Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Interpretarea Analizelor Medicale PDF
Interpretarea Analizelor Medicale PDF
Factorul de
multiplicare
Valori normale in
moli si
submultiplii
mg/1X5.95
mg/100mlX59.5
mg/1X58.5
119-297 mol/l
mg/1X1.71
13.6-17.1 mol/l
mg/1X1.71
0-4.30 mol/l
mg/1X1.71
mg/100mlX17
13.68-21.30 mol/l
mg/1X0.025
2.25-2.75 mmol/l
g/1X28.2
mg/100mlX0.282
g/1X2.58
5.85-17.55 mol/l
94-111 mmol/l
3.1-6.7 mmol/l
Creatinina
Fierul
Fosforul
Glucoza
Hemoglobina
Magneziul
Potasiul
Sodiul
Trigliceridele
Ureea
120-260mg/100 ml
0.0005-0.012g/l
0.5-1.2mg/100 ml
0.5-1.8g/l
50-180mg/100 ml
0.030-0.045g/l
3.0-4.5mg/100 ml
0.65-1.10g/l
65-110mg/100 ml
12-16gg/100 ml
0.020-0.040g/l
2-4mg/100 ml
0.160-0.200g/l
16-20mg/100 ml
3.1-3.5g/l
310-350mg/100 ml
0.5-1.5g/l
50-150mg/100 ml
0.2-0.5g/l
20-50mg/100 ml
mg/100mlX0.258
mg/1X8.85
mg/100mlX88.5
mg/1X17.9
g/100mlX0.179
mg/1X0.032
mg/100mlX00.32
g/1X5.56
mg/100mlX0.055
g/1X0.621
mg/1X0.041
mg/100mlX0.41
g/1X25.6
mg/100mlX0.256
g/1X43.5
mg/100mlX0.435
g/1X1.14
mg/100mlX0.0114
mg/1X16.6
mg/100mlX0.116
44-106 mol/l
9-32 mol/l
0.96-1.44 mmol/l
3.6-6.0 mmol/l
7.45-9.93 mmol/l
0.82-1.64mmol/l
4.5-5.1mmol/l
135-152mmol/l
0.57-1.71mmol/l
3.30-8.30mmol/l
Valori in urina
Substanta
analizata
Acidul uric
Acidul vanil
mandelic
Calciul
Clorul
Creatinina
17-cetosteroizii
Fosforul
Magneziul
Potasiul
Sodiul
Ureea
Valori normale in
Factorul de
grame / 24 ore
multiplicare
0.30-0.80 g/24 h
g/24 hX5.95
Valori normale in
mol/24 ore
1.8-4.8 mmol/24 h
1.7-7.4 mg/24 h
mg/24 hX5.04
8.6-37.3 mol/24 h
0.10-0.30 g/24 h
6-8 g/24 h
1-2 g/24 h
6-20 mg/24 h
0.5-1.5 g/24 h
0.06-0.18 g/24 h
2-3 g/24 h
4-6 g/24 h
10-35 g/24 h
mg/24 hX0.025
g/24 hX28.2
g/24 hX8.85
mg/24 hX3.47
g/24 hX32
g/24 hX0.041
g/24 hX25.6
g/24 hX43.5
g/24 hX16.6
2.5-7.5 mmol/24 h
169-225 mmol/24 h
8.85-17.7 mol/24 h
20-70 mol/24 h
16-48 mmol/24 h
2.5-7.4 mmol/24 h
51-77 mmol/24 h
174-261 mmol/24 h
166-581 mmol/24 h
Nota: Pentru aflarea valorilor in grame se impart valorile redate in moli la factorul
de multiplicare.
Substanta
Valori normale
analizata
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
- la copii 2-15 ani = 36-39%
- la barbati = 80-100% sau 13-16 g la 100 ml sange
Hemoglobina
- la femei = 70-90% sau 11-15 g la 100 ml sange
- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
Globule rosii
- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub
- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
Globule albe
- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub
Trombocite
- 150 000-300 000/mm cubi
Fibrinogen
- 200-400 mg la 100 ml sange
Lipide totale
- 550-750 ml/100 ml
Trigliceride
- 50-150mg/100 ml
Acizi grasi
- 200-450 mg/100 ml
Lipoproteine
- 150-250 mg/100 ml
- 1,5-5 UB
Fosfataze
- 3-13 UK
alacaline
- 13-45 UI
- 1 UB
Fosfataze acide - 4 UK
- 4-14 UI
- 2-10 U/ml
- la adulti = 4-6 U.S./ml (unitati Sibley) pe ml ser
Aldolaze
- 0,9-2,5 Mui/ML SER
- la copii = 9 UI/ml ser
- 10-40 UK
Transaminaze
- 2-16 UI
- in sange = 8-32UW/1 ml ser
- 230-2700 UI/l ser
Amilaza
- in urina = 16-64 UW/ml urina
- 8000-30000UW/24 ore sub 5500 UI/l
- 230-2700 UI/l ser
- 150-450 unitati Wrobleski
LDH
- 120-240 U/l
- barbati = 10-20 mg/24 h
Corticosteroizi - femei 6-15 mg/24 h
- copii = 2-4 mg/24 h
- in sange = 32 mol/l
- in urina = 10-100 g/24 h
Catecolamine
= 0,05-0,55 mol/24 h
- AVM urina = 1,7-7,4 mg/24 h
Hematocrit
Lipaza
Are drept principiu prelevarea de lichid amniotic in scopul cariotiparii celulelor fetale
existente in acest lichid.
Tehnica:
- Pacienta este informata in amanuntime despre procedura (in ce consta,
care sunt beneficiile si riscurile).
- Manevra se executa in conditii de asepsie riguroasa (campuri sterile, instrumente
sterile, manusi sterile, etc.).
- Pacienta este asezata pe un pat, in decubit. Doctorul sta in stanga pacientei, avand
in stanga sa echograful cu ajutorul caruia se va efectua procedura.
- Se face asepsia abdomenului gravidei (procedura se executa transabdominal) cu
betadina sau alcool iodat.
- Se pun campuri sterile care sa izoleze zona unde se va executa procedura.
- Se foloseste un ac special in cazul amniocentezei genetice, care este prevazut cu
un obturator care sa evite incorporarea de tesut matern in cursul traversarii
straturilor abdomenului gravidei (acesta ar compromite analiza genetica, care trebuie
sa analizeze numai tesut fetal). Lungimea acului variaza intre 18 cm si 22 cm. Acul
are o grosime in general de 0,8 mm, dar pot fi folosite si ace mai groase.
- Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa existe o punga
amniotica destul de consistenta, libera de parti fetale, si care sa fie departe de locul
de insertie a placentei.
- Se introduce acul dupa o prealabila anestezie locala cu xilina a peretelui abdominal.
Doctorul trebuie sa urmareasca strabaterea fiecarui strat abdominal
atat tactil (simtind fiecare strat in parte
strapuns: tegument, aponevroza, muschi, peritoneu si perete uterin) dar mai ales
echografic, vizualizand in permanenta varful acului.
- Cand echoul varfului acului a ajuns in punga amniotica se extrage obturatorul
acului si se extrage 1ml de lichid amniotic care se arunca (se evita astfel
contaminarea cu tesut matern care ar putea ramane pe ac) apoi de extrage o
cantitate de lichid amniotic egala cu varsta sarciii (de exemplu la 20 saptamani se
extrag 20ml).
- Seringa se sigileaza cu propriul ac protejat de teaca de plastic si se trimite la
laboratorul de genetica, unde celulele continute in lichid vor fi cultivate si vor fi
urmarite pe parcursul diviziunii lor, numarandu-se si studiindu-se cromozomii
(cariotipare).
- Prin aceasta procedura (cariotipare) pot fi descoperite aneuploidii, deletii,
translocatii, inversiuni, cromozomi marker, etc. Nu pot fi decelate mutatiile genetice.
- Acestea din urma pot fi in parte descoperite folosindu-se PCR (Polymerase Chain
Reaction) si includ fibroza chistica, sindromul cromozomului X fragil, sindromul
DiGeorge, ca sa enumar doar cateva dintre cele mai comune.
- Procedura poate fi executata optim intre 14 si 18 saptamani, insa riscul
de avort este cu atat mai mare cu cat varsta sarcinii este mai mica.
Aceste limite sunt date de catre literatura din SUA (stat in care dupa 20 saptamani
orice delivrenta este considerata nastere) dar la noi in tara nastere este considerata
abia dupa saptamana 28, deci amniocenteza poate fi facuta oricand pana la aceasta
varsta a sarcinii astfel daca rezultatele indica anomalii cromozomiale, cuplul poate
lua o hotarare daca sa pastreze sau sa intrerupa sarcina.
- Lichidul extras este centrifugat (se separa celulele de lichidul propriuzis care poate
fi si el analizat din punct de vedere biochimic: AFP, bilirubina, etc.)
Indicatii:
- Studii citogenetice in cazul cand rezultatele la triplul test, testul quadruplu sau la
testul integrat indica un risc crescut de trisomie 21, trisomie 18.
Complicatii:
- Amniotita 1% (infectie).
- Scurgere de lichid amniotic 1-2%, de obicei se rezolva in 2-3 zile.
- Avort spontan, procent care depinde foarte mult de priceperea doctorului, datele
raportate variind intre 0,5% si 5%.
- Lezarea fatului.
- Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica.
- Izoimunizare Rh.
- Bradicardie fetala (tranzitorie).
Siguranta:
- Daca se incearca amniocenteza inainte de 14 saptamani procedura este mai dificila
deoarece exista 2 cavitati, cea corionica si cea amniotica.
- De asemene la aceasta varsta gestationala se poate extrage foarte putin lichid deci
vor fi mai putine celule necesare cultivarii, cu sanse de esec mai mari in obtinerea de
rezultate.
Dificultati in interpretarea citogenetica:
- Mozaicism
- Sarcina gemelara bivitelina (doua cavitati amniotice separate). Se injecteaza, dupa
procedura, carmin indigo in sacul punctionat primul apoi se punctioneaza celalalt
sac.
Amniocenteza reprezinta cu siguranta cea mai cunoscuta si practicata dintre
metodele invazive de diagnostic fetal. Simplist vorbind reprezinta introducerea unui
ac subtire in cavitatea amniotica si extragerea de lichid amniotic.
Motivele pentru care se executa aceasta procedura sunt multiple, cele mai frecvente
si cunoscute fiind studiul genetic al celulelor fetale din lichidul amniotic, evaluarea
maturitatii pulmonare fetale, studiul microbiologic al lichidului amniotic, evaluarea
gradului de afectare a fatului in incompatibilitatea Rh, etc.
In cazul de RPM se practica amniocenteza pentru a se verifica daca
lichidul amniotic este sau nu contaminat cu germenii patogeni rezidenti in vagin. Se
fac culturi sau coloratii Gram pentru identificarea bacteriilor.
Foarte dificil de executat din punct de vedere tehnic deoarece exista foarte putin
lichid, care trebuie aspirat ulterior, iar acest lucru este posibil doar in aproximativ
50% din cazuri.
Infectia manifesta clinic este mai comuna la gravidele cu frotiuri sau culturi pozitive.
Aproximativ 30% dintre acestea nu vor prezenta simptome clinice de infectie (si nici
nou-nascutii) deci este posibil sa nu fie necesara o interventie.
Majoritatea pacientelor cu RPM si culturi pozitive intra in travaliu in urmatoarele 48
de ore (deci chiar inainte ca rezultatele sa vina de la laborator) Procedura are o
valoare limitata daca decizia va fi luata numai pe baza amniocentezei. Valoarea
creste daca exista dubii in privinta infectiei (semne clinice) sau a existentei rupturii
de membrane (se injecteaza colorant care va trebui sa apara pe tamponul gravidei).
Pe parcursul vietii intrauterine fatul respira lichid amniotic, vehicularea acestui lichid
inauntrul si in afara plamanului fetal furnizand un stimul important pentru
dezvoltarea acestui organ. Plamanul este alcatuit dintr-o retea de conducte
ramificate asemanatoare trunchiului si ramurilor unui copac. Ca si in cazul arborelui,
conductele devin din ce in ce mai subtiri si la un moment dat se termina cu niste
dilatatii ca niste mici saci, denumite alveole pulmonare. Aceste alveole au peretii
extrem de subtiri si contin in grosimea lor numeroase capilare sanguine la nivelul
carora se produce schimbul de gaze, oxigen versus bioxid de carbon.
Dar oare este suficient ca plamanul sa fie dezvoltat din punct de vedere anatomic?
Vom vedea imediat. Sa facem un experiment simplu: luam o solutie de sapun si
introducem in ea un tubulet si suflam ca sa facem un balonas. Vom observa ca
balonul format in capatul tevii isi va pastra forma atata timp cat capatul opus al tevii
este astupat. Cand eliberam capatul observam ca balonasul de sapun se desumfla!
Acest fenomen se datoreaza a ceea ce in fizica se numeste tensiune superficiala,
forta care se dezvolta la interfata dintre un mediu lichid si aer. Analogia sper ca e
clara. Acest fenomen fizic se petrece si la nivelul alveolelor pulmonare.
In viata intrauterina fatul poate respira fara nici un efort deoarece
interfata alveola/lichid amniotic nu dezvolta forta descrisa mai sus. Odata cu iesirea
la aer, fatul trage acest aer in plamani si astfel se schimba interfata descisa cu una
noua, alveola/aer. Lucrul acesta va conduce la aparitia tensiunii superficiale, soldata
cu colabarea alveolei in momentul expirului. Copilul ar fi fortat sa inspire de fiecare
data cu aceeasi forta pentru a-si umple din nou alveolele cu aer, proces care este
mare consumator de energie (cred ca ati incercat cel putin odata in viata sa umflati
un balon si ati remarcat ca cea mai dificila etapa este cea initiala, de invingere a
rezistentei balonului colabat, si odata ce ati introdus aer in balon umflarea acestuia
devine din ce in ce mai usoara). Din fericire Natura a rezolvat aceasta problema prin
elaborarea unui amestec de uleiuri speciale care sunt secretate de alveole. Mixtura
uleioasa, denumita surfactant captuseste suprafata alveolara si restabileste interfata
lichid/alveola, astfel incat alveola nu se mai colabeaza in expir, permitand ca
procesul de inspir sa se produca fara efort (deoarece alveola ramane partial
umflata).
Interpretare:
Va veti intreba probabil ce legatura are amniocenteza cu maturitatea pulmonara?
Simplu: celulele alveolare secreta aceasta mixtura uleioasa (compusa
din Lecitina si Sfingomielina) si astfel substantele ajung in lichidul amniotic. Si de aici
putem sa-l studiem noi.
Raportul L/S este diferit in functie de varsta gestationala. Exista o crestere lenta a
lecitinei pana in saptamana 34-35 apoi concentratia acesteia creste brusc. In acelasi
timp concentratia sfingomielinei atinge un platou si apoi incepe sa scada. Un raport
L/S egal cu 2 semnifica un plaman fetal matur.
Din aceasta cauza se practica amniocenteza in cazuri de sarcini care necesita
extragerea fatului cat mai devreme posibil, momentul ales fiind acela in care
plamanul fetal a ajuns la maturitate.
O alta metoda relativ noua este folosirea unei tehnici ce masoara miligramele de
surfactant la gramele de albumina din lichidul amniotic necentrifugat, folosind lumina
fluorescenta depolarizata, denumit TDx-FLM ( unde FLM inseamna Fetal Lung
Maturity). Daca raportul este peste 55mg/g, plamanul este
matur, imaturitate tranzitionala sub 39mg/g, iar intre 40mg/g si 54 mg/g maturitate
tranzitionala. Determinarea acestui raport poate fi stabilita mai nou folosindu-se
spectrofotometrie infrarosie si nu tehnica de depolarizare fluorescenta ca in TDxFLM.
Limitare:
Sodiu
Potasiu
Calciu
Cloruri
Dioxidul de carbon
Glucoza
Ureea in sange (BUN)
Creatinina.
In organism exista doua tipuri de glande, organe care produc secretii: glande
cu secretie externa sau glande exocrine ale caror secretii nu se varsa
in sange (glanda lacrimala, salivara, glandele care secreta sucuri digestive, etc.) si
glande cu secretie interna sau endocrine, ale caror secretii numite hormoni se varsa
in sange.
Hormonii au rolul de a regla buna functionare a tuturor organelor din corp,
care asigura cresterea, perpetuarea speciei, adaptarea la mediu etc.
Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul iar altele sunt
pereche: glande paratiroide, suprarenale, genitale (ovarele si
testiculele). Analizahormonilor este foarte dificila, de aceea se face numai in spitale
sau in laboratoare speciale si numai la indicatia medicului specialist in boli endocrine.
Pentru fiecare glanda endocrina exista analize numeroase, dar in exemplele de mai
jos sunt amintite numai cele care se utilizeaza mai frecvent in practica medicala.
Hormonul de sarcina
In timpul sarcinii, acesta este secretat in cantitate foarte mare.
Acest hormon se elimina prin urina. Daca urina femii gravide se injecteaza la un
broscoi (reactia Galli-Mainini) atunci in urina animalului apar niste modificari care se
pun in evidenta prin examenul microscopic al urinei. Reactia este pozitiva chiar dupa
2-3 saptamani de la instalarea sarcinii. Analiza nu este necesara in sarcina normala
care se stabileste de orice medic si chiar de catre gravida, ci numai in cazul unei
sarcini anormale, in special in sarcina extrauterina. In acest
caz, analiza de laborator arata ca este vorba de o sarcina, ajuta sa
puna diagnosticul de sarcina extrauterina si sa se ia masuri rapide
de tratament pentru a feri femeia de o hemoragiegrava care i-ar putea pune viata in
pericol.
De asemenea, analiza se mai face pentru a stabili daca
o amenoree (absenta ciclului menstrual) se datoreaza unei sarcini sau unei boli
endocrine. Mai nou, in locul broastelor, care nu reactioneaza prompt la hormonul de
sarcina, s-au introdus teste imunologice de analiza, mult mai precise care sunt
preparate de catre Institutul I. Cantacuzino, Bucuresti.
Hormonii glandei tiroide
Glanda tiroida este situata in partea anterioara a gatului si in mod normal nu
se vede. Aceasta glanda, prin principalul sau hormon, tiroxina, are rol in reglarea
metabolismului general al organismului, fie accelerand fie diminuand arderea
alimentelor din organism, dupa cum este nevoie. In cazul in care glanda tiroida
secreta tiroxina in exces se numeste boala Basedow (hipertiroidism) care se
manifesta prin slabire, cresterea batailor inimii si temperaturii (piele fierbinte), stari
nervoase, metabolism bazal crescut.
Din contra, cand scade secretia glandei tiroide (hipotiroidism) atunci
apare boala numita mixedem, care se insoteste de semne opuse: rarirea batailor
inimii, stare de moleseala, piele umeda si rece, fata umflata (edeme) dand aspect de
falsa obezitate.
Pentru aprecierea functiei glandei tiroide se cerceteaza iodul din sange. Se
intelege ca iodul din sange creste in hipertiroidism si scade in hipotiroidism.
Valori normale ale hormonilor glandei tiroide: 4-8 micrograme/100 ml
sange.
Cantitatea optima de iod din organism este de 4-8 ug (gamma)/100
ml plasma.
din organism.
Clorul (Cl)
Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de
clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau
scade concomitent cu sodiul.
Calciul (Ca)
Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece
el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele
corpului avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare
(contractatia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si
calcifierea oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase, etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie,
carcei), rahitism la copii, osteoporoza (demineralizarea
oaselor), osteomalacie(inmuierea oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte
mari de calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat o
mica cantitate de calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta reglare a
calciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care secreta
un hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon,
creste calciul din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat,
calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange.
Consumul de prea multe alimente bogate in calciu face sa creasca concentratia
calciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la
rinichi. Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de
rinichi care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in
rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceea
acestia au nevoie de mai mult calciu. Vara sub influenta razelor ultraviolete, solare,
precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.
Fosforul (P)
In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii
oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul
are rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor).
Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acest
mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin
fosfor dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor
paratiroide, in tumori ale oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub
forma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urina
care contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa
in urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa
vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba
absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorile
fosforului urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.
Potasiul sau Kaliul (K)
Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai
inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in
activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe
(mere, cirese, pere) si in zarzavaturi. In mod normal, excesul de potasiu din
organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile in
care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta
renala, coma diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism
provocand tulburari ale inimii.
Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca:
paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon.
De asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale
si cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe
tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia
abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit
sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.
Valori normale:
Minerale
Sodiul
Clorul
Calciul
Fosforul
Potasiul
Magneziul
Serul sanguin
Mg/100ml
310-350
334-395
9-11
3,4-4,5
16-20
2-4
Urina
mEq/l
g/24 ore
135-152
96-107
4-5
1,3-3,0
4,9-5,6
1,8-3,5
4-6
6-8
0,10-0,30
0,8-1,5
2-3
0.06-0,18
Fierul
(Fe)
Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-i
acestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea
unor enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea
oxigenului pe celule. Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele
bogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele).
Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pe
care omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt suficiente pentru
organism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti, lipsa fierului
din
alimentatie
poate
duce
la anemie feritiva.
Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupa
hemoragii mici si repetate ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din
tubul digestiv (hemoroizi), etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestin
produc anemie prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin lipsa
de
fier
se
stabileste
numai
de
catre medic dupa
analiza
sangelui.
Valori
- Barbati
=
0,90-1,50
- Femei = 0,8 1,40
normale ale
mg/l
(90-150
ug
sau
mg/l (80 140 ug sau
fierului:
gamma/100
ml)
gamma/100 ml).
Magneziul
(Mg)
Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpul
omenesc: ficat, muschi, sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor ce iau
parte la arderea glucozei in organism si impreuna cu calciul intervine in activitatile
musculare.
Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din
cauza ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in
boala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide). Valorile magneziului sanguin scad in
insuficienta tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree sau prin urina,
dupa medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului se
resimte
mai
mult
la
copii
decat
la
adulti.
Valori
- Sange
- Urina
normale ale
=
2.5-7.4
magneziului:
0.82-1.64mmol/l
mmol/24
h.
Plumbul (Pb)
Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si
alimentelor acest mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza in
mediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza in
metalurgie) concentratia acestui element din organism poate creste pana la doze
toxice. De aceea, aceste pesoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele si urina,
pentru
a
putea
preveni
intoxicatia
cu
aceasta
substanta.
Valori
- Sange
- Urina
=
=
pana
pana
normale ale
la
la
40
125
ug/100
ug/24
plumbului
ml
ore.
Iodul
(I)
fel, ouale, legumele verzi si nu se va lua nici un medicament. Dupa acest timp se va
recolta o cantitate de materii fecale cat o nuca, care se va transporta
la laborator intr-un recipient de material plastic. Materiile fecale nu trebuie sa fie in
contact cu vase sau recipiente din fier. Este bine ca persoanele care au hemoroizi ce
sangereaza, sa informeze de acest lucru pe medic, pentru ca in acest caz rezultatul
analizei nu are nici o valoare. De asemenea, persoanele carora le sangereaza gingiile
vor evita sa se spele pe dinti inainte de analiza, caci sangele inghitit poate modifica
rezultatul analizei.
Aciditate
Ml Na O H N: 10
20-40
Aciditate
2,0-3,5
40-60
libera
totala
55-100
Analiza bilei
Bila este o secretie a ficatului, care are rolul de a favoriza digestia grasimilor
alimentare. Secretia biliara mai intai se colecteaza intr-un rezervor, in vezica biliara
Analiza urinei
Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a
fost urina. Inca de acum 3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa examineze urina
si pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri,
spuma, sediment) stabileau diagnosticul si chiar prognosticul bolilor.
In evul mediu au aparut uroscopistii sau prorocitorii de urina care puneau
diagnosticul tuturor bolilor numai pe baza examenului vizual al urinii. Uroscopistii
aveau si ajutoare, curieri de urina care transportau urina de la bolnavi in
laboratorul uroscopistilor. Urina este produsa de rinichi atat prin filtrarea sangelui
(urina primara) cat si prin retinerea (reabsorbtia) din urina primara numai a acelor
substante care mai pot fi necesare corpului (apa, zahar, minerale, etc.). Ceea ce mai
ramane neretinut din urina primara (o parte din apa minerala, reziduuri toxice
rezultate din arderea alimentelor in organism) constituie urina finala care se elimina
prin caile urinare. In urina se elimina astfel peste 150 de substante chimice, minerale
si organice, dar in mod curent pentru diagnosticul bolilor se analizeaza numai cateva
componete principale.
Analiza caracterelor fizice ale urinei
Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa la
culoare cand este foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente
(piramidon, antinevralgice, tetraciclina, albastru de metilen, etc.). In bolile insotite
de eliminarea sangelui in urina, urina are o culoare rosie murdara. Iar in bolile
de ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina producand o culoare
bruna-negricioasa (ca berea neagra). Si o serie de alimente ca: sfecla, varza rosie,
bomboanele colorate, etc. pot sa modifice culoarea normala a urinei.
Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentarea
urinei, mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente
sau medicamente aromate care se elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia
mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a acetona, iar a alcoolicilor
a alcool.
Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de la
urinare se poate tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se datoreaza
precipitarii (solidificarii) sarurilor minerale care se gasesc in mod normal dizolvate in
urina si nu constituie simptomul vreunei boli asa cum cred unele persoane. Dar daca
urina proaspata, calda este tulbure atunci poate fi vorba de
o infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte mare de produse
bogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.
In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru a
putea aprecia daca urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o sticla
sau eprubeta necolorata.
Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul
cald, dupa febra, dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare),
dupa fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de urina este mai mica. In socul
produs de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme, in bolile care retin apa in
organism (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica) cantitatea de urina scade foarte
mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii renale) sau intoxicatii cu
substante chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml (oligurie). In aceste
situatii organismul sufera deoarece nu se mai pot elimina prin urina deseurile
nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile urinare (calculi
urinari, hipertrofie de prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea de
urina este mai mica. Dupa frig, emotii, tratamente cu diuretice, consum mare de
lichide, de alimente sarate, de alcool, creste si cantitatea de urina peste 2 litri
(poliurie). Bolile cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza renala) care nu mai
permit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc eliminarea unei cantitati foarte
mari de urina. Datorita consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat netratat,
bolnavii elimina cantitati mari de urina, pana la cativa litri pe zi. Exista si un ritm
biologic de eliminare a urinei, eliminarea fiind mai mare in timpul zilei si mai mica in
timpul noptii. Inversarea acestui ritm indica o tulburare in functia rinichiului. De
asemenea, barbatii elimina mai multa urina decat femeile.
Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care este
de 1000) si se determina cu urodensimetrul.
Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030.
Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea de
urina, se produce in general o scadere a densitatii urinare si invers, cand urina din
24 de ore este in cantitate mai mica si mai concentrata, atunci densitatea urinara
este mai crescuta. Numai in diabetul zaharat, in ciuda unei cantitati mari de urina,
densitatea urinei nu scade, ci creste datorita zaharului dizolvat in urina. O densitate
urinara se considera anormala atunci cand examenele repetate arata cifra sub 1012.
Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de a produce o urina
mai concentrata.
Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a
organismului, fie un diabet zaharat.
PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina.
Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol (sau cu
alta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se observa modificarea
culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerata acida si hartia se
inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si hartia se
albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5.
Dupa o alimentatie bogata in carne si medicamente acide (sare de
lamaie, vitamina C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim alimentar
vegetarian, dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau dupa infectii
ale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea acida sau prea
alcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de fosfat si
carbonat de calciu.
Analiza chimica a urinei
Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in mod
normal ea nu se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul rinichilor
sau in bolile care produc sangerari pe traiectul cailor urinare, albumina trece in urina
(albuminurie, proteinurie). La unele persoane cu constitutie mai slaba a rinichilor
urina poate contine albumina in cantitate mai mica. Este vorba mai ales de tineri de
15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care dupa eforturi fizice, dupa mers, dupa statul
indelungat in picioare prezinta albuminurie tranzitorie in timpul zilei, care dispare
noaptea si dupa repaus la pat. Albuminurii tranzitorii se mai intalnesc dupa frig, stari
emotionale, vaccinari si stari alergice, dupa consumul de oua si medicamente in
timpul sarcinii. Albuminurii permanente si masive se intalnesc frecvent in cazul
bolilor de rinichi si ale cailor urinare (bazinet, uretere, vezica):
glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza renala, calculi urinari etc.
Si alte boli care pot atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum sunt:
hipertensiunea arteriala, diabetul, bolile de sange si de inima, infectii cu microbi sau
virusuri, intoxicatii cu substante minerale sau organice. Deseori albuminuria se
insoteste de hematurie. Dupa pierderea cronica de albumina prin urina se produce o
scadere a proteinelor corpului cu consecinte negative asupra intregului organism. In
marea majoritate a cazurilor albuminuria este moderata si se apreciaza calitativ, in
raport cu cantitatea de albumina, astfel:
- albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.
In acest caz se face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.
Aprecierea se mai poate face si prin 1-3 plusuri.
Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria). Medicii din
antichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce, atragea furnicile si
albinele si au numit-o urina de albine. Ei foloseau aceste insecte pentru
descoperirea diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche analiza medicala care
se cunoaste. Mai tarziu, medicii sau ajutoarele lor puneau rapid diagnosticul de
diabet zaharat chiar la patul pacientului prin simpla gustare a urinei. Asa cum s-a
aratat la analiza zaharului in sange, cand glicemia din diabet depaseste 150-200
mg/100 ml sange, glucoza (zaharul) trece prin filtrul renal si se elimina prin urina, de
unde poate fi analizata. De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabet
ci si in alte situatii, de exemplu, dupa un consum exagerat de glucoza sau alte
zaharuri, dupa diferite medicamente, la femeile gravide si la persoanele
care urmeaza tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe diabet
zaharat, elimina permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt se
datoreaza unui defect al filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care
nu influenteaza starea de sanatate a persoanei respective.
Corpii cetonici nu se gasesc in urina normala. Dar dupa cum s-a aratat la
diagnosticul de laborator al diabetului, concentratia lor urinara creste foarte mult in
diabetul zaharat netratat. Si alte cauze pot sa creasca concentratia corpilor cetonici
din urina: infectii microbiene, intoxicatii grave, dupa un post prelungit sau dupa un
regim alimentar sarac in dulciuri si bogat in grasimi, in cursul sarcinii, dupa varsaturi
prelungite. Unele medicamente luate de bolnavi produc o reactie falsa pentru corpii
cetonici. Prezenta corpilor cetonici se noteaza cu 1-3 plusuri.
Pigmentii biliari sunt substante colorate care ii imprima bilei hepatice
culoarea brun-verzuie. In bolile de ficat insotite de icter, acesti pigmenti trec in
sange dand culoare galbena pielii, iar din sange trec in urina, colorand-o in brun. In
mod normal, pigmentii biliari sunt absenti in urina. Prezenta lor se notifica prin
expresia prezenti.
