CAPITOLUL I

GENERALITI ASUPRA ENERGIEI EOLIENE

Energia eolian reprezint o sursa de energie care s-a perpetuat pn n

prezent. Dup o perioada de stagnare, acest tip de energie a redevenit un subiect
de actualitate oferind o alternativ viabil de obinere a energiei electrice sau
mecanice din surse regenerabile.
Vntul este o surs curat i regenerabil de energie. Principalele avantaje
ale energiei eoline sunt urmtoarele: este practic inepuizabil, este nepoluant, este
disponibil pretutindeni.
Dezavantajele sunt determinate de caracterul neregulat n timp i spaiu
precum i de concentraia mic pe unitatea de suprafa.
Etapa i propune proiectarea unei turbinei eoliene cu ax vertical, avnd
urmatorii parametri: viteza vntului V = 10[m/s], puterea mecanic la axul turbinei P
= 30[W], coeficientul de putere admisibil ko = 0,35; randamentul aeraulic t = 0,7

SOLUIA CONSTRUCTIV-FUNCIONAL CLASIC

n soluia clasic, turbina, avnd axul dispus orizontal, intr n contact direct cu
aerul care produce micarea rotorului. Dezavantajele majore ale acestei soluii sunt:
1. datorit soluiei constructive, avem nevoie de o vitez mare a vntului.
2. pentru un randament mai bun avem nevoie de diametre mari ale rotorului.
3. costul de producie este mare.

SOLUIA CONSTRUCTIV-FUNCIONAL ALEAS

Sistemul proiectat are axul vertical i un numr mic de palete.

1. numrul paletelor este mic.
2. dimensiunile geometrice ale paletelor sunt reduse
3. nu este necesar dispozitiv de orientare n vant.

ROTORUL

1. Soluia constructiv.
Turbinele cu ax vertical sunt mult mai simple dect cele cu ax orizontal. Pentru
construcia rotorului am ales varianta tip H.
Rotorul H studiat, face parte din categoria mainilor eoliene cu inciden fix, cu
circulaie nestaionar, pale drepte i nu necesit mecanism de orientare n vnt.

1
Caracteristica principal a acestor tipuri de turbine este variaia ciclic a unghiului de
inciden.
La turbinele eoliene, momentul motor se produce sub aciunea componentei
tangeniale generat de forele aerodinamice rezultante. Aceasta este cu att mai
mare cu ct calitile aerodinamice ale palei sunt mai bune. Pentru aceasta,
seciunea transversal a palelor este tip profil aerodinamic. Se asigur astfel o for
portant mare i o for de rezisten la naintare minim. Pentru nelegerea
funcionrii acestor turbine trebuie s se analizeze direcia i mrimea vitezei aerului
care acioneaz asupra palelor.
n cazul rotoarelor tip H traiectoria de micare a palelor este circular. Din punct
de vedere aerodinamic rotorul este strbtut de un flux transversal, fapt ce
determin o cinematic specific.
Pentru instalaia eolian palele construite au la baza profilul aerodinamic
Gottingen 420.
Pala se poate roti pe un cerc de raz R, n jurul centrului rotorului, cu o vitez
unghiular , sub aciunea vntului de vitez V, constant ca mrime i direcie.

CARACTERISTICILE ENERGIEI EOLIENE

Vntul este un element meteorologic, cel mai dinamic i mai activ al

atmosferei i este caracterizat prin: vitez, durat, direcie i structur.
Viteza vntului indic distana parcurs de aer n unitatea de timp. Ea se
exprim n (m/s) sau (km/h), sau, pe baza efectelor pe care le produce n natur,
folosind scara Beaufort (vezi tabelul 1).
Tabelul numrul: 1
Viteza medie a vntului Presiunea medie
pe suprafaa
Fora Starea atmosferei
normal la
vntului
m/s Km/h direcia vntului
[Pa]
0 Vntul calm 0.0-0.5 0-1 0
1 Adiere uoar 0.6-1.7 2-6 0.1
2 Vnt uor 1.8-3.3 7-12 0.5
3 Vnt slab 3.4-5.2 13-18 2
4 Vnt moderat 5.3-7.4 19-26 4
5 Vnt potrivit 7.5-9.8 27-35 6
6 Vnt puternic 9.9-12.4 36-44 11
7 Vnt tare 12.5-15.2 45-54 17
8 Vnt foarte tare 15.3-18.2 55-65 25
9 Furtun 18.3-21.5 66-77 35
10 Furtun puternic 21.6-25.1 78-90 46
11 Furtun violent 25.2-29 91-104 64
12 Uragan >29 >104 >64
Durata vntului reprezint intervalul de timp de la nceperea pn la ncetarea
vntului dar mai poate fi exprimat i durata pe anumite praguri de vitez.

2
 Direcia vntului se stabileste n raport cu punctul cardinal dinspre care bate.
n vederea indicrii vitezei se folosete roza vnturilor.
Dup regimul vitezei i caracterul micrii aerului, vntul poate avea structur:
laminar, turbulent i n rafale.
Vntul laminar este acela n care aerul se deplaseaz cu viteze mici i
uniform, far a-i modifica direcia i intensitatea.
La vntul turbulent direcia i intensitatea variaz foarte mult, formndu-se n
curentul de aer un numr mare de vrtejuri.
Vntul n rafale este acela la care direcia i intensitatea au variaii foarte mari
n timp.
Vntul fiind un element dinamic dispune de o anumit energie. Energia
vntului nu este o energie primar n sensul exact al termenului; aerul din atmosfer
este supus deplasrii, ca urmare a nclzirii de ctre soare a anumitor regiuni i a
rcirii altora, acestei aciuni suprapunndui-se efectul datorat rotaiei pmntului.
Energia eolian nu este dect un subprodus al energiei termice i oarecum al
energiei gravitaionale. Aceast energie este gratuit, neregulat, disponibil i
nepoluant.
Este gratuit pentru c nu cere o extracie primar, neregulat pentru c
variaz n timp i spaiu i disponibil pentru c fiind sub forma de energie cinetic,
nu este supus randamentului slab al ciclului Carnot.
Energia eolian este o energie slab, fluidul presupus n micare avnd masa
specific mic i, ca atare, puterea convertit este direct proporional cu aceasta.
Avnd n vedere caracterul neregulat al vntului, pentru determinarea energiei
poteniale se fac masurtori i se ntocmesc studii statistice care cuprind perioade de
5 pna la 10 ani.

