Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceasta parte a creierului uman are o istorie interesanta....ce iese din contextul "explicatiilor
oficiale" lansate de istoria si stiinta "ordinara"...
El este efectul unei cauze disputate pe aceasta planeta , acum mult timp...pe cand civilizatia
umana nu exista in forma actuala...si planeta era impartita intre "Ierarhii" ce masele de azi nici
macar nu si le pot imagina.
Bagarea in seama si credinta acordata teoriilor oficiale lansate de "stiinta manipulata"prin care
acest creier a evoluat in cadrul planetei noastre pentru sute de milioane de ani , sunt "invalide" in
contextul adevarului.
Priviti si subliminala "Acest creier este cel posedat de reptilele ce preceda umanitatea".
Acest creier este "pre-verbal" , dar controleaza functiile automatice ale creierului , respiratiei ,
ritmul cardiac si MECANISMELE DE LUPTA.
Acest "creier" este gasit in formele "inferioare" de viata precum reptilele si corcodilii . El se afla
la baza craniului , la terminatia colanei vertebrale.
Principalele "emotii" emanate din el sunt ,"afectiunea animalica" , ura , frica si dezmatul!
Atunci cand suntem controlati de ura , creierul nostru "reptilian" este cel ce "ineaca" si "trece
peste" componenta elevata a ratiunii emisferei cerebrale stangi. Din aceasta cauza se zice , la ura
, ca "e de sange rece"....sangele rece fiind o caracteristica a reptilelor.
Amigdala
Sunt grupuri "aproape" formate de neuroni locati adanc in partea mediana a lobului temporal al
creierului. Acest loc este o zona de creare a memoriei reactiilor emotionale.
Cercetarile evidentiaza faptul ca in timpul conditionarii prin frica , stimulii senzoriali ating
complexele bazolaterale ale amygdalae , in particul nuclei lateral , unde formeaza asocieri cu
memoriile stimulilor. Asocierea dintre stimuli si evenimentele de aversiune pen care ei le preced
, ar putea fi mediate de potentarea pe termen lung , un potential de prelungire si intarziere pentru
sinapsele afectate pentru ca ele sa reactioneze automat.
Vatamarea amygdalei blocheaza atat achizitia cat si expresia conditionarii prin Frica , o forma de
conditionare clasica a raspunsurilor emotionale. ( Crearea unui aparat de generare a anumitor
frecvente ce LIMITEAZA ACTIUNEA/ACTIVITATEA AMYGDALA-EI CU PANA LA 40-
60% ESTE IDEAL.....practic se ajunge la un procent de 40-60% lipsa a fricii si conditionarii prin
frica din PSIHICUL OMULUI!!!!)
Anumite cercetari vechi asupra unor primate au revelat intr-o oarecare masura functiile
amygdala-ei , si ofera o baza de cercetare. In anul 1888 , maimutele rhesus ce aveau lezat
cortexul temporal ( inclusiv amygdala ) au fost observate si s-a ajuns la urmatoarele concluzii (pe
atunci). Ele reactionau destul de mult la stimulii mediului inconjurator , hypo-emotionalitate
animalica , pierderea fricii! , hiper-sexualitate si hiperoralitate( implicarea in cultura orala si nu
cea scrisa!).
Studiile ce au urmat , s-au focalizat specific pe amygdala , ca si cortex temporal ce implica un set
larg a structurilor cerebrale , facand dificila gasirea corelatiilor dintre organe si simptome.
Anumite maimute "mama" manifestau un sentiment de "impartire" a copiilor lor cu
"comunitatea" nemaifiind obsedate de controlarea totala a comportamentului puilor.
Anumite cercetari din 2006 , au evidentiat faptul ca persoanele ce avea "deficite ale amygdala-ei"
, in momentul in care erau pusi fata in fata cu fete monstruase si imagini "horror" , NU
PREZENTAU URME DE FRICA , CI DOAR UN COMPORTAMENT DE "STUDIU" AL
FETELOR SI IMAGINILOR!!!
Istoria acestui creier este similara cu impunerea unui sistem de credinte in religie de exemplu.
Daca acest creier reptilian nu ar exista, si creierul uman ( emisfera cerebrala stanga si emisfera
cerebrala drepata ) ar fi unit si integrat printr-un creier de mijloc/de armonizare a impulsurilor si
reactiilor celor 2 emisfere cerebrale...ar inlocui cu succes toate functiile de perceptie si reactie ale
creerului reptilian ce nu se bazeaza pe observarea si relationarea cu adevarata realitate "spatio-
temporala"!
