RADU AGENT EXPERTIZAREA $I PUNEREA IN SIGURANT A CLADIRILOR EXISTENTE AFECTATE DE CUTREMURE Pole etd7 CAPITOLUL 1 CRITERIT GENERALE PENTRU ESTIMAREA $I CONTROLUL NIVELULUI DE ASIGURARE A PROTECTIEI ANTISEISMICE LA CLADIRILE EXISTENTE 1.1. Elemente introductive 1.1.1, fn cadrul acestui capitol se face o prezentare recapitulativa a unora din Principalele nofiuni de inginerie seismicé, cunoscute din cursurile de specialitate predate in Facultate gi care sunt reluate sintetic aici, ca baz in activitatea de expertizare a clidirilor existente si de punere a lor in siguran{& sub aspectul protectiei antiseismice. Pentru a nu extinde prea mult prezentarea gi intreg confinutul cursului de fat, avand in vedere varietatea foarte mare a tipurilor de construcfii civile gi industriale la care ar trebui sit se refere, - s-a luat ca refering’ categoria cea mai frecvent intdlnita gi totodat& de cel mai larg interes actual gi anume clddirile civile etajate cu structuri din beton armat sau cu perefi portansi de tidérie. Din cele ce urmeazt, unele aspecte privesc strict aceasti categorie de clidiri, altele inst pot fi in egal masurdi extinse gi la alte tipuri de construct civile sau industriale, cu adaptirile corespunzatoare, 1.1.2. Examinarea unei constructii existente gi proiectarea intervenfiilor necesare pentru punerea ei fn siguranfa in raport cu acjiunea unor viitoare cutremure trebuie st aib& in vedere urmitoarele aspecte: 4) Asigurarea unei concepfii constructive de ansamblu favorabile, care s& permit un raspuns in condifii avantajoase la actiunile seismice. Este de subliniat c& sub acest aspect, la cl&dirile existente gi in special la cele mai vechi, se pun de multe ori probleme gi in cea ce priveste preluarea in bune condifii a incircirilor gravitationale, fn sensul ci expertiza poate scoate in evidenji defectiuni importante gi din acest punct de vedere, ca: necorespondenje pe vertical& ale elementelor portante, slibiri ale unor elemente portante datorita unor deficiente de execufie sau datorit4 coroziunii, etc. 6) Verificarea prin calcul a structurii de recistenfé, care trebuie si cuprinda: verificdrile de rezistenfé (determinarea capacitajii portante), de rigiditate (limitarea deformatiilor laterale sub avfiunca forjelor orizontale seismice) gi de ductilitate(capacitatea de dezvoltare a deformatiilor post-elastice Miri a atinge starea de colaps). fn mod special, cerinfele de ductilitate se referi Ia structurile sau la parjile lor componente pentru care sub acfiunea solicitirilor seismice este inevitabil& intrarea lor in domeniul post- elastic, ceea ce pentru constructiile civile obignuite reprezinté cazul curent. ©) Alcatuirea de detaliu a elementelor structurale gi a legiturilor dintre ele. Sub toate aceste aspecte, objectul expertizelor tehnice gi al proiectelor de intervenjie fl constituie att structura de rezisten{& supraterani, cit gi fundatiile gi elementele de infrastructura care conlucreazi cu fundatiile. De asemenea, o atentie corespunzitoare trebuie st fie datt gi alc&tuirii elementelor nestructurale (perefi despisitori gi de inchidere, ornamente arhitecturale, atice, etc.) gi legaturilor lor cu structura principald de rezistenjt. 1.2. Concepfia constructiva de ansamblu 1.2.1. Fafi de perioada de inceput a proiectitrii antiscismice (aproximativ pant in anii ‘50), in care luarea fn considerare a cerinjelor de bun& comportare la acfiunea cutremurelor se limita practic la un calcul la forte orizontale, - un pas important inainte @ fost marcat de momentul cfind s-a formulat gi s-a asimilat ideea ci o importanj& cel putin egal cu cea a verifictirii prin calcul o are asigurarea unei concepfii controlate de ansamblu a clidiril. Ast&zi, aceasth cerinji « devenit unanim recunoscuté gi a fost confirmatt ca esentiali de constatarile de la cutremurele puternice din ultima jumatate de secol, atat din Romania, cft gi din alte Ari, ca $.U.A., Mexic, Chile, Algeria, Turcia, Iran $-a. [11], [13], {20}, [37]. Defectiunile din punctul de vedere al alc&tuirii constructive de ansamblu ce se constatt la expertizarea clidirilor existente, dack nu este posibil s& fie eliminate prin miasurile de interventie propuse, trebuie s& constituie o tem& pentru verifickri speciale prin calcul. 1.2.2. Un prim obiect al controlului alcétuirii de ansamblu a unei construcfii fl constituie verificarea modului de preluare gi de transmitere pant la terenul de fundatie @ incércrilor gravitajionale, in sensul aritat mai inainte Ia paragr.1.1.2.2. Este de verificat in primul rind corespondenja pe vertical’ a clementelor portante verticale (stélpi, perett structurali), iar in cazurile cand sub acest aspect se detecteazl decalaje gi ele nu pot fieliminate prin misuri de intervensie structurale, este necesar’ o analizare detaliatd a schemei de transmitere a inc&rc&rilor gravitationale de la ua nivel la altul. In mod special trebuie si se evite rezemirile stAlpilor pe grinzi, rezemarile de ordin superior ale grinzilor, etc. In toate aceste cazuri, devine important st se fint seama in calcul si de efectul componentelor verticale ale forjelor seismice. Astfel de probleme apar in mod frecvent indeosebi la clidirile care in timp au suferit supraetajiri sau transformtri funcfionale radicale. 1.2.3. Controlul influenfei alc&tuirii de ansamblu asupra comportarii construcjiilor la actiunea forfelor orizontale seismice priveste in principal urmatoarele aspecte: a) Asigurarea existenjei unor elemente de preluare a forjelor orizontale actionand dup orice directie fn plan. Este totodat’ recomandabil ca rigiditajile la deplasari laterale ale elementelor portante respective s& fie de acelagi ordin de mirime dup& direcfiile principale ale structurii (tn cazul construcfiilor de forma ortogonalA, directia longitudinala gi cea transversald), 4) Detectarea prezenfei unor eventuale legituri locale slabe fntre corpurile de clidire fnvecinate, situatie fn care la proiectarea unei clidiri noi s-ar fi impus separarea prin rost antiseismic a corpurilor respective. Dac& problema apare la 0 constructie existentl, la care un astfel de rost nu a fost previzut, poate deveni indispensabila crearea lui prin lucririle de interventie. ae Ca exemplu, in fig.1.1 este i aratati forma generalé in plan a cladirii recent expertizate a Tribunalului Municipiului Bucuregti, construcfie cu subsol, parter gi etaj, cu plangee de lemn gi ziduri portante. fn zona de joncfiune intre Fig. 1.1 corpul principal in forma de U gi corpul anex& din axul transversal, leg&tura intre cele dou’ corpuri printr-un coridor de lajime redus& a fost in mod evident insuficientd pentru a asigura conlucrarea lor in bune condifii sub acfiunea cutremurelor, astfel c& perejii portanji din zona respectiva de legSturi au prezentat numeroase fisuri. S-a preconizat de aceea introducerea unui rost antiseismic ca in fig. 1.2.