Departe sunt de tine

de Mihai Eminescu

Departe sunt de tine i singur lng foc,

Petrec n minte viaa-mi lipsit de noroc,
Optzeci de ani mi pare n lume c-am trit,
C sunt btrn ca iarna, c tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri,
Redeteptnd n fa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vntul lovete n fereti,
Se toarce-n gndu-mi firul duioaselor poveti,
-atuncea dinainte-mi prin cea parc treci,
Cu ochii mari n lacrimi, cu mni subiri i reci;
Cu braele-amndou de gtul meu te-anini
i parc-ai vrea a-mi spune ceva, apoi suspini,
Eu strng la piept averea-mi de-amor i frumusei,
n srutri unim noi srmanele viei,
O! glasul amintirii rmn pururi mut,
S uit pe veci norocul ce-o clip l-am avut,
S uit, cum dup-o clip din braele-mi te-ai smuls,
Voi fi btrn i singur, vei fi murit de mult!