Ion Marinescu

Personaj principal de roman modern, obiectiv si realist (Mitul iubirii si motivul cuplului) "Cartea nuntii", de George Calinescu - roman modern, obiectiv si realist George Calinescu (1899-1965) este o personalitate plurivalenta a culturii romane, remarcandu-se ca prozator, poet, critic si istoric literar. Monomentala lucrare intitulata "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este unica nu numai pentru opera sa, ci pentru intreaga literatura romana, o creatie "de geniu, care nu apare decat o data pe secol si poate ca o singura data intr-o cultura" (Al.Piru). Prin aparitia primului sau roman, "Cartea nuntii" in 1933, George Calinescu a anulat ideea lansata de Titu Maiorescu (1886), aceea ca un critic literar este incapabil sa scrie proza de fictiune. Asa cum a marturisit, Calinescu s-a avantat in domeniul literaturii din cel putin doua motive: "pe de o parte de a ma recrea, pe de alta de a face un exercitiu minor in vederea unei planuite opere epice", iar prin caracterul autobiografic al acestei prime proze de fictiune, marele critic si istoric literar "se autoportretizeaza si. zugraveste ambianta familiala dintr-un mediu micburghez analog celui in care el insusi isi traise adolescenta" (Dumitru Micu). Ion Marinescu, zis si Jim, este personajul principal din romanul "Cartea nuntii" de George Calinescu si un personaj realist, tipic pentru categoria sociala a tineretului bucurestean dintre cele doua razboaie mondiale. Jim reprezinta tipul tanarului modern si monden al perioadei interbelice din Bucuresti, care a calatorit in Europa si s-a deprins sa mearga la cinematograf, la gale de box, la bar, sa vorbeasca la telefon si sa conduca autoturismul. El indeplineste, in unele secvente narative, rolul de personaj-martor, deoarece prin ochii sai cititorul/naratarul ia cunostinta de aspectul unei case ori de infatisarea unor personaje. Portretul fizic al domnisoarei Vera, realizat prin tehnica detaliului, este transmis cititorului asa cum se contureaza in viziunea lui Jim: "Ochii rotunzi, speriati, verzi cabobul de strugure [...], nasul drept in profil [...], gura fara carnalitate [...] compuneau o fizionomie blanda si impertinenta totodata [...]" Tanarul este prezent in roman si in ipostaza de personaj-actor, despre care naratorul obiectiv si omniscient stie ce gandeste, ce planuri are, ce sentimente il framanta: "Catava vreme Jim statu tulburat de satisfactia indraznelii, de rusine si de frica. Ii era teama de vulgaritatea unui scandal, dar privirea blanda, ratacita a fugarei (Vera - n.n.) careia o usoara imbujorare ii stersese aerul indraznet, il linisti si-l induiosa". Fragmentul descrie senzatiile tanarului doctor in litere, dupa ce o sarutase.pe domnisoara din tren, intr-un gest spontan si inexplicabil, de care, apoi, ii este rusine. Reiese, indirect, faptul ca Jim are o structura morala solida, dar si o sensibilitate accentuata, deoarece el se simte atras puternic de tanara care, nu peste mult timp, va deveni sotia lui: "Concupiscente (atractie puternica spre placerile trupesti - n.n.) vagi il incercau cand arunca ochii spre chipul din fata lui si-i dadeau o ascunsa ebrietate a pulsului". Disponibilitatea personajului spre iubire determina aparitia acestui sentiment dincolo de ratiune si logica. Jim este caracterizat direct de catre alte personaje: tanti Fira il considera inteligent si frumos ("Destept esti, Jim! [...] Frumos esti, Jim!"), trasaturi pe care si Vera le admira cu entuziasm la
www.referate.k5.ro

