Grigore Vieru - Ars poetica

Merg eu dimineata, n frunte,

Cu spicele albe n brate
Ale parului mamei.
Mergi tu dupa mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urma
Cu spicele rosii n brate
Ale sngelui meu Ea care nimic niciodata
Nu napoiaza.
Si toti suntem luminati
De-o bucurie nenteleasa.
Grigore Vieru - Basarabie Cu Jale
In mine a lovit strainul
De Pasti sau Denii.
Dar incoltitu-m-au bezmetici
Si moldovenii.
Ca nu suntem romani strainul
Pe-a lui o tine.
Si-ai mei mai tare-l cred pe dansul
Decat pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal si de pe vale,
Basarabie!

Incalcita-ti este viata,

Basarabie!
Ca graul ce-l bate gheata,
Basarabie!
In mine-au dat si moldovenii
Necrestineste.
Ci-s fericit ca-n ei romanul
Tot mai traieste.
Ei spun ca nu-s romani, ci lacrimi
In piept framanta
Cand un Farcas sau Vicoveanca
Sau Gheorghe canta.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal si de pe vale,
Basarabie!
Incalcita-ti este viata,
Basarabie,

Ca graul ce-l bate gheata,

Basarabie!
Grigore Vieru - Lui Mihai Eminescu
Stiu: cndva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu nchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dnsii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei n zbucium.