Starea de constiinta este si starea in care ni se dezvaluie existenta divina. Atita vreme cit nu
intelegem un lucru si nu sintem constienti de el, fortele inconstientului ne controleaza.
Creierul reptilian sau animalic ( o ramasita a omului primitiv) isi autodeclanseaza programul de
atac atunci cind percepe o agresivitate. Orice furie a altui creier reptilian aduce din inconstient
reactia agresiva imediata, ca raspuns la nevoia de supravietuire.
Constiinta lumineaza, insa, "reptila din noi" si ii arata ca viata sa nu este in pericol. Constiinta ii
arata creierului nostru partea buna a vietii, lucrurile pe care le putem admira, de care ne putem
bucura, schimbindu-i chimia si creindu-i, in acelasi timp, "programe" noi.
Creierul care vede binele si bucuria elibereaza in corp endorfine, care hranesc celulele si - prin
aceasta - sprijina viata si constiinta vietii. Creierul reptilian, insa, este dominat de frica pentru
supravietuire, de agresivitate, atac, suferinta, lupta si fuga.
Acesta este tipul de creier care elibereaza catecolamine si este responsabil de producerea
stresului. Dificultatea stapinirii acestui creier "de reptila", care traieste in capetele noastre, ar
putea fi cauzat de faptul ca functioneaza ca un program.
Deprogramarea lui cere constiinta continua, disciplina mentala si detasarea noastra de orice lucru
sau fiinta fara de care ne este frica sa traim (de notat ca "detasare" nu inseamna nepasare sau
despartire premeditata, cit cunoasterea ca sintem in atasament cind ne este frica de pierdere.
Detasarea inseamna renuntare la frica).
Increderea in puterea divina si convingerea ca vom supravietui orice ar fi este pasibila sa
modifice frica inascuta de a ne pierde viata. Aceasta frica poate lua forma fricii de pierdere a
slujbei noastre, a unui om apropiat, a unei situatii comode sau a pierderii iubirii. Constiinta ne
ajuta sa depasim dificultatile si sa lucram, vrei nu vrei - la evolutia creierului, care inseamna
deprogramarea instinctului reptilian, a fricii pentru supravietuire. Creierul viitorului tinde spre a
deveni "constient de Dumnezeu" si liberde teroarea programelor care lucreaza din inconstient.
Acest creier mostenit de la stramosii nostri poate fi imblinzit prin intelegere, acceptare, prin
afirmatii pozitive si printr-o mare credinta in puterea divina.
Lucrind la acest nivel de constiinta, vom crea in creierele noastre programari noi, care vor fi
transmise urmasilor. Astfel, ei vor fi mai bine adaptati la situatii critice, vor depasi mai usor
problemele vietii si - in stadiul celei mai inalte stari de constiinta, care poate fi iubirea
neconditionata sau iluminarea - vor reusi sa intoarca lumea la Dumnezeu.
Endorfinele sunt substante naturale secretate de catre tesutul nervos si de hipofiza , a caror
actiune este analgezica si analoaga cu cea a morfinei.
Dupa cum ne dam seama orice activitate emotional-mentala coerenta si "linistita" produce o
revarsare de substante-psihoactive care practic "calmeaza" automatismele , lasand loc liber
manifestarii gandirii coerente in continuare , manifestare care cu timpul se sedimenteaza in
ansamblul sistemului nervos,creand retele neuronale noi care inlocuiesc retele neuronale vechi
asociate cu reactiile "inconstiente" numite frica , ura , suferinta etc.
Noua retea neuronala astfel creata produce cu timpul reprezinta un suport "reactional" care poate
cu usurinta raspunde mediului fara a se atasa , si deci fara a se incarca si rezona cu negativitatea
lui ( a mediului ).
Intr-un astfel de echilibru bio-chimic,"sufletul" se integreaza din ce in ce mai mult pana cand
Sinele Superior si Personalitatea Sinelui intrupat Fuzioneaza!..sau toate tiparele mental
emotionale Sinelui Superior gasesc coerenta bio-chimica pentru a se manifesta liber.
Prin urmare , daca vrem sa ne "iluminam" trebuie sa incepem cu a observa automatismele din
prisma unui suport emotional "calm" pentru a le neutraliza si pentru a le "inlocui" cu o serie noua
de de patternuri energetice ce ne deschid usile Cerului,sau ne dau acces la multidimensionalitatea
Creatiei,pentru ca corpul fizic incepe si devine un "templu/vehicol" maleabil si controlabil
100%!
