Vasilii Sigarev

AHASVERUS

Piesă în doua acte

Personajele:

Andrei - 22 de ani
Zina Ţvetcova, mama lui - 50 de ani
Tat’, Tatăl lui - 55 de ani
Svetca, sora lui Andrei - 30 de ani
Ghena, soţul ei - 33 de ani
Edic, unchiul lui Ghena - 35 de ani
Leonica, fiul lui Svetca - aproape 7ani
Doi miliţieni

Am vazut pe stradă un om care avea o expresie agitată. El mergea tot timpul drept înainte, fără să
privească într-o parte sau alta, ca şi cum s-ar fi îndreptat către o ţintă fixă. L-am ajuns din urma şi l-am
întrebat:
- Tu cine eşti?
- Ahasverus, - mi-a răspuns el, - Jidovul rătăcitor...
- Şi încotro mergi, Ahasverus?
- Nu ştiu. Nu mi-a spus nimeni.
- Atunci de ce mergi?
-Asta îmi este soarta. Dumnezeu m-a condamnat să pribegesc pe pământ pînă la sfârşitul lumii, - a
răspuns el. Şi o lacrimă mică, dar cea mai amară lacrimă din univers, a apărut în ochiul său drept şi a
început să se prelingă în jos, brăzdându-i faţa prăfuită şi lăsănd o urmă murdară pe obraz. Lacrima a
căzut şi a dispărut în pământ.
Iar Ahasverus a rămas, dar fără lacrimă.
Singur...
Şi atunci m-am gândit, că probabil el este singurul om care ar vrea ca soarele să se stingă odată.
Sau poate nu este chiar singurul?..

ACTUL ÎNTÂI

Apartamentul mic, cu două camere al familiei Ţvetcov. Un hol. O bucătărie de trei pe doi metri şi
jumătate. În bucătărie este un frigider „Polius”, lipit cu tot felul de abţibilduri, un aragaz cu două
ochiuri, încărcat cu cratiţe şi oale mâncate de foc şi fum şi o maşină de spălat de mărimea unui baler.
Tot aici mai este şi un dulăpior suspendat pentru vase, deasupra căruia e un geam, fără nici o perdea, ce
dă înspre baie şi toaletă, grupul sanitar este împreună. În camera mare sunt nişte şifoniere de diferite
culori cu o structură de neînţeles, parcă ar fi adunate din nişte mezanine părăsite, o canapea obişnuită
şi arsă de soare, fotolii desperecheate cu braţele dislocate, un tul cenuşiu la fereastră, încă un frigider şi
un suport nou şi negru pe care e un televizor, la fel nou şi negru , „KEC”.
Uşa ce dă înspre cealaltă cameră e întredeschisă.

1
 Pe canapea stau aşezaţi Andrei şi Tat’. Andrei e îmbrăcat într-o cămasă albă care îi este mare. Tat’ ţine
în mână, ca şi cum ar ţine cel mai de preţ lucru din lume, telecomanda care e împachetată în nailon.
Svetca îmbrăcată într-un halat, se machiază la oglinda de pe uşa şifonierului.

Tat’: Ăsta da televizor, nu? Televizorul televizoarelor...

Svetca: L-ai terminat deja cu televizorul tău. Nu-i aşa, Andrei?
Tat’: Hai sictir, morfolito! Atunci ce tot alergi aici şi nu te uiţi la cel vechi?
Svetca: În camera noastră nu e cablu...
Tat’: O sculă pe basculă! Nu de asta. Iată de ce. (Apasă pe telecomandă şi deschide
televizorul. La televizor cântă Chircorov). Ha!!! Cum e Andreanea? Astea da culori, nu? Iar
contrastul, ha?! Firmă! Japonia. (Îl închide). Pauză de ţigară!
Svetca: Da’ lasă-l să cânte!
Tat’: Pe cine?
Svetca: Pe Chircorov.
Tat’: Nu las pe nimeni!.. Să se odihnească!
Svetca: Da’ ce a obosit sau ce?
Tat’: A obosit.
Svetca: N-a obosit deloc. De ce l-ai cumparat? Să te rogi la el ca la Dumnezeu?
Tat’: Ce te freacă grija? Gata! Du-te şi uită-te la al tău!
Svetca: Naşparliule, băga-mi-aş.
Tat’: Să nu te frece grija!
Svetca: Vezi, Andriunea, aşa face mereu. Cum începe ceva interesant, cum îl stinge.
Sau când e un film, în momentul cel mai interesant...
Tat’: Ce te freacă grija? Cinescopul arde. Gata, eşti liberă! Ia te uită! Pe Curcorov îl
vrea...
Svetca: Tăticule, eşti o căzătură şi un debil.
Tat’: Să nu te frece grija...

Svetca râde.
Din bucătărie vin Ghena şi Zina. Aduc o masă.
Ghena este îmbrăcat în nişte pantaloni rupţi între picioare şi într-un maiou ud de transpiraţie. Este chel.
Fruntea e plină de sudoare.
Zina e îmbrăcată într-un sacou bărbătesc.

Andrei (se ridică) : Mam’, să te ajut?

Tat’: Stai jos. ( Se ridică, apucă colţul de masă pe care îl ţine Zina şi o aşează lângă canapea). Ho!
Ho, că-mi buleşti televizorul!
Svetca: Mami, cântă Chircorov. Spune-i să-l deschidă!
Zina: Spune-i tu!
Svetca: Da’ ce ţi-e greu?
Zina: Mi-e greu. (Merge la bucătărie. Tat’ merge la baie. Ia şi telecomanda).
Svetca (cu răutate) : Scârţar în chiloţi ce eşti! (Lui Ghena, care s-a aşezat în
fotoliu). Ce te-ai tolănit, labă-tristă?

2
Ghena: Dar ce are?
Svetca: O iei la nare. Du-te şi dă o mână de ajutor!
Ghena: Încă se prăjeşte.
Svetca: Atunci du-te şi te spală! Duhneşti ca o oaie.
Ghena: Am timp.
Svetca: Da’ fă ce vrei... (Se întoarce la oglindă şi se pudrează).
Ghena (loveşte genunchii cu palmele şi se uită la Andrei): Ei?
Andrei: Ce?
Ghena: Povesteşte!
Andrei: Despre ce?
Ghena: Despre cum a fost la facultate... adică, despre tot.
Svetca: Ce te iei de el? Eşti de la presă?
Ghena: Da’ ce? Eu aşa, pur şi simplu. Din curiozitate...
Svetca: Roiu’ la bucătărie!
Ghena: Dar încă se prăjeşte.
Svetca: Du-te şi curăţă ceva. Hai, hai Kotovskii.
Ghena (se ridică): Ti-am spus să nu mai mă numeşti aşa.
Svetca: Dacă eşti Kotovskii ce să fac?
Ghena: Nu sunt Kotovskii.
Svetca: Şi de ce eşti chelbos?
Ghena: Nu sunt chelbos.
Svetca: Dar cum eşti? Pletos?
Ghena (încearcă să-şi acopere chelia cu părul care îl mai are) : Aşa şi aşa...
Svetca: Aşa şi aşa chelbos, sau aşa şi aşa pletos?
Ghena: Aşa şi aşa pletos.
Svetca: Aaaa! Ei atunci, aşa şi aşa pletosule şterge-o la bucătărie! M-ai sictirit.

Ghena iese.

Ei, Diuha, cum ţi se pare crocodilul meu. Rahat pe băţ, băga-mi-aş. Eu râd şi plâng de
cocoşelul lui. Nu ştiu cum naiba lucrează şef de şantier. Câte două săptămâni nu-şi
schimbă chiloţii. Slavă Domnului că doarme într-un pat pliant şi eu dorm cu Leonica. Încă
nu l-ai văzut pe Leonica, da? Mâine o să-l vezi. L-am dus la bătrâna. La soacră-mea. Aici
va fi bairam mare aşa că n-are ce să se bage printre picioare.

Intră Ghena. Pune pe masă o farfurie cu pâine şi un borcan de trei litri cu mursă.

Ghena: Pileală.
Svetca: Tu mucea, afară!..

Ghena iese
.

