor.
Toat lupta nceptorului const n atentia care nu trebuie s
adoarm, cci un vrjmas i va semna neghina n tarina inimii. Prin
urmare, pe msur ce se va usca pmntul inimii de mocirle, trebuie s fie
cu atentie mrit, cci altfel pinea lui va fi amar. Fr uscarea izvoarelor
rele, fr scoaterea patimilor din rdcin, iar locul lor ars cu lacrimi de
pocint, fr netezirea scurmturilor pe care le-au fcut diavolii patimilor,
nu este cu putint de a ajunge n ceata a doua, a lupttorilor celor sporiti.
Pn ce cu desvrsire n-am ntors mnia si pofta de la cele de aici,
unde zceau contra firii, nc nu am scpat de omul cel vechi, nc nu
avem sufletul fecioar si parte de crinul bunei vestiri a nasterii lui
Dumnezeu n noi.

58
Ceata nceptorilor st sub fericirea srciei desvrsite. Nu este
nimic de care s fie inima lor prins, nici chiar de ei nsisi. Ct despre
patimi, singura lor avutie au risipit-o si au ajuns sraci de avutia aceea si sau fcut ca un crin n pustie.
Celor din ceata sporitilor (treapta iluminrii), dup ce au fost ntriti n
Dragostea Dumnezeiasc si au deprins mestesugul luptelor duhovnicesti,
le ngduie Dumnezeu lupta cu diavolii. Cei ajunsi n aceast treapt a
desvrsirii crestine se afl sub semnul fecioriei, al celor care s-au ntors la
starea de copil fr de patim, cci prunc ni s-a artat nou Iisus Hristos,
iar copilul crestea si se ntrea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune si
harul lui Dumnezeu era n El. Luceafrul de dimineat va rsri n inimile
lor (2Petru 1,19), cci Dumnezeu este Lumin. Iar Sfntul Prooroc Isaia
spune: Atunci lumina ta va rsri ca zorile si tmduirea ta se va grbi
(Isaia 58, 8).
Cei din ceata desvrsitilor, care au ajuns n treapta ndumnezeirii,
bat rzboi cu diavolul si l ard necontenit, cu sabia Duhului Sfnt
(rugciunea). Dar, nu spre diavoli au cei desvrsiti atintit privirea, ci toat
fptura lor, absorbit n Dumnezeu, se face ca un prjol, ntr-un rug
nearztor si fiind strmutati de Dragostea lui Dumnezeu cu mintea n patria
cereasc, ard pe stpnitorul lumii acesteia diavolul, n inim, cu sabia
de vpaie a Duhului Sfnt. Lumina Dumnezeiasc creste tot mai mult n
inima lor, iar pruncul Iisus se face brbat desvrsit si vine plecndu-si
capul sub mna zidirii Sale, artndu-le astfel smerenia Sa, ca pe un
Botez. Acum ns, vine si satana cu ispita sa: Nu cumva avem o prere
nalt, pentru ndrznirea pe care o avem fat de Dumnezeu ? Cu un
cuvnt: Nu cdem n mndrie? Pe toate acestea le arde ns ascultarea
desvrsit de Dumnezeu, care lumineaz pe cei desvrsiti, ca un soare
al drepttii. Si, precum Iisus Hristos s-a fcut asculttor, pn la moartea
pe Cruce, de Printele Su, asa si n cei desvrsiti, vointa lui Dumnezeu,
cea mai urias putere, poart chipul celei mai desvrsite lepdri de sine.
Astfel, vointa noastr se face smerenie, cci dup cum ne spune Sfntul
Isaac Sirul: Desvrsirea este o prpastie de smerenie.
Dar are diavolul un duh duhul minciunii (cci al lui Dumnezeu este
Duhul Adevrului) si cu duhul minciunii ispiteste pe cei desvrsiti. Nu
cumva si iubesc viata viitoare? Si vicleanul diavol i arat ngeri de lumin
(2Corinteni 11, 14). Aici este bine-stiut o deosebire sigur ntre cele dou
duhuri. Ele au cte o lumin, ns lucrarea lor este diferit. Lumina Duhului
Sfnt e Lumina lui Hristos, care lumineaz pe tot omul ce vine n lume,
pentru c ne lumineaz s ne cunoastem cu adevrat ce suntem, fat de
sfintenia lui Dumnezeu. n Lumina Adevrului ne vedem multimea
pcatelor noastre. Pe msur ce sporeste Lumina lui Dumnezeu n noi,
vedem ct stricciune am fcut n vremea ntunericului necunostintei si al

59
pcatelor. Si astfel ne vedem cei mai mari pctosi. Sfintii sunt convinsi
de pcatele lor, de aceea, judecndu-se pe ei nsisi, vrednici de iad se vd,
dar mostenesc Raiul primind n dar mntuirea.
Diavolul minciunii are si el o lumin, ns la fel de mincinoas ca si el.
Pe cnd lumina cea adevrat ne arat pcatele noastre si din ele ne
smerim pn la Iad, duhul minciunii cu lumina lui ascunde pcatele din
ochii mintii noastre, pe care i-a nnegrit cu duhul mndriei, fcnd pe cel
care ptimeste aceasta s se cread fr de pcate si c este mntuit.
nselati sunt cei mndri, care nchisi n nestiinta lor sunt convinsi de
mntuirea lor, desi s-a ntrit n ei ntunericul cel mai dinafar al mndriei.
Privind viata sfintilor, ei se cred niste pctosi, convinsi de pcatele
lor, chiar dac fata le strluceste ca soarele. Cei desvrsiti nu simt numai
pcatele lor, ci c se afl n ei toate pcatele oamenilor (Galateni 6, 2-10).
n inima lor strbate durerea, sufer pentru durerile oamenilor, vor s se
jertfeasc pentru ei, vor s fie osnditi n locul lor. Aceasta este iubirea de
jertf, prjolul care aprinde cu darul Duhului Sfnt lumea, care cutremur
portile iadului si strneste mpotriv toat vlvtaia de ur sau ispita a
doua, prin durere.
Pe msura sporirii darurilor dragostei dumnezeiesti n noi, pe aceiasi
msur, diavolii aprind vpaia de ur asupra noastr. Dar, dac l rugm
pe Mntuitorul Iisus Hristos, El va lupta pentru noi crestinii, biruind ca un
Dumnezeu. Pe cel desvrsit, n timpul ncercrilor, l vor prsi prietenii si
i se vor face potrivnici, l vor huli, l vor osndi cei din casa lui, va fi dat n
minile vrjmasului. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar l va desprti
de Dragostea lui Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari ncercri si
suferinte, n care l curteste Dumnezeu pe om, cnd nsusi El se ascunde,
din Dragostea sa Dumnezeiasc, si las s se prvleasc asupra lui
puhoaie de ur, care vor cuta s-l nghit. De Dragostea lui Dumnezeu,
ns, nimic nu-l mai desparte. El spune, mpreun cu Sfntul Apostol Pavel:
Cine ne va desprti pe noi de Dragostea lui Hristos? Necazul sau
strmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de mbrcminte, sau
primejdia, sau sabia?
Precum este scris: Pentru Tine suntem omorti toat ziua, socotiti am
fost ca niste oi de njunghiere. Dar, n toate acestea, suntem mai mult
dect biruitori, prin Acela care ne iubeste. Cci, sunt ncredintat c nici
moartea, nici viata, nici ngerii, nici stpnirile, nici cele de acum, nici cele
ce vor fi, nici puterile, nici nltimea, nici adncul si nici o alt fptur nu va
putea s ne despart pe noi de Dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Iisus
Hristos, Domnul nostru (Romani 8, 35-39). Iat ce trebuie s fie omul dup
fire un dumnezeu dup har (Psalm 91, 6).

60
S nu ne spimntm deci de acest rzboi mpotriva satanei cci
este un rzboi duhovnicesc al crui scop este mntuirea sufletului, iar
mntuirea sufletului trebuie s fie principala grij a crestinului. Acest rzboi
este lupta noastr, nu mpotriva crnii si a sngelui, ci mpotriva
stpnilor ntunericului acestui veac si mpotriva duhurilor ruttii de sub
cer (Efes. 6, 12). Cmpul de btlie este inima noastr Durata
rzboiului este toat viata noastr (Nicodim Aghioritul). Nu ne luptm
trupeste armele luptei noastre nu sunt trupesti (2Cor.10, 3-4). Stati deci
tari, avnd mijlocul vostru ncins cu adevrul si mbrcndu-v n platosa
drepttii, ncltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pcii. n
toate luati pavza credintei, cu care veti putea stinge toate sgetile
arztoare ale vicleanului. Luati coiful mntuirii si sabia Duhului, care este
cuvntul lui Dumnezeu (Efes.6, 14-17).
Numai dup biruinta n acest rzboi (singurul rzboi sfnt!) vom putea
auzi Pacea Mea o dau vou si Slava Mea o dau vou. Celui ce va birui
i voi da s mnnce din pomul vietii care este n mijlocul Raiului lui
Dumnezeu nu va avea moartea cea de-a doua (a sufletului) i voi da s
sad cu Mine pe tronul Meu si va vedea un cer nou si un pmnt nou
(Apoc.2:7,11; 3:21; 21:1)

Greseli n practicarea Rugciunii lui Iisus

Iat cteva din greselile care pot aprea n practicarea Rugciunii lui
Iisus:
Ca si-n muncile trupesti, n practica rugciunii crestinul trebuie s
aib dreapt socoteal. Altfel, postul aspru, asceza peste msur, pentru a
primi darurile dumnezeiesti, l vor duce pe nevoitor la mndrie si chiar la
iesirea din minti;
Exist unii oameni care practic Rugciunea lui Iisus cu scopul
principal de a ajunge n scurt timp la vederea Luminii Dumnezeiesti, si
astfel si pierd rvna si dezndjduiesc. Nevoitorul trebuie s stie c acest
lucru nu se ntmpl imediat si c aceast lupt dureaz multi ani.
Dumnezeu nu trece peste vointa noastr, deoarece suntem persoane si
avem voint liber, dar nici noi nu trebuie s fortm libertatea lui
Dumnezeu, pentru c si Dumnezeu este Persoan si vine la noi atunci
cnd crede c este cu cuviint, atunci cnd El vrea, conform planului Lui de
mntuire (a lumii si a fiecrei persoane n parte);
Alt greseal este s dm prea mare important metodelor
psihotehnice de practicare a Rugciunii lui Iisus. Aceste metode, precum
sunt: inspiratia si expiratia, btile inimii, sunt doar metode generale, ca s

61
ne adunm mintea si s o eliberm de elementele strine naturii sale.
Aceste metode nu sunt miraculoase, dar ne sunt de folos, cci evit
mprstierea mintii. Cnd mintea ajunge s fie concentrat si tinut cu
usurint nluntrul ei, atunci toate aceste metode auxiliare devin
netrebuincioase.
Alte greseli apar atunci cnd vrem s trecem repede de la o
treapt a rugciunii la alta. Unii oameni, srind peste prima treapt, trec
direct la a doua si nu reusesc prea mult. Altii sar de la prima treapt la a
treia, unde nainteaz mai ales pe respiratie. n acest caz inima trupeasc
s-ar putea s sufere si acest lucru poate duce la ncetarea Rugciunii lui
Iisus. Nu este o boal, binenteles, dar totusi este posibil ca aceast
lucrare sfnt s se opreasc.

O alt ispit a Rugciunii lui Iisus este cea legat de lacrimi.

Atunci cnd Rugciunea lui Iisus rmne n minte, ochii vars multe
lacrimi. Dar acest lucru nu este ntotdeauna obligatoriu. Rugciunea poate
continua foarte bine si fr de lacrimi. Asadar, nu trebuie s dezndjduim
n absenta lacrimilor, pentru c ele vor veni atunci cnd va ngdui
Dumnezeu. Si chiar dac suntem inundati de ele, nu trebuie s le dm
mare atentie si nici s artm altora aceste stri (cu exceptia duhovnicului).
Practica ascetic spune c atunci cnd vorbim despre astfel de stri, ele
nceteaz imediat si este nevoie de mult timp pentru a le dobndi din nou.
De asemenea, nu trebuie s ne gndim prea mult n ce stadiu al
rugciunii suntem. Pe orice treapt am fi trebuie s continum cu
smerenie. Totodat, nu trebuie s ne mndrim, n timpul rugciunii, cu
strile noastre pentru c pierdem totul. Omul este un cersetor care umbl
dup o bucat de pine si apoi se mndreste c a obtinut-o n dar.
Smerenia este comoara tuturor virtutilor. Ea ascunde toate virtutile si
n final se ascunde si pe ea. Trebuie s evitm cu prudent mndria n
viata duhovniceasc, mai ales atunci cnd ea vine ca slav desart. Slava
desart apare n toate virtutile noastre. Sfintii Printi spun c slava desart
este asemenea cu un vnztor (trdtor) care deschide n ascuns portile
cettii, pentru a fi jefuit de vrjmasi. Nu conteaz cte virtuti sau ct trie
avem. Slava desart ne d n minile diavolilor. Si de aceea Sfintii Printi
ne sftuiesc ca s nu ne apucm de vreo virtute care ne duce la slava
desart. Sfntul Grigorie Sinaitul spune c cea mai bun aprare pentru
atletul rugciunii este s fie n starea de smerit cugetare, ca bucuria ce-i
vine din rugciune s nu-l duc la mndrie.

62

V. Mintea si inima
Sufletul omenesc are n creier puterea rational si n inim puterea
simtitoare.
Puterile rationale ale sufletului omenesc sunt n numr de cinci:
mintea, gndul, puterea cugettoare, puterea alegtoare si puterea
hotrtoare.
Iar puterile senzitive ale omului sunt tot n numr de cinci: vzul,
auzul, gustul, mirosul si pipitul.
Persoana, ipostasul uman, cuprinde n el ntregul firii: duhul, sufletul
si trupul. Omul trebuie s triasc dup duh, duhul fiind partea superioar
a sufletului. Toat alctuirea omeneasc trebuie s devin duhovniceasc
ca s dobndeasc asemnarea cu Dumnezeu. Duhul Sfnt este cel care
intr n unire cu Harul primit la Sfntul Botez, si tot el este acela care
introduce harul n inim, centrul firii omenesti, care trebuie s fie
ndumnezeit. Fr inim, care este centrul tuturor lucrrilor, duhul este
neputincios. Iar fr duh mintea rmne oarb, lipsit de directie. Deci,
trebuie gsit o legtur armonioas ntre minte si inim, pentru a
organiza, pentru a zidi persoana uman n har, cci ndumnezeirea este un
proces constient.
ndumnezeirea presupune o veghe nencetat a mintii si o strdanie
continu a vointei. Unirea mintii cu inima const n unirea gndurilor
duhovnicesti ale mintii, cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul vol.II,
p.148).

Mintea - pzitorul inimii

Mintea omului (ochiul sufletului) este puterea sufleteasc cu care omul
cunoaste si ntelege lucrurile. Iar Sfntul Antonie cel Mare spune c:
Mintea care cunoaste pe Dumnezeu, este fclia care lumineaz sufletul.
Puterea si capul sufletului este mintea care, desi este duhovniceasc,
si are locul de petrecere n creierul omului. Mintea este partea cea mai
nalt a firii omenesti, este facultatea contemplativ prin care omul tinde
ctre Dumnezeu. Mintea este partea cea mai personal a omului, principiul
constiintei si al liberttii sale.
Mintea este iconomul sufletului, cruia i d hrana pe care tu o oferi.
Cnd are pace si i dai ceea ce doreste, ea le d inimii.

63
Mia nti, ns, se curt pe sine de toate prejudectile deprinse n
lume. Se elibereaz de grijile vietii si, spunnd continuu rugciunea,
nceteaz de a mai rtci precum meteoritii. Atunci s-a curtit, cnd nu mai
alearg spre lucruri viclene si necurate, despre care auzise si vzuse n
lume.
Dup aceea, intrnd si iesind din inim prin rugciune, curteste
drumul si nltur orice urciune, viclenie sau necurtie. Astfel, mintea
declar rzboi patimilor si demonilor care s-au cuibrit n inim de multi ani,
nestiuti si nevzuti pn atunci si care se hrnesc cu patimile. Cnd mintea
si-a dobndit curtenia cea dintru nceput, le vede pe toate si ca un cine
latr, se lupt cu ele, ca un stpn si pzitor al sufletului. Avnd ca arm
pe Iisus, i loveste pe dusmanii diavoli, pn reuseste s-i scoat n afara
inimii, unde acestia url ca niste lupi.
Pentru cei nceptori se recomand rugciunea oral (verbal).
Acestea sunt rugciunile citite din crtile de pravil Bisericeasc (Ceaslov,
Acatistier, Psaltire, Sfnta Liturghie, cele sapte laude si ascultarea n viata
de obste).
Sfntul Simeon al Tesalonicului zice c dup vrsta duhovniceasc a
fiecruia se recomand si lucrarea duhovniceasc a rugciunii mintii si a
inimii. Dac cineva ncepe nainte de vreme aceast nalt rugciune a
inimii, nainte de a se fi curtit de patimi, se osteneste si se tulbur n
zadar. Deci, nimeni s nu ncerce s nceap viata duhovniceasc cu
rugciunea contemplativ a inimii, ci cu rugciunea lucrtoare, care const
n metanii, nchinciuni, rugciuni din Ceaslov, Psaltire, Acatistier si alte
crti folositoare de suflet, ortodoxe, post, ascultare si smerenie fat de toti.
Aceasta formeaz viata cea lucrtoare, care este potrivit pentru toti
crestinii mireni si clugri.
Iar viata contemplativ, specific mai ales clugrilor, const n: paza
mintii, lucrarea mintii, rugciunea mintii, rugciunea inimii si
contemplarea sau privirile cele duhovnicesti ale mintii.
Paza mintii (trezvia) este un mestesug duhovnicesc care, cu ajutorul
lui Dumnezeu, izbveste pe om de gnduri, de cuvinte si de fapte rele
(Filocalia 4, Sf. Isihie Sinaitul).
Lucrarea mintii este atunci cnd stm cu atentia n inim si prin
pomenirea lui Dumnezeu nlturm orice gnd care ar ncerca s ptrund
n inim.
Rugciunea mintii este atunci cnd cineva se ntreste cu atentia n
inim si de acolo nalt rugciunea ctre Dumnezeu. Rugciunea mintii
este rugciunea fcut cu luarea aminte de sine, fr gnduri, fr
imaginatii si cugete rele.

