Caracterizarea personajului Harap-Alb

Personajul literar este o proiectie imaginara a scriitorului, fiind construit

cu ajutorul mai multor tehnici literare si avand rol artistic intermediar in
transmiterea mesajului artistic.
Ion Creanga nascut la Humulesti, judetul Neamt este unul din marii
nostril clasici, fiind un model de constiinta artistica prin mestesugul
scrisului. Opera sa este redusa cantitativ, dar inzestrata cu un generos
fond de idei exprimate intr-un limbaj de o savuroasa oralitate.
“Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, fiind prezente nuantari
psihologice si deseori, umanizarea fantasticului, vazuta mai ales in
descrierea alaiului lui Harap-Alb (Gerila este „o dihanie de om”,
Ochila este „o schimonositura de om” etc.). Prin umanizarea acestor
personajelor se observa caracterul novelistic al autorului.
Personajul principal este caracterizat in mod direct de catre narator,
celelalte personaje dar si de el insusi prin autocaracterizare. Inca de la
inceput naratorul ni-l prezinta pe baiat ca fiind mezinul familiei. Baiatul
este milostiv cu femeia batrana care se dovedeste a fi Sfanta Duminica,
iar acest lucru caracterizeaza faptul ca baiatu incepe sa fie demn de a
conduce o imparatie. Singura data in care baiatul este caracterizat de
catre un alt personaj este facuta de catre verisoarele lui, dupa botezul sau
cu numele de Harap-Alb „Si din ceasul acela au inceput a vorbi intre ele
[…] ca Harap-Alb, sluga lui are o infatisare mult mai placuta”.
Faptele, relatia cu celelalte personaje, atitudinea, limbajul, numele,
constituie un punct de reper in caracterizarea indirecta a personajului. La
inceputul textului, cand ambii sai frati nu trec testul tatalui, feciorul este
trist si mahnit. In timpul conversatiei cu Sfanta Duminica, baiatul este
neincrezator in spusele batranei, iar cand aceasta pleaca, copilul se
sperie, fapt ce arata ca acesta este fricos. Dupa trecerea de probele de la
curte tatalui, adica cea a jaratecului si cea a ursului, baiatul ajunge in
padure unde este intampinat de un om span in trei costumatii diferite.
Prima si a doua oara cand omul span ii iese in cale baiatului, acesta il
refuza, fapt ce dovedeste ascultarea tatalui sau, dar a treia oara copilul
accepta ca spanul sa il ajute, lucru ce arata naivitatea feciorului.
Avand in vedere ca acest text face parte din specia basmului, personajul
principal are rol de erou, care va trece prin multe probe si incercari
pentru a ajunge la maturitate. In prima parte a textului este fiul cel mai
mic al craiului, in a doua parte a textului este Harap-Alb, botezat prin
moartea simbolica a coborarii baiatului in fantana, adica in lumea de
dincolo, iar in a treia parte a textului, trecand prin diferite probe
complexe, dovedeste ca este demn sa conduca o imparatie.
Modul de caracterizare predominant in acest text este modul indirect,
deoarece in acest mod se pot observa mai bine etapele de maturizare ale
lui Harap-Alb, aspectele fizice neavand importanta in acest baasm.
In concluzie, „Povestea lui Harap-Alb” are in centru imaginea unui
fecior de imparat care trece prin diverse probe si etape ale maturizarii,
ale carui trasaturi sunt conturate prin procedee deirecte si indirecte de
caracterizare.