Curs 4 administrativ, continuare Curs 3

Formele procedurale ulterioare

1. Ratificarea
Este o procedura specifica in prezent activitatii parlamentare, prin care tratatele sau alte
acte internationale, care pot fi si izvoare ale dreptului administrativ, dupa ce au fost incheiate
de Presedintele Romaniei, se ratifica de catre Parlament intr-un termen rezonabil.
2. Confirmarea
Ca procedura ulterioara, semnifica operatiunea prin care organul emitent sau cel
ierarhic sustine ca un act juridic asupra caruia planeaza anumite suspiciuni cu privire la
legalitatea lui este in realitate legal.
3. Procedurile care conditioneaza intrarea in vigoare a unui act administrativ
Ca regula, sunt comunicarea, pentru actele individuale si publicarea, pentru actele cu
caracter normativ.

Forta juridica si efectele juridice ale actului administrativ

Ca orice act juridic, si cel administrativ genereaza anumite efecte juridice, care sunt
influentate de mai multi factori, printre care: locul pe care il ocupa organul de la care actul
emana in ierarhia administrativa, competenta acelui organ, categoria de act administrativ la
care ne raportam.
Specifice efectelor actelor administrative sunt cele 3 prezumtii care le guverneaza
regimul juridic (legalitatea, veridicitate, autenticitatea), precum si caracterul executoriu din
oficiu pe care actul il are si care inlatura parcurgerea unor proceduri inainte de a se trece la
executarea sa silita.
Momentul de la care actul administrativ produce efecte este influentat de caracterul
normativ sau individual al actului. Regula este cea a publicarii si, respectiv, comunicarii, cu
precizarea ca exista acte administrative pentru care se impune publicarea, indiferent de
caracterul lor individual sau normativ (HG, decretele Presedintelui). Sanctiunea in cazul
nepublicarii este inexistenta, iar ea este prevazuta nu doar in Constitutie, ci si in diferite legi,
care consacra reguli care privesc aceasta materie. Exemplu: Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnica legislativa prevede obligativitatea publicarii tuturor actelor cu caracter normativ
care emana de la administratia centrala de specialitate sub sanctiunea inexistentei. Legea nr.
90/2001 prevede ca deciziile prim-ministrului sunt obligatorii a se publica sub aceeasi
sanctiune.
Momentul producerii de efecte trebuie analizat in mod diferit si dupa cum ne raportam
la organul de la care actul emana sau la alte subiecte de drept. Pentru organul de la care
emana actul, acesta produce efecte din chiar momentul emiterii sau al adoptarii sale, pentru ca
il obliga pe acesta sa il faca cunoscut, sa demareze, dupa caz, procedurile de punere in aplicare
a lui (exemplu: organizarea unui ciclu electoral in baza unor acte administrative emise de la
nivel central sau local). Pentru alte subiecte de drept, efectele se produc dupa ce actul a fost
adus la cunostinta in formele prevazute de lege.

1
 De la regula producerii de efecte din momentul aducerii la cunostinta, exista si anumite
exceptii, cand efectele actului sunt fie anterioare, fie ulterioare acestui moment. Din prima
categorie fac parte actele administrative declarative/recognitive, prin care se constata o
situatie preexistenta si care produc efecte din momentul nasterii acelei situatii, categorie din
care fac parte actele de stare civila de nastere sau de deces.
A doua categorie de exceptii sunt actele administrative care produc efecte la o data
ulterioara comunicarii sau, dupa caz, publicarii. Constitutia prevede pentru legi o data
ulterioara, respectiv 3 zile, ca regula, iar Legea privind normele de tehnica legislativa recunoaste
si ea posibilitatea de a se stabili prin continutul unor acte normative o alta data de intrare a lor
in vigoare care trebuie sa fie intotdeauna ulterioara , pentru a nu se incalca principiul
neretroactivitatii legii, cu exceptia cazurilor in care este permisa o asemenea incalcare. Astfel,
art. 15, alin. (2) excepteaza de la principiul ca legea produce efecte pentru viitor atat legile
penale mai favorabile, cat si cele contraventionale mai favorabile. Termenul de „lege
contraventionala” trebuie inteles intr-o acceptie lato sensu, care include, pe langa legile
Parlamentului, si alte categorii de acte normative care contin dispozitii de natura
contraventionala. Este vorba la nivel local de hotarari ale consiliilor locale si judetene, iar, la
nivel central, pe langa legi, pot fi reglementate norme contraventionale si prin OG, OUG sau HG.
In ordonanta-cadru nr. 2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor regasim:
a. Pe de o parte principiul ca actele normative contraventionale produc intotdeauna
efecte intr-un termen de 30 de zile de la data publicarii
b. Aspecte de neretroactivitate a acestei categorii de acte normative in situatia in
care alte acte normative anterioare lor contin dispozitii mai favorabile.

