Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Rezolvate Criminologie
Subiecte Rezolvate Criminologie
(a) sensul comun – desemneaza de regula o infractiune impotriva vietii persoanei, fie ca
este vorba de omor (art 174 C. Pen.), de omor calificat (art 175 C. Pen.), omor
deosebit de grav sau pruncucidere
- prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata de mai multe ori in cazul unor
infractiuni care au un obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei
persoane – talharie/vatamare urmate de moartea victimei
(b) sensul penal – desemneaza o infractiune grava pt care legiuitorul stabileste pedepse
diferite si proceduri speciale, in raport de celelalte infractiuni
- acest sens este dat de impartirea tripartita – crime, delicte, contraventii
- trebuie remarcat faptul ca notiunea de crima folosita in limbajul comun nu acopera
categoriile crimelor din impartirea tripartita
- astfel, pe lg infractiuni contra vietii ori cele care au avut drept urmare moartea victimei,
se adauga si faptele penale grave – infractiuni contra sigurantei statului, unele fapte de
coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism, traficul organizat de stupefiante
- in doctrina penala, notiunea de crima este utilizata in sensul general de infractiune, fapta
penala
(c) sensul criminologic – notiunea de crima porneste de la conceptul de infractiune din
dreptul penal si trebuie sa mearga dincolo de acesta
- art 17 alin (1) C. Pen. – cele 3 conditii pt existenta unei infractiuni
♦ fapta sa fie prevaz de legea penala – dpdv criminologic, se au in vedere faptele
incriminate cu zeci de ani inainte sau cele recent dezincriminate, studierea, examinarea
infractorului, a traseului ereditar al acestuia
♦ fapta sa fie savarsita cu V – dpdv criminologic, se studiaza si faptele care nu au fost
savarsite cu vinovatie, dar care au insa un caracter de infractiune deoarece rezultatul
socialmente se produce, fiind un motiv de studiu al faptelor
- criminalitatea aparenta = toate faptele comise fara Vinovatie
♦ fapta sa prezinte un pericol social – dpdv criminologic, sunt analizate si faptele ce
intra sub incidenta art 181 C. Pen.
- pe langa sensul de crima, sunt analizate si comportamentele deviante –
alcoolismul, prostitutia, consumul de substante stupefiante
- pericol social abstract – apreciat de legiuitor
- pericol social concret – apreciat de judecator
- sociologia criminala = analiza comportamentelor deviante
- cercetarea criminologica = analizarea comportamentelor deviante in raport de
fenomenul criminal
(a) criminalitatea reala = ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent daca ele
sunt cunoscute sau nu de organele justitiei penale
(b) cifra neagra a criminalitatii = ansamblul faptelor penale comise efectiv, dar care nu
ajung la cunostinta organelor justitiei penale
- factorii ce o genereaza sunt:
♦ abilitatea infractorului
♦ ineficienta organelor de cercetare penala
♦ pasivitatea victimelor
Cifra neagra a criminalitatii = ansamblul faptelor penale care se comit efectiv, dar care nu
ajung la cunostinta organelor de justitie penala
CN = CR – CA
- CR – criminalitatea reala
- CA – criminalitatea aparenta
Factorii ce o genereaza:
(a) abilitatea infractorului = comiterea unei fapte a. î. urmele materiale si rezultatul produs
socialmente periculos sa nu fie sesizat de organele penale
(b) ineficienta organelor de cercetare penala – include si organele care au drept atributii
controlul in diferitele domenii si care au obligatia de a sesiza organele de urmarire
penala in cazul constatatii unor infractiuni
-ineficienta decurge din:
♦ organizarea deficitara a organelor prin lipsa unor mijloace tehnice sau
alegerea gresita a unor obiective/prioritati in activitate
♦ incompetenta profesionala – incapacitatea functionarilor cu atributii in
cercetarea penala de a depista unele fapte penale comise
♦ incorectitudinea unor functionari – aspecte de comoditate/coruptie
(c) pasivitatea victimelor – persoane care au suferit direct/indirect o vatamare produsa in
urma savarsirii unor fapte penale
