Aspecte teoretice a metodei inductive de cercetare științifică
Metodologia cercetării științifice reprezintă ansamblul metodelor de cercetare a unui
fenomen utilizînd lucrările științifice ale altor cercetători în domeniu precum și observațiile proprii în urma analizei studiului de caz. Prin metodă se înțelege un procedeu, cale, mod, sistem rațional folosit pentru realizarea unui lucru sau atingerea unui scop. Din considerentul diversității metodelor aplicate în cercetările științifice, teoricienii au grupat aceste metode în trei grupuri: metode de maximă generalitate, metode ale unui grup de științe și metode specifice unei științe. Metoda inductivă este una din metodele principale ale filosofiei dreptului, deseori aplicată în formarea unei concluzii reieșind din mai multe observații. Inducția este deseori utilizată în științele dreptului cu scopul de a legifera, de a stabili unele legități reieșind din observații sistematice în cadrul unor experimente repetate pentru a majora gradul de probabilitate a regulilor identificate. Deși Francis Bacon nu a fost primul care a recunoscut utilitatea gîndirii inductive pentru știință, mecanismul silogistic fiind prezent încă din antichitate, totuși el a fost persoana care a formulat explicit această metodă. Bacon a definit diferențele și particularitățile acestor două metode de cunoaștere: inducția și deducția, argumentînd că acestea pot exista concomitent chiar dacă sunt opuse. La baza metode inductive se află experimentul ca o condiție obligatorie. Mai mult ca atît Bacon subliniază ca acesta trebuie sa se repete și să varieze pentru a observa cum influențează factorii asupra fenomenului. Un alt filosof și sociolog britanic care a continuat și a dezvoltat ideile lui Bacon, este John Stuart Mill considerat inițiatorul logicii inductive moderne. El a stabilit faptul că pentru fundamentarea solidă a unei concluzii sau legități, inducția apelează la alte metode ca: metoda corespondenței, metoda diferenței, metoda variațiilor concomitente, metoda rămășițelor. Aceste metode constă în compararea a mai multor rezultate ale explerimentelor de cercetare care variază în dependență de anumiți factori dacă în cazul metodei concordanței rezultatele prezintă o apariție care apare constant în toate cazurile, atunci pentru metoda diferenței este specific identificarea fenomenului studiat doar în una din situațiile analizate, celălalte fiind cauzate de aceiași factori cu excepția unui singur care a fost modificat. Astfel este analizat este analizată relația dintre cauză-efect și este trasată o limită a regulii formate în urma inducției. Celălalte metode la fel sunt utiliza pentru a observa variațiile ce au loc de la un caz la altul sau pentru a stabili cazurile de excepție a legității formulate. Respectiv prin metoda rămășiților care identifică unele excepții în cadrul unuia și același experiment repetat de mai multe ori, ia naștere alte ipoteze bazate pe factorul necunoscut care participă la modificarea rezultatelor. Atît în cazul metode inductive a lui Bacon, cît și în cazul metodei deductive a lui Descartes, formularea concluziilor are loc pe baza unor fenomene studiate, detașate de ideile și ipotezele care nu pot fi verificate prin experiment. În lucrarea sa “New Atlantis” (1660), Francis Bacon argumentează că pentru a realiza o cunoaştere adecvată a naturii, intelectul trebuie destrămat de prejudecăţi şi erori (idolii minții). Idolii pe care îi descrie Bacon, au semnificația de obstacole ale efectuării unui studiu veridic, de aceea acești idoli pot fi considerați ca cerințe față de cercetător în procesul de colectare a rezultatelor ulterior observațiilo efectuate. În concluzie putem spune că metoda inductivă este asemeni unui sistem de metode bazate pe observații care are rolul de a conferi o mai mare probabilitate unei ipoteze ca rezultat al inducţiei ştiinţifice. Cu toate acestea ipoteza nu capătă un grad maxim de certitudine, ci păstrează un grad înalt de probalitate. În momentul în care sunt aplicate prin combinare mai multe metode inductive (corespondență- diferență) atunci gradu de probablitate sporește și invers. Acest fapt se explică unui număr nedefinit de situații experimentale care pot avea diverse rezultate.
BIBLIOGRAFIE
1. George Popovici Florin. O terapeutică mintală – Francis Bacon și idolii minții.
https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2012/03/20/o-terapeutica-mentala-francis- bacon-si-idolii-mintii/ . (Accestat: 12.05.2017); 2. George Popovici Florin. Metoda de cercetare inductivă. https://floringeorgepopovici. wordpress.com/2012/05/07/metode-de-cercetare-inductiva/. (Accestat: 12.05.2017); 3. Metode de cercetare inductivă. http://www.qreferat.com/referate/psihologie/Metode-de- cercetare-inductiva146.php . (Accestat: 12.05.2017); 4. Metoda inductivă de Bacon și Descartes metodă deductivă. http://ruminref.eu/index.php? newsid=424233&news_page=3 (Accestat: 12.05.2017); 5. Steluța Ene. Metoda inducției complete. http://asociatia-profesorilor.ro/metoda-inductiei- complete.html. (Accestat: 12.05.2017).