Caracterizare Harap-Alb

Ion Creanga, este considerat creatorul basmului cult in literature romana, a scris numeroase
opera ce au ramas in eternitate, facand parte din categoria marilor clasici. Sub raportul viziunii
epice atat de origanele, al bogatiei si al diversitatii stilistice, „Povestea lui Harap-AIb" reprezintã
un moment de paroxism in creatia artistica a geniului sau.
Publicat in revista „Convorbiri literare", la 1 august 1877, basmul cult confirma existenta unui
fenomen original de sintetizare a comportamentelor esentiale ale literaturii romane si a
potentialului expresiv al limbii ce consolideaza afirmatia lui Tudor Vianu, ca Ion Creanga este
„unul dintre cei mai desavarsiti artisti literari romani [ ...] find un rural autentic." G. Calinescu
afirma despre mesajul operei „, <<Povestea lui Harap-Alb>> e un chip de a dovedi ca omul de
soi bun se vädeste sub orice strai si la orice vârsta."
Personajele lui Creanga sun eroi inspirati din realitatea humulesteana, prin care ilustreaza lectii
fundamentale de vita, in urma carora is edificati, proiectati calitativ pe o orbita superioara a
devenirii lor.
Harap-Alb, protagonist, erou proiectat in lumini si umbre „trebuie sa ajunga imparat, pe treapta
plenitudinii sale umane, nu inainte de a dovedi ca a acumulat destula experienta de viata.
Aceasta nu se dovedeste pe cai netede, ci mai degraba, parcurge un traseu cu denivelari
tensionate" (Constantin Trandafir).
Protagonistul basmului, intruchiparea binelui, este un personaj eponim, „rotund", invatand din
greseli, dar este un erou atipic basmelor, dearece este lipsit de insusiri supranaturale.
Initial, eroul este surprins in ipostaza de neinitiat, mezinul craiului este naiv si credul. In
comparatie cu fratii sai, acesta da dovada de bunatate, calitate rasplatita de sfaturile Sfintei
Duminici, dupa ce o milieste cu un ban.
•In cea de-a doua etapà, mezinul devine sluga Spânului, ajungand astfel învatacel, supus
initierii.
In ultima tapa, Harap-Alb, aflat in ipostaza initiatului, ajunge imparat.
Desi are calitatile necesare pentru a deveni un bun imparat, acestea nu sunt evidentiate de la
inceput, ci sunt descoperite de-a lungul rezolvarii probelor, astfel dovedind curaj, generozitate,
afabilitate, onestitate, responsabilitate.
Protagonistul este construit prin modalitati de caracterizare directa si de caracterizare indirecta.
Caracterizarea directa, realizata de cate narator, surprinde naivitatea tanarului: „boboc in felul
sau", ;, „slab in inger", „mai fricos ca o femeie" „naiv", uneori „manios". Sfanta Duminica il
caracterizeaza prin aprecierea bunatatii sale: „luminate craisor", in timp ce Spanul il priveste cu
dispret, considerandu-l: „sluga vicleana", „pui de vipera" si „fecior de om viclean".
Caracterizarea indirecta reiese din faptele sale, vorbe, atitudinea fata de celelalte personaje si
din limbaj. Faptele dovedesc ca mezinul este „cel mai vrednic" dintre nepotii Imparatului Verde.
Basmul urmareste, in prim plan, evolutia protagonistului, de la naivitate la intelepciune, eroul
iesind in evidenta prin multitudinea trasaturilor sale de caracter, pe cand celelalte personaje au
o trasatura dominanta. Primul gest de bunatate si de milostenie este scena in care tanarul i
ofera batranei un ban. In urma actelor sale de smerenie fata de albine si furnici, acesta primeste
sprijin si ajutor din partea acestor personaje supranaturale.
Coborarea in fantana a lui Harap-Alb creioneaza naivitatea si lipsa de experienta a eroului,
facand posibila supunerea prin viclesug. Acesta jura loilaitate Spanului pana la moarte,
promisiune neincalcata, astfel find demonstrata onestitatea acestuia.
Titlul sugereaza drumul maturizarii parcurs de mezin, in care dobandeste valori morale si etice.
In concluzie, desi este un personaj de basm, eroul nu reprezinta doar tipul voinicului, ci este un
„om de soi bun", care traverseaza o serie de probe, se maturizeaza si devine imparat.