Error!

Hyperlink
reference not valid.
Error! Hyperlink
reference not valid.
Error! Hyperlink
reference not valid.
Error! Hyperlink
reference not valid.

http://rd.yahoo.com/M=2
13858.2225292.3666735.
1830019/D=geocities/P=
m25vvro911000h00/S=76
001081:NE/A=837501/R
=0/*http://www.classmate
DE LA ZAMOLXE LA ISUS HRISTOS
Pr. DUMITRU BALASA

ÎN ATENTIA CITITORILOR
Parintele Dumitru Balasa e cunoscut în tara si strainatâte pentru cercetarile sa
le de istorie concretizate în mai multe
carti si o puzderie de articole si studii. Lucrarea de fata e un scurt rezumat d
într-un volum impresionant, în care au
fost adunate roadele unor îndelungi cercetari din cele mai diverse domenii: isto
rie, mitologie, religie, parapsihologie,
etc. Ideea centrala ce ne-o transmite în mod convingator lectura acestor pagini
e aceea ca poporul roman are nu
numai o vechime si o permanenta multimilenara pe aceste locuri, ci si o cultura
populara cu adânci radacini în timp
si ramificatii în spatiu. Parintele D. Balasa sustine, pe baza documentelor de c
are dispune, ca stramosii nostri au
creat valori spirituale, care au constituit baza medicinei, dreptului si filosof
iei europene. Din punct de vedere religios
supune atentiei noastre ipoteze surprinzatoare privind demonologia populara, mor
oii ,strigoii, farmecele si
vrajitoriile, zodiile si incinerarile, vindecarile prin bioenergie, etc. Pâna la
publicarea integrala a lucrarii, paginile
difuzate prin editura noastra stârnesc curiozitatea si interesul cititorilor, îm
bogatindu-le universul spiritual si
întarindu-le credinta în Adevaratul Dumnezeu .
Pr. Al. STANCIULESCU-BIRDA
ZAMOLXIS
învata ca nici el, nici adeptii sai, nici unul din urmasii acestora nu vor muri,
ci vor merge într-un loc anume, unde
vor trai pururi si vor avea parte de toate bunataturile lumii (Fontes, I, 49)
Zamolxis, la Geti le-a întocmit legile ( ), convingându-i ca sufletul e nemuritor ( )
si le-a scris legile (Fontes,
îi ,19)
Pliroma : Împaratia luminii, a tuturor bunurilor eterne .

IISUS HRISTOS
Învata : Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va trai ( ). Eu le dau viata vesni
ca si nu vor pieri niciodata .
Dar : cei rai vor merge la osânda vesnica, iar dreptii la viata vesnica (Ev. Matei
, 25, 46)
Împaratia Cerurilor : Cele ce ochiul nu a vazut, urechea nu a auzit si la mintea
omului nu s-a suit, aceea gateste
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe el (I. Corint, 2, 9).
VECHEA EUROPA
Se istoriseste ca e o tara pe care oamenii de stiinta, prîntre care Marija Gimbu
tas din Los Angeles, au numit-oVECHEA EUROPA. Aceasta era odinioara, demult, fru
moasa si bogata : paduri imense cu pomi roditori, cu vânat
de tot felul cu ape si râuri, care din când în când varsau la maluri bucati de a
ur. Aveau locuitorii Vechii Europe
scaune de aur, cum nu avea nici o alta tara de pe lume. Se dusese vestea despre
ea peste noua tari si noua mari .
CETATEA MUIERII
Si mai frumos era faptul ca tara aceasta era condusa de o regina fecioara. Cetat
ea ei de resedinta se numea cum se
numeste si azi, CETATEA MUIERII. Drumul pe care ea se plimba de la munte pâna la
mare, prîntr-un câmp de
flori, se numeste si azi DRUMUL MUIERII.
Pestera în care se adapostea iarna pe cumplitele geruri, se numeste si azi PESTE
RA MUIERII. Unii nestiutori ai
trecutului multimilenar o numesc PESTERA MUIERILOR. Aceasta muiere minunata da l
egi si conducea regatul
feminin în Vechea Europa. Barbatii si toate celelalte muieri ascultau de glasul
si dispozitiile ei.
HESTIA-(VESTA)
Documentele literare ale trecutului îndepartat al Vechii Europe, dintre multele
regine care au condus acest regat
feminin nu ne-au pastrat decât un singur nume acela al Hestiei sau Histiei, pe c
are altii au numit-o, mai târziu Vesta.
Era tânara regina, o fata frumoasa. Decât ea alta mai mândra nu se vazuse. Obraj
ii ei erau mai curati decât floarea
crinului. Dupa gropitele din obraji parea ca întotdeauna e vesela, desi de multe
ori avea de rezolvat probleme grele.
Ochii ei erau albastri ca cerul si parul ce-i ascundeau umerii era mai frumos de
cât borangicul si decât aurul Alutului
sau Crisurilor care adapau gradinile din tara sa. Tânara Hestia era înalta si cu
mijlocul ca inelul. Vorbele ei domoale
erau mai dulci decât mierea fagurilor de albine. Cântecele ei treceau peste câmp
ii si rasunau prîntre crestelemuntilor. În zilele de sarbatoare, dupa ruga catre
Zeul Soare, mergeau pe un podis plin de margaritar si în jurul
Hestiei se strângeau toate fetele si feciorii, gramada. Se dusese vestea în într
eaga lume despre farmecul ei si toti ar fi
voit sa le fie mireasa, sa asculte de glasul ei si chiar sa-l slujeasca în cetat
e si în Sfat. Dar mama Hestiei al careinume cartile nu ni l-au pastrat, într-o z
i s-a îmbolnavit. În zadar frumoasa printesa s-a rugat la Zeul Soare, caci într-
o
zi mama ei si-a luat zborul spre alte zari, lasând cenusa ca o simpla amintire.
