Gheorghe Procopiuc Analiza Matematica Si Ecuatii Diferentiale PDF

GHEORGHE PROCOPIUC
MATEMATICA
ANALIZA
si
ECUAT
II DIFERENT
IALE
IAS
I, 2007
Cuprins
1 ELEMENTE DE TEORIA SPAT
IILOR METRICE
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Elemente de teoria teoria multimilor . . . . .
1.1.2 Notiunea de aplicatie . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Definitia spatiului metric . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Multimi de puncte dintr-un spatiu metric . . . . . . .
1.3.1 Spatii liniare normate . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Multimi marginite de numere reale . . . . . .
1.4.2 Intervale si vecinatati . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Spatiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Functii cu valori n Rm . . . . . . . . . . . . . . . . .
2 S
IRURI S
I SERII
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . .
2.2 Siruri n spatii metrice . . . . . . . . . . . . .
2.3 Principiul contractiei . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Siruri n Rp . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Serii convergente. Proprietati generale
2.5.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . .
2.5.3 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . .
2.6 Serii n Rp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5
5
5
6
8
8
10
12
12
14
14
16
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
19
19
23
25
27
27
27
31
34
37
3 LIMITE DE FUNCT
II
3.1 Limita unei functii reale de o variabila reala . . .
3.1.1 Limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Proprietati ale limitei unei functii . . . . .
3.2 Limita unei functii vectoriale de o variabila reala .
3.3 Limita unei functii de o variabila vectoriala . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
39
39
39
39
41
42
4 FUNCT
II CONTINUE
4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . .
4.1.1 Continuitatea ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.2 Proprietati ale functiilor continue . . . . . . . . . . . . . . . . . .
43
43
43
44
.
.
.
.
.
.
.
.
.
CUPRINS
.
.
.
.
46
47
47
48
5 DERIVATE S
I DIFERENT
IALE
5.1 Derivata si diferentiala functiilor de o variabila . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.1 Derivata si diferentiala unei functii reale de o variabila reala . . .
5.1.2 Derivata si diferentiala unei functii vectoriale de o variabila reala
5.1.3 Derivate si diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . .
5.1.4 Proprietati ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . .
5.2.1 Derivatele partiale si diferentiala functiilor reale de n variabile . .
5.2.2 Derivate partiale si diferentiala functiilor vectoriale de n variabile
5.2.3 Derivate partiale si diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . .
5.2.4 Derivatele partiale si diferentialele functiilor compuse . . . . . . .
5.2.5 Proprietati ale functiilor diferentiabile . . . . . . . . . . . . . . .
49
49
49
50
52
54
60
60
64
65
67
71
6 FUNCT
II DEFINITE IMPLICIT
6.1 Functii definite implicit de o ecuatie . . . . . . . . . .
6.1.1 Functii reale de o variabila reala . . . . . . . .
6.1.2 Functii reale de n variabile . . . . . . . . . . .
6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii . . .
6.3 Transformari punctuale. Derivarea functiilor inverse .
6.4 Dependenta si independenta functionala . . . . . . .
6.5 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.1 Schimbarea variabilelor independente . . . . .
6.5.2 Schimbari de variabile independente si functii
.
.
.
.
.
.
.
.
.
75
75
75
77
78
79
81
82
82
84
7 EXTREME PENTRU FUNCT

II DE MAI MULTE VARIABILE
7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . . . .
7.2 Extreme pentru functii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
87
87
90
90
4.2
4.1.3 Continuitatea uniforma . . .

Continuitatea functiilor vectoriale .
4.2.1 Continuitatea ntr-un punct
4.2.2 Continuitatea uniforma . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
8 S
IRURI S
I SERII DE FUNCT
II
8.1 Siruri de functii reale . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.1.1 Siruri de functii. Multimea de convergenta .
8.1.2 Functia limita a unui sir de functii . . . . .
8.1.3 Convergenta simpla . . . . . . . . . . . . . .
8.1.4 Convergenta uniforma . . . . . . . . . . . .
8.1.5 Proprietati ale sirurilor uniform convergente
8.2 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2.1 Serii de functii. Multimea de convergenta . .
8.2.2 Convergenta simpla a unei serii de functii .
8.2.3 Convergenta uniforma a unei serii de functii
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
95
. 95
. 95
. 95
. 96
. 96
. 97
. 99
. 99
. 99
. 100
CUPRINS
8.3
8.4
8.2.4 Proprietati ale seriilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . 101

Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
9 ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT

IALA
9.1 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.1.1 Reprezentari analitice regulate . . . . . . . . .
9.1.2 Tangenta si normala la o curba plana . . . . .
9.1.3 Punctele multiple ale unei curbe plane . . . .
9.1.4 Elementul de arc . . . . . . . . . . . . . . . .
9.1.5 Cerc osculator. Curbura . . . . . . . . . . . .
9.1.6 Interpretarea geometrica a curburii . . . . . .
9.1.7 Infasuratoarea unei familii de curbe plane . .
9.1.8 Evoluta unei curbe plane . . . . . . . . . . . .
9.1.9 Evolventa unei curbe plane . . . . . . . . . . .
9.1.10 Formulele lui Frenet pentru o curba plana . .
9.1.11 Ramuri infinite. Asimptote . . . . . . . . . . .
9.1.12 Trasarea graficului unei curbe plane . . . . . .
9.2 Curbe n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2.2 Tangenta si planul normal . . . . . . . . . . .
9.2.3 Elementul de arc . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2.4 Planul osculator. Reperul lui Frenet . . . . . .
9.2.5 Curbura unei curbe n spatiu . . . . . . . . .
9.2.6 Torsiunea unei curbe . . . . . . . . . . . . . .
9.2.7 Formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3.2 Curbe pe o suprafata . . . . . . . . . . . . . .
9.3.3 Planul tangent si normala la o suprafata . . .
9.3.4 Linii si retele pe o suprafata . . . . . . . . . .
9.3.5 Prima forma fundamentala a unei suprafete .
9.3.6 A doua forma fundamentala a unei suprafete .
9.3.7 Curbura normala. Curburi principale . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
107
107
107
110
112
113
114
115
116
118
119
119
120
122
122
122
125
127
128
131
133
134
135
135
138
138
140
141
144
147
10 INTEGRALA RIEMANN S
I EXTINDERI
10.1 Primitive. Integrala nedefinita . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.2 Calculul primitivelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.2.1 Integrala sumei si produsului cu o constanta . . . . .
10.2.2 Integrarea prin parti . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.2.3 Schimbarea de variabila n integrala nedefinita . . . .
10.2.4 Integrarea prin recurenta . . . . . . . . . . . . . . . .
10.3 Integrarea functiilor rationale . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.3.1 Integrale reductibile la integrale din functii rationale
10.4 Integrala definita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
151
151
152
152
153
153
154
155
156
158
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
CUPRINS
10.4.1 Sume integrale Riemann. Integrabilitate . . . . . .
10.4.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . .
10.4.3 Proprietati ale functiilor integrabile . . . . . . . . .
10.4.4 Formule de medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.4.5 Existenta primitivelor functiilor continue . . . . . .
10.4.6 Metode de calcul a integralelor definite . . . . . . .
10.5 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.6 Integrale care depind de un parametru . . . . . . . . . . .
10.6.1 Trecerea la limita sub semnul integral . . . . . . . .
10.6.2 Derivarea integralelor care depind de un parametru
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
158
161
163
164
165
167
169
173
173
174
.
.
.
.
.
.
.
.
177
177
178
179
181
183
185
186
186
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
189
189
189
190
191
194
195
196
196
198
199
200
203
204
204
205
207
208
209
13 ECUAT
II DIFERENT
IALE ORDINARE
13.1 Ecuatii diferentiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13.1.1 Ecuatii diferentiale. Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13.1.2 Interpretarea geometrica a unei ecuatii diferentiale de ordinul ntai
213
213
213
215
11 INTEGRALE CURBILINII
11.1 Notiuni de teoria curbelor . . . . . . . . . . .
11.2 Lungimea unui arc de curba . . . . . . . . . .
11.3 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . .
11.4 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . .
11.5 Independenta de drum a integralelor curbilinii
11.6 Notiuni elementare de teoria campului . . . .
11.7 Orientarea curbelor si domeniilor plane . . . .
11.8 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
12 INTEGRALE MULTIPLE
12.1 Integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.1.1 Definitia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . .
12.1.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . .
12.1.3 Reducerea integralei duble la integrale simple iterate
12.1.4 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.1.5 Schimbarea de variabile n integrala dubla . . . . . .
12.2 Integrale de suprafata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.1 Notiuni de teoria suprafetelor . . . . . . . . . . . . .
12.2.2 Aria suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.3 Integrala de suprafata de primul tip . . . . . . . . . .
12.2.4 Integrale de suprafata de tipul al doilea . . . . . . . .
12.2.5 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.3 Integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.3.1 Definitia integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . .
12.3.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . .
12.3.3 Reducerea integralei triple la integrale iterate . . . .
12.3.4 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . .
12.3.5 Schimbarea de variabile n integrala tripla . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
CUPRINS
13.1.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . .

13.1.4 Ecuatii diferentiale explicite, integrabile prin metode elementare
13.1.5 Alte ecuatii de ordinul ntai, integrabile prin metode elementare
13.1.6 Teorema de existenta si unicitate . . . . . . . . . . . . . . . . .
13.2 Ecuatii diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13.2.1 Solutia generala. Solutii particulare . . . . . . . . . . . . . . . .
13.2.2 Integrale intermediare. Integrale prime . . . . . . . . . . . . . .
13.2.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . .
13.2.4 Ecuatii de ordin superior integrabile prin cuadraturi . . . . . . .
13.2.5 Ecuatii carora li se poate micsora ordinul . . . . . . . . . . . . .
14 ECUAT
II S
I SISTEME DIFERENT
IALE LINIARE
14.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul I . . . . . . . . .
14.2 Sisteme diferentiale liniare omogene . . . . . . . . . . .
14.3 Sisteme diferentiale liniare neomogene . . . . . . . . .
14.4 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . .
14.5 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . . .
14.6 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti . . . . . .
14.6.1 Ecuatia caracteristica are radacini distincte . .
14.6.2 Ecuatia caracteristica are radacini multiple . . .
14.7 Ecuatia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
215
215
222
226
229
229
230
231
231
234
.
.
.
.
.
.
.
.
.
237
237
239
241
243
246
249
249
250
252
CUPRINS
Capitolul 1
ELEMENTE DE TEORIA
SPAT
IILOR METRICE
1.1
1.1.1
Introducere
Elemente de teoria teoria multimilor
Notiunea de multime este o notiune primara. O multime X este precizata fie prin indicarea elementelor sale, X = {x1 , x2 , . . . , xn }, fie prin indicarea unei proprietati P ce
caracterizeaza elementele multimii, X = {x | x are proprietatea P }.
Daca x este element al multimii X scriem x X, daca x nu este element al multimii
X scriem x
/ X.
Multimile X si Y sunt egale daca sunt formate din aceleasi elemente. Deci
X=Y
pentru x X x Y.
A este submultime sau parte a multimii X si se noteaza A X sau X A, daca

x A = x X.
Evident ca X = Y d.d. X Y si Y X.
Multimea care nu contine nici un element se numeste multimea vida, se noteaza cu
si este submultime a oricarei multimi X.
Multimea partilor unei multimi X se noteaza P(X).
Fie A si B doua multimi oarecare. Multimea A B = {x | x A sau x B} se
numeste reuniunea multimilor A si B, iar multimea A B = {x | x A si x B} se
numeste intersectia multimilor A si B.
Multimile A si B se numesc disjuncte daca A B = . Multimea A \ B = {x | x
A si x
/ B} se numeste diferenta multimilor A si B, n aceasta ordine. Daca B A,
diferenta A \ B se noteaza CA B si se numeste complementara multimii B relativa la
multimea A.
Prin produs cartezian al multinilor A1 , A2 , . . . , An , n aceasta ordine, ntelegem multimea sistemelor ordonate de n elemente (n-uple) (a1 , a2 , . . . , an ) cu ai Ai , i = 1, n,
9
10
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

IILOR METRICE
adica
A1 A2 An = {(a1 , a2 , . . . , an ), ai Ai , i = 1, n}.
Elementele (a1 , a2 , . . . , an ) si (b1 , b2 , . . . , bn ) sunt egale daca ai = bi , i = 1, n.
Daca Ai = A, i = 1, n, se foloseste notatia A A A = An .
1.1.2
Notiunea de aplicatie
Fie X si Y doua multimi nevide. Se numeste aplicatie f a multimii X n multimea Y

o corespondenta prin care fiecarui element x X i se asociaza n mod unic un element
y Y.
Orice aplicatie f : X Y trebuie conceputa ca ansamblul format din trei elemente:
multimea X numita multimea de definitie, multimea Y numita multimea n care f ia
valori si legea de corespondenta f .
Daca y Y corespunde elementului x X, atunci notam y = f (x) sau x 7 f (x).
In acest caz y se numeste imaginea lui x prin f sau valoarea aplicatiei f n x, iar x se
numeste contraimaginea sau imaginea inversa a lui y prin f .
Pentru notiunea de aplicatie se mai utilizeaza denumirile de functie, transformare,
operator, sau functional
a.
Multimea aplicatiilor definite pe X cu valori n Y se noteaza cu F(X, Y ).
Aplicatiile f1 , f2 F(X, Y ) se numesc egale, f1 = f2 , daca f1 (x) = f2 (x), x X.
Fie aplicatia f : X Y si A X, B Y . Multimea
f (A) = {y = f (x) | x A} = {y Y | x A, y = f (x)} Y
se numeste imaginea multimii A prin f , iar multimea
f 1 (B) = {x X | f (x) B} X
se numeste contraimaginea multimii B prin f . Daca B = {y} se foloseste notatia
f 1 (y) = f 1 ({y}), adica f 1 (y) = {x X | f (x) = y} X.
Multimea Gf = {(x, f (x)) | x X} X Y se numeste graficul aplicatiei f : X
Y.
Aplicatia f : X Y se numeste injectiv
a daca
x1 , x2 X, x1 6= x2 = f (x1 ) 6= f (x2 ),
care este echivalenta cu implicatia f (x1 ) = f (x2 ) = x1 = x2 .
Aplicatia f : X Y este injectiva daca pentru orice y Y , multimea f 1 (y) contine
cel mult un element.
Aplicatia f : X Y se numeste surjectiv
a sau aplicatie a lui X pe Y daca f (X) = Y ,
adica daca oricare ar fi y Y , exista x X a.. f (x) = y.
Aplicatia f : X Y se numeste bijectiv
a daca este injectiva si surjectiva.
Fie aplicatiile f : X Y si g : Y Z. Aplicatia g f : X Z definita prin
(gf )(x) = g(f (x)), pentru orice x X, se numeste compunerea sau produsul aplicatiilor
f si g, n aceasta ordine.
1.1. INTRODUCERE
11
Daca f : X Y , g : Y Z si h : Z U , atunci h (g f ) = (h g) f , deci

compunerea aplicatiilor este asociativ
a.
Aplicatia 1X : X X (sau i : X X) definita prin 1X (x) = x, pentru orice x X,
se numeste aplicatia identica a multimii X.
Aplicatia f : X Y se numeste inversabila daca exista aplicatia f 1 : Y X,
numita inversa lui f , a..
f 1 f = 1X , f f 1 = 1Y .
(1.1)
Teorema 1.1 O aplicatie inversabila are inversa unica.

/ Sa presupunem ca ar exista doua aplicatii f11 , f21 : Y X care satisfac conditiile
(1.1). Atunci
f21 = 1X f21 = (f11 f ) f21 = f11 (f f21 ) = f11 1Y = f11 . .
Teorema 1.2 Aplicatia f : X Y este inversabila d.d. este bijectiv
a.
/ Necesitatea. Daca f este inversabila si f 1 este inversa sa, are loc (1.1). Cu (1.1)1
avem ca
x1 , x2 X : f (x1 ) = f (x2 ) (f 1 f )(x1 ) = (f 1 f )(x2 ) x1 = x2 .
Deci f este injectiva.
Aplicatia f este si surjectiva deoarece, din (1.1)2 avem
y = 1Y (y) = (f f 1 )(y) = f (f 1 (y)), y Y,
de unde rezulta ca orice y Y este imaginea unui element x X. Acest element este
x = f 1 (y).
Suficienta. Fie f : X Y o aplicatie bijectiva. Definim aplicatia f 1 : Y X
prin conditia
x = f 1 (y) y = f (x), x X, y Y.
(1.2)
Aplicatia f 1 este bine definita deoarece f este injectiva si surjectiva. In plus, avem
f 1 (f (x)) = x, x X, y Y,
adica aplicatia definita prin (1.2) satisface (1.1), si tinand seama de Teorema 1.1, rezulta
ca aceasta este inversa aplicatei f . .
O aplicatie f : N X se numeste sir de elemente din X. Se noteaza xn = f (n) si se
numeste termen general al sirului. Un sir este bine determinat de termenul sau general.
Vom nota un sir prin (xn )nN sau simplu (xn ).
12

IILOR METRICE
1.2
Definitia spatiului metric
Fie X o multime nevida.

Definitia 1.1 Aplicatia d : X X R se numeste metrica sau distanta pe X daca
satisface urmatoarele propriet
ati, numite axiomele metricii:
o
1 . d(x, y) 0, x, y X si d(x, y) = 0 d.d. x = y,
2o . d(x, y) = d(y, x), x, y X,
3o . d(x, y) d(x, z) + d(z, y), x, y, z X.
O multime X pe care s-a definit o metrica se numeste spatiu metric, (X, d).
Elementele unui spatiu metric se numesc puncte.
Exemplul 1.1 Aplicatia d : R R R definita prin
d(x, y) = |x y|, x, y R
este o metrica pe R. Deci (R, d) este un spatiu metric.
Exemplul 1.2 Multimea Q a numerelor rationale mpreun
a cu aplicatia d(x, y) = |xy|
este un spatiu metric.
Exemplul 1.3 Pe multimea C a numerelor complexe, aplicatia
p
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 , zk = xk + iyk C
este o distant
a. Deci (C, d) este un spatiu metric.
Exemplul 1.4 Multimea punctelor spatiului fizic nzestrat
a cu aplicatia care asociaz
a
fiecarei perechi P si Q de puncte distanta d(P, Q) dintre cele doua puncte este o metrica.
Daca pe X se definesc metricele d1 si d2 , atunci (X, d1 ) si (X, d2 ) sunt spatii metrice
distincte.
Metricele d1 si d2 se numesc echivalente daca exista a, b R, 0 < a b a..
ad1 (x, y) d2 (x, y) bd1 (x, y), x, y X.
1.3
Multimi de puncte dintr-un spatiu metric
Fie (X, d) un spatiu metric, x0 X si > 0. Se numeste sfer

a deschisa cu centrul n
x0 si de raza , multimea
S(x0 , ) = {x X | d(x, x0 ) < }.
Se numeste sfer
a nchis
a cu centrul n x0 si de raza , multimea
S(x0 , ) = {x X | d(x, x0 ) }.
(R, d), sfera deschisa
Exemplul 1.5 In
S(x0 , ) = {x R | d(x, x0 ) = |x x0 | < }
este intervalul deschis (x0 , x0 + ).
1.3. MULT
IMI DE PUNCTE DINTR-UN SPAT
IU METRIC
13
spatiul metric al punctelor din plan unde d(P, Q) este distanta dintre
Exemplul 1.6 In
punctele P si Q ale planului, sfera deschisa S(P0 , ) este multimea punctelor din interiorul
cercului cu centrul n P0 si de raz
a , iar sfera nchis
a S(x0 , ) este formata din multimea
punctelor din S(x0 , ) la care se adauga punctele de pe cercul cu centrul n P0 si de raz
a
.
spatiul fizic, S(P0 , ) este formata din multimea punctelor situate n
Exemplul 1.7 In
interiorul sferei cu centrul n P0 si raz
a .
Denumirea generala de sfera pentru multimea S(x0 , ) dintr-un spatiu metric si are
originea n acest exemplu.
Se numeste vecin
atate a punctului x0 X orice multime V X care contine o sfera
deschisa cu centrul n x0 . Prin urmare, V este vecinatate a lui x0 daca exista > 0 a..
S(x0 , ) V .
Orice sfera deschisa S(x0 , ) este vecinatate a lui x0 .
O multime A X este marginit
a daca exista o sfera nchisa care contine pe A, adica
x0 X, M > 0 pentru care A S(x0 , M ),
ceea ce este echivalent cu
x0 X, M > 0 pentru care d(x, x0 ) M, x A.
Punctul x A se numeste punct interior al multimii A daca exista o vecinatate V a
lui x inclusa n A, V A.
T
inand seama de definitia vecinatatii unui punct, rezulta ca x este punct interior al
multimii A daca exista > 0 a.. S(x, ) A.
Multimea punctelor interioare ale multimii A se numeste interiorul lui A si se noteaza
cu Int A.
O multime formata numai din puncte interioare se numeste multime deschisa. Deci
A este deschisa daca A = Int A.
Sferele deschise sunt multimi deschise. O multime deschisa este vecinatate pentru
orice punct al ei. Intreg spatiul X este o multime deschisa.
Un punct interior complementarei multimii A se numeste punct exterior lui A iar
Int CA se numeste exteriorul lui A.
Punctul x X se numeste punct aderent al multimii A daca orice vecinatate V a sa
contine cel putin un punct din A, adica V A 6= .
Orice punct x A este punct aderent al multimii A. Un punct x aderent al lui A
poate sau nu sa apartina multimii A.
Multimea punctelor aderente ale lui A se numeste aderenta sau nchiderea lui A si se
noteaza cu A.
O multime care si contine toate punctele aderente se numeste multime nchis
a. Deci
A este o multime nchisa daca A = A.
Sferele nchise sunt multimi nchise. Intreg spatiul este o multime nchisa.
Punctul x X se numeste punct de acumulare al multimii A daca orice vecinatate V
a sa contine cel putin un punct din A, diferit de x, adica V (A \ {x}) 6= .
14

IILOR METRICE
O multime formata din puncte de acumulare se numeste multime perfect

a.
Punctul x A se numeste punct izolat al multimii A daca nu este punct de acumulare
al multimii A, adica daca exista o vecinatate V a sa a.. V (A \ {x}) = .
O multime formata numai din puncte izolate se numeste multime discret
a.
Orice punct de acumulare este punct aderent. Orice punct aderent al unei multimi A
care nu apartine lui A este punct de acumulare al lui A.
Orice vecinatate a unui punct de acumulare al multimii A contine o infinitate de
puncte din A. De aici rezulta ca o multime care are un punct de acumulare este o
multime infinita si deci multimile finite nu au puncte de acumulare. Nu toate multimile
infinite au nsa puncte de acumulare. De exemplu, multimea N a numerelor naturale nu
are puncte de acumulare.
Teorema 1.3 Multimea A este nchis
a d.d. si contine toate punctele de acumulare.
/ Daca A este nchisa si contine punctele aderente. Cum orice punct de acumulare
este punct aderent, rezulta ca A si contine toate punctele de acumulare.
Reciproc, daca A si contine toate punctele de acumulare, atunci orice punct aderent
este n A. Daca ar exista un punct aderent al lui A care nu ar fi din A, el ar fi punct de
acumulare pentru A si deci A nu si-ar contine toate punctele de acumulare. Contradictie.
Deci A este nchisa. .
Punctul x A se numeste punct frontier
a al multimii A daca orice vecinatate V a sa
contine atat puncte din A cat si puncte din complementara lui A.
Un punct frontiera este punct aderent atat pentru multimea A cat si pentru CA.
Multimea punctelor frontiera ale multimii A se numeste frontiera lui A si se noteaza
cu Fr A sau A.
1.3.1
Spatii liniare normate
Fie V un spatiu liniar peste corpul K (R sau C).

Definitia 1.2 Aplicatia |||| : V R se numeste norma pe V daca satisface urmatoarele
axiome:
1o . ||x|| 0, x V si ||x|| = 0 d.d. x = 0,
2o . ||x|| = || ||x||, K, x V ,
3o . ||x + y|| ||x|| + ||y||, x, y V .
Numarul real nenegativ ||x|| se numeste norma vectorului x.
Un spatiu liniar pe care s-a definit o noma se numeste spatiu liniar normat.
Daca (V, || ||) este un spatiu normat, aplicatia d : V V R,
d(x, y) = ||x y||, x, y V,
defineste o metrica pe V , numita metrica indusa de norma.
Fie V un spatiu liniar real. O aplicatie a lui V V n R se numeste produs scalar pe
V daca satisface urmatoarele axiome:
1. x x 0, x V si x x = 0 d.d. x = 0,
1.3. MULT
IMI DE PUNCTE DINTR-UN SPAT
IU METRIC
15
2. x y = y x, x, y V ,
3. (x) y = (x y), R, x, y V ,
4. (x + y) z = x z + y z, x, y, z V .
Numarul real x y se numeste produsul scalar al vectorilor x si y. Se noteaza cu
x2 = x x.
Un spatiu liniar real pe care s-a definit un produs scalar se numeste spatiu euclidian
sau spatiu prehilbertian. Se noteaza cu E.
Teorema 1.4 (Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy) Pentru orice x, y E avem
p
|x y| x2 y2 .
(1.3)
/ Daca x = 0 sau y = 0, cum x 0 = 0, 0 y = 0, (1.3) este adevarata. Pentru
x, y E, x 6= 0, oricare ar fi R avem
(x + y)2 = x2 2 + 2(x y) + y2 0,
(1.4)
care are loc d.d. (x y)2 x2 y2 0, echivalenta cu (1.3). .

Teorema 1.5 (Inegalitatea lui Minkowski) Pentru orice x, y E avem
p
p
(x + y)2 x2 + y2 .
(1.5)
/ Folosind inegalitatea (1.3) putem scrie

p
p
(x + y)2 = x2 + 2(x y) + y2 x2 + 2 x2 y2 + y2 = ( x2 + y2 )2 ,
de unde obtinem (1.5). .
Aplicatia || || : E R, definita prin
||x|| = x2 , x E
(1.6)
este o norma pe E. Ea se numeste norma indusa de produsul scalar sau norma euclidiana.
Un spatiu euclidian este deci un spatiu liniar normat, cu norma indusa de produsul
scalar.
Norma euclidiana pe E induce metrica d : E E R,
p
d(x, y) = ||x y|| = (x y)2 ,
(1.7)
care se numeste metrica euclidiana. Deci un spatiu euclidian este un spatiu metric, cu
metrica euclidiana.
Cu notatia (1.6), inegalitatile lui Cauchy si Minkowski se scriu
|x y| ||x|| ||y||, x, y E,
||x + y|| ||x|| + ||y||, x, y E.
16
1.4

IILOR METRICE
Multimea numerelor reale
In raport cu operatiile de adunare si nmultire R formeaza un corp comutativ. In

raport cu aceleasi doua operatii R formeaza un spatiu liniar real. Multimea R poate fi
organizata ca spatiu metric.
Fie x un numar real. Se numeste valoare absoluta sau modul al numarului real x
numarul |x| definit prin
x, x > 0,
0, x = 0,
|x| =
x, x < 0.
Functia modul are urmatoarele proprietati:
1o . |x| 0, x R si |x| = 0 d.d. x = 0,
2o . |x + y| |x| + |y|, x, y R,
3o . |xy| = |x| |y|, x, y R,
4o . |x| < d.d. < x < .
Din 1o , 2o si 3o rezulta ca functia modul este o norma pe spatiul liniar real R. Deci
R este un spatiu liniar normat. Aplicatia d : R R R definita prin
d(x, y) = |x y|,
x, y R,
determina pe R o metrica. In raport cu aceasta metrica R formeaza un spatiu metric.
1.4.1
Multimi m
arginite de numere reale
Fie A o multime nevida de numere reale. Spunem ca A este marginit

a superior sau
majorat
a daca exista un numar real b a.. x b, pentru orice x A. Numarul b se
numeste majorant al multimii A.
Notiunea de multime majorata se poate defini si pentru multimi de numere rationale.
Ceea ce deosebeste multimea R de multimea Q a numerelor rationale este axioma lui
Cantor a marginii superioare, care sta la baza obtinerii tuturor rezultatelor profunde ale
analizei matematice si pe care o enuntam mai jos.
Axioma lui Cantor. Orice multime nevida majorat
a A R admite un cel mai mic
majorant.
Cel mai mic majorant al multimii majorate A se numeste marginea superioar
a a lui
A sau supremum de A si se noteaza sup A.
Exemplul 1.8 S
a consider
am multimea A = {x Q | x2 3}. Multimea A, ca
submultime a
lui R, este majorat
a, de exemplu de 2, darsi de aproximatiile succesive prin
adaos ale lui 3: 1, 8, 1, 74, 1, 733 etc. precum si de 3. Conform
axiomei lui Cantor
A admite un cel mai mic majorant. Se poate arata ca sup A= 3. Ca submultime a
lui Q, are numerele de mai sus ca majoranti, cu exceptia lui 3 care nu apartine lui Q.
Deci ea nu admite un cel mai mic majorant numar rational.
Numarul real M este marginea superioara a multimii A, M = sup A, daca M este
majorant al multimii A si este cel mai mic majorant. De unde teorema care urmeaza.
1.4. MULT
IMEA NUMERELOR REALE
17
Teorema 1.6 (de caracterizare a marginii superioare) Num

arul M = sup A d.d.
o
1 . x M, x A (M este majorant al multimii A),
2o . > 0, x A a.. x > M (orice numar mai mic dec
at M nu este majorant
al lui A).
Spunem ca multimea A de numere reale este m
arginit
a inferior sau minorat
a daca
exista un numar real a a.. a x, pentru orice x A. Numarul a se numeste minorant
al multimii A.
Folosind axioma lui Cantor se poate stabili urmatoarea
Teorema 1.7 Orice multime nevida minorat
a A R admite un cel mai mare minorant.
Cel mai mare minorant al multimii minorate A se numeste marginea inferioar
a a lui
A sau infimum de A si se noteaza inf A.
Numarul real m este marginea inferioara a multimii A, m = inf A, daca m este
minorant al multimii A si este cel mai mare minorant. De unde teorema:
Teorema 1.8 (de caracterizare a marginii inferioare) Numarul m = inf A d.d.
1o . m x, x A (m este minorant al multimii A),
2o . > 0, x A a.. x < m + (orice numar mai mare dec
at m nu este
minorant al lui A).
O multime A R se numeste m
arginit
a daca este majorata si minorata, adica daca
exista numerele reale a si b a.. a x b, pentru orice x A.
Daca A este marginita atunci exista sup A si inf A si inf A x sup A, pentru orice
x A. Multimea A consta dintr-un singur element d.d. inf A = sup A.
Un majorant al multimii A care apartine lui A se numeste cel mai mare element al
multimii A. Un minorant al multimii A care apartine lui A se numeste cel mai mic
element al multimii A. Aceste elemente, daca exista, sunt unice.
Daca sup A A atunci este cel mai mare element al multimii A. Daca inf A A
atunci este cel mai mic element al multimii A. Se poate ntampla ca o multime A sa nu
aiba cel mai mare sau/si cel mai mic element. Spre exemplu multimea A = {1/n, n N }
nu are cel mai mic element deoarece inf A = 0
/ A.
O multime A R nemajorata sau/si neminorata se numeste multime nemarginit
a.
Teorema 1.9 Daca A R atunci:
1o . A este marginit
a d.d. exista M > 0 a.. |x| M , x A.
2o . A este nemarginit
a d.d. M > 0 exista un xM A a.. |xM | > M .
Prezentarea unitara a unor rezultate fundamentale ale analizei matematice impune
introducerea simbolurilor si +, numite minus infinit si respectiv, plus infinit.
a ncheiat
a.
Multimea R = R {, +} se numeste dreapta real
Operatiile algebrice definite pe R se extind numai partial la R. Urmatoarele operatii
nu sunt definite pe R:
0 0
, 0 , ,
, 0 , 0 , 1 .
0
Acestea se numesc operatii far
a sens sau cazuri de nedeterminare.
18

IILOR METRICE
1.4.2
Intervale si vecin
at
ati
Fie a, b R, a < b. Numim intervale marginite multimile:

1) (a, b) = {x R | a < x < b} - interval deschis;
2) [a, b) = {x R | a x < b} - interval nchis la stanga, deschis la dreapta;
3) (a, b] = {x R | a x < b} - interval deschis la stanga, nchis la dreapta;
4) [a, b] = {x R | a x b} - interval nchis sau segment.
Numim intervale nemarginite multimile:
1) (a, ) = {x R | x > a} - semidreapta deschisa nemarginita la dreapta;
2) [a, ) = {x R | x a} - semidreapta nchisa, nemarginita la dreapta;
3) (, b) = {x R | x < b} - semidreapta deschisa nemarginita la stanga;
4) (, b] = {x R | x b} - semidreapta nchisa, nemarginita la stanga.
Dreapta reala este de asemenea interval nemarginit.
Fie x0 R. Se numeste vecin
atate a lui x0 orice multime V R care contine un
interval deschis la care apartine punctul x0 , x0 (a, b) V . In particular, orice interval
deschis (a, b) care contine pe x0 este vecinatate a lui x0 .
O vecinatate a lui x0 de forma (x0 , x0 + ), cu > 0, se numeste vecin
atate
simetrica a lui x0 . Orice vecinatate a lui x0 contine o vecinatate simetrica.
Se numeste vecinatate a lui + orice multime V de numere reale care contine o
semidreapta (a, +). Se numeste vecin
atate a lui orice multime V de numere reale
care contine o semidreapta (, b).
1.5
Spatiul Rn
Se noteaza cu Rn produsul cartezian al multimii R cu ea nsasi de n ori, adica

Rn = R R R = {x = (x1, x2 , . . . , xn ), xi R, i = 1, n}.
Multimea Rn poate fi organizata ca spatiu liniar real.
Doua elemente x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) din Rn sunt egale, x = y,
d.d. xi = yi , i = 1, n.
Definim operatia de adunare n Rn prin
x, y Rn , x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ) Rn
si operatia de nmultire cu scalari prin
R, x Rn , x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .
Elementul nul din Rn este 0 = (0, 0, . . . , 0), iar opusul lui x = (x1 , x2 , . . . , xn ) este
elementul x = (x1 , x2 , . . . , xn ). Se verifica usor restul axiomelor. Deci Rn este un
spatiu liniar real numit spatiul liniar real n-dimensional, elementele sale x = (x1 , . . . , xn )
le vom numi vectori. Numerele x1 , x2 , . . ., xn se numesc componentele sau coordonatele
vectorului x.
1.5. SPAT
IUL RN
19
Aplicatia
x y = x1 y1 + x2 y2 + + xn yn =
n
X
xk y k
k=1
n
este un produs scalar pe R si deci R este un spatiu euclidian numit spatiul euclidian
n-dimensional.
Dupa (1.6), norma indusa de produsul scalar va fi data de
v
u n
uX
2
||x|| = x = t
x2k .
(1.8)
k=1
Deci Rn este un spatiu liniar normat.

Inegalitatile lui Cauchy si Minkowski se transcriu
v
v
u n
u n
n
X
uX
uX
xk yk | t
x2k t
yk2 ,
|
k=1
k=1
k=1
v
v
v
u n
u n
u n
X
X
u
u
uX
2
t (xk + yk )2 t
xk + t
yk2 .
k=1
k=1
k=1
Se verifica usor ca aplicatiile

||x||1 = max{|x1 |, |x2 |, . . . , |xn |}, ||x||2 = |x1 | + |x2 | + + |xn |,
sunt de asemenea norme pe Rn , echivalente cu norma (1.8).
Dupa (1.7), metrica euclidiana pe Rn va fi data de
v
u n
uX
d(x, y) = ||x y|| = t (xk yk )2 .
k=1
In concluzie, Rn este un spatiu metric.

Sfera deschisa cu centrul n x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) si raza este multimea
v
u n
uX
n t
S(x0 , ) = {x = (x1 , x2 , . . . , xn ) R ,
(xk x0k )2 < }.
k=1
Aplicatiile , : Rn Rn R, definite prin:

(x, y) =
n
X
|xk yk |, (x, y) = max |xk yk |
k=1
sunt metrici pe Rn echivalente cu metrica euclidiana.
k=1,n
20
1.6

IILOR METRICE
Functii cu valori n Rm
Fie E o multime nevida oarecare. O aplicatie a multimii E n R, f : E R, se

numeste functie real
a, iar o aplicatie a multimii E n Rm , m 2, f : E Rm , se
numeste functie vectorial
a.
Prin functia vectoriala f , oricarui element x E i se ataseaza n mod unic elementul
y = (y1 , y2 , . . . , ym ) Rm , y = f (x).
Fie f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fm (x)), pentru orice x E. Rezulta ca functia vectoriala
f defineste n mod unic m functii reale fk : E R, k = 1, m, numite functii componente
ale functiei f .
Functia f : E R, n care E R, se numeste functie real
a de o variabila real
a.
Numarul real x E are ca imagine prin f numarul real y = f (x).
Functia f : E R, n care E Rn , n 2, se numeste functie real
a de o variabila
vectorial
a sau functie real
a de n variabile reale. Vectorul x = (x1 , x2 , . . . , xn ) E Rn
are ca imagine prin f numarul real y = f (x) = f (x1 , x2 , . . . , xn ).
Functia f : E Rm , n care E R, se numeste functie vectorial
a de o variabila
real
a. Numarul real x E are ca imagine prin f vectorul y = f (x) Rm . Functiile
componente sunt m functii reale de o variabila reala yk = fk (x), k = 1, m.
Functia f : E Rm , n care E Rn , n 2, se numeste functie vectorial
a de o variabila vectorial
a sau functie vectorial
a de n variabile reale. Vectorul x = (x1 , x2 , . . . , xn )
E Rn are ca imagine vectorul y = f (x) Rm . Functiile componente sunt m functii
reale de o variabila vectoriala sau de n variabile reale yi = fi (x) = fi (x1 , x2 , . . . , xn ),
i = 1, m.
Numim grafic al functiei f multimea
Gf = {(x, y) Rn Rm | x E Rn , y = f (x) Rm }.
Numim curba n Rn multimea = {x Rn | x = f (t), t I R}, n care I este
un interval al axei reale, iar functia f satisface anumite conditii. Ecuatia x = f (t) se
numeste ecuatia vectorial
a a curbei. Ea implica egalitatile xi = fi (t), i = 1, n, numite
ecuatiile parametrice ale curbei. Variabila t se numeste parametru pe curba .
Fie E Rn , functia f : E Rm , F = f (E) Rm si functia g : F Rp . Functia
gf : E Rp definita prin z = (gf )(x) = g(f (x)), pentru orice x E, este compunerea
sau produsul functiilor f si g, si are componentele
zj = gj (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )), j = 1, p.
Fie E, F Rn . O aplicatie bijectiva f : E F se numeste transformare punctuala a
multimii E pe multimea F . Pentru fiecare x E, y = f (x) F . Daca x = (x1 , . . . , xn )
si y = (y1 , . . . , yn ), egalitatea vectoriala y = f (x) este echivalenta cu egalitatile
yi = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, n,
numite ecuatiile transform
arii.
1.6. FUNCT
II CU VALORI IN RM
21
Deoarece f este bijectiva rezulta ca f (E) = F . Aplicatia f 1 : F E se numeste

transformarea punctuala inversa transformarii f , daca f 1 (y) = x d.d. f (x) = y.
Se noteaza cu F(E, Rm ) multimea functiilor definite pe E cu valori n Rm . In raport
cu operatiile de adunare si nmultire a functiilor, F(E, Rm ) formeaza un spatiu liniar
real.
Aplicatia definita pe F(E, Rm ) cu valori n R prin ||f || = supxE ||f (x)||, pentru orice
f F (E, Rm ), este o norma pe F(E, Rm ), numita norma convergentei uniforme. Deci
F(E, Rm ) este un spatiu liniar normat. Notam cu metrica indusa de norma :
= ||f g|| = sup ||f (x) g(x)||, f , g F(E, Rm ),
xE
numita metrica convergentei uniforme. Deci F(E, Rm ) este un spatiu metric.
22

IILOR METRICE
Capitolul 2
S
IRURI S
I SERII
2.1
S
iruri de numere reale
Un sir de numere reale este o functie f : N R. Se noteaza cu xn = f (n) si se

numeste termenul de rang n al sirului. Vom nota un sir prin (xn )nN sau (xn ).
si scriem lim xn = x sau xn x,
Definitia 2.1 Spunem ca sirul (xn ) are limita x R
n
daca oricare ar fi V o vecin

atate a lui x, exista numarul natural N = N (V ) a.. xn V
pentru orice n > N .
Aceasta definitie poate fi formulata si astfel:
daca n afara oricarei vecin
Definitia 2.2 Sirul (xn ) are limita x R
at
ati V a lui x se
afla cel mult un numar finit de termeni ai sirului, numar ce depinde de vecin
atatea V .
Deoarece sirurile de numere reale au fost studiate n liceu, n cele ce urmeaza vom
formula principalele rezultate fara a relua demonstratiile.
Teorema 2.1 Fie (xn ) un sir de numere reale.
1o . Daca (xn ) are limita atunci limita sa este unica.
2o . Daca (xn ) are limita x atunci orice subsir al sau are limita x.
3o . Daca ntr-un sir cu limita schimbam ordinea termenilor, adaug
am sau suprimam
un numar finit de termeni, obtinem un sir avand aceeasi limita.
In consecinta, daca (xn ) are un subsir fara limita sau daca (xn ) are doua subsiruri cu
limite diferite, atunci (xn ) nu are limita.
Sirurile fara limita se numesc oscilante. Sirurile cu limita finita se numesc convergente.
Sirurile care nu sunt convergente se numesc divergente. Deci, un sir este divergent daca
nu are limita sau are limita dar aceasta este sau +.
Teorema 2.2 (de caracerizare a limitei) Fie (xn ) un sir de numere reale.
10 . Sirul (xn ) este convergent si are limita x R d.d. oricare ar fi > 0, exista un
N () N a.. d(x, xn ) = |xn x| < , pentru orice n > N .
23
24
CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII
FINITA
CONVERGENTE
CU LIMITA
INFINITA
SIRURI
A
LIMITA
(OSCILANTE)
FAR
DIVERGENTE
20 . Sirul (xn ) are limita + d.d. oricare ar fi > 0, exista un N () N a.. xn > ,
pentru orice n > N .
30 . S
irul (xn ) are limita d.d. oricare ar fi > 0, exista un N () N a..
xn < , pentru orice n > N .
Teorema 2.3 (Operatii cu
siruri care au limit
a)
0
1 . Daca sirurile (xn ) si (yn ) au limita si suma limitelor are sens, atunci sirul suma
(xn + yn ) are limita si
lim (xn + yn ) = lim xn + lim yn .
n
2 . Daca sirurile (xn ) si (yn ) au limita si produsul limitelor are sens, atunci sirul
produs (xn yn ) are limita si
lim (xn yn ) = ( lim xn )( lim yn ).
particular, daca (yn ) este sirul constant, yn = 6= 0, pentru orice n N, atunci

In
lim (xn ) = ( lim xn ).
30 . Daca sirurile (xn ) si (yn ) au limita, yn 6= 0, si catul limitelor are sens, atunci
sirul cat (xn /yn ) are limita si
lim xn
xn
n
lim
=
.
n yn
lim yn
n
4 . Daca sirurile (an ) si (xn ) au limita, an > 0, an a, xn x si ax are sens,

atunci sirul (axnn ) are limita si
lim axnn = ax .
n
Teorema 2.4 (Criterii de existenta

a limitei) Fie (xn ) un sir de numere reale.
10 . (Criteriul majorarii) Daca pentru un x R exist
a un sir (n ) de numere nenegative, n 0, a.. d(x, xn ) = |xn x| n , pentru orice n N, atunci xn x.
20 . Dac
a exista sirul (yn ), yn +, a.. xn yn , pentru orice n N, atunci
xn +.
30 . Dac
a exista sirul (yn ), yn , a.. xn yn , pentru orice n N, atunci
xn .
2.1. SIRURI DE NUMERE REALE
25
Sirul de numere reale (xn ) se numeste marginit daca multimea {xn | n N} a valorilor
sale este marginita. Deci (xn ) este marginit daca exista M > 0 a.. |xn | M , pentru
orice n N.
Sirul (xn ) se numeste nemarginit daca multimea {xn | n N} este nemarginita, adica
daca oricare ar fi M > 0 exista un nM N, a.. |xnM | > M .
Teorema 2.5 (Propriet
ati ale
sirurilor convergente)
0
1 . Sirul xn x d.d. sirul d(x, xn ) = |xn x| 0.
20 . Daca sirul xn x, atunci sirul |xn | |x|. Reciproca nu este adevarat
a dec
at n
cazul x = 0.
30 . Orice sir convergent este marginit. Reciproca nu este adevarat
a. Exista siruri
marginite care nu sunt convergente. Un sir nemarginit este divergent.
40 . Daca xn 0 si (yn ) este marginit, atunci xn yn 0.
50 . Orice subsir al unui sir convergent este convergent si are aceeasi limita.
60 . Dac
a (xn ) si (yn ) sunt siruri convergente, xn x si yn y, iar xn yn , pentru
orice n N, atunci x y.
70 . Dac
a sirurile (xn ), (yn ), (zn ) satisfac pentru orice n N conditia xn yn zn ,
iar (xn ) si (zn ) sunt convergente si au aceeasi limita x, atunci (yn ) este convergent si are
limita x.
Sirul de numere reale (xn ) se numeste cresc
ator daca xn xn+1 , pentru orice n N.
Sirul (xn ) se numeste descresc
ator daca xn xn+1 , pentru orice n N. Un sir crescator
sau descrescator se numeste monoton.
Teorema
10 . Un
20 . Un
30 . Un
2.6 (Existenta limitei unui

sir monoton)
sir monoton si marginit este convergent.
sir cresc
ator si nemarginit superior are limita +.
sir descresc
ator si nemarginit inferior are limita .
Un sir monoton este sir cu limita. Daca (xn ) este crescator, lim xn = sup{xn | n N},
iar daca (xn ) este descrescator atunci lim xn = inf{xn | n N}.
Teorema 2.7 (Lema intervalelor nchise, Cantor) Dac
a (In ), In = [an , bn ], este
un sir de intervale nchise de numere reale care satisfac conditia In+1 In , pentru orice
n N, atunci intersectia lor este nevida. Daca, n plus, lim (bn an ) = 0, atunci
n
intersectia const
a dintr-un singur punct.
Teorema 2.8 (Lema lui Cesaro) Un sir marginit de numere reale contine un subsir
convergent.
Sirul de numere reale (xn ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
> 0, N () N pentru care d(xn , xm ) = |xm xn | < , n, m > N.
(2.1)
Aceasta definitie este echivalenta cu urmatoarea:

Sirul de numere reale (xn ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
> 0, N () N pentru care d(xn , xn+p ) = |xn+p xn | < , n > N, p N. (2.2)
26
Teorema 2.9 Orice sir fundamental este marginit.

/ Daca (xn ) este sir fundamental, din (2.2), pentru = 1, rezulta ca
|xm xn | < 1 m, n > N = N (1),
de unde, pentru m = N + 1, obtinem
|xn | = |(xn xN +1 ) + xN +1 | |xn xN +1 | + |xN +1 | < 1 + |xN +1 |, n > N.
Fie M = max{|x1 |, |x2 |, . . . , |xN |, 1 + |xN +1 |} > 0. Atunci |xn | M , pentru orice
n N si deci (xn ) este marginit. .
Teorema 2.10 (Criteriul lui Cauchy) Un sir de numere reale este convergent d.d.
este sir Cauchy.
/ Necesitatea. Daca (xn ) este convergent la x, oricare ar fi > 0, exista un N () N
a.. |xn x| < /2, pentru orice n > N . De aici rezulta ca pentru orice m, n > N putem
scrie

|xm xn | |xm x| + |xn x| < + =
2 2
si deci (xn ) este un sir Cauchy.
Suficienta. Daca (xn ) este un sir Cauchy, din teorema precedenta rezulta ca este
marginit, iar din Lema lui Cesaro rezulta ca (xn ) contine un subsir convergent. Fie acesta
(xnk )kN si fie x limita sa. Deoarece xnk x
> 0, K() N pentru care |xnk x| < , nk > K.

2
Pe de alta parte, deoarece (xn ) este sir Cauchy
> 0, N () N pentru care |xn xm | < , n, m > N.

2
Fie N 0 = max{N, K}. Pentru n, nk > N 0 putem scrie
|xn xnk | < , |xnk x| < ,

2
2
de unde rezulta
|xn x| |xn xnk | + |xnk x| <
deci sirul (xn ) converge la x. .

+ = , n > N 0 ,
2 2
2.2. SIRURI IN SPAT

II METRICE
2.2
27
S
iruri n spatii metrice
Fie (X, d) un spatiu metric si (xn ) un sir de puncte din X.

Definitia 2.3 Spunem ca sirul (xn ) converge la x X daca oricare ar fi o vecin
atate V
a lui x, exista un N (V ) N a.. pentru orice n > N , xn V .
Prin urmare, xn x daca
V (x), N (V ) N pentru care n > N xn V (x).
(2.3)
Punctul x se numeste limita sirului (xn ) si se noteaza

lim xn = x sau xn x.
Aceasta definitie este echivalenta cu urmatoarea:

Definitia 2.4 Sirul (xn ) este convergent la x dac
a n afara oricarei vecin
at
ati a punctului x se afla un numar finit de termeni ai sirului (xn ).
Sirul (xn ) se numeste divergent daca nu este convergent.
Teorema 2.11 Conditia necesar
a si suficienta ca xn x este ca
> 0, N () N pentru care n > N = d(x, xn ) < .
(2.4)
/ Daca xn x, fie, pentru un > 0 arbitrar, V (x) = S(x, ). Din (2.3) rezulta atunci
(2.4), deoarece xn S(x, ) este echivalenta cu d(x, xn ) < .
Reciproc, oricarei vecinatati V (x) i corespunde un > 0 a.. S(x, ) V (x). Din
(2.4) rezulta atunci ca pentru n > N , xn S(x, ) si deci xn V (x), adica xn x. .
Sirul (xn ) se numeste m
arginit daca multimea valorilor sale este marginita.
Teorema 2.12 (Propriet
ati ale
sirurilor convergente)
10 . Limita unui sir convergent este unica.
20 . xn x d.d. d(x, xn ) 0.
30 . (Criteriul majorarii) Daca exista un x X si un sir de numere reale (n ), n 0,
a.. d(x, xn ) n , pentru orice n > N , atunci xn x.
40 . Orice subsir al unui sir convergent este convergent.
50 . Un sir convergent este marginit. Reciproca nu este adevarat
a.
Sirul (xn ), xn (X, d), se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
> 0, N () N pentru care d(xn , xm ) < , n, m > N.
(2.5)
sau echivalent:
Sirul (xn ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
> 0, N () N pentru care d(xn , xn+p ) < , n > N, p N.
(2.6)
28
Teorema 2.13 Orice sir fundamental este marginit.

/ Daca (xn ) este sir fundamental, din (2.6) pentru = 1 rezulta ca
d(xn , xn+p ) < 1, n N, N = N (1), p = 1, 2, . . . .
In particular, pentru n = N , obtinem
d(xN , xN +p ) < 1, p = 1, 2, . . .
Fie M = max{d(xN , x1 ), d(xN , x2 ), . . . , d(xN , xN 1 ), 1}. Rezulta atunci ca
d(xN , xn ) M, n N
si deci sirul este marginit. .
Reciproca teoremei nu este adevarata.
Teorema 2.14 Orice sir convergent este sir fundamental.
/ Daca xn x, > 0, N () N a.. n > N = d(x, xn ) < /2. De aici rezulta
ca
d(xn , xm ) d(x, xn ) + d(x, xm ) <

+ = , n, m > N,
2 2
adica (xn ) este sir Cauchy. .

Reciproca acestei teoreme nu este adevarata. Exista spatii metrice n care nu orice
sir Cauchy este sir convergent.
Exemplul 2.1 Fie (Q, d) spatiul metric al numerelor rationale, n care d(x, y) = |xy|,
pentru orice x, y Q. Sirul (xn ), xn = (1 + 1/n)n Q, n N, este un sir Cauchy
deoarece (xn ) considerat ca sir de numere reale este convergent, xn e. Dar e
/ Q.
Deci, desi (xn ) este un sir fundamental de numere din Q, el nu are limita n Q.
Un spatiu metric n care orice sir Cauchy este convergent se numeste spatiu metric
complet.
Exemplul 2.2 Din Teorema 2.10 (Criteriul lui Cauchy) rezult
a ca multimea R a numerelor reale este un spatiu metric complet.
Exemplul 2.3 Multimea Q a numerelor rationale nu este spatiu metric complet.
O multime A de puncte dintr-un spatiu metric se numeste compact
a daca orice sir de
puncte din A contine un subsir convergent la un punct din A.
Exemplul 2.4 Un interval marginit si nchis [a, b] de numere reale este o multime compact
a, conform Lemei lui Cesaro.
Teorema 2.15 O multime A X compact
a este marginit
a si nchis
a.
2.3. PRINCIPIUL CONTRACT

IEI
29
Reciproca acestei teoreme nu este adevarata. Exista spatii metrice n care nu orice
multime marginta si nchisa este compacta.
Teorema 2.16 Orice spatiu metric compact este complet.
/ Avem de aratat ca ntr-un spatiu metric compact este adevarata reciproca Teoremei 2.14, adica orice sir fundamental de puncte dintr-un spatiu metric compact este
convergent.
Daca (xn ) este un sir Cauchy de puncte din spatiul metric compact X, (xn ) contine
un subsir convergent. Fie acesta (xnk )kN si fie x X limita sa. Deoarece xnk x
> 0, K() N pentru care d(x, xnk ) < , nk > K.

2
Pe de alta parte, deoarece (xn ) este sir Cauchy
> 0, N () N pentru care d(xn , xm ) < , n, m > N.

2
Fie N 0 = max{N, K}. Pentru n, nk > N 0 putem scrie
d(xn , xnk ) < , d(x, xnk ) < ,

2
2
de unde rezulta
d(x, xn ) d(x, xnk ) + d(xn , xnk ) <

+ = , n > N 0 ,
2 2
deci sirul (xn ) converge la x. .

Un spatiu liniar normat (V, || ||) se numeste spatiu Banach daca este spatiu metric
complet n raport cu metrica indusa de norma.
Un spatiu euclidian complet n metrica euclidiana se numeste spatiu Hilbert.
2.3
Principiul contractiei
Definitia 2.5 Aplicatia : X X, a spatiului metric X pe el nsusi, se numeste

contractie a lui X dac
a exista q (0, 1) a..
d((x), (y)) q d(x, y), x, y X.
(2.7)
Numarul q se numeste coeficient de contractie.

Definitia 2.6 Punctul X se numeste punct fix al aplicatiei : X X daca
() = .
Deci un punct fix al aplicatiei este o solutie a ecuatiei (x) = x.
Teorema 2.17 (Principiul contractiei) O contractie a unui spatiu metric complet
(X, d) are un punct fix si numai unul.
30
/ Unicitatea. Daca 1 si 2 sunt puncte fixe ale contractiei , adica (1 ) = 1 si

(2 ) = 2 , atunci
0 d(1 , 2 ) = d((1 ), (2 )) q d(1 , 2 ).
De aici obtinem ca (1q) d(1 , 2 ) 0, ceea ce implica d(1 , 2 ) = 0, echivalent cu 1 = 2 .
Existenta. Pornind de la un x0 X arbitrar, construim sirul
x0 , x1 = (x0 ) , . . . , xn = (xn1 ), . . . .
Acest sir se numeste sirul aproximatiilor succesive, x0 se numeste aproximatia de ordinul
zero sau punctul de start, iar xn se numeste aproximatia de ordinul n.
Fie = d(x0 , x1 ). Daca = 0, atunci x0 = x1 = (x0 ), adica x0 este punctul fix
al aplicatiei si demonstratia este ncheiata. Sa presupunem ca > 0. Atunci, pentru
orice n N are loc inegalitatea
d(xn , xn+1 ) q n .
Intr-adevar, pentru n = 0 este adevarata. Procedand prin inductie, gasim ca
d(xn+1 , xn+2 ) = d((xn ), (xn+1 )) q d(xn , xn+1 ) q n+1 .
Sirul (xn ) este convergent. In adevar, folosind inegalitatea triunghiulara si inegalitatea precedenta, pentru p N arbitrar putem scrie succesiv
d(xn , xn+p ) d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+p )
d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+2 ) + + d(xn+p1 , xn+p )
1 qn
q n (1 + q + q 2 + + q p1 ) =
<
qn.
1q
1q
Asadar
q n , n N, n N.
(2.8)
1q
Deoarece q n 0, sirul (xn ) este sir Cauchy. X fiind spatiu metric complet, rezulta ca
(xn ) este convergent. Fie limita sa, adica
d(xn , xn+p ) <
lim xn = sau lim d(, xn ) = 0.
Punctul este punct fix al contractiei . In adevar, din (2.7) rezulta ca este o
aplicatie continua, deoarece din y x urmeaza (y) (x). Avem atunci
() = ( lim xn ) = lim xn+1 = , deci () = . .
n
Teorema precedenta se mai numeste si teorema de punct fix a lui Banach. Metoda
de demonstratie folosita se numeste metoda aproximatiilor succesive. Ea ne permite sa
aproximam solutia exacta cu xn . Pentru estimarea erorii metodei, sa facem n (2.8),
pentru n fixat, p , obtinem
d(, xn ) <
q n , n N.
1q
2.4. SIRURI IN RP
2.4
31
S
iruri n Rp
Un sir de vectori (xn )N din Rp , xn = (xn1 , xn2 , . . . , xnp ), pentru orice n N, determina
n mod unic sirurile de numere reale (xnk )nN , k = 1, p. Acestea se numesc sirurile
componente ale sirului de vectori (xn ).
Legatura dintre sirul de vectori (xn ) si sirurile componente (xnk )nN , k = 1, p, este
data de teorema urmatoare.
Teorema 2.18 Fie (xn ) un sir de vectori din Rp .
10 . S
irul de vectori (xn ) este marginit d.d. sirurile componente (xnk )nN , k = 1, p sunt
marginite.
20 . S
irul de vectori (xn ) converge la x0 = (x01 , x02 , . . . , x0p ) Rp d.d. xnk x0k , k = 1, p,
cand n .
30 . Sirul de vectori (xn ) este sir Cauchy d.d. sirurile (xnk )nN , k = 1, p sunt siruri
Cauchy.
Studiul sirurilor de vectori din Rp se reduce la studiul sirurilor componente.
Proprietatile 20 si 30 din teorema precedenta arata ca spatiul Rp este un spatiu metric
complet n metrica euclidiana, adica un spatiu Hilbert.
Teorema 2.19 (Lema lui Cesaro) Un sir marginit din Rp contine un subsir convergent.
Teorema 2.20 Multimea A Rp este compact
a d.d. este marginit
a si nchis
a.
/ Multimea A fiind compacta, dupa Teorema 2.15 este marginita si nchisa.
Reciproc, fie (xn ) un sir de vectori din A. Multimea A fiind marginita, sirul (xn )
este marginit. Deci, dupa Lema lui Cesaro, contine un subsir convergent. Limita acestui
subsir este n A deoarece A este nchisa. Prin urmare, orice sir de vectori din A contine
un subsir convergent la un vector din A, adica A este compacta.
2.5
2.5.1
Serii de numere reale

Serii convergente. Propriet
ati generale
Fie (an ) un sir de numere reale si (sn ) sirul

s1 = a1 , s2 = a1 + a2 , . . . , sn = a1 + a2 + + an , . . .
(2.9)
Perechea de siruri ((an ), (sn )) se numeste serie de numere reale si se noteaza

a1 + a2 + + an + sau
an sau
an .
(2.10)
n=1
Sirul (an ) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (sn ) se numeste sirul sumelor
partiale.
32
Din definitia precedenta rezulta ca seria (2.10) determina n mod unic sirul (sn ) al
sumelor partiale. Reciproc, dat sirul (sn ), exista o serie care are ca sir al sumelor partiale
sirul (sn ). Termenul general al sirului termenilor acestei serii este an = sn sn1 si deci
aceasta serie este
s1 + (s2 s1 ) + + (sn sn1 ) +
(2.11)
si se numeste seria telescopic
a a sirului (sn ).
Aceast
a legatura dintre siruri si serii justifica o mare parte a definitiilor care urmeaza.
P
Seria an este convergent
a si are suma s, daca sirul (sn ) este convergent si are limita
s. In acest caz scriem

n
X
X
(2.12)
an = s = lim
ak .
n=1
k=1
Seria
an este divergent
a daca sirul (sn ) este divergent. Daca sn spunem ca
suma seriei este . Daca (sn ) nu are limita se spune ca seria este oscilant
a.
Din definitia precedenta si Teorema 2.2 rezulta
P
Teorema 2.21 Seria
an este convergent
a la s d.d.
> 0, N () N pentru care |sn s| < , n > N.
(2.13)
T
inand seama de observatia precedenta, rezulta ca un sir (sn ) este convergent si are
limita s d.d. seria telescopica (2.11) este convergenta si are limita s.
P
Teorema 2.22 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria
an este convergent
a d.d.
> 0, N () N pentru care |an+1 + an+2 + + an+p | < , n > N, p N.
(2.14)
/ Daca (sn ) este sirul sumelor partiale ale seriei, atunci pentru orice n, p N putem
scrie
sn+p sn = an+1 + an+2 + + an+p .
P
Seria
an este convergenta d.d. sirul (sn ) este convergent. Dar (sn ) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adica
> 0, N () N pentru care |sn+p sn | < , n > N, p N.
Inlocuind aici diferenta sn+p sn cu expresia precedenta obtinem (2.14). .
P
Consecinta 2.1 Dac
a pentru seria
an se poate indica un sir de numere pozitive (n ),
n 0 si un numar natural N a..
|an+1 + an+2 + + an+p | n , n > N, p N,
atunci seria
an este convergent
a.
Prin natura unei serii ntelegem caracterul ei de a fi convergenta sau divergenta.

Natura unei serii coincide cu natura sirului sumelor ei partiale.
2.5. SERII DE NUMERE REALE
33
Exemplul 2.5 Seria
X
1
1
1
1
+
+ +
+ =
12 23
n(n + 1)
n(n + 1)
n=1
adevar,
este convergent
a si s = 1. In
n
X
1
1
1
sn =
+
+ +
=
12 23
n(n + 1) k=1
Exemplul 2.6 Seria
1
1
k k+1

=1
1
1.
n+1
X1
1 1
1
1 + + + + + =
2 3
n
n
n=1
se numeste seria armonica, deoarece pentru n 2, an este media armonica a termenilor

adevar, sirul (sn )
vecini an1 si an+1 . Aceast
a serie este divergent
a si are suma +. In
al sumelor partiale este strict cresc
ator si divergent, deoarece
|s2n sn | =
1
1
1
1
+
+ +
,
n+1 n+2
2n
2
ceea ce arat
a ca (sn ) nu este sir fundamental. Deci lim sn = +.
Exemplul 2.7 Seria
n1
1 1 + 1 1 + + (1)
X
+ =
(1)n1
n=1
este divergent
a. Ea este o serie oscilanta deoarece sirul (sn ) al sumelor partiale este sirul
oscilant: 1, 0, 1, 0, . . ..
Exemplul 2.8 Seria
2
1 + q + q + + q
n1
+ =
q n1 , q R
n=1
se numeste seria geometrica deoarece sirul (an ), an = q n1 , este o progresie geometric

a cu
ratia q. Natura acestei serii depinde de valorile lui q. Sirul sumelor partiale are termenul
general
1qn
, q 6= 1,
2
n1
1q
sn = 1 + q + q + + q
=
n,
q = 1.
Obtinem

lim sn =
1
,
1q
|q| < 1,
+, q 1.
Pentru q 1 sirul (sn ) nu are limita. Astfel, seria geometric

a cu ratia q este convergenta pentru |q| < 1 si are suma 1/(1 q) si divergent
a pentru |q| 1.
34
P
P
Fie seriile (A)
an si (B)
bn si un P
numar real.
Numim sum
aPa seriilor (A) si (B) seria (an + bn ). Numim produs al seriei (A) cu
scalarul seria (an ). Deci:
X
n=1
an +
X
n=1
X
bn =
(an + bn ),
n=1
an =
n=1
(an ).
n=1
Teorema 2.23 Dac

a seriile (A) si (B) sunt convergente, avand sumele s si respectiv ,
atunci
P
10 . Seria (an + bn ) este convergent
a si are suma s + , oricare ar fi , R.
20 . Daca an bn , pentru orice n N, atunci s .
/ 10 . Fie (sn ) si respectiv (n ) sirurile sumelor partiale ale celor doua serii si Sn =
sn + n . Atunci
lim Sn = lim (sn + n ) = lim sn + lim n = s + .
20 . Din an bn urmeaza sn n , pentru orice n N, de unde prin trecere la limita

rezulta s . .
Teorema 2.24 10 . Daca ntr-o serie se schimba ordinea unui numar finit de termeni,
se obtine o serie care are aceeasi natura cu seria data. Daca seria data are suma, seria
obtinut
a are aceeasi suma.
0
2 . Dac
a la o serie se adauga sau se nl
atur
a un numar finit de termeni, seria obtinut
a
are aceeasi natura cu seria data. Daca seria data este convergent
a, sumele celor doua
serii, n general, nu coincid. Daca seria data este divergent
a cu suma , seria obtinut
a
are suma .
30 . Dac
a termenii unei serii, cu suma finita sau infinita, se asociaz
a n grupe asa
fel nc
at fiecare grupa sa contin
a un numar finit de termeni consecutivi si fiecare termen
sa apartin
a la o singura grupa, atunci seria ce are ca termen general suma termenilor
dintr-o grupa are aceeasi natura si aceeasi suma cu seria data.
/ 10 . Prin schimbarea ordinii unui numar finit de termeni ai seriei, se modifica un
numar finit de termeni ai sirului sumelor sale partiale, ceea ce nu modifica natura sa.
20 . Prin adaugarea sau nlaturarea unui numar finit de termeni, sirul sumelor partiale
se modifica cu o cantitate constanta (suma termenilor adaugati sau nlaturati), deci
natura sa nu se modifica. Daca acest sir este convergent, limita sa se modifica cu aceasta
cantitate constanta.
30 . Sirul sumelor partiale ale seriei obtinute este un subsir al sirului sumelor partiale
ale seriei
Pdate si deci are aceeasi natura si limita cu aceasta. .
Fie
an o serie convergenta si s suma sa. Numarul
rn = s sn =
ak , n N,
k=n+1
P
se numeste restul de ordinul n al seriei convergente
an , iar (rn ) se numeste sirul
resturilor seriei. Sirul resturilor seriei este convergent la zero.
35
Teorema 2.25 10 . Sirul sumelor partiale ale unei serii convergente este marginit.
20 . Sirul termenilor unei serii convergente este convergent la zero.
30 . Dac
a sirul termenilor unei serii nu converge la zero, atunci seria este divergent
a.
/ 10 . O serie este convergenta daca sirul sumelor sale partiale este convergent, deci
marginit.
20 . Afirmatia rezulta din egalitatea an = sn sn1 , pentru orice n > 1.
30 . Rezulta prin reducere la absurd, tinand seama de 20 . .
Reciprocile afirmatiilor 20si 30 nu sunt adevarate.
Studiul seriilor comporta doua probleme: stabilirea naturii unei serii si, n caz de
convergenta, calculul sumei. In cele ce urmeaza vom stabili cateva criterii (conditii
suficiente) de convergenta.
2.5.2
Serii cu termeni pozitivi
Definitia 2.7 O serie se numeste serie cu termeni pozitivi dac

a, ncep
and cu un anumit
rang, toti termenii sai sunt pozitivi.
P
T
inand seama de Teorema 2.24, se poate considera ca seria
an este cu termeni
pozitivi daca an > 0, pentru orice n N.
Sirul sumelor partiale ale unei serii cu termeni pozitivi este monoton crescator.
Teorema 2.26
P (Criteriul monotoniei) Daca sirul sumelor partiale ale seriei cu termeni pozitivi
an este marginit, seria este convergent
a, iar daca este nemarginit, seria
este divergent
a.
/ Sirul (sn ) fiind monoton si marginit este convergent. .
P
P
Teorema 2.27 (Criteriul comparatiei) Fie (A)
an si (B)
bn dou
a serii cu termeni pozitivi. Daca exista un numar natural N a.. an bn , pentru orice n > N ,
atunci:
- daca seria (B) este convergent
a si seria (A) este convergent
a;
- daca seria (A) este divergent
a si seria (B) este divergent
a.
/ Fie (sn ) si respectiv (n ) sirurile sumelor partiale ale celor doua serii. Din an bn
urmeaza sn n , pentru orice n > N .
Daca seria (B) este convergenta , (n ) este marginit, deci, dupa criteriul monotoniei,
seria (A) este convergenta.
Daca seria (A) este divergenta, (sn ) este nemarginit. Din inegalitatea precedenta
rezulta ca si (n ) este nemarginit, deci seria (B) este divergenta. .
P
Teorema 2.28 (Criteriul de condensare, Cauchy) Fie (A)
an o serie cu termeniPpozitivi. Daca sirul (an ) este descresc
ator, seria (A) are aceeasi natura cu seria
(D)
2n a2n .
36

/T
inand seama e punctul 30 al Teoremei 2.24, seria (A) are aceeasi natura cu seriile
(B)
bn = (a1 + a2 ) + (a3 + a4 ) + (a5 + a6 + a7 + a8 ) +
n=1
cu b1 = a1 + a2 , bn = a2n1 +1 + + a2n pentru orice n 2 si
(C)
cn = a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + a5 + a6 + a7 ) +
n=0
cu cn = a2n + a2n +1 + + a2n+1 1 , pentru orice n 0.