TIPURI DE TURBINE EOLIEN CU AX VERTICAL

Rotor tip H cu pale drepte Rotor tip Darrieus cu pale curbe

3
 Rotor tip Savonius

CAPITOLUL II

4
 CONSIDERAII TEORETICE ASUPRA ROTOARELOR EOLIENE CU AX
VERTICAL DE TIP DARRIEUS

II.1.CONSIDERATII TEORETICE ASUPRA PROFILELOR AERODINAMICE

Pentru obtinerea unei portante (Pp), cit mai mari, este necesara realizarea
unor circulatii cit mai intense in jurul obiectului aflat in directia curentului de fluid.In
aceleas conditii de mediu si dinamice (aceeasi densitate a fluidului si aceeasi
viteza a fluidului V), obtinerea unei circulatii cit mai mari se face pe doua cai, si
anume:
- la corpurile simetrice geometric, prin amplasarea acestora in pozitii asimetrice,
fata de fluidul de viteza V sau prin imprimarea unei miscari de rotatie in jurul axei
de simetrie;
- la corpurile asimetrice geometric, prin determinarea prin calcul si verificarea
experimentala a unor forme ce sa conduca in conditii dinamice la circulatii cit mai
puternice. Aceste forme se numesc profile aerodinamice.

Aparitia portantei se bazeaza pe realizarea unei disimetrii in repartitia

vitezelor, deci a presiunilor pe suprafata profilului
r
Forta portanta, P , este rezultatul fortelor de presiune ce apar pe cele doua
suprafete exterioare ale profilului: pe partea interioara i (intrados), apare o
suprapresiune (+), iar pe partea superioara e (extrados), apare o depresiune (-);
aceasta este o consecinta a relatiei lui Bernoulli, caci pe intrados fluidul este frinat,
iar pe extrados este accelerat.
Rezultatul final apare sub forma unei circulatii, , care este evident diferita de
zero, pe intreg intervalul pe care prezenta profilului in curentul de fluid conduce la
asimetria cimpului de viteze.
Forta portanta va fi:
Pp bV
unde:
densitatea fluidului;
b =anvergura profilului;

5
 V =viteza fluidului;
circulatia fluidului in jurul profilului;
Asupra unui profil aflat sub actiunea unui curent de fluid, actioneaza: forta
portanta Pp, si forta de rezistenta la inaintare Pr care este datorata rezistentei de
presiune si rezistentei de frecare dupa directia V .
Deci, asupra unui profil aflat intr-un curent de fluid vor actiona urmatoarele
forte.

Pp forta portanta;
Pr rezistenta la inaintare;
Q rezultanta aerodinamica

Pp Cz AV 2
2

Pr C x AV2
2

Q Pp 2 Pr 2 AV 2 C z2 C x2
2
unde:
A = sectiunea maestra a paletei, Cr = coeficientul de rezistenta; C p = coeficientul de
portanta;

II.2.CONSIDERATII TEORETICE ASUPRA ARIPII FINITE

a) Modelul lui Prandll pentru aripa dreapta, virtejuri libere, virtejuri

legate.
Daca se considera o portiune de aripa de anvergura infinita, fig. a, se intelege
ca exista o diferenta de presiune intre intrados si extrados, atunci cind exista o
portanta si anume o suprapresiune pe intrados si o depresiune pe extrados. Acelasi
fenomen apare si la aripa de anvergura finita, fig. b.

6
 La extremitatile aripii insa, aceasta diferenta de presiune va produce o
miscare a fluidului de la intrados la extrados. Aceasta miscare laterala, initiata pe
aripa, se continua in aval si formeaza o suprafata de virtejuri libere (plutind in
curent).
Suprafata de discontinuitate din avalul aripii poate fi inteleasa ca un strat de
virtejuri aroximativ paralele cu directia curentului general. Deci, in spatele aripii apare
un sistem de virtejuri in forma de suvite nelimitate (semi-infinite) libere, care se
desprind de la bordul de fuga al aripii, numite virtejuri libere.
Conform teoremei Helmholtz, aceste virtejuri nu pot fi izolate, ci se leaga intre
ele prin virtejuri localizate pe aripa denumite virtejuri legate. Suprafata de virtejuri
libere nu este stabila ci ceva mai departe de aripa se imparte in doua, sub forma a
doua virtejuri concentrate. Desprinderea de virtejuri de la bordul de fuga al aripii,
face ca circulatia in jurul profilelor sa fie variabila, cu y, nula la capetele aripii si
maxima ( 0 ) la mijloc.
Aceste virtejuri introduc o viteza suplimentara, numita viteza indusa,
perpendiculara pe directia vitezei considerata initial in lipsa virtejurilor la aripa infinita
si care modifica directia cu care fluidul va ataca profilul, deci modifica unghiul de
incidenta fata de cazul aripii infinite. Aceasta viteza indusa va introduce la rindul sau
o rezistenta indusa care va produce o pierdere de putere fata de puterea calculata in
cazul aripii infinite.
In fig. 3 se observa ca datorita vitezei induse W i , viteza relativa W este
dirijata in jos cu unghiul indus i , deci viteza relativa reala va fi, in acest caz, WR .

7
 b) Determinarea vitezelor induse si a unghiului indus

In acest scop, modelul de calcul adoptat este urmatorul:

Se pleaca de la expresia circulatiei data de Prandtl:

A
1 d dy
K cV *
4 V0 B dy y

unde este un punct de pe profil in care se calculeaza o viteza indusa.