I se parea ca o aude pe marea regina ca
o striga din când în când : Hestia, Histia, Istia, Vesta, cum o alintasera priet
enele ei de joaca, în muntii Carpatilor, pe
dealuri sau chiar pe malurile Istrului.
HESTIA (HISTIA, ISTIA, VESTA) CEA DINTÂIREGINA CUNOSCUTA NOMINAL A STRAMOSILOR G
ETO-DACILOR (ANTE 2000, î.d.Hr.)
Se obisnuise cu colegele si cu colegii de joaca. Toate-i ziceau Regina noastra . Ac
um era destul de mare si
admirata pentru întelepciunea si priceperea ei. Ceva mai mult : Sfatul Muierilor
chiar a ales-o ca sa le conduca tara
în locul mamei sale. Zadarnic a încercat sa ramana fara griji multe si fara pova
ra de regina. Batrânele, Babele cum li
se zicea obisnuit pe atunci (si nici una nu se supara de aceasta), ajutau tânara
regina. Nu era usor sa formulezi niste
precepte de conduita, pe vremea când numai câteva stiau sa scrie si sa citeasca.
Dar pe atunci, lumea nu era asa de
dusmanoasa, de invidioasa, ca astazi. Feciorii printeselor din lumea întreaga au
zisera de prea frumoasa Ileana
Cosânzeana, cum va fi cunoscuta tânara regina mai târziu, în Cântecele populare.
 Nu era mai mare sarbatoare în
cinstea Soarelui, la care tineri cavaleri, baieti si fete, pe cai nazdravani sa
nu bata la poarta cetatii. Toti veneau cu
alai si cereau mâna tinerei si prea frumoasei regine, a Vechii Europe .
FAT-FRUMOS FIUL SOARELUI
Dîntre toti, unul i s-a parut demn de a o ajuta la conducerea Regatului. Acesta
era Luceafarul, Fiul Soarelui. Soareleera cel mai puternic dintre toti zeii si l
ui i se închinau toate popoarele pamântului. În betia încântatoare a frumusetii
cerului, s-a auzit un glas de ruga : Tu, print al Cerului albastru, ramâi în munt
i, aicea lânga mine si sa schimbam
numele cetatii. Sa-i zicem Cetatea Printului din cer. Sa schimbam numele Drumulu
i Muierii si sa-i zicem Drumul
Craiului. Toate ale mele ti le dau tie, ca esti atât de frumos! , Sa nu te auda, ca
ci am picat din cer fara stirea lui si
ne va pierde pe amândoi. N-a terminat bine aceste cuvinte Fat-Frumos, fiul Soarel
ui, si-a luat zborul spre cer. Si s-a
tot dus, s-a dus asa cu chipul preafrumoasei regine în inima lui.
DIN NOU LA PESTERA MUIERII
Dar a venit Baba Iarna, cu nor, cu ploi si cu zapada. Zeul Soare se vedea tot ma
i rar, iar Luceafarul rar de tot, câtevaclipe, când cerul însenina. Înghetul a f
acut-o pe Hestia sa se retraga cu fetele ei, cu oitele si caprele, în Pestera
Muierii. Rezidase acolo o alta regina, o muiere, o amazoana, în toata Vechea Eur
opa era cunoscuta aceasta grota sub
numele de Pestera Muierii.
Afara era ger cumplit. Deodata, intra un cântec fermecator pe sub acoladele pest
erii, prîntre stalcticte si stalagmite
ce luminau ca niste candelabre magice. A aparut Fat-Frumos Fiul Soarelui. Toata pe
stera s-a luminat. A
îngenuncheat în fata tinerei regine si i-a zis în rugaciune : Hai cu mine, vino c
u mine în cer si amândoi vom lumina
pamântul si regatul tau! Fetele toate au început sa plânga, vârstnicle si babele
au început sa boceasca si s-o implore
sa nu plece. Caci vor veni alte amazoane si le vor robi. Auzi, tu, Fat-Frumos, ac
este glasuri? Daca ma iubesti cu
adevarat, adu-mi si mie o farâma din focul cerului si din lumina binefacatoare a
tatalui tau, a zeului nostru, ca sa
avem si noi pamântenii caldura si lumina, mai ales pe cumplitele geruri, când ap
ele îngheata, când zeul nostru nu se
mai vede! Tu, Cosânzeano, m-ai înduplecat. Îti aduc în dar o flacara din focul cer
esc, daca te legatuiesti,ca vei
avea grija ca sa nu se stinga niciodata si din el vei da la toate suratele tale,
ori de câte ori vor avea nevoie. Dar
dar, va trebui sa ramâi regina-fecioara pe toata viata ta pamânteasca. Si Si, când
va ne vom întâlni în Pliroma !
A urmat o tacere adânca, o tacere ca de mormânt. Si un glas domol s-a auzit din
buzele neprihanite!
RAMÂN FECIOARA

REGINA FECIOARA, PREOTEASA LA VATRA

FOCULUI SACRU
Si Fat-Frumos Fiul Soarelui, iute ca gândul a iesit din Pestrea Muierii, a urcat l
a cer. Cu mestesug divin a rupt o
farâma din trupul zeului Soare, a facut o vatra rotunda ca o farfurie mare, a as
ezat pe ea farâma de foc. Si ca un
fulger a coborât pe Terra. A mers la gura Pesterii Muierii, întunericul a dispar
ut si de aceasta data. O caldura
binefacatoare a cuprins întreaga grota. Regina Hestia-Vesta i-a iesit în cale. F
eciorul Soarelui Fat-frumos i-a
prezentat vatra cu focul sfânt prin fulger adus din cer. Si i-a zis : Sa ai grija
sa nu se stinga niciodata. De aici sa
duci la Cetatea Muierii, unde ai resedinta de vara. Sa rânduiesti acolo ucenice
de-ale tale, care sa aiba grija ca niciacolo focul sa nu se stinga niciodata. În
vara sa mergi Sus, în Corona Montarum. Acolo, sus pe munte în
Cogheonon, pe o vatra de piatra sa asezi jar si flacari din Focul Sfânt. Acolo s
a ziditi cetate noua si Casa sfânta. Dar
nu numai acolo, ci unde vei crede tu sau urmasele tale, fecioare curate sa faca
vetre noi, sa întertina focul sfânt si
nepatat. Din jarul focului sa dati la toti câti vor avea nevoie de lumina si cal
dura. Asa voi face! De nu, vei da
seama dupa moarte trupeasca, în Pliorma, unde ne vom întâlni. A urmat o tacere ad
ânca si glasul Estiei, curat si
dulce s-a auzit peste întreaga Terra : Asa voi face! Din focul acesta sfânt voi d
uce în Cetatea Muierii si voi lasa
fecioare sa aiba grija, sa nu se stinga, sa nu se stinga niciodata, niciodata. V
oi merge în Coroana Muntilor si voi zidi
vatra de piatra, unde voi aseza cu mâinele mele jar din focul sfânt. Aici farâma
de soare va fi mai ferita de oamenii
rai, care vor râvni la tot ce voi realiza cu ajutorul sorilor din regatul meu.