64
Dup cum zice Sfntul Ioan Gur de Aur, pzirea inimii
nseamn de fapt pzirea mintii ca s nu plece din inim: Tineti inima sub
toat paza, ca nu cumva s ias gndul despre Dumnezeu, ci printr-o
pomenire nencetat si curat s se ntipreasc n sufletele noastre, ca o
pecete, gndul la Dumnezeu. Pentru cei naintati n rugciune aceast
pecete se va numi rugciunea cea de sine misctoare. Zice Sfntul
Isaac Sirul: Stai cu luare aminte n inim si cu frica de Dumnezeu, nalt
de acolo Rugciunea lui Iisus, adic din adncul inimii tale. Lucrnd
astfel, asteapt cu rbdare si cu smerenie zdrobirea inimii, cu un
simtmnt de pocint, pn cnd va veni si se va atinge de inima ta, harul
lui Dumnezeu, si va trezi n ea rugciunea nencetat, cea de sine
misctoare, care murmur ca un prias si care va fi pentru tine ca un
paznic care strjuieste inima ta de orice necurtie si primejdie.

Rtcirea mintii
Iosif Sihastrul Vatopedinu ne nvat c rugciunea ciclic dinluntrul inimii
nu se teme niciodat de rtcire. Celelalte rugciuni presupun o oarecare
temere, deoarece apare foarte usor imaginatia.
Ct de mare este rtcirea mintii si ct de greu de nteles! Pentru c
atunci cnd harul se apropie de om, mintea - pasrea, cum i spune Avva
Isaac - caut s intre peste tot, s ncerce totul. ncepe cu zidirea lui Adam
si ajunge n profunzimi si nltimi, de unde dac Dumnezeu nu-i spune
ea nu se mai ntoarce.
Cnd se nmulteste harul, mintea este rpit n vederea cea
dumnezeiasc si inima se aprinde de iubirea cea dumnezeiasc si arde
toat de dragoste dumnezeiasc. Atunci, mintea se afl n ntregime unit
cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul cnd se apropie de foc.
Natura fierului nu se schimb, dar atta timp ct rmne n foc este una cu
focul, iar cnd se scoate din foc, revine din nou n starea lui natural de
material tare.
Atunci linistea domneste n minte si pacea se asterne n tot trupul.
Atunci omul se roag cu cuvintele lui si cu rugciuni alctuite de el si se
urc la vederea cea dumnezeiasc, fr ca mintea s fie nchis n inim.
Rugciunea mintii este fcut pentru a veni harul. Cnd vine harul,
mintea nu se mai mprstie. Si cnd mintea rmne pe loc, foloseste tot
felul de rugciuni, le ncearc pe toate.
Celelalte feluri de rugciuni nu sunt gresite, dar se poate cdea usor
n greseal, dac mintea nu s-a curtit pe deplin si primeste fel de fel de

65
imaginatii, n loc de vedere duhovniceasc. Dac pe malul mrii se afl
un izvor de ap curat, atunci cnd avem furtun pe mare, apa mrii se
amestec cu apa curat a izvorului. Orict de ntelept ai fi, nu poti s separi
apa curat. La fel se ntmpl si cu mintea, dac o expunem furtunii
gndurilor.
Si mai ia aminte la urmtoarele: Demonii sunt duhuri. Sunt nruditi cu
duhul nostru si cu mintea. Iar mintea este cea care hrneste sufletul
pentru c mintea aduce orice vedere si miscare mental n inim; iar inima
este nselat prin amestec si confuzie, asemenea izvorului care se vars n
mare. Atunci se ntunec si se nnegreste sufletul. Din momentul acela, n
locul vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai nchipuiri. n felul
acesta au aprut rtcirile si ereziile.
Cnd omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajeaz
niciodat, nu are ncredere n sine, ci are fric de Dumnezeu ct trieste,
atunci de se apropie cel ru ntelege imediat c se ntmpl ceva
nefiresc, ceva anormal. n aceast situatie, toate puterile sufletului cer de la
Dumnezeu ajutor. Caut pe Cel care a adus toate de la nefiint la fiint si
care tine totul. Numai Acesta este n msur s separe ape de ape.
Si, rugndu-te cu lacrimi, nselciunea dispare si nveti cum s fugi de
orice rtcire. Apoi, trind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce
se cheam un om practic si fr msur dai slav lui Dumnezeu si-I
multumesti pentru c ti deschide mintea ca s cunosti capcanele si
mestesugirile celui ru si s te feresti de ele.
Cel care va fi prins n rtcire, dac va face ascultare de un printe
duhovnicesc, poate s scape de rtcire si de diavol. De aceea vrjmasul l
sftuieste si se strduieste mereu s-l conving s nu se ncread n
nimeni, ci s primeasc numai propriile gnduri, s cread numai n
puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. ntr-un astfel de cuget
nesmerit si face cuib egoismul, mndria cea luciferic a tuturor celor
rtciti, care nu vor cu nici un chip s renunte la rtcirea lor.
Asadar, Domnul Hristos care este Lumina cea adevrat, s
lumineze si s ndrepte pasii tuturor celor rtciti care nu vor cu nici un chip
s renunte la rtcirea lor.

Inima rdcina si centrul vietii

Sfnta Scriptur arat c inima omului este mai adnc dect toate
(Ieremia 17, 9-10), fiindc ea poate fi izvorul cel fr de fund al tuturor
ruttilor (atunci cnd nu este pzit cu rugciune si cu pocint), dar
poate deveni izvorul tuturor bunttilor, atunci cnd este curtit de pcate.

66
Inima este izvorul vietii (Pilde 4, 23). De aceea: Fericiti cei curati cu
inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).
Inima este cea dinti nscut dintre mdularele trupului nostru. Ea
este rdcina vietii. Inima este centrul vietii si al sufletului nostru. Pentru
aceasta si Dumnezeu ne-o cere, zicnd: Fiule, d-mi inima ta (Pildele 2326), iar nteleptul Solomon zice: Cu toat strjuirea strjuieste inima ta
(Pildele 4, 23). Altfel, inima se face izvor al mortii, n loc de izvor al vietii.

Inima - centrul ntreit al puterilor omenesti

1) - Inima este centrul puterilor firesti ale omului.
a) - Inima este sediul, rdcina si izvorul tuturor puterilor firesti ale
trupului, adic: puterea hrnitoare, puterea vietuitoare, puterea simtitoare,
puterea vietuitoare, puterea atrgtoare, puterea pstrtoare, puterea
prefctoare, puterea eliminatoare, etc.
b) - Inima este centrul tuturor puterilor firesti ale sufletului omenesc:
b.1. Puterea voitoare
b.2. Puterea rational care este format din cinci prti: minte,
gnd care rsare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere si
hotrre.
b.3. Puterea poftitoare, numit si simtire.
b.4. Puterea mnioas, numit si mnie.
b.5. Puterea cuvnttoare (cuvntul luntric).
Puterea cuvnttoare a sufletului nostru se afl la dou degete
orizontale deasupra snului stng si tine pn la furca pieptului.
Puterea poftitoare se afl n mijlocul inimii si tine pn la buric.
Puterea mnioas se afl n mijlocul inimii.
Inima, n Traditia Bisericii Ortodoxe, nu este exclusiv sediul vietii
afective, ci este si sediul ntelegerii (inima = adncul mintii). O ntelegere
care presupune si simtire. Inima este centrul omului integral, este locul
spiritului si, prin urmare, rdcina vointei, a simtirii si a cunoasterii.
Astfel, n conceptia gnoseologic a Bisericii Ortodoxe, inima este
punctul de incident a prezentei divine si transcende att viata afectiv, ct
si gndirea discursiv care este situat n creier.
Sfntul Evagrie Ponticul spune c: ntelegerea, dup cuvntul
nteleptului Solomon, rezid n inim, iar cugetarea n creier. Acesta este
motivul care face ca nevoitorii duhovnicesti s aib sentimentul nu numai
c ptrund, c triesc, ci si c nteleg tainele Dumnezeiesti. ntelegerea
este un aspect al lucrrii mintii n inim, ceea ce este cu totul altceva fat
de speculatia rational propriu-zis. ntelegerea singur, rmas la
dimensiunile ei umane, nu va putea gsi niciodat n sine acea suficient
care s-i ngduie s ajung la rezultate depline. Lucrarea rugciunii si a

67
darului Dumnezeiesc i confer inteligentei valoare, i valorific functia
cognitiv, de cunoastere. Mintea care se uneste cu inima, prin actul
rugciunii si darul Duhului Sfnt, depseste speculatiile filosofice si teologia
rational.
Mintea nu mai este acum singur, ci este restaurat n functia ei
integral, alturi de inim. Prin Harul Dumnezeiesc, mintea va cunoaste
prin inim. Iar, dac vom pune la poarta inimii strjer pe minte, adic
gndul cel bun, el nu va lsa s intre nuntru pcatele celor cinci simturi,
iar patimile cele ce ies din inim le va opri, ca s nu se fac pcate. Deci,
paza inimii const n a pune gndul portar al inimii, pentru a opri orice gnd
ptimas s intre n inim.
Mintea care intr n inim, la nceput se simte foarte strmtorat, ca
ntr-o temnit. Dar, dup ce se va deprinde cu aceast lucrare, se va simti
foarte bine, cci mintea are cmar fireasc inima.
2) - Inima este centrul puterilor mai presus de fire ale crestinului,
adic centrul duhovnicesc
Inima crestinului este centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Duhului
Sfnt si al tuturor faptelor bune, crestine.
Darul lui Dumnezeu cel mai presus de fire, pe care l-am primit de la
Sfntul Botez, se afl n inim. Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune
c: mprtia lui Dumnezeu se afl nuntrul vostru (Luca 7, 28). Iar
Sfntul Apostol Pavel ne spune c: ... iubirea lui Dumnezeu s-a vrsat n
inimile noastre, prin Duhul Sfnt cel druit nou (Romani 5, 5).
Sfntul Macarie Egipteanul, referindu-se la lucrarea harului lui
Dumnezeu n inima crestinului, spune: Cnd harul pune stpnire peste
om, El stpneste peste toate prtile firii si peste toate gndurile. Cci
mintea si toate gndurile se gsesc n inim si de aceea harul trece, prin
inim, n toat firea crestinului.
3) - Inima este centrul puterilor n afar de fire ale crestinului
Patimile si pcatele se numesc afar de fire, pentru c nu au fost
create de Dumnezeu si nici nu au fost de la nceput n om. Pcatele si au
sediul tot n inim, dup cuvntul Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care
zice: Din inim ies gndurile cele rele, uciderile, desfrnrile, mrturiile
mincinoase, hulele... (Matei 16, 19).
Iar Sfntul Diadoh al Foticeii spune: Din Dumnezeiestile Scripturi si
din nssi simtirea mintii, aflm c nainte de Sfntul Botez, harul lui
Dumnezeu ndeamn sufletul spre fapte bune din afar, iar diavolul foieste
n adncurile inimii, ascuns n gnduri (Psalm 63, 6-7). n momentul n
care ne-am renscut prin Sfntul Botez, diavolul este scos din adncurile

68
inimii si lucreaz asupra crestinului din afar, iar Harul lui Dumnezeu din
inim.
n inima omului se svrseste rzboiul satanei, care, fiind nevzut, nul simt cei mai multi crestini.
Dup Sfntul Botez, deci, diavolul este scos din inim, dar i se
ngduie s lucreze asupra omului prin trup. Cnd harul lui Dumnezeu
prseste pe om, pentru pcatele svrsite sau din iconomie
dumnezeiasc, diavolii foiesc ca niste serpi n adncul inimii, nengduind
sufletului s caute spre binele dumnezeiesc. Cnd, ns, prin rugciune,
harul dumnezeiesc ptrunde n inim, atunci diavolii se strecoar ca niste
nori ntunecosi prin portile inimii.
Diavolul, rmnnd n exterior, va
seduce pe om cu mndria, cu slava desart si mai ales cu senzualitatea,
cu ngduinta lui Dumnezeu, care pune astfel la ncercare virtutile
oamenilor.
Sfntul Simeaon Metafrastul spune c: Astfel diavolul, prin libertatea
pe care o are de la Dumnezeu, mplineste o mare iconomie.... Dup
cderea lui Adam din har, cugetele omului s-au fcut pmntesti si tind n
jos, iar cugetul omului care n Rai era simplu si bun, s-a amestecat cu
cugetul trupesc al pcatului. De atunci, n jurul inimii omului roteste
acopermntul ntunericului, adic focul duhului lumesc, care nu las
mintea s cread sau s iubeasc pe Dumnezeu si nici s mplineasc
Voia Sa cea Sfnt.
Exist n cei care se ndulcesc cu patimile simtirea unei iubiri ptimase
a trupurilor si un duh necurat, diavolesc, slsluit n nsusi simtirea celui
luptat de desfrnare. Acesta simte arderea dureroas a trupului ca si cum
s-ar afla ntr-un cuptor de foc. Acest lucru l face s nu se team de
Dumnezeu, s dispretuiasc aducerea aminte de chinurile iadului si s fie
nepstor fat de Biseric si de rugciune. Ajunge astfel ca un iesit din
minti si din sine si ametit de pofta desfrnrii.
Sfntul Isaac Sirul ne nvat c mintea usor se curteste prin
rugciune si citit, cu ajutorul Harului Duhului Sfnt, dar tot la fel de usor se
ntineaz prin pofte si pcate. Iar inima cu greu se curteste de pcate prin
faptele bune, crestine, cu ajutorul harului dumnezeiesc, dar si cu anevoie
se ntineaz, deoarece cuprinde si tine n sine simtirile cele dinuntru.
Inima este un organ al organelor n trup si mintea se foloseste prin
inim de trup, ca de un organ. Iar Sfntul Macarie cel Mare spune c:
Inima este primul organ trupesc al mintii. Ea este centrul tuturor puterilor
sufletului si ale trupului nostru, iar dac o singur simtire sau putere a
sufletului se va ntina, ndat ntinciunea ei se ntinde si alearg la inim.
Cum se explic citatul: Eu dorm, dar inima mea vegheaz? Cu
aceleasi lucrri cu care se ocup omul n timpul zilei, inima se va ocupa n
timpul noptii, cnd mintea si fortele omului se odihnesc. Si acest lucru l

69
putem vedea clar din visele noastre. Sfntul Vasile cel Mare spune c n
mare msur nlucirile noptii (visele) sunt o reflectare a gndurilor noastre
de peste zi. Preocuprile rele, din timpul zilei, dau nastere viselor rele. La
fel se ntmpl si cu faptele bune. Ascetul rugciunii se gndeste toat ziua
la Dumnezeu, prin rugciune, citit si fapta bun crestin. Amintirea lui
Dumnezeu prin fapt, repetarea Rugciunii lui Iisus, este bucuria lui. El
face totul, fie c mnnc, fie c bea, spre Slava lui Dumnezeu, dup
cuvntul Sfntului Apostol Pavel. Este deci normal ca inima lui s se
gndeasc la Dumnezeu si s se roage, chiar si n timpul celor cteva ore
de odihn din noapte. n acest fel, inima lui este ntotdeauna treaz.
Deci, inima crestinului este locul n care se lucreaz toat
dreptatea, dar si toat nedreptatea. Inima este un vas care cuprinde toate
patimile, dar, n acelasi timp, se poate gsi n inim Dumnezeu, Maica
Domnului, ngerii, Sfintii, Visteriile Harului si Viata cea Vesnic.
Mai pe scurt, dup faptele crestinului, n inim se poate afla sau
mprtia lui Dumnezeu, sau Iadul.

70

VI. Treptele si roadele

rugciunii
Rugciunea sufletului si a trupului.
Sfntul Ioan Scrarul ne spune c: Rugciunea, dup calitatea ei,
este petrecerea si unirea mistic a omului cu Dumnezeu. Iar dup lucrare,
este hrana sufletului, ntrirea duhovniceasc a inimii, mpcarea cu
Dumnezeu, maica si fiica lacrimilor duhovnicesti, podul care ne trece peste
ispite, focul care arde si alung pe diavoli, lucrarea ngereasc, luminarea
mintii, curtirea inimii, alungarea ntristrii si a dezndejdii, mblnzirea
mniei, oglinda sporirii duhovnicesti, descoperirea asezrii sufletesti,
prevestitoarea rspltirii viitoare, semnul slavei ceresti, vorbirea mintii cu
Dumnezeu, rodul bucuriilor duhovnicesti, urcusul mintii ctre Dumnezeu,
ntrebuintarea cea mai bun si mai curat a mintii noastre, maica tuturor
virtutilor crestinesti.
Trebuie stiut faptul c si trupul nostru trebuie s participe la lucrarea
rugciunii. Pentru c si trupul trebuie s primeasc har. El trebuie s lupte.
Ba mai mult, se ajunge la starea de a primi har, prin nevoint, suferint si
munc binecuvntat. La Rugciunea lui Iisus nu este de ajuns ca s
rostesti rugciunea cu mintea, pentru a primi har, ci si trupul trebuie s
colaboreze. Cci omul are suflet si trup, iar trupul trebuie si el s fie
mntuit.
Ascultnd, deci, ceea ce spun Sfintii Printi, putem zice c cei care
refuz mijloacele rugciunii, refuz esenta rugciunii nssi.
Toate acestea ns, trebuie fcute cu binecuvntarea printelui nostru
duhovnicesc, pentru ca diavolul s nu ne poat nsela. Lupta Rugciunii lui
Iisus este grea, pentru c diavolul porneste rzboi mpotriva noastr,
atacndu-ne dup cresterea noastr duhovniceasc, cu toate vicleniile
sale.