Se face o schimbare de variabila, in expresia circulatiei si se dezvolta in serii Fourier:

2bV An sin n
n 1

unde este definit prin relatia:

b
y cos
2

Viteza indusa intr-un punct oarecare de pe profil,
b
cos
2
are expresia:

1 d dy V
nA cos n n
sin n
d V nAn
A
W
4
B
*
dy y

0
n 1

cos cos n 1 sin

b
Relatia, cos este punctul in care se determina W, si inseamna a determina
2
viteza indusa pe un cerc care inconjoara profilul, in diferite puncte definite prin
alegere unghiului ,

Introducind din nou variabila numita , in locul lui , si inlocuind valoarea vitezei
induse, in ecuatia lui Prandtl a circulatiei, se obtine expresia:

sin An sin n sin n g sin
n 1 n 1

8
unde: g = unghiul de incidenta geometric;
= K *c ;
2 b

K= coeficient de corectie a circulatiei K [0.85 0.9] ;

c= coarda profilului;
b= anvergura profilului;
Pentru profile asimetrice, cum este Go 420, se aleg din ecuatia (1) coeficientii An
impari.
Problema se reduce la determinarea coeficientilor impari An cu ajutorul sistemelor
de ecuatii de mai sus, prin alegerea arbitrara a unghiului .
Pentru fiecare unghi R ales, se calculeaza viteza indusa corespunzatoare:

W
WiR [ An sin n R ]
sin R n 1

In final se calculeaza o viteza indusa medie:

W i
R
i
Wmed i 1

Cu aceasta valoare, a vitezei induse medii se calculeaza unghiul de incidenta indus:

i
Wmed
tg i
W

Valoarea lui i , trebuie sa fie cuprinsa intre 00 50 , conform specificatiilor din

literatura de specialitate.
Se poate calcula unghiul de incidenta geometric real:

R g i

II.3. PRINCIPIUL CONSTRUCTIV-FUNCIONAL AL ROTORULUI H.

9
 Rotorul H studiat, face parte din categoria mainilor eoliene cu inciden
constanta sau cu circulaie staionar, cu pale fixe, drepte, care nu necesita
mecanism de orientare n vnt, fiind deci o turbin eolian cu micare de rotaie a
palelor.
Caracteristica principal a acestor tipuri de turbine este variaia ciclic a
unghiului de inciden.

Turbin eolian cu ax vertical, cu inciden variabil, cu pale fixe,

drepte-tip H.

La mainile eoliene cu inciden variabil, momentul motor se produce, n

general, sub aciunea componenei tangeniale a forelor aerodinamice. Aceasta este
cu att mai mare cu ct calitile aerodinamice ale palei sunt mai bune. Pentru
aceasta, n seciunea transversal, palele au un anumit profil aerodinamic care
asigur o for aerodinamic maxim i o for de rezisten aerodinamic minim.
Pentru nelegerea funcionrii acestor turbine trebuie s se analizeze direcia i
mrimea vitezei aerului care acioneaz asupra palelor. n cazul rotoarelor tip
Darrieus traiectoria de micare a palelor este circular. Din punct de vedere
aerodinamic rotorul este strbtut de un flux transversal i nu axial, fapt ce
determin o cinematic specific i deosebiri de calcul importante fa de rotoarele
axiale.
Pala se poate roti pe un arc, n jurul punctului 0 (centrul cercului), de raz R, cu
o vitez unghiular , sub aciunea vntului de vitez v, constant ca mrime i
direcie.

10
 Dac pala este n repaos ( =0), n orice punct s-ar gsi pala pe traiectoria sa
circular de micare, asupra palei acioneaz numai viteza vntului v, constant ca
mrime i direcie.
Dac pala este n micare de rotaie ( 0 ), atunci asupra palei acioneaz
viteza aerodinamic care este viteza relativ a aerului fa de pal W. Aceast vitez
este suma vectorial a vitezei pe care aerul ar avea-o fa de pal, dac aceasta s-
ar roti ntr-o atmosfer imobil i a vitezei vntului. In figura de mai sus sunt
reprezentate triunghiurile de viteze n dou poziii diferite ale palei pe traiectoria sa,
se observ c viteza aerodinamic, W, difer de viteza vntului n fiecare punct al
traiectoriei de micare. S-a constatat c viteza relativ W crete cu viteza de rotaie
a palei ( ).
Viteza aerodinamic W, acioneaz asuppra profilului palei sub un unghi de
inciden (), produce o for aerodinamic Q, ea fiind rezultanta forelor de portan
aerodinamic Pp (pe direcie perpendicular la W) i de rezisten aerodinamic P R
(coliniara cu W).
Componenta tangenial a rezultantei aerodinamice Q produce momentul
motor al turbinei eoliene.
Pentru obinerea unui moment motor ct mai mare trebuie ca fora portant a
profilului s fie ct mai mare (la ceeai valoare a vitezei vntului). Aceasta se obine
la un anumit unghi de inciden 0 , caracteristic pentru fiecare tip de profil
aerodinamic.
Datorit acestui principiu de funcionare, rotoarele H au o comportare
aerodinamic bun i randamente comparabile cu cele ale rotoarelor axiale de tip
bipal sau tripal, n schimb rotoarele H au o valoare redus a cuplului de demaraj
ceea ce face dificil pornirea in sarcin. n acest scop se pot folosi diferite dispozitive
i mecanisme de demarare cu rol n creterea cuplului de demaraj, cum ar fi:

11
 - demararea cu rotoare ajuttoare care asigur un moment de pornire mare;
- demarare prin pivotarea palelor;
- demararea prin utilizarea unor profile speciale (cu schelet n form de S);
- demararea prin lansarea turbinei cu un motor auxiliar (soluie ce se preteaz
la instalaiile eoliene de puteri mai mari de 20 kw).

II.4. Apecte comparative privind rotoarele H i rotoarele axiale bipal sau

tripal.

ntruct rotoarele H utilizate n instalaiile eoliene de puteri mici i mijlocii dau

randamente bune, comparabile cu cele ale rotoarelor axiale de tip bipal sau tripal, o
comparaie ntre aceste dou tipuri de rotoare se impune, punndu-se n eviden
urmtoarele aspecte:
a) n cazul rotoarelor bipale, tripale sau multipale la un regim dat i
constant (viteza vntului v, turaia rotorului n, valoarea momentului respectiv puterii),
un rotor elementar cu pala dreapta, este constituit dintr-o reea de profile lucrnd n
regim permanent, respectiv viteza relativ W are aceeai valoare i direcie (unghi)
raportata la coarda fiecrui profil din reea.
Reglajul la aceast categorie de rotori se face:
- prin eclipsare (nclinarea rotorului), modificndu-se aria mturat de palete,
perpendicular pe direcia vntului;
- prin modificarea incidenei (rotori bipali i tripali cu inciden variabil, adic
cu pas variabil);
- uneori cu frne aerodinamice;

b) La rotorii H, aspectul cmpului de viteze i liniilor de curent, difer cu

poziia unghiular a palei. La o rotaie de 2 radiani, pala lucreaz cu unghiuri de
inciden att pozitive ct i negative (n limite acceptabile de 0 o 14 o ) valorile lor
depinznd de rapiditatea rotorului.
Procesul de lucru al profilului, respectiv palei, este esenial nepermanent i, ca
atare, energia prelucrat, forele i momentele pe turatie sunt variabile.
Reglajul prin modificarea incidenei este lipsit de sens, rmnnd ca posibiliti
numai:
- utilizarea de frne aerodinamice;
- modificarea geometriei rotorului a ariei mturate de palete, ceea ce implic
complicaii constructive i tehnologii speciale de execuie a palelor;
Datorit acestor particulariti specifice de construcie i funcionare a rotoarelor
H, acestea prezinta anumite avantaje fa de rotoarele axiale bipale i tripale.

