-'.

tJ
 DAN PURTC

epM

Bucuregti,
zot6
 Cuprins

La frontiera dintre noi........... ....................s

S[ fii romAn .............7
Mam, Engels qi... m[mlica............ ...........8
Poart[ spre sufletul nostru .....2o
Unde este poporul nostru? .....22
Umorul romAnesc ...................+8
Broasca de Galapagos qi insula credin[ei ...,............ 58
Un petic de cer...... ..................6q
Uga veche de la lard
Dreptul gi dreptatea.............. ...................89
Biserica
Trenul ...................1o1
Sta[ia de tren .......1o4
Contrastul salvator ...............1o7
Mici exerci{ii de identitate............". ......1o9
Singurdtatea tarii meIe........ .................".113
SAngele Horii ........11S
Conqtiinla romAneasc6............ ...............119
Scrisoare citre un prieten ....................L24
Granila invizibild
Dali drumul la cer! ...............t67

17s
 y*@Meeed
ln urml cu doi ani, am fhcut o vizitX in
Basarabia. Iar Acolo, la granila aia, de butaforie, pusd
cinic si despartd ceea ce este de nedesplrfit, ne-a
intf,mpinat o prepelilh cu cozoroc. F'.ra vameqa! Micd,
pitici, grasi gi indoctrinatd, se apropia de maqina in
care st[team cu pagi rari qi ap[sa[i de destin antic
grecesc, implacabil.
- $tampild. roz, auiefi? m-a intrebat ea dur,
s[
tdr[ mE priveasc[, rdsfoindu-mi paqaportul cu
degetele ei fhcute parc[ sX ancheteze documente,
impodobite la unghii cu o ojd stridentd de culoare
roqie, care abia putea acoperi negreala adunat[ sub
ele de-a lungul timpului. O vedeam cum scuipa calm,
dar cu hotirAre, pe vdrful fiecdrui deget dAnd la o
pQrte, cu o privire leneq[ antrenat[ sd ucidl timpul
celui din fa{6 qi cu sclipiri suspicioase, fiecare fil-d a
paqaportului meu.
- Eu am qtampil[ violet! i-am rdspuns cu
autoritate, privind-o drept in ochi.
Prepeli{a s-a speriat. Era pentru prima oard
cAnd i se-ntAmpla aqa ceva. Sim{ea instinctiv, cum
brusc, din vAndtor devenise vAnat. Se citea in privirea
ei agitatd cE nu fusese instruiti in aeest sens. $tia
numai s[ atace, iar acum pentru intAia oar5, vai,
sistemul al c[rui copil cuminte qi r5sf[lat era, se
dovedise ineficient.
 - Dar noi n-avem nevoie de qtampila violet!
mi-a replicat ea in cele din urmd, incercAnd pentru o
clip[ sd-qi redreseze autoritatea pierdut[.
- Da, dar eu am nevoie! i-am replicat necru-
fdtor. Era nimicit[! La aqa ceva nu se aqteptase. Era
obignuitd cu obedienfa din fa[[, a celui anchetat! $i-
atunci dintr-un atavic reflex de autoapXrare, m-a
intrebat ceva ce nu apadinea nicidecum preg[tirii ei
de vamegd la frontierd, ci mai degrabi dintr-o curio-
zitate ce rXs[rise pe nea$teptate din panica ce o cu-
prinsese.
- Dar matali, di gi-aiuinit agilea?
- Ca s[ fi iau! i-am rispuns brusc.
Prepelifa gi-a deschis pentru intAia oard ochii
ei semiinchigi, prin care era obiqnuit[ s[ spioneze
via[a qi-n care am v6zut, pentru o clipd dincolo de
perplexitate, o micd uimire, plin[ de nostalgia faptu-
lui cd nimeni n-o ceruse pAn[ atunci niciodatd. Des-
cumptrnitI, uimit[, mX intreb[:
- Pi mini?!
- Da, pi tini, qi-ntreaga Basarabie! i-am
rXspuns eu cu maximum de autoritate.
Femeia cu chipiu m-a privit ingrozitd qi f[cAnd
doi pagi inapoi, mi-a spus cu tulburare in glas:
- O clipd, sd-l intreb pe gefu'!
Apoi, am vizut-o cum se deplasa gribitd, gA-
fdind ca o prepeli{5 micd gi grash ce intrase in panic[
pentru c[ simlise vAn[torul, balansdndu-qi greutatea
de pe un picior pe altul ca sd ajungd mai repede la
,qefu"' gi sd-i raporteze cd la granild a venit cineva
nemaiintAlnit pAn[ acum care wea s-o ia pf ic Ai
intreaga Basarabie.
 &&ece*tu
- Ce facem nene, cu Rogia Montan[, o ddm sau
n-o dim? l-am intrebat eu intr-o zi pe un {6ran, intr-un
miez de vard, cAnd fdceam o micd excursie in
Bucovina.
Jdranul pdrea cd nu m-a blgat in seamd,
d[dea la coas[ l[sAnd parcd intrebarea sd cadd-n gol
ca o jalnicd inutilitate. Apoi s-a oprit o clipX, gi-a scos
pdl[ria gi cu mAneca suflecat[ de la c{maq[ gi-a gters
transpiratia de pe frunte.
A privit undeva, lung, ln zare gi apucAndu'se
din nou de cosit, cu ochii aplecafi ln iarb6, imi zise:
- O ddm m[i b[iete $i pe asta! Le-o dtrm, aga
de sufletul morfilor, c[ ei s[racii au nevoie. Nou[
prdpldi{ilor de aicea nu ne mai trebuie!
Ritmul de coasd crea o caden[d care md silea
s[ gAndesc altfel. Vedeam cum, r6.nd pe rAnd, cad
secerate firele inalte de iarbd gi florile cAmpului. Ceva
md tulbura. Eu veneam dintr-un timp zbuciumat,
dintr-o RomAnie distrusi sufleteqte gi economic.
Linigtea nefireasc[ timpului tulbure de azi md
nedumerea. In fafa mea, intr-o deplinI t[cere, [5ra-
nul d[dea la coasd, ca de o eternitate. Nimeni qi
nimic nu-l grlbeau, era un fel de vegnicie ce-gi vedea
de treab[. Nu gtiam c[, pentru o clip[, intAlnisem
RomAnia Etern5.
 ,,Romdnii sunf un popor fdrd
istorie, destina{i sd piard. tn furtuna
reuolugiei mondiale. Ei sunt suporterii
fanatiei ai contrareuolufiei qi uor rd-
mdne astfel pdnd la extirparea sau
pierderea caracterului lor nafional,' Ia
- fel cum propria lor existen{d, in gene-
ral, reprezintd prin ea tnsdsi un protest
contra unei mdrefe reuolulii istoriee.
Dispari{ia lor de pe fafa pdmdntului ua
fiunpastnainte."
(Karl Marx qi Friedrich Engels -
,,Opere complete" vol. B pag. z9)