3
Andrei: Banii sunt altfel acum, da?
Svetca: Ce? A! Da.
Andrei: I-am văzut...
Svetca (a terminat cu machiajul, se întoarce): Ei, cum sunt? Şic, lux, splendid?
Andrei: Da.
Svetca: Asta e. Sunt încă o fetiţă bunoacă. Pot să lucrez la consum. Fi antenă, am o prietenă
care aşa lucrează şi câştigă patru sute pe noapte. Asta zic şi eu trai. Toată înţolită,
cosmetice numai din Franţa, fel de fel de combinaţii, graţii, chiloţei. Ce e mai puţin de
două sute nu acceptă. Asta zic şi eu trai. Iar la mine, băga-mi-aş, coliba scârbei. Nici n-am
în ce mă destrăbăla. Ea tot treizeci are. Şi eu nici nu sunt mai urâtă decât ea. Aşa că
socoate.

Din toaletă se aude cum se trage apa.

Apare Tat’. Cu o mână se încheie la pantaloni, în cealaltă ţine telecomanda.

Tat’: Scrumbria măsii!

Svetca: Ce?
Tat’: Ce?.. Fac pe mine...
Svetca: Ai lamblii.
Tat’: O sulă lamblii. V-am mai spus că e stricat peştele, dar voi nu şi nu. Unde-i măta? E
timpul să ne aşezăm la masă. (Merge la bucătărie).
Svetca: Gineşte numai, patru sute pe noapte, da? Într-o lună, dacă ar fi fără zile libere...
Ce nevoie aş avea de zile libere, că doar nu car saci, corect? Ştii cât pot să fac într-o
lună?

Andrei dă din umeri.

Douăsprezece bastoane! Beton, nu? Chiar dacă aş cheltui două bastoane pe haleală tot ar
mai rămâne zece. Într-un an pot să-mi cumpăr apartament de-a moaca, nu?
Andrei: Probabil...
Svetca: Nu probabil, sigur. Aşa că socoate...

Tat’ se întoarce. Într-o mână ţine trei sticle de coniac grecesc de 0,7 litri, în cealaltă trei farfurii cu
gustare. Telecomanda e în buzunarul de la cămaşă.

Tat’ (zâmbeşte) : Coniacul meu preferat. Şaptezeci de grade. E făcut din nuci de cedru. (Le
pune pe masă, scoate din buzunar telecomanda, apasă pe un buton. La televizor ştirile de seară.) Hai
că-s ştirile. La masă! (Stinge televizorul).
Svetca: Lasă! Lasă-l să meargă, ce faci?!
Tat’: Ce vrei?
Svetca: Lasă-l să meargă! De ce l-ai oprit?
Tat’: Ce te freacă grija? Cumpără-ţi şi tu unul şi dă-i drumul să meargă cât vrei.
Svetca: Of, m-ai terminat cu televizorul tău. Tăticule ai marasm. (Merge la bucătărie).
4
Tat’: Nu te frece grija! (Se aşează lângă Andrei, îi arată telecomanda). Întâmplător, nu o ai cu
japoneza? Că aici, uite, sunt atâtea butoane şi nu le ştiu. Mi-e şi frică să le apăs, să nu se-
ntâmple ceva. Asadar, nu o ai?
Andrei: Nu.
Tat’: Bine. (Bagă telecomanda în buzunar. Visează). În curând o să-mi iau şi un video. Casete
am... Chiar două. De la drogaţi le-am luat. Numai să nu-i spui mamei. Le tirez de ea. Cred
că-s cu pornografie. Pe copertă sunt femei goale.

Se întoarce Svetca cu o cratiţă de cartofi prăjiţi. După ea apare şi Ghena. Are o farfurie cu scrumbii.

Tat’: Unde le bagi?

Svetca: Ce mai vrei?
Tat’: Nu cu tine vorbesc. Cară de aici scrumbia!
Ghena: De ce?
Tat’: E stricată, pute.
Svetca: Eu i-am spus s-o băgăm la noi în frigider, dacă ţie îţi pute.
Tat’: La noi, la voi. De unde aţi m-ai luat moda asta? Cartofii nu-i creşteţi, dar de halit îi
haliţi. (Lui Andrei). Când cumpără ceva mai gustos la ei bagă. O sulă îţi dă.
Svetca: Hai, termină! Iar începe. Dă-mi. (Ia scrumbia de la Ghena şi o bagă în frigider).
Tat’ (trage cu coada ochiului în frigider) : A, uită-te! Au mere, salamior.
Svetca: Hai, termină! M-ai sictirit. Alea lui Leonica i le-am cumpărat. Vitamine.
Tat’: Hai, lasă, lasă. De când în salam au apărut vitamine? Eu încă n-am auzit de aşa ceva.
(Râde).
Svetca: Care salam? Curu a mai rămas aici. (Scoate o bucăţică mică de salam). Uită-te!
Tat’: L-aţi halit pe ascuns, ştiu eu...
Svetca: Da’ tu cum faci cu televizorul tău? Se roagă la el, băga-mi-aş! Debilul! (Se apropie
de televizor şi-şi face cruce). Amin. Amin...
Tat’ (se ridică) : Dă-te la o parte!
Svetca: Iaca. Iaca unde-i şizofrenicul!..
Tat’: La o parte!
Svetca: M-am dat. (Îi dă lui Ghena salamul). Na! Taie şi pune-l pe masă!

Ghena ia salamul şi iese.

Tat’: Ce? Te roade conştiinţa, da?

Svetca: Tra-la-la.
Tat’: Ăştia-s copiii din ziua de azi! Şi râd, dar şi îmi pare rău că i-am făcut. De viu te bagă
în mormânt.
Svetca: Pe tine şi te poate băga cineva! La sfântu-aşteaptă. Tu încă pe noi toţi o să
ne-ngropi.
Andrei: Hai, potoliţi-vă...
Tat’: Hai, gata, destul! Andriunea începe să se enerveze.

5
Svetca: Mi se fâlfâie mie de Andriunea al tău. De ce mă faci de rahat?.. Bine. Gata. (Se
aşează).

Pauză

Tat’: Pe unde umblă măta? A zis imediat şi nu-i nicăieri.

Intră Zina cu pahare mai mari şi mai mici.

Din urma ei intră Ghena cu o farfurie foarte mică în care este salamul.

Zina: Ce nevoie ai de „măta”?

Tat’: Ce te fâţâi atâta? E timpul să stăm la masă.
Zina: Vom sta. Ce avem de făcut?
Ghena (făcând un semn către Andrei) : La ei se aşează...
Svetca: Kotovskii, ce te iei iar la el? Stai jos şi ciocu’ mic!
Ghena: Dar eu aşa... am glumit...
Svetca: Am spus stai jos şi ciocu’ mic.

Ghena se aşează.

Tat’: Ei ce, să-ncepem? (Înşfacă o sticlă şi o desface).

Svetca: Edic încă n-a venit...
Tat’: O să recupereze Edic al tău. (Toarnă în pahare).
Svetca: De ce al meu? E a lui Ghena. (Lui Andrei). E unchiu-său. Afacerist. Tot e
numai poante, să mori de râs nu alta. (Lui Ghena). Cu cât e mai mare ca tine?
Ghena: Cu doi ani.
Svetca: O, numai cu doi ani dar deja are şi maşină „ Volga-31”, şi apartament cu trei
camere... Dar tu ce ai? Constructor de scârbe ce eşti! Şef de şantier...
Tat’ (se ridică şi întinde paharul) : Gata! Linişte!

Toţi au amuţit şi se uită la Tat’.

Aşa. Ei? Să bem în cinstea lui Andriunea. Cum necum şapte ani a împins... acum iată, s-a
întors... Da. Eu în timpul ăsta mi-am cumpărat televizor...
Svetca: Şi îl ţii inchis...
Tat’: Ce te freacă grija?.. Aşa. Ei ce? Să bem... (Bea şi se aşează).

Toţi, în afară de Andrei, beau.

Svetca: Tu ce faci, Diuha? Ce, eşti cel mai şmecher?

Andrei: Mâine trebuie să plec să mă pun la evidenţă.
Svetca: Care evidenţă? Mâine e sâmbătă. Hai bea!
Ghena: Cred că s-a dezobişnuit.
6
Svetca: Pe tine nu te-a întrebat nimeni, Kotovskii. Bea, Diuha.
Andrei: Numai jumătate. (Bea).
Zina: Haliţi cartofii. Se răcesc.

Pune cartofii în farfurii. Toţi mânâncă.

Tat’: Cum ţi-e cămaşa, Driunea?