CAPITOLUL III

12
 EVALURI PRIVIND POTENIALUL EOLIAN I ENERGIA VALORIFICABIL

III.1 EVALURI LA NIVEL GLOBAL

n studiile aeroenergetice prin oferta unui amplasament se nelege puterea

cinetic asociat unei arii expuse n vnt (perpendicular pe direcia vntului). Pentru
o arie expus n vnt S [ m 2 ],se poate asocia o putere cinetic:
dm v 2
Pc [W],
dt 2
unde
dm
[kg/s]
dt

reprezint debitul masic de aer asociat ariei expuse S, iar v [m/s] este viteza
vntului.
Debitul masic de aer se poate exprima ca fiind

dm
dt

d
dt
(m) =
d
dt
( aer Vol),

unde aer [kg/ m 3 ] este densitalea masic a aerului, iar Vol [ m 3 ] reprezint volumul
de aer ce trece prin suprafaa expus S n unitatea de timp.

Mrimile asociate puterii cinetice a vntului

n ipoteza unei densiti a aerului constant n raport cu timpul, puterea

cinetic se exprim ca fiind:
v2 v3
Pc ( aer v S ) aer 2 S .
2 2
Uneori se mai opereaz i cu o mrime relativ - puterea cinetic unitar
pc v3
Pcu [W / m 2 ] ;
S 2

13
 Considernd pentru o evaluare global o arie expus de aproximativ jumtate
din suprafaa globului de 510 mii km 2 , o densitate medie de aproximativ 6 kg / m 3 i
o vitez medie de 4 m/s rezult o putere cinetic: Pc = 9.800 TW.
O alt aproximare global se poate obine din bilanul radiaiei solare. Din
radiaia total recepionat de Pmnt de cca. 350 W/ m 2 , puterea care ntreine
"sistemul de vnt" este de cca. 7 W/ m 2 . Aceasta reprezint un aport total de putere
de 3.570 TW. Din acest flux de energie cca. 35 % se disipeaz prin frecrile la
nivelul solului (aprox. 2TW). Considerm c valorificarea a 10 % din aceast putere
satisface restricia climatic, rezultnd astfel potenialul utilizabil la nivelul de 130
TW.
n ceea ce privete energia cinetic total a vntului, aceasta poate fi
evaluat cu relaia cunoscut:
v2
Ec m ,
2
unde masa total a aerului m = 6 1018 kg , iar v-este viteza medie evaluat a aerului.

III.2 EVALUAREA ENERGIEI VALORIFICABILE

Aceste evaluri pot fi fcute, pe baza ofertei aeroenergetice a unui

amplasament, naintea identificrii concrete a unei tehnologii de valorificare.
Calculele se refer la o arie unitar (1m 2) expus n vnt. Denumim convenional
puterile i energiile asociate ca "puteri unitare", respectiv "energii unitare". Se
opereaz de regul cu energii anuale, deci cele corespunztoare unui interval de
timp de un an ( =8760 ore). Astfel se pot definii:
- Puterea cinetic unitar, respectiv:
v3
Pu aer [W / m 2 ] ,
2

- Energia cinetic unitar:

v3
Euc aer
an
2
dt[Wh / m 2 ] .

Pentru o tehnologie de valorificare oarecare (un anumit agregat eolian), energia

unitar valorificabil din vnt se exprim ca fiind:

v3
E uc C p aer
an
2
dt C
an
p Puc dt C pm Euc [Wh / m 2 ] ,

unde:
C p este coeficientul de putere, iar C pm este un coeficient de putere mediu.

Coeficientul de putere este un factor adimensional ce exprim capacitatea

tehnologiei de valorificare de a extrage energie din vnt. Este o caracteristic a

14
tipului tehnologic de valorificare, valoarea acestuia fiind variabil funcie de viteza
vntului (Cp(v)).
Avem trei puncte semnificative amplasate pe curba de asigurare a unui
amplasament:
Vmin viteza minim a vntului la care agregatul ncepe valorificarea;
Vi viteza vntului la care se dimensioneaz agregatul (viteza de instalare);
Vmax f viteza maxim a vntului pn la care are loc valorificarea.
Reguli riguroase pentru evaluarea acestor viteze nu exist. Orientativ se dau
cteva rapoarte:
Vmin V V
0,5 0,6; i 1,5 2,0; max f 2,5 3,0 ,
Vm Vm Vm
unde
V m este viteza medie multianual a amplasamentului.
Atunci cnd se procedeaz la analize i calcule de rezisten mecanic a
componentelor unui agregat eolian, informaia privind aceste trei viteze se
completeaz cu valoarea vitezei extreme (catastrofale) a vntului. Aceasta este
viteza la care agregatul trebuie s supravieuiasc tolernd defecte remediabile
(viteza maxim maximorum). Valorile ce pot fi acceptate sunt:
VMM
9 10 .
Vm
Raportndu-ne la o arie expus n vnt de 1 m 2 , poate fi evaluat energia unitar
valorificabil n cursul unui an ca fiind:
E uan Eu D1 E u D 2 ,
unde
v3
Eu D 2 Cp
D1
2
dt ,

respectiv
v3
EuD 2 C
D2
p
2
dt .

Cum n domeniul fluid, funcionarea are loc la nivelul puterii de instalare

P Pi const., energia unitar valorificabil corespunztoare intervalului de timp
t 2 [ore] asociat domeniului considerat, poate fi exprimat ca:
vi3
E u D 2 C p1 t 2 .
2
unde C pi este coeficientul de putere asociat puterii de instalare a agregatului
corespunztor vitezei de instalare vi .
n acest context, prin asumarea unor coeficieni de putere ( C p (v), C pi , C pm ),
relaiile mai sus prezentate permit evaluarea imediat a energiei unitare ce poate fi
obinut din vnt prin intermediul unei tehnologii de valorificare (agregat eolian).

