Web: Web

Web: Liceul ,,Ștefan Odobleja’’

http://stefanodoblejacv.licee.edu.ro
Email: redactia.flash@gmail.com

ISSN 2066-6896
Editura Reprograph
CONFIGURAȚIA CALCULATORULUI IDEAL pagina 3
ERA WEB pagina 5
NOUL CEAS CU VIDEO-TELEFON DE LA LG pagina 7
BASMUL DIN CARPAȚI pagina 8 Revista Flash, Nr. 3/2010
POEZII pagina 11
CU OCHII LARG DESCHIȘI pagina 14
LIBERTATE UMANĂ pagina 15 Alexandru Petrache (IX F)
LEVEL 2 pagina 17 Andrei Grigore (X D)
DE VORBĂ CU MAESTRUL ILIE GHEORGHE pagina 23 Denisa Firiucă (XI B)
TERAPIA PRIN RÂS pagina 25 Denisa Ţacu (XI C)
LUMEA CAFELEI pagina 26 Gabriel Broşteanu (XII F)
2012-SFÂRȘITUL SAU ÎNCEPUTUL? pagina 28 Oana Pîrvu (XI C)
SE ÎNTÂMPLĂ LA NOI pagina 29 Ovidiu Avrămuş (XI C)
ANSAMBLUL ,,MUGURAȘUL’’ pagina 31 Radu Florea (XI B)
MUZICA DE IERI ȘI DE AZI pagina 32
MUZICA ELECTRONICĂ pagina 33
BANCURI pagina 34 Gabriel Coliţă (XII G)
GOLF VI pagina 36 Irina Predescu (XI C)
APOGEU ÎN ERA TDI pagina 38 Radu Diaconeasa (X C)
AGONIE ŞI EXTAZ ... FORMULA 1 pagina 39
TROFEUL CRAIOVEI pagina 40
CRAIOVA MAXIMA-PARTEA A DOUA pagina 41
REVIEW Radu Diaconeasa (X C)
CRYOSTASIS pagina 43
PROTOTYPE pagina 45
F.E.A.R. 2-PROJECT pagina 47
Daniel Codreş
CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ pagina 48 Geta Olaru
DESENE Lavinia Stoian
DENISA ȚACU pagina 49 Lenuța Miu
RADU FLOREA pagina 50 Marian Vlad
ADRIAN BURNEA pagina 51 Mihaela Codreș
FOTOGRAFII
GABRIEL COLIȚĂ pagina 52
IRINA PREDESCU pagina 55 Profesor psihopedagog,
GABRIEL BROȘTEANU pagina 56 Nicoleta-Adriana Florea
STAICU MARIAN pagina 58
STAICU STEFĂNIȚĂ ANDREI pagina 59 Toate drepturile asupra materialelor
publicate în această revistă aparţin
respectivilor autori şi nu pot fi
reproduse, parţial sau în întregime, fără
aprobarea prealabilă, în scris.
2
 Andrei Armășelu,
clasa a XI-a C

Deoarece din ce în ce mai mulţi adolescenţi sunt pasionaţi de “arta” calculatoarelor şi vor să aibă un
calculator ideal, vă voi oferi câteva informaţii care să vă ajute să-l construiţi singuri.
Pentru a putea realiza un calculator trebuie să ştiţi câte ceva despre Hardware (piesele din care este alcătuit
calculatorul) şi câte ceva despre Software (sistemele de operare cu care acesta funcţionează).
Şi acum să vedem ce piese sunt necesare pentru “a porni” un calculator.

Începem cu carcasa de la calculator. De obicei, carcasa de la

calculator vine împreună cu sursa. Sursa unui calculator ideal este de
700W, şi cea pe care v-o recomand este Vantec ION2+ 700 Watt
Power Supply VAN-700AS.
Carcasa se alege după preferinţele fiecăruia, deoarece sunt
mulţi care îşi aleg carcasă cu faţă de BMW şi mulţi care îşi aleg
carcase simple.

Continuăm cu placa de bază.

Pe placa de bază se pun restul pieselor, fiind una dintre cele
mai importante component ale calculatorului. Aveţi două opţiuni, puteţi
alege AMD sau INTEL. Voi forma două placi de bază, una pe AMD şi
una pe INTEL.
Încep cu AMD. O placă de bază bună pe AMD este ASUS M2-
CROSSHAIR. Aceasta este o placă de calitate şi este şi durabilă.
O placă de bază pe INTEL este Placa de bază GIGABYTE GA-
X48-DQ6. Nu spun că este cea mai bună, dar pentru un calculator
personal merge (doar nu ţinem noi server în casă). Placa de sunet şi
de reţea sunt încorporate în placa de bază.

Trecem la procesoare.
Putem opta pentru unul dintre cele două procesoare, AMD sau
INTEL. Voi începe începe tot cu AMD.
Un procesor bun AMD care să suporte placa de bază de mai
sus, este AMD AM3 PhenomII X4 955, un procesor QUAD CORE care
lucrează la 3200 Mhz.
Un Cooler bun pentru procesorul pe AMD este HEATSINK
ARCTIC COOLING ALPIN
Un procesor pe INTEL este INTEL CORE2 EXTREME QX9770,
un procesor QUAD CORE care lucrează la 3.2 GHz.
Un Cooler pentru procesorul INTEL este HEATSINK ARCTIC
COOLING ALPINE 7 PRO, ALUMINIUM. Coolerele nu sunt la fel, deci
nu-l putem folosi pe cel de la INTEL la AMD şi invers.

12
 După procesor urmează HDD (Disk magnetic pentru stocarea
datelor). Cele mai bune HDD-uri sunt pe sata, un HDD bun este HDD
(DISC DUR) 1 TB SAMSUNG, 7200RPM, SATAII, 32MB/ NCQ/ F1
HD103UJ .

Memoria RAM. Memoria RAM este volatilă, lucrează în paralel

cu procesorul. Memoriile Ram sunt de mai multe feluri:
SDRAM – Single Data Random Access Memory
DDRAM – Double Data Random Access Memory
RDRAM – Random Access Memory
Pentru plăcile de bază prezentate mai sus avem nevoie de
DDR3. Folosim un Kit de Memorie OCZ OCZ3RPR18002GK DDR3
(240) 1GBx2, 2GB KIT DUAL CHANNEL.

Şi acum să trecem de la Memoria RAM direct la placa video,

aceasta fiind interfaţa grafică care transmite semnale vizuale către
monitor arătându-ne ce anume face calculatorul în momentul respectiv.
La componentele descrise de noi se potriveşte o placă video
GIGABYTE GV-R487X2-2GH-B, ATI Radeon HD4870X2.

Pentru a putea folosi calculatorul proaspăt construit mai este

nevoie de un monitor, o tastatură şi un mouse.

Cu piesele de mai sus realizezi un calculator foarte bun. Repet componentele care îţi trebuie să
realizezi un calculator:
- Carcasa + Sursă;
- Placa de bază;
- Procesorul;
- Memoria RAM;
- HDD;
- Placa video;
- Mouse + tastatura;
- Monitorul.

Acestea sunt toate. Deci, treci la treabă şi construieşte-ţi propriul calculator!

4

În ultima vreme rata de evoluţie a
web-ului este din ce în ce mai pronunţată şi
mai rapidă. Este evident că web-ul a devenit
un lucru din care poţi crea cu adevărat
imperii dat fiind faptul că în momentul acesta
numărul de utilizatori ai internetului este de
aproape 1 miliard la nivel mondial. Cred că
fiecare dintre noi are zilnic contact cu
Google, Yahoo şi mulţi alţi giganţi în acest
domeniu.
În acest articol vom vorbi despre
tehnologiile de optimizare sau SEO (Search
Engine Optimization).
Vizibilitatea unui site în motoarele de
căutare este un factor foarte important care
poate determina succesul site-ului, aceasta
este rezultatul tehnologiilor de optimizare.
Părerile sunt împărţite între specialişti,
aceste tehnici sunt complexe şi necesită
perioade foarte lungi de studiu şi testare, iar
subiectul este foarte controversat, practic se
aplică zicala „câte capete atâtea idei”. Acest
lucru este datorat faptului că puţini ştiu cum
funcţionează algoritmii de afişare a unei
căutări după unul sau mai multe cuvinte-
cheie. Evident că principiile în linii mari sunt
cunoscute foarte bine, dar nu sunt ştiuţi toţi
factorii şi importanţa lor.
Site-ul trebuie făcut în primul rând
pentru utilizatori şi pentru motoarele de
căutare, prin urmare acesta trebuie să fie
simplu de navigat, să ştii exact unde te afli în
site şi să poţi naviga foarte uşor; informaţiile
trebuie să fie clare, trebuie evitate
ambiguităţile. Şi, deşi nu are legătură cu
motoarele de căutare, cu cât conţinutul este
mai clar, informaţiile structurate bine, cu atât
aveţi un loc mai înalt în afişarea rezultatelor.
Dar oricum, chiar dacă ai primul loc pe
motoarele de căutare, vei pierde acest loc pe
măsură ce utilizatorii găsesc alte site-uri mai
bine structurate, aşa că fiţi oneşti cu
serviciile, facilităţile şi conţinutul pe care îl
¹ Software "trimis" de motoarele de căutare pentru a "naviga" şi a analiza conţinutul site-urilor
Andrei Grigore,
clasa a XI-a D
oferiţi.
Să trecem la partea de sursă, trebuie
să creaţi scripturi curate, referindu-ne la
HTML, XHTML, trebuie să fie construite
semantic şi fără surplus de text, respectând
standardele limbajului, astfel scriptul va fi la
fel de inteligibil atât pentru botul¹ motorului de
căutare, cât şi pentru voi.
Separaţi complet CSS-ul şi folosirea
funcţiilor de paginile HTML, XHTML prin
folosirea stylesheet-urilor, respectiv
JavaScript-urilor. Ideea este de a reduce
conţinutul paginii şi botul de căutare nu va fi
nevoit să îndepărteze anumite aspecte
irelevante pentru el dar importante pentru
obţinerea unui loc bun la afişare.
La fel de important este ca fiecare
pagină să aibă numele ei propriu „Nume Site
– Despre” pentru că acest nume este folosit
la afişare, iar utilizatorul va găsi exact ce îl
interesează. De asemenea o bună descriere
va ajuta mult. Asiguraţi-vă că navigarea în
site este făcută foarte bine, fiecare pagină să
aibă legătură cu celelalte fără a folosi funcţiile
browserului pentru a vă întoarce la pagina
anterioară.
Şi aici părerile împărţite, unii spun că
acum cuvintele-cheie nu mai au nici o
importanţă în indexare, dar alţii spun că îţi
pot aduce măcar 0.5% şanse în plus şi asta e
suficient pentru a face diferenţa uneori.
Totuşi nu depăşiţi numărul de 10 cuvinte-
cheie, începând de la cel mai relevant până
la cel mai puţin relevant.
Se pot folosi şiretlicuri, de genul
utilizării unui cuvânt-cheie şi în conţinutul
paginii, pentru asta nu vă sfiiţi să folosiţi
atribute gen strong, dar sfatul meu este să
nu le folosiţi foarte des pentru că motoarele
de căutare sunt destul de deştepte să
detecteze asta, să spunem că aceste cuvinte
să nu depăşească 3-5 % din conţinutul
paginii.
5
 Următorul subiect este Page Ranking-ul. importantă şi crearea unei hărţi a site-ului şi
Cu cât un website are mai multe link-uri care plasarea acesteia.
duc către el, cu atât el este considerat mai Cam asta e tot despre SEO în linii mari,
popular şi important. Încercaţi să vă popularizaţi este destul de complicat, dar rezultatele pot fi
site-ul prin banere şi linkuri în alte pagini web, spectaculoase. Reţineţi că optimizarea se
practic să răspândiţi vestea pe internet. Dar, bazează pe un proces continuu, pentru că
pentru că există şi un dar, aveţi grijă unde ajung motoarele de căutare avansează în permanenţă
reclamele voastre pentru că asta poate avea un şi nici concurenţa nu stă pe loc.
efect negativ şi scădeţi la numărătoare.
Însă ajunge cu metodele grele, există şi
lucruri „neortodoxe” totuşi, „ferma de link-uri”,
dar dacă vreţi să folosiţi site-ul pe termen lung
este posibil ca motorul de căutare să afle asta şi
să vă delisteze complet, iar relistarea e un lucru
foarte greu şi complicat.
Revenind, un alt factor important este
folosirea link-urilor simple inteligibile şi uşor de
pronunţat să spunem, pentru că şi motoarele de
căutare se bazează pe cuvinte inteligibile. Este

6
NOUL CEAS CU VIDEO-
TELEFON DE LA LG
Radu Iacobescu,
clasa a XI-a B

După cum o mare parte din voi ştiţi, LG este o firmă serioasă de telefoane mobile şi nu
numai. Acest fapt a fost confirmat de lansarea LG – Chocolate, LG – Shine sau LG - Prada, noile
modele de telefoane mobile apărute pe piaţă, ce deţin tehnologii de vârf.

După apariţia lui LG –Versa a fost lansat noul model de ceas cu video-telefon LG-GD910.

Ceasul cu video-telefon LG GD910 deține un design unic, întâlnit adeseori in filmele cu

detectivi, el este de asemeni foarte util și face parte din ultimele apariții în materie de gadget-uri.
Ecranul touch are o diagonală de 1.43 inchi, cameră web şi suportă conectivitate 3G. Acest telefon
permite download-ul de filme, text şi muzică.

Telefonul 3G Touch Watch Phone reprezintă vârful tehnologiei in domeniul telefoanelor

mobile, cel puţin așa susţine compania producătoare. LG GD910 este rezistent la apă şi prezintă 3
butoane în partea dreaptă, unul pentru efectuarea unui apel, unul pentru terminarea apelului, iar cel din
urma pentru ștergere.

Prețul nu este făcut public, dar specialiștii îl estimează la 100 de lire sterline.