«¢) Un obiectiv important il consttuie evitarea produceriifenomenclor de torsiune general sub acfiunea fortelor orizontale, ca urmare a asimetriilor de mase gi rigiditaji, respectiv existenfei unei excentricitaji pronunfate « centrului maselor fn raport cu centrul rigiditailor Ia deplastir laterale ale elementelor portante verticale (fig. 1.3). nucleu de pereti C, = centrul rigiditatilor Cy = central masclor S = rezultanta forjelor orizontale seismice M'=S e,= moment de torsiune generali Fig. 1.3 Din punctul de vedere al excentriitiilor fm plan, este necesar sf deosebim douk categorii de structuri: « Structurile caracterizate printr-o distribufie aproape uniformé in plan & rigiditayilor slementelor portante si la care totodats de regulé distribujia fn plan @ aeesiors urmireste practic pe cea a maselor. Aceasti categorie de structuri, fn care intr cele in cadre etajate (fig. 1.4.2) si cele eu perefi portant dei (Ia flecare travee), cunoseui® si sub numele de “tip fagure” (fig.1.4.), pot fi in general denumite structuri cu rigidivagi distribuite. La astfel de tipuri de construci, chiar dact forma in plan a clit prezinti asimetri, ea in fig.1.4., pericolul unor torsiuni importante sub actiunea forfelor orizontale seismice este minor.Fig. 14 * Structurile cu perefi portangi rari, din beton armat sau din zidarie gi la care perefii structurali au rigiditéti dominante in raport cu cele ale eventualiilor stalpi intermediari, ca in fig.1.5 gi deci intervin rigiditdsi concentrate in citteva elemente, care atrag spre ele cea mai mare parte din forjele orizontale seismice. In astfel de cazuri o excentricitate pronunjatt a centrului maselor in raport cu centrul rigiditatilor capata o importanfi hotirdtoare, orice amplasare necontrolata in plan a perejilor structurali putnd conduce la solicitari de torsiune generala foarte defavorabile. in aceasta categorie pot intra de la caz la caz si cladirile in cadre ctajate, dac& existenja unor perefi nestructurali desparfitori sau de inchidere masivi schimb& jocul de rigiditdji fafa de cel ca in fig. 1.4.2, Fig. 1.5 apropiindu-| de cel din fig. 1.5. Deci condifiile constructive de alcdtuire de ansamblu care vizeaz& eliminarea sau Teducerea la minimum a excentricitajilor in plan fntre centrele maselor gi ale rigiditajilor privese in special constructiile cu rigiditaji concentrate. O alta categorie de excentricitaji o formeazd cele datorate asimetriilor pe verticalé (corpuri de clidire invecinate cu diferenje mari de indljime, neseparate intre ele prin rosturi antiseismice, ca fn fig.1.6). De reguli, in astfel de situajii, la clidirile existente este destul de dificil s& se elimine accastd deficienja prin crearea de rosturi antiseismice, asifel c4 torsiunile respective trebuie luate ca alare gi verificate cu atenfie prin calcul Vig. 1.6 consecinjele lor, iar masurile de remediere posibile tebuie 9analizate cu atentie de la caz la caz. @ Controlul gradului in care plangeele, lucrfind ca saibe orizontale, asiguri sau nu © conlucrare spatialé a structurii la actiunea unor forte orizontale dirijate dup orice direcjie in plan. La cladirile vechi, cu ziduri portante gi plangee de lemn sau din boltigoare de c&rimid& pe grinzi metalice, plangeele nu asigurd o conlucrare spafiali a ansamblului zidurilor portante, ceea ce ins& nu constituie in sine un defect al structurii, ci are in special dezavantajul ch unele lini de gpaleti de zidarie, mai slabite prin goluri de ugi sau de ferestre, nu pot fi “ajutate” printr-o conlucrare spatial cu alte lini de gpaleyi mai puternice. Preconizarea prin proiectul de consolidare a inlocuirii parfiale sau totale a plangeelor respective cu plangee de beton armat aduce avantaje importante din acest punct de vedere gi rezolvé implicit in bune condifii gi cerinjele de ancorare reciproc& intre plangee gi zidurile portante. Trebuie fns& si se aib& in vedere c& prin crearea in acest mod a unor gaibe orizontale rigide, care s& asigure o conlucrare spafialé intre elementele portante verticale, se creeaz& in acelagi timp gi condifii pentru manifestarea mai pronunjat a unor torsiuni generale atunci cind asimetriile de mase gi rigiditaji le provoacd. De aceea, in situafiile cfind prin solutiile de consolidare propuse se creeazi gaibe orizontale rigide la nivelul plangeelor, este necesar& i o preocupare pentru reducerea prin masuri adecvate a asimetriilor de rigidit&i gi luarea in considerare in calcul a efectului defavorabil al torsiunii generale. ¢) In situafiile cAnd nu pot fi evitate torsiuni generale mai importante, este de dorit ca acestea sii fie preluate de elementele portante verticale (perefi structurali) cu un bra} de parghie c&t mai mare. fn acest scop, este avantajos s& se prevada, cel puin dup’ una din M=S,e, directii, perefi structurali dispusi la —__— extremitigile construcfiei (corpului de cladire), ca in fig.1.7. In figura este aratat cazul unei cl8diri cu perete structural unic dup& una din directii (x), deci care pentru forte orizontale actionind dup& direcjia Fig. 1.7 respectivé nu are practic nici o capacitate de preluare a unor momente de torsiune general. Amplasarea dup’ cealalt4 directie (y) a unor perefi la extremit&file constructiei creeazi un cuplu de elemente portante cu un braf de parghie avantajos (a,), care preia in condifii favorabile momentele de torsiune general, indiferent care este directia de actiune a fortei orizontale seismice (in figuré S,).La consirucjiile mai inalte si dezvoltate in plan, prevederea de pereti structurali Perimetrali este in orice caz recomandat&. Chiar dact structura este simetric& si deci nu genereazi prin alcdtuirea ei torsiuni generale sub acjiunea forfelor orizontale, o excentricitate a rezultantei forjelor orizontale seismice este oricum totdeauna inevitabil&, datoritt caracterului_nesincron al _acjiunii migc&rii_seismice (asa numita “excentricitate adijionala” ) dificil de evaluat cantitativ gi pentru care prescripfiile dau valori convenfionale won aproximative. fn fig.1.8 este ar&tat’ schema in \ yer RS plan a structuriielidirii_—-Hotelului on < Intercontinental din Bucuresti, in forma de Y gi x avand Ia extremitatea fiectreia din cele trei aripi componente perefi structurali “de torsiune”. Fig. 18 SP) Un perete structural de beton armat, care sub acfiunea forfelor gravitajionale gi a celor orizontale seismice este solicitat la compresiune excentrici, se dimensioneaz& totdeauna astfel ca mecanismul lui de cedare s& fie ductil, deci ca fnainte de cedarea zonei comprimate armaturile din zona intins& s& fi atins limita de curgere si st fi intrat suficient de mult pe palierul de curgere (vezi paragr.1.5). In aceste condigii, dac valorile forjelor