Treptele rugciunii
Rugciunea are mai multe trepte:
1) - Rugciunea oral este cea dinti treapt a rugciunii. Cnd ne
rugm cu limba, cu gura si cu buzele, suntem n treapta cea mai de jos a
rugciunii. Despre acest fel de rugciune, Duhul Sfnt ne zice: Cu glasul
meu ctre Domnul am strigat (Psalm 141,1) si aduceti Domnului roada
buzelor voastre (Romani 10, 13; 8, 15). Dac am fi multumiti s rmnem
numai n aceast treapt a rugciunii, atunci avem pomenirea lui

71
Dumnezeu numai n gura si pe limba noastr, iar cu mintea si cu inima
ne aflm departe de El (Isaia 29, 13). Totusi, si acest fel de rugciune este
necesar, pentru c astfel ncepem a ne nvta s ne rugm. Acest fel de
rugciune, pe care Sfintii Printi o numesc plugria sufletului, este
slavoslovie si rugciune ctre Dumnezeu, care se face prin cntarea de
psalmi de tropare, de canoane sau alte rugciuni care se afl n Ceaslov,
Acatistier si alte crti de slujb.
Sufletul omenesc are dou prti dominatoare mintea si inima.
Mintea izvorste permanent gnduri (Creierul uman este unealta ratiunii),
iar inima este unealta sentimentelor si a simtirilor.
2) - A doua treapt a rugciunii este Rugciunea mintii. n aceast
treapt a rugciunii spunem rugciunea cu mintea si ntreaga noastr
atentie este concentrat la cuvintele rugciunii, dar n minte. Cnd mintea
oboseste, o lsm s se odihneasc si ncepem din nou s rostim
rugciunea cu buzele. Dup ce mintea s-a odihnit, rencepem rugciunea,
concentrndu-ne din nou toat atentia nluntrul mintii. Sfntul Nil ne
sftuieste: Aminteste-ti ntotdeauna de Dumnezeu si mintea ti va deveni
Rai.
3) - A treia treapt a rugciunii este Rugciunea inimii. n aceast
treapt a rugciunii, Rugciunea lui Iisus coboar n inim, mintea si
inima fiind acum unite. Atentia este acum adunat n inim si este
cufundat din nou n cuvintele Rugciunii lui Iisus, dar mai nainte de
toate, nluntrul numelui lui Iisus, care are o adncime neperceput.
Rugciunea pe care o zicem cu gura si o ntelegem cu mintea si o
simtim cu inima, devine sferic (ciclic) n miscarea sufletului nostru.
Aceasta este rugciunea inimii.
4) - A patra treapt a rugciunii este Rugciunea de sine misctoare.
Cnd se ntreste n inim, rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu miluieste-m pe mine pctosul, de la o vreme inima se roag
fr a mai zice cuvintele rugciunii. n timp ce atletul rugciunii mnnc,
lucreaz, vorbeste sau doarme, inima se roag. Este ceea ce se spune n
Cntarea Cntrilor (15, 2) Eu dorm, dar inima-mi vegheaz.
Cel aflat n aceast treapt a rugciunii ajunge la ceea ce spune
Sfntul Apostol Pavel: Nencetat v rugati (Tesaloniceni 5, 17) Crestinul
care a ajuns la rugciunea de sine misctoare, oriunde ar fi si orice ar face,
inima lui se roag nencetat. Rugciunea, cnd ajunge s fie de sine
misctoare, toat viata omului este o rugciune.
Cnd vorbeste cu oamenii, are n tain o alt gur de foc a Duhului
Sfnt din inima lui. Cu aceast gur el vorbeste cu Dumnezeu Aceasta
este gura Duhului Sfnt, dup cum o numeste Sfntul Vasile cel Mare. Un
astfel de om, care a ajuns la rugciunea de sine misctoare, orice ar face

72
el, inima lui se roag. Pentru c Duhul Sfnt, cnd se va slslui n om,
nu nceteaz din rugciune: nsusi Duhul se roag pentru noi, cu suspine
negrite (Romani 7, 28).
Petrecerea celor curati este rugciunea nencetat, fiindc gndurile
lor, ntotdeauna sunt miscri dumnezeiesti.
5) - A cincea treapt a rugciunii este Rugciunea cea vztoare. Cel
care are aceast rugciune ajunge s fie nalt vztor de Dumnezeu. Cu
mintea lui, el poate s vad gndurile oamenilor, duhurile rele si ngerii.
6) - A sasea treapt a rugciunii este Rugciunea n extaz sau n uimire.
n timpul acestei rugciuni, omul se rpeste cu mintea la Cer. Fata lui se
face ca soarele si minile lui si degetele lui ca fcliile de foc si nu se mai
afl pe pmnt cu mintea, ci n Cer.
7) - A saptea treapt a rugciunii este Rugciunea cea duhovniceasc.
Dumnezeiestii Printi numesc aceast rugciune vedere duhovniceasc si
mprtie a cerului.
Rugciunea duhovniceasc este mai presus de hotarele rugciunii Ea
este o fire cu Dumnezeu. Despre aceast rugciune spune Sfntul Apostol
Pavel: Stiu un om oarecare care acum paisprezece ani s-a rpit pn la al
treilea Cer si a auzit cuvinte care nu este cu putint omului a le gri. n trup
sau n afar de trup, nu stiu. Dumnezeu stie. n aceast treapt a
rugciunii, mintea omului nu mai lucreaz dup a sa putere, ci este luat
de puterea Duhului Sfnt si dus n slvile ceresti si nu mai poate cugeta
ce vrea ea. Atunci mintea omului este dus la descoperiri mari n Cer sau
n Iad, unde vrea Duhul Sfnt s o duc. Astfel, omul ajunge la mari
descoperiri dumnezeiesti. Si cnd revine iar la starea lui cea dinti, nu mai
stie dac a fost n trup sau n afar de trup, ca Sfntul Apostol Pavel.
Aceasta este cea mai nalt rugciune, despre care spune dumnezeiescul
Printe Isaac Sirul c de abia se nvredniceste unul din neam n neam.
Un rugtor desvrsit trece prin toate aceste trepte de rugciune, cu
darul lui Dumnezeu. Dar a urca omul singur pe aceste trepte, nu este n
puterea lui. A omului este numai vointa. S voiasc s se roage lui
Dumnezeu cum poate, iar a se nvrednici de o nalt lucrare dumnezeiasc
depinde de darul lui Dumnezeu (Ne vorbeste printele Cleopa, vol.I. 1995).

Roadele Rugciunii lui Iisus

Sfintii Printi spun c: Rugciunea lui Iisus este pinea ce sprijin
pe nevoitor, apoi devine untdelemnul care ndulceste inima, iar n final ea
se face vinul ce mbat pe ascet, adic l duce la extaz si unire cu
Dumnezeu.

73
Primul rod pe care Hristos l d ascetului, prin rugciune, este
constientizarea strii lui pctoase (luarea aminte). El nceteaz s mai
cread c este bun si se consider urciunea pustiirii care st n locul cel
sfnt (Matei 24, 15). Cuvntul lui Dumnezeu este Cuvntul ascutit al
Duhului Sfnt care ptrunde pn n adncurile sufletului, asemenea
bisturiului unui chirurg, care ptrunde pn la os. Ascetul descoper atta
necurtie n sufletul su, nct l simte duhnind. Deci, orice a fost ascuns si
necunoscut pentru ascetul rugciunii, acum i este descoperit prin
Rugciunea lui Iisus. Ca urmare a acestui fapt, el se consider mai prejos
dect toti oamenii si vznd c iadul este locuinta sa vesnic, ncepe s
plng duhovniceste, pentru moartea lui spiritual. Astfel, atletul
Rugciunii lui Iisus nu vede pcatele celorlalti oameni, ci numai moartea
sa sufleteasc. Ochii lui devin fntni de lacrimi duhovnicesti care se
revars din cinta inimii. El plnge ca un condamnat la moartea cea
vesnic si n acelasi timp strig: Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila
Ta! Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila Ta! Miluieste-m
Dumnezeule, dup mare mila Ta! Cu aceste lacrimi duhovnicesti ncepe
curtia mintii si a sufletului. Precum apa de ploaie limpezeste si curt
pmntul de mizerie, la fel si lacrimile duhovnicesti limpezesc si albesc
sufletul de pcate. Pentru c lacrimile de cint sunt al doilea Botez.
Cel care se nevoieste n rugciune, simte mngierea dumnezeiasc,
simte prezenta lui Hristos, care i mprtseste dulceata linistirii, pacea
netulburat, smerenia adnc si dragostea dumnezeiasc, nesfrsit
pentru toti. Mngierea prezentei dumnezeiesti nu poate fi comparat cu
nimic omenesc. Cel care ptimeste multe dureri, boli, necazuri si si pune
ndejdea n Dumnezeu, simte cel mai mult mngierea dumnezeiasc. Din
acest motiv, unii pustnici evit cu insistent mngierea oamenilor, pentru
a putea simti dulceata covrsitoare si bucuria vesnic a mngierii
Dumnezeiesti, lucru care este de nenteles de ctre cei lumesti.
Omul duhovnicesc primeste har si n suferintele pe care i le produc
ceilalti oameni. El se ridic spre cerul azuriu si plin de slav al vietii
duhovnicesti, unde ruttile lumesti nu-l mai pot atinge. El nu mai este
afectat de defimare, nedreptti, dispret, nvinuire, ci doar de cderea
duhovniceasc a vreunui frate.
Al doilea rod al rugciunii inimii este smerenia. Dup nvttura
Sfintilor Printi, lucrtori ai rugciunii inimii, luarea aminte si smerenia sunt
cele dinti roade ale rugciunii. Acestea se obtin prin practicarea
struitoare a oricrui fel de rugciune, dar ndeosebi prin practicarea
Rugciunii lui Iisus, a crei lucrare se afl mai presus dect cntarea de
psalmi si dect celelalte rugciuni vorbite.
Al treilea rod al rugciunii inimii, care se naste la rndul su din
luarea aminte si smerenie, este umilinta. Iar, aceste trei roade ale

74
rugciunii adic: luarea aminte, smerenia si umilinta, precum si
adevrata rugciune, sunt daruri ale lui Dumnezeu (Sbornic 1, p.193).
Al patrulea rod al acestei rugciuni este adunarea gndurilor.
Al cincilea rod este evlavia.
Al saselea rod este frica de Dumnezeu.
Al saptelea rod pomenirea mortii.
Al optulea rod este linistirea gndurilor.
Al noulea rod este cldura haric a inimii.
Al zecelea rod este concentrarea atentiei n inim.
Al unsprezecelea rod este privirea din ce n ce mai atent asupra
pctoseniei noastre, din care pricin sporeste n noi umilinta si se preface
n plns duhovnicesc.
Al doisprezecelea rod este simtirea prezentei lui Dumnezeu, a mortii,
a Judectii de Apoi si cugetarea la muncile iadului miezul evlaviei
crestine ortodoxe.
Al treisprezecelea rod al Rugciunii lui Iisus este dezlipirea noastr
de la lucrrile frumoase ale lumii acesteia si rmnerea ei n inim. Prin
aceast obisnuint a mintii, de a rmne n inim, ea fuge si urste
dulcetile simtite ale organelor si simturilor. Acest lucru l adevereste Sfntul
Diadoh al Foticeii, zicnd: Cel ce intr de-a pururi n inima sa, se
ntristeaz de toate cele frumoase ale vietii. Cci cu duhul umblnd, nu
mai poate sti de poftele trupului. De asemenea, se dezlipeste de rtcirea
nlucirilor, de nvlirile gndurilor rele si urte care se lucreaz prin
imaginatie
Deci, mintea coborndu-si cu liniste lucrarea sa, lipsit de relele
artate mai nainte si tinznd s se uneasc cu cuvntul cel nuntru
asezat al inimii se dezbrac astfel de tot idolul si chipul grosolan al
imaginatiei, din pricina strmtorrii locului inimii, dup cum sarpele se
dezbrac de pielea sa.
Crestinul care si va obisnui mintea s rmn n inim, va dori
totdeauna s-si ncuie usa chiliei sale si s se linisteasc, s-si ncuie usa
gurii si s tac si s-si ncuie usa luntric a cuvntului celui nuntru
asezat, spre a nu mai lsa duhurile viclene s vorbeasc ntr-nsul ruttile
si vicleniile voite de ele, prin care omul se face necurat n fata lui
Dumnezeu, Cel ce ncearc inimile si rrunchii. Pentru aceasta, ne
sftuieste Sfntul Ioan Scrarul: ncuie usa chiliei pentru trup, usa gurii
pentru vorbirea cu oamenii si usa dinuntru pentru duhuri.
Al patrusprezecelea rod ce se naste din practicarea Rugciunii lui
Iisus, const n aceea c mintea, afundndu-se n inim si vznd acolo,
cu ochiul su gnditor, chipul urt si grozav, si nftisarea urt cu care s-a
mbrcat prin necuviincioasele privelisti, prin urtele auziri si prin purtarea
dup voia simturilor si a lumii de care mai nainte s-a lsat prins dup

75
cum arat Sfntul Grigorie al Tesalonicului, ea ncepe s cstige
smerenie, plns si lacrimi. Si cum s nu se smereasc ticloasa, vznd
locul inimii sale ntinat si nnegrit de un ntuneric gros, ce i s-a pricinuit de
pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta.
Cuviosul Marcu zice, de asemenea: Cel cuprins de gnduri oare cum
va vedea pcatul? Celui cuprins de gnduri i se acoper ca si cu o negur
sufletul. Iar acest ntuneric si are nceputul din ntelegere rea si fapte rele.
Cum s nu plng si s nu se ntristeze ticloasa, vznd partea sa
cuvnttoare plin de attea gnduri trufase, de attea pofte
necuvnttoare, de attea gnduri hulitoare si drcesti? Cum s nu plng
ticloasa, vznd partea sa poftitoare robit de attea gnduri urte si
pofte necuviincioase, iar partea mnioas cuprins de attea gnduri
viclene, urte si pofte necuviincioase, vzndu-si inima orbit de nesimtire,
pietroas si rnit de attea rutti?. Cci, inima vede c omul su
dinuntru nu este biseric a lui Dumnezeu si a harului Su, ci pester de
tlhari si prvlie de pcate si de draci. Pentru acesta, prin smerenie, plns
si lacrimi, milostiv l face pe Dumnezeu care o usureaz de patimi si o
izbveste de npdirile gndurilor drcesti.
Al cincisprezecelea rod ce se naste si creste din Rugciunea lui
Iisus, const n faptul c prin ntoarcerea mintii n inim si zbovirea ei n
inim, prin privire gnditoare, strjuire, pzire si rugciune, partea luntric
a omului se face ca o oglind curat, dup cum ne nvat Sfntul Calist
n care mintea vede foarte clar aplecrile rele ale inimii sale, bntuielile si
pndirile duhurilor necurate. Pe scurt, mintea ncepe s-si vad toate
greselile sale, pn la cele mai mici, fapt pentru care cheam cu mare
durere pe Iisus spre ajutorul su, si cere iertare, se pocieste, se
ntristeaz, cade la Domnul si adaug plns peste plns, smerenie peste
smerenie si face ct poate ca s se ndrepte si s nu mai pctuiasc. De
aceea spune Sfntul Ioan Scrarul: Rugciunea ta ti va arta asezarea pe
care o ai. Cci rugciunea, fiind oglinda monahului celui cuvnttor de
Dumnezeu, i d n vileag asezarea luntric (Cuv.28).
Al saisprezecelea rod care se naste ca urmare a ntoarcerii mintii
ctre inim, este curtirea firii de ctre Dumnezeu, prin lucrarea cea mai
presus de fire a harului Duhului Sfnt. Dup cum Dumnezeiestii Printi au
aflat unele chipuri si mestesuguri firesti spre a curta firea omeneasc de
patimile cele afar de fire ce au intrat ntr-nsa, cum ar fi: postul,
privegherea, culcarea pe jos, plecarea genunchilor, nchinciunile,
nfrnarea si celelalte nevointe si ptimiri ale trupului, n acelasi chip ei au
aflat si aceast cale a ntoarcerii mintii ctre inim, pentru a se curta
deplin si ct mai repede, att mintea ct si inima.
Mintea si inima sunt cele dou prti domnitoare ale fiintei omenesti,
cele mai fine si mai usor de abtut ctre ru si, totodat, sunt cele care

