Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

Catedra Psihopedagogie Specială

Referat
Modalităţi de recuperare a copiilor
cu deficienţe multiple/asociate

A elaborat: Oanelciuc Elena-Mihaela

doctorand anul I de studii Conducător
ştiinţific:
Dr. conf. univ., Sergiu Racu

Chişinău 2011
 MODALITĂŢI DE RECUPERARE A COPILULUI CU DEFICIENŢE
MULTIPLE ASOCIATE

O atenţie crescîndă către problema instruirii copiilor cu deficienţe grave, a devenit una
din tendinţele contemporane ale pedagogiei speciale. Numeroase investigaţii au vizat diverse
aspecte ale problemelor copiilor cu infirmitate motorie cerebrală. (N. G. Averkin, N. M.
Mahmudova. P. D. Babencova, E. M. Mastiucova, N. C. Morozova,A. R. Luria, L. M. Şipiţina,
C. Păunescu, Em. Verza, V. Preda, N. Bucuri, ş. a.).
Unii autori au abordat diferite probleme ale familiei cu copiii handicapaţi (E. M.
Mastiucova, L. M. Şipiţîna, E. Vrăjmaş, A. Berge, A. Borici ş. a.)\ colaborarea cu familia cu
copil deficient (E. M. Mastiucova, A. A. Dimitriev, B. V. Sermeev,, V. V. Tcaciova, E. I.
Morozova, V. Preda, E. Lapoşina, E. Stempovscaia ş. a.).
Mulţi părinţi întîlnindu-se cu deficienţele grave în dezvoltare a copiilor lor în primii ani
de viaţă, caută ajutor numai la medici şi deloc nu se adresează la specialiştii - pedagogi. Aşa
copii de obicei trec cursul de tratament necesar în spitale, unde se supun la depravare maternă,
culturală îndelungată, ce acţionează nefavorabil asupra dezvoltării sferei emoţionale,
intelectuale a copilului. Dar în cazurile adresării la timp la pedagogi, nu întotdeauna se atinge
un rezultat bun.

Lipsa investigării aspectelor vizate, necesitatea elaborării unui sistem complex eficient
de asistenţă psihopedagogică şi medico-socială acordată copilului cu deficienţe multiple şi
familiei acestuia, sunt ca un stimulator şi imbold pentru multe cercetări teoretice şi practice.
Astfel, se impune următoarea problemă ştiinţifică: elaborarea unui sistem complex de
asistenţă psihopedagogică acordată copilului cu deficienţe multiple.
Scopul cercetării îl constituie particularităţile specifice ale dezvoltării copilului de vîrstă
şcolară mică cu deficienţe multiple, elaborarea unui program adecvat de reabilitare complexă
psihopedagogică a persoanelor cu deficienţe multiple.
Obiectul cercetării îl constituie procesul de asistenţă psihopedagogică elevilor de vîrstă
şcolară mică, cu deficienţe multiple instruiţi în şcoala auxiliară.
Drept subiecţi au servit copiii cu deficienţe multiple de vîrstă şcolară mică.
Obiectivele cercetării:
> Studierea teoriei şi practicii, asistenţei psihopedagogice acordat copiilor cu deficienţe
multiple;
> Aprecierea dezvoltării psihomotore a copiilor de vîrstă şcolară mică cu deficienţe
multiple grave;
> Aprecierea efecienţei programelor de activităţi psihopedagogice propuse în practica
de muncă cu şcolarii mici cu diferite forme de deficienţă mintală şi infirmitate
motorie cerebrală, sindrom Down ş. a.;
 > Determinarea conţinutului asistenţei psihopedagogice a copiilor cu deficienţe
multiple.
Ipoteza: Formarea abilităţilor necesare copilului cu deficienţe multiple în procesul de
recuperare complexă va fi posibilă dacă intervenţia dezvoltării compensatorie va fi efectuată
mai de timpuriu; dacă desfăşurarea în etape a recuperării psihopedagogice se va efectua în
continuitate, succesiune şi complexitate.
Metodele de cercetare
Complexitatea studiului a fost determinată de utilizarea unor metode variate psihologo-
pedagogice de cercetare, adecvate realizării obiectivelor teoretice:
> Studierea literaturii de specialitate în domeniul cercetat;
> Analiza documentaţiei elevilor (fişele medicale);
> Vizite la domiciliu;
> Interviu cu părinţii şi pedagogii şcolii;
> Metode psihopedagogice;
> Experimentul pedagogic;
> Analiza cantitativă şi calitativă a datelor experimentului.
Baza experimentală: Centrul şcolar pentru educaţie incluzivă Suceava, România, (2010-2011)
Beneficiari: copii cu deficienţe multiple de vârstă mică (3-7 ani).