Deoarece sirul (an ) este descrescator, avem inegalitatile
1
(b) bn (2n a2n ),
2
(c) cn 2n a2n , n 1.
Aplicam criteriul comparatiei. Daca seria (A), deci si (B) este convergenta, din (b)
rezulta ca seria (D) este convergenta. Daca seria (A), deci si seria (C) este divergenta,
din (c) rezulta ca seria (D) este divergnta.
Reciproc, daca seria (D) este convergenta, din (c) rezulta ca seria (C), deci si seria
(A) este convergenta. Daca seria (D) este divergenta, din (b) rezulta ca seria (B), deci
si (A) este divergenta. .
Exemplul 2.9 Seria
P
n=1
1
,
n
R, numita seria lui Riemann sau seria armonica gen-
eralizata este:
- convergent
a pentru > 1;
- divergent
a pentru 1.
Intr-adev
ar, daca 0, seria este divergent
a deoarece sirul termenilor ei nu converge
la zero.
Dac
a > 0, sirul cu termenul general an = 1/n este descresc
ator si deci seria lui
Riemann are aceeasi natura cu seria
n

X
X
1
1
n
2 n =
,
(2 )
21
n=1
n=1
care este o serie geometric
a cu ratia q = 21 > 0, convergent
a daca q = 21 < 1, adica
> 1, si divergent
a daca q = 21 1, adica 1.
P
Teorema 2.29 (Criteriul r
ad
acinii, Cauchy) Fie
an o serie cu termeni pozitivi.
Daca exista un numar natural N a..
- pentru orice n > N , n an q < 1, seria este convergent

a;
n
a.
- pentru orice n > N , an q 1, seria este divergent
n
P /n Aplicam criteriul comparatiei. In primul caz, din

P enunt avem ca an q , iar seria
q , cu 0 < q < 1 este
a. Deci seria
an este convergent
a. In cazul al
Pconvergent
P
n
n
doilea, an q , iar seria
q , cu q 1 este divergenta. Deci seria
an este divergenta.
.

Teorema 2.30 (Criteriul r
ad
acinii cu limit
a) Fie seria cu termeni pozitivi
n
pentru care exista lim an = :
n
- daca < 1, seria este convergent
a;
- daca > 1, seria este divergent
a;
- daca = 1, caz de dubiu.
37
P
an
/ Din definitia limitei rezulta ca pentru orice > 0, exista un N N a..
< n an < + .
Daca < 1 putem gasi un > 0 a.. q = + < 1, adica an < q n , cu q < 1 si deci seria
este convergenta. Daca > 1 putem gasi un > 0 a.. q = > 1, adica an > q n , cu
q > 1 si deci seria este divergenta. .

n+1 n
este convergent
a, caci
Exemplul 2.10 Seria cu termenul general an = 2n1
s
n
n
+
1
n+1
1
n
lim n an = lim
= lim
= < 1.
n
n
n
2n 1
2n 1
2
P
Teorema 2.31 (Criteriul raportului, d0 Alembert) Fie an o serie cu termeni pozitivi. Daca exista un numar natural N a..
- pentru orice n > N : an+1
q < 1, seria este convergent
a;
an
an+1
- pentru orice n > N : an q 1, seria este divergent
a.
/ Fara a restrange generalitatea putem presupune ca inegalitatile din enunt sunt
adevarate pentru n 1 si sa observam ca
an an1
a2
an =

a1 .
an1 an2
a1
In primul caz, din enunt si egalitatea precedenta avem ca an a1 q n1 , iar seria P q n1 ,
P
cu 0 < q < 1 este convergent
a. Deci seria
an este convergentaP
. In cazul al doilea,
P
an a1 q n1 , iar seria
q n1 , cu q 1 este divergenta. Deci seria
an este divergenta.
.
P
Teorema 2.32 (Criteriul raportului cu limit
a) Fie seria cu termeni pozitivi
an
an+1
pentru care exista lim an = :
n
- daca < 1, seria este convergent
a;
- daca > 1, seria este divergent
a;
/ Se demonstreaza la fel ca la criteriul radacinii. .
P
1
Exemplul 2.11 Seria
este convergent
a, caci
n!
n=0
n!
1
1
an+1
=
=
< 1, n 1.
an
(n + 1)!
n+1
2
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
38
P
Teorema 2.33 (Criteriul lui Kummer) Fie
an o serie cu termeni pozitivi. Daca
exista un sir de numere pozitive (kn ) si un numar natural N a..P
an
kn+1 > 0, atunci seria
an este convergent
a;
- pentru orice n > N : kn an+1
P 1
an
- pentru orice n > N : kn an+1 kn+1 0, iar seria
este divergent
a, atunci
kn
P
seria
an este divergent
a.
/ Fara a restrange generalitatea putem presupune ca inegelitatile din enunt sunt
adevarate pentru n 1. In primul caz, inegalitatea din enunt se mai scrie
kn an kn+1 an+1 an+1 > 0,
de unde rezulta ca sirul (kn an ) este monoton descrescator si marginit inferior de 0, deci
convergent. Fie ` limita sa. Prin urmare, seria cu termenul general
bn = kn an kn+1 an+1
este convergenta si are suma k1 a1 `. Cum > 0, inegalitatea
P precedenta se mai scrie
an+1 1 bn . Aplicand criteriul comparatiei, deducem ca seria
an este convergenta. In
cazul al doilea, din inegalitatea din enunt obtinem kn an kn+1 an+1 , adica sirul kn an este
monoton crescator, deci kn an k1 a1 sau an k1 a1 k1n , pentru orice n 1. Cum seria
P 1
P
este divergenta, deducem ca seria
an este divergenta. .
kn
In cazul particular kn = n si = r 1 se obtine:
P
Teorema 2.34 (Criteriul lui Raabe
si Duhamel) Fie
an o serie cu termeni
pozitivi. Daca exista un num
a
r
natural
N
a.
.

P
an
an este convergent
a;
- pentru orice n > N : n an+1 1 r > 1, atunci seria

P
an
- pentru orice n > N : n an+1
1 r 1, atunci seria
an este divergent
a.
Teorema 2.35 (Criteriul lui Raabe
si Duhamel
a) Fie
cu limit
an
termeni pozitivi pentru care exista lim n an+1 1 = :
n
- daca > 1, seria este convergent
a;
- daca < 1, seria este divergent
a;
an o serie cu
/ Se demonstreaza la fel ca la criteriul radacinii. .

Criteriul lui Raabe si Duham el se aplica, n general, n cazul n care criteriul lui
d0 Alembert da dubiu.
2.5.3
Serii cu termeni oarecare
O serie cu termeni oarecare are o infinitate de termeni pozitivi si o infinitate de termeni

negativi.
O serie care are toti termenii negativi, cu exceptia unui numar finit, prin nmultire
cu 1 devine o serie cu termeni pozitivi.
39
Definit
ia 2.8 Seria cu termeni oarecare
P
seria
|an | este convergent
a.
Teorema 2.36 Dac
a seria
an se numeste absolut convergenta daca
an este absolut convergent

a, atunci ea este convergent
a si

X
X

|an |.
a
(2.15)

n
n=1 n=1
/ Seria modulelor fiind convergenta, conform criteriului lui Cauchy,

> 0, N () N pentru care
p
X
|an+k | < , n > N, p N.
k=1
p

p
P

P
P
Dar an+k
|an+k |, pentru orice n, k N. De unde deducem ca seria
an
k=1
k=1
satisface criteriul lui Cauchy. Trecand la limita n inegalitatea
n

n
X X

ak
|ak |

k=1
k=1
se obtine (2.15). .
Reciproca teoremei precedente nu este adevarata. Exista serii convergente fara ca
seria modulelor sa fie convergenta. Spre exemplu, dupa cum vom vedea mai tarziu, seria
1
(1)n1 ,
n
n=1
numita seria armonica alternanta, este o serie convergenta, desi seria modulelor, adica
seria armonica, este divergenta.
Definitia 2.9 O serie convergent
a care nu este absolut convergent
a se numeste semiconvergenta sau simplu convergenta.
Seria modulelor unei serii date este o serie cu termeni pozitivi. Criteriile de convergenta pentru serii cu termeni pozitivi se pot folosi si pentru stabilirea absolutei convergente
a unei serii oarecare. Daca o serie nu este absolut convergenta ea poate fi convergenta
sau divergenta. Dam n continuare un criteriu de convergent
a pentru serii cu termeni
oarecare.
P
Teorema 2.37 (Criteriul lui Abel-Dirichlet) Seria
n an este convergent
a daca
(n ) este un sir de numere reale pozitive monoton descresc
ator si n 0, iar
sn = a1 + a2 + + an
este marginit, adica |sn | M , pentru orice n N.
40
P
/ Aratam ca seria
n an satisface criteriul general al lui Cauchy. deoarece an+k =
sn+k sn+k1 , putem scrie
p
X
n+k an+k =
k=1
p
X
n+k (sn+k sn+k1 ) =
k=1
= n+1 sn +
p1
X
(n+k n+k+1 )sn+k + n+p sn+p .
k=1
Dar |sn | M si (n ) este monoton descrescator, n+k n+k+1 > 0. Prin urmare,

p

X

n+k an+k M n+1 + M (n+1 n+p ) + M n+p = 2M n+1 < ,

k=1
deoarece n 0. .
P sin nx
adevar, pentru > 0,
Exemplul 2.12 Seria
este convergent
a pentru > 0. In
n
1
sirul n = n este monoton descresc
ator la zero, iar
sn =
n
X
sin kx =
k=1
1
(n + 1)x
nx
sin
,
x sin
sin 2
2
2
pentru x 6= 2m, cu m num

ar ntreg. De unde,
|sn |
1
,
| sin x2 |
adica (sn ) este marginit.

Definitia 2.10 Se numeste serie alternanta o serie de forma
1 2 + 3 4 + + (1)n+1 n + ,
n care toti n sunt numere reale pozitive.
Teorema 2.38 (Criteriul lui Leibniz) O serie alternanta este convergent
a daca sirul
(n ) este monoton descresc
ator si n 0.
/ Aplicam criteriul lui Abel-Dirichlet. Sirul (n ) satisface conditiile cerute de acest
criteriu, iar an = (1)n+1 , ncat (sn ) este sirul: 1, 0, 1, 0, . . ., evident marginit.
Exemplul 2.13 Seria armonica generalizat
a (sau seria lui Riemann) alternata
X
n=1
(1)n1
1
n
n care 0 < 1 este simplu convergent

a.
adevar, sirul 1 cu > 0 este monoton descresc
In
ator la zero. Dupa criteriul lui
n
concluzie,
Leibniz seria este convergent
a. Pentru > 1 seria este absolut convergent
a. In
pentru 0 < 1 seria lui Riemann alternata este simplu convergent
a.
2.6. SERII IN RP
41
Serii n Rp
2.6
In Rp sunt definite sumele finite de vectori, datorita structurii de spatiu liniar, cat si
limitele sirurilor de vectori, datorita structurii de spatiu normat.
Definitia convergentei unei serii de vectori din Rp este complet analoaga definitiei
convergentei unei serii de numere reale.
Fie (an ) un sir de vectori din Rp si (sn ) sirul
s1 = a1 , s2 = a1 + a2 , . . . , sn = a1 + a2 + + an , . . .
(2.16)
Perechea de siruri ((an ), (sn )) se numeste serie de vectori din Rp si se noteaza

a1 + a2 + + an + sau
an sau
an .
(2.17)
n=1
Sirul (an ) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (sn ) se numeste sirul sumelor
partiale. P
Seria
an este convergent
a si are ca suma vectorul s Rp , daca sirul (sn ) este
convergent si are limita s. In acest caz scriem
X
n=1
an = s = lim
n
X
ak .
(2.18)
k=1
Seria
an este divergent
a daca sirul (sn ) este divergent.
p
Deoarece convergenta unui sir de vectori din
a celor p
P R se reduce la convergent
n n
siruri componente, urmeaza ca seria de vectori
an , n care an = (a1 , a2 , . . . , anp ), este
P n
convergenta d.d. seriile de numere reale
ak , k = 1, p, sunt convergente.
Multe din rezultatele obtinute pentru serii de numere reale se mentin si pentru serii
de vectori.
P
Teorema 2.39 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria
an este convergenta d.d.
> 0, N () N pentru care ||an+1 + an+2 + + an+p || < , n > N, p N.
(2.19)
/ Daca (sn ) este sirul sumelor partiale ale seriei, atunci pentru orice n, p N putem
scrie
sn+p sn = an+1 + an+2 + + an+p .
P
Seria
an este convergenta d.d. sirul (sn ) este convergent. Dar (sn ) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adica
> 0, N () N pentru care ||sn+p sn || < , n > N, p N.
Inlocuind aici diferenta sn+p sn cu expresia precedenta, obtinem (2.19). .
P
Definit
ia 2.11 Seria de vectori
an se numeste convergenta n norma daca seria
P
||an || (seria normelor) este convergent
a.
42
Teorema 2.40 Dac

a seria
si
an este convergent
a n norma, atunci ea este convergent
a

X X

an
(2.20)
kan k .

n=1
n=1
/ Seria normelor fiind convergenta, conform criteriului lui Cauchy,

p
X
||an+k || < , n > N, p N.
k=1
Dar

p
p
X
X

||an+k ||,
an+k

k=1
k=1
P
pentru orice n, k N. De unde deducem ca seria
an satisface criteriul lui Cauchy.
Trecand la limita n inegalitatea
n

n
X X

a
||ak ||

k

k=1
k=1
se obtine (2.20). .
P
Teorema 2.41 (Criteriul major
a
rii)
Dac
a
pentru
seria
de
vectori
an exist
a o
P
serie de numere
reale
pozitive
,
convergent
a
s
i
a.
.
||a
||
,
pentru
orice
n
N,
n
n
n
P
atunci seria
an este convergent
a.
/ Pentru demonstratie se foloseste teorema precedenta si criteriul comparatiei de la
serii cu termeni pozitivi. .
Capitolul 3
LIMITE DE FUNCT
II
3.1
3.1.1
Limita unei functii reale de o variabil

a real
a
Limita ntr-un punct
Fie f : E R si x0 un punct de acumulare al multimii E R.

Definitia 3.1 Spunem ca numarul real l este limita functiei f n punctul x0 dac
a pentru
orice vecin
atate U a lui l exist
a o vecin
atate V a lui x0 a.. oricare ar fi x 6= x0 , x V E,
sa avem f (x) U si scriem
lim f (x) = l.
xx0
Punctul x0 poate sa nu apartina multimii E, dar trebuie sa fie punct de acumulare

pentru E. Atat x0 cat si l pot fi finite sau infinite, vecinatatile V si U fiind definite
corespunzator.
Daca x0 si l sunt finite, defintia precedenta este echivalenta cu definitia care urmeaza:
a pentru
orice > 0 exist
a un numar () > 0 a.. x E pentru care 0 < |x x0 | < , sa avem
|f (x) l| < .
Definitia limitei unei functii ntr-un punct poate fi formulata si cu ajutorul sirurilor.
a pentru
orice sir (xn ), xn E, xn 6= x0 , convergent la x0 , sirul corespunz
ator al valorilor functiei
(f (xn )) este convergent la l.
3.1.2
Propriet
ati ale limitei unei functii
Deoarece limita unei functii ntr-un punct se poate defini cu ajutorul limitei unui sir, o
parte dintre proprietatile limitelor sirurilor sunt valabile si pentru limite de functii.
Fie f1 , f2 : E R, doua functii definite pe E R si x0 un punct de acumulare al
multimii E.
43
44
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT

II
Teorema 3.1 Daca functiile f1 si f2 au limite n punctul x0 , finite sau infinite si:
1. daca suma limitelor are sens, atunci functia suma f1 + f2 are limita n punctul x0
si
lim (f1 (x) + f2 (x)) = lim f1 (x) + lim f2 (x);
xx0
xx0
xx0
2. daca produsul limitelor are sens, atunci functia produs f1 f2 are limita n punctul
x0 si
lim (f1 (x) f2 (x)) = lim f1 (x) lim f2 (x);
xx0
xx0
xx0
3. daca catul limitelor are sens, atunci functia cat f1 /f2 are limita n punctul x0 si
lim f1 (x)
f1 (x)
xx0
lim
=
;
xx0 f2 (x)
lim f2 (x)
xx0
4. daca limita lui f1 la puterea limita lui f2 are sens, atunci functia f1f2 are limita n
punctul x0 si

lim f2 (x)
xx0
f2 (x)
lim (f1 (x))
= lim f1 (x)
.
xx0
xx0
Teorema 3.2 Fie u : E F si f : F R dou

a functii si x0 un punct de acumulare
al multimii E, pentru care exista lim u(x) = u0 , u0 punct de acumulare al multimii F .
xx0
Daca exista lim f (u) = l, atunci functia compus

a f u : E R are limita n punctul
x0 si
uu0
lim (f u)(x) = l.
xx0
/ Functia u avand limita u0 n punctul x0 , urmeaza ca pentru orice sir (xn ) convergent
la x0 , sirul (un ), cu un = u(xn ), este convergent la u0 Functia f avand limita l n punctul
u0 , urmeaza ca sirul cu termenul general
f (un ) = f (u(xn )) = (f u)(xn )
este convergent la l. .
Pentru siruri, criteriul lui Cauchy ne permite sa studiem convergenta unui sir fara a
fi implicata limita acestuia. Definitia limitei unei functii cu ajutorul sirurilor ne permite
sa transpunem acest criteriu si la functii.
Teorema 3.3 (Criteriul lui Cauchy-Bolzano) Functia f are limita n punctul x0
d.d. oricare ar fi > 0 exista o vecin
atate V a lui x0 a.. pentru orice x, x0 6= x0 ,
x, x0 V E, sa avem |f (x) f (x0 )| < .
/ Necesitatea. Sa presupunem ca f (x) l cand x x0 , Deci, oricare ar fi > 0,
exista un () > 0 a.. pentru orice x, x0 V = (x0 , x0 + ) sa avem
|f (x) l| < , |f (x0 ) l| < ,

2
2
REALA
3.2. LIMITA UNEI FUNCT

II VECTORIALE DE O VARIABILA
45
de unde,
|f (x) f (x0 )| < |f (x) l| + |f (x0 ) l| < .
Suficienta. Fie (xn ) un sir, xn E, xn 6= x0 , xn x0 . Conform ipotezei, pentru
orice > 0 exista o vecinatate V a lui x0 a.. pentru x, x0 6= x0 , x, x0 V E, sa avem
|f (x) f (x0 )| < .
Sirul (xn ) fiind convergent la x0 , exista un N () a.. pentru n, m > N , xn , xm V
si deci |f (xn ) f (xm )| < . Prin urmare, sirul (f (xn )) este un sir Cauchy de numere
reale si deci are limita. Cum sirul (xn ) este arbitrar, deducem ca functia f are limita n
punctul x0 . .
3.2
Limita unei functii vectoriale de o variabil

a real
a
Fie f : E Rm , E R si x0 un punct de acumulare al multimii E.

Definitia 3.4 Spunem ca vectorul l = (l1 , l2 , . . . , lm ) Rm este limita functiei f n
punctul x0 daca pentru orice > 0 exist
a un numar () > 0 a.. oricare ar fi x E
pentru care 0 < |x x0 | < , sa avem
v
u m
uX
(fk (x) lk )2 <
||f (x) l|| = t
k=1
si scriem lim f (x) = l.

xx0
Teorema 3.4 O functie vectorial

a are limita ntr-un punct d.d. functiile sale componente au limite n acel punct, adica
lim f (x) = l lim fk (x) = lk , k = 1, m.
xx0
xx0
/ Teorema rezulta din dubla inegalitate

|fk (x) lk | ||f (x) l||
m
X
|fi (x) li |, k = 1, m
i=1
si definitia precedenta. .
Aceasta teorema reduce studiul limitei unei functii vectoriale la studiul limitelor a m
functii reale.
Teorema 3.5 Daca functiile f1 , f2 : E Rm au limite n punctul x0 , atunci:
lim (1 f1 (x) + 2 f2 (x)) = 1 lim f1 (x) + 2 lim f2 (x), 1 , 2 R,
xx0
xx0
xx0
lim (f1 (x) f2 (x)) = lim f1 (x) lim f2 (x).
xx0
xx0
xx0
46
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT

II
3.3
Limita unei functii de o variabil

a vectorial
a
Fie f : E R, E Rn , o functie real

a si x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct de acumulare
al multimii E.
Definitia 3.5 Spunem ca numarul real l este limita functiei f n punctul x0 daca pentru
orice > 0 exist
a un numar () > 0 a.. oricare ar fi x = (x1 , x2 , . . . , xn ) E pentru
care
v
u n
uX
0 < ||x x0 || = t (xi x0i )2 < ,
i=1
sa avem |f (x) l| < si scriem

lim f (x) = l.
xx0
Fie f : E Rm , E Rn , o functie vectorial

a si x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct de
acumulare al multimii E.
Definitia 3.6 Spunem ca vectorul l = (l1 , l2 , . . . , lm ) Rm este limita functiei f n
punctul x0 daca pentru orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar fi x E
pentru care 0 < ||x x0 || < , sa avem ||f (x) l|| < si scriem lim f (x) = l.
xx0
Teorema 3.4 ramane valabila si n cazul functiilor vectoriale de o variabila vectoriala.

a are limita ntr-un punct d.d. functiile sale componente au limite n acel punct, adica
lim f (x) = l lim fk (x) = lk , k = 1, m.
xx0
xx0
Capitolul 4
FUNCT
II CONTINUE
4.1
4.1.1
Continuitatea functiilor reale de o variabil

a real
a
Continuitatea ntr-un punct
Fie f : E R, E R, o functie reala si x0 E.

Definitia 4.1 Spunem ca functia f este continua n punctul x0 dac
a oricare ar fi U o
vecin
atate a lui f (x0 ), exista o vecin
atate V a lui x0 , a.. pentru orice x V E, sa
avem f (x) U .
Vecinatatea V depinde de vecinatatea U . In problema continuitatii se cerceteaza
comportarea functiei n vecinatatea punctului x0 fata de valoarea functiei n punctul x0 ,
deci x0 trebuie sa apartina multimii de definitie a functiei.
Functia este continua n punctul x0 daca la valori ale variabilei x vecine lui x0 functia
ia valori oricat de apropiate de valoarea functiei n punctul x0 . Nu se pune problema
continuitatii n punctele + si si nici n punctele n care valoarea functiei devine
infinita. Intr-un punct izolat x0 E functia f este continua, deoarece n definitia continuitatii nu se cere (ca la definitia limitei ntr-un punct) ca x0 sa fie punct de acumulare
al lui E.
Un punct x0 n care functia este continua se numeste punct de continuitate pentru
functia f .
Definitia precedenta este echivalenta cu urmatoarea definitie:
Definitia 4.2 Spunem ca functia f este continua n punctul x0 dac
a pentru orice > 0
exista un numar () > 0 a.. oricare ar fi x E pentru care |x x0 | < , sa avem
|f (x) f (x0 )| < .
In cazul n care x0 E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x0 se poate defini cu ajutorul limitei.
Definitia 4.3 Spunem ca functia f este continua n punctul x0 , punct de acumulare
pentru E, daca f are limita n x0 si aceasta este egal
a cu f (x0 ), adica
lim f (x) = f (x0 ).
xx0
47
48
CAPITOLUL 4. FUNCT
II CONTINUE
Deoarece f este continua n orice punct izolat din E, problema continuitatii se pune
numai n punctele de acumulare ale lui E. Daca f nu este continua n x0 , spunem ca
functia f este discontinu
a n punctul x0 , iar x0 se numeste punct de discontinuitate.
Functia f este continua pe o multime A E daca este continua n fiecare punct al
multimii A, adica
Definitia 4.4 Spunem ca functia f este continua pe A E dac
a pentru orice x A
si pentru orice > 0 exist
a un numar (, x) > 0 a.. oricare ar fi x0 E pentru care
|x0 x| < , sa avem |f (x0 ) f (x)| < .
4.1.2
Propriet
ati ale functiilor continue
Operatii cu functii continue

Din definitia continuitatii cu ajutorul sirurilor si proprietatile operatiilor cu siruri rezulta:
Teorema 4.1 Daca functiile f, g : E R sunt continue n punctul x0 , atunci:
1. functia f + g este continua n x0 ;
2. functia f g este continu
a n x0 ;
3. daca g(x0 ) 6= 0, functia f /g este continua n x0 .
Continuitatea functiei compuse
Teorema 4.2 Fie u : E F si f : F R. Daca functia u este continu
a n punctul
x0 E si f este continu
a n punctul u0 = u(x0 ) F , atunci functia compus
a f u :
E R este continu
a n punctul x0 .
/ Deoarece functia u este continua n x0 , pentru orice sir (xn ), xn E, convergent la
x0 , sirul (un ), un = u(xn ), din F este convergent la u0 . Functia f fiind continua n u0 ,
sirul (f (un )) este convergent la f (u0 ). Deci f (u(xn )) f (u(x0 )). .
Propriet
ati locale ale functiilor continue
Teorema 4.3 Daca f este continu
a n x0 si f (x0 ) 6= 0, exista o vecin
atate V a lui x0
a.. pentru orice x V E s
a avem f (x) f (x0 ) > 0.
/ Sa presupunem ca f (x0 ) > 0 si fie = 12 f (x0 ). Din definitia continuitatii, rezulta ca
exista o vecinatate V a lui x0 a.. pentru orice x V E avem |f (x) f (x0 )| < 21 f (x0 ),
de unde f (x) > 21 f (x0 ) > 0. Daca f (x0 ) < 0, luam = 21 f (x0 ). .
Din demonstratia teoremei precedente rezulta
Teorema 4.4 Daca f este continu
a n x0 exist
a o vecin
atate V a lui x0 n care f este
marginit
a.
REALA
4.1. CONTINUITATEA FUNCT

IILOR REALE DE O VARIABILA
49
Propriet
ati ale functiilor continue pe un interval nchis si m
arginit
Teorema 4.5 (Prima teorem
a a lui Weierstrass) O functie continu
a pe un interval
nchis si marginit [a, b] este marginit
a pe [a, b].
/ Demonstratie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca functia f : [a, b] R,
continua pe [a, b], nu ar fi marginita pe [a, b]. Deci, pentru orice numar M > 0 exista un
punct M [a, b] a.. |f (M )| > M . Sa luam M = n. Urmeaza ca pentru orice n N
exista un n [a, b] a.. |f (n )| > n.
Intervalul [a, b] fiind marginit si nchis, sirul (n ) este marginit si, conform lemei lui
Cesaro, se poate extrage un subsir (nk ) convergent la un punct [a, b]. Functia fiind
continua pe [a, b] este continua si n , deci f (n ) f (). Insa din |f (nk )| > nk deducem
ca pentru k , |f (nk )| . Contradictie. .
Teorema 4.6 (A doua teorem
a a lui Weierstrass) O functie continu
a pe un interval nchis si marginit [a, b] si atinge marginile pe [a, b].
/ Functia f : [a, b] R, fiind continua pe [a, b], dupa teorema precedenta este
marginita pe [a, b], deci exista numerele m si M a.. m f (x) M , unde m este
marginea inferioara si M marginea superioara a valorilor functiei f pe [a, b]. Sa aratam
ca exista un punct [a, b] n care f () = m.
Demonstratie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca n nici un punct din [a, b]
functia f nu ia valoarea m. Atunci, dupa definitia marginii inferioare, urmeaza ca f (x)
1
m > 0 pe [a, b] si deci functia f1 (x) = f (x)m
este continua si pozitiva pe [a, b]. Prin
urmare, conform teoremei precedente, f1 este marginita pe [a, b], deci exista un M1 > 0
a.. f1 (x) M1 , de unde rezulta ca m + M11 f (x), adica m nu ar mai fi marginea
inferioara a valorilor functiei f pe [a, b]. Contradictie.
In mod asemanator se demonstreaza existenta unui punct n care f ia valoarea M . .
Teorema 4.7 Daca o functie continu
a pe un interval nchis si marginit [a, b] ia valori
de semne contrare la capetele intervalului, adica f (a) f (b) < 0, atunci exista cel putin
un punct x0 (a, b) a.. f (x0 ) = 0.
/ Sa presupunem ca f (a) < 0, f (b) > 0 si fie x1 = a+b
mijlocul lui [a, b]. Daca
2
f (x1 ) = 0, x1 este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a1 , b1 ] acela dintre intervalele
1
[a, x1 ] sau [x1 , b] pentru care f (a1 ) < 0, f (b1 ) > 0 si fie x2 = a1 +b
mijlocul lui [a1 , b1 ].
2
Daca f (x2 ) = 0, x2 este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a2 , b2 ] acela dintre
intervalele [a1 , x2 ] sau [x2 , b1 ] pentru care f (a2 ) < 0, f (b2 ) > 0. Continuand n acest
mod, obtinem un sir de intervale marginite si nchise In = [an , bn ] cu In+1 In si
0.
Din
Lema
lui
Cantor
rezult
a
c
a
In = {x0 }, punctul x0 fiind limita
bn an = ba
n
2
n=1
comuna a celor doua siruri (an ) si (bn ) si x0 (a, b). Deoarece f (an ) < 0, f (bn ) > 0 si f
este continua, trecand la limita pentru n , urmeaza ca f (x0 ) 0 si f (x0 ) 0, ceea
ce conduce la f (x0 ) = 0. .
50
CAPITOLUL 4. FUNCT
II CONTINUE
Teorema 4.8 O functie continu

a pe un interval nchis si marginit [a, b] ia cel putin o
data toate valorile cuprinse ntre marginea inferioar
a m si marginea superioar
a M a
valorilor sale pe [a, b].
/ Fie (m, M ). Functia g(x) = f (x) este continua pe [a, b]. Daca m si M
sunt punctele pentru care f (m ) = m si f (M ) = M , avem g(m ) < 0, g(M ) > 0. Deci
exista un punct x0 cuprins ntre m si M a.. g(x0 ) = 0, adica f (x0 ) = . .
Proprietatea pusa n evidenta n aceasta teorema se numeste proprietatea lui Darboux.
4.1.3
Continuitatea uniform
a
Definitia 4.5 Spunem ca functia f : E R este uniform continua pe E dac

a oricare
ar fi > 0 exista un numar () > 0 a.. pentru orice x, x0 E pentru care |x x0 | < ,
sa avem |f (x) f (x0 )| < .
Exemplul 4.1 Functia f (x) = x3 , x [1, 3] este uniform continu

a pe [1, 3]. Intr-adev
ar,
|f (x) f (x0 )| = |x x0 | (x2 + xx0 + x02 ) 27 |x x0 | < ,
pentru orice x, x0 [1, 3] pentru care |x x0 | < (), cu () = 27/.
Daca n definitia precedenta pastram pe x0 E fix, obtinem definitia continuitatii
functiei f pe E. Deci o functie uniform continua pe multimea E este continua pe E.
Reciproca nu este adevarata.
Teorema 4.9 O functie continu
a pe un interval nchis si marginit (compact) este uniform continu
a pe acel interval.
/ Demonstratie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca functia f : [a, b] R,
continua pe [a, b], nu ar fi uniform continua pe [a, b]. Rezulta atunci ca exista un 0 > 0
a.. pentru orice > 0 exista punctele x , x0 [a, b] cu |x x0 | < pentru care
|f (x ) f (x0 )| 0 .
Sa luam = n1 . Obtinem astfel doua siruri de puncte (xn ), (x0n ) din [a, b] cu proprietatea ca pentru orice n N avem |xn x0n | < n1 si |f (xn ) f (x0n )| 0 .
Intervalul [a, b] fiind marginit, sirul (xn ) este marginit si, conform Lemei lui Cesaro,
admite un subsir (xnk ) convergent. Fie x0 limita sa. Deoarece |xnk x0nk | < n1k 0,
urmeaza ca subsirul (x0nk ) al lui (x0n ) este de asemenea convergent la x0 . Intervalul [a, b]
fiind nchis, x0 [a, b]. Functia f fiind continua pe [a, b], deci si n x0 , avem
lim f (xnk ) = f (x0 ), lim f (x0nk ) = f (x0 ),
de unde 0 0 . Contradictie. Rezulta ca f este uniform continua pe [a, b]. .

O conditie suficienta de uniforma continuitate este data de urmatoarea teorema.
Teorema 4.10 Dac
a pentru orice x, x0 E exist
a un numar L > 0 a..
|f (x) f (x0 )| < L |x x0 |,
atunci functia f este uniform continu
a pe E.
(4.1)
4.2. CONTINUITATEA FUNCT

IILOR VECTORIALE
51
/ Intr-adevar, pentru () = L , inegalitatea |x x0 | < implica inegalitatea |f (x)

f (x0 )| < . .
Conditia (4.1) se numeste conditia lui Lipschitz.
4.2
4.2.1
Continuitatea functiilor vectoriale

Continuitatea ntr-un punct
Fie f : E Rm , E Rn , o functie vectoriala si x0 E.

Definitia 4.6 Spunem ca functia f este continua n punctul x0 daca pentru orice > 0
exista un numar () > 0 a.. oricare ar fi x E pentru care ||x x0 || < , sa avem
||f (x) f (x0 )|| < .
In cazul n care x0 E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x0 se poate defini cu ajutorul limitei.
Definitia 4.7 Spunem ca functia f este continua n punctul x0 , punct de acumulare
pentru E, daca f are limita n x0 si aceasta este egal
a cu f (x0 ), adica
lim f (x) = f (x0 ), sau lim ||f (x) f (x0 )|| = 0.
xx0
xx0
Teorema 4.11 Functia f : E Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ), este continu

a n punctul x0
d.d. functiile componente fk : E R, k = 1, m, sunt continue n x0 .
/ Din inegalitatile
|fk (x) fk (x0 )| ||f (x) f (x0 )||
m
X
|fi (x) fi (x0 )|, k = 1, m,
i=1
avem implicatiile
||f (x) f (x0 )|| < |fk (x) fk (x0 )| < , k = 1, m,
|fi (x) fi (x0 )| < , i = 1, m ||f (x) f (x0 )|| < . .

m
Urmatoarele proprietati, stabilite pentru functii reale de o variabila reala, se mentin
si pentru functii vectoriale de o variabila vectoriala:
1. Daca f este continua n punctul x0 exista o vecinatate a punctului x0 n care
functia este marginita.
2. Daca f este continua n punctul x0 , atunci functia ||f || este continua n punctul
x0 . Reciproca nu este adevarata.
3. Daca f si g sunt continue n punctul x0 , atunci f + g, f , f g sunt continue n
punctul x0 .
4. Fie f : E Rm , E Rn , F = f (E) Rm si g : F Rp . Daca functia f este
continua n punctul x0 E si g este continua n punctul y0 = f (x0 ) F , atunci functia
compusa g f : E Rp este continua n punctul x0 .
5. Daca f este continua n punctul x0 si f (x0 ) 6= 0, atunci exista o vecinatate V a
punctului x0 a.. pentru orice x V E sa avem f (x) 6= 0.
52
CAPITOLUL 4. FUNCT
II CONTINUE
4.2.2
Continuitatea uniform
a
Definitia 4.8 Spunem ca functia f : E Rm este uniform continua pe E dac

a oricare
0
ar fi > 0 exist
a un numar () > 0 a.. pentru orice x, x E pentru care ||x x0 || < ,
sa avem ||f (x) f (x0 )|| < .
Teorema 4.12 Functia f : E Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ), este uniform continu
a pe E
d.d. functiile componente fk : E R, k = 1, m, sunt uniform continu
a pe E.
/ Din inegalitatile
|fk (x) fk (x0 )| ||f (x) f (x0 )||
m
X
|fi (x) fi (x0 )|, k = 1, m,
i=1
avem implicatiile
||f (x) f (x0 )|| < |fk (x) fk (x0 )| < , k = 1, m,
|fi (x) fi (x0 )| <
, i = 1, m ||f (x) f (x0 )|| < . .

m

a continu
a pe o multime E compact
a (marginit
a si
n
nchis
a) din R este uniform continu
a pe E.
Capitolul 5
DERIVATE S
I DIFERENT
IALE
5.1
5.1.1
Derivata si diferentiala functiilor de o variabil

a
Derivata si diferentiala unei functii reale de o variabil
a
real
a
Fie f : E R, E R, o functie reala si x0 E un punct de acumulare al multimii E.

Definitia 5.1 Spunem ca functia f este derivabila n punctul x0 daca exista si este finita
limita n x0 a functiei
Rx0 (x) =
f (x) f (x0 )
, x E \ {x0 }.
x x0
Daca f este derivabila n x0 , limita finita a functiei Rx0 se numeste derivata functiei f
n x0 si se noteaz
a cu f 0 (x0 ):
f 0 (x0 ) = lim
xx0
f (x) f (x0 )
.
x x0
Daca limita functiei Rx0 este infinita, atunci functia f nu este derivabila n x0 . Daca
limita functiei Rx0 este se spune ca f are derivata n x0 .
Definitia 5.2 Spunem ca functia f : E R este diferentiabila n punctul x0 E, punct
de acumulare pentru E, daca exista numarul A R si functia : E R satisfac
and
conditia lim (x) = (x0 ) = 0 a..
xx0
f (x) f (x0 ) = A (x x0 ) + (x) (x x0 ), x E,

sau, cu x x0 = h
f (x0 + h) f (x0 ) = A h + (x0 + h) h, x0 + h E.
Daca f este diferentiabil
a n x0 , aplicatia
h 7 A h, h R,
53
54
CAPITOLUL 5. DERIVATE SI DIFERENT

IALE
se numeste diferentiala functiei f n x0 si se noteaz

a
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h.
Pentru functia identica i : R R, definita prin i(x) = x, oricare ar fi x0 R are loc
identitatea
i(x) i(x0 ) = 1 h + 0 h, h R,
care arata ca functia identica este diferentiabila n orice punct x0 R si di(x0 ) =
di(x0 ; h) = h, h R. Deoarece diferentiala functiei identice este aceeasi n orice punct
din R, ea se noteaza
di(x) = dx = h
(5.1)
si se numeste diferentiala variabilei independente.
5.1.2
Derivata si diferentiala unei functii vectoriale de o variabil

a real
a
Fie f : E Rm , E R, o functie vectoriala si x0 E un punct de acumulare al

multimea E.
Definitia 5.3 Spunem ca functia f este derivabila n punctul x0 dac
a functia
Rx0 (x) =
f (x) f (x0 )
, x E \ {x0 },
x x0
are limita n x0 si aceasta apartine lui Rm .

Dac
a f este derivabila n x0 , limita functiei Rx0 se numeste derivata functiei f n x0
si se noteaz
a cu f 0 (x0 ):
f (x) f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim
.
(5.2)
xx0
x x0
Teorema 5.1 Functia vectoriala f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este derivabila n x0 d.d. functiile
acest caz
componente fk , k = 1, m, sunt derivabile n x0 . In
0
(x0 )).
f 0 (x0 ) = (f10 (x0 ), f20 (x0 ), . . . , fm
/ Teorema rezulta din

f (x) f (x0 )
f1 (x) f1 (x0 ) f2 (x) f2 (x0 )
fm (x) fm (x0 )
=
,
,...,
x x0
x x0
x x0
x x0
si faptul ca o functie vectoriala are limita ntr-un punct d.d. functiile componente au
limita n acel punct. .
Definitia 5.4 Spunem ca functia f este diferentiabila n punctul x0 E, punct de acumulare pentru E, daca exista vectorul A = (A1 , A2 , . . . , Am ) Rm si functia vectorial
a
: E Rm , = (1 , . . . , m ), satisfac
and conditia lim (x) = (x0 ) = 0 a..
xx0
f (x) f (x0 ) = A (x x0 ) + (x) (x x0 ), x E,
(5.3)

5.1. DERIVATA SI DIFERENT
IALA FUNCT
IILOR DE O VARIABILA
55
sau, cu x x0 = h
f (x0 + h) f (x0 ) = A h + (x0 + h) h, x0 + h E.
(5.4)

a n x0 , aplicatia liniara df (x0 ) : R Rn ,
h 7 A h, h R,
se numeste diferentiala functiei f n x0 :
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h.
(5.5)
In baza lui (5.5) putem scrie (5.3), respectiv (5.4), astfel

f (x) f (x0 ) = df (x0 ; x x0 ) + (x) (x x0 ),
x E,
f (x0 + h) f (x0 ) = df (x0 ; h) + (x0 + h) h, x0 + h E.
(5.6)
(5.7)
Diferentiabilitatea functiei f n x0 atrage continuitatea ei n x0 , deoarece din (5.3)

urmeaza
lim f (x) = f (x0 ).
xx0
Deoarece (5.3) este echivalenta cu

fk (x) fk (x0 ) = Ak (x x0 ) + k (x) (x x0 ), x E, k = 1, m,
rezulta ca functia vectoriala f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este diferentiabila n x0 d.d. functiile
componente fk , k = 1, m, sunt diferentiabile n x0 . In acest caz
df (x0 ) = (df1 (x0 ), df2 (x0 ), . . . , dfm (x0 )).
Teorema 5.2 Functia f este diferentiabil
a n x0 d.d. este derivabila n x0 . Daca f este
diferentiabil
a n x0 , atunci pentru orice h R avem
df (x0 ; h) = f 0 (x0 ) h.
(5.8)
/ Daca f este diferentiabila n x0 are loc (5.3), de unde deducem

lim
xx0
f (x) f (x0 )
= A Rm ,
x x0
adica f este derivabila n x0 si f 0 (x0 ) = A. Luand A = f 0 (x0 ) n (5.5) obtinem (5.8).

Reciproc, daca f este derivabila n x0 are loc (5.2). Construim functia : E Rm ,
prin
f (x)f (x0 )
f 0 (x0 ), x E \ {x0 }
xx0
(x) =
(5.9)
0,
x = x0 .
Atunci, (5.2) este echivalenta cu lim (x) = (x0 ) = 0. Pe de alta parte, din (5.9) avem
xx0
f (x) f (x0 ) = f 0 (x0 )(x x0 ) + (x) (x x0 ),
x E \ {x0 }.
56

IALE
Deoarece (x0 ) = 0, rezulta ca egalitatea precedenta are loc si pentru x = x0 . Asadar f

satisface (5.3) cu A = f 0 (x0 ), deci este diferentiabila n x0 . .
Cu (5.1), relatia (5.8) se mai scrie
df (x0 ) = f 0 (x0 ) dx, de unde f 0 (x0 ) =
df (x0 )
.
dx
Teorema precedenta se mentine si pentru cazul functiilor reale si

df (x0 ) = f 0 (x0 ) dx, de unde f 0 (x0 ) =
df (x0 )
.
dx
Diferenta f (x) f (x0 ) se numeste cresterea functiei f n x0 corespunzatoare cresterii

h = x x0 a variabilei independente n x0 .
Presupunem cunoscute derivatele functiilor elementare, precum si regulile de derivare
a functiilor reale de o variabila reala. Utilizand aceste reguli si teoremele 5.1 si 5.2 rezulta
teorema urmatoare.
Teorema 5.3 Daca functia scalar
a : E R si functiile vectoriale f , g : E Rm ,
E R, sunt diferentiabile n x0 E, atunci:
10 . Functia f este diferentiabil
a n x0 si d( f ) = df + f d.
20 . Functia f +g este diferentiabil
a n x0 , oricare ar fi , R si d(f +g) =df +
dg.
30 . Produsul scalar al functiilor f si g, adica functia f g, este o functie diferentiabil
a
si
d(f g) =df g + f dg.
Definitia 5.5 Functia f : E Rm este derivabila pe multimea A E dac
a este deri0
m
vabila n orice punct x A. Functia f : A R se numeste functia derivata a functiei
f sau, mai simplu, derivata lui f pe A.
5.1.3
Derivate si diferentiale de ordin superior
Fie f : E R, E R, o functie reala, f 0 : A R, A E, derivata functiei f si x0 A

un punct de acumulare pentru A.
Definitia 5.6 Spunem ca functia f este de doua ori derivabila n x0 daca functia f 0 este
acest caz, (f 0 )0 (x0 ) se numeste derivata a doua a functiei f n x0 si
derivabila n x0 . In
00
se noteaz
a f (x0 ). Deci

d df
d2 f
00
0 0
(x0 ) =
(x0 ).
f (x0 ) = (f ) (x0 ) sau
dx2
dx dx
Procedand prin recurenta, spunem ca f este de k ori derivabila n x0 daca f (k1) este
derivabila n x0 . Deci

d dk1 f
dk f
(k)
(k1) 0
(x0 ) =
(x0 ).
f (x0 ) = (f
) (x0 ) sau
dxk
dx dxk1

IALA FUNCT
57
Cand afirmam ca f este de k ori derivabila n x0 subntelegem ca f are toate derivatele

pana la ordinul k 1 inclusiv, pe o vecinatate a lui x0 si ca derivata de ordinul k 1 este
derivabila n x0 .
Functia f se numeste infinit derivabila n x0 daca admite derivata de orice ordin n
acest punct. Functiile elementare sunt infinit derivabile n orice punct interior multimii
lor de definitie.
Definitia 5.7 Spunem ca functia f este de doua ori diferentiabil
a n punctul x0 daca
functia df (x; h) = f 0 (x) h este diferentiabil
a n x0 oricare ar fi h R. Daca f este de
doua ori diferentiabil
a n x0 atunci aplicatia
d2 f (x0 ; h) = d(df )(x0 ; h) = d(f 0 h)(x0 ; h) = (f 0 h)0 (x0 ) h = f 00 (x0 ) h2
se numeste diferentiala a doua a functiei f n x0 .
Functia f este de k ori diferentiabila n x0 daca diferentiala de ordinul k 1 a functiei
f , adica dk1 f (x; h) = f (k1) (x) hk1 este diferentiabila n x0 pentru orice h R. In
acest caz, aplicatia
dk f (x0 ; h) = d(dk1 f )(x0 ; h) = d(f (k1) hk1 )(x0 ; h) = (f (k1) hk1 )0 (x0 ) h = f (k) (x0 ) hk
se numeste diferentiala de ordinul k a functiei f n x0 .
Functia f este de k ori diferentiabila n x0 d.d. f este de k ori derivabila n x0 .
Deoarece h = dx, putem scrie dk f (x0 ) = f (k) (x0 ) dxk .
Definitia 5.8 Functia f : I R se numeste de clasa C k pe intervalul I dac
a f are
toate derivatele pan
a la ordinul k pe I si derivata de ordinul k este continu
a pe I.
Multimea functiilor de clasa C k pe I se noteaza C k (I). Prin C 0 (I) = C(I) se ntelege
multimea functiilor continue pe I. Prin C (I) se noteaza multimea functiilor infinit
derivabile pe I.
In mod asemanator se definesc derivatele si diferentialele de ordin superior ale unei
functii vectoriale f .
Functia vectoriala f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este de k ori derivabila (diferentiabila) n x0
d.d. functiile componente fk , k = 1, m, sunt de k ori derivabile (diferentiabile) n x0 si
avem
(k)
(k)
(k)
(x0 )),
f (k) (x0 ) = (f1 (x0 ), f2 (x0 ), . . . , fm
dk f (x0 ) = (dk f1 (x0 ), dk f2 (x0 ), . . . , dk fm (x0 )).
Evident ca
dk f (x0 ) = f (k) (x0 ) dxk .
(5.10)
Spunem ca functia vectoriala f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este de clasa C k pe I si scriem

f C k (I) daca fi C k (I), i = 1, m.
58

IALE
Teorema 5.4 (Formula lui Leibniz) Dac

a f , g C n (I), n N, atunci f g C n (I)
si are loc formula
(n)
(f g)
(x) =
n
X
Cnk f (nk) (x) g(k) (x), x I.
(5.11)
k=0
/ Demonstratie prin inductie dupa n. .

Inmultind (5.11) cu dxn si avand n vedere (5.10), obtinem
n
d (f g)(x) =
n
X
Cnk dnk f (x) dk g(x), x I.
k=0
5.1.4
Propriet
ati ale functiilor derivabile
Multe dintre proprietatile functiilor derivabile de o variabila reala sunt cunoscute din
liceu. Pentru a usura expunerea rezultatelor noi, trecem totusi n revista unele dintre
aceste proprietati.
Puncte de extrem. Teorema lui Fermat
Fie f : E R, E R.
Definitia 5.9 Punctul x0 E se numeste punct de extrem local sau relativ al functiei f
daca exista o vecin
atate V a lui x0 a.. diferenta f (x) f (x0 ) s
a pastreze semn constant
pentru orice x V E. Daca:
f (x) f (x0 ) 0, x V E, x0 este punct de maxim local,
f (x) f (x0 ) 0, x V E, x0 este punct de minim local.
Daca diferenta f (x) f (x0 ) pastreaza semn constant pentru orice x E, atunci x0
se numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
relativ. Reciproca nu este adevarata.
Teorema 5.5 (Teorema lui Fermat) Fie f : I R, definita pe intervalul I R
si x0 un punct de extrem interior lui I. Daca functia f este derivabila n x0 , atunci
f 0 (x0 ) = 0.
Teorema lui Fermat este o conditie necesara de extrem.
Definitia 5.10 Un punct x0 I se numeste punct stationar sau punct critic al functiei
f daca f este derivabila n x0 si f 0 (x0 ) = 0.
Teorema lui Fermat afirma ca punctele de extrem ale unei functii derivabile sunt
puncte stationare.

IALA FUNCT
59
Teoremele lui Rolle, Lagrange si Cauchy

Teorema 5.6 (Teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] R. Daca:
1. f este continu
a pe [a, b],
2. f este derivabila pe (a, b),
3. f (a) = f (b),
atunci exista un punct c (a, b) a.. f 0 (c) = 0.
Teorema 5.7 (Teorema lui Lagrange) Fie f : [a, b] R. Daca:
1. f este continu
a pe [a, b],
2. f este derivabila pe (a, b),
atunci exista un punct c (a, b) a.. f (b) f (a) = f 0 (c) (b a) = df (c; b a).
Teoremele lui Rolle si Lagrange afirma numai existenta punctului c (a, b), fara nici
o precizare asupra unicitatii acestuia.
Din teorema lui Lagrange rezulta ca daca f : I R este derivabila pe I, atunci
oricare ar fi x1 , x2 I, x1 6= x2 , exista de forma = x1 + (x2 x1 ), cu (0, 1), a..
f (x1 ) f (x2 ) = (x1 x2 ) f 0 ().
In particular, daca a, a + h I, avem
f (a + h) f (a) = h f 0 (),
= a + h, (0, 1).
Teorema 5.7 se numeste prima teorem

a de medie a calculului diferential sau teorema
cresterilor finite.
Consecinta 5.1 Daca f : I R este derivavila pe I R si f 0 (x) = 0 pe I, atunci f
este constant
a pe I.
De aici rezulta ca daca f, g : I R sunt derivabile pe I R si f 0 (x) = g 0 (x) pe I,
atunci f si g difera printr-o constanta pe I.
Urmatoarea teorema generalizeaza teorema lui Lagrange la cazul functiilor vectoriale
de o variabila reala.
Teorema 5.8 Daca functia f : [a, b] Rm este continu
a pe [a, b] si derivabila pe (a, b),
atunci exista un punct c (a, b) a..
||f (b) f (a)|| ||f 0 (c)|| (b a).
(5.12)
/ Daca f (b) = f (a), inegalitatea (5.12) are loc pentru orice punct c (a, b). Sa
presupunem ca f (b) 6= f (a). Definim functia reala
(x) = (f (b) f (a)) f (x), x [a, b].
Functia satisface ipotezele teoremei lui Lagrange si deci exista un punct c (a, b) a.i.
(b) (a) = 0 (c) (b a). Deoarece
(b) (a) = (f (b) f (a))2 = ||f (b) f (a)||2 , 0 (c) = (f (b) f (a)) f 0 (c),
60

IALE
obtinem
||f (b) f (a)||2 = (f (b) f (a)) f 0 (c) (b a).
Dar, folosind inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, gasim
(f (b) f (a)) f 0 (c) ||f (b) f (a)|| ||f 0 (c)||,
cu care, dupa simplificare prin ||f (b) f (a)|| obtinem (5.12). .
Teorema 5.9 (Teorema lui Cauchy) Fie functiile f, g : [a, b] R. Daca:
1. f si g sunt continue pe [a, b],
2. f si g sunt derivabile pe (a, b),
3. g 0 (x) 6= 0, x (a, b),
atunci g(a) 6= g(b) si exista un punct c (a, b) a..
f (b) f (a)
f 0 (c)
= 0 .
g(b) g(a)
g (c)
Aceasta teorema se numeste a doua teorem
a de medie a calculului diferential.
Teorema 5.10 (Teorema lui Darboux) Daca functia f este derivabila pe I, atunci
f 0 are proprietatea lui Darboux pe I (adic
a nu poate trece de la o valoare la alta far
aa
trece prin toate valorile intermediare).
Teorema 5.11 (Regula lui l0 Hospital) Fie f, g : [a, b] R si x0 [a, b]. Daca:
1. f si g sunt derivabile pe (a, b) \ {x0 } si continue n x0 ,
2. f (x0 ) = 0, g(x0 ) = 0,
3. g 0 (x) 6= 0 ntr-o vecin
atate a lui x0 (x V \ {x0 }),
f 0 (x)
4. exista lim g0 (x) = ` R,
xx0
f (x)
xx0 g(x)
atunci exista si lim
= `.
Formula lui Taylor pentru functii de o variabil

a
Definitia 5.11 Fie f : I R o functie de n ori derivabila n punctul x0 I. Polinomul
Tn (x) = f (x0 ) +
1 0
1
1
f (x0 )(x x0 ) + f 00 (x0 )(x x0 )2 + + f (n) (x0 )(x x0 )n =
1!
2!
n!
n
n
X
X
1 (k)
1 k
=
f (x0 )(x x0 )k =
d f (x0 ; x x0 )
k!
k!
k=0
k=0
se numeste polinomul lui Taylor de gradul n al functiei f n punctul x0 .

Functia Rn (x) = f (x) Tn (x), x I, se numeste restul lui Taylor de ordinul n al
functiei f n punctul x0 . Din egalitatea precedenta avem
f (x) = Tn (x) + Rn (x), x I,
care se numeste formula lui Taylor de ordinul n a functiei f n punctul x0 .
Deoarece lim Rn (x) = 0, pentru valori ale lui x suficient de apropiate de x0 , polinomul
xx0
Tn (x) aproximeaza pe f (x), adica f (x) Tn (x).

IALA FUNCT
61
Teorema 5.12 (Formula lui Taylor) Fie f : I R o functie de n + 1 ori derivabila

pe I si p N. Oricare ar fi x, x0 I, x 6= x0 , exista un punct cuprins ntre x0 si x,
adica de forma = x0 + (x x0 ), (0, 1), a.. sa avem
f (x) =
n
X
1 (k)
(x x0 )p (x )np+1 (n+1)
f (x0 )(x x0 )k +
f
().
k!
n!
p
k=0
(5.13)
/ Pentru orice p N, x, x0 I, x 6= x0 , numere fixate, numarul A R satisfacand

conditia
(a) f (x) = f (x0 ) +
1 0
1
f (x0 )(x x0 ) + + f (n) (x0 )(x x0 )n + (x x0 )p A
1!
n!
este unic determinat.

Pentru a dovedi (5.13) ramane sa aratam ca
f (n+1) ()
(b) A =
(x )np+1 .
n! p
In acest scop sa consideram functia : I R, definita prin
(t) = f (t) +
1 0
1
f (t)(x t) + + f (n) (t)(x t)n + (x t)p A,
1!
n!
n care A safisface (a).

Functia este derivabila pe I deoarece f este de n + 1 ori derivabila pe I. Pe de alta
parte, avand n vedere (a), gasim ca (x0 ) = (x) = f (x). Asadar, functia satisface
conditiilor teoremei lui Rolle pe [x0 , x] si deci exista un punct (x0 , x) a.. 0 () = 0.
Dar
1
0 (t) = f (n+1) (t)(x t)n p(x t)p1 A
n!
si deci A are expresia (b), c.c.t.d. .
Restul din formula (5.13) se numeste restul lui Schlomlich-Roche
Rn (x) =
(x x0 )p (x )np+1 (n+1)
f
(), p N.
n! p
Cazuri particulare
1. Daca luam p = 1, obtinem
Rn (x) =
(x x0 )n+1
(1 )n f (n+1) (), = x0 + (x x0 ), (0, 1),
n!
care se numeste restul lui Cauchy.

2. Daca luam p = n + 1, obtinem
Rn (x) =
(x x0 )n+1 (n+1)
f
(), = x0 + (x x0 ), (0, 1),
n!
62

IALE
care se numeste restul lui Lagrange.

Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie
f (x) = f (x0 ) +
1 0
1
1
f (x0 )(x x0 ) + + f (n) (x0 )(x x0 )n +
f (n+1) ()(x x0 )n+1
1!
n!
(n + 1)!
n
X
1
1 k
=
d f (x0 ; x x0 ) +
dn+1 f (; x x0 ),
k!
(n
+
1)!
k=0
= x0 + (x x0 ), (0, 1).
Luand x x0 = h, putem scrie nca formula lui Taylor sub forma

f (x0 + h) = f (x0 ) +
1 0
1
1
f (x0 ) h + + f (n) (x0 ) hn +
f (n+1) () hn+1 =
1!
n!
(n + 1)!
n
X
1
1 k
=
d f (x0 ; h) +
dn+1 f (; h),
k!
(n
+
1)!
k=0
= x0 + h, (0, 1).
Daca 0 I si luam x0 = 0, obtinem

f (x) = f (0) +
=
1 0
1
1
f (0) x + + f (n) (0) xn +
f (n+1) (x) xn+1 =
1!
n!
(n + 1)!
n
X
1 k
1
d f (0; x) +
dn+1 f (x; x),
k!
(n + 1)!
k=0
(0, 1),
care se numeste formula lui Mac-Laurin.

Exemplul 5.1 Functia f (x) = sin x, x R, are dezvoltarea Mac-Laurin
n
X
x2k1
x2n
(1)k1
sin x =
+ (1)n
sin(x), (0, 1).
(2k 1)!
(2n)!
k=1
Exemplul 5.2 Functia f (x) = cos x, x R, are dezvoltarea Mac-Laurin

n
X
x2k
x2n+1
cos x =
(1)k
+ (1)n
cos(x + ), (0, 1).
(2k)!
(2n + 1)!
2
k=0
Exemplul 5.3 Functia f (x) = ln(1 + x), x (1, ), are dezvoltarea Mac-Laurin
ln(1 + x) =
n
X
xn+1
+ (1)
, (0, 1).
k
(n + 1)(1 + x)n+1
k1 x
(1)
k=1
Exemplul 5.4 Functia f (x) = (1 + x) , x (1, ), R, are dezvoltarea MacLaurin
(1 + x) = 1 +
n
X
( 1) ( k + 1)
k=1
cu (0, 1).
k!
xk +
( 1) ( n) n+1
x (1 + x)n1 ,
(n + 1)!