76
misc spre pcat si pe toate celelalte prti si mdulare mai grosolane si
mai greu de abtut ale trupului. Cci, mai nti se misc spre pcat prtile
mai fine si apoi cele mai mari si mai grosolane. De aceea, curtindu-se
cele dinti, se curt ntreaga fire omeneasc de patimi, fcndu-se astfel
mai lesnicioas s primeasc harul si lucrarea lui Dumnezeu, cea mai
presus de fire. Calea aceasta curt firea mai repede dect oricare,
deoarece are ca lucrare si ndeletnicire porunca cea mai mare,
soborniceasc, si mai cuprinztoare dect toate celelalte, aceea de a iubi
omul pe Dumnezeu din tot sufletul su, din toat inima sa, din toat virtutea
sa si din tot cugetul su. Mai ales pentru mplinirea acestei porunci, dar si
pentru celelalte, i se d omului darul cel mai presus de fire al lui
Dumnezeu.
Al saptesprezecelea rod al rugciunii gnditoare a inimii, const n
aceea c atunci cnd mintea se va obisnui s intre n inim si s
vorbeasc mpreun cu cuvntul cel asezat nuntru, spre a afla voia lui
Dumnezeu si s se priveasc pe sine si toate puterile sale - ea se umple
de bucurie si veselie duhovniceasc.
Prin aceast rugciune de gnd a inimii, omul poate s-si pzeasc
mintea si inima, dar nu desvrsit curate si neptimase. Acest lucru nu
numai n lume este anevoie, ba chiar si n pustie si n liniste, pentru
lenevirea noastr si cderea neamului omenesc, ns, dup cum spune
Sfntul Ioan Scrarul, le poate pzi mai putin ptimase si, pe ct este cu
putint, curate. Dumnezeu a dat omului porunca s-si pzeasc inima de
patimi si de gndurile rele, zicnd: ia aminte de sine, s nu se fac gnd
ascuns n inima ta si nelegiuire (Deuteromon 15, 9). Iar Solomon a zis: Cu
toat strjuirea pzeste-ti inima, c dintru aceasta sunt iesirile vietii
(Proverbe 4, 23).
Al optsprezecelea si cel mai mare rod al rugciunii inimii este
cstigarea dragostei de Dumnezeu, care este maica tuturor virtutilor, ea
cuprinznd toate faptele bune, deoarece n dragostea de Dumnezeu se
cuprinde si dragostea fat de aproapele, dup mrturia Sfntului Apostol
Ioan (1Ioan 4, 20-21). n aceste dou porunci, adic n iubirea de
Dumnezeu si de aproapele, se cuprinde toat Legea si Proorocii (Matei 22,
40). n chip asemntor, marele Apostol Pavel, a artat c dragostea este
plinirea Legii (Romani 13, 8-10).
Unitatea naturii a fost distrus imediat dup cderea protoprintilor
nostri Adam si Eva. Iar restaurarea unittii umane a fost mplinit n
Hristos. El si-a ntins palmele si a unit ceea ce era desprtit si asa a dat
putere fiecruia dintre noi, dup ce ne-am unit cu El, s trim unitatea
naturii umane. Prin Rugciunea lui Iisus, nevoitorul dobndeste dragostea
dumnezeiasc si prin aceast dragoste sfnt este unit cu Hristos. Este
firesc pentru el, ca s iubeasc tot ceea ce iubeste Dumnezeu si s

77
doreasc ceea ce doreste Dumnezeu. Iar Dumnezeu doreste ca toti
oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevrului s vin (1 Tim.2, 43).
Acestea, si multe altele, sunt roadele rugciunii celui ce se face
gnditor, prin ntoarcerea mintii n inim. Deci, fericit si de trei ori fericit este
acel suflet care este lucrtor tainic al acestei sfinte rugciuni. Unul ca
acesta cu adevrat se roag n ascuns, n cmara inimii sale, si vorbeste
nencetat cu Mirele Cuvntul lui Dumnezeu. Acesta va lua plat de la
Tatl nostru cel ceresc, care vede rugciunea lui fcut n ascuns si l va
rsplti la artare, n ziua cea mare a Judectii de Apoi, cnd se vor arta
cele ascunse ale oamenilor (bune si rele).

Rugciunea oral
si viata lucrtoare
Primul fel de rugciune este rugciunea cea mai de jos, adic
rugciunea vorbit sau rugciunea gurii. Desi este cea mai slab
rugciune, ea are temeiuri n Sfnta Scriptur: Cu glasul meu ctre
Domnul am strigat (Psalm 141, 1) Si L-am nltat pe El cu limba mea,
Aduceti Domnului roada buzelor voastre (Romani 10, 13; Galateni 4, 6).
Rugciunea gurii este nceputul rugciunii. Dup cum nici un lucru nu
este fr de nceput, afar de Dumnezeu, tot astfel si rugciunea are un
nceput. Pentru cei care sunt la nceputul rugciunii, Sfintii Printi le
rnduiesc acestora, ca mpreun cu lucrarea poruncilor lui Hristos, s ia
parte la cntarea ndelungat a psalmilor, a canoanelor si a troparelor,
statornicite de Duhul Sfnt spre slavoslovia lui Dumnezeu n Biseric si ca
rugciuni personale.
Aceast rugciune oral ne este lsat de Sfintii Printi numai pentru
un timp, ca apoi, treptat, s trecem la treapta lucrrii rugciunii mintii, iar nu
s petrecem n rugciunea cntat pn la sfrsit. Sfntul Grigorie Sinaitul
zice: Ce este mai copilros dect faptul c rostim cu gura rugciuni, ne
lsm ademeniti de o prere plin de bucurie, gndind despre noi c facem
ceva mare, mgulindu-ne numai pentru cantitate si hrnind prin aceasta pe
fariseul nostru cel dinuntru. Sfntul Grigorie zice c: Dac ne este
ngduit s cntm cu glasul, apoi pentru lenevirea si necunoasterea
noastr s-a fcut aceasta, cu scopul ca noi s ncepem si s ne ridicm
pn la adevrata rugciune (Sbornicul 2, 186).
ns, numai aceast cntare cu gura si cu glasul din afar, nu poate
elibera pe om de patimile cele dinuntru, dup cum spune un avva din
Pateric: dac lucrarea dinuntru, dup Dumnezeu, nu-i va ajuta omului,
atunci n zadar se osteneste n cele dinafar. Acest lucru l arat si Sfntul

78
Isihie Sinaitul, zicnd: Dac omul nu face voia lui Dumnezeu si legea
Lui nluntrul inimii sale, atunci nici n afar nu le va mplini cu usurint
(Filocalia, vol.4, p.85).
Sfntul Grigorie Sinaitul i sftuieste, pe cei care nu au sporit n
rugciunea tainic a inimii, urmtoarele: Unii ca acestia trebuie s citeasc
multe rugciuni, petrecnd nencetat n multe si felurite rugciuni. Chiar si
peste msur, pn cnd de la astfel de nevoint a rugciunii, plin de
durere, se va nclzi inima lor si va ncepe n ea lucrarea rugciunii
gnditoare cu mintea. Iar cine va gusta, n sfrsit, din acest har, trebuie s
fac rugciunea vorbit cu msur si s petreac mai mult n rugciunea
mintii din inim, dup cum ne-au poruncit Sfintii Printi. Iar Sfntul Grigorie
Sinaitul zice: Noaptea sau ziua de te va nvrednici Domnul si vei simti n
tine o rugciune curat si nerisipit, las toate pravilele tale si srguieste-te
din toat puterea s te lipesti de Domnul Dumnezeul tu, cu rugciunea din
inim, si El ti va da Lumina n inim cu lucrarea duhovniceasc.
Iar n caz de slbire sau de rtcire, trebuie s se apuce din nou s
rosteasc rugciuni multe cu gura si s citeasc mult din scrierile Sfintilor
Printi. Si s fac aceasta pn cnd se va nclzi iar n rugciunea
luntric.
Iar Sfntul Diadoh al Foticeii ne nvat: Cnd sufletul este plin de
rodurile sale firesti, si face cu glas mare si cntarea de psalmi si vrea a se
ruga mai mult cu gura, dar cnd se afl sub lucrarea Duhului Sfnt, cnt si
se roag ntru toat destinderea si dulceata numai cu inima (Filocalia
vol.1, p.367). Iar, cnd suntem apsati de mult tristete, trebuie s facem
rugciuni si cu glasul putin mai mare, lovind sufletul cu sunete n ndejdea
bucuriei, pn cnd norul greu se va mprstia de valurile melodiei
(Filocalia, vol.1, p.373).
Este adevrat si faptul c orice lucrare va face omul spre slava lui
Dumnezeu, aceasta este si are putere de laud lui Dumnezeu. Chiar si un
singur gnd despre Dumnezeu, rsrit si ntrit n mintea noastr, vine
totdeauna de la Dumnezeu n sufletele noastre. Apoi zice: Cel cu grij
sfnt poate, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, s le fac toate spre
slava lui Dumnezeu, fiindc fiecare lucru, fiecare cuvnt si fiecare miscare
a mintii are putere de laud. De aceea, dreptul de mnnc sau bea, sau
altceva de va face, toate acestea le face spre Slava lui Dumnezeu. Zice
Marele Vasile, n tlcuirea psalmului 118, la versetul: Gura mea am
deschis si am tras duh (v.131) c aici este vorba despre gura omului
luntric, prin care crestinul primeste cuvntul lui Dumnezeu, cel de viat
fctor, ca pe o pine ce se pogoar din Cer:
Sfntul Isaac Sirul, vorbind despre aceast rugciune, zice: Sfintii
Printi aveau obiceiul ca toate miscrile cele bune si lucrrile duhovnicesti

79
s le svrseasc cu rugciune. Si mai zice: Este cu cuviint s
cunoastem cum c toat grija mintii pentru cele bune ntru Dumnezeu si
toat cugetarea celor duhovnicesti, se consider ca rugciune si nluntrul
acesteia se cuprinde, ori de ai zice de vorbiri, de citiri, ori de glasuri ale
gurii spre slavoslovia lui Dumnezeu, ori grija cea cu mhnire ntru Domnul,
ori nchinciunile trupului, ori cntarea de psalmi, ori stihuri, ori altele din
celelalte prin care se face nvttura rugciunii celei curate.
Asadar, din Scrierile Sfintilor Printi vedem c este si o rugciune prin
fapte sau prin activitate, cnd omul se afl lucrnd fie cu mintea, fie cu
gura, fie cu trupul, orice fapt bun spre slava si plcerea lui Dumnezeu.
Toate aceste fapte bune se consider mai mult rugciune dinafar si mai
putin dinuntru, prin care omul slveste cu mintea si cu inima pe
Dumnezeu si cu care, cei mai rvnitori si iubitori de Dumnezeu, se silesc
spre a ajunge la o unire si mai profund cu El. Sfntul Serafim de Sarov,
artnd c n lucrarea faptelor bune din afar, intr si rugciunea vorbit,
zice astfel: Calea vietii celei lucrtoare o alctuieste postul, nfrnarea,
privegherea, ngenuncherile, rugciunea gurii si celelalte nevointe trupesti.
Acestea alctuiesc calea cea strmt si cu scrbe care, dup cuvntul lui
Dumnezeu, duc pe om la viata cea vesnic (Matei 7, 14) Apoi, artnd c
de la aceast viat lucrtoare din afar, a faptelor bune si a rugciunii cea
mai de jos, omul pseste pe treapta vietii contemplative si nalte, zice:
Fiecare om care doreste s nceap s petreac viat duhovniceasc,
trebuie s nceap de la viata cea lucrtoare si pe urm s ajung la cea
contemplativ cu mintea (Sbornicul 2, p.179).
Deci, viata lucrtoare ne ajut s ne curtim de patimile cele
pctoase si s ne ridicm la treapta desvrsirii celei lucrtoare, iar prin
aceasta ne croieste drum spre viata contemplativ cu mintea. Acest lucru l
adevereste dumnezeiescul Printe Grigorie Teologul, zicnd: De
contemplare se pot apropia, fr primejdii, numai cei desvrsiti n urma
ncercrilor.
Sfntul Ignatie Briancianinov, artnd cum trebuie evitat nselarea de
la diavoli, de ctre lucrtorii rugciunii mintii si a inimii zice: Rugciunea
fcut cu gura, oricine ar face-o nu va cdea n nselarea vrjmasului. De
aceea, mai nti de toate, trebuie s ne tinem tare de rugciunea fcut cu
gura, iar mai pe urm de cea a mintii, fcut cu smerenie. Rugciunea
oral este util si cnd mintea noastr este risipit si tulburat de gnduri,
n timpul activittilor zilnice sau cnd ne sculm din somn cu mintea risipit.
Atunci s cntm Doxologia, tropare si alte rugciuni ctre Dumnezeu si
Preacurata Sa Maic si ctre Sfinti. Vom observa atunci c mintea noastr
ncepe s se adune si ne putem concentra mai usor la rugciune.
Rugciunile care strbat ca fulgerul spre Cer, sunt rugciunile scurte,
stihuri din psalmi, din Acatiste si Prochimene:

80
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m !
Bucur-te Mireas, pururea Fecioar !
Bucur-te, bucuria noastr, acoper-ne pe noi de tot rul, cu
cinstitul tu acopermnt !
Cnd nu avem timp s citim canonul de rugciune, s spunem de
multe ori: Bucur-te Mireas, Pururea Fecioar! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m! De asemenea, s ne rugm si ctre ceilalti sfinti la care
avem evlavie (Bucur-te Sfinte Ioane, naintemergtorule!, etc).
De cte ori ne rugm cu credint si smerenie: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugciunile Preasfintei Nsctoare de
Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Ti, miluieste-ne pe noi! Dumnezeu ne
miluieste si ne ntreste cu darul Su. Pentru c dup cum spune
Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Si care tat dintre voi, dac i va cere fiul
pine, oare i va da piatr ? (Luca 1, 11). Cei ce cer si se roag cu
Rugciunea lui Iisus, slbesc puterea diavolilor si cutremur ntreg iadul.
Dar a rmne la aceast rnduial de rugciune, care se face numai
cu gura, cu limba si cu buzele si a nu ne sili s nvtm s ne rugm cu
mintea si cu inima, este o mare greseal si o mare pagub duhovniceasc
pentru sufletele noastre si, totodat, o abatere de la lucrarea dreapt a
rugciunii.
Dup o perioad de timp, n care vom creste duhovniceste, vom
nainta pe celelalte trepte ale rugciunii. Iar cnd rugciunea se va pogor
nluntrul inimii noastre, atunci cu usurint vom mplini poruncile lui
Dumnezeu.

Rugciunea mintii
si viata contemplativ
Mintea nchis n cuvintele rugciunii
(mintea surd, mut si oarb)
Numele omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos a primit de la
Dumnezeirea Sa o putere nemrginit si ntru totul sfnt de a ne mntui
pe noi. Acestui Preasfnt nume, Iisus, i se pleac tot genunchiul, al celor
ceresti si al celor pmntesti si al celor de dedesubt. Cu alte cuvinte, al
ngerilor, al oamenilor si al diavolilor (Filipeni 2, 7-11).
Crestinul poate trece de la rugciunea oral la rugciunea mintii, de la
sine, firesc, cu conditia ca rugciunea s fie fcut cu luare aminte.
Cele mai importante elemente ale rugciunii mintii sunt:

81
1) - Luarea aminte la cuvintele rugciunii ;
2) - nchiderea mintii la cuvintele rugciunii ;
3) - S se rosteasc cuvintele rugciunii fr nici o grab si cu zdrobirea
duhului, cu pocint ;
4) - Repetarea ct mai des a rugciunii.
nainte de a ncepe s ne rugm, trebuie s ne smerim mintea noastr
mndr si s ne nclzim inima, gndindu-ne la multimea darurilor primite
de la Dumnezeu si la multimea frdelegilor noastre, la ceasul nfricosatei
Judecti, cnd vom da seam de toate pcatele fcute cu gndul, cu
cuvntul si cu fapta. S ne gndim la a treia zi dup moartea trupului, cnd
sufletul nostru va trece prin vmile vorbirii desarte, minciunii, vorbirii de ru,
lcomiei, trufiei, mniei, zavistiei, vicleniei, mndriei, vorbirii necuviincioase,
nesupunerii, cmtriei, iubirii de bani, betiei, pomenirii rului, vrjitoriei,
avortului, furtului, zgrceniei, desfrnrii si preadesfrnrii. Diavolii de la
fiecare vam vor arta sufletului toate pcatele fcute cu gndul, cu
cuvntul, cu fapta, etc.
nainte de a ncepe lucrarea sfnt a Rugciunii lui Iisus, s ne
amintim c n timp ce ne rugm sunt cerute de la noi: dorint fierbinte,
perseverent n ndejde, mult zel si rbdare imens, combinate cu credint
n Dragostea lui Dumnezeu.
ncepem cu: Slav Tie Dumnezeul nostru, Slav Tie.
Pentru
rugciunile Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Ti,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Apoi
spunem: mprate Ceresc... Prea Sfnt Treime... Tatl nostru, Psalmul
50 cu umilint, cu pocint si prere de ru, urmat imediat de Crez.
Dup aceasta, ne strduim s ne concentrm mintea cu ajutorul
tcerii si a linistii. Apoi, ne nclzim inima cu diferite gnduri lipsite de
imaginatie.
Iar dup ce s-a nclzit inima si poate am vrsat lacrimi, ncepem s
spunem Rugciunea lui Iisus. Adunndu-ne mintea risipit, s spunem n
gnd Rugciunea lui Iisus, pe respiratie, astfel:
- inspirnd aerul s spunem Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, iar mintea noastr s urmreasc aerul, pn ajunge n inim
(cnd ne obisnuim cu rugciunea putem renunta la urmrirea aerului);
- expirnd aerul s spunem miluieste-m pe mine, pctosul.
Rostim cuvintele rugciunii ncet si nu permitem mintii s rtceasc.
Cuvintele rugciunii trebuie s vin unul dup altul, fr interventia altor
gnduri si ntmplri.
- dup ultimele cuvinte ale rugciunii, miluieste-m pe mine
pctosul! ncepem imediat din nou: Doamne Iisuse Hristoase, astfel
nct s formm un zid care s mpiedice ptrunderea diavolului.

