Genul epic cuprinde opere literare, in care autorul isi exprima in mod indirect gandurile,

ideile si sentimentele, prin intermediul actiunii, al personajelor si al naratorului. Fragmentul din

Fram, ursul polar de Cezar Petrescu, are trasaturile unui text epic.
In primul rand, are actiune. Actiunea se petrece in arena, unde doua mii de oameni il
asteptau nerabdatori pe Fram, cel mai iubit urs, sa isi faca numarul din spectacolul de circ.
Tocmai in seara de adio, Fram nu isi mai facea aparitia, spre dezamagirea spectatorilor, care erau
foarte nemultumiti. Deranjata, una dintre cele doua cucoane spune: Mofturi! Priveste la el cate
nazuri mai face! Cea de a doua cucoana, suparata, exclama: Isi bate joc de noi, draga! In
cele din urma, Fram vine pe scena, stand ganditor, fara sa mai execute nimic. Fram era de
neinteles in acea seara, iar un glas din multime incearca sa il incurajeze: Fram! Insa, el abia isi
ridica ochii: A, da! Aveti dreptate! Sunt Fram si trebuie sa va inveselesc!...Un bunic, care se
afla in sala, ii explica nepoatei sale, Lilica, ce se intampla cu Fram: L-a ajuns ceasul cand nu
mai e bun de nimic. Asa se intampla cu ursii albi Dupa ce si-a luat ramas bun, Fram, in patru
labe, ca un animal oarecare, a plecat spre cusca sa. Petrus, un mic spectator, a ascultat explicatiile
omului batran, incercandu-l sentimente de tristete si mila.
In al doilea rand, textul este epic, deoarece are personaje: Fram, spectatorii, cele doua
cucoane, bunicul, nepotica Lilica si baietelul spectator, Petrus. Personajul principal este Fram, un
urs urias si foarte iubit de oameni.
In al treilea rand, caracterul epic al textului este dovedit de prezenta naratorului, care
povesteste la persoana a III a. El pare ca stie totul despre intamplarile relatate, despre gandurile,
intentiile si sentimentele personajelor. De asemenea, ca in orice text epic, toate modurile de
expunere sunt prezente in fragmentul dat. Naratiunea este principalul mod de expunere, folosita
pentru a prezenta actiunea. Dialogul da viata personajelor. Spre exemplu, apare dialogul intre
bunic si nepotica: -E bolnav, bunicule! E bolnavDe ce nu il lasa in pace daca e bolnav Nu e bolnav, Lilico! E ceva mai rauL-a ajuns ceasul cand nu mai e bun de nimic. Asa se
intampla cu toti ursii albi. Descrierea apare din loc in loc, pentru a prezenta pe scurt
personajele. Astfel, Fram este descris ca fiind alb ca zapada, urias si neclintit, fetita avea ochii
albastri, parul incarliontat sub cusmulita alba, Petrus avea ochii sclipitori si nasul cam carn,
prima cucoana glasuia pitigaiat, iar cea de a doua era cea mai ascutita. De asemenea,
descrierea este folosita si pentru decorul arenei: perdeaua de catifea visinie, o platform
invelita cu postav alb, perdele rosii, salile inguste din dosul circului, coltul cel mai
intunecos.
In concluzie, fragmentul din Fram, ursul polar de Cezar Petrescu, este un text epic, in
care autorul isi exprima gandurile, ideile si sentimentele de dezamagire si tristete in mod indirect,
prin intermediul personajelor si actiunii.