Urobilinogenul este o substanta care se gaseste in cantitate mica in urina
normala. Insa in bolile de ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica) in
intoxicatiile care ataca ficatul, in boli ale vezicii biliare (colecistita), in bolile
intestinale cu tulburari de digestie (enterita,colica, constipatie) urobilinogenul este
foarte crescut. Prezenta sa in urina se exprima calitativ prin 1-3 plusuri ori prin
expresia normal sau crescut.
Mineralele urinare sunt aceleasi care au fost descrise si in sange, dar in urina
concentratia lor e mult mai mare, deoarece rinichii elimina prin urina orice exces de
minerale din sange si din organism.
Deseurile toxice rezultate din arderea proteinelor ca acidul uric, creatinina,
ureea sunt, de asemenea, eliminate in cantitati mari prin urina. Cercetarea lor in
urina se face mai rar, deoarece analiza sangelui ofera date mai precise.
Analiza calculilor urinari
Calculii sunt niste concretiuni ce se formeaza in rinichi sau in vezica urinara,
datorita solidificarii substantelor minerale sau organice, care se elimina in exces prin
urina. Calculii urinari produc dureri, hemoragii (hematurie) si infectii ale cailor
urinare. Analiza calculilor se face pentru stabilirea compozitiei lor chimice, cu scopul
de a se cunoaste masurile ce trebuie luate pentru prevenirea formarii de noi calculi.
De aceea, bolnavul care are o criza de rinichi (colica renala) trebuie sa fie atent
cand urineaza pentru a recupera eventualul calcul si a-l aduce la laborator ca sa fie
analizat. In vederea recuperarii calculului (mai ales daca este mic) bolnavul trebuie
sa urineze timp de 4-5 zile intr-un borcan de sticla. Apoi urina se filtreaza printr-o
bucata de tifon, care retine calculul. Prevenirea formarii calculilor se face in primul
rand prin regim alimentar. Astfel, persoanele care au facut calculi de fosfat de calciu
vor evita alimentele bogate in calciu si fosfor (lapte, branza) iar cele care au avut
calculi de oxalat de calciu vor consuma mai putine alimente care contin calciu si
oxalat (spanac, cafea, ciocolata, ceai etc.); persoanele care au avut calculi de acid
uric sau urat vor reduce ratia de carne. Indiferent de compozitia chimica a calculului
urinar, pe langa aceste recomandari, la indicatia medicului, bolnavii vor trebui sa ia
si alte masuri de prevenire a calculozei urinare.
Analiza microscopica a urinei
Elementele si formatiunile solide din urina cum sunt celulele, cristalele etc. se
pot observa numai la microscop. Cand aceste elemente sunt putine, nu au
importanta pentru sanatate, dar cand depasesc o anumita cantitate pot ajuta la
punerea unui diagnostic. La femei unele din aceste elemente pot proveni nu numai
din urina ci si din sfera genitala. De aceea pentru a evita unele confuzii, la femei se
recomanda repetarea examenului microscopic din urina recoltata dupa toaleta
prealabila.
Celulele epiteliale sunt rare in mod normal, dar in infectiile vezicii urinare si
ale rinichiului pot deveni numeroase.
Leucocitele sunt celule sanguine albe, care au trecut in urina din sange
(leucociturie) de obicei cu ocazia unei infectii urinare acute sau cronice (puroi).
Hematiile (globulele rosii) provin din sange si indica o sangerare (hemoragie)
la nivelul cailor urinare sau ale rinichilor. Infectiile urinare acute (cistita,
glomerulonefrita, pielocistita), infectiile urinare cronice (pielonefrita, tuberculoza),
calculii urinari, tumorile, bolile de sange, hipertensiunea arteriala, etc., sunt insotite
de eliminari de sange in urina (hematurie). Uneori hematuria este asa de mare incat
sangele care coloreaza urina, producand cheaguri, se vede si cu ochiul liber. Dar sunt
persoane care prezinta hematurie fara a avea vreo boala oarecare ci datorita unei
debilitati ereditare a rinichilor (hematurie congenitala).
Cilindrii urinari sunt niste formatiuni cilindrice care apar numai in cazurile de
boli are rinichilor (glomerulonefrita, nefroza).
Cristalele urinare de natura minerala sau organica se gasesc la toate
persoanele. Insa sunt persoane care elimina aproape permanent cristale numeroase
de acid uric si de oxalat de calciu, mai ales cand urina este prea concentrata. In
astfel de situatii exista riscul de a se forma piatra la rinichi. Si unele medicamente
(sulfamildele) pot sa se elimine sub forma de cristale, perturband filtrarea urinei la
nivelul rinichiului. Un consum mai crescut de lichide poate sa previna formarea de
cristale in urina.
Microbii care se pot inmulti in urina si care sunt cauza infectiilor urinare. Se
observa la microscop. Pentru aprecierea cantitativa a elementelor celulare din urina
se face numaratoarea la microscop (proba Addis) in felul urmator: dimineata
bolnavul goleste vezica urinara dupa care sta in repaus la pat trei ore. Apoi se
recolteaza toata urina stransa in acest timp si se aduce la laborator. Urina se
examineaza la microscop numarandu-se elementele celulare. Numarul de elemente
celulare gasite se exprima pe mililitru de urina si pe minut.
Valori normale:
- Leucocite = 2500 pe ml/minut
- Eritrocite = 3000 pe ml/minut.
solida in diferite organe sau piele, iar o mica parte circula in sange sub forma lichida.
Grasimile depozitate constituie rezerve de energie pentru cazurile in care omul este
subalimentat din diferite cauze si sursa de energie pentru eforturile fizice. In aceste
situatii grasimile stocate se mobilizeaza, intra in sange si prin arderea lor contribuie
la eliberarea de energie, necesara pentru activitatea vitala a organismului. Cand
depozitarea de grasimi se face in cantitati mult mai mari decat necesitatile
organismului apare obezitatea de diferite tipuri si grade, iar cand cantitatea de lipide
din sange creste peste limitele normale se vorbeste de hiperlipidemie.
Grasimile corpului provin din consumul alimentelor grase ca: unt, untura, slanina,
ulei sau a dulciurilor, fainoaselor, carnii, etc. care se pot transforma in grasimi. Cand
lipidele depasesc concentratiile normale din sange ele se pot depune in peretii
arterelor (ateroscleroza). Cu timpul arterele se ingroasa, iar interiorul lor se
stramteaza in unele cazuri pana la astupare. Din aceasta cauza sangele nu mai poate
circula si iriga organele importante ca inima, creierul etc. Astfel, prin astuparea
arterei coronare, care iriga inima se produce angina pectorala si infarctul miocardic.
Datorita cresterii rigiditatii (sclerozarii) arterelor (ateroscreloza), acestea se pot rupe
producand hemoragii in creier sau in alte organe. Pentru scopuri medicale, se
analizeaza numai grasimile din sange, care sunt de mai multe tipuri: lipide totale,
trigliceride, acizi grasi, colesterol, lipoproteine si altele.
Lipidele totale
Reprezinta toate substantele grase care circula in sange exprimate la 100 ml ser.
Scaderea lipidelor sub 500 mg% se intalneste in subalimentatie, in bolile ficatului,
in boala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide), in afectiunile acute, dupa eforturi
fizice.
Valori normale ale lipidelor totale: 550-750 ml/100 ml
Dar scaderea lipidemiei nu are semnificatie patologica deosebita. Mai
daunatoare pentru sanatate este insa cresterea lipidelor totale serice peste valorile
de 1000 mg% (hiperlipidemie). Atunci sangele devine albicios, circula mai greu,
mai ales la inima si creier. Prin actiunea cronica, indelungata a hiperlipidemiei asupra
vaselor sanguine se favorizeaza aparitia precoce a arterosclerozei. Cresterea lipidelor
totale se intalneste in:
- supraalimentatie in special cu grasimi
- in unele boli ereditare, constitutionale, in care cresterea lipidemiei nu este in
legatura cu alimentatia, ci cu sinteza crescuta de lipide in ficat
- in unele boli de ficat si de rinichi
- in insuficienta glandei tiroide
- in diabetul zaharat, netratat in inanitie cand lipidele sunt mobilizate in sange
- in intoxicatia cu alcool si alte substante toxice
- in stresul psihic puternic (teama emotii, suparari), situatii care mobilizeaza
grasimile din depozitele corpului si le trec in sange.
La 4-8 ore dupa masa, lipidele totale cresc la toti oamenii de aceea este necesar ca
analizele lipidelor sa se faca dupa 12 ore de la ultima masa. Hiperlipidemia de origine
alimentara dispare dupa o zi in care nu se consuma grasimi, pe cand cea de origine
nealimentara nu numai ca nu dispare dar se si accentueaza.
Trigliceridele
Sunt lipide mai simple care intra in compozitia grasimilor si
au rol energetic. Cresterea lor este produsa de aceleasi cauze care produc si
cresterea lipidelor totale, dar trigliceridele in exces prezinta un risc mult mai mare
pentru screlozarea arterelor.
Sub 20 ani
femei
1,20-1,60
1,30-1,90
1,20-1,50
1,30-1,70
1,60-2,20
1,50-2,00
1,90-2,50
1,80-2,20
21-30
31-40
41-50
51-60
2,00-2,80
2,00-2,60
Pentru scaderea colesterolului sanguin se va urma regimul alimentar recomandat
de medic, la care se vor asocia exercitii fizice in vederea consumari excesului de
colesterol. La persoanele obeze, scaderea in greutate poate duce si la scaderea
colesterolului sanguin. Evitarea stresului psihic, a oboselii deconectarea nervoasa,
renuntarea la fumat pot contribui la scaderea colesterolului. Daca prin aceste metode
colesterolul nu scade in mod semnificativ, probabil ca este vorba de o siteza crescuta
in organism si in acest caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos.
Lipoproteinele
Sunt lipide legate de proteine. Ele ajuta la dizolvarea si transportul grasimilor mai
grele spre celule unde sunt arse. Concentratia lipoproteinelor sanguine se exprima in
mg la 100 ml/sange.
Valori normale ale lipoproteinelor:150-250 mg/100 ml
Lipidograma, daca printr-o hartie de filtru pe care s-a pus o picatura de ser se trece
un curent continuu, lipoproteinele din ser se separa in mai multe fractiuni. Ultimele
trei fractiuni ale lipidogramei au o valoare foarte importanta in aprecierea
predispozitiei spre ateroscreloza si boli cardiovasculare.
Fractiunile lipidogramei
Valorile normale in procente
Pre alfa-lipoproteine
8-13%
Alfa-lipoproteine
10-22%
Pre beta-lipoproteine
1-16%
Beta-lipoproteine
55-65%
Chilomicroni
Lipsesc in mod normal
Trebuie retinut ca o crestere a beta-lipoproteinelor peste 80% inseamna o
perturbarea a repartitiei grasimilor in corp, care favorizeaza depunerea de grasimi in
artere. De obicei persoanele care au un colesterol crescut, au si beta-lipoproteinele
crescute. Prin cresterea procentului de beta-lipoproteine, scade procentul de alfalipoproteine care au un rol de prevenire a ateroscrelozei si astfel creste raportul
dintre beta-lipoproteine de alfa-lipoproteine care in mod normal este de 2,3-3,0.
kinaza)
Analiza enzimelor sanguine
Enzimele (fermentii) sunt substante foarte complicate care se gasesc numai in
natura vie vegetala si animala avand un rol important in desfacerea substantelor
alimentare brute (grasimi, proteine, zaharuri) in substante mai simple pe care
organismul sa le foloseasca mai rapid si mai usor pentru producerea de energie. De
asemenea, enzimele pot sintetiza substante complexe necesare vietii, din substante
mai simple. Din arderea combustibilului alimentar in organism, rezulta pe langa
energie si o serie de deseuri care nu mai pot fi utilizate de catre organism sau care
sunt toxice. Enzimele descompun aceste deseuri pana la componentele simple din
care au fost sintetizate alimentele: apa, bioxid de carbon, azot, sulf etc. De aceea, in
unele boli cand activitatea unor enzime este mare sau prea scazuta se produc
perturbari in utilizarea normala a alimentelor si in degradarea lor. Enzimele se
gasesc in toate celulele si lichidele organismului (sange, bila, sucuri
digestive, urina etc.).
Modificarea enzimelor sanguine se produce in numeroase boli ale organelor
interne. Exista boli care pun in circulatia sanguina o cantitate mai mare de enzime,
depasind valorile normale dupa cum exista boli care duc la scaderea cantitatii de
enzime din sange sau din glandele apartului digestiv.
Bolile care produc mai des modificari ale enzimelor sunt: bolile de ficat,
de inima, de pancreas, de oase, de rinichi, prostata, etc. De obicei, enzimele se
noteaza cu denumirea substratului chimic asupra caruia actioneaza, urmat de sufixul
aza, de exemplu: fosfataza, amilaza, etc. Iata cateva enzime care se analizeaza
mai frecvent.
Fosfataza alcalina este o enzima care se gaseste in ficat si oase si care se
elimina prin bila. Valorile enzimei din sange se exprima in unitati Bodanski (UB),
unitati King (UK) sau unitati internationale.
Valori normale ale fosfatazei alcaline:
1,5-5UB
3-13UK
13-45UI
Cand, din diferite cauze bila nu se mai scurge in intestin (calcul al vezicii
biliare, hepatita cu icter, etc.) atunci aceasta impreuna cu enzima trece in sange,
ducand la cresterea valorilor enzimei. De asemenea, fosfataza alcalina creste in
unele boli ale oaselor, in care se fabrica o cantitate mai mare din aceasta enzima.
Fosfataza acida, totala prezinta valori crescute in bolile oaselor si
ale prostatei.
Valori normale ale fosfatazei acide:
1 UB
4 UK
4-14 UI
Aldolaza este o enzima care se analizeaza in hepatita virala, cu sau fara
icter, unde creste foarte mult.
Valori normale ale aldolazei:
2-10U/ml
4-6 U.S./ml (unitati Sibley) pe ml ser la adulti
0,9-2,5 Mui/ML SER
9 UI/ml ser (la copii)
Transaminazele -se analizeaza doua transaminaze: TGP si TGO.
Valori normale ale transaminazelor:
10-40 UK
2-16 UI
Valoarea acestor enzime poate creste de cinci-zece ori in bolile de ficat
(hepatita acuta si cronica, cu sau fara icter, ciroza), in bolile de inima (infarct) sau in
bolile muschilor scheletici.
Colinesteraza este produsa de catre ficat si eliberata in sange. La persoanele
care lucreaza cu insecticide ce contin fosfor, scaderea enzimei din sange este atat de
puternica, incat poate pune viata in pericol.
Valori normale:
3000 8000 U/l
2000 3000 UI
0,700 unitati pH
Amilaza este fabricata de pancreas si secretata in intestin pentru a ajuta la
digestia alimentelor provenite din cereale si cartofi (amidon). O cantitate foarte mica
trece in sange, iar din sange se elimina prin urina. Dar in
bolile pancreasului (pancreatita acuta sau cronica, in calculi ai pancreasului) si in alte
boli care astupa canalul pe care se scurge enzima in intestin, se produce trecerea
enzimei in sange crescand cu mult peste valorile normale. Enzima se masoara in
unitati Wohlgemuth (UW) sau in unitati internationale (UI).
Valori normale ale amilazei:
Sange = 8-32UW/1 ml ser
230-2700 UI/l ser
Urina = 16-64 UW/ml urina
8000-30000UW/24 ore
Sub 5500 UI/l
Lactat dehidrogenaza (LDH) sanguina s-a constatat ca este crescuta in
bolile de inima (infarct miocardic), in unele boli musculare si chiar dupa eforturi fizice
mari.
Valori normale ale LDH:
150-450 unitati Wrobleski
120-240 U/l
Creatin kinaza (CK sau CPK) creste de asemenea in aceleasi boli ca si LDH.
Valori normale:
10-70 U/l
De mentionat ca toate enzimele sanguine care se modifica in diferite boli
revin la valori normale, cand a disparut si cauza care a dus la aparitia acesteia.
Proteinele totale
Proteinele totale reprezinta cantitatea globala a proteinelor sanguine exprimate in
grame la 100 ml ser sanguin.
Valorile normale ale proteinelor sanguine sunt:
- la adulti = 6,6- 8,6 g la 100 ml
- la copii 1-3 ani = 6,0 8,6 g la 100 ml.
Din acestea, circa 60% (3,6-4,8g) sunt constituite din albumina restul din globuline.
Cantitatea de proteine din ser depinde si de alimentatie, cand alimentatia este foarte
bogata in proteine, creste si concentratia lor in sange si invers proteinele sanguine
scad din sange in subnutritia proteica. Scaderea proteinelor sanguine se intalneste in
diferite boli. Astfel, cand ficatul care este laboratorul ce fabrica proteinele, se
imbolnaveste scade si concentratia proteinelor din sange. La fel se intampla cand
omul pierde proteinele prin hemoragii sau prin urina (albuminurie). Varsaturile, care
impiedica alimentatia normala, bolile de stomac, intestin si pancreas care perturba
digerarea proteinelor, diareea sunt numai o parte din cauzelecare scad concentratia
sanguina de proteine. De asemenea, efortul fizic intens, stresul nervos, precum si
bolile care produc febra prin consumul crescut de proteine, contribuie la scaderea
proteinelor organismului. Scazand proteinele din sange, organismul cauta sa le
inlocuiasca apeland la proteinele din organele sale si mai ales din muschi, fapt ce
duce la slabirea si la scaderea in greutate a corpului. Mai rar, proteinele sanguine pot
sa aiba valori crescute, ca in unele boli genetice si parazitare sau ca in
hipertensiunea arteriala. Deoarece proteinele sanguine au capacitatea de a retine
apa in vasele sanguine, prin scaderea lor, apa din vasele sanguine trece in tesuturile
corpului (maini, picioare etc.) producand edeme.
Electroforeza serului sau proteinograma
Daca pe o hartie de filtru pusa in legatura cu un curent electric continuu se pune o
picatura de ser sanguin, proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de
substante numite fractiuni proteinice. Valorile medii normale ale acestor fractiuni
(care se refera la persoanele de varsta adulta si normal hranite) pot sa varieze pana
la 10% in plus sau in minus, in special la copii, varstnici sau la persoane care nu se
alimenteaza normal.
Valori normale
Fractiunea
proteica a serului
Albumine
Globuline
din care:
alfa-1-globuline
alfa-2-globuline
beta-globuline
gammaglobuline
Proportii
procente
52-62%
38-48%
in
Proportii
in
grame
3,64-4,34
2,66-3,36
2-5%
0,14-0,35
6-9%
8-11%
14-21%
0,42-0,63
0,56-0,77
0,98-1,47
care la oamenii sanatosi este de 1,2-1,5. Cresterea raportului A/G nu are importanta
prea mare, dar scaderea acestui raport sub cifra 1 arata ca este vorba fie de boli
care scad sinteza de albumina sanguina, fie de boli care cresc sinteza de
globuline. Cauzele care fac sa scada albuminele serului sunt aceleasi care produc si
scaderea proteinelor totale. Scaderea proportiei de albumine duce la o crestere
relativa a proportiei de globuline. Cresterea reala a globulinelor serice se intalneste
intr-o serie de boli microbiene acute si cronice, in bolile virotice si parazitare, in bolile
de ficat si de rinichi, in bolile tumorale, in reumatism, boli de sange, dupa vaccinari
etc. In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum se
intampla in hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si imunoglobulinele
A (Ig A). Dupa tratamentul cauzei care a produs perturbarea fractiunilor proteinice,
valorile electroforezei serului revin la normal.
Probele "hepatice" (testele de disproteinemie)
Sunt analize care exploreaza capacitatea ficatului de a sintetiza proteinele normale,
necesare organismului. Un ser cu proteine normale in prezenta reactivilor cu care se
fac probele hepatice, nu produce modificari vizibile. Dar un ser cu proteine
modificate, in urma unor boli, produce cu reactivii respectivi o tulbureala. Cu cat
tulbureala este mai mare, cu atat si modificarile biochimice ale proteinelor sunt mai
intense. In categoria analizelor care exploreaza functia hepatica intra reactia cu
timol, reactia Takata, Gros etc. Aceste analize devin anormale (pozitive) mai ales
in bolile de ficat: hepatita acuta si cronica, ciroza, colecistita. Dar ele devin pozitive
si in alte boli, in care se produc fractiuni proteinice anormale: boli de rinichi, de
plamani, de splina, boli de sange si tumorale. Deci nu orice proba hepatica cu volori
crescute arata o boala de ficat dupa cum nu indica totdeauna nici gradul de gravitate
al bolii. De altfel acestea probe se pot modifica de la o luna la alta
dupa tratament si regim alimentar. De aceea probele hepatice se interpreteaza
intotdeauna in corelatie cu alte analize ajutatoare: proteinele totale,
electoforeza, etc. (Serul prea gras falsifica rezultateale probelor hepatice. De
aceea, persoanele care isi fac aceste analize nu vor manca cu 12 ore inainte de
recoltarea sangelui.)
Valori normale ale probelor hepatice
Testul, analiza
Valori normale
Timol
1-4 unitati Mag Lagan
Takata-Ara
Reactia negativa (analiza
normala) se noteaza cu minus
Reactia pozitiva (analiza
anormala) se noteaza cu 1-3 plusuri
Gros
Reactia negativa (analiza
normala) se noteaza cu minus
Reactia pozitiva (analiza
anormala) se noteaza cu 1-3 plusuri
Sulfat de cadmiu
Reactia negativa (analiza
normala) se noteaza cu minus
Reactia pozitiva (analiza
anormala) se noteaza cu 1-3 plusuri
Sulfat de zinc (Kunkel)
2-12 unitati
Bolnavii cu diabet, netratat au un sange gras. Inainte de a-si face probele hepatice,
ei trebuie sa-i trateze mai intai diabetul, caci grasimile din serul lor nu scad numai cu
regim alimentar.
Fibrinogenul
Fibrinogenul este o substanta proteinica din sange care este sintetizata de ficat si
care are rol important in coagularea sangelui.
Valori normale ale fibrinogenului: 200-400 mg la 100 ml sange.
Scaderea fibrinogenului sub aceste valori poate produce hemoragii la bolnavii cu boli
ale ficatului. Fibrinogenul creste insa foarte mult (peste 500 mg la 100 ml sange) in
bolile infectioase acute si mai ales in reumatismul articular acut.
Deseurile rezultate din consumarea proteinelor
Ca urmare a consumului de proteine de catre organism rezulta si o serie de deseuri
care nu mai pot fi utilizate si pe care organismul le elimina din sange in urina, iar in
cantitati mai mici si prin transpiratie. Cele mai importante deseuri de proteine
sunt: acidul uric, creatinina si ureea. Aceste substante se gasesc in mod normal, in
sange, in concentratii mici, dar ele devin otravitoare pentru organism daca depasesc
un anumit nivel de concentratie. De aceea, organismul le elimina prin rinichi in urina.
Acidul uric, creatinina si ureea cresc in sange si urina dupa consumul de alimente
bogate in proteine, in bolile care distrug sau consuma in mod exagerat proteinele
corpului (boli infectioase, boli de sange, etc.). In bolile de rinichi (nefrita acuta si
cronica, insuficienta renala) aceste substante nu mai pot fi filtrate si eliminate prin
rinichi si atunci se acumuleaza in sange, producand tulburari grave in organism. In
urma efortului fizic, concentratia acestor substante este de asemenea mai mare
decat in stare de repaus. Acidul uric creste foarte mult la persoanele care consuma
cantitati mari de carne si organe(ficat, rinichi, splina, creier, icre) precum si la unele
persoane predispuse sa produca mult acid uric. Cresterea peste masura a acidului
uric in sange produce boala numita guta asemanatoare cu reumatismul, iar
eliminarea de cantitati mari de acid uric in urina poate sa duca la formarea de calculi
urinari compusi din acid uric.
Valori normale ale deseurilor proteice
Deseurile
In sange
In urina
proteinice
Acidul uric
2-5 mg/100 ml
0,30-0,80g/24h
Ureea
20-50mg/100 ml
15-35g/24h
Creatinina
0,6-1,2mg/100 ml
0,8-1,9g/24h
Alcoolul, cafeaua, ceaiul, unele medicamente (vitamina C, aspirina, antinevralgicele,
cortizonul, etc.) cresc concentratia acidului uric din sange. De aceea aceste
substante nu se vor consuma cu 24 ore inainte de efectuarea analizelor.
Concentratia ureei sanguine este mai mica la femei si la copii, la persoanele
subnutrite, in bolile de ficat, cand acest organ nu mai poate produce uree.
Insuficienta renala acuta si cronica, infectiile insotite de febra, obstructia cailor
urinare (litiaza urinara, marirea prostatei) sunt cauzepatologice care cresc peste
normal ureea sanguina.
Analize biochimice (analiza zaharului din sange glicemia si din urina - glicozuria)
Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand numeroase
Prezenta acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca
este vorba de un diabet grav, nedescoperit sau netratat corect.
Intoxicatia organismului cu acetona si alte substante cetonice poate duce
la coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de mult incat se
elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in aceasta
faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. In
aceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta
pentru diagnosticul de diabet.
In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu
numai grasimile ci si proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca manaca mult
diabeticul slabeste, caci isi consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept
urmare, cresc si deseurile proteinice din sange: acidul uric, ureea, creatinina.
Datorita iritatiei cronice a rinichiului de catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel,
se produce alterarea filtrului renal, care lasa sa treaca albumina din sange in urina
(albuminurie).
Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare ca
si determinarea densitatii urinei care datorita glucozei creste foarte mult sunt
analize complementare foarte utile pentru diagnosticul de diabet si usor de executat
chiar si la domiciliu.
Afectiuni hepatice :
- valorile extrem de ridicate sugereaza necroza activa a hepatocitelor (celule
hepatice). In hepatita acuta virala se inregistreaza cea mai mare crestere (de 20
pana la 100 de ori).
- o crestere si o scadere rapida sugereaza o afectiune biliara extrahepatica
- administrarea de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului biliar
sau colecistectomie in antecedente determina o crestere a LDH si mai ales a ASAT.
ASAT creste dupa 2-4 ore, atinge un maxim dupa 5-8 ore; cresterea poate persista
timp de 24 de ore; valorile inregistrate pot fi de 2,5 65 de ori peste valoarea
normala
- staza sau compresie venoasa
(insuficienta cardiaca, ciroza, obstructie biliara, cancer primar sau metastatic,
granuloame, ischemie hepatica)
- eclampsie
- medicamente si substante chimice hepatotoxice (tetraclorura de carbon).
Afectiuni osteomusculare, incluzand si traumatisme, interventii chirurgicale si injectii
intramusculare:
- mioglobinuria (eliminare urinara de mioglobina proteina prezenta in celulele
muschilor striati: muschii scheletului, inima si care joaca un rol esential in
transportul oxigenului spre acesti muschi). Miglobinuria se intalneste frecvent in
sindromul de strivire (traumatism muscular) sau dupa eforturi fizice mari (marsuri pe
distante foarte mari).
Infarctul miocardic acut
Alte afectiuni:
- pancreatita acuta
- leziuni intestinale (interventii chirurgicale, infarcte mezenterice)
- postiradiere locala (radioterapie)
- infarctul pulmonar (crestere relativ usoara)
- infarctul cerebral (in saptamanile imediat urmatoare creste la 50 % dintre pacienti)
- neoplasme cerebrale (ocazional)
- infarct renal (ocazional)
- administrarea unor medicamente (tratamentul cu heparina, salicilati, opiacee,
tetracicline, clorpromazina, izoniazida)
- arsuri
- hipotermie
- intoxicatii cu ciuperci
- intoxicatii cu plumb
- anemii hemolitice.
Valori marcat crescute (peste 3000 UI/l)
- hipotensiunea acuta (infarct miocardic, stari septice, postinterventii chirurgicale
pe cord)
- toxice hepatice (medicamente)
- hepatita virala
- traumatisme hepatice
- metastaze hepatice
- rabdomioliza (distrugerea tesutului muschilor striati, antrenand eliberarea in sange
a unui pigment muscular toxic mioglobina).
Valori scazute
- azotemie (cresterea produsilor de excretie urinara in sange uree, creatinina)
- dializa renala cronica
- deficit cronic de piridoxal fosfat (malnutritie, sarcina, afectiuni hepatice secundare
consumului de alcool).
Valori normale
-
angina pectorala
insuficienta coronariana
pericardita
insuficienta cardiaca congestiva fara afectare hepatica
posibile variatii mai mici de 10 UI/l pe zi la aceeasi persoana.
- eclampsie
- medicamente si substante chimice hepatotoxice (tetraclorura de carbon).
Afectiuni osteomusculare, incluzand si traumatisme, interventii chirurgicale si injectii
intramusculare:
- mioglobinuria (eliminare urinara de mioglobina proteina prezenta in celulele
muschilor striati: muschii scheletului, inima si care joaca un rol esential in
transportul oxigenului spre acesti muschi). Miglobinuria se intalneste frecvent in
sindromul de strivire (traumatism muscular) sau dupa eforturi fizice mari (marsuri pe
distante foarte mari).
Infarctul miocardic acut
Alte afectiuni:
- pancreatita acuta
- leziuni intestinale (interventii chirurgicale, infarcte mezenterice)
- postiradiere locala (radioterapie)
- infarctul pulmonar (crestere relativ usoara)
- infarctul cerebral (in saptamanile imediat urmatoare creste la 50 % dintre pacienti)
- neoplasme cerebrale (ocazional)
- infarct renal (ocazional)
- administrarea unor medicamente (tratamentul cu heparina, salicilati, opiacee,
tetracicline, clorpromazina, izoniazida)
- arsuri
- hipotermie
- intoxicatii cu ciuperci
- intoxicatii cu plumb
- anemii hemolitice.
Valori marcat crescute (peste 3000 UI/l)
- hipotensiunea acuta (infarct miocardic, stari septice, postinterventii chirurgicale
pe cord)
- toxice hepatice (medicamente)
- hepatita virala
- traumatisme hepatice
- metastaze hepatice
- rabdomioliza (distrugerea tesutului muschilor striati, antrenand eliberarea in sange
a unui pigment muscular toxic mioglobina).
Valori scazute
- azotemie (cresterea produsilor de excretie urinara in sange uree, creatinina)
- dializa renala cronica
- deficit cronic de piridoxal fosfat (malnutritie, sarcina, afectiuni hepatice secundare
consumului de alcool).
Valori normale
- angina pectorala
- insuficienta coronariana
- pericardita
- insuficienta cardiaca congestiva fara afectare hepatica
- posibile variatii mai mici de 10 UI/l pe zi la aceeasi persoana.
Enzimele hepatice (transaminazele) care exploreaza integritatea celulara
a ficatului sunt:
- ALAT (GPT) alaninaminotransferaza
- ASAT (GOT) aspartataminotransferaza
Valoarea acestor enzime poate creste de cinci-zece ori in bolile
de ficat (hepatita acuta si cronica, cu sau fara icter, ciroza hepatica), in bolile de
inima (infarct miocardic) sau in bolile muschilor scheletici.