Si Fiul Soarelui, asa cum venise, si-a strâns razele de lumina si ca fulgerul, a
urcat între planete, sus, tot mai sus.
A trecut multa vreme. În fiecare vatra era un Soare în miniatura. Daca în vetrel
e caselor de rând focul se mai stingea,
în Cetatea Reginei el era întertinut cu sfintenie de un grup de fecioare-preotes
e, care slujeau Reginei Hestia-Vesta.
Frumoasa regina, Marea Preoteasa a stramosilor Geto-Dacilor, Hestia, cu soborul
Muierilor, al Babelor conducearegatul feminin în Vechea Europa. Împreuna au alca
tuit un cod de legi ce s-a numit codul belaginelor (=al legilor
frumoase). Acest cod a stat la baza regatului stramosilor Geto-Dacilor si din el
s-au inspirat tacit cei mai multi din
legislatorii popoarelor antice.
HESTIA-VESTA ZEITA A FOCULUI
Frumoasa Regina, Marea Preoteasa s-a bucurat de atâta consideratie ca dupa moart
e a fost zeificata, a devenit zeita aFocului, zeita a Vetrei si era nelipsita în
orice casa. În vatra de pe Coghenon, alte fecioare, alte preotese au întertinut
,
dupa legamant focul sacru, langa Soarele de andezit. Dar cum neamul Dacilor era
cel mai numeros dupa acela al
Indienilor (Herodot), au dus cu ei focul în întreaga lume si cultul Zeitei lor.
O ZEITA FURATA(sec.8-7,i.d.Hr.)
Foarte repede, cultul Focului si al Zeitei Hestia-Vesta s-a raspândit în lumea î
ntreaga. S-ar zice ca dupa sute de ani,
din neglijenta focul se stinsese si era mare lipsa lui. Un fulger din cer a ince
ndiat o padure si focul sfânt s-a aprins
din nou în vetrele sfinte. Alte fecioare, preotese, vestale au îngrijit de focul
sacru. Cu circa 8-7 secole înainte de
Hristos, poetul Hesiod, constatând ca în lumea de limba greaca patrunsesera o mu
ltime de zei, care nu aveau
legatura unul cu altul, a facut ordine . A alcatuit o genealogie fictiva a zeilor.
Ea nu a avut nimic în comun cu
realitatea si cu neamul din care zeita sau zeul descindea. Astfel dupa teogonia
alcatuita de preotul amintit, toti au
fost crescuti ca fiind urmasii lui Cronos dupa cum la latini, mai târziu, vor fi
socotiti urmasi ai lui Saturnus.
În aceasta genealogie fictiva, fosta regina Hestia dupa artificiul lui Hesiod, a
pare ca fiica cea mai mare a lui Cronos,
sora a lui Zeus, dupa cum tot ea, dupa acelasi procedeu artificial la romani a f
ost socotita fiica lui Saturn. Acesta pe
parcurs a fost identificat cu Cronos al Grecilor.
În vechea Dacie nord-dunareana, Hestia avea un templu la Sarmizegetusa Regia, So
arele de andezit de forma
circulara trebuie pus în legatura cu Zeita Vetrei. Alte vetre circulare sau în f
orma de potcoava, pot fi puse în legatura
cu templele Hestiei. Grecii îi ridicasera un lacas la Delphi. Romanii îi zidiser
a doua în inima imperiului. Ele au fost
reproduse de marele arhitect Palladio. Cel dintâi templu în Roma fusese ridicat
de Numai Pompilius (715-673).
Dupa izvoarele literare antice, cea dintâi slujitoare a focului sacru , cea dint
âi mare preoteasa cunoscuta nominal a
fost regina Hestia(Vesta) stramoasa Geto-Dacilor. Un element de cultura esential
ce porneste din inima Daciei! E
bine sa se stie ca Rea Silvia, mama celor doi gemeni, Romulus si Remus, a ucenic
it la templul zeitei Hestia(Vesta),
fosta regina a stramosilor Geto-Daciei.
REGELE ZAMOLXIS(c. 1300 î.d.Hr.)
Iubite cititor, de pe orice punct al Terrei ai fi, afla ca documentele literare
antice au consemnat numele a 3 mari
reformatori legislatori :
1.ZARATHUSTRA, mare preot rege si mare legislator , zeificat în Iranul arhaic.
2.ZAMOLXIS sau Zalmoxis, mare preot, mare rege si mare legislator, zeificat dint
r-o mare parte din Traco-Daci.
3.MOISE (Moshe), mare preot, mare conducator si mare legislator la Evrei.
I-am prezentat în ordinea în care au fost citati într-un vechi document literar
pe care l-am amintit când am vorbit
despre regina Hestia(Vesta).
Toti 3 au trait în jurul sec XIII.
