Teoria Gaia

In anii 60, o ipoteza indrazneata facea valva in lumea stiintifica. James

Lovelock, cel care a facut cunoscuta asa-numita ipoteza Gaia, avea s-o
dezvolte mai tarziu intr-o teorie coerenta, care sta de multa vreme la temelia
parerii multor oameni de stiinta despre Terra si viata de pe ea.
La vremea ei, teoria Gaia a fost una dintre acele conceptii stiintifice
extraordinare, provocatoare, care deschid noi drumuri pentru cunoastere. Pe
scurt, conform acestei teorii, viata in ansamblul ei interactioneaza cu mediul
fizic in asa fel incat nu numai ca mentine Pamantul locuibil, dar si
imbunatateste continuu conditiile pentru perpetuarea vietii. Reglarea se
realizeaza printr-o serie de sisteme de feedback asemanatoare celor
implicate in homeostazie acel mecanism prin care fiecare organism viu isi
mentine un mediu intern stabil, permitand unor parametri sa varieze doar
intre anumite valori.
Asa si cu Gaia: acele aspecte care afecteaza cel mai mult locuibilitatea unei planete , cum
ar fi temperatura, compozitia chimica a apelor dulci si marine, compozitia atmosferei nu sunt
doar influentate de viata de pe Terra, ci sunt controlate de ea. Planeta se autoregleaza si se
autostructureaza. Cu timpul, conceptul propus de Lovelock a evoluat, teoria Gaia ramificandu-se
in mai multe variante, diferite intre ele prin perspectiva asupra controlului exercitat de biosfera.

Ipoteza optimizarii e o versiune veche, dar inca actuala a teoriei. Conform acestei
abordari, viata de pe Pamant controleaza activ conditiile ambientale, inclusiv
aspectele pur fizice ca temperatura, compozitia atmosferei, aciditatea oceanelor, astfel
incat conditiile de pe Pamant sa ramana optime pentru viata.
Ipoteza autoreglarii (sau a homeostaziei), ceva mai recenta, stipuleaza ca viata nu ar
optimiza activ conditiile de mediu, ci mai degraba ar furniza un feedback negativ
(reactii de raspuns prin care un sistem se opune modificarilor, ceea ce duce la
atenuarea acestor modificari); acest feedback pastreaza parametri importanti ai
mediului (temperatura, cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din atmosfera) intre
anumite limite.
Ipoteza superorganismului Gaia spune ca Pamantul nu e doar o planeta ce
gazduieste viata, ci este el insusi viu. Conform acestei interpretari - cea mai dramatica
si mai tulburatoare - Terra ar fi un superorganism urias, un corp viu enorm capabil sasi regleze procesele vitale intocmai ca orice organism viu obisnuit, doar ca la o scara
imensa, planetara. Suna cam SF, motiv pentru care aceasta varianta a teoriei are prea
putini adepti in randul comunitatii stiintifice.

La mijlocul anilor 70, Lovelock isi rezuma conceptia astfel: teoria Gaia spune ca
temperatura, starea de oxidare, aciditatea si unele proprietati ale rocilor si ale apei sunt

mentinute constante, si acesta homeostazie e mentinuta prin procese active, de feed-back,

realizate de biosfera in mod inconstient si automat.

James Lovelock (n. 1919), parintele teoriei Gaia, in laboratorul sau

Ciclul pamantului

Bibliografie : http://www.descopera.ro/natura/4666294-pamantul-este-o-planeta-sinucigasa

http://www.sunsetscavenger.com/index.php/for-homes/residential-recycling-compost-trash