orizontale sunt date, orice spor de incircare vertical favorizeazA comportarea elementului, aducnd o compresiune prin cere eforturile din zona intins& a secjiunii se micgoreaz& si se ajunge astfel la o armare mai economict. O fncircare gravitafionala insuficient& in raport cu méirimea forfelor orizontale aferente peretelui structural respectiv duce pe de o parte la necesitatea unei armiri verticale oneroase, iar pe de alt& parte creeazA dificultaji gi in ceea ce priveste realizarea unei bune incastrari la baz a peretelui in fundajie gi apoi a acesteia fn terenul de fundatie. De aceea, este totdeauna necesar ca pentru fiecare perete structural s& se asigure 0 fncdrcare verticald suficient& fn raport cu m&rimea momentului incovoietor la baz produs de forjele orizontale aferente. Indeplinirea acestei cerinje de lestare este de multe ori esenfial& pentru asigurarea unei bune comportiri a perefilor structurali de beton armat si a .infrastructurii lor si pentru realizarea unei armiri economice. Situayia se prezint& in mod analog, chiar mai marcat, la perefii portanti din zidarie de c&rimida, avnd in vedere c& la acestia nu se conteazi deloc pe rezistenja zidariei la intindere. fn fig. 1.9.4 este ardtat un exemplu de structura din beton armat cu nucleu central de perefi structurali si cu stalpi perimetrali, iar in fig. 1.9.b este reprezentata aceeagi structurd,dar in care s-au introdus gi stilpi suplimentari in apropicrea nucleului central, ceea ce reprezint& o soluie defavorabila prin faptul c& delesteaz& nucleul central. a) b) Fig. 19 1.3, Verificarea de rezistenfa 1.3.1. Semnificatia valorilor de calcul ale fortelor seismice Verificarea la starea limit de rezisten{& la incdrcérile obignuite (gravitajionale si climatice) prezint& ca principale caracteristici: ¢ faptul c& inclircirile de calcul sunt cunoscute, valorile lor fiind stabilite prin preseripfii, pe baze probabilistice; © verificarea de rezistenf& a unei structuri consti in determinarea eforturilor sectionale produse de aceste forje si compararea lor cu eforturile secjionale capabile, in fiecare seofiune. Chiar fn situafiile cfnd in locul forfelor date intervin deformafii impuse, cum este de exemplu cazul Ia solicitarile produse de variafii sau de gradiente de temperatur8, acestea pot fi transformate tot in eforturi sectionale, la fel ca in cazul cfind inc&rcarile sunt date sub forma de forje. Spre deosebire de aceasta situafie, in cazul verifictrii la solicit&ri seismice, singurul clement obiectiv de intrare in calcul il constituie migcarea solului, cu caracteristici cunoscute din m&sur&tori efectuate la cutremure anterioare (seismograme, respectiv accelerograme), care devin deplastri impuse la baza construcfiei. Forfele cut care se incarc siructura reprezint& forjele de inerjie din vibrajia acesteia sub impulsul deplasérilor aplivate la baz&. fn consecingg, valorile forfelor seismice de calcul sunt determinate pe bazunui calcul dinamic al structurii, deci depind nu numai de caracteristicile migctrii solului, ci gi de cele dinamice ale structurii. Un al doilea aspect specific calculului la solicitiri seismice fl constituie faptul cd la construcfiile obignuite nu este practic posibilé, in condifii economice rezonabile, o dimensionare de asa natura a structurii inct ea s& se menfina in domeniul elastic pe durata cutremurului, ci sunt inevitabile incursiuni in domeniul post-elastic. Acestea se materializeaza prin deformatii plastice.in zonele mai puternic solicitate, denumite zone plastice potengiale. Prin raport cu denumirea cunoscuta de articulasii plastice, cea de zone plastice este mai apropiati de realitate, traducdnd faptul cd deformafiile plastice nu sunt punctuale, ci se extind pe o anumitd lungime de element. Pentru ilustrarea acestui aspect, se foloseste de regula o reprezentare simplificat ca in fig.1.10, in care structura se reduce la axul ei (fig.1.10.a), iar deplasarea lateral’ produs& de rezultanta S a forjelor orizontale seismice, variabile pe indltime, se noteazi cu A. De asemenea forfele seismice reale cu caracter alternant sunt figurate ca forge statice monoton crescdtoare, ca in fig.1.10.b. Fig. 110 in figurd s-au mai folosit urmatoarele notafii: ¢ ~~ Inirimea forjei totale seismice S_pe care constructia ar trebui s& 0 poat prelua pentru ca pe toati durata cutremurului si rimAnd in stadiul elastic; Aye) ~ Valoarea ultima a deplasarii A corespunzatoare la S, (deplasare elastic’);- mirimea forfei seismice capabile a constructici in situajia real obignuit® cand structura nu are capacitatea sé preia forja S. , respectiv intré in domeniul post-elastic la o valoare a forfei seismice Soap < Se 5 Ay ~valoarea ultima a deplastrii A corespunz&toare la Soap (deplasare elasto-plastic’). Porfiunile hagurate ale diagramelor Se- Au (e) $i Scap - Au din fig.1.10.b reprezinta energid pe care o poate prelua structura prin inmagazinare gi disipare, in cele dou’ cazuri figurate. Dupi criteriul energetic, pentru ca o constructie s& fie capabilé s& reziste la 0 solicitare seismict dat, aceastti energie “capabila” trebuie s& acopere energia indusi de cutremur. Este de subliniat c& in cele dou’ cazuri reprezentate in figura energia indus’ de cutremur nu are aceeagi valoare, cu alte cuvinte pentru ca structura s& reziste la un cutremur cu aceleagi caracteristici, ariile celor dou’ diagrame nu vor rezulta riguros egale intre ele. Faptul c& diagramele din figuré sunt construite admigind c& forjele orizontale sunt statice, monoton crescitoare, face ca ele s& nu fie strict reprezentative pentru solicitarea real& alternanté. Totusi, o asemenea reprezentare plistreaz’ cel putin o utilitate demonstrativé, pentru c& permite infelegerea mai usoari a unor aspecte legate de determinarea forfelor seismice de calcul. In cele ce urmeaz, se va utiliza pentru aceste forte, date in prescripfii (coduri), denumirea de forte seismice de cod, preluatk din literatura americant gi incet&fenit& de mai mult timp gi la noi. Din fig.1.10.b rezulté urmatoarele: a) Stabilirea prin prescripfiile de proiectare a unor valori pentru forjele seismice de cod presupune implicit ca posibil’ o anumit’ amploare a incursiunii structurii fn domeniul post-elastic pentru a atinge deplasarea maxim’ Ay firi colaps, deci o anumiti ductilitate a structurii. In consecin’, la verificarea prin calcul a unei cladiri existente, dack din verificarea de ductilitate (vezi cap.1.5) rezult& o& structura nu prezinté ductilitatea necesart, valorile forjelor de cod trebuie s& fie rectificate (majorate) in consecinja. Problema sub aceast4 forma se pune in primul rand la constructiile cu perefi portanti din zidarie de ciramida, dar s-a constatat cf in unele cazuri intervine gi la cladiri cu schelet de beton armat, in special dacd stalpii sunt suprasolicitaji la compresiune. Aceast& discutie va fi reluat mai pe larg in cap. 1.5 referitor la verificarea de ductilitate. b) Forfa Scqp 0U mAsoard capacitatea de revistenfi a structurii la acjiunea forjelor onvvontale seismice, ci exprima numai_nivelul ei de asigurare in stadiul elastic.