ALAT (GPT) reprezinta indicatorul de citoliza hepatica cel mai frecvent folosit pentru
depistarea chiar si a unor leziuni hepatice minime.
Varietiile acestei enzime depind de afectiunea prezenta. Acestea pot fi:
- in hepatiata virala, valorile GPT (ALAT) cresc de peste 10-20 de ori peste limita
superioara
- in hepatita cronica persistenta, GPT ul creste de 2-4 ori, iar in hepatita cronica
activa creste de 5-10 ori
- in ciroza hepatica uneori valorile GPT sunt normale sau sunt crescute in puseele de
activitate.
Glutamathidrogenaza (GLDH) nu apare in ser in conditii normale.
Aceasta enzima creste in necroza (distrugerea celulelor) hepatica, in distrofia acuta
hepatica, coma hepatica grava si are semnificatie de indicator de leziune energetica
grava la nivel mitocondrial.
Lacticodehidrogenaza (LDH) este prezenta sub forma a 5 izoenzime: LDH1 LDH5.
Cresterile LDH total sunt nespecifice pentru afectiunea hepatica,
doar izoenzima LDH5 are o specificitate mai mare.
Ornitilcarbamiltransferaza (OCT) este o enzima specifica hepatica, activa in ciclul de
reactii biochimice ale organismului (ciclul Krebs). Aceasta enzima este un indicator
sensibil de leziune hepatica.
Utilizari
- pentru diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice
- determinari repetate in scopul stabilirii evolutiei spre cronicizare a hepatitelor virale
- valoare GPT evolueaza paralel cu GOT, dar cu valori mai mici, in afectiunile
datorate abuzului de alcool.
Valori crescute
Afectiuni hepatice :
- valorile extrem de ridicate sugereaza necroza activa a hepatocitelor (celule
hepatice). In hepatita acuta virala se inregistreaza cea mai mare crestere (de 20
pana la 100 de ori).
- o crestere si o scadere rapida sugereaza o afectiune biliara extrahepatica
- administrarea de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului biliar
sau colecistectomie in antecedente determina o crestere a LDH si mai ales a ASAT
dupa cateva minute. Apoi acesta se separa intr-un strat lichid, superior, care se
numeste ser si intr-un strat inferior, solid care este cheagul. Daca in eprubeta in care
s-a recoltat sangele se adauga o substanta anticoagulanta (prin care se impiedica
coagularea sangelui) atunci sangele nu se mai coaguleaza, dar se separa tot in doua
straturi: stratul superior, lichid constituit din plasma si stratul inferior, solid,
constituit din elementele celuare necoagulate.
Din aceste doua componente ser si plasma sanguina se vor efectua principalele
analize medicale biochimice si serologice. Din elementele celulare sanguine se
realizeaza analizele hematologice. Analizele hematologice cerceteaza numarul,
forma, caracteristicile si compozitia elementelor celulare ale sangelui.
Hematocritul
Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange.
Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu o
substanta antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care
se centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observa
separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior, format din globule
rosii, care constituie hematocritul.
Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (in
procente) fata de volumul total al sangelul din tubul de sticla.
Valori normale ale hematocritului:
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
- la copii 2-15 ani = 36-39%.
Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp
prin transpiratie, prin febra, prin varsaturi (deshidratare) precum si in boala care se
caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).
Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se
consuma multe lichide inainte de recoltarea sangelui. Hematocritul, alaturi de
numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea
unui diagnostic mai precis de anemie.
Hemoglobina
Culoarea rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii este data de o substanta
chimica care contine un pigment pe baza de fier, numit hemoglobina. Aceasta
substanta are capacitatea de a fixa oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care
apoi de a-l transporta in tot organismul, la celule.
Scaderea cantitatii de hemoglobina indica o anemie si acest fapt se datoreaza fie
reducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina, fie scaderii numarului de
globule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule rosii, dar acestea
contin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in asa-zisele anemii
hipocrome. Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care cu toate ca sangele contine
hemoglobina in limitele normale, anemia se datoreaza scaderii numarului de globule
rosii (hematii). Hemoglobina se exprima fie in procente la 100 ml sange, fie in grame
la 100 ml sange.
Valori normale ale hemoglobinei:
- la barbati = 13-16 g la 100 ml sange
- la femei = 11-15 g la 100 ml sange.
Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor)
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este nevoie de o picatura
de sange recoltata de la un deget sau din vena. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale ale numarului de globule rosii:
- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
O scadere sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica o
anemie, care trebuie tratata. Anemiile sunt produse de numeroasecauze: pierderi
mari de sange (hemoragii), boli infectioase acute si cronice, boli produse de paraziti,
intoxicatii cu diferite substante chimice, lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie
etc.
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se
intalneste in pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza),
boala rara.
Numaratoarea globulelor albe
Tehnica de numarare a globulelor albe (leucocite) este similara ca si in cazul
globulelor rosii, dar numarul leucocitelor din sangele uman este mult mai mic.
Valori normale ale numarului de globule albe:
- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub.
Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in infectiile acute cu
microbi sau paraziti, in infectiile cronice si in general in toate bolile insotite de febra.
Leucocitoza este un mijloc natural de aparare a organismului deoarece prin
mobilizarea unui numar mare de leucocite care au rolul de a ucide si fagocita
microorganismele patogene, organismul lupta impotriva infectiilor. Un numar foarte
crescut de leucocite peste 20.000/mm cub se intalneste atat in ale bolile sangelui
cat si in infectii deosebit de grave, peritonite, septicemii, etc.
Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste in unele infectii cu
virusuri, in anemii, organisme tarate fara capacitatea de a mai lupta impotriva
infectiilor, in imbolnavirea maduvei osoase structura responsabila cu producerea
acestora.
Formula leucocitara
Globulele albe din sange nu sunt toate la fel fiind foarte variate ca forma, structura si
functii. Dupa modul in care ele se coloreaza cu colorantii s-au descris mai multe
tipuri de globule albe, fiecare avand un anumit rol in organism si o semnificatie. In
cele ce urmeaza vom descrie numai patru tipuri de leucocite, dintre cele mai
importante, care se exprima in procente.
Polinuclearele sau granulocitele neutrofile
Reprezinta procentul cel mai mare de leucocite din sange.
Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile infectioase acute, de obicei
atunci cand creste si numarul de leucocite.
Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase cronice. Este o
scadere relativa prin cresterea procentului altor tipuri de leucocite.
Polinuclearele sau granulocitele eozinofile
Ssunt in procent crescut mai ales in bolile produse de paraziti si in bolile alergice.
Monocitele
Monocitele se gasesc crescute in bolile produse de virusuri si in unele boli de
sange.
Limfocitele
Limfocitele in procent mare se intalnesc in bolile cronice, in bolile virale si bolile de
sange.
Scaderea relativa a limfocitelor are loc in bolile care cresc numarul de granulocite
neutrofile.
Numaratoarea trombocitelor
Trombocitele cele mai mici elemente solide ale sangelui, au rolul important de a
produce coagularea (inchegarea) sangelui. In caz de hemoragie, prin leziuni ale
vaselor sanguine, trombocitele se aduna in gramezi si contribuie, pe langa alte
mecanisme la formarea cheagului si inchiderea ranii si deci la oprirea hemoragiei.
Valori normale ale trombocitelor: 150 000-300 000/mm cubi.
Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune la
sangerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici. De aceea, inainte de
orice operatie, se recomanda numaratoarea trombocitelor.
Din contra, cresterea numarului de trombocite, peste 400 000 poate predispune
coagularea accentuata a sangelui chiar in interiorul corpului, impiedicand circulatia in
vase, cu producerea de cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vasculare
cerebrale, etc.
Timpul de coagulare (T.C.)
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau
in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se
recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.
Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu
intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui
putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in
unele infectii microbiene.
Timpul de sangerare (T.S.)
Este o analiza care se efecteaza tot in scopul cercetarii puterii de coagulare a
sangelui. Analiza nu se face pe lama, in afara corpului ci chiar pe organismul
omului. Cu un ac se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de
sange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai
sangereaza.
Valori normale ale timpului de sangerare: 3-4 minute.
Prelungirea T.S. indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu
tendinta la hemoragie.
Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmei
Analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in coagularea sangelui mai ales
dupa tratament cu substante anticoagulate (trompostop, heparina, etc.). Depasirea
dozei acestor medicamente poate scadea capacitatea de coagulare a sangelui, fapt
ce predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se exprima in timpul necesar pentru
coagularea plasmei, dupa ce i s-a adaugat o cantitate de calciu.
Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.
Timpul Quick sau timpul de protrombina
Exploreaza capacitatea de coagulare a sangelui. Intr-o eprubeta peste plasma
bolnavului se adauga un reactiv special si se cronometreaza timpul, in secunde,
necesar pentru coagularea plasmei. Rezultatele se mai dau si in procente de
activitate a protrombinei.
Valori normale ale timpului Quick: 12-15 secunde sau 80-100%.
Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, boli
de ficat), in lipsa vitaminei k, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cu
aspirina, salicilati, etc.
In afara de analizele mentionate, in vederea stabilirii mai precise a cauzelor care
perturba coagularea sangelui, medicul mai poate recomanda si alte analize. Toate
aceste analize sau probe de coagulare a sangelui se fac cand se suspecteaza
diferite boli in care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce predispune la
hemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de trombi in vasele
sanguine. De asemenea, aceste analize se mai fac si inaintea operatiilor chirurgicale,
pentru a se stabili daca nu exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezinta
sangerari repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii), etc., precum
si la bolnavii sub tratament cu medicamente anticoagulante pentru a urmari efectul
acestora.
Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor (VSH)
Este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii de a
sedimenta, de a se depune intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a
fost amestecat cu o substanta anticoagulanta. VSH se deosebeste de hematocrit prin
faptul ca sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii,
fara ca sa fie centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple
cu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa
cum deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de
plasma separata intr-o ora si in doua ore.
Valori normale ale vitezei de sedimentare a hematiilor:
- la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
- la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
- la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat scade inaltimea stratului inferior
compus din globule rosii, cu atat valoarea VSH este maicrescuta, mai mare.
Cresterea VSH se intalneste in numeroase boli. Din aceasta cauza, o crestere a
VSH nu este specifica si nu poate pune un diagnostic de boala ci arata medicului ca
undeva in organism exista o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa
sau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani,
etc.).
VSH este o analiza de orientare si numai medicul se pricepe sa caute dintre sutele
de cauze pe cea care a produs cresterea peste normal a valorii VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsa
altor simptome de boala. In acest caz, repetarea analizei dupa doua saptamani este
absolut necesara. Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isi
poate da seama si de evolutia bolii. Dar VSH poate creste si in unele conditii
fiziologice, asa cum s-a constatat la femei in perioada menstruala sau dupa luna a
patra de sarcina, ori la persoanele mai in varsta. Exista si persoane care
toata viata au VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala constitutional. Totusi cresteri foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toate
infectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele
boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale, etc.
Analiza grupelor de sange
Globulele rosii (eritrocitele) din sangele uman difera din punct de vedere imunologic.
Ele se deosebesc de la o persoana la alta prin prezenta sau absenta unor substante
chimice speciale, care se regasesc atat pe suprafata eritrocitelor cat si in serul
sanguin. Pe baza acestor deosebiri in compozitia sangelui, oamenii au fost impartiti
in mai multe grupe sanguine. Dar in mod obisnuit, in laborator se analizeaza numai
doua sisteme de grupe sanguine sistemul OAB si sistemul RH.
Sistemul OAB
Sistemul OAB cuprinde patru grupe sanguine. Cu exceptia grupei 0(1) globulele rosii
contin o substanta cu rol de antigen numita aglutinogen. Pe de alta parte, serul
oamenilor, cu exceptia grupei AB(IV), contine alta substanta cu rol de anticorpi
(aglutinina). Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea in contact a antigenelor
A si B cu aglutininele respective (anti-A si anti-B) produce aglutinarea (alipirea una
de alta) globulelor rosii.
Este deci foarte important ca atunci cand se fac transfuzii de sange sa nu se
intalneasca antigenul A cu anticorpii anti-A si antigenul B cu anticorpii anti-B.
Sangele persoanelor din grupa sanguina 0(I) neavand antigene (aglutinogene) i s-a
spus si gange de grupa zero (0). De aceea aceste persoane au fost numite donatori
universali de sange, pentru ca sangele lor poate fi donat la subiectii care poseda
alte grupe sanguine de sange, fara teama de a se produce accidente de transfuzie.
Iar persoanele care apartin grupei de sange AB (IV) neposedand in serul lor anticorpi
(aglutinine) care sa se uneasca cu aglutinogenele, pot primi sange de la subiectii cu
alte grupe de sange, de aceea au fost numiti primitori universali de sange.
Stabilirea grupelor sanguine este necesara pentru a se putea sti in cazuri de boli si
accidente grave, ce grupa de sange are bolnavul sau accidentatul pentru a i se face
transfuzia cu sange din grupa potrivita. Transfuzia sanguina facuta cu sange
nepotrivit cu grupa persoanei tratate poate produce accidente grave de transfuzie.
Grupa sanguina cea mai intalnita la noi in tara este AII urmata in ordine
descrescatoare de 0I, BIII si ABIV.
Grupele umane sanguine in sistemul OAB
Denumire
Prezent
Prezent
a
a anigenului
a anticorpilor
grupei sanguine pe globulele
in ser
rosii
0 sau I
Nu are
Anti-A si
Anti-B
De la
cine se
poate primi
sange
Num
ai de la
grupa 0
La
cine se
poate da
sange
La
toate
grupele
(donator
A sau II
Anti-B
De la
grupa 0 si A
B sau III
Anti-A
De la
grupa 0 si B
AB sau IV
A si B
Nu are
universal)
Num
ai la grupa A
si AB
Num
ai la grupa B
si AB
Num
ai la grupa
AB
De la
toate
grupele
(primitor
universal)
Toate persoanele au obligatia sa aiba trecuta grupa sanguina pe cartea de identitate,
pe carnetul de conducere auto sau pe pasaport.
Deoarece grupele de sange se mostenesc de la parinti si nu se schimba in timpul
vietii, in unele cazuri se poate stabili paternitatea unui copil. Dar pentru aceasta este
necesara si analiza altor grupe sanguine, lucru foarte dificil care se face numai in
laboratoare specializate in filiatie. Desi s-au facut unele speculatii, stiinta nu a
dovedit ca ar exista anumite calitati sau defecte ale oamenilor in legatura cu
apartenenta lor la o grupa sau alta de sange.
Sistemul Rh
Sistemul Rh - prescurtarea Rh provine de la o specie de maimute (Rhesus) la care sa descris prima data factorul Rh. Pe baza sistemului Rh, globulele rosii umane au fost
impartite in doua tipuri: cele care poseda antigenul sau factorul Rh (Rh pozitive) si
cele care nu poseda acest antigen (Rh negative). Persoanele care au acest factor in
sange se numesc Rh pozitive si reprezinta circa 85% din populatie, iar restul
persoanelor de 15% care nu au acest factor se numesc Rh negative. In mod normal
nu exista anticorpi (aglutinine anti-Rh) in serul uman care sa aglutinizeze propriile
globule rosii ale persoanelor Rh pozitive. Deoarece globulele rosii ale persoanelor Rh
negative nu contin factor Rh, sangele acestora poate fi transfuzat la persoanele Rh
pozitive fara nici o teama, caci lipsind factorul Rh, nu pot lua nastere nici anticorpii
(aglutinina anti-Rh). Dar in cazul unei transfuzii cu sange de la o persoana Rh
pozitiva, la o persoana Rh negativa, in corpul acestei persoane se produc in mod
artificial anticorpi anti-Rh, care cu ocazia unei a doua transfuzii cu sange Rh pozitiv,
produc aglutinarea globulelor rosii ale donatorului, cu complicatii grave. Acelasi lucru
se poate intampla si cand o femeie Rh negativa este insarcinata, copilul fiind Rh
pozitiv.
Cu ocazia sarcinii, a nasterii, a avortului, sangele copilului trece prin placenta in
sangele mamei dand nastere la anticorpi anti-Rh. Iar in timpul celei de-a doua sarcini
acesti anticorpi ai mamei se combina cu globulele rosii ale fatului pe care le distruge
(hemoliza), provocandu-i icter si anemie grava. Daca si mama si sotul sunt Rh
negativi nu este nici un pericol pentru copil.
De asemenea, daca ambii soti sunt Rh pozitivi nu se produc anticorpi anti-Rh si daca
nu exista nici un fel de urmari neplacute pentru copil. O mama Rh negativa care are
un sot Rh pozitiv poate da nastere unui copil Rh pozitiv in 85% din cazuri si unui
copil Rh negativ in 15% din cazuri. Daca copilul este Rh negativ, ca si mama, nu are
nici o importanta pentru nasterile urmatoare. Dar daca copilul este Rh pozitiv (ca si
tatal) atunci el poate cu ocazia primei nasteri sa-si imunizeze mama (Rh negativa) cu
anticorpi anti-Rh ca si in cazul unei transfuzii cu sange Rh pozitiv. In acest caz, copiii
Rh pozitivi nascuti ulterior vor avea de suferit de complicatiile amintite. De aceea,
toate femeile gravide trebuie sa-si faca analiza pentru factorul Rh, iar in cazul in care
ele sunt Rh negative trebuie sa-si faca Rh-ul si sotii. Daca sotii sunt Rh pozitivi,
atunci ele sunt luate in evidenta pentru observatie si tratament in vederea
preintampinarii complicatiilor ce ar putea apare la copii. Tot in scopul preintampinarii
acestor complicatii se determina Rh-ul la fetele care urmeaza sa faca transfuzie de
sange. Daca ele sunt Rh negative trebuie sa primeasca un sange identic. Pentru ca
daca primesc sange Rh pozitiv ele vor forma anticorpi anti-Rh, care vor actiona
asupra copilului atunci cand vor fi gravide. In unele situatii, mama Rh negativa cu
copil Rh pozitiv poate avea anticorpi anti-Rh nu numai in sange ci si chiar in lapte, in
acest caz se contraindica alaptarea copilului.
facuta fie in eprubeta, fie pe pielea omului. Aceste analize se fac pentru descoperirea
acelor boli la care nu este posibil sa se puna in evidenta angentul patogen cauzator
de boala (microb, virus etc.) din anumite motive, dupa cum urmeaza. Uneori
bolnavul vine prea tarziu la laborator, dupa ce microbul a disparut din organism, fie
dupa o vindecare naturala, fara tratament, fie dupa o vindecare in urma
tratamentului cu antibiotice, de exemplu: febra tifoida, infectii cu streptococ,
brucelorza, tifosul exantematic si alte boli. Microbul poate sa dispara de la locul de
intrare si se localizeaza in diferite organe din corp, asa cum se intampla in sifilis. In
bolile produse de virusuri (gripa, pojarul, oreionul, poliomielita, hepatita etc.)
acestea cerceteaza urmele lasate de boala, adica anticorpii. In toate aceste cazuri,
diagnosticul de laborator se poate pune retrospectiv dupa ce a trecut boala, prin
cautarea in sange a anticorpilor care au fost produsi in organism sub influenta
agentilor patogeni. Analizele imunologice se fac pentru diagnosticarea urmatoarelor
boli:
Sifilisul
Dupa 4-5 saptamani de la infectie, anticorpii produsi de spirocheta sifilisului se pot
pune in evidenta cu ajutorul uneia sau a mai multor reactii: reactia BordetWassermann, ractia V.D.R.L., reactia Meinicke, reactia Kline, reactia Kahn si
altele.
In cazul in care in ser exista anticorpii sfilitici, se spune ca analizele au iesit
"pozitive" iar in absenta anticorpilor analizele sunt socotite "negative". In raport de
cantitatea de anticorpi gasita, rezultatul se noteaza cu unul pana la 4 plusuri (cruci).
Analizele de mai sus nu sunt totdeauna specifice pentru sifilis; in unele cazuri pot
apare analize pozitive si in alte boli. Cand se intalnesc astfel de situatii se fac analize
suplimentare, specifice pentru sifilis, asa incat laboratorul poate preciza daca este
vorba sau nu de aceasta boala. Daca un bolnav cu sifilis, se trateaza corect cu
antibiotice de la primele simptome de boala (atunci cand apare sancrul sifilitic pe
organele genitale), cantitatea de anticorpi sifilitici din ser scade rapid sau anticorpii
pot chiar sa dispara din sange, dupa 2-3 luni de tratament. Insa daca boala este
descoperita si tratata prea tarziu (dupa luni sau ani de la infectie) atunci si disparitia
anticorpilor din sange se face incet, in timp de luni sau ani. Chiar daca spirochetele
dispar din corp dupa tratamentul cu antibiotice, anticorpii sifilitici mai persista mult
timp in sange. In unele cazuri, cand sifilisul a atins si sistemul nervos, cercetarea
anticorpilor sifilitici se face si din lichidul cefalorahidian extras din sira spinarii.
Persoanele cu analize "pozitive" care sunt casatorite sunt obligate sa-si duca la
laborator si partenerul pentru a i se face analiza de depistare a anticorpilor
sifilitici.
Reumatismul
Este produs (printre alte cauze) si de catre infectia cu streptococ. Anticorpii produsi
de streptococ se pot depista in sange dupa circa 2 saptamani de la infectia
streptococica unde persista timp de 3-6 luni de la infectie.
Reactia ASLO
Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care se
numesc antistreptolizine. Rezultatele se exprima in unitati ASLO/ml ser.
Valori normale: 166-200 U/ml
O reactie pozitiva cu valori de peste 300 U/ml arata ca in trecutul apropiat la
bolnavului a fost o infectie cu streptococ, fie in gat, nas fie in alta parte a corpului,
Este o boala care se ia de la animalele bolnave, mai ales de catre persoanele care
lucreaza in zootehnie. Pentru depistare se fac reactiile Wrigh si Huddleson. Aeste
analize sunt singurele care pot stabili diagnosticul de boala pentru ca microbul
burcelorzei nu se poate depista totdeauna. Omul sanatos nu poseda in sange
anitocorpi ai brucelozei. Analizele sunt considerate pozitive cand tirul reactiei Wright
depaseste 1/100, iar cel al reactiei Huddleson 1/200.
Bolile virale
La aceste boli diagnosticul serologic se pune pe baza prezentei anticorpilor specifici in
ser. Dar aceste analize se fac numai in spitalele de boli infectioase si in institutele de
cercetare. Pentru depistarea bolilor virale se folosesc urmatorele analize: reactia
de hemaglutinare (HA), reactia de fixare a complementului (RFC) si reactia de
seroneutralizare (RSN). Cu ajutorul acestor reactii serologice se poate pune
diagnosticul de gripa, de rujeola, de oreion, de poliomielita, etc. Ca laboratorul sa
poata preciza diagnosticul de boala virala este necesar sa analizeze de doua ori serul
bolnavului: la inceputul bolii si dupa 7-10 zile, pentru a
constata cresterea concentratiei de anticorpi. Aceste analize se mai fac si pentru
cercetarea anticorpilor care iau nastere in organismul omului dupa diferitele vaccinari
(contra gripei, rujeolei, poliomielitei, etc.) in vederea aprecierii eficientei vaccinarilor.
O analiza curenta care se face pentru diagnosticul hepatitei virale le tip B este aceea
care depisteaza antigenul Australia (Ag Au). Se cunoaste ca exista cel putin doua
tipuri de hepatita virala, produse de virusul de tip A si respectiv de tip B.
- tipul A de virus este transmis omului pe cale orala (apa, alimente, maini
nespalate) si produce o hepatita cu caracter epidemic si cu o perioada
de incubatie scurta, de 2-6 saptamani. Acest tip de hepatita nu se poate diagnostica
imunologic deoarece bolnavii nu poseda in sange antigen Australia.
- tipul B de virus este transmis omului prin injectii, transfuzii, operatii, pe cale
genitala si probabil pe cale orala. Hepatita produsa de acest virus se intalneste sub
forma de cazuri izolate si are o perioada lunga de incubatie (2-6 luni). Acest tip de
hepatita se poate diagnostica cu ajutorul laboratorului cautand in singele bolnavului
antigenul Australia sau antigenul hepatitei B (Ag HB), care se crede ca este chiar
virusul hepatitei virale tip B.
Trebuie mentionat ca acest antigen se gaseste nu numai in hepatita virala
cu icter (galbinare) ci si in hepatita fara icter, fapt care ajuta la stabilirea
unui diagnostic si tratament prococe. In unele cazuri antigenul Australia apare in
sangele bolnavilor chiar inainte de aparitia primelor semne de boala, situatie care, de
asemenea, ajuta la punerea unui diagnostic precoce. Dupa vindecarea fazei acute a
hepatitei, la marea majoritate a bolnavilor, antigenul Australia dispare din sange.
Persistenta acestui antigen in sangele bolnavului, mai multe luni dupa vindecarea
clinica, presupune ca hepatita nu este vindecata din punctul de vedere al
laboratorului si ca boala poate trece in hepatita cronica. Trebuie stiut ca exista si
bolnavi de hepatita virala acuta tip B, la care nu se poate pune in evidenta antigenul
Australia. In concluzie, cercetarea antigenului Australia este importanta pentru:
- diagnosticarea unei hepatite virale acute sau cronice de tip B
- constatarea momentului in care AgAu au disparut din sange (vindecarea bolii)
- depistarea persoanelor chiar sanatoase care poarta virusul in sange acestea
prezinta riscul de a transmite si raspandi hepatita virala la alti oameni
- depistarea AgAu la subiectii care doneaza sange; persoanele care poseda AgAu nu
pot fi donatori pentru ca sangele lor poate provoca hepatita de transfuzie la
persoanele care primesc acest sange.
Bolile parazitare
Virusul citomegalic
Virusul citomegalic poate determina malformatii la fat. Infectia cu virusul citomegalic
este mai putin investigata comparativ cu celelalte infectii congenitale. Totusi trebuie
mentionat faptul ca virusul citomegalic poate determina malformatii la fat la fel ca si
virusul rubeolic. Infectia cu virusul citomegalic este foarte raspandita in randul
populatiei dar s-a demonstrat ca numai infectia primara, survenita in cursul sarcinii si
nu reactivarile unei infectii deja existente, prezinta risc asupra fatului. De aceea,
daca pre-conceptional pacienta prezinta anticorpi de tip IgG in absenta anticorpilor
de tip IgM (situatia cea mai frecvent intalnita) nu exista nici un risc la viitoarea
sarcina.
Efectuarea unui screening corect pre-conceptie ar trebui sa faca parte obligatoriu din
acest proces de pregatire, pentru a diagnostica din timp anumite afectiuni si a evalua
posibilitatea unor complicatii ce ar putea surveni pe parcursul sarcinii. Efectuarea
anumitor investigatii de laborator in perioada dinaintea sarcinii scuteste viitoarele
mame de ingrijorari inutile in timpul sarcinii. In primul rand este foarte important sa
existe o evaluare corecta a riscului de infectii congenitale.
Printre alte analize curente recomandate a fi efectuate pre-conceptie se numara
si hemograma, utila in special pentru diagnosticarea anemiilor (cel mai frecvent a
anemiei feriprive, a betatalasemiei minor sau a altor hemoglobinopatii). Efectuarea
grupului sanguin si a factorului Rh la ambii parteneri este foarte importanta pentru a
evalua riscurile de incompatibilitate. Aceste analize de laborator efectuate inainte de
a avea o sarcina nu au rolul de a crea "panica" viitoarelor mame, ci au rolul de a le
informa pentru a preveni si trata posibile afectiuni cu repercusiuni asupra starii de
anatate a cuplului, dar mai ales asupra sanatatii unui viitor copil.
Sursa: www.copilul.ro
Sifilisul
Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) trebuie efectuata obligatoriu pre-conceptie la
ambii parteneri. Sunt foarte frecvente cazurile de sifilis secundar depistate
intamplator cu ocazia efectuarii serologiei la angajare sau
prenuptial. Treponema pallidum - agentul etiologic al sifilisului poate
traversa placenta si afecta fatul dupa saptamana 20 de sarcina.
Infectia cu HIV
Serologia pentru HIV ar trebui efectuata la ambii parteneri, bineinteles cu acordul
acestora.
Infectia cu Chlamydia trachomatis
Infectiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu
transmitere sexuala. Printre complicatiile ce se pot instala in lipsa tratamentului
adecvat se numara si avortul spontan. Din acest motiv diagnosticul precoce, inainte
de conceptie si tratarea corecta a ambilor parteneri previne aparitia acestor
complicatii. Uneori, o infectie cronica cu Chlamydia trachomatis constituie cauza
infertilitatii pentru care un cuplu solicita consult medical. Pentru diagnosticarea
infectiilor cu Chlamydia se poate recurge la teste serologice sau la detectarea directa
Generalitati
Aceste analize se fac cu scopul de a pune in evidenta o serie de microbi, care pot
cauza infectii acute si cronice. Deoarece microbii sunt "fiinte" prea mici pentru a
putea fi vazuti cu ochiul liber, ei se pun in evidenta prin doua metode si anume:
- prin examinarea lor la microscopul optic care poate mari pana la 1500 de ori
sau cel electronic care mareste de cateva zeci de mii de ori. Microbii vazuti
la microscop au dimensiuni foarte mici, de 1-10 microni, un micron fiind a mia parte
dintr-un milimetru. Ei au diferite forme: punct (coci), betisor (bacili), spirale
(spirochete), virgula (vibrioni). Cocii se aseaza de obicei in gramezi (stafilococi) sau
in siruri (streptococi).
- prin cresterea microbilor pe medii de cultura adica pe niste substante
hranitoare speciale, lichide si solide. Cand microbii cresc pe mediile lichide, ei tulbura
mediul, asa cum se intampla in cazul fermentarii vinului de catre microorganisme. Pe
mediile solide, care se prepara in niste cutii de sticla, acoperite, microbii cresc
formand fiecare cate o colonie ce contine miliarde de microbi rezultati din inmultirea
microbilori initiali.
Microbii saprofiti se gasesc in mod obisnuit in organele omului care comunica cu
mediul exterior. Ei nu sunt periculosi pentru om si in unele cazuri sunt chiar necesari
pentru ca prezenta lor previne instalarea unor microbi mai periculosi. In
tubul digestiv exista microbi saprofiti care ajuta la digerarea resturilor alimentare sau
care fabrica vitamine necesare organismului. Totusi, in unele situatii de slabire a
rezistentei organismului, unii din acesti microbi saprofiti pot deveni agresivi si
invadand diferite organe ale corpului, produc stari de boala.
Microbii patogeni - cauzeaza boala, ei nu se gasesc in mod normal in corpul omului
ci patrund in organism cu diferite ocazii.
Cercetarea microbilor se face in toate secretiile si excretiile normale sau patologice,
in orice produs provenit din organismul omului: sange, urina,
materii fecale, bila, sputa, secretii provenite din gat, urechi, organe genitale, etc. In
toate aceste produse se gasesc milioane de microbi de diferite specii, dar laboratorul
foloseste o serie de metode pentru a depista numai pe acei microbi patogeni
cauzatori ai bolilor.
