IMSP Ministerul Sanatatii, Muncii si Protectiei Sociale al Republicii Moldova

Universitate a de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

Catedra de Farmacologie si Farmacologie clinica

Sef de catedra: Nicolae BACINSCI, doctor habilitat, profesor universitar

Conducatorul grupei: conf. univ. Lucia Țurcan
asis. univ. Galina Spînosu

Lucrare instructiv-didactica
(microcuratia pacientilor)

Studenta : Pusca Corina, gr. M1625

Facultatea: Medicina Generală

Chisinau 2021
 I. Date generale
Numele şi prenumele: M. C.
Virsta - 31 ani
Data naşterii: 01.01.1990
Sexul: Femenin
Domiciliu: mun. Chișinău, str. Romană 19/2
Locul de munca: lucreaza în funcție de contabil
Data internării: 15.01.2021
Tipul internarii: programat

II Diagnosticul Clinic:Episod depresiv major, asociat cu simpome psihotice .

III. Tabloul clinic si evolutia maladiei:

Acuzele la internare
La momentul examinării, bolnavul acuza insomnie, anorexia, fobie de singuratate, lipsa poftei de
viata, dereglari de memorie,concentratie si atentie, bulemie din anamneza .

Istoricul actualei boli

Din spusele bolnavei simptomele au apărut cu 6 luni în urmă , nu s-a adresat la medic din motiv că la
început nu erau destul de accentuate , însă migrena a impus-o să se adreseze la medicul de familie
unde i sa prescris tab. Ibuprofen 400mg pentru cuparea crizelor de migrenă.
Este îndreptată la IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie pentru investigații și tratament.

Antecedente patologice:
Boli infecţioase ca tuberculoza, lues, rujeola, hepatită, pacienul neagă.

Deprinderi nocive: Nu fumează , nu consumă alcool.

Anamneza alergologică: Pacientul nu manifestă reactii alergice la medicamente, vaccinuri,

seruri sau alimente .

DATE OBIECTIVE
Inspectia generala
Starea generală : gravitate medie, stabilă. migrene, slabiciuni generale.
Constiinta : acuze la slăbiciune generală, fatigabilitate, stări confuzionale, insomnie, anorexia, fobie
de singuratate, lipsa poftei de viata, dereglari de memorie,concentratie si atentie, răspunde la
întrebări.
Facies: obisnuita, semne de facies acromagalica, basedowian, mitral, cianotic, icteric, mixedematos
nu s-au depistat la pacienta
Tegumentele si mucoasele vizibile –roz-pale, sunt calde. Tegumentele sunt elastice.
Tipul de pilozitate :femenin. Parul lucios.
Unghiile : forma anatomica obisnuita fara striatii transversale sau longitudinale.
Edeme: nu sunt prezente pe gamba si glezne.
Ganglionii limfatici :(mentonieri, submandibulari, auriculari, laterocervicali, supraclaviculari,
axilari, cubitali) palpator nu se determină, sînt nedureroşi.
Capul: este proporţional dezvoltat , puncte dureroase prin apasare in regiunea anterioara a fetei
(maxilare si frontale, sinusurile si apofizele mastoide) nu s-au determinat.
Gitul: este proporţional dezvoltat. Lipsesc deformatiile si pulsatia patologica a arterelor carotide,
precum si turgescenta venelor.
Glanda tiroidă :vizual şi palpator nu se deterimnă.
Muşchii: sînt moderat dezvoltaţi, tonusul – mediu.
Ţesutul osos : oasele sînt proporţional dezvoltate, fără deformaţii, percutor puncte dureroase nu se
determină.
Sistemul articular : nu este prezenta schimbarea configuratiei articulatiilor, precum si tumefiere a
tesuturilor adiacente, durere.

