Ucenicul vrăjitor

(1797)
de Johann Wolfgang von Goethe (28 August 1749 – 22 March 1832)

Iar s-a dus în târg bătrânul

Maistru vraci, și-s eu stăpânul! Umple donițele-n vale,
Hai, că pun eu azi la cale Ca un fulger mi se-ntoarnă,
Toate duhurile sale! Un potop de valuri toarnă,
Știu pe dinafară Pleacă, vine iară!
Farmecele lui, Colcăie-n bazin,
Și minuni, ca dânsul, Saltă, crește apa,
Fac, fără să-i spui. A, dar este plin!
Ho! străine!
Iute! iute,
Adă apă, Scalda-i plină
Să înceapă La hodină,
Rotitoare, Ca-nainte!
Valuri-valuri pe-ntrecute, Ah, pricep... amar de mine!
Să se verse-n scăldătoare! Vorba mi-a pierit din minte!

Vino dar, mătură roasă! Vorba, vai! ce cată spusă

Ia-ți mantaua zdrențuroasă! Ca să-l facă iar ce fuse!
Slugă-ai fost, fii iară slugă! Fuge, vai, și vine-n grabă!
Fă-mi pe voie dintr-o fugă! Mătură, de-ai fi de treabă!
Capătă-ți picioare, Tot mai mult aduce,
Sus răsară-ți cap. Toarnă tot mereu,
Du-te, poartă-mi, adă-mi Vai, și mii de râuri
Donițele-n trap! Cad pe capul meu!

Iute! iute, Șaga-i șagă,

Adă apă, Nu-mi mai place!
Să înceapă, Stai, tu, drace!
Rotitoare, Încă râde?!
Valuri-valuri pe-ntrecute, Inima-n răcori mi-o bagă!
Să se verse-n scăldătoare! Ce ochi crunți! Ce schime hâde!
Iată-mi-l fugind pe cale!
O, dar ai ieșit din iaduri
Ca să faci prin casă vaduri?
Unde caut, pretutindeni,
Parcă-i un puhoi cu grindeni!
Mătură netoată,
Stai pe loc, îți spun!
Băț, ce-ai fost odată,
Nu mai fi nebun!
Nu ascultă?!
Hai tu numa!
Căci acuma
Cu toporul
Fără de zăbavă multă
Am să-ți potolesc eu zorul!
Iată-mi-l! Târâș s-arată!
De m-arunc la tine-odată,
Nici nu mântui tot cuvântul,
Una fi-vei cu pământul!
L-am crăpat în două!
L-am lovit la mir!
Pot s-aștept acuma
Și să mai respir!
Iată! Iată!
Că învie,
Și-mi îmbie
Doniți pline
Doi acuma dintr-odată!
Ajutor, puteri divine!
Și aleargă! Curg pâraie,
Pretutindeni prin odaie!
Ce priveliște avană!
Vraciul! — Maistre, fă-ți pomană!
Duhurile tale,
Doamne,-și fac de cap
Le-am chemat, și-acuma
Nu mai pot să scap!
— Măturice!
Stai cuminte
Ca-nainte...
Căci la vreme
Doar bătrânul vraci aice,
Duhuri, poate să vă cheme!
Link: The Sorcerer’s Apprentice, by Paul Dukas (1865 – 1935)

in the 1940 Walt Disney animated concert film Fantasia

https://www.youtube.com/watch?v=2DX2yVucz24&t=14s

The Sorcerer’s Apprentice (source: wikipedia)

The Sorcerer's Apprentice (French: L'apprenti sorcier) is a symphonic poem by the French composer
Paul Dukas, completed in 1897. Subtitled "Scherzo after a ballad by Goethe", the piece was based on
Johann Wolfgang von Goethe's 1797 poem of the same name. By far the most performed and
recorded of Dukas's works, its notable appearance in the Walt Disney 1940 animated film Fantasia
has led to the piece becoming widely known to audiences outside the classical concert hall.

Fantasia
Although The Sorcerer's Apprentice was already a popular concert piece, it was brought to a
much larger audience through its inclusion, as one of eight animated shorts based on classical
music, in the 1940 Walt Disney animated concert film Fantasia. In the film segment, also
called "The Sorcerer's Apprentice", Mickey Mouse plays the role of the apprentice. Disney
had acquired the music rights in 1937 when he planned to release a separate Mickey Mouse
film, which, at the suggestion of Leopold Stokowski, was eventually expanded into Fantasia.
[2]

Stokowski's version for the soundtrack of Fantasia remains one of the most famous.
Although too early for high fidelity, the performance was recorded using multi-tracks and
was the first use of stereophonic sound in a film. It is the only part of the film for which
Stokowski conducted a studio orchestra, rather than the Philadelphia Orchestra.

In terms of the storyline of the film segment, the sorcerer's final anger with his apprentice
which appears in Fantasia does not appear in Goethe's source poem, Der Zauberlehrling. The
popularity of the musical piece in Fantasia led to it being used again, in its original form, in
Fantasia 2000.