OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE DE FABRICARE CU

PROGRAMUL SOLVER

Ionescu Tone, Prof. dr. ing.,Universitatea Tehnicã de Construcţii Bucureşti

Abstract : In the paper there are presented certain aspects regarding MS EXCEL SOLVER applications for
optimisations of programming production.

1. INTRODUCERE
Programul SOLVER este una dintre componentele auxiliare care poate fi instalat sau activat
împreunã cu soft-ul Microsoft EXCEL.
SOLVER-ul este conceput pentru rezolvarea problemelor de programare şi optimizare liniarã
sau neliniarã cu caracter general (matematic) sau pentru rezolvarea unor probleme cu caracter
tehnic sau economic.
Programarea liniarã se poate realiza în mulţimea numerelor reale, în mulţimea numerelor
reale pozitive sau în mulţimea numerelor naturale, corespunzãtor problemei tehnice sau
economice care trebuie rezolvatã. Pentru rezolvarea tuturor problemelor de programare liniarã
SOLVER-ul utilizeazã metoda simplex.
Pentru rezolvarea problemelor de programare neliniarã SOLVER-ul utilizeazã metoda GRG
(metoda “Gradientului Redus Generalizat”) [1].
Pentru a caracteriza puterea de calcul a acestui soft sunt de evidenţiat urmãtoarele
caracteristici:
- numarul maxim de variabile independente = 500;
- numarul maxim de restricţii (ecuaţii sau inecuaţii) = 1000;
- numãrul maxim de iteraţii = 32767.
Obs. Aceste caracteristici definitorii pentru puterea de calcul a SOLVER-ului au fost
îmbunãtãţite la fiecare trecere la o nouã versiune a acestui soft.

2. APLICAŢIE DE PROGRAMARE
Pentru exemplificarea modului de utilizare a SOLVER-ului se va analiza cazul unei firme
care are în programul de fabricare un numãr de 8 produse (P1, P2, … P8), Timpii necesari
pentru diferitele operaţii tehnologice necesare fiecãrui produs, exprimaţi în [h/buc], sunt
prezentaţi în Tabelul 1.

Fig. 1

Fondul de timp corespunzãtor fiecãrui grup de maşini sau fiecãrui loc de muncã,
exprimat în [h/sãpt], este prezentat în Tabelul 2.

Fig. 2

Privind aceste valori ale fondului de timp rezultã cã structura planului de producţie
trebuie astfel conceputã încât consumul de timp pentru producţie sã nu depãşeascã fondul de
timp existent pentru fiecare grup de maşini şi pentru fiecare loc de muncã.
În Tabelul 3 este prezentat profitul adus de fiecare produs în parte exprimat în [Lei/buc].
Profitul adus de oricare dintre produsele fabricate este un concept complex pentru cã depinde
de consumul total de timp necesar pentru fiecare produs (Tabelul 1 - linia 14) dar mai depinde
şi de alte elemente:
A - Consumul de materiale pentru fiecare tip de produs, consum care nu este evidenţiat în
acest model de calcul dar care ar putea fi introdus prin completarea Tabelului 1 cu o nouã
coloanã în care acest consum ar trebui exprimat valoric, în [Lei/buc]. În acest caz ar trebui
ca şi consumul de manoperã sã fie transformat din unitãţile de timp [h/buc] în acelaşi tip
de exprimare valoricã, [Lei/buc].
B – Cheltuielile de depozitare, transport, reclamã etc.
C – Preţul de vânzare stabilit, în general, de condiţiile pieţei.

Fig. 3

Dupã ce au fost introduse datele problemei de optimizare trebuie continuat cu scrierea

restricţiilor impuse prin modelul de rezolvare (Tabelul 4).

Fig. 4

Principial trebuie scrisã câte o restricţie pentru fiecare grup de maşini sau loc de muncã
pentru a pune condiţia ca, pentru soluţia adoptatã, adicã (P1, P2, P3 …P8), consumul total de
timp sã fie mai mic decât fondul de timp disponibil. Funcţia folositã de SOLVER pentru
scrierea acestor restricţii este SUMPRODUCT.