IALA FUNCT
63
Formula lui Taylor pentru functii vectoriale de o variabil

a
Daca functia vetoriala f : I Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ), este de n + 1 ori derivabila pe I
atunci pentru fiecare componenta fi , i = 1, m, putem scrie
n
X
1 (k)
fi (x) =
fi (x0 )(x x0 )k + Rin (x),
k!
k=0
i = 1, m,
care sunt echivalente cu

n
X
1 (k)
f (x) =
f (x0 )(x x0 )k + Rn (x),
k!
k=0
n
cu Rn (x) = (R1n (x), R2n (x), . . . , Rm
(x)), unde
Rin (x) =
1
(n+1)
fi
(i )(x x0 )n+1 , i = x0 + i (x x0 ), i (0, 1), i = 1, m,
(n + 1)!
care reprezinta formula lui Taylor pentru functia vectorial

a f cu restul lui Lagrange.
Conditii suficiente de extrem pentru functii de o variabil
a
Teorema 5.13 Fie f : I R o functie de n ori derivabila ntr-o vecin
atate a punctului
x0 , interior lui I, n care
f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = . . . = f (n1) (x0 ) = 0, f (n) (x0 ) 6= 0, n 2,
atunci:
1. Daca n = 2m, m N , punctul x0 este punct de extrem al functiei f si anume:
- punct de maxim dac
a f (n) (x0 ) < 0,
- punct de minim daca f (n) (x0 ) > 0;
2. Daca n = 2m + 1, m N , punctul x0 nu este punct de extrem.
/ In ipotezele teoremei, formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie
f (x) f (x0 ) =
(x x0 )n (n)
f (), = x0 + (x x0 ), (0, 1).
n!
Cum f (n) (x0 ) 6= 0, exista o vecinatate V a lui x0 n care f (n) (x0 ) f (n) (x) > 0.
1. Daca n = 2m, m N , atunci diferenta f (x) f (x0 ) are semnul lui f (n) (x0 ),
deoarece (x x0 )n 0. Deci x0 este punct de extrem: de maxim daca f (n) (x0 ) < 0 si de
minim daca f (n) (x0 ) > 0.
2. Daca n = 2m + 1, m N , atunci (x x0 )n este negativ pentru x < x0 si pozitiv
pentru x > x0 . Punctul x0 nu este punct de extrem deoarece nu exista nici o vecinatate
a lui x0 pe care diferenta f (x) f (x0 ) sa pastreze semn constant. .
64

IALE
5.2
Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile
5.2.1
Derivatele partiale si diferentiala functiilor reale de n variabile
Fie f : E R, E R2 , f = f (x, y) o functie reala de dou

a variabile si x0 = (x0 , y0 ) un
punct interior lui E.
Definitia 5.12 Spunem ca functia f este derivabila partial n punctul (x0 , y0 ) n raport
cu variabila x daca exista si este finita
lim
xx0
f (x, y0 ) f (x0 , y0 )
.
x x0
Limita ns
asi se numeste derivata partiala a functiei f n punctul (x0 , y0 ) n raport
cu x si se noteaz
a prin
f
fx0 (x0 , y0 ) sau
(x0 , y0 ).
x
Spunem ca functia f este derivabila partial n punctul (x0 , y0 ) n raport cu variabila
y daca exista si este finita
f (x0 , y) f (x0 , y0 )
lim
.
yy0
y y0
Limita ns
asi se numeste derivata partiala a functiei f n punctul (x0 , y0 ) n raport
cu y si se noteaz
a prin
f
fy0 (x0 , y0 ) sau
(x0 , y0 ).
y
Din definitie rezulta ca atunci cand derivam n raport cu x, variabila y este considerata
constanta si derivam ca si cum am avea o functie de singura variabila x. O observatie
asemamatoare, cu schimbarea rolului variabilelor, are loc si n privinta derivatei n raport
cu y.
Exemplul 5.5 Functia f (x, y) = ln(x2 +y 2 ), (x, y) R2 \{(0, 0)} are derivatele partiale
f
f
2x
2y
(x, y) = 2
,
(x, y) = 2
.
2
x
x +y
y
x + y2
Fie acum f : E R, E Rn , f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) o functie reala de n variabile si
x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct interior al lui E.
Definitia 5.13 Spunem ca functia f este derivabila partial n punctul x0 n raport cu
variabila xk daca exista si este finita
lim 0
xk xk
f (x01 , x02 , . . . , x0k1 , xk , x0k+1 , . . . , x0n ) f (x01 , x02 , . . . , x0n )

.
xk x0k
Limita ns
asi se numeste derivata partiala a functiei f n punctul x0 n raport cu
variabila xk si se noteaz
a prin
fx0 k (x0 ) sau
f
(x0 ).
xk
5.2. DERIVATELE SI DIFERENT

IALA FUNCT
IILOR DE N VARIABILE
65
Derivata partiala n raport cu xk a functiei f (x1 , x2 , . . . , xn ) se obtine derivand functia

f privita ca functie numai de variabila xk , celelalte variabile fiind considerate constante.
De aici rezulta ca regulile de calcul ale derivatelor partiale sunt aceleasi cu cele ale
derivatelor functiilor de o variabila.
O functie f (x1 , x2 , . . . , xn ) poate avea, ntr-un punct x0 , cel mult n derivate partiale.
Fie din nou f : E R, E R2 , f = f (x, y) o functie reala de doua variabile si
x0 = (x0 , y0 ) un punct interior lui E.
Definitia 5.14 Spunem ca functia f este diferentiabila n punctul x0 , punct de acumulare pentru E, daca exista vectorul A = (A, B) R2 si functia : E R satisfac
and
conditia lim (x, y) = (x0 , y0 ) = 0 a..
xx0
f (x, y) f (x0 , y0 ) = A (x x0 ) + B (y y0 ) + (x, y) ||x x0 ||, x E,

sau, cu x x0 = h, y y0 = k, adica x x0 = h,
f (x0 + h, y0 + k) f (x0 , y0 ) = A h + B k + (x0 + h, y0 + k) ||h||, x0 + h E. (5.14)
a n x0 , aplicatia liniara
h 7 A h = A h + B k, h = (h, k) R2 ,
se numeste diferentiala functiei f n punctul x0 si se noteaz
a
df (x0 , y0 ) = df (x0 , y0 ; h, k) = A h + B k.
(5.15)
Pentru functiile p : R2 R si q : R2 R, definite prin p(x, y) = x, q(x, y) = y,

oricare ar fi (x0 , y0 ) R2 , au loc egalitatile
p(x, y) p(x0 , y0 ) = h + 0 ||h||, q(x, y) q(x0 , y0 ) = k + 0 ||h||, h R2 ,
care arata ca functiile p si q sunt diferentiabile n orice punct x0 R2 si dp(x0 , y0 ) =
dp(x0 , y0 ; h, k) = h, dq(x0 , y0 ) = dq(x0 , y0 ; h, k) = k. Deoarece diferentialele functiilor p
si q sunt aceleasi n orice punct din R2 , ele se noteaza
dp(x, y) = dx = h, dq(x, y) = dy = k
(5.16)
si se numesc diferentialele variabilelor independente.

Fie acum f : E R, E Rn , f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) o functie reala de n variabile si
x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct interior lui E.
Definitia 5.15 Spunem ca functia f este diferentiabila n punctul x0 , punct de acumulare pentru E, daca exista vectorul A = (A1 , A2 , . . . , An ) Rn si functia : E R
satisfac
xx0
f (x) f (x0 ) = A(x x0 ) + (x) ||x x0 ||, x E,
66

IALE
sau, cu x x0 = h,
f (x0 + h) f (x0 ) = A h+(x0 + h) ||h||, x0 + h E.
Dac
a f este diferentiabil
a n x0 , aplicatia liniara
h 7 A h =
n
X
Ai hi , h = (h1 , h2 , . . . , hn ) Rn ,
i=1
se numeste diferentiala functiei f n punctul x0 si se noteaz

a
df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h =
n
X
A i hi .
i=1
Daca n definitia precedenta facem pe x x0 , rezulta ca o functie diferentiabila

ntr-un punct este continua n acel punct.
Pentru functiile pi : Rn R, definite prin pi (x1 , x2 , . . . , xn ) = xi , i = 1, n, oricare ar
fi (x01 , x02 , . . . , x0n ) Rn , au loc egalitatile
pi (x1 , x2 , . . . , xn ) pi (x01 , x02 , . . . , x0n ) = hi + 0 ||h||, h Rn ,
care arata ca functiile pi sunt diferentiabile n orice punct x0 Rn si dpi (x0 ) = dp(x0 ; h) =
hi . Deoarece diferentialele functiilor pi sunt aceleasi n orice punct din Rn , ele se noteaza
dp(x1 , x2 , . . . , xn ) = dxi = hi ,
(5.17)
si se numesc diferentialele variabilelor independente.

Teorema 5.14 Dac
a functia f este diferentiabil
a n punctul x0 atunci exista toate derivatele partiale n x0 si
n
X
f
(x0 ) dxi .
df (x0 ) =
(5.18)
xi
i=1
/ Sa presupunem ca f este o functie de doua variabile. Daca functia f este diferentiabila n punctul x0 atunci are loc (5.14). Luand aici k = 0, mpartind prin h si trecand
la limita pentru h 0, apoi luand h = 0, mpartind prin k si trecand la limita pentru
k 0, obtinem
f (x0 + h, y0 ) f (x0 , y0 )
f (x0 , y0 + k) f (x0 , y0 )
= A, lim
= B,
h0
k0
h
k
de unde deducem ca exista derivatele partiale ale functiei f n x0 si
lim
A=
f
f
(x0 ), B =
(x0 ).
x
y
Inlocuind A si B n (5.15) si tinand seama de (5.16), obtinem pentru diferentiala functiei

f n x0 expresia
f
f
(x0 ) dx +
(x0 ) dy. .
df (x0 ) =
x
y
Existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu implica diferentiabilitatea functiei n
acel punct si nici continuitatea functiei n acel punct.
Teorema care urmeaza precizeaza conditii suficiente de diferentiabilitate a functiei f .

IALA FUNCT
67
Teorema 5.15 Dac

a functia f are toate derivatele partiale pe sfera S(x0 ; ) E si
acestea sunt continue n x0 , atunci f este diferentiabil
a n x0 .
/ Sa presupunem ca f este o functie de dou
a variabile. Pentru orice x = (x, y)
S(x0 ; ) avem
f (x, y) f (x0 , y0 ) = [f (x, y) f (x0 , y)] + [f (x0 , y) f (x0 , y0 )]
si aplicand teorema lui Lagrange n fiecare paranteza, gasim
f (x, y) f (x0 , y) = fx0 (, y) (x x0 ), (x0 , x),
f (x0 , y) f (x0 , y0 ) = fy0 (x0 , ) (y y0 ), (y0 , y),
deci
f (x, y) f (x0 , y0 ) = fx0 (x0 , y0 ) (x x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y y0 )+
+[fx0 (, y) fx0 (x0 , y0 )](x x0 ) + [fy0 (x0 , ) fy0 (x0 , y0 )](y y0 ),
adica
f (x, y) f (x0 , y0 ) = fx0 (x0 , y0 ) (x x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y y0 ) + (x, y) ||x x0 ||,
cu
(x) =
0

1
[fx (, y) fx0 (x0 , y0 )](x x0 ) + [fy0 (x0 , ) fy0 (x0 , y0 )](y y0 ) ,
||x x0 ||
pentru x 6= x0 si (x0 ) = 0.
Sa aratam ca (x) 0 cand x x0 , Din |x x0 |, |y y0 | ||x x0 || si datorita
continuitatii derivatelor partiale n S(x0 ; ), avem
|(x)| |fx0 (, y) fx0 (x0 , y0 )| + |fy0 (x0 , ) fy0 (x0 , y0 )| 0,
deoarece (, y) si (x0 , ) (x0 , y0 ) cand x x0 . .
Aplicatia
d =
dx1 +
dx2 + +
dxn ,
x1
x2
xn
prin care se asociaza fiecarei functii diferentiabile f diferentiala sa n x0 , se numeste

operatorul de diferentiere.
Se verifica imediat urmatoarele reguli de diferentiere:
d(f + g) = df + dg, , R,
d(f g) = g df + f dg,

g df f dg
f
, g(x) 6=0.
=
d
g
g2
68
5.2.2

IALE
Derivate partiale si diferentiala functiilor vectoriale de n

variabile
Fie f : E Rm , E Rn , f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) o functie vectoriala de n variabile si

x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct interior al lui E.
Definitia 5.16 Spunem ca functia f este derivabila partial n punctul x0 n raport cu
variabila xk daca exista si este finita
lim 0
xk xk
f (x01 , x02 , . . . , x0k1 , xk , x0k+1 , . . . , x0n ) f (x01 , x02 , . . . , x0n )

.
xk x0k
Limita ns
asi se numeste derivata partiala a functiei f n punctul x0 n raport cu
variabila xk si se noteaz
a prin
fx0 k (x0 ) sau
f
(x0 ).
xk
Teorema 5.16 Functia vectorial

a f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este derivabila partial n punctul
x0 n raport cu variabila xk d.d. functiile componente fi , i = 1, m, sunt derivabile partial
x0 n raport cu variabila xk .
/ Afirmatia rezulta din faptul ca raportul incrementar al functiei vectoriale f n x0 n
raport cu xk are drept componente rapoartele incrementare ale functiilor componente fi
n x0 n raport cu xk . .
Definitia 5.17 Spunem ca functia f este diferentiabila n punctul x0 , punct de acumulare pentru E, daca exista matricea A = (Aij ) Mmn (R) si functia vectorial
a
: E Rm , = (1 , 2 , . . . , m ), satisfac
xx0
f (x) f (x0 ) = A(x x0 ) + (x) ||x x0 ||, x E,

sau, cu x x0 = h,
f (x0 + h) f (x0 ) = A h + (x0 + h) ||h||, x0 + h E.
(5.19)
Fie Aj = t (A1j , A2j , . . . , Amj ), j = 1, n, vectorii din Rm ce au drept componente

coloanele matricei A. Daca f este diferentiabil
a n x0 , aplicatia liniara df (x0 ) : Rn
m
R ,
n
X
h 7 A h =
Aj hj , h = (h1 , h2 , . . . , hn ) Rn ,
j=1
se numeste diferentiala functiei f n punctul x0 :

df (x0 ) = df (x0 ; h) = A h =
n
X
j=1
A j hj .
(5.20)

IALA FUNCT
69
Teorema 5.17 Functia vectorial

a f = (f1 , f2 , . . . , fm ) este diferentiabila n punctul x0
d.d. functiile componente fi , i = 1, m, sunt diferentiabile n x0 .
/ Afirmatia rezulta din faptul ca egalitatea vectoriala (5.19) este echivalenta cu
egalitatile
fi (x0 + h) fi (x0 ) =
n
X
Aij hj +i (x0 + h) ||h||, x0 + h E, i = 1, m. .
j=1
Egalitatea vectoriala (5.20) se scrie pe componente

dfi (x0 ) = dfi (x0 ; h) =
n
X
Aij hj , i = 1, m.
j=1
Din Teorema 5.14 rezulta atunci ca daca f este diferentiabila n x0 , functiile fi au

toate derivatele partiale n x0 si
dfi (x0 ) =
5.2.3
n
X
fi
(x0 ) dxj , i = 1, m.
x
j
j=1
Derivate partiale si diferentiale de ordin superior

a variabile derivabila partial
n raport fiecare variabila x si y, n punctele interioare ale lui E.
Definitia 5.18 Daca functiile fx0 si fy0 sunt derivabile partial n raport cu x si y, derivatele lor partiale se numesc derivate partiale de ordinul doi ale functiei f si se noteaz
a:

f
2f
f
2f
f
2f
f
2f
=
,
=
,
=
,
=
.
x2
x x
yx
y x
xy
x y
y 2
y y
Deci o functie de doua variabile poate avea patru derivate partiale de odinul doi.
In general, o functie de n variabile f = f (x1 , x2 , . . . , xn ) are n2 derivate partiale de
ordinul doi:

f
2f
=
, i, j = 1, n.
xi xj
xi xj
Derivatele partiale 2 f /xy si 2 f /yx (numite si derivate partiale mixte), n
general, nu sunt egale. Teorema care urmeaza stabileste conditii suficiente ca derivatele
partiale mixte ale unei functii sa fie egale.
Teorema 5.18 (Teorema lui Schwarz) Dac
a functia f are derivate partiale mixte
de ordinul doi ntr-o vecin
atate V a unui punct (x, y) din interiorul lui E si acestea sunt
continue n (x, y), atunci
2f
2f
(x, y) =
(x, y).
(5.21)
xy
xy
70

IALE
/ Fie h = (h, k) R2 a.. x + h V . Pentru t [0, 1] pentru care x+th V ,

definim functiile
(t) = f (x + ht, y + k) f (x + ht, y), (t) = f (x + h, y + kt) f (x, y + kt).
Se constata imediat ca (1) (0) = (1) (0). Aplicand teorema lui Lagrange
functiilor si pe intervalul [0, 1], gasim
(a)
0 (1 ) = 0 (2 ), 1 , 2 (0, 1),
de unde

f
f
f
f
(x + h1 , y + k)
(x + h1 , y) h =
(x + h, y + k2 )
(x, y + k2 ) k.
x
x
y
y
Printr-o noua aplicare a teoremei lui Lagrange functiilor
f
f
(x + h1 , y + kt),
(x + ht, y + k2 ),
x
y
t [0, 1],
obtinem
2f
2f
(x + h1 , y + k3 ) =
(x + h4 , y + k2 ), 3 , 4 (0, 1).
yx
xy
Trecand la limita pentru (h, k) (0, 0) si tinand seama ca derivatele partiale mixte sunt
continue n (x, y) rezulta (5.21). .
Rezultatul se mentine si pentru derivatele de ordin superior
n+m f
n+m f
(x, y) = m n (x, y).
xn y m
y x
Teorema ramane adevarata si pentru functii reale sau vectoriale de n variabile.
a variabile diferentiabila
n punctele interioare ale lui E.
Definitia 5.19 Spunem ca functia f este de doua ori diferentiabila n punctul (x, y)
daca functia df (x, y; h, k) este diferentiabil
a n (x, y) oricare ar fi (h, k) R2 . Daca f
este de doua ori diferentiabil
a n (x, y), atunci aplicatia
d2 f (x, y; h, k) = d(df )(x, y; h, k) =
2f
2f
2f
2
(x,
y)
h
+
2
(x,
y)
hk
+
(x, y) k 2
2
2
x
xy
y
se numeste diferentiala a doua a functiei f n (x, y).

Deoarece h = dx si k = dy, diferentiala a doua se mai scrie
d2 f (x, y) =
2f
2f
2f
2
(x,
y)
dx
+
2
(x,
y)
dx
dy
+
(x, y) dy 2 .
x2
xy
y 2

IALA FUNCT
71
Operatorul

2
d =
dx +
dy
x
y
(2)
=
2
2
2
2
dx
+
2
dx
dy
+
dy 2
x2
xy
y 2
se numeste operatorul de diferentiere de ordinul doi.

Daca functia f are toate derivatele partiale de ordinul p si acestea sunt continue,
functia f este de p ori diferentiabila n (x, y) si diferentiala de ordinul p este data de

p
df=
dx +
dy
x
y
(p)
f=
p
X
k=0
Cpk
pf
dxpk dy k .
xpk y k
Pentru functii reale sau vectoriale de n variabile, diferentiala de ordinul p se defineste n

mod asemanator

(p)
p
dx1 +
dx2 + +
dxn
df=
f.
x1
x2
xn
Fie D o multime deschisa din Rn .
Definitia 5.20 Functia f : D R se numeste de clasa C k pe D daca f are toate
derivatele partiale pan
a la ordinul k pe D si derivatele de ordinul k sunt continue pe D.
Multimea functiilor de clasa C k pe D se noteaza C k (D). Prin C 0 (D) = C(D) se
ntelege multimea functiilor continue pe D.
5.2.4
Derivatele partiale si diferentialele functiilor compuse
Teorema 5.19 Dac

a functia u : I R2 , I R, u = (u, v) are derivate continue pe
I, iar functia f : E R, E = u (I) R2 , are derivate partiale continue pe E, atunci
functia compus
a F : I R, F (x) = f (u(x), v(x)), pentru orice x I, are derivata
continu
a pe I, data de
dF
f du f dv
=
+
.
(5.22)
dx
u dx v dx
/ Fie x0 I si u0 = u(x0 ), v0 = v(x0 ). Aplicand teorema lui Lagrange, putem scrie
f (u, v) f (u0 , v0 ) = [f (u, v) f (u0 , v)] + [f (u0 , v) f (u0 , v0 )] =
= fu0 (u , v)(u u0 ) + fv0 (u0 , v )(v v0 ),
cu u (u0 , u), v (v0 , v) si
u u0 = u(x) u(x0 ) = u0 (u )(x x0 ), v v0 = v(x) v(x0 ) = v 0 (v )(x x0 ),
cu u , v (x0 , x). Rezulta
F (x) F (x0 )
f (u, v) f (u0 , v0 )
=
= fu0 (u , v) u0 (u ) + fv0 (u0 , v ) v 0 (v ).
x x0
x x0
72

IALE
Trecand la limita pentru x x0 , cum u , v x0 si toate functiile sunt continue, obtinem

F 0 (x0 ) = fu0 (u0 , v0 ) u0 (x0 ) + fv0 (u0 , v0 ) v 0 (x0 ).
Cum x0 este arbitrar ales n I, rezulta (5.22). .
Inmultind (5.22) cu dx si tinand seama ca du = u0 (x) dx, dv = v 0 (x) dx, gasim ca
dF =
f
f
du +
dv.
u
v
In mod asemanator, pentru functia F (x) = f (u1 (x), u2 (x), . . . , un (x)) avem urmatoarea regula de derivare
dF
f du1
f du2
f dun
=
+
+ +
,
dx
u1 dx
u2 dx
un dx
iar diferentiala va fi data de
dF =
f
f
f
du1 +
du2 + +
dun .
u1
u2
un
Rezultatele obtinute se mentin si pentru functiile vectoriale.

Exemplul 5.6 Fie F (x) = f (x + ln x, 1 + x3 ), x > 0. Punem u = x + ln x, v = 1 + x3 .
Avem

f 0 f 0 f
1
f
0
F (x) =
u +
v =
1+
+ 3x2
.
u
v
u
x
v
Definitia 5.21 Functia f : E R, E Rn , se numeste omogena de gradul m daca
f (tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tm f (x1 , x2 , . . . , xn ),
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ), (tx1 , tx2 , . . . , txn ) E.
Daca derivam aceasta relatie n raport cu t si facem apoi t = 1, obtinem
x1
f
f
f
+ x2
+ + xn
= m f (x1 , x2 , . . . , xn )
x1
x2
xn
numita relatia lui Euler.

Derivatele si diferentialele de ordin superior se calculeaza n mod asemanator.
Astfel, daca functia f (u, v) are derivate partiale de ordinul doi continue n E si functiile
u(x) si v(x) au derivate de ordinul doi continue pe I, atunci functia F (x) = f (u(x), v(x))
este de doua ori derivabila pe I si

d f du f dv
d2 F
=
+
=
dx2
dx u dx v dx
2
2

2 f dv du
f du 2 f dv dv f d2 u f d2 v
f du
+
+
+
+
+
,
=
u2 dx uv dx dx
vu dx v 2 dx dx u dx2 v dx2
iar diferentiala a doua
d2 F =
2f 2
2f
2f 2
f 2
f 2
d
u
+
2
du
dv
+
d
v
+
d
u
+
d v.
u2
uv
v 2
u
v

IALA FUNCT
73
Teorema 5.20 Dac

a functia u : D R2 , D R2 , u = (u, v), u = u(x, y), v =
v(x, y), are derivate partiale continue pe D, iar functia f : E R, E = u (D) R2 ,
f = f (u, v), are derivate partiale continue pe E, atunci functia compus
a F : D R,
F (x, y) = f (u(x, y), v(x, y)), pentru orice (x, y) D, are derivate partiale continue pe
D, date de
F
f u f v F
f u f v
(5.23)
=
+
,
=
+
.
x
u x v x y
u y
v y
/ Afirmatia rezulta din teorema precedenta, deoarece la derivarea partiala n raport
cu o variabila cealalta variabila este mentinuta constanta, deci F se considera functie
numai de o variabila. .
Deoarece diferentiala functiei F (x, y) este data de
dF =
F
F
dx +
dy,
x
y
tinand seama de (5.23) obtinem

f u f v
f u f v
dF =
+
dx +
+
dy,
u x v x
u y
v y
de unde rezulta
dF =
f
f
u
u
v
v
du +
dv, cu : du =
dx +
dy, dv =
dx +
dy.
u
v
x
y
x
y
Exemplul 5.7 Fie functia F (x, y) = f (x + y, x2 + y 2 ). Punem u = x + y, v = x2 + y 2

si obtinem pentru derivatele partiale
F
f
f F
f
f
=
+ 2x
,
=
+ 2y
,
x
u
v y
u
v
iar pentru diferential
a
dF =
f
f
f
f
du +
dv =
(dx + dy) +
(2x dx + 2y dy).
u
v
u
v
Derivatele partiale si diferentialele de ordin superior se calculeaza n mod

asemanator

2F
f u f v
=
+
=
x2
x u x v x
2
2

2 f v u
f u 2 f v v f 2 u f 2 v
f u
+
+
+
+
+
,
=
u2 x uv x x
vu x v 2 x x u x2 v x2

f u f v
2F
=
+
=
xy
y u x v x
2
2

2 f v u
f u 2 f v v f 2 u
f 2 v
f u
+
+
+
+
+
,
=
u2 y uv y x
vu y
v 2 y x u xy v xy
74

IALE

2F
f
=
y 2
y u
2

2
2 f v u
f u
f
=
+
+
2
u y uv y y
vu
u f v
+
y
v y
u 2 f v
+ 2
y
v y
=

v f 2 u f 2 v
+
+
.
y u y 2
v y 2
Pentru diferentiala a doua avem

d2 F =
2F
2F 2
2F 2
dx
+
2
dy ,
dx
dy
+
x2
xy
y 2
n care derivatele partiale sunt date de expresiile precedente, sau

d2 F =
2f 2
2f
2 f 2 f 2
f 2
du
+
2
du
dv
+
dv
+
d
u
+
d v,
u2
uv
v 2
u
v
n care du si dv au expresiile scrise mai sus, iar pentru d2 u si d2 v avem

d2 u =
2u 2
2u
2u 2
2v 2
2v
2v 2
2
dx
+
2
dx
dy
+
dy
,
d
v
=
dx
+
2
dx
dy
+
dy .
x2
xy
y 2
x2
xy
y 2
Pentru functii de mai multe variabile avem o teorema asemanatoare.

Teorema 5.21 Dac
a functiile uk : D R, D Rn , uk = uk (x1 , x2 , . . . , xn ), k = 1, p,
au derivate partiale continue pe D, iar functia f : E R, E Rp ,f = f (u1 , u2 , . . . , up ),
are derivate partiale continue pe E, atunci functia compus
a F : D R,
F (x1 , x2 , . . . , xn ) = f (u1 (x1 , x2 , . . . , xn ), u2 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , up (x1 , x2 , . . . , xn )),
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ) D, are derivate partiale continue pe D, date de
F
f u1
f u2
f up
=
+
+ +
,
xi
u1 xi
u2 xi
up xi
i = 1, n.
Diferentiala functiei F este data de

dF =
F
F
F
dx1 +
dx2 + +
dxn ,
x1
x2
xn
n care derivatele partiale au expresiile precedente, sau

dF =
cu
duk =
f
f
f
du1 +
du2 + +
dup ,
u1
u2
up
uk
uk
uk
dx1 +
dx2 + +
dxn ,
x1
x2
xn
k = 1, p.
(5.24)

IALA FUNCT
5.2.5
75
Propriet
ati ale functiilor diferentiabile
Teorema lui Lagrange pentru functii de n variabile

Fie a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ) Rn .
Definitia 5.22 Numim segment nchis, cu extremit
atile n punctele a si b, multimea
n
punctelor x R de forma: x = a + t(b a), t [0, 1].
Teorema 5.22 Fie f : [a, b] R, [a, b] Rn . Daca f este continu
a pe [a, b] si
diferentiabil
a pe (a, b), atunci exista un punct c (a, b) a..
f (b) f (a) =
n
X
f
(c) (bi ai ).
x
i
i=1
/ Consideram functia F : [0, 1] R, F (t) = f (a + t(b a)), care satisface conditiile

teoremei lui Lagrange pe intervalul [0, 1]. Exista deci un punct (0, 1) a.. F (1)
F (0) = F 0 (). Dar F (0) = f (a), F (1) = f (b) si
n
X
f
F () =
(c) (bi ai ), c = a + (b a) (a, b). .
x
i
i=1
0
Formula lui Taylor pentru functii de mai multe variabile

Fie f : E R, E R2 , o functie de doua variabile, derivabila de n + 1 ori pe E si
(x0 , y0 ) un punct interior lui E. Pentru (x, y) E, consideram functia F : [0, 1] R,
F (t) = f (x0 + t(x x0 ), y0 + t(y y0 )). Functia F este de n + 1 ori derivabila pe [0, 1].
Aplicand formula lui Taylor functiei F pe [0, 1], avem
F (1) = F (0) +
1 0
1
1
F (0) + F 00 (0) + + F (n) (0) + Rn (1),
1!
2!
n!
cu
Rn (1) =
1
F (n+1) (),
(n + 1)!
(0, 1).
Insa F (1) = f (x, y) si F (0) = f (x0 , y0 ). Pentru calculul derivatelor functiei F (t) folosim
formula de derivare a functiilor compuse. Deoarece F (t) = f (x(t), y(t)), cu x(t) =
x0 + (x x0 ) t si y(t) = y0 + (y y0 ) t, avem

k
d F (t) =
Deci

k
d F (t) =
De unde
dk F
(t) =
dtk
dx +
dy
x
y
(k)
(x x0 )
+ (y y0 )
x
y

f (x(t), y(t)).
(k)
(x x0 )
+ (y y0 )
x
y
f (x(t), y(t)) dtk .

(k)
f (x(t), y(t)).
76

IALE
Pentru t = 0 obtinem

F
(k)
(0) =
+ (y y0 )
(x x0 )
x
y
(k)
f (x0 , y0 ).
Cu acest rezultat, formula lui Taylor pentru functia f (x, y) n punctul (x0 , y0 ) se scrie

1
f (x, y) = f (x0 , y0 ) +
(x x0 )
f (x0 , y0 )+
+ (y y0 )
1!
x
y

(n)
(x x0 )
f (x0 , y0 ) + Rn (x, y),
+ +
+ (y y0 )
n!
x
y
cu

(n+1)
1
Rn (x, y) =
(x x0 )
f (x0 + (x x0 ), y0 + (y y0 )),
+ (y y0 )
(n + 1)!
x
y
n care (0, 1). Polinomul

1
Tn (x, y) = f (x0 , y0 ) +
(x x0 )
+ (y y0 )
f (x0 , y0 )+
1!
x
y

(n)
1
+ +
(x x0 )
+ (y y0 )
f (x0 , y0 )
n!
x
y
se numeste polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f n punctul (x0 , y0 ), care se
mai scrie

1 f
f
Tn (x, y) = f (x0 , y0 ) +
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ) +
1! x
y

1 2f
2f
2f
2
2
+
(x0 , y0 )(x x0 ) + 2
(x0 , y0 )(x x0 )(y y0 ) + 2 (x0 , y0 )(y y0 ) +
2! x2
xy
y
n
1 X k nf
+ +
C
(x0 , y0 )(x x0 )nk (y y0 )k .
n! k=0 n xnk y k
Fie acum f : E R, E Rn , o functie de n variabile, derivabila de p + 1 ori pe E
si x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) un punct interior lui E. In mod asemanator ca la functii de doua
variabile se demonstreaza ca pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) E are loc formula
!(k)
p
n
X
1 X
f (x) = f (x0 ) +
f (x0 ) + Rp (x),
(xi x0i )
k!
x
i
i=1
k=1
cu
1
Rp (x) =
(p + 1)!
n
X
(xi x0i )
xi
i=1
!(p+1)
f (x0 + (x x0 )), (0, 1),
numita formula lui Taylor pentru functii de n variabile.

IALA FUNCT
Exemplul 5.8 Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) =
punctul (1, 1) este
T3 (x, y) =
2+
77
x2 + y 2 n
1 1
1 1
[(x 1) + (y 1)] +
[(x 1)2 2(x 1)(y 1) + (y 1)2 ]
1! 2
2! 2 2
1 1
[3(x 1)3 (x 1)2 (y 1) (x 1)(y 1)2 + 3(y 1)3 ].
3! 4 2
Exemplul 5.9 Polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f (x, y) = ex+y n punctul
(1, 1) este
n
n X
k
X
X
1
1
k
Tn (x, y) = 1 +
[(x 1) + (y + 1)] =
(x 1)ki (y + 1)i .
k!
i!(k i)!
k=1
k=0 i=0
Exemplul 5.10 Sa se gaseasc

a o valoare aproximativ
a a numarului (1, 1)1,2 .
Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) = xy , x > 0, y > 0, n punctul
(1, 1) este
T3 (x, y) = 1 +
1
1
1
(x 1) + [2(x 1)(y 1)] + [3(x 1)2 (y 1)].
1!
2!
3!
Putem atunci scrie f (1, 1; 1, 2) T3 (1, 1; 1, 2) = 0, 1021.
78

IALE
Capitolul 6
FUNCT
6.1
6.1.1
Functii definite implicit de o ecuatie

Functii reale de o variabil
a real
a
Fie data ecuatia

F (x; y) = 0,
(6.1)
n care F este o functie reala definita pe o multime E R2 .

Definitia 6.1 O functie y = f (x) definita pe o multime A R se numeste solutie
a ecuatiei (6.1) pe multimea A dac
a F (x; f (x)) = 0, pentru orice x A, pentru care
(x; f (x)) E.
Ecuatia (6.1) poate avea pe multimea A mai multe solutii sau nici una, dupa cum
rezulta din urmatoarele exemple.
Exemplul 6.1 Ecuatia x2 + y 2 1 = 0 are n raport cu y o infinitate de solutii definite
pe multimea A = [1, +1].
Intr-adev
ar, pentru orice , [1, +1], cu , functiile

1 x2 ,
x [, ],
f (x) =
2
1 x , x [1, +1] \ [, ],

1 x2 , x [, ],
f (x) =
1 x2 ,
x [1, +1] \ [, ],
sunt solutii ale ecuatiei x2 + y 2 1 = 0. Aceste solutii sunt functii discontinue n punctele
x = si x = , pentru , (1, +1). Numai pentru = 1 si = +1 se obtin
functii continue pe A:
f1 (x) = 1 x2 , f2 (x) = 1 x2 , x [1, +1].

Daca pe lang
a continuitate cerem ca solutiile sa satisfaca si conditia f (0) = 1, din
multimea solutiilor ecuatiei x2 + y 2 1 = 0, ram
ane numai functia f1 . Adic
a, ecuatia
are o singura solutie, functie continu
a pe [1, +1] care pentru x0 = 0 ia valoarea y0 = 1.
79
80
CAPITOLUL 6. FUNCT
Exemplul 6.2 Ecuatia x2 + y 2 + 1 = 0 nu are nici o solutie real

a, oricare ar fi x R.
Definitia 6.2 O functie y = f (x), solutie a ecuatiei (6.1), se numeste functie definita
implicit de ecuatia (6.1).
Conditiile n care ecuatia (6.1) defineste implicit functia f , precum si proprietatile
acesteia sunt precizate de teorema care urmeaza.
Teorema 6.1 Fie F : E R, unde E R2 este o multime deschisa si (x0 , y0 ) E.
Daca:
F C 1 (E), F (x0 ; y0 ) = 0, Fy0 (x0 ; y0 ) 6= 0,
atunci exista o vecin
atate U a lui x0 , o vecin
atate V a lui y0 si o functie f : U V ,
y = f (x), f C 1 (U ) a.. F (x; f (x)) = 0, pentru orice x U , f (x0 ) = y0 si
f 0 (x) =
Fx0 (x; f (x))

, x U.
Fy0 (x; f (x))
(6.2)
/ Functia Fy0 (x; y) este diferita de zero n (x0 ; y0 ) si continua n acest punct. Exista deci
o vecinatate a punctului (x0 ; y0 ) n care Fy0 (x; y) 6= 0. Putem presupune ca Fy0 (x; y) > 0,
n aceasta vecinatate.
Functia F (x0 ; y), de variabila y, are derivata pozitiva ntr-o vecinatate V = (, ) a
lui y0 , deci este strict crescatoare pe V . Deoarece se anuleaza n punctul y0 , urmeaza ca
F (x0 ; ) < 0 si F (x0 ; ) > 0.
Functia F (x; ), de variabila x, este continua n punctul x0 si F (x0 ; ) < 0. Exista
deci o vecinatate U a lui x0 a.. F (x; ) < 0, pentru orice x U .
Functia F (x; ), de variabila x, este continua n punctul x0 si F (x0 ; ) > 0. Exista
deci o vecinatate U a lui x0 a.. F (x; ) > 0, pentru orice x U .
Fie U = U U . Pentru orice x U , avem: F (x; ) < 0 si F (x; ) > 0. Functia
F (x; y), ca functie de y, este strict crescatoare pe [, ], continua pe [, ] si are valori
de semne contrare n extremitatile intervalului. Exista atunci un punct si numai unul
y = f (x) (, ) a.. F (x; f (x)) = 0.
Deoarece F (x0 ; y0 ) = 0, punctului x0 U i corespunde punctul y0 (, ), adica
f (x0 ) = y0 .
Functia f este continua pe U . Intr-adevar, pentru orice x, x + h U , putem scrie:
F (x; f (x)) = 0 si F (x + h; f (x + h)) = 0. Functia F fiind continua pe E, deducem
prin trecere la limita n a doua egalitate ca F (x; lim f (x + h)) = 0. De aici gasim ca
lim f (x + h) = f (x).
h0
h0
Notand apoi cu k = f (x + h) f (x) = f (x + h) y, putem scrie

F (x + h; f (x + h)) F (x; f (x)) = F (x + h; y + k) F (x; y) = 0,
sau
[F (x + h; y + k) F (x; y + k)] + [F (x; y + k) F (x; y)] = 0.
Aplicand teorema cresterilor finite deducem
Fx0 (; y + k) h + Fy0 (x; ) k = 0, (x, x + h), (y, y + k).
6.1. FUNCT
II DEFINITE IMPLICIT DE O ECUAT
IE
81
T
inand seama de expresia lui k, mpartind prin h gasim
Fx0 (; y + k) + Fy0 (x; )
f (x + h) f (x)
= 0.
h
Trecand la limita pentru h 0, cum derivatele partiale ale functiei F sunt continue,
rezulta ca f este derivabila si are loc (6.2).
Daca derivam identitatea F (x; f (x)) = 0 dupa regula de derivare a unei functii compuse, avem
Fx0 (x; f (x)) + Fy0 (x; f (x)) f 0 (x) = 0,
de unde se deduce (6.2). .
Aceasta observatie ne permite sa calculam derivata de ordinul doi a functiei f n
ipoteza ca F C 2 (E). Derivand din nou ultima egalitate, avem
00
00
00
00
Fxx
+ Fxy
f 0 (x) + [Fyx
+ Fyy
f 0 (x)] f 0 (x) + Fy0 f 00 (x) = 0,
de unde, tinand seama de (6.2), rezulta

00
00
00
Fy02 Fxx
2Fx0 Fy0 Fxy
+ Fx02 Fyy
f (x) =
.
Fy03
00
6.1.2
Functii reale de n variabile
Fie data ecuatia

F (x; y) = 0, deci F (x1 , x2 , . . . , xn ; y) = 0,
(6.3)
n care x = (x1 , x2 , . . . , xn ) si F este o functie reala definita pe o multime E Rn+1 .

Definitia 6.3 O functie y = f (x) = f (x1 , x2 , . . . , xn ) definit
a pe o multime A Rn se
numeste solutie a ecuatiei (6.3) pe multimea A daca F (x; f (x)) = 0, pentru orice x A,
pentru care (x; f (x)) E.
Teorema 6.2 Fie F : E R, unde E Rn+1 este o multime deschisa si (x0 ; y0 ) E.
Daca:
F C 1 (E), F (x0 ; y0 ) = 0, Fy0 (x0 ; y0 ) 6= 0,
atate U a lui x0 , o vecin
atate V a lui y0 si o functie f : U V ,
1
y = f (x), f C (U ) a.. F (x; f (x)) = 0, pentru orice x U , f (x0 ) = y0 si
Fx0 k (x; f (x))
f
, x U, k = 1, n.
(x) = 0
xk
Fy (x; f (x))
/ Demonstratia urmeaza aceleasi etape cu cea din teorema precedenta. .
(6.4)
82
CAPITOLUL 6. FUNCT
6.2
Functii definite implicit de un sistem de ecuatii
Fie data ecuatia vectoriala

F(x; y) = 0,
(6.5)
n care x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , ym ) si F = (F1 , F2 , . . . , Fm ) este o functie

vectoriala definita pe o multime E Rn+m .
Definitia 6.4 O functie y = f (x) definita pe o multime A Rn se numeste solutie
a ecuatiei (6.5) pe multimea A dac
a F(x; f (x)) = 0, pentru orice x A, pentru care
(x; f (x)) E.
Ecuatia vectoriala (6.5) este echivalenta cu sistemul
Fi (x1 , x2 , . . . , xn ; y1 , y2 , . . . , ym ) = 0, i = 1, m,
(6.6)
iar egalitatea y = f (x) este echivalenta cu yi = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, m.

Definitia 6.5 Numim determinant functional sau jacobianul functiilor F1 , F2 , . . . , Fm n
raport cu variabilele y1 , y2 , . . . , ym , determinantul ce are drept elemente derivatele partiale
ale functiilor Fi n raport cu variabilele yj , i, j = 1, m, adica

F1 F1 . . . F1
y1 y2
ym

F2
F2
F2
D(F1 , F2 , . . . , Fm ) y1 y2 . . . y

m
=
.
... ... ... ...
D(y1 , y2 , . . . , ym )
Fm Fm

m
y1 y2 . . . F

ym
Teoremele precedente pot fi extinse si la acest caz. Dam, fara demonstratie aceasta
teorema.
Teorema 6.3 Fie F : E Rm , unde E Rn+m este o multime deschisa si (x0 ; y0 )
E. Daca:
F C 1 (E), F(x0 ; y0 ) = 0,
D(F1 , F2 , . . . , Fm )
(x0 ; y0 ) 6= 0,
D(y1 , y2 , . . . , ym )
atunci exista o vecinatate U a lui x0 , o vecinatate V a lui y0 si o functie f : U V ,

y = f (x), f C 1 (U ) a.. F(x; f (x)) = 0, pentru orice x U , f (x0 ) = y0 si pentru
fiecare k = 1, n, derivatele functiilor f1 , f2 , . . . , fm n raport cu variabila xk sunt solutii
ale sistemului algebric liniar
m
X
Fi
j=1
yj
(x; f (x))
fj
Fi
(x) +
(x; f (x)) = 0,
xk
xk
Exemplul 6.3 Sistemul

F (x, y; u, v) = u + v x y = 0,
G(x, y; u, v) = xu + yv 1 = 0,
i = 1, m.
(6.7)
PUNCTUALE. DERIVAREA FUNCT

6.3. TRANSFORMARI
IILOR INVERSE
83
pentru x 6= y, defineste pe u si v ca functii de x si y. Pentru a calcula derivatele partiale

ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y), derivam cele doua ecuatii n raport cu x si apoi
cu y. Se obtin sistemele liniare

ux + vx = 1,
uy + vy = 1,
xux + yvx = u,
xuy + yvy = v,
al caror determinant este

D(F, G) 1 1
= y x 6= 0.
=
x y
D(u, v)
Aplicand regula lui Cramer se obtine
ux =
6.3
y+u
x+u
y+v
x+v
, vx =
, uy =
, vy =
.
yx
yx
yx
yx
Transform
ari punctuale. Derivarea functiilor inverse
Numim transformare punctuala pe Rn orice functie f : E F ,

y = f (x),
(6.8)
n care E Rn , F = f (E) Rn , sau pe componente

yi = fi (x1 , x2 , . . . , xn ), i = 1, n.
(6.9)
Definitia 6.6 Spunem ca transformarea punctuala f este o transformare regulata n

punctul x0 E dac
a exista si sunt continue toate derivatele partiale fi /xk , i, k = 1, n,
pe o vecin
atate a lui x0 si
J(x0 ) =
D(f1 , f2 , . . . , fn )
(x0 ) 6= 0.
D(x1 , x2 , . . . , xn )
O transformare regulata n punctul x0 este diferentiabila si deci continua n x0 . Jacobianul J(x) al unei transformari regulate ntr-o vecinatate a punctului x0 pastreaza
semn constant pe acea vecinatate.
Teorema 6.4 Daca transformarea f este regulat
a n punctul x0 E si y0 = f (x0 ),
atate U E a lui x0 si o vecin
atate V F a lui y0 a.. restrictia
transform
arii f la vecin
atatea U , adica functia f : U V , este o bijectie a lui U pe V ,
deci inversabila pe U si inversa sa, aplicatia g : V U ,
x = g(y), deci xk = gk (y1 , y2 , . . . , yn ), k = 1, n,
84
CAPITOLUL 6. FUNCT
satisface conditia g(y0 ) = x0 si este o transformare regulat

a n y0 .
Pentru fiecare j = 1, n, derivatele partiale gk /yj (y0 ), k = 1, n, sunt solutiile sistemelor algebrice liniare
n
X
fi
gk
(6.10)
(x0 )
(y0 ) = ij ,
xk
yj
k=1
iar jacobianul transform
arii inverse este
D(g1 , g2 , . . . , gn )
1
(y0 ) =
.
D(y1 , y2 , . . . , yn )
J(x0 )
(6.11)
/ Aplicam teorema functiilor definite implicit ecuatiei vectoriale n necunoscuta x:

F(x; y) = f (x) y = 0.
Asadar, exista vecinatatile V a lui y0 , U a lui x0 si functia g : V U , x = g(y),
satisfacand conditiilor g(y0 ) = x0 si F(g(y); y) = 0, adica f (g(y)) = y, pentru orice y
V , sau pe componente
fi (g1 (y1 , y2 , . . . , yn ), g2 (y1 , y2 , . . . , yn ), . . . , gn (y1 , y2 , . . . , yn )) = yi , i = 1, n.
(6.12)
Aceasta nseamna ca restrictia lui f la U este bijectiva si g este inversa acestei restrictii.
Conform aceleiasi teoreme, functia g este diferentiabila n y0 . Aplicand teorema de
derivare a functiilor compuse, derivand partial membru cu membru identitatile (6.12) n
raport cu yj n punctul y0 , obtinem sistemele liniare (6.10). Toate aceste sisteme au ca
determinant J(x0 ) 6= 0, deci admit solutie unica. Matriceal, egalitatile (6.10) exprima
faptul ca produsul a doua matrice patratice de ordinul n este egal cu matricea unitate.
Luand determinantii ambilor membri deducem
D(f1 , f2 , . . . , fn )
D(g1 , g2 , . . . , gn )
(x0 )
(y0 ) = 1,
D(x1 , x2 , . . . , xn )
D(y1 , y2 , . . . , yn )
de unde (6.11).
Exemplul 6.4 Fie (x, y) coordonatele unui punct din R2 . Numim coordonate polare
ale acestui punct perechea (r, ), cu r [0, ), [0, 2), legat
a de perechea (x, y) prin
x = r cos , y = r sin ,
(6.13)
relatii care definesc o transformare punctuala n R2 . Determinantul functional al transformarii este

D(x, y) cos r sin
= r.
=
r cos
D(r, ) sin
Deci n orice punct cu exceptia originii, transformarea (6.13) este regulat
a si inversa ei
este
p
y
r = x2 + y 2 , tg = .
x
SI INDEPENDENT
FUNCT
6.4. DEPENDENT
A
A
IONALA
85
Exemplul 6.5 Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R3 . Numim coordonate cilindrice ale acestui punct tripletul (r, , z), cu r [0, ), [0, 2), z (, ), legat
de (x, y, z) prin
x = r cos , y = r sin , z = z,
(6.14)

cos r sin 0

D(x, y, z)
r cos 0 = r.
= sin
D(r, , z)
0
0 1
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz, transformarea (6.14) este regulat
a.
Exemplul 6.6 Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R3 . Numim coordonate sferice
ale acestui punct tripletul (r, , ), cu r [0, ), [0, ], [0, 2], legat de (x, y, z)
prin
x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos ,
(6.15)

sin cos r cos cos r sin sin

D(x, y, z)
r sin cos = r2 sin .
= sin sin r cos sin
D(r, , )
cos
r sin
0
a.
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz, transformarea (6.15) este regulat
6.4
Dependent
a si independent
a functional
a
Fie functiile f , f1 , f2 , . . . , fm : D R, D Rn .
Spunem ca functia f depinde de functiile f1 , f2 , . . . , fm pe D, daca exista o functie
F : E R, E Rm , a..
f (x) = F (f1 (x), f2 (x), . . . , fm (x)), x D.
Definitia 6.7 Sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } se numeste functional dependent pe
D dac
a cel putin una din functiile sistemului depinde de celelalte.
Sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } se numeste functional independent pe D daca nici
una din functiile sistemului nu depinde de celelalte.
Teorema 6.5 Daca sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } este functional dependent pe D
si functiile f1 , f2 , . . . , fm sunt diferentiabile pe D, atunci

fi
(x) < m, x D.
rg
xk
86
CAPITOLUL 6. FUNCT
/ Deoarece sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } este functional dependent pe D, cel

putin una din functiile sistemului, fie aceasta fm , depinde de celelalte. Prin urmare,
avem
fm (x) = F (f1 (x), f2 (x), . . . , fm1 (x)), x D,
unde F este o functie diferentiabila. Derivand n raport cu xi relatia precedenta, obtinem
m1
X F
fk
fm
=
(f1 (x), f2 (x), . . . , fm1 (x))
(x), i = 1, n,
xi
yk
xi
k=1
care arata ca linia m a matricei (fi /xk ) este o combinatie liniara de celelalte m 1
linii ale ei si deci

fi
rg
(x) m 1 < m, x D. .
xk
Consecinta 6.1 Dac
a ntr-un punct x0 D avem

fi
rg
(x0 ) = m,
xk
atunci sistemul de functii {f1 , f2 , . . . , fm } este functional independent pe D.
Mai general, daca functiile f1 , f2 , . . . , fm sunt diferentiabile pe D si

fi
rg
(x0 ) = r m,
xk
atunci exista o vecinatate V a punctului x0 pe care r dintre functiile f1 , f2 , . . . , fm sunt
functional independente.
Exemplul 6.7 Functiile f1 (x, y) = x y, f2 (x, y) = xy si f3 (x, y) = x2 + y 2 sunt
functional dependente deoarece f3 = f12 + 2f2 .
6.5
Schimb
ari de variabile
Rezolvarea multor probleme de analiza matematica n care sunt implicate expresii ce

contin functii de una sau mai multe variabile si derivate ale acestora devine uneori mai
simpla daca se efectueaza o schimbare a variabilelor independente sau chiar a functiilor.
In cele ce urmeaza vom analiza modul cum se modifica aceste expresii la schimbarea
variabilelor.
6.5.1
Schimbarea variabilelor independente
Cazul functiilor de o variabil

a
Fie data functia y = y(x), x E, E R, de n ori derivabila pe E, si fie expresia

dy d2 y
F x, y, , 2 , . . . .
dx dx
DE VARIABILE
6.5. SCHIMBARI
87
Fie nca x = (t), t I R, o transformare regulata pe I, deci cu 0 (t) 6= 0 pe

I. Presupunem ca este de n ori derivabila pe I. Efectuand schimbarea de variabila
x = (t), y devine o functie de t: y = y((t)) = f (t), iar expresia F ia forma

dy d2 y
G t, y, , 2 , . . . .
dt dt
Este deci necesar sa calculam derivatele functiei y n raport cu x n functie de derivatele
sale n raport cu t. Dupa regula de derivare a functiilor compuse, avem
dy
dy dx
dy
dy
1 dy
=
= 0 (t) , de unde,
= 0
.
dt
dx dt
dx
dx
(t) dt
Inlocuind aici pe y prin dy/dx obtinem

1 dy
d dy
1 d
1
d2 y
dy
d2 y
0
00
=
= 0
= 03
(t) 2 (t)
.
dx2
dx dx
(t) dt 0 (t) dt
(t)
dt
dt
In mod asemanator se obtin derivatele de ordin superior.
Cazul functiilor de dou
a variabile
Fie data functia z = z(x, y), (x, y) E, E R2 , de n ori derivabila pe E, si fie expresia

z z 2 z 2 z 2 z
F x, y, z, , , 2 ,
,
,... .
x y x xy y 2
Fie nca x = (u, v), y = (u, v), (u, v) D R2 , o transformare regulata pe D,
deci cu D(,)
6= 0 pe D. Presupunem ca si sunt de n ori diferentiabile pe D.
D(u,v)
Efectuand schimbarea de variabile x = (u, v), y = (u, v), z devine o functie de u si v:
z = z((u, v), (u, v)) = f (u, v), iar expresia F ia forma

z z 2 z 2 z 2 z
G u, v, z, , , 2 ,
,
,... .
u v u uv v 2
Este deci necesar sa calculam derivatele partiale ale functiei z n raport cu x si y n
functie de derivatele sale partiale n raport cu u si v. Dupa regula de derivare a functiilor
compuse, avem
z 0 z
z 0
z 0
z 0
z
=
u +
u ,
=
v +
,
u
x
y
v
x
y v
de unde
z
=
x
1
D(,)
D(u,v)
z
v0
z
u0
z
=
,
y
1
D(,)
D(u,v)
z
0v
z
0u

.
Inlocuind aici z prin z/x si z/y obtinem derivatele partiale de ordinul doi etc.
88
CAPITOLUL 6. FUNCT
Exemplul 6.8 Functia z = z(x, y) satisface ecuatia

z =
2z 2z
+
= 0.
x2 y 2
Prin trecere la coordonatele polare (r, ): x = r cos , y = r sin , z devine o functie de r

si si satisface ecuatia
2z
1 2 z 1 z
z = 2 + 2 2 +
= 0.
r
r
r r
6.5.2
Schimb
ari de variabile independente si functii
Cazul functiilor de o variabil

a
Fie data functia y = y(x), x E, E R, de n ori derivabila pe E, si fie expresia

dy d2 y
F x, y, , 2 , . . . .
dx dx
Fie nca x = (u, v), y = (u, v), (u, v) D R2 , o transformare regulata pe D.
Presupunem ca si sunt de n ori diferentiabile pe D. Efectuand schimbarea de
variabile x = (u, v), y = (u, v), y = y(x) devine (u, v) = y((u, v)), care defineste o
functie v = v(u), iar expresia F ia forma

dv d2 v
G u, v, , 2 , . . . .
du du
Este deci necesar sa calculam derivatele functiei y n raport cu x n functie de derivatele
functiei v n raport cu u. Dupa regula de derivare a functiilor compuse, avem

dy
0
0 dv
0
0 dv
u + v
=
u + v
,
du
dx
du
de unde, pentru 0u + 0v (dv/du) 6= 0, obtinem
0 + v0
dy
= u0
dx
u + 0v
dv
du
.
dv
du
Printr-o noua derivare se obtine derivata de ordinul doi etc.

Cazul functiilor de dou
a variabile
Fie data functia z = z(x, y), (x, y) E, E R2 , de n ori derivabila pe E, si fie expresia

z z 2 z 2 z 2 z
,
,... .
F x, y, z, , , 2 ,
x y x xy y 2
Fie nca
x = (u, v, w), y = (u, v, w), z = (u, v, w),
(u, v, w) D R3 ,
DE VARIABILE
6.5. SCHIMBARI
89
o transformare regulata pe D. Presupunem ca , si sunt de n ori diferentiabile pe

D. Efectuand schimbarea de variabile x = (u, v, w), y = (u, v, w), z = (u, v, w), z =
z(x, y) devine (u, v, w) = z((u, v, w), (u, v, w)), care defineste o functie w = w(u, v),
iar expresia F ia forma

w w 2 w 2 w 2 w
G u, v, w,
,
,
,
,
,... .
u v u2 uv v 2
Este deci necesar sa calculam derivatele partiale ale functiei z n raport cu x si y n
functie de derivatele partiale ale functiei w n raport cu u si v. Dupa regula de derivare
a functiilor compuse, avem

z
z
0
0 w
0
0 w
0
0 w
u + w
u + w
+
u + w
,
=
u
x
u
y
u

z
z
0
0 w
0
0 w
0
0 w
v + w
=
v + w
+
v + w
.
v
x
v
y
v
Prin rezolvarea acestui sistem se obtin derivatele z/x si z/y. Printr-o noua derivare
a sistemului precedent obtinem derivatele de ordinul doi etc.
90
CAPITOLUL 6. FUNCT
Capitolul 7
EXTREME PENTRU FUNCT
II
DE MAI MULTE VARIABILE
7.1
Puncte de extrem pentru functii de mai multe

variabile
Fie f : E R, E Rn .
Definitia 7.1 Punctul x0 E se numeste punct de extrem local sau relativ al functiei f
daca exista o vecin
atate V a lui x0 a.. diferenta f (x) f (x0 ) s
a pastreze semn constant
pentru orice x V E. Daca:
f (x) f (x0 ) 0, x V E, x0 este punct de maxim local,
f (x) f (x0 ) 0, x V E, x0 este punct de minim local.
Daca diferenta f (x) f (x0 ) pastreaza semn constant pentru orice x E, atunci x0 se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
local. Reciproca nu este adevarata.
Teorema 7.1 (Teorema lui Fermat) Daca x0 este punct de extrem pentru functia f
si f are toate derivatele partiale n x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ), atunci
f 0 0
(x , x , . . . , x0n ) = 0, i = 1, n.
xi 1 2
(7.1)
/ Fie Fi (t) = f (x01 , . . . , x0i1 , x0i + t, x0i+1 , . . . , x0n ), i = 1, n. Daca x0 este punct de
extrem pentru functia f , atunci diferenta f (x) f (x0 ) pastreza semn constant, deci si
Fi (t) Fi (0) pastreza semn constant, ca atare t = 0 este punct de extrem pentru Fi . In
consecinta, conform teoremei lui Fermat, Fi0 (0) = 0, i = 1, n, ceea ce implica (7.1). B
Teorema lui Fermat precizeaza conditii necesare de extrem.
91
92
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCT

Un punct x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) E pentru care are loc (7.1), adica o solutie a
sistemului
f
(x1 , x2 , . . . , xn ) = 0, i = 1, n
(7.2)
xi
se numeste punct stationar sau punct critic al functiei f .
Teorema lui Fermat afirma ca punctele de extrem ale unei functii sunt puncte stationare. Reciproca afirmatiei nu este adevarata. De exemplu, originea este punct stationar
pentru functia f (x, y) = x2 y 2 , deoarece fx0 (0, 0) = 0 si fy0 (0, 0) = 0, dar nu este punct
de extrem deoarece f (x, y) f (0, 0) = x2 y 2 nu are semn constant n nici o vecinatate
a originii.
Un punct stationar care nu este punct de extrem se numeste punct sa.
Daca f este diferentiabila n x0 , punct de extrem pentru f , atunci df (x0 ) = 0.
Teorema care urmeaza pune n evidenta conditii suficiente ca un punct stationar sa
fie punct de extrem.
Sa presupunem ca f are derivate partiale de ordinul doi n punctul x0 . Notam cu

A11 A12 . . . A1p

A21 A22 . . . A2p
2f
, p = 1, n.
Aij =
(x0 ), i, j = 1, n, p =

xi xj
... ... ... ...
Ap1 Ap2 . . . App
Teorema 7.2 Fie f : E R, E Rn , f C 2 (E) si x0 un punct stationar al functiei
f , interior lui E. Atunci:
1. daca p > 0, p = 1, n, x0 este punct de minim,
2. daca (1)p p > 0, p = 1, n, x0 este punct de maxim,
3. daca rg (Aij ) = r < n si p > 0 (respectiv (1)p p > 0), p = 1, r, nu putem
decide asupra naturii punctului x0 cu ajutorul derivatelor partiale de ordinul doi,
4. daca p nu sunt nici n unul din cazurile precedente, x0 nu este punct de extrem.
/ Presupunem ca f este o functie de doua variabile f (x, y) si (x0 , y0 ) fiind un punct
stationar al acesteia, notam
A=
2f
2f
2f
(x
,
y
),
B
=
(x
,
y
),
C
=
(x0 , y0 ).
0 0
0 0
x2
xy
y 2
Avem de demonstrat ca:

1. daca 1 = A > 0 si 2 = AC B 2 > 0, (x0 , y0 ) este punct de minim,
2. daca 1 = A < 0 si 2 = AC B 2 > 0, (x0 , y0 ) este punct de maxim,
3. daca 2 = AC B 2 = 0, nu putem decide asupra naturii punctului (x0 , y0 ) cu
ajutorul derivatelor partiale de ordinul doi,
4. daca 2 = AC B 2 < 0, (x0 , y0 ) nu este punct de extrem.
Scriem formula lui Taylor de ordinul ntai. Deoarece (x0 , y0 ) este un punct stationar
f
(x0 , y0 ) = 0,
x
f
(x0 , y0 ) = 0
y
7.1. PUNCTE DE EXTREM PENTRU FUNCT

II DE MAI MULTE VARIABILE 93
si notand x x0 = h, y y0 = k, avem

2f
1 2f
2f
2
2
f (x, y) f (x0 , y0 ) =
(, ) h + 2
(, ) hk + 2 (, ) k =
2! x2
xy
y

1 1
1 2
AC B 2 2
2
2
=
A h + 2B hk + C k + (h, k)
(A h + B k) +
k + (h, k) ,
2!
2! A
A
n care (h, k) 0 cand h 0, k 0, derivatele partiale de ordinul doi fiind continue.
Rezulta ca exista o vecinatate a punctului (x0 , y0 ) n care semnul diferentei f (x, y)
f (x0 , y0 ) este dat de diferentiala a doua n (x0 , y0 ): d2 f (x0 , y0 ) = A h2 + 2B hk + C k 2 .
1. Deoarece A > 0 si AC B 2 > 0, trinomul n h/k, A (h/k)2 + 2B h/k + C, admite
un minim
AC B 2
2
m=
=
> 0,
A
1
Fie V o vecinatate a lui (x0 , y0 ) n care
|(h,k)|
k2
m. Pentru orice (x, y) V , putem scrie
1
f (x, y) f (x0 , y0 ) [mk 2 + (h, k)] 0.
2
Deci (x0 , y0 ) este un punct de minim. Cazul 2. se trateaza n mod asemanator.
3. Daca B 2 AC = 0 si A 6= 0, atunci
d2 f (x0 , y0 ) =
1
(A h + B k)2 ,
A
iar daca A = 0, d2 f (x0 , y0 ) = C k 2 , de unde deducem ca d2 f (x0 , y0 ) = 0 n punctele

dreptei A h + B k = 0, respectiv k = 0. Deci nu putem decide asupra naturii punctului
(x0 , y0 ) cu ajutorul derivatelor partiale de ordinul doi.
4. Daca B 2 AC > 0, atunci d2 f (x0 , y0 ) nu pastreaza semn constant n nici o
vecinatate a punctului (x0 , y0 ). B
Exemplul 7.1 S
a determinam punctele de extrem ale functiei f (x, y) = x3 + 3xy 2
15x 12y, (x, y) R2 .
Punctele stationare sunt solutiile sistemului
f
f
= 3(x2 + y 2 5) = 0,
= 6(xy 2) = 0,
x
y
adica: (2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2). Derivatele de ordinul doi sunt
2f
2f
2f
=
6x,
=
6y,
= 6x.
x2
xy
y 2
punctul (2, 1), 1 = 12 > 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f (2, 1) =
In
punctul (2, 1), 1 = 12 < 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de
28. In
punctele (1, 2), (1, 2), 2 = 108 < 0. Nu sunt puncte
maxim, f (2, 1) = 28. In
de extrem.
94

7.2
Extreme pentru functii definite implicit
Teorema 7.3 Fie f : E R, E Rn , y = f (x), o functie definita implicit de ecuatia

F (x; y) = 0.
(7.3)
Punctul x0 E este punct stationar al functiei f d.d. punctul (x0 , y0 ), cu y0 = f (x0 ),

este solutie a sistemului
/ Deoarece
F
(x; y) = 0, F (x; y) = 0, i = 1, n,
xi
(7.4)
F
F
f
(x; y) +
(x) = 0, cu y = f (x),
(x; y)
xi
y
xi
(7.5)
rezulta ca f /xi (x0 ) = 0, i = 1, n, d.d. punctul (x0 , y0 ) este solutie a sistemului (7.4).
.
Pentru a determina punctele de extrem ale functiei f definita implicit de ecuatia (7.3),
se rezolva sistemul (7.4) de n + 1 ecuatii n necunoscutele x1 , x2 , . . . , xn , y.
Daca (x0 , y0 ) este o solutie a sistemului (7.4), atunci x0 este un punct stationar al
functiei f si y0 = f (x0 ).
Pentru a vedea care dintre punctele stationare ale functiei f sunt puncte de extrem,
sa presupunem ca F este de doua ori diferentiabila pe E.
Derivand (7.5) n raport cu xj , obtinem
2F
2 F f
F 2 f
2 F f
2 F f f
+
+
+
+
= 0.
xi xj xj y xi
y xi xj xi y xj
y 2 xi xj
Daca x0 este un punct stationar pentru f , atunci f /xi (x0 ) = 0 si din relatia
precedenta rezulta
Aij =
2F
2f
1
(x0 ) = F
(x0 ; y0 ).
xi xj
x
x
(x
;
y
)
i
j
0
0
y
Aplicand acum Teorema 7.2, putem stabili natura punctului stationar x0 . .
7.3
Extreme conditionate
In practica apar uneori si probleme care nu se pot ncadra n teoria prezentata pana
aici. De exemplu: sa se determine aria maxima a unui dreptunghi daca perimetrul sau are
o valoare constanta, sau sa se determine volumul maxim al unui paralelipiped daca suma
muchiilor sale si aria totala au valori constante. In aceste probleme se cere determinarea
valorilor extreme ale unei functii de mai multe variabile, daca acestea satisfac un numar
de conditii date.
7.3. EXTREME CONDIT

IONATE
95
Fie F : E R, E Rn , n 2, y = F (x1 , x2 , . . . , xn ), o functie reala si

Gj (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0, j = 1, m,
(7.6)
un sistem de m < n ecuatii, functiile Gj : E R fiind functional independente pe E.

Definitia 7.2 Punctul x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ) E se numeste punct de extrem al functiei
F conditionat de sistemul (7.6) daca este punct de extrem pentru F si solutie a sistemului
(7.6).
Deoarece, n acest caz, se cauta extremele functiei F pe multimea punctelor x E
ale caror coordonate x1 , x2 , . . . , xn sunt legate ntre ele prin cele m ecuatii (7.6) (legaturi
ntre variabilele x1 , x2 , . . . , xn ), extremele conditionate se mai numesc extreme cu legaturi.
Extremele functiei F definite n paragraful precedent le vom numi extreme libere sau
extreme neconditionate.
Un punct de extrem conditionat este un punct de extrem liber, dar nu orice punct de
extrem liber este punct de extrem conditionat.
Problema determinarii extremelor functiei F , conditionate de sistemul (7.6) se poate
reduce la o problema de extrem liber prin introducerea functiei lui Lagrange:
L(x; ) = F (x) + 1 G1 (x) + 2 G2 (x) + + m Gm (x),
(x; ) E Rm ,
cu = (1 , 2 , . . . , m ). Scalarii 1 , 2 , . . . , m se numesc multiplicatorii lui Lagrange.