Analiza microbilor din sange (hemocultura)
Aceasta analiza se face in bolile infectioase, in bolile cu stari febrile prelungite, in
bolile cronice in care nu s-au depistat microbi prin alte metode. Analiza se face
numai in spital si ajuta la descoperirea febrei tifoide, a febrelor paratifoide, a
endocarditei si septicemiei, provocate de o serie de microbi: stafilococi, streptococi,
sau la RMN. Sunt frecvente situatiile in care foarte multe simptome sunt insotite de
explorari in limitele normalului, desi pacientul are o boala mai mult sau mai putin
serioasa. Exista explicatia acestui fenomen, dar ar lua mult prea mult timp postarea
ei aici.
Ascita (lichid in burta):
Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, electrocardiograma,
radiografie pulmonara.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, proteine totale in sange, albumina
din sange, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, proteine in urina,
paracenteza (scoaterea unei cantitati de ascita) cu examinarea ascitei.
1.
Astenie (oboseala):
Balonare:
Ciroza hepatica:
Creatinina marita?
Diaree:
1.
Ecografie abdominala.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen
sumar de urina.
1.
Dureri in lomba:
Dureri in piept:
1.
Expectoratie cu sange:
Rectoscopie
Examen coproparazitologic
1.
Greata:
Hepatita cronica:
Scaune cu sange:
Scadere in greutate:
Tuse:
Antibiograma si autovaccinul
Antibiograma
Scopul analizelor bacteriologice nu este numai de a descoperi microbii cauzatori
de boli ci si de a stabili daca acesti microbi pot fi distrusi de catre unele substante
chimice sau de catre antibiotice. Analiza care testeaza in laborator antibioticul la
care este sau nu sensibil un microb cauzator de boala se numeste antibiograma. In
raport de rezultatul antibiogramei, medicul stabileste cel mai indicat sau cele mai
indicate antibiotice in vederea tratamentului bolii. Tehnica antibiogramei este simpla.
Pe o cutie de sticla care contine un mediu de cultura solid se insamanteaza microbii
care au fost izolati din produsul biologic al bolnavului. La suprafata mediului,
peste microbi, se aplica tablete de antibiotice care contin o cantitate cunoscuta de
substanta. Apoi dupa ce mediul este tinut 12-18 ore la 37C, timp necesar pentru
dezvoltarea microbilor, se stabileste la ce antibiotic este sensibil sau rezistent
Patologic
Artroscopia
Artroscopia este efectuata, de obicei, de un specialist ortoped. Pacientul va fi rugat
sa isi lase de-o parte bijuteriile si sa imbrace un halat de spital. Se va administra si
un sedativ usor inainte de examinare pentru o mai buna relaxare. Pielea din jurul
incheieturii va fi barbierita.
Daca este necesara anestezia generala aceasta va fi administrata de
un medic anestezist. Astfel pacientul va fi inconstient in timpul examinarii. Frecventa
cardiaca si tensiunea arteriala precum si frecventa respiratorie in timpul procedurii
vor fi urmarite monitorizate. Daca se va folosi un anestezic local acesta va fi injectat
in piele la nivelul articulatiei. In acest caz pacientul nu isi va mai simti membrul
respectiv, va fi somnoros si putin ametit, dar va ramane constient.
Patologic
Bilirubina
Prin dozarea bilirubinei se intelege masurarea cantitatii de bilirubina din sange.
Valori normale
Valorile normale pot varia de la un laborator la altul.
Valorile bilirubinei la adulti
Bilirubina totala
Bilirubina directa
Bilirubina indirecta (Bilirubina totala minus bilirubina directa)
0.31.0 (mg/dL)
0.10.3 mg/dL
0.20.7 mg/dL
Intre 49 si 72 de ore
Mai mare de 72 de ore
Nota: Un prematur sau un nou nascut bolnav cu nivele ale bilirubinei sub cele din
tabel poate necesita tratament.
Adultii ar trebui sa evite sa manance si sa bea cu 4 ore inainte de recoltarea sangelui
pentru dozarea bilirubinei. Pentru copii nu este necesara o anume pregatire. Inainte
de recoltare trebuie ca persoana in cauza sa discute cu medicul despre necesitatea
acestei examinari, despre riscurile aferente, despre cum se va desfasura aceasta
investigatie si ce pot indica rezultatele.
Prelevare sangelui la nou-nascut
Pentru prelevarea sangelui de la nivelul calcaiului se foloseste un tub mic si se lasa
sa picure in acest tub cateva picaturi de sange. Pielea la locul punctiei este
dezinfectata si se punctioneaza cu un ac mic, apoi cateva picaturi sunt captate in
tubul respectiv. Cand a fost colectata o cantitate corespunzatoare de sange se
opreste sangerarea prin aplicarea unui tampon si se face staza pe locul respectiv iar
apoi este aplicat un bandaj usor.
Recoltarea dintr-o vena
Asistenta medicala va aplica un garou (banda elastica) la nivelul bratului pentru a
opri temporar fluxul sangvin spre venele situate sub nivelul garoului. Acest lucru face
posibila o mai buna vizualizare a venelor si usureaza introducerea acului, deoarece
venele situate sub garou devin mai largi si nu se sparg usor.
Locul unde va fi introdus acul va fi sterilizat cu alcool si apoi se va introduce acul in
vena. Trebuie sa fie pregatit inca un ac de rezerva in caz ca primul nu a fost corect
introdus sau din vena respectiva nu vine suficient sange. Dupa ce acul a fost corect
introdus in vena se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acest
tub. Uneori trebuie sa se recolteze in mai multe recipiente.
Atunci cand a fost recoltat suficient sange, garoul poate fi desfacut. Apoi este aplicat
un tampon si acul se retrage usor. Se apasa pe locul respectiv, pentru a opri
sangerarea, pentru cateva minute si apoi este aplicat un mic bandaj.
Dozarea bilirubinei este folosita:
- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cum
ar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate au
produs leziuni la nivelul ficatului
- in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate aparea
in litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumori
pancreatice sau in cazul altor afectiuni
- in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele
rosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut
- pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament.
Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateaza
icterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si de
o transfuzie sangvina.
Dozarea bilirubinei este folosita:
- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cum
ar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate au
Biochimia organismului
Cunoasterea fenomenelor biochimice care au loc in timpul efortului fizic prezinta o
importanta deosebita in procesul de practicare stiintifica a culturii fizice si sportului.
Orice activitate sportiva presupune un efort mai mic sau mai mare, care implica un
consum suplimentar de energie fata de cel solicitat in cadrul proceselor vitale
normale, asa numitul metabolism bazal. Metabolismul bazal, numit si metabolismul
energetic de repaus reprezinta bilantul energetic al unui organism aflat in repaus
complet la o temperatura mare ambianta de 20 grade C dupa un post de 12-18 ore.
Metabolismul bazal (MB) se exprima prin numarul de calorii degajate pe metru patrat
de suprafata corporala timp de o ora. El variaza in functie de sex si varsta, avand
valori mai mari la barbati fata de femei si la tineri fata de varstnici. MB se refera
numai la energia necesara pentru intretinerea activitatii vitale in stare de repaus
absolut, dar numeroase conditii pot mari consumul energetic. Travaliul muscular,
chiar daca este foarte redus face sa creasca MB cu 20-60%, un efort moderat
produce o crestere de 100-200%, iar un efort fizic intens are ca rezultat o crestere
de 10-20 ori a necesarului de energie. Datorita reactiilor de asimilare si a miscarii
organelor din tubul digestiv, alimentatia provoaca si ea o crestere a consumului
energetic. Temperatura poate produce si ea un consum alimentar de energie, fie ca
este vorba de lupta impotriva temperaturilor coborate prin contractii musculare care
degaja caldura, fie ca e vorba de neutralizarea temperaturilor ridicate
prin transpiratie. In urma unui efort care depaseste MB se produce lucru mecanic ce
poate fi masurat in kilogram-metri pe minut (Kgm/min). Un sportiv poate efectua un
efort de 110 Kgm/s timp de citeva secunde (8-10) sau de 1500-1700 Kgm/min timp
de aproape o ora. In acelasi timp, un organism tanar, sanatos, dar fara un
antrenament prealabil poate produce, destul de dificil, un lucru mecanic de numai
700-800 Kgm/min timp de 20-30 minute. Prin compararea acestor valori se poate
pune in evidenta foarte usor deosebirea dintre capacitatea de efort a organismelor
antrenate si neantrenate si se releva importanta antrenamentului si a obisnuintei de
a efectua efort fizic, indispensabile pentru realizarea oricarei performante sportive.
sau ibuprofen, daca pacinetul simte vreo durere cand ajunge acasa. Zona trebuie
pastrata uscata pentru 24 de ore.
Medicul trebuie contactat daca apar sangerari, roseata, cresterea in volum
sau febra mai mare de 38 de grade celsius in zilele imediat urmatoare.
Aspiratia cu ac fin e o metoda de a colecta celule din tesutul mamar (san), ficat,
cavitate bucala (gura), ganglioni limfatici, organe genitale, tract
respirator sau tiroida pentru a cauta semne de cancer, infectie sau alte maladii. Un
specialist introduce un ac fin intr-un nodul si extrage o mostra de celule sau de fluid.
Materialul e apoi examinat la microscop.
Aspiratia cu ac fin poate fi singurul test care poate preciza natura canceroasa a unui
nodul; totusi in unele cazuri se pot folosi si alte tehnici, cum ar fi biopsia cu
prelevare de tesut sau biopsia chirurgicala. In biopsia prelevare de tesut, medicul
introduce un ac mai gros decat cel pentru biopsia aspirativa cu ac fin, cu
anestezierea in prealabil a zonei biopsiate. Se extrage astfel o sectiune de tesut si nu
doar cateva celule. Intr-o biopsie chirurgicala, medicul foloseste un bisturiu pentru a
indeparta o mostra de tesut.
Ce este biopsia aspirativa cu ac fin ?
Aspiratia cu ac fin e o metoda de a colecta celule din tesutul mamar (san), ficat,
cavitate bucala (gura), ganglioni limfatici, organe genitale, tract
respirator sau tiroida pentru a cauta semne de cancer, infectie sau alte maladii. Un
specialist introduce un ac fin intr-un nodul si extrage o mostra de celule sau de fluid.
Materialul e apoi examinat la microscop.
Aspiratia cu ac fin poate fi singurul test care poate preciza natura canceroasa a unui
nodul; totusi in unele cazuri se pot folosi si alte tehnici, cum ar fi biopsia cu
prelevare de tesut sau biopsia chirurgicala. In biopsia prelevare de tesut, medicul
introduce un ac mai gros decat cel pentru biopsia aspirativa cu ac fin, cu
anestezierea in prealabil a zonei biopsiate. Se extrage astfel o sectiune de tesut si nu
doar cateva celule. Intr-o biopsie chirurgicala, medicul foloseste un bisturiu pentru a
indeparta o mostra de tesut.
Biopsia sanului
O biopsie consta in prelevarea de tesut din glanda mamara ce urmeaza a fi analizat
la microscop pentru a verifica daca este vorba de un cancer la san.
limfatici de la acest nivel au fost afectati. Daca este cazul va fi extirpata o parte din
ganglionii limfatici sau toti ganglionii din axila. Acest lucru poate cauza aparitia
unui edem important la nivelul bratului pe partea cu axila (limfedem)
- biopsia santinela a unor ganglioni limfatici poate fi facuta in loc de extirparea
tuturor ganglionilor. Astfel nu mai exista riscul aparitiei limfedemului la nivelul
bratului. Inainte de efectuarea biopsiei santinela se face un test pentru a vedea care
ganglioni sunt afectati. Un marker radioactiv este introdus acolo unde se afla tesutul
canceros si un aparat special preia imagini de la nivelul ganglionilor limfatici.
Culoarea albastra poate fi folosita in biopsia santinela. Primul nod limfatic afectat
este numit ganglion santinela. Acesti ganglioni sunt primele zone in care se
raspandeste cancerul. Se poate ca pacientei sa ii ramana, pentru cateva zile,
culoarea albastra pe piele. Urina poate avea culoarea verde 24 de ore. Tesutul din
jurul ganglionilor este extirpat si examinat apoi la microscop pentru a vedea daca
exista celule canceroase. Daca in ganglionii santinela exista celule canceroase,
acestia vor fi extirpati pentru a limita extinderea cancerului.
Biopsia de san consta in prelevarea de tesut din glanda mamara care apoi va fi
analizat la microscop pentru a verifica daca este vorba de un cancer la san.
O biopsie de san este indicata in momentul cand, la mamografie sau la ecografie, a
fost descoperita o tumora sau cand la examenul clinic este descoperit un nodul.
Exista multiple cai prin care se poate face o biopsie de san. O portiune de tesut este
analizata la microscop pentru a vedea daca se descopera celule canceroase:
- aspiratie pe ac fin: metoda consta in inteparea cu un ac mic a pielii pana la nivelul
tumorii si recoltarea tesutului ce se va analiza la microscop. Aspiratia poate fi
necesara pentru a vedea daca este vorba de o formatiune solida sau una lichida
(un chist). Daca este vorba de un chist acesta va disparea dupa ce lichidul a fost
extras. Daca nu este lichid, un alt tip de biopsie este necesara
- biopsie prin punctie; utilizeaza un ac special-trocar. Acul strapunge pielea si ajunge
la nivelul tumorii si preleveaza tesut cam de marimea unei penite de stilou. Un astfel
de tip de biopsie poate fi facuta folosind un aparat de suctiune care extrage intr-un
mod bland o portiune mai mare de tesut de la nivelul tumorii
- biopsia ghidata ce se foloseste in cazul unei formatiuni care nu se simte
la palpare dar este vazuta de mamografie sau de ecografie. Este folosit un anumit tip
de raze X care gasesc zona ce trebuie biopsiata. Se va face o mica incizie la
nivelul sanului si acul va fi ghidat radiologic pentru a lua biopsie din tumora
respectiva. Acest tip de biopsie nu se potriveste tuturor tipurilor de tumori de san
- biopsie deschisa ce se realizeaza printr-o incizie la nivelul sanului si se va preleva o
portiune de tesut sau intreaga formatiune tumorala. Daca medicul nu poate palpa
formatiunea tumorala va fi pus un ac in zona suspicionata in timpul mamografiei care
se efectueaza chiar inainte de interventia chirurgicala. Medicul va fi astfel indrumat
spre zona suspicionata pentru a realiza biopsia
Mai multe teste sau biopsii pot fi necesare daca apar probleme in timpul primei
biopsii sau daca medicul are o nelamurire in legatura cu o anumita zona de tesut de
la nivelul sanului.
Exista un risc de infectie la locul inciziei pentru biopsiere. Infectia poate fi tratata cu
antibiotice.
Pacienta trebuie sa anunte medicul daca:
- durerea dureaza mai mult de o saptamana
- persista eritemul, edemul, sangerarea sau apare puroiul la locul inciziei
- apare febra
Biopsia prin punctie sau biopsia ghidata pot lasa o mica cicatrice rotunda la locul
inciziei sau in cazul biopsiei deschise va exista o cicatrice liniara. Biopsia cu ac fin nu
lasa cicatrici, in mod normal.
O biopsie de san este necesara pentru a verifica daca o formatiune tumorala
descoperita la nivelul sanului este maligna sau benigna.
Inainte de investigatie pacienta trebuie sa informeze medicul:
- este sub un anumit tratament
- este alergica la vreun medicament, inclusiv la cele folosite la anestezie
- are probleme hematologice sau este in tratament cu medicamente anticoagulante
cum ar fi aspirina, heparina sau warfarina
- este insarcinata sau exista aceasta posibilitate
Daca biopsia este facuta sub anestezie locala pacienta nu are nevoie de nici o
pregatire inainte de examinare.
Daca se face biopsia sub anestezie generala nu trebuie ca pacienta sa bea sau sa
mance timp de 8-12 ore inainte de biopsie. Pacienta va fi sedata cu o ora inainte de
biopsie si i se va prinde o linie venoasa. Trebuie ca pacienta sa vina insotita de
cineva deoarece dupa examinare nu are voie sa conduca daca a primit medicamente
sedative sau a fost anesteziata pe cale generala.
Alte examinari, cum ar fi teste de sange, pot fi necesare inainte de biopsie.
In cazul unei anestezii locale se va simti o usoara piscatura in momentul in care acul
inteapa tegumentul si se poate simti ca o senzatie de presiune. Dupa primele trei
tipuri de biopsii se poate simti locul de incizie usor sensibil pentru 2 - 3 zile.
Biopsia ghidata este mai dificila pentru pacienta deoarece trebuie sa stea fara sa
miste pe intreaga durata a procedurii. Dupa biopsie inca o zi pacienta va fi sfatuita sa
nu ridice greutati sau sa aiba activitati ce ii solicita musculatura de la nivelul
toracelui.
In cazul unei interventii chirurgicale deschise pentru biopsie pacienta nu va simti
nimic deoarece nu este constienta. Dupa ce efectul anesteziei generale va trece
pacienta va primi un anestezic local si se va simti somnoroasa pentru cateva ore. 2 3 zile dupa biopsia deschisa pacienta se va simti obosita. Se poate ca aceasta sa
acuze si o usoara durere faringiana datorita sondei de intubatie. Gargara cu apa
sarata sau dezinfectantele faringiene pot ajuta la ameliorarea acestei dureri.
Dupa biopsia deschisa se poate simti sanul sensibil, umflat, cu vanatai. Durerea va
disparea intr-o saptamana. Eventualele vanatai vor disparea in maxim 2 saptamani.
Totusi edemul si pielea tare pot fi simtite 6-8 saptamani. Este utila folosirea unui
sutien pentru 2 - 3 zile dupa biopsie. Nu trebuie ca pacienta sa aiba activitati ce ii
pot solicita musculatura toracelui.
Aspiratia pe ac fin
Biopsia prin aspiratie pe ac fin poate fi facuta de un internist, un medic de familie, de
un medic radiolog, sau de un medic chirurg. Biopsia se poate face in cabinetul
medicului, in policlinica sau in spital.
Pacienta se va dezbraca pana la brau. Va purta o pelerina sau un halat de spital pe
umeri. Biopsia se va desfasura cu pacienta asezata in sezut sau intinsa pe masa de
examinare. Mainile vor sta pe langa corp sau deasupra capului (in functie de pozitia
formatiunii tumorale) pentru ca medicul sa aiba un cat mai bun abord.
Doctorul va anestezia zona respectiva (unde va face incizia) cu ajutorul
unui medicament sedativ. Dupa ce zona este anesteziata, acul va fi introdus
in piele pana la nivelul formatiunii tumorale. Ecografia poate fi de folos in ghidarea
medicului in timpul biopsiei. Daca tumora este un chist va fi drenat tot lichidul si se
Bronhosopie
Normal:
Patologic Prezenta de corpi straini, de secretii dense sau de tumori care pot bloca
caile respiratorii
Biopsia care poate arata diferite infectii ale plamanului, sau boli cum ar
fi tuberculoza sau cancerul pulmonar
Bronhoscopia
Lista afectiunilor care pot necesita investigatie bronhoscopica:
- orice afectiune respiratorie trenanta la care nu se cunoaste cauza;
- suspiciunea de canceer bronho-pulmonar;
- orice sindrom bronsitic(tuse) care treneaza peste 2 sapatamani si care nu ar eo
cauza cunoscuta;
celulele sunt sau nu sunt infectate cu unul sau mai multe tipuri oncogene, nu
precizeaza cu care dintre aceste 13 tipuri sunt infectate celulele) si HPV genotipare
(identifica exact cu ce tip de HPV sunt infectate celulele respective; acest test poate
indica prezenta unuia sau a mai multora dintre cele 37 tipuri ce pot fi investigate,
dintre care 13 fiind aceleasi tipuri cu risc inalt mentionate anterior, restul de 24 fiind
tipuri cu risc scazut).
In Romania sunt disponibile mai multe tehnologii pentru a investiga prezenta HPV,
cea mai sensibila metoda fiind PCR (Polimerase Chain Reaction), metoda folosita in
laboratoarele Synevo.
In concluzie, incidenta cancerului de col uterin poate scadea in tara noastra, daca va
exista o conlucrare intre medici si paciente; este nevoie ca femeile sa se prezinte la
medicul ginecolog nu doar cand apar simptome, ci si pentru teste Babes-Papanicolau
de rutina, dupa un program stabilit in prealabil cu medicul (in functie de varsta,
patologii asociate, comportament sexual, etc). In plus, medicii au la dispozitie si
posibilitatea de a afla cu acuratete despre prezenta si tipul infectiei cu HPV, putand
astfel sa decida o atitudine de screening si terapeutica mult mai adecvata fiecarui caz
in parte.
Amoniul:
- este produsul de degradare a proteinelor
- este transformat in uree de catre ficat si eliminat prin rinichi in urina
- creste in ciroza hepatica decompensata
Albuminele:
- sunt proteine fabricate de ficat
- scad in bolile de ficat severe - ciroza- , dar si in boli de rinichi cu pierdere de
proteine
- scaderea lor contribuie la aparitia ascitei si edemelor
ALT (GPT):
- este o enzima hepatica
- are rol in metabolismul proteinelor
- se mai gaseste si in muschi
- creste in cazul distrugerii de celule hepatice ( hepatita acuta, hepatita cronica,
ciroza, cancer, ficat alcoolic
AST ( GOT):
- enzima care se gaseste in ficat dar destul de mult si in muschi
- are rol in metabolismul unor aminoacizi
- creste la fel ca ALT
GGT:
- enzima hepatica
- creste in special in hepatita, ciroza, cancere si ficatul alcoolic
Fosfataza alcalina:
- enzima din ficat, intestin, oase, rinichi, placenta (la gravide)
- se elimina prin bila,
- creste in icterul mecanic
Protrombina - se produce in ficat, scade in bolile de ficat severe - ciroza, hepatita
acuta severa
Colonoscopia virtuala
Pregatirea necesara pentru colonoscopia virtuala este identica cu cea pentru o
colonoscopie obisnuita. Aceasta dureaza 1 zi sau 2, in functie de recomandarile
medicului gastroenterolog. Pentru cele mai multe persoane, pregatirea este mai
dificila decat investigatia in sine. Cercetatorii studiaza in prezent alte metode de
pregatire care sa creasca complianta pacientilor.
In ziua premergatoare investigatiei este necesara evitarea alimentelor solide,
trebuind consumate doar lichide, cum ar fi apa, ceai, cafea, supe, sucuri de fructe
etc. Trebuie evitate lichidele sau sucurile de culoare rosie.
In seara premergatoare se bea un lichid realizat din dizolvarea unor pulberi eliberate
cu prescriptia medicului specialist (Fortrans). Acest lichid va
determina scaune frecvente, diareice, ultimul scaun trebuind sa fie apa clara, astfel
incat tot colonul sa fie golit de materii fecale.
Pregatirea este disconfortabila si poate aparea foamea, datorita regimului lichidian
recomandat. Se recomanda consumarea de sucuri de fructe dupa ingestia acestui
lichid, care are un gust sarat.
Cu 6-8 ore inainte de colonoscopie se interzice consumul de lichide. Se pot face
clisme inaintea investigatiei pentru asigurarea unei pregatiri satisfacatoare.
Medicul specialist poate sa mai faca anumite recomandari, depinzand de varsta,
starea de sanatate sau alte afectiuni coexistente.
Colonoscopia
Colonoscopia este o investigatie ce permite medicului sa observe interiorul
tubului digestiv cu ajutorul unui tub subtire si flexibil, prevazut cu o camera ce poate
prelua imagini. Daca in timpul examinarii se preleva biopsie, tesutul va fi trimis
la analiza morfopatologica:
- mostrele de tesut vor fi examinate intr-un laborator de morfopatologie pentru a
cauta eventualele afectiuni ale tubului digetiv
- alte mostre vor fi analizate pentru a vedea cu certitudine daca exista infectie la
acest nivel
Medicul poate discuta cu pacientul concluziile partiale ale acestei examinari chiar
imediat dupa incheierea acesteia. Celelalte rezultate sunt gata in cateva zile.
Anumite teste, pentru depistarea unor infectii, pot dura chiar si cateva saptamani.
Normal:
Patologic Una din cele mai frecvente descoperiri la colonoscopie este prezenta
hemoroizilor (cea mai comuna cauza de sangerare in scaun), polipi,
tumori,
zone
ulcerate,
diverticuli,
sau
zone
de
inflamatie.
O mucoasa rosie, edematoasa (colita) poate fi data de boli inflamatorii
intestinale.
-diferite
tipuri
de
polipi
-cancer de colon
Colonoscopia se poate efectua in cabinetul medical, intr-o clinica sau intr-un spital.
De cele mai multe ori aceasta investigatie este facuta de un medic specializat in
probleme ale tubului digestiv gastroenterolog - ajutat de o asistenta. Uneori chiar
medicii de familie, internistii sau chirurgii pot fi instruiti sa faca aceasta investigatie.
In timpul testului pacientul va primi un analgezic si un sedativ usor
acesta este curatat de continut. Urmatoarele informatii sunt necesare pentru o cat
mai buna pregatire a colonului. Medicul va discuta cu pacientul si ii va da indicatii in
functie de starea de sanatate, varsta sau de vreun tratament cronic al pacientului:
- cu o zi sau doua inainte de colonoscopie trebuie ca pacientul sa nu mai manance
alimente solide si sa bea doar lichide clare cum ar fi apa plata, ceaiul, cafeaua, sucuri
de fructe. Nu trebuie ca pacientul sa manance sau sa bea mancare rosie sau sucuri
rosii. Exista, mai nou, si unele solutii de mare ajutor in pregatirea colonului, dar
acest lucru trebuie discutat inainte cu medicul
- medicul va prescrie un laxativ pe care pacientul il va lua in seara dinaintea
interventiei. Uneori laxativul este sub forma de praf la care trebuie adaugata o
anumita cantitate de apa; aceasta solutie va trebui sa fie bauta de pacient cate putin
timp de 2 ore. Solutia poate avea un gust mai sarat si sa dea pacientului stari
de greata. De fiecare data cand se inghite o cantitate din solutia respectiva se poate
bea apoi o cantitate de apa pentru a scapa de acel gust.
- este bine ca pacientul sa stea acasa in seara dinaintea examinarii deoarece va
trebui sa mearga des la baie
- trebuie ca pacientul sa bea destule lichide pentru a evita deshidratarea si pentru o
cat mai buna pregatire a colonului
- nu trebuie sa se manance mancare solida dupa administrarea laxativului
- trebuie sa se evite hidratarea cu lichide cu 6-8 ore inainte de colonoscopie
- se poate ca medicul sa dea indicatie de efectuare a unei clisme evacuatorii pentru o
cat mai buna pregatire a colonului
Trebuie ca pacientii sa fie insotiti de o alta persoana pentru ca va fi sedat inainte de
interventie.
- in general, gravidele sau persoanele cu afectiuni cardiace, infectii abdominale,
diverticuloza nu trebuie sa faca colonoscopie decat daca este absolut necesara
- colonoscopia este o procedura mai scumpa decat bariu pasaj sau alte examinari ale
colonului (sigmoidoscopia), dar poate fi facuta mai rar daca rezultatele sunt normale.
Screeningul cu colonoscopie este recomandat la fiecare 10 ani, la cei cu rezultate
normale si la 3-5 ani pentru cei cu factori de risc in a dezvolta cancer de colon sau
cand sunt detectate modificari in timpul colonoscopiei
- colonoscopia implica un risc mai mare si un disconfort mai mare decat
sigmoidoscopia si nu in toate cazurile doctorul reuseste sa vada intreg colonul.
Sigmoidoscopia si bariul pasaj sunt doua variante de screening in cazul cancerului de
colon sau in cazul altor afectiuni atunci cand persoana respectiva refuza colonoscopia
sau atunci cand aceasta procedura nu este indicata
- multi specialisti recomanda screeningul pentru persoanele fara factori de risc in
dezvoltarea cancerului de colon la varste de peste 50 de ani. Testele de sangerare
oculta plus sigmoidoscopia sunt de multe ori recomandate, dar pot fi folosite si
colonoscopia sau examenul baritat. Daca rezultatele la testele de sangerare oculta,
examenul baritat sau sigmoidoscopie sunt modificate, atunci se recomanda
colonoscopia sau sigmoidoscopia impreuna cu examenul baritat
- specialistii recomanda ca la persoanele cu riscul de a dezvolta cancer de colon sa se
inceapa examinarile de screening de la 40 de ani. In functie de riscuri, screeningul
poate include testele de sangerare oculta, sigmoidoscopia, examenul baritat si
colonoscopia. Trebuie discutat cu doctorul si, in fiecare caz in parte, va fi
recomandata una dintre examinari
- daca pacientul doreste, se poate face o colonoscopie virtuala. Aceasta procedura
este una mai noua ce utilizeaza computerul tomograf ce preia imagini bi sau
tridimensionale ale colonului:
- colonoscopia virtuala este mai putin invaziva decat cea conventionala si poate fi o
buna metoda de screening la cei cu factori de risc pentru aparitia cancerului de
poate dura o zi sau doua in functie de cerintele medicului. In unele cazuri este
potrivita doar pregatirea din seara dinaintea examinarii. Pentru multi, aceasta
pregatire este mult mai dificila decat investigatia in sine. Trebuie ca in ziua pregatirii
pacintul sa stea acasa deoarece va merge destul de des la toaleta. Pregatirea pentru
colonoscopie va face ca pacientul sa aiba multe scaune pana la aparitia diareei
deoarece tubul digestiv trebuie golit pentru ca vizualizarea tubului digestiv sa fie cat
mai buna. Pregatirea pentru colonoscopie poate fi deranjanta si pacientul se poate
simti infometat. Inainte de a bea solutia speciala necesara pregatirii ar fi bine ca
pacientii sa aiba la indemana un suc de fructe sau o alta bautura racoritoare pentru a
o bea dupa deoarece acea solutie are un gust sarat.
Colonoscopia este necesara atunci cand:
- exista probleme sau anumite afectiuni la nivelul anusului, rectului sau a intestinului
gros. Aceasta examinare este necesara atunci cand pacientul prezinta simptome ca
sangerari neexplicabile la nivelul rectului, diaree cronica sau constipatie, sangerari
oculte sau vizibile in scaun, dureri ale etajului abdominal inferior
- se doreste evaluarea rezultatelor anormale de la examinarea cu bariu
- se realizeaza un screening pentru cancerul colorectal sau al polipilor colonici. Cei
mai multi dintre experti recomanda screeningul pentru persoanele lipsite de factori
de risc pentru cancerul colorectal incepand cu varsta de 50 de ani. Testele pentru
determinarea sangerarilor oculte impreuna cu sigmoidoscopia sunt recomandate, dar
pot fi folosite si colonoscopia sau examenul baritat in dublu contrast. Daca testele
de depistare a sangerarilor oculte sau examenul dublu contrast cu bariu sunt
anormale se poate recomanda o colonoscopie sau sigmoidoscopie
- se recomanda ca persoanele care au riscuri crescute de a face cancer de colon sa
faca astfel de examinari de la varsta de 40 de ani. In functie de nivelul de risc
screeningul poate include teste de depistare a sangerarilor oculte, sigmoidoscopie,
examen baritat in dublu contrast sau colonoscopie. In cazul persoanelor cu risc
crescut de a face cancer de colon este bine ca acestea sa fie sfatuite de medic in
legatura cu examinarea cea mai utila in fiecare caz in parte.