15
 Evaluarea coeficienilor de putere ce intervin n relaiile amintite, se face pe
baza informaiilor privind performanele realizrilor tehnice existente i a experienei
specialistului n domeniul tehnologiilor de valorificare a energiei eoliene.
Pe baza estimrilor privind coeficienii de putere este posibil ulterior
efectuarea diverselor analize privind influena poziiei celor trei viteze pe curba de
asigurare asupra energiei valorificabile. Deasemenea, analizele pot face referire i la
timpii semnificativi valorificrii, cum ar fi :
- Numr de ore de neutilizare datorit vitezelor prea mici ;
- Numr de ore pentru regim de protecie (viteze prea mari) ;
- Numr de ore de funcionare la puterea instalat ;
- Numr de ore de funcionare la puteri pariale.
Avnd n vedere structura sitemelor de valorificare a energiei eoliene (n
general agregate aeroelectrice), este necesar nc o precizare privind puterea
localizat n cazul acestor analize n raport cu structura sistemului respectiv. Acesta
poate fi puterea absorbit din vnt, puterea la arborele turbinei, puterea la ieirea din
multiplicator; puterea la bornele generatorului.
Aceste nivele de putere pot fi ordonate prin bilanul energetic al liniei de
maini prezentat n figura urmtoare:

Bilanul energetic pentru un agregat aeroelectric.

La orice interpretare este necesar precizarea localizrii puterii i valorile aferente

ale randamentelor pariale ale liniei de maini. Pe figura de mai sus sunt afiate
- puterea cinetic ( Pc );
- puterea absorbit de turbin ( Pabs );
- puterea la arborele turbine ( Parb );
- puterea la ieirea din transmisie ( Ptr );
- puterea la bornele generatorului electric ( Pb ).
Coeficienii de putere afereni acestor puteri sunt: C P , C Parb , C Ptr , C Pb
Puterile disipate (pierdute) notate pe figur sunt:
- pierderi n turbin - PpT ;

16
 - pierderi n transmisie - Pptr ;
- pierderi n generator - PpG .
Randamentele pariale sunt:
Parb C Parb
- turbinei : T
Pabs C Pabs
Ptr C
- transmisiei : tr Ptr
Parb C Parb
Pb C
- generatorului: G Pb
Ptr C Ptr
Randamentul total al agregatului:
Pb
T tr G .
Pabs

III.3 TEORIA TURBINELOR EOLIENE - MODELUL FIZIC I

CONSIDERENTE PRIVIND CALCULUL TURBINEI

n prima parte a capitolului se trateaz evaluarea energiei care poate fi

extras din vnt i maximizarea acesteia. n acest scop se prezint un model fizic
clasic frecvent utilizat n teoria turbinelor de vnt. Se analizeaz critic acest model
prezentndu-se apoi modelul fizic elaborat n cadrul Centrului de Cercetare pentru
Aeroenergetica din Universitatea "Politehnica" Timioara.
n parte a doua a capitolului se prezint aspecte privind calculul turbinei de
vnt i curbele caracteristice ale acestora.

Modelul clasic

Modelul fizic al turbinei de vnt este un concept teoretic care permite analize
de evaluare a cantitii de energie care poate fi extras din energia cinetic a masei
de aer n micare.
Modelul clasic pentru un dispozitiv oarecare care extrage energie dintr-un
curent de aer (n particular turbin de vnt) ncearc s rspund la ntrebarea "ct
energie poate fi extras i cum se poate maximiza aceast valoare ?".
Pe baza lucrrilor lui Rankin (1865), Froude (1889), Glauert (1926), Prandtl
(1924), Betz (1926), a fost generat un model fizic devenit clasic cunoscut n literatur
sub denumirea de model Betz sau model Betz-Lanchaster. Modelul a fost criticat,
perfecionat, corectat dar s-a meninut n actualitate pn n prezent. Modelul se
aplic oricrui dispozitiv care extrage energie dintr-un curent de fluid.
Modelul clasic (Betz) opereaz n condiiile fluidului ideal (nevscos) i n
ipoteza presiunii statice constante n ntregul spaiu (p = p = const.), asociind
turbinei un tub de curent. Astfel se neglijeaz influena cmpului din jurul acestui tub
i toate transformrile energetice se refer la cele cinematice, operndu-se doar cu

17
viteze axiale. Extragerea de energie este posibil prin reducerea vitezei curentului
de aer ( v1 v3 ).
Relaiile matematice care constituie ecuaiile modelului Betz, se refer la
puterea (P) care poate fi extras din cmp cu ajutorul unui dispozitiv mecanic (n
particular cu o turbin de vnt), fora de interaciune (F) cu acest dispozitiv i un prim
raionament de optimizare (maximizarea puterii extrase).
Avantajul major al turbinelor cu ax vertical il constituie faptul ca, spre
deosebire de turbinele cu ax orizontal, acestea lucreaza la orice directie a vantului,
fara a fi necesare alte mecanisme de orientare. Pe langa avantajele certe,
(simplitatea constructiei, suprafata mica de teren ocupata, zgomot mai redus in
functionare, instalare si mentenanta facile etc.), turbinele VAWT prezinta insa si o
serie de dezavantaje, dintre care enumeram: autoinitierea mai dificila a rotirii turbinei
la viteze mici ale vantului (de regula se utilizeaza pentru aceasta un motor de start
sau o solutie hibrida Darrieus - Savonius), instabilitatea turatiei la vant furtunos,
tendinta de cedare la oboseala a constructiei datorita faptului ca palele si implicit
rotorul lucreaza sub sarcini variabile pulsatorii pe parcursul fiecarei rotatii complete.
Din aceste considerente, cercetarea a avut in aceasta faza a proiectului patru
linii directoare principale:
definirea schemei generale de principiu VAWT ;
alegerea profilului aerodinamic al palelor rotorului, care sa prezinte
caracteristici aerodinamice bune, in conditii de rigiditate suficienta a palei si de
prelucrabilitate facila; identificarea acelor solutii constructive care sa raspunda in cea
mai buna masura cerintelor functionale si de rezistenta a VAWT;
alegerea materialelor si tehnologiilor care se vor folosi in constructia VAWT,
care sa conduca la minimizarea greutatii constructiei, in conditii de rigiditate
suficienta.
rezistenta la oboseala a constructiei.
S-a avut in atentie ca solutiile stabilite sa raspunda cerintelor generale si sa
conduca la eliminarea in masura maxim posibila, a dezavantajelor mentionate, in
conditii de productivitate ridicata la fabricatie.