82
Trebuie s fim foarte atenti, pentru c diavolul va cuta s sparg
unitatea rugciunii si s ptrund n minte prin gnduri si n inim prin pofte
si mnie. Diavolul va cuta s fac o mic sprtur n sufletul nostru,
pentru a putea arunca un gnd care s fac zadarnic toat aceast sfnt
lucrare a rugciunii. Nu trebuie s-l ls s intre.
Putem ncepe a spune Rugciunea lui Iisus cu voce tare, astfel nct
s o aud si urechile noastre, pentru c aceasta ajut mintea s se
concentreze si mai mult.
Dac mintea oboseste cnd spune n ntregime toat Rugciunea lui
Iisus, o putem scurta astfel: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m sau:
Doamne Iisuse sau Iisuse, miluieste-m.
Pe msur ce crestinul progreseaz n lucrarea Rugciunii lui Iisus,
el poate reduce cuvintele, insistnd numai pe cuvntul Iisus, pe care-l
rosteste repetat: Iisuse ! Iisuse ! Iisuse al meu ! Darul Duhului Sfnt se va
pogor peste el, umplndu-l de dulceat si lacrimi duhovnicesti. Crestinul
trebuie s pstreze aceast dulceat duhovniceasc si s spun
rugciunea, chiar dac timpul obisnuit consacrat rugciunii s-a terminat..
Pentru a ne nclzi inima n timp ce ne rugm, s ne gndim la
pctosenia noastr. Sfintii Printi recomand s adugm cuvintele
miluieste-m pe mine, pctosul, cuvntul pctos trebuind spus mai
apsat, pentru a-l simti mai bine. Trebuie s mrim si s pstrm aceast
cldur a inimii si s ne folosim de acest mare dar Dumnezeiesc. Cldura
inimii va ajuta mintea s fie fixat pe cuvintele Rugciunii lui Iisus,
s coboare n inim si s rmn acolo.
Dac cineva vrea s petreac ct mai mult n rugciune, trebuie s
urmeze sfaturile Sfintilor Printi. El trebuie s se roage o or, s citeasc
crti sfinte o or si s munceasc fizic o or. De asemenea, trebuie s
rosteasc Rugciunea lui Iisus si atunci cnd munceste cu minile.
Mai mult, pozitia potrivit a corpului ajut si ea pe cel ce se roag.
Sfintii Printi recomand ca atunci cnd ne rugm timp mai ndelungat s
stm pe un scunel, s nchidem ochii sau s-i fixm pe pieptul nostru,
acolo unde se afl inima. Sfntul Grigorie Palama d exemplu pe Sfntul
Profet Ilie Tezviteanul, care s-a suit n vrful muntelui Carmel si s-a aplecat
la pmnt, pn ce a atins genunchii cu fata sa si astfel s-a rugat. n scurt
timp cerul s-a ntunecat de nori si s-a pornit vijelie si ploaie mare (III Regi
18, 42-45). n acest fel putem s deschidem si noi Cerurile si Izvoarele
Harului Dumnezeiesc care va cobor n inimile noastre arse de pcate.
Sfntul Grigorie Purttorul de Dumnezeu ne nvat: Nu-ti lsa privirea s
hoinreasc, ci fixeaz-o pe piept. Si, n aceast pozitie a corpului, adun-ti
n inim puterea mintii, care este mprstiat n afar. Mintea noastr
trebuie s fie acum surd, mut si oarb, la orice gnd, fie el bun sau
ru.

83
De asemenea, si locul n care ne rugm are o important
deosebit, ca s nu fim deranjati din exterior. De asemenea, trebuie s se
tin seama de timpul potrivit pentru rugciune. Dup o zi de munc, ntrun mediu mai putin credincios, mintea omeneasc este plin de duhuri
lumesti si diavolesti. Duhul Sfnt, prin gura Sfntului Prooroc David, spune
c rugciunea trebuie s o facem la miezul noptii, cnd mintea noastr
este mai putin tulburat. Din diferite motive, sunt zile si ore sterpe, care fac
dificil lucrarea rugciunii. n acele momente lucrarea rugciunii devine
dificil, obositoare si grea. Dar, dac insistm, Harul lui Dumnezeu ne va
ajuta s regsim rugciunea si s mergem fr sovial mai departe, spre
ndumnezeirea noastr n har. Iat cteva ci care ne ajut s nvingem
aceste zile si ceasuri sterpe si obositoare:
- Mai nti, nu trebuie s ne pierdem n nici un chip ndejdea ;
- Apoi, trebuie ca n acele clipe s ne rugm mai ales cu gura.
Numai oamenii perseverenti si plini de har pot s tin cu usurint
mintea pe cuvintele rugciunii si astfel s se roage netulburati. Noi, cei
slabi si plini de patimi, trebuie s facem mari eforturi si chiar s vrsm
snge (ascez, munc si suferint, binecuvntate). Cnd mintea noastr
este netulburat si mprstiat, trebuie s cerem ajutor de la Dumnezeu.
Iar atunci cnd vrtejul gndurilor si al oboselii ne cuprinde, trebuie s
strigm si noi ca Sfntul Apostol Petru: Doamne, scap-m (Matei 14,
30), Iar Iisus ntinznd ndat mna, l-a apucat (Matei 14, 31). Adic,
dup o rugciune arztoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate aceste imagini
care vin s tulbure mintea, vor fi mprstiate, consumate nevzut n
flcrile Duhului Sfnt, prin numele lui Iisus. Nu trebuie s dezndjduim, ci
trebuie s mergem mai departe, opunnd rezistent. Iar rezistenta noastr
trebuie s fie la fel de puternic, precum atacurile vrjmasilor nostri,
diavolii.
Pentru ca s se elibereze crestinul de patimi si s le dezrdcineze
din inima lui, este nevoie s dobndeasc n inim (unde izvorsc patimile)
rugciunea mintii. Dac nu va locui rugciunea mintii n acel loc de unde
izvorsc patimile, acestea nu vor putea fi ndeprtate. Dac neglijeaz
rugciunea struitoare a inimii, este pericol de a se ajunge la moartea
sufleteasc.
Deci, dup cum vrjmasul nostru diavol, cel fr de mil, lupt
mpotriva noastr n multe chipuri, pn n ceasul mortii noastre trupesti, la
fel si noi trebuie s-i stm mpotriv cu numele lui Iisus, pn la ultima
noastr suflare.

84
Clduri amgitoare
Rugciunea mintii este nsotit, de multe ori, de anumite simtiri fizice,
care sunt deosebite de la om la om. Dac nu se cunosc aceste simtiri
fizice, care se petrec nluntrul nostru, usor se poate cdea n rtcire. De
aceea, Printele Arhim. Sofian Boghiu ne spune c este nevoie de un
duhovnic.
Amintim doar de cldurile ce vin n vremea rugciunii, spre a le
distinge: care vin de la firea noastr, care vin de la diavoli si care vin de la
Dumnezeu. Cine cunoaste bine deosebirea acestor clduri, va sti cum s-si
mnuiasc atentia n vremea rugciunii, de la un caz la altul si astfel va
putea usor s scape de nselare. Sfntul Calist - Patriarhul Ierusalimului
spune c:

Mai nti vine o cldur de la rinichi, care ne ncinge si care pare

o rtcire. ns aceasta nu este o nselare, ci o lucrare fireasc, nscut
din lucrarea vointei. Dar dac cineva crede c aceast cldur este de la
Har, acest lucru este cu adevrat o rtcire. Cldura care vine de la rinichi,
a ptruns n noi prin cderea strmosilor nostri si si are nceputul si
sfrsitul n rinichi, aducnd sufletului asprime, rceal si tulburare. Oricare
ar fi aceast cldur, crestinul nu trebuie s o primeasc.

Apoi vine o cldur de la pntece si dac mintea o primeste se

pogoar n cugete de desfrnare. Acest fel de cldur este cu adevrat o
lucrare diavoleasc.

Iar dac tot trupul se nclzeste de la inim, iar mintea rmne

curat si fr de patim, atunci acest lucru este cu adevrat o lucrare a
Harului.

Iar dac cldura este strnit n noi de la diavoli, ea aprinde

inima si mdularele trupului spre pofta desfrnrii, robind mintea cu
cugetele spurcate si momind-o spre desfrnare. Pe ct se ridic omul de la
momelile diavolilor, pe atta vede mai clar din cele ce i d Domnul.
Cnd ne rugm, mintea noastr trebuie s stea n partea de sus a
inimii si s priveasc n adncul ei. Pentru c atunci cnd mintea st n
susul inimii si lucreaz rugciunea nluntrul ei, ea se aseamn cu un
mprat care st n nltime si priveste liber asupra tuturor cugetelor rele,
care se afl n inima sa si le sfarm cu numele lui Iisus Hristos. Pe lng
aceasta, fiind departe de pntece, poate scpa mai usor de aprinderea
ptimas a poftei, care se afl n firea noastr prin cderea lui Adam.
Dac ncepem rugciunea cu luarea aminte la jumtatea inimii,
atunci, din pricina mputinrii cldurii din inim sau din neputinta mintii si a
rspndirii vederii, sau din pricina lucrrii dese a rugciunii, sau din cauza
rzboiului diavolesc, mintea singur, de la sine, cade spre pntece si se

85
amestec cu cldura poftei, din pricina apropierii de ea, desi nu ar vrea
acest lucru.
Altii ncep s fac rugciunea cu mintea n josul inimii, lng
pntece, si simt cldura desfrnrii.
Altii, lundu-se dup nvtturi orientale se concentreaz n mijlocul
pntecelui (buric); cei ce ndrznesc s fac de acolo rugciunea cu
mintea, s stie c exist marele pericol s se umple de putoarea
desfrnrii.
Deci locul inimii unde trebuie s ne concentrm cu mintea pentru a ne
ruga se afl haric, prin cldura duhovniceasc pe care o simte mintea
izvornd din inim. Iar din punct de vedere trupesc locul inimii se gseste
la dou degete orizontale deasupra snului stng. La nceput nu ne putem
concentra si ruga cu rugciunea lui Iisus, pentru c inima este plin de
pcate si duhul lumesc din jurul inimii noastre, nu permite mintii s se
pogoare n inim si s simt dulceata duhovniceasc. De aceea la nceput
cnd ne rugm nu simtim nimic sau simtim duhurile pcatelor. Dar pe
msur ce se va curti inima de pcate, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu
primit din Sfintele Taine si a faptelor bune crestine, mintea se va pogor n
inim prin pocint, simtind cldura duhovniceasc si prezenta haric a lui
Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim

Cnd ncepem s ne rugm, trebuie s ne pogorm din cap n inim
(Sbornicul 2, cap.47).
Unirea mintii cu inima const n unirea gndurilor duhovnicesti ale
mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul 2, p.148).
Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: Tu ns, cnd te rogi, intr
n cmara ta si nchiznd usa roag-te tatlui tu, care este ntru ascuns si
tatl tu care vede n ascuns ti va rsplti tie la artare (Matei 26, 6). Sfintii
Printi ne spun c aceast cmar este inima noastr.
Asadar, cnd omul se pregteste, omorndu-si patimile prin ascez si
munc binecuvntat, va trebui s-si adune mintea de la lucrurile
exterioare si s-si plece capul pn la nivelul pieptului si s ncerce s
gseasc acolo locul inimii. Si acolo, cu toat atentia, s nceap s spun
Rugciunea lui Iisus, cu putin sfortare si cu zdrobire de inim. S o
spun din adncul inimii, dup cum spune Sfntul Prooroc si mprat
David: Din adncuri am strigat ctre Tine, Doamne. Doamne, auzi glasul
meu. n plus, n acele momente, mintea lui nu trebuie s se desprind de
locul n care spune rugciunea.

86
Iar cnd ncepe s se nclzeasc locul n care spune rugciunea,
atunci concentrndu-se pe acea cldur din inim, s spun rugciunea
mai atent, dup cuvntul Sfintei Scripturi care spune: Merge-vor din putere
n putere.... Si, rugndu-se astfel, ncepe s l doar nluntrul pieptului,
acolo unde spune rugciunea cu zdrobire de inim, adic n adncul fiintei
sale umane. Din acest moment, este clar c Mntuitorul Iisus Hristos a
venit si s-a slsluit n acea inim, dup cum ne-a spus n Dumnezeiasca
Evanghelie: Unde sunt adunati doi sau trei n numele Meu, acolo voi fi si
Eu n mijlocul lor. Tot asa, unde sunt adunate inima, mintea si atentia la
un loc si cerceteaz n comun si cu evlavie numele Mntuitorului Iisus
Hristos, acolo va fi prezent si Dumnezeu n mijlocul lor. Eu si Tatl
Meu vom veni la el si ne vom face slas ntru el.
De acum ncolo, rugciunea se va spune cu usurint, deoarece,
precum fierul nrosit bine n foc este prelucrat cu usurint, tot asa se
ntmpl si cu inima omului. Dup ce inima este aprins de focul Sfntului
Duh, ea va spune rugciunea cu mult cldur si cu mult usurint.
Dup ce nceteaz aceast rugciune, omul si vine n fire si si
cunoaste foarte bine propria fiint, adic ia aminte si mediteaz la
gndurile si amintirile pe care le avea nainte de a-si zdrobi inima cu
rugciunea si le afl pe toate ca fiind capcane si buruieni ale diavolului.
Rugciunea lui Iisus merge bine cnd cldura haric a lui Hristos
este nluntrul inimii noastre. Dar, n absenta cldurii harice, avem nevoie
de vsle, adic de o struint mai mare n rugciune. Apoi trebuie s citim
scrierile Sfintilor Printi, care ne vor aduna mintea. Trebuie s citim crtile
duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea. Trebuie s citim
crti duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu bucurie
din inim. Este bine s avem alese mai dinainte tropare, care cntate sau
citite ne vor aduce cinta si care vorbesc despre pctosenia noastr,
despre a doua venire a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, despre dragostea
lui Dumnezeu, tropare prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie
citite rugciuni care ne aduc cint, scrise cu darul Duhului Sfnt de Sfintii
Printi (Plnsurile Sfntului Efrem Sirul).
Cnd nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, Rugciunea lui Iisus
poate fi spus cu gura. Putem s ne folosim, n aceste cazuri, si de
metanii. n aceste cazuri, vom avea mai putine roade duhovnicesti, dar nu
trebuie s stm nici o clip fr rugciune, ci s cutm s avem cel putin
aceast mic bucurie. n aceste cazuri, avem mai mult nevoie de rbdare
si de rezistent.
Gndurile rele care ne vin n timpul rugciunii pot deveni cstig pentru
noi, dac le folosim la curtia noastr. Iat cum. Cnd diavolul vede c ne
rugm si c ncercm s ne fixm mintea pe cuvintele Rugciunii lui Iisus,
ca s ne tulbure, ne loveste n punctele cele mai sensibile, n locurile cele

87
mai slabe si care ne doare cel mai ru. Celui iubitor de plcere i
strecoar gnduri de voluptate, de desfrnare. Celui iubitor de bani i
strecoar gnduri de zgrcenie. Celui ambitios gnduri de mrire. Celui
mndru gnduri de judecare a aproapelui. De aceea, din gndurile care
ne vin de obicei n timpul rugciunii, ne putem da seama care ne sunt
punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne putem vedea astfel necurtiile
dinluntrul nostru, existenta patimilor si astfel ne ndreptm struinta
rugciunilor n aceast directie:
Exemplu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m
pe mine desfrnatul !
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
mndrul !
Cum s te mai poti mndri, cnd vezi si cunosti pcatele si neputintele
tale? Acest dar l-au avut toti sfintii care se socoteau pe ei desfrnati si
risipitori si cei mai pctosi dintre toti pctosii. Cum ai mai putea s te
mndresti atunci cnd nimic altceva nu mai doresti, dect s gsesti un mic
loc, o mic pester, unde s-ti pleci capul si s-ti plngi pcatele, pn
cnd se va sfrsi petrecerea ta pe acest pmnt. Atunci hula nu are loc
nicidecum nluntrul tu, nici n afara ta, deoarece demonii hulei, care l
hulesc pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din cugetul tu si
dimprejurul tu. n locul acestora, esti nconjurat de ngeri dumnezeiesti
care slvesc puterea numelui lui Hristos mpreun cu care si tu slvesti
buntatea lui Dumnezeu. Atunci grirea n desert este att de alungat de
la tine, nct nu ai s mai vrei s griesti si s vorbesti nici mcar cele de
trebuint. Atunci fierberea rsului ti se pare ca o lucrare necuviincioas si
ntru-totul strin si nepotrivit cu starea sufletului tu, deoarece sufletul
tu culege n tain si cuviint numele Domnului. Atunci, pofta de a bea si
de a mnca mult te dezgust si o ocolesti, nct nu doresti s te saturi nici
mcar cu niste ap, nici cu o frmitur de pine, ci numai att mnnci si
bei ct s slujesti lui Dumnezeu cu curtenie si cu trezvie, mai curnd ca
un fr de trup, dect cu trup. Msura si cantitatea acestei simple hrane tio spune rugciunea nssi, deoarece atunci rugciunea nu numai c nu te
mpiedic n chip nevzut si nesperat de la sturarea acestei simple hrane,
alungnd din cugetul tu pe demonul lcomiei si al nesatului, ci nici gndul
tu nu primeste s se sature cu altceva mai mult dect cu harul lui
Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim prin pocint. Durerea inimii

Unirea mintii si a inimii poate fi fcut numai cu lucrarea Duhului
Sfnt. Primim har prin pocint si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu.
Sub nrurirea harului, mintea gseste inima si se unesc amndou.