Structura lucrării

Introducere

CAPITOLUL I. Probleme generale privind persoanele cu polihandicap (deficiente asociate)

1.1. Definirea şi clasificarea handicapului moderat şi sever
1.2. Frecvenţa în rândul populaţiei cu handicap
1.3. Modalităţi de diagnosticare şi evaluare aplicate pe plan mondial
1.4. Recuperarea polihndicapaţilor - aspecte generale
1.5. Educaţia fizică - sursă de recuperare a persoanelor cu dizabilităţi

CAPITOLUL II. Terapia ocupaţională pentru copiii cu deficienţe multiple/ascociate

2.1. Terapia cognitivă
2.2. Ludo-terapia
2.3. Terapia motricitatii
2.4. Terapia prin intermediul educaţiei fizice

CAPITOLUL HI. Forme/metode de recuperare şi educaţie a copiilor cu deficienţe multiple

3.1. Scopul, obiectivele si metodele cercetării
3.2. Caracteristica dezvoltării fizice a copiilor cu deficiente multiple
3.3. Implementarea programelor de recuperare a copiilor cu handicap asociat

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 Organizarea cercetării:
Cercetarea a fost organizată pe parcursul practicii pedagogice (2010-2011) la Centrul
şcolar pentru educaţie incluzivă Suceava, România, unde învaţă copiii cu defecte asociate
(deficienţi mintal şi infirmitate motorie cerebrală, sindromul Down, oligofrenie, stadiul
debilităţii). In acest centru activez pe parcursul din 2004 în calitate de profesor educaţia
specială. A fost cercetată şi introdusă experienţa bunelor practici în domeniul educaţiei
incluzive din România şi Republica Moldova.

Caracteristica dezvoltării fizice a copiilor eu deficiente multiple

(polihandicap).

Indicii antropometrici privind copiii cu polihandicap de vârstă

preşcolară.
Am studiat, pe cale experimentală, indicii unanim acceptaţi privind dezvoltarea fizică a
omului - înălţimea, greutatea şi perimetrul toracic - la copiii de la 3 până la 7 ani cu
polihandicap şi i-am abordat în plan comparativ cu dezvoltarea fizică şi psihică normală.

Tab. 1- Dinamica dezvoltării fizice a preşcolarilor suferinzi de polihandicap

Vârsta Indicii dezvoltării fizice a copiilor cu polihandicap şi a celor sănătoşi

(ani)
Copii cu polihandicap Copii sănătoşi
înălţimea Greutatea Perimetrul înălţimea Greutatea
(cm) (kg) Toracic (®J (ki)
3 91,8 14,0 52,0 96,7 15,2
4 105,0 16,4 55,7 101,1 16,3
5 107,4 17,3 53,6 108,7 17,9
6 118,2 23,2 56,8 111,5 18,6
7 114,9 21,1 54,5 125,1 23,2

Comparând indicii privind dezvoltarea fizică a copiilor cu polihandicap cu cei ai copiilor

sănătoşi de aceeaşi vârsta cu dânşii, avem posibilitatea să concludem că diferenţele atestate
sunt neesenţiale nesigure (tab. 2.), dar tendinţa de modificare a lor la copiii cu polihandicap
sunt o dovadă a schimbărilor nefavorabile. Astfel, la copiii de 6 ani greutatea corpului, în
comparaţie cu cea a copiilor sănătoşi, este mai mare cu 6%, iar lungimea corpului şi perimetrul
toracic a scăzut corespunzător cu 1% şi 2%.
 Mărimile minimale, medii şi maximale privind înălţimea copiilor de vârstă
preşcolară cu polihandicap
Lung. corpului (cm) Vârsta (ani)
3 4 5 6 7

Minimală 87 98 102 102 75

Medie 91,8 105 107,4 118,2 114,9

Maximală 98 118 114 126 124

Modificarea indicilor de dezvoltare fizică a copiilor de la 6 la 7 ani

Eşantionul Indicii
înălţimea
9
Greutatea Perimetrul
(cm) corpului
toracic
Copii cu polihandicap -3,3 -2,1 -2,3
Sănătoşi + 5,6 +2,7 +4,6

/V

In cazul cînd la copiii sănătoşi timp de un an, de la 6 pînă la 7 ani, lungimea corpului s-a
mărit cu 5. 6 cm, atunci creşterea acestui indice la copiii cu polihandicap n- a fost înregistrată, ci
dimpotrivă, acest indice, privind grupul de copii examinat, a scăzut cu 3. 3 cm.

