1 / 15 - SISD - Laborator 05

Laborator 05: Rezolvarea problemelor de optimizare a

transportului

Obiective
- Modalităţile de analiză cu ajutorul instrumentului Solver
- Utilizarea Solver pentru rezolvarea problemelor de minimizare, maximizare,
programare liniară
- Generarea rapoartelor de analiză

5.1. Concepte de bază

Problemele complexe depind de mai mult decât două variabile şi din acest motiv
analiza cu ajutorul instrumentului de analiză Goal Seek (despre care se va vorbi în Laborator
06) nu se poate utiliza. Modelele de simulare necesită intrări/ieşiri multiple precum şi restricţii
asupra unora dintre valorile de intrare sau asupra rezultatului. În aceste condiţii, analiza unui
rezultat prin modificarea valorilor din una sau mai multe celule se poate face utilizând
instrumentul Solver.

5.2. Solver
Instrumentul Solver nu face parte din instalarea standard şi din acest motiv înainte de
a putea fi utilizat acesta trebuie instalat. Operaţia de instalare implică parcurgerea etapelor:
1. Din meniul Tools se alege comanda Add-Ins ceea ce determină apariţia casetei de
dialog cu acelaşi nume.
2. Se acţionează opţiunea Solver Add-in.
3. Se acţionează butonul [OK] iar ca efect Solver va apărea în meniul Tools.
Cu ajutorul Solver-ului se pot rezolva probleme de programare liniară şi neliniară precum
probleme de maximizare/minimizare, probleme de transport, probleme de amestec, probleme
de minimizare a costurilor etc.
Pentru utilizarea instrumentului Solver sunt necesare următoarele:
1. Se construieşte foaia de calcul şi se stabilesc celulele care conţin variabilele de intrare
şi rezultatul.
2. Se selectează din meniul Tools comanda Solver ceea ce determină apariţia casetei de
dialog Solver Parameters (figura 5.1).
2 / 15 - SISD - Laborator 05

Fig. 5.1: Caseta de dialog Solver Parameters

În caseta text Set Target Cell se specifică celula care conţine formula (această celulă
obligatoriu trebuie să conţină o formulă) cu rezultatul care trebuie analizat (funcţia obiectiv).
În secţiunea Equal To se alege ce se urmăreşte pentru funcţia obiectiv: Max dacă
trebuie maximizată, Min dacă trebuie minimizată iar dacă funcţia obiectiv trebuie să atingă o
anumită valoare se selectează opţiunea Value of, iar în caseta text alăturată se introduce
valoarea respectivă.
În caseta text By Changing Cells se vor specifica celulele sau domeniul de celule pe
care Solver-ul le va modifica pentru a obţine valoarea optimă. În mod concret se precizează
celulele care pot fi ajustate până restricţiile din problemă sunt satisfăcute şi până când celula
din caseta Set Target Cell îşi atinge ţinta. Celulele ajustabile trebuie să se afle în relaţie
directă sau indirectă cu celula ţintă.
Selectarea butonului [Guess] determină găsirea (ghicirea) tuturor celulelor fără
formule la care se referă formula din caseta Set Target Cell şi plasează referinţele în caseta By
Changing Cells.
Caseta Subject to the Constraints va conţine sau afişează restricţiile curente ale
problemei. Pentru a adăuga o restricţie se acţionează butonul [Add] iar pe ecran apare caseta
de dialog Add Constraint (figura 5.2) în care se pot introduce restricţiile problemei.

Fig. 5.2: Adăugarea restricţiilor

Pentru a stabili o restricţie se procedează după cum urmează:
3 / 15 - SISD - Laborator 05

» în caseta Cell Reference se va specifica celula care conţine formula pe care se

bazează restricţia;
» Se alege din lista cu operatori pentru restricţii operatorul corespunzător;
» În caseta Constraint se introduce valoarea restricţiei ce trebuie respectată;
» Selectarea butonului [Add] permite introducerea altor restricţii;
» Pentru a reveni în caseta de dialog anterioară (Solver Parameters) se acţionează
butonul [OK]. Restricţiile introduse anterior vor fi afişate în caseta Subject to the
Constraints;
3. După selectarea butonului Solve, aplicaţia va începe efectuarea calculelor pentru
găsirea soluţiilor optime. După găsirea unei soluţii, pe ecran apare caseta de dialog
Solver Results (figura 5.3).