III.3.1 Identificarea cerintelor principale pentru turbinele eoliene cu ax

vertical

a) cerinte generale:
constructie modulata;
greutatea constructiei minimizata;
rigiditate si rezistenta mecanica asigurata pentru toata gama de viteze ale
vantului;
minimizarea frecarilor in lagare;
rezistenta la coroziune sub actiunea factorilor atmosferici;

18
 solutii pentru minimizarea zgomotului in timpul functionarii;
costuri reduse de exploatare;

b) cerinte pentru rotor

greutate minimizata;
rigiditate suficienta a palelor/axului;
echilibrare statica si dinamica;
constructie modulata, cu asigurarea interschimbabilitatii componentelor
constructive.

c) cerinte aerodinamice
eficienta aerodinamica marita in raport cu turbinele similare;
optimizarea unghiului de pozitionare a palelor pe rotor;
solutii pentru directionarea curentului de aer pe rotor, accelerarea curentului
incident si imbunatatirea curgerii pe profil la extremitatile palelor;
imbunatatirea autopornirii rotirii la viteze mici ale vantului.

III.3.2 Definirea schemei generale de constructie a turbinelor eoliene cu

ax vertical

Ca rezultat al activitatilor desfasurate in cadrul acestei faze, in acord cu

departajarea sarcinilor intre partenerii implicati in proiect s-au elaborat schemele
generale de principiu.
Tot in cadrul acestei etape, au fost stabilite si elementele geometrice,
dimensionale si constructive de baza pentru constructia machetei turbinelor eoliene
cu ax vertical care se va proiecta si executa.
Dimensiunile de gabarit ale machetei au fost stabilite, astfel incat sa fie
respectate in cat mai mare masura conditii de similitudine. Au rezultat urmatoarele
dimensiuni ale machetei:
coarda profilului palei: 0,05 m;
inaltimea rotorului 0.2 m;
diametrul rotorului: 0,500 m

III.3.3 Analiza aerodinamica a conceptiei proiectului

Procesul de pornire fara interventie exterioara (autodemaraj) este obstacolul

major care trebuie depasit pentru succesul oricarui proiect al unei turbine de vant cu
ax vertical (VAWT). Se cunoaste ca unghiul de pas de 90 0 nu permite autodemarajul
turbinei. Pentru a intelege procesul de variatie a pasului s-a efectuat o analiza
bazata pe metode ingineresti pentru un profil Go 420.
Performantele si caracteristicile complete pentru profilul Go 420 sunt
disponibile deoarece acest profil este utilizat in diferite aplicatii.

19
 Se cunoaste ca in timpul functionarii la viteze mari de rotatie, cea mai buna
eficienta a turbinei se produce cnd unghiul de pas este zero, adica atunci cnd
unghiul de atac al vitezei vntului este de 90 0. Ca urmare, pasul palei trebuie marit in
timpul pornirii pentru a se obtine cupluri mai mari.
Pentru unghiuri de pas mai mari sau mai mici fata de cele de mai sus exista
posibilitatea ca pala sa revina la 90 0. In plus, in afara intervalului ales, curgerea pe
profil ar fi supusa la unghiuri de incidenta mai mari si deci se va desprinde.

III.3.4 Numarul de pale

Inainte de a alege o solutie finala a configuratiei turbinei cu ax vertical este

necesar sa se determine numarul de pale ale rotorului.
Pentru o turbina cu 2 pale, exista perioade cand ambele pale sunt intr-o
pozitie in care vantul nu favorizeaza producerea momentului de rotatie. Aceasta
situatie este denumita pozitie de stall. Pentru o turbina cu 3 pale, conceptual se
considera ca nu se intalneste conditia de stall.
Analiza prezenta urmareste sa verifice acest rationament conceptual. Analiza
initiala a determinat fortele pentru o turbina cu o singura pala. Aceste forte au fost
apoi manipulate sa reprezinte fortele totale pentru o turbina cu doua sau trei pale.
Rezultatele au aratat ca turbina cu 2 pale, in general, produce o forta medie mai
mare decat rotorul cu 3 pale; totusi, la varianta cu 3 pale, din cauza ca palele pot
avea diferite unghiuri de asezare diferite de 90 0 produc un rezultat mai favorabil. Din
acest punct de vedere sa observat ca solutia cu 3 pale este superioara solutiei cu 2
pale. Ca urmare solutia cu 3 pale a fost aleasa pentru proiectul prezent al turbinei cu
ax vertical. Unghiul de asezare a fost mentinut constant la 90 0.

III.3.5 Modul de functionare a turbinelor eoliene

Turbinele bazate pe forta de rezistenta, asemenea unui anemometru si

modelelor Savonius, nu se pot roti mai repede decat suflul vantului si astfel sunt
limitate la o rapiditate mai mica de 1. Alte turbine, asemenea rotorului Darrieus, se
bazeaza pe forta de portanta pentru a produce un cuplu pozitiv.
Turbinele de vant de tip portant pot realiza o rapiditate pana la 6. Acest lucru
este posibil prin faptul ca viteza vantului natural se compune vectorial cu viteza de
inaintare a profilului care se opune vantului. Aceasta viteza combinata este
cunoscuta ca viteza relativa sau efectiva a vntului.

20
 Fortele pe pala unei turbine eoliene

Vntul genereaza doua forte de antrenare asupra palelor unei turbine: forta
de portanta si forta de rezistenta
Cand pe partea profilului, opusa vntului, aerul se deplaseaza pe o distanta
mai mare in acelasi interval de timp, dect pe partea vntului, aceasta diferenta de
viteza creaza o diferenta de presiune. Pe partea opusa vntului, suprafata cu
presiune scazuta trage profilul in aceasta directie. Acesta reprezinta principiul lui
Bernoulli.
Componentele acestei forte sunt pe directia perpendiculara (forta de portanta)
si paralela (forta de rezistenta) la viteza relativa a vntului sau viteza efectiva.
Prin cresterea unghiului de incidenta, distanta de deplasare a aerului pe
partea opusa vntului creste. In acest fel, pe partea opusa vntului creste viteza
aerului si deci si forta de portanta.
Fortele de portanta si rezistenta pot fi descompuse in doua componrente:
perpendiculara (tractiune), respectiv paralela (moment) la traiectorie.
Momentul este destinat sa efectueze lucru util, in timp ce tractiunea este o
forta care trebuie sa fie preluata de structura turbinei.