88
Acesta este un pas important pentru dobndirea rugciunii interioare si a
ndumnezeirii.
Din acest motiv, inima omului trebuie s fie nfrnt: Inima nfrnt si
smerit, Dumnezeu nu o va urgisi (Ps.50, 18). Multi folosesc diferite
metode pentru a-si cobor mintea n inim, dar pocinta este calea cea
mai sigur. Deci, cnd plngem, cnd ne cim pentru pcatele noastre,
simtim o durere sau uneori o cldur n inim. Sfintii Printi, pentru c au
trit rugciunea inimii, au trecut prin acest stadiu al durerii inimii si i-au dat
o mare important. Aceast durere apare la cei ce practic Rugciunea lui
Iisus si mai ales la cei care se roag nencetat.
Totusi, acest lucru trebuie s aib loc treptat, pentru c este posibil ca
aceast durere, n inimile slabe si neobisnuite, s dea nastere unor ispite
foarte subtiri, care nu au consecinte serioase, dar care pot opri rugciunea.
n cazul unor dureri mari n inim, Sfintii Printi ne nvat s rostim
Rugciunea lui Iisus cu voce tare. n cazul n care nevoitorul are inima
puternic, trebuie ca atentia sa s fie nluntrul ei, chiar dac l doare
inima. Aceste lucruri trebuie ns limpezite cu ajutorul unui printe
duhovnicesc.
Durerea din inim este natural si mntuitoare, desi multi dintre cei
care se nevoiesc cu Rugciunea lui Iisus cred c s-au mbolnvit de inim
si de aceea merg s consulte un doctor. Dar doctorul nu gseste nimic
anormal, deoarece durerea aceasta este durerea harului, care arat c
rugciunea a ptruns n inim si lucreaz acolo. Sfintii Printi dau o mare
important acestei dureri, pentru c acest lucru dovedeste c mintea
coboar n inim si se uneste cu ea, prin lucrarea Duhului Sfnt. De aceea
atletul rugciunii trebuie s nesocoteasc orice durere.
Prin aceast durere, pacea este revrsat n suflet si n trup. Puterea
de ntelegere a sufletului se limpezeste si nevoitorul dobndeste astfel
deosebirea gndurilor. Numai atunci putem noi discerne bine gndurile si
putem ntelege mersul si sfrsitul lor. Deci, un isihast, fr s fi czut n nici
un pcat, cunoaste perfect starea pctosului. Acest lucru este cu putint,
cci prin nevoint el ajunge s cunoasc substraturile gndurilor celorlalti
oameni, nceputul si sfrsitul lor. De aceea, un isihast, n timp ce se roag
pentru cineva, poate sti aproape imediat n ce stare este acea persoan,
pentru c inima sa a devenit sensibil prin lucrarea rugciunii, el nsusi
devenind vztor cu duhul.
Dup vrsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului tu dispare, este
alungat dezndejdea privitoare la mntuirea ta, este ndeprtat lipsa de
evlavie a cuvntului, dispare nepurtarea de grij pentru sufletul tu, dispare
putintatea credintei inimii tale. n cugetul tu este atta de curat, precum
este Cerul dup risipirea norilor.

89
Acolo, n inim, mprtea satana cu cei sapte stpnitori,
deoarece sapte sunt pcatele cele de moarte, dar din momentul n care a
ptruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns pn acolo unde se face silirea
rugciunii inimii, de ndat s-a nfricosat acel nfricostor tiran. S-a
nfricosat diavolul ca s nu fie njunghiat si s nu fie ars de nfricostorul si
nebiruitul nume al lui Dumnezeu, si el, si ostile lui. De aceea s-a ascuns n
cele mai adnci unghere ale pieptului si a tras perdea, pentru a nu fi vzut
c este ascuns acolo.
Deci, monahule care, cu darul lui Dumnezeu, ai naintat cu lucrarea
rugciunii inimii, pn aproape de acest punct, te ndemn s-ti pui toat
puterea n rugciune, pentru a sfsia acea perdea a diavolului. Deoarece
acea perdea este fcut de mna diavolului, este catastiful pcatelor, este
mrturia scris de satana, a pcatelor tale.
Dar dac numai putin va neglija omul rugciunea, att de repede fuge
de la el durerea, nct el nsusi se minuneaz cum a putut s o piard,
pentru o clip de neatentie. Aceast durere nimiceste patimile, alung
demonii, linisteste mintea, ndulceste sufletul, mngie cugetul si
nclzeste inima n cele ceresti. Aceast durere este pentru om un
nvttor ceresc, care l nvat tainele dumnezeiesti si l ncredinteaz de
ntelesurile ceresti.
ns poate ai s te ntrebi c ai silit de multe ori inima ta la rugciune
si nu ai vzut niciodat lacrimile? Te cred c ti-ai silit inima la rugciune,
dar cum ai silit-o? Cnd ti silesti inima la rugciune si nu-ti vin lacrimile, s
stii c nu ai ajuns cu silinta ta pn la durerea inimii si pn la rnirea
aceea, nct s te doar locul inimii n care se lucreaz rugciunea cu
durere de negrit, ca si cum ar fi tiat locul acela al inimii tale, cu un cutit
ascutit.
Dar poate, oare, un crestin s se roage cu mintea cobort n inim si
n acelasi timp s lucreze? Da, poate. n primul rnd, mintea cnd
coboar n inim nu este suprimat, ci este completat si se ntoarce la
conditia ei natural. Mintea se afl mpotriva naturii sale, cnd rmne n
afar de esenta ei n afara inimii. Prin rugciune, mintea alung toate
lucrurile strine naturii sale. Cnd mintea coboar n inim, ratiunea poate
fi ocupat cu alte lucruri, fr ca s se ndeprteze din inim. Spre
exemplu, n timpul Sfintei Liturghii, un preot lucrtor al rugciunii inimii
poate fi atent la o parte a ritualului liturgic sau poate spune unui diacon sau
unui alt preot ceva important pentru svrsirea Sfintei Taine, fr ca mintea
lui s fie separat de inim.
Doar cnd ratiunea hoinreste spre gnduri pctoase, mintea poate
fi rupt complet de esenta ei - de inim. Din acest motiv, un nevoitor al

90
Rugciunii lui Iisus, pentru a nu fi vtmat de gnduri n timp ce spune
Rugciunea lui Iisus, poate tine ratiunea ocupat, numrnd metaniile.
Se poate spune Rugciunea lui Iisus pe respiratie, smerindu-ne
mintea prin pocint.

Vmile inimii
Vama imaginatiei
Sfntul Teofan Zvortul spune, despre rugciunea mintii din inim,
urmtoarele: n ordinea fireasc a desfsurrii puterilor noastre, n
trecerea de la cele dinafar la cele dinuntru, spre inim, prima vam care
poate vtma lucrarea rugciunii, ncercnd s opreasc mintea s se
pogoare n inim, este vama imaginatiei. De aceea, trebuie s ne ferim
de ea ct mai mult cu putint.
Pentru ca s ajungem n chip multumitor, la adevratul loc dinuntru,
adic din inim, trebuie s tinem minte c cea mai simpl lege a rugciunii
este: s nu ne nchipuim nimic.
Cugetarea la lucrurile sfinte si
nchipuirea lor sunt potrivite n vremea meditatiilor evlavioase, iar nu n
timpul rugciunii. Pentru c imaginatiile, orict de sfinte ar fi ele n timpul
rugciunii, tin luarea aminte afar de inim, iar atentia noastr trebuie s fie
nluntrul inimii.
Concentrarea atentiei n inim este punctul de plecare a unei
rugciuni fcute cum se cuvine si ntruct rugciunea este calea prin care
ne suim la Dumnezeu, abaterea atentiei de la inim este o abatere de la
aceast cale.
Cnd mintea noastr ncepe s se coboare n cmara inimii, pentru a
se ntlni acolo cu Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima noastr
de la Sfntul Botez (Galateni 3, 27) ncepe rzboiul nostru cu pcatele
noastre, cu oamenii pctosi si cu diavolii. Trebuie s ne rugm cu
smerenie, n orice loc, dar mai ales n Biseric, pn cnd darul lui
Dumnezeu se va pogor si va lumina mintea noastr si va alunga pe
demoni.

Vama ratiunii
Dac am trecut cu darul lui Dumnezeu de vama imaginatiei, vom
ajunge la vama ratiunii. De vama ratiunii este mai greu de trecut dect de
vama imaginatiei. Att gndurile omenesti, ct si gndurile provenite de la
diavolii arhiconi, care cunosc foarte bine Sfnta Scriptur, vor cuta s
ntrerup rugciunea noastr, prin diferite gnduri si cugetri teologice,
filozofice si pctoase.

91
De aceea, mintea noastr trebuie s se pogoare n inim cu o
singur cugetare: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul. Mintea noastr poate fi cobort mai usor n inim
zicnd Rugciunea lui Iisus pe respiratie si concentrndu-ne atentia pe
cldura duhovniceasc care apare n inim. Si de aceast vam a ratiunii
trebuie s trecem fr s ne oprim ca s cugetm si astfel s ne putem
cobor cu darul lui Dumnezeu, cu mintea n inima noastr.
Cei care se opresc la aceast vam a ratiunii, ajung la al doilea chip
nendrepttit al rugciunii, care are ca trstur deosebit faptul c mintea
rmne n cap si vrea singur s pun rnduial si s le crmuiasc pe
toate cele din suflet. Din osteneala ei, ns, nu iese nimic. Mintea alearg
dup toate, ns nu poate nvinge nimic, ci sufer numai nfrngeri.
Acesta este cel de-al doilea chip al rugciunii si al lurii aminte si al
folosirii atentiei n vremea rugciunii. Cine doreste mntuirea, trebuie s fie
foarte atent si s observe vtmarea pe care si-o pricinuieste sufletului
oprindu-se la aceast vam a ratiunii. Acest chip nendrepttit al rugciunii
este, totusi, mai bun dect cel dinti. Cuviosul Teofan numeste acest fel de
rugciune: rugciunea mintii n cap.

Rugciunea mintii din inim

Al treilea chip al rugciunii si al lurii aminte este cel al rugciunii
mintii din inim, care se cuprinde n urmtoarele: Mintea, n timpul
rugciunii, s petreac fr iesire nluntrul inimii si de acolo, adic din
adncul inimii, s nalte rugciuni ctre Dumnezeu.
Asadar, trebuie ca mintea s se pogoare n inim, goal de orice
nchipuire, adic fr s imagineze sau s gndeasc simtit sau dinluntrul
su sau din afar, nici un lucru, chiar bun de ar fi. Aceasta fiindc
Dumnezeu este afar de toate cele ce sunt simtite si gndite, si mai presus
de toate acestea. Pentru aceasta si mintea, care caut s se uneasc cu
Dumnezeu prin rugciune, se cade s se fac afar de toate cele ce sunt
simtite si gndite si mai presus de toate acestea, ca s dobndeasc
unirea dumnezeiasc. De aceea a zis si Dumnezeiescul Printe Nil
Ascetul: S nu nchipuiesti dumnezeirea n tine, rugndu-te, nici oarecare
chip s lasi s se ntipreasc n mintea ta. Ci, cu nematerialnicie la Cel
nematerialnic adaug-te si vei pricepe.
Sfntul Dionisie Areopagitul, vorbind de cele trei miscri ale sufletului,
arat c ntoarcerea mintii ctre inim este nertcit. Cci dup cum
cercul, fcndu-si nconjurul, se ntoarce la sine, n acelasi chip si mintea la
sine se ntoarce si se face una. Iar miscarea sufletului este ocolitoare
atunci cnd el intr ntru sine de la cele de afar, si mintea printr-un
oarecare ocol, nvelind n mod unitar puterile cele gnditoare ale sufletului,

92
i druieste acestuia nertcirea. Iar Sfntul Vasile cel Mare arat
acelasi lucru: Mintea nerspndindu-se spre cele dinafar si
nerevrsndu-se prin organele simturilor spre lume, se ntoarce ctre sine,
iar prin sine se suie ctre ntelegerea lui Dumnezeu. Atunci locuieste
nluntrul tu blndul si smeritul Iisus care ntipreste si pune n inima ta
blndetea si smerenia Lui.
Sfntul Grigorie Sinaitul spune urmtoarele despre rugciunea mintii
din inim: Trebuie s vorbim cu Dumnezeu printr-o rugciune curat din
inim, ca si heruvimii. ns noi, nepricepnd mretia, cinstea si slava
harului care ne-a renscut si nengrijindu-ne s crestem duhovniceste, prin
mplinirea poruncilor si s ajungem pn la starea de contemplare cu
mintea, ne lsm trti n bezna nesimtirii si a ntunericului. Se ntmpl c
abia ne putem aduce aminte c exist Dumnezeu.
Dar, cum ar trebui s fim noi, ca niste fii ai lui Dumnezeu dup har?
Despre acestea, cel mai adesea fie c nu stim nimic, fie c nici nu ne
ngrijim ca s stim. Cine vrea s sporeasc n rugciunea curat, fcut cu
mintea din inim, se cuvine cu toat rvna s se osteneasc la lucrarea
tuturor poruncilor lui Dumnezeu si ndeosebi la chemarea nencetat a
numelui Domnului Iisus Hristos cu mintea n adncul inimii.
Mngierile Duhului Sfnt vin n inima omului prin durerile din osteneli,
dup mrturia Duhului Sfnt care zice: Dup multimea durerilor mele n
inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu (Psalm 93, 19). Cel ce
umbl fr suferint, nu va primi roade, deoarece numai prin osteneal,
durerea inimii si prin nevointele trupesti se d la iveal harul Duhului Sfnt
ce este dat fiecrui credincios la Sfntul Botez, har care, din pricina
nepsrii noastre fat de mplinirea poruncilor, se ngroap n patimi si n
cenusa uitrii. Har care, din negrita mil a lui Dumnezeu, se redobndeste
prin pocint. Deci, se cade s nu fugim de osteneli din pricina durerilor
care vin odat cu ele, ca s nu fim osnditi pentru nelucrare si s auzim de
la Dumnezeu: Luati de la el talantul (Matei 25, 28).
Trebuie ns s stim c la nceput, pentru c inima este plin de pofte
si pcate, mintea noastr cu greu se va putea pogor n inim. Lucrarea
Rugciunii lui Iisus trebuie ns continuat, pn cnd inima se va curta.
Pentru c, dac nu sunt ndeprtate de la om patimile, atunci nu vor pleca
de la el nici demonii. Deoarece demonii au obiceiul de a se aduna acolo
unde sunt patimile, precum se adun mustele, acolo unde este ran urt
si apoi se va umplea de puroi.
Pentru a dobndi cineva rugciunea mintii din inima sa, este necesar
s se roage lui Dumnezeu cu smerenie, chinuindu-si trupul cu munca
binecuvntat, metanii si post, pentru ca Dumnezeu s-i arate un printe
duhovnicesc, care lucreaz rugciunea mintii din inim si rugciunea inimii
si de la care s o afle si el.

93
Cuvntul asezat nluntrul inimii
Puterea cuvnttoare a inimii noastre este pus de Dumnezeu n
partea de sus a inimii. Aceasta este puterea prin care inima omului se
deosebeste de inima dobitoacelor.
Puterea si capul sufletului este mintea, care desi este duhovniceasc,
totusi si are locul ei de petrecere n creier. Tot astfel puterea cuvntului
sau duhul omului, cu toate c este duhovnicesc, si are locul de petrecere
n piept, n partea de sus a inimii, care se gseste n partea snului stng,
cu dou degete orizontale mai sus de el. Deci, pentru a face unirea mintii
cu inima, trebuie ca n vremea rugciunii s tinem luarea aminte si atentia
n aceast parte, unde este puterea cuvnttoare a inimii. Acest loc al
inimii, gsit de Sfintii Printi mari rugtori, este centrul duhovnicesc al
fiintei noastre.
S ne rugm cu cuvntul luntric din pieptul nostru. Cnd gura
noastr tace, noi vorbim, deliberm si spunem rugciuni si alte cuvinte n
pieptul nostru, unde vorbim cu noi nsine. Trebuie s obligm cuvntul
luntric s spun Rugciunea lui Iisus si s opreasc orice gnd. Dup
ce vom spune o perioad de timp Rugciunea lui Iisus cu cuvntul
luntric, se va deschide intrarea mintii n inim, asa dup cum ne nvat
Sfintii Printi, care au cunoscut prin experient aceste lucruri. Apoi,
mpreun cu rugciunea, vor veni toate virtutile: dragostea sfnt si pacea
duhovniceasc prin care se vor mplini toate cererile mntuitoare cu
ajutorul Harului Dumnezeiesc.
Sfntul Nicodim Aghioritul spune c, atunci cnd mintea se va pogor
n inim, s nu stea acolo numai s priveasc, ci prin cuvntul asezat
nuntrul inimii, s se roage, zicnd rugciune tainic, adic: Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul ! Si
nu numai att, ci s miste puterea voitoare a sufletului nostru spre a zice
aceast rugciune cu toat vointa si dragostea, prin cuvntul nostru
asezat nuntru. Totodat, trebuie s lum aminte, att prin privirea
noastr gnditoare, ct si prin auzul gnditor, numai la cuvintele rugciunii
si mai ales la ntelesul lor.
Sfntul Nicodim Aghioritul arat apoi c la aceast ntoarcere a mintii
ctre inim si la intrarea ei n inim cu rugciunea gnditoare, trebuie s
unim mintea, cuvntul cel asezat nuntru si vointa noastr, astfel nct
aceste trei prti ale sufletului nostru s fie una si cea una trei. Cci, n
chipul acesta, omul care este icoana Prea Sfintei Treimi se uneste cu
ntiul chip, dup mrturia Sfntului Grigorie Palama care zice: Cnd
mintea cea una se va face ntreit, rmnnd totusi una, atunci se uneste

94
cu ntreita unime dumnezeiasc nceptoare, nchiznd toat lucrarea
rtcirii, asezndu-se mai presus de trup, de lume si de tiitorul lumii
(diavolul).
Cnd omul va ajunge aceast fericire, de a se uni cu Dumnezeu n
acest chip, n inim, i va aduce lui Dumnezeu toat zidirea simtit si
gndit, creia el i este legtur si cuprindere. Aceasta deoarece atunci
locuieste nluntrul tu blndul si smeritul Iisus care ntipreste si pune n
inima ta blndetea si smerenia Lui. Sfintii Printi spun c inima simte cea
dinti prezenta lui Dumnezeu, prezenta harului si apoi strneste si mintea.
De aceea, inima este cea dinti care simte cldura si dulceata prezentei
Sfntului Duh. Iar lipsa Harului Dumnezeiesc din om este marcat prin
rceala si indiferenta inimii. Sfintii Printi spun c: Dumnezeu este iubit mai
nti cu inima si apoi cu mintea. n aceast privint, porunca Dumnezeiasc
ne spune: S iubesti pe Domnul Dumnezeul Tu, din toat inima ta si din
tot sufletul tu si din toat puterea ta si din tot cugetul tu (Luca 10, 27).