Fig. 5.3: Caseta de dialog Solver Results

Dacă se alege opţiunea Keep Solver Solution, programul păstrează în foaia de calcul
soluţia calculată iar dacă se selectează opţiunea Restore Original Values, se va reveni la
valorile iniţiale din foaia de calcul.
Pentru sintetizarea rezultatelor găsite, instrumentul Solver permite elaborarea a trei
tipuri de rapoarte:
» Answer - în care sunt prezentate valorile iniţiale şi finale pentru celula rezultat şi
celulele care conţin variabilele de intrare;
» Sensitivity - în care este prezentată o analiză de senzitivitate a variabilelor de intrare
(modul de variaţie a rezultatului în funcţie de modificările variabilelor de intrare);
» Limits - se specifică între ce limite pot varia restricţiile, astfel încât rezultatul final să
nu se modifice.
Pentru a crea un raport se selectează tipul din lista Reports din caseta Solver Results.
Pentru a alege mai multe rapoarte din listă, acestea se selectează cu tasta <Ctrl> apăsată.
Programul va crea fiecare raport într-o nouă fişă a foii de calcul.

Rezumat
Această lucrare prezintă modul de lucru cu instrumentul de analiză Solver.
4 / 15 - SISD - Laborator 05

Aplicaţii

Problema 1

O companie dispune de trei fabrici în localităţile A, B, C. Produsele realizate în aceste

fabrici sunt distribuite din localităţile S şi P. Compania analizează posibilitatea de amplasare a
unui nou depozit în localitatea R. Analizele, anterior efectuate, au stabilit următoarele costuri
(unitare) de transport (Tabelul 5.1):
Tab. 5.1: Cheltuieli transport Tab. 5.2: Capacităţi producţie Tab. 5.3: Cerere depozit
Costuri de transport Capacitate
Fabrica Depozit Cerere
Depozit de producţie
Fabrica
S P R A 20 S 20
A 10 14 8 B 30 P 40
B 12 10 12 C 40 R 30
C 8 12 10

Capacităţile de producţie la fabricile din localităţile A, B, C sunt date în Tabelul 5.2

(20, 30 respectiv 40 unităţi pe săptămână).
Se estimează că depozitul din localitatea S va distribui 20 de unităţi pe săptămână, iar
cele din P şi R, 40 respectiv 30 de unităţi pe săptămână, conform Tabelului 5.3.
Se cere să se determine modul de distribuţie a produselor la depozite astfel încât
costurile de transport să fie minime.
Petru rezolvarea problemei se introduc următoarele variabile:
x1 - numărul de produse transportate de la fabrica A la depozitul S;
x2 - numărul de produse transportate de la fabrica A la depozitul P;
x3 - numărul de produse transportate de la fabrica A la depozitul R;
x4 - numărul de produse transportate de la fabrica B la depozitul S;
x5 - numărul de produse transportate de la fabrica B la depozitul P;
x6 - numărul de produse transportate de la fabrica B la depozitul R;
x7 - numărul de produse transportate de la fabrica C la depozitul S;
x8 - numărul de produse transportate de la fabrica C la depozitul P;
x9 - numărul de produse transportate de la fabrica C la depozitul R;

Restricţiile modelului sunt:

1. x1  x 2  x 3  20 (producţia din fabrica A să nu depăşească capacitatea de producţie);

2. x 4  x 5  x 6  30 (producţia din fabrica B să nu depăşească capacitatea de producţie);

5 / 15 - SISD - Laborator 05

3. x 7  x 8  x 9  40 (producţia din fabrica C să nu depăşească capacitatea de producţie);

4. x1  x 4  x 7  20 (numărul de produse transportate în depozitul S să fie cel puţin cât

cererea la depozitul respectiv);

5. x 2  x 5  x 8  40 (numărul de produse transportate în depozitul P să fie cel puţin cât
cererea la depozitul respectiv);
6. x 3  x 6  x 9  30 (numărul de produse transportate în depozitul R să fie cel puţin cât
cererea la depozitul respectiv).