7

(...) Se spune că
odată, într-un sat, un copil,
într-o noapte, a visat Raiul.
"Mama! Mama! Unde
e Raiul?", a întrebat copilul
nerăbdător, a doua zi de
dimineaţa, de cum se trezi.
Dar mama, biata mama, n-
avea timp. Avea atâta treaba
în gospodărie! Şi-atunci, s-a
dus la tata, să-l întrebe.
"Nu ştiu..., caută-l singur", îi
spuse acesta obosit şi se
apucă mai departe de
muncă... "Unde? Unde e
Raiul?", îi întreba copilul,
aproape plângând, pe
oamenii din sat. Dar oamenii
nu aveau timp de el, erau
grăbiţi...
"Ce lume urâta...", îşi
spuse pentru sine puştiul.
Ca să-l găseşti,
trebuie să părăseşti satul
acesta..., se-auzi glasul unui
bătrân, ce-l privea demult. "Şi
acolo, în pustie, după ce ai să
mergi cale de o zi, ai să
găseşti un om singur, ce stă
într-o colibă. El o să-ţi spună
unde este Raiul."
Zis şi făcut. Şi a doua
zi de dimineaţă, când părinţii
lui nu se sculaseră încă, îşi lua
o trăistuţă cu câteva merinde
şi plecă furişându-se printre
casele adormite, către pustie.
În curând, soarele răsărise, iar
în urma paşilor lui satul fusese
acoperit de nisip. Merse ce
merse şi, într-adevăr, către
seară, ca prin minune, din
pustia întinsă ţâşni o colibă.
Mare îi fu mirarea bătrânelului
ce locuia acolo de mulţi ani.
Basmul din Carpați
"Ce te aduce pe-aici,
copilule?", îl iscodi acesta pe
micul călător. "Vreau să
găsesc Raiul, răspunse copilul,
şi cineva mi-a spus că tu ştii
cum trebuie să ajung".
Bătrânul tăcu, îl privi
adânc, apoi îi spuse: "Acum
hai să mănânci ceva şi să te
culci, că oi fi obosit. Mâine în
zori o să plecăm împreună
către Rai".
Noaptea trecu
repede.. De data asta, el,
copilul, n-avu nici un vis. De
fapt, nici n-a dormit. A stat aşa,
cu ochii deschişi, aşteptând
ziua. Bătrânul ştia. Iar către
zori, pustia primea în pântecul
ei două siluete, ce se
porniseră la drum. Merseră ce
merseră şi, către seară, dintre
nisipuri, pustiul văzu cum se
ridică nişte ziduri de piatră şi o
clădire mare, cu o cruce în
vârf. "Ce este aceasta?",
întreba copilul. Aceasta este o
mănăstire, spuse bătrânul. De-
aici începe poteca către Rai."
Şi-apoi, bătrânul
mănăstirii îl primi pe micuţul
care nu ştia nimic de rosturile
de acolo. Şi ce-am să fac
aici?", întrebă copilul.
"Deocamdată, să faci curat, ai
să mături şi mai încolo om
vedea". Şi timpul trecea,
trecea, copilul le făcea cu
răbdare şi sârg pe toate.
Dar iată că vine o zi,
după mult timp, când bătrânul
mănăstirii îl întrebă pe
neaşteptate: Cum merge, cum
îţi e?" "Mi-e foarte bine",
răspunse pustiul.
Dan Puric
"Am de toate." Şi-apoi
tăcu, închizându-se în sine.
Bătrânul îi simţi neliniştea şi îl
iscodi în continuare. "Parcă ai
ascunde ceva în suflet, aşa ai
tăcut. Spune-mi cinstit, totul,
până la capăt. Îţi lipseşte
ceva?" "Mie..., nimic, se hotărî
într-un târziu puştiul să
răspundă, dar este acolo, în
clădirea aia mare, un frate de-
al nostru, tot aşa, cu barba şi
plete, ce stă legat, întins pe o
cruce, şi nu poate să se mişte,
şi nimeni nu-i duce de
mâncare. De ce nu vine şi el la
masă?", ridică puştiul ochii din
pământ, privindu-l pentru
prima data pătrunzător pe
bătrân.
Părintele simţi că
trebuie să tacă. Aşa că lăsă
liniştea să vorbească.
"Da, aşa i-am dat noi
canon, acolo l-am lăsat noi să
stea, pentru că nu a măturat
cum trebuie şi n-a făcut curat
ca lumea", se-auzi vocea unui
monah, care stătea în
apropiere şi care auzise
discuţia. Îngerul tăcerii, care
tocmai se aşezase pe umerii
pustiului, dispăru. "Acolo vei
ajunge şi tu, dacă nu faci
treaba cum trebuie", se-auzi
vocea monahului.
Dintr-o dată, spune
povestea, păcatul al bun s-a
strecurat în inima copilului.
Era primul pas către Rai, ce se
numea iubire.
Mai târziu, către seara,
copilaşul se strecură nevăzut
la bucătăria mănăstirii, fură
ceva de mâncare şi, fără să fie
8
observat de nimeni, intră în
biserică şi o puse jos, la
picioarele Fratelui atârnat de
cruce. "Hai, vino să mănânci!",
îi zice puştiul, uitându-se
îngrijorat în stânga şi în
dreapta. Hai, că nu ştie
nimeni!" Şi Fratele coboară.
Un zâmbet avea pe
buze şi, mângâindu-l pe puşti
pe frunte, acesta nu-şi dădu
seama că biserica toată se
umplu de o lumină
nemaivăzută şi că uşile ei se
ferecaseră pe dinăuntru. Apoi,
ca şi când s-ar fi cunoscut
demult, au început să râdă şi
să glumească, cum nu mai
făcuse puştiul niciodată în
viaţa lui. Era atât de fericit că-
şi găsise un prieten! Dar el nu
ştia că urcase a doua treaptă a
Raiului: prietenia.
Azi aşa, mâine aşa,
însă fraţii ceilalţi din mănăstire
au început să se întrebe:
"Unde-i copilul? Ce face? De
ce lipseşte seara mereu dintre
noi?" Apoi, curioşi, au început
să-l caute prin toată
mănăstirea. Numai biserica nu
fusese controlată; şi-atunci s-
au repezit spre ea dar, spre
mirarea lor, pentru prima oară
nu i-au putut deschide uşile.
Atunci au încercat să se uite
pe gaura cheii şi, în clipa
aceea, o lumina puternică i-a
orbit. Nemaiştiind ce să facă,
au stat aşa, înfricoşaţi, după
zidurile groase ale bisericii,
aşteptând până noaptea târziu,
când copilul a ieşit.
"Ce-ai făcut
înăuntru?", se repeziseră ei ca
un stol de păsări negre asupra
lui. "N-am făcut nimic",
răspunse puştiul tremurând.
"Minţi! Spune ce-ai făcut?", l-
au întrebat din nou călugării
furioşi. . "Am furat mâncare şi
am dus-o Fratelui ce stătea pe
cruce", răspunse copilul
înspăimântat.
"Care Frate?", au
întrebat, nedumeriţi, pentru
prima dată, monahii. "Cel ce
stă legat de cruce şi nimeni
nu-i dă de mâncare", răspunse
puştiul. "Şi ce-a făcut
Fratele?", au întrebat tulburaţi
călugării. "A coborât şi-a
mâncat", răspunse dintr-o
suflare puştiul.
Şi, în clipa aceea, toţi
cei din jurul copilului au căzut
în genunchi. Mare fu apoi
spaima pe bătrânul mănăstirii,
aflând toate acestea.
Egumenul începu şi el, la
rândul lui, să tremure şi, cu
lacrimi în ochi, îi spuse
copilului: "Spune-i Fratelui cel
Mare că îl rog să mă
primească şi pe mine la
masă..." "Am să-i spun!,
răspunse copilul bucuros, dar
acum pot să iau mâncare de la
bucătărie?" "Da, poţi să iei cât
vrei", răspunse tremurând
egumenul.
Şi seara din nou
coborî peste mănăstire, iar
puştiul, de data aceasta cu
mâncarea luată de la
bucătărie, se îndreptă vesel
spre biserică. "Hai să
mănânci!", îi strigă el, mai
vesel ca oricând. Şi, din nou,
Fratele cel Mare coborî de pe
cruce, îl mângâie şi biserica se
umplu de lumină. Ca de obicei,
uşile se ferecaseră ca de la
sine. Apoi câte glume şi câtă
veselie în jurul celor doi!
Dar, printre lacrimile
de râs, puştiul şi-a adus
aminte de rugămintea
egumenului. "Frate, îi spuse el,
bunicul cel mare, de-aici, din
mănăstire, ar dori şi el să-l
primeşti la masă".
Şi, pentru prima oară,
faţa Prietenului său mai mare
se întristă. Privea undeva, jos.
"Vezi firimiturile astea, de pe
masă?, îi spuse, într-un târziu,
Fratele cel Mare. Sunt cu mult
mai puţine decât păcatele lui...
Nu poate să vină". "Nu
poate să vină?", rămase uimit
copilul. "Nu!", fu răspunsul
scurt al Fratelui.
Şi apoi, din nou,
fruntea lor s-a descreţit şi-au
început să râdă şi să
glumească. Într-un târziu,
copilul şi-a luat la revedere de
la Fratele cel Mare şi s-a dus
spre chilia egumenului, unde
acesta îl aştepta tremurând.
"Ce-a zis Fratele?", întrebă
acesta, gâtuit de emoţie. "A zis
că nu te poate primi!",
răspunse copilul. "De ce?",
întreba înspăimântat
egumenul. "Mi-a spus că ai
mai multe păcate decât toate
firimiturile de pâine căzute pe
masă".
Şi atunci el, egumenul,
se prăbuşi în genunchi, într-un
hohot de plâns. "Spune-i să
mă ierte, spune-i că-l rog din
tot sufletul meu să mă ierte"
Şi, cu un gest disperat,
se agăţă de copilaş. Acesta îl
privi surprins şi-i spuse: "Bine,
am să-l rog din nou şi mâine!"
Grea noapte pentru
egumen! Cu zvârcoliri şi
gemete de pocăinţă. Copilul
însă dormi liniştit. Şi, din nou,
treaba obişnuita prin
mănăstire. Dar toţi se făceau
că lucrează.
Aşteptau seara, căci
ea putea să aducă iertarea.
"Pot să iau mâncare?",
întreba, cu nevinovăţie, copilul
la bucătărie. "Poţi", îi spuse
monahul, şi-i umplu cu mâna
tremurândă vasul. Apoi, cu
paşi mici, ca sa nu răstoarne
prea-plinul de mâncare, copilul
intra din nou în biserică.
"Hai să mâncăm!",
spuse el Fratelui cel Mare.
"Hai!", răspunse acesta,
îndreptându-se spre el.
Şi câte jocuri, câte glume au
urmat! Apoi, în mijlocul
veseliei, copilul îşi aduse brusc
aminte:
9
 "Te roagă egumenul să-l ierţi... şi să-l primeşti şi pe el la masă!..."
Tristeţea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur
firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe. "Am înţeles..., spuse
copilul, nu se poate..." "Da, nu se poate", răspunse Fratele cel Mare.
Şi atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta
îndrăzni. "Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?", îi spuse, cu
curaj, copilul, pentru prima oară. Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat
din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. "Bine, spuse, după o lungă
tăcere, Fratele cel Mare, spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă..."
Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi
spusese! Şi cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post şi rugăciune
şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau.
"De ce?", întrebă nedumerit copilul. "Bătrânul a plecat la Domnul", i-au spus
călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare... Şi atunci copilul
văzu!
Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi
în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o
firimitură, Mântuitorul îl iertase.
"Am văzut Raiul! strigă fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut
Raiul!", repetă el, pentru fiecare monah în parte. "Nu se poate! strigau aceştia.
Cum arată?" "E plin de iertare", murmură copilul. (...)

Fragment din textul "Basmul din Carpaţi",

publicat în cartea lui Dan Puric, "Despre Omul Frumos"

10
 POEZII
Alfabetul fortunei
Născuţi pentru a muri,
Omorâţi prin propria naştere,
Răutatea actuală îi cuprinde
Omorând fiecare cuvânt,
Căutând apoi o rezolvare.
Nãscuţi totuşi pentru a creşte,
Omorându-şi totuşi zilele,
Râzând în faţa tuturor,
Orgii în tenebre deschizând,
Cântând un imn al morţii.
Ne naştem, creştem, ne trăim viaţa,
Apoi murim...
Subţire-i firul vieţii, precum aţa,
Dar noi totuşi trăim.
Şi toată viaţa căutăm
Un uragan de noroc
Mult după el alergăm
Şi nu-l găsim deloc.
Mă-ntrebi: "Oare de ce?"
Râzând în faţa norocului,
Nu realizăm cum şi ce ...
Norocul şi-l face omul cu mâna lui.
Hoț de inimi
Chip de înger cu privire diavolească...
O clipă-a fost fatală,
Inima mi-a dispărut pe loc,
Tu crezi că ăsta e un joc?
Eu nu prea cred…
Tu spui c-ai dreptul de-a fura
Şi de-a rămâne nepedepsit?
Naiv micuţ ...
Chiar dacă poţi să fii
Un hoţ de inimi profesionist,
Nu uita un lucru important:
Totul în viaţă se plăteşte...
Aşa că hoţ de inimi,
Fereşte-te!
Praf de inimă
"Iar mi-ai încărcat tristeţea,
deşi ţi-am spus că nu-i nevoie;
Mai aveam credit de o suferinţă
Dar asta e!
Mi-a expirat abonamentul la râs,
Atunci când ai plecat...
E atât de cald,
Dar eu mă simt atât de rece.
Dac-aş putea, aş face un salt
În timp... Dar timpul trece!
Trec zile şi nopţi la rând
Dar nu am ce să fac
Te port mereu în gând -
Nu pot să-ţi spun, aşa că tac.
Ai plecat prima dată,
Mi-ai rupt inima-n două;
Nu-ţi pare rău de-o biată fată
Ce plânge cu lacrimi de rouă?
Mărgăritare-n ochii mei
Au fost şi ieri şi sunt şi azi."
Suflet naiv! Tu, încă speri
Că va veni. Nu vrei să cazi!
Şi chiar de cazi, tu te ridici
Deşi-a plecat de atâtea ori
Ochii tăi măriţi se fac mici
Când cauţi în zadar printre nori...
Şi inima se frânse-o dată
De două ori, de zece ori
Dar totuşi tu, frumoasă fată,
Îl cauţi zadarnic printre nori
Cu inima făcută ţăndări
Privind la stele lucitoare
Tu pari pierdută-n alte zări
Strigând cu lacrimi amare:
"Cu ce-am greşit în aşa fel
De-am pieptul plin de praf de inimă?
În viaţă nu mai am niciun ţel,
Iar pentru el sunt doar o altă victimă...“
Oana Pîrvu,
clasa a XI-a C
11
Suflet stingher Lana

Transformi dumnezeiescul în profan Când mă strigi, când mă alungi,

Cu ochii albaştri de safir, Gesticulând din aripile lungi,
În umbra-ţi rămân mut şi nu respir Ca un înger cu ale tale buze,
Admirându-ţi trupul zvelt şi diafan. Fiecare menită a face confuzie.

Noaptea se lasă neagră şi misterioasă, Îţi vorbesc, îţi cânt,

Privesc pe geam şi văd al tău contur, Cu ochii căprui mă priveşti stând.
Stau drept şi mut, tot încercând să-ţi fur Eşti de neclintit,
Doar o privire...dar sunt închis în casă. Chiar şi în viscol cumplit.

Încerc să îmi revin din reverie Încerc să pătrund,

Dar este-atât de greu; Dar de fiecare dată sfârşesc în fund,
Acesta este visul meu Căci nu reuşesc să te conving
Vreau să-l trăiesc la nesfârşit - ani o mie! Şi-aş da orice să pot să înving.

Şi te zăresc din nou ... Frământat de regret,

Cum treci, cu paşi mărunţi, Parcă nu-mi vine să cred
Te strig, dar nu m-asculţi ... Că îndepărtarea am cauzat-o
Tu mergi pe drumul tău; Chiar eu, cel de-odată.

Frumoasă ca un trandafir Te privesc acum,

Şi pură ca un înger, Printre scântei şi fum,
Copil stingher… mă faci să pier Încerc să te ating,
Privindu-mă cu ochii-ţi de safir. Dar îmi îndepărtezi mâna aşa lin.

Suflete înghețate Ştiu că a durut,

Dar îţi jur că nu am vrut.
Ca o săgeată plină de venin Fostul inamic,
cuvintele tale reci mi-au rănit sufletul ... Astăzi l-am nimicit.
pierdută în labirintul iubirii,
nu găsesc cale de întoarcere; Iartă-mă, Lana, pseudonim dulce,
rătăcitoare, te strig, dar în zadar... Căci am greşit, nu te duce!
Simt că eşti aproape, dar nu vrei
să-mi răspunzi, căci sufletul tău cald
acum a îngheţat, iar flacăra iubirii s-a stins - Ovidiu Avrămuș,
Păcat! Ştiu că niciodată n-o să reuşesc clasa a XI-a C
să-ţi dezmorţesc sufletul de gheaţă
pentru că eşti si al meu...a îngheţat!

Oana Pîrvu,
clasa a XI-a C

12
Ucigașul zâmbăreț
I‟m sorry for what I did,
Mă tachinează la fiecare pas, I‟m sorry, I‟m sorry!
Mă găsesc într-un impas,
Îmi zâmbeşte acru I‟m sorry,
Şi mă răneşte ca dracu‟. Hell no, fuck that!
It was my heart,
Încerc să-l calmez, It was my life,
Vorbe dulci ii fredonez, My start,
Ucigaşul zâmbăreţ mă-njunghie Your knife
Şi mă leagă cu o funie. And this strife,
It dies,
Îl privesc cu groază, This life
Nu varsă nicio rază, And these lies.
Crud şi nemilos,
Zâmbeşte după fiecare cuvânt scos. These lungs have sung this song for too long
And it‟s true, I hurt too, remember,
Renunţ la orice speranţă, I loved you!
Îmi dau seama ca uşa n-are clanţă.
În gânduri negre mă afund, I still do…
Ştiu să înot dar mă scufund. I‟d still jump,
I‟d still fight,
You And I‟d give it all up.
I still care,
I loved you, You‟re still nowhere,
You made me I‟ve searched everywhere.
Hate me
You gave me Your eyes,
Reason to regret you. My cries,
I‟d still lie down,
I cried for you, I‟d take the bullet
I lied for you, Anytime, anywhere,
And deep inside I died for you. I could be your shield,
For what, I could be your shoulder.
„Cause in return you gave me squat,
You always took me for a twat. No matter what,
I‟d still… anything,
I would have jumped for you, You‟re still… everything.
I would have fought for you,
Gave up my last breath just so I could be with
you, Ovidiu Avrămuș,
But you pushed me, clasa a XI-a C
You beat me,
You took my breath and left me empty.

I tell myself
‟No more, no more‟
But I watched you as you tore and tore
My heart with every word.

13
 Daniela Florentina Găgeatu-Veghea,
clasa a XII-a A

În încercarea noastră de a trăi frumos şi uşor, unii dintre noi facem alegeri greşite. Aceste alegeri
ţin, probabil, de capacitatea sau, mai degrabă, de incapacitatea de a ne adapta la greutăţi, la
probleme…M-am întrebat adesea cum ajunge cineva să îşi rateze existenţa până într-atât încât
anulează toate principiile de viaţă, toată educaţia pe care a primit-o în familie şi în societate.
Cei mai expuşi riscului de a urma o cale greşită sunt adolescenţii, pentru că la această vârstă ei
caută... Se caută pe sine, caută răspunsuri la întrebări existenţiale, caută sisteme de valori la care să
se raporteze. Sau, şi mai simplu, caută modalităţi de a depăşi ceea ce la un moment dat reprezintă în
viziunea lor o mare problemă. Şi atunci apelează la ceea ce, departe de a reprezenta răspunsuri şi
soluţii, otrăvesc trupul şi mintea: drogurile. De la cele mai banale, cum ar fi ţigările şi alcoolul, până la
cele extrem de periculoase şi care dau o dependenţă ucigătoare. “Moartea albă” ajunge un mod de
viaţă, o prezenţă permanentă şi anormală. Ceea ce pare o “portiţă de scăpare” este doar o camuflare
a motivului care a împins la gestul extrem al consumului de droguri. Problema nu dispare dacă ea este
privită de departe, din lumea estompată şi lipsită de culoare a consumatorului de droguri.
Se zice ca vârsta adolescenţei, a tinereţii, este plină de avânt, de idealuri măreţe pe care fiecare
vrea să le împlinească. Atunci cum se naşte paradoxul acesta, cum ajunge cineva să îşi reteze aripile
fără de care distruge orice posibilitate de a împlini visele sale? Să fie laşitate? Să fie frica de
responsabilitate, de zbuciumul necesar găsirii unor soluţii? Îmi doresc să am priceperea de a vorbi
fiecărui om pe care deznădejdea sau doar spiritul amorţit îl îndeamnă să abandoneze lupta. I-aş
aminti că este OM şi acesta este un argument în sine în pledoaria mea pentru viaţă. Oamenii sunt
puternici prin definiţie, ei sunt frumoşi sufleteşte, ei au în genele lor dorinţa de luptă, setea de a birui
obstacolele. Este secretul ştiut de toţi al evoluţiei omenirii. De ce să abandonăm lupta cu ceva care
vrea să ne îngenuncheze la un moment dat, indiferent ce este acel ceva? Cred că oricine s-a simţit
măcar o dată în viaţă la capătul puterilor. Şi cu toate acestea, nu s-a lăsat pradă unui viciu distructiv.
Există soluţii, important este ca ele să fie căutate intr-o practică de viaţă sănătoasă, echilibrată,
morală.
Se zice că nu există pădure fără uscături. Sunt de acord cu acest proverb, am învăţat până
acum că înţelepciunea populară nu s-a dezis niciodată. Dar cine spune că noi trebuie să fim
uscăturile? De ce să nu fugim din calea celor care au o influenţă negativă asupra noastră? Nu trebuie
să acceptăm exemplele proaste, să devenim victime ale unei forme de rău. Există pretutindeni falşi
prieteni, oameni care îşi găsesc o satisfacţie bolnăvicioasă din a atrage în capcane mârşave pe cei
inocenţi. Sau există, lucru şi mai dramatic, oameni care îşi ridică opulenţa pe tragedia altora. De ei
este bine sa fugim cât mai departe, lor trebuie să le ţinem piept. Avem în jurul nostru exemple
negative şi exemple pozitive. Oare ce resorturi interioare ne determină să facem alegeri proaste? Nu
cumva inerţia, laşitatea? Acestea sunt elementele care ne definesc pe noi ca oameni? Oare oamenii
de ştiinţă, de cultură, personalităţile, s-au născut ştiind că vor ajunge cândva să facă toate acele
lucruri minunate? Nu cumva realizările lor sunt rezultatul unor eforturi uriaşe şi ale unei dorinţe de a
lăsa în urma lor măreţia?
Îmi imaginez pământul ca pe un loc frumos. Îmi doresc sa dau viaţă cândva copiilor mei, pe care îi
voi vrea feriţi de necazuri. De aceea, rândurile acestea sunt un strigăt către toţi aceia care pot să se
revolte: împotriva abuzurilor, împotriva drogurilor, împotriva vânzătorilor de moarte. Ei sunt duşmanul,
nu viaţa. Cu ei trebuie să luptăm, înainte de a ne plânge că nu am cunoscut fericirea de prea multe ori.
Fericirea este în fiecare dintre noi şi constă în capacitatea noastră de a vrea să fim fericiţi. Şi aceasta
se realizează lucid, cu o minte trează, cu o permanentă curiozitate a spiritului. Altfel, devenim nişte
manipulaţi, obiecte vii care nu îşi justifică existenţa.