©) Corelarea intre stabilirea forjei de cod si a ductilititii necesare reprezinté 0 problema nedeterminatd, deci cu o infinitate de solufii. In fig.1.11 se arat& cum trei variante posibile pentru stabilirea valorii Scap necesare, adic& a forfei de cod (notate cu Sy}, Sp si Sy) sunt fiecare condifionate de cate o valoare corespunzitoare a deplasirii ultime (4ut» 4u2si Ayg ), respectiv a ductilitafii structurii. Fig. 111 Aceasti gama de posibilitéti pentru modul de stabilire a forfei seismice totale de cod las’ loc pentru o negociere a valorii-ei, in functie de consideratii tehnice $i economice. Cu cit valoarea S.4, se ia mai ridicat, deci gradul de asigurare in domeniul elastic este mai mare, cu at&t construcfiile devin mai costisitoare, dar in schimb incursiunile de asteptat in domeniul post-elastic vor fi mai reduse si avariile care in mod firesc insofesc deformatiile post-elastice vor fi si ele corespunzitor mai mici si in consecinji amploarea, costul gi dificultifile tehnice ale reparafiilor dup’ cutremur vor fi mai modeste. Practica a ardtat totusi cd limitele intre care in mod rezonabil se pot alege valorile forjelor orizontale seismice de cod pe baza tuturor acestor considerafii nu sunt prea largi. In orice caz, din cele de mai sus rezulté ca o concluzie general important ci ‘forele seismice de cod au un caracter conventional, rezultind dintr-o negociere bazatA pe criterii tehnice si economice, care pot varia de la o fara Ia alta gi chiar de la o epoci la alta in aceeasi fart.1.3.2. Determinarea fortelor seismice de cod a) COEFICIENTUL DE INTENSITATE SEISMICA (k, ) Prin migcarea solului, constructia primeste la baz o forjé orizontald F, care se calculeaz& cu relafia cunoscut& din dinamica: F=ma=oa=Gk, ay 7 8 in care: m —_= masa total a construcfiei; a - accelerafia maxim& a migcArii solului in timpul cutremurului; G - greutatea total a constructiei; g - accelerafia gravitttii; A 5 ~ coeficient care caracterizeazi intensitatea acfiunii cutremurului, la nivelul bazei construcfiei in amplasamentul dat gi care este denumit coeficient de intensitate seismica. fn mod tradifional, prin coeficientul k, era definit gradul seismic de calcul al amplasamentului, pe scara Mercalli, Corespondenja cu valorile k, era cea aritati in primele doua coloane din tabel: ky - Gradul seismic Denumirea zonei dupa de calcul prescriptiile actuale Dup& normativul actual din Romfnia (P.100-92), fn locul gradelor seismice de calcul astfel definite, s-au introdus pentru zonele respective denumiri prin litere (A ... F), aga cum se arati in ultima coloan’ a tabelului de mai sus. Delimitérile zonelor sunt precizate prin harta de macroraionare seismic& a f&rii, dati in anexit la normativ.Ne exemplu, pentru orasul Bucuresti, valorile acceleratiei maxime a misearii solului masurate la cutremurul din 1977 au fost: * dupa directia Nord - Sud : a = 0,20 g; © dupa directia st - Vest: a= 0,15 g; © dupa direcjia vertical’: a= 0,10g. Cu amax ~ 0,20g , respectiv ks 0,20, localitatea Bucuresti a fost incadratt incepértd din 1977 ca zona de grad seismic 8, adic& dup& notaliile din noile prescriptii zona “Cc”. tn legaturd cu aceasta, este de reamintit c& in prescripfiile mai vechi, atat din Roménia cAt si din alte piri, gradul de intensitate seismic& era definit gi prin amploarea strickciunilor produse de cutremure anterioare, aga cum rezulta din constat&ri, nu totdeauna Picute de personal calificat. Acest mod de definire, acceptabil pentru o epoct in care la Proiectarea construcfiilor nu se luau nici un fel de misuri de asigurare @ protectici antiseismice, a devenit din ce in ce mai nereprezentativ cu cét mAsurile de protectie antiseismic& au intrat in practica proiectarii gi au fost legiferate prin prescripfii oficiale. fn noile condifii, gradul de avariere constatat la cl&dirile existente a devenit din ce in ce mai mult dependent de gradul de asigurare ce s-a conferit constructiilor respective prin Proiectare gi prin calitatea execufiei, deci nu este strict corelat numai cu intensitatea actiunii cutremurelor. De aceea, dupa reglementarile actuale, singurul criteriu de definire a sradului de intensitate seismic de calcul a rimas numai valoarea coeficientului k, . Acest coeficient este dependent numai de caracteristicile seismice ale zonci, find comun pentru toate construcjiile din zona considerata. b) COEFICIENTUL DE AMPLIFICARE DINAMICA (B) Sub actiunea forfei orizontale F aplicate la baza constructiei de actiunea seismicé, structura acesteia intr intr-o migcare de vibrajie, prin care se incarc& cu forte de inerfie, distribuite pe toata indljimea ci. Rezultanta acestor forte, otata in fig.1.12 cu S, constituie fora orizontal’ totala seismic& de calcul, in condifiile fn care constructia s-ar comporta elastic. ‘Trecerea de la forja F la forja $, pentru o Structura schematizat’ ca un pendul cu un singur Figura 1.12 grad de libertate dinamic& la deplasari laterale, cu 7masa concentratd in varf, se face printr-un coeficient de amplificare dinamica, notat cu B gia cirui valoare depinde de caracteristicile dinamice ale construcjiei gi de cele ale miscirii terenului, respectiv in ultim& analizi depinde de raportul intre perioada fundamentalii a vibrafiilor proprii ale constructiei gi perioada de vibrajie a solului fn momentul amplitudinii maxime a migcirii seismice. Cu ct cele doula perioade au valori ol apropiate intre ele, cu atét amplificarea dinamic& este mai pronunjaté gi deci coeficientul B ia o valoare mai mare. Este de precizat pe aceasti linie c& 0 intrare in rezonanfa a constructiei cu migcarea solului, in cazul limit& cfind cele dou& perioade ar fi egale, ar fi posibil’ numai dac&t migcarea terenului ar avea un caracter ordonat (de tip sinusoidal), cea ce nu se intampla in cazul migc&rilor seismice, care sunt dezordonate. {n consecinfa, sub acfiunea unui cutremur nu poate fi vorba de producerea unui fenomen de rezonanj4, ci numai de o amplificare dinamic& finité a vibrajiilor, care in cazul unei apropieri maximale intre petioada proprie de vibratie a construcfiei si cea a migc&rii terenului poate ajunge la valori mari, dar limitate, respectiv la un fenomen care ar putea fi denumit “quasi-rezonanja”. O reprezentare sugestiv’ din acest punct de vedere se obfine trasfind curba de relafie intre valorile perioadei proprii fundamentale de vibrajie a constructici (T,) gi valorile coeficientului de amplificare dinamici B, pentru o migcare a solului cu caracteristici cunoscute. Curba