Andrei: Îmi place.
Tat’: Eu cu măta ti-am luat-o. S-o porţi sănătos. E scumpă. De la Svetca n-ai ce aştepta
cadouri. Mai bine se spânzură.
Svetca: Aşa ş-am ştiut! Iar începe! Nu-ţi face griji, şi noi i-am luat ceva. (Lui Ghena). Adu!

Ghena merge în cealaltă cameră şi se întoarce cu un pachet de ţigări.

Tat’: Ce-i asta?

Svetca (ia ţigările de la Ghena) : Toarnă!
Tat’ (îi toarnă) : Ce-i asta?
Svetca: Ţigări. „ Petru Întâi”. De firmă.
Zina: Da...
Svetca: Tra-la-la.
Tat’: Ai o soră, Driunea!
Svetca: Ce ai o soră?! De unde să am eu bani? Eu, băga-mi-aş, încă pe Leonica trebuie să-l
dau la scoală. Numai caietele fac vreo sută de ruble. Să nu mai spun de creioane, pixuri,
genţi. Iar bani cine-mi dă? (Face semn înspre Ghena). Ăsta? O laie! Toţi îl prostesc ca pe un
bălălău acolo la lucru, iar el se bucură! Rahat pe băţ, băga-mi-aş! (Lui Ghena). Ce-ţi beleşti
ochii, împuţitule? Toti oamenii ca oamenii, numai tu ca sula sulii. De câte ori nu i-am
spus: şuteşte şi tu ceva, măcar aşa din bunăcuviinţă. Nu, se cacă pe el şi gata. Chiar dacă
te vor aresta, ce, ai să mori? Uite, Diuha a fost închis şi trăieşte bine-merci. Nici tu nu vei
muri. Căcăciosule, băga-mi-aş .
Ghena: Ce să şutesc de acolo?
Svetca: Da, sigur! Nu-i ce şuti!
Ghena: Nu-i. S-a şutit deja tot.
Svetca: Şi tu ca de obicei n-ai apucat nimic.
Ghena: Acolo şi fără mine este cine să şutească...
Zina: La bucătărie ne trebuie o chiuvetă.
Svetca: Ce tot te bagi cu chiuveta ta? Dacă-ţi trebuie, cumpără-ţi! Eu pot să-mi spăl vasele şi
în cadă foarte bine. Mie, băga-mi-aş, nu chiuvetă îmi trebuie, mie îmi trebuie ca el cu
camionul să care. Ce să fac eu cu chiuveta? Nu-mi ţine nici de frig, nici de cald nu mă
apără. Bine. Gata. M-aţi sictirit. Să bem. Diuha, ţine ţigările. (Îi dă pachetul de ţigări lui
Andrei).

Andrei desface pachetul.

7
Zina: La bucătărie cu fumatul!

Andrei bagă pachetul în buzunar.

Toţi mânâncă.

Svetca: Tat’, deschide televizorul, e un plictis de moarte!

Tat’: O să-ţi treacă.
Svetca: Mami, spune-i tu!
Zina: Ţie-ţi trebuie, tu spune-i!
Svetca: Băga-mi-aş, unde-am nimerit? Diuha, toarnă! Am să mă-mbăt ca scroafa.
Zina: Îmbată-te, îmbată-te!
Svetca: Diuha, toarnă.
Tat’: Caii nu se schimbă la trecătoare. (Toarna în pahare).

Toţi mânâncă, beau. Câţiva au început să se cherchelească.

Andrei: Când veneam încoace... La gară când... N-am mai recunoscut oraşul. Stăteam aşa şi
nu ştiam în ce parte s-o iau. M-am gândit că m-am rătăcit. M-am speriat. Apoi am
întrebat, mi-au răspuns... M-am urcat în tramvai şi l-am văzut pe Şciors. Ăla care strânge
sticle. E la fel, nu s-a schimbat deloc. Umblă prin vagoane şi se uită pe sub scaune. Dintr-
odată mi-am amintit tot...
Tat’: Iar eu televizor mi-am cumpărat. Japonez, sută la sută.
Svetca: Tăticule, m-ai sictirit.
Tat’: Ce te freacă grija? Eşti invidioasă, de aia te zbârleşti. Tu, toată viaţa n-o să-ţi poţi
cumpăra aşa televizor. Pentru că...
Svetca: Am să-mi cumpăr, nu-ţi face tu griji. Şi încă unul şi mai şic. Uite! Diuha ştie
unde am să mă duc să lucrez. Da, Diuha? Şi mami ştie. Da, mami?
Zina: Cui îi trebuieşti tu acolo? De doi ani te tot pregăteşti şi încă tot nu eşti pregătită.
Svetca: Acum chiar că mă pregătesc. Într-un an am s-o şterg din grajdul vostru. Eu cu
Diuha deja am calculat tot. Aşa-i Diuha?
Ghena: Unde? La magazin? Te iau?
Svetca: Îhâââ. La magazin. Mă iau. Iar tu nu te ambala. Aici vei rămâne. Cu tăticuţul şi
cu mămicuţa.
Tat’: Da’ ce daravela mea să fac cu el aici? N-am nevoie de el. Ia-l cu tine.
Zina: N-o băga în seamă! Numai cu gura ştie să dea. Dacă putea, demult pleca. Şi demult
îşi cumpăra şi apartament.
Svetca: Acolo, mămico, printre altele, trebuie să ştii să lucrezi şi cu gura. Uite aşa. (Ia o
sticlă şi-i linge gâtul).
Ghena: Ce, te iau la restaurant?
Svetca: La restaurant, la restaurant. Tăticuţule, toarnă!

8
 Tat’ toarnă în pahare. Beau toţi.
Pauză.

Ghena: Andrei, hai să fumăm!

Svetca: Ce te iei iar de el?
Ghena: Dar ce-am făcut? Să fumăm...
Svetca: Bine. Ştergeţi-o!
Tat’: Şi eu am s-o şterg. Scrumbria asta a voastră... (Intră la toaletă).

Ghena şi Andrei merg la bucătărie.

LA BUCĂTĂRIE:

Ghena (ia de pe pervaz un pachet de ţigări fără filtru) : Fumăm dintr-ale tale?..

Andrei îi dă o ţigară. Le aprind.

Ghena (clătinându-se pune mâna pe umărul lui Andrei) : Ei?

Andrei: Ce?
Ghena (îşi pune mâinile în şolduri) : Povesteşte!
Andrei: Ce să povestesc?
Ghena: Ce te răţoieşti? Eşti cordit, da?
Andrei: Nu.
Ghena: Atunci, povesteşte! De ce te-au închis? Fura-i căciuli, da?
Andrei: Nu.
Ghena: Ce minţi? Mie cum mi-ai furat-o?
Andrei: Când?
Ghena: Atunci. Nu mai tii minte? Eu eram beat şi mergeam ... De revelionul trecut. Ai uitat,
da? Eu te ţin minte, lake! Bighidiul sculelor!
Andrei: Atunci eram la puşcărie.
Ghena: Lese! Lese!.. Îţi ţin bine minte mutra. Unde-i căciula?
Andrei: Nu eu ţi-am luat-o.
Ghena: Tu! Unde-i căciula?! Am să-ţi ard ochiul cu chiştocul ăsta. Pricepi? (Apropie
ţigara de faţa lui Andrei). Vorbeşte! (Pauză). Aaaa! Am glumit. Ai muşcat-o, da?
Andrei: Atunci eram la închisoare.
Ghena: Dar am glumit, am glumit. M-ai crezut, da? Hai să ne-ntovărăşim. (Îl îmbrăţişează pe
Andrei şi râde).

ÎN CAMERĂ:

Svetca: Unde va locui?

Zina: Unde, la voi în cameră.
Svetca: Te-ai gândit mult la asta? Am cămăruţa cât sula unui porumbel şi stăm trei

9
 oameni, iar voi aici în doi vă lăfăiţi. Să doarmă la bucătărie.
Zina: De ce nu dormi tu la bucătărie?
Svetca: Eu am copil! Fără mine nu poate să adoarmă. M-aţi sictirit de tot, băga-mi-aş!
Zina: Dă-i papucii crocodilului!
Svetca: Da? Şi cine o să-mi dea haleală, tu?
Zina: Du-te la muncă! Că numai stai...
Svetca: Da? Şi ce să lucrez, infirmieră cu trei sute de ruble pe lună? Să car toată ziua
căcat? Du-te tu acolo.
Zina: Singură eşti vinovată! Nu trebuia să te laşi de şcoală.
Svetca: Care şcoală? Toată viaţa să fiu strungar şi să am mâinile ca talpa cizmei de
cauciuc. Nu pentru asta m-am născut.
Zina: Dar pentru ce?
Svetca: Pentru... o viaţă frumoasă.
Zina: Ce să zic?
Svetca: Nici un ce. Fichi-fichi, băga-mi-aş, m-aţi sictirit de tot. (Îşi umple un pahar, îl
bea, se îneacă, tuşeşte). Unde-i Edic? Kotovskii! Kotovskii, tu-ţi fofoloanca mătii! (Mânâncă
salam. Aruncă în gură mai multe felii deodată).