14
 LIBERTATE UMANĂ
În numărul trecut am analizat o parte a posibilului spirit divin puţin mai evidentă decât celelalte şi
anume cea a libertăţii divine, acum vreau să pun în discuţie cât din viaţa fiecăruia dintre noi este un rezultat al
propriilor noastre acţiuni şi cât este un efect al manipulării (fie sociale, spirituale, economice, politice,
sentimentale etc.).
Înainte de a aprofunda
ceea ce poate părea o prostie
pentru toţi cei care afirmă: „Eu
fac ce vreau, nu sunt sclavul
nimănui!”, le-aş atrage atenţia
că George Orwell în „libertatea
e sclavie”. Oare de ce? Oare
fiindcă atunci când ai impresia
că dispui în totalitate de corpul
tău (Atenţie! Un sclav
emoţional, devine un mort
înainte de a muri, întrucât
scopul omului e de a crea, iar
el nu mai dispune de propriul
motor generator de idei, de
aceea de multe ori atunci când
fizic eşti supus, spiritul tău are
un randament creator sporit
deoarece corpul încetează să
mai fie o „povară”) mentalul nu
mai deţine supremaţia asupra
spiritului, făcându-şi apariţia
marele pericol ca existenţa
individului să se reducă la cele
lumeşti.
Deci, paradoxal, este
mult mai uşor pentru un sclav
fizic să-şi îndeplinească rolul
creator decât pentru un
cetăţean aşa-zis liber. Să nu
se creadă că susţin sclavia,
spun doar că sclavagismul
psihic e mult mai periculos
decât cel fizic. Aşadar,
problema constă în faptul că
societatea contemporană
condamnă la unison sclavia
sub forma sa din Antichitate în
Evul Mediu (lucru de lăudat!)
dar într-un mod mascat
promovează intens o instituţiile cu caracter religios,
manipulare prin diferite tehnici
de răspândire a informaţiilor
(afişe publicitare, ziare, TV,
Internet etc.), tehnici ce permit
transmiterea aceleiaşi nuanţe
a informaţiei către mase, de
asemenea sunt şi altele mai
subtile cum ar fi apariţia
politicienilor în mijlocul unui
grup.
Social, un individ este
liber atâta timp cât acţiunile şi
interesele sale nu sunt
antagonice cu ale altora, din
moment ce s-a ajuns la
conflict, a început lupta pentru
deţinerea controlului, în fond
pentru a fi mai mult liber ca
ceilalţi. De ce un om din
societatea actuală e liber atâta
timp cât nu e în conflict cu
ceilalţi sau este „în vârful
piramidei”, deţinând controlul
asupra celorlalţi?
În cadru vieţii spirituale,
libertatea umană este cel mai
evident cenzurată, de la bun
început este pus în faţa a două
variante (majoritatea religiilor
fie ele monoteiste sau
politeiste, nu cunosc decât
două căi de împlinire, una
bună şi una rea). Totul este
simplificat, redus la două
puncte extreme (dreapta-
stânga, sus-jos, în faţă-în
spate etc.) calea de mijloc fiind
în cel mai bun caz menţionată.
Ion Ștefan Sprâncu,
absolvent
Aici, făcând abstracţie de
omul este mai liber cu cât
libertatea divină este mai
puţină (vezi penultimul
paragraf din articolul „Libertate
divină” din numărul 2 al
revistei „Flash”).
Libertatea economică
nu este altceva decât puterea
banului, aici nu pot decât face
o paralelă la libertatea socială
şi să afirm că suntem sclavii
banului.
Liber din punct de
vedere economic nu poţi fi
decât dacă eşti un om cu capul
pe umeri şi poţi deţine
controlul absolut numai dacă
se poate spune despre tine că
te dau banii afară din casă
(având mulţi şi fiind raţional
atunci priveşti detaşat această
problemă, deci eşti liber).
Libertatea politică nu
este absolută, se poate
acţiona decât în cadru unor
regimuri democratice,
totalitare, religioase, fiecare cu
propriile idei şi reguli.
Dacă în regimurile
democratice se „mimează” o
oarecare libertate, în celelalte
regimuri libertatea nu e altceva
decât respectarea sau
aplicarea unor reguli. Aici
instrumentele principale ale
libertăţii sunt votul şi politica
(votul este individual, deci
poate fi egal cu zero într-un
15
grup unde majoritatea decide),
iar despre politică (după ce am
văzut ce înseamnă aceasta în
România) nu pot spune decât
că este un bloc de marmură
maiorescian, care datorită
meşterilor riscă să devină
numai praf în vânt, asemenea
viselor creatorilor acestor
concepte cu un singur scop, o
rezolvare mai eficientă a
problemelor prin dezbaterea
cât mai multor idei şi găsirea
soluţiilor optime.
Astfel, pot concluziona
că politic poţi fi liber dacă deţii
controlul asupra altora sau pur
şi simplu prin neimplicare (dar
în acest caz nu eşti liber
pentru că ai reuşit, ci pur și
simplu pentru că nu exişti,
refuzi implicarea, deci anumite
drepturi).
Libertatea sentimentală,
chiar dacă faţă de celelalte
tipuri nu îţi oferă nimic în mod
concret, eu o consider cea mai
importantă fiindcă ea este
motorul care îţi facilitează
reuşita sau nereuşita în
nereuşita în toate celelalte. Cei
care nu cunosc această
plăcere de a iubi, ar putea
susţine că acest sentiment ce
obligă la anumite lucruri, dar
toţi aceştia nu ştiu că iubirea
„orbeşte” şi atunci faci totul din
necesitate ca şi când viaţa ta
ar fi imposibilă fără acele
lucruri.
Dar ea, iubirea este
generatoarea celei mai
importante libertăţi întrucât ea
este trenul fertil pe care toate
celelalte cresc, se dezvoltă şi
dau roade.
Iubirea dintre două
suflete-pereche este
asemenea scânteii care stă la
baza unui foc, este modul cel
mai sigur de a scoate ce e mai
frumos din spiritul uman, de-al
duce la punctul lui maxim
creator. Înainte de a iubi, un
om e liber sentimental pentru
că nu e implicat, iar când
iubeşte este liber întrucât nu
aduce decât beneficii prin
plăcere şi căile ce ţi se
deschid.

Dacă ar fi să refac puzzle-ul libertăţii umane, aş concluziona că un om nu e niciodată liber (deoarece de

fiecare dată libertatea sa depinde de alte lucruri, un om raţional îşi îngăduie mai tot timpul o mare parte din
acţiuni în funcţie de ceilalţi, bani, divinitate etc.), dar poate să controleze libertatea dacă ştie ce vrea, adică să
anticipeze urmările acţiunilor sale. Un astfel de om deţine controlul asupra sa deci e liber în interiorul ideilor,
evenimentelor create de el, aşadar libertatea umană se poate interpreta în final ca libertatea de care poate
dispune o divinitate „mai mică”.

16

Chapter 3 – Wallpaper
Saturday morning
04:52 AM
The moon was barely visible on
the sky over New York. Landon
pulled out his car keys and
headed for an old Dodge
Diplomat that could barely start,
especially now with the cold
weather. It wasn‟t much, but it
was his own. He had had that car
for twenty years. It was a birthday
gift from his father on his 18th
birthday. It had been with him
through a lot, both bad times and
good times. Now it served more
as a reminder of the better years
of his life. The years that were
gone, leaving only memories of
what had been.
As he got in the car, the smell of
pine cone filled his nostrils. He
inserted the key in the ignition
and rotated. He repeated the
motion again and again.
„Oh come on! Listen, I know the
weather‟s been hard on you, but
don‟t give up, not now of all
times!‟
Like magic, the engine roared to
life.
„There you go!‟
Level 2
Ovidiu Avrămuș,
clasa a XI-a C
He shifted into gear and pressed
the acceleration, leaving his
apartment building behind.
The only thing Landon could think
of was Chloe. She was fairly tall,
brunette and had brown eyes.
Her body was not much to envy,
but she had the face of an angel.
Landon sometimes fantasized
about being with her, holding her
hand and whispering his love to
her. Unfortunately for him, she
always seemed distant,
emotionally unavailable, as if
running away from any kind of
commitment other than her job.
„I wonder why she wants me
there…‟
For two years, Landon had been
put on the side. He rarely ever did
any field work and hadn‟t seen
any action in quite some time.
During a sting operation, Landon
had accidentally shot
teammate, killing him on the spot.
His name was George Carlston,
28 years of age, married with two
daughters. His life hadn‟t been
the same ever since. Every time
he closed his eyes he could see
the weeping faces of the man‟s
wife and children at his funeral.
He had brought them so much
pain he couldn‟t deal with it all.
He sometimes had nightmares
about them, about the man he
had killed. An FBI appointed
psychiatrist, presumably one of
the best, had done all he could to
help him, but it was all for
nothing.
As Landon pulled into the hotel‟s
parking lot, he was blinded by all
the lights coming from outside the
hotel. He got out and looked
around at all the people gathered
there, each doing something
different but ultimately working
together. They were like ants,
hard at work to please their
queen. Chloe waved at Landon
from the hotel entrance.
Despite the hour, she looked well
rested. She always did. Landon
envied her.
„It‟s about time you got here!‟
„Good morning to you too.‟
„Rico, get him a coffee! Fast!‟
„Yes ma‟am!‟ said a young man
who was standing nearby.
„May I ask what I‟m doing here?‟
„Yes, you may.‟
„Well?‟
„Patience, you‟ll see.‟
„Where‟s Jeffrey?‟
„He‟s on an assignment in
Washington.‟
a
„I see. So out of all the people you
could have called, you decided to
call me.‟
„You‟re welcome.‟
„Here‟s your coffee sir.‟
„Thanks...‟
Chloe motioned for Landon to
follow her inside the hotel.
„Come on, this way.‟
„Your wish is my command.‟
„Is that supposed to be funny?‟
17
Landon barely had any room to
walk around all the people
moving about. He knew that
whatever was going on had to be
something big. Two paramedics
passed him by, pushing a gurney
that carried what seemed to be
an empty body bag. „What the…‟
As they ascended to the second
floor, Landon felt a strange smell.
It was getting stronger by the
step.
„Get ready.‟
„For what?‟
Chloe opened the door to reveal
the hallway of the second floor.
As Landon walked through the
doorway, he was shocked at the
image before him. Hollywood
horror movies were nothing
compared to this. The whole
hallway was red with blood. The
cup of coffee trembled in his hand
as he gripped harder and harder
on the handle.
„Jesus Christ…‟
„Exactly.‟
„What happened here?‟
„Beats me. We got a call from a
woman who‟s staying here. She
was awoken by screams coming
from the hallway. When she
opened the door, she saw the
walls and ceiling covered in blood
and human limbs scattered
throughout the hallway.‟
Landon motioned to the
surveillance camera in the corner.
„What about the camera? Can‟t
you watch the recording?
„We did, but…‟
She paused a moment.
„You‟ll see. Come on, there‟s
more.‟
„More?!‟
„You have no idea.‟
They left for the surveillance
room on the third floor. After
reaching the third floor, Landon
was horrified of the idea of seeing
another hallway like the one
bellow. To his relief, everything
seemed in order. Until they got to
the surveillance room. His eyes
were now bulging again at the
sight of another murder scene. All
the monitors except one were
covered in blood. He felt like he
was in a Stephen King novel.
„Dear God, please tell me this is
the last one.‟
„It is.‟
„Now would be a great time to
explain everything.‟
„John Leechman, 43, worked here
as a guard for two years, was
killed last night in the hallway.
The other, Albert Conrad, 47, was
in charge of surveillance for three
years. He was killed in this room
at about the same time as
Leechman.‟
„Who the hell could have done
something like this? Or better yet,
what?‟
„I should probably show you the
recording.‟
Chloe reached for the mouse and
clicked on a play button in the
lower left-hand corner of the
screen. Landon watched in
amazement as a little girl holding
a doll slowly walked towards the
guard. He was acting like he
couldn‟t see her, which made
Landon feel very uneasy. When
static filled the screen, Landon
almost fell relieved, but he was
soon startled by the sudden
appearance of an image. The
guard was no more. Instead,
blood and limbs covered the
hallway. Level 2 – Hallway said
the text on the monitor.
„I‟m… at a loss for words. Is that
it?‟
„Yup.‟
„And… what exactly did I just
watch?‟
„Like I said, beats me. I assume
you just watched the murder of
John Leechman.‟
„So you‟re telling me that little girl
did that?! Come on, Chloe, be
serious!‟
„I‟d be happy to hear your opinion
on the matter.‟
Landon looked back at the
monitor. He didn‟t know what to
make of what he had just seen.
„I‟m not feeling very well, I‟ll be
right back.‟
He walked out of the room, even
more disturbed by the way his
shoes stuck to the blood on the
floor. He went to the bathroom
and splashed some water on his
face.
„This is just what I needed‟, said
Landon sarcastically to his
reflection. Suddenly he heard a
noise. It was a familiar one. His
keys had fallen on the floor. He
grunted and as he reached down
to get them, he hit his head on
the sink.
„Oh for the love of…‟
18
He grabbed the keys and put
them back in his pocket. As he
looked back in the mirror the
lights started to flash. After a
couple of seconds they
completely went out. Landon
thought it was probably a power
surge. He pulled out a lighter and
pressed a button that turned on a
small lead at the other end of the
lighter. I knew this would come in
handy. As he headed for the
door, he realized that all the
voices had stopped and he could
hear nothing from beyond the
door. As he opened it he saw the
same thing – nothing.
„They sure left in a rush.‟
As he headed for the surveillance
room at the end of the hallway he
saw a faint light coming from the
second floor. He looked back at
the door leading to the
surveillance room and called out
for Chloe.
„Is anyone there? Chloe?‟
The lack of an answer and the
abundant silence made him
tremble. He knew something was
very wrong. He decided to follow
the light coming from below. As
he descended, he could hear the
cry of a girl getting louder with
each step. When he saw the
hallway, he completely froze. It
was all back to normal, as if
nothing had ever happened. No
blood, no smell, nothing. Oh God.
I died when I hit my head on the
sink, didn‟t I?
Towards the end of the hallway,
he saw a door was open, letting
out some light. He figured that‟s
where the crying was coming
from. He started walking towards
the door. As he got closer, his
heart raced faster and faster, to
the point that his heartbeat was
louder than the girl‟s crying. As he
stood in front of the door, he
could see a little girl holding a
doll, crying over a woman‟s
bloody body. He was too terrified
to move.
„Hello?‟
There was no response. Then, all
of a sudden, he saw a man
coming from behind the girl. He
was holding a knife. As he raised
his hand, Landon knew he had to
do something. Before he could
make one step, the door
slammed shut and he heard a
scream coming from inside the
room. He started pounding on the
door and yelling.
„Wait! No! Stop!‟
„Landon! Landon, calm down!‟
„What?‟
„Landon, what‟s wrong?‟
Chloe was there. The lights were
suddenly on and everyone stood
in silence, watching him. When
he looked in front of him, he
realized he was pounding on the
wall.
Chapter 4 – Moving In
Saturday
08:06 AM
„I need a sledgehammer!‟
„What?‟
Chloe stared confused as Landon
started to gently knock on the wall
in front of him. He seemed
perfectly calm and aware, and yet
he had a crazy look in his eyes.
Chloe didn‟t like it.
„Landon, what in God‟s name are
you doing?‟
„Just get me a sledgehammer,
you‟ll see.‟
„Landon…‟
„Chloe, trust me!‟ said Landon
staring deep into her beautiful
brown eyes. „Focus, damn it!‟
„Fine. But this had better be good.
Rico! You heard the man, get him
a sledgehammer.‟
„Yes ma‟am!‟
Landon kept knocking on the wall
until he suddenly stopped,
apparently pleased.
„It‟s here!‟
„What is?‟
Rico showed up just in time. „How
the hell did he get it so fast,‟
thought Landon to himself.
„Here you go, sir.‟
Landon took the sledgehammer,
gripped it tight in his hands and
began bashing the wall. Everyone
stood stunned as they watched
him demolish the wall in front of
him. Before Chloe could react, a
door appeared as Landon
completely brought down a
portion of the wall.
„Chloe, call the owner.‟
„Jesus Christ…‟
„I doubt it.‟
The owner was a 37 year old
British man, tall and thin as a
toothpick. He imposed no
authority whatsoever and always
seemed like he would bury his
head in the ground as soon as
anyone raised his voice at him.
19
„Oh my… God… What did you
do?!‟
„Mr…‟
„Morrison!‟ He said, barely
catching his breath.
„Mr. Morrison, can you explain
this?‟ Landon pointed to the
hidden door.
„Yes… yes, I can.‟ Said the owner
staring bleak at the hole in his
wall.
„About a year ago, a little girl and
her mother were murdered in that
room by a serial killer that was
later caught by the police and
imprisoned. All customers who
afterwards rented the room
complained about noises at
nightfall. They all said they heard
a little girl crying and no one
could ever sleep in that room.
After about five complaints, we
decided to seal off room #13.‟
„Room #13?‟
„Yes… I know.‟
Landon reached for the door knob
but before he could grab it and
turn it, the owner handed him a
set of keys.
„The one marked 13.‟
„Thanks…‟
Landon inserted the key in the
key-hole and gently turned it
clockwise until it clicked open. He
took a deep breath and reached
for the knob again. He tried to
open the door but it wouldn‟t
budge. It looked like something
heavy was blocking it from the
other side.
„Mr. Morrison, is there any other
way into this room?‟
„No sir, we even sealed off the
windows.‟
„Great.‟
As Landon backed away from the
door, the owner gave him a weird
look.
„You‟re not thinking of…‟
But before he could finish,
Landon was already in the room.
He had rammed the door open
with all his strength. Not a single
ray of light could be seen in the
room. The only lighting present
was from the hallway lights.
Landon started moving his hand
across the wall, looking for a light
switch. He finally found one and
switched on the lights. He almost
gasped as he saw the room fully
illuminated. It looked as if it had
been abandoned for years. There
was dust everywhere and the
wallpaper had begun to fall. In the
middle of the room Landon could
see a disturbingly fresh looking
blood stain. He knew all too well
how it had gotten there.
Before he could raise his eyes
from the floor, Landon noticed a
broken chair on the floor in front
of him. Apparently, the chair was
the one blocking the door. „But
how?‟
„Mr. Morrison, are you sure there
are absolutely no other ways to
get into this room?‟
„Mr. Miles, look around, do you
see any other way in or out?‟
„Good point.‟
Chloe stepped in.
„Then how do you explain the
chair blocking the door?‟
„Ms. Dawson, I have no idea, but
after what I‟ve just seen last night,
few things can surprise me right
now.‟
„Landon, what do you think?‟
„I think I need another cup of
coffee. I also think whoever put
that chair there never got out.‟
„What are you talking about?
There‟s no one here.‟
„Maybe…‟
„What‟s that supposed to mean?‟
A moment later Rico walked in
with a hot cup of coffee and
handed it to Landon.
„Damn. Now that‟s what I call
room service.‟
Rico smiled and went outside.
The stench in the room was
appalling.
„Mr. Morrison, do you remember
the names of the two victims?‟
„Ms. Rachel Fanning, and her
daughter‟s name was Amy.‟
„What about the murderer?‟
„Robert Foss. An ugly old chap.‟
„You don‟t say. Chloe, can you
find out where he‟s doing time? I
want to have a talk with him.‟
„I‟ll put my best man on it. Rico?‟
„Yes ma‟am, right away,‟ said
Rico smiling as he felt proud to be
Ms. Dawson‟s „best man‟.
Landon looked at the blood stain
again. He couldn‟t understand
how come it looked so fresh.
„Oh my God!‟ gasped the owner.
„Mr. Morrison, are you ok?‟ asked
Chloe, concerned.
„What‟s that doing there?!‟
Landon followed his eye line.
„The blood?‟
„Yes, the blood!‟
„Isn‟t it from the murder?‟
20
„Yes, but… I cleaned it the day
after the murder; the floor was
spotless before we sealed off the
room!‟
Both Chloe and Landon were now
looking at the blood stain. They
stood there in silence for a couple
of seconds before Rico rushed
into the room.
„Ms. Dawson, Mr. Miles, he‟s
gone!‟
„What? Who‟s gone?‟ asked
Chloe impatiently.
„Robert Foss! He was killed last
night in his cell.‟
„Killed? In his cell? How?‟
„No one knows. I just got off the
phone with the warden;
apparently some of the prisoners
heard a little girl crying in his cell
around 11:20 last night. Soon
after, screams of pain followed.
When the guards opened his cell
door, Robert Foss was… dead.
His cell was covered in blood and
his body had been dismembered.‟
„Oh for the love of…‟
‟11:20?‟ said Landon interrupting
Chloe. „Isn‟t that about the same
time the security guards were
murdered?‟
„You‟re right, it is!‟ said the owner
deeply disturbed by what was
going on.
Landon kept his cool as he went
outside, grabbed the
sledgehammer and opened the
room‟s windows as Chloe and the
owner watched him confused.
Before Chloe could say anything,
Landon started smashing the
sledgehammer against the wall
outside one of the windows.
„Wait! Wait, what the bloody hell
are you doing?!‟ screamed the
owner as loud as he could.
Landon calmly put the
sledgehammer down and looked
at the owner.
„Mr. Morrison, surely you don‟t
expect me to spend the night in a
room with no view, do you?‟ said
Landon with a faint smirk.
„What?!‟ yelled Chloe and the
owner in unison.
„Oh, don‟t worry; I won‟t be
needing any bath towels.‟
Chapter 5 – Insomnia
Saturday
06:14 PM
Landon walked through the door
of his house, happy to be home.
He put down his suitcase, took off
his jacket and threw it on the
couch. He could hear birds
singing through an open window.
He felt relaxed just standing there
and listening.
„Honey, I‟m home!‟ he yelled
smiling.
There was no answer. He figured
she was probably upstairs. He
gently walked up the stairs,
careful not to make any noise.
When he got upstairs he looked
around and saw light coming from
beneath the bathroom door. He
smiled and went toward the door.
Gently turning the knob, he
opened it. Candles filled the
bathroom with a dim, relaxing
light and steam was coming out
of the bath tub, which was filled
with hot water.
„Landon! You‟re home early!‟ said
Chloe from the bath tub.
„Hey, want some company?‟
asked Landon while taking off his
clothes.
Chloe smiled and arched her
index finger twice, calling him. He
gently got in the tub with Chloe
and laid his head back, tired from
a hard day‟s work at the office.
„Another one of those days, huh?‟
asked Chloe as she took his hand
into her own, comforting him.
„Yeah, all that paperwork drives
me crazy. I wish I had a more
exciting job.‟
„Come on, lighten up. What can I
do to make you feel better?‟
„Being here with you already
makes me feel better,‟ said
Landon smiling.
They both leaned toward each
other and kissed. As Landon
closed his eyes, he felt as happy
as he had ever been. He wished
this moment would last forever.
He wished this kiss would last
forever. As he opened his eyes,
he found himself in an old, dirty
bathroom. The candles were
unusually bright and an unearthly
stench filled the room. It smelled
like death. The bathroom looked
as if it was taken right out of a
horror movie, which made
Landon feel uneasy. Chloe‟s
hands around his neck felt
strangely unfamiliar. When he
turned his head to look at her, he
realized he was holding a
decaying corpse in a bath tub
filled with blood.
Three loud bangs made Landon
jump out of bed as if thrown out of
it.
21
The hotel room still smelled
awful, despite both the windows
being open. He had managed to
convince Chloe to let him stay in
the room for the night. For some
reason, he felt it was the only way
they could get an insight on what
had happened at the hotel.
Although skeptical, Chloe finally
agreed to let him stay „one night
and one night only‟. Landon
heard three loud bangs on the
door.
„Agent Miles, are you there?‟
It was Mr. Morrison. Landon
opened the door and invited him
in.
„No, thank you, I won‟t stay long. I „Yeah, God. May He be with me,‟
just wanted to check and see if thought Landon to himself,
you were alright.‟ sarcastically. He had stopped
„Well, as you can see, I‟m okay, believing in God a long time ago.
thanks for checking.‟ In his line of work, it was hard to
„Good, good. Did the janitor keep your faith intact while
manage to wipe out the… - he witnessing horrors you never
hesitated, trying not to say blood thought possible.
out loud - stain?
„Yes, he did a great job with the It was 06:19 PM. Landon sat
room, thank you.‟ down on the bed and sighed. He
„Good. Alright then, I guess I‟ll thought of the nightmare. „Jesus
head home for the night. I hope Christ, what was that?! I‟m
you‟ll manage to get some sleep. already starting to hate this room.‟
Good night, agent Miles, God be
All he had to do now was wait.
with you,‟ said the owner giving
Landon an odd look.
„Okay, good night!‟
22
Irina Theodora Predescu,
clasa a XI-a C