Colonoscopia mai poate fi facuta in urmatoarele situatii:
- screening in cazul celor operati de cancer de colon sau cancer rectal pentru a vedea
daca au aparut recurente
- monitorizarea cresterii polipilor care nu pot fi complet extirpati
- monitorizarea tratamentului in cazul bolilor inflamatorii intestinale
- extragerea de corpuri straine
- evaluarea cauzelor de diaree cronica
- investigarea surselor in cazul sangerarilor de la nivelul tubului digestiv.
Aceasta examinare poate fi umilitoare si inconfortabila. Cunoscand cum decurge
aceasta examinare pacientul poate sa fie mai putin fricos si astfel sa fie cat mai putin
neplacuta. Medicamentele folosite in curatarea tubului digestiv, in special laxativele
puternice, pot produce diaree si crampe abdominale, care pot tine pacientul destul
de mult timp in baie.
In timpul testului se poate ca pacientul sa fie foarte ametit si totodata relaxat de la
sedative si anestezice. Exista posibilitatea ca pacientul sa simta dureri scurte in
momentul in care colonoscopul avanseaza sau cand este introdus aerul.
Pe masura ce colonosopul avanseaza pacientul poate simti miscarile intestinului si
nevoia sa elimine gazele. Daca pacientul are dureri trebuie ca acesta sa informeze
medicul.
Instrumentul folosit pentru extragerea materiilor fecale si a secretiilor poate fi
galagios dar nu cauzeaza durere. Prelevarea biopsiei sau indepartarea polipilor este
de asemenea fara durere deoarece mucoasa intestinala nu contine inervatie pentru
durere.
Dupa examinare pacientul se poate simti ametit, pana cand dispare efectul
medicamentelor, lucru ce se intampla de obicei in cateva ore. Multi pacienti nu-si pot
aminti ceea ce s-a intamplat in timpul investigatiei.
Dupa terminarea procedurii pacientul poate simti dureri abdominale datorita gazelor
si de aceea este bine ca acestea sa fie eliminate. Daca s-a luat biopsie sau s-a extras
un polip se poate ca pacientul sa observe, timp de cateva zile, urme de sange in
materiile fecale. Daca a fost indepartat un polip este indicat ca pacientul sa nu mai ia
aspirina sau un alt antiinflamator nesteroidian pentru inca 7 - 14 zile dupa
procedura.
Este absolut normala prezenta sangerarilor sau a unei secretii vaginale in prima
saptamana dupa efectuarea colposcopiei. In cazul in care pentru oprirea hemoragiei
s-a utilizat solutia Monsel, secretiile vaginale pot fi de culoare inchisa. Se poate
utiliza un tampon igienic pentru sangerare. Se recomanda repaus sexual (evitarea
contactului sexual vaginal) timp de o saptamana.
Colposcopia reprezinta o examen complementar
(investigatie imagistica suplimentara) a vulvei, vaginului si colului uterin care
permite pe langa vizualizarea acestora, prelevarea de tesut biopsic in cazul in
care sunt identificate leziuni ale epiteliului colului uterin sau ale endocolului.
Mostrele de tesut vor fi examinate cu ajutorul unui microscop.
Colposcopia este indicata in cazul in care frotiul citovaginal (testulPapanicolau, testul
PAP, examen citologic vaginal) indica prezenta unor leziuni ce necesita investigatii
suplimentare sau rezultatele testului PAP sunt incerte.
Colposcopul este un dispozitiv optic alcatuit dintr-o sursa de lumina si o lupa care
mareste de 2-60 de ori, ce permite identificarea leziunilor ce nu pot fi vizibille cu
ochiul liber. Colposcopul prezinta atasata o camera cu ajutorul careia sunt
inregistrare imagini ale vaginului si colului. Colul este examinat intai direct, apoi
dupa badijonarea cu acid acetic 3-5% (pentru a inlatura mucusul ce
acopera mucoasa colului) si in cele din urma, dupa badijonarea cu solutie lugol.
Aceste badijonari au rolul de a evidentia zonele cu transformari atipice, care se
coloreaza diferit fata de celulele normale, fiind astfel mai usor de depistat. Din aceste
leziuni se efectueaza, tot sub colposcop, biopsia tintita, care va pune diagnosticul de
certitudine a leziunilor canceroase sau precanceroase.
Indicatiile colposcopiei sunt date de prezenta factorilor de risc pentru
transformarea maligna a celulelor epiteliului cervical:
- istoric personal de leziuni preneoplazice sau de modificare neoplazica a celulelor
cervicale
- infectiile cu HPV (human papillomavirus) si HIV
- citologie modificata la Testul PAP
- debutul precoce al vietii sexuale, inaintea varstei de 18 ani
- mai mult de 3 parteneri sexuali sau un partener care la randul sau a avut multipli
parteneri
- deficiente ale sistemului imunitar
- fumatul
- utilizarea anticonceptionalelor orale pe o perioada mai mare de 5 ani.
Ocazional, biopsia cervicala poate cauza infectii sau hemoragie persistenta. Oprirea
hemoragiei se poate face prin aplicarea solutiei Monsel la nivelul colului.
Acuratetea colposcopiei poate fi influentata de cativa factori:
- dusul, folosirea tampoanelor si cremelor vaginale
- sangerarea menstruala ingreuneaza vizualizarea modificarilor patologice de la
nivelul vaginului sau colului
- prezenta infectiilor vaginale sau cervicale.
De retinut!
Uneori, medicii aduc la cunostinta pacientei doar rezultatele patologice. Desi un
rezultat normal al colposcopiei sau biopsiei nu exclude existenta unui cancer de col
uterin probabilitatea este foarte mica. In cazul in care rezultatele colposcopiei si
biopsiei nu concorda cu cele ale testului PAP recent efectuat se va repeta examenul
anatomo-patologic (biopsia).
Conizatia este un procedeu bioptic secundar prin care se realizeaza excizia unei
portiunii cu aspect modificat patologic. In unele situatii, prelevarea biopsica
prin conizatie reprezinta in acelasi timp un act terapeutic. Fiind o procedura
chirurgicala, conizatia se va efectua fara sa fie necesara internarea pacientei,
sub anestezie locala, regionala sau generala. Conizatia consta in ablatia unei portiuni
conice din colul uterin, cu marginile in tesut sanatos, cu ajutorul unui bisturiu,
cu laser sau cu electrocauterul (LEEP loop electrosurgical excision procedure"). LEEP
se realizeaza cu ajutorul unei ansa diatermice, electrod subtire taios dupa care se
realizeaza hemostaza prin electrocauterizare. Conizatia cu bisturiul "rece" este
efectuata intr-un bloc operator si necesita anestezie regionala sau
generala. Complicatiile care pot aparea dupa conizatie sunt sangerarea, infectia sau
in cazul in care femeia este gravida, avortul sau nasterea prematura. Colposcopia
urmata de biopsia "tintita" (prelevarea de tesut din regiunea de maxima suspiciune)
aduce suficiente informatii pentru punerea diagnosticului insa nu poate stabili
stadializarea (dimensiunea si profunzimea leziunii).
Colposcopia trebuie efectuata de specialisti in ginecologie!!!
In timpul sarcinii, efectuarea biopsiei este indicata doar in cazul suspiciunii de
cancer cervical; riscul de avort nu este mai mare decat in populatia generala, insa, la
nivelul colului in regiunea excizata poate aparea hemoragie abundenta. La 3 luni
dupa nastere se va repeta colposcopia. Excizia tesutului de la nivelul endocolului
(chiuretaj endocervical) este contraindicata in timpul sarcinii.
Rezultatele colposcopiei pot fi date pe loc, in momentul efectuarii investigatiei.
Citologia si colposcopia ridica doar suspiciunea de cancer de col uterin insa
examenul anatomo-patologic stabileste diagnosticul de certitudine. Rezultatele
biopsiei pot fi aflate dupa cateva zile.
Normal
Anormal
Prima perioada a ciclului menstrual, intre zilele 8-12, este momentul cel mai indicat
pentru o programare a acestei investigatii.
Colposcopia:
- poate evidentia existenta unor arii de modificari celulare cervicale atunci cand
rezultatele testului PAP sugereaza necesitatea unei investigari suplimentare.
Colposcopia indica cand, unde si cum trebuie efectuata o biopsie (orientarea biopsiei
spre regiunea de maxima suspiciune - biopsie tintita)
- permite cercetarea atenta a leziunilor de la nivelul vaginului si colului
- permite monitorizarea evolutiei sub tratament a leziunilor depistate la
o colposcopie anterioara la nivelul vaginului si colului.
Normal:
fie
care se depisteaza valori anormale ale AFP. Valorile AFP pot fi anormale, chiar daca
fatul este sanatos.
- La pacientii cu cancer hepatic sau alte tipuri de cancer, scaderea nivelului AFP
poate semnifica reusita terapeutica.
Testul AFP se efectueaza pentru:
- a depista anumite afectiuni cerebrale sau spinale (defecte de tub neural) la copilul
care nu s-a nascut inca: asemenea defecte apar la 2 din 1000 de sarcini; sansa de a
naste un copil cu defect de tub neural nu are legatura cu varsta mamei; majoritatea
femeilor ai caror copii au fost depistati cu defecte de tub neural nu au istoric familial
de astfel de afectiuni; acest test se efectueaza intre saptamanile 15 si 20 de sarcina
- depistarea sindromului Down: un nivel scazut de AFP poate depista
sindromul Down in aproximativ 60% din cazuri; sansa de a depista sindromul
Down creste la 80% daca se efectueaza triplul test cu estriolul si beta-hCG
- pentru depistarea anumitor tipuri de cancere ca si cel testicular, ovarian sau
hepatic; cu toate acestea, jumatate dintre persoanele care au cancer hepatic nu
prezinta nivel crescut al AFP
- monitorizarea raspunsului la tratamentul pentru cancer
- depistarea cancerului hepatic (denumit hepatom) la persoanele care
au ciroza sau hepatita cronica cu virus B.
Specialistul in prelevarea sangelui (asistenta medicala) va:
- va monta o banda elastica in jurul bratului pentru a opri curgerea sangelui prin
vene la acel nivel. Acest lucru va determina umflarea venei de sub banda elastica,
usurand introducerea unui ac in vena
- se dezinfecteaza pielea cu alcool
- se va introduce acul in vena; s-ar putea sa fie nevoie de mai multe punctionari
- se ataseaza un tub la nivelul acului pentru a aspira sange
- se va elibera banda elastica dupa colectarea cantitatii dorite de sange
- la nivelul locului intepaturii se apasa cu un tampon de vata pe masura ce acul este
indepartat
- se preseaza zona punctionata si se aplica un leucoplast.
- poate aparea o usoara vanataie la locul intepaturii; sansele de a
aparea echimoza scad daca apasam la nivelul intepaturii timp de cateva minute
- in cazuri rare, se poate inflama vena dupa prelevarea sangelui;
aceasta afectiune se numeste flebita; se recomanda comprese reci la acel nivel de
cateva ori pe zi
- sangerare la nivelul intepaturii poate aparea la persoanele cu defecte de coagulare.
Aspirina, warfarina si alte medicamente care subtiaza sangele pot creste sansele de
sangerare. Se recomanda informarea medicului specialist inainte de prelevarea
sangelui in cazul persoanelor cu defecte de coagulare sau alte afectiuni similare.
Testul AFP determina nivelul sanguin al alfa-fetoproteinei la femeile insarcinate. AFP
este o substanta secretata de ficatul fatului. Nivelul sanguin al AFP poate ajuta la
depistarea unor afectiuni ale fatului.
Valori normale
Valorile normale pot varia de la un laborator la altul. De asemenea, valorile variaza si
in functie de varsta fatului; un nivel crescut sau scazut de AFP poate semnifica
calcularea gresita a varstei fatului. O ultrasonografie poate stabili exact varsta
fatului.
La femeile insarcinate, nivelul AFP creste progresiv incepand cu saptamana a 14-a
de sarcina. Continua sa creasca pana la o luna sau doua inainte de nastere, incepand
sa scada foarte incet. Valorile sunt in general putin mai mari la rasa neagra
comparativ cu femeile de culoare alba. O valoare precisa a varstei sarcinii este
necesara pentru interpretarea corecta a valorilor AFP.
Valorile normale ale AFP se stabilesc in functie de greutate, varsta si rasa femeii; se
iau in considerare femeile cu diabet care isi fac injectii cu insulina si in functie de
varsta copilului (varsta gestationala). In cazul in care varsta copilului este diferita
dupa efectuarea ultrasonografiei, valorile AFP se vor ajusta in functie de aceasta
valoare. Media acestei valori ajustate se numeste multiplu de medie (MoM). O
valoare a AFP care este intre 0,5 si 2,5 ori MoM este considerata in limite normale.
Se va stabili impreuna cu medicul specialist limita de valori ale AFP care sunt
considerate normale pentru fiecare femeie in parte.
Valori crescute ale AFP
Valorile crescute ale AFP la femeile insarcinate pot semnifica:
- varsta gestationala a fatului nu este calculata corect
- femeia are sarcina multipla, ca de exemplu gemeni sau tripleti
- fatul are un defect de tub neural
- intestinele fatului sau alte organe abdominale sunt in afara corpului (denumite
defecte de perete abdominal sau omfalocel); va fi necesara o interventie chirurgicala
dupa nastere pentru a corecta problema
- fatul este mort.
Valori crescute ale AFP la femei neinsarcinate sau barbati poate semnifica:
- cancer hepatic, testicular sau ovarian
- boala hepatica, ca ciroza sau hepatita
- consum excesiv de alcool.
Valori scazute ale AFP
Valori scazute la o femeie insarcinata poate semnifica:
- varsta gestationala calculata gresit
- sindrom Down.
Acest test determina nivelul sanguin al alfa-fetoproteinei (AFP) la femeile insarcinate.
AFP este o substanta secretata de ficatul fetusului (copilul care nu s-a nacut inca).
Nivelul sanguin al AFP-ei la femeile insarcinate poate aprecia daca copilul are diverse
afectiuni ca spina bifida sau anencefalie. Un astfel de test poate fi efectuat pentru
screening-ul altor afectiuni precum: diferite modificari cromozomiale - ca de exemplu
sindromul Down (trisomia 21) sau sindromul Edward (trisomia 18). Un test AFP
poate depista prezenta omfalocelului, o afectiune congenitala ce consta in hernierea
unor parti din intestinul copilului la nivelul ombilicului.
In mod normal, in sangele unei femei insarcinate se gasesc cantitati scazute de AFP.
La femeile (care nu sunt insarcinate) si barbatii sanatosi nu exista AFP (sau daca
exista aceasta substanta se gaseste in cantitati foarte mici).
Triplul test si cvadruplul test
Determinarea cariotipului
Este posibil sa nu simti nimic in momentul prelevarii mostrei prin punctie venoasa;
unele persoane simt o intepatura sau piscatura usoara in momentul
penetrarii pielii de catre ac. Unii pacienti simt usturime pe perioada recoltarii. Cu
toate acestea, majoritatea oamenilor nu simt nimic sau doar un disconfort minor
odata cu pozitionarea acului in vena. Cantitatea de durere simtita depinde de
abilitatile persoanei care efectueaza punctia, de calitatea venelor si de pragul durerii
pacientului.
Riscurile punctiei venoase
Complicatiile care pot aparea de la prelevarea sangelui prin punctie
venoasa sunt foarte mici:
- poate aparea o echimoza (vanataie) la nivelul locului punctiei, acest lucru se poate
evita prin aplicarea unei presiuni timp de cateva minute dupa scoaterea acului la
nivelul locului punctiei
- uneori, foarte rar, se poate dezvolta o inflamatie la nivelul venei,
aceasta afectiune se numeste tromboflebita si se trateaza cu comprese umede locale
timp de cateva zile
- sangerare la locul punctiei, in cazul persoanelor cu disfunctii ale coagularii.
Aspirina, warfarina si alte medicamente cu efecte asupra cascadei coagularii pot
determina sangerare mai frecvent. Persoanele care sangereaza sau care au probleme
de coagulare, cei care iau medicamente anticoagulante vor informa medicul specialist
despre acest lucru.
Nu este necesara nici un fel de pregatire. Se recomanda consultul medicului
specialist pentru a stabili necesitatea efectuarii testului, riscurile sale sau modul in
care se va efectua. Pentru a intelege importanta acestui test, se recomanda
completarea formularului pentru testare medicala.
Deoarece informatiile obtinute prin efectuarea testului genetic pot avea un impact
important asupra vietii unei persoane, se recomanda consultul unui specialist in
domeniu (genetician) sau a unui consultant pe probleme genetice. Acesta este
instruit sa dea sfaturi despre riscul unei persoane de a naste un copil cu
o boala genetica, ca de exemplu siclemia, fibroza chistica sau hemofilia. Un consilier
genetic ne poate ajuta sa luam decizii bine informate. Deci se recomanda consultul
unui genetician inainte de a lua o decizia in legatura cu rezultatele unui test genetic.
Cum se face testul?
Determinarea cariotipului se poate efectua folosind aproape orice fel de celula
sau tesut din corp. Cel mai frecvent se efectueaza dintr-o mostra de sange prelevata
de la nivelul unei vene periferice (prin punctie venoasa).
Prelevarea sangelui de la nivelul unei vene
Specialistul care va preleva sangele :
- va infasura in jurul bratului o banda elastica pentru a opri curgerea sangelui, acest
lucru determina umflarea venelor situate inferior de banda elastica si astfel
faciliteaza introducerea acului pe vena
- curatarea zonei cu alcool
- introducerea acului in vena; uneori pot fi necesare mai multe intepaturi
- atasarea unei eprubete la acul respectiv pentru colectarea sangelui
- indepartarea bandeletei elastice dupa colectarea sangelui
- aplicarea la locul intepaturii a unei bucati de vata, in momentul scoaterii acului din
vena
- aplicarea unei presiuni pe zona respectiva (pentru evitarea formarii
unui hematom), apoi fixarea cu leucoplast.
Prelevarea celulelor de la fat
Pentru acest lucru, celulele sunt colectate de la fat prin amniocenteza sau prelevarea
de la nivelul vilozitatilor corionice.
Prelevarea celulelor de la nivelul maduvei osoase
Determinarea cariotipului uman se poate face si prin prelevarea de celule de la
nivelul maduvei osoase.
Normal
Anormal
Ecografia fetala
Electrocardiograma
Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:
- defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice datorate impamantarii
necorespunzatoare sau datorate altor aparate electrice aflate in vecinatate
- atasarea
necorespunzatoare
a
electrozilor
la piele
- daca
pacientul
vorbeste
in
timpul
testarii
- efort
fizic
important
inaintea
efectuarii
testarii
- anxietate
sau
aparitia
dispneei
- plasarea gresita a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara
la rasa neagra.
De retinut!
Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceasta
poate sa apara initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri anterioare; de
aceea, electrocardiograma trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva ore
sau zile; aceasta trebuie coroborata cu analize sanguine specifice pentru leziunile
muschiului cardiac.
Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea
ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
- telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKGului
in
timpul
spitalizarii
sau
la
domiciliu
- telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doi
electrozi conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar;
acest aparat emite un semnal ce va fi captat si afisat de un sistem central
de monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt inregistrate si pot declansa o alarma
la
aparitia
lor
- monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48
de
ore,
in
timp
ce
pacientul
isi
desfasoara
activitatile
zilnice
- electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar in
timpul efortului.
Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort se face una in repaus, deoarece
anumite anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De
asemenea, EKG-ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facand
astfel periculoasa efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor
pacientilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile ulterioare. Aceasta
elctrocardiograma martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentru
afectiuni cardiace.Uneori apar modificari EKG numai in timpul efortului sau a
simptomelor. Pentru a detecta aceste modificari se efectueaza o electrocardiograma
de efort sau Holter. Electrocardiograma Holter este o monitorizare continua a
activitatii cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de
efort se realizeaza in timpul exercitiilor fizice.Este posibil ca dupa efectuarea unei
electrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a pune
un diagnostic cert.
Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor
electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul
ST si unda T:
- unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
- complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi)
- segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment
ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu
primeste suficient sange
Normal
Anormal
Dupa examinare
Dupa examinare pot aparea:
- dureri cardiace
- dificultati in a respira de la moderate pana la severe.
Dupa endoscopie trebuie sunat medicul specialist imediat daca:
- apare sange in varsatura ce poate fi proaspat si rosu sau invechit si cu aspect de
zat de cafea
- apare febra
- apare bradipneea
- apar ameteli.
Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare ce permite
medicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinului
subtire (duodenul) prin intermediul unui instrument subtire, flexibil si prevazut cu
un aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Medicul va discuta cu pacientul
despre rezultatele endoscopiei chiar imediat dupa ce aceasta s-a terminat. Totusi,
medicamentele administrate pentru o mai buna relaxare pot afecta memoria pentru
o scurta perioada de timp, iar medicul va dori sa comunice rezultatele endoscopiei
dupa ce efectul acestor medicamente a disparut complet.
Endoscopie digestiva superioara
Normal: Esofagul, stomacul si duodenul au un aspect normal
Modificari: Prezenta ulcerului gastric sau duodenal sau a inflamatiei esofagului
(esofagita), a stomacului (gastrita) sau a duodenului. Inflamatia poate fi
data de afectiuni ca si boala de reflux gastro-esofagian, boli inflamatorii
ale intestinului sau de ulcerul peptic
Hemoragii date de inflamatie, de ulcer, de tumori, leziuni ale esofagului
sau de prezenta varicelor esofagiene (dilatari ale venelor esofagiene)
Prezenta unei hernii hiatale, a unei stricturi sau dilatatii la nivelul
esofagului
Prezenta unui corp strain in esofag, stomac sau duoden.
Pot fi prelevate tesuturi dintr-o tumora pentru un diagnostic clar sau se pot lua
tesuturi si de la nivelul ulceratiei pentru a elimina ipoteza unui cancer gastric. Biopsia
poate fi facuta si pentru a determina daca infectia este data de o bacterie, numita
helicobacter pylori. Rezultatele de laborator vor fi gata dupa cateva zile de la
efectuarea endoscopiei.
Pacientul poate simti o durere scurta ca o intepatura in momentul in care acul este
plasat in vena. Sprayul anestezic aplicat la nivelul gatului are un gust amar si va
duce la amortirea limbii si a gatului. Unii oameni au senzatia ca nu pot respira
datorita prezentei endoscopului, dar este o falsa senzatie data de anestezic.
Intotdeauna exista suficient spatiu in jurul tubului pentru a putea respira, atat la
nivelul gurii cat si al gatului. Pacientul trebuie sa se relaxeze si sa respire incet si
profund.
Exudatul faringian
De obicei nu exista riscuri legate de recoltarea secretiilor faringiene. Medicul
specialist va explica pacientului riscurile care pot aparea.
Pacientul va trebui sa incline capul pe spate si sa deschida gura cat de mult posibil.
Medicul specialist va efectua presiune pe limba cu ajutorul unei spatule plate
(apasator de limba), apoi va examina gura si gatul. Cu ajutorul unui tampon steril se
va preleva o mostra de secretii de la nivelul partii posterioare a faringelui, din jurul
amigdalelor si de la nivelul oricarei zone inflamate a cavitatii bucale.
Mostra de secretii faringiene poate fi obtinuta si prin spalatura faringiana. Aceasta
procedura presupune efectuarea unor gargare cu mici cantitati de apa sarata, apoi
eliminarea lichidului intr-un recipient steril. Aceasta metoda ofera o cantitate mai
mare de secretii, crescand acuratetea rezultatului culturii faringiene.
In cazul copiilor recoltarea se poate efectua prin punerea pacientului sa tuseasca la
nivelul unui recipient steril, se mai numeste metoda "metoda placilor tusite". Acest
lucru evita traumatizarea inutila a copilului.
Ce se simte in timpul recoltarii secretiilor?
Cultura faringiana este o metoda prin care se identifica prezenta unei infectii
bacteriene, fungice (ciuperca) sau virale la nivelul faringelui. Rezultatul testului este
gata in una sau doua zile, in functie de tipul de microorganism testat. De exemplu
testarea prezentei infectiei fungice poate dura mai mult (pana la 7 zile).
Cultura faringiana
Normal (rezultat negativ)
- virusul Epstein-Barr
- herpesvirusuri
Un exudat faringian este un examen care identifica prezenta unei infectii bacteriene,
fungice sau virale la nivelul regiunii faringiene (gatului). O mostra de secretii este
prelevata de la nivelul cavitatii faringiene si este plasata intr-un recipient care
stimuleaza cresterea microorganismului care a determinat boala (in cazul in care
acesta exista). Tipul de organism va fi identificat ulterior prin examinare
la microscop, prin efectuarea unor teste chimice sau prin ambele metode. In cazul in
care pe mediul de cultura nu creste nici un organism, testul este negativ.
Exemple ale unor microorganisme care pot determina afectiuni ale faringelui sunt:
- Candida albicans, acest fung (ciuperca) determina aparitia de afte bucale,
o infectie a cavitatii bucale si a limbii
- Neisseria meningitidis, aceasta bacterie poate determina meningita
- Streptococul de grup A, aceasta bacterie poate determina infectie
streptococica a faringelui, scarlatina sau febra reumatica. In cazul in care se
suspecteaza o infectie streptococica la nivelul faringelui, se recomanda efectuarea
unui test rapid (test rapid streptococic), inainte de efectuarea culturii de la nivelul
faringelui. Rezultatele testului rapid sunt gata in 10 minute (comparativ cu una sau
doua zile cat dureaza cultura faringiana). In cazul in care rezultatele testului rapid
sunt pozitive, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice. Cultura de la
nivelul faringelui este mult mai sensibila decat testul rapid. Testul rapid poate da
rezultate fals negative, chiar daca exista infectie streptococica. Daca rezultatele
testului rapid sunt negative, specialistii recomanda efectuarea unei culturi faringiene,
pentru excluderea unei infectii streptococice.
In cazul in care cultura este pozitiva, se poate efectua un test de sensibilitate a
microorganismului la antibiotice (antibiograma).
Complicatii:
- Scurgere de lichid amniotic.
- Pierdere fetala.
- Corioamniotita.
- Izoimunizare Rh.
- Leziuni retiniene fetale datorita luminii folosite.
Dificultati:
- Necesita pregatire speciala din partea ginecologului.
- Aparatura extrem de scumpa.
- Procedura necesita conditii de asepsie riguroase similare celor dintr-o interventie
chirurgicala.
- Necesita aparatura si instrumente extrem de sofisticate:
- Telescop al carui diametru este de 1mm.
- Teaca de lucru cu trocar obturator cu ajutorul caruia se punctioneaza
abdomenul matern si se intra in cavitatea amniotica.
- Camera video atasata telescopului, similara celei folosite in laparoscopie.
- Sursa de lumina rece cu cablu optic flexibil.
- Monitor TV de inalta rezolutie pe care se urmaresc imaginile obtinute.
- Mama este sedata sau chiar se instituie o anestezie pe vena.
- Se descopera prin scanare echografica o zona a cavitatii amniotice in care sa nu
existe placenta interpusa.
- Se introduce trocarul cu obturator si se patrunde in cavitatea amniotica sub control
echografic.
- Se extrage obturatorul si se introduce telescopul atasat la camera si la sursa de
lumina.
- Imaginile se vizualizeaza pe ecranul monitorului.
Fibroza chistica (FC) este o anomalie mostenita care este determinata de modificarea
(mutatia) genei care cauzeaza fibroza chistica. Aceasta este o boala cronica,
progresiva, in care mucusul devine vascos, aderent si uscat. Mucusul se acumuleaza
si blocheaza pasajele din diferite organe, in special la nivelul plamanilor
si pancreasului. La nivelul plamanilor, mucusul poate determina probleme respiratorii
severe si aparitia unor afectiuni pulmonare. La nivelul pancreasului, mucusul
cauzeaza afectare digestiva si malnutritie, care pot determina afectarea cresterii si
dezvoltarii normale.
Fibroza chistica este de obicei diagnosticata in timpul copilariei. In timp ce speranta
de viata pentru persoanele cu fibroza chistica este de aproximativ 32 de ani, noile
tratamente imbunatatesc controlul simptomelor si cresc astfel speranta de viata.
Screeningul purtatorilor de fibroza chistica este o analiza a sangelui care determina
daca persoana este sau nu purtatoarea genei defective ce determina fibroza chistica.
Analiza ajuta la determinarea riscului unui cuplu de a avea un copil cu fibroza
chistica.
Sunt mai multe motive pentru care o persoana poate lua hotararea de a nu participa
la screening:
- considera ca riscul de a fi purtator al genei defective de fibroza chistica este foarte
mic; acesta este valabil in cazul persoanelor afro-americane sau al
asiaticilor; incidenta fibrozei chistice este mica la aceste grupuri
- la gravidele la care rezultatul testului nu va influenta in nici un fel decizia de a
pastra sarcina
- testul pentru purtatori este costisitor si nu este suportat de catre casa de asigurari
- testul nu are o acuratete de 100%; exista un risc mic de a fi purtator al genei,
chiar daca rezultatul testului este negativ.
Daca investigatiile arata ca o persoana este purtatoare a genei defective
de fibroza chistica, este necesara si testarea partenerului. Pentru ca un copil sa
dezvolte afectiunea, ambii parinti trebuie sa fie purtatori ai genei defective de fibroza
chistica. In cazul in care analizele indica faptul ca partenerul nu este purtator al
genei defective de fibroza chistica, sunt sanse mici pentru copil sa dezvolte boala.
Daca ambii parteneri sunt purtatori ai genei defective de fibroza chistica, atunci sunt
25% sanse ca fibroza chistica sa apara la copil.
Inca inainte de a ramane insarcinata, femeia poate sa solicite un consult genetic
pentru a intelege riscurile si optiunile pe care le are in cazul in care se decide sa aiba
copii.
In cazul femeilor insarcinate, acestea pot solicita teste suplimentare
(amniocenteza sau examinarea vilozitatilor corionice) pentru a determina daca fatul
are sau nu fibroza chistica.
Screeningul determina daca o persoana este sau nu purtatoare a genei defective
de fibroza chistica cu o acuratete de 90%. Exista un risc mic de a fi purtator al genei
chiar daca rezultatul testului este negativ.
Fibroza chistica este o afectiune genetica. Pentru a dezvolta fibroza chistica, copilul
trebuie sa mosteneasca doua gene defective (patologice) de fibroza chistica (cate
una de la fiecare parinte).