care se obfine (fig.1.13) poarts denumirea de spectra de réspuns sau curba spectralit . pot T, (teren) 5 & Te(constructie) Fig. 1.13 In figurd au fost reprezentate curbele spectrale corespunzitoare la dou’ exemple de misc&ri seismice, avand perioade de vibrajie diferite ale migc&rii solului (T, si T2). Pe baza curbelor spectrale determinate prin prelucrarea accelerogramelor unor cutremure caracteristice, prescriptiile din fiecare Jara stabilesc curbe spectrale schematizate standard, de forme simplificate, care servesc pent stabilirea valoriloy igcocficienjilor B in functie de T, pentru proiectarea curentd, Procedeul, propus in S.U.A. de Prof. G. Housner, unul din fondatorii stinfei ingineriei seismice, a fost adoptat tn toate Prescripfiile modeme de proiectare antiseismic&. De regulA, partea cobordtoare a curbei din 2ona valorilor mici ale lui T, se aduce in mod acoperitor la un palier (fig.1.14.a), la fel gi Partea terminala dinspre valorile foarte mari ale {ui T, , iar pentru zona intermediardl se adoptt.o formi simplificats de curb B'= £ (I), de obicei hiperbolicl sau chier liniard ca in fig.1.14.b. Fig. 114 Aga cum se vede din fig.1.13, alura curbei spectrale poate fi foarte diferit& fn functie de T (teren), care variazi substantial de ta o fark la alta gi chiar de la o zon8 la alta din aceeagi far8, in functie de caracteristicile dinamice ale cutremurelor respective, cum sunt: adéncimea hipocentrului (focarului), numirul de gocuri care intervin pe durata cutremurului, ¢.2. De aceca, curbele spectrale de calcul nu pot fi “importate” din Prescripfii strifine sau internationale, fapt care din picate fn fara noastr4, din lips de date de la cutremure anterioare, nu a iegit Ia ivealii decdt la cutremurul din 1977, In capitolul de faji s-au tratat numai aspectele de principiu ale problemei. In cap.2 al cursului se face o prezentare istorict « evolufiei tn timp a formei curbelor spectrale Standard din prescriptiile romfnegti, tncepdnd din 1963 cAnd sistemul a fost pentru prima data introdus gi pand in prezent. ©) COEFICIENTUL DE ECHIVALENTA (¢ ) Echivalarea pentru calcul fntre cazul teoretic al pendulului cu un singur grad de libertate dinamic8, Iuat ca model de baz la determinarea curbelor spectrale standard gi cal real al constructiilor etajate, cu mai multe grade de libertate la deplasdri laterale, se face prin intermediul unui coeficient de transformare notat cu € gi denumit coeficient deechivalenfé, ale cirui valori sunt subunitare si depind de distribuyia pe indltime @ maselor $i de forma deformatei constructiei sub actiunea forjelor orizontale seismice. Nu este locul aici s& reproducem in detaliu expresia data in prescriptii pentru acest coeficient, care este cunoscut& gi din cursurile de specialitate anterioare. Ne vom limita la a da cu titlu exemplificativ valorile pe care le ia coeficientul la diferite tipuri curente de construcfii: © la construcfii cu un singur nivel, cum sunt halele industriale parter, clidirile de tip sal& gila constructiile 2ootebnice: & = 1; © laclidiri etajate cu pufine niveluri (P+1...P +3): &=0,9; © Ia clidiri muietajate: © = 0,6 ... 0,8, in funcfie de numarul de niveluri gi de sistemul constructiv (cadre sau pereji structurali); © pentru constructii tubulare fnalte, cu masa distribuit& pe vertical, cum sunt cogurile industriale din beton armat sau din zidarie: In mod general deci, cu cAt numirul de grade de libertate dinamicd este mai mare gi masele sunt mai distribuite pe inalfimea constructiei, respectiv cu cat structura se indep&rteazi de caracteristicile unui pendul cu un singur grad de libertate, cu masa concentrat& fn varf, cu atat valorile coeficientului de echivalenta ¢ rezult& mai mici. d) COEFICIENTUL DE REDUCERE A FORJEI SEISMICE TINAND SEAMA DE DEFORMATIILE POST-ELASTICE $I DE ALTE EFECTE FAVORABILE ( ¥’) Produsul G k, B © reprezintd expresia forfei seismice S, din fig.1.10.a corespunztoare unei comportiri elastice a structurii pe durata cutremurului, Fajé de aceasta, expresia final a forfei seismice de cod, corespunzitoare la Seay din aceeasi figura, se obfine afectind pe S, cu un coeficient subunitar care fine seama de capacitatea de deformare post-elastic& a structurii gi care se noteaz cu Y. fn prescripfii se precizeazd ci in componenja coeficientului Y mu intra de fapt numai efectul deformatiilor post-elastice, ci se includ gi alte efecte de naturl a favoriza “comportarea construcfiei la solicit&ri seismice, cum sunt: amortizarea vibrajiilor prin frecare interioard, diferite alte rezerve de rezistenj& care nu pot fi cuantificate in calcul, etc. Totusi partea cea mai mare a reducerii valorii forfei de cod ce se realizeazd prin coeficientul '¥ este cea datorat& deformatiilor post-clastice.La constructiile civile obignuite cu structuri din beton armat, accasta este substanjiala, valorile coeficientului Y fiind de ordinul ¥ = 0,20 la constructiile cu structuri in cadre ctajate si ‘¥ = 0,25 la cele cu perefi structurali, monolifi sau din panouri prefabricate sau cu cadre rigidizate prin perefi de zidirie, deci este vorba de o reducere de 4 ~ 5 ori fajh de forja seismic& elastict. Desigur, admiterea unor reduceri atét de mari presupune admiterea ideii c& structurile respective prezint4 capacitate de deformare plastic (ductilitate) satisfcttoare. Privitor la controlul acesteia, vezi cap. 1.5 al cursului © categorie de constructii pentru care valorile coeficientului de reducere Y sunt inc& destul de controversate si mai greu de stipfnit prin calculele curente este cea a elidirilor cu perefi portanfi din ridfria nu este consolidatt si ductilizat& prin includerea unor elemente de beton armat larie de caramida, in special a cladirilor vechi, la care (centuri, samburi verticali, etc.). In normativ se prevede pentru acest caz valoarea W = 0,30 , ins& este unanim recunoscut de specialisti c& ea nu poate fi aplicat& in mod general, fntrucdt poate deveni mult descoperitoare dact modul de solicitare al zidiriei sub aciunea conjugat& a incirclirilor verticale si al celor seismice conduce la pericolul unor ced&ri neductile (casante). In practica verifictrii prin calcul a cladirilor existente cu pereti portanti din zidirie de clirmid’, se adopt de regula pentru coeficientul Y valori cuprinse intre 0,3 gi 0,8 in functie de caracteristicile de ductilitate, deci rezult4 un cémp foarte larg de variajie a valorilor forfelor seismice de cod pentru cladirile respective. ¢) EXPRESIA FINALA A FORJEI SEISMICE DE COD Introducdind gi coeficientul de reducere Y , expresia finald a forjei seismice de cod se objine sub forma: S=Gk,Bey (12) 1.3.3. Semnificafla variagiei valorilor fortelor de cod in functie de clasa de importanté a constructiei Sub aspectul nivelului necesar de asigurare a protectiei