Ştiu că v-ați născut la Giubega, cum vă aduceți aminte de locurile natale? Mai păstrați vreo
legătură?

Da, niciodată n-am rupt legăturile, dimpotrivă, acolo mă simt cel mai bine. Am colindat pământul, am
văzut de toate, dar niciunde nu mă simt mai bine decât la Giubega. Când trec de Măgura Șerbilor care se
găsește la vreo 700 de metri departe de comună și văd turla bisericii îmi închipui școala unde am învățat.
Acolo am o casă, acolo am vii, acolo am pomi, acolo am pământ, esenţa spiritului meu este la Giubega și n-
am să-l rup niciodată de acolo. E ca și cum ai scoate un pom din rădăcină în timp ce ai încerca să îl pui în
altă parte fără a se mai prinde. Deci, Giubega rămâne pentru mine altarul sufletului meu, spațiul meu vital.

De unde vine această pasiune pentru actorie? Care este începutul poveștii dumneavoastră?

De mic, mama în timpul războiului, când tata era plecat pe front, n-aveam decât 3-4 anișori, mă
învățase zeci de poezii. Era hrana noastră, în sărăcia noastră de atunci ne hrăneam cu poezie și cu cântec.
De-acolo vine. Am fost dup-aia învățător, dascăl, am relații cu elevii, cu copiii mici, am purtat cu ei
nenumărate dialoguri pline de îngăduință, de sentiment de bucurie. Si vocația asta insuflată și dată de mama
prin laptele pe care l-am supt, avea să dospească mai târziu, ca elev, ca învățător și avea să îmi
pregătească orizontul celor care avea să se întâmple, precum spune Eminescu: ”Umbra celor nefăcute”, la
fel și la mine, acolo a început să se desfacă patima pentru rostire într-un cuvânt.

Vă aduceţi aminte de primul rol al dumneavoastră pe o scenă? Ne puteți povesti emoțiile

trăite, ce sentimente v-au încercat atunci?

Da, eu primul rol l-am jucat ca elev în clasa a IV-a, dar primul rol ca amator l-am jucat în 1962 pe scena unui
teatru popular din Severin, se chema ”Arcadie”, ”Într-un ceas sfânt” de Victor Rozov o piesă rusească foarte
frumoasă si tot acolo la Severin ca amator timp de un an am mai jucat încă vreo 4 roluri: o trilogie a lui
Alexandru Costin „Oamenii care tac”, „Oamenii învinşi” şi „Ancheta”, de la Turnu Severin am şi plecat la
institutul de teatru. Ca profesionist, primul meu rol a fost Don Juan din „Doamna nevăzută” de Calderon de
la Barca. Imediat am fost distribuit într-un rol Braharu dintr-o piesă a lui Aurel Baranga, extraordinar de
frumos, un rol de comedie, iar de aici am început si cu rolurile mai importante având a juca până în
momentul de faţa în palmares 120 de roluri. Am jucat în săli mari, în săli de 3000, 4000, 15000 de locuri.

23
 Imensul dumneavoastră succes este cunoscut chiar şi pe plan internaţional. De ce aţi ales să
rămâneţi pe scena teatrului din Craiova si nu v-aţi lipit de marile scene ale lumii?

Am avut oferte multe şi tentante, din Anglia unde am fost 8 luni de zile cu un contract, am avut oferte
din Australia, unde am stat o lună de zile, am avut oferte şi din Italia de la un teatru din Bologna, Arena del
Sole. Păi unde să fii? Deşi eram un răsfăţat al acestor scene, eram totuşi singur.
Nu te poţi simţi bine decât in locurile în care te-ai născut in locurile în care ai crescut, cu oamenii pe
care i-ai făcut prieteni pe la o anumita vârstă, spaţiul pe care l-ai respirat... tot ce respiri in partea cealaltă e
străin. Sunt grefe pe care sufletul nu ţi le primeşte. Nu am plecat nici măcar in Bucureşti, unde am fost
chemat nu o dată, nu de zece ori, de n ori la Teatrul Naţional din Bucureşti. Acum mă invită să joc roluri, nu
mă duc. M-am dus la Sibiu unde am un rol şi îl joc in continuare, Faust. Totuşi niciunde nu m-am simţit mai
bine decât acasă. Termenul asta de acasă înseamnă spaţiul în care te-ai născut şi spaţiul sufletesc, acasă
al tău. Şi, aşa cum te simţi în siguranţă în curtea ta, în casa ta, aşa te simţi în siguranţa când vii din
străinătate în ţara ta, vorba lui Sorescu: „Din cercul cel mai mic în cercul cel mai mare şi invers”, dar cu cât
se lărgeşte cercul cu atât ţi se pare că eşti mai închis, după ce te naşti nu mai ieşi din nimic, intri în ceva, dar
de ieşit nu mai ieşi.

După mai mult de 40 de ani de teatru aţi obţinut un număr semnificativ de premii. Care sunt
cele mai importante premii ale dumneavoastră şi care a fost cel mai important rol jucat?

Am peste 40 de premii naţionale si internaţionale. Primul, cel mai important, socotesc premiul
Academiei Române, al doilea premiu sunt două premii UNITER: unul l-am luat înainte de `90 şi al doilea l-
am luat în 2005. Deci aceste 40 de premii, premii ale unor fundaţii, premii ale unor reviste, premiul
festivalului internaţional de la Sarajevo Shakespear, premiul pentru Iona cel mai bun al anului 1994, sunt
foarte multe. Cât despre cel mai important rol... sigur ele sunt multe, dar eu îl socotesc acum pe acest ultim,
Faust, care e ca un fel piatra unghiulară, cheia de boltă a templului meu construit din roluri.

Care este cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră din întreaga carieră de actor?

Cea mai frumoasă amintire este când m-am căsătorit cu soţia mea, am plecat amândoi cu un tren
din Ardeal şi am ajuns la mine la Giubega. Am făcut o nuntă frumoasă, fiind cea mai frumoasă clipă a vieţii
mele.

24
TERAPIA
PRIN RÂS
Costinel Popescu,
clasa a XI-a B
Terapia prin râs este arta
de a te ajuta si de a-i ajuta pe
ceilalţi prin intermediul umorului şi
al bunei dispoziţii. Această tehnică
este descrisă în Vechiul
Testament, care ne învaţă că o
inimă plină de voie bună înseamnă
o viaţă sănătoasă şi armonioasă.
Chiar dacă se fac referiri la
această modalitate terapeutică
încă din timpuri străvechi, ea se
constituie ca şi terapie în 1930,
când în spitalele ce tratau copii
bolnavi de poliomielită, erau aduşi
clovni pentru a-i amuza pe micii
bolnavi. Rezultatele nu au întârziat
să apară. Copiii au reacţionat mult
mai bine la tratament, iar starea lor
de spirit era vădit îmbunătăţită.
Oricât de greu ar părea de
crezut, râsul este cel mai bun
antidot împotriva tuturor
afecţiunilor, aceasta este
concluzia la care au ajuns atât
terapeuţii cât şi pacienţii. Buna
dispoziţie este un remediu puternic
împotriva stresului şi a bolilor
severe precum cancerul sau sida.
De-a lungul timpului cadrele
medicale au demonstrat că
pacienţii care şi-au păstrat o
atitudine mentală pozitivă au
raspuns mai bine la tratamentele
la care au fost supuşi.
ACŢIUNI ALE RÂSULUI
ASUPRA ORGANISMULUI:
* reducerea hormonilor de stres
* ameliorarea durerilor
* exerciţii cardiace
* respiraţie
Se spune că un copil care
râde luminează lumea, tot ce
putem face pentru a avea o viaţă
mai fericită este să ne bucurăm de
zâmbetul lor, de minunile naturii şi
să învăţăm să ne oferim mai des
ocazia de a râde din toată inima.
Micile bucurii pe care neglijăm să
ni le facem trebuie reînvăţate, doar
aşa vom deveni mai buni, mai
sănătoşi, ne vom ajuta pe noi
înşine şi astfel îi vom putea ajuta
şi pe ceilalţi.
Interesul pentru acest tip
de terapie a dus la crearea unui
domeniu medical nou, care se
numeşte psihoneuroimunologie şi
care studiază modul cum
influenţează factorii psihologici
sistemul imunitar şi activitatea
cerebrală. Beneficiile pe care râsul
le aduce organismului sunt greu
cuantificabile, totuşi este evident
faptul ca îmbunătăţeşte starea
fizică, psihică, emiţională şi
spirituală a indivizilor. Râzând se
degajează tensiunea din
diafragmă şi se eliberează
presiunea de pe ficat, intestine şi
celelalte organe interne, râsul
ajută circulaţia sangvină, o utilizată pentru a-i face pe pacienţi
fluidifică, mareşte aportul de
oxigen şi de substanţe nutritive.
Această terapie este folosită atât
de sistemele alopate cât şi de cele
nealopate şi cel mai important
aspect este acela de a-l face pe
pacient să conştientizeze
importanţa unei atitudini puternic
pozitive faţă de boală, sau faţă de
viaţă în general. Şi asta pentru că
prin râs se poate reduce durerile,
iar procesul de vindecare poate fi
accelerat.
Cercetările au arătat că
râsul are efecte uimitoare asupra
sistemului imunitar întrucât
măreşte capacitatea organismului
de a lupta împotriva infecţiilor, de
asemenea favorizează secreţia
endorfinei, un neurotransmiţător
care acţionează ca un analgezic
natural, toate acestea ducând la o
stare de bine a întregului
organism.
Capacitatea de a râde
chiar şi în situaţii mai puţin plăcute
oferă uneori un sentiment de
uşoară superioritate. Oamenii
devin mai puternici, mai
încrezători în forţele proprii, iar în
acest fel problemele sunt depăşite
cu un consum cât mai mic de
energie. Umorul oferă o
perspectivă nouă asupra lucrurilor,
înlăturând sentimentele neplăcute
care creează reacţii biochimice
dăunătoare organismului.
Toate trăirile afective pe care le
are o persoană îi influenţează în
mod direct sistemul imunitar.
Aşadar depinde de fiecare dintre
noi să avem o viaţă echilibrată şi
sănătoasă. Controlând emoţiile şi
factorii de stres cu care societatea
actuală ne împinge să dăm piept,
nu facem decât să ne îmbunătăţim
calitatea vieţii. În multe centre
medicale, terapia prin râs este
să accepte mai uşor boala pe care
o au şi să înveţe să lupte cu ea,
demonstrându-le că buna
dispoziţie le îmbunătăţeşte viaţa şi
îi ajută să depăşească mai uşor
starea de boală.
ATENŢIE!!!
Chiar dacă umorul este
considerat de către majoritatea
oamenilor inofensiv, există
persoane care consideră
inadecvat să “iei în râs” boli
precum cancerul sau alte afecţiuni
severe.
25

Istoria cafelei
Descoperirea propiu-zisă a cafelei
pentru consumul omului rămâne în negura
istoriei. Există numeroase legende de acest
subiect. Foarte plauzibilă pare povestea
provenind din secolul al III-lea d.H despre
păstorul de capre etiopian Kalid.
Acest Kalid a observat că, după
consumul frunzelor şi fructelor unei anumite
tufe, caprele sale au devenit nervoase şi nu-şi
găseau liniştea nici măcar în timpul nopţii.
Curios fiind, a gustat din fructe şi a constatat
că acestea au un efect energizant şi asupra
sa.
Cafeaua, cu efectul său energizant, a
fost folosită pentru prima dată în mănăstirile
din Etiopia la începutul creştinismului, pentru
combaterea oboselii din timpul lungilor
ceremonii religioase. Primele informaţii scrise,
foarte vagi, despre cafea se găsesc în
izvoarele istorice arabe din jurul anului 1000 d.
H. Prepararea cafelei la acea dată timpurie
rămâne cu desăvârşire necunoscută; la fel şi
descoperirea prăjirii şi efectul minunat al
acesteia asupra gustului. Cultivarea
sistematică a cafelei în grădinile terasa din
Yemen s-a făcut în secolul al XV-lea de către
arabi. La această dată, ea era deja adusă de
comercianţi prin portul Mocha, în multe ţări din
Orientul Apropiat şi Mijlociu.
La mijlocul secolului al XVII-lea
comercianţii veneţieni au descoperit în
Andreea Papa,
clasa a X-a C
călătoriile lor comerciale cafeaua şi efectul său
miraculos, introducând obiceiul consumului de
cafea şi în patria lor.
Prima cafenea din Europa a fost
înfiinţată încă din 1645 la Veneţia. În decursul
următorilor cincizeci de ani cafeaua s-a
răspândit în toate oraşele mari din Europa şi s-
a bucurat de o mare trecere în saloanele
elegante ale nobilimii.
Marşul triumfal al cafelei prin Europa a
continuat în următoarele două secole, aşa
încât, în curând, toate păturile populaţiei au
început să savureze cafeaua în multele
cafenele nou create. Cercurile de discuţie din
aceste cafenele constituiau adesea punctul de
plecare al revoluţiilor burgheze din acea
epocă.
Pentru satisfacerea cerinţei rapid crescânde
de cafea, în coloniile marilor puteri europene
au fost căutate zone de cultivare, iar cultura
accelerată sistematic.
Botanica
Specia coffea cuprinde în jur de 80 de
soiuri şi aparţine familiei de plante a
rubiaceelor.
Din aceste soiuri numai două au însă o
importanţă esenţială:
-cafea arabica
-cafea canephora varietatea robusta
Calitatea principală a producţiei mondiale de
cafea constă în arabica (70%), iar restul de
30% din robusta. Plantele de cafea sunt tufe
sempervirescente de mai mulţi ani cu frunze
ovale asemănătoare pielii. Ele formează
plantele inferioare în păduri şi ating o înălţime
de peste 4 metri. Au rădăcina pivotantă care
ajunge până la o adâncime de 2,5 m. Florile
tufei de cafea sunt albe, iar mirosul seamănă
cu cel al iasomiei. Inflorescenţa este provocată
de primele căderi de ploi, de după perioada de
secetă.
26
 Fructele care se formează (cireaşa de
cafea) necesită 5-8 luni (arabica), respectiv 9-
11 luni (robusta) până la coacere.
Culoarea se schimbă din verde în
galbenă apoi în roşu. În cireaşa de cafea, de
obicei, sunt două seminţe (boabele de cafea
propiu-zise) dispuse una spre cealalaltă cu
partea plată. Fiecare bob este învelit mai intâi
de pieliţa argintie lipită şi apoi de o pieliţă de
pergament lejeră.
Ambele boabe sunt plasate împreună
în carnea cu gust dulce a cireşei de cafea.
Coaja o formează pieliţa roşie, tare a cireşei
de cafea.
Boabele cruce de cafea ale tipului
arabica au o formă ovală, lunguiaţă cu
crestatura andulată. În crestătură pot fi
recunoscute adesea resturi ale pieliţei argintii.
Culoarea lor este de la albastru-verzui până la
verde şi gri-verzui. Au o lungime de 5-8 mm.
Boabele robusta sunt foarte rotunde,
cu crestatura dreaptă şi mult mai mici.
Culoarea este mai degrabă gri-gălbuie.
În anumite condiţii, într-o cireaşă se
poate forma numai un singur bob, ceea ce se
întâmplă adesea în vârfurile crengilor arborelui
de cafea. Acestea sunt denumite boabe perla.
Ele sunt sortate la preparare şi comercializate
ca grup separat.
Ţări de cultură
Cafeaua se cultivă în circa 80 de ţări
de la tropice şi subtropice, de la gradul 23
latitudine nordică până la gradul 25 latitudine
sudică, în aşa-numitul cordon de cafea.
Cantităţi de importanţă economică pentru
export se produc însă numai în circa 50 din
aceste ţări. Cele mai multe dintre acestea sunt
ţări în curs de dezvoltare sau cu dezvoltare
medie şi realizează părţi importante din venitul
lor în devize din exportul de cafea crudă. În
industria de cafea, cafelele din diferitele ţări de
cultură sunt denumite provenienţe. Prin
aceasta se descrie în primul rând tipul cafelei
(gustul, forma şi culoarea bolului etc.). În
cadrul provenienţei există alte criterii de
diferenţiere mai fine, după zona de cultură,
înălţimea culturii, treptele de calitate, recolta
etc.
AFRICA
-Etiopia este ţara de origine a cafelei arabice
preparate uscat şi ud, în parte din arborii de
cafea sălbatici; tipurile de cafea de calitate
superioară din această zonă de cultură sunt
unice în lume şi au o pronunţată aromă de flori
şi de vin.
-În Kenya se cultivă cafeaua arabica; procesul
de preparare este ud; gustul este foarte plin şi
aroma extrem de pronunţată.
-În Uganda predomină robusta din preparare
uscată.
-Coasta de Fildeş cultivă exclusiv robusta, iar
procesul de preparare este uscat.
AMERICA
-Brazilia e cea mai mare ţara cultivatoare de
cafea din lume unde predomină cafeaua
arabică obţinută din prepararea uscată care
constituie baza pentru multe amestecuri de
cafea; cafeaua provenind din această zonă
este bună îndeosebi pentru espresso datorită
gustului usor şi foarte plin.
-Columbia produce exclusive arabica prin
preparare udă; culturile se întind până la
înălţimi foarte mari (până la 2000 m ); gustul
este rotunjit, uşor şi aroma, eleganţa.
-Guatemala produce exclusive cafea arabica
prin preparare udă; culturile sunt situate în
regiuni vulcanice de munte; cafeaua se
caracterizează prin gust plin şi aroma intensă,
diferenţiată.
-Costa Rica cultivă exclusive cafea arabică;
predomină prepararea udă; gustul este
echilibrat.
ASIA
-În India există arabica şi robusta, predomină
prepararea uscată, iar gustul este uşor şi
foarte plin; principalele zone de cultură se află
sudul ţării.
-În Indonezia predomină robusta obţinuă prin
preparare uscată.
-Vietnam produce exclusive robusta prin
preparare uscată.
27