Aparat cardiovascular: AMC in limite normale. Soc apexian spatiul V ic stanga pe LMC. TA
110/60 mm Hg, AV = 102 b/m
Aparat digestiv:-abdomen suplu, sensibil , spontan si la palpare. TI normal. Ficat , splina in limite
normale
Aparat uro-genital: - loji renale libere, mictiuni fiziologice.
Sistemul nervos – episod depresiv sever cu simptome psihice.
Examene paraclinice

Analize Rezultat Unitati de masura Valori normale

HT 41 % 36-46
HB 13,3 gr/dl 12-15
ER. 4,37 mgr/l 80-98
VEM 93,8 fL 27-33
HEM 30,4 pg 32-33,5
CHEM 32,4 gr/dl 2
Eozin. 2,1 %
Leuc. 8600 L 4.8-10000
Neutr 70,9 % 45-72
Limf 43,3 % 25-40
Monoc 9,2 % 2-9
Tromb 342000 Ul 150-450000
Glic. 154 Mg/dl 65-110
HB1Ac 7 %
Uree 41.3 Mg/dl 20-50
Creatinin 0,74 Mg/dl 0.6-1,2
TGP 22 u/l 13-40
TGO 19 u/l 10-37
VSH mm/h 8-15
Fe mg/dl 37-170
Na mmol/l 137-145
K mmol/l 3,6-5
Colesterol
LDH
 Sumar urina
Densitate 1020 1005-1030
pH 5 5-8
Glucoza absent absent
Acid ascorbic absent absent
Proteine absent absent
Bilirubina absent absent
Urobilinogen normal normal

F.O AO –retinopatie diabetica pre proliferativa. AO – maculopatie diabetica

Tratamentul administrat:
Medicamente indicate in foaie de indicatii:
Tab.Fenobarbial 100mg o data/zi
Magne B6 2 drajeuri doua ori/zi
Tab. Metilfenidat 18mg 2 ori /zi
Tab.Fluoxetina 20mg o data /zi
Tab. Diazepam 10mg o data/zi

VI. Analiza tratamentului

Preparate Doze 15/01 16/01 17/01 18/01 19/01 20/01 21/01 22/01
+ + + + + +
Tab.Fenobarbital 100mg/zi
+ + + + + + + +
Magne B6 2 drajeuri 2
ori/zi
18mg de + + + +
Tab.Metilfenidat 2 ori/zi
20mg /zi + + + + + +
Tab.Fluoxetina +
10mg /zi + + + + +
Tab. Diazepam

Fenobarbital este un medicament antiepileptic care face parte din grupul barbituricelor. În doze mici
produce sedare (efect de calmare, de reducere a excitaţiei), la doze mari produce succesiv:
hipnoză,anestezie, comă, moarte. Astfel, gradul de deprimare a activităţii sistemului nervos central
depinde dedoză. Fenobarbitalul stimulează secreţia biliară, mărind volumul acesteia şi eliminarea de
săruribiliare.
Fenobarbitalul este utilizat:
- ca antiepileptic: Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru
tratamentul epilepsiei: epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată:
crize tonice, clonice, tonico-clonice.
- ca sedativ: Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice
sau stărilor care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos
central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
- ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic: Se administrează pentru tratamentul icterelor
congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Magne B este utilizat pentru prevenirea şitratamentul deficitului de magneziu la adulţi, adolescenţi
şi copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani.
Asocierea unora dintre următoarele simptome poate indica un deficit de magneziu:
- nervozitate, iritabilitate, anxietate uşoară, oboseală trecătoare, tulburări minore de somn,
- manifestări de anxietate, cum sunt spasmele digestive sau palpitaţiile (la subiecţi fără afecţiuni
cardiace),
- crampe musculare, furnicături.
Metilfenidat îmbunătăţeşte activitatea anumitor părţi ale creierului care sunt mai puţin active.
Medicamentul poate ajuta la îmbunătăţirea atenţiei (durata atenţiei), concentrării şi la scăderea
comportamentului impulsiv.
Acest medicament este administrat ca parte a unui program de tratament, care de obicei cuprinde:
● terapie psihologică
● terapie educaţională şi
● terapie socială.