- ele nu sesizeaza organele de urmarire penala si acestea din urma nu ajung la cunoasterea
autorului faptei
- situatii des intalnite:
♦ infractiuni contra patrimoniului - victimele nu sesizeaza organul pt ca acest
lucru ar duce si la raspunderea penala a lor (detinere ilegala de substante toxice,
stupefiante, materiale nucleare )
♦ infractiuni contra vietii sexuale – in particular viol, in urma carora persoanele
nu dezvaluie faptele de teama produsa de publicitatea procesului penal, reactia sotului, a
prietenilor, rudelor indepartate
4) Practica Anticriminala
8) Tehnicile micro-criminologice
1) (a) scopul imediat = cunoasterea fenomenului criminal in toata complexitatea lui, prin
stabiliarea cauzelor si a conditiilor care il determina si respective il favorizeaza,
precum si a proceselor care il caracterizeaza
(b) scopul mediat = optimizarea practicii anticriminale prin stabilirea celor mai eficiente
mijloace, juridice sau empirice utilizate in lupta impotriva fenomenului criminal
- cercetarea criminologica poate sa conduca sper umanizarea reactiei sociale fata de
fenomenul criminal, aceasta tendinta reprezentand, de altfel, aspectul cel mai important
legat de finalitatea cercetarii criminologice, un supra-scop al acesteia
- multe din ideile exprimate de Beccaria au ramas, cel putin partial, simple deziderate, de
unde si caracterul lor mereu actual
♦ referitor la pr legalitatii, constatam ca acesta se afla inscris in codurile penale, chiar si in
constitutiile majoritatii statelor
- necunoasterea dispozitiilor legale este insa si in prezent o realitate ce are 2 surse
majore:
(a) lipsa de claritate a unor incriminari al caror sens este de multe ori inaccesibil
specialistilor, nu numai destinatarilor comuni
(b) inflatia legislativa in materie penala care duce la o imposibilitate practica a
cunoasterii unor dispozitii legale
♦ punerea accentului pe caracterul retributiv si descurajant al pedepsei a reprezentat o
constanta a politicii represive, in pofida unor modificari intervenite in legislatiile penale, ca
urmare a scolii pozitiviste
♦ ineficienta sporirii pedepselor si eficienta certitudinii aplicarii lor au fost demonstrate de
cercetari criminologice recente, confirmand intuitile lui Beccaria
♦ in ciuda faptului ca la nivel national pedeapsa cu moartea a fost abrogata, la nivel mondial
dezbaterea cu privire la acest subiect ramane deschisa si astazi
♦ dpdv procedural, persista sciziunea intre sistemul acuzatorial si cel inchizitorial sau mixt,
specific Europei Continentale
- acesta din urma contine inca faza urmaririi penale, care pastreaza intr-o anumita
masura un caracter secret
♦ tortura ca mijloc de ancheta, desi ilegala, continua sa fie practicata in proportii
ingrijoratoare, fapt ce a determinat incheierea unor conventii europene si internationale
♦ prevenirea criminalitatii reprezinta si astazi o componenta esentiala in cadrul politicilor
anticriminale, fiind elaborate diverse tactici si strategii
(a) prima etapa - se pune accentual pe natura atavica a criminalului – ipoteza se bazeaza
pe existenta fosetei occipitale si a unor stigmate, ceea ce a creat doctrina criminalului
nascut
(b) a 2a etapa - se studiaza raportul intre degenerscenta si criminalitate – constatarea
acestei legaturi ia in calcul numeroasele anomalii morfologice si functionale de natura
degenerative, ce au fost sesizate in cursul cercetarilor efectuate pe criminali (se pune
accentual pe nebunia morala)
(c) a treia etapa corespunde cu explicatiile in care criminalitatea este inteleasa ca forma a
epilepsiei – ipoteza se intemeiaza pe supozitia ca, in cazul anumitor persoane,
impulsurile violente si irezistibile spre crima sunt echivanetul convulsiilor epileptice
♦ el a fost primul care a facut ca studiul criminalului sa treaca de la faza metafizica la studiul
stiintific
♦ cercetarile lombrosiene au constituit punctul de plecare al unor numeroase investigatii
stiintifice cu privire la fenomenul criminal
♦ analiza minutioasa a trasaturilor criminalului a facut ca Lombroso sa fie considerat un
precursor al biotipologiei
