Sunteți pe pagina 1din 2

Viata reprezinta o oprtunitate de a te remarca in doua lumi.

Fiecare depinzand una de


cealalta.Insa totul are un inceput. Precum fiecare cladire, are o prima caramida; viata
are o prima etapa de remarcare.Aceasta etapa incepe la varsta de 3-4 ani, cand
pornesti cu pasi marunti in lumea copilariei unde ai sansa sa inveti, sa cunosti, sa
incerci si de asemenea sa te descoperi pe tine insuti.
Ce reprezinta copilaria pentru mine? Greu de explicat, dar totusi foarte simplu in
viziunea mea.Pentru mine copilaria este precum un tunel; o infinitate a necunoscutului
ce se ascunde in spatele fiecarui pas facut. Fiecare pas, reprezinta o noua carte
intoarsa, iar odata cu aceasta se lumineaza cunoasterea.
Multi privesc copilaria precum o etapa a jocului,a distractiei, insa pentru mine aceasta
este o carte, ce isi completeaza singura paginile odata cu intoarcerea filei, iar odata cu
randurile, vine si cunoasterea.
Copilaria este tunelul cunoasterii. Toate detaliile sunt asimilate, intr-un final fiind
completate una de catre cealalta.Copilaria este cea care cladeste personalitatea unei
persoane, caracterul, atitudinea. O etapa ce ma invata sa ascult, sa analizez, apoi sa
vorbesc.
Nu pot spune ca am avut o copilarie obisnuita, in mare parte mi-a placut sa invat
lucruri, sa ma pregatesc de mic pentru viitor, dar nu regret nici-o zi. Tot ce am invatat
m-a ajutat sa-mi cladesc idealuri si sa am aspiratii inaltatoare, fara sa ma multumesc cu
putin. De aceea toata copilaria am incercat sa fiu independent. Sa-mi rezolv singur
problemele, sa-mi fac singur ordine in cap.
Cu toate acestea sunt trei persoane despre care pot spune ca mi-au marcat copilaria.
Persoane care si-au lasat amprenta pe filele trecutului meu. Tot ceea ce am invatat de la
ele, mi-a ramas intiparit in minte. In primul rand am invatat sa-mi construiesc caracterul
dupa bunul plac, sa ma descurc in orice situatie,netinand cont de circumstante. De
asemenea sa rezolv anumite lucruri, fara mila, cand este nevoie. Am invatat sa-mi
gasesc locul, cunoscandu-ma pe mine insami, constient de propriile aptitudini.
O alta persoana m-a invatat sa iubesc, sa apreciez ce am langa mine, sa multumesc si
sa las loc de mila, atunci cand trebuie. M-a invatat sa inteleg frica si in acelasi timp sa ii
fac fata.Traim intr-o lume unde nu totul se mananca.De aceea pot spune ca am avut
persoana potrivita care sa ma invete sa raspund la orice intrebare, asimiland fiecare
sens al oricarei propozitii.
Fiecare intrebare isi are raspunsul ei, insa nu mereu este acelasi raspuns. Intotdeauna
mi-a placut sa-mi calculez raspunsul, la fel ca intrebarea. O intrebare buna isi are
raspunsul si mai bun, la fel cum un inceput bun isi are finalul excelent. De aceea am
incercat sa-mi cladesc viata intr-o modalitate aparte, pentru a ajunge deasupra oricarei
aptitudini. Mereu va exista loc de mai bine, chiar si atunci cand pare ca totul este intr-o
perfecta linie constanta.
Copilaria m-a facut sa inteleg ca inceputul este cel mai greu; trebuie sa dai tot ce poti
inca din prima incercare, caci nu va exista mereu o cale de intoarcere. Varsta reprezinta

timp, iar timpul se scurge fara a se mai intoarce. Fiecare greseala ramane, de aceea o
copilarie gresita este o viata ratata de la bun inceput.
De mic am reusit sa cunosc lumea in adevaratul sens al cuvantului, fara a ma
surprinde nimic. Am invatat sa ma astept la orice din partea oricui, de aceea consider
orice situatie o noua provocare a propriei minti.