Ne vom opri asupra lui Zamolxe. Desi manualele de istorie daco-romana nu amintes
te nici macar în treacat de regina
Hestia(Vesta), si nici de Zamolxis ca rege, am urmarit în materialele documentar
e si acest stralucit pesonaj. Despre
el s-a vorbit numai ca mare legislator. Robia peninsularilor, razboaiele imperii
lor, al caror rezultat a fost împartirea
Daco-româniei între cele 3 mari imperii : Imperiul Roman de Apus, Imperiul Ruses
c si Imperiul Turcesc .Aceasta
robie a creat un complex psihologic de inferioritate, care s-a transmis si actua
lelor generatii. Asa se face ca nici
astazi, cercetatorii promovati de cele mai multe ori politic, nu se pot tine în
pozitie verticala, nu stiu ca
Hestia(Vesta)a fost regina stramosilor Dacilor, nu stiu ca Zamolxis a fost regel
e Dacilor, desi au fost mari
personalitati care au sustinut acest adevar înca din sec. XVIII. Huszti Andras î
n 1971, scrie ca Zamolxe ar fi fost
primul mare rege al Dacilor ( ) în anul 1402 (d. Hr. v. Mircea Musat, Izvoare , 92-93).
Iosif C-tin Dragan,
marele tracolog, înca din 1980 a spus si a scris raspicat ca Zamolxis a fost reg
ele Dacilor si totusi în manualele de
istorie se începe din jurul anului 300, cu Dromichaetes. Altii încep mult mai tâ
rziu, cu Burebista iar altii chiar cu
Decebal, de la luptele lui cu Traian.
Dar sa revenim la Zamolxe si sa analizam câteva informatii documentare din care
reiese clar ca Zamolxis a fost
primul rege cunoscut nominal al Dacilor.
Da! Zamolxe a fost mare preot, mare rege si mare legislator. Unii dintre Geti îl
cunosteau si sub numele de
Gebeleizis (Fontes,I,49). Mai întâi precizam ca Zamolxe era get adica dac (Fontes,I,
189). El a trait cu mult
înainte de Herodot si de Pitagora. Adaugam aici si rationamentul lui Iosif C-tin
Dragan : Nu putea sa fie
zeu(zeificat), daca nu era rege, caci dupa obiceiurile antice regii erau adesea
zeificati ( Noi tracii ,1983,pag.9).
Ceea ce e si mai important, e faptul ca Zamolxis a fost un mare carturar.
CEA DINTÂI SCOALA CU LOCAL
PROPRIU ÎN DACIA (c. 1300 î.d.Hr.)
Din activitatea didactica a lui Zamolxis, interesant e si faptul ca a cladit o ca
sa pentru adunarile barbatilor, în care
(se spune) ca îi primea ( ) pe fruntasii tarii, învatându-i ca nici el, nici oaspe
tii sai si nici unul din urmasii acetsora
nu vor muri, ei vor merge în anume loc, unde vor trai pururi si vor avea parte d
e toate bunatatile (Fontes,I,48-49).
Daca avem în vedere ca mult mai târziu marii dascali greci îsi tineau lectiile î
n gradinile publice (Academos) si prin
simplete, cu auditoriu compozit, putem aprecia caracterul scolii zamolxiene, bin
e orientat si cu un scop precis,
programatic. Mestesugul de a face discipolii sai nemuritori, era defapt o cunoas
tere (în greceste : gnoza) si ea
apartine numai celor initiati. Aici se predau : scrisul, cititul, psihologia, ma
tematicile, astronomia, medicina, etc. Sf.
Clement Alexandrinul, unul din cei mai de seama profesori ai Scolii din Alexandr
ia, scrie ca GETO-DACII AUGUSTAT DIN FILOZOFIE, în timp ce Jordanes spune ca Get
ii erau instruiti ÎN APROAPE TOATE RAMURILE
FILOSOFICE (Fontes,II,417) Ma întreb : De ce istoricii nu iau în considerare aces
te splendide aprecieri?!
Cu scoala Zamolxiana se face începutul Gnosticismului, despre care vom vorbi mai
jos.
BELAGINELE SAU LEGILE FRUMOASE
Cele mai elementare cunostinte ce trebuia sa le posede orice dac erau Legile fru
moase sau Belaginele. Era un cod
care cuprindea norme de comportare a cetatenilor regatului dac si ele fusesera a
lcatuite initial de zeita Hestia(Vesta).
Un scriitor din jurul anilor 21 î.d.Hr. ne informeaza ca la asa numitii Geti, car
e se cred nemuritori, Zamolxe
sustinea si el ca a intrat în legatura cu Hestia , care i-a predat Legile frumoase
(Belaginele), dupa cum Moise le
primise de la Iahve (Fontes,I,189) Alt scriitor antic, anume Iamblichos ne spune,
textual : Zamolxis ( ) le-a
întocmit legile, cum am aratat la început si a îndemnat la barbatie pe concetate
nii sai, convingându-i ca sufletul e
nemuritor ( ) si pentru ca a învatat pe Geti aceste lucruri, si le-a scris legile,
e socotit de ei drept cel mai mare
dintre zei (Fontes,II,19). Si pentru ca Zamolxe ca mare preot, observa ca dacii u
itasera sfaturile ce le daduse Hesta-
Vesta, s-a hotarât sa urce la tronul zeitei, undeva spre Pilorma. Si a întâlnit-
o în cereasca stralucire si neîntrecuta
frumusete, asa cum era de mii de ani. Si Zamolxe a cuvantat : Zeita a cerului, Sl
ujitoare a Soarelui material si
Soarelui ce tine în mâna Cosmosul, legile date de tine au fost uitate. Eu le mai
stiu dar as vrea sa le scriu chiar asa
cum ni le vei porunci tu! , Scrie!
Si marele Preot Zamolxe a scrie aceste legi, (Belaginele)-Legile frumoase, dupa
care s-a condus Statul dac si ele s-
au raspândit în lumea întreaga. Retim faptul ca legile Dacilor au fost scrise de
Zamolxe, nu au fost predate numai
oral .