Persoana care a mostenit doar o gena defectiva a fibrozei chistice se numeste
purtator al fibrozei chistice, fara ca aceasta sa dezvolte afectiunea, dar alela poate fi
1.
1.
1.
1.
1.
1.
Anti HBe, sunt anticorpii impotriva proteinei e a virusului B; aparitia lor intr-o
hepatita acuta inseamna vindecarea bolii, si persista o perioada indelungata in
sange, iar aparitia lor intr-o hepatita cronica poate inseamna vindecarea sau
ca virusul este inactiv (nu se inmulteste)
1. AND-VHB este acidul nucleic al virusului B, este cel mai specific marker al
existentei virusului hepatitic B, detectia sa in sange insemnand prezenta
virusului; in functie de concentratia sa, se poate spune ca persoana are:
o Hepatita cronica cu virus B, daca concentratia >2.000ui/ml
o Purtator inactiv de virus B, daca concentratia<2.000ui/ml
o Hepatita B oculta, daca concentratia este <200ui/ml
1.
In tabelul de mai jos este sintetizata asocierea markerilor virali descrisi anterior:
Marker Viral
Hepatita
acuta B
Vindecarea
AgHBs
Anti-HBs
Anti-HBc
AgHBe
Anti-HBe
DNA VHB
Hepatita
cronica B
+
-/+
-/+
+/-
-/+
-/+
>2000 Ul/ml
<2000 Ul/ml
<200 Ul/ml
Histerosalpingograma
Aceasta se efectueaza pentru:
- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueaza
in cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatrici
severe la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate;
uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelul
trompelor
- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune,
ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiuni
pot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate
- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterine
s-a efectuat cu succes
- daca pacientul are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije metalice sau
orice fel de metal fixat in corp (mai ales la nivelul ochiului), valve cardiace metalice,
clipsuri metalice la nivel cerebral, implanturi metalice in ureche sau pe sprancene sau
orice fel de implanturi sau proteze medicale (de exemplu pompa cu injectometru);
de asemenea trebuie informat medicul daca pacientul lucreaza cu metale sau daca
recent a suferit o interventie chirurgicala pe vasele sanguine; in anumite cazuri este
contraindicata efectuarea IRM
- daca pacienta prezinta un dispozitiv intrauterin (DIU); acest lucru poate contraidica
efectuarea testului
- daca pacientul devine agitat in locuri inchise (limitate); pacientul va trebui sa stea
nemiscat in interiorul magnetului MRI sau mai exista un tip de dispozitiv de IRM cu
configuratie deschisa; acesta nu este la fel de limitat ca dispozitivele clasice;
pacientul poate necesita administrarea unor medicamente pentru calmare
- daca pacientul prezinta alte afectiuni ca disfunctii renale sau siclemie, care pot
contraindica efectuarea unei IRM cu substanta de contrast
- daca pacientul prezinta orice fel de patch deoarece IRM poate cauza arsura la
nivelul regiunii.
Pacientul va semna un document prin care intelege riscurile efectuarii IRM si este de
acord sa efectueze testul. Se recomanda discutarea cu medicul specialist despre
necesitatea efectuarii testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare si semnificatia
posibilelor rezultate.
Se recomanda ca pacientul sa fie insotit de cineva, in cazul in care se administreaza
medicamente sedative.
In cazul in care se efectueaza o IRM abdominala, pacientul nu va manca si consuma
lichide cu cateva ore inainte de efectuarea testului.
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de
un camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii
diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM ofera
informatii care nu pot fi vizualizate prin radigrafie, ultrasonografie
sau tomografie computerizata.
In timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigata, este plasata intrun aparat special care reprezinta un magnet urias. Informatiile furnizate de IRM pot
fi stocate si salvate intr-un computer. De asemenea pot fi facute poze sau filme daca
situatia o cere. In anumite cazuri se poate utiliza o substanta de contrast pentru a
vizualiza mai clar anumite structuri ale corpului.
rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme
vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui vascular
(disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai clara a
vaselor sanguine
- regiune abdominala si pelvina - IRM poate depista diferite afectari ale organelor
abdominale ca ficat, vezica biliara, pancreas, rinichi si vezica urinara; se foloseste
pentru depistarea tumorilor, sangerarilor, infectiilor si diferitelor obstacole; la femei
poate vizualiza uterul si ovarele; la barbati se poate vizualiza prostata
- oasele si articulatiile - IRM poate evidentia afectari ale sistemului osos
sau articular, ca artrite, afectari ale articulatiei temporomandibulare, probleme ale
maduvei osoase, tumori osoase, afectari ale cartilajului, rupturi de ligamente sau
tendoane sau infectii; IRM poate afirma cu precizie daca un os este rupt sau nu,
atunci cand radiografia este neclara; IRM se foloseste cel mai frecvent pentru
depistarea afectiunilor osoase sau articulare
- coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile si nervii coloanei vertebrale,
putand diagnostica afectiuni ca stenoza de canal vertebral, herniere discala sau
tumori de coloana vertebrala.
Factorii care pot influenta testul sau acuratetea rezultatului includ:
- sarcina - IRM este contraindicat la femeile insarcinate
- dispozitive medicale electrice ca pacemakere sau pompe medicale cu injectie; IRM
poate afecta aceste dispozitive si de aceea se poate contraindica efectuarea testului
- dispozitive medicale metalice; aceste dispozitive pot estompa imaginile organului
examinat, impiedicand vizualizarea acestora. De exemplu un dispozitiv intrauterin
(DIU) poate impiedica vizualizarea clara a uterului
- inabilitatea pacientului de a sta nemiscat
- obezitate- o persoana supraponderala poate depasi limitele aparatului.
De retinut!
- uneori rezultatele testului pot fi diferite fata de altele mai vechi deoarece au fost
efectuate in centre medicale diferite sau pentru ca testarile anterioare
nu sunt disponibile pentru a fi comparate cu noua testare
- IRM este un test sigur, care vizualizeaza structurile si organele corpului; este mai
scump decat alte metode si nu poate fi disponibil in anumite regiuni
- IRM deschise sunt construite astfel incat dispozitivul sa nu inconjoare complet
pacientul; insa acest tip de IRM nu este disponibil in toate centrele medicale; ele
sunt utile in cazul pacientilor claustrofobici sau obezi
- IRM se poate efectua pentru vizualizarea anumitor structuri si organe ca regiunea
cefalica, abdominala, sanii, coloana cervicala, articulatia scapulo-humerala (umarul)
si genunchii
- angiografia prin rezonanta magnetica este o metoda speciala prin care se
vizualizeaza vasele sanguine si circulatia la nivelul lor
- IRM spectroscopic este un tip special de IRM care identifica anumite afectiuni
medicale masurand anumite substante de la nivelul tesutului uman.
Nu exista efecte adverse secundare expunerii campului magnetic folosit pentru IRM.
Cu toate acestea, magnetul este foarte puternic. De aceea el poate afecta
pacemakerele, membrele artificiale si alte dispozitive medicale care contin fier.
Magnetul va deregla un ceas care se afla in apropierea lui.
Daca pacientul prezinta fragmente metalice la nivelul ochiului, efectuarea IRM poate
afecta retina. Daca exista suspiciunea ca ar exista fragmente metalice la nivelul
sexuala activa. Astfel, 10 minute de disconfort o data pe an, sau la 3 ani, protejeaza
femeile de cancer sau de afectiuni cu transmitere sexuala.
7. Cancerul de piele
Dupa ani de zile in care o persoana s-a bucurat de razelele soarelui de munte sau
de mare, este momentul ca aceasta sa isi faca griji de riscul aparitiei cancerului de
piele. Deci, cel putin o data pe an pacientul trebuie sa solicite examinarea alumitelor
neobisnuite dar si a schimbarilor care apar la nivelul pielii.
8. Examen oftalmologic
Daca pacientul prezinta probleme de vedere in timp ce se uita sa televizor sau
citeste, nu este ceva anormal, dar pentru a evita afectiuni grave ale ochilor trebuie
facut un examen de specialitate o data pe an sau la doi ani. Afectiuni oftalmologice
frecvent intalnite la persoanele adulte: prezbitismul, glaucomul si degenerestenta
maculara.
9. Imunizarea
Intreaba-ti medicul cat iti sunt de necesare vaccinurile care sa iti mentina o sanatate
optima si care sunt cele recomandate in cazul tau! Anul acesta acorda-ti sansa de a
tine totul sub control. Progameaza-te la stomatolog si mergi la medicul de familie
pentru a-ti prescrie investigatiile necesare organismului tau!
Laparoscopia in obstetrica-ginecologie
Laparoscopia este o procedura speciala care necesita personal medical de inalta
specializare si experienta, obtinuta nu numai dupa efectuarea unor cursuri specifice
si absolvirea unui examen de competenta, dar mai ales dupa realizarea a sute de
astfel de proceduri. Spre deosebire de chirurgia clasica, deschisa, in care exista un
operator principal care poate fi un "factotum" (adica poate realiza tehnica
chirurgicala fara a fi nevoit sa se bazeze prea mult pe ajutoarele sale), laparoscopia
este o interventie de "echipa", in care este tot atat de importanta "mana intai" cat si
"mana a doua", uneori cele doua roluri putandu-se schimba. In general echipa
operatorie este formata dintr-un chirurg care dirijeaza strategia interventiei, un al
doilea chirurg care in laparoscopia diagnostica are rolul de a pune in evidenta cat mai
favorabil diferitele aspecte (parti) ale organelor inspectate, si un al treilea medic (sau
asistenta) care manuieste camera cu ajutorul careia se vizualizeaza cavitatea
peritoneala. Chirurgul principal sta in stanga pacientei, ajutorul in dreapta acesteia
iar cel ce sta la camera se va plasa de obicei langa ajutor, spre capul pacientei.
Toate imaginile sunt vizualizate pe un monitor aflat spre picioarele pacientei, situat
pe un troliu special unde se mai afla si celelalte aparate specifice laparoscopiei.
In primul rand trebuie subliniat faptul ca laparoscopia este o metoda
de diagnostic care necesita abordare chirurgicala. Pacienta este informata in prealabil
de acest lucru, de existenta posibila a unor complicatii, subliniindu-se posibilitatea
convertirii interventiei laparoscopice intr-o laparotomie clasica ori pe motiv de
aparitie a vreunei complicatii ori datorita necesitatii indeplinirii corespunzatoare a
actului terapeutic, aceasta din urma fiind determinata de experienta si limitele
chirurgului care va face operatia laparoscopica. In consecinta pregatirea pentru o
asemenea procedura implica toate masurile luate ca si in cazurile de interventie
chirurgicala clasica:
- internare in spital
- set complet de analize preoperatorii
- procedura se executa in blocul operator
- conditii de sterilitate adecvate
- anestezie generala cu intubatie oro-traheala (IOT) pozitionare specifica a pacientei
pe masa de operatie instrumentar specific
- terapie intensiva postoperator
Dupa operatie pacienta poate pleca acasa (prin externare) chiar de a doua zi (este
deci vorba de o asa numita "one day surgery").
Alegerea momentului din perioada ciclului pacientei in care se va efectua procedura
depinde de obiectivele acestei interventii: in cazul unui bilant hipofertil al cuplului,
perioada imediat post-ovulatorie permite verificarea prezentei corpului galben si a
cicatriciei de expulzare a ovulului. Laparoscopia, fiind efectuata inaintea implantarii
eventuale a embrionului, nu compromite dezvoltarea ulterioara a sarcinii. In cazul
cand cuplul se adreseaza chirurgului pentru a rezolva problema unei sterilitati de
cauza cel mai probabil tubara, momentul optim este cel dinainte de ovulatie, cand cu
siguranta nu exista o sarcina ce poate fi compromisa prin metodele de diagnostic
pentru permeabilitate tubara.
Interventia se va desfasura obligatoriu sub anestezie generala cu IOT. Operatorul
trebuie sa fie familiarizat cu cazul si cu formele de manifestare fiziopatologica si
morfopatologica ale bolilor ce conduc la sterilitate pentru a fi capabil de a adopta
imediat o strategie terapeutica adecvata in functie de descoperirile facute in cursul
laparoscopiei. Instrumentarul trebuie sa fie de asemenea adecvat.
Desi pare neverosimil, Laparoscopia nu este o metoda de diagnostic chiar asa de
noua cum vi se pare multora dintre voi. In fapt ea a implinit de curand respectabila
varsta de 100 de ani, de cand s-a efectuat prima vizualizare a cavitatii peritoneale
folosindu-se un telescop rudimentar si utilizand drept sursa de lumina un bec
obisnuit. Inspectarea cavitatii peritoneale era facuta direct, chirurgul privind printrun capat al telescopului exact ca printr-o luneta.
Perfectionarea sistemelor optice cu realizarea de telescoape performante a permis
folosirea laparoscopiei ca metoda de diagnostic pe scara mai larga doar de prin anii
50. Este interesant ca la noi in tara s-au efectuat primele laparoscopii diagnostice
chiar de la inceputul anilor 60, la spitalul Giulesti.
Aparitia si dezvoltarea fibrelor optice si a luminii reci a permis in anii 80 efectuarea
unui pas urias in laparoscopie, acest lucru permitand nu numai extinderea
procedeelor terapeutice chirurgicale dar si inflorirea unei masive industrii specializate
in manufacturarea instrumentelor laparoscopice.
Laparoscopia consta in mare in vizualizarea cavitatii peritoneale cu ajutorul unei
camere video prin intermediul unui telescop, dupa realizarea unei "camere de lucru"
in interiorul cavitatii abdominale a pacientei, prin elevarea peretelui abdominal. Acest
ultim deziderat se poate realiza prin doua metode:
- insuflarea unui gaz inert (bioxid de carbon) in interiorul cavitatii peritoneale care se
destinde, departand astfel peretele abdominal (situat anterior) de continutul cavitatii
abdominale
- ridicarea peretelui abdominal cu ajutorul unui elevator sau "lift" special, metoda
denumita "gasless" (fara gaz), care de asemenea permite realizarea unei camere
suficiente de lucru.
Bineinteles ca fiecare metoda are partizanii si oponentii ei, dar in mare cel mai des se
foloseste metoda insuflarii de gaz, care are drept avantaje realizarea camerei de
lucru in mod foarte facil si foarte rapid, dar si faptul ca permite o buna vizualizare a
organelor interne. Ca dezavantaj este de semnalat faptul ca CO2, fiind un gaz care in
organismul uman este "considerat" un deseu al metabolismului, poate sa dea
tulburari respiratorii si cardiace la persoanele mai in varsta. De asemenea presiunea
exercitata de gaz ca sa destinda peretele abdominal va afecta si excursiile
diafragmatice si implicit respiratia pacientului in timpul operatiei.
Tehnic vorbind, camera de lucru in laparoscopia cu gaz (pneumoperitoneul), se
obtine facandu-se o mica incizie transversala de cca 10 mm in plica ombilicala, prin
care se introduce un ac special, cu protectie, acul Veress, care se cupleaza la capatul
exterior cu un insuflator de gaz prin intermediul unui tub flexibil. Acesta va introduce
in cavitatea abdominala, sub control electronic, o cantitate suficienta de gaz incat sa
destinda peretele abdominal, in general o presiune de 12 atm fiind cea considerata
standard.
In ziua de astazi laparoscopia se desfasoara in conditii de vizualizare perfecte gratie
aparaturii video de ultima generatie cu camere digitale 3CC, sistemelor optice care
permit o focalizare pana la vizualizarea aproape desavarsita a detaliilor foarte fine,
precum si datorita sistemelor moderne de procesare a imaginilor, toate acestea
conferind o imagine video de mare calitate.
O interventie laparoscopica diagnostica necesita urmatoarele aparate si instrumente:
- insuflator electronic de gaz
- sursa de lumina rece cu un bec de 300W de xenon
- camera video de inalta rezolutie (cu triplu cip)
- monitor TV de inalta rezolutie
- aspirator/irigator electronic
- ac Veress
- telescop de 10 mm cablu optic flexibil care conecteaza telescopul cu sursa de
lumina rece
- trocare de 5 si 10 mm
Instrumentarul anex trebuie bine ales pentru a facilita realizarea dezideratului de a
putea pune un diagnostic precis, si anume:
- manipulatoare uterine
- probe
- pense de prehensiune, de biopsiere si disectoare instrumente folosite pentru
vaporizare sau electrocoagulare instrumente pentru lavaj si aspirarea lichidelor
- modalitati de colorare a peritoneului, etc.
- instrumente de injectare transcervicala a substantelor colorate
Laparoscopia
Laparoscopia este efectuata de catre un medic chirurg sau de catre un medic
ginecolog. Laparoscopia este o procedura chirurgicala ce nu necesita spitalizare. In
general este folosita anestezia generala, insa pot fi folosite si alte tipuri de anestezii
(precum rahianestezia).
Cu aproximativ o ora inainte de interventie, pacientul trebuie sa-si
goleasca vezica urinara. I se va monta o perfuzie intravenoasa la nivelul bratului,
prin care i se vor administra lichide si medicamente. De asemenea, i se va putea
administra un sedativ usor, care sa-l ajute sa se relaxeze.
Pentru pregatirea laparoscopiei se vor efectua cateva proceduri. Acestea se fac dupa
ce pacientul este anesteziat si inconstient:
- se intubeaza pacientul sau se aplica o masca pentru oxigen, pentru a-l ajuta sa
respire si pentru a-i proteja caile respiratorii; aceasta procedura se efectueaza dupa
ce pacientul este anesteziat si inconstient
- se monteaza un tub subtire si flexibil, prin uretra pana in vezica urinara
(sonda vezicala)
- o parte a parului pubian va fi rasa
- abdomenul si zona pelvina vor fi curatate cu un antiseptic
- medicul poate efectua o examinare pelvina, inainte de a se introduce in vagin un
Anormal
Metode imagistice
Computer tomograf (CT)
Computer tomograful (CT) foloseste raze X pentru a efectua imagini detaliate ale
structurilor din interiorul organismului.
In timpul testarii, pacientul va fi intins pe o masa conectata la scanner-ul computer
tomograf-ului, un aparat de dimensiuni mari cu aspectul unui cilindru fara miez.
Acesta va trimite impulsuri de raze X prin corpul pacientului. Fiecare impuls dureaza
mai putin de o secunda si formeaza imaginea unei felii subtiri din organul sau zona
studiata. O parte a scanner-ului se poate inclina, fapt ce permite preluarea imaginilor
zonei studiate din diferite pozitii. Imaginile sunt memorate intr-un computer.
Computer tomograful (CT) poate fi folosit pentru studiul oricarui organ al corpului ca
ficatul, pancreasul, intestinele, rinichi, glande suprarenale, plamani si inima. De
asemenea poate studia vasele de sange, oasele si maduva spinarii.
O vopsea iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a face structurile si
organele mai usor de observat pe imaginile computer tomograf. Substanta de
contrast poate fi folosita pentru a studia fluxul sanguin, pentru a gasi tumori sau
pentru a cauta alte probleme. Substanta de contrast poate fi
administrata intravenos sau per os (oral), in functie de testul dorit. Imaginile
computer tomograf pot fi preluate inainte sau dupa administrarea substantei de
contrast.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
Rezonanata magnetica nucleara este un test ce foloseste cimpul magnetic si energia
undelor radio pentru a prelua imagini ale oraganelor si structurilor din interiorul
corpului. In cele mai multe cazuri rezonanta magnetica nucleara furnizeaza informatii
care nu pot fi oferite de alte explorari ca radiografii, echografii sau computer
tomograf.
Pentru testarea cu rezonanata magnetica nucleara partea din organism ce se doreste
a fi studiata este plasata in interiorul unei masini speciale care este, de fapt, un
magnet foarte puternic. Informatiile furnizate de catre aparat pot fi memorate si
stocate intr-un computer. Fotografii sau filme ale anumitor expuneri pot fi, de
asemenea, efectuate. Uneori se poate folosi si substanta de contrast pentru a oferi
imagini mai clare ale organelor si structurilor studiate.
Rezonanata magnetica nucleara este folosita pentru a descoperi probleme ca
hemoragii, tumori, infectii, blocaje, leziuni ale: creierului, organelor interne,
glandelor, vaselor de sange sau articulatiilor.
Razele X (radiografia)
Razele X reprezinta o forma de radiatie precum lumina sau undele radio, ce pot fi
focalizate intr-un fascicul asemanator unui fascicul luminos. Spre deosebire de
fasciculul luminos, razele X pot trece prin majoritatea obiectelor, inclusiv prin corpul
uman.
Cand un fascicul de raze X loveste un film fotografic pe acesta se imprima o imagine.
Tesuturile dense din organism, precum oasele, blocheaza (absorb) o mare parte din
razele X aparand albe pe filmul fotografic. Tesuturile mai putin dense, precum
muschii sau organele, blocheaza mai putine raze X (mare parte din fascicului de raze
X trece prin acestea) si apar pe filmul fotografic in nuante de gri. Razele X care trec
numai prin aer apar negre pe radiografie.
Ultrasunetele (echografia)
Echografia este un test ce foloseste reflectia undelor sonore pentru a produce
imaginea unui organ sau a unei structuri din organism. Aceasta testare nu foloseste
raze X sau orice alt fel de radiatie ce se poate dovedi potential daunatoare.
Pentru testarea cu ultrasunete, un gel sau un ulei este aplicat pe piele pentru a
imbunatati transmitera undelor sonore. Un instrument mic, manevrabil manual,
denumit transductor, este miscat inainte si inapoi deasupra ariei ce se doreste a fi
studiata. Transductorul transmite unde sonore de mare putere (aflate deasupra
spectrului auditiv uman) care sunt reflectate inapoi catre acesta. Un computer
analizeaza undele sonore si le converteste intr-o imagine afisata ecranul unui
monitor. Imaginea produsa de ultrasunete se numeste sonograma, echograma sau
scanare cu ultrasunete. Se pot realiza fotografii sau filme ale imaginilor
ultrasonografice.
Ultrasunetele sunt folosite pentru studiul organelor si structurilor care sunt uniforme
sau solide (precum ficatul) sau umplute cu lichid (precum vezica biliara, vezica
urinara). Structurile mineralizate precum oasele sau umplute cu aer precum plamanii
nu pot fi vizualizate pe sonograme.
Boala provocata
Secretie vaginala
Vaginita cu candida
Exudate din
cavitatea bucala
Candidoza mucoasei
bucale
Sputa
Grunji (din puroi)
Candidoza pulmonara
maculara sau chiar cancere de colon. Acesti pacienti trebuie investigati suplimentar
pentru a se identifica din timp o problema ce poate fi destul de grava.
Proteina C reactiva este o proteina plasmatica sintetizata de ficat si de adipocite
(celulele grase ale organismului) numita de specialisti proteina de faza acuta
deoarece apare in cadrul proceselor inflamatorii acute. Este un marker al inflamatiei
organsimului, nivelul ei creste foarte mult in cadrul acestor situatii. Testele
paraclinice care sunt realizate pentru a determina concentratia acestei proteine sunt
teste hematologice foarte utile clinicianului si care nu sunt grevate de complicatii
importante pentru pacient.
PCR creste in infectii, dar si in acutizari ale unor boli cronice sau la debutul unor
boli ce in timp se vor croniciza. Proteina incepe sa creasca la 6 ore de la debut si
atinge un maxim la 48 de ore. Nivelul ei (reflectat prin concentratia serica) este
influentat de rata de producere a acesteia de catre ficat. Cu exceptia insuficientei
hepatice nu exista alti factori care sa interfere cu productia normala a PCR. Desi
concentratia PCR este un indicator important al unei inflamatii, ea nu da nici un fel
de informatii cu privire la localizarea procesului inflamator. Pentru a se stabilii sursa
inflamatiei trebuie sa se realizeze investigatii suplimentare.
La cerere.
Se mai pot face si alte tipuri de determinari (moleculare, biochimice).
Complicatii:
- Avort spontan.
- Corioamniotita.
- Sensibilizare Rh.
- Ruptura trofoblastica cu hemoragie.
Dificultati:
- Culturi celulare corecte in 98% din cazuri.
- Succesul procedurii cu prelevare adecvata de tesut 95% din cazuri.
din 24 de ore si se noteaza. Apoi se amesteca urina (in cazul in care a fost recoltata
in mai multe sticle) se agita si pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100200 ml, iar restul se arunca.
- Cand persoana care colecteaza urina lucreaza, este elev sau student, urina din 24
de ore se poate recolta intr-o zi de repaus.
- Copii mici care nu pot urina direct in sticla, vor urina numai in olita de noapte sau
intr-un borcan care a fost sterilizat mai intai prin fierbere. Apoi urina va fi pusa intr-o
sticla sterila care va fi adusa la laborator.
- Pe timpul recoltarii urina se va tine la rece iar vara se va pastra la frigider, pentru a
nu se altera. Cand cantitatea de urina este mai mare de un litru, se va recolta in mai
multe sticle sau intr-un borcan mai mare.
- Femeile vor specifica daca urina a fost recoltata in perioada menstruala sau daca
au utilizat ovule cu medicamente cu 24 de ore inainte de analiza.
- Se va comunica laboratorului daca bolnavul este sub tratament si ce medicamente
a folosit.
- Inainte de analize cu circa 24 ore nu se vor consuma cantitati mari de lapte sau
derivate din lapte care tulbura urina si produc o crestere a calciului din urina. De
asemenea, persoanele care urmeaza un regim fara sare trebuie sa comunice
laboratorului pentru a se cunoaste de ce cantitatea de sare din urina este scazuta.
- Nu se va transporta urina la laborator in borcan fara capac sau cu capac neinchis
ermetic, deoarece exista riscul scurgerii de urina si contaminarii altor persoane cu
microbi sau virusuri prezente in urina. In situatia in care unele persoane nu pot
urina, la indicatia medicului, urina se poate recolta cu ajutorul unei sonde de cauciuc
numai de catre personalul medical.
Recoltarea sangelui
Sangele se recolteaza, de obicei, in spital sau policlinica dar poate fi recoltat si la
domiciliu de catre un cadru medical daca situatia o cere. S-a demonstrat ca unele
analize sunt influentate de alimentatie, altele nu. Deoarece nu se cunoaste ce fel de
analize sunt indicate de catre medic, se recomanda ca recoltarea sangelui sa se faca
pe nemancate. Seara se va manca mai devreme si putin, fara grasimi, caci o
alimentatie bogata in grasimi produce o tulbureala a serului, fenomen care poate
falsifica rezultatele analizelor. Persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata este
bine sa-si ia cu ele un pachetel cu alimente pentru a manca imediat dupa recoltarea
sangelui. Nu se recomanda efectuarea analizei de sange la persoanele care vin de la
distante mari cu trenul sau masina, obosite, nedormite, nervoase; in aceste situatii
rezultatele analizelor pot prezenta abateri de la normal. Cand sangele este recoltat la
distante mari de laborator (dispensare comunale, santiere, etc.) va fi expediat in
aceeasi zi la laborator sau se va pastra la frigider pana la expediere. Transportul
sangelui se va face in flacoane sau eprubete astupate bine cu dopuri de pluta sau de
cauciuc, nu cu dopuri de vata, care pot absorbi tot sangele. Flaconul cu sange nu va
fi agitat, deoarece se pot distruge globulele rosii.
Recoltarea materiilor fecale
Analiza materiilor fecale este indicata pentru descoperirea bolilor digestive de natura
microbiana (febra tifoida, dizenterie, intoxicatie alimentara etc.) sau de natura
parazitara (oua de paraziti intestinali), precum si pentru stabilirea gradului
de digestie a alimentelor. Recoltarea materiilor fecale pentru analiza oualor de
paraziti se face in recipiente speciale, primite de la laborator. In lipsa acestora, se
pot recolta in recipiente sau vase din material plastic, sticla sau material, bine
spalate si bine inchise cu capace sau dopuri. Sunt bune cutiile din material plastic
boli.
- la femei, secretia uretrala si vaginala se recolteaza la cabinetul de ginecologie.
- in plus, persoanele respective trebuie sa fie in masura sa informeze medicul, de
cand prezinta secretia, daca aceasta este in legatura cu raporturile sexuale si daca
au facut tratament cu antibiotice.
- recoltarea secretiei gastrice si duodenale se face numai in spital sau in laborator cu
ajutorul unui tub special de cauciuc introdus in stomac si numai dimineata. Pentru
aceasta, inainte de recoltare nu se mananca, nu se bea si nu se fumeaza. persoanele care poarta proteza dentara mobila trebuie sa si-o scoata caci in timpul
manevrei de introducere a tubului in stomac, proteza se poate deplasa si patrunde in
fundul gatului, cu pericol de asfixiere.
- atat in spital cat si la domiciliu, sputa se recolteaza de catre bolnav intr-un borcan
cu gura larga, steril care se procura de la laborator. Nu se va
recolta saliva (scuipatul) ci secretia care se elimina in timpul tusei.
Sindromul TORCH
Toxoplasmoza este o boala parazitara determinata de Toxoplasma
gondii.Forma congenitala se manifesta prin encefalomielita, hidrocefalie, convulsii,
varsaturi explozive, grave (expresie directa a suferintei neurocerebrale). De
asemenea apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si corioretinita. Boala se
transmite fatului indiferent de momentul contactarii parazitozei, insa difera incidenta
transmiterii: in trimestrul 1 incidenta de transmitere transplacentara este mica
(aproximativ 15%) insa riscul teratogen este maxim. In trimestrul 3 incidenta este
mare (65% din infectii se transmit transplacentar) insa nou-nascutul este adesea
asimptomatic sau paucisimptomatic.
Datorita riscului mare de malformatii, in cazul infectiei in trimestrul 1, femeia are ca
prima optiune incheierea sarcinii (avort terapeutic). Daca acest lucru nu se doreste,
se poate incerca tratamentul cu sulfadiazina, pirimetamina si acid folic. Nou nascutul
simptomatic se trateaza cu spiramina.
Rubeola este o infectie virala determinata de virusul rubeolic, ce apare de
cele mai multe ori in copilarie sub forma unor eruptii generalizate cu evolutie, de cele
mai multe ori benigna. Contactata in cursul sarcinii infectia are consecinte grave,
fiind incriminata in aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare,
auditive (chiar si surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Alte
semne si simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica la
nastere, trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita. Riscul maxim este in
trimestrul 1, in etapa de organogeneza embrio-fetala si afectarea poate fi atat de
grava incat sa determine avort spontan sau moartea intrauterina. Viitoarele mame
sunt sfatuite sa isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau la
inceputul sarcinii. Tratamentul nou-nascutilor este adresat in principal complicatiilor:
cardiopatiile congenitale si cataracta pot fi rezolvate chirurgical, insa prognosticul
nou-nascutilor ramane rezervat.
Infectia cu cytomegalovirus in cursul sarcinii implica un risc foarte crescut de
malformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica). Studiile au demonstrat ca in
tarile dezvoltate 8% din femei contacteaza infectia in timpul sarcinii si jumatate din
ele o transmit produsului de conceptie. 20-40% din nou nascuti prezinta simptome
importante: pneumonie, afectiuni gastrointestinale, oftalmologice si neurologice.