Fluoxetina aparţine unui grup de medicamente antidepresive denumite inhibitori selectivi ai

recaptăriiserotoninei (ISRS).
Acest medicament este utilizat pentru tratamentul următoarelor afecţiuni:
- Episoade de depresie majoră;
- Tulburare obsesiv-compulsivă;
- Bulimia-nervoasă: este utilizat împreună cu psihoterapia pentru reducerea poftei excesive de
mâncare şi a vărsăturilor;
Diazepam e este utilizat pentru:
· Anxietate (stare de frică nejustificată) şi probleme de somn (insomnie).
· Spasme musculare (crampe), cum sunt cele cauzate de spasticitatea cerebrală.
· Epilepsie (convulsii).
· Realizarea relaxării înainte de o operație (premedicație).
· Pentru simptome din ȋntreruperea consumului de alcool.

VII. Zilnic
18/01/2021 Starea generală de gravitate medie. Acuze noi nu are. Pielea și mucoase vizibile roz-
pale, curate. Primește tratament conform fișei de indicații.

20/01/2021 Starea generală de gravitate medie. Acuze noi nu are. Pielea și mucoase vizibile roz-
pale, curate. Primește tratament conform fișei de indicații.

22/01/2021 Starea generală de gravitate medie. Acuze noi nu prezintă. Paroxisme nu s-au repetat.
Urmează tratament conform fișei de indicații.

VIII. CONCLUZIE: tratamentul este adecvat și a arătat că starea pacientului s-a îmbunătățit. Sunt
de acord cu tratamentul ales.

IX. Selectarea medicamentelor personale in tratamentul depresiei

Medicamente Eficacitate Inofensivitat Acceptabilitate Preț Total
(0,4) e (0,1) (0,1)
(0,4)
Blocani ai 9 (3,6) 8.5(3,4) 5 (0,5) 5 (0,5) 8
recaptarii
serotoninei-
fluoxetina
Bloc rec.noradr 8 (3,2) 7 (2,8) 5 (0,5) 5 (0,5) 7
- amoxapina
Bloc. MAO 8 (3,2) 8 (3,2) 5 (0,5) 5 (0,5) 7,4
neselective -
amitriptilina
Bloc. Recapt 6,5 (2,6) 5 (2) 5 (0,5) 5 (0,5) 5,6
dopaminei-
bupropion

Argumentarea SMP și concluzie

Anidepresivele preparate din diverse grupe după structură efective în tulburările afective cu
ameliorarea dispoziţiei alterate şi înlăturarea depresiei şi pesimismului dureros.
Sindromul depresiv se caracterizează prin:
1. Simptome cardinale:
- stare depresivă (tristeţe, melancolie, deprimare, sărăcie afectivă) însoţită uneori de anxietate,
iritabilitate;
- inhibiţia proceselor gândirii (gândire greoaie, lipsă de imaginaţie, scăderea concentrării şi
memoriei);
- idei obsesive (pesimiste, de suicid);
- tulburări cantitative psihomotorii, fie astenie (oboseală, mişcare lentă, adinamie, vorbire monotonă),
fie agitaţie (neastâmpăr, cu atitudine plângăreaţă şi subiecte hipocondrice).
2. Simptome asociate:
- psihice (descurajare, insatisfacţie, nihilism, sentiment de vinovăţie) în special la bătrâni şi în
deprsiile endogene;
- dereglări de somn (hiposomnie intermitentă şi terminală);
- dereglări somatice: dureri (cefalee, nevralgii, mialgii, de tip reumatic, parastezii); cardiace
(palpitaţii, dureri anginoase); respiratorii (dispnee, senzaţie de constricţie toracică etc.); digestive
(hiporexie, greaţă etc.); uro-genitale (dereglări menstruale, diminuarea libidoului etc.).