LA BUCĂTĂRIE:

Ghena (atârnă de Andrei) : De acu înainte o să-mi fi ca un frate, pentru toată viaţa. Vom şuti
tot şantierul şi vom merge pe Insulele Canare în puii mei, iar tot echipajul ăsta să se ducă
în măsa-n cur. Noi însă pe Insulele Canare... Fetiţe... Vodcă... Muzică... Îngheţată. Vom
hali fistic cu găleata. Ce să mai? Tu la ce visezi?
Andrei: Vreau să mă dau cu sania de pe deal.
Ghena: Cu ce?
Andrei: Cu sania. De pe deal.
Ghena: Să mergem. Zăpada încă nu s-a topit. Îţi găsesc un deal de numa’ numa’. Hai!
Andrei: Hai!

ÎN CAMERĂ:

Svetca: Kotovskii, futu-ţi măta! La mine! Urgent!

ÎN BUCĂTĂRIE:

Ghena: Pe mine mă strigă. Kotovskii sunt eu. Pentru că sunt chel. Uite. (Dă părul într-o parte).
Ca curu, da? Eu asta... Cum se spune? Am fost marinar. Pe un submarin. Atomic. Am fost
iradiat. O singură doză şi gata... Chelesc. Şi ăsta-i mort. (Arată către organul genital). Nici un
cric nu-l mai ridică. Eu cu Svetca numai aşa trăim, de ochii lumii. Nici copilul nu-i al
meu. Dar ce să fac? Trăieşte şi tot e bine. Corect? Până la ea cu trei am încercat. Una chiar
10
 avea peste cinzeci de ani. Mi-a spus că eu în curând voi avea asta... Menopauză. Şi că nu
vrea să-şi piardă vremea cu mine de pomană. M-a fugărit. Iar Svetca, sor-ta, bravo... mă
suportă. Statuie merită. Eu nici măcar asta... Nici n-am încercat cu vreo femeie... de
adevăratelea. Aşa numai am stat puţin dezbrăcaţi, am giugiulit-o puţin şi gata. Până la
armată am crezut că mai am timp şi uite că nu mai am. La început, ştii, aşa de tare vroiam.
Uuuuu! Mă urcam pe pereţi. (Râde). De trei ori am încercat să mă spânzur. Ştii cum mă
spânzuram? Băgam capul în laţ, dar să sar de pe scaun mi-era frică. Tot felul de idei îmi
treceau prin cap: dacă mâine vor inventa vreun medicament? Până în ziua de azi iată că
tot inventează. Dar asta a fost numai la început, acum parcă nici nu mai vreau. Viaţa să fie
normală şi tot e bine.Corect? Dar la tine cum e? Se scoală?

Andrei dă din umeri.

Ghena: Ce, încă n-ai apucat, sau ce?

Andrei dă din cap.

ÎN CAMERĂ:

Svetca: Kotovskii! Kotovskii ! Sulambecule!

ÎN BUCĂTĂRIE:

Ghena: Eu am să merg, că de nu începe să zbiere... (Merge în cameră).

Se aude apa de la toaletă.

Intră Tat’. Merge la bucătărie.
ÎN CAMERĂ:

Svetca: Ce faci, lepră? Pe unde te fâţâi?

Ghena: Am fumat...
Svetca: Ce-ai fumat? Ţigara dintre picioare, ha? La altceva oricum n-o poţi folosi. Unde-i
Edic al tău?
Ghena: Nu ştiu. Poate are treabă.
Svetca: Da’ ce ştii tu, focă belită? Ia mai toarnă puţin mie şi mămicăi.

Ghena toarnă în pahare. Beau.

LA BUCĂTĂRIE:

Tat’: Ei, Driunea, cum ţi se pare televizorul? De firmă, nu? Crezi că-i japonez?
Andrei: Probabil.
Tat’: La urma-urmei măcar coreean să fie...asta... de Nord. Dar culorile totuşi par a fi
japoneze. Şi contrastul...
11
Andrei: Tată, nu vrei să mergem mâine la pescuit? Mai ţii minte, ca mai demult.
Tat’: Dă-l în pisici de pescuit. Mâine toată ziua sunt filme faine. Dă-mi mai bine o
ţigară. Măcar să văd cum e. (Ia o ţigară, o aprinde).

ÎN CAMERĂ:

Svetca: Kotovskii, porneşte televizorul! M-am sictirit cu plictisul ăsta. Nici Edic nu
vine, băga-mi-aş. Porneşte televizorul, Kotovskii!
Ghena: Imediat. (Se întinde înspre televizor).
Zina: Unde-ţi bagi laba?!
Svetca: Kotovskii, porneşte-l!
Zina: Să nu-ndrăzneşti!
Svetca: Kotovskii, dă-i drumul, că de nu te scot din casă!

Ghena porneşte televizorul.

Se aude o muzică.
Svetca se ridică şi începe să danseze.
LA BUCĂTĂRIE:

Tat’: Căţelelor! Vă dau eu vouă! (Fuge în cameră).

ÎN CAMERĂ:

Tat’: Cine?!
Svetca (râde) : Kotovskii, cine să fie.
Tat’: Te omor, lindină! (Scoate din buzunar telecomanda şi închide televizorul).

Ghena se urcă în colţul canapelei.

Zina şi Svetca râd.
Tat’ (se duce la televizor şi-l cercetează) : L-ai spurcat, pederastule! Te mânânc de viu!

Se aude soneria de la uşă.

Svetca: E Edic! Gata! Toţi jos! (Fuge să deschidă uşa).

Pauză.
Intră Edic. Este elegant, curat, călcat, parfumat, pantofi lăcuiţi. Ţine în mână un pachet, ambalat
strălucitor şi legat cu o panglică, sub formă de cadou.

Edic (zâmbeşte) : Salutare, Tataie. Salutare, Zin’ - vânzătoare în magazin. Iar celui de pe
submarin... un salutare şi mai mare. (Se uită prin cameră). Unde-i djighitul?
Svetca (agitându-se) : Diuha! Diuha, vino-ncoa!

12
 Andrei intră în cameră.

Edic: Noroc, djighitule.

Andrei: Buna.
Edic (îi strânge mâna lui Andrei) : Ei? Cum e? Te-ai aclimatizat?
Andrei: Da.
Edic: Ţine! Cado’. (Îi dă lui Andrei pachetul). Desfă-l!

Andrei îl desface, se sperie şi-l scapă din mâini.

Edic răde.

Tat’ (se uită de după masă) : Ce e acolo?

Svetca: Ce? Ce? (Se apleacă, ridică ceea ce a scăpat Andrei). Au! Mamă! (Aruncă pachetul).
Tat’: Da’ ce e acolo?
Edic (râde) : Un rahat de jucărie!
Zina: Sigur nu-i adevărat? (Ridică rahatul, îl cercetează). Întocmai. Căcat. De unde l-ai luat?
Edic: De unde l-am luat acolo nu mai e.
Tat’: Dă să mă uit. (Ia rahatul de la Zina). Da! Parcă-i adevărat. Numai ce nu născocesc
ăştia. Da! Probabil că-i japonez.
Edic: E de-al nostru. Cel japonez e mai subţire.
Svetca (râde) : Aşează-te, Edic. Tăticule, dă-mi să-l văd şi eu!
Tat’: Ai răbdare.
Svetca: Da’ dă-mi-l. Nu ţie ţi l-a dat. (Îi smulge rahatul din mână şi-l cercetează). Întocmai ca un
căcăcel. Seamănă, nu? Măi Edic, da’ haios mai eşti! Tat’ toarnă-i să recupereze.

Tat’ îi toarnă în pahar. Edic bea.