Cheltuielile de transport, care reprezintă suma produselor dintre cheltuielile unitare

(tabelul 5.1) şi cantităţile de produse transportate (variabilele x1, …, x9), sunt egale cu:
CT  10  x 1  14  x 2  8  x 3  12  x 4  10  x 3  12  x 6  8  x 7  12  x 8  10  x 9

Funcţia obiectiv a modelului este minimizarea cheltuielilor de transport: min CT 

Pentru rezolvarea problemei se introduc datele intr-o foaie de calcul astfel (figura 5.4):

Formule Iniţial arbitrare; se modifică în timpul

procesului de calcul

Date
Date (Cheltuieli unitare de transport - Tab. 5.1)
(Tab. 5.2)

Date (Cererile de la depozite - Tab. 5.3)

Fig. 5.4: Modul de rezolvare a problemei 1

Pentru o mai bună înţelegere, celulele care conţin datele problemei (coeficienţii
funcţiei obiectiv şi ai restricţiilor) au fost formatate cu opţiunea italic.
 x1 x2 x3 
 
Celulele din domeniul C3:E5 conţin valorile variabilelor modelului:  x 4 x5 x6  .
x x8 x 9 
 7
6 / 15 - SISD - Laborator 05

La început aceste celule se vor completa cu date aleatoare (de exemplu, toate variabilele sunt
egale cu 10), care iniţializează procesul de calcul. În urma rezolvării problemei în aceste
celule se vor obţine valorile lor corespunzătoare optimului funcţiei obiectiv.
În celulele B3, B4, B5 se va calcula producţia totală realizată în fiecare fabrică astfel:
în B3 se va introduce formula =SUM(C3:E3) şi aceasta se copiază în celulele B4 şi B5.
În celulele C6, D6, şi E6 se va calcula producţia depozitată în fiecare depozit astfel:
în celula C6 se va introduce formula =SUM(C3:C5) şi apoi aceasta se va copia în celulele
D6 şi E6.
Celulele B10, B11, B12 vor conţine capacităţile de producţie la fabricile A, B şi C,
adică valorile 20, 30 şi 40.
Celulele C13, D13, E13 vor conţine cererile de distribuţie de la cele trei depozite,
adică valorile 20, 40 şi 30.
În domeniul C10:E12 se vor introduce cheltuielile de transport pe unitatea de produs
de la fiecare fabrică la fiecare depozit (în conformitate cu datele din tabelul 5.1).
În celulele C15, D15, E15 se calculează cheltuielile de transport la fiecare depozit. În
celula C15 se introduce formula =C3*C10+C4*C11+C5*C12 (numărul de produse
transportate de la fabrica A la depozitul S * cheltuielile de transport + numărul de produse
transportate de la fabrica B la depozitul S * cu cheltuielile de transport + numărul de produse
transportate de la fabrica C la depozitul S * cheltuielile de transport). Această formulă se
copiază în celulele D15 şi E15.
În celula B15 se vor calcula cheltuielile cu transportul şi în consecinţă în această
celulă se va introduce formula =SUM(C15:E15). Se poate observa că această formulă este în
conformitate cu expresia funcţiei obiectiv (în celulele C15, D15 şi E15 s-au calculat
cheltuielile pentru transportul producţiei de la cele 3 fabrici la depozitele S, P şi R, respectiv).
Restricţiile pentru problema prezentată sunt:
1. B3 <= B10 (producţia din fabrica A să nu depăşească capacitatea de producţie);
2. B4 <= B11 (producţia din fabrica B să nu depăşească capacitatea de producţie);
3. B5 <= B12 (producţia din fabrica C să nu depăşească capacitatea de producţie);
4. C6 >= C13 (să nu existe rupere de stoc la depozitul S);
5. D6 >= D13 (să nu existe rupere de stoc la depozitul P);
6. E6 >= E13 (să nu existe rupere de stoc la depozitul R);
7. C3:E5 >= 0 (toate variabilele trebuie să fie numere pozitive).
7 / 15 - SISD - Laborator 05

După ce foaia de calcul a fost astfel configurată, din meniul Tools se selectează
comanda Solver. Obiectivul problemei este minimizarea cheltuielilor totale de transport iar
această valoare este calculată în celula B15. În consecinţă, în Set Target Cell se introduce
B15. Funcţia trebuie minimizată, şi pentru acest lucru se va alege opţiunea Min.
Celulele care conţin variabilele de intrare sunt în domeniul C3:E5, deci în zona By
Changing Cells se specifică domeniul C3:E5.
În caseta Subject to the Constraints se introduc restricţiile problemei:
» se acţionează butonul [Add];
» în caseta Add constraints, în zona Cell Reference se specifică celula B3;
» din lista cu operatori se selectează <=;
» în caseta Constraint se specifică celula B10;
» se acţionează butonul [Add] ;
» în mod similar se introduc şi celelalte restricţii prezentate anterior.