Emoiile sunt o parte fundamental a vieii noastre. Ele i permit s alegi, s evaluezi i s alegi
ce e mai bine pentru tine, cu condiia s nu te domine emoiile. Emoiile sunt necesare i trebuie
meninute, dar trebuie utilizate pentru a-i ghida viaa i nu pentru a te lsa condus de ele.
tiai c sediul emoiilor este n creier i nu n inim? Mai precis, ntr-o anumit zon a creierului.
n urma dezvoltrii umane pe scara evolutiv s-au difereniat trei pri distincte ale creierului
numite creier reptilian (1), sistem limbic (2) i neocortex (3). Cele trei creiere sunt perfect
coordonate, chiar dac fiecare are un anumit grad de independen.
n funcie de tipul emoiilor, ele sunt generate ntr-o zon sau alta dup cum urmeaz:
a) instinctele primare i funciile vitale, cum ar fi controlul ritmului cardiac sau respiraia, i au
sediul n creierul reptilian. Acesta este locul tuturor instinctelor primare de supravieuire i lupt
mpotriva agresiunilor;
c) toate funciile cognitive i raionale i au sediul n neocortex, locul rezervat sarcinilor de tip
intelectual, logic. n lumina celor mai recente descoperiri, se pare c acest ultim strat n evoluia
creierului are un rol inhibitor al unor instincte primare generate de creierul reptilian. Spre
exemplu, cercetarile au aratat ca amigdala reacioneaz ( ALARM!), de ndat ce o persoan
mai mare dect noi se apropie, chiar dac acesta este un prieten, numai c dup ce a fost detectat
i apoi prelucrat de ctre neocortex, semnalul de alarm este ulterior inhibat.
Creierul reptilian i sistemul limbic ofer n primul rnd rspunsuri nnscute la orice fel de
ameninri, activeaz mult energie n corp i produce modificri corporale involuntare sau o
activare (excitare) puternic a sistemului nervos autonom, care pune n aciune ntregul corp i
ofer rspunsurile de baz necesare pentru supravieuire, de tipul lupta sau fugi.
Reechilibrarea emoional se realizeaz printr-o tehnic foarte simpl, prin care poi s-i
gestionezi propriile emoii i s evii sechestrare emoional. E nevoie doar de un pic de
antrenament, i cel mai important, de o minte deschis cu privire la potenialul creierului uman.
Ce sunt de fapt emoiile?
Creierul este un centru al emoiei. Una dintre cele mai frecvente intrebri care mi se pun la
cursuri sau interviuri este cea referitoare la centrul emoiilor din creier. Iar unii se dau i mai
informai dect ceilalali i rspund n locul meu: E amigdala. Alii spun creierul reptilian,
iar alii sistemul limbic. Iar eu am prostul obicei de a-i bulversa, i de a-i mbufna, spunndu-le
c nu exist aa ceva. Dac ai rbdare i caui studii din neurotiine care evalueaz rspunsul
creierului n diferite situaii emoionale gseti centre ale emoiei n aproape toate prile
creierului. Aici, muli se vor revolta i vor spune c ei sunt convini c exist pri emoionale
n creier i pri raionale. C doar de la Platon i Descartes toat lumea tie asta, i poi s-i
dai i singur seama de asta cnd iei decizii, le simi c se manifest diferit.
De ce avem emoii? Oamenii tind s i nchipuie creierul ca pe un motor sau instalaie, n care
fiecare pies sau camer are funcia ei specific. Realitatea ns e foarte diferit. n creier nu
exist centre specifice doar ale ateniei, memoriei, percepiei sau personalitii. Cam n tot ce
facem se implic reele foarte extinse de neuroni, de multe ori similare cu ale altor activiti pe
care noi ni le imaginam ca fiind din cu totul alt film. Un bun exemplu este implicarea acelorai
regiuni n ataament, consum de droguri, donaii i sociabilitate. Ca s revenim din divagaia asta
la problema iniial, hai s ne punem o ntrebare banal: Ce sunt emoiile? Cu toii le simim, pe
unele le simim ca fiind plcute, unii le zic pozitive, pe altele ca fiind neplcute, zise
negative. Dar ce este o emoie pozitiv? De ce apare ea? De ce avem nevoie de ea?