Svetca (îi arată rahatul lui Ghena) : Kotovskii, ăsta tu eşti. Te recunoşti? (Râde).
Zina: Tat’, toarnă-ne şi nouă!

Tat’ toarnă în pahare. Beau toţi.

Tat’: Dă să mai mă uit!

Svetca: Ce e prea mult strică. Nici tu nu ne laşi să ne uităm la televizorul tău...
Tat’: Compari şi tu sula cu prefectura.
Svetca: Gata! Liber!
Tat’: Războiul va veni şi pâine îmi vei cere...
Svetca: Nu-ţi voi cere, nu te mai căca pe tine. Liber! (Îi bagă lui Ghena rahatul în faţă).
Kotovskii, fericirea mea, ăsta tu eşti. E la fel de moale...

Râd toţi.

13
Edic: Apropo de chestia asta, să vă spun un banc, vreţi?
Svetca: Dă-i drumul.
Zina: Apropo de care chestie?
Ghena: Aşa, în general.
Svetca: Edic, n-o asculta, dă-i drumul!
Edic: Ascultaţi, deci. Un tip, deci, merge la doctor. Zice: „ Doctore, ce să fac, îmi stă tot
timpul sculată şi nu vrea să cadă”. Doctorul deci: „ No problem. Ţine pastilele astea, le
iei şi gata, deci”. A doua zi, deci, tipul vine iar la doctor. Doctorul deci: „ Ei ce? Adică, a
căzut?” Tipul: „ A căzut. În closet”.

Svetca râde.

Zina: Şi cui de aici i-a căzut?

Edic: Da’ eu am spus aşa, în general...
Zina: Da, e foarte subtil.
Svetca: Mami ce te iei de el? Nu mai ai de cine? Tat’, toarnă.

Tat’ toarnă în pahare. Beau toţi. Mânâncă.

Edic scoate o ţigară.

Zina: La noi, în general se fumează la bucătărie.

Svetca (pune rahatul pe masă) : Da’ ce ai, mami? Of, Doamne! Edic vine atât de rar pe la noi.
Fumează, Edic!
Zina: Da’ tu ce dai ordine pe aici? Mergeţi la voi în cameră şi fumaţi până-ţi crăpa.
Svetca: Şi vom merge, ce crezi.
Zina: Mergeţi!
Edic: Lăsaţi! Mergem în bucătărie. Ce, asta e o problemă? (Se ridică şi merge la bucătărie).

Svetca ia o sticlă, două pahare şi-l urmează.

Tat’: ...tu-ţi scrumbia măsii... (Fuge la toaletă ţinând buzunarul în care e telecomanda).

Pauză.
Ghena îşi umple paharul. Bea. Ia de pe masă rahatul şi-l studiază cu atenţie. Se hlizeşte cu un zâmbet de
om beat. Începe să vorbească cu rahatul. Râde.

Zina: Andriuş’, mai toarnă-mi!

Andrei toarnă în pahar.

Nu te zgârci. Umple-l.

Andrei umple paharul. Zina îl bea. Tace.

14
Ghena: Eu sunt rahat. Tu cine eşti? Eu sunt căcat.
Zina: Tu, ciocu’ mic! Gata, te-ai matolit? Crocodilul Ghena.

Ghena trece la şoaptă.

Uite aşa trăim noi, Andriuşa. Tu un cuvânt, eu două. Tu două, eu zece. Am îmbătrânit,
aşa-i?
Andrei: Puţin.
Zina: Mult! Da’ tu cum eşti? Nu vrei să te-nsori, ha? Găseşte-ţi şi tu una, numai să aibă
apartament! Chiar dacă nu-i frumoasă... Şi ce? Ai umbla şi tu aşa ca Svetca, ba la stânga,
ba la dreapta. Viaţă, nu căcat. Aici la noi ce? Azil adevărat. Grajd, cum a spus Svetca.
Grajd adevărat. Proasta asta a făcut şi un copil nu ştiu cu cine. După aia l-a mai găsit, nu
ştiu pe unde, pe crocodilul ăsta şi l-a cărat aici. Dar aşa vei trăi fără griji! Ha?..
Andriuşa: Mă voi gândi.
Zina: Gândeşte-te, Andriuş, gândeşte-te! Că eu deja ţi-am găsit una la matrimoniale. Are
treizeci şi şapte, dar în schimb are apartament cu trei camere. Adevărat, cu ea mai stă o
babă; încă trăieşte, dar poate în curând va muri. I-am scris deja. I-am trimis şi o poză de-a
ta. Parcă-i de acord. Vrea să vă-ntâlniţi. Are şi garaj, şi „Zaporojeţ”.
Andrei: Mă voi gândi.
Zina: Gândeşte-te, Andriuş’, gândeşte-te! Ei, mai toarnă, să bem împreună!

Andrei toarnă. Beau amândoi.

LA BUCĂTĂRIE:
Edic e aşezat pe pervaz. Fumează. Svetca stă vizavi cu un pahar în mână.

Svetca: Edic, scoate-mă de aici, băga-mi-aş! Nu mai suport pe nimeni. M-am săturat de tot.
Mai a venit şi ăsta. Ha, Edic? Pe Leonica îl las mamei. Să-l crească, ce? Iar eu cu tine,
Edic... Viaţă frumoasă... Baruri... Şampanie... Ha, Edic?
Edic (zâmbeşte) : Mă voi gândi.
Svetca: Unde mai găseşti tu una ca mine, Edic? Nicăieri. Iar eu, băga-mi-aş, preş mă fac în
faţa ta.Tot ce vrei am să fac. Nici într-o pornografie n-o să vezi aşa ceva...
Edic: Tot-tot?
Svetca: Tot-tot! Dacă vrei chiar şi acum?! (Îi desface şliţul).
Edic (îi dă măinile într-o parte) : Acum nu trebuie. Mai avem timp. Deci, ai spus tot-tot?
Svetca: Tot-tot!
Edic: Dar dacă eu, să zicem, voi aduce nişte ortaci? Pentru a o face în grup, să zicem.
Svetca: Adu-i! Adu câţi vrei! Şi pot să facă ce vor!
Edic: Ei, atunci chiar că mă voi gândi serios la treaba asta.
Svetca: Scumpule! Te iubesc! Vreau! (Se întinde să-l pupe).
Edic (o împinge şi-i bagă un deget în gură) : Suge degetul, curvă!

15
 Svetca închide ochii şi-i suge degetul. Geme.
ÎN CAMERĂ:

Andrei: Pot să merg să fumez?

Zina (cu o voce de om beat) : Du-te. Ce mai întrebi?

Andrei merge în bucătărie.

Ce e, impotentule? E gustos căcăcelul?

Ghena mârâie.
LA BUCĂTĂRIE:
Intră Andrei.

Edic (scoate degetul) : O, djighitule! Ţine cinci, djighitule. (Îi întinde lui Andrei mâna).

Andrei întinde şi el mâna.

Edic îl prinde de deget şi-l răsuceşte.

Andrei: Mă doare...
Edic: Da? Atunci plângi.

Svetca râde.

Andrei: Mă doare.
Edic: Unde ai fost închis?
Andrei: Lasă-mă, mă doare.
Edic: Dacă-mi spui, te las.
Andrei: Prin mai multe locuri...
Edic: Şi cum a fost? Normal, ha? Sau ai fost poponel?
Andrei: Normal.
Edic: Cocoşeii nu te-au călcat?
Andrei: Nu, lasă-mă!
Edic: Dar ce eşti aşa de smuncit? Nu ţi-a plăcut la închisoare?
Andrei: Nu.
Edic: Dar ce-ai vrut tu? Ai făcut-o – răspunde. Dacă ar fi după mine, pe toţi v-aş împuşca,
purceilor. De ce să mai cheltui bani cu voi? Pentru că voi sunteţi toţi nişte lepre. Insecte.
N-aveţi cap pe umeri şi ciordiţi de la alţii. Eşti de acord că ar trebui să vă împuşcăm?
Andrei: Împuşcă-mă!
Edic: Ia te uită ce curajos e. Nu ţi-e frică, ha?
Andrei: Nu.
Edic: Atunci pocneşte-mă dacă nu ţi-e frică. (Îi întinde faţa). Hai...

16
 Pauză.

Bine. Trăieşte. (Îi lasă degetul). Ce cauţi aici?

Andrei: Vreau să fumez.
Edic: Fumează.

Andrei îşi aprinde o ţigară.

