Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I-
II-
III-
1. Obiectul criminologiei
2. Scopul criminologiei
3. Legaturile criminologiei cu alte stiinte , discipline , ramuri
de drept
4. Directii noi in criminologie : victimologie , penologie
5. Metodologia cercetarii criminologice
6. Functiile criminologiei
1.
Principalul criteriu care identifica si delimiteaza criminologia de alte stiinte
il constituie obiectul sau de studiu.
Pe parcursul evolutiei istorice si a constituirii criminologiei ca stiinta
obiectul de studiu al acesteia a fost marcat de numeroase controverse
teoretice care persista pana in prezent .
La etapa initiala, atunci cand de studiile criminologice erau preocupati
medicii antropologi, psihologii , obiectul de studiu al criminologiei il
constituia studiul personalitatii criminalului.
Odata cu dezvoltarea sociologiei ca stiinta , obiectul de studiu al acesteia
e completat de studiul faptei criminale precum si a criminalitatii la
general ca fenomen social negativ .
La etapa actuala , obiectul de studiu al criminologiei a fost completat de
studiul victimei infractiunii precum si a reactiei sociale impotriva
fenomenului cirminalitatii .
In 1950 , la cel de-al doilea Congres International de Criminologie ,Paris,
sociologul american Torsen Selin declarat ca criminologia e o regina fara
de regat , avand in vedere ca obiectul de studiu al acesteia inca nu e
concretizat si bine determinat .
Prima incercare de a unifica obiectul criminologiei a fost realizata de
catre reprezentantul scolii pozitiviste italiene Enrico Ferri care a elaborat
teoria multifactoriala a criminalitatii .
- antropologia generala
- alienismul
6. Scoala pozitivista italiana (Lombroso, Rafael
Garofaro, Enrique)
7. Scoala mediului social
8. Scoala interpsihologica
9. Scoala cartografica/ geografica
10.
Curentul psihologic clasic : asociaionism,
behaviorism, gestaltism, friodism
1.
La etapa initiala de constituire a primelor conunitati umane , o masura
de reactie sociala la fenomenul criminalitatii se exprima la
responsabilitatea colectivului, adica pt fapta prejudiciabila savarsita de
cate membrul unui grup puteau purta raspundere si ceilalti membri
indiferent de faptul ca nu purtau nici o vina pt fapta savarsita.
Odata cu centralizarea puterii conducatorului si constituirea unor reguli
de comportament valabile in cadrul acestei coelctivitati , caracterul
nelimitat al acestei responsabilitati ducea la slabirea puterii
publicului / bugetului precum si la existenta unor conflicte interne.
Pt a limita acest caracter abstract al responsabilitatii colective s-au
impus anumite masuri de limitare ca :
1. Abandonul noxal : expulzarea membrului vinovat al grupului si
predarea acestuia gruparii adverse din care facea parte victima .
2. Legea talionului : o proportionalitate directa intre pericolul fatei
savarsite si sanctiunea aplicata .
3. Invoiala pecuniara : o apreciere in mijloace banesti a prejudiciului
cauzat si inlocuirea pedepsei prin achitarea acestei sume . De
aceasta forma puteau beneficia doar paturile privelegiate . Achitarea
unor sume banesti, despagubiri in beneficiul partii vatamate de catre
infractor
4. Ordaliile : experimente , incercari la care era supusa persoana
banuita de a fi vinovata de savarsirea unei fapte si in dependenta de
rezultatul obtinut se califica : e sau nu vinovata persoana de
savarsirea faptei. (aruncarea in rau legat cu piatra. Daca se ducea la
fund era vinovat)
5. Duelul : competitie intre 2 persoane invingatorul careia se considera
nevinovat .
2.
Pirateria era pedepsita cu spanzuratoarea .
Demnitorii lumii antice au fost preocupati in mare parte de problema
educatiei corecte a tinerei generatii pe care o considerau cea mai
eficienta masura deprevenire si combatere a fenomenului criminalitatii.
In China antica se evidentiaza ideile lui Confuccius care propune educatia
supusilor pe baza exemplului carmuitorului , considerandu-se ca el e cel
mai frumos, destept, bine educat .
IQ
e) teoria persoanltiatii criminale a lui Jean Pinatel
3. Teoriile de orientare sociologica
a) teoria ecologica
b) teoria asociatiilor diferentiate
c) teoria conflictului de cultura
d) teoria anomiei sociale a lui Robert Merton
c) teoria oportunitatii diferentiate
d) teoria apartenentei sociale a lui Travis Hirski
e) teoria rezistentei la frustrare a lui Rekles
f) teoria marxista
1.
Tulio utilizeaza un concept similar conceptului lui Earns Kretmer dar ofera
acestuia o semnificatie mult mai larga .
El sustine ca infractiunea provine de la o predispozitie delincventiala care
include in sine atat elemente de tip ereditar (mostenite) cat si elemente
pe care persoana le dobandeste pe parcursul vietii , in special : cele
dobandite in copilarie .
Benino nu a facut investigati iteoretice , ci si practice : facea criminalilor
radiografia craniului.Jumatate din ei l i s-au stabilit un defect(lovitura)
observata pe suprafata craniului dobandite in copilarie .
Benino considera ca fiecare individ are numite tendinte spre un
comportament delincvential , o predispozitie dar care nu duce in mod
automat la savarsirea infractiunilor . Ceea ce impidica persoana in
alegerea comportamentului criminal e pragul. Se spune ca fiecare are un
anumit prag , ce reprezinta un anumit nivel , bariera care ne permite sa
recurgem sau nu la un comportament criminal. Pragul : educatia , cultura ,
cenzura ce catalogheaza anumite comprltamente drept acceptabile sau
nu .
Profa crede in acest prag , si tre de recunoscut ca unii criminali .
Benino a studia infractiunile de violenta ,omorurile , vatamarile .
d)
TEORIA ENDOCRINOLOGICA A CRIMINALITATII e dezvoltata de catre Shlap
Smith . Ei sustin ca glandele cu secretie interna joaca un rol important in
determinarea comportamentului uman.
Hipofiza raspunde de cresterea persoanei , suprarenalele, glande cu
caracter sexual, pancreas , glanda tiroida (ei sunt predispusi la anumite
comportamente )
Infractiunile cu caracter sexual : le comit din cauza fie ca au o hiper
activitate si au pofta de aceste placeri, sau hipoactiv si incearca sa
compenseze prin aceste actiuni defectul .
e)
TEORIA STARII DE PERICOL : inca la sf sec XIX, Rafael Garofaro, a incercat
sa acrediteze un concept nou : CONCEPTUL DE TEMIBILITATE prin care
acesta subintelegea periculozitatea potentiala criminala a urnui individ .
In scopul apararii sociale , persoanele care prezentau prin
comportamentul sau o eventuala potenta de a recurge la comportamente
criminale urma sa fie supuse unor masuri de siguranta . CU cat
infractiunea temuta era mai grava cu atat mai justificata era aplicarea
masurilor de siguranta in privinta acestei persoane.
Autorii acestei teorii sustin criteriul /principiul gravitatii lezarii posibile
(presupunem ca prin comportamentul avut de o pers la moment acesta ar
putea sa se manifest in mod delincvent ulterior ).