Fig. 5

Soluţia problemei (Fig. 5) prezintã varianta de programare a producţiei care respectã

toate restricţiile şi maximizeazã funcţia obiectiv.
Pentru a se începe rezolvarea probleme de programare a producţiei se deschide meniul
TOOLS şi se lanseazã în execuţie programul SOLVER. Primul ecran al programului SOLVER
(Fig. 6) serveşte pentru transpunerea problemei din EXCEL în SOLVER.
În fereastra Set Target Cell trebuie sã se treacã celula în care se calculeazã funcţia
obiectiv, în cazul acestui exemplu celula B51 (Fig. 5) în care profitul maxim este calculat cu
formula: Profit max. = SUMPRODUCT ( B48:I48; B31:I31).
 Fig. 6
În fereastra By Changing Cells trebuie sã se treacã lista celulelor în care se aflã
variabilele independente, adicã numerele de produse P1, P2 … P8 , în cazul problemei studiate
(Fig. 5) lista acestor celule este B48:I48 .
În fereastra Subject to the Contsraints trebuie sã se scrie toate restricţiile aşa cum au
fost scrise în EXCEL (Tabelul 4). Pentru adãugarea fiecãrei restricţii noi trebuie apãsat butonul
Add şi va apare o nouã fereastrã (Fig. 7) cu ajutorul cãreia restricţiile deja scrise în EXCEL
(Tabelul 4 – Fig. 4) se convertesc pentru SOLVER. Deci pentru fiecare restricţie, în fereastra

Fig. 7

Cell Reference se vor trece celulele B34 … B45 iar în fereastra Constraint se vor trece
respectiv celulele D34 … D45 corespunzãtoare (Tabelul 4 – Fig. 4).

În funcţie de cerinţele impuse fiecãrei probleme de opotimizare se pot modifica un

numãr relativ mare de opţiuni ale programului SOLVER (Fig. 8). Astfel, se observã cã se pot
schimba:
- timpul maxim rezervat pentru calcule;
- numãrul maxim de iteraţii pentru rezolvarea problemelor;
- precizia de calcul;
- toleranţa rezultatelor;
- constanta de convergenţã;
- modelul de calcul etc.
 Fig.7

3. CONCLUZII FINALE
SOLVER este un program foarte puternic de calcul care beneficiazã în plus de toate
facilitãţile de calcul oferite de EXCEL.
Capacitatea de calcul şi adaptabilitatea SOLVER-ului sunt foarte mult mãrite prin
posibilitatea de folosire a funcţiilor de mai multe variabile ataşate celulelor foii de calcul.
Funcţiile pot avea pânã la maxim 30 de variabile.
O facilitate care mãreşte foarte mult puterea de calcul constã în posibilitatea de folosire
a unui numãr de nivele de imbricare (referire) de maxim 7.
Datoritã acestor calitãţi nu trebuie însã sã se neglijeze anumite pericole existente.
Astfe, în cazul unor probleme tehnice se pot oferi soluţii greşite, motiv pentru care
trebuie sã se facã verificarea soluţiilor. Soluţiile greşite sunt produse de cele mai multe ori prin
punerea greşitã a problemelor sau prin transpunerea greşitã în EXCEL.
Dacã SOLVER nu poate gãsi soliţia unor probleme atunci trebuie sã se modifice valorile
iniţiale de la care se încep calculele.
Dacã soluţiile gãsite sunt corecte din punct de vedere matematic dar sunt neraţionale
din punct de vedere tehnic atunci se pot introduce restricţii suplimentare având doar rolul de a
restrânge domeniul de cãutare a soluţiilor.
Pentru refacerea calculelor se recomandã sã se reseteze valorile ultimei rezolvãri
deoarece SOLVER începe calculele plecând de la valorile înregistrate ale variabilelor.

BIBLIOGRAFIE
[1] – “The GRG Method for Nonlinear Programming” – ABADIE , J. – în Design and Implementation of
Optimization Software, Sijthoff and Noordhoof, 1978
[2] – “Programarea matematicã folosind MS EXCEL SOLVER, Management Scientist şi MATHLã” – Moise
Cocan, Anca Vasilescu – Editura Albastrã – Cluj-Napoca, 1999