De câţiva ani s-a vorbit şi încă se
vorbeşte, subiectul devenind tot mai arzător,
despre anul 2012, mai exact 21 decembrie
2012.
Coincidenţă sau nu, cert este că totul
duce la anul 2012. Mulţi cred că natura o să se
răzbune iar inundaţiile din ultima vreme,
cutremurele tot mai numeroase, încălzirea
globală care ameninţă cu topirea gheţarilor par
să susţină această teorie.
Acceleratorul de particule de le Geneva
aduce şi el emoţii pentru anul 2012. Lucrând
timp de 15 ani la el şi măsurând o lungime de
27 km la 100m sub pământ, acceleratorul în
valoare de 9 miliarde de dolari a fost finalizat în
2008 având rolul de a recrea condiţiile imediate
după Big Bang, generând o temperatură de
peste 3 miliarde °C. Acesta a îngrijorat
populaţia datorită unei declaraţii care spunea
că există pericolul producerii unei găuri negre.
Renumitul profet Nostradamus care a
prezis printre multe altele, şi despre cei “doi
fraţi răpuşi” şi asasinarea preşedintelui
Americii, John F. Kennedy, a scris într-unul
dintre catrenele sale o atenţionare care pare să
aibă legătură cu acceleratorul de particule:
“Fugiţi, fugiţi de Geneva cu toţii!”.
În urmă cu câţiva ani, nu mulţi auziseră
de civilizaţia maya, civilizaţie foarte avansată în
astronomie. Deşi au trăit într-o eră “primitivă”
cum spun mulţi, erau mult mai avansaţi decât
noi, calculând cu exactitate lucrurile importante
ce se vor întâmpla în galaxie chiar şi peste mii
de ani.
Ei se ghidau după stele cu ochiul liber,
neavând ca în zilele de azi, telescoape şi
tehnologie modernă. Aceştia clasau anii în mai
multe cicluri şi la sfârşitul fiecărui ciclu totul se
termina apoi o lua de la început. Fiecare ciclu
are aproximativ 5.000 de ani, ultimul ciclu
sfârşindu-se în era noastră, în anul 2012, pe 21
decembrie, dată ce coincide cu solstiţiul de
iarnă.
Tot în anul 2012 toate planetele din
galaxie se vor alinia, în centrul universului fiind
pământul şi va avea ca efect inversarea polilor,
Alexandru Petrache,
clasa a IX-a F
fenomen ce va provoca pagube naturale ca
tsunamiuri,cutremure şi alte dezastre în lanţ
despre care mayaşii ştiau deja.
O altă teorie este evoluţia oamenilor,
care după anul 2012 vor avea 12 spirale în loc
de 2. Pentru a vă face o idee despre spirale,
gândiţi-vă că aceia care se nasc cu 3 spirale,
foarte rar ce-i drept, pot să mişte un pahar cu
apă numai uitându-se la el.
Pe lângă mayaşi, mai era o tradiţie,
tradiţia Kalachakra, însemnând roata timpului,
care spune că după 960 de ani de la
descifrarea secretelor din Tibet, secrete ce s-au
aflat în anul 1027, va veni o perioadă de 25 de
ani, ce va aduce sfârşitul pământului.
Încă o dată ajungem la anul 2012:
1027+960+25=2012, exemple care să susţină
această teorie sunt destule: căderea turnurilor
gemene, bolile letale care se răspândesc foarte
rapid cum ar fi gripa aviară, porcină, inundaţiile
ce se petrec în toată lumea, criza economică,
topirea gheţarilor, încălzirea globală, războaiele
dintre americani şi alte state.
Într-un fel sau altul, chipurile sau
paşapoartele biometrice, purtând numerele
“fiarei” sunt şi ele o ameninţare. Aaron Russo
susţine că ideea guvernului american este de a
convinge oamenii să poarte aceste chipuri,
spunând că în scurt timp, nu vor mai exista bani
cash şi toate plăţile se vor face prin intermediul
acestor chipuri care vor fi implantate în dosul
mâinii drepte sau în frunte, împiedicând, spun
ei, posibilitatea furtului. E imposibil să te
împotriveşti, fără acel chip nu vei putea
cumpăra mâncare, nu vrei putea face nimic, iar
dacă încerci să îl scoţi, vei fi intoxicat de nişte
substanţe declanşate de acel microchip. Asta
înseamnă că vei fi obligat să porţi numerele
“fiarei” oriunde te vei duce.
Parcă sunt prea multe coincidenţe pentru
a nu se întâmpla nimic. Cert este că până pe
21 decembrie 2012, acesta va fi unul dintre
principalele subiecte în mass-media şi probabil,
vor exista şi mai multe interpretări.
28
SE ÎNTÂMPLĂ LA NOI
Radu Diaconeasa,
clasa a X-a C

29
30

Comuna Şimnicu de Sus se află la nord de
oraşul Craiova, pe valea râului Amaradia,
străbătută de drumul ce leagă Craiova de
Târgu Cărbuneşti şi Târgu-Jiu.
Din dorinţa de a transmite din generaţie în
generaţie acest minunat folclor oltenesc, care
în această zonă de interferenţă dintre Dolj şi
Gorj are un farmec aparte, cadrele didactice şi
specialiştii în folclor au cules şi au îndrumat
elevii în vederea interpretării cântecelor şi
dansurilor populare specifice zonei.
Şcoala a fost cea care de-a lungul timpului
a desfăşurat activităţi de învăţare a cântecului
şi jocului popular. Aşa a luat fiinţă în anul 1978
ansamblul de cântece şi dansuri populare
„Muguraşul”.
Din ansamblu fac parte copiii cu vârste
cuprinse între 10 şi 19 ani.
Repertoriul ansamblului conţine dansuri din
folclorul coregrafic oltenesc, dar şi din celelalte
zone ale ţării:
* Suită oltenească „Colo-n poieniţa-n vale”
* Suită oltenească „Sârba moşului Stoian”
* Suită oltenească „Costorăreasa”
* Dans de fete „Ceasul”
* Căluşul
Oana Pîrvu,
clasa a XI-a C
* Suită din Moldova „Huţurca”
* Suită din Bihor „Sucitoarele”
* Suită din Dobrogea „Dobromira”
* Suită din Oaş „Neastâmpăraţii”
Coregrafia este semnată de maestrul Ionel
Garoafă, iar conducerea muzicală de Ion
Cârstoiu.
În ultimii ani, ansamblul a participat atât la
festivaluri naţionale (Slatina, Cluj, Sibiu,
Tuşnad, Râmnicu-Vâlcea etc.), cât şi
internaţionale, mai precis în vara anului 2003 şi
apoi în 2005, când “Muguraşul” a susţinut o
serie de spectacole in sudul Franţei.
În anul 2009 am avut deosebita plăcere de
a dansa din nou pentru minunatul public
francez, şi tot în acest an, în perioada 7-14
noiembrie, folclorul românesc a încântat şi
spectatorii din Turcia.
Vă invităm să cunoaşteţi acest ansamblu,
copiii fiind cei care cu expresivitatea, inocenţa
şi stilul lor interpretează cântece, strigături şi
dansuri populare tradiţionale.
31

Jazz-ul acum 80-100 de ani era doar o
muzică a muncitorilor de pe plantaţii, azi nume
ca Jan Garbarek sau Rajev Shankar sunt
cunoscute oricărui iubitor al jazz-ului. Bluesul
s-a dezvoltat în S.U.A. în rândul comunităţilor
afro-americane. La fel ca şi alte genuri
muzicale precum jazz, rock and roll, heavy
metal sau hip hop, "blues" a fost acuzat ca fiind
“muzica diavolului”.
Ca oricare alţi oameni, şi noi, tinerii,
suntem ființe foarte diferite între noi, cu nevoi,
dorinţe şi gânduri personale şi complexe. Avem
noi, tinerii, o muzică anume pe care o
ascultăm?
Eu aş putea spune că nu prea,
deoarece există artişti/genuri care au fani în
orice colţ al lumii, dar există trupe/genuri care
nu depăşesc un spaţiu cultural. Orice trupă
muzicală care se lansează are ca public - în
primul rând, tineri; nu pentru că suntem cei mai
importanţi consumatori, ci şi pentru faptul că
noi suntem non-conformişti şi nu ne uitam greu
simpatiile.
Cele mai grave şi mai greu de suportat
probleme sunt cele ridicate de abordarea din
punct de vedere cultural: a tria între Andra şi 3
SUD-EST, între ABBA şi Angela Similea,
Phoenix şi Jethro Tull. Şi asa mai departe….
Termenii acestor comparaţii nu
contează fiindcă … totul este permis. În
Denisa Țacu,
clasa a XI-a C
definitiv, cine judecă, când, de ce şi în numele
a ce? Cel puțin în anumite societăți.
Muzica se naşte într-un context social,
se adresează unui anume public. Ca un
exemplu, genul şi cultura emo, un trend
ridiculizat adesea.
Acest gen de muzică a creat o cultură
mai avansată şi de atunci a crescut continuu,
de la începutul anilor '90. Îți este foarte uşor să
recunoşti un puşti emo deoarece poartă
ochelari cu rama neagră, eşarfe lungi de culori
închise, dar acesta este modul lor de a se
diferenţia de restul.
Aşa cum muzica tradițională este
specifică fiecărui popor, la noi muzica
populară, care continuă să fie cântată la nunți,
petreceri, aşa şi celelalte genuri vor trăi în timp
prin noi, fanii fiecărui gen.
Dacă fiecare gen de muzică nu ar avea
ceva diferit? Atunci toate ar fi la fel. Dacă nu
ar avea ascultători....? Atunci ar dispărea.
Aceștia suntem noi tinerii de azi, în
mod sigur altfel; alternăm între house şi
manele, dance şi hip hop, rock şi folc, emo şi
muzica populară.
Aşa ne consideră generaţiile mai în
vârstă, chiar şi noi, dar ceea ce se uită este
faptul că lumea s-a schimbat, iar lumea pe care
o cunoaşte generaţia adultă este altfel decât
cea de ieri şi sigur, cu totul altfel decât va fi
mâine.
32
 Ștefan Alexandru Olteanu,
clasa a XI-a B

Apărută în noiembrie 1974 şi apoi dezvoltată în anii 1980 în oraşul Detroit (SUA), techno este
o formă de muzică electronică. Techno este mai întâi o muzică pentru a dansa, compusă şi produsă în
studio-uri de înregistrare mici şi apoi remixată de către dj-i în cluburi şi la petreceri. Muzica electro,
muzica new-wave, funk-ul, dar şi tematicele muzicale futuriste ce erau prezente în cultura populară,
printre care şi cultura americană industrială de la sfârşitul războiului rece, reprezinta primele influenţe
de muzica house. După succesul iniţial al muzicii techno din Detroit care se dezvolta ca o adevarată
cultura muzicală (cel puţin pe plan regional) au apărut, în anii 1990, pe plan global, o mulţime de
subansambluri de genuri mai mult sau mai puţin legate de genul iniţial. Ziariştii, criticii muzicali şi
amatorii genului sunt de obicei prudenţi referitor la folosirea termenului, temuţi de asimilarea posibilă
ale celorlalte genuri de muzică înrudite, dar în realitate foarte distincte. În ciuda prudenţei, în România
cuvântul “techno” este adeseori folosit pentru a desemna orice formă de muzică electronică, soarta
împărţită cu cuvintele electro şi house.
Termenul “techno” este derivat din cuvântul “technology”.
Minimalul este o derivată a muzicii techno care s-a dovedit a fi mai uşor de acceptat de către
cei care nu agreau un bpm mai ridicat. Este destul de lesne de înţeles care au fost tendinţele muzicale
în ultimii ani. Chiar dacă unii se feresc să se considere “minimalişti”, alţii o declară cu mâna pe inimă,
alţii rămân indiferenţi, iar alţii sunt luaţi de val, influenţaţi de noile tendinţe muzicale. Cât de noi sunt
aceste tendinţe, rămâne de văzut. Însă se poate constata trecerea de la trance la techno, de la techno
la minimal, de la progressive la minimal. Cu alte cuvinte, în ultimii ani, toate drumurile au dus la
“minimal”.

Cei de la BEATFACTOR au încercat să dea o definiţie a termenului “minimal”, muzical

vorbind. Aşa că... au întrebat o parte din DJ-ii români ce reprezintă pentru ei “minimal”-ul. Au ales DJ-
i din mai multe zone muzicale, pentru a vedea percepţia fiecăruia despre acest curent muzical.
Părerile sunt împărţite; unele se bat cap în cap, altele se îmbrăţişează.
“Dacă ne referim la muzică, atunci minimal = simplitate. Sound curat, nu foarte încărcat, uşor
la urechea ascultătorului, motiv pentru care se bucură de atâta success. Iar punctul forte, avantajul pe
care îl are această muzică e că se aude foarte bine pe instalaţiile de sunet din România.” Bogdan
Popoiag (N-EatGroove)
“Aşa cum un cuvânt bine ales şi bine plasat poate exprima mai multe decât o frază întreagă,
aşa şi din punct de vedere muzical, nişte sunete bine alese şi plasate îmi pot satisface cerinţele. În
plus, se dă mai multă atenţie detaliilor, mai ales dacă piesa este bine făcută şi sunetele împărţite
fiecare pe banda lor de frecvenţe. În general majoritatea sunt repetitive. Multe nu sunt decât un loop
lungit la extrem la care se aduc mici modificări, acest lucru dând o senzaţie hipnotică. Una peste alta,
cu o sonorizare adecvată, minimal techno îmi dă o senzaţie care e foarte greu de egalat de alte genuri
muzicale. "Less is more!" - Jay Bliss (Exposed Audio).
“Minimal = Piese simple cu puţine sunete. Mie îmi place; îl văd mai ales în warm up, iar în
ultimul timp s-a elevat faţă de minimal-ul care era până cam acum 1 an” – Dan Ene.
“Minimal este o caracterizare a unui gen de muzică; te lasă pe tine ca ascultător să o
interpretezi cum doreşti. Nu îţi transmite un mesaj clar şi exact, lăsând mintea liberă să interpreteze
fiecare sunet aşa cum îl “aude” creierul fiecăruia.” – Maresh.
“Minimal = Un curent care va trece mai repede decât oricare alt gen care a fost la modă până
acum (a nu se confunda minimalul cu techno).” - Adrian Eftimie.

33
 ,,culese” de Radu Diaconeasa,
clasa a X-a C

De câți forumiști este nevoie pentru a schimba/înlocui un bec?

-1 pentru a schimba becul;
-1 pentru a posta şi anunţa că becul a fost schimbat;
-14 pentru a împărtăşi experienţe similare şi a arăta noi modalităţi de schimbare a becului;
-7 pentru a avertiza asupra pericolelor ce apar la schimbarea becurilor;
-27 pentru a corecta greşeli gramaticale apărute în posturile despre schimbarea becurilor;
-53 pentru a lua la mişto pe cei ce au corectat greşelile gramaticale;
-2 profesionişti în domeniu care să atragă atenţia că termenul corect este “lampă”;
-15 care să pretindă că au lucrat în domeniu şi termenul “bec” este la fel de corect;
-109 care spun că forumul nu este despre becuri şi discuţia trebuie mutată pe un forum despre becuri;
-111 care susţin că atâta timp cât toţi folosim becuri, discuţia este utilă pe forum;
-306 pentru a discuta care sunt cele mai bune metode de a schimba becuri, care sunt cele mai bune, de
unde se pot cumpăra şi cât costă;
-27 pentru a posta link-uri către site-uri unde pot fi văzute diverse modele de becuri;
-14 pentru a spune că link-urile nu sunt corecte şi a le posta pe cele corecte;
-33 pentru a cita tot ce s-a postat până în momentul respectiv şi a răspunde “şi eu”;
-6 pentru a atrage atenţia să se folosească funcţia “căutare”;
-12 pentru a posta că ei renunţă definitiv la forum din cauza divergenţelor apărute pe marginea
subiectului;
-143 pentru a spune “caută întâi pe Google şi dacă nu găseşti nimic despre becuri atunci întreabă pe
forum”;
-16 posturi unde doi membri poartă o discuţie total paralelă cu subiectul;
-24 posturi în care li se atrage atenţia să folosească mesajele private sau e-mailul;
-1 moderator care să avertizeze că dacă nu se încetează cu mesajele aiurea va închide topicul;
-1 membru nou al forumului care răspunde la 6 luni după ultimul post şi totul o ia de la început...