Intinderea efectelor juridice ale unui act administrativ

Si in aceasta problema are relevanta caracterul individual sau normativ al actelor
administrative. Astfel, actele administrative cu caracter normative produc efecte juridice pentru
toate ramurile dreptului, cu exceptia dreptului penal, dat fiind faptul ca, prin art. 73, (3) lit. h),
infractiunile, pedepsele si regimul executarii lor sunt rezervate reglementarii legilor organice. In
schimb, actele administrative individuale produc efecte in primul rand pentru dreptul
administrativ, dar pot produce efecte si pentru alte ramuri de drept. De exemplu: un ordin de
numire intr-o functie contractuala produce efecte juridice in planul dreptului muncii; actele de
stare civila produc efecte in planul dreptului privat; anumite autorizatii, licente pot produce
efecte in planul dreptului comercial etc.
In ceea ce priveste intinderea in spatiu sau teritorialitatea efectelor unui act
administrativ, aceasta problema este reglementata prin NCC. Actele administrative normative
care emana de la structurile centrale produc efecte la nivelul intregii tari daca legea nu dispune
altfel, iar cele care emana de la autoritatile locale produc efecte la nivelul UAT in care
functioneaza.

Incetarea efectelor juridice ale actelor administrative

Poate sa aiba loc in mai multe modalitati:
a) Prin anulare, care poate fi dispusa de instanta de judecata in temeiul art. 52 si 126, alin.
(6) din Constitutie si ale Legii 554/2004 a contenciosului administrativ.

2
 b) prin revocare, care este o operatiune prin care organul emitent sau cel ierarhic superior
desfiinteaza un act
c) prin abrogare, care inseamna desfiintarea in tot sau in parte a unui act in mod expres
sau tacit de un alt act sau de alte acte care il inlocuiesc.

Suspendarea actului administrativ

Reprezinta o operatiune juridica prin intermediul careia se intrerupe producerea de
efecte juridice ale unui act sau exercitarea unei functii sau a unui mandat. Constitutia o
reglementeaza in art. 123, alin. (5), care prevede ca actele atacate de prefect in contenciosul
administrativ sunt suspendate de drept.
Constitutia contine reglementari si cu privire la exercitarea unor mandate, respectiv:
- suspendarea Presedintelui, care reprezinta, pe de o parte, o forma de raspundere a
sefului de stat, respectiv raspunderea politica/administrativ-disciplinara (art. 95), iar,
pe de alta parte, o etapa in derularea raspunderii penale a Presedintelui (art. 96),
care face obiectul punerii sub acuzare pentru inalta tradare, care reprezinta
raspundrerea penala
Incheierea fazei politice a interventiei acestei raspunderi, cand Presedintele este pus sub
acuzare de catre Parlament, atrage suspendarea de drept a acestuia, pana la judecarea de catre
ICCJ.
Prin art. 109 din Constitutie, care reglementeaza suspendarea membrilor Guvernului,
sunt consacrate doua tipuri de suspendare pentru acestia, respectiv:
a) suspendarea care poate fi dispusa de Presedintele Romaniei, in cazul in care
ministrul face obiectul unei cercetari penale
b) suspendarea de drept, care intervine in cazul trimiterii in judecata a membrului
Guvernului respectiv.

Cauzele care determina suspendarea vizeaza, ca regula, situatia in care asupra validitatii
unui act administrativ sau legalitatii exercitarii unui mandat sau a unui raport de serviciu in
cazul functionarilor publici, exista anumite suspiciuni care impun, pana la clarificarea lor,
incetarea temporara a efectelor actului sau a functiei.
Suspendarea mai poate interveni si in situatia in care titularul functiei de la care emana
actul sau care a fost implicat in elaborarea lui, face obiectul unei cercetari disciplinare sau a fost
declansata impotriva lui o forma de raspundere juridica.
Sub aspectul cauzelor care o determina si al regimului juridic al actelor administrative,
suspendarea este o exceptie, care trebuie raportata la caracterul executoriu din oficiu pe care o
are actul administrativ. Ea presupune precautie atat din perspectiva propunerii interventiei, cat
si a dispunerii efective.
Suspendarea poate fi dispusa atat de o autoritate publica, de exemplu organul ierarhic
superior, cel emitent; de catre o alta autoritate care exercita atributii de control sau in raport cu
care se deruleaza eventuala raspundere a titularului unei functii sau demnitati sau a autorului
actului sau care exercita anumite atributii de control. Ea poate fi dispusa si de catre instanta de
judecata in temeiul art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care
prevad ca, in cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unor pagube iminente,

3
reclamantul poate sa solicite si instanta sa dispuna suspendarea actului pana la solutionarea
litigiului.
Suspendarea poate fi dispusa si de un organ administrativ cu atributii jurisdictionale:
CNSCU, un organ cu atributii administrativ-jurisdictionale in materia achizitiilor publice. In
conformitate cu Legea nr. 101/2016 privind remediile in materia achizitiilor publice, CNSCU-ul
poate dispune suspendarea incheierii sau executarii unui contract de achizitie publica care face
obiectul unei contestatii cu obligarea la plata unei cautiuni.
Suspendarea poate fi opera legiuitorului (ope legis = de drept), insa interventia ei
trebuie constatata printr-un act emis de organul competent. Exemplu: suspendarea din functie
a primarului se constata prin ordin al prefectului.