ECOLOGIE ŞI CREATIVITATE

Înv. Doina Mariana HARBATESCO

Eco - Şcoala Nr.12 Botoşani

Argument
Pentru ca paşii noştri să mai poată atinge covorul fraged al ierbii, pentru
ca florile să mai smălţuiască pajiştile cu mătăsurile lor multicolore, pentru ca
brazii, asemenea unor făclii, să ardă cu flacără verde, pentru ca pruncii noştri să
ştie gustul apelor pure de izvor şi să admire, în voie, păsările înălţându-se
grandioase spre cerul senin, avem datoria sfântă să ocrotim acest pământ, casa
noastră, a tuturor!

În raporturile complexe dintre om şi natură, nu o singură dată primul a

acţionat în dezavantajul celei de a doua, utilizând descoperirile ştiinţei şi
tehnologiei în direcţia producerii unor dezechilibre în lanţ care afectează grav
calitatea elementelor vitale: apă, aer, sol, floră şi faună.
Ardentele probleme ecologice constituie, la scară planetară, una dintre
priorităţile contemporaneităţii, iar soluţia este căutată în transformările ce
trebuie şi pot să se producă în conştiinţa omenească astfel încât aceasta să ţină
pasul cu modificările din sfera vieţii şi activităţii umane.
Relevarea rolului conştiinţei ca factor al restabilirii şi menţinerii
echilibrului ecologic şi, deci, de asigurare a unui mediu natural de viaţă optim
pentru om , impune atenţiei însemnătatea educaţiei şi educatorului în formarea
conştiinţei şi comportamentelor ecologice la copiii de azi, oamenii ecologici de
mâine.
Noi, dascălii, punem un mare accent pe educaţia ecologică a celor mici
pentru ca aceştia să înţeleagă că viaţa omului trebuie şi poate să se desfăşoare
într-un mediu curat, lipsit de poluare, alături de celelalte vieţuitoare de pe Terra ,
iar lor, ca şi tuturor celorlalţi oameni, le revine sarcina de a proteja şi îmbunătăţi
mediul înconjurător pentru a putea preda generaţiilor viitoare o planetă
sănătoasă.
Scopul esenţial al educaţiei privind protecţia mediului înconjurător este de
a oferi fiecărui elev posibilitatea de a-şi manifesta o atitudine personală
responsabilă faţă de natură , caracterizată prin dragoste, consideraţie, respect şi
ocrotire.
Pentru a valorifica cele mai de preţ însuşiri ale copilăriei – imaginaţia,
fantezia, inventivitatea, ingeniozitatea, dorinţa de aventură şi cunoaştere, dar şi
pentru a crea o adevărată emulaţie pe linia educaţiei ecologice, le-am propus
elevilor mei să devină ecologişti prin creativitate.
Formarea prin creativitate este un drum al schimbării .A face din copiii de
azi creatorii de mâine nu este numai pentru a le permite să se adapteze
schimbărilor rapide, dar şi pentru a le oferi mijloacele de a se ocupa de calitatea
vieţii lor , o viaţă mai curată, într-un mediu mai sănătos.
Întrucât am descoperit cu mulţi ani în urmă că jocul este cea mai sigură
cale de acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri şi vise,
am căutat să ating prin joc de rol şi joc muzical scopul propus pe linia educaţiei
ecologice. În acest sens, am creat împreună cu elevii, mai multe jocuri de rol cu
subiecte alese din lumea mirifică a plantelor sau a animalelor. Este cunoscut
faptul că, jucând un rol, elevii însufleţesc şi umanizează natura înconjurătoare,
dar, la rândul lor, devin parte a mediului, se identifică cu acesta, percep mai viu
şi mai intens relaţia dintre ei ca fiinţe umane şi elementele lumii înconjurătoare.
Printre jocurile de rol create şi utilizate la clasă se numără: ,,Glasul
copacilor’’ , ,,Grădinarul şi florile’’ , ,,Pădurea şi râul’’ , ,,În vizită la Muzeul de
Ştiinţe ale Naturii’’ , ,, Pământul şi copiii’’. Pentru a utiliza jocul de rol,
învăţătorul stabileşte obiectivele, proiectează scenariul împreună cu elevii,
distribuie fişele cu roluri, organizează activităţi pregătitoare, creează o atmosferă
plăcută de lucru, conduce desfăşurarea jocului de rol.
 În cele ce urmează, voi prezenta scenariul jocului de rol
,,Pământul şi copiii’’, joc în care am permis elevilor să intervină şi în