Mecanismul de acţiune. Antidepresivele inhibitoare ale recaptării neuromediatorilor

(noradrenalinei, serotoninei şi mai puţin dopaminei) blochează selectiv sau neselctiv proteinele
transportoare specifice pentru reabsorbţia mediatorilor respectivi din fanta sinaptică în citoplasma
terminaţiunilor adrenergice şi/sau serotoninergice în creier. În rezultat are loc creşterea concentraţiei
în fanta sinaptică a noradrenalinei şi serotoninei (neuromediatori deficitari în stările depresive) cu
potenţarea neurotransmisiei. Acest mecanism primar este urmat de o cascadă de fenomene
responsabilă de efectul antidepresiv. Printre acestea s-ar include instalarea unui mecanism adaptiv de
micşorare a reactivităţii şi numărului auto- şi heteroreceptorilor alfa-2-presinaptici cu creşterea
eliberării noradrenalinei şi/sau serotoninei. La utilizarea de durată (timp de câteva săptămâni- latenţa
instalării efectului antidepresiv) este posibilă o modificare a densităţii receptorilor (alfa-1, beta-2
etc.) pentru neuromediatori. Unele antidepresive prin blocarea auo-şi heteroreceptorilor alfa-2-
presinaptici favorizează eliberarea noradrenalinei şi serotoninei în fanta sinaptică cu stimularea
adreno-(beta1) şi serotoninoreceptorilor (5-HT1) postsinaptici.
În rezultatul administrării de durată a antidepresivelor ciclice se poate: modifica sensibilitatea M-
colinoreceptorilor (posibil, prin acţiune M-colinoblocantă); acţiune H1-histaminomodulatoare;
diminua densitatea GABAB-receptorilor şi receptorilor NMDA-gutamatergici; blocada 5-HT2 şi 5-
HT3-receptorilor serotoninergici presinaptici şi, posibil, postsinaptici; creşte formarea AMPc şi
activitatea proteinkinazelor; normaliza producerea glucocorticoizilor şi sensibilitatea receptorilor
pentru ei; modificarea formării prostaglandinelor şi citokinelor, activităţii limfocitelor etc.
IMAO blochează ireversibil sau reversibil enzima respectivă (MAO-A şi MAO-B) din creier cu
diminuarea degradării noradrenalinei, serotoninei şi dopamineiîn citoplasma neuronală presinaptică
cu favorizarea acumulării acestora în depozitele presinaptice şi difuziunea excesului în fanta sinaptică
cu stimularea receptorilor postsinaptic. La dozele terapeutice se inhibă circa 80% din MAO.
Preparatele cu acţiune neselectivă şi ireversibilă clochează MAO-A şi MAO-B cu o refacere a
moleculelor noi de enzimă peste 2 săptămâni după suspendarea tratamentului. Antidepresivele IMAO
selective şi reversibile inhibă MAO-A cu diminuarea procesului de dezaminare a noradrenalinei şi, în
măsură mai mică, a serotoninei. Se estimează că în dezvoltarea efectului antidepresiv al IMAO se pot
include şi mecanismele descrise şi pentru antidepresivele ciclice la utilizarea de durată.

Efectele antidepresivelor. Antidepresivele manifestă o gamă variată de efecte utile în practica

psihiatrică şi nepsihiatrică.
Efectul antidepresiv (timoleptic) – capacitatea de ameliorare a dispoziţiei afective. Treptat dispar
simptomele caracteristice sindromului depresiv (vezi simptomele cardinale şi asociate). În cadrul
efectului antidepresiv inhibarea recaptării noradrenalinei determină preponderent atenuarea inhibiţiei
psohomotorii, indispoziţiei, reducerea tulburărilor de spaimă şi fobie, iar a serotoninei contribuie la:
ameliorarea ndispoziţiei, modificărilor circade vitale; diminuarea simptomaticii obsesiv-fobice;
controlula cţiunilor impulsive; reducerea dependenţei toxicomanice. IMAOprin blocarea MAO-A pot
corecta dispoziţia afectată, tulburările de somn (scurtarea somnului rapid)şi alte simptome ale
sindromului depresiv, precum şi manifestă efect de activare.