Dupa moarte si acesta a fost socotit de unii dintre adeptii sai, zeu. Pe parcurs
, zeita Hesta-Vesta a fost eclipsata de
acest mare preot si rege .
Ca si Histia(Vesta), Zamolxe dispunea de acea teuenergie spirituala cu care a in
trat în fiinta poporului dac, cat si a
popoarelor înconjuratoare.
JURAMÂNTUL MEDICILOR DIN
SCOALA ZAMOLXIANA SI JURAMÂNTUL LUI HIPOCRAT
Am spus ca în Scoala Zamolxiana se învata si medicina. Un fapt care nu a fost se
sizat de cercetatori e acela ca
juramantul pe care îl depun si în prezent medicii din toata lumea cunoscut sub n
umele de Juramantul lui Hipocrat, e
juramantul pe care îl depuneau medicii din scoala zamolxiana, amplificat .
Normele de comportare ale medicilor daci erau cuprinse în Belaginele pe care le-
am amintit mai sus. Ele se desprind
în parte din relatarea filosofului Platon(437-347 î.d.Hr.), care pune în gura ar
hicunoscutului întelept Socrate(469-399
î.d.Hr.) urmatoarele : Eu (Socrate) am învatat aceasta incantatie, acolo în oaste
, de la un medic trac unul din
ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice ca îi face pe oameni nemuritori. Spun
ea tracul acela ca (medicii) grecii
aveau dreptate sa cuvânteze, asa cum v-am învatat adineauri. Dar, Zamolxis, rege
le nostru, adauga el, care e si zeu,
ne spune ca dupa cum nu trebuie sa încercam a trata ochii, fara sa tinem seama d
e cap, nici capul nu poate fi tratat
netinându-se sema de corp, tot astfel trebuie sa-i dam îngrijirea trupului, dimp
reuna cu sufletul. Si iata pentru ce
medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli : (anume) pentru ca ei nu se c
unosc întregul pe care îl au de îngrijit.
Daca acest întreg e bolnav partea nu poate fi sanatoasa. Caci, zicea el (medicul
ucenic din scoala zamolxiana), toate
lucrurile bune si rele-pentru corp si pentru om în întregul sau-vin din suflet s
i de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de
la cap la ochi. Trebuie deci-mai ales, în primul rând sa vindecam izvorul raului
, ca sa se poata bucura de sanatate
capul si tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindeca cu incanta
tii (descantece). Aceste incantatii sunt
vorbele frumoase, care ne fac sa se nasca în suflete întelepciune. Odata ivita a
ceasta si, daca staruie, e usor sa se
bucure de sanatate si capul si corpul. Când ma învata leacul (farmecul) si incan
tatiile spunea : Sa nu te înduplece
nimeni sa-i tamaduiesti capul cu acest leac, daca nu-ti încredinteaza mai întâi
sufletul ca sa i-l tamaduiesti cu
ajutorul incantatiei, iar acum, zicea el-aceasta e cea mai mare greseala a oamen
ilor : ca unii medici sa caute în chip
deosebit o vindecare sau cealalta (a sufletului si a trupului). Si ma povatuia f
oarte staruitor sa nu ma las înduplecat
de nimeni-oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi-sa fac
altfel. Deci eu, pentru ca i-am jurat si
sunt nevoit sa-i dau ascultare, îi voi da în adevar ascultare. Si daca vrei-potr
ivit povetelor strainului sa-mi
încredintezi sufletul tau, pentru a-l vraji cu incantatiile (epodele) tracului,
îti voi da si leacul pentru cap. Daca nu, nu-
ti pot ajuta cu nimic, scume Cormide (101-102). (469-399 î.d.Hr.)
Din cele însirate aici s-a putut lesne observa ca e vorba de juramântul medicilo
r din scoala zamolxiana.
Facem si o mica paranteza : din citatul de mai sus reiese ca folclorul daco-româ
n în ceea ce priveste incantatiile
(epodele) sau descântecele e atestat în vremea lui Zamolxe si înainte de Socrate
. Acele vorbe frumoase , cu care
medicii daci refaceau moralul pacientilor erau descântece verificate, din care m
ulte se pastreaza pana azi. Prin
urmare literatura populara daco-româna începe înainte de tracul Socrate (v. Font
es,I,101-102), (469-399 î.d.Hr.).
JURAMÂNTUL LUI SOCRATE
În legatura cu lungul citat de mai sus, mentionam interventia marelui tracolog I
osif C-tin Dragan, la Al XV-lea
Congres de stiinte istorice , tinut la Bucuresti, în 1980 între 16-17 august : Cult
ura si civilizatia daca au ajuns la un
foarte înalt nivel de dezvoltare ( ). Tracii cultivau astronomia, matematica, medi
cina. Platon îi considera pe
medicii traci superiori medicilor greci, deoarece, scria el înainte de a îngriji
trupul, si boala, ei îngrijeau sufletul,
expresie sub care cred ca trebuie sa întelegem sistemul nervos. În orice caz e v
orba de o conceptie medicala foartemoderna (Noi tracii,1980, octombrie,p.3). E de
fapt interpretarea citatului pe care noi l-am prezentat mai sus. În
legatura cu aceasta psihoterapie, înainte de a se administra pacientului medicam
entele (farmecele propriu-zise),
amintim ca în Crestinism se mentioneaza Marturisirea si iertarea pacatelor, vind
ecarea sufletului uman. Preotul ca
medic sufletesc trebuie sa cunoasca :
1.
Boalele sufletesti ale pacientilor în general si în special, adica pacatele în f
ormele si aparitiunile diverse.
2.
