SEMESTRUl II 2016

1. Introducere. Literatura patristică din cel de-al doilea mileniu (caracteristici,

reprezentanți, curente teologice – școli patristice, genuri literare predominante,
contribuție teologică)
2. Sf. Simeon Noul Teolog
3. Cuv. Nichita Stethatos
4. Părinții isihaști. Cuv. Teolipt al Filadelfiei
5. Sf. Grigorie Sinaitul
6. Sf. Grigorie Palama
7. Sf. Filotei Kokkinos
8. Sf. Nicolae Cabasila
9. Sf. Simeon al Tesalonicului
10. Părinții antiunioniști. Sf. Marcu Eugenicul
11. Sf. Maxim Grecul
12. Sf. Paisie Velicikovski
13. Părinții colivazi. Sf. Nicodim Aghioritul (ci informații despre Cuv. Vasile de la
Poiana Mărului și opera sa)
14. Teologia patristică în modernitate: patristic, post-patristic, neo-patristic

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ:
– Arhid. Voicu C., Patrologie, vol. I, II, III, Ed. Basilica a Patriarhiei Române,
București, 2009.
– Arhiep. Basile Krivoscheine, În lumina lui Hristos. Sfântul Simeon Noul Teolog
(9491022). Viața – Spiritualitatea – Învățătura, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997.
– Sf. Simeon Noul Teolog, Scrieri, vol. I-IV, Ed. Deisis, Sibiu, 2001-2003-2001-2006.
– Teolipt al Filadelfiei, Despre viața ascunsă în Dumnezeu. Cuvinte duhovnicești, imne
și scrisori, Ed. Deisis, Sibiu, 2010.
– Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. II, Ed. Gândul Aprins, București, 2013. –
John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Ed. Humanitas,
București, 2007.
– Sf. Grigorie Palama, Omilii, vol. 1, Ed. Anastasia, București, 2000.
– Sf. Grigorie Palama, Omilii, vol. 2, Ed. Anastasia, București, 2004.
– Sf. Grigorie Palama, Omilii, vol. 3, Ed. Anastasia, București, 2007.
– Sf. Grigorie Palama, Epistole dogmatice, vol. I, Ed. Anastasia, București, 2009.
– Grigorie Palama, Scrieri, vol. I, Ed. Deisis, Sibiu, 2009.
– Grigorie Palama, Scrieri, vol. II, Ed. Deisis, Sibiu, 2005.
– Visarion Episcopul Tulcii, Învățătura mariologică a Sfântului Nicolae Cabasila în
spiritualitatea ortodoxă a secolului al XIV-lea, Ed. Basilica, București, 2012.
– Nicolae Cabasila, Scrieri, vol. I, Ed. Deisis, Sibiu, 2010.
– Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Ed. Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, București, 2009.
– Sf. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii, cu Explicarea Sfintei
Liturghii după Sf. Nicolae Cabasila de Pr. Ene Braniște, Ed. Institutului Biblic și de
Misiune Ortodoxă, București, 2011.
– Sf. Simeon al Tesalonicului, Erminia dumnezeiescului Simbol al credinței ortodoxe,
Ed.
Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010.
– Viața și nevoințele celui între Sfinți Părintelui nostru Marcu Evghenicul, Ed. Cartea
Ortodoxă / Ed. Egumenița, f.a.
– Sf. Marcu Evghenicul, Opere, vol. I, Ed. Pateres, București, 2009.
– Sf. Marcu Evghenicul, Opere, vol. II, Ed. Gândul Aprins, București, 2014. –
Konstantinos Karaisaridis, Viața și opera Sf. Nicodim Aghioritul, Ed. Anastasia,
București, 2000.
– Elia Citterio, Nicodim Aghioritul. Personalitatea – opera – învățătura ascetică și
mistică, Ed. Deisis, Sibiu, 2001.
– Serghie Cetfericov, Paisie, Starețul Mânăstirii Neamțului din Moldova. Viața,
învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe, Ed. Nemira, București, 2002.

Curs I

Introducere. Literatura patristică din cel de-al doilea mileniu (caracteristici,

reprezentanți, curente teologice – școli patristice, genuri literare predominante,
contribuție teologică).