Eram mic, si tot fi avtrt weo qase aniqori cAnd

mimiica, mama mamei, m-a luat de la !arX, din mica
comuni de pe atunci din mun[ii BuzXului, Nehoiu, ca
sd m[ duc[ la Bucureqti s5-nv5! carte. N-6veam de
unde sI qtiu, crescut acolo in oaza de fericire a
copiliriei mele, inconjurat de munfii aceia, plini de
. taine nespovedite ce respirau deopotrivd silbdticie
qi
libertate, cd mX n5.scusem intr-un popor, care de-a

8
lungul existen[ei sale crease probleme aga de ,,grave"
omenirii impiedicdnd-o de la un destin luminos!
Tot ce gtiam atunci era c[ familia mea, adicd
mama qi tata, hotdrAserh c[ spre binele meu, era
necesar s[ fiu luat in griji de m[miica, care locuia la
Bucureqti qi-acolo s[-ncep qcoala, pentru a putea
invlta mai bine.
Ce mirare pentru copilaqul acela de qase ani,
care eram pe-atunci, venit brusc din mijlocul mun-
tilor care sembnau cu niqte valuri imense verzi, in-
cremenite de un zeu, ca pedeaps[ cd indr[zniser[ s[
se ridice pAn[ la cer qi de pe marginea acelui riu
furtunos, BuzXul, ce-qi prdvilea valurile nervoase
printre stAncile gi bolovanii ieqi{i in cale ca o her-
ghelie de cai sXlbatici, galopdnd innebunili de atAta
libertate, atunci cAnd in fa{a lui se aqternu o lume
total strlin[. Ochii lui se forfau si vad[ lucruri noi,
care nu qtiu de ce, parcl dintr-un inceput ii oboseau
sufletr-ll cu un fel de tristele t[cutd ce sem[na cu
suspinul infundat al unei suferin{e ingropate intr-un
mare adAnc de amar sufletesc. Uriagi trigti, n{sculi
suferinzi qi condamna[i definitiv s[ tr[iascd o via[6
cenuqie, erau blocurile! Case imense puse una peste
alta, cutii de ciment pline de igrasie sufleteascd ce
addposteau juc[rii singure, aruncate de cei care le
folosiserd in groapa unui cumplit destin comun al
suferintei. Ferestrele blocurilor aveau ceva din
privirea ultimd a bolnavilor dezndd[jdui1i. Dincolo
de ele, in ticere pAlpAia cu vulnerabilitatea candelei
rXmas[ fhrd ulei, existen[a nefericiti a oamenilor.
.{iunsesem in Bucureqti, capitala ldrii!
- Uite!mi-a spus mama inainte de plecare.
 - Ai aici o pungulild w bdnulii tdi ca sd-fi
de bani pentru
pldteSti tramuaiul! Doud.zecigicinci
-elasa
a II-a Ei treizeci de bani pentru clasa. I-a!
Re{in figura ei: bldndi, frumoas[ ca o zAn[
blondd coborAtd din poveste ce avea in ptiyti o lu-
min[, care-n timp ce-mi vorbea, m[ invada ca un
soare de vard in fafa cdruia sufletul meu se odihnea
lin ca intpo pace nemaig[sitfl pAni atunci. Mai tArziu
aveam si aflu c[ lumind care-mi d[ruia atAt de firesc
acea unicd pace, era dragostea mamei.
Aqa am plecat eu in lume atunci, cu dragostea ei
qi cu pungulda cu bani! Iar toate acestea trebuia