antiseismice, prescripjiile noastre de proiectare (normativul P.100-92) prevad gi o diferentiere in functic de clasa de importan{& a constructiei. Clasificarea adoptat& este urmatoarea: * Clasa I de importanté cuprinde construcjiile “de cmergenfi”, adic’ a c&ror funcjionare nu trebuie s& se intrerupa fn timpul cutremurului si imediat dupa cutremur (unit&ji spitalicesti cu funcfii de urgenf’, stajii de pompieri, cladiri administrative in care se iau decizii in organizarea masurilor de urgenfa de dupa cutremure, clidiri de Jirijare a comunicafiilor de interes nafional sau judejean, construcfii din sistemul TTenergetic najional). Totodatd, in aceasta clas de importang’ intr& gi cladirile care adpostesc muzee de importanf& nationala. © Clasa I de importanta cuprinde: construcfiile cu aglomerajii mari de persoane (clidirile spitalicesti care nu intri in clasa precedent, silile de spectacole gi de reuniuni sportive, bisericile, centrele comerciale importante, constructiile cu functii juridice), constructiile industriale care ad&postesc echipamente de mare importanga economic’ sau care in caz. de avariere grav prezintA riscul unor degajtiri de substanje toxice sau riscul de incendiu, construcfiile care adpostesc valori attistice, istorice sau stiinfifice deosebite, precum gi depozitele de produse de stricta necesitate pentru aprovizonarea de urgenja a publicului. © Clasa III de important: cuprinde restul clidirilor civile gi industriale obignuite. © Clasa IV de importanjé: cuprinde constructiile de importang& redus& (cladiri de locuit cu parter sau cu parter + un etaj, construcfii zootehnice, etc.). Din enumerarea de mai sus se vede c& principalele criterii dup’ care a fost gradatt importanja construcfiilor sunt: - asigurarea misurilor de emergenja in timpul cutremurului si imediat dups cutremur; - protectia viefilor omenesti; - protectia valorilor economice gi artistice deosebite; - asigurarea impotriva degajirilor de substanfe toxice si a incendiilor. Forfele seismice de cod sunt date pentru cazul obignuit al construcfiilor din clasa IIL de importanja. Pentru celelalte clase, se afecteaz’ cu un coeficient , care are valori supraunitare (1,4 pentru clasa I gi 1,2 pentru clasa II) sau subunitare (0,8 pentru clasa IV). Semnificafia acestor coeficienfi de corecfie nu trebuie privitt in mod simplist, ca o misuri de asigurare la un grad seismic mai ridicat, ci, pe linia celor arftate mai inainte la paragr.1.3.1.b, reprezint& numai o majorare a nivelului de asigurare in domeniul elastic si prin aceasta de reducere a incursiunilor in domeniul post-elastic, respectiv a avariilor in cazul unui cutremur puternic. 1.3.4, Fortele seismice reale Ca bavi pentru asigurarea protectici antiseismice a unei construcfii, noi sau existente, se ia intensitatea scismici a amplasamentului, stabilitt prin harta de macroraionare seismic a teritoriului farii gi definita in modul arftat la paragr.1.3.2 de mai sus.S-a ardtat_mai inainte, la paragr.1.3.1.c, c& valorile forfelor seismice de cod, determinate pe aceste baze gi la care se face verificarea de rezisten{& a construcfiei, au un caracter conventional, fn sensul c& nivelul de asigurare in stadiul elastic stabilit prin Prescripfii este dependent nu numai de criterii tehnice, ci gi de considerente economice. {in aceste condifii se pune problema de a afla care sunt totugi valorile reale ale forfelor orizontale seismice cu care constructia se incarc& sub actiunea unui cutremur de intensitatea admisé in prescripfii ca fiind maxima pentru zona respectiva [1], [2]. Pentru cladirile obignuite, pentru care la nivelul considerat de intensitate a actiunii seismice sunt inevitabile incursiuni in domeniul post-elastic, structura de rezistenji a Constructiei intra in stadiul post-elastic din momentul fn care capacitatea ei de rezistena in stadiul elastic este atinsi. Rezult deci c& forta orizontala seismicé maxima cu care constructia se incarcé efectiv (forfa seismica reala) este egal cu cea capabilé. Important este de subliniat ci forfa seismicd reald astfel definitd este functle numai de dimensiunile si armérile efective ale elementelor care compun structura, indiferent de modul cum acestea au fost stabilite, prin calcul sau constructiv, corect sau cu greseli. Cu alte cuvinte, din momentul in care structura este dat (existent sau Proiectat), forjele orizontale seismice reale cu care ea se incarci sub acfiunea unui cutremur de intensitate care s& 0 oblige s& intre in domeniul Ppost-elastic sunt dependente numai de starea de fapt a structurii, indiferent daci aceasta a fost dimensionaté prin calcule, mai simple seu mai aprofundate, sau a fost total sau partial dimensionatd constructiv. Pentru o constructie noua, dacd este proiectatii corect, forja seismic& real, egal cu cea capabilé, rezultd de regula ceva mai mare decat cea de cod, avind in vedere cli fat de rezultatele unui calcul riguros intervin practic in mod inevitabil la dimension&ri diferite rotunjiri in plus la armarile unor elemenete sau chiar supradimensionari ale armaturilor Pentru respectarea unor condifii constructive de minimum, impuse tot de prescriptii (procente minime de armare, numér minim de bare de armaturd, distanfe maxime admise intre barele de arm&tura etc.), precum si eventuale dimension&ri in exces ale secfiunilor unor elemente, din condifii de arhitectura, de termoizolatie (la zidurile Portante exterioare) ga. Totodata, in special la structurile in cadre de beton armat, condifiile de rigiditate (limitarea deplasarilor relative de nivel) pot conduce la importante mifriri ale secfiunilor Malpilor yi riglelor, aga cum va fi ardtat in detaliu in cap.1.4. al cursului, referitor la verificarea de rigiditate. In reprezentarea simplificatd a relajiei S - A. adoptaté fn fig.1.10, rezultd (fig. 1.15) cA diagrama S~ A nu mai este atunci cea de cod (1), ei cea real (2), respectiv cu cétstructura este mai supradimensionata fata de cerinfele de cod, cu atit forfele seismice reale cu care se incarcé sunt mai mari. De accasti situatie trebuie s& se jin’ seama la verificarea intregii construcfii, in sensul c& dack Syeqta > Scod + intreaga structuré trebuie s& fic dimensionat& in mod coordonat corespunzator acestui spor. La verificarea constructiilor existente, apare in mod frecvent situajia invers# gi anume, cu dimensiunile gi armarile efective existente rezultd Sreata < Scod > dar prin masurile de interventie preconizate pentru punerea in siguran{é a construcfiei, se poate reveni la o Fig. 1.15 situafie ca in fig.1.15, deci condijiile de verificare devin similare cu cele valabile pentru o constructie nou& ce se proiecteast Asupra acestei probleme se va reveni mai detaliat in continuare la paragr. 1.3.6. 