Svetca: Diuha, dă-mi şi mie o ţigară. (Ia o ţigară şi o aprinde).

ÎN CAMERĂ:

Zina: Ghena-crocodil, du-te dincolo, că acolo Svetic a ta şi-o pune cu cordalăul ăla.
Ghena (ţine în faţă rahatul şi cântă) : Mi se rupe, mi se rupe, mi se rupe de-i căcat sau
marmeladă...
Zina: Ce? Nu mergi?
Ghena: Mi se rupe...

Se aude apa la toaletă.

Intră Tat’. Se bălăngăne în toate părţile. Se aşează la masă. Îşi umple paharul şi-l bea. Scoate
telecomanda.

Tat’: Svetca, vino-ncoa! Deschid televizorul.

LA BUCĂTĂRIE:
Svetca: Bagăţi-l undeva!

ÎN CAMERĂ:
Tat’: Cum vrei! (Îşi toarnă în pahar, îl bea, se uită la Zina care a adormit). Ce te lăfăi, babo? Du-te
şi spală podelele... Ha? Ţi se fâlfâie?.. Ooo! Cauţi ceartă, da? Brravooooo... Te-ai
matoliiiiiit... Nu ţi-e ruşine?.. (Pauză. Se uită la Ghena). Tu! Uite ce-am să-ţi fac... (Îi arată
pumnul). Şi gata. Crăpi, curvă. (Se aşează lângă Ghena, îl prinde de păr şi-l bagă cu faţa în cratiţa
cu cartofi). Cu toţi am să fac asta, drace.. Uite aşa... Haleşte! Eu am televizor... (Îl lasă.
Ghena se urcă în colţul canapelii). Eu am televizor...Cine a spus că nu-i japonez?! (Umple un
pahar si-i dă lui Ghena). Bea, muie!

Ghena bea după care miroase rahatul.

Şi Tat’ bea.

LA BUCĂTĂRIE:

Edic: Hai să mai halim ceva. (Merge în cameră).

17
Svetca îl urmează.
Andrei rămâne. Se aşează pe vine şi-şi acoperă ochii cu mâinile .

IN CAMERĂ:

Edic (se aşeză la masă, mânâncă) : Tataia gata e cnocaut?

Tat’: O sulă! Acu’ toţi ne vom uita la televizor! (Porneşte televizorul).

La televizor nu e nimic. Toate posturile si-au încheiat emisiunile.

Edic: Închide-l!
Tat’: O sulă! Toată lumea cu muiele la televizor!
Edic: Închide-l!
Tat’: Na-na!

Edic prinde de telecomandă. Trage. Tat’ nu o lasă. Edic îl loveşte cu pumnul în frunte. Tat’ se prăbuşeşte
pe canapea şi amuţeşte. Edic închide televizorul. Aruncă telecomanda în cratiţă.
Svetca râde şi se aşează pe genunchii lui Edic.

Edic (bagă o mână sub halatul Svetcăi, se uită la Ghena) : Bem, submarinule?

Ghena mârâie. Strănge rahatul în braţe.

Edic (râgâie) : Ce te-ai îndrăgostit de el? Sau ce?

Ghena: E-al meu...
Edic: Al tău, al tău!
Ghena: Al meu. (Ascunde rahatul sub maiou).

Edic şi Svetca râd.

Se trezeşte Zina. Cu ochii buhăiţi se uită la Edic.

Zina: Tu cine eşti? Alo!

Edic: Un cal maro.
Zina (se ridică) : Şi tu, paraşuto, ce te-ai căţărat pe el! Ai soţ! Uite-l! Dă-te jos!

Svetca râde.

Dă-te jos, am spus! Iar tu valea! N-ai ce să ne distrugi familia.

Edic: Pliscu, insecto!

Svetca nu mai poate de râs.

Zina: Eu, insectă?! (Ia de pe masă o furculiţă). Te tai!

18
 Edic o împinge pe Svetca şi fără să se ridice îi trage Zinei un picior în burtă.
Zina se îngălbeneşte şi se aşează pe scaun. Dintr-odată se ridică şi fuge la toaletă.
Se aude cum vomită.
Edic şi Svetca râd. Svetca aruncă în Ghena cu bucăţi de pâine.
Din bucătărie vine repede Andrei, îi priveşte. Tace.

Edic: O, djighitul!
Andrei: Hai, valea către casă! Taraba s-a închis.
Edic: Care-i problema?
Andrei: Fără măgării.
Edic: Dar cine face măgării? Tu, Svetca?
Svetca: Da’ ce fac eu?
Edic: Nimeni nu face măgării aici, djighitule. Ţine cinci. (Îi întinde lui Andrei mâna).

Andrei nu se clinteşte.

Nu vrei? Nici să nu mai mă rogi. Dar de fapt, tu ce faci aici, djighitule? Şi fără tine eram
prea mulţi, aşa că ia-ţi boarfele şi flit. Ei, ce mai stai? N-ai ginit? Sau poate să te ajut, ha?
( Se ridică, se apropie de Andrei şi-l prinde de barbă). Ursuleţul a căzut şi lăbuţa el şi-a rupt, eu
oricum îl ţin de faţă că-i drăguţă şi finuţă...

Svetca râde.
Se aude apa de la toaletă.
Intră Zina.

O, Zin – vânzătoare-n magazin.

Zina (puţin s-a mai dezmeticit) : Edic?! Tu cum ai apărut aici?

Edic: Pe picioruşele mele am venit. Zinulea, unde sunt lucrurile tovarăşului djighit?
Zina: Da’ ce s-a-ntâmplat?
Edic: Pleacă. Ne părăseşte.
Zina: Da’ ce s-a-ntâmplat? Svetca?
Svetca: Se bagă unde nu-i fierbe oala.
Zina: Doamne, dar ce faci, Andriuş’? Nici nu te-ai eliberat bine şi deja cauţi aventuri...
Edic: Zinulea, deci unde-s lucrurile lui Andriunea?
Zina: Dar lasă-l să rămână. N-o să mai facă. Imediat se va culca. Adriuş’, hai la somn! Du-te
în camera Svetei.
Edic: Nici un fel de somn. El trebuie să plece.
Zina: Edic, calmează-te! Vă certaţi şi voi de la o nimica toată. Se mai întâmplă. Du-te,
Andriuş, culcă-te...
Edic (înroşindu-se de nervi) : Am spus pleacă de aici, pui de căţea! Valea! (Îl împinge cu palma în
faţă).

19
 Andrei sare într-o parte şi stă.

Băi! Da’ ce eşti tu oare aşa de încăpăţinat, băi valiză?! Valea! Valea! ( Îi dă ghionturi. Andrei
se apără cu mâinile).
Zina: Edic, încetează! Pleacă el, pleacă! (Fuge în hol, aduce haina şi bocancii). Edic, gata! Pleacă
el, pleacă! Calm!

Edic se îndepărtează de Andrei.

Svetca: Bravo, Edic! Eşti beton, băga-mi-aş!

Zina: Îmbracă-te, Andriuş’! Du-te şi te plimbă! Du-te pe la prieteni. Îmbracă-te...

Andrei rămâne nemişcat.

Svetca: Ce mai stai, purcelule?! Îmbracă-te şi cară-te de aici! A venit şi el, băga-mi-aş: la
voi am să trăiesc! Mai întâi suge ceva gros şi mare! Papagal dungat ce eşti, ’tu-ţi
fofoloanca mătii! Am spus pleacă de aici! Şterge-o, în scârba mea! Puşcariaş împuţit!
Ticălos nenorocit! Valea!

Andrei se îmbracă.

Zina: Du-te, Andriuş, du-te...

Svetca: Edic, hai în baie! Nu mai pot.
Edic: Hai!
Svetca: Ei, Kotovskii, vită, noi am plecat. Nu vii să-ţi clăteşti ochii? (Râde).

Ghena închide ochii. Se preface că doarme.

Uită-te, Kotovskii. (Dă halatul jos de pe ea).

Edic: Ce faci, bagaboando?!
Svetca: Da’ ce eşti dur?
Edic: Ţi-o trag în cur... (O înşfacă de mână şi o trage în baie).

Închid uşa.
Andrei a îmbrăcat geaca. Stă
Tăcere.

Zina (se aşează pe scaun) : Stai jos, Andriuş. Degrabă nu vor ieşi.