Sa observam ca functiile F si L iau aceleasi valori n toate punctele care satisfac
sistemul (7.6).
Teorema 7.4 Fie x0 un punct de extrem al functiei F conditionat de sistemul (7.6).
Daca functiile F si Gi , i = 1, m, sunt de clasa C 1 pe E si

Gi
rg
(x0 ) = m,
(7.7)
xj
atunci exista 0 = (01 , 02 , . . . , 0m ) Rm a.. punctul (x0 ; 0 ) E Rm sa fie punct
stationar al functiei L(x, ), adica solutie a sistemului de n + m ecuatii
G1
Gm
L
F
(x; ) =
(x) + 1
(x) + + m
(x) = 0, i = 1, n,
xi
xi
xi
xi
L
(x; ) = Gj (x) = 0,
j
(7.8)
j = 1, m
n n + m necunoscute x1 , x2 , . . . , xn ; 1 , 2 , . . . , m .
/ Presupunem m = 1. Sistemul (7.6) se reduce atunci la ecuatia
G(x1 , x2 , . . . , xn1 ; xn ) = 0, cu
G
(x0 ) 6= 0,
xn
G(x01 , x02 , . . . , x0n1 ; x0n ) = 0.
Conform teoremei functiilor definite implicit, exista functia xn = g(x1 , x2 , . . . , xn1 ),

definita ntr-o vecinatate a punctului (x01 , x02 , . . . , x0n1 ) a.. g(x01 , x02 , . . . , x0n1 ) = x0n si
G(x1 , x2 , . . . , xn1 ; g(x1 , x2 , . . . , xn1 )) = 0.
96

Inlocuind n F (x1 , x2 , . . . , xn ) pe xn , obtinem functia

f (x1 , x2 , . . . , xn1 ) = F (x1 , x2 , . . . , xn1 ; g(x1 , x2 , . . . , xn1 )),
pentru care x00 = (x01 , x02 , . . . , x0n1 ) este un extrem liber, deci
f 0
(x ) = 0,
xj 0
j = 1, n 1,
de unde, tinand seama de definitia lui f deducem

F
g 0
F
(x0 ) +
(x0 )
(x ) = 0,
xj
xn
xj 0
j = 1, n 1,
n care derivatele functiei g se obtin din

G
g 0
G
(x0 ) +
(x0 )
(x ) = 0,
xj
xn
xj 0
j = 1, n 1.
Prin eliminarea derivatelor functiei g, conditiile de extrem pentru functia f se pot scrie
sub forma
F
F
(x0 )
(x0 )
xj
n
G
= 0 , j = 1, n 1.
= x
G
(x
)
(x
)
0
0
xj
xn
De aici deducem
L
F
G
(x0 ; 0 ) =
(x0 ) + 0
(x0 ) = 0, j = 1, n.
xj
xj
xj
Orice solutie (x0 ; 0 ) a sistemului (7.8) se numeste punct stationar al functiei lui
Lagrange, iar x0 punct stationar conditionat al functiei F . Punctele de extrem conditionat
ale functiei F se gasesc printre punctele stationare conditionate.
Pentru a stabili care dintre punctele stationare conditionate ale functiei F sunt puncte
de extrem conditionat, vom da n continuare conditii suficiente de extrem conditionat.
Sa presupunem ca functiile F si Gj , i = 1, m, sunt de clasa C 2 pe E si fie (x0 ; 0 )
un punct stationar al functiei lui Lagrange. Punctul stationar conditionat x0 este punct
de extrem conditionat pentru functia F daca diferenta F (x) F (x0 ) pastreaza semn
constant pentru orice x, solutie a sistemului (7.6), dintr-o vecinatate a punctului x0 .
Notam cu (x) = L(x; 0 ). Sa observam ca pentru orice solutie a sistemului (7.6)
F (x) F (x0 ) = (x) (x0 ). Deoarece d(x0 ) = 0, semnul diferentei (x) (x0 ),
ntr-o vecinatate a punctului x0 este dat de diferentiala a doua
n
X
2
d (x0 ) =
(x0 ) dxi dxj ,
xi xj
i,j=1
2
n care nsa diferentialele dxi nu sunt independente. Intr-adevar, diferentiind sistemul

(7.6) n x0 , avem
Gj
Gj
Gj
(x0 ) dx1 +
(x0 ) dx2 + +
(x0 ) dxn = 0,
x1
x2
xn
j = 1, m,
7.3. EXTREME CONDIT

IONATE
97
care este un sistem algebric liniar de m ecuatii cu n necunoscute: dx1 , dx2 , . . . , dxn . In
ipoteza (7.7), putem exprima m dintre diferentialele dxi , de exemplu, primele m n functie
de celelalte n m. Inlocuindu-le n expresia lui d2 (x0 ), obtinem
2
d (x0 ) =
nm
X
Aij dxm+i dxm+j .
i,j=1
Cu Aij astfel determinati se aplica Teorema 7.2, care precizeaza conditii suficiente de
extrem.
Exemplul 7.2 S
a se gaseasc
a valorile extreme ale formei patratice:
F (x) =
n
X
aij xi xj ,
(7.9)
x2i 1 = 0.
(7.10)
i,j=1
cu conditia,
G (x) =
n
X
i=1
Functia lui Lagrange este:

L (x, ) = F (x) G (x) =
n
X
aij xi xj
i,j=1
n
X
!
x2i 1 .
i=1
Punctele stationare ale functiei lui Lagrange sunt solutiile sistemului:

n
X
aij xj xi = 0, i = 1, n,
j=1
n
X
x2i 1 = 0.
(7.11)
i=1
Primele n ecuatii se mai pot scrie sub forma:

n
X
(aij ij ) xj = 0, i = 1, n,
(7.12)
j=1
unde ij sunt simbolurile lui Kronecker.

Sistemul liniar si omogen (7.12) nu poate avea solutia banala deoarece aceasta nu
verifica ultima ecuatie (7.11). Prin urmare este solutie a ecuatiei

a11 a12 a1n

a21
a
a
22
2n
= 0,

an1
an2 ann
adica este o valoare proprie a matricei simetrice
A = ||aij ||. Fie k , k = 1, n, valorile

k
k
k
proprii ale matricei A si xk = x1 , x2 , . . . , xn , k = 1, n, vectorii proprii corespunzatori.
Deci (xk , k ), k = 1, n, sunt solutiile sistemului (7.12) si xk sunt punctele stationare. Din
98

ultima ecuatie (7.11) deducem ca ||xk ||2 = 1. Sa calculam F (xk ). Deoarece xk verifica
primele n ecuatii (7.11), avem
n
X
aij xkj = k xki , i, k = 1, n.
j=1
Inmultind cu xki si sumand dupa i de la 1 la n, obtinem F (xk ) = k . Functia F , fiind

n
P
P
P
continua pe sfera
de ecuatie
x2i = 1, si atinge marginile pe
si acestea sunt:
i=1
M = sup
F (x) = max k , m = inf
P F (x) = min k .
P
k
Capitolul 8
S
IRURI S
I SERII DE FUNCT
II
8.1
8.1.1
S
iruri de functii reale
S
iruri de functii. Multimea de convergent
a
Fie E R si F(E, R) multimea functiilor definite pe E cu valori n R. Un sir (fn )nN ,

cu fn F(E, R) se numeste sir de functii reale.
Definitia 8.1 Un punct x0 E se numeste punct de convergenta al sirului de functii
(fn ) daca sirul numeric (fn (x0 )) este convergent.
Multimea punctelor de convergnta ale sirului de functii (fn ) se numeste multimea de
convergent
a a sirului (fn ).
Exemplul 8.1 Sirul de functii (fn ), cu fn =
R.
8.1.2
sin x
,
n2 +1
x R, are multimea de convergent

a
Functia limit
a a unui sir de functii
Fie (fn ) un sir de functii definite pe E si A E multimea de convergenta a sirului.

Functia f : A R, definita prin
f (x) = lim fn (x), x A,
n
se numeste functia limita pe multimea A a sirului (fn ).

2 2
+1
Exemplul 8.2 Sirul de functii fn (x) = nnx2 +1
, x R, are multimea de convergenta R
si pentru orice x R, functia limita a sirului este f (x) = x2 .
99
100
CAPITOLUL 8. SIRURI SI SERII DE FUNCT

II
8.1.3
Convergenta simpl
a
Fie (fn ) un sir de functii pe E R.

Definitia 8.2 Spunem ca sirul de functii (fn ) este simplu (punctual) convergent pe E
catre functia f , daca
x E, > 0, N (, x) N pentru care |fn (x) f (x)| < , n > N.
(8.1)
Din definitie rezulta ca numarul N depinde atat de cat si de x.

2
x
, x R, este simplu convergent pe R c
atre
Exemplul 8.3 Sirul de functii fn (x) = n+1
f (x) = 0.
2
x2
Intr-adev
ar, n+1
< d.d. n > x . Deci
( h 2 i
x
, < x2 ,
N (, x) =
0,
x2 .
8.1.4
Convergenta uniform
a
Definitia 8.3 Spunem ca sirul de functii (fn ) este uniform convergent pe E catre functia
f daca
> 0, N () N pentru care |fn (x) f (x)| < , n > N, x E.
(8.2)
In definitia uniformei convergente, numarul N depinde numai de si este acelasi
pentru orice x E.
Un sir de functii uniform convergent este si simplu convergent. Reciproca nu este, n
general, adevarata.
nx
, x [0, ], este uniform convergent catre
Exemplul 8.4 Sirul de functii fn (x) = cos
n2 +1
f (x) = 0.
nx
< dac
Intr-adev
ar, cos
a n21+1 < , adica d.d. n2 > 1
. Deci
n2 +1
( q
1
, < 1,
N () =
0,
1.
Un criteriu de convergenta uniforma este dat de teorema care urmeaza.

Teorema 8.1 Sirul de functii (fn ) definite pe E converge uniform pe E la functia f
daca exista un sir (an ) de numere pozitive, convergent catre zero, a..
n N, |fn (x) f (x)| an , x E.
/ Deoarece sirul (an ) are limita 0,
> 0, N () pentru care an < , n > N.
Prin urmare, |fn (x) f (x)| < , n > N , x E, deci (fn ) este uniform convergent pe
R catre f (x) = 0. .
Exemplul 8.5 Sirul de functii fn (x) =
pe R c
atre f (x) = 0.
Intr-adev
ar, sin nx 1 0.
n
sin nx
,
n
x R cu > 0, este uniform convergent
8.1. SIRURI DE FUNCT

II REALE
8.1.5
101
Propriet
ati ale sirurilor uniform convergente
In legatura cu sirurile de functii uniform convergente vom demonstra trei teoreme privind
continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea functiei limita.
Teorema 8.2 Fie (fn ) un sir de functii uniform convergente pe E la functia f . Daca
toate functiile fn sunt continue n punctul x0 E, atunci functia limita f este continu
a
n punctul x0 .
/ Deoarece sirul (fn ) este uniform convergent pe E, are loc (8.2) pentru orice x E.
In particular, avem si |fn (x0 ) f (x0 )| < .
Functia fn (x) fiind continua n punctul x0 , exista o vecinatate V a lui x0 a.. pentru
x V E sa avem |fn (x) fn (x0 )| < . Dar
|f (x) f (x0 )| |f (x) fn (x)| + |fn (x) fn (x0 )| + |fn (x0 ) f (x0 )| < 3,
pentru orice x V E, ceea ce dovedeste continuitatea functiei f n punctul x0 . .
Consecinta 8.1 Limita unui sir (fn ) de functii continue pe E, uniform convergent pe
E, este o functie continu
a pe E.
Exemplul 8.6 Sirul de functii fn (x) =
functia f (x) = x4 , x [0, 1].
n3 x4 +1
,
n3 +1
x [0, 1] este uniform convergent catre
Teorema 8.3 Fie (fn ) un sir de functii uniform convergente pe intervalul marginit I
E catre functia f . Daca toate functiile fn au derivate continue pe I si sirul de functii
(fn0 ), al derivatelor functiilor fn , este uniform convergent catre o functie g pe intervalul
I, atunci functia limita f este derivabila pe I si f 0 (x) = g(x), pentru orice x I.
/ Fie x0 I. Sa aratam ca f este derivabila n x0 si f 0 (x0 ) = g(x0 ).
Sirul de functii (fn0 ) fiind u.c. pe I la g, urmeaza ca sirul (fn0 (x0 )) este convergent,
deci
(a) > 0, N1 () N pentru care n > N1 , |fn0 (x0 ) g(x0 )| < , x0 I.
Functia fn (x), pentru orice n N, avand derivata continua n punctul x0 , exista o
vecinatate V a lui x0 a.. pentru > 0, ales mai sus, sa avem

fn (x) fn (x0 )
0
(b)
fn (x0 ) < , x V.
x x0
Pe de alta parte, pentru orice m, n N, putem scrie

fn (x) fn (x0 ) fm (x) fm (x0 ) (fn (x) fm (x)) (fn (x0 ) fm (x0 ))

=

=

x x0
x x0
x x0
0
()|,
= |fn0 () fm
102

II
cu cuprins ntre x0 si x, dupa cum rezulta aplicand teorema lui Lagrange functiei
fn (x) fm (x). Dar sirul (fn0 ()) este convergent, deci dupa criteriul general al lui Cauchy
pentru siruri, exista N2 () N a..
0
|fn0 () fm
()| < , n, m > N2 .
In consecinta, pentru orice x I, avem

fn (x) fn (x0 ) fm (x) fm (x0 )
< , n, m > N2 .

x x0
x x0
Facand aici m , rezulta

fn (x) fn (x0 ) f (x) f (x0 )

< , n > N2 .
(c)
x x0
x x0
Fie acum N = max{N1 , N2 }. Atunci, pentru orice n > N si orice x V , din (a), (b) si
(c), urmeaza

f (x) f (x0 )

g(x
)
0
x x0

f (x) f (x0 ) fn (x) fn (x0 ) fn (x) fn (x0 )
0
+
fn (x0 ) + |fn0 (x0 ) g(x0 )| < 3.

x x0
x x0
x x0
Prin urmare,
f (x) f (x0 )
= g(x0 ), x0 I.
lim
xx0
x x0
Deci f este derivabila pe I si f 0 (x) = g(x), pentru orice x I. .
Un sir (fn ) poate fi u.c. catre f , cu (fn ) si f derivabile, fara ca sirul (fn0 ) sa fie u.c.
2
Exemplul 8.7 Sirul fn (x) = sinn+1nx , x [0, ], este u.c. catre functia f (x) = 0.
n
sin 2nx nu
Functiile fn si f sunt derivabile pe [0, ], ns
a sirul derivatelor fn0 (x) = n+1
este convergent pe [0, ].
Intr-adev
ar, pentru x = /4 sirul fn0 (/4)) este divergent.
Teorema 8.4 Fie (fn ) un sir de functii uniform convergente pe intervalul [a, b] E
catre functia f . Daca toate functiile fn sunt continue pe [a, b], atunci
Z b
Z bh
Z b
i
lim
fn (x) dx =
lim fn (x) dx =
f (x) dx.
n
/ Sirul (fn ) fiind u.c. pe [a, b] catre functia f ,

> 0, N () pentru care |fn (x) f (x)| < , n > N, x [a, b].
Pe de alta parte, functiile fn (x) fiind continue, dupa Teorema 8.2, functia f (x) este
continua pe [a, b]. Deci putem scrie
Z b
Z b
Z b

|fn (x) f (x)| dx < (b a), n > N,
fn (x) dx
f (x) dx

a
deci
Z
lim
fn (x) dx =
a
f (x) dx. .
a
8.2. SERII DE FUNCT

II
8.2
8.2.1
103
Serii de functii
Serii de functii. Multimea de convergent
a
Fie fn F(E, R) un sir de functii reale si sn F (E, R) sirul definit prin

sn = f1 + f2 + + fn =
n
X
fk , n N.
k=1
Definitia 8.4 Perechea de siruri ((fn ), (sn )) se numeste serie de functii reale si se
noteaz
a
X
f1 + f2 + + fn + =
fn .
(8.3)
n=1
Sirul (sn ) se numeste sirul sumelor partiale ale seriei.

Definitia 8.5 Un punct x0 E se numeste punct de convergenta al seriei (8.3) daca se
P
fn (x0 ) este convergent
a. Multimea punctelor de convergent
a se numeste
ria numerica
n=1
multimea de convergenta a seriei de functii.

Multimea de convergenta a seriei de functii (8.3) coincide cu multimea de convergenta
a sirului de functii (sn ) a sumelor partiale ale seriei.
Exemplul 8.8 Dat sirul de functii fn (x) = xn , x R, n N, formam seria de functii
1 + x + x 2 + + xn + .
Deoarece sirul de functii sn (x) = 1+x+x2 + +xn1 este convergent pentru x (1, 1),
rezult
a ca seria este convergent
a pe (1, 1).
8.2.2
Convergenta simpl
a a unei serii de functii
Definitia 8.6 Spunem ca seria de functii
fn este simplu (punctual) convergenta pe
n=1
E c
atre functia f daca sirul sumelor sale partiale (sn ) este simplu convergent catre f pe
P
E. Functia f se numeste suma seriei
fn pe E.
n=1
Folosind definitia cu a convergentei sirului (sn ) la functia f pe E, avem urmatoarea

definitie echivalenta.
Definitia 8.7 Seria de functii
functia f daca
P
n=1
fn este simplu (punctual) convergenta pe E c

atre

n

X

fk (x) f (x) < , n > N. (8.4)
x E, > 0, N (, x) N pentru care

k=1
104

II
Exemplul 8.9 Seria de functii

f (x) =
1
,
1x
xn1 este simplu convergent

a pe (1, 1) la functia
n=1
deoarece

1 xn
1
|x|n

|sn (x) f (x)| =
=
0
1x
1 x 1 x
pentru |x| < 1.
8.2.3
Convergenta uniform
a a unei serii de functii
Definitia 8.8 Spunem ca seria de functii
fn este uniform convergenta pe E c

atre
n=1
functia f dac
a sirul sumelor sale partiale (sn ) este uniform convergent catre f pe E,
adica daca

n
X

fk (x) f (x) < , n > N, x E.

k=1
Un criteriu de uniforma convergenta este dat de urmatoarea teorema.

Teorema 8.5 (Criteriul lui Weierstrass) Seria de functii
vergent
a pe E catre functia f dac
a exista seria
fn este uniform con-
n=1
an de numere pozitive, convergent

a,
n=1
a..
n N, |fn (x)| an , x E.
/ Pentru orice p N avem
p

p
p
X
X
X

|sn+p (x) sn (x)| =
fn+k (x)
|fn+k (x)|
an+k ,

k=1
pentru orice n N si orice x E. Seria
k=1
P
n=1
k=1
an fiind convergenta,
p
X
an+k < , n > N, p N,
k=1
de unde rezulta
|sn+p (x) sn (x)| < , n > N, p N, x E,
adica sirul (sn ) este uniform convergent pe E, deci
P
n=1
fn este u.c. pe E. .
8.2. SERII DE FUNCT

II
8.2.4
105
Propriet
ati ale seriilor uniform convergente
In legatura cu seriile de functii uniform convergente vom demonstra trei teoreme privind
continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea functiei suma.
P
Teorema 8.6 Fie
fn o serie de functii uniform convergent
a pe E la functia f . Daca
n=1
toate functiile fn sunt continue pe E, atunci functia suma f este continu

a pe E.
/ Deoarece toate functiile fn sunt continue pe E, sumele partiale sn = f1 +f2 + +fn
sunt functii continue pe E. Conform Teoremei 8.2, de la siruri uniform convergente, limita
f este continua pe E. .
P
Teorema 8.7 Fie
a pe intervalul I E la
n=1
functia f . Daca toate functiile fn au derivate continue pe I si seria de functii
P
n=1
fn0
este uniform convergent

a catre o functie g pe intervalul I, atunci functia suma f este
0
derivabila pe I si f (x) = g(x), pentru orice x I.
P
fn este u.c. pe I la functia f . Sirul sumelor
/ Sirul sumelor partiale ale seriei
partiale ale seriei
n=1
n=1
fn0
este u.c. pe I la functia g. Conform Teoremei 8.3, de la siruri
de functii, functia f este derivabila si derivata sa este g. .
P
a pe intervalul [a, b] la
Teorema 8.8 Fie
n=1
functia f . Daca toate functiile fn sunt continue pe [a, b], atunci

Z b
Z b
Z b
Z b
f (x) dx =
f1 (x) dx +
f2 (x) dx + +
fn (x) dx + .
a
(8.5)
/ Deoarece functiile fn sunt continue pe [a, b], functiile sn = f1 + f2 + + fn sunt

functii continue pe [a, b], deci integrabile pe [a, b]. Fie
Z b
Z b
Z b
Z b
n =
sn (x) dx =
f1 (x) dx +
f2 (x) dx + +
fn (x) dx.
a
Seria de functii
fn fiind uniform convergenta pe [a, b] la f , dupa Teorema 8.4, de la
n=1
siruri de functii, f este integrabila pe [a, b] si

Z b
Z b
sn (x) dx =
f (x) dx,
lim
n
sau
lim n =
deci seria
R
P
b
n=1
f (x) dx,
a
fn (x) dx al carei sir al sumelor partiale este n este o serie numerica
convergenta si are loc (8.5). .
106

II
8.3
Serii de puteri
Definitia 8.9 Se numeste serie de puteri o serie de functii
n=1
fn (x) = an (x a)n , cu a, an R.
fn (x), unde functiile
Asadar, forma generala a unei serii de puteri este:

a0 + a1 (x a) + + an (x a)n + =
an (x a)n .
(8.6)
n=0
O serie de puteri este unic determinata de numarul a si sirul an . Prin trecerea lui x a
n x, studiul seriei (8.6) se reduce la studiul seriei de puteri ale lui x,
n
a0 + a1 x + + an x + =
an xn .
(8.7)
n=0
Lema 8.1 (Lema lui Abel) 1. Daca seria de puteri (8.7) este convergent
a n punctul
x0 6= 0, atunci ea este absolut convergent
a pentru orice x R cu |x| < |x0 |.
2. Daca seria de puteri (8.7) este divergent
a n punctul x0 6= 0, atunci ea este
divergent
a pentru orice x R cu |x| > |x0 |.
/ Pentru x = 0 seria se reduce la a0 si este, evident, convergenta.
1. Daca seria este convergenta n punctul x0 6= 0, atunci lim an xn0 = 0 si deci exista
n
M > 0 a.. |an xn0 | M , pentru orice n N. Dar, pentru orice x R cu |x| < |x0 |, avem
n
n
x
x
n
n
|an x | |an x0 | M .
x0
x0
n
P
x
Deoarece |x/x0 | < 1, rezulta ca seria geometrica
x0 este o serie majoranta convern=0
genta pentru seria (8.7), deci aceasta este convergenta.

2. Demonstratie prin reducere la absurd. Presupunem ca ar exista un punct x1 R,
cu |x1 | > |x0 | a.. seria (8.7) sa fie convergenta. Atunci, dupa prima parte a teoremei,
seria ar fi convergenta pentru orice x R cu |x| < |x1 |, deci si pentru x0 . Contradictie.
.
Teorema 8.9 (Existenta razei de convergent
a) Oricare ar fi seria de puteri (8.7),
exista si este unic determinat numarul real r 0 (r poate fi si +) a..
1. seria este absolut convergent
a pe intervalul (r, r),
2. seria este divergent
a pe(, r) (r, +).
/ Fie A R multimea de convergenta a seriei (8.7) si fie r = sup{|x|, x A}. Daca
r = 0, atunci A = {0} si singurul punct de convergenta al seriei este x = 0. Daca
r > 0, atunci pentru orice x (r, r), adica pentru care |x| < r, exista un x0 A a..
|x| < |x0 | < r si din teorema precedenta rezulta ca seria este convergenta n punctul x.
Deci r satisface conditia 1.
Numarul r satisface si conditia 2 caci daca ar exista un x0 A a.. |x0 | > r, aceasta
ar contrazice definitia lui r.
Unicitatea numarului r rezulta din unicitatea marginii superioare a unei multimi. .
8.3.
SERII DE PUTERI
107
Teorema 8.10 (Calculul razei de convergenta

) Dac
a = lim
p
n
|an |, atunci
+, = 0,
1
, 0 < < ,
r=
0, = .
este raza de convergent
a a seriei (8.7).
/ Pentru fiecare x fixat aplicam seriei (8.7) criteriul radacinii de la serii numerice.
Avem
p
p
lim n |an | |x|n = |x| lim n |an | = |x| = .
n
Daca = 0, atunci = 0 < 1, pentru orice x R si seria este absolut convergenta

pe R.
Daca 0 < < , seria este absolut convergenta pentru = |x| < 1, adica pentru
toate valorile lui x pentru care |x| < 1 si este divergenta pentru = |x| > 1, adica
pentru |x| > 1 .
Daca = , atunci = , pentru orice x 6= 0 si deci seria este divergenta pentru
orice x 6= 0, adica r = 0. .
Sa observam ca daca 0 < < , seria este absolut convergenta pe (r, r) si divergenta pe (, r) (r, +), dar nu cunoastem natura sa n extremitatile intervalului
de convergenta.
Teorema 8.11 (Teorema lui Abel) Daca seria de puteri
an xn este convergent
a n
n=0
punctul x = r > 0 atunci, pentru orice (0, r), ea este uniform convergent
a pe [, 0].
/ Daca seria este convergenta n punctul x = r > 0 atunci ea este uniform convergenta
pe [0, r]. Aceasta deoarece
x n
n
n
an x = an r
r

P
n
si seria
an rn este convergenta iar sirul xr , cu x (0, r) este monoton descrescator
la zero (criteriul lui Abel).
P
Pentru (0, r) seria
|an |n este o serie majoranta convergenta a seriei (8.7) pe
intervalul [, 0). Deci seria (8.7) este absolut si uniform convergenta pe acest interval.
.
Teorema 8.12 1. Produsul unei serii cu un numar real nenul are aceeasi raz
a de convergent
a cu seria initial
a.
2. Daca doua serii au razele de convergent
a r1 si r2 , atunci seria suma are raza de
convergent
a r min{r1 , r2 }.
108

II
8.4
Serii Taylor
Fie f : I R o functie indefinit derivabila n punctul x0 I. Formula lui Taylor

pentru functia f n punctul x0 se scrie
x x0 0
(x x0 )n (n)
f (x) = f (x0 ) +
f (x0 ) + +
f (x0 ) + Rn (x), x I.
1!
n!
Daca sirul Rn (x) este convergent catre zero, adica lim Rn (x) = 0, pentru x A I,
n
atunci seria
f (x0 ) +
x x0 0
(x x0 )n (n)
f (x0 ) + +
f (x0 ) + , x A,
1!
n!
(8.8)
numita seria Taylor a functiei f n punctul x0 , este convergenta catre f (x), deci
f (x) = f (x0 ) +
x x0 0
(x x0 )n (n)
f (x0 ) + +
f (x0 ) + , x A.
1!
n!
(8.9)
Formula (8.9) se numeste formula de dezvoltare a functiei f n serie Taylor n jurul

punctului x0 .
Se observa ca seria (8.8) este convergenta pentru x = x0 . O conditie suficienta de
existenta a unei multimi de convergenta este data de teorema care urmeaza.
Teorema 8.13 Seria Taylor a functiei f este convergent
a ntr-o vecin
atate V a punctului
(n)
x0 dac
a derivatele de orice ordin f
sunt egal marginite pe V , adica |f (n) (x)| M ,
M > 0, pentru orice x V si orice numar natural n.
/ Restul Rn (x), sub forma lui Lagrange, se scrie
Rn (x) =
deci
(x x0 )n+1 (n+1)
f
(), (x0 , x),
(n + 1)!

(x x0 )n+1

M,
|Rn (x)|
(n + 1)!
nsa |Rn (x)| 0 cand n , deoarece seria cu termenul general an+1

convergenta pentru orice x R. Intr-adevar,

(xx0 )n+1
= (n+1)! este

x x0
an+1
= 0.
lim
= lim
n an
n n + 1
Daca n (8.8) luam x0 = 0, seria care se obtine se numeste seria lui Mac-Laurin:
f (x) = f (0) +
x 0
x2
xn
f (0) + f 00 (0) + + f (n) (0) + , x A.
1!
2!
n!
8.4. SERII TAYLOR
109
Exemplul 8.10 Functia f (x) = ex este indefinit

a pe orice interval (, ),
derivabil
(n)
x

cu > 0 adic
a pe toat
a axa real
a si f (x) = e < e , pentru n N. Deci
functia exponential
a admite o dezvoltare n serie Taylor pe toat
a axa real
a. Deoarece
f (n) (0) = e0 = 1, pentru n N, avem
X xn
x2
xn
e =1+x+
+ +
+ =
.
2!
n!
n!
n=0
x
Exemplul 8.11 Functiile sin x si cos x sunt indefinit derivabile pe R si

(n)
(n)
(sin x) = sin x + n 1, (cos x) = cos x + n 1.
2
2
Deci admit dezvoltari n serii Taylor pe R:
X
x3 x5
x2n+1
x2n+1
sin x = x
+
+ (1)n
+ =
(1)n
,
3!
5!
(2n + 1)!
(2n
+
1)!
n=0
X
x2 x4
x2n
x2n
cos x = 1
+
+ (1)n
+ =
(1)n
.
2!
4!
(2n)!
(2n)!
n=0
Din exemplele 1 si 2 rezulta formula lui Euler : eix = cos x + i sin x.
Exemplul 8.12 Functia f (x) = (1 + x) , unde x > 1 si numar real oarecare este
indefinit derivabila pe (1, ). Avem ca
an =
1 (n)
( 1) ( 2) ( n + 1)
f (0) =
.
n!
n!
Daca nu este numar natural, raza de convergent

a este data de
n+1
= 1.
n | n|
r = lim
Deci seria Taylor este convergent

a pentru x (1, +1) si
(1 + x) = 1 +
X
( 1) ( 2) ( n + 1)
n=1
n!
xn .
particular, pentru = 1, avem

In
1
= 1 x + x2 x3 + + (1)n xn + .
1+x
Prin integrare de la 0 la x, gasim ca
ln (1 + x) = x
x2 x3 x4
xn+1
+
+ + (1)n
+ .
2
3
4
n+1
110

II
Capitolul 9
ELEMENTE DE GEOMETRIE
DIFERENT
IALA
Geometria analitica studiaza proprietatile anumitor curbe si suprafete cu ajutorul
calculului algebric. Sunt nsa unele proprietati ale acestora care nu pot fi studiate cu
mijloacele puse la dispozitie de algebra si de aceea trebuie sa ne adresam analizei matematice, n special calculului diferential.
Obiectul geometriei diferentiale l constituie studiul proprietatilor curbelor si suprafetelor cu ajutorul analizei matematice.
9.1
9.1.1
Curbe plane
Reprezent
ari analitice regulate
Fie E2 planul afin euclidian si R = {O, i, j} un reper cartezian ortonormat n E2 .

Definitia 9.1 O submultime C E2 se numeste curba plana dac
a exista o aplicatie
r : I E2 , I R, a.. r(I) = C.
Daca M (r) C, atunci
r = r(t), t I,
(9.1)
este ecuatia vectorial

a a curbei C. Valoarea lui t pentru care OM = r(t) se numeste
coordonata parametric
a a punctului M de pe curba si scriem atunci M (t). In proiectie
pe axele reperului ecuatia (9.1) este echivalenta cu
x = x(t), y = y(t), t I,
(9.2)
numite ecuatiile parametrice ale curbei C.

Exemplul 9.1 Aplicatia r : [0, 2] E2 , definita prin
r = R(i cos t + j sin t), t [0, 2],
n care R este o constant
a pozitiv
a real
a, este ecuatia vectorial
a a unui cerc cu centrul n
origine, de raz
a R. Ecuatiile parametrice ale acestui cerc se scriu
x = R cos t, y = R sin t, t [0, 2].
111
112
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT

IALA
Ecuatiile parametrice ale unei curbe nu sunt unice. Daca : J I, I, J R, este o

aplicatie surjectiva, aplicatiile r si r au aceeasi imagine C, deci definesc aceeasi curba.
Definitia 9.2 O curba C se numeste curba de clasa C k , k 0, daca admite cel putin o
reprezentare de forma (9.1) cu r C k (I).
Dac
a I este un interval deschis si r o aplicatie bijectiv
a continu
a cu inversa continu
a
atunci C se numeste arc elementar de curba.
Dac
a I este un interval nchis [a, b] si r este de clasa C 0 (I) atunci curba C se numeste
drum. Un drum se numeste nchis dac
a r(a) = r(b).
Curba C se numeste curba simpla dac
a este un arc elementar de curba sau un drum
nchis.
Definitia 9.3 Curba C, data prin reprezentarea (9.1) se numeste curba regulata de clasa
C k , k 1, daca r C k (I) si
r0 (t) 6= 0, t I.
(9.3)
Definitia 9.4 Un punct M0 C se numeste punct ordinar (sau regulat) daca C admite
cel putin o reprezentare de forma (9.1) regulat

a de clasa C k , k 1, n punctul M0 . In
caz contrar, M0 se numeste punct singular.
Daca drept parametru se poate lua abscisa x a unui punct de pe curba, atunci
reprezentarea (9.2) ia forma
y = f (x), x I,
(9.4)
n care f C k (I), numita ecuatia cartezian
a explicita a curbei C. In acest caz toate
0
punctele curbei sunt ordinare deoarece r = i + f 0 (x) j 6= 0, pentru orice x I.
O curba plana C de clasa C k poate fi data si printr-o ecuatie de forma
F (x, y) = 0,
(9.5)
n care F este o functie de clasa C k , numita ecuatia cartezian

a implicita a curbei.
Definitia 9.5 Un punct M0 (x0 , y0 ) C pentru care
grad F (x0 , y0 ) 6= 0
(9.6)
caz contrar, M0 este un punct singular.

se numeste punct ordinar. In
Deci daca M0 (x0 , y0 ) este punct singular al curbei, atunci
F (x0 , y0 ) = 0,
F
F
(x0 , y0 ) = 0,
(x0 , y0 ) = 0.
x
y
(9.7)
Reprezentarea carteziana explicita poate fi privita ca un caz particular de reprezentare

implicita, pentru care F (x, y) = y f (x).
Exemplul 9.2 Curba descrisa de un punct M situat pe un cerc de raz
a R, care se rostogoleste far
a alunecare pe o dreapt
a fixa se numeste cicloida. O reprezentare parametric
a
a curbei este
x = R(t sin t), y = R(1 cos t), t R.
9.1. CURBE PLANE
113

a R, care se
rostogoleste far
a alunecare pe un cerc fix de raz
a R0 , cele doua cercuri fiind tangente
exterior, se numeste epicicloida. O reprezentare parametric
a a curbei este
x = (R0 + R) cos t R cos
R0 + R
R0 + R
t, y = (R0 + R) sin t R sin
t.
R
R
particular, daca R = R0 , curba se numeste cardioida si are ecuatia cartezian

In
a
(x2 + y 2 2Rx)2 = 4R2 (x2 + y 2 ).
a R, care se
rostogoleste far
a alunecare pe un cerc fix de raz
a R0 , cele doua cercuri fiind tangente
interioare, se numeste hipocicloida. O reprezentare parametric
a a curbei este
x = (R0 R) cos t + R cos
R0 R
R0 R
t, y = (R0 R) sin t R sin
t.
R
R
Pentru R0 = 3R curba se numeste hipocicloida lui Steiner, iar pentru R0 = 4R curba

obtinuta se numeste astroida si are ecuatia cartezian
a
2/3
x2/3 + y 2/3 = R0 .
Exemplul 9.5 Curba plana cu proprietatea ca n fiecare punct al ei, segmentul de tangenta, cuprins ntre punctul de tangent
a si intersectia ei cu o dreapt
a fixa situata n planul
curbei, are lungimea constant
a se numeste tractrice si are ecuatia cartezian
a explicita
y=a
a+
a 2 x2 2
a x2 , x [a, a].
x
Exemplul 9.6 Figura de echilibru a unui fir greu si omogen, flexibil dar inextensibil, ale
carui capete sunt fixate n doua puncte se numeste lantisor. Ecuatia sa cartezian
a este
x
y = a ch .
a
O curba plana poate fi data si n coordonate polare (r, ).
Exemplul 9.7 Curba plana descrisa de un punct care se misc
a uniform pe o dreapt
a n
rotatie uniforma n jurul unui punct fix al ei O, a carei ecuatie este r = a se numeste
spirala lui Archimede.
Exemplul 9.8 Curba plana descrisa de un punct care se misc
a cu viteza proportional
a
cu distanta parcurs
a pe o dreapt
a n rotatie uniforma n jurul unui punct fix al ei O, a
carei ecuatie este r = kem se numeste spirala logaritmica.
114

IALA
y
6
A
A
A
A
6
C A M
AK
A
r0 (t0 )
r(t)
A
A M
1

A 0

A
r(t0 )

x
-
Figura 9.1: Tangenta la o curba
9.1.2
Tangenta si normala la o curb

a plan
a
Fie C o curba plana de clasa C k , k 1, data prin ecuatia (9.1), M0 (t0 ) un punct ordinar
al ei si M (t) un punct vecin lui M0 (Fig. 9.1).
Pentru t 6= t0 , deducem ca
M0 M
r(t) r(t0 )
=
,
t t0
t t0
adica vectorul (r(t) r(t0 ))/(t t0 ) este coliniar cu M0 M , vectorul director al secantei
M0 M la curba C. Cum punctul M0 este ordinar, vectorul (r(t) r(t0 ))/(t t0 ) tinde,
pentru M M0 (adica t t0 ), la o limita bine determinata, r0 (t0 ) 6= 0.
Definitia 9.6 Numim tangenta la curba C pozitia limita a secantei M0 M cand punctul
M M0 , pe curba.
Din cele de mai sus rezulta ca tangenta la curba C n punctul ei ordinar M0 (t0 ) are
ecuatia vectoriala
r = r(t0 ) + r0 (t0 ), R,
(9.8)
de unde ecuatiile parametrice
x = x(t0 ) + x0 (t0 ), y = y(t0 ) + y 0 (t0 ), R.
Eliminand pe obtinem ecuatia canonica
x x(t0 )
y y(t0 )
=
.
x0 (t0 )
y 0 (t0 )
(9.9)
Daca curba este data prin ecuatia explicita (9.4), din (9.9) rezulta ca ecuatia tangentei
la C n punctul sau M0 (x0 , f (x0 )) este
y f (x0 ) = f 0 (x0 )(x x0 ).
(9.10)
9.1. CURBE PLANE
115
Daca curba este data implicit prin (9.5) si M0 (x0 , y0 ) este un punct ordinar al ei, deci
F (x0 , y0 ) = 0 si, de exemplu, Fy0 (x0 , y0 ) 6= 0, curba admite ntr-o vecinatate a punctului
M0 o reprezentare explicita, obtinuta prin rezolvarea ecuatiei (9.5) n privinta lui y. Fie
y = f (x) solutia acestei ecuatii, deci F (x, f (x, y)) 0, de unde, prin derivare n raport
cu x, obtinem n M0
F 0 (x0 , y0 )
f 0 (x0 ) = x0
,
Fy (x0 , y0 )
cu y0 = f (x0 ). Din (9.10) rezulta ca ecuatia tangentei n punctul M0 (x0 , y0 ) la curba C
se scrie
F
F
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ) = 0.
(9.11)
x
y
Exemplul 9.9 Ecuatia tangentei la conica
F (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2(b1 x + b2 y) + c = 0
n punctul ei M0 (x0 , y0 ) este
a11 x0 x + a12 (xy0 + x0 y) + a22 y0 y + b1 (x + x0 ) + b2 (y + y0 ) + c = 0.
Definitia 9.7 Numim normala la curba C n punctul M0 C, perpendiculara pe tangenta
la curba n acest punct.
Daca curba este data prin ecuatia (9.1), cum v = r0 (t0 ) este un vector director al
tangentei n M0 , vectorul r r(t0 ), unde r este vectorul de pozitie al unui punct curent
al normalei n M0 , este perpendicular pe v, deci
r0 (t0 ) (r r(t0 )) = 0
(9.12)
reprezinta ecuatia vectorial

a a normalei la C n punctul M0 .
Intr-un reper cartezian ortonormat, ecuatia (9.12) ia forma
x0 (t0 )(x x(t0 )) + y 0 (t0 )(y y(t0 )) = 0.
(9.13)
Daca curba este data prin reprezentarea carteziana explicita (9.4), atunci ecuatia
normalei n punctul sau M0 (x0 , f (x0 )) este
x x0 + f 0 (x0 )(y y0 ) = 0.
In sfarsit, daca curba este data prin ecuatia implicita (9.5), din (9.11) rezulta ca vectorul N(Fx0 (x0 , y0 ), Fy0 (x0 , y0 )) este un vector normal pe tangenta si deci ecuatia vectoriala
a normalei este
r = r0 + N(r0 ), R,
sau
cu F (x0 , y0 ) = 0.
y y0
x x0
= 0
,
0
Fx (x0 , y0 )
Fy (x0 , y0 )
(9.14)

IALA
116
9.1.3
Punctele multiple ale unei curbe plane
Fie data curba C prin ecuatia implicita

F (x, y) = 0.
(9.15)
Definitia 9.8 Un punct M0 al curbei C se numeste punct multiplu de ordinul p de

multiplicitate daca n M0 functia F si toate derivatele sale partiale pan
a la ordinul p 1
inclusiv se anuleaz
a, far
a ca toate derivatele de ordinul p s
a fie nule.
Daca p = 2 punctul M0 este un punct dublu pentru curba C. In acest punct
F (x0 , y0 ) = 0,
F
F
(x0 , y0 ) = 0,
(x0 , y0 ) = 0
x
y
si macar una dintre derivatele de ordinul al doilea este nenula. Deci un punct dublu este
un punct singular. Intr-un asemenea punct tangenta la curba nu este unic determinata.
Pentru a gasi ecuatia tangentelor n punctul dublu M0 (x0 , y0 ) la C, sa observam ca
daca v(`, m) este vectorul director al unei tangente la C n M0 , atunci
m
F 0 (x, f (x))
= lim f 0 (x) = lim x0
xx0
xx0 Fy (x, f (x))
`
da o nederminare de forma 0/0, care se poate ridica cu regula lui L0 Hospital:
00
00
00
00
Fxx
(x, f (x)) + Fxy
Fxx
(x, f (x)) f 0 (x)
(x0 , y0 ) + Fxy
(x0 , y0 ) m`
m
= lim 00
= 00
00 (x, f (x)) f 0 (x)
00 (x , y ) m
xx0 Fyx (x, f (x)) + Fyy
`
Fyx (x0 , y0 ) + Fyy
0 0
`
sau
00
00
00
Fxx
(x0 , y0 )`2 + 2Fxy
(x0 , y0 )`m + Fyy
(x0 , y0 )m2 = 0.
(9.16)
r = r0 + v,
(9.17)
Daca
cu v(`, m) dat de (9.16), este ecuatia unei tangente n M0 la C, atunci, eliminand pe v
ntre (9.16) si (9.17), obtinem
00
00
00
Fxx
(x0 , y0 )(x x0 )2 + 2Fxy
(x0 , y0 )(x x0 )(y y0 ) + Fyy
(x0 , y0 )(y y0 )2 = 0,
care reprezinta ecuatia patratic

a a tangentelor la C n punctul dublu M0 (x0 , y0 ). Discriminantul acestei ecuatii se scrie
00
00
00
(x0 , y0 ).
(x0 , y0 ) Fyy
(x0 , y0 )]2 Fxx
(x0 , y0 ) = [Fxy
Daca:
a) (x0 , y0 ) > 0, exista doua tangente reale si distincte n M0 (x0 , y0 ) la C. Punctul
M0 se numeste punct dublu real sau nod.
b) (x0 , y0 ) = 0, tangentele n M0 sunt confundate, cele doua ramuri ale curbei au
n M0 un punct de ntoarcere.
c) (x0 , y0 ) < 0, punctul M0 este un punct dublu izolat.
9.1. CURBE PLANE
9.1.4
117
Elementul de arc
Fie curba C data prin ecuatia

r = r(t),
_
si M0 (t0 ) un punct fix al ei. Sa notam cu s = s(t) lungimea arcului M0 M . Daca M 0 (t+t)
este un punct vecin pe curba punctului M (t), atunci putem considera s = ||M M 0 ||.
Dar M M 0 = r(t + t) r(t) si deci

r(t + t) r(t)
s

.
=

t
t
Daca trecem la limita pentru t 0, avem

s
r(t + t) r(t)

,
lim
= lim

t0 t
t0
t
de unde
ds = ||r0 (t)|| dt = ||dr||.
(9.18)
Diferentiala ds data de (9.18) se numeste element de arc al curbei C. Daca curba este
data prin ecuatiile parametrice (9.2), atunci din (9.18) avem
p
ds = x02 (t) + y 02 (t) dt.
(9.19)
In cazul reprezentarii explicite (9.4) aceasta revine la
p
ds = 1 + f 02 (x) dx.
(9.20)
Deoarece s0 (t) = ||r0 (t)|| > 0 n orice punct ordinar al curbei, putem rezolva ecuatia
s = s(t) n privinta lui t. Obtinem t = (s). Inlocuind aceasta valoare a parametrului t
n ecuatia (9.1) obtinem
r = r((s)).
(9.21)
Deci, putem scrie ecuatiile parametrice ale curbei luand ca parametru arcul ei s, care se
mai numeste si parametru natural al curbei.
Daca curba este data parametric prin (9.21), n care s este arcul pe curba, atunci din
(9.18) rezulta

dr
= 1.
(9.22)
ds
_
Din (9.19) deducem ca lungimea arcului M0 M este

Z tp
s(t) =
x02 ( ) + y 02 ( ) d,
t0
iar din (9.20)
1 + f 02 () d.
s(x) =
x0

IALA
118
9.1.5
Cerc osculator. Curbur

a
Fie curba C data prin ecuatiile parametrice

x = x(t), y = y(t),
(9.23)
functiile x(t), y(t) avand derivate de ordinul cel putin doi. Fie nca M0 (x(t0 ), y(t0 )) C.
Definitia 9.9 Se numeste cerc osculator al curbei C n punctul M0 C un cerc care are
cu curba trei puncte confundate n M0 .
Fie cercul (r a)2 R2 = 0. Valorile parametrului t pentru care curba C, de ecuatie
r = r(t), ntalneste cercul sunt solutii ale ecuatiei
(t) = (r(t)a)2 R2 = 0.
(9.24)
Cercul va intersecta curba n trei puncte confundate n M0 (t0 ) daca ecuatia (9.24) are
radacina tripla t = t0 , adica daca
(t0 ) = 0, 0 (t0 ) = 0, 00 (t0 ) = 0.
Notam r(t0 ) = r0 , r0 (t0 ) = r00 , r00 (t0 ) = r000 . Conditiile precedente revin la:
(r0 a)2 R2 = 0, r00 (r0 a) = 0, r000 (r0 a) + r02
0 = 0.
Ultimele doua conditii se mai scriu
02
x00 (a x0 ) + y00 (b y0 ) = 0, x000 (a x0 ) + y000 (b y0 ) = x02
0 + y0 ,
care este un sistem Cramer, daca

= x00 y000 x000 y00 6= 0,
cu solutia:
a = x0 y00
02
02
x02
x02
0 + y0
0 + y0
0
,
b
=
y
+
x
,
0
0
x00 y000 x000 y00
x00 y000 x000 y00
(9.25)
care dau coordonatele cercului osculator.

Prima conditie da atunci raza cercului osculator
R=
02 3/2
(x02
0 + y0 )
.
|x00 y000 x000 y00 |
(9.26)
Cercul osculator se mai numeste cercul de curbura al curbei n punctul M0 , iar raza
sa R raz
a de curbura a curbei n punctul M0 .
Daca A(a) este centrul cercului osculator, numit si centru de curbura al curbei n
punctul M0 , atunci din (9.25) avem
M0 A = a r0 =
02
x02
0 + y0
(y00 i + x00 j).
x00 y000 x000 y00
9.1. CURBE PLANE
119
De aici deducem ca r00 M0 A = 0, adica vectorul M0 A are directia normalei n M0 la

curba. Rezulta ca centrul de curbura A se afla pe normala la curba n punctul M0 . Tot
de aici rezulta ca ||M0 A|| = R.

Daca curba este data prin ecuatia explicita y = f (x), coordonatele centrului de
curbura si raza de curbura n punctul M0 (x0 , f (x0 )) sunt date de
a = x0 f 0 (x0 )
1 + f 02 (x0 )
1 + f 02 (x0 )
(1 + f 02 (x0 ))3/2
,
b
=
f
(x
)
+
,
R
=
,
0
f 00 (x0 )
f 00 (x0 )
|f 00 (x0 )|
cu f 00 (x0 ) 6= 0.
Definitia 9.10 Numim curbura a curbei C n punctul M0 inversul razei de curbura
1
|x00 y000 x000 y00 |
.
=
= 02
R
(x0 + y002 )3/2
(9.27)
Sa presupunem acum ca parametrul pe curba C este arcul s, adica ecuatia curbei este
r = r(s).
Notand
dr
= r ,
ds
y + xy = 0. In acest caz, curbura
din (9.22) avem ||r|| = 1, sau x 2 + y 2 = 1 si derivand x
a curbei C n punctul M (s) va fi
= |x
y xy|.
Ridicand ultimele doua egalitati la patrat, sumand si extragand radicalul, obtinem

p
= ||
r|| = x2 + y2 .
(9.28)
Definitia 9.11 Un punct al curbei C n care curbura se anuleaz
a se numeste punct de
inflexiune.
9.1.6
Interpretarea geometric
a a curburii
Fie versorul tangentei la curba C, adica

=
atunci din (9.28) deducem
dr
= r , || || = 1,
ds

d

= || || =
ds .
(9.29)
(9.30)
Fie = (s) (Fig. 9.2) unghiul pe care versorul tangentei n punctul M (s) C l
face cu axa Ox, = (i, ). Atunci = i cos + j sin . Derivand n raport cu s, obtinem
d
d
= (i sin + j cos ) ,
ds
ds

IALA
120
y6

(s + s)
M 0

1

M
(s)
6

j

x-

i
Figura 9.2: Interpretarea geometrica a curburii

de unde

d
= .
ds
Fie M 0 (s + s) C, un punct vecin punctului M si fie unghiul dintre tangentele
la C n M si M 0 , adica = ( (s), (s + s)), atunci

.
= lim
s0 s
_
Unghiul se numeste unghi de contingent

a a arcului de curba M M 0 . Raportul dintre
_
unghiul de contingenta si lungimea s a arcului M M 0 se numeste curbur

a medie a
_
arcului M M 0 , adica m = |/s|. Curbura a curbei C n punctul M este atunci

_
limita curburii medii m a arcului M M 0 cand punctul M 0 tinde pe curba la punctul M .

Exemplul 9.10 Pentru orice segment M M 0 al unei drepte unghiul de contingent
a =
0, nc
at curbura medie m = 0 si deci = 0 n orice punct al dreptei.
_
Exemplul 9.11 Pentru un cerc de raz

a R, lungimea s a unui arc M M 0 subntins de
unghiul la centru este s = R nc
at m = 1/R si deci = 1/R n orice punct al
cercului.
9.1.7
Inf
asur
atoarea unei familii de curbe plane
Fie ecuatia
F (x, y; ) = 0,
(9.31)
n care este un parametru real, iar F admite derivate partiale continue n raport cu
toate argumentele, de ordin cel putin doi.
Pentru fiecare valoare a lui , ecuatia (9.31) reprezinta o curba C . Cand variaza
n mod continuu, spunem ca ecuatia (9.31) reprezinta o familie de curbe plane.
9.1. CURBE PLANE
121
Definitia 9.12 O curba tangent

a la toate curbele familiei de curbe C se numeste
nfasuratoarea familiei C .
Fie C curba din familie corespunzatoare valorii si M punctul de contact al acestei
curbe cu nfasuratoarea . Punctul M se numeste punct caracteristic al curbei C .
Pentru nceput presupunem ca M este punct ordinar pentru curbele C si . Coordonatele sale sunt functii de parametrul , deci
x = x(), y = y().
(9.32)
Cand variaza punctul M descrie curba , deci (9.32) sunt ecuatiile nfasuratoarei
familiei de curbe de ecuatie (9.31).
Deoarece punctul M apartine si curbei C , avem
F (x(), y(); ) = 0.
(9.33)
Vectorul director al tangentei la curba n punctul M are coordonatele (x0 (), y 0 ()),
iar al tangentei la curba C n M are coordonatele

Fy0 (x(), y(); ), Fx0 (x(), y(); ) .
Cum cele doua curbe au aceeasi tangenta n punctul M , cei doi vectori sunt coliniari,
deci
x0 ()
y 0 ()
=
,
Fy0 (x(), y(); )
Fx0 (x(), y(); )
sau
x0 ()Fx0 (x(), y(); ) + y 0 ()Fy0 (x(), y(); ) = 0.
Pe de alta parte, derivand (9.33) n raport cu , avem
Fx0 (x(), y(); )x0 () + Fy0 (x(), y(); )y 0 () + F0 (x(), y(); ) = 0.
Din ultimele doua relatii rezulta
F0 (x(), y(); ) = 0.
(9.34)
Deci, daca curbele familiei (9.31) au numai puncte ordinare, nfasuratoarea acestei
familii este caracterizata prin ecuatiile:
F (x, y; ) = 0, F0 (x, y; ) = 0.
Daca
(9.35)
D(F, F0 )
(x, y; ) 6= 0,
D(x, y)
prin rezolvarea sistemului (9.35) obtinem o reprezentare parametrica a nfasuratoarei,

00
(x, y; ) 6= 0, prin eliminarea parametrului se obtine ecuatia carteziana
iar daca F
implicita a nfasuratoarei.

IALA
122
Presupunem acum ca C admite puncte singulare si sa aflam locul geometric al lor

cand variaza.
Fie M (x(), y()) un punct singular al curbei C , deci n care
F (x(), y(); ) = 0, Fx0 (x(), y(); ) = 0, Fy0 (x(), y(); ) = 0.
Derivand prima ecuatie n raport cu si tinand seama de celelalte doua ecuatii, obtinem
F0 (x(), y(); ) = 0.
Deci si coordonatele punctelor singulare verifica (9.35). In concluzie, sistemul (9.35) reprezinta nfasuratoarea familiei de curbe C si locul geometric al punctelor singulare ale
familiei.
9.1.8
Evoluta unei curbe plane
Fie curba plana C de ecuatii parametrice

x = x(t), y = y(t).
Definitia 9.13 Numim evoluta a curbei C locul geometric al centrelor ei de curbura.
Fie A(x, y) centrul de curbura al curbei C ntr-un punct oarecare M (x(t), y(t)). Atunci
din formulele (9.25) obtinem
x = x(t) y 0 (t)
x02 (t) + y 02 (t)

x02 (t) + y 02 (t)
0
,
y
=
y(t)
+
x
(t)
. (9.36)
x0 (t)y 00 (t) x00 (t)y 0 (t)
x0 (t)y 00 (t) x00 (t)y 0 (t)
Cand t variaza, punctul M (x(t), y(t)) descrie curba C, iar punctul A(x, y) cu x, y dati
de (9.36) descrie evoluta acestei curbe, deci (9.36) constituie o reprezintare parametric
a
ale evolutei.
Teorema 9.1 Evoluta unei curbe este nf
asur
atoarea normalelor la aceast
a curba.
/ Ecuatia normalei la curba C n punctul M (x(t), y(t)), dupa (9.13), este
x0 (t)(x x(t)) + y 0 (t)(y y(t)) = 0,
(9.37)
unde (x, y) reprezinta coordonatele unui punct curent al normalei.

Pentru a obtine nfasuratoarea familiei de drepte (9.37) care depinde de parametrul
t, derivam (9.37) n raport cu t:
x00 (t)(x x(t)) + y 00 (t)(y y(t)) = x02 (t) + y 02 (t).
(9.38)
Rezolvand sistemul format din ecuatiile (9.37) si (9.38) obtinem ecuatiile parametrice ale
nfasuratoarei familiei de normale. Solutia acestui sistem este (9.36). .
9.1. CURBE PLANE
9.1.9
123
Evolventa unei curbe plane
Fie curba C data prin ecuatiile parametrice

x = x(s), y = y(s),
unde s este parametrul natural.
Definitia 9.14 Numim evolventa a curbei C o curba a carei evoluta este curba C.
Avem deci problema inversa celei de la paragraful precedent.
Conform definitiei, daca M (x(s), y(s)) este un punct al curbei C, curba va fi descrisa
de un punct A(X, Y ) situat pe tangenta n M la C, astfel ncat M A sa aiba directia

normalei n A la .
Fie (x,
y)
versorul tangentei n M la C. Evident x 2 + y 2 = 1. Vectorul M A este
coliniar cu , M A = (s) , adica

X = x(s) + (s)x(s),
Y = y(s) + (s)y(s),
(9.39)
unde (s) se determina din conditia ca M A sa aiba directia normalei n A la , adica

sa fie perpendicular pe tangenta n A la . Tangenta n A la are parametrii directori
Y ) si deci conditia de ortogonalitate se scrie
(X,
x X + y Y = 0.
Din (9.39) avem nsa
X = x + x +
x, Y = y + y +
y
+ (x
si deci (x 2 + y 2 )(1 + )
x + y y) = 0. Dar x 2 + y 2 = 1 si prin derivare x
x + y y = 0,
ncat = 1, de unde = s + k, n care k = const. Inlocuind astfel obtinut n (9.39)

obtinem ecuatiile evolventei curbei C:
X = x(s) + (k s)x(s),
Y = y(s) + (k s)y(s).
Deoarece k este o constanta arbitrara, rezulta ca o curba plana are o infinitate de evolvente.
Daca curba C este data prin ecuatiile x = x(t), y = y(t), ecuatiile evolventei se scriu
X = x(t) + (k s(t)) p
9.1.10
x0 (t)
x02 (t) + y 02 (t)
y 0 (t)
, Y = y(t) + (k s(t)) p
x02 (t) + y 02 (t)
Formulele lui Fr
enet pentru o curb
a plan
a
Fie data curba C prin ecuatia r = r(s), unde s este parametrul natural. Atunci
dr
=
(9.40)
ds
este versorul tangentei la curba ntr-un punct M (r(s)) al acesteia. Fie nca versorul
normalei, orientat spre centrul de curbura al curbei C n punctul M . Avem
= 0, 2 = 1.
(9.41)

IALA
124
@
I
@
Figura 9.3: Reperul lui Frenet

Versorii si formeaza o baza ortonomata si deci {M, , } constituie un reper
ortonormat cu originea n punctul M numit reper mobil sau reperul lui Frenet asociat
curbei n punctul M .
Din (9.40) si (9.41) rezulta
= 0, + = 0, = 0.
(9.42)
De aici deducem ca , deci este coliniar cu , adica = , > 0. Dar, deoarece

|| || = ||
r|| = , urmeaza ca = si deci
d
= .
ds
(9.43)
Tot din (9.42) rezulta ca si deci este coliniar cu , adica = . Din (9.42)2 ,
nlocuind si obtinem = si deci
d
= .
ds
(9.44)
Formulele (9.40), (9.43) si (9.44) care dau derivatele vectorilor r, , n functie de

versorii bazei din definitia reperului Frenet se numesc formulele lui Frenet pentru curba
C.
9.1.11
Ramuri infinite. Asimptote
Definitia 9.15 Spunem ca o curba C data prin ecuatia r = r(t) are o ramur
a infinita
pentru t = t0 , t0 fiind punct de acumulare al domeniului de definitie al functiei r(t), daca
lim ||r(t)|| = .
tt0
Curba C are n t0 o ramura infinita d.d. este ndeplinita una din urmatoarele trei
conditii:
(a) lim x(t) = , (b) lim y(t) = , (c) lim x(t) = , lim y(t) = .
tt0
tt0
tt0
tt0
Daca C are o ramura infinita n t0 , atunci punctul M (r(t)) C se deplaseaza catre

cand t t0 .
9.1. CURBE PLANE
125
Definitia 9.16 Directia v(`, m) se numeste asimptotica la o ramur

a infinita n t0 a
curbei plane C daca
m
y(t)
lim
= .
tt0 x(t)
`
Daca m = 0 directia asimptotica este paralela cu axa Ox, iar daca ` = 0 directia
asimptotica este paralela cu axa Oy.
Definitia 9.17 O dreapt
a D se numeste asimptota la o ramur
a infinita n t0 a curbei
plane C daca
lim d(M (t), D) = 0.
(9.45)
tt0
Teorema 9.2 Daca curba C are n t0 o ramur

a infinita de forma (a) si exista si este
finita
lim y(t) = b,
tt0
atunci dreapta D de ecuatie y = b este asimptota orizontala la ramura infinita n t0 .

/ Intr-adevar, distanta de la punctul M (r(t)) la dreapta D este n acest caz
d(M (r(t), D) = |y(t) b|
si evident tinde la zero pentru t t0 . .
a infinita de forma (b) si exista si este
finita
lim x(t) = a,
tt0
atunci dreapta D de ecuatie x = a este asimptota verticala la ramura infinita n t0 .

/ Intr-adevar, distanta de la punctul M (r(t)) la dreapta D este n acest caz
d(M (r(t), D) = |x(t) a|
si evident tinde la zero pentru t t0 . .
a infinita de forma (c) si directia v(1, m)
este asimptotica, adica
y(t)
= m,
lim
tt0 x(t)
dreapta D de ecuatie y = mx + n este asimptota oblica la ramura infinita n t0 d.d.
exista si este finita:
lim [y(t) mx(t)] = n.
(9.46)
tt0

IALA
126
/ Necesitatea. Daca dreapta D este asimptota la curba C, atunci

lim d(M (r(t), D) = lim
tt0
tt0
|mx(t) y(t) + n|
= 0,
m2 + 1
sau
lim [mx(t) y(t) + n] = 0,
tt0
de unde rezulta (9.46).

Suficienta. Daca exista si este finita limita (9.46), atunci distanta de la dreapta D
de ecuatie y = mx + n tinde la zero pentru t t0 si deci dreapta D este asimptota oblica
la ramura infinita n t0 . .
9.1.12
Trasarea graficului unei curbe plane
Pentru trasarea graficului unei curbe plane data prin ecuatii parametrice se efectueaza
un studiu parcurgand urmatoarele etape:
1. Se stabileste domeniul de definitie si punctele de acumulare ale acestuia. Se
stabilesc ramurile infinite ale curbei.
2. Se determina intersectiile cu axele de coordonate.
3. Se studiaza periodicitatea.
4. Se studiaza simetriile.
5. Se determina punctele ordinare, punctele singulare si de inflexiune.
6. Se determina punctele multiple si tangentele n aceste puncte.
7. Se ntocmeste tabloul de variatie a functiilor x(t) si y(t) dupa modelul:
t
x (t)
y 0 (t)
x(t)
y(t)
0
8. Se determina asimptotele curbei.

9. Se traseaza graficul.
9.2
9.2.1
Curbe n spatiu
Reprezent
Fie R = {O, i, j, k} un reper cartezian ortonormat n E.

Definitia 9.18 O submultime C E se numeste curba n spatiu daca exista o aplicatie
r : I E, I R, a.. r(I) = C.
9.2. CURBE IN SPAT

IU
127
Daca M (r) C, atunci

r = r(t), t I,
(9.47)
este ecuatia vectorial

a a curbei C. Valoarea lui t pentru care OM = r(t) se numeste
coordonata parametric
a a punctului M de pe curba si se noteaza M (t). In proiectie pe
axele reperului ecuatia (9.1) este echivalenta cu
x = x(t), y = y(t), z = z(t),
t I,
(9.48)
numite ecuatiile parametrice ale curbei C.

Ecuatiile parametrice ale unei curbe nu sunt unice. Daca : J I, cu I, J R,
este o aplicatie surjectiva, aplicatiile r si r au aceeasi imagine C, deci definesc aceeasi
curba.
Definitia 9.19 O curba C se numeste curba de clasa C k , k 0, daca admite cel putin
o reprezentare de forma (9.47) cu r C k (I).
Dac
a I este un interval deschis si r o aplicatie bijectiv
a continu
a
atunci C se numeste arc elementar de curba.
Dac
a I este un interval nchis [a, b] si r este de clasa C 0 (I) atunci curba C se numeste
drum. Un drum se numeste nchis daca r(a) = r(b).
Curba C se numeste curba simpla dac
a este un arc elementar de curba sau un drum
nchis.
Definitia 9.20 Curba C, data prin reprezentarea (9.47) se numeste curba regulata de
clasa C k , k 1, daca r C k (I) si
r0 (t) 6= 0, t I.
(9.49)
Definitia 9.21 Un punct M0 C se numeste punct ordinar (sau regulat) daca C admite

a de clasa C k , k 1, n punctul M0 . In
Daca drept parametru se poate lua abscisa x a unui punct de pe curba, atunci
reprezentarea (9.48) ia forma
y = f (x), z = g(x), x I,
(9.50)
n care f, g C k (I), numita reprezentarea cartezian

a explicita a curbei C. In acest caz
toate punctele curbei sunt ordinare deoarece r0 = i + f 0 (x)j + g 0 (x)k 6= 0, pentru orice
x I.
O curba n spatiu C de clasa C k poate fi data si prin ecuatii de forma
F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0,
(9.51)
n care F si G sunt functii de clasa C k , numit ecuatiile carteziane implicite ale curbei.
Daca curba C este data prin reprezentarile (9.48) si (9.51), simultan, atunci pentru
orice t I,
F (x(t), y(t), z(t)) = 0, G(x(t), y(t), z(t)) = 0.
128

IALA
Derivand aceste identitati n raport cu t, obtinem:

r0 (t) grad F (x(t), y(t), z(t)) = 0, r0 (t) grad G(x(t), y(t), z(t)) = 0,
de unde rezulta ca r0 (t) grad F , r0 (t) grad G, adica
r0 (t) = (t) grad F (x(t), y(t), z(t)) grad G(x(t), y(t), z(t)), t I.
(9.52)
Definitia 9.22 Un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) C se numeste punct ordinar dac

a
grad F (x0 , y0 , z0 ) grad G(x0 , y0 , z0 ) 6= 0.
(9.53)

In
implicita, pentru care F (x, y, z) = y f (x), G(x, y, z) = z g(x).
Exemplul 9.12 Curba descrisa de un punct de pe cilindrul x2 +y 2 = a2 a carui proiectie
n planul Oxy se deplaseaz
a cu viteza unghiulara constant
a si a carui proiectie pe
axa Oz se deplaseaz
a cu viteza constant
a se numeste elice circulara. O reprezentare
parametric
a a elicei este
x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t R.
Exemplul 9.13 Curba descrisa de un punct care se deplaseaz
a cu viteza constant
a pe o
dreapt
a care se roteste n jurul unei axe fixe cu viteza unghiulara constant
a si care face
cu aceasta un unghi constant , diferit de /2, se numeste elice conica. O reprezentare
parametric
a a elicei este
x = at cos t, y = at sin t, z = bt, t R.
Exemplul 9.14 Curba descrisa de un punct care se deplaseaz
a cu viteza proportional
a
cu distanta parcurs
a pe o dreapt
a care se roteste cu viteza unghiulara constant
a n
jurul unei axe fixe si care face cu aceasta un unghi constant , diferit de /2, se numeste
spirala conica. O reprezentare parametric
a a elicei este
x = aekt cos t, y = aekt sin t, z = bekt , t R.
Exemplul 9.15 Curbele de intersectie a doi cilindri circulari de raze a si b care se taie
sub un unghi drept se numesc bicilindrice. Ecuatiile carteziene implicite ale lor sunt
x2 + z 2 = a 2 , y 2 + z 2 = b 2 .
Daca a = b bicilindricele sunt doua elipse.
9.2. CURBE IN SPAT

IU
9.2.2
129
Tangenta si planul normal
Fie C o curba n spatiu de clasa C k , k 1, data prin ecuatia (9.47), M0 (t0 ) un punct
ordinar al ei si M (t) un punct vecin lui M0 .
Pentru t 6= t0 , deducem ca
M0 M
r(t) r(t0 )
=
,
t t0
t t0
adica vectorul (r(t) r(t0 ))/(t t0 ) este coliniar cu M0 M , vectorul director al secantei
M0 M la curba C. Cum punctul M0 este ordinar, vectorul (r(t) r(t0 ))/(t t0 ) tinde,
pentru M M0 (adica t t0 ), la o limita bine determinata, r0 (t0 ) 6= 0.
Definitia 9.23 Numim tangenta la curba C pozitia limita a secantei M0 M cand punctul
M M0 , pe curba.
Din cele de mai sus rezulta ca tangenta la curba C n punctul ei ordinar M0 (t0 ) are
ecuatia vectoriala
r = r(t0 ) + r0 (t0 ), R,
de unde ecuatiile parametrice
x = x(t0 ) + x0 (t0 ), y = y(t0 ) + y 0 (t0 ), z = z(t0 ) + z 0 (t0 ), R,
sau
r0 (t0 ) (r r(t0 )) = 0,
sau sub forma carteziana
x x(t0 )
y y(t0 )
z z(t0 )
=
=
,
0
0
x (t0 )
y (t0 )
z 0 (t0 )
care reprezinta ecuatiile canonice ale tangentei la curba C.
Vom nota cu
r0
t= 0
||r ||
(9.54)
versorul tangentei ntr-un punct M (t) C.