Rugciunea inimii
Prin rugciunea inimii ntelegem unirea mintii cu inima sau coborrea
mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos, prin rugciunea
cea de tain. Unirea mintii cu inima const n a uni gndurile duhovnicesti
ale mintii cu simturile duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste
rugciunea cea de foc a inimii, fr gnduri si fr imaginatie. Atunci se
face unirea duhovniceasc ntre Mire si mireas, ntre Hristos si inim.
Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o
putere asupra noastr.
Dup nvttura Sfintilor Printi, esenta lucrrii n vremea rugciunii
inimii este: de a sta cu mintea n inim si de a striga ctre Dumnezeu:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul ! (Sbornicul II, p.343-344).
Unii, n vremea lucrrii rugciunii, se opresc la imaginatie, altii la
lucrarea mintii. Dar, pasul cel adevrat l fac cei care, trecnd peste aceste
popasuri, ajung cu mintea n inim si se ascund n ea.
Dumnezeiescul Sfnt Printe, Isaac Sirul, spune c linistea si
cugetarea la moarte ne ajut la rugciunea inimii si la apropierea noastr
de Dumnezeu: Linistea s o iubim noi, fratilor, pn se va omor lumea din
inima noastr. Totdeauna s ne aducem aminte de moarte, c prin aceasta
ne putem apropia de Dumnezeu n inima noastr.
Sfntul Varsanufie, artnd c prin osteneal si durerea inimii se
agoniseste rugciunea inimii spune: Osteneste-te cu durere de inim s-ti
agonisesti cldura duhovniceasc si rugciunea, si Dumnezeu ti le va da

95
pe amndou. Numai s stii c uitarea le izgoneste pe acestea,
nscndu-se n noi din nepsare si din lene.
Sfntul Printe Isaac Sirul spune c cel nemilostiv nu-si poate curta
inima de patimi: Fie ntru tine, frate, totdeauna biruind cumpna
milosteniei, pn cnd vei simti acea mil pe care o are Dumnezeu ctre
lume. Cci inima nevirtuoas si nemilostiv niciodat nu se curteste. Iar,
n alt loc, artnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii, zice: Inima care
a primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor, se face cu
nestiint ntru pomenirea patimilor, tot n asa fel n care omul stul de
hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus naintea lui.
Apoi arat c de nu va ur omul din inim pcatul, nu poate s se
izbveasc de el: Pn cnd nu ar ur din inim cu adevrat cineva pricina
pcatului, nu se slobozeste de dulceata lucrrii lui. Despre folosul cel mare
pe care l are omul din rugciunea fcut cu inima, zice: Cel ce voieste a
vedea pe Domnul nluntrul su, trebuie s lucreze ca s-si curete inima
prin necontenita pomenire a lui Dumnezeu, pentru c nfricostor este
dracilor si iubit de Dumnezeu si ngerilor Lui, cel ce cu rvn fierbinte caut
n inima sa pe Dumnezeu, noaptea si ziua.
Sfntul Isaac Sirul, artnd c cine va ajunge la petrecerea cu
rugciunea curat a inimii, ajunge la captul tuturor faptelor bune, zice:
Cnd se va nvrednici cineva de petrecerea nencetat n rugciunea
inimii, a ajuns la captul tuturor faptelor bune si de aceea s-a fcut locas al
Sfntului Duh. Dac cineva nu a primit cu adevrat darul Mngietorului,
nu poate s petreac n rugciunea aceasta si s o svrseasc cu
odihn.
Episcopul Sfnt Ignatie Briancianinov, un mare lucrtor al rugciunii
inimii, spune c rugciunea inimii are dou perioade, terminndu-se prin
rugciunea curat, care este ncununat de neptimire n cei nevoitori,
crora Dumnezeu a binevoit ca s le-o dea.
n prima perioad, cel care se roag este lsat s se roage numai cu
puterile lui proprii; harul lui Dumnezeu, fr ndoial, l ajut pe cel ce se
roag, ns nu-si descoper prezenta Sa. n acest timp, patimile ascunse
din inim se pun n miscare silindu-l pe lucrtorul rugciunii la nevointa
smereniei. Biruintele si nfrngerile se nlocuiesc unele pe altele, iar vointa
liber a omului si slbiciunile lui se arat cu toat limpezimea.
n a doua perioad, harul lui Dumnezeu si arat simtit prezenta si
lucrarea sa, unind mintea cu inima si dnd puterea de a se face rugciunea
fr risipire, cu lacrimi duhovnicesti si cu cldur duhovniceasc, din inim.
Acum atentia mintii din timpul rugciunii atrage inima spre nvoire si cnd
se ntreste atentia, nvoirea inimii se transform ntr-o unire a inimii cu

96
mintea. n sfrsit, n timpul atentiei care s-a unit cu rugciunea, mintea
se pogoar n inim pentru cea mai adnc liturghie a rugciunilor (Sbornic
2, p.263).

Rugciunea curat
Progresul n rugciune se poate judeca dup obiectul rugciunii, dup
concentrarea mai mult sau mai putin desvrsit si dup starea de liniste a
sufletului care se roag. Dup Sfntul Isaac Sinul, progresul n rugciune
se msoar dup mputinarea cuvintelor si nmultirea lacrimilor (Fil. Rom. I,
pag. 144). Lacrimile din rugciunea ta, sunt un semn al milei lui
Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul tu n pocinta ta.
Sfntul Evragrie recomand ca mai nti s ne rugm ca s ne curtim
de patimi, n al doilea rnd ca s ne izbvim de nestiint si de uitare si n al
treilea rnd s ne izbvim de toat ispita si de prsire (a lui Dumnezeu).
(Fil. Rom. I. Pag. 80). Acestor trei feluri de rugciune, deosebite dup
cuprinsul lor, le corespunde cele trei faze ale urcusului duhovnicesc:
desptimirea, iluminarea si ndumnezeirea.
Rugciunea curat este rugciunea desvrsit, este rugciunea
pe care o face mintea care a ajuns la capacitatea de a alunga usor si
pentru mult vreme orice gnduri n vreme ce se roag. Prin rugciunea
inimii rugciunea curat se ntelege unirea mintii cu inima, sau coborrea
mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos prin rugciunea
cea de tain. Printii cei duhovnicesti spun c rugciunea este respiratia
sufletului, fiindc prin ea omul respir n Duhul Sfnt. Prin aceast
respiratie a sufletului n Duhul Sfnt, ncepe n inima omului viata crestin. (
Sbornicul II, p. 423 428).
Unirea mintii cu inima, const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii
cu simtirile duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste rugciunea cea de
foc a inimii, fr gnduri si fr imaginatii. Atunci se face unirea
duhovniceasc ntre Mire si Mireas, ntre Hristos si inima noastr. Atunci
Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o putere
asupra noastr. Rugciunea desvrsit, este rugciunea curat, pentru c
nu mai are nici un obiect si nu mai foloseste nici un cuvnt, ci mintea
adunat din toate, este constient c se afl n fat cu Dumnezeu.
Dar la aceast rugciune ajunge crestinul numai dup ce a dobndit
libertatea de patimi. Pentru c nici mcar gndurile nevinovate nu mai
trebuie s tulbure mintea n vremea rugciunii desvrsite.
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Strmt este poarta si ngust
este calea care duce la mprtia Cerurilor. Aceast cale strmt este
viata nevoitoare si ascetic n Dumnezeu spre care se ndreapt oricine
doreste n aceast lume mprtia Cerurilor. Viata ascetic naste n om

97
omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstrinarea mintii de
lume si de vrjmsia diavolilor. Sfntul Isaac Sirul artnd folosul simtirilor
duhovnicesti ale inimii zice: Inima care a primit simtirea celor duhovnicesti
si a vederii veacului viitor se face cu nestiint ntru pomenirea patimilor, tot
n asa fel n care omul stul de hrana bun se ngretoseaz de hrana
proast care ar fi pus naintea lui.
Cine reuseste s-si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, n
sufletul su va strluci o raz dumnezeiasc, care nstrineaz mintea sa
de lumea aceasta si l ndeamn spre mpotrivirea si lupta cu diavolii. Iar
nstrinarea de lume si mpotrivirea si ura fat de diavoli, nasc ndejdea si
ncrederea n Dumnezeu. Din acea clip omul va cere ajutorul lui
Dumnezeu, pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu
nencetat, deoarece diavolul nu nceteaz a purta rzboi cu omul pn n
ceasul mortii trupesti a acestuia. De aceea si omul cere lui Dumnezeu s-i
dea ajutorul si puterea pentru a se putea mpotrivi totdeauna la toate
atacurile diavolului si s se pzeasc astfel nevtmat de sgetile ascunse
si nfricosate. Iar Dumnezeu i va da ajutor mereu la cererea sa deoarece
spune: Cereti si vi se va da. Si astfel ajutorul permanent pe care l cere
omul de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul demon, nu este
altul dect cercetarea neadormit si nencetat a rugciunii mintii si a
inimii, care dac se va da omului de la Dumnezeu Tatl, va prinde rdcini
n inima curat, asa cum prinde rdcin smnta care cade n pmnt
bun. Iar smnta rugciunii ndulceste mintea, nclzeste inima si d
mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de acum, sufletul
ncepe s dea roade din rugciunea inimii mai nti 30, apoi 60 si la sfrsit
100. Acest lucru se ntmpl astfel deoarece rugciunea inimii, nu se d
omului la o msur desvrsit de la nceput. De multe ori Dumnezeu nu
ne d de ndat ceea ce cerem, pentru a ne arta noi struinta noastr
pn la sfrsit, devenind astfel mai fierbinti n rugciune ca la nceput.
La rugciunea curat ajunge mintea care nu mai are nici o
imaginatie, nici o idee, nici un gnd dect gndul fr form la Dumnezeu.
Acum mintea ne nu mai cere dect mila lui Dumnezeu, simtindu-l ca pe
Stpnul de a crui mil depinde. Dac i se cere celui ce se strduieste
dup desvrsire, s-si fac rugciunea nencetat, chiar dac o pomenire
ct mai deas a numelui lui Iisus nu exclude gndurile nevinovate, aceasta
se face ca un mijloc de mentinere a mintii n curtie (Sf. Marcu Ascetul, Fil.
Rom. Pag. 304) si pentru c nu poate ajunge nimeni la rugciunea curat,
dac nu s-a obisnuit s aib nencetat pe Dumnezeu n cuget (prin
Rugciunea lui Iisus), dac nu i-a devenit dulceat gndul la Dumnezeu.
De aceea rugciunea curat, este flacra care se ridic din ce n ce mai
des, din focul rugciunii nencetate.

98
Sfntul Isaac Sirul spune c atunci nceteaz din minte chiar si
miscarea rugciunii, cci mintea este rpit de dumnezeirea si mretia
Mntuitorului Iisus Hristos, a crui prezent o simte. Sfntul Marcu Ascetul
spune c starea aceasta se numeste deschiderea inimii, pentru faptul c
ea este strbtut de dragostea fat de Iisus (Fil. Rom. I pag. 299).
Sfntul Isaac Sirul arat care este semnul celor desvrsiti n
rugciunea inimii: Cnd se va misca pomenirea lui Dumnezeu n mintea
lui, ndat inima se porneste spre dragostea lui Dumnezeu, iar ochii lui
izvorsc lacrimi duhovnicesti cu ndestulare, cci dragostea are obiceiul de
a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unul ca acesta niciodat nu se
lipseste de lacrimi, fiindc nu-i lipseste niciodat prilejul care l aduce spre
pomenirea lui Dumnezeu, astfel nct si-n somn vorbeste cu Dumnezeu.
Cci dragostea are obiceiul de a lucra unele ca acestea n aceast viat.
Sfntul Isaac Sirianul, fiind ntrebat despre semnul celor ce sunt
desvrsiti n curtia inimii, care se face pe ct este cu putint omului pe
pmnt, ndeosebi prin rugciunea curat a inimii spune: Cnd va vedea
cineva c toti oamenii sunt buni si nu ar vedea pe cineva necurat, acela
este cu adevrat curat cu inima. Unul ca acesta mplineste cuvntul
Sfntului Apostol Pavel care zice: mai nalti dect pe sine a socoti pe toti
deopotriv cu inima curat (Filipeni 2,3). De asemenea, unul ca acesta
ajunge si la cuvntul care zice: Ochiul cel bun, nu va vedea pe cele rele
(Avraam 1,13).

Cldura si lumina lui Hristos

Postul curt trupul de lucrarea si de materia poftei celei rele,
osteneala trupului mortific patimile crnii, iar smerenia adnc aduce
harul dumnezeiesc n inimile noastre. Iar odat venit harul rugciunii,
acesta va lumina sufletul, inima si mintea noastr, cu razele luminoase si
strlucitoare ale Duhului Sfnt, care izvorsc n chip sensibil din
Mntuitorul Iisus Hristos.
Iar dac mintea este luminat, atunci omul distinge ce este folositor
pentru suflet si ceea ce este vtmtor. Si, precum cel ce merge noaptea,
avnd cu sine o lumin, vede drumul si nu se rtceste, tot astfel si cel
care si lumineaz mintea cu lumina adevrat a lui Hristos distinge drumul
adevrat si drept, care-l conduce la Hristos, de drumul cel amgitor si
rtcitor, care-l aduce la diavol si la iadul cel vesnic.
Cnd ne ndeprtm de dragostea sfnt Dumnezeiasc, atunci va
mprti n noi dorinta lumii, plcerea trupeasc si rtcirea diavoleasc.
Aceasta nseamn c de aici nainte vom petrece n desfrnare si n

99
nepurtarea de grij fat de cele duhovnicesti, avnd adormit constiinta
noastr, iar vederea sufleteasc va fi ntunecat si adormit.
Dac suntem deprtati cu duhul de cele ceresti, pentru a putea apoi
s ne ndeprtm de cele rele, de care suntem biruiti si pentru a putea
sufletul s-si aminteasc de cele ceresti cu care are asemnare si pentru a
se ridica cugetul omului de la cele sensibile la cele tainice, de la cele
vzute la cele nevzute, de la cele materiale la cele nemateriale, de la cele
striccioase la cele nestriccioase, este nevoie ca inima noastr s fie
zdrobit cu Rugciunea lui Iisus.
n acest fel, mintea noastr se va uni cu inima, prin numele Domnului
nostru Iisus Hristos, precum se uneste fina cu apa si devine pine, prin
lucrarea focului adic prin lucrarea Harului Dumnezeiesc.
Rugciunea, ca si stiinta vietii duhovnicesti, se nvat prin lucrare practic
si nu prin nsusirea vreunei teorii cu mintea. De aceea, trebuie s ne rugm
nencetat (Tesaloniceni 5, 17), n tot locul, dar mai ales n Biseric si n
Sfintele Mnstiri.
Cldura pe care o simt unii tritori si care se revars n inim de la
Dumnezeu, este ca un mir binemirositor. Aceast cldur ncepe cu
rugciunea n inim si se sfrseste cu rugciunea tot n inim, dnd
sufletului sigurant si roade duhovnicesti. La cei care triesc o astfel de
lucrare dumnezeiasc, din cauza cldurii mbelsugate, apare o puternic
transpiratie, iar din inim porneste o sfnt lucrare, care misc mintea la
cele dinuntru, ca s strige des: Doamne Iisuse ! Doamne Iisuse ! Pentru
c inima se deschide des, mintea nu poate s zic toat rugciunea. n
aceste momente, de la aceast sfnt lucrare a rugciunii, se naste n
inim o fric plin de evlavie si se pogoar n suflet o mare mngiere de
la lucrarea cea sfnt a harului. Inima salt si din ea izvorsc lacrimi pline
de dulceat duhovniceasc. Atunci inima d n clocot de prea mult lucrare
sfnt. Uneori apare o lumin dumnezeiasc, care este imaterial si alb si
care este att n exteriorul ct si n interiorul inimii.
Se petrec n inim, n acest timp, si alte taine. Mintea vede ntreaga
zidire si uimit de lucrurile sfinte si de contemplarea tainelor dumnezeiesti,
nalt slavoslovii din adncul inimii, care nu se pot descrie n cuvinte. Omul
devine astfel ndumnezeit de aceast miscare haric.
Dup aceasta, mintea se rpeste la Cer ntr-o vedere dumnezeiasc,
vznd taine nfricosate si preaslvite.
Cuviosul Iosif Sihastrul spune: Cel care are mintea si inima curate, de
obicei n vremea rugciunii, fr programare sau determinare, este cuprins
de Lumina imaterial si nezidit, fin si foarte alb, care inund tot omul
interior si exterior. ns Lumina aceasta Dumnezeiasc nu este ca aceea
fireasc pe care o are soarele sau ca lumina artificial pe care o produc

100
oamenii, ci este o lumin minunat, alb, imaterial, care nu este
numai n exterior, precum cea natural ce nlesneste celor ce au vederea
ochilor s vad n afar, ci Lumina Dumnezeiasc, se afl si-n interior,
nluntrul omului, usurndu-i greutatea fireasc a trupului si schimbndu-l
astfel, nct nu mai stie dac mai are trup, sau greutate, sau limit.
Cnd mintea omului se va curta si ilumina, pe lng faptul c ea are
lumina proprie, fr adugirea harului dumnezeiesc, cu care vede de
departe pe diavoli, precum spun Sfintii Printi, ns adugndu-se pe
deasupra iluminarea harului Dumnezeiesc, acesta poate rmne
permanent n ea, rpind-o n contemplatii si vedenii, dup cum vrea
Dumnezeu. Aceast lumin dumnezeiasc cuprinde pe om mai presus de
fire, nct acesta nu mai simte nici greutate, nici grosime, nici mcar
patim. Apoi, i rpeste mintea lui, ncotro vrea harul. n acest timp,
simturile lui nu mai lucreaz si nici mintea, ci urmeaz numai calea Sfintei
Lumini. Nimic altceva nu face dect se minuneaz. (Btrnul Sihastru Iosif,
Iosif Vatopedinul).

