Amigdalita acut

Amigdalita acuta sau angina acuta reprezinta o inflamatie a mucoasei

faringiene aparuta de maximum doua saptamani.
Faringele este organul asezat la intretaierea cailor aero-digestive,
motiv pentru care este atacat in mod continuu de agenti externi (virusuri,
bacterii, praf, pulberi, aer rece), costituind poarta de intrare in organism
pentru acestia.
El este un organ bogat in tesut limfatic care reactioneaza rapid la
agentii patogeni prin formarea de anticorpi care sa-i contracareze.
Tesutul limfatic este organizat sub forma unui inel, asa-numitul inel
limfatic Waldeyer constituit din amigdalele palatine, amigdala faringiana
(vegetatiile adenoide) si amigdala linguala situata la baza limbii.
Amigdala faringiana (vegetatiile adenoide) este localizata median in
nazofaringe la nivelul coanelor (deschiderea posterioara a nasului in
faringe) si lateral de orificiile trompelor Eustachio (canalele care leaga
urechea medie de faringe).
Amigdalele palatine sunt situate intr-o fosa (gropita) pe peretii laterali
ai orofaringelui (ce corespunde cavitatii bucale). Ele se intind de la palatul
moale-superior, pana la baza limbii-inferior, unde par sa se uneasca cu
amigdala linguala.
Amigdalele sunt structuri alcatuite predominant din celule limfoide B,
ce joaca rol in imunitate. Prin asezarea lor sunt expuse antigenilor inhalati
sau ingerati ceea ce determina productia de imunogolbuline si limfocite.
Hiperplazia (marirea) acestor amigdale se pare ca este cauzata de
proliferarea celulelor B in timpul expunerii prelungite la doze mari de

antigen. Amigdalele sunt active imunologic intre 4 si 10 ani ca varsta si

tind sa involueze la pubertate.

Cauzele amigdalitei
Etiologia anginelor este polimorfa la copiii mici- predomina etiologia
virala (adenovirusuri) si cea micotica la copiii mai mari. La elevi si la adulti
se produc de obicei infectii cu streptococ beta-hemolitic grup A sau infectii
mixte (virale si bacteriene).
Infectiile cu fusospirili si levuri se produc mai ales la organismele cu
rezistenta scazuta. Sursa de infectie o constituie omul bolnav sau
purtatorul sanatos sau convalescent (in infectiile bacteriene). La purtatori,
germenii se afla in rinofaringe, amigdale, cai respiratorii superioare.
Anginele pot sa apara ca manifestari primare sau secundare, ca
simptome in alte boli, de obicei contagioase.
Anginele primare se produc prin infectii exogene (aeriene, rar
digestive) sau prin autoinfectie cu germeni saprofiti, in conditii de scadere
a rezistentei organismului.
Anginele secundare completeaza tabloul clinic al unor boli infectioase
ca scarlatina, mononucleoza infectioasa, difteria, febra tifoida sau al unor
boli de sange (agranulocitoza, leucemie).

Cai de trasmitere in amigdalita acuta

Calea de transmitere este directa- aeriana, indirecta, prin obiecte
contaminate

si

rar-digestiva.

Contagiozitatea

este

ridicata.

Aparitia

imbolnavirilor este favorizata si de scaderea rezistentei organismului in

conditii de aglomeratie, timp rece si umed, boli anergizante.

Simptome de amigdalita acuta

Anginele virale prezinta simptome moderate ca senztia de arsura sau

uscaciune

faringiana,

adenopatii

submandibulare

si

laterocervicale

discrete, nedureroase si mucozitati nazale.

Local faringian apare un eritem difuz al mucoasei, uneori cu puncte
hemoragice sau vezicule (angina herpetica). De obicei, anginele virale se
vindeca spontan, dar intr-un numar important de cazuri se pot complica cu
infectii bacteriene, rezultand anginele mixte.
Anginele bacteriene au un debut brusc cu febra, frison, cefalee, dureri
la inghitire si uneori varsaturi. Bolnavii prezinta adenopatii regionale
dureroase. Local amigdalele sunt rosii acoperite cu depozite albicioase.

Analize de laborator si diagnostic pentru amigdalita

Investigatiile de laborator necesare pentru a diferentia anginele virale
de cele bacteriene cuprind hemoleucograma, VSH, proteina C reactiva,
examenul

bacteriologic

al

exudatului

faringian,

sumarul

de

urina.

Diagnosticul se poate completa de la caz la caz cu reactii serologice

(ASLO) sau examene virusologice.
Diagnosticul de angina se pune pe baza semnelor locale si generale,
corelate cu datele epidemiologice.

Amigdalita acuta: evolutie/complicatii

Complicatiile anginelor pot fi precoce (otite, otomastoidite, sinuzite,
flegmon periamigdalian, adenoflegmon) sau tardive, constituind sindromul
postanginos (reumatismul articular acut sau glomerulonefrita difuza
acuta).

Amigdalita acuta: profilaxie

Cuprinde evitarea aglomeratiei, contactului cu persoane racite,
evitarea expunerii prelungite la intemperii, frig, imbracaminte adecvata
sezonului, etc.

Profilaxia complicatiilor postanginoase se refera la supravegherea

fostilor bolnavi de angina timp de 4 saptamani prin examene clinice si
paraclinice ca HLG, VSH, ASLO, ex.de urina, etc.
In cazul aparitiei simptomelor prezentate dar mai ales a unor
complicatii ce vizeaza urechea (otalgia intensa), sinusurile (cefaleea,
secreti nazale mucopurulente, obstructie nazala), febra prelungita cu
valori ridicate, este indicat ca bolnavul sa se prezinte medicului de familie,
iar daca este cazul, la specialistul otorinolaringolog pentru prevenirea
complicatiilor acestei afectiuni.