♦ opera lombrosiana contine constatari deosebit de utile si inca actuale, cum ar fi de exemplu
cele referitoare la infractorii bolnavi mintal, la alcoolism, la structura organizatiilor criminale
♦ contributia fundamentala a lui Cesare Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice
consta in negarea ideii de liber arbitru si implicit a celei de raspundere morala, ca temei al
represiunii (creatorul omului criminal a fost in realitate creatorul criminalului OM, o fiinta
neputincioasa in fata unui destin biologic ostil)
- in pofida criticilor numeroase ce i-au fost aduse, Lombroso reprezinta o figura marcanta a
gandirii criminologice
17) Teoria Anormalitatii Morale
(a) criminalii nebuni – intra in aceasta categ toate cazurile patologice, respectiv diversele
maladii (idiotism, diferite manii, epilepsia)
(b) criminalii nascuti – sunt cei la care se regasesc, de o maniera transanta,
caracteristicile speciale (stigmatele) relevate de antropologia criminala (marea
majoritatea este alcatuita din criminali nascuti sau criminali din obisnuinta)
(c) criminalii obisnuiti – se caracterizeaza prin slabiciune morala, la care se adauga si
stimuli ai circumstantelor si mediului corupt (cel mai adesea incep cariera la o
varsta frageda si comit infractiuni contra proprietatii; de asemenea, detentia nu ii
amelioreaza, ci ii degradeaza psihic)
(d) criminalii de ocazie – cei care nu au primit de la natura o tendinta spre delict, dar care
sunt impinsi sa comita fapte penale de unele conditii legate de mediul fizic si social
(e) criminalii din pasiune – reprezinta o varietate a criminalilor de ocazie, sunt foarte
rari in comparatie cu celelalte categ si comit de regula atentate contra persoanei, au un
temperament sangvin sau nervos si o sensibiliatte exagerata
Factorii Criminogeni:
(a) factorii antropologici sau individuali ai delictului divizati in:
♦ constitutia organica a individului (unde intra toate anomaliile organice ale
craniului, creierului, etc.)
♦ constitutia psihica a criminalului (unde sunt incluse anomaliile inteligentei si
sentimentelor, mai ales ale simtului social-moral)
♦ caracteristicile personale ale criminalului (varsta, sex, starea civila, profesie,
domiciliu, etc.)
(b) factorii fizici (cosmo-telurici) – ce cuprind cauzele apartinand mediului fizic –
climat, natura sol, anotimpuri, temperatura anuala, conditii atmosferice
(c) factorii sociali – rezulta din mediul social in care traieste delincventul – nivelul
opiniei publice si al religiei, structura familiei si a sistemului educational, alcoolismul,
organizarea economica si politica, a administratiei publice, a justitiei etc.
- Ferri este primul om de stiinta care a exprimat intr-un mod foarte clar o viziune
complexa asupra etiologiei crimei, elaborand o teorie multifactoriala, contributia sa la
dezvoltarea gandirii criminologice trecand insa dincolo de aceasta teorie
- ulterior analizarii crimei, acesta trece la analiza criminalitatii
- Enrico Ferri a elaborat un adevarat program de reforma sociala
- una din cele mai importante contributii in dezvoltarea gandirii criminologice este
adusa de formularea teoriei pozitiviste a raspunderii penale
- Ferri neaga ideea de liber arbitru, pe care o considera o pura iluzie, critica ideea de
liber arbitru absolut si teoriile neo-clasice prin care se sustine existenta unui liber
arbitru limitat relativ
- toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca omul actioneaza cum simte si
nu cum gandeste (‘eu vreau” constata o situatie, dar nu o creeaza)
- negand liberul arbitru, acesta neaga implict raspunderea morala, punandu-se in
discutie temeiul raspunderii penale
- Ferri inlocuieste raspunderea morala cu cea sociala, prin care se intelege o obligatie a
individului fata de societatea in care traieste (actele ii sunt imputabile intrucat traieste
in societate)
- opiniile lui Ferri au readus in discutie problema prevenirii delincventei si au antrenat o
serie de modificari legislative in domeniul penal
- in acelasi timp, teoria etiologica multifactoriala elaborata de acesta a dat o noua