Izvoarele si cauzele pacatelor, izvoarele pacatelor sunt slabiciunea carnii, înt
unecarea mintii si razvratirea
voiei ( ). Cunoscând spiritualul (doctorul spiritului), boala sufleteasca, izvorul
si cauza ei, sa destepte mai
întâi în cel bolnav prin motive puternice, dorul de însanatosire, de indreptare
iar dupa aceea sa-i dea la
indemâna mijloacele corespunzatoare pentru redobândirea sanatatii si sa-l conduc
a a-l întrebuinta aceste
mijloace si a conlucra cu mijlocul dumnezeiesc (teuenergia. Nota D.B.) la îndrep
tarea sa (Am citat din
Liturgica Bisericii Ortodoxe de Vasile Mitrofanovici s.a., Cernauti,1929,pag.814
). Acestea sunt defapt
metodele medicilor zamolxieni, care reiau doctori sufletesti si doctori trupesti
si pe care crestinismul le-a
preluat si le-a transmis doctorilor spirituali ierarhie în general.
Din cele citate mai sus retinem mai întâi constatarea filosofului Platon si a în
teleptului Socrate, doua somitati ale
culturii tracice, si anume, ca medicii traci stramosii daco-românilor de azi, uc
enici ai scolii zamolxiene erau
superiori medicilor greci; ca medicii traci predau ucenicilor lor leacurile dupa
ce le recitau incantatiile (epodele) ; si
esentialul acestui capitol anume ca pregatiti pentru arta medicala înainte de a
profesa depuneau juramântul ca vortine cont de anumite îndatoriri profesionale p
revaute în Codul Belaginelor (Legilor Frumoase). Între acestea se
stipulau mai întâi psihoterapia pacientului, sa nu caute daca bolnavul e sarac s
au bogat ,daca e de neam ales, daca e
frumos sau urât, într-un cuvânt sa fie un medic ideal .
Care era formula de care aminteste tracul Socrate nu stim, dar prezentam aici Ju
ramantul lui Hipocrat (460-375
î.d.Hr.) pe care îl presteaza la începutul carierei lor medicii din întreaga lum
e si astazi. Citam :
Jur pe Apollo medicul, pe Asclepios, Higia si Panaceea si iau ca martori pe toti
zeii sa respect dupa puterea mea,
urmatorul legamant : Sa pretuiesc ca si pe parintii mei pe cel care m-a învatat
aceasta arta, sa traiesc în comun cu el,
si daca e necesar sa împart si bunurile mele cu el ; sa-i consider copiii ca pe
proprii mei frati, sa-i invat aceasta arta,
daca ei astfel doresc, fara plata sau vreo promisiune scrisa, sa împartasesc fii
lor mei si învatatorului care m-a învatat
pe mine si discipolilor care s-au legat ei însisi si au fost de acord cu regulil
e profesiunii, iar numai acestora,
perceptele si învataturile. Voi prescrie tratamentul pentru binele bolnavilor me
i dupa cum capacitatea si pricepereaSI NICIODATA NU VOI VATAMA PE NIMENI. Ca sa
fiu pe placul cuiva, nu voi prescrie un medicament
ucigator si NU VOI DA UN SFAT care sa-i cauzeze moartea, NICI NU VOI DA VREUNEI
FEMEI un pesar pentrua-i provoca avortul. Îmi voi pastra puritatea vietii mele s
i a artei mele. Nu voi taia ca sa scot pietre, chiar la bolnavii
la care boala se manifesta. Voi lasa aceasta operatie sa fie facuta de cei ce pr
actica aceasta (specialistii în aceastaarta). În fiecare casa în care ajung, voi
intra numai pentru binele bolnavilor mei, tinându-ma departe de orice
ademenire si mai ales de placerea dragostei cu femei sau cu barbati, fie ei libe
ri sau sclavi. Tot ce pot sa aflu (poate
sa-mi ajunga la cunostinta), în timpul exercitarii profesiunii mele, sau în afar
a profesiunii mele sau în relatiile zilnicecu oamenii, ceea ce nu ar trebui rasp
ândit, voi pastra ca taina si nu o voi destainui niciodata. DACA VOI PASTRAACEST
JURAMÂNT DE CREDINTA, SA MA POT BUCURA DE VIATA SI SA-MI POT PRACTICA ARTA,
RESPECTAT DE TOTI OAMENII SI DE-A PURURI, iar daca îl voi nesocoti sau îl voi în
calca, soarta sa-mi aduca
doar nenorociri (Viorica Danila, Engleza pentru medici, ed.II, Ed. Medicala, Bucu
resti, 1981, p.17-20).
Dupa ce am prezentat asa-zisul juramânt al lui Hipocrate, prestat si azi de medi
cii din întreaga lume, ne întrebam
când a trait Hipocrat din Cos?
Dupa concluziile celor mai de seama oameni de stiinta, Hipocrate a trait aproxima
tiv între anii 461-377 î.d.Hr. ,
deci la un secol dupa Pitagora , Platon si Socrate, de care am amintit mai sus.
Asa cum am aratat Platon a trait între
aproximativ între anii 427-347 î.d.Hr., iar Socrate între anii 469-399 î.d.Hr. De
fapt Platon a fost discipolul lui
Socrate. Daca asa stau lucrurile, apoi juramântul depus de Socrate catre medicul
 trac unul din ucenicii lui
Zamolxis , era un juramânt geto-dac, zamolxian, de juramântul lui Hipocrate nici P
laton si nici Socrate nu amintesc.
Ba chiar trag niste concluzii si anume ca medicii greci nu se pricep la cele mai
multe boli (Fontes,I,101-102). Nu
cunoastem formula juramântului lui Zamolxis, dar comparând cele spuse de Socrate
, cu textul juramântului lui
Hipocrat, care e în uz si azi, tragem concluzia ca: Cultul lui Zamolxe ca legisl
ator si rege, era pe întregul teritoriu
tracic. Grecii au facut din Zamolxis un sclav al lui Pitagora. Herodot însa, ca
un scriitor corect a scris : Mie mi se
pare ca Zamolxe a trait cu mult înaintea lui Pitagora . Aceasta e o afirmatie fals
a ca sa-si însuseasca stiinta si cultura
zamolxiana tacit ca si romanii. O frumoasa traditie zamolxiana s-a pastrat, depa
rte, la capatul cel apus al lumii în
Spania .