Daca curba C este data prin ecuatiile explicite (9.50), atunci toate punctele curbei
sunt ordinare si ecuatiile tangentei la curba n punctul M0 (x0 , f (x0 ), g(x0 )) se scriu
x x0
y f (x0 )
z g(x0 )
=
=
.
0
1
f (x0 )
g 0 (x0 )
Daca curba C este data implicit prin ecuatii de forma (9.51), din (9.52) rezulta ca
vectorii r0 (t0 ) si
v = grad F (x0 , y0 , z0 ) grad G(x0 , y0 , z0 )
sunt coliniari si deci v este un vector director al tangentei la curba n punctul ei ordinar
M0 (x0 , y0 , z0 ), ncat, ecuatia tangentei se scrie
v (r r0 ) = 0,

IALA
130
care conduce la ecuatiile canonice

x x0
y y0
z z0
=
=
,
`
m
n
n care

0

0
0
Fx Fy0
Fz Fx0
Fy Fz0

, m= 0
` = 0
Gz G0x , n = G0x G0y .
Gy G0z M
M0
M
(9.55)
Definitia 9.24 Numim plan normal la curba C n punctul M0 C, planul perpendicular

pe tangenta n M0 la curba.
Planul normal este definit de punctul M0 si de vectorul sau normal care este coliniar
cu vectorul director al tangentei la curba n M0 , deci are ecuatia
r0 (t0 ) (r r(t0 ) = 0,
care n reperul cartezian R se scrie
x0 (t0 )(x x(t0 )) + y 0 (t0 )(y y(t0 )) + z 0 (t0 )(z z(t0 )) = 0.
(9.56)
Daca curba este data explicit prin ecuatiile (9.50), din ecuatia (9.56) deducem ca
planul tangent n punctul M0 (x0 , f (x0 ), g(x0 )) este caracterizat prin ecuatia
(x x0 ) + f 0 (x0 )(y f (x0 )) + g 0 (x0 )(z g(x0 )) = 0.
Daca curba este data implicit, vectorul v este un vector perpendicular pe planul
normal la C n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ), ncat, ecuatia sa se scrie
v (r r0 ) = 0,
sau, n reperul R
`(x x0 ) + m(y y0 ) + n(z z0 ) = 0,
cu `, m, n dati de (9.55) si F (x0 , y0 , z0 ) = 0, G(x0 , y0 , z0 ) = 0.
Exemplul 9.16 Se dau curba:
r = a(sin t + cos t)i + a(sin t cos t)j + bet k
si punctul ei M0 (0). Deoarece
r(0) = a(i j) + bk, r0 (0) = a(i + j) bk,
ecuatiile tangentei n M0 la curba se scriu
y+a
zb
xa
=
=
,
a
a
b
iar ecuatia planului normal va fi a(x a) + a(y + a) b(z b) = 0.
9.2. CURBE IN SPAT

IU
131
Exemplul 9.17 Se dau curba: y = 2ex , z = 3 ln(x + 1) si punctul M0 (0, 2, 0) situat pe

curba. Deoarece f 0 (0) = 2, g 0 (0) = 3, ecuatiile tangentei n M0 vor fi
y2
z
x
=
= ,
1
2
3
iar ecuatia planului normal: x + 2(y 2) + 3z = 0.
Exemplul 9.18 Se dau curba:
F (x, y, z) = x2 + y 2 10 = 0,
G(x, y, z) = y 2 + z 2 25 = 0
si punctul M0 (1, 3, 4). Deoarece
si deci

v =

grad F (x, y, z) = 2xi + 2yj, grad G(x, y, z) = 2yj + 2zk

i j k
2 6 0 = 4(12i 4j + 3k),
0 6 8
ecuatiile tangentei se scriu
y3
z4
x1
=
=
,
12
4
3
iar ecuatia planului normal: 12(x 1) 4(y 3) + 3(z 4) = 0.
9.2.3
Elementul de arc
Fie curba C data prin ecuatia

r = r(t),
_
si M0 (t0 ) un punct fix al sau. Sa notam cu s = s(t) lungimea arcului M0 M . Daca

M 0 (t + t) este un punct vecin pe curba punctului M (t), atunci putem considera s =
||M M 0 ||. Dar M M 0 = r(t + t) r(t) si deci

r(t + t) r(t)
s

.
=

t
t
Daca trecem la limita pentru t 0, avem

r(t
+
t)
r(t)
s
,
lim
=
lim
t0

t0 t
t
de unde
ds = ||r0 (t)|| dt = ||dr||.
(9.57)
Diferentiala ds data de (9.57) se numeste element de arc al curbei C. Daca curba este
data prin ecuatiile parametrice (9.48), atunci din (9.57) avem
p
ds = x02 (t) + y 02 (t) + z 02 (t) dt.
(9.58)
132

IALA
In cazul reprezentarii explicite (9.50) aceasta revine la

p
ds = 1 + f 02 (x) + g 02 (x) dx.
Deoarece s0 (t) = ||r0 (t)|| > 0 n orice punct ordinar al curbei, putem rezolva ecuatia
s = s(t) n privinta lui t. Obtinem t = (s). Inlocuind aceasta valoare a parametrului t
n ecuatia (9.47) obtinem
r = r((s)).
(9.59)
Deci, putem scrie ecuatiile parametrice ale curbei luand la parametru arcul ei s, care
se mai numeste si parametru natural al curbei.
Daca curba este data parametric prin (9.59), n care s este arcul pe curba, atunci din
(9.57) rezulta

dr
= 1,
ds
deci vectorul
dr
r0
t = r =
(9.60)
= 0
ds
||r ||
este un vector unitar, adica t2 = 1.
_
Din (9.58) deducem ca lungimea arcului M0 M este
Z tp
s = s(t) =
x02 ( ) + y 02 ( ) + z 02 ( ) d,
t0
respectiv
s = s(x) =
p
1 + f 02 () + g 02 () d.
x0
9.2.4
Planul osculator. Reperul lui Fr

enet
Definitia 9.25 Numim plan osculator la curba C n punctul M0 C, un plan care

intersecteaz
a curba n trei puncte confundate n M0 .
Fie curba C data prin ecuatia r = r(t) si fie M0 (r(t0 )) un punct ordinar al ei. Un plan
oarecare prin M0 are ecuatia
N (r r(t0 )) = 0.
(9.61)
Coordonatele parametrice ale punctelor de intersectie ale acestui plan cu curba sunt
radacinile ecuatiei
(t) = N (r(t) r(t0 )) = 0.
(9.62)
Pentru ca planul (9.61) sa fie plan osculator la curba n punctul M0 (t0 ) este necesar ca
t = t0 sa fie radacina tripla a ecuatiei (t) = 0. Deoarece (t0 ) = 0, va trebui sa avem
nca
0 (t0 ) = N r0 (t0 ) = 0, 00 (t0 ) = N r00 (t0 ) = 0.
De aici rezulta ca vectorul N trebuie sa fie coliniar cu produsul vectorial r0 (t0 ) r00 (t0 ),
adica putem lua
N = r0 (t0 ) r00 (t0 ).
9.2. CURBE IN SPAT

IU
133
Deci, daca
r0 (t0 ) r00 (t0 ) 6= 0,
ecuatia planului osculator la curba C n punctul M0 este
(r0 (t0 ) r00 (t0 )) (r r(t0 )) = 0,
sau
(r r(t0 ), r0 (t0 ), r00 (t0 )) = 0.
In reperul cartezian R aceasta devine

x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0 )
0
x (t0 )
y 0 (t0 )
z 0 (t0 )
00
00
x (t0 )
y (t0 )
z 00 (t0 )

= 0.

Definitia 9.26 Un punct M0 (t0 ) C n care

r0 (t0 ) r00 (t0 ) = 0
(9.63)
se numeste punct de inflexiune al curbei C.

Deci, n orice punct ordinar si neinflexianar al curbei planul osculator este unic determinat.
Fie M0 un punct ordinar si neinflexianar al curbei C.
Definitia 9.27 Numim normala principala la curba C n punctul M0 intersectia planului
normal cu planul osculator la curba C n M0 .
Vectorul director al normalei principale este deci un vector coliniar cu produsul dublu
vectorial
(r0 (t0 ) r00 (t0 )) r0 (t0 ).
Ecuatia normalei principale se scrie atunci
(r r(t0 )) [(r0 (t0 ) r00 (t0 )) r0 (t0 )] = 0.
Vom nota versorul normalei principale ntr-un punct M (t) C cu
n=
(r0 r00 ) r0
.
||(r0 r00 ) r0 ||
(9.64)
Definitia 9.28 Numim binormala la curba C n punctul M0 , perpendiculara pe planul

osculator n punctul M0 la curba.
Vectorul director al binormalei n M0 la curba este coliniar deci cu vectorul r0 (t0 )
r00 (t0 ). Ecuatia binormalei se va scrie
(r r(t0 )) [r0 (t0 ) r00 (t0 )] = 0.
Vom nota versorul binormalei ntr-un punct M (t) C cu
b=
r0 r00
.
||r0 r00 ||
(9.65)
134

IALA
Definitia 9.29 Numim plan rectificator (rectifiant) la curba C n punctul M0 , planul

determinat de tangenta si binormala la C n M0 .
Ecuatia planului rectificator este
(r r(t0 ), r0 (t0 ), r0 (t0 ) r00 (t0 )) = 0.
Versorii t, n, b dati de (9.54), (9.64) si (9.65) satisfac relatiile
t2 = n2 = b2 = 1, t n = n b = b t = 0.
planul normal
binormala
planul rectificator
r0 r00
6
M
r0
normala principal
-a
(r0 r00 ) r0
tangenta
planul osculator

Reperul cartezian ortonormat {M, t, n, b} cu originea ntr-un punct M , ordinar si
neinflexionar al curbei se numeste reper mobil sau reperul lui Frenet atasat curbei n
punctul M .
Sa gasim n ncheiere expresiile versorilor reperului Frenet cand curba este data prin
ecuatia r = r(s), unde s este parametrul natural. Deoarece r 2 = 1, deci r
r = 0,
deducem ca r
r si
(r
r) r = r 2
r (r
r)r =
r.
Rezulta ca ||r
r|| = ||
r||. Din (9.60), (9.64) si (9.65) obtinem atunci
t = r , n =
r
r
r
, b=
= t n.
||
r||
||
r||
(9.66)
In acest caz, ecuatiile axelor si planelor reperului Frenet n punctul M (r(s)) C se

scriu:
- ecuatia tangentei: (r r(s)) t(s) = 0,
9.2. CURBE IN SPAT

IU
-
ecuatia
ecuatia
ecuatia
ecuatia
ecuatia
135
normalei principale: (r r(s)) n(s) = 0,

binormalei: (r r(s)) b(s) = 0,
planului normal: t(s)(r r(s)) = 0,
planului rectificator: n(s)(r r(s)) = 0,
planului osculator: b(s)(r r(s)) = 0.
Exemplul 9.19 Se da curba r =3 cos t i + 3 sin t j + 4t k (elicea circular

a). Sa scriem
ecuatiile axelor si planelor reperului Frenet atasat curbei ntr-un punct M (t) al acesteia.
Deoarece r0 = 3 sin t i = 3 cos t j + 4k, ds = ||r0 (t)|| dt = 5 dt. Deducem ca t = s/5.
Avem deci
r = 3 cos
s
s
4
3
s
3
s
4
3
s
3
s
i+3 sin j+ s k, r = sin i+ sin j+ k,
r = cos i sin j,
5
5
5
5
5
5
5
5
25
5
25
5
nc
at
1
1
t = (3 sin t i + 3 cos t j + 4 k), n = cos t i sin t j, b = (4 sin t i 4 cos t j + 3 k).
5
5
Ecuatiile axelor sunt:
- ecuatiile tangentei:
x 3 cos t
y 3 sin t
z 4t
=
=
,
3 sin t
3 cos t
4
- ecuatiile normalei principale:
x 3 cos t
y 3 sin t
z 4t
=
=
,
cot s
sin t
0
- ecuatiile binormalei:
x 3 cos t
y 3 sin t
z 4t
=
=
.
4 sin t
4 cos t
3
Ecuatiile planelor sunt:
- ecuatia planului normal: 3x sin t + 3y cos t + 4z 16t = 0,
- ecuatia planului rectificator: x cos t + y sin t 3 = 0,
- ecuatia planului osculator: 4x sin t 4y cos t + 3z 12t = 0.
9.2.5
Curbura unei curbe n spatiu
Fie M (s) si M 0 (s + s) doua puncte vecine pe curba C data prin ecuatia r = r(s) si
unghiul dintre tangentele la C n cele doua puncte.
Definitia 9.30 Numim curbura a curbei C n punctul M ,

.
= lim
s0 s
136

IALA
Daca t(s) si t(s + s) sunt versorii tangentelor la curba n punctele M si respectiv

M , atunci

,
||t(s + s) t(s)|| = 2 sin
2
0
de unde

t(s + s) t(s) sin
2
=

s
2

s .
Trecand aici la limita pentru s 0, obtinem

t(s + s) t(s) dt

= ,
lim
= lim
ds
s0 s
s0
s
ncat
= ||t || = ||
r||.
(9.67)
Cantitatea R = 1/ se numeste raza de curbura a curbei C n punctul M .

Din (9.66) gasim imediat ca n = R
r =Rt , de unde
t = n.
(9.68)
Daca curba C este data prin reprezentarea r = r(t), regulata de ordin cel putin doi,
curbura n punctul ordinar M (t) are expresia
||r0 r00 ||
=
||r0 ||3
(9.69)
Intr-adevar, presupunand t = t(s), avem

dr
dr dt
dt
=
= r0 ,
ds
dt ds
ds
2
2
dt
dt
r = r00
+ r0 2 ,
ds
ds
3
dt
r
r = (r0 r00 )
.
ds
Dar, cu (9.57), ds/dt = ||r0 ||, ncat
r =
||
r|| = ||r
r|| =
||r0 r00 ||
.
||r0 ||3
Inlocuind n (9.67) obtinem (9.69).

Din (9.69) rezulta ca un punct ordinar al unei curbe este punct de inflexiune d.d. n
acel punct curbura este nula.
Teorema 9.5 Conditia necesara si suficienta ca o curba sa fie o dreapt
a este ca n orice
punct al ei curbura sa fie nula.
/ Necesitatea. Daca curba C este o dreapta, atunci r = r0 + tv, r0 = v, r00 = 0 si
din (9.69) deducem = 0, pentru orice t R.
Suficienta. Din = 0, tinand seama de (9.67), urmeaza t = 0 si deci t = v (vector
constant), sau r = v, de unde r =sv + r0 , deci curba este o dreapta. .
9.2. CURBE IN SPAT

IU
9.2.6
137
Torsiunea unei curbe
Fie din nou M (s) si M 0 (s+s) doua puncte vecine pe curba C data prin ecuatia r = r(s)
si unghiul dintre binormalele la C n cele doua puncte.
Definitia 9.31 Numim torsiune absoluta a curbei C n punctul M ,

.
| | = lim
s0 s
Daca b(s) si b(s + s) sunt versorii binormalelor la curba n punctele M si respectiv
M 0 , atunci

,
||b(s + s) b(s)|| = 2 sin
2
de unde

b(s + s) b(s) sin
2

=

s
2

s .
Trecand aici la limita pentru s 0, obtinem

b(s + s) b(s) db
= lim
= ,
lim
ds
s0 s
s0
s
ncat

| | = b .
(9.70)
Dar b = t n si t = n, ncat b = t n,
deci b t si din b2 = 1 rezulta b b = 0,
adica b b. In concluzie, b este coliniar cu n, ncat
= | |.
|b n| = ||b||
Cum nsa n =Rt , n = R t + R
t, avem
1
...
b n = (t n)n
= (t, n,
n) = (t,R t +Rt,Rt ) = R2 (t, t , t) =
r,
r, r),
2 (
||
r||
ncat
...
|(r,
r, r)|
| | =
.
||
r||2
(9.71)
Definitia 9.32 Numim torsiune a curbei C n punctul M (s), marimea

...
(r,
r, r)
=
= b n.
||
r||2
(9.72)

IALA
138
Deoarece b este coliniar cu n, urmeaza ca b = n, de unde,

b = n.
Daca curba C este data prin reprezentarea r = r(t), regulata de ordin cel putin doi,
torsiunea n punctul ordinar si neinflexionar M (t) are expresia
=
(r0 , r00 , r000 )

.
||r0 r00 ||2
(9.73)
Intr-adevar, presupunand t = t(s), avem

dt
r = r
,
r = r00
ds
dt
ds
2
d2 t ... 000
+ r 2 , r= r
ds
dt
ds
3

00
+ 3r
dt
ds
2
3
d2 t
0d t
+
r
,
ds2
ds3
asa ncat, cu ds/dt = ||r0 ||,

...

0
00
000
(r,
r, r) =(r , r , r )
dt
ds
6
1
||r0 r00 ||
=(r , r , r ) 0 6 , ||
r|| =
,
||r ||
||r0 ||3
0
00
000
care nlocuite n (9.72) dau (9.73).

Definitia 9.33 Un punct al curbei C n care torsiunea este nula se numeste punct planar.
Teorema 9.6 Conditia necesara si suficienta ca o curba sa fie o curba plana este ca n
orice punct al ei torsiunea sa fie nula.
/ Necesitatea. Daca curba este plana, planul osculator fiind planul curbei, rezulta
ca b este un vector constant, deci b = 0 si din (9.70) deducem ca = 0.
Suficienta. Daca = 0, urmeaza ca b = 0 si deci b = b0 (vector constant). Cum
b t = 0, rezulta ca b0 r = 0, de unde, prin integrare, b0 r(s)+D = 0, D fiind o
constanta de integrare. De aici deducem ca toate punctele curbei se gasesc n planul de
ecuatie b0 r+D = 0, adica este o curba plana. .
9.2.7
Formulele lui Fr
enet
Fie C un arc de curba regulat de ordinul cel putin trei, format din puncte ordinare si
neinflexionare, dat prin ecuatia
r = r(s),
unde s este parametrul natural. Fie nca R = {M, t, n, b} reperul Frenet (Fig. 9.5)
atasat acestui arc n punctul M (s), n care
t = r , n =
si fie
r
r
r
, b=
||
r||
||
r||
= ||
r||, = b n,
(9.74)
9.3. SUPRAFET
E
139
6
b

curbura si torsiunea curbei n punctul M (s).
Formulele lui Frenet exprima modul cum variaza reperul lui Frenet cand punctul M
parcurge arcul de curba, dau deci derivatele versorilor reperului n functie de versorii
reperului.
Prima dintre aceste formule se obtine imediat din (9.74)1 , (9.74)2 si expresia curburii.
Se gaseste
dt
= n.
(9.75)
ds
T
inand apoi seama ca b este coliniar cu n si de expresia torsiunii, obtinem
db
= n.
ds
(9.76)
In fine, din n = b t, prin derivare, avem n = b t + b t si tinand seama de precedentele doua formule, rezulta
dn
= t + b.
(9.77)
ds
Coordonatele vectorilor t , n,
b sunt functii numai de curbura si torsiunea ale
curbei n punctul M . Rezulta de aici ca daca cunoastem curbura si torsiunea:
= (s), = (s),
(9.78)
prin integrarea sistemului (9.75) - (9.77) se obtin versorii t = t(s), n = n(s), b = b(s),
iar din
dr
= t,
ds
obtinem r = r(s), adica ecuatia unui arc de curba de curbura si torsiune date. Doua arce
de curba astfel obtinute coincid pana la o miscare n spatiu. Din acest motiv ecuatiile
(9.78) se numesc ecuatiile intrinseci ale curbei.
9.3
9.3.1
Suprafete
Reprezent
Fie R = {O, i, j, k} un reper cartezian ortonormat n E.
140

IALA
Definitia 9.34 O submultime S E se numeste suprafata daca exista o aplicatie r :

E, R2 , a.. r() = S.
Daca M (r) S, atunci
r = r(u, v), (u, v) ,
(9.79)
este ecuatia vectoriala a suprafetei S, iar u si v pentru care OM = r(u, v) se numesc

coordonate parametrice sau curbilinii ale punctului M de pe suprafata si se noteaza
M (u, v). In proiectie pe axele reperului ecuatia (9.79) este echivalenta cu
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) ,
(9.80)
numite ecuatiile parametrice ale suprafetei S.

Exemplul 9.20 Aplicatia r : E, = [0, 2] [/2, /2], definita prin
r = R(i cos u + j sin u) cos v + R k sin v, (u, v) ,
R fiind o constant
a real
a pozitiv
a, reprezint
a o sfera cu centrul n origine si raz
a R.
Ecuatiile parametrice ale acestei sfere se scriu
x = R cos u cos v, y = R sin u cos v, z = R sin v, (u, v) .
Ecuatiile parametrice ale unei suprafete nu sunt unice. Daca : 0 , cu , 0
R2 , este o aplicatie surjectiva, aplicatiile r si r au aceeasi imagine S, deci definesc
aceeasi suprafata.
Definitia 9.35 O suprafat
a S se numeste suprafata de clasa C k , k 0, daca admite
cel putin o reprezentare de forma (9.79) cu r C k ().
Dac
a este o multime deschisa si r o aplicatie bijectiv
a continu
a
atunci S se numeste suprafata simpla.
Definitia 9.36 Suprafata S, data prin reprezentarea (9.79) se numeste suprafata regulata de clasa C k , k 1, daca r C k () si
ru (u, v) rv (u, v) 6= 0, (u, v) .
(9.81)
In (9.81) am notat ru = r/u, rv = r/v.

Definitia 9.37 Un punct M0 S se numeste punct ordinar (sau regulat) daca S admite
caz contrar, M0 se
a n punctul M0 . In
numeste punct singular.
Daca drept parametri se pot lua abscisa x si ordonata y ale unui punct de pe suprafata,
atunci reprezentarea (9.80) ia forma
z = f (x, y), (x, y) D R2 ,
(9.82)
9.3. SUPRAFET
E
141
n care f C k (D), numita ecuatia cartezian

a explicita a suprafetei S. In acest caz toate
punctele suprafetei sunt ordinare deoarece
rx ry = p(x, y) i q(x, y) j + k 6= 0,
(9.83)
pentru orice (x, y) D, unde p = f /x, q = f /y (notatiile lui Monge).

O suprafata S de clasa C k poate fi data si printr-o ecuatie de forma
F (x, y, z) = 0,
(9.84)
n care F este o functie de clasa C k , numita ecuatia cartezian

a implicita a suprafetei.
Daca suprafata S este data prin reprezentarile (9.80) si (9.84), simultan, atunci pentru
orice (u, v) ,
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = 0.
Derivand partial aceasta identitate n raport cu u si v, obtinem:

ru (u, v) grad F (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = 0,
rv (u, v) grad F (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = 0,
de unde rezulta ca ru (u, v) grad F , rv (u, v) grad F , adica
ru (u, v) rv (u, v) = (u, v) grad F (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) .
(9.85)
Definitia 9.38 Un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) S se numeste punct ordinar daca

grad F (x0 , y0 , z0 ) 6= 0
(9.86)

In
implicita, pentru care F (x, y, z) = z f (x, y).
Exemplul 9.21 Fie C o curba n planul Oxz, de ecuatii: x = f (u), y = 0, z = g(u).
Prin rotirea curbei C n jurul axei Oz se obtine o suprafat
a de rotatie de ecuatii: x =
f (u) cos v, y = f (u) sin v, z = g(u). Astfel:
(a) prin rotirea cercului: x = a + bcosu, y = 0, z = b sin u, cu a > b, se obtine torul:
x = (a + bcosu) cos v, y = (a + bcosu) sin v, z = b sin u;
(b) prin rotirea lantisorului: x = a ch (u/a), y = 0, z = u, se obtine catenoidul:
x = a ch (u/a) cos v, y = a ch (u/a) sin v, z = u;
(c) prin rotirea tractricei: x = a sin u, y = 0, z = a(ln tg (u/2) + cos u), se obtine
pseudosfera:
x = a sin u cos v, y = a sin u sin v, z = a(ln tg (u/2) + cos u).
Exemplul 9.22 Suprafata generat
a de o curba C (numita profil) n miscare de rotatie
n jurul unei drepte si n acelasi timp de translatie paralel
a cu aceast
a dreapt
a, vitezele
acestor misc
ari fiind proportionale, se numeste elicoid. Daca se ia axa Oz drept axa de
rotatie, o reprezentare parametric
a a elicoidului este
x = f (u) cos v, y = f (u) sin v, z = g(u) + av.
142
9.3.2

IALA
Curbe pe o suprafat
a
O curba C situata pe suprafata S poate fi data printr-o reprezentare curbilinie parametrica de forma
u = u(t), v = v(t), t I R.
(9.87)
Ecuatia vectoriala a curbei C se obtine nlocuind pe u si v din reprezentarea (9.87) n
(9.79):
r = r(u(t), v(t)), t I,
(9.88)
iar ecuatiile carteziene parametrice
x = x(u(t), v(t)), y = y(u(t), v(t)), z = z(u(t), v(t)), t I.
(9.89)
Curba C situata pe suprafata S poate fi data si printr-o ecuatie curbilinie explicita

v = f (u) sau printr-o ecuatie curbilinie implicita F (u, v) = 0.
9.3.3
Planul tangent si normala la o suprafat

a
Fie suprafata S data prin ecuatia (9.79) si M0 (u0 , v0 ) un punct ordinar al suprafetei, deci
pentru care
ru (u0 , v0 ) rv (u0 , v0 ) 6= 0.
Prin punctul M0 se pot duce pe suprafata o infinitate de curbe. Fie C o curba oarecare
prin M0 situata pe suprafata, data prin ecuatiile (9.87), a carei reprezentare carteziana
parametrica este (9.88). Daca t0 este valoarea parametrului t corespunzatoare punctului
M0 ca punct pe curba C, a.. u(t0 ) = u0 , v(t0 ) = v0 , un vector director al tangentei n
M0 (t0 ) la curba C este
r0 (t0 ) = u0 (t0 )ru (u0 , v0 ) + v 0 (t0 )rv (u0 , v0 ).
(9.90)
Din (9.90) rezulta ca oricare ar fi curba C S, care trece prin punctul M0 , vectorul
director al tangentei la curba n M0 este o combinatie liniara a vectorilor necoliniari
ru (u0 , v0 ) si rv (u0 , v0 ). Deci tangenta prin M0 la oricare dintre aceste curbe apartine
planului determinat de punctul M0 si vectorii necoliniari ru (u0 , v0 ) si rv (u0 , v0 ) paraleli
cu planul.
Definitia 9.39 Numim plan tangent la suprafata S n punctul ordinar M0 S, locul
geometric al tangentelor prin M0 la toate curbele de pe suprafat
a care trec prin M0 .
Daca r este vectorul de pozitie al unui punct curent al planului tangent, atunci ecuatia
planului tangent este
(r r(u0 , v0 ), ru (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 )) = 0.
(9.91)
Definitia 9.40 Vectorul h se numeste vector tangent la S n M0 dac

a este vector director al tangentei la o curba C de pe S ce trece prin M0 .
9.3. SUPRAFET
E
143
Definitia 9.41 Numim spatiu vectorial tangent la S n punctul M0 , TM0 (S), spatiul vectorial director al planului tangent la S n M0 , adica multimea tuturor vectorilor tangenti
la S n M0 .
O baza a spatiului tangent o formeaza sistemul de vectori {ru (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 )}.
Definitia 9.42 Numim normala ntr-un punct ordinar M0 S dreapta prin M0 perpendiculara pe planul tangent n M0 la S.
Din definitia planului tangent rezulta ca putem lua ca vector director al normalei la
suprafata S n punctul ei ordinar M , vectorul
N(u, v) = ru (u, v) rv (u, v) = A(u, v)i + B(u, v)j + C(u, v)k,
unde
(9.92)

yu zu
z u xu
xu yu

.
A(u, v) =
, B(u, v) =
, C(u, v) =
yv zv
z v xv
xv yv
Cu aceasta notatie, ecuatia planului tangent se mai poate scrie

N(u0 , v0 ) (r r(u0 , v0 )) = 0,
de unde ecuatia carteziana
A(u0 , v0 )(x x(u0 , v0 )) + B(u0 , v0 )(y y(u0 , v0 )) + C(u0 , v0 )(z z(u0 , v0 )) = 0.
Ecuatia vectoriala a normalei n M0 (u0 , v0 ) S la suprafata va fi atunci
(r r(u0 , v0 )) N(u0 , v0 ) = 0,
iar ecuatiile canonice ale normalei se vor scrie
y y(u0 , v0 )
z z(u0 , v0 )
x x(u0 , v0 )
=
=
.
A(u0 , v0 )
B(u0 , v0 )
C(u0 , v0 )
Daca suprafata S este reprezentata analitic prin ecuatia carteziana explicita (9.82),
tinand seama de (9.83), un vector director al normalei este
N(x, y) = p(x, y) i q(x, y) j + k,
a.. ecuatia planului tangent n punctul M0 (x0 , y0 , f (x0 , y0 )) al suprafetei se scrie
p(x0 , y0 )(x x0 ) q(x0 , y0 )(y y0 ) + z f (x0 , y0 ) = 0,
iar ecuatiile canonice ale normalei
x x0
y y0
z f (x0 , y0 )
=
=
.
p(x0 , y0 )
q(x0 , y0 )
1
144

IALA
Daca suprafata S este reprezentata analitic prin ecuatia carteziana implicita (9.84),
tinand seama de (9.85), un vector normal suprafetei n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) S, pentru
care F (x0 , y0 , z0 ) = 0, este
N(x0 , y0 , z0 ) = grad F (x0 , y0 , z0 ),
a.. ecuatia planului tangent se scrie
grad F (x0 , y0 , z0 ) (r r0 ) = 0,
sau, sub forma carteziana
Fx0 (x0 , y0 , z0 )(x x0 ) + Fy0 (x0 , y0 , z0 )(y y0 ) + Fz0 (x0 , y0 , z0 )(z z0 ) = 0.
Ecuatia normalei va fi
(r r0 ) grad F (x0 , y0 , z0 ) = 0,
iar ecuatiile canonice ale normalei
x x0
0
Fx (x0 , y0 , z0 )
y y0
0
Fy (x0 , y0 , z0 )
z z0
.
0
Fz (x0 , y0 , z0 )
Definitia 9.43 Numim plan normal la suprafata S n punctul ei ordinar M0 orice plan
care contine normala n M0 la S.
Definitia 9.44 Numim sectiune normala a suprafetei S curba de intersectie a suprafetei
cu un plan normal.
9.3.4
Linii si retele pe o suprafat

a
Definitia 9.45 Numim familie simpla de linii pe o suprafat

a S o familie uniparametric
a
de curbe situate pe suprafat
a cu proprietatea ca prin fiecare punct ordinar al ei trece o
curba a familiei si numai una.
Daca suprafata este data prin reprezenarea parametrica (9.80), o familie simpla de
linii pe S poate fi data printr-o ecuatie de forma
(u, v) = c,
(9.93)
unde c este o constanta arbitrara. Deoarece (9.93) poate fi privita ca solutia generala a
unei ecuatii diferentiale de forma
P (u, v) du + Q(u, v) dv = 0,
(9.94)
n care P (u, v) si Q(u, v) sunt functii continue pe , deducem ca o familie simpla de linii
pe S poate fi data printr-o ecuatie diferentiala de forma (9.94).
9.3. SUPRAFET
E
145
Exemplul 9.23 Curbele v = const si u = const formeaz

a doua familii simple de linii pe
suprafata S. Ecuatiile lor diferentiale sunt dv = 0 si respectiv du = 0. Prin fiecare punct
M0 (u0 , v0 ) S trece curba v = v0 din prima familie si curba u = u0 din cea de-a doua
familie. Ecuatiile vectoriale ale acestor curbe sunt
r = r(u, v0 ), r = r(u0 , v).
Aceste familii simple de linii se numesc liniile parametrice ale suprafetei.
Definitia 9.46 Numim retea pe suprafata S dou
a familii simple de linii de pe S cu
proprietatea ca prin fiecare punct ordinar al ei trece cate o curba din fiecare familie
avand n acest punct tangente distincte.
O retea pe suprafata S poate fi data prin ecuatiile (u, v) = c1 , (u, v) = c2 , cu
conditia
D(, )
6= 0,
D(u, v)
sau printr-o ecuatie diferentiala de forma
A(u, v) du2 + 2B(u, v) du dv + C(u, v) dv 2 = 0,
(9.95)
cu conditia B 2 AC > 0 n .
Exemplul 9.24 Cele doua familii de linii parametrice ale suprafetei formeaz
a o retea pe
suprafat
a. Intr-adevar, vectorii directori ai tangentelor n M0 sunt ru (u0 , v0 ) si respectiv
rv (u0 , v0 ). Punctul M0 fiind ordinar, tangentele n M0 sunt distincte. Vom numi aceast
a
retea, reteaua parametrica a suprafetei. Ecuatia sa diferential
a este du dv = 0.
9.3.5
Prima form
a fundamental
a a unei suprafete
Fie suprafata S, regulata de ordin cel putin unu, data prin ecuatia
r = r(u, v), (u, v) .
In fiecare punct ordinar M (u, v) al suprafetei, sistemul de vectori {ru , rv } formeaza o
baza n spatiul vectorial TM (S) tangent la S n M , a.. orice vector dr TM (S) se scrie
dr = ru du + rv dv.
Spatiul vectorial TM (S) poate fi organizat ca spatiu euclidian. Produsul scalar din E
induce pe TM (S) produsul scalar
(dr1 , dr2 ) = dr1 dr2 , dr1 , dr2 TM (S).
Daca n baza {ru , rv }: dr1 = ru du1 + rv dv1 , dr2 = ru du2 + rv dv2 , notand (dupa Gauss)
cu
E = r2u , F = ru rv , G = r2v ,
expresia analitica a produsului scalar n TM (S) va fi
(dr1 , dr2 ) = Edu1 du2 + F (du1 dv2 + du2 dv1 ) + G dv1 dv2 .

IALA
146
Evident, forma biliniara este simetrica, iar forma patratica asociata

(dr) = E du2 + 2F du dv + G dv 2 , dr = ru du + rv dv TM (S),
(9.96)
este pozitiv definita. Aceasta forma patratica se numeste prima forma fundamentala a
suprafetei.
Desi ecuatia (dr) = 0 este de forma (9.95), ea nu defineste pe S o retea reala deoarece
2
F EG < 0.
Daca suprafata S este data prin ecuatia explicita z = f (x, y), luand pe x si y drept
parametri, prima forma fundamentala a suprafetei se scrie:
(dx, dy) = (1 + p2 ) dx2 + 2pq dx dy + (1 + q 2 ) dy 2 ,
unde s-a notat (dupa Monge) cu p = f /x, q = f /y.
Exemplul 9.25 Prima forma fundamentala a planului Oxy, de ecuatie z = 0, este
(dx, dy) = dx2 + dy 2 .
Prima forma fundamentala defineste metrica suprafetei (indusa de metrica lui E),
adica ne permite sa calculam lungimea unui arc de curba situat pe suprafata, unghiul
dintre doua directii tangente ntr-un punct al suprafetei cat si aria unui domeniu de pe
suprafata.
Lungimea unui arc de curb
a de pe suprafat
a
_
Fie C =AB un arc de curba pe suprafata S, dat prin ecuatiile

u = u(t), v = v(t), t [a, b],
cu extremitatile n punctele A(a), B(b). Ecuatia sa vectoriala este
r = r(u(t), v(t)),
t [a, b],
prin urmare dr = r0 (t) dt = (ru u0 (t) + rv v 0 (t)) dt si ca atare elementul de arc va fi dat de
ds = ||dr|| =
(dr) =
(u0 , v 0 ) dt.
Lungimea arcului de curba AB se scrie atunci

Z
LAB =
AB
ds =
Z bp
(u0 , v 0 ) dt
Z b
Eu02 + 2F u0 v 0 + Gv 02 dt,
n care coeficientii E, F , G ai formei patratice se calculeaza n punctul M (u(t), v(t)).
9.3. SUPRAFET
E
147
Unghiul dintre dou

a directii tangente suprafetei
Fie
C1 : u = u1 (t1 ), v = v1 (t1 ),
C2 : u = u2 (t2 ), v = v2 (t2 ),
doua arce de curba pe suprafata S, care se intersecteaza n punctul M0 si fie t01 si respectiv
t02 valorile parametrilor pe cele doua curbe pentru care se obtine punctul M0 . Prin unghi
dintre arcele C1 si C2 n punctul M0 , ntelegem unghiul dintre vectorii directori ai
tangentelor la cele doua arce n M0 . Deoarece
C1 : r = r(u1 (t1 ), v1 (t1 )) = r1 (t1 ), C2 : r = r(u2 (t2 ), v2 (t2 )) = r2 (t2 ),
rezulta ca

r01 (t01 ) r02 (t02 )
(dr1 , dr2 )
dr1 dr2

p
p
p
p
cos = 0 0
=
=

,
2
2
||r1 (t1 )|| ||r02 (t02 )||
(dr1 ) (dr2 ) M
dr1 dr2 M
0
sau

E du1 du2 + F (du1 dv2 + du2 dv1 ) + G dv1 dv2

p
cos = p
.
2
2
2
2
E du1 + 2F du1 dv1 + G dv1 E du2 + 2F du2 dv2 + G dv2 M
0
Exemplul 9.26 Sa calcul

am unghiul dintre liniile parametrice ale suprafetei care trec
prin punctul M0 (u0 , v0 ), ale caror ecuatii sunt: v = v0 , u = u0 . Avem
C1 : r = r(u, v0 ) = r1 (u), C2 : r = r(u0 , v) = r2 (v)
si deci dr1 = ru du, dr2 = rv dv si cum dr1 dr2 = F dudv, ||dr1 || =

G dv, gasim

F
cos =
.
EG M0
E du, ||dr2 || =
Directiile dr1 si dr2 tangente ntr-un punct M la suprafata sunt ortogonale daca
dr1 dr2 = 0, sau
(dr1 , dr2 ) = E du1 du2 + F (du1 dv2 + du2 dv1 ) + G dv1 dv2 = 0.
(9.97)
Definitia 9.47 O retea pe S se numeste ortogonala dac

a directiile definite de ea n
fiecare punct sunt ortogonale.
Teorema 9.7 Reteaua
A(u, v) du2 + 2B(u, v) du dv + C(u, v) dv 2 = 0
(9.98)
AG 2BF + CE = 0.
(9.99)
este ortogonal
a d.d.

IALA
148
/ Intr-adevar, presupunand A 6= 0, ecuatia (9.98) se mai scrie

2
du
du
+ C = 0.
A
+ 2B
dv
dv
Daca dr1 (du1 , dv1 ), dr2 (du2 , dv2 ) sunt directiile definite de ecuatia (9.98), atunci
2B
du1 du2
+
= ,
dv1
dv2
A
C
du1 du2
= ,
dv1 dv2
A
care nlocuite n conditia de ortogonalitate (9.97), conduc la conditia (9.99). .

Reteaua parametrica pe S este ortogonala d.d. F = 0 n fiecare punct de pe S.
Elementul de arie a unei suprafate
Fie v = v0 , u = u0 liniile parametrice ale suprafetei prin punctul M0 (u0 , v0 ) si dr1 = ru du,
dr2 = rv dv vectorii diferentiali ai directiilor tangentelor la cele doua linii. Vom numi
element de arie a suprafetei S aria paralelogramului construit pe vectorii dr1 , dr2 ca
laturi
dS = ||dr1 dr2 || = ||ru rv || dudv = EG F 2 dudv.
9.3.6
A doua form
a fundamental
a a unei suprafete
Fie data suprafata S, regulata de ordin cel putin doi

r = r(u, v),
si fie
N=
(u, v)
(9.100)
ru rv
,
||ru rv ||
(9.101)
versorul normalei la S n punctul M (u, v). Deoarece N2 = 1, urmeaza ca N Nu = 0,

N Nv = 0, adica Nu , Nv TM (S).
Aplicatia T : TM (S) TM (S), definita prin
T (dr) = dN = (Nu du + Nv dv), dr = ru du + rv dv TM (S)
se numeste operatorul lui Weingarten.
Prin calcul direct se arata ca:

T (1 dr1 + 2 dr2 ) = 1 T (dr1 ) + 2 T (dr2 ),
T (dr1 ) dr2 = dr1 T (dr2 ),
dr1 , dr2 TM (S),
adica T este o transformare liniara simetrica pe TM (S). Putem atunci asocia lui T forma
biliniara pe TM (S):
(dr1 , dr2 ) = T (dr1 ) dr2 ,
dr1 , dr2 TM (S).
(9.102)
Din N ru = 0, N rv = 0, prin derivare rezulta:

Nu ru + N ruu = 0, Nv ru + N ruv = 0, Nu rv + N rvu = 0, Nv rv + N rvv = 0.
9.3. SUPRAFET
E
149
Notand: L = N ruu , M = N ruv , N = N rvv , obtinem expresia analitica a formei n

baza {ru , rv }:
(dr1 , dr2 ) = L du1 du2 + M (du1 dv2 + du2 dv1 ) + N dv1 dv2 .
(9.103)
Forma patratica asociata formei biliniare simetrice , a carei expresie analitica este
(dr) = T (dr)dr = dNdr = N d2 r = L du2 + 2M dudv + N dv 2 ,
se numeste a doua forma fundamentala a suprafetei. T
inand seama de (9.101), coeficientii
formei vor avea expresiile:
1
L = (ru , rv , ruu ), M = (ru , rv , ruv ), N = (ru , rv , rvv ), = EG F 2 .
Daca suprafata este data prin ecuatia explicita z = f (x, y), forma a doua fundamentala se scrie
1
(dx, dy) = p
(r dx2 + 2s dxdy + t dy 2 ),
2
2
1+p +q
unde p = f /x, q = f /y, r = 2 f /x2 , s = 2 f /xy, t = 2 f /y 2 .
Definitia 9.48 Directia dr(du, dv) tangent
a n M la S se numeste asimptotica dac
a
(dr) = L du2 + 2M dudv + N dv 2 = 0.
(9.104)
Daca L, M , N nu sunt simultan nuli, ecuatia (9.104) determina doua directii asimptotice reale distincte, confundate sau imaginare, dupa cum M 2 LN este pozitiv, nul
sau negativ.
Definitia 9.49 Punctul M (u, v) S se numeste:
a) hiperbolic dac
a M 2 LN > 0,
b) parabolic dac
a M 2 LN = 0,
c) eliptic dac
a M 2 LN < 0.
Un punct al suprafetei n care L = M = N = 0 se numeste punct planar.
Exemplul 9.27 1. Toate punctele unui hiperboloid cu o panz
a si ale unui paraboloid
hiperbolic sunt hiperbolice. Directiile asimptotice sunt directiile generatoarelor rectilinii
ale acestor suprafete.
2. Toate punctele unui elipsoid, hiperboloid cu doua panze sau paraboloid eliptic sunt
eliptice.
3. Toate punctele unui plan sunt planare.
Definitia 9.50 Numim linii asimptotice pe suprafata S curbele de pe suprafat
a ale caror
angente n fiecare punct al lor au directii asimptotice.
Pe o suprafata formata din puncte hiperbolice, liniile asimptotice formeaza o retea
reala numita reteaua asimptotica, a carei ecuatie diferentiala este (9.104).
Reteaua parametrica pe S este o retea asimptotica d.d. L = N = 0.
O proprietate a liniilor asimptotice este pusa n evidenta de teorema care urmeaza.
150

IALA
Teorema 9.8 Planul osculator n fiecare punct ordinar al unei linii asimptotice coincide
cu planul tangent la suprafat
a n acel punct.
/ Fie u = u(t), v = v(t) o linie parametrica pe S, deci a carei directie a tangentei n
M (u(t), v(t)) este asimptotica: (dr) = 0 sau N d2 r = 0, adica N r00 = 0. Dar cum
N r0 = 0 pentru orice curba, deducem r0 r00 k N, adica normala la planul osculator
este coliniara cu normala la S n M , deci planul osculator coincide cu planul tangent la
suprafata. .
Consecinta 9.1 Orice dreapt
a situata pe o suprafat
a regulat
a este linie asimptotica pe
suprafat
a.
Exemplul 9.28 Generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o panz
a si ale paraboloidului hiperbolic sunt linii asimptotice pe aceste suprafete.
Definitia 9.51 Spunem ca doua directii dr1 (du1 , dv1 ), dr2 (du2 , dv2 ) tangente la S ntrun punct ordinar al ei sunt conjugate dac
a
(dr1 , dr2 ) = L du1 du2 + M (du1 dv2 + du2 dv1 ) + N dv1 dv2 = 0.
(9.105)
Teorema 9.9 Reteaua

A(u, v) du2 + 2B(u, v) du dv + C(u, v) dv 2 = 0
este o retea conjugat
a d.d. AN 2BM + CL = 0.
/ Demonstratia este asemanatoare celei de la Teorema 9.7. .
Reteaua parametrica pe S este conjugata d.d. M = 0.
Exemplul 9.29 Fie sfera de raz
a R cu centrul n origine r = R(i cos v + j sin v) cos u +
R k sin u. Avem
ru = R(i cos v + j sin v) sin u + R k cos u, rv = R(i sin v + j cos v) cos u,
ru rv = [R2 (i cos v + j sin v) cos2 u + R2 k sin u cos u],
deci ||ru rv || = R2 cos v, N = [(i cos v + j sin v) cos u + k sin u]. Apoi
ruu = R(i cos v + j sin v) cos u R k sin u,

ruv = R(i sin v j cos v) sin u,
rvv = R(i cos v + j sin v) cos u,

de unde: L = N ruu = R, M = N ruv = 0, N = N rvv = R cos2 u, deci
(dr) = R( du2 + cos2 u dv 2 ), (dr1 , dr2 ) = R( du1 du2 + cos2 u dv1 dv2 ).
Ecuatia (dr) = 0 nu are radacini reale, deci sfera nu are directii asimptotice, toate
punctele sale sunt eliptice.
Doua directii dr1 (du1 , dv1 ), dr2 (du2 , dv2 ) tangente ntr-un punct al sferei sunt conjugate daca du1 du2 + cos2 u dv1 dv2 = 0.
9.3. SUPRAFET
E
9.3.7
151
Curbura normal
a. Curburi principale
Fie data suprafata S, regulata de ordin cel putin doi

r = r(u, v), (u, v)
(9.106)
si fie Cn un arc al unei sectiuni normale la S n punctul M (u, v), reprezentat analitic prin
ecuatiile
u = u(s), v = v(s),
(9.107)
unde s este parametrul natural pe Cn . Cum planul osculator al curbei Cn n M este planul
sectiunii normale, rezulta ca N = nn sau |N nn | = 1, unde am notat cu nn versorul
normalei principale la curba Cn . Fie n curbura sectiunii normale Cn n M (u(s), v(s)).
Din prima formula a lui Frenet avem ca
d2 r
= n nn ,
ds2
(9.108)
de unde, cu |N nn | = 1, deducem pentru curbura sectiunii normale expresia

N d2 r (dr)

.

n =
=
ds2 (dr)
(9.109)
Deoarece raportul (dr)/(dr) nu depinde decat de directia dr tangenta n M la S,

putem da urmatoarea definitie.
Definitia 9.52 Numim curbura normala a suprafetei S n punctul ei ordinar M (u, v),
n directia dr(du, dv), raportul
(dr)
Kn (dr) =
.
(9.110)
(dr)
Din (9.109) deducem atunci: n = |Kn |.
T
inand seama de (9.104) si (9.110) rezulta ca directiile asimptotice ntr-un punct al
suprafetei S se caracterizeaza prin conditia Kn (dr) = 0.
Definitia 9.53 Numim directie principala ntr-un punct ordinar al suprafetei S directia
tangenta la S pentru care curbura normala are o valoare extrem
a.
Valoarea curburii normale pentru o directie principal
a se numeste curbura principala.
Directiile principale sunt nedeterminate n punctele planare (pentru care L = M =
N = 0) si n punctele ombilicale (pentru care coeficientii celor doua forma fundamentale
sunt proportionali). In primul caz Kn = 0 pentru orice directie, iar n cel de-al doilea
caz Kn nu depinde de directie.
Teorema 9.10 Prin orice punct ordinar al unei suprafete, care nu este punct planar sau
ombilical, trec doua directii principale reale si distincte.

IALA
152
/ Daca dr(du, dv) este o directie principala, deci pentru care Kn are o valoare extrema,
atunci derivatele partiale ale lui Kn (du, dv) n raport cu du si dv se anuleaza. Cum
= Kn , din Kn /(du) = 0, Kn /(dv) = 0, deducem
/(dv)
/(du)
=
= Kn ,
/(du)
/(dv)
sau
L du + M dv
M du + N dv
=
= Kn .
E du + F dv
F du + G dv
Deci directiile principale satisfac ecuatia diferentiala

E du + F dv F du + G dv

L du + M dv M du + N dv = 0
sau echivalent
(9.111)
(9.112)
2

dv du dv du2

E
F
G = 0

L
M
N
sau nca
(EM F L) du2 + (EN GL) du dv + (F N GM ) dv 2 = 0.
(9.113)
Discriminantul ecuatiei (9.113) D = (EN GL)2 4(EM F L)(F N GM ) se poate

pune sub forma
D=
1
EG F 2
[E(F N GM ) G(EM F L)]2 +
(EN GL)2 > 0.
EG
EG
Cum D > 0 n orice punct care un este planar sau ombilical, ecuatia (9.113) are doua
radacini reale si distincte. .
Teorema 9.11 Dou
a directii dr1 si dr2 tangente n punctul M la S sunt principale d.d.
sunt ortogonale si conjugate.
/ Directiile dr1 (du1 , dv1 ), dr2 (du2 , dv2 ) sunt ortogonale si conjugate daca:

(dr1 , dr2 ) = E du1 du2 + F (du1 dv2 + du2 dv1 ) + G dv1 dv2 = 0,
(dr1 , dr2 ) = L du1 du2 + M (du1 dv2 + du2 dv1 ) + N dv1 dv2 = 0.
(9.114)
Necesitatea. Daca directiile dr1 , dr2 sunt principale, atunci (du1 , dv1 ) si (du2 , dv2 )
sunt radacinile ecuatiei (9.113) si tinand seama de relatiile dintre radacinile si coeficientii
unei ecuatii de gradul al doilea, rezulta ca verifica (9.114), adica sunt ortogonale si
conjugate.
Suficienta. Sistemul (9.114) n necunoscutele (du2 , dv2 ) admite solutii nebanale d.d.
(du1 , dv1 ) satisface (9.112), adica directia dr1 este principala. Schimband rolul celor doua
directii, rezulta ca si dr2 este principala. .
9.3. SUPRAFET
E
153
Definitia 9.54 Numim linii de curbura ale suprafetei S curbele de pe suprafat

a tangente
n fiecare punct al lor directiilor principale.
Ecuatia diferentiala a liniilor de curbura este ecuatia (9.112).
In vecinatatea oricarui punct al suprafetei S, care nu este planar sau ombilical, liniile
de curbura formeaza o retea conjugata si ortogonala.
Reteaua parametrica pe S este reteaua liniilor de curbura d.d. F = 0 (este ortogonala)
si M = 0 (este conjugata).
Din (9.111) rezulta ca o directie principala dr(du, dv) este o solutie nebanala a sistemului:

(L EKn ) du + (M F Kn ) dv = 0,
(M F Kn ) du + (N GKn ) dv = 0.
Dar curbura normala ntr-o directie principala este o curbura principala. Cum sistemul precedent admite solutii nebanale d.d. determinantul sau este nul, rezulta ca
curburile principale sunt radacinile ecuatiei

L EKn M F Kn

(9.115)
M F Kn N GKn = 0
sau
(EG F 2 ) Kn2 (EN 2F M + GL) Kn + LN M 2 = 0.
(9.116)
Ecuatia (9.116) ne permite sa calculam direct (fara a determina directiile principale)

curburile principale: K1 = Kn (dr1 ), K2 = Kn (dr2 ).
Produsul radacinilor ecuatiei (9.116) se mai numeste curbura totala (gaussiana) a
suprafetei n punctul M
LN M 2
K = K1 K2 =
,
EG F 2
iar semisuma acestor radacini se mai numeste curbur
a medie a suprafetei n punctul M
EN 2F M + GL
1
.
H = (K1 + K2 ) =
2
2(EG F 2 )
Cu acestea ecuatia (9.116) se mai scrie Kn2 2H Kn + K = 0.
Punctul M al suprafetei S este: a) hiperbolic daca K < 0, b) parabolic daca K = 0,
c) eliptic daca K > 0.
Exemplul 9.30 Sfera de raz
a R are curbura totala constant
a K = 1/R2 .
154

IALA
Capitolul 10
INTEGRALA RIEMANN S
I
EXTINDERI
10.1
Primitive. Integrala nedefinit

a
Fie I un interval oarecare (marginit sau nemarginit, nchis sau deschis) al axei reale
si f : I R.
Definitia 10.1 Se numeste primitiva a functiei f pe intervalul I, o functie F : I R,
derivabila pe I, care satisface conditia
F 0 (x) = f (x),
x I.
(10.1)
Din definitie rezulta ca functia si primitiva ei sunt definite pe un interval ce nu se

reduce la un punct si nu pe o reuniune de intervale sau alt tip de multime de numere
reale.
Cand spunem ca functia F (x) este primitiva functiei f (x), fara a indica intervalul I,
atunci se subntelege ca I este orice interval pe care functia f este definita.
Teorema 10.1 Dac
a F (x) este o primitiva a functiei f (x) pe intervalul I, atunci functia
F (x) + C este de asemenea o primitiva a functiei f . Daca F (x) si (x) sunt doua
primitive ale functiei f pe intervalul I, atunci (x) F (x) = C, oricare ar fi x I.
/ Deoarece (F (x) + C)0 = f (x), rezulta ca F (x) + C este o primitiva a functiei f .
Pe de alta parte, deoarece F (x) si (x) sunt primitive ale functiei f (x) pe intervalul I,
rezulta ca ((x) F (x))0 = 0. Cum I este interval, deducem ca (x) F (x) = C. .
Din aceasta teorema rezulta ca daca functia f admite o primitiva atunci ea admite
o infinitate de primitive; daca F (x) este o primitiva a functiei f (x), atunci orice alta
primitiva este de forma F (x) + C. Spunem ca primitiva unei functii se determina pana
la o constanta aditiva.
Definitia 10.2 Se numeste integrala nedefinita a functiei f : I R, multimea tuturor
primitivelor functiei f pe intervalul I.
155
156
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN SI EXTINDERI
R
Integrala nedefinita a functiei f se noteaza cu simbolul f (x) dx. Din teorema precedenta rezulta ca daca F (x) este o primitiva oarecare a functiei f (x) pe intervalul I,
atunci
Z
f (x) dx = F (x) + C, C R.
(10.2)
Din definitie si expresia (10.2), rezulta urmatoarele proprietati imediate ale integralei
nedefinite:
Z

Z

d
d
f (x) dx = f (x) dx,
f (x) dx = f (x),
(10.3)
dx
Z
Z
dF (x) = F (x) + C,
F 0 (x) dx = F (x) + C.
(10.4)
In legatura cu primitivele unei functii se pun urmatoarele probleme:

- care sunt clasele de functii ce admit primitive;
- daca o functie admite primitive, cum se determina ele.
In ceea ce priveste prima problema afirmam ca: orice functie continu
a admite primitive. Demonstratia va fi data n capitolul urmator. Ne vom ocupa numai de primitivele
functiilor continue.
In legatura cu a doua problema, precizam ca ne va preocupa determinarea primitivelor
acelor functii pentru care primitivele pot fi exprimate sub forma finita, adica pot fi
exprimate cu ajutorul unui numar finit de operatii aritmetice sau operatii de compunere
a functiilor elementare.
Exista si functii continue ale caror primitive nu pot fi exprimate sub forma finita. De
exemplu:
sin x
cos x
1
ex
2
ex , sin x2 , cos x2 ,
,
,
,
, etc.
xn
xn
ln x
x
10.2
Calculul primitivelor
10.2.1
Integrala sumei si produsului cu o constant

a
Daca functiile f si g au primitive pe intervalul I, atunci functia f + g are primitive pe I

si
Z
Z
Z
(f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx.
(10.5)
Daca functia f are primitive pe intervalul I si R, atunci functia f are primitive
pe I si
Z
Z
f (x) dx = f (x) dx.
(10.6)
10.2. CALCULUL PRIMITIVELOR
10.2.2
157
Integrarea prin p
arti
Teorema 10.2 Dac

a functiile u si v, definite pe intervalul I, au derivate continue pe I,
atunci
Z
Z
0
uv dx = uv u0 v dx.
(10.7)
/ Deoarece (uv)0 = u0 v + uv 0 si deci uv 0 = (uv)0 u0 v, tinand seama de (10.4), rezulta
(10.7), numita si formula de integrare prin parti. .
Daca presupunem ca functiile u si v, definite pe intervalul I, au derivate continue
pana la ordinul n + 1 inclusiv, atunci are loc formula
Z
Z
(n+1)
(n)
0 (n1)
n (n)
(n+1)
u(n+1) v dx, (10.8)
uv
dx = uv u v
+ + (1) u v + (1)
numita si formula generalizat
a de integrare prin parti.
10.2.3
Schimbarea de variabil
a n integrala nedefinit
a
Teorema 10.3 Fie I si J doua intervale si functiile u : I J, f : J R. Daca

functia u are derivata continu
a pe I, f este continu
a pe J, iar F este o primitiva a
functiei f , adica are loc (10.2), atunci functia compus
a F u : I R, definita prin
(F u)(t) = F (u(t)), este o primitiva a functiei f (u(t)) u0 (t) pe I si deci
Z
f (u(t)) u0 (t) dt = F (u(t)) + C.
(10.9)
/ Deoarece functiile F si u sunt derivabile, functia F u este derivabila si avem
d
dF
F (u(t)) =
(u(t)) u0 (t).
dt
dx
Cum F 0 (x) = f (x), rezulta ca
d
F (u(t)) = f (u(t)) u0 (t),
dt
de unde (10.9). .
Teorema precedenta sta la baza metodei schimbarii de variabila (metoda substitutiei)
n integrala nedefinita. Ea se foloseste de fapt pentru gasirea primitivelor functiei f (x)
pe J atunci cand, n urma substitutiei x = u(t), este mai usor de gasit o primitiva a
functiei f (u(t))u0 (t) pe I. Daca (t) este o primitiva a functiei f (u(t))u0 (t), atunci
F (u(t)) = (t) + C0 .
(10.10)
Aceasta relatie ne permite sa determinam pe F (x). Pentru aceasta presupunem ca functia

u : I J este inversabila, adica exista functia u1 : J I, t = u1 (x). Inlocuind n
(10.10), gasim
F (x) = (u1 (x)) + C0 .
158
Exemplul 10.1 Prin schimbarea de variabila x = t + a obtinem

Z
dx
I=
= ln |x a| + C.
xa
Exemplul 10.2 Prin schimbarea de variabila x = t + a obtinem
Z
dx
1
1
I=
=
+ C.
n
(x a)
n 1 (x a)n1
Exemplul 10.3 Se da integrala
Z
I=
x2
dx
,
2ax + b
a2 b < 0.
Deoarece x2 2ax + b = (x a)2 + 2 cu = b a2 , prin schimbarea de variabila

x = t + a, obtinem
Z
1
dt
1
1
xa
I=
= arctg t + C = arctg
+ C.
2
t +1
10.2.4
Integrarea prin recurent

a
In multe cazuri functia de integrat depinde nu numai de argumentul sau ci si de un

numar natural n. Se poate ntampla ca aplicand metoda de integrare prin parti sa
obtinem o integrala de aceeasi forma dar pentru o valoarea a lui n mai mica cu cel putin
o unitate. Continuand n acest mod, dupa un numar finit de pasi ajungem la una din
integralele imediate. O asemenea metoda de calcul a integralelor se numeste integrarea
prin recurent
a. Vom ilustra aceasta metoda prin cateva exemple.
Exemplul 10.4 Fie integrala
Z
In =
(t2
dt
,
+ 1)n
n N.
Integr
and prin parti, avem

Z
Z
t
1
t
t2
In = 2
td
= 2
+ 2n
dt.
(t + 1)n
(t2 + 1)n
(t + 1)n
(t2 + 1)n+1
De unde
In+1 (t) =
2n 1
1
t
+
In (t), cu I1 (t) = arctg t + C.
2
n
2n (t + 1)
2n
Exemplul 10.5 Fie integrala

Z
Ax + B
Jn (x) =
dx,
2
(x 2ax + b)n
a2 b < 0, n N.
10.3. INTEGRAREA FUNCT

IILOR RAT
IONALE
159
Dupa transform
ari evidente, gasim
Z
Z
A
2(x a)
dx
Jn (x) =
dx + (Aa + B)
.
2
n
2
2
(x 2ax + b)
(x 2ax + b)n
Pentru n = 1 obtinem
J1 (x) =
A
Aa + B
xa
ln(x2 2ax + b) +
arctg
+ c,
2
b a2 .
Pentru
am n integrala a doua schimbarea de variabila x = t + a, cu
n > 1, sa efectu
2
= b a . Avem
Z
Z
dx
1
dx
=
=
In (t),
(x2 2ax + b)n
[(x a)2 + 2 ]n
2n1
n care In (t) este integrala din exercitiul precedent. Prin urmare

A
1
Aa + B
xa
Jn (x) =
+ 2n1 In
.
2(1 n) (x2 2ax + b)n1
10.3
Integrarea functiilor rationale
O clasa importanta de functii ale caror primitive se pot exprima sub forma finita este
clasa functiilor rationale. Prin functie rational
a se ntelege o functie de forma
R(x) =
P (x)
,
Q(x)
(10.11)
unde P (x) si Q(x) sunt polinoame reale.

Asemenea functii sunt definite pe reuniuni de intervale si sunt continue pe tot domeniul de definitie. Vom presupune ca P (x) si Q(x) nu au factori comuni.
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca
grad P (x) < grad Q(x).
(10.12)
In caz contrar, facand mpartirea, avem

P (x)
P1 (x)
= C(x) +
,
Q(x)
Q(x)
grad P1 (x) < grad Q(x).
(10.13)
Va fi atunci suficient sa ne ocupam de integrarea functiilor rationale de forma (10.11)

cu conditia (10.12). Presupunem ca grad Q(x) = n.
Daca ai , i = 1, r, sunt radacinile reale, de ordinele de multiplicitate ni si k ik ,
k = 1, s, sunt radacinile complexe de ordinele de multiplicitate mk , ale ecuatiei Q(x) = 0,
atunci Q(x) se poate factoriza sub forma
Q(x) = a0 (x a1 )n1 (x ar )nr (x2 2p1 x + q1 )m1 (x2 2ps x + qs )ms ,
(10.14)
160
unde n1 + + nr + 2(m1 + + ms ) = n, iar k ik sunt radacinile ecuatiei

x2 2pk x + qk = 0, cu p2k qk < 0.
Vom numi fractii simple functiile rationale de forma
Mx + N
A
,
,
n
2
(x a)
(x 2px + q)m
unde A, M, N, a, p, q R cu p2 q < 0, n, m N.
Orice functie rationala de forma (10.11) se poate reprezenta n mod unic sub forma
unei sume finite de fractii simple.
Cand se cunoaste descompunerea (10.14) a polinomului Q(x), pentru scrierea functiei
rationale R(x) ca suma de fractii simple trebuie sa tinem seama de urmatoarele:
a). Prezenta unui factor de forma (x a)n n (10.14) furnizeaza n descompunere o
suma de fractii simple de forma
A1
A2
An
+
+
+
.
x a (x a)2
(x a)n
(10.15)
b). Prezenta unui factor de forma (x2 2px + q)m n (10.14) furnizeaza n descompunere o suma de fractii simple de forma
M1 x + N1
M 2 x + N2
Mm x + Nm
+ 2
+ + 2
.
2
2
x 2px + q (x 2px + q)
(x 2px + q)m
(10.16)
Coeficientii Ai , Mk , Nk se pot determina prin metoda coeficientilor nedeterminati.