Virusul poate fi transmis si postpartum- prin laptele matern. Cele mai frecvente
manifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in cresterea intrauterina cu greutate
creierului).
In general, mama are simptomatologie minora, putin exprimata clinic sau
uneori doar febra moderata. Infectia este severa in cazul fatului, avand prognostic
nefavorabil, iar uneori determina avortul spontan.
Infectia poate sa apara oricand pe parcursul sarcinii iar transmiterea ei se face pe
cale sangvina (hematogena) indiferent de trimestrul de sarcina.
Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticarea
intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor
prezenta probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita,
malformatii fetale, icter, trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central,
infectii cerebrale, infectii ale meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace,
cataracta, surditate, retard mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si
diateze hemoragice cu potential fatal.
In momentul actual exista o serie de teste paraclinice care pot obiectiva
infectia nou-nascutului. Cel mai important este denumit simplu: testul TORCH si
cuprinde de fapt un grup de analize de sange (determinari hematologice) care
stabilesc prezenta anticorpilor specifici si nivelul concentratiei lor sangvine (anticorpii
sunt molecule proteice secretate de sistemul imun al pacientului ca raspuns de
aparare impotriva diverselor infectii). Rezultatele testului TORCH pot fi apoi
confimate prin alte analize: in cazul toxoplasmozei, rubeolei si sifilisului se poate
recolta LCR (lichid cefalorahidian), in cazul cytomegalovirusului diagnosticul este
confrmat prin analiza urinii, iar in cazul infectiei cu herpes simplex se recomanda
recoltarea de probe biopsice tisulare.
Testul nu necesita o pregatire speciala a pacientului. Procedura este lipsita de
complicatii, insa poate exista riscul de aparitie locala a unor mici hematoame sau
celulitei (inflamarea tesutului celular) ca urmare a punctionarii tegumentelor.
Testul este considerat negativ daca nivelul de IgM este normal. IgM sunt anticorpi
directionati impotriva particulelor virale si reprezinta cel mai frecvent tip de anticorpi
din organismul nou nascutului. Rezultatele sunt pozitive cand IgM depasesc
semnificativ concentratiile acceptate ca fiind normale.
sau doua zile inaintea ovulatiei. Unele cupluri isi dau seama ca pur si simplu au ratat
zilele cele mai fertile in momentul incercarilor de a concepe. Femeile ar trebui sa tina
evidenta ovulatiilor si ciclurilor menstruale. Aceasta evidenta va fi utila personalului
medical in luarea deciziei de a face teste de infertilitate.
Decizia de a face teste de infertilitate ar trebui luata in considerare in cazul in care:
- persoana respectiva observa existenta unei probleme fizice, cum ar
fi absenta ejacularii sau a ovulatiei sau tulburari de menstruatie
- pacienta are in istoricul ei medical sarcini pierdute repetate sau boala inflamatorie
pelvina
- persoana respectiva in varsta de peste 30 de ani esueaza in incercarile de a
concepe timp de 6 luni, fara folosirea metodelor de contraceptie
- persoana respectiva cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani esueaza in incercarile
de a concepe timp de un an sau mai mult fara sa foloseasca metode de
contraceptie.
Sunt testele de infertilitate dureroase?
Unele dintre teste (cum ar fi analiza spermei, examenul fizic si testele de sange)
nu sunt dureroase. In schimb, unele proceduri (cum ar fi biopsia, laparoscopia si
histerosalpingograma) pot provoca durere sau disconfort.
Sunt testele costisitoare?
Testele de infertilitate pot fi costisitoare si extrem de stresante. Necesitatea de a
monitoriza comportamentul sexual in mod regulat si de a raporta rezultatele
doctorului (uneori chiar la cateva ore dupa un contact sexual) poate fi stanjenitoare.
Inainte de efectuarea testelor de infertilitate, trebuie discutat cu partenerul
de viata in legatura cu cat de multe teste planuieste sa-si faca persoana respectiva.
Uneori nu poate fi identificata o cauza de infertilitate si de aceea este adesea util sa
se stabileasca o limita a numarului de teste sau a perioadei de timp alocate
testarilor.
Factori de risc
Riscurile depind de testul respectiv. Teste uzuale, cum ar fi analiza spermei
(spermograma), testele de sange si ecografia implica mai putine riscuri decat cele
invazive, cum ar fi histeroscopia si laparoscopia.
Unde se fac testele de infertilitate?
Multe teste de infertilitate, inclusiv examenul fizic, anamneza si testele de sange pot
fi facute la cabinetul sau clinica doctorului de catre un obstetrician sau
un endocrinolog specializat in probleme de fertilitate. Testele initiale pot fi efectuate
de catre internist sau de catre doctorul de familie. La barbati testarea poate fi
efectuata de catre medicul urolog. Unele teste se efectueaza in sala de operatie.
Care sunt beneficiile testelor de infertilitate?
Problema care cauzeaza infertilitatea poate fi descoperita si tratata in timpul
testarilor; de exemplu, o trompa uterina infundata poate fi deblocata in timpul
efectuarii unei histerosalpingograme.
Uneori testele nu pot identifica o cauza de infertilitate si nu toate problemele de
sai sunt afectati; sau se poate simti furios ca doar el este afectat in familia sa
- daca analiza este scumpa si costul testului nu este acoperit prin asigurare
medicala
- daca pacientul este ingrijorat de posibilitatea de a fi supus discriminarilor la servici
sau la casa de asigurari, in cazul in care asigurarea plateste testarea
- daca pacientul considera ca nu are nici un rost sa stie, deoarece nu va putea
schimba lucrurile nici prin stilul de viata si nici prin tratament preventiv al bolii.
Se preleveaza o proba de sange, care este apoi studiata in vederea detectarii genei
mutante. Ca si parte a testarii, un membru apropiat al familiei - preferabil un parinte
- va da, de asemenea, sange pentru testare. ADN-ul pacientului este analizat in
vederea detectarii bolii. Testarea unui membru al familiei, poate fi de asemenea
importanta, in cazul in care ADN-ul pacientului este neobisnuit in vreun fel sau altul.
Cu toate ca acest test este destul de corect, nici o analiza nu este 100% sigura. De
asemenea, daca rezultatul analizei este pozitiv (purtator al genei mutante), testul nu
poate preciza momentul dezvoltarii bolii Huntington sau rapiditatea cu care boala va
avansa.
Boala Huntington este o afectiune rara, ce cauzeaza distrugerea unor parti
din creier sau degenerarea acestora. Se mai numeste si coreea
Huntington. Boala provoaca miscari rapide si smucite, dementa si pierderea
abilitatilor mentale. Boala provoaca, de asemenea, tulburari ale personalitatii,
tulburari comportamentale, pierderi de memorie. Simptomatologia se dezvolta, de
obicei, dupa 40 de ani. Nu exista tratament curativ(pentru vindecarea completa) al
bolii. Exista medicamente ce pot ajuta la controlul miscarilor involuntare si a
tulburarilor de comportament.
Boala Huntington este cauzata de o mutatie a unei gene (una sau mai multe dintre
componentele unei gene din ADN este modificata, astfel ca functia ei este alterata si
rezulta asa numita gena mutanta). Daca unul din parintii unui individ are boala,
sansa ca individul sa mosteneasca gena mutanta si boala, este de 50%. Totusi nu se
stie momentul exact al debutului bolii Huntington. Unii oameni pot transmite gena
modificata copilului inainte de a afla ca au aceasta gena afectata.
O analiza a sangelui poate arata daca aceasta gena este schimbata. Este indicat si un
consult realizat de un medic specialist in boli genetice, inainte de realizarea testului.
Specialistii in boli genetice pot sfatui pacientul in ceea ce priveste riscurile si
beneficiile testului. Dar totusi decizia finala asupra testarii apartine pacientului.
Teste alergologice
Testele alergologice detecteaza in sange prezenta substantelor denumite anticorpi.
Testele sanguine nu sunt la fel de sensibile ca si testele cutanate dar sunt adesea
utilizate in cazul persoanelor care nu pot efectua teste cutanate. Cel mai obisnuit tip
de test sanguin este testul de radioimunoabsorbtie (RIA). Este folosit pentru
masurarea nivelului sanguin de anticorpi (denumiti imunoglobuline E sau Ig E) pe
care corpul le produce ca raspuns la alergenii specifici. Nivelul IgE este deseori
crescut la persoanele cu astm. Se utilizeaza pentru persoanele carora nu li se indica
testele cutanate, ca de exemplu persoanele care utilizeaza diferite medicamente ca si
antidepresivele, care reduc acuratetea testelor cutanate.
dureaza mai putin de o ora.Un test cutanat care utilizeaza plasturi foloseste doze
mici din alergenul suspectat. Pentru acest test:
- dozele de alergeni sunt plasate pe plasturi
- plasturii sunt aplicati pe piele (de obicei pe spate). Aceasta dureaza in mod normal
aproximativ 40 de minute, depinzand de numarul de plasturi folositi
- plasturii vor fi mentinuti pe piele pentru 24-72 de ore. Sa nu se faca dus sau baie si
sa nu se efectueze activitati care cauzeaza transpiratii excesive. In aceasta situatie
plasturii se pot desprinde si cadea de pe piele
- plasturii vor fi indepartati de catre medic si pielea va fi verificata daca apar
semnele unei reactii alergice.
Medicul atunci cand recolteaza mostra de sange va:
- strange o banda elastica in jurul bratului superior pentru a opri fluxul sanguin.
Aceasta face ca venele situate dedesubtul benzii sa se dilate, fiind mai usoara
punctia venei (introducerea unui ac in vena)
- cureta locul punctiei
- punctiona vena, fiind nevoie mai mult de un ac
- atasa un tub la nivelul acului pentru a-l umple cu sange
- indeparta banda de la nivelul bratului cand este suficient sange recoltat
- va aplica o presiune la nivelul punctiei si apoi un bandaj.
Mostra de sange va fi pusa intr-o hartie special tratata si va fi trimisa
la laborator pentru a determina daca sunt prezenti anticorpii alergenului testat. Daca
sunt detectati anticorpii specifici inseamna ca este prezenta alergia fata de un anumit
alergen.
Testele cutanate
Riscul major pe care il prezinta atat testul prick cat si testul intradermal este
reprezentat de o reactie alergica grava denumita anafilaxie. Simptomele acestei
reactii alergice grave cuprind: prurit, wheezing (respiratie suieratoare), tumefierea
fetei sau a intregului corp, dispnee si hipotensiune care poate determina aparitia
socului. O reactie anafilactica poate fi fatala si reprezinta o urgenta medicala.
Asistenta medicala de urgenta este intotdeauna necesara in cazul unei reactii
anafilactice. Totusi, reactiile alergice grave sunt rare, mai ales in cazul testului
prick.Daca se realizeaza un test cutanat utilizand plasturi si apare mancarime intensa
si durere sub oricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediat
medicul.
Testele sanguine
Exista un risc foarte redus in cazul prelevarii de sange dintr-o vena:
- poate aparea o mica echimoza (vanataie) la locul punctiei. Se poate diminua riscul
aparitiei echimozei prin mentinerea unei presiuni la nivelul punctiei pentru cateva
minute dupa ce acul este extras
- rareori, vena se poate inflama dupa ce mostra de sange a fost prelevata.
Aceasta afectiune poarta denumirea de flebita si este de obicei tratata prin aplicarea
de comprese calde de mai multe ori pe zi
- continuarea sangerarii poate reprezenta o problema pentru persoanele cu afectiuni
hematologice. Aspirina, warfarina (Coumadin) si alte medicamente anticoagulante
pot favoriza sangerarea. Daca este prezenta o tulburare de sangerare sau tulburare
de coagulare sau daca se utilizeaza medicamente anticoagulante, sa se anunte
medicul inainte de efectuarea punctiei venoase.
alergice. Testele cutanate sunt de obicei realizate deoarece sunt rapide, exacte si in
general mai ieftine decat testele sanguine, dar poate fi folosit oricare test.
Testul emisiei otoacustice este folosit deseori pentru screeningul hipoacuziei la nounascuti. Acesta este efectuat prin plasarea unui microfon mic in canalul auditiv
extern al copilului. Sunetele sunt introduse apoi printr-o sonda mica si flexibila in
urechea copilului. Microfonul detecteaza raspunsul urechii interne la sunete. Aceasta
investigatie nu face, insa, diferenta intre hipoacuzia de conducere si ce
neurosenzoriala.
Audiograma cu potentiale evocate
Pentru audiograma cu potentiale evocate sunt plasati niste electrozi la
nivelul pielii capului si pe fiecare lob al urechii. Prin intermediul unor casti, sunt
trimise zgomote asemanatoare unor clicuri si este inregistrat raspunsul. Aceasta
investigatie diagnosticheaza hipoacuzia neurosenzoriala.
De retinut!
In mod normal, aceste testari nu implica nici un disconfort.
Testul auditiv (audiometria) face parte din examinarea urechii si evalueaza
capacitatea unei persoane de a auzi, prin masurarea abilitatii sunetelor de a ajunge
la creier. Sunetele sunt, de fapt, vibratii aflate in mediul inconjurator, de frecvente si
intensitati diferite; aerul din canalele si oasele de la nivelul urechii si a craniului,
ajuta aceste vibratii sa parcurga drumul dintre ureche si creier, unde sunt "auzite".
Testele auditive determina prezenta hipoacuziei (scaderea capacitatii de a auzi), cat
de severa este si care este cauza aparitiei acesteia. Testele auditive ajuta la
determinarea felului de hipoacuzie, prin masurarea capacitatii sunetelor de a ajunge
in urechea interna prin canalul auditiv (aerul - conduce sunetele) si de a se transmite
prin intermediul oaselor (oasele conducatoare de sunete). Majoritatea testelor
auditive cer pacientului sa raspunda la o serie de cuvinte spuse pe tonalitati diferite,
dar sunt si teste auditive ce nu necesita raspuns.
Factorii ce pot influenta acuratetea sau rezultatul testului sunt:
- imposibilitatea de a coopera, urma intructiunile sau de a intelege suficient de bine
limbajul, pentru a raspunde in timpul testelor; este dificila efectuarea testelor
auditive la copiii mici sau la adultii care au inabilitati fizice sau mentale
- probleme ale aparaturii, precum casti sparte sau care nu se potrivesc, un
audiometru necalibrat sau prezenta zgomotului de fond
- dificultate de a vorbi sau de a intelege limbajul celui care efectueaza testarea
- viroza respiratorie sau o infectie a urechii recenta
- pacientul a stat in ultimele 16 ore in zgomot puternic.
Testele auditive sunt efectuate pentru:
- screeningul sugarilor si copiilor pentru probleme auditive ce pot interfera cu
abilitatea acestora de a invata, vorbi sau de a intelege limbajul
- screeningul copiilor si adolescentilor pentru a evidentia o posibila pierdere a
auzului; auzul ar trebui verificat la fiecare vizita la medic; la copii, un auz normal
este important pentru o dezvoltare corespunzatoare a vorbirii; o parte din
problemele de vorbire, invatare sau de comportament ale copiilor, sunt determinate
de tulburari ale auzului; Academia Americana de Pediatrie recomanda efectuarea
unui test auditiv la varstele de 4, 12, 15 si 18 ani
- ca parte a examinarii fizice de rutina; in general, daca nu se suspecteaza
o hipoacuzie, este suficient numai testul in care se soptesc cuvintele
- a evalua o posibila pierderea a auzului la o persoana ce a observat o problema
persistenta auditiva, la una sau la ambele urechi, sau care are dificultati de a
intelege cuvintele dintr-o conversatie
- screeningul problemelor auditive al adultilor: deseori, este diagnosticata gresit o
diminuare a capacitatii mentale la varstnici datorita hipoacuziei (de exemplu, daca o
persoana pare sa nu asculte sau sa raspunda la o conversatie)
- screeningul persoanelor ce sunt supuse in mod repetat la zgomote intense sau care
iau anumite antibiotice, precum gentamicina
- determinarea tipului si gravitatii hipoacuziei (conductiva, neurosenzoriala sau
ambele):
- in hipoacuzia conductiva, transmiterea sunetelor (conducerea) este blocata si nu
poate trece spre urechea interna
- in hipoacuzia neurosenzoriala, sunetele ajung la nivelul urechii interne, dar o
problema a nervilor auditivi sau, mai rar, a creierului, impiedica auzul.
Inainte de a incepe un test auditiv, medicul va verifica daca exista si va indeparta
cerumenul (ceara) din canalul auditiv; acesta poate interfera cu abilitatea de a auzi
tonuri si cuvinte in timpul testarii.In testul in care pacientul poarta casti, acesta va
trebui sa-si indeparteze ochelarii, cerceii sau agrafele pentru par, deoarece impiedica
pozitionarea corecta a acestora. Medicul va apasa pe urechi, pentru a determina
daca presiunea exercitata de casti pe urechea externa determina inchiderea canalului
auditiv. In acest caz, se va plasa, inainte de testare, un tub subtire de plastic care va
mentine canalul auditiv deschis.Daca pacientul poarta o proteza auditiva, aceasta va
trebui indepartata inainte de testare. Inainte de efectuarea testului cu potentiale
evocate auditive, urechea trebuie spalata.
Pot fi folosite si alte teste pentru a evalua auzul. Acestea includ:
Imitanta acustica (timpanometria si testul de reflex acustic)
Acesta este un test ce dureaza 2 3 minute si masoara cat de bine retransmite
urechea medie sunetele. Varful unui mic instrument este introdus in canalul auditiv,
care este apoi sigilat. Sunetele si aerul sub presiune sunt dirijate apoi spre timpan.
Testul nu este dureros, dar poate determina aparitia unei senzatii de usoara presiune
la nivelul urechii sau se poate auzi un ton.
Teste vestibulare
Aceste teste deceleaza problemele urechii interne legate de echilibru si coordonare.
In timpul acestor teste pacientul trebuie sa-si mentina echilibrul si coordonarea in
timp ce isi misca bratele si picioarele in anumite moduri, stand pe un singur picior,
pe calcaie, pe varfuri sau efectueaza alte manevre cu ochii inchisi sau deschisi. In
timpul acestor teste medicul va proteja pacientul pentru ca acesta sa nu cada.
Pacientul ar trebui sa apeleze la medic daca:
- a fost expus recent la un sunet puternic, care a determinat durere sau la un
zgomot ce a dus la aparitia acufenelor (zgomote in urechi); inainte de efectuarea
unui test auditiv trebuie evitate zgomotele puternice pentru aproximativ 16 ore
- ia sau a luat antibiotice ce pot determina afectarea auzului, precum gentamicina
- are probleme in a auzi o conversatie normala sau a observat alte semne
caracteristice hipoacuziei
- a avut recent o viroza respiratorie sau o infectie a urechii.
Anormal
Sunetul este descris in functie de frecventa si intensitate. Limita auzului este data de
cat de tare trebuie sa fie un sunet de o anumita frecventa, pentru a fi auzit.
Frecventa sau nivelul, (indiferent daca sunetul este jos sau inalt) este masurata in
vibratii pe secunda sau hertzi (Hz). Urechea umana poate auzi in mod normal
frecvente de la foarte joase, in jurul a 16 Hz, pana la foarte inalte, in jur de 20 000
Hz. Frecventa unei conversatii normale ce se desfasoara intr-un loc linistit, se intinde
pe o plaja de la 500 Hz la 2000 Hz.
Intensitatea, sau puterea, este masurata in decibeli (dB). Intervalul normal (limita
inferioara) al auzului este intre 0 si 25 dB. In cazul copiilor, intervalul normal minim
este intre 0 si 15 dB. Un rezultat normal arata ca auzul ambelor urechi se incadreaza
in aceste intervale.
Tabelul de mai jos arata legatura dintre cat de puternic trebuie sa fie un sunet
pentru a fi auzit si gradul hipoacuziei la adulti:
Limita auzului in decibeli
025 dB
2640 dB
4155 dB
Moderat
5670 dB
Moderat-sever
7190 dB
Sever
91+ dB
Profund
Dificultate de a auzi o
conversatie
Discursul trebuie sa fie tare;
dificultate de a auzi
conversatia intr-un grup
Dificultatea de a auzi un
discurs vorbit tare; intelege
numai cuvintele tipate sau
amplificate
Poate sa nu inteleaga un
discurs amplificat.
copil.
Daca nu exista mostre ale presupusei mame, pot fi testate mostrele apartinand
mamei, fratelui, sorei sau bunicii acesteia. Acest test va fi in conformitate cu metoda
mt-ADN. Cititi informatiile suplimentare aflate la titlul Teste pentru femei inrudite,
memebre ale aceleiasi familii.
Teste pentru a determina daca doi barbati sunt frati
Acest test va indica daca doi frati presupusi au intr-adevar acelasi tata. O mostra a
tatalui nu este necesara. Vom face testul cromozomului Y, care nu poate fi transmis
decat de la tata catre descendentii sai de sex masculin. Acest cromozom trebuie sa
fie exact la fel pentru cei doi frati. O mostra provenita de la mama nu este necesara.
Daca exista indoiala ca mama nu este aceeasi pentru cei doi frati, putem efectua
testul mt-ADN. O mostra provenita de la mama nu este necesara pentru aceasta
operatiune.
Test pentru a determina daca doua femei sunt surori
Acest test este menit sa indice daca doua femei (cu aceeasi mama sau cu mame
diferite) au acelasi tata. Vom analiza cromozomul X care a fost transmis de la tata
catre cele doua surori.
Acesta este un test relativ recent iar probabilitatea este intr-o oarecare masura
scazuta fata de cea a testului clasic de paternitate. Totusi, in majoritatea cazurilor
putem oferi un rezultat destul de clar. Mostrele mamei, sau ale mamelor sunt
necesare. In prezent, DelphiTest dezvolta noi markeri pentru a spori probabilitatea.
Test pentru a determina daca exista o legatura de frate-sora
Acest test este dificil pentru ca nu este un test simplu de frate-frate, sora-sora.
Suntem unul din putinele laboratoare din Germania care ofera o solutie in cazuri ca
acestea.
Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasi familii
Un test care este similar celui pentru frate-frate permite verificarea legaturilor
familiale de sex masculin intr-o familie. Cromozomul Y este intotdeauna transmis din
tata in fiu in cadrul unei familii. Acest aspect presupune ca noi vom gasi acelasi
cromozom Y la toti barbatii cu legaturi familiale, spre ex. bunic-nepot, var-var,
unchi-nepot.
Teste pentru femei inrudite, memebre ale aceleiasi familii
Acest test este posibil cu ajutorul testului mt-ADN. ADN-ul mt este transmis numai
de catre mama. In consecinta este posibila verificarea mostenirii de sex feminin si
compararea, spre exemplu a bunicii cu nepotul fara analiza mostrelor provenite de la
mama. Pentru acest test putem utiliza mostre provenite de la mama, bunica, frati,
surori sau stranepoti.
In categoria testelor pentru determinarea legaturilor familiale se
incadreaza: Testul de Paternitate, Testul cromozomului Y, Testul cromozomului X,
Testul frate-sora si Testul mt-ADN.
Testul de Paternitate
Pentru a verifica daca un barbat este tatal biologic al unui copil. Pentru realizarea
testului sunt necesare mostre provenite de la tata si copil. O mostra de la mama va
creste probabilitatea testului, totusi nu este necesara pentru realizarea acestuia. Este
posibila compararea a mai multor tati potentiali ai unui copil sau a mai multor copii
potentiali ai unui tata.
Daca totusi nu este posibila prelevarea unei mostre de la presupusul tata, testul de
apartinand tuturor variantelor posibile ale markerului aferent unui anumit grup de
populatie, denumita tabele de frecventa. Frecventa pentru fiecare varianta este
diferita (spre ex. exista variante care se regasesc numai la anumite persoane, si
variante care se regasesc la multi indivizi). In consecinta, posibilitatea unei
congruente accidentale intre doua persoane va fi diferita in fiecare caz.
Desigur, markerii utilizati in testele noastre au o importanta crescuta. Combinatia a
cel putin 16 markeri ne permite sa garantam o probabilitate de cel putin 99,99%.
Aceasta inseamna ca in cazul unei corelatii totale intre copil si presupusul tata,
posibilitatea unei congruente accidentale ar fi mai mica de 0.01%.
Sursa: DelphiTest
DelphiTest este un institut de cercetare german ce ofera servicii revolutionare in
genetica. DelphiTest GmbH ofera si alte analize genetice pe langa testele de
paternitate. Aceste teste permit determinarea si a altor legaturi familiale.
Acest test este menit sa indice daca doua femei (cu aceeasi mama sau cu mame
diferite) au acelasi tata. Vom analiza cromozomul X care a fost transmis de la tata
catre cele doua surori.
Acesta este un test relativ recent iar probabilitatea este intr-o oarecare masura
scazuta fata de cea a testului clasic de paternitate. Totusi, in majoritatea cazurilor
putem oferi un rezultat destul de clar. Mostrele mamei, sau ale mamelor sunt
necesare. In prezent, DelphiTest dezvolta noi markeri pentru a spori probabilitatea.
Test pentru a determina daca exista o legatura de frate-sora
Acest test este dificil pentru ca nu este un test simplu de frate-frate, sora-sora.
Suntem unul din putinele laboratoare din Germania care ofera o solutie in cazuri ca
acestea.
Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasi familii
Un test care este similar celui pentru frate-frate permite verificarea legaturilor
familiale de sex masculin intr-o familie. Cromozomul Y este intotdeauna transmis din
tata in fiu in cadrul unei familii. Acest aspect presupune ca noi vom gasi acelasi
cromozom Y la toti barbatii cu legaturi familiale, spre ex. bunic-nepot, var-var,
unchi-nepot.
Teste pentru femei inrudite, memebre ale aceleiasi familii
Acest test este posibil cu ajutorul testului mt-ADN. ADN-ul mt este transmis numai
de catre mama. In consecinta este posibila verificarea mostenirii de sex feminin si
compararea, spre exemplu a bunicii cu nepotul fara analiza mostrelor provenite de la
mama. Pentru acest test putem utiliza mostre provenite de la mama, bunica, frati,
surori sau stranepoti.
Testarea se repeta, de obicei, in cel putin doua nopti. Daca apare erectia in timpul
noptii inseamna ca principala cauza a problemelor erectile nu este cea de natura
fizica.
Examinarea prin injectarea intracavernoasa
In timpul acestei examinari doctorul va injecta un medicament (de
obicei prostaglandina E1) la baza penisului pentru a produce erectia. Acest lucru
poarta numele de injectie intracavernoasa. Un medicament similar poate fi introdus
direct in uretra. Aceasta poarta numele de injectie intrauretrala.
Dupa injectie va fi masurata durata erectiei, rigiditatea si grosimea penisului.
Testele de sange si de urina
Nu este necesara o pregatire prealabila inaintea acestor examinari.
Testul rigiditatii si erectiei nocturne
Inaintea examinarii nu trebuie administrate medicamente ce stimuleaza erectia cum
ar fi: sildenafil citratul (viagra), tadalafil (cialis), vardenafil (levitra). Trebuie evitata
administrarea unor somnifere si de asemenea evitarea ingestiei de bauturi alcoolice
cu cel putin doua zile inainte de examinare. Alcoolul si somniferele pot interfera cu
somnul profund, momentul in care apar erectiile nocturne.
Examinarea cu injectarea intracavernoasa
Inainte ca pacientul sa faca o astfel de examinare trebuie ca acesta sa comunice
medicului daca:
- este alergic la vreun medicament
- are probleme in coagularea sangelui sau ia medicamente anticoagulante cum ar fi
aspirina sau warfarina
- a avut o erectie ce a durat mai mult de 4 ore (priapism).
Testul rigiditatii si erectiei nocturne
Testul rigiditatii si erectiei nocturne nu cauzeaza nici un disconfort. Totusi pacientul
se poate simti rusinat in timpul examinarii. Trebuie amintit pacientului ca este foarte
important sa se determine cauza cea mai probabila a incapacitatii de a
avea erectie si nu trebuie sa se simta rusinat in timpul investigatiei.
Testul prin injectarea intracavernoasa
In timpul acestei investigatii se poate simti o durere ascutita sau
o senzatie de arsura la baza penisului atunci cand este introdus acul, dar durerea
este de scurta durata. Daca pacientul simte o durere sau o senzatie de arsura in
timpul erectiei trebuie sa anunte medicul imediat.
Nu exista nici un risc in ceea ce priveste colectarea probei de urina. Exista un mic
risc in recoltarea sangelui, deoarece poate aparea o mica vanataie la locul punctiei.
Se poate reduce acest risc prin apasarea cu putere la locul intepaturii pentru cateva
minute.
Testul rigiditatii si erectiei nocturne
Nu exista riscuri in ceea ce priveste aceasta examinare.
Testul prin injectia intracavernoasa
Aceasta investigatie are riscul scazut de a produce:
- sangerare la locul injectiei
- vanataie sau un usor edem la locul injectiei
- o erectie ce poate dura mai mult de 4 ore. Aceasta poarta numele de priapism si
este un efect advers rar al medicamentelor folosite in aceasta examinare. Daca
aceasta apare, de obicei, poate fi reversibila prin administrarea unor alte
medicamente.
Aceste examinari sunt realizate pentru determinarea cauzelor problemelor erectile,
cauze care pot fi de natura fizica, psihologica sau o combinatie a celor doua.
riscurilor medicale sau sociale (pentru viata privata) ce apar din utilizarea si
comunicarea rezultatului testului;
e. Autorizarea este data de persoana, de reprezentantul persoanei care nu are
capacitate de a consimti, sau de o autoritate sau instanta desemnata prin lege.
In prezent, testele genetice au devenit uzuale in practica medicala. Organizatorii
de sanatate au obligatia de a a informa atat medicii cat si populatia cu privire la
principiile ce le guverneaza si in acelasi timp de a elabora metodologia autorizarii si
desfasurarii unor asemenea activitati.
La 4 aprilie 1997, la Oviedo (Asturia) Comitetul Director de Bioetica (CDBI) a
Consiliului Europei a adoptat Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si a
Demnitatii Umane in biologie si medicina cunoscuta sub denumirea Conventia de la
Oviedo sau Conventia privind Drepturile Omului si Medicina. In prezent, 49 de state
(dintre care 38 de state europene) au ratificat Conventia. Romania prin Legea nr. 17
din 2001 a ratificat documentul si a impus obligativitatea respectarii acestuia. Asa
cum era prevazut in document, CDBI avea obligatia de a redacta protocoalele
aditionale pentru fiecare domeniu in parte. Pana in prezent, au fost adoptate
urmatoarele protocoale aditionale: Protocolul privind interdictia clonarii umane (Paris
12 ianuarie
1998), Protocolul aditional privind transplantul de organe si tesuturi de origine
umana (Strasbourg 24 ianuarie 2002), Protocolul aditional privind cercetarea
biomedicala (Strasbourg 25 ianuarie 2005) si Protocolul aditional privind testele
genetice medicale (Strasbourg 8 iunie 2007).