Se acţionează butonul Options, iar în caseta de dialog Solver Options se selectează

opţiunile Assume Linear Model şi Assume Non Negative după care se validează aceste
opţiuni cu ajutorul butonului [OK].
În caseta de dialog Solver Parameters se acţionează butonul [Solve]. În caseta Solver
Results se selectează opţiunea Keep Solver Solutions precum şi cele trei rapoarte după care
se acţionează butonul [OK]. Rezultatele obţinute sunt:
 20 de produse de la fabrica A la depozitul R;
 30 de produse de la fabrica B la depozitul P;
 20 de produse de la fabrica C la depozitul S;
 10 de produse de la fabrica C la depozitul P;
 10 de produse de la fabrica C la depozitul R.
 Cheltuielile (minime) de transport au valoarea de 840 unităţi monetare.

Problema analizată şi rezolvată cu ajutorul instrumentului Solver este un caz particular al

problemei generale de programare liniară, care sub forma matriceală este:
minf  X  C 

X  A  B
X  O

unde matricile X, A, B, C şi O au următoarele semnificaţii:
8 / 15 - SISD - Laborator 05

 X  x 1 x2 ... x n   M1, n R  este vectorul linie al variabilelor;

 c1 
 
c 
 C   2   M n ,1 R  este vectorul coloană al coeficienţilor funcţiei obiectiv;
...
 
c 
 n

 a 11 a 12 ... a 1m 
 
a a 22 ... a 2m 
 A   21  M n , m R  este matricea ce conţine (pe coloane)
... ... ... ... 
 
a a n2 ... a nm 
 n1
coeficienţii restricţiilor;
 B  b1 b2 ... b m   M1, m R  este vectorul linie al membrilor drepţi ai restricţiilor

(termenii liberi ai restricţiilor)

 O  0 0 ... 0   M1, n R  este vectorul linie nul.

În cazul problemei rezolvate, matricile menţionate sunt următoarele:

X  x 1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 x 9   M1, 9 R  ;

10  1 0 0 1 0 0
   
14  1 0 0 0 1 0
8  1 0 0 0 0 1
   
12   0 1 0 1 0 0
C  10   M9 ,1 R  ; A   0  1 0 0 1 0   M9 , 6 R  ;
12   0 1 0 0 0 1
   
8  0 0 1 1 0 0
12   0 0 1 0 1 0
   
10   0 0 1 0 0 1 

B  - 20 - 30 - 40 20 40 30   M1, 6 R 

Pentru ca toate restricţiile să fie de tipul "" , se poate observa că primele trei au fost înmulţite
cu  1 .
Se demonstrează că rezolvarea problemei de optimizare (programare liniară) este
echivalentă cu rezolvarea problemei duale, care se formulează astfel:
max g  B  Y 

A  Y  C
Y  O

În continuare se va verifica această afirmaţie pentru cazul problemei rezolvate mai sus.
9 / 15 - SISD - Laborator 05

Pentru început, se vor verifica din punctul de vedere al consistenţei funcţia obiectiv şi
constrângerile noii probleme:
B1,6  Y6,1  g1,1 , deci noile necunoscute sunt un vector coloană cu 6 linii;

A 9,6  Y6,1  C 9,1 , ceea ce se verifică.

Rezultă că problema duală se scrie sub următoarea formă extinsă:

maxg  20  y1  30  y 2  40  y 3  20  y 4  40  y 5  30  y 6 
 y1  y 4  10
 y  y  14
 1 5
 y 1  y 6  8

 y 2  y 4  12

 y 2  y 5  10
 y  y  12
 2 6
 y 3  y 4  8
 y  y  12
 3 5
 y 3  y 6  10
YO
Rezolvând această problemă în Solver, se obţin rezultatele:
Valoarea optimă (maximă) a funcţiei obiectiv g este 840, aceeaşi cu valoarea cheltuielilor
minime CT obţinute la rezolvarea problemei iniţiale, iar noile variabile care asigură acest
optim sunt:
 y1   2 
   
 y2   2 
y   0 
Y   3   .
 y4   8 
y   
 5  12 
 y  10 
 3  

Problema 2

Un animal are nevoie de o cantitate minimă de substanţe nutritive, conţinute în diferite

proporţii de produsele ce compun raţia. Determinaţi cantităţile (exprimate în kg) din două
alimente, A1 şi A2, ce compun raţia furajeră zilnică astfel încât costul să fie minim. Datele
menţionate sunt prezentate în tabelul 5.4.
10 / 15 - SISD - Laborator 05