Rezulta ca integrarea functiilor rationale se reduce la integrarea fractiilor simple.
Integrarea acestora s-a facut n exemplele precedente.
10.3.1
Integrale reductibile la integrale din functii rationale
Prin functie rationala n variabilele x, y ntelegem o functie de forma

R(x, y) =
P (x, y)
,
Q(x, y)
unde P (x, y) si Q(x, y) sunt polinoame n variabilele x si y.

A). Primitive de forma
Z
R(sin x, cos x) dx.
Efectuand schimbarea de variabila t = tg x2 , adica x = 2arctg t, t R, integrala devine

Z
Z
2t 1 t2
dt
R(sin x, cos x) dx = 2 R
,
.
2
2
1+t 1+t
1 + t2
Daca integrala se poate scrie sub una din formele
Z
Z
f (sin x) cos x dx,
f (cos x) sin x dx,
Z
f (tg x) dx,
10.3. INTEGRAREA FUNCT

IILOR RAT
IONALE
161
sunt de preferat substitutiile t = sin x, t = cos x, t = tg x, respectiv.

B). Primitive de forma
!
r
Z
ax
+
b
n
dx.
R x,
cx + d
Presupunem ca ad bc 6= 0, caci n caz contrar
ax + b
= k.
cx + d
Cu ajutorul schimbarii de variabila
r
t=
ax + b
,
cx + d
x=
dtn b
,
a ctn
obtinem
r
Z
R x,
ax + b
cx + d
Z
dx = n(ad bc)
dtn b
,t
a ctn
tn1
dt.
(a ctn )2
C). Primitive de forma

Z
R(x,
ax2 + bx + c) dx.
Presupunem ca trinomul ax2 + bx + c ia valori pozitive pe un anumit interval si ca

b2 4ac 6= 0.
Integralele de aceasta forma se reduc la primitive din functii rationale n urma unei
substitutii Euler.
1. Daca a > 0 se poate face schimbarea de variabila
ax2 + bx + c = x a + t,
Obtinem
Z

Z
= 2
x=
t2 c
.
b 2t a

R x, ax2 + bx + c dx =
t2 c
t2 a bt + c a t2 a bt + c a
,
dt.
b 2t a
b 2t a
(b 2t a)2
2. Daca c 0 se poate face schimbarea de variabila
Obtinem
ax2
+ bx + c = xt +
Z
c,
2t c b
.
x=
a t2

R x, ax2 + bx + c dx =
162

Z
=2
2t c b t2 c bt + a c t2 c bt + a c
R
,
dt.
a t2
a t2
(a t2 )2
3. Daca a < 0 si c < 0 avem b2 4ac > 0, caci altfel ax2 + bx + c < 0 pentru orice
x R. Fie x1 si x2 radacinile reale ale ecuatiei ax2 + bx + c = 0. Atunci
ax2 + bx + c = a(x x1 )(x x2 ).
Efectuand substitutia
a(x x1 )(x x2 ) = t(x x1 ),
rezulta

Z
Z

dt
ax2 x1 t2 a(x2 x1 )t
2
R x, ax + bx + c dx = 2a(x2 x1 ) R
,
.
2
2
at
at
(a t2 )2
D). Integrale binome.
Prin integrale binome ntelegem integralele de forma
Z
I = xm (axn + b)p dx,
(10.17)
unde m, n, p sunt numere rationale. Cebasev a demonstrat ca exista numai trei cazuri n
care o integrala binoma se poate reduce la o integrala dintr-o functie rationala.
Sa efectuam n integrala (10.17) schimbarea de variabila xn = t, adica x = t1/n .
Obtinem

p
Z
Z
m+1
m+1
at + b
1
1
1
p
+p1
(at + b) dt =
I=
t n
t n
dt.
(10.18)
n
n
t
Cele trei cazuri n care integrala binoma I se reduce la o integrala dintr-o functie
rationala sunt:
1. Daca p este ntreg si
variabila t = us .
m+1
n
= rs , cu r si s numere ntregi, se efectueaza schimbarea de
2. Daca p nu este ntreg, dar m+1

este ntreg, p =
n
schimbarea de variabila at + b = us .
r
s
cu r si s numere ntregi, se efectueaza
3. Daca p nu este ntreg, m+1

nu este ntreg, dar m+1
+ p este ntreg, p =
n
n
numere ntregi, se efectueaza schimbarea de variabila at+b
= us .
t
10.4
Integrala definit
a
10.4.1
Sume integrale Riemann. Integrabilitate
r
s
cu r si s
Fie [a, b], a < b, un interval nchis si marginit al axei reale. O multime finita si ordonata
de puncte
= {x0 , x1 , . . . , xn } [a, b], a = x0 < x1 < < xn = b,

10.4. INTEGRALA DEFINITA
163
determina o diviziune sau o partitie a intervalului [a, b]. Punctele x0 , x1 , . . . , xn se numesc

puncte de diviziune ale diviziunii . Fiecare interval [xi1 , xi ], i = 1, n, se numeste
interval partial al diviziunii . Daca notam cu xi = xi xi1 lungimea unui interval
partial al diviziunii, avem
n
X
ba=
xi .
i=1

Definitia 10.3 Se numeste norma a diviziunii num
arul = () = max xi , i = 1, n ,
adica lungimea celui mai mare interval al diviziunii .
Fie (n ) un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] si (n ) sirul normelor acestora,
n = (n ), n N.
Definitia 10.4 Spunem ca sirul (n ) este un sir normal de diviziuni ale intervalului
[a, b] dac
a lim n = 0.
n
Fie f : [a, b] R o functie definita pe intervalul nchis si marginit [a, b], o diviziune
a intervalului [a, b] si i [xi1 , xi ], i = 1, n.
Definitia 10.5 Se numeste suma integrala Riemann a functiei f corespunz
atoare diviziunii si unei alegeri date a punctelor intermediare i , numarul = (f ) definit
prin
n
X
= (f ) =
f (i ) xi .
i=1
Deoarece exista o infinitate de diviziuni ale unui interval [a, b] si pentru fiecare diviziune exista o infinitate de moduri de alegere a punctelor intermediare i , rezulta ca
pentru o functie f multimea sumelor integrale Riemann este o multime infinita.
Sumele Riemann au urmatoarele proprietati:
1. Suma Riemann a functiei constante f (x) = c, x [a, b] este
(c) =
n
X
i=1
c xi = c
n
X
xi = c(b a).
i=1
2. Daca f, g : [a, b] R si , sunt constante arbitrare, avem (f + g) = (f ) +

(g).
3. Daca f, g : [a, b] R si f (x) g(x), x [a, b], atunci (f ) (g). In
particular, daca f (x) 0, x [a, b], atunci (f ) 0.
4. Pentru orice functie f : [a, b] R, avem | (f )| (|f |).
164
Definitia 10.6 Num

arul finit I se numeste limita sumelor integrale (f ) c
and norma
diviziunii tinde la zero, daca oricare ar fi > 0, exista un () > 0 a.. pentru orice
diviziune a carei norma () < () si pentru orice alegere a punctelor intermediare,
sa avem
| (f ) I| < .
Scriem atunci
I = lim (f ) = lim
0
n
X
f (i ) xi .
i=1
Se poate demonstra ca definitia precedenta este echivalenta cu definitia urmatoare:

Definitia 10.7 Num
and norma
diviziunii tinde la zero, daca pentru orice sir normal de diviziuni (n ), sirul corespunz
ator al sumelor integrale n = n (f ) este convergent la I, adica
lim n = I,
pentru orice alegere a punctelor intermediare i .

Daca exista numarul I spunem ca functia f este integrabil
a (n sens Riemann) pe
[a, b], iar I se numeste integrala definita sau integrala Riemann a functiei f pe [a, b] si se
noteaza
Z
b
I(f ) =
f (x) dx.
a
Numerele a si b se numesc limite de integrare, functia f functia de integrat sau integrand, iar x variabil
a de integrare.
Exemplul 10.6 Functia f (x) = c, x [a, b], este integrabil
a si
Z b
c dx = c(b a).
a
Daca functia f este pozitiva, atunci suma Riemann (f ) reprezinta suma ariilor
dreptunghiurilor de baza xi xi1 si de naltime f (i ). Deci (f ) aproximeaza aria
multimii din plan
Dy = {(x, y) R2 | a x b, 0 y f (x)},
delimitata de axa Ox, graficul functiei f si dreptele x = a, x = b. Se poate arata ca daca
f este continua, atunci multimea Dy are arie si
Z b
A(Dy ) =
f (x) dx.
a
Mai general, daca f, g : [a, b] R sunt doua functii continue si f (x) g(x) pe [a, b],
atunci multimea
Dy = {(x, y) R2 | a x b, f (x) y g(x)},

165
cuprinsa ntre graficele functiilor f, g si dreptele x = a, x = b, are arie si

Z b
A(Dy ) =
[g(x) f (x)] dx.
a
Teorema 10.4 Num

arul I(f ) asociat unei functii f pe intervalul [a, b] este unic determinat.
/ Prin reducere la absurd. |I1 I2 | < |I1 | + | I2 | <
= . .
Teorema 10.5 Orice functie f : [a, b] R, integrabil

a pe [a, b], este marginit
a pe [a, b].
/ Deoarece f este integrabila pe [a, b], rezulta ca exista I cu proprietatea ca lui = 1
i corespunde un > 0 a..
| (f ) I| < 1,
(10.19)
oricare ar fi diviziunea cu () < si oricare ar fi punctele intermediare i .
Fie o asemenea diviziune. Este suficient sa aratam ca f este marginita pe fiecare
interval [xk1 , xk ], k = 1, n. In acest scop, pentru x [xk1 , xk ], arbitrar, consideram
urmatorul sistem de puncte intermediare
i = xi , deci i 6= k, k = x.
Atunci, din (10.19) avem
|f (x) xk +
f (xi ) xi I| < 1,
i6=k
de unde
|f (x)| Mk , cu Mk =
X
1
(1 + |
f (xi ) xi | + |I|) > 0.
xk
i6=k

Luand M = max Mk , k = 1, n , obtinem |f (x)| M , x [a, b]. .
Consecinta 10.1 O functie nemarginit

a pe un interval nchis nu este integrabila pe acel
interval.
Reciproca teoremei nu este adevarata. Exista functii marginite pe un interval nchis
si marginit [a, b], fara a fi integrabile pe acel interval.
10.4.2
Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate
Fie f : [a, b] R o functie marginita si o diviziune a intervalului [a, b]. Deoarece f

este marginita pe [a, b], ea este marginita pe orice interval partial [xi1 , xi ]. Exista deci
numerele
m = inf f (x), M = sup f (x), x [a, b],
mi = inf f (x), Mi = sup f (x), x [xi1 , xi ],
care se gasesc n relatia
m mi f (x) Mi M,
x [xi1 , xi ].
(10.20)
166
Definitia 10.8 Sumele

s = s (f ) =
n
X
mi xi ,
S = S (f ) =
i=1
n
X
Mi xi
(10.21)
i=1
se numesc sume integrale Darboux (s - inferioar

a, S - superioar
a) ale functiei f corespunzatoare diviziunii .
Pentru o diviziune data se pot forma o infinitate de sume Riemann , dar numai
o singura suma Darboux inferioara s si o singura suma Darboux superioara S ; n plus,
pentru orice diviziune , avem
m(b a) s S M (b a).
(10.22)
In adevar, oricare ar fi i [xi1 , xi ], avem

m mi f (i ) Mi M,
de unde, prin nmultire cu xi si sumare dupa i, obtinem (10.22).
Teorema 10.6 (Criteriul de integrabilitate) Conditia necesar
a si suficienta ca functia f : [a, b] R s
a fie integrabil
a pe [a, b] este ca oricare ar fi > 0 sa existe un () > 0
a..
S (f ) s (f ) < ,
(10.23)
pentru orice diviziune a carei norma () < .
Conditia (10.23) se poate scrie si sub forma
lim (S s ) = 0.
Daca functia f este integrabila pe [a, b], atunci pentru orice sir normal de diviziuni,
sirurile (sn ), (Sn ) si (n ) sunt convergente si au aceeasi limita I. Sirurile (sn ), (Sn ) si
(n ) aproximeaza integrala, sirul (sn ) prin lipsa, iar sirul (Sn ) prin adaos.
Aplicand criteriul de integrabilitate vom gasi unele clase de functii integrabile.
Teorema 10.7 Orice functie f : [a, b] R continu
a pe [a, b] este integrabil
a pe [a, b].
/ Deoarece f este continua pe intervalul nchis si marginit [a, b] rezulta ca ea este
uniform continua pe [a, b]. Prin urmare, oricare ar fi > 0 exista un () > 0 a.. pentru
orice x, x0 [a, b] pentru care |x x0 | < ,
|f (x) f (x0 )| <
.
ba
Fie acum o diviziune a intervalului [a, b] avand norma () < si [xi1 , xi ], i = 1, n,

subintervalele partiale ale diviziunii.

167
Deoarece f este continua pe [a, b], ea este continua pe orice subinterval [xi1 , xi ].
Dupa a doua teorema a lui Weierstrass, rezulta ca exista xm
si xM
n [xi1 , xi ] a..
i
i
mi = f (xm
i ),
Mi = f (xM
i ).
Prin urmare
S s =
n
n
X
X
m
(Mi mi ) xi =
(f (xM
i ) f (xi )) xi .
i=1
i=1
m
Deoarece () < , rezulta ca xi < () si deci, cu atat mai mult |xM
i xi | < ().
m
Pentru asemenea puncte avem f (xM
si deci
i ) f (xi ) < ba
n
S s <
X
xi = . .
b a i=1
Continuitatea este suficienta dar nu necesara pentru integrabilitate. Exista functii

discontinue pe [a, b] care sunt integrabile pe [a, b]. Astfel, functiile monotone pot avea
discontinuitati dar sunt integrabile.
Teorema 10.8 O functie monotona pe [a, b] este integrabil
a pe [a, b].
/ Daca f este constanta pe [a, b] ea este integrabila. Vom presupune ca functia
monotona f : [a, b] R este diferita de o constanta si deci f (a) 6= f (b). O functie
monotona pe [a, b] este marginita pe [a, b] caci multimea valorilor ei este cuprinsa ntre
f (a) si f (b). Sa presupunem ca f este monoton crescatoare.
Fie o diviziune a lui [a, b] si [xi1 , xi ], i = 1, n, subintervalele partiale ale diviziunii.
Deoarece f este crescatoare, avem
m = f (a) = f (x0 ),
Fie > 0 si () =
.
M m
mi = f (xi1 ),
Mi = f (xi ),
M = f (b) = f (xn ).
Pentru orice diviziune a carei norma () <
n
X
n
X
,
M m
avem
S s =
(Mi mi ) xi =
(f (xi ) f (xi1 )) xi
(f (xi ) f (xi1 )).
M m i=1
i=1
i=1
Deci, S s si dupa criteriul de integrabilitate, functia f este integrabila pe [a, b].
.
10.4.3
Propriet
ati ale functiilor integrabile
1. Daca f este integrabila pe [a, b] atunci f este integrabila si pe [b, a] si

Z b
Z a
f (x) dx =
f (x) dx.
a
Pentru b = a avem atunci
f (x) dx = 0.
a
(10.24)
168
2. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b] si , R sunt constante arbitrare, atunci

functia f + g este integrabila pe [a, b] si
Z b
Z b
Z b
(f (x) + g(x)) dx =
f (x) dx +
g(x) dx.
(10.25)
a
3. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b], atunci

Z
f (x) g(x), x [a, b] =
f (x) dx
a
g(x) dx.
(10.26)
4. Daca functia f este integrabila pe [a, b], atunci functia |f | este integrabila pe [a, b] si
Z b
Z b

f
(x)
dx
|f (x)| dx, a < b.

a
5. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b], atunci functia f g este integrabila pe [a, b].
6. Daca f este integrabila pe [a, b], f (x) 6= 0 pe [a, b] si
1
atunci functia f (x)
este integrabila pe [a, b].
1
f (x)
este marginita pe [a, b],
7. Daca f este integrabila pe [a, b], atunci ea este integrabila pe orice subinterval nchis
si marginit [, ] [a, b].
8. Daca f este integrabila pe [a, c] si [c, b], atunci este integrabila pe [a, b] si avem
Z b
Z c
Z b
f (x) dx.
f (x) dx +
f (x) dx =
c
O functie f se numeste continu

a pe portiuni pe [a, b] daca exista o diviziune a intervalului [a, b],
a = x0 < x i < < x n = b
a.. f este continua pe intervalele deschise (xk1 , xk ), k = 1, n, are limitele laterale finite
f (x0 +0), f (x1 0), f (x1 +0), . . . ,f (xn 0) si ia valori arbitrare n capetele subintervalelor
[xk1 , xk ], k = 1, n.
9. Orice functie continua pe portiuni pe intervalul [a, b] este integrabila pe [a, b].
10.4.4
Formule de medie
Teorema 10.9 Fie f si g dou

a functii integrabile pe [a, b] si m, M marginile inferioar
a
si superioar
a a valorilor functiei f pe [a, b]. Daca g(x) pastraz
a semn constant pe [a, b]
atunci exista numarul [m, M ] a..
Z b
Z b
f (x)g(x) dx =
g(x) dx.
(10.27)
a

169
/ Din m f (x) M pentru orice x [a, b], presupunand g(x) 0 pe [a, b], rezulta
mg(x) f (x)g(x) M g(x),
x [a, b].
Cum f si g sunt integrabile pe [a, b], produsul f (x) g(x) este o functie integrabila pe
[a, b] si dupa proprietatea 3. rezulta
Z b
Z b
Z b
m
(10.28)
g(x) dx
f (x)g(x) dx M
g(x) dx.
a
Deoarece g(x) 0 urmeaza ca

ca
Rb
a
g(x) dx 0. Daca
Z b
f (x)g(x) dx = 0
a
si deci (10.27) are loc oricare ar fi . Daca nsa

(10.28) devine
m M,
cu =
Rb
a
Rb
a
g(x) dx = 0 din (10.28) rezulta
g(x) dx > 0, mpartind prin
Rb
a
g(x) dx,
Rb
a
f (x)g(x) dx
..
Rb
g(x)
dx
a
a.
Formula (10.27) se numeste prima formula de medie sub forma general
Daca sunt ndeplinite conditiile teoremei precedente si n plus f este continua pe [a, b],
atunci exista [a, b] a..
Z b
Z b
f (x)g(x) dx = f ()
g(x) dx.
(10.29)
a
In adevar, n acest caz exista [a, b] a.. f () = , deoarece m M .

Daca n teorema precedenta luam g(x) = 1, (10.27) devine
Z b
f (x) dx = (b a),
(10.30)
a
iar daca n plus f este continua, atunci exista [a, b] a..

Z b
f (x) dx = f ()(b a).
(10.31)
Formula (10.30) se numeste prima formula de medie.
10.4.5
Existenta primitivelor functiilor continue
Fie f : [a, b] R o functie integrabila pe [a, b]. Deoarece f este integrabila pe orice
subinterval [c, x], c, x [a, b], definim functia F : [a, b] R prin
Z x
F (x) =
f (t) dt.
(10.32)
c
Functia F se mai numeste integral

a cu limita superioar
a variabila sau integrala definita
ca functie de limita superioar
a.
170
Teorema 10.10 Daca functia f este integrabil

a pe [a, b] atunci functia F este uniform
continu
a pe [a, b].
/ Deoarece f este integrabila pe [a, b] este marginita pe [a, b], deci exista un M > 0
a.. |f (x)| M pe [a, b]. Dar pentru orice x, x0 [a, b] putem scrie
Z
F (x) F (x ) =
x0
f (t) dt
f (t) dt =
f (t) dt +
f (t) dt =
x0
f (t) dt.
x0
De aici rezulta
Z
|F (x) F (x )| = |
f (t) dt| |
x0
|f (t)| dt| M |x x0 |
x0
si folosind definitia continuitatii uniforme rezulta concluzia teoremei. .

Teorema 10.11 (Existenta primitivelor functiilor continue) Orice functie real
a
f : [a, b] R continu
a pe [a, b] admite primitive pe [a, b]. Una dintre aceste primitive
este functia (10.32).
/ Fie x arbitrar din [a, b] si h a.. x + h [a, b]. Avem
F (x + h) F (x)
1
=
h
h
Z
x+h
f (t) dt
f (t) dt
c
1
=
h
x+h
f (t) dt.
x
Aplicand teorema de medie rezulta ca exista [x, x + h] sau [x + h, x] a..

Z
x+h
f (t) dt = h f ().
x
Prin urmare
F (x + h) F (x)
= f ().
h
Deoarece pentru h 0, x si f este continua pe [a, b], rezulta ca lim f () = f (x).
h0
Deci exista
lim
h0
F (x + h) F (x)
= f (x),
h
adica F este derivabila si F 0 (x) = f (x). .

Prin aceasta teorema am dovedit ca derivata integralei definite ca functie de limita
superioara este functia de sub semnul de integrala
d
dx
f (t) dt = f (x).
c

10.4.6
171
Metode de calcul a integralelor definite
Teorema 10.12 (Formula fundamental

a a calculului integral) Daca functia f :
[a, b] R este continu
a pe [a, b] si (x) este o primitiva a ei pe [a, b] atunci
Z
f (x) dx = (b) (a).
(10.33)
/ Fie (x) o primitiva a lui f (x) pe [a, b]. Dupa teorema precedenta,
Z x
F (x) =
f (t) dt
c
este de asemenea o primitiva a lui f (x) pe [a, b] si deci

Z x
f (t) dt + C.
(x) =
c
Atunci
f (t) dt. .
f (t) dt =
f (t) dt +
(b) (a) =
Asadar, pentru calculul integralei definite a functiei f (x) este suficient sa cunoastem
o primitiva a functiei f (x).
Formula (10.33) se numeste formula fundamentala a calculului integral sau formula
lui Leibniz-Newton. Numarul (b) (a) se noteaza (x)|ba , ncat formula (10.33) se mai
scrie
Z
b
f (x) dx = (x)|ba .
(10.34)
Teorema 10.13 (Formula schimb

arii de variabil
a) Daca:
1. functia f : [a, b] R este continu
a pe [a, b],
2. functia : [, ] [a, b] are derivata continu
a pe [, ] si () = a, () = b,
atunci are loc formula
Z
f (x) dx =
a
f ((t)) 0 (t) dt.
(10.35)
/ Deoarece f (x) este continua pe [a, b] ea are primitive pe [a, b]. De asemenea functia
f ((t)) 0 (t) fiind continua pe [, ] are primitive pe [, ]. Daca F (x) este o primitiva
a lui f (x) pe [a, b] atunci F ((t)) este o primitiva a functiei f ((t)) 0 (t) pe [, ].
Aplicand formula lui Leibniz-Newton, avem
Z
f ((t)) (t) dt = F (()) F (()) = F (b) F (a) =
f (x) dx. .
a
172
Teorema 10.14 (Formula de integrare prin p

arti) Dac
a u si v au derivate continue pe [a, b], atunci are loc formula
Z
uv dx =
a
uv|ba
u0 v dx.
(10.36)
/ Deoarece uv 0 = (uv)0 u0 v rezulta ca

Z
uv dx =
a
(uv) dx
a
u v dx =
a
uv|ba
u0 v dx. .
Formula (10.36) se mai scrie si sub forma

Z
udv =
a
uv|ba
v du.
(10.37)
Formula (10.36) sau (10.37) se numeste formula de integrare prin parti.

O generalizare a teoremei precedente este teorema:
Teorema 10.15 Daca u si v au derivate pan
a la ordinul n + 1 continue pe [a, b], atunci
are loc formula
Z
uv
(n+1)
dx = [uv
(n)
0 (n1)
uv
n (n)
+ + (1) u
v]|ba
n+1
+ (1)
u(n+1) v dx. (10.38)
O aplicatie importanta a formulei (10.38) este data de:

Teorema 10.16 Daca f are derivate pan
a la ordinul n + 1 continue pe [a, b], atunci are
loc formula
ba 0
(b a)n (n)
1
f (b) = f (a) +
f (a) + +
f (a) +
1!
n!
n!
(b x)n f (n+1) (x) dx. (10.39)
a
n
/ Formula (10.39) se obtine luand n (10.38) u(x) = (bx)

si v(x) = f (x) si tinand
n!
seama ca
nk
(k)
k (b x)
u (x) = (1)
, k = 1, n, u(n+1) (x) = 0.
(n k)!
Inlocuind aici pe b cu x si pe a cu x0 avem
(x x0 )n (n)
1
x x0 0
f (x0 )+ +
f (x0 )+
f (x) = f (x0 )+
1!
n!
n!
care este formula lui Taylor cu restul sub forma integral

a.
x
x0
(xt)n f (n+1) (t) dt, (10.40)
10.5. INTEGRALE IMPROPRII
10.5
173
Integrale improprii
Pana aici, studiind integrala definita, am presupus ca intervalul [a, b] este marginit
si functia f (x) marginita pe [a, b]. Exista probleme care necesita extinderea notiunii de
integrala definita, cerand fie ca intervalul de integrare sa fie nemarginit, fie ca functia sa
fie nemarginita.
Fie f : [a, +) R o functie integrabila pe orice interval marginit [a, t] [a, +).
Notam
Z t
F (t) =
f (x) dx.
a
Definitia 10.9 Daca exista si este finita lim F (t) spunem ca functia f este integrabil
a
t
pe [a, +) si scriem
(10.41)
f (x) dx = lim F (t)

t
si o vom numi integrala improprie de speta ntai.

R
In acest caz spunem ca f (x) dx este convergent
a.
a
Daca functia F (t) nu are limita pentru t sau daca lim |F (t)| = spunem ca
t
integrala este divergent
a.
Exemplul 10.7 Integrala
1
dx, a > 0,
x
este convergent
a pentru > 1 si divergent
a pentru 1.
In adevar, avem

1 1
Z t
1
dx
, 6= 1,
1
1
1 t
a
F (t) =
=
ln t ln a,
=1
a x
si deci

lim F (t) =
Analog se definesc si integralele
Rb
1
1
,
1 a1
+,
f (x) dx,
+
R
> 1,
1.
f (x) dx.
Fie (x) o primitiva a functiei f (x) pe [a, ). Aplicand formula lui Leibniz-Newton
pe intervalul [a, t], putem scrie
Z t
F (t) =
f (x) dx = (t) (a).
a
Rezulta de aici ca integrala este convergenta d.d. exista si este finita lim (t). Notand
(+) = lim (x) putem scrie
x
Z
f (x) dx = (+) (a) = (x)|
a ,
a
174
care se numeste formula lui Leibniz-Newton pentru integrale improprii de speta ntai.
Fie f : [a, b) R o functie integrabila pe orice interval marginit [a, t], a < t < b si
lim |f (x)| = +. Notam
xb0
Z t
F (t) =
f (x) dx.
a
Definitia 10.10 Dac

a exista si este finita lim F (t) spunem ca functia f este integrabil
a
tb0
pe [a, b) si scriem
f (x) dx = lim F (t)

tb0
si o vom numi integrala improprie de speta a doua.

In acest caz spunem ca
Rb
f (x) dx este convergent

a.
Daca functia F (t) nu are limita pentru t b 0 sau daca lim |F (t)| = spunem
ca integrala este divergent
a.
In aceasta situatie punctul b se numeste punct singular.
Exemplul 10.8 Integrala
Zb
tb0
dx
(b x)
este convergent
a pentru < 1 si divergent
a pentru 1. Punctul b este punct singular.
In adevar, avem
h
i
(
Z t
1
1
1
dx
1
, =
6 1,
(bt)1
(ba)1
F (t) =
=
ln(b t) + ln(b a),

=1
a (b x)
si deci

lim F (t) =
tb0
Analog se definesc si integralele

Z b
f (x) dx, cu
a
1
1
,
1 (ba)1
+,
< 1,
1.
lim |f (x)| = +,
xa+0
f (x) dx, cu
a
lim |f (x)| = +,
xa+0
lim |f (x)| = +.
xb0
Formula lui Leibniz-Newton ramane adevarata si pentru integrale improprii de speta

a doua daca exista si sunt finite lim (t), respectiv lim (t).
ta+0
tb0
Din cele de mai sus rezulta ca studiul integralelor improprii se reduce la cercetarea
limitei functiei
Z t
F (t) =
f (x) dx,
a
10.5. INTEGRALE IMPROPRII
175
la + pentru integrale improprii de speta ntai si la stanga lui b pentru integrale improprii
de speta a doua.
Teorema 10.17 (Criteriul lui Cauchy-Bolzano) Conditia necesar
a si suficienta ca
integrala improprie
Z b
f (x) dx,
a
avand numai pe b ca punct singular, sa fie convergent

a este ca oricare ar fi > 0 sa
0
existe un A [a, b) a.. pentru orice t, t (A, b) sa avem
Z 0

t

f (x) dx < .

t

/ Deoarece
Z 0

t

f (x) dx < |F (t0 ) F (t)|,

t

teorema este o consecinta a teoremei lui Cauchy-Bolzano de caracterizare a functiilor cu

limita finita pentru t b 0 (b = + sau finit). .
Definitia 10.11 Integrala improprie
Rb
f (x) dx, cu b = + sau finit, se numeste absolut
convergenta dac
a integrala improprie
ca f este absolut integrabil
a pe [a, b).
Rb
acest caz spunem

|f (x)| dx este convergent
a. In
Teorema 10.18 Dac

a integrala improprie
Rb
f (x) dx este absolut convergent

a atunci ea
este convergent
a.
/ Pentru orice t, t0 (a, b) avem

Z 0
Z 0

t
t

f
(x)
dx
|f
(x)|
dx

t
t

si concluzia teoremei rezulta tinand seama de teorema precedenta. .
Reciproca teoremei nu este adevarata. Exista integrale improprii care sunt convergente fara a fi absolut convergente.
Definitia 10.12 Integrala improprie
Rb
f (x) dx se numeste semiconvergenta daca ea este
convergent
a dar nu este absolut convergent
a.
Teorema 10.19 (Criteriul de comparatie) Fie integrala improprie
Z b
f (x) dx,
a
avand numai pe b ca punct singular, cu b = + sau finit.
176
a). Daca exista un A [a, b) a.. |f (x)| g(x) pentru orice x (A, b) si daca integrala
Rb
Rb
g(x) dx este convergent
a, atunci si integrala f (x) dx este convergent
a.
a
b). Daca exista un A [a, b) a.. f (x) h(x) 0 pentru orice x (A, b) si daca
Rb
Rb
a.
a, atunci si integrala f (x) dx este divergent
integrala h(x) dx este divergent
a
/ a). Deoarece pentru orice t, t0 [a, b) cu A < t < t0 avem

Z
t0
t0
|f (x)| dx
t
g(x) dx,
t
aplicand criteriul lui Cauchy-Bolzano tinand seama ca integrala

genta, rezulta ca integrala
Rb
Rb
g(x) dx este conver-
|f (x)| dx este convergenta, adica integrala
Rb
f (x) dx este
absolut convergenta si deci convergenta.

Rb
b). Daca presupunem ca integrala f (x) dx este convergenta, dupa partea a). a teoremei, ar rezulta ca integrala
.
Rb
h(x) dx este convergenta. Se ajunge astfel la contradictie.
Consecinta 10.2 Fie integrala improprie de speta nt

ai
R
a
f (x) dx.
a). Daca exista un > 1 si un A [a, +) a.. |f (x)|x M , pentru orice x

(A, +) atunci integrala este absolut convergent
a.
b). Daca exista un 1 si un A [a, +) a.. f (x)x m > 0, pentru orice
x (A, +) atunci integrala este divergent
a.
Consecinta 10.3 Fie integrala improprie de speta a doua
punct singular.
Rb
a
f (x) dx, avand pe b ca
a). Daca exista un < 1 si un A [a, b) a.. |f (x)|(b x) M , pentru orice

x (A, b) atunci integrala este absolut convergent
a.
b). Daca exista un 1 si un A [a, b) a.. f (x)(b x) m > 0, pentru orice
x (A, b) atunci integrala este divergenta.
Exemplul 10.9 (Integrala lui Euler de prima spet
a) Fie integrala
Z 1
B(p, q) =
xp1 (1 x)q1 dx, p, q R.
0
Integrala este convergent

a pentru p > 0 si q > 0 si divergent
a pentru p 0 sau q 0.
10.6. INTEGRALE CARE DEPIND DE UN PARAMETRU
177
Exemplul 10.10 (Integrala lui Euler de speta a doua) Fie integrala

Z
(p) =
xp1 ex dx, p R.
0
Integrala este convergent

a pentru p > 0 si divergent
a pentru p 0.
10.6
Integrale care depind de un parametru
10.6.1
Trecerea la limit
a sub semnul integral
Integralele de forma
Z
f (x, y) dx,
I(y) =
b(y)
f (x, y) dx
J(y) =
a(y)
se numesc integrale care depind de un parametru. Functia f (x, y), definita pe o multime
[a, b] E, unde E R, este integrabila pe [a, b] pentru orice y E si a(y), b(y) sunt
functii definite pe E.
Fie y0 un punct de acumulare al multimii E si fie
g(x) = lim f (x, y),
yy0
x [a, b].
Definitia 10.13 Spunem ca functia g este limita uniforma pe [a, b] a functiei f cand
y y0 dac
a
> 0, () > 0 pentru care |f (x, y) g(x)| < cu |y y0 | < , x [a, b].
Teorema care urmeaza ne da regula de intervertire a operatiei de integrare cu operatia
de trecere la limita.
Teorema 10.20 Dac
a g este limita uniforma pe [a, b] a functiei f si f este continu
a pe
[a, b] oricare ar fi y E, atunci

Z b
Z b
lim
f (x, y) dx =
lim f (x, y) dx.
(10.42)
yy0
yy0
/ Functia g(x) este continua pe [a, b]. Intr-adevar, pentru orice sir (yn ), yn E,
yn y0 , sirul (fn ), fn (x) = f (x, yn ) este un sir uniform convergent pe [a, b] la functia
g(x). Dupa teorema referitoare la continuitatea sirurilor de functii uniform convergente,
rezulta atunci ca g(x) este continua pe [a, b] si deci integrabila pe [a, b].
Deoarece g este limita uniforma pe [a, b] a functiei f , rezulta ca
Z b
Z b
Z b

|f (x, y) g(x)| dx < (b a), pentru |y y0 | < ,
f
(x,
y)
dx
g(x)
dx

a
de unde (10.42). .
178
10.6.2
Derivarea integralelor care depind de un parametru
Teorema 10.21 Fie f : D R, unde D = [, ] [c, d] R2 . Daca functia f (x, y)

este continu
a si are derivata partial
a n raport cu y continu
a pe D, iar functiile a, b :
[c, d] [, ] au derivate continue pe [c, d], atunci functia J : [c, d] R este derivabila
pe [c, d] si
Z b(y)
0
J (y) =
fy0 (x, y) dx + b0 (y)f (b(y), y) a0 (y)f (a(y), y).
(10.43)
a(y)
/ Fie y0 [c, d]. Aratam ca J este derivabila n y0 si are loc (10.43) pentru y = y0 .
Sa notam a(y) = a, b(y) = b, a(y0 ) = a0 , b(y0 ) = b0 si sa observam ca
Z
b0
J(y) =
f (x, y) dx +
a0
Deci:
f (x, y) dx
b0
f (x, y) dx,
b0
J(y0 ) =
a0
f (x, y0 ) dx.
a0
J(y) J(y0 )
=.
y y0
Z b
Z a
f (x, y) f (x, y0 )
1
1
dx +
f (x, y) dx
f (x, y) dx.
y y0
y y0 b 0
y y0 a0
(a)
b0
=
a0
Ne vom ocupa pe rand de fiecare din integralele din membrul drept.

Aplicand teorema lui Lagrange functiei f , ca functie de variabila y, avem
f (x, y) f (x, y0 )
= fy0 (x, y0 + ),
y y0
|| < |y y0 |.
Functia fy0 (x, y) fiind uniform continua pe D, urmeaza ca pentru orice > 0 exista un
() > 0 a..

f (x, y) f (x, y0 )

0

= |fy0 (x, y0 + ) fy0 (x, y0 )| < , pentru |y y0 | <
f
(x,
y
)
0
y

y y0
si pentru orice x [a0 , b0 ], deci functia
f (x, y) f (x, y0 )
y y0
converge uniform pe [a0 , b0 ] la fy0 (x, y0 ) cand y y0 . Conform teoremei precedente
Z
b0
(b) lim
yy0
a0
f (x, y) f (x, y0 )
dx =
y y0
b0
a0

Z b0
f (x, y) f (x, y0 )
lim
dx =
fy0 (x, y0 )dx.
yy0
y y0
a0
Aplicand teorema de medie celei de a doua integrale, avem

1
y y0
f (x, y) dx =
b0
b(y) b(y0 )
f (b(y0 ) + , y),
y y0
|| < |b b0 |
10.6. INTEGRALE CARE DEPIND DE UN PARAMETRU

si la limita
(c)
1
lim
yy0 y y0
f (x, y) dx = b0 (y0 )f (b(y0 ), y0 ),
b0
deoarece b este derivabila pe [c, d] si f este continua pe D.

Asemanator, gasim
Z a
1
(d)
lim
f (x, y) dx = a0 (y0 )f (a(y0 ), y0 ).
yy0 y y0 a
0
Din (a), (b), (c) si (d) rezulta (10.43). .
179
180
Capitolul 11
INTEGRALE CURBILINII
11.1
Notiuni de teoria curbelor
Reamintim ca daca x, y, z sunt trei functii continue pe un interval I R, multimea

a punctelor M R3 de coordonate (x(t), y(t), z(t)), t I, se numeste curb
a continu
a,
iar
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t I
(11.1)
se numesc ecuatiile parametrice ale curbei , t este parametrul pe curba. Daca raportam
pe R3 la un reper ortonormat {O, i, j, k}, n care i = (1, 0, 0), j = (0, 1, 0), k = (0, 0, 1),
si r este vectorul de pozitie al punctului M fata de O, ecuatiile (11.1) se pot scrie
sub forma
r = r(t) = x(t)i + y(t)j + z(t)k, t I.
(11.2)
In acest mod, curba este imaginea intervalului I prin functia vectoriala (11.2).
Daca z(t) = 0, atunci
x = x(t), y = y(t), t I
(11.3)
sau
r = r(t) = x(t)i + y(t)j,
t I.
(11.4)
reprezinta o curba plan

a, situata n planul Oxy.
Pe o curba putem stabili doua sensuri de parcurs. A orienta curba nseamna a alege
un sens de parcurs pe ea; o astfel de curba o vom numi orientat
a. Unul din sensurile
de parcurs l vom numi pozitiv, iar celalalt negativ. In general, se alege ca sens pozitiv
sensul de deplasare a punctului M (t) pe curba cand t creste.
Partea din curba formata din punctele M (t) cu t [a, b] I se numeste arc de
curba continu
a sau drum cu originea n punctul A(a) si extremitatea n punctul B(b). Un
drum se numeste cu tangenta continu
a daca functiile x(t), y(t), z(t) au derivate continue
pe [a, b].
Punctul M0 (t0 ) se numeste punct singular al curbei daca r0 (t0 ) = 0. Un drum
cu tangenta continua se numeste drum neted daca nu are puncte singulare. Un drum
se numeste partial neted sau neted pe portiuni daca este reuniunea unui numar finit de
drumuri netede.
181
182
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII
11.2
Lungimea unui arc de curb

a
Fie un drum cu extremitatile A(a) si B(b) (cu A = B daca drumul este nchis),
orientat n sensul de crestere a parametrului t [a, b].
Pe drumul alegem punctele A = M0 , M1 , . . . , Mi1 , Mi , . . . , Mn = B, n ordinea
dictata de orientarea lui . Spunem ca punctele Mi , i = 0, n, definesc o diviziune a lui
, pe care o vom nota cu . Vom numi norm
a a diviziunii numarul = ( ) =
max d(Mi1 , Mi ).
i=1,n
Diviziunea a lui determina o diviziune a lui [a, b]:

a = t0 < t1 < . . . < ti1 < ti < . . . < tn = b,
(11.5)
cu norma = () = max(ti ti1 ) si reciproc. Sa observam ca 0 implica 0.

i=1,n
Reciproca fiind adevarata numai pentru drumuri deschise.

Diviziunea a lui defineste o linie poligonala AM1 M2 . . . Mi1 Mi . . . B, nscrisa
n a carei lungime este
n
X
` =
d(Mi1 , Mi ).
(11.6)
i=1
Deoarece Mi (x(ti ), y(ti ), z(ti )), avem

` =
n
X
p
(x(ti ) x(ti1 ))2 + (y(ti ) y(ti1 ))2 + (z(ti ) z(ti1 ))2 .
(11.7)
i=1
Definitia 11.1 Drumul se numeste rectificabil daca exista si este finita limita lungimilor ` a liniilor poligonale nscrise n c
and norma diviziunii tinde la zero. Numarul
L = lim `
0
(11.8)
se numeste atunci lungimea drumului .

Teorema 11.1 Orice drum cu tangenta continu
a este rectificabil si lungimea lui este
data de
Z b
L=
||r0 (t)|| dt.
(11.9)
a
/ Aplicand teorema lui Lagrange functiilor x(t), y(t) si z(t) pe intervalul [ti1 , ti ], `
se mai scrie
n q
X
` =
x0 2 (ix ) + y 0 2 (iy ) + z 0 2 (iz ) (ti ti1 ),
i=1
cu
ix , iy , iz
(xi1 , xi ). Fie, pe de alta parte, suma Riemann a functiei

q
f (t) = x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t)
11.3. INTEGRALE CURBILINII DE PRIMUL TIP
183
corespunzatoare diviziunii si punctelor intermediare i [ti1 , ti ], adica

=
n q
X
x0 2 (i ) + y 0 2 (i ) + z 0 2 (i ) (ti ti1 ).
i=1
Deoarece f (t) este integrabila pe [a, b],

Z bq
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
lim =
Dar lim ` = lim si deci

0
Z bq
L=
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt. .
a
_
Fie M (t) si s(t) lungimea arcului de curba AM . Atunci

Z t
s(t) =
||r0 ( )|| d.
a
de unde s0 (t) = ||r0 (t)|| si deci

q
ds = ||r (t)|| dt = x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
0
ds se numeste element de arc al curbei .
11.3
Integrale curbilinii de primul tip

_
Fie =AB un arc de curba neteda pe portiuni, data prin ecuatiile parametrice (11.1)
_
si f (M ) = f (x, y, z) o functie definita pe arcul AB.

_
Fie nca o diviziune a arcului AB, diviziunea corespunzatoare a intervalului

_
[a, b], Pi (i ) Mi1 Mi , cu i [ti1 , ti ], i = 1, n, puncte intermediare ale diviziunii si
_
si lungimea arcului Mi1 Mi

Z
ti
si =
q
x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
(11.10)
ti1
Definitia 11.2 Se numeste suma integrala a functiei f , corespunz

atoare diviziunii
_
a arcului AB si punctelor intermediare Pi , suma
(f ) =
n
X
i=1
f (Pi ) si =
n
X
i=1
f (x(i ), y(i ), z(i )) si .
(11.11)
184

_
Definitia 11.3 Spunem ca functia f este integrabila pe AB daca exista si este finita
lim (f ) = I,
oricare ar fi punctele intermediare Pi .
Dac
a functia f este integrabil
a pe AB atunci I se numeste integrala curbilinie de
_
primul tip a functiei f pe AB si scriem
Z
Z
I=
f (M ) ds =
f (x, y, z) ds.
_
AB
Prin urmare
AB
Z
f (x, y, z) ds = lim
n
X
f (x(i ), y(i ), z(i )) si .
(11.12)
i=1
AB
Teorema care urmeaza da legatura ntre integrala curbilinie de primul tip si integrala
Riemann.
Teorema 11.2 Dac
a functia f (x(t), y(t), z(t)) este integrabil
a pe intervalul [a, b], atunci
_
functia f (x, y, z) este integrabil

a pe AB si
Z
Z b
q
f (x, y, z) ds =
f (x(t), y(t), z(t)) x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t) dt.
(11.13)
AB
_
/ Deoarece arcul AB este neted pe portiuni, functiile x(t), y(t), z(t) sunt continue
si au derivatep
continue [ti1 , ti ]. Aplicand atunci teorema de medie integralei (11.10),
obtinem si = x0 2 (i ) + y 0 2 (i ) + z 0 2 (i ) (ti ti1 ), cu i [ti1 , ti ]. Putem scrie deci
n
q
X
(f ) =
f (x(i ), y(i ), z(i )) x0 2 (i ) + y 0 2 (i ) + z 0 2 (i ) (ti ti1 ).
(11.14)
i=1
p
Consideram functia (t) = f (x(t), y(t), z(t)) x0 2 (t) + y 0 2 (t) + z 0 2 (t), definita pe [a, b],
integrabila pe [a, b] si fie suma sa Riemann corespunzatoare diviziunii si punctelor
intermediare i . Avem ca lim = lim , de unde (11.13). .
0
a a integralei curbilinii
_
Fie f (M ) = f (x, y) si AB un arc de curba plana, dat prin ecuatiile parametrice (11.3).
_
Sa consideram suprafata cilindrica avand curba directoare AB si generatoarele paralele

_
0 0
cu axa Oz. Pe aceasta suprafata sa consideram curba neteda pe port
R iuni A B , de ecuatii
f (x, y) ds este tocmai
parametrice x = x(t), y = y(t), z = f (x(t), y(t)), t I. Atunci,
_
AB
aria portiunii din suprafata cilindrica cuprinsa ntre generatoarele AA0 , BB 0 si arcele de
_
curba AB, A0 B 0 .
11.4. INTEGRALE CURBILINII DE TIPUL AL DOILEA
11.4
185
Integrale curbilinii de tipul al doilea
Fie AB un arc de curba neteda, dat prin ecuatiile (11.1), orientata de la A la B, n sensul
_
de crestere a parametrului t de la a la b. Fie o diviziune a arcului AB si Mi (xi , yi , zi ),

cu xi = x(ti ), yi = y(ti ), zi = z(ti ), punctele diviziunii si Pi (i , i , i ), cu i = x(i ),
i = y(i ), i = z(i ), puncte intermediare. Proiectiile segmentului orientat [Mi1 Mi ] pe
axele de coordonate Ox, Oy, Oz, sunt segmentele orientate [xi1 , xi ], [yi1 , yi ] si respectiv
_
[zi1 , zi ]. Aceste segmente sunt n acelasi timp proiectiile arcului orientat Mi1 Mi pe cele
_
trei axe. Fie nca f (M ) = f (x, y, z) o functie definita pe arcul AB.

Definitia 11.4 Se numeste suma integrala n raport cu x a functiei f , corespunz
atoare
_
diviziunii a arcului AB si punctelor intermediare Pi , suma
x
(f )
n
X
f (Pi ) (xi xi1 ) =
i=1
n
X
f (i , i , i ) (xi xi1 ).
(11.15)
i=1
_
Definitia 11.5 Spunem ca functia f este integrabila pe AB n raport cu x dac

a exista
si este finita
x
(f ) = I x ,
lim
Dac
a pe AB n raport cu x, atunci I x se numeste integrala
_
curbilinie de tipul al doilea n raport cu x a functiei f pe AB si scriem
Z
f (x, y, z) dx = lim
n
X
f (i , i , i ) (xi xi1 ).
(11.16)
i=1
AB
In mod analog putem forma sumele integrale ale functiei f n raport cu y si n raport
cu z:
n
n
X
X
y
z
f (Pi ) (yi yi1 ), (f ) =
f (Pi ) (zi zi1 )
(f ) =
i=1
i=1
si putem defini integralele curbilinii de tipul al doilea ale functiei f n raport cu y si n

raport cu z:
Z
n
X
f (x, y, z) dy = lim
f (i , i , i ) (yi yi1 ),
0
i=1
AB
Z
f (x, y, z) dz = lim
AB
n
X
i=1
f (i , i , i ) (zi zi1 ).
186

_
Teorema 11.3 Dac

a functia f (x(t), y(t), z(t)) este integrabil
a pe [a, b], iar AB este un
_
arc neted, atunci functia f (x, y, z) este integrabil

a pe AB n raport cu x si
Z
Z b
f (x, y, z) dx =
f (x(t), y(t), z(t))x0 (t) dt.
(11.17)
AB
/ Aplicand teorema lui Lagrange functiei x(t), suma integrala (11.15) se mai scrie
x
(f )
n
X
f (x(i ), y(i ), z(i ))x0 (i )(ti ti1 ),
i=1
cu i (ti1 , ti ). Consideram apoi functia (t) = f (x(t), y(t), z(t))x0 (t), definita pe [a, b],
x
suma sa Riemann corespunzatoare diviziunii si punctelor
integrabila pe [a, b] si fie
x
x
= lim
, de unde (11.17). .
intermediare i . Avem ca lim
In mod asemanator se arata ca

Z
Z b
f (x, y, z) dy =
f (x(t), y(t), z(t))y 0 (t) dt,
a
AB
f (x, y, z) dz =
f (x(t), y(t), z(t))z 0 (t) dt.
AB
_
Daca arcul AB este un segment de dreapta paralel cu axa Oz atunci

Z
Z
f (x, y, z) dx = 0,
f (x, y, z) dy = 0, etc.
_
AB
AB
Integrala curbilinie de tipul al doilea de form

a general
a
_
Fie AB un arc de curba neteda pe portiuni si trei functii P (M ), Q(M ), R(M ) definite
_
pe arcul AB, P integrabila pe AB n raport cu x, Q n raport cu y si R n raport cu z.

Prin integral
a curbilinie de tipul al doilea de forma general
a ntelegem expresia
Z
Z
Z
Z
P (M ) dx + Q(M ) dy + R(M ) dz.
P dx + Q dy + R dz =
I=
(11.18)
_
AB
AB
AB
AB
Uneori este comod sa scriem integrala curbilinie de tipul al doilea sub forma vectoriala.
Fie F(x, y, z) = P (x, y, z) i+Q(x, y, z) j+R(x, y, z) k o functie vectoriala definita pe arcul
_
AB. Deoarece dr = i dx + j dy + k dz, urmeaza ca P dx + Q dy + R dz = F dr si deci

(11.18) se scrie sub forma
Z
I=
F dr.
(11.19)
_
AB
11.5. INDEPENDENT
A DE DRUM A INTEGRALELOR CURBILINII
187
Fie = dr/ds versorul tangentei la curba, orientat n sensul cresterii parametrului s.

Avem atunci urmatoarea legatura ntre integrala curbilinie de tipul al doilea de forma
generala si integrala curbilinie de primul tip:
Z
Z
F dr =
(F ) ds.
(11.20)
_
AB
11.5
AB
Independenta de drum a integralelor curbilinii
Definitia 11.6 O multime de puncte din plan sau spatiu se numeste conexa dac
a oricare
doua puncte ale ei pot fi unite printr-un arc de curba complet continut n multime.
Definitia 11.7 O multime deschisa si conex
a se numeste domeniu.
Definitia 11.8 O multime de puncte din plan sau spatiu se numeste convexa dac
a oricare doua puncte ale ei pot fi unite printr-un segment de dreapt
a complet continut n
multime.
Orice multime convexa este si conexa. Reciproca nu este adevarata. Exista multimi
conexe care nu sunt convexe.
Definitia 11.9 Un domeniu plan D se numeste simplu conex dac
a, oricare ar fi curba
nchis
a din D, multimea plana marginit
a de este inclusa n D.
Un domeniu D din spatiu se numeste simplu conex daca, oricare ar fi curba nchis
a
din D, exista cel putin o suprafat
a S marginit
a de , situata n ntregime n D.
Un domeniu care nu este simplu conex se numeste multiplu conex.
Fie D R3 un domeniu si P (M ), Q(M ), R(M ) trei functii definite pe D.
Definitia 11.10 Spunem ca integrala curbilinie
Z
P dx + Q dy + R dz
I=
(11.21)
AB
_
unde AB este un drum n D, este independenta de drum n D dac

a, oricare ar fi A, B
D si oricare ar fi arcele netede pe portiuni 1 si 2 situate n D cu extremit
atile n A si
B, avand aceeasi orientare, avem
Z
Z
(11.22)
P dx + Q dy + R dz = P dx + Q dy + R dz.
1
188
Teorema 11.4 Conditia necesar

a si suficienta ca integrala I s
a fie independent
a de drum
n D este ca oricare ar fi drumul nchis C, neted pe portiuni, continut n D sa avem
Z
P dx + Q dy + R dz = 0.
(11.23)
C
/ Necesitatea. Presupunem I independenta de drum pe D. Fie C un contur nchis

continut n D si A, B C. Notam cu 1 si 2 arcele determinate de punctele A si B pe
C, avand aceeasi orientare (de exemplu, de la A la B). Atunci
Z
Z
P dx + Q dy + R dz.
A1 B
A2 B
Deoarece C = A1 B B2 A, rezulta (11.23).

Suficienta. Presupunem ca are loc (11.23). Fie 1 si 2 doua arce situate n D cu
extremitatile n A si B, avand aceeasi orientare. Deoarece A1 B B2 A = C din (11.23)
rezulta (11.22). .
Proprietatile integralei curbilinii I depind de proprietatile expresiei diferentiale P dx+
Q dy + R dz.
Definitia 11.11 Spunem ca expresia diferential
a P dx + Q dy + R dz este o diferentiala
exacta pe D, daca exista o functie U (x, y, z), diferentiabil
a pe D, a..
dU (x, y, z) = P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz.
(11.24)
Functia U se numeste primitiva expresiei diferentiale P dx + Q dy + R dz.

Teorema 11.5 Fie P, Q, R trei functii continue pe D. Integrala I este independent
a de
drum pe D d.d. P dx + Q dy + R dz este o diferential
a exacta pe D.
_
/ Necesitatea. Presupunem I independenta de drum pe D. Fie AM un drum n D

si
Z
P dx + Q dy + R dz.
U (x, y, z) =
_
AM
Daca x = x( ), y = y( ), z = z( ), [a, t] este o reprezentare parametrica a arcului

_
AM , atunci
U (t) =
(P ( )x0 ( ) + Q( )y 0 ( ) + R( )z 0 ( )) d,
a
0
de unde, prin derivare, U (t) = P (t)x0 (t) + Q(t)y 0 (t) + R(t)z 0 (t) sau dU = P dx + Q dy +
R dz.
Suficienta. Daca P dx + Q dy + R dz este o diferentiala exacta, rezulta ca
U
= P,
x
U
= Q,
y
U
=R
z
(11.25)

11.6. NOT
IUNI ELEMENTARE DE TEORIA CAMPULUI
189
si deci pentru orice arc AB din D, putem scrie

Z
U
U
U
I=
dx +
dy +
dz =
x
y
z
_
AB
Z b
=
a

Z b
U
U
U
0
0
0
(t)x (t) +
(t)y (t) +
(t)z (t) dt =
U 0 (t) dt = U (t)|ba ,
x
y
z
a
adica I nu depinde de drum. .

Din (11.25) rezulta ca daca I este independenta de drum n D atunci functiile P, Q, R
satisfac conditiile
P
Q
Q
R
R
P
=
,
=
,
=
.
(11.26)
y
x
z
y
x
z
Se poate arata ca daca domeniul D este simplu conex, atunci este adevarata si reciproca
afirmatiei precedente.
11.6
Notiuni elementare de teoria c

ampului
Definitia 11.12 Se numeste camp scalar pe domeniul D o functie real

a U (x, y, z) definita pe D.
Daca U (x, y, z) are derivate partiale pe D, atunci vectorul
grad U =
U
U
U
i+
j+
k
x
y
z
(11.27)
se numeste gradientul campului scalar U .

Daca functia U este diferentiabila atunci dU = grad U dr.
Definitia 11.13 Se numeste camp vectorial pe domeniul D o functie vectorial
a F(x, y, z)
definita pe D.
Definitia 11.14 C
ampul vectorial F(x, y, z) se numeste camp potential daca exist
a un
campul scalar U (x, y, z) a.. F(x, y, z) = grad U (x, y, z). In acest caz, functia U , numita
potentialul lui F = (P, Q, R), este primitiva expresiei diferentiale F dr = P dx + Q dy +
R dz.
Definitia 11.15 Se numeste divergenta a campului vectorial F = (P, Q, R), campul
scalar
Q R
P
+
+
.
div F =
x
y
z
Un camp vectorial se numeste solenoidal daca div F = 0.
190
Definitia 11.16 Se numeste rotor al campului vectorial F = (P, Q, R), campul vectorial

rot F =
R Q
y
z

i+
R
P
z
x

j+
Q P
x
y

i

j k
k = x y z .
P Q R
_
Definitia 11.17
R Se numeste circulatia campului vectorial F = (P, Q, R) pe arcul AB,
integrala I =
F dr.
_
AB
Daca F este un camp potential atunci rot F = 0. Daca domeniul D este simplu conex,
atunci este adevarata si afirmatia reciproca.
Pentru ca integrala I sa fie independenta de drum pe D este necesar, iar daca D este
simplu conex, este si suficient ca rot F = 0.
11.7
Orientarea curbelor si domeniilor plane
Fie un plan raportat la reperul cartezian ortonomat {O, i, j} orientat drept. Spunem
n acest caz ca planul este orientat pozitiv. Versorul k = i j este versorul normalei
la fata pozitiv
a a planului , iar k este versorul normalei la fata negativa. Un plan
orientat pozitiv l vom nota Oxy.
Un contur nchis C din planul se numeste orientat pozitiv daca un observator
perpendicular pe plan, n directia normalei pozitive la plan, care se misca pe conturul C,
vede mereu n stanga lui domeniul D marginit de conturul C. In acest caz spunem ca
domeniul D este orientat pozitiv.
Daca domeniul D este multiplu conex, adica frontiera lui este formata din mai multe
contururi nchise, orientarea pozitiva se defineste ca mai sus pe fiecare din contururile
nchise care alcatuiesc frontiera lui.
11.8
Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii
Fie Dy un domeniu compact definit prin Dy = {(x, y), (x) y (x), x [a, b]},
unde si sunt functii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b). Vom numi
un asemenea domeniu simplu n raport cu axa Oy.
Un domeniu Dx , compact, definit prin Dx = {(x, y), (y) x (y), y [c, d]}, se
numeste simplu n raport cu axa Ox.
Un domeniu plan poate fi simplu si n raport cu Ox si n raport cu Oy.
Fie C conturul nchis, orientat pozitiv, ce margineste domeniul Dy , presupus simplu
n raport cu axa Oy, A, A0 si B, B 0 punctele n care dreptele x = a si respectiv x = b
_
ntalnesc curbele y = (x), y = (x). Atunci C =AB BB 0 B 0 A0 A0 A.
11.8. CALCULUL ARIEI CU AJUTORUL INTEGRALEI CURBILINII

Sa calculam integrala curbilinie
Z
y dx =
y dx = 0,
BB 0
BB 0
y dx +
_
B 0 A0
Z
(x) dx,
AB
y dx =
_
y dx +
y dx. Insa
_
A0 A
y dx =
_
B 0 A0
(x) dx.
b
Ra
Rb
(x)
dx
+
(x)
dx
=
[(x) (x)] dx. Deci aria domea

b
a
C
H
niului Dy este data de A = y dx. Pentru domenii simple n raport cu Ox, se poate
C
H
arata ca A = x dy. Formule de acest tip au loc pentru orice domenii D marginite de
Prin urmare
y dx +
AB
_
A0 A
y dx =
191
y dx =
Rb
una sau mai multe curbe continue si nchise. In astfel de cazuri se utilizeaza formula ce
rezulta din acestea
I
1
A=
x dy y dx,
2
C
integrala curbilinie fiind luata pe frontiera conturului C, care margineste domeniul D,

orientat n sens pozitiv.
192
Capitolul 12
INTEGRALE MULTIPLE
12.1
Integrala dubl
a
12.1.1
Definitia integralei duble
Fie D o multime de puncte din plan sau spatiu.

Definitia 12.1 Numim diametru al multimii D, marginea superioar
a a distantelor dintre punctele ei.
Multimea D este marginit
a daca si numai daca diametrul sau este finit.
Fie D un domeniu plan nchis si marginit, de arie .
Definitia 12.2 Numim diviziune a domeniului D o multime finita de submultimi ale
lui D f
ar
a puncte interioare comune, a caror reuniune este D,
= {D1 , D2 , . . . , Dn } D,
cu
n
S
Di = D. Di se numesc elementele diviziunii .
i=1
Fie di = max{d(P, Q), P, Q Di } diametrul multimii Di , i = 1, n.

Definitia 12.3 Numim norma a diviziunii numarul = () = max{di , i = 1, n}.
Notam cu i aria elementului Di al diviziunii , cu
n
P
i = si cu Pi (i , i ) Di ,
i=1
i = 1, n, puncte arbitrare, numite puncte intermediare ale diviziunii . Fie nca f : D

R.
Definitia 12.4 Se numeste suma integrala Riemann a functiei f , corespunz
atoare diviziunii a domeniului D si punctelor intermediare Pi , suma
(f ) =
n
X
f (Pi ) i =
i=1
n
X
i=1
193
f (i , i ) i .
(12.1)
194
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE
Definitia 12.5 Num

and norma
sa avem | (f ) I| < .
Scriem atunci
I = lim (f ) = lim
0
n
X
f (i , i ) i .
i=1
Daca exista numarul I spunem ca functia f este integrabila pe D, iar I se numeste

integrala dubla a functiei f pe D si se noteaza
ZZ
I(f ) =
f (x, y) dxdy.
D
Exemplul 12.1 Daca f (x, y) = C pe D, atunci

(f ) =
n
X
C i = C
i=1
si deci
n
X
i = C,
i=1
ZZ
C dxdy = C.
D
Se poate demonstra ca orice functie integrabila pe D este m

arginit
a pe D.
12.1.2
Fie f : D R o functie marginita si o diviziune a domeniului D. Deoarece f este

marginita pe D, ea este marginita pe orice element Di al diviziunii. Exista deci numerele
m = inf f (x, y), M = sup f (x, y), (x, y) D,
mi = inf f (x, y), Mi = sup f (x, y), (x, y) Di ,
m mi f (x, y) Mi M,
(x, y) Di .

s = s (f ) =
n
X
i=1
mi i ,
S = S (f ) =
n
X
Mi i
i=1

a, S - superioar

12.1. INTEGRALA DUBLA
195
Sumele Darboux au proprietati asemanatoare sumelor Darboux definite pentru integrala simpla.
a si suficienta ca functia f : D R s
a fie integrabil
a pe D este ca oricare ar fi > 0 sa existe un () > 0
a..
S (f ) s (f ) < ,
(12.2)
Aplicand criteriul de integrabilitate putem pune n evidenta clase de functii integrabile.
Teorema 12.2 Orice functie f : D R continu
a pe D este integrabil
a pe D.
Proprietatile functiilor integrabile pe D sunt analoage proprietatilor functiilor integrabile pe [a, b]. Semnalam aici doar teorema de medie.
Teorema 12.3 Fie f o functie integrabil
a pe D si m, M marginile inferioar
a si superioar
a ale valorilor functiei f pe D. Exista atunci numarul [m, M ] a..
ZZ
f (x, y) dxdy = .
D
Daca f este continua pe D, atunci exista punctul P (, ) D a.. f (, ) = . In

acest caz avem urmatoarea formul
a de medie
ZZ
f (x, y) dxdy = f (, ).
D
Daca f (x, y) = 1 pe D din formula precedenta gasim

ZZ
ZZ
=
dxdy =
d,
D
formula care da expresia ariei domeniului D cu ajutorul integralei duble. Aici d = dxdy
se numeste element de arie n coordonate carteziene.
12.1.3
Reducerea integralei duble la integrale simple iterate
Cazul domeniului dreptunghiular

Teorema 12.4 Dac
a pe dreptunghiul
D = {(x, y), a x b, c y d}
196
si pentru orice x [a, b], exista integrala simpla

Zd
I(x) =
f (x, y) dy,
c
atunci exista si integrala iterat

a
Rb
I(x) dx si are loc egalitatea
ZZ
Zb
Zb
f (x, y) dxdy =
I(x) dx =
a
Zd
dx
f (x, y) dy.
(12.3)
Cazul domeniului oarecare

Vom considera mai ntai cazul unui domeniu Dy simplu n raport cu axa Oy
Dy = {(x, y), (x) y (x), x [a, b]},
unde si sunt functii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b).
Teorema 12.5 Dac
a pe domeniul Dy si pentru orice x [a, b],
exista integrala simpla
(x)
Z
I(x) =
f (x, y) dy,
(x)

a
Rb
I(x) dx si are loc egalitatea
ZZ
Zb
Zb
I(x) dx =
f (x, y) dxdy =
a
Dy
/ Fie c = inf (x), d = sup (x),
(x)
Z
dx
f (x, y) dy.
(12.4)
(x)
x [a, b] si dreptunghiul
D = {(x, y), a x b, c y d}.

Definim pe D functia f (x, y) prin

f (x, y) =
Evident ca
f (x, y), (x, y) Dy ,

0,
(x, y) D \ Dy ,
ZZ
ZZ
f (x, y) dxdy =
Dy
f (x, y) dxdy.
D
(12.5)

197
Pentru x fixat din [a, b] avem
y [c, (x)),
0,
f (x, y), y [(x), (x)],
f (x, y) =
0,
y ((x), d].
Deoarece pentru fiecare x fixat din [a, b] exista integrala I(x), rezulta ca exista si integrala
Zd
I(x) =
(x)
Z
f (x, y) dy =
f (x, y) dy = I(x).
(x)
Atunci, dupa (12.3)

ZZ
Zb
f (x, y) dxdy =
Zb
I(x) dx =
(x)
Z
dx
f (x, y) dy.
(12.6)
(x)
Din (12.5) si (12.6) rezulta (12.4). .