orientare cercetarii criminologice, teoriile etiologice moderne nefacand abstractie de
explicatiile savantului italian
♦ studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si, in mod corelativ,
contestarea viziunii abstracte asupra crimei
♦ formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal, pe metoda inductiei
pozitive, si renuntarea la deductia apriorica, speculativa
♦ negarea liberului arbitru si inlocuirea acestei idei cu cea a determinismului bio-psiho-social
♦ inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala
♦ justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala, ceea ce presupune
masuri de protectie (reparatorii, eliminatorii) si masuri de prevenire (educative, curative)
♦ admit in unanimitate ideea ca fenomenul criminal are o cauzalitate multipla, astfel spus ca
reprezinta un fenomen multifactorial
♦ diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare in mod prioritar de o anumita categ de factori
care au fost considerati preponderenti – biologici, morali, sociali (fara ca prin aceasta sa se
nege caracterul multifactorial)
♦ toate aceste teorii pleaca de la premisa ca si comportamentul criminal, ca si celelalte
conduite umane, prezinta o componenta psihologica importanta si, de aceea, teoriile etiologice
moderne au un element comun – factorul psihologic
- aceasta terorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun sustinerea ideii
potrivit careia exista o corelatie intre activitatea criminala si biotip (tipul biologic)
- Ernest Kretschmer, psihiatru german, observa existenta unei relatii precise intre unele
tipuri morfologice si anumite tulburari pshice
Categorii:
(a) tipul picnicomorf (sau picnic) – indivizii corpolenti, scunzi, cu extremitatile scurte,
fata rotunda, calvitie, adeseori inteligenti si expansivi (ei se caracterizeaza printr-o
criminalitate tardiva si vicleana – inselaciune, frauda)
(b) tipul leptomorf (sau astenic) – indivizii inalti, slabi, cu chipul prelung, dotati divers
dpdv intelectual, interiorizati (se caracterizeaza printr-o criminalitate precoce si o
tendinta spre recidiva – infractiunile comise fiind de obicei patrimoniale – furt, abuz
de incredere)
(c) tipul atletomorf (sau altetic) – cu un sistem osteo-muscular puternic, oscileaza intre
sentimentalism si brutalitate, se caracterizeaza printr-o criminalitate brutala (omoruri,
talharii) si o tendinta spre recidiva indiferent de varsta
(d) tipul displastic – indivizi inapoiati in plan psihic si morfologic, cel mai adesea foarte
slabi, cu deficiente ale caracterelor sexuale ori cu malformatii corporale (debili
mintali, schizofreni) si comit de regula, delicte sexuale, incepandu-si cariera criminala
de obicei dupa 18 ani si fiind expusi recidivei
Categorii de anomalii:
♦ o prima anomalie esta aparitia suplimentara a unui cromozom de tip X, care
conduce la formula XXY, anomalie denumita “Sindromul Klinefelter”
- subiectii au o aparenta masculina, sunt inalti si slabi, prezinta o pilozitate pubiana de
tip feminin, au barba rara sau absenta
- dpdv psihic, se caracterizeaza prin pasivitate, timiditate, tendinte spre ipohondrie si
depresie, deseori prezinta diferite tulburari mentale
- prezinta o tendinta usor accentuata spre infractiuni de natura sexuala, pedofilie,
exhibitionism, furt din considerente fetisiste
♦ o a 2a anomalie – aparitia unui Y suplimentar care duce la formula 47 XYY
(“cromozomul crimei”)
- sunt inidvizi cu o aparenta masculina, deseori foarte inalti (peste 1,80 m), uneori
prezinta anomalii in configuratia urechilor, miopie, calvitie avansata
- predispozitia spre crima este mai accentuata decat in cazul Sindromului Klinefelter
- aparitia lor se asociaza in mod frecvent cu fapte violente, chiar omucideri
- apartine criminologilor Fr. Alexander si H. Staub, criminologia fiind clasif in urm categ:
♦ criminalitate imaginara – care transpare in vise, fantezii sau acte ratate
♦ criminalitate ocazionala – specifica persoanelor si situatiilor in care Supraeul suspenda
instanta sa morala, in urma unei vatamari sau a unei amenintari iminente pt Eu (santaj,
amenintari, etc.)