Tab. 5.4
Conţinutul în principii nutritive Cantităţile minime
Principiul nutritiv
A1 A2 prescrise (kg)
P1 0,1 0 0,4
P2 0 0,1 0,6
P3 0,1 0,2 2
P4 0,2 0,1 1,7
Cost unitar (per kg) 2,4 0,8

Pentru rezolvarea problemei se introduc următoarele variabile:

x – cantitatea din sortimentul A1 ce va fi cumpărată;
y - cantitatea din sortimentul A2 ce va fi cumpărată.
Restricţiile modelului sunt:
1. 0,1  x  0  y  0,4 (hrana trebuie să conţină cel puţin 0,4 kg din principiul nutritiv P1);
2. 0  x  0,1  y  0,6 (hrana trebuie să conţină cel puţin 0,6 kg din principiul nutritiv P2);
3. 0,1  x  0,2  y  2 (hrana trebuie să conţină cel puţin 2 kg din principiul nutritiv P3);
4. 0,2  x  0,1  y  1,7 (hrana trebuie să conţină cel puţin 1,7 kg din principiul nutritiv P4).
Cheltuielile pentru achiziţionarea hranei sunt:
Cx , y   2,4  x  0,8  y
Aceasta este funcţia obiectiv a problemei, iar scopul este minimizarea ei (a cheltuielilor).
Metoda I (grafică)
Întrucât restricţiile sunt funcţii de două variabile, ele pot fi reprezentate grafic (figura 5.5).
y

20

17
15 (d4)

10 (d3)
M
(d2) N
6
5 P
(d1)
x
O 4 5 17 10 15 20
2
Fig. 5.5: Reprezentările grafice ale restricţiilor problemei 2
11 / 15 - SISD - Laborator 05

Se ştie că orice curbă sau suprafaţă împarte spaţiul respectiv în două regiuni:
Regiunea pozitivă, în care expresia (curbei sau suprafeţei) devine pozitivă;
Regiunea negativă, în care expresia (curbei sau suprafeţei) devine negativă;
În cazul de faţă este vorba de patru drepte, care împart (fiecare din ele) planul în două regiuni:
d1  : x  4
d 2  : y  6
d 3  : 0,1  x  0,2  y  2
d 4  : 0,2  x  0,1  y  1,7
Pentru a afla regiunea de interes, se alege un punct arbitrar (de exemplu originea) şi se
înlocuiesc în ecuaţia dreptei (curbei sau suprafeţei) coordonatele sale. Acest punct poate fi sau
nu în regiunea de interes. De exemplu, în cazul dreptei (d1), regiunea pozitivă este cea din
partea sa dreaptă (ce corespunde punctelor x  4 ), fapt care era evident fără alte comentarii.
Se poate observa că pentru toate dreptele din figura 5.5, regiunile pozitive sunt cele care nu
conţin originea. Rezultă că regiunea în care toate cele 4 restricţii sunt pozitive este domeniul
haşurat, delimitat de punctele …, M, N, P, …
Coordonatele acestora sunt următoarele:
d1  x  4
 M4 ; 9 
d 4  2  x  y  17
d 3  x  2  y  20  14 23 
 N ; 
d 4  2  x  y  17 3 3
d 3  x  2  y  20
 P8 ; 6 
d 2  y  6
Este evident că punctele de pe conturul …MNP… sunt cele care maximizează la limită
restricţiile, deci sunt susceptibile de a minimiza funcţia obiectiv. Rezultă că pentru a afla
soluţia problemei, se înlocuiesc în funcţia obiectiv coordonatele punctelor M, N, P şi se reţine
ca soluţie punctul pentru care se obţine valoarea cea mai mică:
M 4 ; 9  C4 , 9   2,4  4  0,8  9  16,8 lei

 14 23   14 23  14 23
N ;   C ,   2,4   0,8   17,3 lei
3 3 3 3 3 3
P8 ; 6  C8 , 6   2,4  8  0,8  6  24 lei
Rezultă că soluţia optimă este cumpărarea a 4 kg din substanţa A1 şi a 9 kg din substanţa A2,
pentru care se va plăti suma de 16,8 lei.
12 / 15 - SISD - Laborator 05