ia-*i iie de folos qi si md-ntireasc6, cflci lumea cea
nou[ venea peste mine, revdrsAndu-se necrut[lor q!
m[turAnd totul in cale-i: cerul senin al copildriei
mele, liniqtea de basm a satului qi mai ales aerul
libert[fii pe care-l respirasem pAnd atunci. $i totuqi
nu eram singur, in fala acestei situalii neaqteptate
stitea ca un zid neclintit, m[m[ica!
O infrunta cu o tdrie fantastic[ venitd cumva
din adAncurile neamului, $nAndu-md strAns de mAnd
ca nu cumva valurile acelea de cumplitd tristele
sufleteasc[ sd md smulg[ de lAngd ea. Instinctiv la
rAndul meu, o strAngeam qi eu cAt puteam de tare cu
mAna mea micd de copil. Nu woiam s[ md pierd, dar
simleam cu toat[ fiinfa c[ mai presus de toate nu
woiam s o pierdl fineam in mAna-mi tremurAnd[,
ffecuntl man! Iar trecutul meu lncd nu murise!
Mergea pas la pas cu mine gi md-nvX1a in th'eere cum
sd-nfrunt viafa qi mai ales... viitorul!
Dar iatfl c[ in sfArgit a sosit gi ziua miraculoasX
a intf;lnirii mele cu acel lucru necunoscut mie, despre

l0
 care auzisem atatea qi care-mi stArnise o teribild
curiozitate : tramvaiul !
Era un fel de tren mai mic ce p[rea o juc[rie
f[cut[ special pentru oamenii mari. Colorat in rogu,
strdbdtut de la un capXt la altul de o dungi de vopsea
de un galben spll[cit, pdrea singurul lucru mai viu
care traversa oraqul mare qi trist. Ca la un semn, uga
jucdriei se deschise in fata ochilor mei mira[i, ca un
imens evantai. Md simteam fascinat de acest meca-
nism miraculos qi cu mare emolie am cdlcat pe
treapta ap5rut[ ca din senin sub pasul meu ca qi cum
totul ar fi fost un num[r incredibil de iluzionism. Am
urcat intramvai. Ochii mei plini de mirare il
cercetau. Celetorii, tflcuti, triqti gi singuri pdreau cd
sunt acolo de cAnd lumea. Ce bisericd pbrisiti de
Dumnezeu, pdrea tramvaiul- in care oamenii iqi
murmurau in gAnd in loc de rugdciuni, dezn[dejdea
vietii lor de fiecare zi?!
Imediat lAngi scara de la intrare pe un scaun
pus transversal qi-nconjurat de jur imprejur ca o
mici fortirea{d construit[ din lemn, acum imbdtrAnit
qi lustruit de weme, era ghiqeul de bilete. Acolo in
cetatea aceea mic[, trdia din wemuri imemoriale o
fiint5 ciudat[ ce semdna cu o clogcd ]anloqi cu ochi
ageri, atentd la orice miqcare, o doamnd gras[ cu pri-
vire rea care se vedea ci certa in gAnd pAnd qi aerul
din tramvai considerAnd pesemne cH mergea gratis,
fdr[ sd scoat[ bilet... era taxatoarea!
Cu mAna tremurAndd, plin de emofie, mi-am
desfbcut pungulila ddruit[ de mama gi-am c[utat str
g[sesc miraculoasa fis[ de dou5zecigicinci de bani.
Ne suiserdm in vagonul din spate, cel de clasa
a II-a. Era mai ieftin cu cinci bani! Am prins bine