Examen în anul II de facultate...

Profesorul stă cu faţa la geam - studenţii copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce cu faţa la studenţi,
aceştia copiază în continuare. Când profesorul bate cu pixul în masă, studenţii se prefac ca scriu de zor.
Examen în ultimul an de facultate ... Profesorul stă cu faţa la geam - studenţii copiază pe rupte. Când
profesorul se întoarce cu faţa la studenţi, aceştia continuă cu copiatul. Când un student din ultimele
rânduri bate cu pixul în masă, profesorul se întoarce cu faţa la geam.

La Bulă vine un vecin:

- Auzi, mă, Bulă, vrem să tapetăm camera de zi şi e la fel de mare ca a ta. Tu când ţi-ai tapetat câte suluri
ai cumpărat?
- 20.
- Mulţumesc!
După 2 săptămâni se întâlnesc:
- Auzi, mă, tâmpitule, am cumpărat 20 de suluri şi 7 mi-au rămas.
- Păi şi mie...

34
 Un nebun trăgea o sfoară prin curtea spitalului.
Un vizitator îl întreabă:
- Nu vă supăraţi, de ce trageţi sfoara aceea după dvs.?
- Da' ce? Vrei s-o-mping?

Un om disperat se adresează unui alt om de pe stradă:

- Nu vă supăraţi! Spuneţi-mi vă rog unde este fabrica de pâine.
- Nu mă supăr. Este lângă fabrica de confecţii.
- Şi vă mai rog să-mi spuneţi unde este fabrica de confecţii.
- Lângă fabrica de pâine.
Omul nostru nervos întreabă:
- Bine măh, da fabrica de pâine şi cea de confecţii unde le pot găsi?
Civilul foarte calm:
- Una lângă alta!

Două babe pe băncuţă în cimitir:

- Auzi, tu câţi ani ai?
- 97!
- Păi … şi te mai duci acasă?

Tainele căsătoriei fericite...

1. De două ori pe săptămână mergem într-un restaurant drăguţ, bem vin, mâncare bună şi companie...
Ea merge marţi, eu vineri.
2. Dormim în paturi separate. Eu la Milano, ea la Genova.
3. O duc peste tot. Dar ea reuşeşte mereu să găsească drumul înapoi...
4. Am întrebat-o unde vrea să meargă pentru aniversarea căsătoriei şi mi-a răspuns: "într-un loc unde nu
am mai fost demult". I-am sugerat bucătăria...
5. Ne ţinem de mână mereu. Dacă nu o fac, începe să cheltuiască.
6. Are un robot de bucătărie electric, un storcător electric, un prăjitor electric şi zice că sunt prea multe în
casă, nu are loc de ele unde să stea. Aşa că i-am cumpărat un scaun electric.
7. Mi-a spus că maşina nu merge, că are apă în carburator. Am întrebat unde e maşina. Mi-a răspuns: "în
lac".
8. A făcut o mască de argilă. Pentru două zile a fost frumoasă foc. Apoi şi-a spălat masca de pe faţă.....
9. A urmărit camionul de gunoi, urlând după el: sunt în întârziere pentru gunoi? Şoferul a răspuns: "nu,
saltă înăuntru!"
10. Aminteşte-ţi mereu: căsătoria e prima cauză a divorţului.
11. Nu am vorbit cu soţia mea de 11 luni. Nu îndrăzneam să o întrerup.
12. Ultima ceartă a fost din cauza mea. A întrebat "ce e pe televizor". Eu am răspuns: "praf".
13. La început, Dumnezeu a creat pământul şi s-a odihnit. Apoi a creat bărbatul şi s-a odihnit. Apoi a
creat femeia. Şi, de atunci, nici bărbatul, nici Dumnezeu, nu s-au mai odihnit niciodată şi nici nu o vor mai
face în vecii vecilor.

35

Este Golf VI cel mai
bun Golf?
Din punct de vedere
calitate de fabricaţie, inovaţii
tehnice, transmisii şi ţinuta de
drum răspunsul este simplu şi
clar, ca şi designul noii
generaţii: da.
Volkswagen Golf V a
avut viaţa scurtă: doar puţin mai
mult de cinci ani, cel mai scurt
ciclu de viaţă dintre toate cele
cinci generaţii. Lansat în 2003,
el face acum loc lui Golf VI.La
primul contact cu noua
generaţie pe drumurile din
Islanda, ne-am pus întrebarea
legitimă: este Golf VI mai bun
decât Golf V? Este Golf VI o
maşină complet nouă?
Ampatamentul lui Golf VI este
identic cu al vechii generaţii, iar
layoutul suspensiei este acelaşi:
puncte Mc Pherson pe faţă şi
multilink cu patru braţe pe
spate. De asemenea,
dimensiunile exterioare,
interioare şi volumul
portbagajului sunt comparabile.
Dar aici se termină totul. În rest,
Golf VI este total diferit.
Prima impresie, când
urci la volan, este că noul Golf
este un model premium.
Diferenţa faţă de competitorii
săi tradiţionali este evidentă.
Plasticul moale de pe bord,
calitatea asamblării de pe feţele
uşilor, cusătura tapiţeriei de pe
scaune, finisarea în detaliu,
senzaţia provocată la atingerea
manetelor şi butoanelor,
designul indicatoarelor de bord,
lufturile
exterioare uniforme între
elementele caroseriei – toate
degajă senzaţia unui obiect
excepţional calitativ.
Golf VI face saltul de la
gama populară, unde concura
cu Peugeot 308, Ford Focus,
Opel Astra, la zona premium în
care joacă Audi A3 s-au BMW
Seria 1.
Un al doilea atu al
noului Golf este prezenţa unor
inovaţii tehnice interzise până
de curând clasei compacte,
disponibile doar modelelor de
clasa superioară. Golf VI se
poate comanda, opţional, cu
pilot automat inteligent ACC,
suspensie adaptivă DCC şi
sistem de parcare automat Park
Assist.
Un al treilea atu al
noului Golf, decisiv în faţa
concurentei, este gama de
motoare şi cutii de viteze.
Inventatorul cutiei DSG cu dublu
ambreiaj, grupul Volkswagen,
oferă acum această cutie pe
scară largă în noul Golf.
Pentru început, Golf VI
dispune de o gamă de patru
motoare pe benzină şi două
dieseluri. Cu excepţia celor
două motoare de bază pe
benzină, toate celelalte sunt
supraalimentate.
Calitate de fabricaţie
de top
Motorul supraalimentat
pe benzină de 1,4 litri este
disponibil în două versiuni: cu
turbo de 122 CP s-au cu turbo
şi compresor mecanic de 160
CP.
Florentina Bianca Bercea,
absolventă
Standard, acestea
sunt cuplate cu o cutie
manuală cu 6 trepte, opţional,
fiind oferită cutia DSG cu
şapte trepte. La condus,
versiunea cu dublă
supraalimentare se remarcă
printr-un cuplu mai prezent la
turaţii joase şi, implicit, o
vitalitate mai mare sub 2000
rpm. Mi-a plăcut mult şi
versiunea de 122 CP. Trage
surprinzător de bine pentru
cilindreea lui şi nu se simte
deloc momentul intrării în
funcţie a turbinei.
Paradoxal, ambele
motoare supraalimentate
consumă mai puţin decât cele
aspirate.
Singura critică: frâna
de motor este destul de
anemică. Iar ambele motoare
sunt – paradoxal – şi mai
eficiente când sunt cuplate cu
cutia DSG cu şapte trepte.
Dincolo de economia
remarcabilă de combustibil,
cutia DSG schimbă extrem de
repede şi de lin.
Opţiunea pentru cutia
automată nu e ieftină, dar este
pentru prima oară când o
recomand înaintea celei
manuale. Merge şi pe mod
automat şi pe mod sport, dar
poate fi comutată şi în mod
manual de la schimbător s-au
de la manetele din spatele
volanului.
Complet noi sunt
dieselurile de 2 litri. Cu
tehnologie commonrail de
generaţia a treia, a fost
înlăturată cea mai aprigă
36
critică care se aducea Golfului.
Rafinate, silenţioase, liniare şi
extrem de economice, noile
dieseluri sunt net superioare
vechilor propulsoare cu sistem
pompa- injector.
Top modelul diesel dezvoltă
140 CP, iar versiunea sa mai
slabă, tot de 2 litri, cu 110 CP,
este un intermediar până la
lansarea noului propulsor de
1,6 litri şi 105 CP. Ulterior, vor
fi oferite încă două dieseluri:
1,6 litri /90 CP şi 2 litri/170 CP.
Şi dieselurile pot fi cuplate cu
cutie de viteze DSG, versiunea
cu şase trepte.
La drum, noul Golf
continuă să impresioneze prin
manevrabilitatea sa de
excepţie. Mai mult, noul Golf
este şi mai plăcut de condus,
din două motive. La limită,
sistemul ESP este setat mult
mai fin. Rezervele de excepţie
ale trenului de rulare fac inutil,
de multe ori, sistemul ESP, dar
atunci când este nevoie,
acesta intervine subtil şi
progresiv şi nu taie plăcerea
pilotajului. În al doilea rând,
motoarele pe benzină, inclusiv
cele turbo, sunt foarte uşoare,
datorită cilindreei reduse şi, de
aceea, apasă mai puţin pe
puntea faţă contribuind la
creşterea manevrabilităţii. Altă
calitate a noului Golf este
tracțiunea excelentă la limită.
Chiar şi în cazul dieselului de 2
litri şi 140 CP, cuplul imens de
350 Nm este transmis foarte
eficient la sol în orice condiţii,
chiar şi pe macadam ud, cum
a fost cazul drive testului din
Islanda, şi chiar cu Esp-ul
decuplat. Puntea faţă este atât
de neutră la acceleraţii
culminante încât cu greu poţi
să accepţi că este vorba,
totuşi, de o tracţiune faţă.
Direcţia electromecanică este
incisivă şi precisă. Indiferent
de motorizare, nivelul de
zgomot este foarte redus şi
acest lucru nu este
întâmplător.
Volkswagen a 510 dispun de touchscreen.
optimizat forma clanţelor
uşilor, a oglinzilor exterioare,
a montat un nou suport pentru
motoare, a izolat fonic mai
bine parbrizul, iar climatizarea
este mai silenţioasă. Şi din
acest punct de vedere, noul
VW GOLF joacă într-o ligă
premium.
Golf VI este oferit în
trei versiuni de echipare:
Trendline, Comfortline şi
Highline.
Cutia DSG este unică
în segment.
În echiparea sport
Highline, scaunele au o
susţinere laterală mai
pronunţată şi sunt îmbrăcate în
tapiţerie din stofă /alcantara.
Opţional, se oferă scaune
sport speciale îmbrăcate cu un
material special Me2 sau piele.
Spaţiul interior a rămas
neschimbat de la vechea
generaţie, fiind în limita clasei,
fără a fi însă cea mai
generoasă ofertă.
De altfel, şi
dimensiunile exterioare sunt
aproape neschimbate.
Golf VI este mai scurt
cu 5mm, mai lat cu 20 mm şi
la fel de înalt ca Golf V.
Volumul portbagajului -350
litri- este identic cu cel al vechii
generaţii şi unul dintre cele mai
mari din clasă, ajungând la
1305 litri, cu bancheta
rabatată.
Sunt disponibile trei
sisteme radio CD şi două de
radio-navigaţie din seriile 200,
300 şi 500. În premieră, RNS
RNS 310 este un sistem
complet nou de navigaţie, mai
ieftin decât RNS510 şi are
touchscreen de 5 inci. Toate
versiunile redau şi format MP
3, iar seria RNS are SD card,
modelul de top RNS 510
având hard disc de 30 Gb.
Nivelul de siguranţă pasivă se
ridică la noi standarde. Şase
airbaguri plus airbag pentru
genunchi şi noile tetiere active
sunt standard. Atunci când se
comandă airbaguri laterale
spate şi centuri pretensionate
pentru locurile exterioare
spate, se oferă sistem de
dectare a montării centurilor
pentru locurile spate.
Golf VI va fi disponibil
în România începând din luna
noiembrie. Apoi vor urma Golf
Plus – la începutul lui 2009,
Golf Variant – la mijlocul lui
2009, urmaşul lui Jetta – la
începutul lui 2010, Golf Cabrio
şi Touran facelift - la mijlocul
lui 2010 şi noul Beetle – la
sfârşitul lui 2010 – în total,
750000 unităţi anual, care se
vor vinde în 180 de ţări.
37
 APOGEU ÎN ERA TDI
Modele cu motor diesel
ca vârf de gamă s-au mai
văzut. Însă când acesta este
cel mai puternic agregat diesel
din lume, lucrurile se schimbă.
Audi s-a încumetat să facă
un exerciţiu de forţă
impresionant. A montat pe SUV-
ul Q7 cel mai puternic motor
diesel din lume, folosit de altfel
pe modelul R10 TDI care
participă în cursa de 24 de ore
de la Le Mans. Şi nu putem
spune că doar participă, ci o
domină încă de la debutul său
din 2006, obţinând prima poziţie
în toate cele trei sezoane în care
a concurat. Astfel, Q7
beneficiază de un motor nu
numai performant, ci şi fiabil,
acestea fiind caracteristicile cele
mai importante de care dau
dovadă motoarele utilizate în
cursa de 24 de ore de la Le
Mans.
Modificări stilistice şi tehnice
Q7 V12 TDI dispune de o
serie de modificări stilistice care
să îl diferenţieze de restul gamei
Q7, însă şi la nivel tehnic s-au
operat schimbări, pentru a se
obţine maximum de siguranţă şi
performanţă.
Astfel, la exterior regăsim
spoilere faţă /spate masive,
LED-uri în spoilerul faţă pentru
luminile de zi, oglinzile laterale
cu carcasă din aluminiu mat şi
aripi faţă/spate evazate cu 26,
respectiv 30 mm.
Şasiul şi direcţia au fost
revizuite, iar suspensia
pneumatică adaptivă este oferită
standard, în timp ce sub jantele
de 20" regăsim un sistem de
frânare cu discuri ceramice –
420 mm şi 8 pistonaşe pentru
puntea faţă şi 370 mm şi 4
pistonaşe pentru puntea spate.
V 12 TDI pe şosea
Probabil că nu cei 500 CP
constituie adevăratul “spectacol”,
ci cuplul maxim de 1000 Nm.
Resursele de putere sunt practic
infinite , iar dacă sprintul de la 0
la 100 km/h în 5,5 secunde nu
impresionează, atunci cel de la
100 la 250 km /h va lăsa multe
persoane cu gura căscată. Cutia
de viteze Tiptronic are “munca”
grea cu cei 1000 Nm, dar
inginerii din Ingolstadt au avut
grijă nu doar să o facă să
reziste, ci deopotrivă să schimbe
vitezele rapid şi eficient. Motorul
are un sunet entuziasmant,
apropiat de cel al unui V12 pe
benzină. Ascultat la relanti, nu e
greu nici pentru cei mai puţin
avizaţi să-şi dea seama că sub
capotă se află o adevărată
uzină. La rularea pe şosea,
suspensia pneumatică şi direcţia
oferă un comportament dinamic
neaşteptat, având în vedere că
greutatea maşinii este de 2,65
tone. Sistemul de frânare cu
discuri ceramice se remarcă şi
el. Nu este prompt la cea mai
uşoară atingere a pedalei de
Florentina Bianca Bercea,
absolventă
frânare, dar când e solicitat cum
trebuie, asigură o frânare foarte
bună.
În final, avem un singur
reproş: preţul de pornire de
130.600 de euro (în Germania).
DATE TEHNICE – 6.0 V12 TDI
Caroserie: L L/l /h
5063/2000/1697 mm.
Ampatament: 3002 mm.
Masa proprie: 2605 kg . Sarcină
utilă: 285 kg . Portbagaj: 775 l.
Rezervor: 100 l
Motor: Diesel, 12 cilindri în V.
Transmisie :automată cu 6
rapoarte Tiptronic.
Cilindree: 5934 cmc. Putere
max: 500 CP / 3750 rpm. Cuplu
max: 1000Nm /1750-3250 rpm.
Putere litrică: 84 CP /l. Putere
specifică: 192 CP/t.
VERDICT AUTOSHOW
Achiziţie: 7/10
Dinamica: 10/10
Habitaclu: 9/10
Siguranţa: 9/10
Caracter: 9/10
TOTAL: 44/50
Cel mai puternic motor
diesel din lume dezvoltă 500 CP
şi 1000 Nm. Ceea ce un V12 pe
benzină nu poate avea: 11,3
l/100 Km .
Dotarea standard implică
jante de 20" şi discuri de frână
din material ceramic. Pe lista de
opţionale exista şi jante de 21".
La interior, lista de dotări
oferite standard este completă:
Alcantara, scaune încălzite,
sistem de asistare la parcare cu
camera video.
38
 AGONIE ȘI EXTAZ… FORMULA 1
RIVALITATEA
SENNA-PROST
Mania sporturilor cu
motor a luat amploarea în anul
1989 graţie spectacolului oferit de
lupta dintre cei mai buni piloţi de
Formula 1: Ayrton Senna (Brazilia)
şi Alain Prost (Franţa) ... ambii
coechipieri în cadrul echipei
McLaren Honda (Marea Britanie).
Titlul fiind decis în ultima etapă la
Suzuka (Japonia), după ce Senna
a fost descalificat, francezul bifând
primul său titlu.
Sezonul 1990 a însemnat
o continuare a luptei dintre Senna
şi Alain, dar de data aceasta cei
doi nemaifiind coechipierii,
francezul poreclit “Le professeur”
(profesorul) a trecut în rândurile
Scuderiei Ferrari. Campionatul
avea să fie decis din nou la
Suzuka, titlul revenindu-i de
aceasta data lui Senna după ce
brazilian la acroşat pe profesor în
primul viraj, ambele maşini ieşind
pe traseu, fapt ce ia conservat
brazilianului titlul mondial.
Incidentul nu a surprins pe nimeni,
deoarece Senna îşi anunţase
intenţia cu 24 de ore înainte,
avertizându-şi rivalul că nu a uitat
înfrângerea din 1989.
APARE O NOUĂ STEA
Ayrton Senna rămâne
lider şi în 1991, dar în al 42-lea
Sezon din istoria “Marelui Circ”, un
Daniel-Alexandru Medeleț,
clasa a X-a A
nou pilot a ridicat mânuşa şi a silenţioasă pentru Schumacher
acceptat provocarea de a se lupta care se sfârşeşte cu revendicarea
de la egal la egal cu giganţii unui nou titlu mondial în anul
Formulei 1. Numele curajosului? 2000.
Michael Schumacher. Tânărul “Minunea Germaniei” mai
german a avut prima şansa în cucereşte încă trei titluri in 2001,
momentul în care Bertrand 2002 şi 2003, însă hegemonia sa
Gachot, pilot la Jordan, a fost este oprită brusc de către pilotul
obligat să ia o pauză din motive spaniol Fernando Alonso (Renault)
legale. în anul 2004.
Sextuplul campion
mondial se retrage în anul 2005
după ce pierde la un punct, încă
odată campionatul mondial în faţa
talentatului pilot Fernando Alonso .
1 MAI …
Ziua 1 mai este o zi
dureroasă în Formula 1. La 1 mai
1994 “Marele Circ” avea sa îl
piardă pe unul dintre granzii
tuturor timpurilor, Ayrton Senna.
La primul antrenament Se spune că decesul celui numit
din Grand Prix-ul Belgiei (Spa “Magic” a venit ca urmare a ruperii
Francorchamp), marele Senna a coloanei de direcţie, dar
lăudat performanţele noului adevăratul motiv nu va fi cunoscut
debutant şi i-a prezis o serie de niciodată. Senna a pierdut
victorii şi de titluri mondiale. controlul maşinii în virajul
Respectând previziunile, Tamburello şi a lovit în plin zidul
germanul a pilotat precum un circuitului…
adevărat campion reuşind să TRADIŢIA CONTINUĂ …
obţină la Silverstone (Marea Tradiţia Formulei 1 este
Britanie), cel mai rapid tur, continuată şi astăzi de piloţii tineri
doborând recordul lui Adrea de şi talentaţi precum Kimmi
Cesaris. În următoarea etapă la Raikonnen (Ferrari), campion
Monza (Italia), Schumacher mondial în 2007, Fellipe Massa
părăsea cockpit-ul Jordan pentru (Ferrari) vicecampion în 2008,
un Benneton-Ford, acolo unde îl Lewis Hammilton (Mclaren-
va aduce ochiul de expert a lui Mercedes) campion mondial în
Flavio Briatore, managerul 2008, Jenson Butto (Brawn-GP),
acestuia. În cadrul acestei echipe Sebastien Vettel (Red-Bull)
germanul cucerind două titluri de supranumit şi noul Schumacher,
campion mondial iar în anul 1995 Mark Webber (Red Bull) şi ultimul,
se produce evenimentul care îi v-a dar nu cel din urmă Heiki
schimba radical cariera: transferul Kovalleinen (McLaren-
în cadrul echipei “Căluţului Mercedes)…
Cabrat”(Scuderia Ferrari).
Urmează o etapă
39