Sa schimbam rolul variabilelor x si y n teorema precedenta, adica sa presupunem ca
domeniul de integrat este simplu n raport cu axa Ox
Dx = {(x, y), (y) x (y), y [c, d]},
unde si sunt functii continue pe [c, d] si (y) < (y) pentru y (c, d).
Daca functia f este integrabila pe domeniul Dx si pentru orice y [c, d], exista
(y)
R
Rd
integrala simpa J(y) =
f (x, y) dx, atunci exista si integrala iterata J(y) dy si are
c
(y)
loc egalitatea
Zd
ZZ
Zd
J(y) dy =
f (x, y) dxdy =
c
Dx
(y)
Z
dy
f (x, y) dx.
(12.7)
(y)
Daca domeniul de integrat D nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplica formulele precedente.
a a integralei duble
Daca f (x, y) 0, (x, y) D, deoarece produsul f (Pi ) i este volumul unui cilindru
drept cu baza Di si naltimea egala cu f (Pi ), integrala dubla pe D din functia f (x, y)
este tocmai volumul corpului delimitat de cilindrul cu generatoarele paralele cu axa Oz
avand drept curba directoare frontiera domeniului D, planul Oxy si suprafata z = f (x, y),
(x, y) D, adica
ZZ
V=
f (x, y) dxdy.
D
198
12.1.4
Formula lui Green
Vom studia acum legatura dintre integrala dubla pe un domeniu compact si integrala
curbilinie pe frontiera acelui domeniu.
Teorema 12.6 (Formula lui Green) Dac
a P (x, y) si Q(x, y) sunt doua functii continue pe domeniul plan D, orientat, marginit de curba C, Q are derivata partial
a n
raport cu x, iar P are derivata partial
a n raport cu y, continue pe D, atunci

I
ZZ
Q P
dxdy.
(12.8)
P dx + Q dy =
x
y
C
/ Consideram pentru nceput cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oy

Dy = {(x, y), (x) y (x), x [a, b]},
unde si sunt functii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b). Presupunem
acest domeniu orientat pozitiv. Fie
_
C =AB BB 0 B 0 A0 A0 A
frontiera sa descrisa n sens direct.
Deoarece P (x, y) este continua pe Dy , cu derivata partiala n raport cu y continua pe
Dy , avem
ZZ
P
dxdy =
y
Dy
Zb
=
Zb
dx
a
Zb
P (x, (x)) dx
(x)
Z
(x)
P
dy =
y
Zb
[P (x, (x)) P (x, (x))] dx =
a
P (x, (x)) dx =
Z
P (x, y) dx +
_
B 0 A0
P (x, y) dx .
AB
Dar integralele pe segmentele BB 0 si A0 A, paralele cu axa Oy sunt nule. Obtinem

ZZ
I
P
dxdy = P (x, y) dx.
y
Dy
Aceasta formula ramane valabila si pentru un domeniu D oarecare, simplu sau multiplu
conex, care poate fi descompus ntr-un numar finit de domenii simple n raport cu Oy
I
ZZ
P
dxdy = P (x, y) dx.
y
D
Analog se arata ca daca D este un domeniu nchis cu frontiera neteda, iar Q(x, y)
este o functie continua pe D si are derivata partiala n raport cu x continua pe D, atunci
ZZ
I
Q
dxdy = Q(x, y) dy.
x
D

199
Adunand membru cu membru ultimele doua relatii obtinem (12.8).

Daca u, v : D R sunt doua functii continue pe D care au derivate partiale continue
n raport cu x continue pe D, atunci luand n formula lui Green P = 0 si Q = u v,
obtinem
ZZ
I
ZZ
v
u
u dxdy = uv dy
v
dxdy,
x
x
D
numita formula de integrare prin parti n integrala dubla.
12.1.5
Schimbarea de variabile n integrala dubl

a
Sa analizam mai ntai modul cum se transforma un domeniu plan printr-o transformare
punctuala a lui R2 .
Fie D, domeniul plan marginit de o curba C, imaginea domeniului D0 , marginit de
curba C 0 , prin transformarea punctuala regulata

x = x(, ),
(, ) D0 ,
(12.9)
y = y(, ),
cu jacobianul
J(, ) =
D(x, y)
6= 0,
D(, )
(, ) D0 .
Definitia 12.7 Spunem ca transformarea domeniului D0 n domeniul D este direct

a daca
0
unui punct care se deplaseaz
a pe C n sens direct i corespunde prin (12.9) un punct care
caz contrar spunem ca transformarea este inversa.
se deplaseaz
a pe C n sens direct. In
Teorema 12.7 Dac
a jacobianul J(, ) > 0 n D0 , transformarea punctuala (12.9) este
direct
a.
/ Aria a domeniului D este data de
ZZ
I
=
dxdy = x dy,
D
conturul C fiind parcurs n sens direct.

Sa calculam transformata acestei integrale prin (12.9)
I

I
y
y
y
y
d +
d = x d + x d =
= x(, )
C0
C0
ZZ
=
D0
y
x
y
x

ZZ
dd =
J(, ) dd.
D0
De aici rezulta ca daca J(, ) > 0, pentru ca > 0 este necesar sa parcurgem conturul
C 0 n sens direct, deci transformarea este directa.
200

Daca aplicam formula de medie ultimei integrale duble, obtinem
= |J(0 , 0 )| 0 ,
unde 0 =
RR
(0 , 0 ) D0 ,
(12.10)
dd este aria domeniului D0 .
D0
Putem acum deduce formula schimbarii de variabile n integrala dubla. Fie 0 o

diviziune a domeniului D0 careia, prin transformarea (12.9) i corespunde diviziunea a
domeniului D. Daca i si i0 sunt ariile elementelor Di si respectiv Di0 , cu (12.10) avem
i = |J(i , i )| i0 ,
pentru i = 1, n.
Daca notam cu
xi = x(i , i ),
yi = y(i , i ),
(i , i ) Di0 ,
(12.11)
(xi , yi ) Di ,
avem egalitatea
n
X
i=1
f (xi , yi )i =
n
X
f (x(i , i ), y(i , i )) |J(i , i )| i0 .
(12.12)
i=1
Trecand aici la limita pentru 0 = (0 ) 0, ceea ce implica = () 0, obtinem

ZZ
ZZ
f (x, y) dxdy =
f (x(, ), y(, )) |J(, )| dd,
D
D0
care este formula schimbarii de variabile n integrala dubla.
12.2
Integrale de suprafat
a
12.2.1
Notiuni de teoria suprafetelor
Fie D un domeniu n planul Oxy si f : D R o functie cu derivate partiale continue

pe D. Multimea = {(x, y, z), z = f (x, y), (x, y) D} se numeste suprafat
a neted
a.
Spunem ca
z = f (x, y), (x, y) D,
(12.13)
este ecuatia explicita a suprafetei .
Spunem ca suprafata admite o reprezentare parametric
a regulat
a daca punctele sale
(x, y, z) pot fi reprezentate sub forma
x = x(u, v),
y = y(u, v), (u, v)
(12.14)
z = z(u, v),

12.2. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
201
unde R2 este un domeniu plan, iar functiile x, y, z admit derivate partiale continue
pe care satisfac conditia
A2 + B 2 + C 2 > 0,
unde
A=
D(y, z)
,
D(u, v)
B=
(u, v) ,
D(z, x)
,
D(u, v)
C=
(12.15)
D(x, y)
.
D(u, v)
Daca reprezentarea parametrica (12.14) stabileste o corespondenta biunivoca ntre punctele (u, v) si punctele (x, y, z) , atunci suprafata este o suprafat
a neted
a.
Ecuatiile (12.14) se pot scrie si sub forma vectoriala
r = r(u, v) = x(u, v)i + y(u, v)j + z(u, v)k,
(u, v) .
(12.16)
Vectorii
r
r
, rv =
u
v
sunt vectorii tangentelor la curbele v = const si u = const n punctul de coordonate
parametrice (u, v). Conditia (12.15) exprima faptul ca vectorii ru si rv nu sunt coliniari
n nici un punct al suprafetei.
Normala la suprafata are directia vectorului
ru =
N = ru rv = Ai + Bj + Ck
(12.17)
si deci versorii normalei sunt dati de

n=
ru rv
Ai + Bj + Ck
=
.
||ru rv ||
A2 + B 2 + C 2
(12.18)
Prin alegerea unuia din cei doi versori ai normalei, orientam suprafata alegand una dintre
fetele sale ca fiind fata pozitiv
a.
Daca , , sunt unghiurile dintre versorul n al normalei la fata pozitiva a suprafetei
si versorii i, j, k ai axelor, atunci
n = i cos + j cos + k cos .
Orice suprafata definita printr-o reprezentare explicita, de forma (12.13) este o suprafata cu doua fete. Pentru o astfel de suprafata se alege de obicei ca fata pozitiva fata
superioara a suprafetei n raport cu planul Oxy, adica aceea pentru care versorul n al
normalei ntr-un punct al suprafetei face un unghi ascutit cu axa Oz, deci cos > 0,
avand deci cosinii directori ai normalei
p
cos = p
,
1 + p2 + q 2
q
cos = p
,
1 + p2 + q 2
cos = p
1 + p2 + q 2
(12.19)
unde p = f /x, q = f /y (notatiile lui Monge).

Orice suprafata neteda nchisa este o suprafata cu doua fete. Pentru o astfel de
suprafata se alege de obicei ca fata pozitiva fata exterioara a suprafetei, adica aceea
202
pentru care versorul normalei la suprafata este ndreptat spre exteriorul corpului marginit
de suprafata.
Fie C o curba nchisa (contur) ce margineste suprafata . Un sens de parcurs al
conturului C se numeste pozitiv sau coerent cu orientarea suprafetei daca un observator
situat pe conturul C, n directia si sensul normalei la suprafata, care se misca n acest
sens, vede suprafata n stanga lui.
12.2.2
Aria suprafetelor
Fie o suprafata neteda definita prin ecuatia explicita

z = f (x, y),
(x, y) D,
(12.20)
unde D este un domeniu marginit din planul Oxy.

Fie {D1 , D2 , . . . , Dn } o diviziune a domeniului D, Mi (i , i ) un punct arbitrar din
Di si Pi (i , i , f (i , i )) punctul corespunzator de pe .
In punctul Pi construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curba directoarea frontiera elementului Di taie pe planul tangent o portiune
plana de suprafata de arie Si . Daca i este aria lui Di atunci
p
i = Si | cos (Pi )|, sau Si = 1 + p2 + q 2 |Mi i ,
(12.21)
unde (Pi ) este unghiul dintre normala la suprafata n Pi si axa Oz.
Aria suprafetei este atunci definita prin
S = lim
n
X
Si = lim
i=1

1 + p2 + q 2
n
X
p
Mi
i=1
i ,
unde este norma diviziunii domeniului D. Rezulta ca

ZZ p
S=
1 + p2 + q 2 dxdy.
D
Expresia
dS =
1 + p2 + q 2 dxdy =
1
dxdy,
| cos |
se numeste element de arie pe suprafata n coordonate carteziene.

Daca suprafata este data printr-o reprezentare parametrica
r = r(u, v), (u, v) ,
atunci
S=
ZZ
ZZ
A2
B2
C2
dudv =
||ru rv || dudv,
iar elementul de arie are expresia
dS = A2 + B 2 + C 2 dudv = ||ru rv || dudv.
(12.22)
(12.23)

A
12.2.3
203
Integrala de suprafat
a de primul tip
Fie suprafata data prin reprezentarea parametrica

(u, v) ,
(12.24)
unde este un domeniu plan marginit, iar functiile x, y, z au derivate partiale continue
pe si satisfac conditia
||ru rv || > 0, (u, v) .
Fie {1 , 2 , . . . , n } o diviziune a domeniului , avand norma si fie i aria
elementului i . Acestei diviziuni a domeniului i corespunde prin reprezentarea (12.24)
o diviziune a suprafetei : {1 , 2 , . . . , n } si fie Si aria elementului i . Elementul
i este la randul lui o suprafata neteda reprezentata parametric prin ecuatiile (12.24) cu
(u, v) i . Aria sa este data de
ZZ
||ru rv || dudv.
Si =
(12.25)
i
Fie F (x, y, z) o functie definita pe , Pi (xi , yi , zi ) un punct arbitrar din i si Mi (ui , vi )

punctul corespunzator din i , i = 1, n:
xi = x(ui , vi ),
yi = y(ui , vi ),
zi = z(ui , vi ).
Definitia 12.8 Numim suma integral

a a functiei F pe suprafata suma
(F ) =
n
X
F (Pi )Si =
n
X
i=1
F (xi , yi , zi )Si .
(12.26)
i=1
Definitia 12.9 Spunem ca functia F este integrabil

a pe daca exista si este finita
I = lim (F )
(12.27)
si aceasta este independent

a de alegerea punctelor Pi . Numarul I se numeste integrala
de suprafata de primul tip a functiei F pe si scriem
ZZ
F (x, y, z) dS = lim
n
X
F (xi , yi , zi )Si .
(12.28)
i=1
Teorema 12.8 Dac

a functia F (x, y, z) este continu
a pe atunci ea este integrabil
a pe
si
ZZ
ZZ
(12.29)
F (x, y, z) dS =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))||ru rv || dudv.
204

/ Aplicand teorema de medie integralei duble (12.25), rezulta
Si = ||ru rv ||M i i .
Prin urmare, putem scrie

(F ) =
n
X
F (Pi )Si =
i=1
n
X
F (x(Mi ), y(Mi ), z(Mi ))||ru rv ||M i i .
i=1
Fie, pe de alta parte,

() =
n
X
(Mi )i =
i=1
n
X
F (x(Mi ), y(Mi ), z(Mi ))||ru rv ||Mi i ,
i=1
suma integrala a functiei

(u, v) = F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))||ru (u, v) rv (u, v)||,
definita pe , corespunzatoare punctelor intermediare Mi (ui , vi ) i . Functia fiind
continua pe este integrabila pe si deci avem
lim (F ) = lim (),
de unde (12.29).
Daca suprafata este data prin ecuatia explicita z = f (x, y), (x, y) D, functia f
avand derivate partiale continue pe D, iar F fiind continua pe , formula (12.29) devine
ZZ
ZZ
p
F (x, y, z) dS =
F (x, y, f (x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy.
(12.30)
12.2.4
Integrale de suprafat
a de tipul al doilea
Fie suprafata data prin reprezentarea parametrica

(u, v) ,
(12.31)
unde este un domeniu plan marginit, iar functiile x, y, z au derivate partiale continue
pe . Vom presupune ca determinantii functionali A, B, C nu se anuleaza n .
Presupunem ca suprafata este orientata, avand ca fata pozitiv
a fata superioara n
raport cu planul Oxy, adica aceea pentru care versorul n al normalei ntr-un punct al
suprafetei face un unghi ascutit cu axa Oz.
Fie D proiectia suprafetei n planul Oxy. Presupunem ca domeniul plan D este
orientat. Fie {D1 , D2 , . . . , Dn } o diviziune a domeniului D, Mi (i , i ) un punct arbitrar
din Di si Pi (i , i , i ) punctul corespunzator de pe .
In punctul Pi construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curba directoarea frontiera elementului Di taie pe planul tangent o portiune
plana de suprafata de arie Si . Daca i este aria lui Di atunci i = Si | cos i |, unde
i = (Pi ) este unghiul dintre normala la suprafata n Pi si axa Oz. Fie nca F (x, y, z)
o functie definita pe .

A
205
Definitia 12.10 Se numeste suma integral

a n raport cu planul z = 0 a functiei F , pe
suprafata , suma
n
n
X
X
z
F (Pi ) i =
F (i , i , i ) i .
=
i=1
i=1
Definitia 12.11 Spunem ca functia F este integrabil

a pe n raport cu planul z = 0
daca exista si este finita
lim z = I z ,
0

Dac
a functia F este integrabil
a pe n raport cu planul z = 0, atunci I z se numeste
integrala de suprafata de tipul al doilea n raport cu planul z = 0 a functiei F pe si
scriem
ZZ
n
X
F (x, y, z) dxdy = lim
F (i , i , i ) i .
0
i=1
Deoarece i = Si | cos i |, putem scrie

z
n
X
F (i , i , i )| cos i | Si ,
i=1
de unde prin trecere la limita pentru 0, rezulta

ZZ
ZZ
F (x, y, z) dxdy =
F (x, y, z)| cos | dS,
(12.32)
care exprima legatura ntre integrala de suprafata de tipul al doilea n raport cu planul
z = 0 si integrala de suprafata de primul tip.
Daca suprafata este data prin reprezentarea parametrica (12.31), atunci
cos =
C
1
D(x, y)
.
2
2
2
||ru rv || D(u, v)
A +B +C
Daca functia F este continua pe , atunci dupa (12.29)

ZZ
ZZ
D(x, y)
dudv,
F (x, y, z) dxdy =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))
D(u, v)
cu + daca si au aceeasi orientare si cu daca si au orientari diferite.

Daca suprafata este data prin ecuatia explicita z = f (x, y), (x, y) D, formula
precedenta devine
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dxdy =
F (x, y, f (x, y)) dxdy,
cu + daca si D au aceeasi orientare si cu daca si D au orientari diferite.
206
In mod asemanator se definesc integralele de suprafata de tipul al doilea n raport cu

planele x = 0 si y = 0 ale functiei F pe si
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dydz =
F (x, y, z)| cos | dS,
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dzdx =
F (x, y, z)| cos | dS.
Daca functia F este continua pe , atunci dupa (12.29)

ZZ
ZZ
D(y, z)
F (x, y, z) dydz =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))
dudv,
D(u, v)
ZZ
ZZ
F (x, y, z) dzdx =
F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))
D(z, x)
dudv,
D(u, v)
cu + daca si au aceeasi orientare si cu daca si au orientari diferite.

Integrala de suprafat
a de tipul al doilea de form
a general
a
Fie o suprafata neteda si P (M ), Q(M ), R(M ) trei functii definite pe suprafata , P
integrabila pe n raport cu planul x = 0, Q n raport cu planul y = 0 si R n raport cu
planul z = 0.
Prin integral
a de suprafat
a de tipul al doilea de forma general
a ntelegem expresia
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
P dydz + Q dzdx + R dxdy =
P dydz +
Q dzdx +
R dxdy. (12.33)
Uneori este comod sa scriem integrala de suprafata de tipul al doilea sub forma
vectoriala. Fie
F(x, y, z) = P (x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k
o functie vectoriala definita pe suprafata . Deoarece,
n = i cos + j cos + k cos ,
daca si au aceeasi orientare, atunci
ZZ
ZZ
(P cos + Q cos + R cos ) dS,
adica
ZZ
ZZ
F n dS,
care reprezinta fluxul campului vectorial F prin suprafata .

A
12.2.5
207
Formula lui Stokes
Formula lui Stokes exprima o legatura ntre integrala de suprafata si integrala curbilinie
pe frontiera acestei suprafete. Aceasta formula generalizeaza formula lui Green.
Fie
un camp vectorial definit pe suprafata , pentru care exista campul vectorial

P
Q P
R
R Q
i+
j+
k.
rot F =
y
z
z
x
x
y
Teorema 12.9 (Formula lui Stokes) Fluxul campului vectorial rot F prin suprafata
este egal cu circulatia campului vectorial F pe conturul ce margineste suprafata ,
avand orientarea coerent
a cu orientarea suprafetei, adica
ZZ
I
(n rot F) dS = F dr.
(12.34)
/ Avem de aratat ca
I
ZZ
=
R Q
y
z
dydz +
P
R
z
x

dzdx +
Q P
x
y

dxdy.
Fie suprafata data prin ecuatia explicita

z = f (x, y),
(x, y) D,
unde D este proiectia suprafatei n planul Oxy. Fie C (frontiera domeniului D)

proiectia frontierei n planul Oxy. Vom presupune ca orientarea conturului C este cea
impusa de orientarea lui , coerenta cu orientarea suprafatei , avand versorul normalei
la fata pozitiva a lui dat de (12.19). Atunci
f
cos
=q=
.
y
cos
(12.35)
Sa transformam pentru nceput primul termen din integrala curbilinie

I
I
I
Ix = P (x, y, z) dx = P (x, y, f (x, y)) dx = P (x, y, f (x, y)) dx.
Aplicand ultimei integrale formula lui Green, obtinem

ZZ
ZZ
P
P f
Ix =
P (x, y, f (x, y)) dxdy =
+
dxdy,
y
y
z y
D
208
sau, tinand seama de (12.35)
ZZ
Ix =
P
P cos
y
z cos

dxdy,
care provine din integrala de suprafata

ZZ
P
P cos
cos dS.
Ix =
y
z cos
Deci
ZZ
I
Ix =
P dx =
P
P
cos
cos
z
y

dS
si n mod asemanator obtinem

ZZ
I
Q
Q
cos
cos dS,
Iy = Q dy =
x
z
ZZ
I
Iz =
R dz =
R
R
cos
cos
y
x

dS.
Adunand membru cu membru ultimele trei formule obtinem (12.34).

Demonstratia formulei lui Stokes s-a facut n ipoteza ca suprafata orientata se
poate proiecta biunivoc pe fiecare din planele de coordonate, iar frontiera sa este o curba
neteda. Teorema ramane nsa valabila si n cazul general al unei suprafete netede pe
portiuni avand frontiera neteda pe portiuni.
Formula lui Stokes contine ca un caz particular formula lui Green. Daca este
domeniul plan orientat de contur situat n planul z = 0, atunci cos = 0, cos = 0 si
cos = 1, care nlocuite n (12.34) ne conduc la formula lui Green.
12.3
Integrala tripl
a
12.3.1
Definitia integralei triple
Fie V o domeniu spatial marginit, de volum V. Numim diviziune a domeniului V o

multime finita de submultimi ale lui V fara puncte interioare comune, a caror reuniune
este V
n
[
= {V1 , V2 , . . . , Vn } V,
Vi = V.
i=1
Vi se numesc elementele diviziunii .

a a
Fie di = max{d(P, Q), P, Q Vi } diametrul multimii Vi , i = 1, n. Numim norm
diviziunii numarul = () = max{di , i = 1, n}. Notam cu i volumul elementului
n
P
Vi al diviziunii , cu
i = V si cu Pi (xi , yi , zi ) Vi , i = 1, n, puncte arbitrare, numite
i=1
puncte intermediare ale diviziunii . Fie nca f : V R.

12.3. INTEGRALA TRIPLA
209
Definitia 12.12 Se numeste suma integrala Riemann a functiei f , corespunz

atoare diviziunii a domeniului V si punctelor intermediare Pi , suma
(f ) =
n
X
f (Pi ) i =
i=1
n
X
f (xi , yi , zi ) i .
(12.36)
i=1
Definitia 12.13 Num

arul finit I se numeste limita sumelor integrale (f ) cand norma
sa avem
| (f ) I| < .
Scriem atunci
I = lim (f ) = lim
0
n
X
f (xi , yi , zi ) i .
i=1
Daca exista numarul I spunem ca functia f este integrabila pe V , iar I se numeste

integrala tripla a functiei f pe V si se noteaza
ZZZ
I(f ) =
f (x, y, z) dxdydz.
V
Exemplul 12.2 Daca f (x, y, z) = C pe V , atunci

(f ) =
n
X
i=1
si deci
C i = C
n
X
i = CV,
i=1
ZZZ
C dxdydz = CV.
V
Se poate demonstra ca orice functie integrabila pe V este m

arginit
a pe V .
12.3.2
Fie f : V R o functie marginita si o diviziune a domeniului V . Deoarece f este

marginita pe V , ea este marginita pe orice element Vi al diviziunii. Exista deci numerele
m = inf f (x, y, z), M = sup f (x, y, z),
(x, y, z) V,
mi = inf f (x, y, z), Mi = sup f (x, y, z),
(x, y, z) Vi ,

m mi f (x, y, z) Mi M,
(x, y, z) Vi .
210

s = s (f ) =
n
X
mi i ,
S = S (f ) =
i=1
n
X
Mi i
i=1

a, S - superioar
Sumele Darboux au proprietati asemanatoare sumelor Darboux definite pentru integrala simpla.
a si suficienta ca
functia f : V R s
a fie integrabil
a pe V este ca oricare ar fi > 0 s
a existe un
() > 0 a..
S (f ) s (f ) < ,
(12.37)
Aplicand criteriul de integrabilitate putem pune n evidenta clase de functii integrabile.
Teorema 12.11 Orice functie f : V R continu
a pe V este integrabil
a pe V .
Proprietatile functiilor integrabile pe V sunt analoage proprietatilor functiilor integrabile pe [a, b]. Semnalam aici doar teorema de medie.
Teorema 12.12 Fie f o functie integrabil
a pe V si m, M marginile inferioar
a si superioar
a ale valorilor functiei f pe V . Exista atunci numarul [m, M ] a..
ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = V.
V
Daca f este continua pe V , atunci exista punctul P (, , ) V a.. f (, , ) = .

In acest caz avem urmatoarea formula de medie
ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = f (, , )V.
V
Daca f (x, y, z) = 1 pe V din formula precedenta gasim

ZZZ
ZZZ
V=
dxdydz =
d,
V
formula care da expresia volumului domeniului V cu ajutorul integralei triple. Aici

d = dxdydz se numeste element de volum n coordonate carteziene.

12.3.3
211
Reducerea integralei triple la integrale iterate
Cazul domeniului paralelipipedic

Teorema 12.13 Dac
a pe paralelipipedul
V = {(x, y, z), a1 x a2 , b1 y b2 c1 z c2 }
si pentru orice
(x, y) D = {(x, y), a1 x a2 , b1 y b2 },
exista integrala simpla
Zc2
I(x, y) =

a
f (x, y, z) dz,
c1
RR
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
ZZZ
ZZ
ZZ
f (x, y, z) dxdydz =
I(x, y) dxdy =
Zc2
dxdy
f (x, y, z) dz.
(12.38)
c1
Cazul domeniului oarecare

Vom considera mai ntai cazul unui domeniu Vz simplu n raport cu axa Oz
Vz = {(x, y, z), (x, y) z (x, y), (x, y) Dz },
unde si sunt functii continue pe Dz , unde Dz este proiectia domeniului Vz pe planul
z = 0.
Teorema 12.14 Dac
a pe domeniul Vz si pentru orice (x, y)
Dz , exista integrala simpla
(x,y)
Z
I(x, y) =
f (x, y, z) dz,
(x,y)

a
RR
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
Dz
ZZZ
ZZ
Vz
ZZ
I(x, y) dxdy =
Dz
(x,y)
Z
dxdy
Dz
f (x, y, z) dz.
(12.39)
(x,y)
Daca domeniul de integrat V nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplica formulele precedente.
212
12.3.4
Formula lui Gauss-Ostrogradski
Vom studia acum legatura dintre integrala tripla pe un domeniu compact si integrala de
suprafata pe frontiera acelui domeniu.
Fie
un camp vectorial definit pe domeniul V marginit de suprafata , pentru care exista
campul scalar
P
Q R
div F =
+
+
.
x
y
z
Teorema 12.15 (Formula divergentei) Dac
a functiile P, Q, R si campul scalar div F
sunt continue pe V , atunci
ZZZ
ZZ
(12.40)
(div F) d =
(F n) dS,
V
unde n este versorul normalei exterioare la .

/ Avem de aratat ca

ZZZ
ZZ
P
Q R
+
+
dxdydz =
(P cos + Q cos + R cos ) dS.
x
y
z
V
Consideram cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oz

V = {(x, y, z), (x, y) z (x, y), (x, y) Dz },
unde si sunt functii continue pe Dz , unde Dz este proiectia domeniului V pe planul
z = 0. Sa evaluam al treilea termen folosind formula de calcul a integralei triple
ZZZ
R
dxdydz =
z
ZZ
dxdy
Dz
ZZ
=
(x,y)
Z
R
dz =
z
(x,y)
ZZ
R(x, y, (x, y)) dxdy
Dz
R(x, y, (x, y)) dxdy.

Dz
Sa observam ca suprafata care margineste domeniul V se poate scrie: = i s l ,

n care i si s sunt fata inferioara si fata superioara, iar l fata laterala. Deoarece pe
fata superioara cos > 0, pe fata inferioara cos < 0, iar pe fata laterala cos = 0,
tinand seama de formula de calcul a integralei de suprafata de tipul al doilea, avem
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
ZZZ
R
dxdydz =
R dxdy +
R dxdy +
R dxdy =
R dxdy
z
V

si deci
ZZZ
213
R
dxdydz =
z
ZZ
R cos dS,
care nu este altceva decat formala divergentei pentru campul vectorial F = Rk, corespunzatoare domeniului V simplu n raport cu axa Oz. Aceasta formula este adevarata
si pentru un domeniu V care poate fi mpartit ntr-un numar finit de domenii simple n
raport cu axa Oz.
Daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un numar finit de domenii
simple n raport cu axa Ox, iar P (x, y, z) este o functie continua, cu derivata partiala n
raport cu x, continua pe V , atunci
ZZZ
ZZ
P
dxdydz =
P cos dS.
x
V
Daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un numar finit de domenii simple
n raport cu axa Oy, iar Q(x, y, z) este o functie continua, cu derivata partiala n raport
cu y, continua pe V , atunci
ZZZ
ZZ
Q
dxdydz =
P cos dS.
y
V
Prin urmare, daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un numar finit de
domenii simple n raport cu toate axele, adunand ultimele trei relatii obtinem (12.40).
Daca u, v : V R sunt doua functii continue pe V care au derivate partiale continue
n raport cu x continue pe V , atunci luand n formula lui Gauss-Ostrogradski P = u v
si Q = R = 0, obtinem
ZZZ
ZZ
ZZZ
v
u
u dxdydz =
uv dydz
v
dxdydz,
x
x
V
numita formula de integrare prin parti n integrala tripla.
12.3.5
Schimbarea de variabile n integrala tripl

a
Fie V un domeniu spatial marginit si V 0 imaginea sa prin transformarea punctuala regulata
x = x(, , ),
y = y(, , ), (, , ) V 0 ,
(12.41)
z = z(, , ),
cu jacobianul
J(, , ) =
D(x, y, z)
6= 0,
D(, , )
(, , ) V 0 .
214
Se poate arata ca si la integrala dubla ca daca V =
RRR
dxdydz, este volumul domeniului
V , atunci
ZZZ
V=
|J(, , )| ddd.
V0
Daca aplicam formula de medie ultimei integrale, obtinem

V = |J(0 , 0 , 0 )| V 0 ,
unde
(0 , 0 , 0 ) V 0 ,
(12.42)
ZZZ
0
V =
ddd
V0
este volumul domeniului V 0 .

Fie 0 o diviziune a domeniului V 0 careia, prin transformarea (12.41) i corespunde
diviziunea a domeniului V . Daca i si i0 sunt volumele elementelor Vi si respectiv Vi0 ,
cu (12.42) avem
i = |J(i , i , i )| i0 , (i , i , i ) Vi0 ,
(12.43)
pentru i = 1, n.
Daca notam cu
xi = x(i , i , i ),
yi = y(i , i , i ), (xi , yi , zi ) Vi ,
zi = z(i , i , i ),
avem egalitatea
n
X
i=1
f (xi , yi , zi )i =
n
X
f (x(i , i , i ), y(i , i , i ), z(i , i , i )) |J(i , i , i )| i0 .
(12.44)
i=1
Trecand aici la limita pentru 0 = (0 ) 0, ceea ce implica = () 0, obtinem

ZZZ
ZZZ
f (x(, , ), y(, , ), z(, , )) |J(, , )| ddd,
V
V0
care este formula schimbarii de variabile n integrala tripla.

Exemplul 12.3 Sa se calculeze integrala
ZZZ
x
dxdydz,
I=
2
2
x + y + z 2 + a2
V
unde
V = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 R2 , x 0, y 0, z 0}.
Trecem la coordonate sferice:
x = r sin cos ,
h i h i
y = r sin sin , (r, , ) [0, R] 0,
0,
.
2
2
z = r cos ,

215
Se gaseste
dx dy dz = r2 sin dr d d
si deci
I=
d
0
r3 sin2 cos
dr.
r2 + a2
Efectu
and calculule se obtine
I=
8
a2
R + a ln 2
a + R2
2

.
216
Capitolul 13
ECUAT
II DIFERENT
IALE
ORDINARE
13.1
Ecuatii diferentiale de ordinul I
13.1.1
Ecuatii diferentiale. Solutii
Definitia 13.1 Se numesc ecuatii diferentiale ecuatiile ale caror necunoscute sunt functii de una sau mai multe variabile, n care intra atat functiile cat si derivate ale lor.
Daca functiile necunoscute depind de mai multe variabile, ecuatiile se numesc ecuatii
cu derivate partiale; n caz contrar, adica daca functiile necunoscute depind de o singura variabila independenta, ecuatiile se numesc ecuatii diferentiale ordinare. In cele ce
urmeaza ne vom ocupa de acestea din urma.
Deoarece n numeroase aplicatii fizice variabila independenta este timpul care se
noteaza cu t, vom utiliza si noi aceasta notatie. Functiile necunoscute vor fi notate
cu x, y, z etc. Derivatele acestora n raport cu t le vom nota x0 , x00 , . . . , x(n) .
Definitia 13.2 Fie F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) o functie real
a avand drept argumente variabila
real
a t [a, b] si functia real
a x mpreun
a cu derivatele ei x0 , x00 , . . . , x(n) . Relatia
F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0
(13.1)
se numeste ecuatie diferentiala de ordinul n daca se cere sa se determine functiile x =

x(t), definite pe intervalul [a, b], avand derivate pan
a la ordinul n inclusiv n orice punct
al intervalului [a, b] a.. sa avem
F (t, x(t), x0 (t), . . . , x(n) (t)) = 0,
t [a, b].
Functiile reale x(t) care ndeplinesc conditiile precedente se numesc solutii ale ecuatiei
diferentiale (13.1).
217
218
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
Daca n = 1 obtinem ecuatiile diferentiale de ordinul nt

ai, care sunt, conform definitiei
precedente, de forma implicita
F (t, x, x0 ) = 0
(13.2)
sau sub forma explicita
x0 = f (t, x).
(13.3)
Exemplul 13.1 Ecuatia x0 = x + t este o ecuatie diferential

a de ordinul nt
ai. O solutie
a acestei ecuatii este x(t) = et t 1, t R. Functia x(t) = Cet t 1, unde C este o
constant
a arbitrar
a, reprezint
a o familie de solutii ale ecuatiei date.
Exemplul 13.2 Ecuatia x00 x = t, t R este o ecuatie diferential
a de ordinul doi.
t
t
Functia x(t) = C1 e + C2 e t, t R, cu C1 si C2 constante arbitrare, reprezint
a o
familie de solutii ale ecuatiei date.
In continuare ne vom ocupa numai de ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai. Din exemplele prezentate se vede ca ecuatiile diferentiale admit familii de solutii care depind de
constante arbitrare. Pentru ecuatii diferentiale de ordinul ntai aceste familii depind de
o singura constanta arbitrara.
Definitia 13.3 Spunem ca functia x = x(t, C) este solutia generala a ecuatiei diferentiale de ordinul nt
ai (13.2) daca x = x(t, C) este o solutie a ecuatiei (13.2) si daca prin
particularizarea constantei C obtinem orice solutie a ecuatiei (13.2).
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale se mai numeste si integrala general
a a
ecuatiei considerate.
Definitia 13.4 Se numeste solutie particulara a ecuatiei (13.2) o solutie x = x(t), t
[a, b], care se obtine din solutia general
a dand constantei C o valoare particular
a.
Exemplul 13.3 Ecuatia x = tx0 + (x0 )2 are solutia general
a x(t) = Ct + C 2 , t R.
Solutia x(t) = t + 1 este o solutie particular
a care se obtine pentru C = 1.
O solutie a ecuatiei diferentiale (13.2) care nu contine o constanta arbitrara nu este
n mod necesar o solutie particulara. O astfel de solutie se numeste solutie singulara.
Exemplul 13.4 Functia x(t) = 41 t2 , t R este o solutie a ecuatiei diferentiale din
exemplul precedent, dar nu este o solutie particular
a deoarece nu se obtine din solutia
general
a prin particularizarea constantei C. Este deci o solutie singulara.
Graficul unei solutii a unei ecuatii diferentiale este o curba plana numita curb
a integral
a.
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
13.1.2
219
a a unei ecuatii diferentiale de
ordinul nt
ai
Sa consideram ecuatia diferentiala sub forma explicita (13.3), functia f fiind definita
ntr-un domeniu D R2 .
Fiecarui punct (t0 , x0 ) D i corespunde o directie de coeficient unghiular x00 =
f (t0 , x0 ). Prin urmare ecuatia x0 = f (t, x) asociaza fiecarui punct M0 (t0 , x0 ) o directie
v(1, f (t0 , x0 )). Daca x = x(t), (t, x) D este o solutie a ecuatiei (13.3), fiecarui punct
M (t, x(t)) D i se asociaza directia v(1, f (t, x(t))). Graficul solutiei x = x(t) este deci
curba integrala din D care are proprietatea ca n fiecare punct al ei, tangenta la curba
are directia v.
Problema integrarii ecuatiei (13.3) n D revine la gasirea curbelor integrale din D cu
proprietatea ca n fiecare punct al lor sunt tangente campului de directii v(1, f (t, x)).
Exemplul 13.5 Ecuatia x0 = 1, t R, defineste campul de directii v(1, 1) paralel cu
prima bisectoare a axelor. Curbele integrale sunt drepte paralele cu aceast
a bisectoare.
Ecuatia lor este x(t) = t + C, t R, unde C este o constant
a arbitrar
a. Orice paralel
a
la prima bisectoare este o curba integral
a particular
a.
13.1.3
Conditii initiale. Problema lui Cauchy
Problema determinarii solutiei ecuatiei diferentiale (13.3) care pentru t = t0 ia valoarea

x = x0 , deci al carei grafic trece prin punctul (t0 , x0 ), se numeste problema lui Cauchy,
iar conditia ca x(t0 ) = x0 se numeste conditie initial
a.
Exemplul 13.6 Fie ecuatia diferential
a x0 = f (t), cu f o functie continu
a pe [a, b].
Solutia ei general
a este data de
Z t
x(t) =
f (t) dt + C,
t0
unde t0 [a, b], iar C este o constant

a arbitrar
a. Solutia care satisface conditia initial
a
x(t0 ) = x0 , x0 R, este
Z t
x(t) = x0 +
f (t) dt.
t0
De aici rezult
a ca pentru orice punct (t0 , x0 ) [a, b] R exist
a o solutie unica care
satisface conditia x(t0 ) = x0 , sau, altfel spus, prin orice punct din [a, b] R R2 , trece
o curba integral
a a ecuatiei x0 = f (t) si numai una.
13.1.4
Ecuatii diferentiale explicite, integrabile prin metode elementare
1. Ecuatii diferentiale care provin din anularea unei diferentiale exacte

Sa consideram ecuatia diferentiala de ordinul ntai sub forma simetrica
P (t, x) dt + Q(t, x) dx = 0,
(13.4)
220
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
P si Q fiind functii continue, cu derivate partiale continue pe un domeniu D R2 .

Sa observam mai ntai ca orice ecuatie x0 = f (t, x) se poate pune sub forma (13.4) cu
P/Q = f .
Teorema 13.1 Dac
a functiile P (t, x) si Q(t, x) au derivate partiale continue n domeniul
2
D R , care verifica pentru orice (t, x) D relatia
P
Q
=
,
x
t
(13.5)
integrala general
a a ecuatiei (13.4) este data de
Z t
Z x
P (, x0 ) d +
Q(t, ) d = C,
t0
(t0 , x0 ) D.
(13.6)
x0
/ Deoarece functiile P si Q satisfac conditia (13.5), expresia diferentiala P (t, x) dt +

Q(t, x) dx este o diferentiala exacta, adica exista functia F (t, x), diferentiabila n D a..
dF (t, x) = P (t, x) dt + Q(t, x) dx,
sau
F
= P (t, x),
t
(13.7)
F
= Q(t, x),
x
(t, x) D.
Rx
Integrand ecuatia a doua n raport cu x avem F (t, x) = x0 Q(t, ) d + G(t). Inlocuind
n prima ecuatie si tinand seama de (13.5), gasim
Z x
P
(t, ) d + G0 (t) = P (t, x),
x0
Rt
de unde rezulta G(t) = t0 P (, x0 ) d si deci
Z
F (t, x) =
P (, x0 ) d +
t0
Q(t, ) d.
x0
Cu F (t, x) astfel determinata, integrala generala a ecuatiei (13.4) este data de F (t, x) =
C, cum rezulta din (13.7). .
Integrala generala (13.6) se obtine prin doua operatii de integrare numite si cuadraturi.
Ea defineste solutia generala a ecuatiei (13.4) sub forma implicita.
Exemplul 13.7 Sa se integreze ecuatia (t2 x2 ) dt 2tx dx = 0 si apoi sa se determine
curba integral
a care trece prin punctul (1, 1).
Avem P (t, x) = t2 x2 , Q(t, x) = 2tx si Px = Qt = 2x, deci membrul stang al
ecuatiei date este o diferential
a exacta. Atunci integrala general
a este data de
Z t
Z x
2
2
( x0 ) d 2
t d = C, (t0 , x0 ) D.
t0
x0
a care satisface conditia initial

a data este t3 3tx2 +
sau 31 t3 tx2 = C. Solutia particutar
2 = 0.
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
221
2. Ecuatii cu variabile separate

Fie ecuatia diferentiala P (t) dt + Q(x) dx = 0, unde P (t) este derivabila pe [a, b] si
Q(x) este derivabila pe [c, d]. Functiile P si Q satisfac conditia (13.5) pentru orice
(t, x) [a, b] [c, d]. O astfel de ecuatie se numeste cu variabile separate si integrala sa
generala este data, dupa (13.6), de
Z
P ( ) d +
t0
Q() d = C,
x0
cu (t0 , x0 ) [a, b] [c, d].

Exemplul 13.8 Sa se determine solutia ecuatiei (x2 + 1) dt + (2t + 1)x2 dx = 0, care
trece prin punctul (1, 0). Putem separa variabilele
1
x2
dt + 2
dx = 0,
2t + 1
x +1
cu solutia general
a ln (2t + 1)2 + x arctg x = C. Solutia particular
a care satisface
2
conditia data este ln (2t + 1) + x arctg x = ln 9.
O ecuatie diferentiala de ordinul ntai de forma x0 = f (t) g(x) este o ecuatie cu
variabile separabile. Intr-adevar, ea poate fi pusa sub forma
f (t) dt
1
dx = 0.
g(x)
3. Metoda factorului integrant

Fie ecuatia diferentiala
P (t, x) dt + Q(t, x) dx = 0,
(13.8)
P si Q fiind functii continue, cu derivate partiale continue pe un domeniu D R2 .

Daca P dt + Q dx nu este o diferentiala exacta n D, ne propunem sa determinam o
functie (t, x) a.. expresia (P dt + Q dx) sa fie o diferentiala exacta n D. Trebuie deci
sa avem

Q P
(P ) = (Q), sau Q
P
+
(13.9)
= 0.
x
t
t
x
t
x
Definitia 13.5 Functia (t, x), definita n D si cu derivate partiale continue n D, care
verifica ecuatia (13.9), se numeste factor integrant al ecuatiei (13.8).
Ecuatia (13.9) este o ecuatie cu derivate partiale pentru functia (t, x). Dupa cum se
va vedea mai tarziu, integrarea ei revine la integrarea ecuatiei (13.8). Dar aici nu avem
nevoie de solutia generala a ecuatiei (13.9), ci doar de o solutie particulara a acesteia si
n anumite cazuri determinarea unei astfel de solutii este posibila.
222
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
De exemplu, daca ecuatia admite un factor integrant (t), functie numai de t, ecuatia
(13.9) devine

1 d
1 P
Q
=
(13.10)
dt
Q x
t
si determinarea lui este posibila daca membrul drept al ecuatiei (13.10) este functie
numai de t.
Intr-adevar, n acest caz n ecuatia (13.10) variabilele se separa si obtinem pe printro cuadratura

Z
1 P
Q
ln =
dt.
Q x
t
In mod asemanator, daca ecuatia admite un factor integrant (x), functie numai de
x, ecuatia (13.9) devine

1 d
1 Q P
=
(13.11)
dx
P t
x
si determinarea lui este posibila daca membrul drept al ecuatiei (13.11) este functie
numai de x.
In acest caz, obtinem

Z
1 Q P
dx.
ln =
P t
x
Exemplul 13.9 Sa se integreze ecuatia (t3 sin x 2x) dt + (t4 cos x + t) dx = 0. Avem
Px = t3 cos x 2, Qt = 4t3 cos x + 1 si deci

1 P
Q
3
=
Q x
t
t
este functie numai de t. Ca atare avem
Inmult
ind ecuatia cu , obtinem

2x
sin x 3
t
a carei solutie general

a este t sin x +
1 d
dt
= 3t si o solutie particular
a este =
1
dt + t cos x + 2
t
x
t2
1
.
t3

dx = 0
= C.
4. Ecuatii omogene
Ecuatiile diferentiale de forma
P (t, x)
dx
=
,
dt
Q(t, x)
unde P (t, x) si Q(t, x) sunt functii omogene n t si x de acelasi grad m se numesc ecuatii
diferentiale omogene. Deoarece
x
P (t, x) = tm P (1, ),
t
x
Q(t, x) = tm Q(1, ),
t
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
223
ecuatia se poate pune sub forma
x
dx
=f
.
(13.12)
dt
t
Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia (13.12) se transforma ntr-o ecuatie cu variabile
separabile. Intr-adevar, deoarece x0 = ty 0 + y ecuatia devine ty 0 + y = f (y), sau separand
variabilele
dy
dt
= ,
(13.13)
f (y) y
t
care este o ecuatie cu variabile separate. Daca f este continua si f (y) y 6= 0, integrand
obtinem
Z
dy
ln |t| + C =
= (y)
f (y) y
si solutia generala a ecuatiei (13.12) este
ln |t| + C =
x
t
(13.14)
Daca y0 este o radacina a ecuatiei f (y) y = 0, atunci y(t) = y0 este o solutie a ecuatiei
ty 0 + y = f (y), deci x(t) = y0 t este o solutie singulara a ecuatiei (13.12).
Exemplul 13.10 Sa se gaseasca solutia ecuatiei t2 + 2x2 = txx0 , care satisface conditia
initial
a x(1) = 2.
Cu schimbarea de variabila x = ty, ecuatia devine
ydy
dt
= ,
2
1+y
t
p
pe y, avem t2 =C t2+ x2 . Conditia

cu solutia general
a t = C 1 + y 2 . Inlocuind
initial
a determina pe C = 15 . Solutia particular
a cautat
a este t2 5 = t2 + x2 .
5. Ecuatii reductibile la ecuatii omogene
Sa consideram o ecuatie de forma
dx
=f
dt
at + bx + c
a 0 t + b0 x + c0

(13.15)
unde a, b, c, a0 , b0 , c0 sunt constante.

a). Daca c2 + (c0 )2 = 0, (13.15) este o ecuatie omogena. Cu substitutia x = ty se
separa variabilele.
b). Daca c2 + (c0 )2 > 0 si ab0 a0 b 6= 0, dreptele
at + bx + c = 0,
a0 t + b0 x + c0 = 0
se intersecteaza ntr-un punct (t0 , x0 ). Prin schimbarile de variabila independenta si de

functie = t t0 , = x x0 , ecuatia devine

a + b
d
=f
d
a 0 + b0 0
224
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
care este o ecuatie omogena.

0
0
c). Daca c2 + (c0 )2 > 0 si ab0 a0 b = 0, rezulta aa = bb = k si deci

at + bx + c
dx
.
=f
dt
k(at + bx) + c0
Prin schimbarea de functie at + bx = y ecuatia (13.15) se transforma ntr-o ecuatie cu
variabile separabile. Intr-adevar, deoarece bx0 = y 0 a, separand variabilele ecuatia
devine
dy

= dt.
y+c
bf ky+c
+a
0

y+c
Daca bf ky+c0 + a 6= 0, prin integrare obtinem
Z
dy

t+C =
= (y).
y+c
bf ky+c0 + a
Revenind la variabilele initiale, solutia generala a ecuatiei (13.15) va fi data implicit prin:
t + C = (at + bx).
6. Ecuatii liniare de ordinul nt
ai
O ecuatie de forma
dx
= a(t)x + b(t),
(13.16)
dt
unde a(t) si b(t) sunt functii continue pe un interval I, se numeste ecuatie diferential
a
liniara de ordinul nt
ai.
Daca b(t) 0 ecuatia se numeste omogen
a
dx
= a(t)x.
dt
Sa integram mai ntai ecuatia omogena, care este o ecuatie cu variabile separabile. Intradevar, putem scrie
dx
= a(t) dt,
x
de unde
Z t
ln |x| =
a( ) d + ln |C|,
sau
t0
x(t) = C exp
a( ) d ,
t I,
t0
cu t0 I, fixat, reprezinta solutia generala a ecuatiei omogene. Daca notam cu

Z t
x0 (t) = exp
a( ) d ,
t0
o solutie particulara a ecuatiei omogene, atunci solutia sa generala se scrie

x(t) = Cx0 (t).
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
225
Teorema 13.2 Solutia general

a a ecuatiei liniare neomogene este suma dintre solutia
general
a a ecuatiei liniare omogene corespunz
atoare si o solutie particular
a a ecuatiei
neomogene.
/ Fie x (t) o solutie particulara a ecuatiei neomogene si y(t) = x(t) x (t). Avem
ca y 0 (t) = x0 (t) (x )0 (t) sau y 0 (t) = a(t)(x(t) x (t)), adica y 0 (t) = a(t)y(t). Deci, y(t)
este solutia generala a ecuatiei omogene y(t) = Cx0 (t). Incat
x(t) = Cx0 (t) + x (t).
O solutie particulara a ecuatiei neomogene se poate obtine prin metoda variatiei
constantelor. Aceasta consta n a cauta o solutie de forma solutiei generale a ecuatiei
omogene, n care constanta C se nlocuieste printr-o functie u(t),
x (t) = u(t)x0 (t).
(13.17)
Inlocuind n ecuatia (13.16) gasim (x00 (t) a(t)x0 (t))u + x0 (t)u0 = b(t). Cum x0 este
solutie a ecuatiei omogene, ramane, pentru determinarea functiei u, ecuatia
x0 (t)u0 = b(t).
O solutie a acestei ecuatii este
u(t) =
t0
b(s)
ds,
x0 (s)
care nlocuita n (13.17) ne conduce la solutia particulara

Z t
b(s)
x (t) = x0 (t)
ds.
t0 x0 (s)
Solutia generala a ecuatiei neomogene se scrie atunci
Z t
b(s)
x(t) = Cx0 (t) + x0 (t)
ds.
t0 x0 (s)
Geometric, ea reprezinta o familie de curbe ce depinde liniar de constanta arbitrara C.
Exemplul 13.11 Sa se integreze ecuatia liniara neomogen
a x0 = xtg t + cos t, pentru
t R \ { 2 + n}.
Ecuatia omogen
a corespunz
atoare, x0 = xtg t, are solutia general
a
n
o
1
, tR\
+ n .
x(t) = C
cos t
2
Caut
am pentru ecuatia neomogen
a o solutie particular
a de forma
x (t) = u(t)
1
.
cos t
consecint
Se obtine pentru u ecuatia u0 = cos2 t, de unde u(t) = 21 t + 14 sin 2t. In
a, solutia
general
a a ecuatiei date este

n
o
1
1
1
1
+
t + sin 2t
, tR\
+ n .
x(t) = C
cos t
2
4
cos t
2
226
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
7. Ecuatii de ordinul nt
ai reductibile la ecuatii liniare
a). Ecuatia Bernoulli este o ecuatie de forma
x0 = a(t)x + b(t)x ,
R \ {0, 1}.
(13.18)
Prin schimbarea de functie x1 = y, ecuatia Bernoulli se transforma ntr-o ecuatie

liniara. Intr-adevar, cum (1 )x x0 = y 0 , nlocuind n (13.18) obtinem
y 0 = (1 )a(t)y + (1 )b(t),
care este o ecuatie liniara.
b). Ecuatia Riccati este o ecuatie de forma
x0 = a(t)x2 + b(t)x + c(t).
(13.19)
Daca se cunoaste o solutie particulara x (t) a ecuatiei Riccati, prin schimbarea de functie
x = x + y1 , ecuatia (13.19) se transforma ntr-o ecuatie liniara. Intr-adevar, cum x0 =
(x )0 y12 y 0 , ecuatia (13.19) devine

2

1 0
1
1
(x ) 2 y = a(t) x +
+ b(t) x +
+ c(t).
y
y
y
0
De unde, tinand seama ca x este solutie, obtinem

y 0 = (2x (t)a(t) + b(t))y a(t),
care este o ecuatie liniara.
8. Ecuatii algebrice n x0
a0 (t, x)(x0 )n + a1 (t, x)(x0 )n1 + + an1 (t, x)x0 + an (t, x) = 0,
(13.20)
care se obtine prin anularea unui polinom n x0 cu coeficientii ak (t, x) functii continue si
a0 (t, x) 6= 0.
Considerata ca ecuatie algebrica n x0 , (13.20) are n radacini fk (t, x), k = 1, n. Fiecare
radacina reala ne da o ecuatie diferentiala de forma x0 = f (t, x). Orice solutie a unei
astfel de ecuatii este solutie a ecuatiei (13.20).
13.1.5
Alte ecuatii de ordinul nt

ai, integrabile prin metode elementare
1. Ecuatia x = f (x0 )
Daca f este o functie cu derivata continua, solutia generala a ecuatiei x = f (x0 ) este data
parametric de
Z
1 0
f (p) dp + C, x = f (p).
t=
p
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
227
Intr-adevar, sa punem x0 = p si sa luam pe p ca variabila independenta. Avem

x = f (p),
dx = f 0 (p) dp,
dt =
1
1
dx = f 0 (p) dp,
p
p
de unde obtinem pe t ca functie de p printr-o cuadratura.

Exemplul 13.12 Sa se integreze ecuatia
x = an (x0 )n + an1 (x0 )n1 + + a1 x0 + a0 .
Punem x0 = p. Atunci dx = p dt, dt = p1 dx, de unde
Z
1
t=
(nan pn1 + (n 1)an1 pn2 + + a1 ) dp.
p
Solutia general
a este data de

n
an pn1 + n1
a pn2 + + a2 p + a1 ln p + C,
t = n1
n2 n1
x = an pn + an1 pn1 + + a1 p + a0 , p > 0.
2. Ecuatia F (x, x0 ) = 0
Integrarea ecuatiei F (x, x0 ) = 0 se reduce la o cuadratura daca se cunoaste o reprezentare
parametrica a curbei F (u, v) = 0, anume u = ( ), v = ( ), [a, b].
Intr-adevar, daca si sunt continue, iar are derivata continua pe [a, b], putem
scrie x = ( ), x0 = ( ), [a, b] si deci
dx
= 0 ( ),
d
dt =
1 0
( ) d,
( )
ncat integrala generala este data parametric de

Z
1 0
t=
( ) d + C,
( )
x = ( ).
3. Ecuatia t = f (x0 )
Daca f este o functie cu derivata continua, solutia generala a ecuatiei t = f (x0 ) este data
parametric de
Z
t = f (p),
x=
pf 0 (p) dp + C.
Intr-adevar, sa punem x0 = p si sa luam pe p ca variabila independenta. Avem

t = f (p),
dt = f 0 (p) dp,
dx = p dt = pf 0 (p) dp,
de unde obtinem pe x ca functie de p printr-o cuadratura.

0
Exemplul 13.13 Sa se integreze ecuatia t = 2x0 +ex . Punem x0 = p. Atunci t = 2p+ep ,

dx = p dt = (2p + pep ) dp. Solutia general
a este data de
t = 2p + ep ,
x = p2 + (p 1)ep + C.
228
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
4. Ecuatia F (t, x0 ) = 0
Integrarea ecuatiei F (t, x0 ) = 0 se reduce la o cuadratura daca se cunoaste o reprezentare
parametrica a curbei F (u, v) = 0, anume u = ( ), v = ( ), [a, b].
Intr-adevar, daca si sunt continue, iar are derivata continua pe [a, b], putem
scrie t = ( ), dx
= ( ), [a, b] si deci
dt
dx = 0 ( )( ) d,
ncat integrala generala este data parametric de
Z
t = ( ), x = ( )0 ( ) d + C.
5. Ecuatia Lagrange
Se numeste ecuatie Lagrange o ecuatie diferentiala de forma
A(x0 )t + B(x0 )x + C(x0 ) = 0,
cu A, B, C functii continue, cu derivate de ordinul ntai continue pe un interval [a, b].
Daca B(x0 ) 6= 0, ecuatia Lagrange se poate scrie sub forma
x = (x0 )t + (x0 ).
Integrarea ecuatiei Lagrange se reduce la integrarea unei ecuatii liniare. Intr-adevar,
daca notam x0 = p, avem x = (p)t + (p). Derivam n raport cu t si tinem seama ca p
este functie de t:
dp
p (p) = [0 (p)t + 0 (p)] ,
(13.21)
dt
de unde, pentru p (p) 6= 0, rezulta
dt
0 (p)
0 (p)
=
t+
,
dp
p (p)
p (p)
care este o ecuatie liniara n t ca functie necunoscuta si p ca variabila independenta. Prin
integrarea acesteia obtinem pe t ca functie de p, care mpreuna cu x = (p)t + (p)
determina integrala generala sub forma parametrica.
Daca p = p0 este o radacina a ecuatiei p (p) = 0, atunci p(t) = p0 este o solutie a
ecuatiei (13.21) si deci x = p0 t + (p0 ) este o solutie singulara a ecuatiei lui Lagrange.
Evident, vom avea atatea solutii particulare cate radacini are ecuatia p (p) = 0.
Exemplul 13.14 S
a se integreze ecuatia x = 2tx0 + (x0 )2 . Punem x0 = p. Atunci
x = 2tp + p2 si diferentiem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp. Dar dx = p dt si deci
2
dt
= t 2,
dp
p
care este o ecuatie liniara, a carei solutie general
a, pentru p 6= 0, este t =
solutia general
a a ecuatiei date se scrie
t=
C
p
2 ,
2
p
3
x=
2C p2
,
p
3
p R \ {0}.
Pentru p = 0 se obtine x(t) 0, care este o solutie singulara.
C
p2
2 p3 , nc
at
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
229
6. Ecuatia Clairaut
Se numeste ecuatie Clairaut o ecuatie diferentiala de forma
x = tx0 + (x0 ).
unde este o functie cu derivata continua pe un interval [a, b].
Ecuatia Clairaut este o ecuatie Lagrange particulara, anume cu (p) = p. Pentru
integrarea ei procedam la fel ca pentru integrarea ecuatiei Lagrange. Inlocuim x0 = p,
x = tp + (p), apoi derivam n raport cu t si tinem seama ca p este functie de t. Obtinem
(t + 0 (p))
dp
= 0.
dt
Avem doua posibilitati. Sau dp

= 0, p = C si deci x(t) = Ct + (C) este solutia generala
dt
0
a ecuatiei Clairaut. Sau t + (p) = 0, care ne conduce la solutia singulara
t = 0 (p),
x = p 0 (p) + (p).
Exemplul 13.15 Sa se integreze ecuatia x = tx0 + (x0 )n . Punem x0 = p si derivand

obtinem: p = tp0 + p + npn1 p0 sau p0 (t + npn1 ) = 0. Avem: p0 = 0, p = C, care da
solutia gereral
a x(t) = Ct + C n . Sau t = npn1 , x = (1 n)pn , care reprezint
a o
integrala singulara.
7. Ecuatia x = f (t, x0 )
Notand x0 = p, avem x = f (t, p) si derivam n raport cu t, tinand seama ca p este functie
de t. Obtinem
f
f dp
p=
+
,
t
p dt
de unde putem explicita pe dp/dt. Daca aceasta ecuatie poate fi integrata si p = (t, C)
este solutia sa generala, atunci x(t) = f (t, (t, C)) este solutia generala a ecuatiei date.
(x0 )2 + tx0 + 3x + t2 = 0.
Punem x0 = p, avem p2 +tp+3x+t2 = 0. Derivam n raport cu t: 2pp0 +p+tp0 +3p+2t = 0
sau (2p + 1)(p0 + 2) = 0. Din p0 = 2 urmeaz
a p = 2t + C, de unde solutia general
a
1
x(t) = [t2 + t(C 2t) + (C 2t)2 ],
3
t R.
Apoi t = 2p si x = p2 , care reprezint

a o integral
a singulara.
230
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
8. Ecuatia t = f (x, x0 )
Notand x0 = p, avem t = f (x, p) si derivam n raport cu x, considerand pe t si p ca
functii de x. Obtinem
1
f
f dp
=
+
.
p
x p dx
Daca putem integra aceasta ecuatie si p = (x, C) este solutia sa generala, atunci t(x) =
f (x, (x, C)) este solutia generala a ecuatiei date.
Exemplul 13.17 S
a se integreze ecuatia t =
1
n
x + p . Derivam n raport cu x. Obtinem
p
1
x
x0
+ (x0 )n . Punem x0 = p, avem t =
dp
1
(npn1 2 ) = 0.
dx
p
dp
= 0, p = C, de unde solutia general
a t(x) =
Deci dx
n
(n + 1)p , care reprezint
a o integral
a singulara.
13.1.6
1
x
C
+ C n , sau x = npn+1 , t =
Teorema de existent
a si unicitate
In cele ce urmeaza vom stabili conditiile n care problema lui Cauchy pentru o ecuatie
diferentiala de ordinul ntai are solutie unica si vom da un mijloc de constructie efectiva
a acestei solutii.
Fie ecuatia diferentiala de ordinul ntai
x0 = f (t, x),
(13.22)
x(t0 ) = x0 .
(13.23)
cu conditia initiala
Teorema 13.3 Dac
a:
a). functia f (t, x) este continu
a pe domeniul nchis D, definit prin
D = {(t, x) R2 , |t t0 | a, |x x0 | b}
b). pentru orice (t, x1 ), (t, x2 ) D, functia f (t, x) satisface inegalitatea
|f (t, x1 ) f (t, x2 )| L|x1 x2 |,
L > 0,
numita conditia lui Lipschitz, atunci exista un numar real pozitiv h a si o singura
functie x = x(t) definita si derivabila pe intervalul [t0 h, t0 + h], solutie a ecuatiei
a (13.23).
(13.22) pe intervalul [t0 h, t0 + h] si care satisface conditia initial
/ Functia f (t, x) este continua pe domeniul nchis D, deci este marginita pe D. Fie
M > 0, a..
|f (t, x)| M, (t, x) D.
Luam h = min {a, b/M } si fie I = [t0 h, t0 + h].
13.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
231
Pentru determinarea solutiei vom folosi metoda aproximatiilor succesive. Metoda

consta din a construi un sir de functii
x0 , x1 (t), . . . , xn (t), . . .
care converge n mod uniform pe I catre o functie care ndeplineste conditiile din enuntul
teoremei.
Primul termen al sirului l luam x0 si se numeste aproximatia de ordinul zero. Al
doilea termen al sirului de functii, numit si aproximatia de ordinul ntai, l definim prin
Z
x1 (t) = x0 +
f (t, x0 ) dt,
t I,
t0
aproximatia de ordinul doi prin

Z
x2 (t) = x0 +
f (t, x1 (t)) dt,
tI
t0
si n general, aproximatia de ordinul n, prin

Z
xn (t) = x0 +
f (t, xn1 (t)) dt,
t I.
(13.24)
t0
Sirul de functii astfel definit are urmatoarele proprietati:

1. Toate functiile xn (t), n = 1, 2, 3, . . . satisfac conditia initiala xn (t0 ) = x0 .
2. Toti termenii sirului sunt functii continue pe intervalul I. Intr-adevar, f este
continua pe D, deci toate integralele care intervin sunt functii continue pe I.
3. Pentru orice n N, xn (t) [x0 b, x0 + b], pentru t [t0 h, t0 + h].
Demonstratie prin inductie. Deoarece |f (t, x0 )| M , avem
Z t
Z t

|x1 x0 | = f (t, x0 ) dt |f (t, x0 )| dt M |t t0 | M h b.
t0
t0
Sa presupunem ca aproximatia de ordinul n 1 ndeplineste aceasta conditie, deci xn1

[x0 b, x0 + b]. Atunci |f (t, xn1 )| M si putem scrie

Z t

|xn x0 | = f (t, xn1 ) dt M |t t0 | M h b,
t0
prin urmare, pentru t I toate aproximatiile apartin intervalului [x0 b, x0 + b].