Emoia noului. Unii s-ar grbi s spun c situaiile plcute declaneaz n noi emoii pozitive i,
evident, situaiile stresante emoii negative. Doar c orice om mai trecut prin via s-a prins c
aceai situaie unii o vd ca plcut, alii ca stresant, iar alii se plictisesc de moarte n ea. Sau
cum spune zicala the beauty is in the eyes of the beholder. Mai tehnic, a spune in the brain of
the beholder. Creierul are mecanisme care rspund la nou, la nefamiliar. Cei care avei copii
tii c n primul an ei tind s aib dou tipuri de reacii n faa persoanelor strine unii par
timorai i rezervai alii se bucur i zmbesc. Aici, senzorul pentru nou i spune cuvntul
declannd emoii i aciuni diferite n funcie de cum este el construit. Dar asta este doar o parte
din rspuns. Cum se prinde creierul ce este familiar i ce este nou?
Addiction revisited. Creierul este o main de nvat. Toate facultile mentale pe care credem
c le avem ca entiti distincte sunt n fapt manifestri ale proceselor de nvare i re-nvare.
Neuronii sunt nite vieti al cror unic sens n via este s nghit informaie. Practic fac
adicie de asta. i nu au ncotro, pentru c informaia care intr n ei pune stpnire pe ei, le
modific funcionarea genelor, forma exterioar i le dicteaz comunicarea cu vecinii. i
devine un fel de Username i Password. Adic mai departe las s intre doar informaie
compatibil cu cea rezident, aprndu-se de cea incompatibil. Tot ce nvm creaz adicie, pe
de o parte i imunitate cognitiv, pe de alta. i ct timp trim, n creier se d o permanent
btlie pentru protejarea informaiei rezidente precum i pentru doze noi de informaie de
acelai tip.
Am acionat emoional. Cum simim noi acest rzboi? De fiecare dat cnd informaia
rezident este ameninat noi simim emoii negative fric, tristee, furie i acionm n
consecin, punnd-o la adpost prin fug sau lupt. De fiecare dat cnd ne ntlnim cu rudele
informaiei rezidente, simim emoii pozitive bucurie, satisfacie i acionm n consecin,
abordnd situaia, stnd n preajma ei. Senzaia subiectiv este c fugim pentru c ne este fric.
n realitate comanda pentru aciune pornete n creier nainte s simim emoia. Cele dou practic
vin la pachet. Emoia este doar semnul c creierul s-a mobilizat la maxim pentru a-i face
jobul, n situaia de fa de a proteja informaia rezident. Deci, ce simim ca emoie este
reacia creierului fa de informaia rezident.
Up-date is available. Se tie c pentru a nva ceva nou, creierul trebuie n mod necesar s
activeze informaie rezident care seamn cu cea cu care tocmai se confrunt. De aceea,
recunoaterea i reamintirea sunt primul pas al nvrii. De fiecare dat cnd ne reamintim ceva,
amintirea respectiv se ntrete dar se i modific puin. Gndii-v ct de frumoas este
bucuria rentlnirii sau a reamintirii. n cazul ast emoia este semnalul c amintirile noastre
sufer un up-date. Practic e un download care ne actualizeaz nite programe. Bineneles c
reamintirea poate fi i neplcut. i n cazul sta are loc un up-date, al unui program care ne
protejeaz de situaii care pun n pericol informaia rezident. O situaie special este atunci cnd
ni s-a tiat accesul la informaia din mediu care are omolog n creier. n cazul sta, orice ne
reamintete de ea declaneaz i programe care caut up-date-ul. Gndii-v cum tristeea unei
amintiri e nsoit de gndul de a cuta persoana iubit i acum pierdut. Chiar dac desprirea
nu a avut loc n termeni prea buni. Creierul i manifest adicia.
Ce este voina? i atunci unde este raionalul. El ine de abilitatea creierului n special cel
uman de a genera lumi alternative. Adic variante diferite de realitatea prezent, scenarii de
viitor, punctul de vedere al altora, sfaturi sau reguli. Acestea sunt confruntate cu varianta
prezent, puse n balan. E important ns de spus c i acestea au valoare emoional. i ele se
raporteaz la binele suprem adic protejarea informaiei i up-datarea ei. Doar c ne fac s
alegem binele viitor, mai valoros, i nu impulsul de moment. De aceea oamenii care pot s i
imagineze mai detaliat viitorul sunt mai capabili s nu ia decizii impulsive.