1.3.5. Coordonarea $i ierarhizarea capacitatilor de rezistenta in cadrul unei structuri. Zone plastice potentiale a) ZONE PLASTICE POTENTIALE Ceea ce in mod global am denumit mai inainte “intrarea structurii unei cladiri in domeniul post-elastic sub actiunea solicitarilor seismice” const de fapt in aparifia unor deformatii plastice localizate in unele zone mai puternic solicitate. In cazul structurilor din beton armat, aceasta se traduce prin intrarea pe palierul de curgere a armaturilor intinse din secjiunile respective. Fenomenul nu are un caracter punctual, ci se intinde pe o anumita lungime de element, aga cum se vede din fig.1.16, astfel c& in locul denumirii traditionale de “articulatie plastica” este mai adecvata cea de “zon plastica”, mai precis zond plasticé potentiald. Lungimile 1, ale zonelor plastice potenfiale, in riglele si stAlpii cadrelor gi in montantii si riglele de cuplare ale perefilor structurali, sunt de ordinul de marime al inaljimii sectiunilor respective ( h ) gi sunt in general stabilite pe cale experimentalA, fiind exprimate in prescrip{ii prin formule empirice. La proiectarea unei construcfii noi, cft gi la consolidarea unei construcfii existente, povitiile zonclor plastice potenfiale nu trebuie s& fie lsate la voia intdmplarii, ci este necesard dirijarea lor prin proiectare c&tre punctele in care ele se manifest in modul cel mai favorabil pentru comportarea structurii,Criteriile ce se au in vedere sunt urmatoarele: * zonele plastice potentiale s& apara de preferinf& in acele elemente in care ductilitatea sporit necesarii sii fie mai ugor de realizat; © _avariile inerente din zonele plastice potengiale st nu pericliteze rezistena gi stabilitatea constructiei in ansamblul ei; © reparatia dupa cutremur a acestor avarii s& fie c&t mai usor de realizat, in condifii de deplin& siguranga si cu costuri cat mai reduse. f (grinda) 1 e Cc h (stalp) Fig. 1.16 La o structural fn cadre etajate de beton armat, toate criteriile enumerate mai sus conduc la concluzia ci zonele plastice potentiale trebuie sé fie dirijate cu prioritate catre extremitatile elementelor orizontale (riglelor). Pe de o parte riglele, find solicitate la incovoiere, practic firs eforturi axiale, pot fi ductilizate mai usor decét stélpii, Ia care eforturile de compresiune sunt de natura s4 reduc ductilitatea (detalii sub acest aspect sunt date in cap.1.5 al cursului). Pe de alt& parte, avarierea local a unei rigle nu pune in pericol siguranta ansamblului structurii, in timp ce 0 avariere a unui stélp poate cauza prabusiri locale sau chiar generalizate. De asemenea, repararea avariilor (fisurilor) din rigle se poate face mai lesnicios decfit a celor din stalpi. Considerajii similare sunt valabile gi pentru perefii structurali de beton armat cu siruri de goluri suprapuse, la care fn plus secfiunile riglelor de cuplare sunt de regul mult mai mici decd secfiunile montanfilor, astfel c& localizarea zonelor plastice la extremitatile lor se realizeaz4 aproape de la sine. in clementele verticale (stAlpi, montangii peretilor structurali) se admite formarea de zone plastice potentiale numai la baz si numai in stadiul cel mai avansat de solicitare.Rezult& astfel pentru un cadru etajat (fig.1.17.a) un mecanism de plastificare ca in fig.1.17.b, Fig. 1.17 © zon& plastict potengiali reprezintA pentru o structur& 0 zon& de solicitare maximal. Ar fi ins& gregit s4 se infeleag’ ci din acest motiv zona respectiva trebuie asigurat& suplimentar printr-o mirire a capacit&jii ei de rezistenj&. Dact s-ar lua o astfel de misur&, este evident cd solicitarea cea mai defavorabild s-ar muta in alt zond, care ar deveni la randul ei zon& plastic’ potential&, astfel incat obiectivul de dirijare urmirit nu ar fi atins, ci dimpotrivé anihilat. Deci in zonele plastice potenfiale nu trebuie majoraté capacitatea de rezistenta, ci capacitatea de deformare plastica (ductilitatea). Pe aceast& linie, la structurile din beton armat, fn zonele plastice potensiale trebuie luate unele masuri, de calcul gi constructive, cum ar fi: mirirea gradului de confinare a betonului prin indesirea etrierilor, ca masuri de majorare a deformafiei specifice ultime a betonului gi prin aceasta a capacit&fii lui de deformare plastic’; © evitarea sau chiar interzicerea innidirilor prin petrecere ale armaturilor elementelor verticale pe indljimea zonelor plastice potenfiale de la bazele acestora; * considerarea fn verificarea prin calcul la forji ttietoare a unui aport micsorat al betonului, avand in vedere gradul lui mai mare de avariere posibil. 26b) COORDONAREA $I IERARHIZAREA CAPACITAYILOR DE REZISTENJA IN CADRUL STRUCTURIL [2], [41] Pentru a dirija formarea zonelor plastice potentiale spre punctele dorite, restul secjiunilor elementelor componente ale structurii trebuie s& fie dotate cu un nivel de asigurare superior, cea ce se realizeaz& prin majorarea valorilor eforturilor sectionale cu un coeficient supraunitar. Cateva exemple: ¢ fn jurul unui nod de cadru etajat, momentele incovoietoare sunt in echilibru, ca in fig.1.18, adici suma momentelor de la extremitagile din nod ale riglelor ( Mg + Mg, ) echilibreazk pe cea a momentelor de la extremitaile stalpilor ( Mgyp | Mine): Msup + Ming|=|Mat +Mar| (1.3) Sensul de actiune Dac al fortelor orizontale acum in locul — momentelor incovoietoare se introduc valorile momentelor Fig. 118 capabile din cele patru sectiuni din jurul nodului, uun control al realizirii unui nivel de asigurare mai ridicat pentru stalpi decal. pentru grinzi, pentru dirijarea formarii de zone plastice spre extremitajile grinzilor, se objine fnlocuind egelitatea (1.3) cu o condifie de inegelitate de forma: [Meg + iat] > [as +m g| (4) sau, transformata in egalitate: eeaes o|Ms, +m] (1s) unde este un coeficient supraunitar, cu semnificajia de coeficient de siguranjé adifional, denumit gi coeficient de supraredistenta [29], [30]. In Roménia, unde o expresie de tipul (1.5) nu a fost inc introdus& oficial in prescriptii, in mod uzual se i 0-12 deplin& siguranga a evitirii aparifici de zone plastice in stélpi se objine numai la valori 1,4. Studiile din Noua Zeelandi ale prof. T. Paulay au demonstrat insd c& 0 mult mai mari ale coeficientului de suprarezistenjai (@ = 2), ceea ce evident conduce la o dimensionare in exces pronunjata a stélpilor. La construcfiile cu perefi structurali din beton armat, cfind subsolul se realizeazé sub forma de cutie rigida gi in consecinj& se poate admite ca incastrarea structurii s& se considere la nivelul plangeului peste subsol, astfel incét zonele plastice potengialc din montanjii perejilor structurali: se dirijeazt spre sectiunile lor de le baza parterului8 (fig.1.19), la nivetul subsolului dimensionarea la compresiune excentric& a arm&turilor perejilor structurali se face cu un coeficient de suprarezistenja egal cu cel putin 0 = 1,3. Valoarea @ = 1,5 dat& in [27] este fnc& controversat&, existind pareri c& ar fi prea mare gi duce la dificultaji constructive, in special la infrastructurd. De asemenea, la etajele superioare zonei plastice potentiale, se introduce in mod similar (fig-1.19) @ = 1,25 (27). = 1,25 zona plastic’ _ potenfiala aed infrastructuri O=13 Se pot da numeroase alte exemple similare. 