Vom arata acum ca sirul de functii (xn (t)) converge uniform pe intervalul I la o
functie x(t) cand n . Convergenta acestui sir este echivalenta cu convergenta seriei
de functii
x0 + (x1 x0 ) + (x2 x1 ) + + (xn xn1 ) + ,
(13.25)
deoarece sirul sumelor partiale ale seriei (13.25) este tocmai sirul (xn ).
232
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
Pentru a arata ca seria (13.25) este uniform convergenta pe I este suficient sa aratam
ca ea este majorata de o serie numerica cu termeni pozitivi convergenta. Mai precis, vom
arata ca pentru orice t I,
|xn (t) xn1 (t)| M Ln1
|t t0 |n
,
n!
n N.
(13.26)
Demonstratie prin inductie. Avem

Z t

|x1 (t) x0 | = f (t, x0 ) dt M |t t0 |,
t0
deci pentru n = 1 inegalitatea (13.26) este verificata. Presupunem ca ea este adevarata

pentru n 1, adica
|xn1 (t) xn2 (t)| M Ln2
|t t0 |n1
(n 1)!
(13.27)
si aratam ca este adevarata si pentru n. Avem

Z t

|xn (t) xn1 (t)| [f (t, xn1 ) f (t, xn2 )] dt
t0
si daca folosim conditia lui Lipschitz si inegalitatea (13.27), gasim

Z t

Z t
n1

|t
t
|
0
n2
|xn (t) xn1 (t)| L |xn1 xn2 | dt L M L
dt ,
(n 1)!
t0
t0
de unde (13.26).
Deoarece |t t0 | h, avem majorarea
|xn (t) xn1 (t)|
M (Lh)n
,
L
n!
t I,
de unde rezulta ca seria (13.25) este absolut si uniform convergenta pe I, deoarece seria
numerica
X
M (Lh)n
L
n!
1
este convergenta. Intr-adevar, folosind criteriul raportului avem
Lh
an+1
= lim
= 0.
n n + 1
n an
lim
Se poate observa ca avem efectiv
X
M
1
(Lh)n
M
=
(eLh 1).
n!
L
13.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDIN SUPERIOR
233
Rezulta de aici ca sirul aproximatiilor succesive are ca limita o functie continua pe I

x(t) = lim xn (t).
n
Trecand la limita n relatia de recurenta (13.24), gasim ca

Z t
x(t) = x0 +
f (, x( )) d, t I.
(13.28)
t0
Derivand (13.28) n raport cu t, obtinem

x0 (t) = f (t, x(t)),
t I,
de unde deducem ca functia x = x(t) este solutie pe I a ecuatiei diferentiale (13.22). Ea

verifica si conditia initiala (13.23), cum rezulta din (13.28).
Unicitatea solutiei rezulta din unicitatea limitei unui sir convergent.
Functiile xn (t) constituie aproximatii ale solutiei x(t), care sunt cu atat mai apropiate
de x(t) cu cat n este mai mare. Deci metoda folosita n demonstratia precedenta, numita
metoda aproximatiilor succesive, da si un procedeu de aproximare a solutiei ecuatiei
diferentiale (13.22) care trece printr-un punct dat (t0 , x0 ), adica un procedeu de rezolvare
a problemei lui Cauchy.
13.2
Ecuatii diferentiale de ordin superior
13.2.1
Solutia general
a. Solutii particulare

F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0.
(13.29)
Ordinul maxim al derivatei care figureaza n (13.29) se numeste ordinul ecuatiei diferentiale (13.29). Daca n 2 spunem ca ecuatia diferentiala este de ordin superior.
Reamintim ca functiile x = x(t), definite pe intervalul [a, b], avand derivate pana
la ordinul n inclusiv n orice punct al intervalului [a, b] se numeste solutie a ecuatiei
diferentiale (13.29) pe intervalul [a, b] daca
F (t, x(t), x0 (t), . . . , x(n) (t)) = 0,
t [a, b].
Exemplul 13.18 Ecuatia diferential

a de ordinul trei
x000 x00 + x0 x = 0
admite solutiile x1 (t) = et , x2 (t) = cos t, x3 (t) = sin t. Ecuatia admite si solutia
x(t) = C1 et + C2 cos t + C3 sin t,
unde C1 , C2 , C3 sunt constante arbitrare.
t R,
234
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
Din exemplul precedent se vede ca solutiile unei ecuatii diferentiale de ordin superior
pot depinde de constante arbitrare.
Definitia 13.6 Functia x = x(t, C1 , C2 , . . . , Cn ) este solutia generala a ecuatiei diferentiale (13.29) n domeniul D R2 , daca este solutie a ecuatiei (13.29) si daca prin
alegerea convenabil
a a constantelor se transform
a n orice solutie a ecuatiei (13.29) al
carei grafic se afla n D.
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul n poate fi scrisa si sub forma
implicita
(t, x, C1 , C2 , . . . , Cn ) = 0.
De obicei, unei relatii de aceasta forma i se da denumirea de integrala general
a a ecuatiei
diferentiale de ordinul n.
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul n poate fi scrisa si sub forma
parametric
a
t = (, C1 , C2 , . . . , Cn ), x = (, C1 , C2 , . . . , Cn ).
Definitia 13.7 Numim solutie particulara a ecuatiei (13.29) orice functie x = x(t),
t [a, b], (t, x) D R2 , care se obtine din solutia general
a dand valori particulare
constantelor C1 , C2 , . . . , Cn .
Graficul unei solutii particulara a ecuatiei (13.29) este o curba plana numita curba
integrala.
Exemplul 13.19 Ecuatia x00 + x = t are solutia general
a x(t) = C1 cos t + C2 sin t + t,
t R. Functia x(t) = cos t + t este o solutie particular
a care se obtine din solutia
general
a pentru C1 = 1 si C2 = 0.
Solutia generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul n depinde de n constante arbitrare.
13.2.2
Integrale intermediare. Integrale prime
Fie data ecuatia diferentiala de ordinul n

F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0
(13.30)
(t, x, C1 , C2 , . . . , Cn ) = 0
(13.31)
si fie
integrala sa generala. Daca derivam relatia (13.31) de n k ori si eliminam ntre aceste
n k + 1 relatii constantele Ck+1 , Ck+2 , . . . , Cn , obtinem o relatie de forma
(t, x, x0 , . . . , x(nk) C1 , C2 , . . . , Ck ) = 0.
(13.32)
13.2. ECUAT
II DIFERENT
235
Definitia 13.8 Se numeste integrala intermediara a ecuatiei (13.30) o ecuatie diferentiala de ordinul n k, de forma (13.32), care contine k 1 constante arbitrare si care este
particular, pentru k = 1,
verificat
a de integrala general
a (13.31) a ecuatiei (13.30). In
(13.32) se numeste integrala prima.
Cunoasterea unei integrale intermediare simplifica rezolvarea ecuatiei diferentiale initiale.
Daca (13.32) este o integrala intermediara a ecuatiei (13.30), atunci integrarea ecuatiei
(13.30) se reduce la integrarea ecuatiei (13.32), care este o ecuatie diferentiala de ordinul
n k.
Intr-adevar, integrala generala a ecuatiei (13.32) contine n k constante arbitrare si
daca adaugam la acestea cele k constante care intra n structura ecuatiei (13.32), solutia
gasita va contine n constante arbitrare, deci va fi integrala generala a ecuatiei (13.30).
In particular, cunoasterea a n integrale prime distincte ale ecuatiei (13.30)
i (t, x, x0 , . . . , x(n1) , Ci ) = 0,
i = 1, n
(13.33)
este echivalenta cu cunoasterea solutiei generale a ecuatiei (13.30), deoarece din sistemul
(13.33) putem obtine pe x, x0 , . . . , x(n1) n functie de t, C1 , C2 , . . . , Cn , de unde, n
particular, rezulta x = x(t, C1 , C2 , . . . , Cn ), adica solutia generala a ecuatiei (13.30).
13.2.3
Conditii initiale. Problema lui Cauchy
In multe probleme care conduc la rezolvarea unei ecuatii diferentiale de forma (13.30)
nu este necesar sa cunoastem solutia generala ci doar o anumita solutie, care sa satisfaca
anumite conditii, numite conditii initiale si care o determina n mod unic.
In general, se cere o solutie a ecuatiei (13.30) cu proprietatea ca pentru t = t0 , x si
derivatele sale pana la ordinul n 1 iau valori date
x(t0 ) = x0 , x0 (t0 ) = x00 , . . . , x(n1) (t0 ) = xn1
.
0
(13.34)
Problema determinarii solutiei x(t) care satisface conditiile initiale (13.34) se numeste
problema lui Cauchy.
13.2.4
Ecuatii de ordin superior integrabile prin cuadraturi
1. Ecuatia x(n) = 0
Este cea mai simpla ecuatie diferentiala de ordinul n. Prin n cuadraturi succesive obtinem
solutia generala sub forma
x(t) =
C2
Cn1
C1
tn1 +
tn2 + +
t + Cn ,
(n 1)!
(n 2)!
1!
adica un polinom arbitrar de gradul n 1.

Exemplul 13.20 Sa se gaseasca solutia ecuatiei x(5) = 0, care satisface conditiile initiale:
x(0) = 1, x0 (0) = 0, x00 (0) = 1, x(3) (0) = 0, x(4) (0) = 1.
236
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
Solutia general
a este
x(t) =
C1 4 C2 3 C3 2 C4
t +
t +
t +
t + C5 .
4!
3!
2!
1!
Conditiile initiale precizate conduc la solutia particular

a
x(t) =
1 4 1 2
t t + 1,
24
2
t R.
2. Ecuatia x(n) = f (t)

Daca f este continua pe intervalul [a, b], solutia generala a acestei ecuatii se poate pune
sub forma
Z t
1
Cn1
C1
x(t) =
tn1 + +
t + Cn ,
(t )n1 f ( ) d +
(n 1)! t0
(n 1)!
1!
cu t0 [a, b].
Intr-adevar, ecuatia se mai scrie (x(n1) )0 = f (t), de unde, prin cuadraturi succesive,
avem
Rt
x(n1) = t0 f (t) dt + C1 ,
Rt Rt
x(n2) = t0 dt t0 f (t) dt + C1 t + C2 ,

Rt Rt
Rt
C1
x = t0 dt t0 dt t0 f (t) dt + (n1)!
tn1 + + Cn1
t + Cn .
1!
Ramane de aratat ca
Z t Z t
Z t
dt
dt
f (t) dt =
t0
t0
t0
1
(n 1)!
(t )n1 f ( ) d.
(13.35)
t0
Prin inductie dupa n. Pentru n = 2, avem

Z
dt
t0
f (t) dt =
t0
d
t0
Z t Z
f ( ) d =
t0
ZZ
f ( ) d d =
t0
t0
f ( ) d d,
D
unde D este triunghiul din planul marginit de dreptele = , = t si = t0 .

Inversand ordinea de integrare, putem scrie

ZZ
Z t Z t
Z t
f ( ) d d =
f ( ) d d =
(t )f ( ) d.
D
t0
t0
Deci formula (13.35) este adevarata pentru n = 2. Presupunem (13.35) adevarata pentru
n1 si aratam ca este adevarata pentru n. Din (13.35) pentru n trecut n n1, integrand
n raport cu t avem
Z t Z t
Z t Z t
Z t
1
dt (t )n2 f ( ) d =
dt
dt
f (t) dt =
(n
2)!
t0
t0
t0
t0
t0
13.2. ECUAT
II DIFERENT
1
(n 2)!
( )
t0
1
(n 2)!
n2
t0
n2
( )
t0
1
f ( ) d =
(n 2)!
237
ZZ
1
f ( ) d =
(n 1)!
( )n2 f ( ) d d =
D
(t )n1 f ( ) d.
t0
Deci formula este adevarata pentru orice n.

Exemplul 13.21 Sa se determine solutia ecuatiei x000 = sin t, care satisface conditiile
initiale x(0) = 1, x0 (0) = 1, x00 (0) = 0. Prin trei integr
ari succesive obtinem solutia
general
a
1
x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t + C3 .
2
Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 t.
3. Ecuatia F (t, x(n) ) = 0
Daca se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei F (u, v) = 0 si anume u = ( ),
v = ( ), cu si functii continue si cu derivata continua pe [a, b], atunci integrala
generala pe [a, b] a ecuatiei diferentiale se obtine prin n cuadraturi.
Intr-adevar, luand t = ( ), x(n) = ( ), avem dt = 0 ( ) d , dx(n1) = ( ) dt =
( )0 ( ) d . De unde obtinem printr-o cuadratura
Z
x
(n1)
( )0 ( ) d + C1 = 1 ( ) + C1 .
Apoi dx(n2) = (1 ( ) + C1 ) dt = (1 ( ) + C1 )0 ( ) d . De unde

Z
x
(n2)
1 ( )0 ( ) d + C1 ( ) + C2 = 2 ( ) + C1 ( ) + C2 .
Repetand operatia de n ori, obtinem solutia sub forma parametrica

t = ( ),
x = n ( ) + Pn1 (( )),
n care Pn1 este un polinom de gradul n 1 n ( ).

Daca ecuatia poate fi explicitata n raport cu t, adica putem obtine t = f (x(n) ), atunci
o reprezentare parametrica este data de x(n) = , t = f ( ).
a solutia general
a a ecuatiei t = x00 + ln x00 . Punem
1
00
0
a
x = , t = + ln . Avem dx = dt = (1 + ) d . Se obtine solutia general
t = + ln ,
1
3
x = 3 + 2 + C1 ( + ln ) + C2 .
6
4
238
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
4. Ecuatia F (x(n1) , x(n) ) = 0

Intr-adevar, luand x(n1) = ( ), x(n) = ( ), avem dx(n1) = 0 ( ) d , dx(n1) =
0
( ) dt. De unde dt = (()) d si printr-o cuadratura obtinem
Z 0
( )
t=
d + C1 = ( ) + C1 , x(n1) = ( ),
( )
Asadar am redus problema la cazul precedent.
Exemplul 13.23 S
a se integreze ecuatia x(3) x(4) = 1. O reprezentare parametric
a
1
1
(3)
(3)
(3)
(4)
este x = , x = , 6= 0. Obtinem dx = d , dx = dt, deci dt = d . Se
obtine solutia general
a
1
t = 2 + C1 ,
2
x=
1 7 1
1
+ C1 4 C2 2 + C3 .
105
8
2
5. Ecuatia F (x(n2) , x(n) ) = 0

Intr-adevar, luand x(n2) = ( ), x(n) = ( ), din dx(n1) = x(n) dt, dx(n2) =
x(n1) dt, prin eliminarea lui dt gasim
x(n1) dx(n1) = x(n) dx(n2) = 0 ( )( ) d,
de unde
x(n1)
s Z
= 2 0 ( )( ) d + C1 ,
x(n2) = ( ).
Asadar am redus problema la cazul precedent.
13.2.5
Ecuatii c
arora li se poate micsora ordinul
1. Ecuatia F (t, x(k) , x(k+1) , . . . , x(n) ) = 0

Ecuatia se transforma ntr-o ecuatie diferentiala de ordinul n k prin schimbarea de
functie x(k) = u. Derivand si nlocuind obtinem ecuatia
F (t, u, u0 , . . . , u(nk) ) = 0.
Daca aceasta ecuatie poate fi integrata, sulutia sa generala va fi de forma
u(t) = (t, C1 , . . . , Cnk ).
Integrarea ecuatiei date se reduce atunci la integrarea ecuatiei de ordinul k:
x(k) = (t, C1 , . . . , Cnk ).
13.2. ECUAT
II DIFERENT
239
ecuatia
Exemplul 13.24 In
x(n) sin t x(n1) cos t + 1 = 0,
punem x(n1) = u si ecuatia se transform
a ntr-o ecuatie liniara n u:
u0 sin t u cos t + 1 = 0.
2. Ecuatia F (x, x0 , . . . , x(n) ) = 0
Prin schimbarea de functie x0 = p, luand pe x ca variabila independenta, reducem ordinul
ecuatiei date cu o unitate. Obtinem succesiv

dp
dx
d2 x
d dx
dp
= p,
=
=
=
p,
2
dt
dt
dt dt
dt
dx

2
2
d3 x
d d2 x
d
dp
d
dp
dp
2d p
+
p
=
=
p
=
p
p
=
p
.
dt3
dt dt2
dt
dx
dx
dx
dx
dx2
k
dp
dk1 p
, . . . , dx
n
Se observa ca derivatele ddtkx se exprima cu ajutorul lui p, dx
k1 . Inlocuite
ecuatie ne conduc la o ecuatie de ordinul n 1 n functia p de variabila independenta x.
xx00 (x0 )2 = x2 .
dp
Punem x0 = p, x00 = p dx
si obtinem ecuatia
xp
dp
= p2 + x2 ,
dx
care este o ecuatie omogen

a.
3. Ecuatia F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0 omogen
a n x, x0 , . . . , x(n)
Ecuatia fiind omogena n x, x0 , . . . , x(n) , se poate pune sub forma
0

x
x(n)
F t, , . . . ,
= 0.
x
x
Cu schimbarea de functie
x0
x
= u, obtinem succesiv
x0 = xu, x00 = x(u2 + u0 ), x000 = x(u3 + 3uu0 + u00 ).

(k)
Se observa ca x x se exprima n functie de u, u0 , . . . , u(k1) , care nlocuite n ecuatie ne

conduc la o ecuatie de ordinul n 1 n u.
txx00 + t(x0 )2 xx0 = 0.
Este o ecuatie omogen
a n x, x0 , x00 . Cu schimbarea de functie
1
u0 u + 2u2 = 0
t
care este o ecuatie Bernoulli.
x0
x
= u, obtinem
240
CAPITOLUL 13. ECUAT

II DIFERENT
IALE ORDINARE
n
4. Ecuatia F (t, x, dx
, . . . , ddtnx ) = 0 omogen
a n t, x, dt, dx, . . . , dn x
dt
Fiind omogena n toate argumentele se poate pune sub forma

tn1 dn x
x dx td2 x
F
, ,
,...,
= 0.
t dt dt2
dtn
Prin schimbarea de functie xt = u si schimbarea de variabila independenta t = e , se
transforma ntr-o ecuatie careia i se poate reduce ordinul cu o unitate. Obtinem succesiv
x
dx
d2 x
= u,
= u0 + u, t 2 = u00 + u0 .
t
dt
dt
k
Se observa ca produsele tk1 ddtkx nu contin decat pe u si derivatele sale n raport cu

pana la ordinul k, ncat ecuatia devine
F (u, u0 + u, u00 + u0 , . . .) = 0,
care este o ecuatie ce nu contine explicit variabila independenta, de forma studiata la
punctul 2., deci careia i se poate reduce ordinul cu o unitate.
Exemplul 13.27 Ecuatia
t2 xx00 + t2 (x0 )2 5txx0 + 4x2 = 0
artind prin t2 se poate pune sub forma
este omogen
a de ordinul 4. Imp
x 2
x
x
tx00 + (x0 )2 5 x0 + 4
= 0.
t
t
t
Punem t = e , x = tu si ecuatia devine
uu00 + (u0 )2 2uu0 = 0.
Luand acum u0 = p obtinem ecuatia liniara
dp 1
+ p 2 = 0.
du u
5. Ecuatia F (x, tx0 , t2 x00 , . . . , tn x(n) ) = 0
Prin schimbarea de variabila independenta t = e , obtinem o ecuatie careia i se poate
reduce ordinul cu o unitate. Obtinem
tx0 =
dx 2 00 d2 x dx
, tx = 2 .
d
d
d
Se observa ca tk x(k) se exprima n functie numai de dx

, ...,
d
forma

dx d2 x dx
F x, , 2 , . . . = 0,
d d
d
dk x
.
d k
Prin urmare ecuatia ia
n care nu apare explicit . Punem dx

= p si luam pe x ca variabila independenta. Se
d
reduce astfel ordinul ecuatiei cu o unitate.
Capitolul 14
ECUAT
II S
I SISTEME
DIFERENT
IALE LINIARE
Studiul ecuatiilor si sistemelor de ecuatii diferentiale liniare ofera exemplul unei teorii
nchegate, bazata pe metodele si rezultatele algebrei liniare.
14.1
Sisteme diferentiale liniare de ordinul I
Un sistem de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

ai este de forma:
x0i =
n
X
aij (t)xj + bi (t),
i = 1, n,
t I,
(14.1)
j=1
unde aij si bi sunt functii reale continue pe un interval I R. Sistemul (14.1) se numeste
neomogen. Daca bi 0, i = 1, n, atunci sistemul ia forma:
x0i
n
X
aij (t)xj ,
i = 1, n,
tI
(14.2)
j=1
si se numeste omogen.
Prin solutie a sistemului diferential (14.1) se ntelege un sistem de functii
(x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)) ,
t I,
continuu diferentiabile pe intervalul I care verifica ecuatiile (14.1) pe acest interval, adica:
x0i (t)
n
X
aij (t)xj (t) + bi (t),
t I,
i = 1, n.
j=1
In general, multimea solutiilor sistemului (14.1) este infinita si o vom numi solutie
general
a. O solutie particular
a a sistemului se poate obtine impunand anumite conditii.
Cel mai uzual tip de conditii l constituie conditiile initiale:
x1 (t0 ) = x01 , x2 (t0 ) = x02 , . . . , xn (t0 ) = x0n ,
241
(14.3)
242
CAPITOLUL 14. ECUAT

II SI SISTEME DIFERENT
IALE LINIARE
unde t0 I si (x01 , x02 , . . . , x0n ) Rn sunt date si se numesc valori initiale.

Prin problem
a Cauchy asociata sistemului (14.1) se ntelege determinarea unei solutii
xi = xi (t),
i = 1, n
(14.4)
a sistemului (14.1) care sa verifice conditiile initiale (14.3).

Din punct de vedere geometric, o solutie a sistemului (14.1) reprezinta parametric o
curba n spatiul Rn , numita curb
a integral
a a sistemului (14.1).
Fie matricea A(t) = ||aij (t)||, patratica de ordinul n si vectorii din Rn :
x(t) = (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)), b(t) = (b1 (t), b2 (t), . . . , bn (t)), x0 = (x01 , x02 , . . . , x0n ).
Fie nca aplicatia T = T (t; x), liniara n x, definita n baza canonica din Rn , prin
n
P
T (t; ej ) =
aij (t)ei . Atunci sistemul (14.1) se poate scrie sub forma vectoriala:
i=1
x0 = A (t) x + b(t), sau x0 = T (t; x) + b(t),
t I,
(14.5)
iar conditiile initiale (14.3):

x(t0 ) = x0 .
(14.6)
Teorema 14.1 Dac

a aij si bi sunt functii continue pe I, t0 I si oricare ar fi vectorul
n
x0 R , exista o singura solutie x = x(t) a sistemului liniar (14.5), definita pe ntreg
intervalul I si satisf
ac
and conditia initial
a (14.6).
/ Pentru t0 I fixat, construim aproximatiile succesive:
Zt
0
k+1
x (t) = x0 , x
Zt
k
(t) = x0 +
T (t; x (t)) dt +
t0
b(t) dt,
tI
(14.7)
t0

si aratam ca sirul xk (t) kN converge uniform pe I la solutia cautata.
In adevar, notand cu f (t, x) = T (t; x) + b(t), avem pentru t I si x oarecare
||f (t, x) f (t, y)|| L||x y||,
unde L = sup ||A(t)||, pentru t I. Prin norma unei matrice ntelegem tot norma
euclidiana, adica radacina patrata din suma patratelor tuturor elementelor sale. Daca
notam cu M = sup ||x1 (t) x0 ||, pentru t I, vom gasi majorarea
||xk+1 (t) xk (t)|| M
(L|t t0 |)k
,
k!
k = 0, 1, 2, 3, . . .

care atrage convergenta uniforma pe I a sirului xk (t) la solutia cautata. .
14.2. SISTEME DIFERENT

IALE LINIARE OMOGENE
14.2
243
Sisteme diferentiale liniare omogene
Vom studia pentru nceput sistemul diferential omogen (14.2), care sub forma vectoriala se mai scrie
x0 = A (t) x, sau x0 = T (t; x), t I.
(14.8)
Teorema 14.2 Dac
a x1 (t) si x2 (t) sunt doua solutii particulare ale sistemului omogen
(14.8) si 1 , 2 R, atunci 1 x1 (t) + 2 x2 (t) este de asemenea solutie.
/ Cum x1 (t) si x2 (t) sunt solutii, putem scrie
[1 x1 (t) + 2 x2 (t)]0 = T (t; 1 x1 (t) + 2 x2 (t)). .
Teorema 14.3 Multimea solutiilor sistemului omogen (14.8) formeaz
a un spatiu vectorial de dimensiune n.
/ Ca multimea solutiilor sistemului (14.8) formeaza un spatiu vectorial rezulta din
Teorema 14.2. Pentru a demonstra ca dimensiunea acestui spatiu este n vom arata ca
exista un izomorfism ntre spatiul S al solutiilor sistemului (14.8) si spatiul Rn . Pentru
aceasta introducem aplicatia : S Rn definita prin (x) = x(t0 ), pentru t0 I
fixat. Evident ca este o aplicatie liniara. Din Teorema 14.1 de existenta si unicitate
a solutiei problemei lui Cauchy asociata sistemului (14.8) rezulta ca este surjectiva
(adica (S) = Rn ) si injectiva (adica ker = {0}). Prin urmare, este un izomorfism
al spatiului S pe Rn . Deci, dim S = dim Rn = n. .
Din Teorema 14.3 rezulta ca spatiul S al solutiilor sistemului (14.8) admite o baza
formata din n elemente. Fie {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} o astfel de baza, adica un sistem de
n solutii ale sistemului (14.8), liniar independente pe I.
Orice sistem de n solutii {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} liniar independente ale sistemului
(14.8) se numeste sistem fundamental de solutii.
Matricea X(t), patratica de ordinul n, ce are drept coloane coordonatele celor n
vectori solutii,
X(t) = [x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)], t I,
0
se numeste matrice fundamentala. Deoarece xk (t) = A(t)xk (t), pentru k = 1, n,
rezulta ca matricea X(t) este solutie a ecuatiei diferentiale matriceale
X 0 (t) = A(t)X(t),
t I.
(14.9)
(S-a notat cu X 0 (t) matricea formata din derivatele elementelor matricii X(t)). Evident,
matricea fundamentala nu este unica.
Fiind dat un sistem de n solutii ale sistemului (14.8), se numeste wronskianul acestui
sistem, notat cu W (t), determinantul
W (t) = det X(t).
(14.10)
Teorema 14.4 Dac

a exista un t0 I a.. W (t0 ) = 0, atunci W (t) = 0 pentru orice
t I.
244
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
/ Deoarece W (t0 ) = 0, ntre coloanele determinantului (14.10), pentru t = t0 , exista

o relatie de dependenta liniara, deci exista scalarii 1 , 2 , . . . , n R, nu toti nuli, a..
1 x1 (t0 ) + 2 x2 (t0 ) + . . . + n xn (t0 ) = 0.
Cu acesti i formam combinatia liniara
x(t) = 1 x1 (t) + 2 x2 (t) + . . . + n xn (t),
t I.
Observam ca x(t) astfel definit este o solutie a sistemului (14.8) si x(t0 ) = 0. Dar din
Teorema 14.1, care asigura unicitatea solutiei problemei lui Cauchy pentru sistemul (14.8)
cu conditia initiala x(t0 ) = 0, rezulta ca x(t) = 0 pentru orice t I, adica ntre coloanele
determinantului (14.10) exista o relatie de dependenta liniara pentru orice t I si deci
W (t) = 0 pentru orice t I. .
Teorema 14.5 Sistemul de solutii {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este fundamental d.d. exista
un t0 I a.. W (t0 ) 6= 0.
/ Daca sistemul {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este fundamental el este liniar independent pe
I, deci pentru t0 arbitrar din I, vectorii x1 (t0 ), x2 (t0 ), . . . , xn (t0 ) sunt liniar independenti
si n consecinta W (t0 ) 6= 0.
Reciproc, daca exista un t0 I a.. W (t0 ) 6= 0, dupa Teorema 14.4, W (t) 6= 0 pentru
orice t I, deci sistemul {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este liniar independent pe I, adica este
sistem fundamental. .
Din teoremele precedente rezulta:
Teorema 14.6 Dac
a {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem de n solutii ale sistemului (14.8) pentru care exista un t0 I a.. W (t0 ) 6= 0, atunci acesta este un sistem
fundametal de solutii pentru (14.8) si solutia sa general
a este de forma
x(t) = c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + . . . + cn xn (t) = X(t) c,
t I,
n care c = (c1 , c2 , . . . , cn ) este un vector arbitrar din Rn .

Exemplul 14.1 Sistemul
x0 =
4
4
x 2 y,
t
t
y0 = 2 x
1
y
t
admite solutiile particulare: x1 (t) = 1, y1 (t) = t si x2 (t) = 2t2 , y2 (t) = t3 , t (0, ).

Deoarece W (t) = t3 6= 0, cele doua solutii formeaz
a un sistem fundametal de solutii
pentru sistemul dat si deci solutia general
a este
x(t) = c1 + 2c2 t2 ,
y(t) = c1 t + c2 t3 .

IALE LINIARE NEOMOGENE
14.3
245
Sisteme diferentiale liniare neomogene
Vom studia acum sistemul diferential neomogen

x0 = A (t) x + b (t) , sau x0 = T (t; x) + b(t),
t I.
(14.11)
Un prim rezultat se refera la structura multimii solutiilor.

Teorema 14.7 Fie X(t) o matrice fundamentala a sistemului omogen corespunz
ator
(14.8) si x (t) o solutie particular
a a sistemului neomogen (14.11). Solutia general
a a
sistemului neomogen este suma dintre solutia general
a a sistemului omogen si o solutie
particular
a a sistemului neomogen, adica
x(t) = X(t) c + x (t),
t I,
(14.12)
unde c Rn este un vector arbitrar.

/ Fie x(t) o solutie a sistemului neomogen. Punem y(t) = x(t) x (t). Avem
y0 = x0 x0 = T (t; x) + b (T (t; x ) + b) = T (t; x x ) = T (t; y),
deci y(t) este solutia generala a sistemului omogen, adica y(t) = X(t) c, c Rn si deci
are loc (14.12). .
Teorema 14.8 (Metoda variatiei constantelor) Fie X(t) o matrice fundamentala
a sistemului omogen (14.8). Atunci o solutie particular
a a sistemului neomogen (14.11)
este
x (t) = X(t) u(t) = u1 (t)x1 (t) + u2 (t)x2 (t) + + un (t)xn (t),
(14.13)
unde functia u : I Rn este data, pan
a la un vector constant aditiv, de
u0 (t) = X 1 (t)b(t),
t I.
(14.14)
/ Cautam o solutie particulara pentru sistemul neomogen de forma solutiei generale a

sistemului omogen, n care vectorul c l presupunem o functie u(t), deci de forma (14.13).
Derivand si nlocuind n (14.11), se obtine
X 0 (t) u(t) + X(t) u0 (t) = A(t)X(t) u(t) + b(t),
care mpreuna cu (14.9) da X(t) u0 (t) = b(t). Dar W (t) 6= 0, deci exista X 1 (t), ncat
u0 (t) = X 1 (t) b(t), t I.
Din (14.12), (14.13) si (14.14) rezulta ca solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul
(14.11) cu conditia initiala x(t0 ) = x0 este
Zt
x(t) = X(t)X 1 (t0 ) x0 +
X(t)X 1 (s) b(s) ds,
t I.
t0
Matricea U (t, s) = X(t)X 1 (s) se numeste matricea de tranzitie a sistemului.
(14.15)
246
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
Exemplul 14.2 Fie sistemul liniar neomogen

x0 =
4
4
1
x 2 y+ ,
t
t
t
1
y 0 = 2 x y + t,
t
t (0, ).
Asa cum am vavut, solutia general

a a sistemului omogen corespunz
ator este
x(t) = c1 + 2c2 t2 ,
y(t) = c1 t + c2 t3 .
Caut
am pentru sistemul neomogen o solutie particular
a de forma
x (t) = u(t) + 2t2 v(t), y(t) = t u(t) + t3 v(t).
Derivand si nlocuind n sistem, obtinem
1
u0 + 2t2 v 0 = , tu0 + t3 v 0 = t,
t
sau, rezolv
and n privinta lui u0 si v 0 :
1
u0 = 2 ,
t
v0 =
1
1
+
,
t2 t3
de unde, prin integrare

u(t) = 2t ln t,
v(t) =
1
1
2.
t 2t
Inlocuind
n x (t) si y (t), obtinem solutia particular
a a sistemului neomogen
x (t) = 4t 1 ln t,
1
y (t) = 3t2 t t ln t
2
si deci solutia generala a sistemului neomogen este

x(t) = c1 + 2c2 t2 + 4t 1 ln t,
1
y(t) = c1 t + c2 t3 + 3t2 t t ln t, t > 0.
2
Problema cea mai dificila n rezolvarea unui sistem liniar o constituie determinarea
unui sistem fundamental de solutii.
In cele ce urmeaza vom arata ca n cazul particular cand matricea A a sistemului este
o matrice constant
a, problema determinarii unui sistem fundamental de solutii se reduce
la o problema de algebra liniara si anume la determinarea valorilor proprii si a vectorilor
proprii ai matricei A.

IALE LINIARE CU COEFICIENT
I CONSTANT
I
14.4
247
Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti
Consideram sistemul diferential liniar omogen cu coeficienti constanti

x0 = Ax, sau x0 = T ( x),
t R,
(14.16)
unde A = ||aij || M(R) este o matrice patratica cu elemente constante.

n
P
Aplicatia T : Rn Rn definita prin T (ej ) =
aij ei , j = 1, n, este o transformare
i=1
liniara pe Rn .
Teorema 14.9 Functia x : R Rn , definita prin
x(t) = u et ,
t R,
(14.17)
este o solutie a sistemului (14.16) d.d. este valoare proprie a transform

arii liniare T ,
iar u vector propriu corespunz
ator.
/ Derivand (14.17) si nlocuind n (14.16), obtinem
T (u) = u.
(14.18)
Deci trebuie sa fie valoare proprie pentru T , iar u vector propriu corespunzator.
Reciproc, daca u este vector propriu al transformarii liniare T corespunzator valorii
proprii , atunci are loc (14.18), de unde prin nmultire cu et , gasim ca x(t) dat de
(14.17) este solutie a sistemului (14.16).
Pentru a obtine solutia generala a sistumului (14.16) sunt necesare n solutii liniar
independente, care n general nu pot fi toate de forma (14.17) deoarece nu orice transformare liniara poate fi adusa la expresia canonica.
Teorema 14.10 Dac
a transformarea liniara T poate fi adusa la expresia canonic
a, adica
1
2
n
exista n vectori proprii u , u , . . . , u liniar independenti, corespunz
atori valorilor proprii 1 , 2 , . . ., n nu neap
arat distincte, atunci functiile
x1 (t) = u1 e1 t , x2 (t) = u2 e2 t , . . . , xn (t) = un en t ,
tR
(14.19)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru sistemul diferential (14.16).
/ Prin ipoteza sistemul {u1 , u2 , . . . , un } de vectori din Rn formeaza o baza n Rn n
care matricea transformarii T are forma diagonala diag{1 , 2 , . . . , n }, deci
T (uk ) = k uk ,
k = 1, n.
(14.20)
Conform teoremei precedente, functiile (14.19) sunt solutii ale sistemului (14.16). Pentru
a forma un sistem fundamental de solutii este necesar sa fie liniar independente. Fie deci
combinatia liniara
1 x1 (t) + 2 x2 (t) + + n xn (t) = 0,
t R.
248
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
T
inand seama de (14.19), urmeaza
1 u1 e1 t + 2 u2 e2 t + + n un en t = 0,
t R.
Deoarece {u1 , u2 , . . . , un } formeaza o baza n Rn , rezulta ca egalitatea precedenta are

loc numai daca 1 = 0, 2 = 0, . . . , n = 0 si deci vectorii x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t) sunt
liniar independenti. .
Exemplul 14.3 Sa determinam solutia general
a a sistemului
x0 = 3y 4z,
y 0 = z,
z 0 = 2x + y.
Matricea transform
arii liniare asociate este
0 3 4
A = 0 0 1 .
2 1
0
Ecuatia caracteristic
a a transform
arii liniare T este 3 7 6 = 0, cu rad
acinile
1 = 1, 2 = 2, 3 = 3, simple. Deci transformarea T poate fi adusa la expresia
canonic
a. Vectorii proprii corespunz
atori sunt
u1 = (1, 1, 1),
u2 = (5, 2, 4),
u3 = (5, 1, 3).
Deci functiile
x1 (t) = et (1, 1, 1),
x2 (t) = e2t (5, 2, 4),
x3 (t) = e3t (5, 1, 3)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii. Solutia general
a a sistemului se scrie atunci
x(t) = c1 et + 5c2 e2t + 5c3 e3t ,

y(t) = c1 et + 2c2 e2t + c3 e3t , t R.
z(t) = c1 et + 4c2 e2t 3c3 e3t ,

Daca ecuatia caracteristica admite o radacina complexa 1 , atunci 2 = 1 , conjugata
sa complexa, este de asemenea o radacina. Vectorii proprii corespunzatori vor avea
coordonate complex conjugate. Deoarece ei = cos + i sin si deci
1 i
(e + ei ) = cos ,
2
1 i
(e ei ) = sin ,
2i
putem nlocui solutiile complexe corespunzatoare x1 (t), x2 (t) (complex conjugate) prin
solutii reale, efectuand schimbarea
1
y1 (t) = (x1 (t) + x2 (t)),
2
y2 (t) =
1 1
(x (t) x2 (t)).
2i

IALE LINIARE CU COEFICIENT
I CONSTANT
I
249

a a sistemului
x0 = y,
y 0 = x.
Ecuatia caracteristica este 2 + 1 = 0 si deci 1 = i, 2 = i, iar vectorii proprii

corespunz
atori u1 = (1, i), u2 = (1, i). Un sistem fundamental de solutii (complexe) va
fi
x1 (t) = (eit , ieit ), x2 (t) = (eit , ieit ).
Prin schimbarea precedent
a, obtinem sistemul fundamental de solutii (reale)
y1 (t) = (cos t, sin t),
y2 (t) = (sin t, cos t),
nc
at, solutia generala a sistemului diferential dat se va scrie
x(t) = c1 cos t + c2 sin t,
y(t) = c1 sin t + c2 cos t.
Daca transformarea liniara T nu poate fi adusa la expresia canonica si este o valoare

proprie multipla de ordinul m, atunci se poate cauta o solutie de forma
x(t) = Pm1 (t)et ,
tR
unde Pm1 (t) este un vector ale carui coordonate sunt polinoame de grad cel mult m 1.
Daca 1 , 2 , . . ., s sunt valorile proprii ale transformarii liniare T si m1 , m2 , . . ., ms
ordinele lor de multiplicitate, cu m1 + m2 + . . . + ms = n, solutia generala a sistemului
(14.16) va fi de forma
s
X
Pmk 1 (t)ek t , t R
x(t) =
k=1
unde Pmk 1 (t) sunt vectori ale caror coordonate sunt polinoame de grad cel mult mk 1,
k = 1, s. Coeficientii acestor polinoame se determina prin identificare, n functie de n
dintre ei, alesi drept constante arbitrare.
Acest mod de a obtine solutia generala a sistemului se numeste metoda coeficientilor
nedeterminati.
a a sistemului
x0 = y,
y 0 = x + 2y.
a este ( 1)2 = 0 si deci 1 = 1, cu m1 = 2, iar vectorul propriu corespunz
ator u1 = (1, 1). Transformarea liniara T nu poate fi adusa la expresia
canonic
a. Caut
am atunci solutia general
a sub forma
x(t) = (a + bt)et ,
y(t) = (c + dt)et .
Derivand si nlocuind n sistem, obtinem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,

a c + d = 0, b d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Luand a = c1 , b = c2 ,
gasim c = c1 + c2 , d = c2 a.. solutia general
a va fi
x(t) = (c1 + c2 t)et ,
y(t) = (c1 + c2 + c2 t)et .
250
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
14.5
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n
Sa consideram ecuatia diferential

a liniara de ordinul n, neomogena
x(n) + a1 (t)x(n1) + + an (t)x = f (t),
tI
(14.21)
si ecuatia omogena asociata

x(n) + a1 (t)x(n1) + + an (t)x = 0,
tI
(14.22)
unde ai (t), i = 1, n si f (t) sunt functii continue pe intervalul I.

Ecuatia diferentiala (14.21) (respectiv (14.22)) se reduce la un sistem diferential de
ordinul I. Asociem functiei necunoscute x, functia vectoriala x = (x1 , x2 , . . . , xn ) prin
relatiile
x1 = x, x2 = x0 , x3 = x00 , . . . , xn = x(n1) .
(14.23)
Cu aceasta substitutie, ecuatia neomogena (14.21) este echivalenta cu urmatorul sistem
diferential liniar de ordinul ntai
0
xi = xi+1 , i = 1, n 1,
(14.24)
x0n = an (t)x1 a1 (t)xn + f (t).
Mai precis, aplicatia definita prin x = (x) = (x, x0 , . . . , x(n1) ) este un izomorfism
ntre multimea solutiilor ecuatiei (14.21) si multimea solutiilor sistemului (14.24).
Ecuatiei omogene (14.22) i corespunde prin izomorfismul sistemul liniar omogen
0
xi = xi+1 , i = 1, n 1,
(14.25)
x0n = an (t)x1 a1 (t)xn .
Din teorema de existenta si unicitate a solutiei pentru sisteme diferentiale, rezulta:
Teorema 14.11 Oricare ar fi t0 I si oricare ar fi (x0 , x00 , . . . , x(n1) ) din Rn exista o
singura solutie x = x(t) a ecuatiei (14.21), definita pe ntreg intervalul I si care satisface
conditiile initiale
(n1)
x(t0 ) = x0 , x0 (t0 ) = x00 , . . . , x0
(n1)
(t0 ) = x0
(14.26)
Conform Teoremei 14.3 de la sisteme diferentiale avem:

Teorema 14.12 Multimea solutiilor ecuatiei omogene (14.22) formeaz
a un spatiu vectorial de dimensiune n.
Fie {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} o baza n acest spatiu, adica n solutii liniar independente
ale ecuatiei (14.22). Ca si n cazul sistemelor diferentiale liniare, un sistem format din n
solutii liniar independente ale ecuatiei (14.22) l vom numi sistem fundamental de solutii.
Cum prin izomorfismul fiecarei solutii x(t) a ecuatiei omogene i corespunde o solutie
x(t) = (x(t), x0 (t), . . . , x(n1) (t))
14.5. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDINUL N
251
a sistemului omogen, sistemului de solutii {x1 , x2 , . . . , xn } i corespunde matricea
1
x
x2
. . . xn
(x1 )0
(x2 )0
. . . (xn )0
.
X(t) =
(14.27)
...
...
... ...
(x1 )(n1) (x2 )(n1) . . . (xn )(n1)
Fie nca W (t) = det X(t) wronskianul sistemului de solutii. Din Teorema 14.5 deducem
atunci:
Teorema 14.13 Sistemul de solutii {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este fundamental d.d. exista
un t0 I a.. W (t0 ) 6= 0.
In final, obtinem din Teorema 14.6:
Teorema 14.14 Fie {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia (14.22), atunci solutia general
a a ecuatiei (14.22) este
x(t) = c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + + cn xn (t),
t I,
(14.28)
unde c1 , c2 , . . . , cn sunt constante arbitrare.

Exemplul 14.6 Ecuatia diferential
a x00 + a2 x = 0, a R \ {0} admite solutiile x1 (t) =
2
cos at, x (t) = sin at. Wronskianul sistemului {x1 (t), x2 (t)} este

cos at
sin at

W (t) =
= a 6= 0.
a sin at a cos at
Deci {x1 (t), x2 (t)} formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia data, iar
solutia ei general
a este
x(t) = c1 cos at + c2 sin at,
t R.
cu c1 , c2 constante arbitrare.
Din Teorema 14.7 de la sisteme liniare neomogene, rezulta ca solutia generala a
ecuatiei liniare neomogene de ordinul n, este de forma
x(t) = c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + + cn xn (t) + x (t), t I,
(14.29)
unde {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omogena asociata, iar x (t) este o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
O solutie particulara pentru ecuatia neomogena se poate cauta prin metoda variatiei
constantelor deja utilizata pentru sisteme; vom lua deci x (t) de forma
x (t) = u1 (t)x1 (t) + u2 (t)x2 (t) + + un (t)xn (t),
(14.30)
252
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
n care {x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)} este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia
omogena, iar u(t) = (u1 (t), u2 (t), . . . , un (t)) este o solutie a sistemului (14.14)
X(t) u0 (t) = b(t),
(14.31)
cu b(t) = (0, 0, . . . , f (t)), dupa cum rezulta din (14.24), adica

1 0
x u1 + x2 u02 + + xn u0n = 0
(x1 )0 u01 + (x2 )0 u02 + + (xn )0 u0n = 0
(x1 )(n2) u0 + (x2 )(n2) u02 + + (xn )(n2) u0n = 0
1 (n1) 01
(x )
u1 + (x2 )(n1) u02 + + (xn )(n1) u0n = f (t)
(14.32)
Deoarece det X(t) = W (t) 6= 0 pe I, sistemul (14.32) determina n mod unic functia
u0 (t). Solutia sa se scrie
u0 (t) = X 1 (t)b(t).
(14.33)
De unde se determina atunci u(t) pana la un vector c arbitrar.
Exemplul 14.7 Fie ecuatia x00 + a2 x = cos at, a R \ {0}. Solutia general
a a ecuatiei
omogene asociate este
x(t) = c1 cos at + c2 sin at, t R.
Caut
am o solutie particular
a pentru ecuatia neomogen
a sub forma
x (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at,
t R.
n care u01 (t) si u02 (t) verifica sistemul

u01 cos at + u02 sin at = 0,
au01 sin at + au02 cos at = cos at.
Rezult
a
1
1
sin 2at, u02 = (1 + cos 2at).
2a
2a
De unde, pan
a la constante aditive arbitrare, obtinem
u01 =
u1 (t) =
1
cos 2at,
4a2
u2 (t) =
1
1
t + 2 sin 2at.
2a
4a
Avem deci solutia particular

a
x (t) =
1
1
cos at + t sin at,
2
4a
2a
t R.
Solutia general
a a ecuatiei date se scrie atunci
x(t) = c1 cos at + c2 sin at +
1
1
cos at + t sin at,
2
4a
2a
t R.
cu c1 , c2 constante arbitrare. Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x(/a) =

0, x0 (/a) = /2a, cum c1 = 4a12 , c2 = 0, este x(t) = 2at sin at.
14.6. ECUAT
II DE ORDINUL N CU COEFICIENT
I CONSTANT
I
14.6
253
Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti
O ecuatie diferentiala liniara

Ln (x) = a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = 0,
a0 6= 0
(14.34)
unde ai , i = 0, n sunt constante reale, este o ecuatie de ordinul n, cu coeficienti constanti,

omogena.
Pentru aceasta clasa de ecuatii putem determina totdeauna un sistem fundamental
de solutii.
Cautam o solutie de forma x = ert . Deoarece x(k) = rk ert , nlocuind n ecuatia (14.34)
obtinem ert Kn (r) = 0, unde
Kn (r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an = 0.
(14.35)
Prin urmare, numarul r (real sau complex) trebuie sa fie radacina a ecuatiei algebrice
(14.35) pe care o vom numi ecuatia caracteristic
a a ecuatiei diferentiale (14.34).
In cele ce urmeaza vom analiza modul n care se poate obtine un sistem fundamental
de solutii n functie de natura radacinilor ecuatiei caracteristice.
14.6.1
a are r
ad
acini distincte
Teorema 14.15 Dac

a ecuatia caracteristic
a are rad
acinile simple r1 , r2 , . . . , rn , atunci
solutiile particulare
x1 (t) = er1 t , x2 (t) = er2 t , . . . , xn (t) = ern t ,
(14.36)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (14.34).
/ Ca functiile (14.36) sunt solutii rezulta din teorema precedenta. Wronskianul acestui
sistem de solutii este

1

1
.
.
.
1
!

n
n
X
Y
X
r1

r
.
.
.
r
2
n
= exp t(
W (t) = exp t(
rk )
r
)
(ri rj ) 6= 0,
k
.
...
. . . . . .
. .n1
1j<in
k=1
k=1
r1
r2n1 . . . rn1
n
deoarece ri 6= rj pentru i 6= j. Deci solutiile (14.36) formeaza un sistem fundamental de

solutii. .
Daca toate radacinile ecuatiei caracteristice sunt reale, atunci solutia generala a
ecuatiei diferentiale (14.34) este de forma
x(t) = c1 er1 t + c2 er2 t + + cn ern t ,
t R.
(14.37)
Daca ecuatia caracteristica are o radacina complexa r = + i, atunci si r = i

este radacina, si solutiile cu valori complexe
e(+i)t = et (cos t + i sin t), e(i)t = et (cos t i sin t),
pot fi nlocuite n (14.37) prin solutiile cu valori reale
1 (+i)t
1 (+i)t
(e
+ e(i)t ) = et cos t,
(e
e(i)t ) = et sin t.
2
2i
254
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
14.6.2
a are r
ad
acini multiple
Teorema 14.16 Daca ecuatia caracteristic

a (14.35) are rad
acina multipla r = , de
ordinul de multiplicitate m + 1, atunci functiile
xp (t) = tp et ,
t R, p = 0, m,
sunt solutii liniar independente ale ecuatiei (14.34).

/ Pentru orice t R si r real sau complex, are loc identitatea
Ln (ert ) = ert Kn (r).
Sa derivam aceasta identitate de p ori n raport cu r, p = 1, m,
rt
(p)
[Ln (ert )](p)
r = [e Kn (r)]r .
Sa observam ca operatorul Ln comuta cu derivata n raport cu r deoarece Ln este un

operator liniar cu coeficienti constanti, iar ert are derivate de orice ordin continue. In
membrul drept vom aplica regula lui Leibniz de derivare a unui produs. Putem deci scrie
Ln (tp ert ) = ert [tp Kn (r) + Cp1 tp1 Kn0 (r) + + Cpp Kn(p) (r)].
(14.38)
Pe de alta parte, daca r = este radacina multipla, de ordinul de multiplicitate m + 1,

a ecuatiei caracteristice Kn (r) = 0, atunci
Kn () = 0, Kn0 () = 0, . . . , Kn(m) () = 0, Kn(m+1) () 6= 0.
(14.39)
Din (14.38) rezulta atunci ca Ln (tp et ) = 0, pentru p = 0, m.

Solutiile tp et , p = 0, m, sunt liniar independente pe R deoarece functiile tp , p = 0, m,
sunt liniar independente pe R. .
Daca radacina r = a ecuatiei caracteristice este real
a, atunci contributia ei la solutia
generala a ecuatiei diferentiale (14.34) este de forma
x(t) = (c0 + c1 t + + cm tm )et ,
t R.
(14.40)
Daca ecuatia caracteristica are o radacina complexa r = + i, atunci si r = i

este radacina, si solutiile cu valori complexe
tp e(+i)t = tp et (cos t + i sin t), tp e(i)t = tp et (cos t i sin t),
pot fi nlocuite prin solutiile cu valori reale
1 p (+i)t
t (e
+ e(i)t ) = tp et cos t,
2
1 p (+i)t
t (e
e(i)t ) = tp et sin t,
2i
14.6. ECUAT
II DE ORDINUL N CU COEFICIENT
I CONSTANT
I
255
cu p = 0, m, contributia acestei radacini la solutia generala a ecuatiei diferentiale (14.34)

fiind de forma
m
m
X
X
p t
x(t) = (
cp t )e cos t + (
c0p tp )et sin t.
p=0
p=0
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene

Ln (x) = a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = f (t),
putem folosi metoda variatiei constantelor.
x00 + x =
1
,
cos t
t R \ {k +
}.
2
Ecuatia omogen
a x00 + x = 0 are ecuatia caracteristic
a r2 + 1 = 0, cu rad
acinile r1 = i,
r2 = i. Solutia general
a a ecuatiei omogene este deci
x(t) = c1 cos t + c2 sin t.
Caut
am o solutie particular
a pentru ecuatia neomogen
a sub forma
x (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t,
cu
u01 cos t + u02 sin t = 0,
u01 sin t + u02 cos t =
1
,
cos t
de unde u01 = tg t, u02 = 1 si deci

u1 (t) = ln | cos t|,
u2 (t) = t,
nc
at, solutia generala a ecuatiei neomogene va fi
x(t) = c1 cos t + c2 sin t + cos t ln | cos t| + t sin t.
In unele cazuri particulare putem gasi o solutie particulara, prin identificare, fara a
apela la metoda variatiei constantelor. Un astfel de caz este cel n care termenul liber al
ecuatiei neomogene este de forma
f (t) = Pm (t)et cos t + Qm (t)et sin t,
unde Pm (t) si Qm (t) sunt polinoame, m = max{grad Pm (t), grad Qm (t)}.
In acest caz se poate cauta o solutie particulara de forma
x (t) = Pm (t)et cos t + Qm (t)et sin t,
n care Pm (t) si Qm (t) sunt polinoame de grad cel mult m, ai caror coeficienti se determina
prin identificare.
Daca r = + i este radacina a ecuatiei caracteristice, de ordin de multiplicitate p,
atunci, pentru a fi posibila identificarea, solutia particulara se cauta de forma
x (t) = tp Pm (t)et cos t + tp Qm (t)et sin t.
256
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE

a solutia general
a a ecuatiei
xIV + 2x000 + 5x00 + 8x0 + 4x = 40et + cos t.
a r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are rad
acinile r1 = r2 = 1 si r3 = 2i,
r4 = 2i. Solutia general
a a ecuatiei omogene se scrie
x(t) = (c1 + c2 t)et + c3 cos 2t + c4 sin 2t,
t R.
Deoarece r = 1 este rad

acin
a dubla pentru ecuatia caracteristic
a, vom cauta o solutie
particular
a de forma
x (t) = At2 et + B cos t + C sin t.
Introduc
and n ecuatie si identificand coeficientii, se gaseste A = 4, B = 0, C = 1/6 si
deci solutia general
a a ecuatiei neomogene va fi
x(t) = (c1 + c2 t)et + c3 cos 2t + c4 sin 2t + 4t2 et +
14.7
1
sin t,
6
t R.
Ecuatia lui Euler
O ecuatie diferentiala liniara de ordinul n de forma

a0 tn x(n) + a1 tn1 x(n1) + + an1 tx0 + an x = f (t),
(14.41)
cu ai , i = 0, n constante reale, se numeste ecuatia lui Euler.

Prin schimbarea de variabila independenta |t| = e , ecuatia (14.41) se transforma
ntr-o ecuatie diferentiala liniara cu coeficienti constanti.
Intr-adevar, luand, pentru t > 0, t = e , gasim
tx0 =
dx 2 00 d2 x dx
, t x = 2 , ...
d
d
d
adica, tk x(k) este o combinatie liniara cu coeficienti constanti de derivatele pana la ordinul
k ale functiei x n raport cu . Inlocuind n (14.41) obtinem o ecuatie liniara cu coeficienti
constanti, de forma
b0
dn1 x
dx
dn x
+
b
+
+
b
+ bn x = f (e ).
1
n1
d n
d n1
d
(14.42)
Pentru t < 0 se ajunge la acelasi rezultat.

Ecuatia omogena corespunzatoare ecuatiei (14.42) admite solutii de forma e , unde
r = este o radacina a ecuatiei caracteristice. Revenind la ecuatia initiala si observand
ca e = (e ) = |t| , deducem ca ecuatia Euler omogena admite solutii de forma |t| .
Cautand pentru ecuatia Euler omogena o solutie de forma
x(t) = A|t|r , A 6= 0,
14.7. ECUAT
IA LUI EULER
257
gasim ecuatia caracteristica a ecuatiei Euler

Kn (r) = a0 r(r 1) (r n + 1) + + an1 r + an = 0.
Fie r1 , r2 , . . . , rn radacinile ecuatiei caracteristice. In functie de ordinele de multiplicitate si natura acestor radacini, se determina, la fel ca la ecuatia diferentiala liniara
cu coeficienti constanti, un sistem fundamental de solutii.
Daca toate radacinile ecuatiei caracteristice sunt reale, atunci solutia generala a
ecuatiei diferentiale (14.41) este de forma
x(t) = c1 |t|r1 + c2 |t|r2 + + cn |t|rn ,
t R \ {0}.
Daca ecuatia caracteristica are o radacina simpla complexa r = + i, atunci si

r = i este radacina, si lor le corespund solutiile cu valori reale
|t| cos( ln |t|),
|t| sin( ln |t|).
Daca r = este radacina real

a de ordinul de multiplicitate m + 1 a ecuatiei caracteristice, atunci contributia ei la solutia generala este de forma
x(t) = (c0 + c1 ln |t| + + cm lnm |t|)|t| ,
t R \ {0}.
Daca ecuatia caracteristica are o radacina complexa r = + i, de ordinul de multiplicitate m + 1, atunci si r = i este radacina de acelasi ordin de multiplicitate, si
contributia acestor radacini la solutia generala este de forma
x(t) = (
m
X
p=0
cp ln |t|)|t| cos( ln |t|) + (
m
X
c0p lnp |t|)|t| sin( ln |t|).
p=0
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei Euler neomogene putem folosi
metoda variatiei constantelor.
258
CAPITOLUL 14. ECUAT

IALE LINIARE
Bibliografie
, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
[1] Lia Arama
Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
[2] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow,1980.
mpu, S. Ga
ina
, Culegere de probleme de calcul diferential si
[4] Gh. Bucur, E. Ca
integral, Vol. II si III, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
[5] I. Burdujan, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Rotaprint IPI,
1982.
[6] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiza matematica, Rotaprint IPI, 1988.
[7] G. Chilov, Analyse mathematique, Editions

Mir, Moscou, 1984.
, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si pedagogica,
[8] S. Chirit
a
Bucuresti, 1989.
[9] A. Corduneanu, Ecuatii diferentiale cu aplicatii n electrotehnic
a, Editura FACLA, Timisoara, 1981.
[10] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Notiuni de teoria ecuatiilor diferentiale, Editura
MATRIX ROM, Bucuresti, 1999.
[11] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[12] N. Donciu, D. Flondor, Analiz
a matematica. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucuresti, 1993.
[13] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiza matematica, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
[14] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis
for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.
[15] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscow, 1978.
259
260
BIBLIOGRAFIE
[16] Gh. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bucuresti,

1989.
[17] C. P. Nicolescu, Teste de analiza matematica, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.
[18] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiz
a matematica, Vol. I, Editura
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966
[19] Gh. Procopiuc, Matematic
a, Univ. Tehnica Gh. Asachi Iasi, 1999.
[20] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematic
a, teorie si aplicatii, Editura
Gh. Asachi Iasi, 2001.
[21] M. Rosculet
, Analiz
a matematica, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1984.
[22] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme
de ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982.
[23] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow,
1990.
[24] Gh. Siret
chi, Calcul diferential si integral, Vol. 1, Notiuni fundamentale, Ed. st.
si Encicl., Bucuresti, 1985.
[25] Gh. Siret
chi, Calcul diferential si integral, Vol. 2, Exercitii, Ed. St. si Encicl.,
Bucuresti, 1985.
[26] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiza matematica, Vol. I, Calculul
diferential, Univ. Tehnica Gh. Asachi Iasi, 2000.
[27] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiza matematica, Vol. II, Calculul integral, Univ. Tehnica. Gh. Asachi Iasi, 2001.
Index
aplicatie, 10
injectiva, 10
inversa, 11
surjectiva, 10
asimptota, 125
binormala, 133
centru
de curbura, 118
cerc de curbura, 118
cerc osculator, 118
contractie, 29
criteriul
de integrabilitate, 195
lui Cauchy, 26
curba
n spatiu, 126
plana, 111
curbura
a unei curbe n spatiu, 135
a unei curbe plane, 119
medie, 153
normala, 151
principala, 151
totala, 153
derivata
partiala, 64
unei functii reale, 53
unei functii vectoriale, 54
determinant functional, 82
diametru
unei multimi, 193
diferentiala, 65
unei functii reale, 54
unei functii vectoriale, 55
directie
asimptotica, 125
principala, 151
ecuatia diferentiala liniara de ordinul n, 250
cu coeficienti constanti, 253
ecuatia caracteristica, 253
metoda variatiei constantelor, 251
sistem fundamental de solutii, 250
wronskianul, 251
ecuatii diferentiale, 217
conditie initiala, 219
de ordin superior, 233
de ordinul I, 218
integrala intermediara, 235
integrala prima, 235
metoda aproximatiilor succesive, 231
ordinare, 217
problema lui Cauchy, 219, 235
solutia generala, 218, 234
solutie particulara, 218, 234
element de arc, 117, 131
element de arie, 148
evoluta, 122
evolventa, 123
formula
de medie, 210
divergentei, 212
lui Green, 198
lui Leibniz-Newton, 171
lui Mac Laurin, 62
lui Stokes, 207
lui Taylor, 60, 63, 76
formulele lui Frenet, 124, 139
functia lui Lagrange, 95
functie
continua, 47
continua pe portiuni, 168
261
262
definita implicit, 80
derivabila, 53, 54
diferentiabila, 53, 54, 65
omogena, 72
reala, 20
uniform continua, 50
vectoriala, 20
functii
functional dependente, 85
functional independente, 85
integrala
curbilinie
de forma generala, 187
de primul tip, 184
de tipul al doilea, 185
de suprafata
de primul tip, 203
de tiput al doilea, 205
definite, 164
dubla, 194
improprie
de speta a II-a, 174
de speta I, 173
nedefinita, 155
tripla, 209
limita
unei functii, 43
reale, 43
vectoriale, 45
unui sir, 23
linii
asimptotice, 149
parametrice, 145
metrica, 12
euclidiana, 19
metrica suprafetei, 146
multime
de convergenta, 99
deschisa, 13
marginita, 13
normala, 143
normala principala, 133
INDEX
normala la o curba plana, 115
operatorul de diferentiere, 67
parametru natural, 117
plan
normal, 144
osculator, 132
tangent, 142
polinomul lui Taylor, 60, 76
primitiva, 155
produs
cartezian, 9
scalar, 14
proprietatea lui Darboux, 50
punct
aderent, 13
de acumulare, 13
de continuitate, 47
de convergenta, 99
de discontinuitate, 48
de extrem, 63, 91
conditionat, 95
de inflexiune, 119
dublu, 116
fix, 29
frontiera, 14
interior, 13
multiplu, 116
ordinar, 112, 127, 140
planar, 138
singular, 112, 140
stationar, 92
raza de curbura, 118
retea
ortogonala, 147
parametrica, 145
reguli de diferentiere, 67
relatia li Euler, 72
reperul lui Frenet, 124, 134
serie
absolut convergnta, 39
alternanta, 40
armonica, 33
INDEX
armonica alternanta, 39
armonica generalizata, 36
convergenta, 32
convergenta n norma, 41
cu termeni oarecare, 38
cu termeni pozitivi, 35
de functii, 103
de functii uniform convergente, 104
de numere reale, 31
de puteri, 106
divergenta, 32
geometrica, 33
Mac-Laurin, 108
oscilanta, 32
semiconvergenta, 39
Taylor, 108
telescopica, 32
sir, 11
al aproximatiilor succesive, 30
Cauchy, 25
convergent, 23
crescator, 25
de functii reale, 99
de numere reale, 23
descrescator, 25
divergent, 23
fundamental, 25
marginit, 25
monoton, 25
nemarginit, 25
oscilant, 23
sisteme diferentiale liniare, 241
cu coeficienti constanti, 247
neomogene, 241
omogene, 241
problema lui Cauchy, 242
sistem fundamental de solutii, 243
solutia generala, 241
solutie particulara, 241
valori initiale, 242
spatiu
Hilbert, 29
liniar, 14
metric, 12
complet, 28
263
prehilbertian, 15
suprafata, 140
tangenta
la o curba n spatiu, 129
la o curba plana, 114
torsiune, 137
transformare
punctuala, 20
regulata, 83

Gheorghe Procopiuc Analiza Matematica Si Ecuatii Diferentiale PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gheorghe Procopiuc Analiza Matematica Si Ecuatii Diferentiale PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHEORGHE PROCOPIUC

7 EXTREME PENTRU FUNCT

4.1.3 Continuitatea uniforma . . .

8.2.4 Proprietati ale seriilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . 101

9 ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT

13.1.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . .

A este submultime sau parte a multimii X si se noteaza A X sau X A, daca

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

Fie X si Y doua multimi nevide. Se numeste aplicatie f a multimii X n multimea Y

Daca f : X Y , g : Y Z si h : Z U , atunci h (g f ) = (h g) f , deci

Teorema 1.1 O aplicatie inversabila are inversa unica.

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

Definitia spatiului metric

Fie X o multime nevida.

Multimi de puncte dintr-un spatiu metric

Fie (X, d) un spatiu metric, x0 X si > 0. Se numeste sfer

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

O multime formata din puncte de acumulare se numeste multime perfect

Spatii liniare normate

Fie V un spatiu liniar peste corpul K (R sau C).

care are loc d.d. (x y)2 x2 y2 0, echivalenta cu (1.3). .

/ Folosind inegalitatea (1.3) putem scrie

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

Multimea numerelor reale

In raport cu operatiile de adunare si nmultire R formeaza un corp comutativ. In

determina pe R o metrica. In raport cu aceasta metrica R formeaza un spatiu metric.

Fie A o multime nevida de numere reale. Spunem ca A este marginit

Teorema 1.6 (de caracterizare a marginii superioare) Num

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

Fie a, b R, a < b. Numim intervale marginite multimile:

Se noteaza cu Rn produsul cartezian al multimii R cu ea nsasi de n ori, adica

Deci Rn este un spatiu liniar normat.

Se verifica usor ca aplicatiile

In concluzie, Rn este un spatiu metric.

Aplicatiile , : Rn Rn R, definite prin:

|xk yk |, (x, y) = max |xk yk |

sunt metrici pe Rn echivalente cu metrica euclidiana.

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

Fie E o multime nevida oarecare. O aplicatie a multimii E n R, f : E R, se

Deoarece f este bijectiva rezulta ca f (E) = F . Aplicatia f 1 : F E se numeste

numita metrica convergentei uniforme. Deci F(E, Rm ) este un spatiu metric.

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT

Un sir de numere reale este o functie f : N R. Se noteaza cu xn = f (n) si se

daca oricare ar fi V o vecin

CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII

particular, daca (yn ) este sirul constant, yn = 6= 0, pentru orice n N, atunci

4 . Daca sirurile (an ) si (xn ) au limita, an > 0, an a, xn x si ax are sens,

Teorema 2.4 (Criterii de existenta

2.1. SIRURI DE NUMERE REALE

2.6 (Existenta limitei unui

Aceasta definitie este echivalenta cu urmatoarea:

CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII

Teorema 2.9 Orice sir fundamental este marginit.

> 0, K() N pentru care |xnk x| < , nk > K.

> 0, N () N pentru care |xn xm | < , n, m > N.

|xn xnk | < , |xnk x| < ,

2.2. SIRURI IN SPAT

Fie (X, d) un spatiu metric si (xn ) un sir de puncte din X.

Punctul x se numeste limita sirului (xn ) si se noteaza

Aceasta definitie este echivalenta cu urmatoarea:

CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII

Teorema 2.13 Orice sir fundamental este marginit.

adica (xn ) este sir Cauchy. .