CAPITOLUL; IV

CALCULUL AERODINAMIC AL ROTORULUI

21
 MOTOR EOLIAN CU AX VERTICAL TRI PAL
Lista notatiilor

b [m] anvergura,
c [m] coarda,
cp [-] coeficient de portanta,
cr [-] coeficient de rezistenta la inaintare,
D [m] diametrul turbinei,
ko [-] coeficient de putere admis,
P [W] puterea mecanica locala pentru fiecare pala,
Pa [W] puterea necesara a curentului de aer,
Pml [W] puterea mecanica medie locala,
Pmt [W] puterea mecanica medie la axul turbinei,
Pp [N] forta portanta,
Pr [N] forta de rezistenta la inaintare,
Pt [W] puterea mecanica necesara la axul turbinei,
s [m2] aria suprafetei palei,
T [N] forta tangentiala rezultanta,
Tp [N] proiectia fortei Pp pe directia vitezei U,
Tr [N] proiectia fortei Pr pe directia vitezei U,
U [m/s] viteza tangentiala,
V [m/s] viteza neperturbata a aerului,
W [m/s] viteza relativa,
z [-] numarul de pale,
g [grd] unghi de incidenta,
m [-] randament turbina,
t [-] randament aeraulic turbina,
[-] rapiditate,
[kg/m3] vascozitatea aerului,
[-] soliditatea rotorului,
[grd] pozitie unghiulara (locala) a palei,
[rad/s] viteza unghiulara de rotatie

Indici de notatie pentru pozitia initiala a palelor

1 pala 1; 1 = 0o
2 pala 2; 2 = 120o
3 pala 3; 3 = 240o

22
23
Tipul de profil aerodinamic Gottingen 420 (curbe caracteristice pentru incidente
cuprinse intre 0 si 360 [grd])

Coordonatele profilului catalog Go 420 x; ye ; yi i 0 16

x ye yi
i i i

0.000 0 0
0.0125 0.02801 0.02699
0.025 0.04351 0.03449
0.05 0.06302 0.04347
0.075 0.07704 0.04946
0.1 0.08855 0.05395
0.15 0.10658 0.05843
0.2 0.1186 0.06040
0.3 0.13115 0.05635
0.4 0.1307 0.0473
0.5 0.12275 0.03675
0.6 0.1068 0.0267
0.7 0.08535 0.01665
0.8 0.0584 0.0096
0.9 0.02895 0.00255
0.95 0.01447 0.00002
1 0 0

0.01
0.009
0.005
y.er
i

y.ir 0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05

i
0.005
0.009
0.01

0 x .r 0.05
i

24
 V 7 Pt 1000 m 0.7 n 3 1.225

b 1.5 c 0.3 s b c ko 0.35

Pt Pa D
Pa Pa 1428.571 D D 4 R
m 3 2
b V ko

Rapiditate 5 U V U 35

j
j 0 24 360
j 24

j j 120 j 240
1 2 3
j 180 j 180 j 180

W1
j
2

U 2 U V cos 1 V
j
2
W2
j
2

U 2 U V cos 2 V
j
2

2 2
W3 U 2 U V cos 3 V
j j

42
42
40.25
W .1 38.5
j
36.75
W .2
j 35
33.25
W .3
j 31.5
29.75
28
28
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
0 j 360

25
 W1 W2 W3
j j j
Wm
j 3

35.3854
35.3767
35.3681
35.3594
Wm
j 35.3508
35.3422
35.3335
35.3249
35.3162
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

Unghiuri de incidenta [rad]

1 asin

V sin 1j
2 asin

V sin 2j
3 asin

V sin 3j
j W1 j W2 j W3
j j j

Unghiuri de incidenta [grd]

1 180 2 180 3 180

j j j
g1 g2 g3
j j j

11.515
8.637
g1
j 5.758
2.879
g2
j
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
2.879
g3
j 5.758
8.637
11.515

26
 g1 cp1 cr1 g2 cp2 cr2
j j j j j j
0 10.893
0.6 0.004 1.16 0.035
2.484 9.354
0.26 0.006 1.23 0.03
4.872 6.896
1.2 0.012 1.21 0.023
7.063 1.18 0.015 3.671 1.35 0.013
8.948 1.205 0.022 0 0.3 0.004
10.408 1.25 0.026 -3.671 0.1 0.001
11.31 1.23 0.03 -6.896 0.27 0.009
11.515 1.18 0.033 -9.354 0.305 0.0135
10.893 1.16 0.035 -10.893 0.32 0.023
9.354 1.18 0.03 -11.515 0.316 0.021
6.896 1.21 0.023 -11.31 0.319 0.0214
3.671 1.35 0.013 -10.408 0.28 0.019
0 0.6 0.004 -8.948 0.202 0.011
-3.671 0.1 0.001 -7.063 0.175 0.002
-6.896 0.27 0.009 -4.872 0.014 0.003
-9.354 0.305 0.0135 -2.484 0.25 0.0025
0.32 0.023 0.6 0.004
-10.893 -0
0.316 0.021 0.26 0.006
-11.515 2.484
0.319 0.0214 1.2 0.012
-11.31 4.872
0.28 0.019 1.18 0.015
-10.408 7.063
0.202 0.011 1.205 0.022
-8.948 8.948
0.175 0.002 1.25 0.026
-7.063 10.408
0.014 0.003 1.23 0.03
-4.872 11.31
0.25 0.0025 1.18 0.033
-2.484 0.6 0.004 11.515 1.16 0.035
-0 10.893

27
 g3 cp3 cr3
j j j
-10.893
0.32 0.023
-11.515
0.316 0.021
-11.31
0.319 0.0214
-10.408 0.28 0.019
-8.948 0.202 0.011
-7.063 0.175 0.002
-4.872 0.014 0.003
-2.484 0.25 0.0025
-0 0.6 0.004
2.484 0.26 0.006
4.872 1.2 0.012
7.063 1.18 0.015
8.948 1.205 0.022
10.408 1.25 0.026
11.31 1.23 0.03
11.515 1.18 0.033
1.16 0.035
10.893
1.18 0.03
9.354
1.21 0.023
6.896
1.35 0.013
3.671
0.6 0.004
0
0.1 0.001
-3.671
0.27 0.009
-6.896
0.305 0.0135
-9.354 0.32 0.023
-10.893