Juramântul lui Hipocrat din Cos nu e altceva decât juramântul medicilor daci, za
molxieni la care Hipocrat el însusi
trac si urmasii sai au adaugat numele zeilor Apolon, Asclepios, Higia si Panacee
a, cu care religia crestina nu are în
comun decât sinteza gnostica. Enumerarea zeilor astazi e o simpla forma, o scara
pe care s-a ajuns la Doctorul cel
Mare, la Isus Hristos, a carui teuenergie a înviat chiar mortii, ca Fiica lui Ia
ir, Lazar s.a.
GNOSTICISMUL DACIC SI CRESTIN
Gnosticismul înseamna cunostinta si începe cu Scoala Zamolxiana în sec. XIII î.d
.Hr. El e un sistem filosoficoreligios
care face cunoscut adeptilor sai calea pe care se merge pentru a ajunge la nemur
ire, în Împaratia tuturor
bunurilor, în Pliroma. Sufletul omului dupa gnostici emâna din forta suprema, di
n Tenergie. El a fost o emanatie
divina, buna, dar în contact cu materia a devenit robul acesteia. Materia rea e
opera uni eon, ultimul ca emanatie,
numit Demiurg .
Gnosticismul Zamolxian ea un sistem dualist : spirit si materie, fiecare cu însu
sirile sale binele-raul, luminaîntuneric,
fericirea vesnica în Pliroma-deplinatatea tuturor bunurilor si elementelor bune
(ale ingerilor) emanate din
Tenergia Maxima, ca si deplinatatea fericirii eterne dupa învatatura lui Isus Hr
istos. Un eon superior, izvorit din
Tenergia Maxima era mintea, ratiunea sau cuvântul (Logosul divin). Imperiul raul
ui rezida în materia rea si el se
cheama Kenoma. Mântuirea era conceputa de gnostici ca un proces cosmic. Ea însemn
a scapare, eliberarea de
materie, dizolvarea lumii materiale, senzuale si separarea elementelor, reîntoar
cerea absolutului în sine însusi. La
aceasta se ajunge prin gnoza ( ). Spiritele au fost închise în materie prin creare
a lumii de catre Demiurg (ele segasesc în oameni, în animale, în plante), mântui
rea consta în descatusarea acestor doua parti din Împaratia materialaa lumii si
restabilirea lor în Pliroma, Împaratia spirituala a tuturor bunurilor (Istoria bi
sericii universale
I,Bucuresti,1956,pag.115-116). Aceasta era defapt vechea conceptie zamolxiana. p
entru gnosticii crestini va fi
sintetizata în : Cele ce ochiul nu a vazut, cele ce urechea nu a auzit si la mint
ea omului nu s-a suit. Aceasta fericire
o gateste D-zeu celor ce-L iubesc pe El (I,Corinteni,II,v.9).
În Pliroma dacica era defapt tot ce emana din Binele absolut, din care se despri
nsesera eonii. EONII erau figuri din
vechea mitologie sau personificarea unor notiuni filosofice. Eonii provin din pr
incipiul divin, prin emanatie, fie câte
unul, fie perechi ; un eon masculin si unul feminin. Numarul lor variaza la gnos
tici, ajungând pâna la 365 ceruri x 7eoni (Ibidem). Îngerii erau eoni buni. În D
acia s-a dezvoltat Gnostcismul ofit sau naasenii. Sarpele a adus gnoza
primilor oameni.
CULTUL SARPELUI
Mai întâi precizam ca Sabazius era un zeu frigian sau tracic si era reprezentat mai
ales ca sarpe si socotit simbol
al reînnoirii anuale a vegetatiei , suprapus cultului solar (Victor Kernbach,218).
Dar era si simbolul întelepciunii.
Pe cât e de fioros, de înfricosator sarpele pentru noi, în antichitate era socot
it protector, ajutator si chiar tamaduitor.
În scrierile Gnosticismului crestin apare sarpele în întruchipare gnostica), car
e a aratat primilor oameni, Adam si
Eva, gnoza (termen grecesc)-cunostinta binelui si raului. Sarpele era puterea sa
lvatoare a omului. Amintim în acest
sens. Sarpele de arama ridicat de Moise în pustie(Numeri,XXI), mentionat de Isus
Hristos (Ev. Ioan,III,14).
Cuvântul semit nahas=sarpe, fonetic se apropia de naus=templu si a facut legatur
a cu lacasul de cult, cu biserica.
SARPELE CASEI
Etimologia cuvântului sarpe atât pentru lumea dacica, precum si pentru cea român
a e indoeuropeanul sarpa=sarpe
(Berinde si Lugojan,220-221). Acesta dovedeste vechimea nebanuit de mare a cultu
lui Sarpelui la Daco-Români.
Dupa o credinta multimilenara gnostica fiecare casa are sarpele ei protector. El
nu e veninos si nici nu trebuie
omorât caci e pacat . Se mentioneaza în antichitatea daco-româna Cavalerul vânator
având în fata încolacit pe un
arbore cu coroana evazata, sarpele-geniul bun al casei (Dict. Enciclopedic de art
a veche a Romaniei,86). Florin
Olteanu, Crina Calin si Valeria Matei, analizând balada Sarpele , afirma ca ea se p
rezinta ca un mesaj cultural
arhetipal referitor la pregatirea primilor nascuti în functie de pater familias,
 în arta vanatorii, dobândirea
întelepciunii: La Geto-Daci, limbajul sarpelui reprezenta spiritul stramosilor,
marea lor întelepciune (Silvia
Chitimia) si datorita regenerarii ( ) era simbolul nemuririi lui Zamolxe. Sarpele e
ra unul din simbolurile zeitei
Hecate (zeita traca) a carei scoala o gasim înca în preistorie (Noi tracii,1987,o
ct.,p.16). De altfel, Domnul Isus
Hristos da sfaturi pentru eternitate adeptilor sai : Fiti întelepti ca serpii si
blânzi ca porumbeii: (Ev. Matei,,10,v.16).