Andrei se aşează.
Asta-i viaţa nostră, Andriuş’. Nu te aşteptai la aşa ceva, da? Aşa trăim noi. Nu trăim, ci
existăm. Am îmbătrânit mult, aşa-i?

20
 Pauză.

Andrei: Ce se întâmplă cu voi, mamă?

Zina: Trăim...
Andrei: Cum?
Zina: Aşa.
Andrei: Credeam, că după ce mă vor elibera vom trăi... Dar aici... (Plânge).

Tăcere.

Mamă, vreau să mă dau cu sania. Unde-i sania mea? Aţi aruncat-o? Sania mea... Sania pe
care mă ducea-i la grădiniţă. Unde-i, mamă? Vreau să mă dau cu sania. De pe deal. Cu
viteză. Acolo încă mai e zăpadă. Unde-i sania? Sania, mamă. Cea cu şipci albastre şi roşii.
Aşa-i că nu ai aruncat-o? Merg să mă dau cu sania. Chiar acum. Acolo e zăpadă. Albă.
Sania, mamă.
Zina: Sania?
Andrei: Sania. Cea cu şipci, mamă...
Zina: Sania? E aici. În debara.
Andrei: Scoate-o, mamă. Vreau să mă dau... De pe deal... Ca vântu... Pe zăpadă... Scoate-o...
Zina: Imediat. (Se ridică, scotoceşte prin debara, scoate o sanie veche, ruginită cu şipci albastre şi roşii).
Andrei: Ea e. A mea. Sania mea. (O strânge în braţe, plânge). Ea e. E cu şipci. De pe deal... Pe
zăpadă... E cu şipci... (Pune sania pe podea, se aşează pe ea, strânge picioarele, închide ochii). Hai!
Hai, mamă! La grădiniţă! Să mergem! E frig! Bate vântu! E zăpadă! (Suflă în mâini). Să
mergem! La grădiniţă, mamă! Iar am pierdut mănuşile! Nu mă certa, mamă! La grădiniţă!
Pe zăpadă! Hai! Să mergem, mamă!

Zina prinde sania de frânghie şi trage. Sania alunecă pe podea.

Andrei râde ca un copil.
Zina plânge.

Hai! Hai, mamă! Pe zăpadă! Ca vântu! Cu viteză!

Zina (trăgând sania) : Hai...
Andrei (râde) : În faţă e o gură de canal! Ai grijă! Hai!
Zina (cu un râs nesigur) : Hai...
Andrei: Iată-l pe Şciors, mamă! Depăşeşte-l! N-ai nici o şansă, Sciors! Depăşeşte-l!
N-ai nici o şansă!
Zina: N-ai nici o şansă...
Andrei (scoate limba) : I-am arătat limba, mamă! E voie?!
Zina: E voie!
Andrei: Suntem ca un car de luptă, mamă! Să cântăm despre caruri de luptă!
Zina: Să cântăm!

21
 Andrei cântă un cântec despre caruri de luptă.
Zina îi ţine isonul, dar nu în ritm.
Râd.
Merg prin cameră. Răstoarnă scaunele.
Ghena se ridică de pe canapea şi cu spatele lipit de perete se strecoară în bucătărie.
Se urcă pe un taburet şi se uită în baie ţinându-se cu mâinile de dulăpiorul suspendat. Se uită cu gura
căscată. Îşi muşcă buzele. Plânge.
Dintr-odată dulăpiorul se desprinde de pe perete şi cade pe podea. Zgomot de vase care se sparg.
Andrei se opreşte din cântat. Se dă jos de pe sanie. Se uită. Se uită şi Zina.
Ghena, culcat în bucătărie, se prinde cu mâinile de cap. Chirăie.
Din baie, în chiloţi, ţâşneşte Edic. Ca fulgerul intră în bucătărie.
Apare Svetca, pe jumătate goală.

Ghena: Ei acolo se... Mamă... O iubesc...

Edic: O să crăpi acum, vită! Ai înţeles?!
Ghena: O iubesc...

Edic sare la Ghena, îl loveşte cu pumnii în cap. Îl calcă cu picioarele.

Ghena horcăie.
Edic îi scoate de sub maieu rahatul şi il bagă în gură.

Edic: Haleşte, impotentule! Haleşte! Haleşte, futu-ţi măta!

Andrei sare la Edic, îl prinde de păr şi-l trage. Luptând se mută în cameră.
Svetca sare la Andrei. Îl trage de păr. Ţipă.
Răstoarnă masa, televizorul.
Tat’ se trezeşte. Şi el îl bate pe Andrei.
Andrei cade. Îl bat cu picioarele.

Edic: Ţi s-a spus o dată, dispari, căţea! (Urlă)

Svetca: Lepră, ai venit aici să faci ordine!
Tat’: UNDE-I TELEVIZORUL?!

Zina începe şi ea să lovească. Din bucătărie vine Ghena. Ridică sania şi o aruncă în Andrei.
Andrei cumva reuşeşte să scape. Fuge în hol.
Toţi îl urmăresc.
Se trânteşte uşa.
HEBLU
CORTINA
SFÂRŞITUL ACTULUI ÎNTÂI

22
 ACTUL DOI

Acelaşi spaţiu. Ora nouă dimineaţa.

Tat’ e culcat pe canapea. Zace. Pe o noptieră e televizorul, carcasa e spartă. Din când în când Tat’ se
uită la televizor. Geme.
Zina curăţă covorul cu un aspirator.
În baie se aude cum curge apa. Svetca face duş.
La bucătărie Ghena curăţă cartofi. Îmbrăcat cu o cămaşă în mai multe culori, cu un pistol de apă în
mână, în faţa sa stă Leonica. Leonica trage din pistolul cu apă în faţa lui Ghena. Când apa îi intră în
ochi Ghena mijeşte, dar nu spune nimic.

Leonica: Kotovskii, tu eşti papă-lapte, da?

Ghena: Nu.
Leonica: Iar mama spune că eşti. (Trage cu apă în Ghena). Eşti papă-lapte, da?
Ghena: Nu.
Leonica: Şi atunci de ce nu-mi beleşti curu?
Ghena: Pentru că nu ştiu.
Leonica: Deci eşti papă-lapte. (Se apropie de Ghena şi trage de aproape). Cu tine, papă-lapte, nu-i
interesant. (Merge în cameră).

ÎN CAMERĂ:

Tat’: Nepoate, du-te după bere.

Leonica: Du-te tu.
Tat’: Războiul va veni şi pâine îmi vei cere.
Leonica: Şi ce, n-o să-mi dai?
Tat’: Nu.
Leonica: Dar eu am să te omor şi am să ţi-o iau. (Trage din revolver în Tat’).
Tat’: Ce faci, curvă?! (Încearcă să se ridice). Stai că-ţi rup eu stropitoarea aia, în măta pe
gheaţă!

Leonica fuge. Intenţionat se ascunde după Zina.

Zina: Pleacă de aici!

Leonica nu se mişcă.

Am spus, pleacă!
Leonica: Eu aici sunt domiciliat...
Zina: Când îţi dau una! (Încearcă să-l lovească pe Leonica).

23
 Leonica sare într-o parte.
Din baie iese Svetca. E în halat şi cu un prosop pe cap.

Leonica: Mam’, baba mă bate.

Svetca (fără să se uite la el) : Ia un scaun şi pocneşte-o! (Intră la bucătărie). Ce e, Kotovskii? Ce
te mişti aşa greu? Sau ţi-au crescut mâinile de unde nu trebuie?
Ghena: Cartofii-s mici.

În timpul ăsta Leonica ridică un scaun şi-l aruncă în Zina.

Zina ţipă.
Leonica râde.
Svetca fuge în cameră, îl prinde pe Leonica şi-i trage vreo două la fund.
Leonica urlă de parcă cineva l-ar tăia.
Svetca îl împinge în camera mică şi închide uşa.

Zina (se ţine cu mâna de spate) : Ai fătat un avorton! În curând pe toţi o să ne omoare!
Svetca: Hai lasă, mami!
Zina: Şi tu eşti bună, viperă! Dă-i cu scaunul!
Svetca: Da’ am glumit, ce...
Zina: Ai glumit. Să nu-ţi iasă pe ochi glumele astea...
Svetca: Ciocu’ mic. M-ai sictirit. (Se pune în faţa oglinzii şi se piaptănă).
Tat’: Svetca, du-te după bere!
Svetca: Pentru cine? Pentru tine?
Tat’: Bere.
Svetca: De la bere, la pişare, faci numai pe picioare.
Tat’: Războiul va veni şi pâine îmi vei cere.
Svetca: Hai sictir! Valea!
Tat’: Deci aşa eşti...