♦ criminalitate obisnuita – categ ce cuprinde 3 tipuri de criminali:
(a) criminalii organici – a caror personalitate tine de pshiatria clasica (bolnavii
mintali ce prezinta alterari ale capacitatii de discernamant ori lipsa acestuia)
(b) criminalii normali – sanatosi dpdv psihic, dar socialmente anormali (fac parte de
obicei dintr-o colectivitate criminala si se comporta confrom moralei acesteia; nu
prezinta conflict intre EU si SUPRAEU)
(c) criminalii nevrotici – actioneaza in functie de mobiluri inconstiente (Eu-ul este
invins de Sine, care scapa determinarii Supraeului (se constata un sentiment de
vinovatie, insotit de angoasa pedepsei; criminalul nevrotic resimte pedeapsa ca pe
o justificare morala, ca o autorizare a recidivei)
- printre modelele cu caracter general, cel mai cunoscut este cel elaborat de sociologul
american Albert Cohen
- acesta utilizeaza termenul “devianţă” intr-un sens larg, ce include si comportamentul
criminal, punand accent pe factorii sociali asupra devianţei
- Cohen considera ca nici factorii sociali si nici cei legati de personalitatea individului nu
au o actiune directa, cauza-efect
- acesta realizeaza o analiza a explicatiilor la nivel psihologic, constatand ca mecanismele
motivationale concepute de diversi autori au pus accent – fie pe actor, fie pe situatie, fie
pe conjunctia dintre variabilele actorului si cele ale situatiei
- a neglija actorul in dauna situatiei ori invers reprezinta o eroare in opinia lui Cohen
- Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape, in interiorul carora actorul are
oricand posibilitatea de a alege “directia” intre 2 sau mai multe directii posibile
- ceea ce va fi alegerea sa va depinde de actor si de situatie la acel moment precis – cu
timpul, actorul, situatia sau aman2 pot sa fi cunoscut schimbari
- transpunand aceste idei in mod sintetic, intr-o schema grafica, rezulta un traseu principal,
cel spre devianta, din care se desprind ca ramurile unui arbore, celelalte trasee, non-
deviante, spre care la orice moment, din considerente diverse, individul poate sa schimbe
directia
- respectiva reprezentare grafica poarta denumirea in doctrina de arbore
32) Teoria Strategica
- autorul acestei teorii, Maurice Cusson, in explicatiile sale din - biografiile criminale,
din care autorul retine discursul delincventilor despre propriile decizii si din gandirea
unor sociologi, care, in opinia autorului, utilizeaza un discurs fara corespondenta in
criminologie
- pe baza acestor surse autorul efectueaza o analiza strategica a delincventei, concepand
delictul ca pe un comportament orientat spre rezultate, avand rationalitatea sa proprie,
tinand cont de oportunitatile care se ofera actorului si de conduita adversarilor sai
- comportamentul = o secventa (succesiune) de acte observabile in mod direct si
interpretabile in functie de aceasta observatie
- actiunea strategica este interesata de ceea ce fac oamenii mai degraba decat de ceea ce
sunt (actiunea umana conteaza mai mult decat personalitatea)
- strategiile sunt actiuni ale omului asupra mediului sau si mai ales asupra celuilalt, de
a-l influenta, a-l domina, a-l constrange, a-l suprima pe celalalt
- Cusson face distinctie intre rezultatul (in sensul de consecinta a actului) si scopul –
rezultatul pe care actorul stabileste sa-l atinga si care este vizat anterior actului
- in ceea ce priveste rationalitatea, analiza strategica prezuma capacitatea
delincventului de a lua, pana la un punct, decizii rationale, acesta putand opta pt
solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de constrangerile ce i se
impun
- in privinta conflictelor, analiza strategica, il considera pe delincvent un actor care
decide, tinand cont de actiunea adversarilor sai
- analiza strategica refuza orice asadar orice explicatie de tip cauzal si afirma a nu fi
interesata de trecutul si personalitatea infractorului, ci doar de actul criminal in sine
- acest act se desfasoara in secvente ordonate, pe parcursul carora delincventul isi
pastreaza luciditatea si se livreaza unor calcule, care-i permit sa opereze o alegere
rationala din punctul lui de vedere
(a) Cezare Beccaria – sustine ideea de liber arbitru, considerand necesitatea existentei
unor pedepse proportionale cu delictul
(b) Contributia fundamentala a lui C. Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice a
constat in negarea ideii de liber arbitru si implicit pe cea de raspundere morala, ,
considerand ca fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata
pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica
(c) Enrico Ferri neaga si el ideea de liber arbitru, pe care o considera o “pura iluzie”. El
critica atat conceptia clasica a liberului arbitru absolut, cat si teoriile neo-clasice prin
care se sustinea existenta unui liber arbitru limitat relativ. Pentru combaterea ideii de
liber arbitru, Ferri recurge la o demonstratie in cel mai pur stil pozitivist, apeland la
argumente psihofiziologice, la rezultatele unor cercetari din domeniul biologiei, al
antropologiei si al psihiatriei. Toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca
“omul actioneaza cum simte si nu cum gandeste” (“eu vreau” constata o situatie, dar
nu o creeaza). Negand ideea de liber arbitru, se neaga implicit si raspunderea morala,
fiind inlocuita de acesta cu cea sociala.
(d) in conceptia d-nei Negrier- Dumont - comportamentul criminal este o consecinta a
“alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta
este inzestrat
(e) si in studiul realizat de Maurice Cusson, autorul teoriei strategice, apare ideea de liber
arbitru, acesta sintetizand principiul rationalizarii limitate – delincventul poate opta pt
solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de contrangerile care i se
impun. Cusson afirma cu privire la liberul arbitru, ca in general, existenta acestuia nu
poate fi ignorata