afara rolurilor, atunci când doresc să spună ce gândesc şi ce simt, să dea frâu
liber imaginaţiei. În acest fel, întreaga clasă a fost antrenată în activitate, iar
elevii au înţeles că trebuie să trăiască în deplină armonie cu natura.
<< În sala de clasă, la ora de Ştiinţe, vine să stea de vorbă cu elevii…
Bătrânul Pământ. Poartă barbă, toiag şi este acoperit cu plante verzi sau uscate.
Doamna învăţătoare îl invită să se aşeze şi să-şi spună păsul. Pământul
povesteşte copiilor că oamenii se poartă urât cu el şi îl neglijează. Uzinele îi
poluează aerul cu fumul lor înecăcios, substanţele toxice îi otrăvesc apele,
deşeurile de tot felul îl sufocă. Pădurile tăiate cu nesocotinţă, florile strivite,
vieţuitoarele lovite fără milă plâng necontenit şi cer, cu glas stins, îndurare. Iar
el, Bătrânul Pământ, nu mai poate suporta plânsul lor şi atunci, îi imploră pe
oameni să îi curme suferinţa.
Cu candoare, copiii îi cer iertare Terrei în numele tuturor pământenilor şi-i
promit că o vor apăra. Apoi îşi fac cunoscute intenţiile:
 Vor trimite mesaje ecologice prin care vor cere oamenilor să
ocrotească Pământul, casa noastră a tuturor;
 Vor colecta deşeuri şi le vor recicla;
 Vor apăra copacii de cei ce le rup crengile sau le crestează cu
cuţitul trunchiurile;
 Vor apăra florile de cei ce vor să le rupă sau să le strivească;
 Vor păstra puritatea apelor;
 Vor sădi pomi şi flori ca lumea să fie o grădină înmiresmată;
 Vor proteja vieţuitoarele de cei ce vor să le facă rău;
 Vor ocroti plantele rare, bijuteriile Pământului nostru drag,etc.
Bătrânul Pământ le mulţumeşte pentru intenţiile lor nobile şi le promite că
va avea grijă să le ofere mereu prilejuri de bucurie.>>
La ora de muzică, elevii clasei a III-a au învăţat cântecul
 ,,Albina şi florile’’ , muzica şi versurile Corneliu Graur. Textul literar al
acestui cântec preamăreşte hărnicia albinelor ce culeg de zor nectarul din flori ,
precum şi frumuseţea florilor dătătoare de parfum, frumuseţe şi culoare. Melodia
sugerează dragostea de viaţă, de muncă şi de frumosul adus în viaţa oamenilor
de flori - lacrimile de bucurie ale soarelui. Acţiunea jocului creată de învăţător
împreună cu elevii este următoarea:
<< Copiii formează un cerc mare care închipuie conturul unei grădini
înflorite. În interiorul cercului se aşază 5 -6 copii la distanţe egale. Aceştia
reprezintă diferite flori – poartă la gât medalioane realizate din vechi mărţişoare
confecţionate din diferite flori uscate şi presate, lipite pe carton. În afara grădinii
stau tot 5- 6 copii ce vor interpreta roluri de albine. Aceştia poartă în piept
ecusoane cu desene reprezentând albine. Toate albinele cântă:
Albiniţa a zburat
Să culeagă miere,
Pe-o floare s-a aşezat
Şi nectar îi cere.
În acest timp, un copil – albină, desemnat de către învăţător, intră în cerc
şi se aşază în faţa unei flori. Pentru a nu şti albina ce floare să aleagă, ,,florile’’
îşi ţin medalioanele cu reversul la vedere. Apoi, floarea aleasă îşi arată chipul
şi ,,florile’’ încep să cânte:
De ghiceşti cum m-o chema
Albiniţă dragă,
Cu tine mă vei lua
Albiniţă dragă.
Dacă elevul spune corect numele florii, floarea trece în spatele lui şi,
împreună, ies în afara cercului. Jocul continuă până când toate albinele au ales
câte o floare al cărei nume l-au ghicit . Albina care nu a ghicit şi nu a luat cu ea
o floare, primeşte o ,,pedeapsă’’ (să cânte, să sară, să spună o poezie, o
ghicitoare dar şi să ude florile, să le curăţe de frunzele uscate, să şteargă tabla
etc. ).Apoi, jocul se reia cu alţi copii în rolurile de flori şi de albine.>>
Astfel, cântecul ,,Albina şi florile’’ este utilizat atât în scopul învăţării
unor elemente de cântare alternativă, cât şi pentru a-i stimula pe elevi să facă
mişcare, să se bucure de viaţă, de flori şi albine, să-şi completeze cunoştinţele
despre natură şi să devină mici ecologişti.