Tema Sarpele a fost tratata si de Mihai Coman. (Mitologia pop. român,I,p.110).
SARPELE CA ÎNSEMN AL CORPULUI MEDICAL
În prezent vedem Sarpele sculptat pe portile institutiilor medicale si Spitalelor
, imprimat pe sigilii si documente,
folosit ca însemn al corpului medical, imprimat pe prima pagina a cartilor, e me
reu prezent Caduceul, însemnul,
simbolul vindecarii-un baston, doua aripi la capatul lui si doi serpi încolaciti
pe el .
De unde la început se utiliza în ritmurile vindecarii, sarpele viu, cu timpul el
a fost înlocuit cu simbolul Sarpelui .
Ca simbol el apare în diferite forme.
În România simbolul e un sarpe încolacind o cupa (Viorica Danila).
În vechile calendare, planeta Mercur e reprezentata iconografic printr-un ostas
în zale, tinând în mâna dreapta un
corn de alarma, iar în stânga un buzdugan cu doi serpi. Aceasta ultima forma a b
uzduganului se pastreaza în
Crestinism si azi, la cârja arhiereasca.
STEAGUL DACIC UN VECHI ELEMENT GNOSTIC
Toate steagurile, initial, au avut un caracter religios. Steagul dacic e un simb
ol al vietii, al vindecarii, al feririi de
moarte, în lupta cu adversarul .
Ca simbol al gnosticismului ofit, sarpele apare în Dacia destul de timpuriu, Sar
pele fantastic din tezaurul de
sculpturi de la Tomis, e o piesa celebra. Aceasta piesa unicat ne increditeaza ca
dacii au împartasit gnosticismul ofit
din cele mai vechi timpuri. Romulus Vulcanescu prezinta balaurul dac, dupa V. Pâr
van si piesa steag de lupta
dacic, incizat pe un vas de lut (Mitologia româna,108-109). Pe o tabla de plumb a
pare un cavaler purtând un dracon
fluturand în vânt (Radu Florascu, Dictionarul enciclopedic de arta veche a Român
iei,87). Multe bratari de bronz se
termina la ambele extremitati cu câte un cap de sarpe .
Pe Columna de la Roma, ca si pe arcul de triumf de la Salonic, ridicat de Împara
tul Galerius cel Batrân, apare de mai
multe ori steagul dacic ofit.
În încheierea acestui paragraf, adaugam ca cercetatorul Mihai Coman scrie ca sti
ndardul dacic ar fi derivat din aceldraco (ie-sarpe) ce confirma victoria asupra
puterilor întunericului si furtunii (Mitologia româneasca,196). În lumea
daco-româna reprezinta victoria asupra invadatorilor.
ELEMENTE GNOSTICE ÎN CRESTINISM
Dupa aparitia învataturii Domnului Isus Hristos, o parte din gnostici a adaugat
la doctrina lor noile percepte crestine.
Aceasta acumulare da nastere unui curent religios nou : GNOSTICISMUL CRESTIN. La
vechile credinte gnostice
s-au adaugat elemente noi. Cartile au fost scrise dupa metoda gnostica si multip
licate. Astfel s-au perpetuat elemente
dacice. Dupa anul 325 s-a precizat noua învatatura adusa lumii de Domnul Isus Hr
istos, Soarele dreptatii,
mentinându-se multe din componentele credintei zamolxiene. Dintre cele ce nu au
fost oficializate, sau chiar
condamnate, unele s-au pastrat în popor.
În sec II d.Hr. un gnostic din Alexandria, anume Carpocart, prezenta adeptilor s
ai, o gnoza antiiudaica, pagâna,
panteista. Acesta punea pe aceeasi treapta cu Hristos pe filosofii (Pitagora, Pla
ton, Aristotel) ale caror chipuri le
aseza în lacasurile de cult ale sectei sale . El învata si comunitatea bunurilor s
i a femeilor (Ist. Bis. Univ.,121).
Ca urmare a legaturilor cu gnosticul multe din bisericile ortodoxe daco-romane,
au în exterior pictate figurile
proorocitelor, Sibilelor si ale filosofilor sau înteleptilor lumii vechi, aminti
ti mai sus. De ce? pentru ca ei
proorocisera venirea lui Hristos.
SIBILELE SAU FILOSOFITELE
Urmase ale zeitei Hestia(Vesta) au fost profetesele, numite si Sibile sau filoso
fite. Ele faceau parte din rândul
tarabostilor si din chiar familia regala dacica stiutoare de carte.
Cuvântul Sibila e daco-român si însemna proorocita. Ele erau slujitoare la vatra
focului, unde rosteau rugaciuni în
versuri, epode, care pentru neinitiati pareau un simplu suierat, un univers, o m
elodie. De aici sibilatus-ias=sueratura
(sivilatu= sueratu).
În limba greaca sibilla avea acelasi înteles, dovada ca porneau de la un numitor
comun, dacic, de la care fuseseîmprumutat pe parcurs. În literatura religioasa a
pocrifa : Silvia sau Savila.
1.Sevila (barbat), forma a numelui si la Manastirea Sucevita : Sevilla tarita , la
pictura exterioara ; iar la Manastirea
Vatra Moldovitei : Sivila privind legendara Sibila (profetia unica): înalte text
e apar zece sibile (N.A.
Constantinescu,Dictionar,146.Dan I. Simionescu,Sibilele în lit. româneasca,Bucur
esti,1928). I.D. Stefanescu scria ca
numele de Sibila ar fi nou, opera unui evreu din Alexandria, care a scris catre a
nul 40 al erei noaste . Totusi
Pandele Olteanu spune ca sibilele se cunosc înca de pe la anul 3000 î.d.Hr. (Arca,
II,nr. V,p.5).Sibilele preziceau
evenimente laice. Exemplu : Schimbarea capitalei Imperiului de la Roma la Constan
tinopol în timpul lui
Constantin cel Mare , caderea Constantinopolului sub turci, în 1453 s.a. Alte prof
etii reli