Gradinile Suspendate din Babilon

Marile civilizaţii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au

dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre
altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construcţii ale
palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante,
amenajate în strânsă corelaţie cu liniile arhitectonice.
Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.),
considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin
monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele
şi nu în ultimul rând prin abundenţa şi diversitatea mare a speciilor, aşezate
conform distribuţiei naturale altitudinale a acestora.
Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al
II-lea, şi erau realizate pe o construcţie masivă din piatră, sub formă de
terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înălţime totală de cca. 22
m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era susţinut de
coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bolţi răcoroase
dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit.

Terasele, de formă pătrată, erau pavate

cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un
strat de bitum şi mai multe rânduri de
cărămidă nearsă, pentru a se împiedica
infiltrarea apei.
Deasupra exista un strat drenant, peste
care era aşezat pământul fertil de la 2 m
grosime pe prima terasă, până la 1 m pe
ultima terasă. Apa era dirijată printr-un
sistem hidraulic situat sub prima terasă,
fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal
de alimentare şi condusă mai departe
prin trei puţuri înglobate în construcţie.
Un sistem cu lanţuri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era
dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-
se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Plantaţiile
erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi
formele regulate sau neregulate ale vegetaţiei.

Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini,

lotuşi sau numeroase specii de flori.