Fig. 1 - Dezvoltarea fizică a copiilor cu polihandicap

 Specificul acestor modificări ale mărimilor somato-metrice este pus în legătură - şi avem
probe temeinice - cu particularităţile regimului motoriu al ambelor categorii de copii. Copiii
sănătoşi de vîrstă apropiată de cea şcolară acordă mai mult timp jocurilor
• • • A mobile, diversitatea cărora se măreşte în fiecare an. Insă copiii cu polihandicap, în
perioada de pregătire pentru şcoală, sunt antrenaţi, de regulă, în activităţile de dezvoltare a
capacităţilor de cunoaştere. Din cauza aceasta activitatea motorie a copiilor cu polihandicap este
diminuată, fapt care influenţează negativ asupra dezvoltării lor fizice.

Abilităţile motorii la copiii de vîrstă preşcolară cu polihandicap

Una dintre cele mai importante abilităţi ale copiilor de vîrstă preşcolară cu polihandicap o
constituie agilitatea mişcărilor.

Mobilitatea activă a articulaţiilor scapulo-humerale (exprimate în grade) la

flexiunea mîinilor preşcolarilor suferinzi de polihandicap şi infirmitate motorie
cerebrală
Vîrstă (în Formele infirmitate motorie cerebrală la polihandicap
ani) Diplegia Atonico- Hemipareză Mixtă
spastică astatică
Lamîna Lamîna
neafectată afectată
3-4 163 175 164 85 160
5 164 175 165 85 163
6 165 174 165 60 100
7 160 171 160 56 168

Tab. 5 - Mobilitatea activă a articulaţiilor scapulo-humerale (exprimată în grade) la

extensia mîinilor preşcolarilor cu polihandicap şi infirmitate motorie
cerebrală.
Vîrstă Formele infirmitate motorie cerebrală la polihandicap
(în ani) Diplegia Atonico- Hemi îareză Mixtă
astatică astatică La rama La mina
neafecta tă afectată
3-4 37 49 38 30 37
5 37 50 38 30 37
6 38 51 37 30 38
7 37 50 38 30 36
Comparînd indicii de mobilitate a articulaţiilor scapulo-hunerale şi coxofemurale la copiii
bolnavi şi sănătoşi, avem posibilitatea să constatăm întîrzierea considerabilă a peşcolarilor cu
polihandicap faţă de norma firească.

Formele infirmii tate motorie cerebrală la poîihandica pat

Vîrsta (în Diplegia Atonico- Hemipareza Mixtă
ani) spastică astatică La piciorul La piciorul
sănătos paretic
-
3-4 45 30 20 40
-
5 46 40 35 41
-
6 43 42 37 43
-
7 42 40 30 39

Vîrsta (în Formele infirmitate motorie cerebrală la polihandicapat

ani) Diplegia Atonico- Hemipareză Mixtă
spastică astatică Lamina Lamîna
sănătoasă paretică
3-4 -16 +3 -8 -14 -13
§ -ÎS 0 -6 -12 -12
6 -16 +4 -6 -12 -12
7 -13 +2 -5 -14 -ii

Flexiunea trunchiului (în cm) la preşcolarii suferinzi de diverse forme ale

infirmităţii motorie cerebrale la polihandicapat în poziţia de aplecare înainte a
trunchiului
Mobilitatea articulaţiilor la preşcolarii sănătoşi