Luna Mai a fost foarte productivă
pentru sportul românesc, în special pentru
tenis. Oraşul Craiova a găzduit două mari
concursuri internaţionale de tenis cu premii
de 10.000 de dolari fiecare. Primăria
Craiova, Consiliul Local Craiova, Clubul
Sportiv Recon şi Nic Grup Craiova au
organizat şi sponsorizat alături de alte
firme mari din oraş cele două concursuri,
atât la băieţi cât şi la fete.
În perioada 2-10 Mai Clubul Recon
a găzduit în cadrul concursului „Trofeul
Craiovei” sportivi din România, Moldova,
Ucraina, Germania, Norvegia, Spania,
Anglia, Cehia etc., concursul terminându-
se cu victoria sportivului ucrainean, Artem
Smirnov.
Denisa Firiucă,
clasa a XI-a B
Unii dintre cei mai cunoscuţi
tenismeni români au participat la acest
concurs: Adrian Cruciat, Marius Copil (a
participat la dublu în echipa României în
Cupa Davis împotriva Rusiei), Petre
Luncanu, Andrei Mlendea, Cătălin Gârd şi
alţii. În schimb România a câştigat trofeul
prin Marius Copil şi Petre Luncanu în
partida de dublu, învingându-i în finală pe
moldovenii Radu Albot şi Andrei Ciumac.
În perioada 16-24 Mai acelaşi club
a găzduit alt concurs internaţional „GDF
Suez-Trofeul Ilie Năstase”, de data aceasta
la fete cu sportive din: România, Bulgaria,
Slovacia, Italia, Australia, SUA, Norvegia,
Serbia etc. Trofeul a fost câştigat la simplu
de constănţeanca Cristina Mădălina
Stancu învingând-o în finală pe Tanya
Germanlieva, din Bulgaria.
Proba de dublu a fost câştigată de
data aceasta de sportivele din Bulgaria
Desislava Mladenova- Tanya
Ghermanlieva învingând în finală echipa
formată din Natasha Zoric (Serbia) şi
Simona Matei (România).
Sportiva craioveancă, Radu Alice,
a fost învinsă în semifinală de
Germanlieva.
Prin eforturile organizatorice şi
ospitalitatea oltenilor, Clubul Sportiv Recon
a devenit un punct de reper pentru jucătorii
români şi străini care pornesc spre marea
performanţă de la aceste turnee cu premii
în valoare de 10.000 de dolari.
40
 CRAIOVA MAXIMA… EUROPA ÎN GENUNCHI!
Universitatea cucereşte
primul titlu de campioană a
României în sezonul 1973-1974,
fiind prima echipă studenţească
din ţară şi din Europa ajunsă
campioană. Cu ajutorul echipei.
Oprea, Manta, Niculescu, Bădin,
Deselnicu, Velea, Strâmbeanu,
Ivan, Niţă, Balaci, Berneanu,
Ţarălungă, Oblemenco, Bălan,
Pană, Boc, Ştefănescu, Marcu,
Stăncescu, Kiss, Chivu, Negrilă,
Constantinescu şi a antrenoriloi
Constantin Cernăianu şi
Constantin Oţet, Ştiinţa a ocupat
locul 1 de la începutul şi până la
sfârşitul competiţiei. Campioana
unei mari iubiri a transformat o
metaforă emoţionantă într-un titlu
cu adânci rezonanţe...
Tot în acest an echipa din Bănie
va elimina pe AC Fiorentina în
Cupa UEFA, după 0-0 în Italia şi
1-0 la Craiova (cu golul înscris de
Oblemenco, în minutul 89).
Standard Liege va opri însă, din
păcate, drumul românilor spre
fazele superioare.
În vara anului 1974,
Universitatea Craiova a obţinut
semnătura celui mai mare
fotbalist al Piteştiului, Nicolae
Dobrin. “Gâscanul” a venit să
joace sub culorile Ştiinţei, s-a
-partea a II-a –
pregătit toată vara cu echipa şi
pentru că FC Argeş nu a fost de
acord cu transferul, a acceptat o
carantină de doi ani în schimbul
onoarei de a fi al Craiovei.
Pe atunci, exista o clauză în
regulamentul de transferuri care
specifica faptul că un jucător
putea să fie achiziţionat fără
acordul clubului de la care
provenea, dacă accepta o
perioadă de carantină de doi ani.
Dobrin a venit în Craiova într-o
noapte, tot atunci o echipă de
muncitori aducând de la Piteşti
mobila familiei. El a primit un
apartament pe Calea Severinului
şi s-a înscris la facultate în Bănie.
Cu toate astea, pentru că
Universitatea nu a fost niciodată o
favorizată a sistemului, de la
Bucureşti a venit un ordin,
transmis prin intermediul
secretarilor de partid, iar genialul
mijlocaş a fost obligat să se
întoarcă în Trivale.
Universitatea s-a clasat pe
ultima treaptă a podiumului în
1974-1975, pierzând finala Cupei
în faţa Rapidului cu 1-2, după un
meci în care oltenii au acuzat
vehement arbitrajul lui Nicolae
Rainea. Acesta i-a eliminat pe
Petre Deselnicu şi Cornel
Cosmin Combi,
clasa a X-a E
Berneanu.
Memorabilă rămâne însă
noaptea dinaintea meciului cu
Dinamo (25 mai 1975), câştigat
cu 3-0, când peste 500 de
suporteri olteni au dormit pe
stadion, ca să fie siguri că vor
vedea meciul de a doua zi. În
acel sezon, la antrenamentele
obişnuite ale echipei lui Titi
Teaşcă erau prezenţi câte 1000
de suporteri.
Următoarele două trofee ale
clubului craiovean sunt două
Cupe ale României, câştigate în
’76-’77 şi ’77-’78. În 1976-1977,
Universitatea a învins în finală
Steaua, cu 2-1, pentru olteni
jucând Boldici, Berneanu, Tilihoi,
Ştefănescu, Purima, Donose,
Balaci, Beldeanu, Crişan
(Negrilă), Cârţu, Marcu,
Cămătaru, iar antrenor fiind C.
Deliu.
În sezonul 1977-1978,
victima maşinăriei de goluri alb-
albastră a fost Olimpia Satu-
Mare, Craiova câştigând cu 3-1.
Ediţia 1979-1980 aduce
Băniei un nou titlu de campioană,
cu un lot care avea să scrie
istorie: Boldici, Lung, Negrilă,
Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu,
Balaci, Beldeanu, Crișan,
41
Donose, Cămătaru, Geolgău,
Cârţu, Irimescu, Purima şi
Ciupitu.
Cupa UEFA consemnează
apoi, cum Craiova devine şi
prima echipă din România care a
reuşit să elimine din Europa un
club englez, atunci când Leeds
United este trimisă acasă după
un umilitor 4-0. Universitatea s-a
impus cu acelaşi scor, 2-0, atât în
Oltenia, cât şi în “Insulă”, acolo
unde golul senzaţional al lui
Beldeanu, după un voleu fantastic
din afara careului, a fost aplaudat
în picioare de un stadion întreg.
Acesta este momentul care
defineşte, practic, naşterea
Craiovei Maxima. După ce iniţial
trecuse de Wiener SK, Ştiinţa a
pierdut calificarea în dauna
nemţilor de la Borussia
Monchengladbach (0-2 în
Germania şi doar 1-0 la Craiova).
În anul 1981, Ştiinţa care
devenise coşmarul echipelor
bucureştene reuşeşte primul
event din istoria sa, cucerind atât
campionatul, cât şi Cupa
României, Poli Timişoara fiind
surclasată în finală (6-0). În faţa
celui mai valoros club din
România, Cupa Campionilor
aduce una dintre cele mai bune
echipe din lume, campioana
Italiei, Internazionale Milano. Dar
după 0-2 pe San Siro şi 1-1 la
Craiova, alb-albaştrii părăsesc
competiţia.
În sezonul 1981-1982,
Universitatea ocupă în campionat
locul 2, la două puncte de
Dinamo, iar în Cupă este oprită la
"masa verde", 0-3 cu Minerul
Certej. Întreaga ţară exultă atunci
când campioana din Bănie se
califică în primele opt echipe ale
Europei, în turul al III-lea al Cupei
Campionilor, performanţă fără
precedent în istoria fotbalului
românesc. Între timp antrenori
erau Oblemenco şi Oţet, iar
Universitatea devenise deja un
mit.
În primul tur al Cupei
Campionilor Europeni,
Olympiakos Pireu este practic
desfiinţată la Craiova, leii
câştigând cu 3-0, după golurile
marcate de Cârţu („7), Irimescu
(„67) şi Ţicleanu („89) şi cu un
raport al şuturilor (din nou)
zdrobitor în favoarea noastră: 25-
5 (14-3). În retur, grecii nu au
reuşit decât o victorie de
prestigiu, 2-0, insuficientă însă.
Următorul adversar al
Universităţii este BK Copenhaga,
însă danezii nu păreau a fi un
oponent prea dificil. Cu toate
acestea, nordicii obţin chiar o
victorie dătătoare de speranţe în
Danemarca, scor 1-0. În retur
oltenii, împinşi de la spate de
peste 30.000 de suporteri, înving
categoric cu 4-1 după golurile lui
Crişan („8), Balaci („24), Beldeanu
(„54) şi Cămătaru („72).
Şi tocmai unde oltenii se
credeau mai stăpâni şi aproape
imposibil de învins, acasă, pe
“Central”, vor pierde prima manşă
cu următorul adversar de calibru:
Bayern Munchen. Nemţii rezolvă
calificarea încă din primele 19
minute ale turului de la Craiova,
înscriind prin Breitner („7) şi
Rummenigge („19). În retur nu s-a
mai putut face nimic,
Universitatea obţinând un egal
pentru palmares, 1-1, cu un gol
înscris de Geolgău („31).
Ştiinţa terminase pe locul 2
şi se califica în Cupa UEFA.
Campania europeană din ’82-’83
avea să fie cea mai mare
performanţă din istoria
“Campioanei unei mari iubiri”,
semifinala Cupei UEFA.
Sezonul 1982-1983 a rămas
în istoria echipei drept cel mai
bun an competiţional. Pe plan
intern, Universitatea pierde al
treilea titlu în faţa Ministerului de
Interne, ocupând locul 2, la trei
puncte de Dinamo, însă având
cel mai bun atac din ligă, cu 66
de goluri. Cupa este câştigată din
nou de olteni, în faţa aceleiaşi
Poli Timişoara, de această dată
scorul fiind mai blând, 2-1. Însă
ceea ce a reuşit Universitatea pe
plan extern, în Cupa UEFA,
rămâne întipărit cu litere de aur în
istoria fotbalului românesc.
Echipa din Bănie reuşeşte să
ajungă până în semifinale,
performanţă neatinsă până atunci
de vreo echipă românească.
Prima adversară a Craiovei era,
din nou, AC Fiorentina, echipa lui
Passarella, Rossi, Antognoni,
Bertoni sau Grazziani. După 3-1
la Craiova (0-1 la pauză!),
Universitatea s-a apărat organizat
în Italia şi a pornit năucitor pe
contraatac. Până la urmă, victoria
a fost de partea fiorentinilor, la un
gol diferenţă (1-0), insuficient însă
pentru trupa “viola”, care
terminase pe locul 2 în ţara care
dădea campioana mondială.
După o calificare uşoară în
faţa lui Schamrock Rovers
Dublin, leii spulberându-i pe
irlandezi cu 2-0 în deplasare şi 3-
0 în Bănie, Universitatea trebuia
să dea piept cu un nou adversar
impresionant: Girondins de
Bordeaux, francezii care lăsaseră
acasă pe Hajduk Split.
42
 Review - Cryostasis
Jocul e realizat de Action Forms, o companie
ucraineană de care n-am mai auzit în viaţa mea, şi
publicat de firma rusească 1C şi firma italiană 505
Games. Este un survival horror fps lansat în
decembrie 2008 în Rusia, în februarie 2009 în Europa
şi în aprilie 2009 în America de Nord. Ca motor grafic
foloseşte AtmosFear 2.0 şi ca motor fizic foloseşte
PhysX, unul dintre cele mai populare şi reuşite
motoare fizice folosite vreodată, conceput iniţial de
Ageia şi cumpărat de nVidia la începutul lui 2008,
devenind motorul lor semnătură. De asemenea, e
primul joc care se foloseşte de funcţia „real-time water
physics‟ a motorului fizic. Asta înseamnă că lichidele
din joc arată şi se comportă realistic. Până acum cred
ca e singurul joc care foloseşte proprietăţi fizice aşa
de avansate pentru lichide. În fine, să trecem peste
asta. Dacă nu eşti un cunoscător probabil nu eşti
foarte impresionat, dar e ceva cu totul deosebit pentru
un joc.
Din păcate, jocul are şi câteva bug-uri. Cele
vizuale sunt destul de rare şi pot trece neobservate,
însa cele legate de stabilitate pot fi foarte enervante.
Jocul are probleme cu performanţa şi pe calculatoare
care îi întrec cu mult cerinţele minime şi chiar
recomandate, câteodată ieşind din joc pe motiv că nu
are destulă memorie vizuala pentru a încărca o
textură (la setări maxime încarcă şi texturi de
2048×2048). Astfel de bug-uri majore am observat că
nu apar decât spre sfârşitul jocului, însă în număr
mare şi devin stresante, singura opţiune de a scapă
de ele fiind reducerea setărilor vizuale. Problemele cu
performanţa sunt destul de des întâlnite, jocul
„îngheţând‟ de multe ori, câteodată fără nicio
explicaţie. Din fericire, a apărut un patch pentru joc
care rezolvă foarte multe bug-uri şi adaugă multe
lucruri noi în joc. Eu, din păcate, am jucat prima
versiune, dar se pare că după aplicarea patch-ului
totul merge mult mai bine. Un dezavantaj mare al
Ovidiu Avrămuș,
clasa a XI-a C
patch-ului e că nu îl poţi aplica apoi continua jocul de
unde ai rămas, ci trebuie luat de la început, ceea ce
nu e o opţiune pentru mulţi atunci când deja ai
terminat 3 sferturi din joc.
Totul se petrece în 1961 pe un vapor
spărgător de gheaţă numit North Wind, care a
naufragiat undeva în apropierea Polului Nord.
Personajul principal se numeşte Alexander Nesterov
şi e un meteorolog rus (din joc n-ai de unde să ştii
asta, nu se menţionează nimic despre el) care ajunge
întâmplător pe vapor, căutând refugiu după ce sania
lui a căzut într-un fel de peştera subterană.
În urma circumstanţelor, Alexander e nevoit
să bântuie pe vapor, descoperind astfel ce s-a
întâmplat cu spărgătorul de gheaţă şi cu echipajul
său. Întâmplarea face ca el să nu fie singur, pe vapor
aflându-se în continuare echipajul, mai mult sau mai
puţin viu. Fiind un spărgător de gheaţă nuclear,
membri echipajului au fost radiaţi şi au suferit diverse
mutaţii, eliminând tot ce era uman la ei, lăsându-i ca
nişte zombi care atacă tot ce le stă în cale.
Pe parcursul jocului Alexander găseşte în
diverse locuri hârtii care povestesc o întâmplare
asemănătoare cu cea a vaporului, având rolul de a ne
spune mai “pe şleau” ce s-a întâmplat cu toată lumea.
Povestea se numeşte „Inima de foc a lui Danko‟,
scrisă de Maxim Gorky, care, din câte am citit, ar fi
auzit-o în Republica Moldova. Este vorba despre un
bărbat pe nume Danko, care vrea să îşi conducă
tribul printr-o pădure întunecată şi friguroasă, către
siguranţă. Pe drum mai mulţi membri ai tribului mor,
iar cei care rămân în viaţă încep să-şi piardă
încrederea în conducătorul lor, Danko. Atunci când
aceştia vor să îl omoare, Danko, în ciuda faptului că
se întorseseră împotriva sa, îşi scoate inima din piept,
iar aceasta, alimentată de dragostea sa pentru
oamenii tribului, le luminează calea către salvare. E
un mod unic şi interesant de a povesti întâmplările
care au condus la ce vede Alexander în prezent şi e
ceva care nu e întâlnit prea des în jocuri.
43
 Review - Cryostasis
Un alt aspect unic al jocului e posibilitatea de
a altera prezentul. Alexander găseşte pe parcurs
cadavre ale fostului echipaj şi are posibilitatea de a le
corecta greşelile care i-au omorât, accesând
memoriile fiecăruia şi călătorind în timp la momentul
în care au murit. Membrii respectivi, trăind dincolo de
momentul iniţial al morţii lor, vor schimba într-un fel
sau altul prezentul, ajutându-l pe Alexander să îşi
continue drumul.
Viaţa personajului e măsurată de nivelul
temperaturii corpului său. Acesta îşi „încarcă‟ viaţa de
la orice sursă de căldură pe care o găseşte pe vapor,
de la lămpi de birou până la ţevi încinse şi becuri din
tavan. Din păcate, lanterna, indispensabilă şi aşa, nu
e destul de puternică pentru a-l încălzi. Cryostasis e
genul de joc în care nu armele sau pumnii sunt cei
mai buni prieteni ai tăi, ci lanterna.
Sfârşitul e unul singur, însă sunt diferite feluri
de a ajunge la acelaşi rezultat. Cine a jucat Resident
Evil: Nemesis (l-am terminat de 6 ori, luându-l de la
capăt de fiecare dată când îl terminam) ştie la ce mă
refer. Sunt 3 momente în joc în care, luând control
asupra unui membru al echipajului căruia îi găseşti
cadavrul, poţi lua alte decizii decât cele văzute în
flashback-urile care apar ocazional pe măsura ce
avansezi în joc, dezvăluind mai multe detalii despre
echipaj şi întâmplările care au dus la starea prezentă
a vaporului.
În general acţiunea se petrece domol, rare
sunt momentele în care stai cu ochii larg deschişi la
monitor, strângând din mouse şi apăsând disperat pe
taste. Ca în orice survival horror bun, nu lipsesc
momentele în care tresari de frică, unele mai
previzibile şi altele total neaşteptate şi originale. Cu
toate astea, nu se compară cu alte jocuri de acelaşi
gen, care te ţin pe marginea scaunului aproape în
permanenţă, dar cu siguranţă merită încercat.
Cryostasis e exact genul de joc cu adevărat
bun pe care îl căutam eu de mult. Povestea e foarte
reuşită, finalul fiind unul oarecum ciudat şi neaşteptat,
dar original şi potrivit. Atât motorul grafic cât şi cel
fizic sunt foarte reuşite şi i se potrivesc de minune
jocului, reuşind să surprindă de minune atmosfera
arctică. Bug-urile alea îl trag în jos, însă acum că a
apărut un patch care le rezolvă, nu mă pot gândi la
ceva ce să le reproşez celor de la Action Forms.
În concluzie, dacă Cryostasis ar fi un film, ar
fi genul de film independent care lasă lumea cu gura
căscată şi îi dă Hollywood-ului peste nas. E un joc
genial, captivant, cu o poveste originală şi incitantă. E
genul de joc care te face să te simţi bine că l-ai
terminat, dar în acelaşi timp te face să-ţi pară rău că
nu mai poţi continua povestea. E cu siguranţă un joc
pe care îl voi ţine minte mult timp de aici înainte şi se
încadrează lângă cele mai bune jocuri pe care le-am
jucat vreodată. Screenshot-urile sau trailerere pur şi
simplu nu îi fac jocului dreptate. Dacă e ceva la care
cei de la Action Forms nu se pricep, e vorba de
trailere. Mă refer strict la trailer-ul oficial al jocului.
Un joc oarecum asemănător e BioShock.
Dacă ţi-a placut BioShock, e posibil să îţi placă şi
Cryostasis. Dacă nu, tot merită încercat, poate vei fi
surprins.
Nu vreau să pun notele acordate de site-uri
de specialitate, notele respective fiind acordate primei
versiuni, care, după cum spuneam, are multe defecte.
Deşi şi eu tot prima versiune am jucat-o, nu mă lasă
inima să-i dau o notă mică din cauza asta. Nota mea
e pentru jocul cu patch-ul aplicat.
Nota mea: 9.5/10
44
REVIEW – PROTOTYPE
Ovidiu Avrămuș,
clasa a XI-a C
Jocul a fost lansat în iunie,
e făcut de Radical Entertainment
şi publicat de Activision. E un
„action-adventure” care intră la
categoria „science fiction” şi se
integrează perfect.
Totul se petrece în New York,
Manhattan. Încă de la început
suntem aruncaţi în centrul acţiunii,
într-un oraş invadat de nişte
creaturi care obişnuiau să fie
locuitorii oraşului. Ok, banal, nimic
nemaivăzut până acum. Totul a
început de la un virus (la fel,
banal) creat de o companie numita
Gentek şi eliberat de un angajat.
La prima vedere totul pare banal,
însă pe parcursul jocului povestea
se dovedeşte a fi orice numai
banală nu.
Protagonistul jocului e
Alex Mercer, care este şi el afectat
de virus, însă în alt fel, fiind unic.
Alex din păcate nu îşi aminteşte
nimic din trecutul lui, însă totul se
clarifică cu ajutorul (voit sau
nevoit) a mai multor angajaţi
Gentek sau membri ai armatei
care fac tot posibilul să prevină
răspândirea virusului în oraş şi să
scape oraşul de virus, ceea ce e şi
scopul lui Alex. Auzind asta,
prezenţa armatei în oraş poate
părea un lucru bun, însă Alex e
atât ţinta infectaţilor cât şi ţinta
armatei, fiind prins în schimbul de
focuri (v-am spus că povestea nu
e banală).
Virusul a reacţionat diferit
în corpul lui Alex, încât acesta a
căpătat tot felul de superputeri
care mai de care mai
extraordinare. În ceea ce priveşte
capabilităţile lui de mişcare, Alex
poate să urce pe clădiri, să fugă
foarte repede, să sară foarte mult,
să îşi schimbe direcţia în aer şi să
zboare (asta ceva mai puţin).
Abilităţile sale de luptă sunt crema
jocului. Alex are un imens arsenal
de mişcări şi tehnici folositoare,
fiecare mai mult sau mai puţin
folositoare fie în lupte hand-to-
hand cu o persoană, fie în lupte cu
câteva zeci de infectaţi sau soldaţi,
tancuri, elicoptere şi boşi (da, jocul
are boşi). Partea bună e că nu are
totul de la început, nu joci jocul cu
aceleaşi mişcări şi puteri de la
început la sfârşit. Jocul are şi un
sistem de răsplată, iar răsplata
constă în puncte de experienţă
(EP) care pot fi folosite pentru a
achiziţiona noi mişcări, puteri şi
upgrade-uri pentru cele deja
posedate.
După cum spuneam, are
un arsenal imens, atât de imens
încât nu ştiu dacă am folosit mai
mult de jumătate din toate
abilităţile lui. Şi acum ajung la
partea proastă. Partea proastă e
că fiecare mişcare şi putere se
activează folosind diverse
combinaţii de taste, în care mai
intră şi mouse-ul. Iar la câte are, e
destul de greu să memorezi şi să
foloseşti toate combinaţiile, mai
ales atunci când timpul nu-ţi
permite să greşeşti. E ceva mai
greu fără anumite puteri, însă
poate fi terminat şi cu lucrurile de
bază, în caz ca nu eşti genul care
se dedică foarte mult unui joc.
Altfel, poate ţi se va părea
distractiva experimentarea cu
toate abilităţile sale.
Una din abilităţile lui Alex
e consumarea victimelor.
Consumarea unei victime constă
în omorârea brutală a victimei,
urmând ca apoi să fie, la propriu,
absorbită de Alex, care apoi se
poate schimba oricând în ultima
victimă consumată, scăpând astfel
de oricine îl urmărea şi putându-se
integra printre inamici cu uşurinţă.
Dacă eşti genul căruia ii place să
meargă pe stradă şi să aleagă
aleatoriu un trecător nevinovat
pentru a-i rupe spatele de asfalt,
pentru a-i îndesa capul între
umeri, pentru a trece la propriu cu
piciorul prin corpul lui sau pentru
a-l arunca în aer şi a-l tăia de la
mijloc, fără niciun motiv altul că
nu-ţi place faţa lui, atunci vei iubi
jocul ăsta. Desigur, de multe ori e
necesar să măcelăreşti câte-un
trecător sau doi, încât consumarea
unei victime ajută la creşterea
vieţii lui Alex. Sau poate câteodată
pur şi simplu ai chef să auzi pe
cineva cum ţipă de durere cât îl ţin
plămânii şi să creezi haos.
Nu vă aşteptaţi la folosirea
intensă a armelor în joc. Alex
poate folosi câte-o mitraliera sau
lansator de rachete, însă extrem
de rar am avut nevoie de ele.
Mâinile lui Alex sunt mai
periculoase decât orice arma şi zic
asta la propriu, iar când mâinile nu
sunt de-ajuns, mai poate arunca
cu câte un camion sau elicopter în
inamic.
45