1n cazul clidirilor existente, la care se previd misuri de consolidare de naturi a majora nivelul general de asigurare a protectiei antiseismice, este totdeauna de luat fn considerare in calcul ci structura dup& consolidare (deci cu capacitatea de rezistenja mirit) se poate incdrca la viitoare cutremure cu forje seismice reale mai mari deci cele la care a fost supusa la cutremurele anterioare consolidarii, dup& un mecanism de comportare similar celti ilustrat in fig.1.15. 10 consecingt, dact de exemplu la verificarea prin calcul a unei construcfii existente etajate cu perefi portanji de zidarie s-a constatat c& este necesari consolidarea unor perefi prin placare cu beton armat numai la nivelul parterului - dup& consolidare zona critic la un viitor cutremur de aceeasi intensitate se poate muta la etajul urmator, rimas neconsolidat. De aceea, verifictrile prin calcul pe constructia dup’ consolidare trebuie si fink seama si de astfel de aspecte gi si se traduct in final printr-o propunere de consolidare coordonata ca nivel de asigurare pe intreaga construcfie, cu un control corespunzator al dirijarii zonclor plastice potentiale.* © categorie special de elemente structurale © constituie cele care sub actiunea solicitirilor seismice trebuie si rimant in domeniul elastic. Intr& aici mai ales elementele care au un rol de conectare intre alte elemente, adic& asiguré conlucrarea intre acestea $i tn conseciny dack ar intra fn domeniul post-elastic, ar exista pericolul ca structura si se dezmembreze inainte de a-gi dezvolta capacitatea de deformare plastict. Un prim exemplu caracteristic in acest sens il constituie plangeele din beton armat lucrind ca saibe orizontale rigide pentru asigurarea conlucririi spajiale fntre elementele portante verticale (cadre sau perei structurali). Verificarea lor prin calcul trebuie de aceea si se fact la forfe orizontale majorate cu un coefeient de suprarezisteng&. Un alt exemplu, de data aceasta din domeniul constructiilor industriale, este cel aritat fn fig.1.20 in care este reprezentat un stip prefabricat din beton armat, cu goluri dreptunghiulare, pentru o halt industrial cu poduri rulante. Portiunea cu goluri are la prima vedere © alc&tuire similar’ cu cea a unui cadru etajat. Inst aici, spre deosebire de cadrele etajate ale cliidirilor, este esential ca riglele de legitura dintre cei doi montanfi si-gi indeplineasc& pe toatl durata de actiune a forfelor orizontale rolul de conectori {ntre montanyi, astfel ca acegtia si conlucreze ca télpi ale unei secfiuni unice. In Fig. 1.20 consecinf&, fn acest caz zonele plastice potentiale trebuie sit fie localizate la baza montanfilor, iar riglele trebuie dimensionate ca s& riméné fn stadiul elastic, deci exact invers decat in cazul cadrelor clidirilor etajate. 1.3.6. Elemente structurale din beton armat. lerarhizarea capacitigilor de redstenfi la diferite eforturi in cadrul aceluiasi element. Eforturi “gsociate” Pentru elementele in care este prevzut ca sub acfiunea seismic si se dezvolte deformafii post-elastice, este necesar s& se asigure prin dimensionare gi armare o comportare ductil. Un acelagi element nu prezintt ins aceleagi caracteristici de ductilitate pentru diferitele solicitiri la care este supus din acjiunea conjugati a inclrcarilor gravitationale gi seismice. Elementele componente ale structurilor din beton armat ale cladirilor obignuite clajate sunt de regul& solicitate in principal la incovoiere, cu sau firé efort axial dup’ cum sunt elements orisontale sau verticale. Comportarea lor ductilé la actiunea solicitarilorseismice se asigur& prin respectarea cerinjelor de duetilitate, care sunt expuse in detaliu in cap.1.4 al cursului gi care in esenfi se reduc la condiia ca inainte de cedarea zonei comprimate a secfiunii (atingerea deformatiei specifice ultime la compresiune a betonului Shy)» armiturile din zona intins si ating’ limita de curgere i st dezvolte deformatit post-elastice suficient de mari (st avanseze suficient pe palierul de curgere). Pe langa aceasta fins’, la toate elementele in cauzi solicitarea la incovoiere atrage dupa sine gi pe cea la fort thietoare, la care comportarea elementelor de beton armat este fn general neductil& sau mei putin ductil’. O condifie de baz a unei comportiri ductile a elementului este deci si nu se product o cedare prematura la fori tiietoare, adicd inainte de formarea zonei plastice gi de consumarea fn aceste zone a capacitiii de deformare post- elastic. Rezult& ca o regula generalii cl nivelul de asigurare la foryé tdietoare trebuie si fle mai ridicat decit cel la moment incovoietor (cu sau fird efort axial, dupa specificul elementului). Dack dimensionarea la forji tdietoare se face la valorile forfelor tiietoare rezultate din calculul Ia forjele seismice de cod, condifia de mai sus risct si nu fie indeplinita, deoarece momentele capabile reale pot fi mai mari decfit cele de cod, in timp ce forjele thietoare riimfn cu valorile de cod. De aceea, pentru forfele tHietoare este necesar st se stabileasc& valori corespunzitoare forjelor seismice reale, adicl celor care corespund momentelor de plastificare capabile din zonele plastice potenfiale, dup mecanismul de cedare considerat, iar dimensionarea la forja thietoare s& se fact la aceste valori, denumite forte tiéietoare asociate momentelor de plastificare, respectiv mecanismului de plastificare urmérit. © asemenes prevedere @ aptrut in prescripfiile noastre de proiectare abia dupa cutremurul din 1977, la care frecventele fisuri la eforturi principale de intindere constatate in special in perefii structurali de beton armat au scos in evidenj& nivelul insuficient de asigurare sub acest aspect la constructiile realizate inainte de 1977 gi care in bund parte era cauzat att de subevaluarea momentelor capabile cat gi de necorelarea intre acestea gi forjele t&ietoare de calcul. Exemple de determinare a forfelor tiietoare asociate sunt aratate in fig.1.21. © in cazul unui perete structural plin (fig. 1.21.2), care sub acfiunea forjelor orizontale se comporta ca o consol& vertical’ incastratt Ja baz, zona plastic’ potentiala este situath le baza peretelui, iar momentul de plastificare la compresiune excentric& este notat in figura cu Mp . Daci se admite pentra distribujia pe indltime @ forfelor orizontale seismice 0 diagramé triunghivlara, rezultanta lor $ se afl la indljimea 2113 .