28
Pp1
2
s cp1 W1
j j
Pp2
j 2
s cp2 W2
j
Pp3
j 2
s cp3 W3
j
j 2 j 2 j 2

662.841
562.227
Pp1 461.613
j
360.999
Pp2
j 260.385
159.77
Pp3
j 59.156
41.458 0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
142.072

Pp1 Pp2 Pp3

j j j
Portanta medie P pm [N] Ppm
j 3

288.344
260.892
233.44
205.988
Ppm
j 178.536
151.084
123.632
96.18
68.728
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

29
Pr1

s cr1 W1
j

j 2 Pr2

s cr2 W2
j 2
j
Pr3

s cr3 W3
j 2
j
j 2 j 2 j 2

12.431
10.909
Pr1
j 9.388
7.867
Pr2
j 6.345
4.824
Pr3
j 3.303
1.782
0.26
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

Pr1 Pr2 Pr3

j j j
Rezistenta medie la inaintare P rm [N] Prm
j 3

7.284
6.922
6.56
6.197
Prm
j 5.835
5.473
5.111
4.749
4.387
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

30
Tp1 Pp1 cos

1
Tp2 Pp2 cos

2
Tp3 Pp3 cos

3

j j 2 j j j 2 j j j 2 j

Tp1
j

Tp2
j

Tp3
j

0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360

j

Tr1 Pr1 cos 1

j j j Tr2 Pr2 cos 2
j j j j j
Tr3 Pr3 cos 3
j

12.189
10.698
Tr1
j 9.207
7.716
Tr2
j 6.225
4.733
Tr3
j 3.242
1.751
0.26
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

T1 Tp1 Tr1 T2 Tp2 Tr2 T3 Tp3 Tr3

j j j j j j j j j

91.232
79.541
T1
j 67.851
56.16
T2
j 44.469
32.778
T3
j 21.087
9.396
2.295
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

31
P1 T1 U P2 T2 U P3 T3 U
j j j j j j

3
3.193 10
3
2.784 10
P1 3
j 2.375 10
3
1.966 10
P2 3
j 1.556 10
3
1.147 10
P3
j 738.043
328.861
80.321 0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

P1 P2 P3
j j j
Pml[W] puterea mecanica medie locala Pml
j 3

1200.903
1149.636
1098.37
1047.103
Pml 995.836
j
944.569
893.302
842.036
790.769
0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360
j

24
Pml
j
j 0
Pmt[W] puterea mecanica medie la ax turbina Pmt Pmt 1045.321
25

Pmt
Randament aeraulic trubina t t 0.732
Pa

32
 Caracteristicile rotorului utiliznd CFD

Pentru determinarea caracteristicilor cinematice dezvoltate de turbina, s-a

utilizat un soft CFD consacrat (Ansys). Integrarea n timp a sistemului de ecuaii
Navier-Stokes se face cu o schem implicit de ordinul doi. Regimul de curgere fiind
incompresibil, cuplajul presiune-vitez este rezolvat cu algoritmul SIMPLEC.
Reeaua de calcul cuprinde cca. 85000 de noduri, fiind o reea hibrid ce utilizeaz
elemente triunghiulare i patrulatere. Regimul de curgere s-a considerat a fi
turbulent.
Simularea numeric a curgerii pentru o turbina, la
rapiditate = 2,5
soliditate = 27,778%,
V = 7 m/s,

Reeaua de calcul coninnd zona palelor, mobil cu vitez unghiular

constant

Cmpul de viteze dup o rotatie completa,

33
 Spectrul liniilor de curent

Campul de vartejuri generat de rotor.

34
 Bibliografie

New Energy, Magazine for renewable energies Nr.2/April 2003, H11507,

Osnabrueck, Deutschland, 2003.
Wind Directions, September 2000, Magazine of the European Wind Energy
Association, ISSN 0950-0642, London, UK, 2000.
Gyulai F., Bej A. Consideratii privind incarcarile dinamice din vint pe
structurie agregatelor eoliene, Conferinta Ingineria Vintului, Bucuresti, 1998.
Spera D.A. Wind Turbine Technology, ASME Press, Ney York, USA, 1994.
Justus C.G.-Winds and Wind System Performance, Franklin Institute Press,
Philadephia, USA, 1978.
Hau E. Windkraftanlagen, Springer-Verlag Berlin-Heidelberg-New York-
London-Paris-Tokio,1988.
Vlad I. s.a.- Energia Vintului, Editura tehnica, Bucuresti, 1982.
Abbott I.H., Von Doenhoff A.E. Theory of Wing Section, Dover Publication.
Inc.New York, USA, 1959.
Althaus D., F.X.Wortmann Stuttgarter Profilkatalog, Friedr.Vieweg & Sohn
Velagsgesellschaft, Braunschweig, West Germany, 1981.
Dobinda V. Catalog de profile aerodinamice, partea I si II, Litografia
Institutului Politehnic Traian Vuia din Timisoara, 1986.
Zidaru Gh. Miscari potentiale si hidrodinamica retelelor de profile, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1981.
Anton I. Turbine hidraulice, Editura Facla, Timisoara, 1979.
Chevray R. The Turbulent Wake of a Body of Revolution, Journal of Basic
Eng.-Trans.ASME Press, 1968.
Gyulai F., Galeriu C.D. Modelarea in tunnel aerodynamic a direi agregatelor
de vint, Revista Energetica, vol. XXXVII, Bucuresti, Noiembrie 1989.
Hoerner S.F. Resistance a lavancement dans les fluids, Editura Gauthier-
Villars, Paris, 1965.
Milborrow D.J. Changes in Airfoil Characteristics due to radial Flow on
Rotaiting Blades, BWEA Proc.7/1985, Mechanical Engineering Publication, Oxford,
UK, 1985.
Thomsen K., Soresen P. Fatique Loads for Wind Turbines Operating in
Wkes, Journal of Wind Engeneering and Industrial Aerodynamics, vol.80, No 1,2,
Elsevier Science, NL, 1999.

35