t1
mica monedi in degetele mele mici de copil qi plin de
emo[ie cu mdna intins[ m-am indreptat spre taxa-
toare.
- Niciodatd sd nu moi pldteSti Ia comunisfil am
auzit o voce puternic venit[ din senin ca un tunet qi-n
acelaqi timp am simlit cum o palmd md loveqte zdra-
v[n peste mdn[.
Era m5.miica! Mie nu-mi venea s[ cred! Nu
qtiam ce se-ntdmplase? Unde am greqit? $i-agoi.qt1
gtiam nimic despie acei oameni numi{i-comuniqti! $i
ou.. ." fi
leglturd s[ avut ei cu biletul meu de
tramvai?!
Simleam cum fulgerltor in c[pqorul meu, -o
lume r* ribte*[ in fracliuni de secundl, pentru ca la
orizont s[ apar[ pentru o clipfl raza de lumin[ a unei
alte lumi pe care n-aveam de unde s-o gtiu, dar care
parc[-mi ttrigus", pre! de o clipi: "uite, exist!..."
Cu mAni-mi tremurAnd[ incfl de emofia eveni-
mentului petrecut, cu ochii ficqi, nedumeri[i la m[-
mlica care m[ trezise la realitatea altei lumi, am pus
incet pe bAjbAite mica rnoned[ de dou[zeciqicinci de
bani, inapoi in pungulila dati de la mama.
Ca printr-o minune fhcut[ de bunul Dumnezeu,
clogca cea rea din mica fortXrea[i,... taxatoarea cu
privire rea, agerl qi necrulitoare' de data aceasta nu
^observ[
tti*i.. Pesemne c[ atunci, exact in clipa
aceea atAt de tulbur[toare pentru mine, aripa unui
inger ocrotitor i-a acoperit ochii. Nedumerit tre-
*itu* inci de emo[ie! Simfeam cu toatd fiin[a cl
eram la granila dintre douX lumi. Lumea fortXre[ei
construitE din lemn, unde stdtea cloqca cea rea 9i
lumea unei vaste libertdfi pe care mi-o ardtase pentru
o clipd mlmdica!

t2
 in tramvai, triste{ea se pr[vXlea' pe ferestre,
odati cu lumina cenuqie ce invada incet qi sigur gea-
murile murdare, neqterse de praf ale vagonului de
clasa a II-a, aqezdndu-se incet, pe nesim{ite ca o pul-
bere finX de necaz mS.cinat de timp pe umerii trigti gi
umilili de viafi ai cdldtorilor. Ziaa pirea o noapte
nedormitd demult in a cdrei neodihni, visele nu-qi
mai puteau g[si cuibar qi de aceea p[rea ci stitea
ghemuitd, ascuns5, printre cilitori, infHguratf, intr-o
mantie invizibild de durere. l

M[mlica privea undeva departe. Ochii ei mari

albaqtri, plini de lumind curat{, chemau parcX-n
ajutor dep[rtlri de mult apuse. Cu degetele groase,
mici qi agile ca niqte cdrndciori ce tocmai se atin-
seser[ de grdtar, clogca vigilenti cu privire rea, taxa-
toarea, num5ra cu febrilitate banii incasa{i de la cilX-
tori. Un dor cumplit de rnun{ii mei de la {ar[, m[
apucase!
Sim{eam cu toat[ fiinta cum tramvaiul in care
cXl5toream, plrea un cogciug ce traversa cu zgonnot
scriqnit de metal oraqul mare, ce-mi pirea un nes-
fhrgit cimitir. Era Romf;.nia in care m5 n[scusem gi pe
care o respingeam de pe atunci cu toatl fiin{a.
Undeva,lAng5 fereastra murdarl, cu privirea atrintitd
intr-un trecut qtiut numai de ea, stdtea mf,miica,
mama mamei. Ea era rddd.cina. Romdniei din care,
m[ niscusem qi pe care o iubeam cu toati fiinfa mea.
Zilele au trecut apoi, una dupl alta cu pagi m[runfi,
meschini qi newotici de parc[ stdteau la o infinitl
coad5. aqteptAnd cu nesfArqit[ deznddejde s[ vind si
pentru ele, suratele lor, ,,zilele mai bune!". in mulie
tramvaie am urcat de atunci, dar niciodat[ n-am mai
indr[znit si scot mica monedl de dou[zeciqicinci de