Metoda II (Solver)
Rezolvarea cu ajutorul Solver-ului este asemănătoare cu cea prezentată la problema 1.
Astfel, datele se introduc intr-o foaie de calcul (figura 5.6):

Fig. 5.6: Modul de rezolvare a problemei 2 utilizând Solver-ul

Pentru o mai bună înţelegere, celulele care conţin datele problemei (coeficienţii
funcţiei obiectiv şi ai restricţiilor) au fost formatate cu opţiunea italic.
Celulele din domeniul B12:C12 conţin valorile variabilelor modelului (cantităţile din
fiecare din substanţele A1 şi A2 care se vor cumpăra).
La început aceste celule se vor completa cu date aleatoare (de exemplu, toate variabilele sunt
nule), care iniţializează procesul de calcul. În urma rezolvării problemei în aceste celule se
vor obţine valorile lor corespunzătoare optimului funcţiei obiectiv.
În celulele B5:C8 se introduc coeficienţii restricţiilor (conţinuturile în principiile
nutritive P1, …, P4 ale substanţelor A1 şi A2), iar în celulele B10, C10 coeficienţii funcţiei
obiectiv (preţurile unitare ale celor două substanţe), în conformitate cu tabelul 5.4. Valorile
membrului stâng al restricţiilor (cantităţile minime necesare din fiecare din principiile
nutritive P1, …, P4) se introduc în domeniul G5:G8.
În celulele E5:E8 se va calcula membrul drept al fiecărei restricţii (conţinutul în
principiile nutritive P1, …, P4). Pentru aceasta, în celula E5 se introduce formula
=SUMPRODUCT($B5:$C5,$B$12:$C$12), care se va copia în domeniul E6:E8.
13 / 15 - SISD - Laborator 05

În celula H12 se calculează funcţia obiectiv (preţul plătit pentru achiziţionarea hranei),
cu formula =B10*B12+C10*C12 sau cu formula =SUMPRODUCT(B10:B12,C10:C12).
Restricţiile acestei problemei sunt (în conformitate cu tabelul 5.4):
1. E5 >= G5 (conţinutul hranei în principiul nutritiv P1 trebuie să fie cel puţin G5);
2. E6 >= G6 (conţinutul hranei în principiul nutritiv P2 trebuie să fie cel puţin G6);
3. E7 >= G7 (conţinutul hranei în principiul nutritiv P3 trebuie să fie cel puţin G7);
4. E8 >= G8 (conţinutul hranei în principiul nutritiv P4 trebuie să fie cel puţin G8);
5. C3:E5 >= 0 (toate variabilele trebuie să fie numere pozitive).

După ce foaia de calcul a fost astfel configurată, din meniul Tools se selectează
comanda Solver. Obiectivul problemei este minimizarea cheltuielilor totale de transport iar
această valoare este calculată în celula H12. În consecinţă, în Set Target Cell se introduce
H12. Funcţia trebuie minimizată, şi pentru acest lucru se va alege opţiunea Min.
Celulele care conţin variabilele de intrare sunt în domeniul B12:C12, deci în zona By
Changing Cells se specifică domeniul B12:C12.
În caseta Subject to the Constrains se introduc restricţiile problemei:
» se acţionează butonul [Add];
» în caseta Add constraints, în zona Cell Reference se specifică celula E5;
» din lista cu operatori se selectează >=;
» în caseta Constraint se specifică celula G5;
» se acţionează butonul [Add] ;
» în mod similar se introduc şi celelalte restricţii prezentate anterior.

Se acţionează butonul Options, iar în caseta de dialog Solver Options se selectează

opţiunile Assume Linear Model şi Assume Non Negative după care se acţionează butonul
[OK]. Opţiunea Assume Non Negative poate lipsi, deoarece s-a introdus restricţia 5.
În caseta de dialog Solver Parameters se acţionează butonul [Solve]. În caseta Solver
Results se selectează opţiunea Keep Solver Solutions precum şi cele trei rapoarte după care
se acţionează butonul [OK].
Rezultatul obţinut în urma analizei cu instrumentul Solver este:
 4 unităţi de masă (kg, tone, …) din produsul A1;
 9 unităţi de masă (kg, tone, …) din produsul A2;
 Pentru aceasta se vor plăti 16.8 unităţi monetare (lei, mii lei, …).