Bug-urile sunt şi ele
prezente şi din păcate nu sunt
genul de bug-uri distractive. Sunt
extrem de rare, ce-i drept, şi nu
sunt prea majore, poate unii
termină jocul fără să dea de ele.
Nu o dată mi s-a întâmplat să
rămân cu picioarele înfipt în asfalt
sau să aştept 5 minute în zadar să
încarce. Desigur, eu l-am jucat
fără niciun patch, deci nu cred că
vor mai fi probleme cu versiunile
mai noi.
Foarte multe aspecte fac
jocul să semene cu Spider-Man:
Web of Shadows. Dacă v-a plăcut
ala, e foarte probabil să vă placă şi
Prototype. Ce m-a amuzat au fost
locuitorii oraşului, care în ciuda
faptului că oraşul lor era aproape
în totalitate infectat de un virus
care ii transformă pe toţi în nişte
„zombi”, ei continuă să îşi conducă
maşinile relaxaţi, respectând legea
şi limita de viteză. În jurul lor se
dezlănţuie iadul, iar ei aşteaptă ca
semaforul să se facă verde.
Concluzie
Aspecte pozitive:
- poveste foarte reuşită, care
practic salvează jocul de la a fi un
joc oarecare
- gameplay destul de reuşit, la
persoana a 3-a, uşor de manevrat
- arsenalul de puteri şi mişcări
care nu devine niciodată plictisitor
şi se dobândeşte pe parcursul
jocului
- foarte multe lucruri de făcut care
nu au neapărat legătură cu
povestea principală
- durată destul de lungă, cred că l-
am terminat în aproximativ 11 ore
- posibilitatea protagonistului de a-
şi schimba forma
- posibilitatea de a fura orice tanc
sau elicopter
- mai multe boss-battles
memorabile
- cut-scenes foarte reuşite
- prezenţa boşilor
- AI destul de inteligent
Aspecte negative:
- bug-urile, care sunt totuşi foarte
rare şi nu prea stresante
- monotonia oraşului, care tinde să
devină plictisitor la un moment dat
- zecile de combinaţii de taste greu
de reţinut
Jocul nu e ceva
extraordinar, e destul de reuşit şi
mi s-a părut foarte distractiv, iar
asta contează foarte mult. Foarte
rar scriu despre jocurile pe care le
joc. De obicei nu scriu decât
despre cele care chiar mă
impresionează şi stiu că le voi ţine
minte destul timp de aici inainte.
Gamespot îi acordă jocului
nota 8.5. Notele a 10 critici au dus
la nota 8.7, iar notele a peste
1.500 de jucători au dus la nota
8.8. Gamerii serioşi ştiu că astea
sunt note destul de greu de
obţinut.
Nota mea e 8.5.
46
Review - F.E.A.R. 2 - Project Origin
Am terminat recent de
jucat F.E.A.R. 2: Project Origin,
un joc pe care nu îl voi uita prea
curând. Pentru cine nu ştie, seria
F.E.A.R. este o serie de „modern
first person shooters” care
combină acţiunea şi horror-ul în
unele din cele mai reuşite FPS-uri
făcute vreodată. Seria e alcătuită
din:
*F.E.A.R.
*F.E.A.R.: Extraction Point
*F.E.A.R.: Combat (doar
multiplayer)
*F.E.A.R.: Perseus Mandate
*F.E.A.R. 2: Project Origin
Astea NU sunt jocuri care
se joacă ziua, pe lumină. Astfel
de jocuri se joacă pe întuneric, ca
să poată fi „savurate” la maxim.
Nu cred că am jucat vreodată
vreun alt joc care să mă ţină atât
de tensionat ca jocurile din seria
F.E.A.R. Încă îmi amintesc cum
stăteam cu sufletul la gură după
ce vedeam urmele de sânge
lăsate de picioarele micuţei Alma,
zgomotul ciudat din boxe şi de
neonul din faţă care începea uşor
să clipocească tot mai des pe
măsură ce mă apropiam, ca apoi
să fiu bruscat de apariţia fetiţei
care de fiecare dată mă lăsa fără
respiraţie. Încă îmi mai amintesc
cum mergeam prin încăperile
acoperite de sânge, către lumina
care avea să mă trezească la
realitate cu un şoc.
F.E.A.R. 2, însă, le-a
întrecut pe toate la partea asta. A
fost o parte în care timp de două
minute am stat pe marginea
scaunului şi cu ochii cât cepele,
în timp ce mergeam printr-o
grădiniţă abandonată, observând
deodată că lanterna nu îmi mai
merge, lucrurile încep să se mişte
pe cont propriu, culorile încep să
se şteargă şi în încăpere e beznă
totală, cu excepţia becului de la
capătul coridorului care
clipoceşte pentru câteva fracţiuni
de secundă, brusc şi fără
avertisment, dezvăluind aproape
de fiecare dată corpul femeii care
era odată mica Alma, stând la nu
mai mult de 2 paşi de mine,
urmând ca data viitoare când se
aprinde becul să dispară. Nu mai
spun că pereţii plini, la propriu, de
sânge şi muzica ambientală nu
au ajutat deloc. A, să nu uit şi de
„spiritele” care apăreau de unde
mă aşteptam mai puţin, în cele
mai inoportune momente.
În toţi anii pe care îi am
de gamer şi cu toate jocurile pe
care le-am jucat, nu cred că am
fost niciodată atât de speriat în
timp ce jucam un joc. Îmi tremura
mâna pe mouse şi gâfâiam
trăgând în toate direcţiile. Bine,
poate am fost, pe vremea când
jucam The Suffering, dar asta era
acum… cât, 4 ani? Au fost multe
momente înfricoşătoare, însă
ăsta le-a întrecut pe toate.
Ovidiu Avrămuș,
clasa a XI-a C
Concluzie: un joc plin de
acţiune şi groază, care m-a ţinut
cu sufletul la gură aproape în
permanenţă. O serie pe care cu
siguranţă o voi mai termina încă o
dată. Jocurile bune merită jucate
şi a doua oară. În cazul meu, şi a
treia oară. Şi a patra. Şi a
cincea…
Dacă te consideri gamer
şi îţi plac FPS-urile de genul ăsta,
atunci seria F.E.A.R. e pentru
tine. Şi nu uita, jucând jocurile
astea pe lumină e ca şi cum te-ai
uita la un film de groază cu
sunetul oprit.
P.S. În filmul de aici e
suprinsă partea aceea din joc
despre care vorbeam mai sus. În
film Alma apare de 3 ori
(exceptând finalul), însă e destul
de greu să o observaţi. Una e să
vă uitaţi la film, în care tipul trece
repede şi alta e să fiţi în joc,
captivaţi, mergând câte puţin câte
puţin, cu sângele fierbând.
47
 Moto:
“Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare şi evaluare. Ea este un
mijloc de a modifica comportamentul. Ea este o experienţă de comunicare. Dar, mai mult decât
atât, ea este o căutare în comun a sensului în viaţa omului, cu dezvoltarea dragostei ca element
esenţial, concomitent cu căutarea şi consecinţele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanţă,
dacă nu există acţiunea de căutare a sensului vieţii! Într-adevăr, această căutare este însăşi viaţa,
iar consilierea este numai o intensificare specială a acestei căutări.”
R. W. STROWIG

O activitate mai nouă în peisajul şcolii româneşti este consilierea psihopedagogică. Deoarece în perioada
comunistă această activitate nu a fost permisă şi au existat puţine informaţii despre domeniul asistenţei
psihopedagogice, în general şi despre consilierea psihopedagogică, în special, mulţi au asociat-o în mod greşit cu
psihoterapia sau au încercat să o prezinte ca pe o activitate destinată persoanelor cu probleme psihice.
Vom încerca în continuare să vă prezentăm câteva informaţii despre rolul cabinetului de asistenţă
psihopedagogică şi despre activităţile specifice - asistenţa psihopedagogică, consilierea psihopedagogică sau
informarea şi consilierea privind cariera.
Cabinetele de asistenţă psihopedagogică din unităţile de învăţământ asigură în permanenţă informarea,
cunoaşterea şi consilierea psihopedagogică a elevilor, prin consultaţii individuale şi colective, acţiuni de
îndrumare a părinţilor şi de colaborare cu comunităţile locale, în scopul orientării şcolare, profesionale şi a carierei
elevilor.
Asistenţa psihopedagogică, din mediul şcolar este o activitate cu caracter interdisciplinar, desfăşurată de
către profesorul din cabinetul şcolar de asistenţă psihopedagogică în vederea sprijinirii elevilor, părinţilor sau
cadrelor didactice în cunoaşterea (autocunoaşterea) lor şcolară şi profesională şi, pe ansamblu, în creşterea
eficienţei activităţii instructiv-educative.
Consilierea psihopedagogică are drept obiectiv în şcoală dezvoltarea unui sistem coerent de scopuri în
viaţă şi întărirea comportamentului intenţional. Aceasta este un proces care implică o relaţie interpersonală între
consilier şi unul sau mai mulţi clienţi-elevi cu care el foloseşte metode psihologice şi pedagogice, bazate pe
cunoaşterea sistematică a personalităţii elevilor, în încercarea de a îmbunătăţi imaginea de sine şi
comportamentul celor cu care lucrează. Consilierul îi dă clientului posibilitatea să exploreze, să descopere şi să
clarifice modalităţile de a trăi, dispunând de mai multe resurse şi îndreptându-se spre o cât mai bună existenţă.
Informarea şi consilierea privind cariera constă în îndrumarea elevilor în vederea alegerii unei forme de
învăţământ potrivita nivelului de pregătire atins anterior şi, mai ales, potrivită aptitudinilor, intereselor profesionale
şi personalităţii acestora.
Cabinetul Şcolar de Asistenţă Psihopedagogică al Liceului de Informatică „Ştefan Odobleja” realizează
activităţi de consiliere a elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice.
Programele de consiliere iniţiate de cabinet sunt:
Informare și sensibilizare HIV/SIDA;
Cunoaşterea, autocunoaşterea, intercunoaşterea - paşi importanţi ai dezvoltării personale;
Parteneriatul şcoală – familie – comunitate – condiţie esenţială a unui învăţământ de calitate;
Educaţia pentru sănătate;
Educaţia pentru carieră;
Bursa ofertelor şcolare şi Zilele Porţilor deschise;
Modalităţi de stimulare a elevilor cu aptitudini înalte;
Prevenirea şi combaterea abandonului şcolar;
O şcoală pentru toţi şi pentru fiecare;
Consiliere on-line.
De asemenea, în curs de desfăşurare sunt mai multe parteneriate educative cu diverse instituţii –
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, Spitalul Clinic Municipal „Filantropia”, Inspectoratul Teritorial de Muncă
Dolj, Clubul Sportiv Şcolar Craiova, Muzeul de Istorie al Olteniei, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia
Aman”, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Dolj, Asociaţia RO-TALENT, ai căror specialişti
împărtăşesc din experienţa lor elevilor noştri.
Alt proiect iniţiat şi coordonat de profesorul psihopedagog este revista online „Flash”, care a apărut din
dorinţa de a valoriza şi promova elevii talentaţi din liceul nostru.
DENISA ȚACU 49
DENISA ȚACU

50
 RADU FLOREA

ADRIAN BURNEA
51
ADRIAN BURNEA
52
GABRIEL COLIȚĂ

53
GABRIEL COLIȚĂ
54
GABRIEL COLIȚĂ
55
IRINA PREDESCU
56
IRINA PREDESCU

57
GABRIEL BROȘTEANU

58
GABRIEL BROȘTEANU 59
STAICU MARIAN 60
 STAICU MARIAN

STAICU ȘTEFĂNIȚĂ ANDREI

61