Vîrsta (în Mobilitatea articulaţiei Mobilitatea Flexiunea

ani) scapulo-humerale (exprimată articulaţiei trunchiului
*
în grade) (cm)
coxofemurale
(exprimată în
grade)
Flexiunea Extensiunea Abductia La aplecarea
piciorului înainte
3-4 189 52 55 -8
5 189 54 57 -6
6 190 55 58 -6
7 187 57 60 -5
Programa activităţilor de reabilitare constă din două părţi. Primul compartiment include
activităţi pentru dezvoltarea autonomiei copilului (igiena personală, îmbrăcare / încălţare,
alimentare, eamilie, comportamentul, locuinţă, transport) şi cel de-al doilea compartiment
presupune activităţi de dezvoltare psihofizică. Au fost propuse diverse căi: de dezvoltarea
activităţilor de cunoaştere, de formare a ţinutei corecte, a alergării, a mersului, de aruncare, de
sărituri, jocuri mobile, de dezvoltare a preciziei şi de coordonare a mişcărilor. în anul doi, de
exemplu, exerciţiile erau mai complicate, în dependenţă de vîrstă şi forma deficienţei copilului.
Este o necesitate, ca părinţii să lucreze şi la domiciliu cu copii lor, s-a constatat că aceste
familii, de regulă, dispun de puţine informaţii privind potenţialul real al copilului, mijloacele şi
metodele de abilitare care ar favoriza dezvoltarea copilului. Majoritatea părinţilor necesită sprijin
în privinţa însuşirii abilităţilor şi tehnicilor speciale de reabilitare a copilului, solicitînd
cooperarea cu specialiştii din domeniul respectiv.
A

In linii generale, diferenţierile în dezvoltarea morfofuncţională a copiilor cu polihandicap şi a

semenilor lor sănătoşi sunt neesenţiale şi îndoielnice. în schimb dinamica indicilor de dezvoltare
fizică la copiii cu polihandicap semnalează persistenţa unei tendinţe nefavorabile.
Urmărind dinamica, după vîrstă, a capacităţilor motorii la copiii cu polihandicap, vom
constata că modificările specifice care se produc în dezvoltarea normală de vîrstă şi care să
marcheze îmbunătăţirea rezultativă a acţiunilor motorii s-au manifestat de o frecventă redusă.
5

Diferenţierea individuală a lor este extrem de mare. Aceşti indici depind nu numai de vîrstă
copiilor, ci de forma şi de gradul de severitate a polihandicapului, de existenţa şi durata muncii
corecţionale acordată copilului.
La confruntarea indicilor copiilor suferinzi de forme diverse ale paraliziei cerebrale, am
constatat că cel mai reuşit rezultat l-au obţinut copiii cu hemipareză.
Copiii cu handicap multiplu, în toate formele de manifestare, limitează brusc posibilităţile
lor de a-şi menţine poziţia stabilă pe o suprafaţă limitată de sprijin. Copiii cu diplegie spastică n-
au fost în stare să menţină echilibrul în”poziţia cocostîrcului”. Cel mai bine s-au achitat de
însărcinarea aceasta copiii afectaţi de hemipareză, care au menţinut”poziţia cocostîrcului” stînd
pe piciorul sănătos.
Unul dintre cei mai importanţi factori de dezvoltare firească a copilului şi de educare a lui în
perioada vîrstei preşcolare îl constituie formarea abilităţilor de autodeservire.
A

In consecinţă, ţinem să ne pronunţăm cu certitudine asupra faptului constatat de noi precum

că munca perseverentă cu preşcolarii care au intelectul neafectat, dar care suportă forme diverse
ale polihandicapului, se soldează, realmente în toate cazurile, cu rezultatul scontat - formarea
abilităţilor necesarmente de auto-deservire.
9
 Procedee la metodice de instruire sunt adecvate acestor particularităţi de dezvoltare.
Programul impune în perioada de reabilitare respectarea unui regim cruţător, în cadrul căruia
eforturile vor fi bine dozate conform potenţialului copilului, schimbărilor ce survin în dezvoltarea
lui şi dorinţele părinţilor.
^ n • • • • • • •

In republică se simte necesitate creării serviciilor de sprijin psihopedagogie, ce ar asigura

reabilitarea complexă a copiilor cu deficienţe grave în parteneriat cu familiile respective.