Preluând din revista Învăţământul primar 2-4/ 2002 ,,o resursă generoasă
de lucru pentru clasele mici – cartea uriaşă’’, am reuşit să realizez la nivelul
clasei a III-a o asemenea carte dându-i o puternică tentă ecologică.
O carte uriaşă este o carte ilustrată de dimensiuni mari, în format A 1, cu
suport imagistic pe măsură, cu text redus focalizat pe idei principale,
tehnoredactat în corp de literă mare. Pentru a confecţiona o asemenea carte sunt
necesare câteva coli de carton A 1, un capsator sau perforator şi sfoară pentru
legarea cărţilor, lipici, imagini decupate şi / sau acuarele , şablon de litere.
În confecţionarea cărţii cu ajutorul copiilor, învăţătorul are rolul esenţial
pe următoarele etape: alegerea subiectului, a suportului ilustrativ, monitorizarea
redactării textelor, asamblarea text – imagine, realizarea copertelor cu numele
autorilor trecut pe prima copertă şi asamblarea cărţii.
Pentru a scrie cartea uriaşă, elevii au fost împărţiţi pe grupe constituindu-
se într-o editură şi au primit diferite funcţii cu responsabilităţile lor:
 Directorii de editură – coordonează întreaga activitate;
 Redactorii – adună materiale şi creează texte;
 Corectorii – corectează textele redactorilor şi le dau o formă
adecvată;
 Ilustratorii – decupează imagini şi / sau pictează tablouri;
 Tehnoredactorii – scriu textele cu ajutorul şablonului de litere;
 Legătorii dau forma finală cărţii.
 Subiectul ales pentru cartea uriaşă a fost Toamna, anotimpul chemat să
îmbrace Pământul în tot ce are mai frumos şi mai strălucitor şi să aducă roade
din belşug. Cartea a fost structurată pe 3 părţi:
a. Toamna în parcuri şi grădini
b. Toamna în livezi şi vii
c. Toamna în pădure
Personajul principal Toamna, este o pictoriţă desăvârşită care acoperă
Pământul cu o pânză de culori galbene, roşii – arămii, verzi – gălbui. Toate
celelalte personaje ale cărţii – copacii, florile, vieţuitoarele sunt şi ele
personificate şi participă la derularea acţiunilor: ,, Toamna a colorat cu roşu
merele parfumate şi coroanele pomilor s-au aprins ca para focului’’; Prunele
deschid spre lume ochi vineţi, aiuriţi’’; ,,Daliile înalte şi crizantemele cu
cârlionţii zburliţi stau într-un picior împrăştiate prin tot cuprinsul
grădinilor’’; ,,Arţarii din parcuri depun la picioarele Toamnei stele mari de
aur;’’ ,,Stejarii sună în calea Toamnei flori de tinichea ruginită;’’ ,,Puii de
rândunică iau ultimele lecţii de zbor’’ etc.
În prima parte a cărţii , elevii au descris cu măiestrie parcul Mihai
Eminescu din oraşul natal , dar şi grădinile văzute în excursie la Iaşi – Grădina
Botanică, Parcul Copou. La Iaşi au fost impresionaţi de varietatea plantelor din
Grădina Botanică, de explozia de lumină şi culoare din expoziţia de crizanteme,
de Teiul lui Eminescu din Copou. În aceeaşi parte au relatat şi modul în care au
ecologizat porţiuni din parcurile vizitate sau au îngrijit florile din grădina şcolii
la întoarcerea din vacanţa mare. Pentru ilustrarea celor scrise, au pictat flori de
toamnă , copii lucrând în grădina şcolii, au lipit copii color după fotografii din
excursie.
În partea a doua au zugrăvit felul în care a pictat Toamna livezile şi viile,
au povestit despre munca oamenilor în livezi şi vii şi despre felul în care au
ajutat ei la culesul fructelor şi curăţatul livezilor. Acuarelele realizate în culori
vii reprezintă pomi încărcaţi de roade, vii cu frunze aprinse împovărate de
struguri, copii muncind în livezi şi vii.
În ultima parte a cărţii, copiii au infăţişat hainele împărăteşti cu care
Toamna a înveşmântat pădurile, au descris plecarea păsărilor călătoare în ţările
calde şi pregătirea pentru iarnă a vieţuitoarelor pădurii. În alte scrieri au vorbit
despre ocrotirea pădurii dătătoare de sănătate frumuseţe şi bogăţie sau despre
colectarea deşeurilor de hârtie pentru a salva viaţa brazilor falnici. Ca suport
ilustrativ au desenat păduri, vieţuitoare ale pădurii, au lipit decupaje, poze de ale
lor în pădure sau ducând pachete cu maculatură.
Confecţionarea unei asemenea cărţi uriaşe are numeroase valenţe
formative, presupune aplicarea în practică în mod creativ, util şi plăcut a
cunoştinţelor dobândite la diferite obiecte de studiu şi se poate folosi ca punct de
plecare pentru relatări imaginative, estimări, secvenţe de pantomimă etc.
Pe teme ecologice elevii au mai creat: mesaje, anunţuri şi reclame,postere,
ghicitori, rebusuri,poezii, eseuri. Multe din aceste creaţii şi-au aflat locul în
revista şcolii ,,Muguri’’ sau în albumul Eco al clasei.
Noi, dascălii, ne dorim ca strădania noastră să nu fie în zadar,ca mai
devreme sau mai târziu ea să dea roade, ca să mai crească frunze verzi şi ca
planeta noastră să rămână mereu PLANETA ALBASTRĂ.