Lumina necreat si lumina diavolului

ns s nu ncerce cineva s-si nluceasc n mintea sa Lumina
Dumnezeiasc, pentru c si va iesi din minti si va ajunge de batjocura
diavolilor.
Pocinta si smerita cugetare sunt arme indispensabile pentru a putea
cineva ajunge la rugciunea curat. Nevoitorul trebuie s-si tin mintea n
iad si s nu dezndjduiasc (ne nvat Cuviosul Siluan Atonitul).
ntristarea pentru pcate, constiinta pctoseniei, a nimicniciei noastre si
ndejdea n Milostivul Dumnezeu, sunt trsturile Ortodoxiei. Trebuie
subliniat ns si faptul c nu toti pot tri n tristete adnc de pcate,
deoarece este necesar o nemaipomenit trie si mngiere a harului
dumnezeiesc, pentru a nu fi zdruncinati. ns, pe ct este posibil, trebuie s
trim cu totii aceast fericit stare. Este, de asemenea, necesar
ascultarea de un btrn (staret). Totul, chiar si cele mai mici lucruri trebuie
fcute cu binecuvntarea si cluzirea lui nteleapt, mai ales n cazul
vederii Luminii necreate. Pentru c atunci cnd omul umbl singur, fr
binecuvntarea trebuincioas, este ispitit de diavol. El trieste nluntrul
su dorinta nesatisfcut de a vedea Lumina necreat, creznd c acest
lucru reprezint desvrsirea si doreste s ajung la aceasta ct mai
repede.
Sfntul Diadoh al Foticeii spune c nevoitorul s nu urmreasc s-si
triasc viata ascetic n dorinta de a vedea Lumina necreat ca nu
cumva s afle satana sufletul gata pentru nselare. Nevoitorul primeste, n
timp ce se roag, gnduri de la diavoli: cum c n curnd va vedea Lumina
Necreat. Mult grij este necesar n aceast situatie delicat si

101
primejdioas. El trebuie s se opreasc din rugciune si s se mustre
sever: Cum ndrznesti, fiind att de josnic si de ticlos, s-ti doresti a
vedea Lumina Necreat ! Cea mai mare primejdie este aceea ca cineva s
se considere vrednic a vedea Lumina Necreat (Dumnezeiasc). Vai, c
diavolii, ucigasii sufletului meu, vin ca s m distrug. Atunci, imediat darul
Duhului Sfnt va alunga pe diavoli.
De multe ori, diavolul, ca s-i satisfac ambitia clugrului si s-l lege
si mai usor, aduce chiar lumin n chilia sa. Nu este ns Lumina Necreat
a Duhului Sfnt, ci lumina creat a diavolului. Dar cum pot fi deosebite cele
dou lumini ? Exist mai multe posibilitti de a distinge cele dou lumini:
Mai nti, dac clugrul a ajuns la vederea Luminii, prin ascultare.
Calea ascultrii desvrsite este chezsia c vederea luminii este
dumnezeiasc.
Atletul rugciunii trebuie s ncredinteze toate
ntrebrile sale, legate de vederea luminii, unui btrn neptimitor si care
poate deosebi duhurile. Gndul c nu trebuie s-l ntrebe pe duhovnic, este
de la diavol, care urmreste s-l tin n ntuneric, greseal si robie.
n al doilea rnd, Domnul a zis despre falsii prooroci: dup
roadele lor i veti cunoaste (Matei 7, 16). Deosebiri limpezi despre Lumina
Necreat si lumina creat sunt date de roadele pe care le aduce n suflet
fiecare dintre ele. Lumina dumnezeiasc aduce n suflet liniste, pace,
smerenie si constiinta ticlosiei noastre. Profetul Isaia, cnd a vzut Slava
lui Dumnezeu, a exclamat: Vai mie, c sunt pierdut ! Sunt om cu buze
spurcate si locuiesc n mijlocul unui popor cu buze spurcate. Si pe Domnul
Savaot l-am vzut cu ochii mei (Isaia 6, 5). Dimpotriv, vederea luminii
diavolesti strneste mndria, slava desart, gndul c am atins
desvrsirea, judecarea aproapelui. Sfntul Grigorie Sinaitul ne spune:
Cunoaste deci c lucrrile harului sunt vdite si diavolul chiar de s-ar
preface, nu le poate mnui; nu poate avea blndete, nici rbdare, nici
smerenie, nici dispret fat de lume, nici nu poate stinge plcerile sau
patimile, aceasta este numai lucrarea harului. Lucrarea diavolului este
mndria, trufia, lasitatea si orice alt ru.
Pe lng mndrie, vederea luminii diavolesti aduce si tulburare.
Lucrarea Duhului Sfnt izvorste pace, curaj si linistea trupului si sufletului,
n timp ce lucrarea diavolului deschide drumul fricii si tulburrii. Sfntul
Isaac Sirul spune c orice tulburare este o cium a diavolului, pentru c
aceasta transmite celorlalti ceea ce are el n fire. Duhul Sfnt este prin firea
lui un aductor de pace si aduce pace. n timp ce diavolul este prin fire un
duh de tulburare si transmite tulburare si fric.
n al treilea rnd, sufletul nu accept imediat lumina diavolului, ci la
nceput este sovitor. Vederea Luminii Necreate d sigurant si este
imediat acceptat. Ea vine pe neasteptate si nu este ndoial dac este
adevrat sau nu.

102
n al patrulea rnd, ntre cele dou lumini este diferent chiar
si de culoare. Sfintii Apostoli, care au fost martori pe Muntele Tabor, n
timpul schimbrii la fat a Mntuitorului Iisus Hristos au spus c: ...a
strlucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au fcut albe ca lumina
(Matei 17, 2). Dimpotriv, culoarea luminii diavolesti este mai rosiatic,
potrivit mrturiei Sfintilor Printi.
n al cincilea rnd, cele dou lumini sunt diferite ntre ele si prin
form. Cei care au privit Lumina Necreat, au vzut-o fr form, fr chip,
ntr-o form fr form (Sf. Simeon Noul Teolog), iar dac ar lua vreo
form, aceasta ar fi ca discul soarelui: ca o lumin rotund, senin si
dumnezeiasc, fr form sau chip. Iar cu vederea luminii diavolesti se
ntmpl exact invers.
Sfintii Printi ne nvat s nu ne nvoim imediat cu orice incident care
se ntmpl n timpul rugciunii noastre. Numai dup multe ncercri si cu
sfatul duhovnicului s acceptm ceva, ca fiind de la Dumnezeu. Trebuie s
ntrebm duhovnicul despre toate aceste ncercri si numai dup multe si
ndelungi lupte, potrivit harului ce-l dobndim, vom fi n stare s deosebim
greseala de adevr. Otetul si vinul arat la fel, dar se deosebesc la gust.
Tot astfel si atletul rugciunii dobndeste, pe msura trecerii anilor,
priceperea de a simti deosebirea ntre cele dou lumini.
Sfntul Simeon Noul Teolog arat c Dumnezeu apare ca Lumin
Necreat si aceasta aduce n suflet dulceat duhovniceasc. Iar ucenicul
si ntreab duhovnicul care poate s deosebeasc duhurile si care este
cunosctor al lui Dumnezeu, despre ce a vzut si astfel se convinge c a
vzut Lumina Necreat.
Dumnezeu este Lumina Necreat, iar vederea lui Dumnezeu este
Lumin si Dumnezeu se descoper n Lumin. n acele momente, privitorul
se minuneaz, nestiind cine a aprut si nendrznind s ntrebe: - Cine esti
Tu? El nu ndrzneste a-si ridica ochii, pentru a-I vedea mretia, ci st
tremurnd n genunchi, stiind c a aprut cineva Cnd ne druim
lacrimilor pocintei, nevointei, smereniei, Lumina Necreat ne conduce
putin cte putin la cunoasterea lui Dumnezeu.
Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).

103

Rugciunea inimii de sine misctoare

Cum a dobndit Sfntul Maxim Kavsocalivitul darul
rugciunii inimii
Sfntul Maxim Kavsocalivitul avea mult sete de a dobndi
rugciunea inimii si o ruga mereu pe Maica Domnului s-i druiasc acest
dar al rugciunii. Si i-a dat Dumnezeu dup inima lui si i-a mplinit dorinta
lui. Iat cum s-a ntmplat.
I s-a artat lui Maica Domnului si aceasta i-a spus: Maxime, urc n
Vrful Athonului, pentru a primi darul rugciunii inimii. Si a urcat Sfntul si
a primit ceea ce dorea cu atta ardoare. A urcat, dar cum a urcat ? A urcat
nsetat, a urcat nfometat, a urcat nedormit, chinuindu-si trupul, a urcat
descult, cu credint fierbinte, cu smerenie mult si cu netrmurit evlavie.
A urcat avnd inima curat si mintea curtit. A urcat cu ndejde vie si cu
cldur n inim. A urcat pn n vrf si a udat pmntul cu lacrimi fierbinti
si multe.
A urcat, dar nu a primit de ndat darul cel mult dorit.
A cobort, deci, n Biserica Maicii Domnului ntristat, dar nu
dezamgit. Si iarsi a urcat cu mai mult credint, cu mai mult evlavie, cu
mai mult smerenie, cu mai mult rugciune, cu mai mult cldur, cu mai
mult foame si cu ndoit sete a sufletului si a trupului, cu mai multe lacrimi
si cu hotrrea c dac nu se va nvrednici de darul mult rvnit, s nu mai
plece din Vrful Athonului, nici s mnnce, nici s bea ap si nici s de
ochilor si somn, nici amorteal pleoapelor sale, dup cum scrie:
Cuvioase printe, nu ai dat somn ochilor ti, nici amorteal pleoapelor tale,
pn cnd n-ai eliberat de patimi sufletul si trupul tu. Venind dar Hristos
mpreun cu Tatl si-au fcut n tine slas.
Acestea erau luptele cele vzute ale cuviosului.
Dar luptele cele nevzute pe care le avea cu nevzuti demoni, cine ar
putea s le povesteasc ?
Deoarece demonii, cnd au observat c Sfntul rvneste s
primeasc darul rugciunii inimii, au ridicat aproape toate cetele diavolesti,
pentru a-l tulbura si a-l nfricosa pe sfnt, pentru ca din cauza fricii sfntul
s fug, fr a primi rodul struintelor sale. Demonii se npusteau asupra
lui n numr nesfrsit, cu strigte si zgomote asurzitoare. Si alte
nenumrate semne nfricostoare trimiteau demonii n mintea cuviosului,
pentru a-l face s fug de fric, dar acesta a rmas neclintit, pn ce a
primit ceea ce rvnea.
n Vrful Athonului a cobort Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu,
tinnd n bratele sale pe pruncul Iisus, nconjurat de nenumrati ngeri. Iar

104
Vrful Athonului i se prea sfntului mai cuprinztor dect cerurile. Si
pe bun dreptate, i se prea astfel, deoarece coborse acolo mprteasa
cerurilor, mpreun cu Fiul ei si Dumnezeu cel nencput de Ceruri.
Iar Sfntul, vznd cu ochii si pe Preasfnta Nsctoare de
Dumnezeu, a czut la pmnt si i s-a nchinat de trei ori, spunnd de
fiecare dat: Nsctoare de Dumnezeu Fecioar bucur-te, ceea ce esti
plin de daruri Marie, Domnul e cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei si
binecuvntat este rodul pntecelui tu, pentru c ai nscut pe Mntuitorul
sufletelor noastre. Si atunci Maica Domnului a dat cuviosului, cu
preacuratele sale mini, artos sfnt, pe care, lundu-l cu evlavie, cuviosul la mncat.
Atunci, Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu s-a fcut nevzut de la
fata Sfntului, iar acesta n timp ce mnca pinea sfnt a simtit n
inima sa fierberea si clocotirea rugciunii. Iar, din acel ceas, si cnd
dormea si cnd era treaz, rugciunea clocotea n inima lui, ndulcindu-i
sufletul, nclzindu-i inima si luminndu-i ochii mintii, ajungnd s fie
luminat astfel nct vedea cu ochii lui n ntunericul noptii att de bine, ca si
cnd ar fi strlucit soarele n plin zi. Si, de multe ori se ridica si era purtat
prin aer cu trupul, ca un vultur.
Iar tlcuirea acestei istorioare ne arat c darul rugciunii nencetate a
inimii se d celui care urc n Vrful Athonului. Adic primeste de la
Dumnezeu msura deplinttii rugciunii inimii acela care petrece o
vietuire nalt, neprihnit si curat. Aceasta este o vietuire chinuitoare
pentru trup, dar odihnitoare si mngietoare pentru suflet. O vietuire care
nalt mintea la cer, precum este nltat Vrful Athonului ntre nori.
Durerile roadelor tale vei mnca, fericit vei fi si ti va fi bine. Adic,
prin suferinte, prin osteneli, prin strdanii si prin celelalte nevointe n care te
pui la ncercare pe tine nsuti, luptnd zi si noapte cu patimile tale, pn
cnd le dezrdcinezi din inima ta, pentru a se sdi de sus, n aceeasi
inim, pomul rugciunii duhovnicesti si al cugetrii duhovnicesti.
Prin toate acestea, ti se pregteste n suflet rod ceresc, rod
nestriccios, rod duhovnicesc, mai dulce dect mierea. Cine gust din
acest rod este fericit cu adevrat, deoarece nu va flmnzi n veac, trind
el n Hristos si Hristos trind n el. Atunci va face numai voia lui Dumnezeu,
care va fi si voia lui (Iubeste si f ce vrei spune Fericitul Augustin), va
avea mintea lui Hristos (Noi, crestinii, avem mintea lui Hristos, iar mintea
lui Hristos e Duhul Sfnt spune Sf. Chiril din Alexandria) si va avea iubirea
lui Hristos, cci Hristos trieste n inima lui (Dac m iubiti veti fi n Mine si
eu n voi). Cine ajunge aici este realmente unit cu Hristos.

105

ntrebri privind practicarea

Rugciunii lui Iisus
P.C.Printe Arhimandrit Mina Dobzeu de la Catedrala Episcopal Sf.
Apostoli Petru si Pavel din Husi, care are binecuvntarea Sfntului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne (nr. 7155 / 12.11.1993) ca s predice
si s nvete n Romnia despre Rugciunea lui Iisus.
Pentru cei care vor s-i adreseze ntrebri n scris sau s discute
personal n legtur cu nvtarea si practicarea Rugciunii lui Iisus, dm
adresa P.C. Sale. Mnstirile si asociatiile crestin ortodoxe, pot s-l invite
pentru a-i nvta si a le rspunde la ntrebrile referitoare la practicarea
Rugciunii lui Iisus. ( Arhim. Mina Dobzeu, Mnstirea Sf. Apostoli Petru
si Pavel , str. Mihail Koglniceanu nr. 19, cod 6575 Husi, Jud. Vaslui; tel.
035.481694 ).
De asemenea, ntrebri privind practicarea Rugciunii lui Iisus puteti
trimite si Printelui Ieroschimonah Dionisie Ignat din Sf. Munte Athos
(Chilia Sf. Gheorghe Colciu, P.O. BOX 25, Karyes 63086, Sf. Munte
Athos, Greece);
Precum si Ierodiaconului Paraschiv Cleopa (Mnstirea Raru, loc
Crucea, Jud .Suceava, cod 5931; e-mail: cristiancleopa@hotmail.ro)
Sau la adresa Asociatiei Pentru Isihasm (OP 4 CP4, 2300 Fgras,
jud. Brasov; e-mail: rugulaprins@go.ro).

106

Rugaciunea lui Iisus

de
Ierodiacon Cleopa Paraschiv
***************************************
FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITUDINEA CA
ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC. PENTRU
ACEASTA PROCURATI-VA LUCRAREA DOAR DE LA
PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT
INTEGRITATEA TEXTULUI, SAU DESCARCATI-O DE PE
SITEURILE
http://www.angelfire.com/space2/carti/
http://www.megaone.com/patristica/carti/
Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea
acestei versiuni digitale.
**************
APOLOGETICUM
2003
**************