Labus si musuroiul de

furnici

Langa salcia pletoasa

Curge valea cea frumoasa
Iar pe mal, mai jos nitel
Sta catelul Azorel.

Dintr-o data Azorel,

Cat e el de mititel,
Ciuleste urechile tare
C-aude galagie mare.

Si l-a vazut pe Labus,

Cu blanita ca de plus
Si mustatile valvoi
Latrand la un musuroi.

- Labus, zice Azorel

Hai sa ne jucam nitel.
Nu le supara pe furnici
Ca-s si ele foarte mici.

Dar Labus n-a ascultat

Pe musuroi s-a culcat,
Furnicile s-au suparat
Si pe loc l-au atacat.

Si l-au piscat foarte tare

De botic si de picioare,
De piele si de blanita,
Scapa doar cu o baita.

- Vezi Labus, ca nu e bine

Sa-i superi mereu pe altii
Daca te jucai cu mine,
Baie nu faceai, vezi bine.