sotul sau ("Ce frumos e - se gandea ea sincer - ce puternic, ce linistit e si ce privire agera are!"). De altfel, tanarul este singurul personaj al romanului care nu beneficiaza de un portret fizic amanuntit, trasaturile sale fiind accentuate prin cateva elemente ce sugereaza virilitatea, apt pentru procreare, in contradictie cu sterilitatea locatarilor din casa cu molii, in special cu Silivestru. Pentru ilustrarea acestor caracteristici, naratorul obiectiv relateaza senzatiile si perceptiile Verei, indragostita pana peste cap de sotul ei, caruia "ii pipai cu degetele bicepsii bratelor, se mira ca degetele lui erau asa de fibroase si de paroase, mai ales se entuziasma de marele volum al pieptului lui Jim, pe care acesta intentionat il umfla". Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, ca tip reprezentativ pentru tinerii progresisti, pentru care utilitatile si distractiile moderne, cum sunt telefonul, autoturismul, spectacolele de teatru, galele de box sau barurile, fac parte din cotidian. Jim are un "Peugeot prafuit", care, desi era "o hodogitura lovita si zgariata, cumparata pe nimic sj in rate de la un prieten", mergea bine si cu benzina putina. Bucurestiul, dupa trei ani de absenta din tara, i se pare modernizat, cu cladiri inalte si elegante, avand un aer de "mare metropola", tanarul bucurandu-se ca reincepea activitatea teatrului, "dancing-ul si cinematograful". Cand mostenesc casele de la Silivestru, Jim si Vera "curata locul de molii, ridicand deasupra case noi, pentru oameni noi", cu ferestre mari si mobila moderna, iar in curtea paraginita au sadit gazon englezesc si au construit o piscina. Simtul umorului, firea vesela si deschisa sunt alte trasaturi care reies, indirect, din atitudinile si vorbele acestui tanar cu mult sarm. De pilda, atunci cand o suna pe Dora, pentru prima oara dupa ce s-a Mors de la Paris, vorbeste ca spicherita de la postul de radio, transmitand "salutari de la Jim prin doza electromagnetica!". Medy, care avea "cozi mari, negre, strans impletite", rasucite in jurul capului ca o "calota", se arnuza atunci cand Jim o persifleaza in stilul colocvial al tineretii: "Pana cand ai de gand sa pastisezi (a imita in mod servil -n.n.) pe mama lui Stefan cel Mare? Cand ai sa renunti la comertul de franghii?". Jim Marinescu are o personalitate puternica, socoteste ca numai el este in masura sa decida cum sa-si construiasca viata, cu cine sa se insoare si cum sa-si intemeieze o familie, datoria lui fiind numai aceea de a instiinta rudele: "Ce folos ar fi fost sa stii dinainte ceea ce in niciun caz nu poti impiedica daca vreau eu? Te informez numai, ca sa fii in curent cu starea mea civila, sa nu cumva sa uit! [...] Am intrebat-o numai pe ea (pe Vera - n.n.) si apoi am comunicat hotararea parintilor, cum fac si aci, asa ca o curiozitate care poate sa va intereseze! Prin urmare, s-a terminat!". Delicat si tandru, proaspatul sot se poarta ca un barbat adevarat, grijuliu si ocrotitor cu femeia iubita, asa cum observa naratorul omniscient: "Jim, care nil putuse atipi din cauza emotiilor si gandurilor ce-l navaleau, facu o miscare precauta sa se aseze mai confortabil in pat, fara sa destepte pe Vera, care dormea cu obrazul langa pieptul lui. O privi lung si ocrotitor, tragandu-i usor cu mana plapuma peste umarul dezgolit". Ca orice tanar, parcurge etapele primei iubiri, sentiment perceput mai intai ca pe o necesitate a varstei ("Simtea nevoia sa iubeasca, sa aiba o fata a lui, pe care s-o ocroteasca si s-o tina inchisa in casa lui, in stapanirea lui"), apoi o dragoste nelamurita pentru una dintre cele trei tinere, Dora, Lola si Vera, fiind "provizoriu gelos pe toate" si recunoaste in sine ca "incercase sub masca prieteniei sa savureze emotia intimitatii cu fiecare". Cand isi analizeaza pornirile erotice, Jim sesizeaza ca pe cele doua prietene "dorise sa le seduca in chip rece, ca sa-si satisfaca o vanitate virila", pe cand pentru Vera simtea "un fior cald, indicibil (greu de exprimat -n.n.) de simpatie", constatand ca iubirea pentru logodnica lui "se stransese in el picatura cu picatura", dand nastere umii nou sentiment "de suavitate si protectie pudica", fara niciun fel de insinuatii lascive ale imaginatiei.
www.referate.k5.ro

Limbajul artistic anticalofil se distinge, in principal, prin tehnica detaliului, utilizata atat in descrierea caselor, a interioarelor, cat si pentru evidentierea trasaturilor fizice, a imbracamintei si coafurii personajelor, constituind adesea un procedeu artistic de caracterizare. Stilul colocvial defineste limbajul artistic al romanului si indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor cotidiene dintre personajele romanului. Se remarca varietatea registrelor lexicale in limbajul acestora, in functie de conlocutor. Cu prietenii de varsta sa, protagonistul are un vocabular tineresc - "salutari de la Jim prin doza electromagnetica!", insa atunci cand abordeaza o problematica de cultura, limbajul lui este unul inteiectual. Prima intalnire a lui Jim cu Vera incepe cu o discutie despre literature, tanarul doctor in litere dorind sa stie ce poet roman este preferatul ei si-l intereseaza in mod special daca ii place Arghezi. Vera, cu o mina vinovata, recunoaste ca admira poezia acestuia, dar la scoala "ne pedepsea cand auzea ca citim pe Arghezi". Romanul "Cartea nuntii" ilustreaza, prin contrast, obiceiuri, mentalitati, scene din lumea invechita si sufocanta reprezentata de locatarii "casei cu molii" si activitatile pline de energie si vitalitate ale tinerei generatii, simbolizate, in principal, prin Jim, Bobby, Vera si celelalte personaje aflate la inceputul vietii.

www.referate.k5.ro