13
bani ca sd-mi pl[tesc biletul. Frica fat[ de cloqca cea
rea, taxatoarea fusese anulat[ definitiv prin acea
autoritate tainic[, neexplicatd a mdmlicli. Simteam
c[ prin gestul acela paradoxal de a nu respecta
,,leg-ea" cu o putere incredibild, rostuise lucrurile ace-
lei lumi ilegitime, intr-o ordine superioard, organicd
de la care ea nu fdcea nicio concesie. M[mdica m5-nv[-
[a sX fac ,,blatul"! aga s-ar fi putut traduce in termenii
supraviefuitorului ghetoului in care m{ niscusem.
Dar eu simfeam c[ nu era vorba de aga ceva, de o
qmeeherie mic[, de evaziunea minim[ ce d[dea
satisfac{ie puqcdriagului civil, ci de un refuz fiin[ial,
fundamental, organic de a legitima o lume a impos-
turii ce sufoca lent qi sigur, respiratia fireasci a
acestei [dri.
Dar, intr-o zi, iati am fost inconjura[i in tram-
vai de weo patru perSoane ciudate imbrlcate la fel,
ca intr-un fel de uniform[. Pentru copilul din mine,
seminau cu niqte insecte mari in c[utare de hran6.
Aveau migciri stranii, nefireqti, ce denuntau in tdcere
un gAnd ascuns.
Erau controlorii!... Ne prinseserh fXr[ bilet! $i
totugi ce ciudat?! F[rd sX schitreze nici cel mai mic
gest de team5, am vfrzut spre uimirea mea cum
mlm[ica ii privea cumva de sus, cu o distan[[ aristo-
craticd ce umplea spaliul cu aerului unui infinit
respect ce i se datora, incAt am fost martorul unei te-
ribile gi neprev[zute risturn[ri de autoritate, care-mi
l5sase uluitoare impresie c[, de fapt, m[m[ica ii
prinsese pe ei asupra unui flagrant! Insectele in
uniform[ erau total derutate. Migc[rile lor stranii cu
gf;nd ascuns se topiserd ca prin minune in forme

L4
umile ce se migcau dezorientate intr-o lume nou[ pe
care nu o cunoqteau
Vd. rog sd md urmafi! le-a spus ea uni-
formelor uluite, cu acelaqi glas teribil cu care md
avertizase pe mine sd nu mai plltesc.niciodatd la
comunigti.
Insectele s-au supus umile qi,&u coborAt r0nd
pe rAnd in urma noastr[ din juclria cea mare, numitd
tramvai. Ochii mei de copil uimit vedeau cum, in
contrast cu pagii lor servili, mdm[ica pdgea cu o in-
credibil[ gi admirabili autoritate feminin[, infigAnd
parci in asfalt cu tocurile, jaloanele unei demnitd{i
indestructibile. $i parci de atunci, fbr[ sd weau, in
ciuda unei lumi supuse, urmdresc acei pagi, care
fhceau si vibreze aerul de frumusefea unei puteri
necunoscute.
Bie{ii controlorit ii ved qi acum; p[reau niqte
ecouri slabe gi r[tdcite tragic intr-o pegter[, ce-qi
cXutau cu disperare vocea care le niscuse.
in fala noastrX se ridica o clddire bolnavd, de o
ciudatd singurdtate: Militria!
La intrare, de o parte gi de alta, nemdngAiate de
nicio boare de vAnt, stdteau suspendate, intr-un gol
de viat5, cu o distantd tristX intre ele, dou[ steaguri;
tricolorul qi un steag rogu, decolorat de ploaie.
Se putea citi de la distantd, cu ochiul liber cd nu
se simpatizau deloc intre ele. $i nu qtiu de ce tocmai
lucrul acesta m-a fHcut sI-mi amintesc pe moment de
acea cumplit[ prXpastie de via[[ ce se ridica nemi-
loas[, intre lumea ingustd qi captiv[ din fortbreafa
taxatoarei gi cea plind de taina libert5lii ce se ridica
at0t de puternic din sufletul mXririic[i.

l5