Indicaţiile. Antidepresivele actualmente sunt folosite frecvent în activitatea medicilor psihiatri,

precum şi medicilor de difrite profesii. Printre indicaţiile antidepresivelor se pot include:
- depresia inhibată (corespunzător asteniei psihomotorii);
- depresia agitată (corespunde agitaţiei psihomotorii);
- depresia secundară sau reactivă;
- depresia endogenă;
- depresia bipolară (sau boala maniaco-depresivă);
- depresii psihogene (reacţionale, de epuizare, nevrotice);
- depresii endogene (ciclice, periodice (unipolare), tardive, schizofrenice);
- depresii somatogene (simptomatice şi organice);
- epizodul depresiv major;
- distimia (tulburarea depresivă cronică);
- stări asteno-depresive;
- dereglări grave de anxietate (neuroze cu spaimă, crize de panică, sociofobia,
neuroze obsesive) ;
- stări de hiperreactivitate, fobia şcolii;
- catalepsia asociată narcolepsiei;
- sindromul dereglării concentraţiei cu hiperreactivitate la copii şi adulţi;
- enureza nocturnă; inconteneţa urinară la copii şi adulţi;
- tratamentul diferitor dereglări fizice şi psihice (claustrofobia, parkinsonism,
anorexie şi bulimie, somnambulism etc);
- cazuri selective de migrenă;

Contraindicaţiile şi precauţiile. Antidepresivele heterociclice sunt contraindicate în: glaucom cu

unghi închis; retenţie urinară; asocierea cu IMAO şi medicamentele ce se metabolizează în ficat.
Preparatele din grupele respective se prescriu cu precauţie în: glaucom cu unghi deschis; adenom de
prostată; boli cardiace organice; vârsta înaintată; instabilitatea presiunii arteriale; hipotensiune
arterială; dereglări de conductibilitate; insuficienţă hepatică; insuficienţă renală; epilepsie; la
diabetici, I-ul trimestru al gravidităţii.IMAO sunt contraindicaţi sau necesită precauţie în: depresiile
cu excitaţie sau agitaţie, vârsta înaintată, ateroscleroza avansată, accidentele cerebro-vasculare,
hipertensiunea arterială, afecţiunile hepatice, asocierea cu umele medicamente (simpatomimetice,
rezerpină, levodopa, antidepresivele heterociclice, anestezicele generale, hipnoticele, sdativele,
alcoolul, petidina şi alte opioide, anticolinergice etc.)
Reacţiile adverse. Antidepresivele heterociclice, îndeosebi cele triciclice, provoacă relativ frecvent
(circa 5%) reacţii adverse (v. tab.). Compuşii tetra- şi biciclici sunt mai bine suportaţi. În mare parte
efectele adverse sunt cauzate de acţiunile principale (antidepresivă, timeretică) sau secundare (M-
colinolitică, H1-antihistaminică, alfa-adrenoliticiă, serotoninolitică, inhibarea MAO).
Printre reacţiile adverse centrale se pot enumăra: sedarea, somnolenţa (determinată de acţiunea
antihistaminică, M-colinoblocantă şi alfaadrenoblocantă); dereglări ale memoriei, confuzie şi delir,
îndeosebi la vârstnici (preponderent de acţiunea M-colinoblocantă); dereglări extrapiramidale,
fasciculaţii mioclonice, hiperreflexie, convulsii tonico–clonice şi crize epileptice (blocarea recaptării
serotoninei); dereglări dispeptice de origine centrală (dereglarea recaptării serotoninei); psihoză
delirantă, manie, agravarea comportamentului maniacal (inhibarea recaptării noradrenalinei).
La tratamentul de durată se poate instala toleranţa (obişnuinţa) şi dependenţa medicamentoasă.
Toleranţa interesează preponderent efectele anticolinergice, alfa-adrenolitice, vomitiv, dar nu pentru
cel antidepresiv. La utilizarea de durată în doze mari a antidepresivelor heterociclcice se poate
dezvolta dependenţa medicamentoasă cu sindromul de lipsă la suspendarea bruscă a tratamentului (se
recomandă de a efectua treptat timp de câteva săptămâni.

Totodată țin să reinterez că tratamentul stărilor depresive și maniacal-compulsive nu

ține doar de tratamentul medicamentos combinat care inculude atît antidepresivele cît
și antipsihotice, neuroleptice, nootrope, benzodiazepine etc. ci cuprinde o gamă largă
de complexe și colaborări interdisciplinare, în special psihanaliza si psihoterapia .