Sfântul Ioan Damaschinul reprezintă culmea sintezei patristice. Literatura

dezvoltată după trecerea la Domnul a Sfântului Ioan Damaschinul (+749) se mai
numește și literatură postpatristică sau bizantină și cuprinde perioada de la
mijocul secolului al VIII-lea pănă la sfântul Nicodim Aghioritul secolul al XVIII-lea).
Care va publica în anul 1782 Filocalia la Veneția.

Literatura teologică din această perioadă se caracterizează printr-un puternic

curent tradiționalist și o dependență vizibilă față de marii părinți ai Ortodoxiei. Cu
toate acestea se poate vorbi și de o înflorire, întrucât unele genuri literare care
începuseră în perioada a treia ajung acum la desăvârșire (imnografia, aghiografia,
mistica și ascetica). Tot acum se naște o literatură polemică originală îndreptată
împotriva musulmanilor, armenilor, iudeilor și latinilor.
 În perioada aceasta s-au dezvoltat toate genurile de literatură creștină:
1. Literatura biblică și exegetică (reprezentanți Aretas arhiepiscopul Cezareei
Capadociei, Eutimie Zigabenul, Mihail Gligas, Matei Cantacuzinul).
2. Teologia dogmatică a fost ilistrată de Eutimie Zigabenul, Nichita Acomiatul,
Manuel Calecas, Ghenadie Scholarius (patriarhul Constantinolului).
3. Literatura polemică din această perioadă s-a îndreptat împotriva evreilor prin
Matei Vlastares, Teofan, Arhiepiscopul Niceei și împăratul Ioan VI
Cantacuzino; împotriva musulmanilor prin Vartolomeu și Ioan VI Cantacuzino,
împăratul Manuel II Paleologul, Ghenadie Scholarios; împotriva latinilor au
scris aproape toți autorii acestei perioade de la Fotie la Ghenedie Scholarios.
4. Teologie istorică a fost mai puțin cultivată (Nichifor al Constantinopopului,
Ioan Zonaras și Niochifor Calist Xantopoulos.
5. Literatura omilitică a fost bine reprezentată. S-au alcătuit omilii la pericopele
evanghelice la duminicile și sărbătorile de peste an, s-au scris predici la
sărbătorile împărătești, la sfinți și mucenici. S-au alcătuit de asemenea
Omiliare (Cazanii).
6. Literatura privind dreptul bisericesc a fost și ea reprezentată de autori
precum: Ioan Zonaras, Theodor Balsamon, Alexia Aristen.
7. Imnografia: Simeon Noul Teolog (Imnele iubirii divine)
8. Teologia ascetică reprezentată de autori: Teodor Studitul, Grigorie Sinaitul,
Nichifor de la Athos, Ignatie și Calist Xantopoulos; teologia mistică: Simeon
Noul Teolog, Nichita Stethatul, Teolipt al Filadelfiei, Grigorie Palama, Nicolae
Cabasila.
9. Literatura aghiografică ajunge acum în perioada de vârf: Simeon Metafrastul,
Gheorghe din Cipru, Nichifor Gregoras, Constantin Acropolitul, Filotei al
constantinopopului.

Învățământul teologic. În anul 830 s-a reorganizat Universitatea din Bizanț, pentru ca în
anul 846 să fie reorganizată și Academia patriarhală. Fotie va reorganiza în anul 858, încă
odată, universitatea din Bizanț care devenea un adevărat centru de studii universrsale
(Panepistimion). Constantinopolul devenea „cetatea luminii” cu o bibliotecă ce depășea
30 de mii de volume.

În secolul XI, întimpul împăratului Constantin al IX-lea Monomahul a reorganizat

Universitatea bizantină în facultăți, fiind ajutat de Ioan Mavropus, Mihail Psellos și Ioan
Xifilinul cu un accent deosebit pe facultatea de filozofie. Între profesori s-a impus
Grigorfie magistgrul, logician neîntrecut, filosoful Niceta Gramaticul și mai ales Mihail
Psellos (+1079), un gânditor luminat și erudit, cu o vastă cultură de teolog.