Recomandări practice
Datele experimentale si studierea literaturii de specialitate ne-au permis să eîeborăm
un program pentru recuperarea copiilor cu polhandicap care include exerciţii fizice:
Exerciţii de reabilitare fizică a preşcolarilor cu polihandicap

Drept exerciţii corecţionale au fost adoptate următoarele:

> Exerciţii de dezvoltare generală: flexiunea şi extensiunea, aducţia şi abducţia
mîinilor şi rotirea lor; a muta diferite obiecte (mingi, baghete) dintr- o mînă în alta
din diverse poziţii iniţiale (înainte, deasupra capului, după spate); flexiunea
picioarelor din articulaţiile coxofemurale, genoflexiunea lîngă un obiect de sprijin.
> Mersul si alergarea: mersul cu ridicarea picioarelor cît mai sus începînd cu piciorul
stîng şi la jumătate de pas de la perete (zid), pe bîme improvizate, în curte; alergarea
în ritm moderat, altemînd cu mersul.
> Sărituri: cu ambele picioare peste două linii situate una de alta la distanţă de 10-15
cm; sărituri pe un picior pe loc; salturi pe două picioare pe loc şi cu bătăi din palme
deasupra capului, în faţă şi după spate (exerciţiile sunt efectuate pe saltea), sărituri de
amplitudine mică şi cu deplasări înainte.
> Aruncarea: aruncarea, printre obiecte, a mingilor mică şi mare unul către celălalt din
poziţia de stare în picioare şi de şedere, în poartă de la distanţe diferite din poziţii de
start diverse; aruncarea mingii înainte cît mai departe, prinderea mingii.
> Cătărarea si tîrîrea: căţărarea, cu sprijinul metodistului, pe peretele de gimnastică,
urcarea pe scara mobilă, tîrîrea pe banchetă, pe frânghia întinsă (odgon); sărirea
peste bariere, tîrîrea printre obiecte, pe sub banchetă.
> Exerciţii de menţinere a echilibrului: mersul pe linie, pe aţă întinsă pe podea, pe
bîmă cu paşii alăturaţi, peste leat, peste cubuşoare, mersul cu mîinile în părţi, cu
mîinile în şolduri; menţinerea echilibrului stînd într-un picior şi cu mîinile în părţi;
mersul şi alergarea printre două linii; mersul pe
bancheta de gimnastică însoţit de mişcări diverse ale mâinilor. Suplimentar la exerciţiile deja
enumerate, activităţile corecţionale au inclus şi plimbări sistematice împreună cu părinţii în
pădure, în parc, în câmp; învăţarea mersului (deplasării) pe tricicletă.
Pentru copiii cu polihandicap care, în perioada de reabilitare, nu sunt încadraţi în centrele
speciale de reabilitare ori în grădiniţele pentru copii cu nevoi speciale, rolul principal în
activităţile de efectuare adecvată a programului corecţional trebuie să revină membrilor familiei
acestor copii. De aceea este recomandabil, în mod excepţional, ca membrii familiei, în cadrul
căreia trăieşte şi este educat copilul cu polihandicap, să fie iniţiaţi metodic cu reprezentările,
cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru realizarea obiectivului pus pe seama lor.
Bibliografie selectivă
• Sergiu Racu, Recuperarea tulburărilor psihomotorii ale elevilor cu retard mintal în
perioada pubertăţii, Ed. Pontos, Chişinău, 2001.
• Danii A., Popovici D.V., Racu A., Intervenţia psihopedagogică în şcoala incluzivă,
tipografia Centrală, Chişinău, 2007.
• Păunescu C-tin, Muşu I., Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal,
Bucureşti, Editura medicală, 1990.
• Albu, C-tin., Albu, M., Gherguţ, A., (2007) - “Dicţionar de kinetoterapie”, Bucureşti,
Editura Polirom;
• Burlea, G., Burlea, M., şi colaboratorii (2011) “Dicţionar explicativ de logopedie”,
Bucureşti, Editura Polirom;
• Danii A., Popovici, D.V., Racu, Aurelia (2007) - “Intervenţia psihopedagogică în şcoala
inclusivă”, Chişinău, Tipografia Centrală;

• Moteţ, D. (2009) “ Enciclopedia de Kinetoterapie” voi. I, Bucureşti, Editura SemnE;

• Moteţ, D. (2010) “ Enciclopedia de Kinetoterapie” voi. II, Bucureşti, Editura SemnE;
• Verza, E. şi Verza, F. E. (2011) - „Tratat de psihopedagogie specială”, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti;
• Emil Verza (2003) — „Tratat de logopedie” voi. I, Bucureşti, Editura Fundaţiei
Humanitas;