Protocolul aditional privind testele genetice medicale, votat in ultima sedinta a CDBI
cu 45 voturi pentru si 3 abtineri este considerat ca fiind unul dintre cele mai
importante privind respectarea drepturillor omului in practica medicala. In redactarea
acestui protocol s-a avut in vedere si Declaratia Universala asupra Genomului uman
si Drepturile Omului adoptata de Adunarea Generala a ONU la 2 decembrie 1998.
Protocolul se aplica testelor efectuate din ratiuni medicale. Implicand analiza unui
esantion biologic de origine umana si avand drept scop punerea in evidenta a
caracteristicilor genetice a unei persoane, (teste care pot fi utilizate si in stadiu
precoce de dezvoltare prenatala intrauterina). Acest protocol nu se aplica testelor
genetice efectuate asupra embrionului sau fetusului uman extrauterin sau asupra
testelor genetice efectuate din ratiuni de cercetare medicala unde
restrictiile sunt mult mai mari si sunt de domeniul Conventiei propriu-zise. In sensul
protocolului prin analiza se intelege analiza cromosomilor, analiza ADN-ului sau ARNului sau orice analiza care permite obtinerea de informatii echivalente celor obtinute
prin metodele mentionate anterior. Prin esantion biologic protocolul intelege
materialul biologic prelevat in vederea acestui test sau material biologic prelevat
anterior in alte scopuri dar la care se aplica ulterior aceste teste. Interesul si binele
fiintei umane asupra carora se aplica testele genetice este singurul admis si este
deasupra interesului societatii sau al evolutiei stiintei.
Daca persoana, indiferent de capacitatea ei de a consimti, exprima refuza, testul nu
va fi facut. Testele genetice in beneficiul altui membru al familiei, nu pot fi efectuate
daca esantioanele au fost prelevate din corpul unei persoane decedate sau de la o
persoana vie care a decedat ulterior si de la care nu s-a obtinut consimtamantul. A
fost introdusa obligatia de a se respecta viata privata (protectie a datelor cu caracter
personal si biologic a persoanei testate) precum si dreptul tuturor persoanelor ce au
facut obiectul unui test genetic de a cunoaste toate informatiile colectate privind
sanatatea sa urmare a acestor testari. Concluziile unui test trebuie sa fie accesibile
- fumatoare
- care raman insarcinate inaintea varstei de 18 ani
Care sunt semnele de alarma ale cancerului?
- sangerari intre perioadele menstruale
- orice secretie neobisnuita vaginala sau durere
- sangerare dupa contactul sexual
- sangerare dupa menopauza
Acestea sunt doar semne de alarma ce pot sau nu sa indice existenta
unui cancer. Daca resimti oricare din simptomele enumerate mai sus, este foarte
important sa te prezinti la medic pentru a afla cauza acestora si pentru a primi un
tratament adecvat.
Este de asemenea important de retinut ca, adesea, nu exista semne sau
simptome de alarma. Datorita acestui fapt, este important sa efectuezi
testul Papanicolau in mod regulat.
Majoritatea femeilor ce au un test anormal, se pot astepta ca in urma
tratamentului acesta sa se normalizeze.
Cum sa iti planifici testul?
Iti poti ajuta medicul sa efectueze o examinare cat mai concludenta oferindu-i
urmatoarele informatii:
- data ultimei menstruatii
- medicatia curenta, precum anticonceptionalele sau alta medicatie hormonala
(denumirea produsului si doza)
- orice sangerare ce s-a produs in afara ciclului menstrual si momentul cand
aceasta s-a produs
- orice secretie de la nivelul organelor genitale (alba, groasa sau lichida)
- orice istoric de test anormal sau histerectomie (extirparrea uterului)
Aceste informatii il vor ajuta pe medic sa decida daca testul este normal sau
nu.
Daca in momentul examinarii esti la menstruatie, cel mai bine este sa amani
efetuarea testului. De asemenea, este recomandabil sa eviti dusurile intravaginale si
utilizarea cremelor vaginale cu 24 h inainte de efectuarea testului.
In concluzie exista numeroase motive sa iti faci testul Papanicolau:
- este un test simplu
- nu este costisitor
- ofera informatii viabile
- poate ajuta la prevenirea unor probleme de sanatate
- faci ceva pentru tine
- ti se va face si un examen general, alaturi de efectuarea testului
- odata cu prezentarea la medic pentru efectuarea testului, poti sa
afli informatii despre alte probleme legate de sanatate pe care le ai
- iti poate crea sentimentul ca ai facut ceva bine si o ai realizat o
investitie in sanatatea ta
Gandeste-te la acest examen anual ca la o modalitate excelenta prin care poti
sa ai grija de tine. O meriti!
de colposcopie.
In cazul modificarilor celulare moderate sau severe, este necesara continuarea
evaluarii prin colposcopie si posibil prin biopsie cervicala. Ulterior, modalitatile de
tratament care distrug sau inlatura in mod specific celulele anormale ar putea fi
recomandate, in functie de rezultatele biopsiei.
Mecanism fiziopatogenic
Rezultatele anormale la testul Papanicolau pot fi datorate modificarilor naturale ale
celulelor din zona de transformare din colul uterin sau infectiilor.
De obicei rezultatele testului Papanicolau revin la normal atunci cand celulele reincep
sa aiba o crestere normala sau dupa ce infectia a fost tratata sau s-a vindecat in mod
spontan.
In unele cazuri, modificarile celulelor cervicale care nu au fost tratate si care
determina un test Papanicolau anormal ar putea progresa catre un
stadiu precanceros sau canceros. Anumite tipuri de papilomavirus (HPV) cu risc
crescut au fost asociate cu dezvoltarea cancerului cervical. Totusi, modificarile
celulelor colului uterin progreseaza lent si este nevoie de multi ani ca sa se
transforme in celule canceroase. Tratamentul poate inlatura sau distruge aceste
celule inainte de a deveni canceroase.
Societatea Americana a Cancerului a raportat urmatoarele statistici:
- la femeile cu varsta intre 13 si 21 ani, modificarile minore ale celulelor colului
uterin dispar in mod spontan, de la sine, in curs de 3 ani, in aproximativ 90% din
cazuri
- la femeile cu varsta peste 21 ani, modificarile minore ale celulelor colului uterin
dispar in mod spontan, de la sine, in curs de 3 ani, in aproximativ 50% pana la 80%
din cazuri.
Screeningul prin testul Papanicolau facut cu regularitate poate detecta din timp
aceste modificari celulare.
Detectarea precoce a modificarilor celulare precanceroase sau a cancerului de col
uterin de obicei duce la vindecarea completa
In cazul in care este diagnosticat un tip de HPV cu risc crescut, poate fi nevoie de
efectuarea altor teste Papanicolau, mai frecvent si ocazional a altor teste, pentru
continuarea evaluarii.
Polipii cervicali nu au legatura cu cancerul de col uterin, dar ei pot fi gasiti si
inlaturati in momentul efectuarii unei examinari pelviene si a unui test Papanicolau.
Testul de paternitate
-Interviu cu Dr. Frank Pfannenschmid, Director General
DelphiTest GmbH Germania - Buna ziua Dle. Dr. Frank Pfannenschmid si multumim ca ati acceptat interviul
nostru.
- Buna ziua.
- Genetica a dezvoltat in ultimii ani un nou produs: testul de paternitate.
- Este foarte adevarat si s-au extins foarte mult in intreaga lume.
- Ce ne puteti spune despre DelphiTest GmbH?
- Am inceput aceasta afacere in urma cu 7 ani. La inceput ne-am concentrat
activitatea pe proiecte si servicii stiintifice in domeniul geneticii. In principal, clientii
testa mai multe regiuni ale ADN-ului, in acest caz atingand un procent de
99,99999%.
- Cine mai apeleaza la aceasta testare biologica moleculara?
- Azi, testele de paternitate biologice moleculare sunt utilizate de o varietate de
entitati. Tribunalele, politia, serviciile de protectie a copilului, detectivii, avocatii si
doctorii, toti folosesc aceste teste. Din ce in ce mai multe persoane private utilizeaza
aceste teste necostisitoare si rapide,in special pentru confortul lor psihic.
- Este respectata confidentialitatea informatiilor?
- Toate informatiile vor fi tratate cu maximum de confidentialitate si nu sunt
transmise unor terte parti. Mostrele dumneavoastra nu vor fi utilizate pentru alte
teste. Toate analizele sunt realizate in laboratorul detinut de compania noastra. In
momentul primirii mostrelor, nici una dintre acestea nu paraseste incinta
laboratorului nostru. Daca doriti, putem distruge toate datele dupa ce v-au fost
furnizate rezultatele testului dumneavoastra.
- Cum a primit societatea germana aceste teste de paternitate?
- Ei bine, o mica parte a societatii noastre s-a aratat sceptica. Inca discutam despre
efectuarea unui test de paternitate fara consimtamantul mamei. Sunt cateva
argumente interesante ce vin de la politicieni, avocati si persoane private. Anumite
persoane considera ca nu trebuie colectate informatii fara acordul tuturor
persoanelor implicate, dar pe de alta parte este dreptul tatalui de a sti daca este
tatal biologic al copiilor sai sau orice copil ar trebui sa-si cunoasca parintii biologici.
Dar cea mai mare parte a societatii germane a reactionat pozitiv, toti cei implicati
beneficiind: tatal verifica realitatea si-si indeparteaza temerile, mama verifica cine
este adevaratul tata, in cazul in care a avut mai multi parteneri, iar copilul afla
adevarul despre parintii sai. Oricum, cele mai multe teste sunt pozitive, iar sotul nu
mai are nicio temere si-si concentreaza afectiunea asupra familiei sale. Cunosc cazuri
in care tatii refuzau sa mai faca un al doilea copil din cauza incertitudinii in care
traiau. Dupa aflarea rezultatului pozitiv, au fost bucurosi sa aiba mai multi copii.
- Cate teste de paternitate efectuati pe an?
- Efectuam in jur de 3000 de teste anual, dar clientii nostrii, asa cum am mentionat
anterior, sunt din Europa, America de Nord si de Sud, din Africa etc.
- Ce parere aveti despre piata romaneasca?
- In acest moment piata este destul de mica. Numai cateva companii ofera aceste
servicii si cateva dintre ele chiar sunt foarte scumpe. Cred ca multi cetateni romani
nu sunt informati despre evolutiile din domeniul genetic si despre posibilitatea
efectuarii unor teste de paternitate pe baza ADN-ului. In plus, este dificil sa-i
informezi despre ultimile descoperiri din genetica. Un motiv in plus de a multumi
ziarului dumneavoastra pentru posibilitatea oferita de a informa publicul.
- Atunci, cum informati dumneavostra publicul?
- Cel mai mult pe internet. Cand cineva doreste sa afle mai multe informatii, cauta
pe internet. Asa am creat pagina www.delphitest.org
- Cum vedeti dumneavoastra evolutia pietei romanesti?
- Cred cu convingere in dezvoltarea pietei romanesti in urmatorii ani. Romania este
de fapt o tara dezvoltata si cu oameni foarte bine educati. In special tinerii sunt
deschisi la noile descoperiri stiintifice, sunt curiosi sa afle cat mai multe informatii si
internetul, prin bibliotecile sale electronice, ofera aceasta posibilitate. Testele de
paternitate pot fi vazute oriunde: la TV, ziare, internet etc. Multe celebritati (actori,
staruri din muzica sau sport), apeleaza la aceste teste de paternitate. Presupun ca in
urmatorii ani majoritatea romanilor vor sti ca testele de paternitate sunt posibile si
precise.
- Dle. Dr. Frank Pfannenschmid va multumim pentru amabilitatea de a ne acorda
acest interviu.
- Si eu va multumesc si sper sa-mi oferiti ocazia de a va vorbi si despre alte proiecte
stiintifice din domeniul geneticii dezvoltate de DelphiTest GmbH.
- dezvoltarea flebitei (inflamarea si umflarea dureroasa a venei din care s-a recoltat
mostra); tratamentul cazurilor usoare consta in aplicarea de comprese umede si
caldute pe zona afectata (de cateva ori pe zi)
- hemoragie persistenta - este o complicatie ce apare in cazul pacientilor cu tulburari
ale coagularii (coagulopatii) sau in cazul celor care urmeaza tratamente cronice cu
anticoagulante, antiagregante plachetare, trombolitice sau medicamente ce au drept
efecte secundare afectarea cascadei coagularii (aspirina, warfarina, etc). Medicul ar
trebui anuntat de catre pacient daca astfel de probleme exista, pentru a sti cum sa
gestioneze cazul.
Alte complicatii mai rare includ:
- lipotimie sau ameteala
- infectia locala (acest risc apare ori de cate ori continuitatea tegumentara este
intrerupta).
Dupa efectuarea testului de supresie, rezultatele sunt disponibile in 2-3 zile si ajuta
clinicianul in realizarea unui diagnostic cat mai corect in cazul in care exista o
hipersecretie de cortizol: ajuta la obiectivarea ei si la stabilirea existentei unui
sindrom sau a unei boli Cushing.
Rezultate normale: in mod normal, cortizolemia ar trebui sa se reduca cu peste
50% dupa administrarea dexametazonei (cortizolul plasmatic este, la ora 8 a.m, sub
5 micrograme/dl sau sub 150nmoli/l - valorile aflate in limita normalului difera intre
laboratoare, de aceea doar medicul curant ar trebui sa interpreteze rezultatele
testului).
Cortizolemia ridicata poate indica:
- sindrom Cushing (acesta poate fi cauzat de o tumora de suprarenala sau de
hipofiza)
- secretie paraneoplazica de ACTH (in special cancerul pulmonar)
- alte probleme de sanatate: insuficienta cardiaca congestiva, stari febrile, dieta
necorespunzatoare, hipertiroidism, depresie, anorexie nervoasa, diabet zaharat
necontrolat, alcoolism.
Testul cu doze mari (8 mg de dexametazona) poate diferentia boala Cushing de
sindrom: in boala secretia de cortizol si cortizolemia se reduc, in sindrom valoarea lor
ramane nemodificata.
Exista o serie de medicamente, afectiuni cronice si comportamente cu risc ce nu
permit realizarea testului sau care determina obtinerea unor rezultate false. Printre
acestea se numara:
- sarcina sau obezitatea
- pierderea excesiva in greutate, deshidratarea sau sindromul de sevraj (in cazul
alcoolicilor)
- traumatisme si leziuni organice grave
- diabet zaharat
- medicamente: barbiturice, fenitoina, anticonceptionale, spironolactona, morfina,
metadona.
Exista si un caz particular, in care organismul pacientului este capabil sa
metabolizeze mult mai rapid dexametazona. In aceasta situatie cortizolul nu va
scadea decat daca dozele de dexametazona vor fi mai crescute.
De asemenea mai pot aparea senzatie de greata, balonare sau dureri abdominale in
timpul miscarii endoscopului. Desi pacientul nu poate vorbi in timpul procedurii
deoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu medicul
specialist. In cazul in care disconfortul este sever, se recomanda atentionarea
medicului prin semne stabilite de la inceput sau printr-un semn usor pe mana.
Medicamentele care se administreaza intravenos inainte de inceperea procedurii pot
cauza somnolenta. Alte efecte adverse care pot aparea includ dificultati de vorbire,
uscarea gurii, vedere incetosata, caderea pleoapelor, simptome care pot persista
cateva ore dupa efectuarea testului. De asemenea, pacientul nu isi poate aminti
despre ce s-a intamplat in timpul testului.
Testul anticorpilor serici
Nu exista riscuri majore in cazul recoltarii unei probe de sange:
- poate aparea o mica vanataie la locul punctiei; acest lucru poate fi prevenit prin
aplicarea unei presiuni pe zona respectiva timp de cateva minute
- in cazuri rare, vena de la nivelul careia a avut loc recoltarea poate deveni umflata;
aceasta afectiune se numeste flebita; in acest caz se recomanda aplicarea de
comprese umede de cateva ori pe zi
- sangerare de la nivelul punctiei, poate fi o complicatie in cazul persoanelor care
prezinta tulburari de coagulare; o serie de medicamente ca Aspirina, Warfarina si
altele, pot provoca tulburari de coagulare; de aceea se recomanda informarea
medicului specialist daca pacientul ia medicamente anticoagulante sau prezinta
tulburari de coagulare.
Testul respirator cu uree
Nu exista riscuri in cazul practicarii acestui test. In cazul folosirii carbonului radiactiv,
gradul radioactivitatii este comparativ cu cel la care suntem expusi in fiecare zi de
catre radiatiile ultraviolete.
Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale
Acest test nu prezinta riscuri sau complicatii. Cu toate acestea, se recomanda
spalarea mainilor dupa recoltarea mostrei, pentru evitarea raspandirii infectiei.
Biopsia gastrica
Exista un risc foarte mic de a gauri peretele esofagului, stomacului sau duodenului in
timpul efectuarii endoscopiei pentru recoltarea mostrei de perete gastric. De
asemenea poate aparea sangerare la nivelul locului punctiei. Cu toate acestea,
sangerarea se opreste fara tratament.
Dupa efectuarea endoscopiei poate aparea senzatia de voma sau de balonare. De
asemenea mai poate aparea senzatia de gat iritat, uscat, raguseala usoara sau
usoara inflamatie a faringelui; aceste simptome pot dura cateva zile; pot fi utile
pastilele pentru gat sau gargara cu apa calda si usor sarata; se interzice consumul
de alcool dupa efectuarea testului.
Se recomanda contactarea medicului daca:
- apare hematemeza (varsatura cu sange) sau melena (scaun cu sange, lucios,
negru ca pacura)
- apar probleme la inghitire sau de vorbire
- apare scurtarea respiratiei sau batai cardiace accentuate
- apare durere abdominala sau cardica a carei intensitate creste
Biopsia gastrica
- endoscopia este o investigatie prin care se poate recolta mostre (biopsie)
de tesut gastric sau duodenal. Pot fi recoltate pana la cel mult zece asemenea
mostre
- biopsia gastrica va fi ulterior testata in laborator pentru depistarea infectiei cu
H.pylori
- in cazuri foarte rare biopsia poate fi plasata intr-un recipient care stimuleaza
cresterea lui H.pylori; acest lucru poarta numele de cultura H.pylori; in cazul in care
bacteria creste la nivelul culturii, se poate determina sensibilitatea bacteriei la
anumite tipuri de antibiotice, procedeu denumit antibiograma sau test de
sensibilitate.
Testul pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru depistarea prezentei unei
infectii cu Helicobacter pylori la nivelul stomacului si a partii superioare a intestinului
subtire (duodenul). H. pylori poate cauza ulcer peptic; cu toate acestea, majoritatea
persoanelor care prezinta infectie cu H. pylori nu dezvolta ulcer.
Exista 4 tipuri de teste care pot detecta prezenta infectiei gastrice cu H. pylori
- testul anticorpilor serici - consta in depistarea anticorpilor serici IgG si IgA
impotriva H. pylori; testul pozitiv (exista anticorpi) semnifica fie o infectie recenta,
fie o infectie in trecut
- testul respirator cu uree - acest test identifica prezenta infectiei la nivel gastric;
testul nu este totdeauna disponibil
- testarea prezentei antigenului la nivelul scaunului - acest test identifica la
nivelul materiilor fecale portiunile din H. pylori care determina aparitia unui
raspuns imun (antigenul); determinarea antigenului de la nivelul scaunului se poate
face pentru confirmarea infectiei cu H. pylori sau pentru evaluarea raspunsului
la tratament (confirmarea vindecarii bolii sau persistentei ei)
- biopsia gastrica - consta in prelevarea unor mici portiuni din mucoasa gastrica
sau duodenala in timpul endoscopiei gastrice; cu ajutorul biopsiei gastrice se pot
efectua o serie de teste care identifica infectia cu H. pylori.
Testele pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru detectarea prezentei infectiei
cu aceasta bacterie la nivelul stomacului sau regiunii superioare a intestinului subtire
(duodenul).
Rezultatele testului respirator cu uree sau a celui care detecteaza antigenul H. pylori
in scaun sunt gata in cateva ore. Cele care detecteaza anticorpii serici sunt disponibili
in 24 de ore, cele ale biopsiei gastrice sunt gata in 48 de ore, iar cele ale unei biopsii
gastrice care este supusa culturii pot dura pana la zece zile.
Testul anticorpilor serici
Normal
Anormal
Anormal
Biopsia gastrica
Normal
Anormal
Tomografia computerizata
Tomografia computerizata foloseste razele X pentru a realiza imagini detaliate ale
structurilor din interiorul corpului. Dupa efectuarea investigatiei, radiologul va
interpreta imaginile si va comunica rezultatul pacientului. Este posibil ca rezultatele
complete sa fie comunicate medicului curant in aproximativ 1- 2 zile.
Tomografia computerizata
Normal
Anormal
a pancreasului.
O tomografie computerizata a toracelui poate detecta prezenta
emboliei pulmonare, a prezentei lichidelor la nivel pulmonar sau
a infectiei.
Prezenta unui anevrism.
Prezenta unui blocaj la nivel intestinal sau a cailor biliare.
Tomografia computerizata abdominala poate detecta prezenta
bolii inflamatorii intestinale sau diverticulita.
Prezenta unor ganglioni mariti de volum.
Prezenta blocajelor la nivelul vaselor sanguine.
Prezenta unor tumori, infectii sau alte probleme la nivelul
membrelor.
Tomografia computerizata este folosita pentru a studia diferite parti ale corpului:
- toracele: tomografia computerizata a toracelui investigheaza posibile afectiuni ale
plamanilor, inimii, esofagului, a principalelor vase sanguine (aorta) sau a tesutului
din mijlocul pieptului; cateva afectiuni comune ce pot fi descoperite la
scanare sunt infectiile, cancerul pulmonar, embolia pulmonara sau anevrismele;
poate fi folosita, de asemenea, pentru a investiga gradul de metastazare
(raspandire) a cancerului la nivelul toracelui sau a altei parti a corpului
- abdomenul: tomografia computerizata este folosita pentru a descoperi chisturi,
abcese, infectii, tumori sau anevrisme, ganglioni limfatici mariti de volum, corpuri
straine, hemoragii, diverticulita, boala inflamatorie intestinala, apendicita
- tractul urinar: tomografia computerizata poate decela prezenta pietrelor de la
nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor, infectiilor si a altor probleme renale;
De retinut!
Tomografia computerizata nu este dureroasa. Suprafata plana pe care va sta intins
pacientul poate fi incomoda, iar camera poate fi racoroasa. Unii pacienti se pot simti
neconfortabil in interiorul scanerului (cilindrului). Daca este necesara administrarea
unui sedativ sau a substanei de contrast atunci se va monta o perfuzie intravenoasa.
Pacinetul va simti o mica intepatura atunci cand perfuzia este montata. Substanta de
contrast poate determina senzatia de caldura si aparitia unui gust metalic in gura.
Unii pacienti pot avea senzatie de greata sau dureri de cap. Indiferent ce senzatii
experimenteaza pacientul va trebui sa i le comunice medicului sau tehnicianului.
Ductografia: daca sunt necesare imagini aditionale pentru anumite motive, cum ar
fi scurgeri hemoragice de la nivelul mamelonului, doctorul poate cere o ductografie.
Aceasta consta intr-o mamografie efectuata dupa ce un mic tub de plastic este plasat
la nivelul deschiderii ductului de la nivelul mamelonului si administrarea unei mici
cantitati de substanta de contrast.
Pneumocystografia: Aceasta mamografie este efectuata dupa ce un chist este golit
cu ajutorul unor ace fine de aspiratie si core biopsie, de obicei dupa ce chistul a fost
vazut la ecografie sau daca chistul poate fi simtit.
Mamografie stereotacticase bazeaza pe mamografii facute din doua unghiuri, o harta
comuterizata arata localizarea precisa a maselor sau a calcefierilor. Aceasta tehnica
permite, dupa o anestezie locala, inserarea unui dispozitiv metalic cu un mic carlig la
capatul lui, intr-un nodul de la nivelul glandei mamare care nu poate fi simtit. Acel
dispozitiv va ghida ulterior chirurgul in timpul operatiei de indepartare completa a
tumorii si a tesutului sanatos din jur. Dupa operatie se va face o noua expunere a
sanului pentru a ne asigura ca toate tesuturile suspecte au fost indepartate. Oricum,
o biopsie stereotactica poate fi efectuata cu ajutorul unui mic sistem de ghidaj
controlat prin computer ce va permite plasarea unui ac la nivelul leziunii sau
nodulului ce vor fi trimise apoi pentru analizare in laborator.
Doua instrumente noi au fost dezvoltate pentru a obtine biopsii stereotactice la
nivelul sanului: Mamotomul si un instrument avansat de biopsiere a sanului (ABBI).
Ambele instrumete folosesc un cutit rotativ ce taie mostre de tesut din restul sanului.
Fiecare tip de biopsiere are avantajele si dezavantajele ei distincte, dar acuratetea
lor este similara daca sunt bine efectuate.
Orice zona suspecta de pe mamografie va fi marita si examinata. Medicul radiolog
care va citi mamografia va lua in considerare toate expunerile facute. In general
daca medicul radiolog poate vedea margini bine definite intr-o zona suspecta,
acestea pot indica o tumora benigna sau o leziune inofensiva. Daca acestea
nu sunt bine definite mamografia poate indica o leziune maligna sau canceroasa.
Evident, experienta medicului radiolog care vede mamografiile este fundamentala
pentru a distinge leziunile benigne de cele maligne.
O mamografie poate arata puncte albe numite, in functie de marimea lor, calcificari
sau microcalcificari. Primele sunt mici depozite de saruri de calciu care se depun la
nivelul sanului din mai multe motive. Ultimele sunt foarte mici si pot fi imprastiate la
nivelul sanilor sau grupate in mici grupuri si sunt normale datorita inaintarii in varsta
sau unor cauze necanceroase (de examplu: imbatranirea arterelor sanului, vechi
leziuni sau inflamatii). Marea lor majoritate nu trebuie sa ne ingrijoreze.
Microcalcificarile suspecte trebuie evaluate in continuare, si doctorul va lua in
considerare numarul lor, marimea lor si zona in care sunt localizate, impreuna cu alte
caracteristici. Uneori calcificarile pot indica prezenta cancerului de san precoce, dar
de obicei ele indica doar prezenta unor mici chiste.
Daca unele microcalcificari sunt prezente pe o mamograma, femeia poate fi rugata
sa revina pentru a efectua mai multe teste ce folosesc raze X speciale care maresc
aria respectiva de la nivelul sanului.
Modificarile neobisnuite de la nivelul sanului, cum ar fi
un nodul mamar, durere mamara, scurgeri de la nivelul mamelonului sau ingrosari
ale acestuia, sau o modificare recenta a marimii sau a formei sanului, trebuie
evaluata de catre medic. Daca simti acelasi tip de noduli in ambii sani, aceasta este
probabil normal, dar ar trebui sa mentionezi intotdeauna orice ti se pare suspect
doctorului tau.
relativ simpla. Majoritatea afectiunilor sanului nu sunt maligne si chiar daca restul
afectiunilor sunt date de cancer, peste 90% dintre acestea sunt curabile, daca sunt
detectate precoce si tratate prompt.
Desi mamografiile, la fel ca majoritatea analizelor medicale, nu au o acuratete de
100%, controlul regulat cu ajutorul mamografiei reprezinta cea mai buna metoda
radiologica de a descoperi cancerul de san precoce, inainte de a aparea semne sau
simptome evidente de cancer. Unele studii au aratat ca mamografia poate reduce
rata de deces prin cancerul de san cu mai mult de o treime.
Cum se efectueaza o mamografie?
Mamografia se efectueaza cu un aparat radiologic special numit mamograf, iar
pentru a obtine o expunere optima este necesara comprimarea sanului. Procesarea si
developarea filmului sunt riguros controlate pentru a obtine o imagine de cea mai
buna calitate.
Mamografia nu este dureroasa. Unele femei pot avea un usor disconfort momentan
dar numai pe parcursul presarii sanului de catre aparat, procedeu necesar pentru a
obtine o imagine clara si precisa. Mamografiile sunt folosite pentru a diagnostica
modificarile sau anomaliile de structura detectate prin autoexaminare sau prin
examen clinic, si necesita adesea mai mult de 2 expuneri, fiind folosite ca screening
pentru a detecta cancerul incipient, nesuspectat.
Pentru a vizualiza structura interna a sanului se fac 2 expuneri pentru fiecare san.
Aceste expuneri arata clar structura sanului. Se folosescd 2 proiectii standard:
vederea craniocaudala (de sus in jos) permite o obtinerea unei imagini mai bune a
sectoarelor centrale si mediale ale sanului, (excluzand tesuturile mamare ce se
extind la nivelul axilei). Vederea mediolaterala este mai importanta deoarece arata
toata glanda.
Daca mamografia este normala, nu sunt necesare alte teste. Majoritatea
modificarilor de la nivelul sanilor nu sunt maligne si la majoritatea femeilor nu se va
detecta cancer mamar in timpul efectuarii unei mamografii obisnuite de rutina.
Daca o mamografie este normala ea poate fi repetata la fiecare 2 ani pentru femeile
cu varste cuprinse intre 40 si 50 de ani, si odata pe an la femeile ce au peste 50 de
ani, sau in functie de cum considera medicul radiolog. Uneori medicul radiolog poate
sa prescrie o mamografie aditionala sau un studio ecografic al sanului, care nu este
un inlocuitor pentru mamografie, dar este complementar cu informatiile obtinute cu
ajutorul mamografiei.
Rezultate anormale
Uneori o femeie poate fi rechemata dupa cateva zile deoarece radiologul pur si
simplu vrea sa se asigure ca imaginile obtinute sunt cele mai bune posibile si pentru
o mai buna evaluare a unor anumite zone de la nivelul sanului. In anumite cazuri pot
fi efectuate teste mamografice speciale.
Daca se descopera cancer la nivelul sanului, exista multiple optiuni terapeutice,
incluzand chirurgia, radioterapia, tratamentul hormonal, si chimioterapia. Optiunile
terapeutice sunt in functie de fiecare femeie si de tipul si
dimensiunea cancerului mamar prezent.
Postul nu este necesar in ziua testarii, si nici nu trebuie urmata o anume dieta in
zilele dinaintea efectuarii mamografiei. La unele femei, produsele ce contin cafeina
(cum ar fi cafeaua, cola, si ciocolata) pot sa faca sanii sa fie mai sensibili. Din acest
Dezorientare
Tulburari de vorbire
Transpiratii
Ameteli
Migrena
Pierderi de constienta de scurta durata
Tulburari de vedere (vede scantei)
De diagnosticul si tratamentul trombocitozei se ocupa medicii hematologi.
Poliglobulia;
Macrocitoza;
Cresterea numarului de leucocite;
Fibrinogenul scazut (ca in ciroza hepatica);
Gamaglobuline scazute.
leucemii,
mielom multiplu,
limfoame,
leucemii,
tromboflebite;
Infarct miocardic;
Glomerulonefrite.