Tăcere.
Din camera mică se aude cum urlă Leonica. Înjură cu jumătate de gură pe cei din casă: „ Am să vă
împuşc... Ochii cu cuţitul... Degetele cu ciocanul... Pah. Pah. O să vă-nvăţ eu minte papă-lapte ce
sunteţi”.

Svetca: Închide-ţi botul, sticlete! Că te-mpuşc eu cu mâna mea.

Leonica tace.
Se aude soneria de la uşă.

Svetca: Mami, deschide uşa!

Zina: Deschide-o tu!
Svetca: Kotovskii, deschide uşa!

Ghena merge şi deschide uşa.

24
Vocea lui Andrei, care este beat: Ooo! Salut... Kotovskii!

Andrei intră în cameră. În mâini ţine nişte plase imense. Faţa îi este toată zgâriată. Stă. Se bălăngăne.
Se uită, când la Tat’, când la Zina, când la Svetca.
Pauză.

Andrei: M-am întors... Să cânte muzica... (Pauză). Face-ţi loc.Vom chefui. Vom bea. Vom
ţopăi şi vom dansa. (Răstoarnâ conţinutul plaselor pe masă). Adunarea...

Din plase se rostogolesc pe masă: bere, în sticle de plastic, sticle de vodcă, fructe, salam, ciocolată de
mai multe feluri, sucuri.
Andrei zâmbeşte.

Svetca (se apropie) : Diuha, pe unde ai umblat, băga-mi-aş? Noi am crezut ca te-ai pierdut.
Andrei: Am fost la drumul mare. (Râde).
Svetca: Să nu mai faci aşa ceva. A dispărut, băga-mi-aş... Eşti tare...
Andrei: Pregătiţi masa! Să chefuim!
Svetca: Kotovskii, masa! Repede!

Ghena merge la bucătărie. Târâie masa după el.

Andrei: Tat’, vrei bere?

Tat’ (sare ca ars de pe canapea) : Vreau.
Svetca (râde): Vrei calule ovăz?
Tat’: Iar te freacă grija? (Lui Andrei). Mai era un pic şi muream. De tot. Ăştia, crezi că s-ar fi
dus vreunul? Tu crăpi, iar ei nici măcar un deget nu mişcă. Animalelor!
Svetca: Iar tu eşti o căzătură, un debil.
Tat’: Ce te freacă grija?

Ghena a pus masa.

Svetca (aranjează pe masă) : Mămico, ajută-mă!

Zina (oarecum sceptic se uită la ceea ce a adus Andrei) : De unde ai luat toate astea?
Svetca: Mămico, pe toate vrei să le ştii! De unde le-a luat, acolo nu mai sunt. Aşa-i, Diuha?
În schimb, imediat vom bea, vom chefui, iar dacă moartea va veni, cu toţii vom pieri.
Aşa-i, Diuha? Kotovskii, paharele! Şi farfuriile! Şi cuţitul! Vom hali. Diuha, eşti beton,
băga-mi-aş! Aseară ai plecat, nimănui n-ai spus nimic. Noi deja ne pregăteam să sunăm
gaia. Sau la salvare. Şi el iată că se prezintă... Poftim! Eşti beton, băga-mi-aş! Mami mai
că n-a paralizat. Toată noaptea n-am dormit. Eşti beton, Diuha! Ei bine. Ai venit şi e
bine... Ei ce? Să ne aşezăm. Kotovskii, unde-s paharele, măta-n cur?
Ghena: Aduc. (Aduce paharele, farfuriile, cuţitul).

25
 Toţi se aşează la masă.

Tat’: Da berea, unde-i?

Svetca: Na. (Îi întinde sticla).
Tat’: Ce, e de la butoi?
Svetca: Tu ce, Tat’, eşti ghips, sau ce? Acum aşa se face.
Tat’ (scoate dopul şi trage o înghiţitură) : Uuu, bună! De firmă. (Pune sticla la gură şi nu o mai lasă).
Svetca: Ei, ţi-ajunge!
Tat’: Ce te freacă grija?
Svetca: Bem vodcă, cu asta să stingem. (Ia sticla de la Tat’). Toarnă!

Tat’ toarnă în pahare. Toţi beau şi mânâncă.

Zina: De unde le-ai luat?

Svetca: Mami, ce te iei iar de el? Aşa-i, Diuha? Apropos, Diuha, aseară Kotovskii a spart
televizorul lui Tat’. Mort definitiv, imposibil de restaurat. Să fi văzut ce s-a întâmplat aici
aseară... Ce mai, teleshow „ O întâmplare fericită”. S-au matolit toţi ca porcii şi nimeni nu
mai ţine minte nimic. Dar televizorul, precis Kotovschii l-a făcut praf. Numai mâna lui
putea fi. El când e mangă, parcă e prostul cu porcul. Tat’, băga-mi-aş, din cauza
televizorului moare acum...
Andrei: Am să-i cumpăr unul nou. (Scoate un teanc de bancnote). Na, Tat’.
Svetca: Să-mi bag!.. Tat’, dă-mi şi mie.
Andrei: Na şi ţie, surioară. Pentru chiloţei.(Îi dă bani). Ţine şi tu, Kotovskii. Pentru
îngheţată.

Ghena ia banii.

Andrei: Şi ăştia mamei. Să-şi ia car de luptă. (Pune în faţa Zinei banii care i-au mai rămas). Tat’,
toarnă!

Tat’ toarnă în pahare, fără să lase banii jos din mână.

Svetca: Kotovskii n-are nevoie de îngheţată. Dă-i încoa. (Ia banii de la Ghena şi-i numără).
Diuha, băga-mi-aş... Frăţioare, eşti beton! Dă să te pup. (Îl pupă pe Andrei). Mami, ce eşti
aşa?
Zina: Cum aşa?
Svetca: De parcă ţi s-au înecat corăbiile. Sau poate n-ai nevoie de bani? Dă că-i iau eu... (Se
întinde după bani).
Zina: Nu pune laba! (Acoperă banii cu mâna).
Svetca (râde) : Tăticule, umple paharele!
Tat’: Le-am umplut.
Svetca (ia paharul şi se ridică) : Am să spun un toast... Diuha, băga-mi-aş, frate, eşti nişteac.

26
 Să bem pentru eliberarea ta. Hai să asta... Să începi o viaţă nouă. Să ai una-alta, alta-
una... Să-ţi meargă din plin. Să-ţi găseşti o muiere. Bună. Să faceţi copii. Mulţi, băga-
mi-aş! În casă să aveţi de toate. Să nu duceţi lipsă de nimic. Şi pâine să fie, şi tot... Şi să
aveţi şi unt la pâine. Şi icre. Să vă iubiţi unul pe celălalt. În general eu cred, voi puteţi
crede ce vreţi, dar iubirea e cel mai important lucru. Dacă dragoste nu e – nimic nu e.
Totul se termină. Poţi să te culci şi să mori. Bine zic? Deci, haideţi domnilor să bem
pentru iubire. Pentru iubire! (Bea).
Tat’: Fleacuri...
Svetca: Ce fleacuri?
Tat’: Iubirea asta a ta. Şi fără iubire se poate trăi. Uite, eu cu măta cum trăim? Şi nu ne
pregătim să murim!
Svetca: Dar cum trăiţi? Ca pisica cu câinele.
Zina: Dar tu cum trăieşti?
Svetca: La mine e ceva mai deosebit. Da, Kotovskii?
Ghena: Toarnă!
Svetca: Să nu ţi se aplece. Vei bea odată cu toată lumea. (Numără banii). Mânca-mi-ai... Frate!
Un baston şi jumate! Kotovskii, învaţă cum se trăieşte. Şi nu bâzâi!.. Rahat pe băţ ce
eşti, nici măcar o chiuvetă nu eşti în stare să-i aduci mămicuţei. Frăţane eşti beton!
(Îndreaptă banii pe masă. Se uită la teancul de bani a lui Tat’). Diuha, tăticuţului cât i-ai dat?
Tat’: Câţi mi-a dat, toţi îs ai mei.
Svetca: O baga-mi-aş să mi-o bag! La televizor numai carcasa trebuie schimbată. În rest
merge.
Tat’: Nu te frece grija! Eu încă video trebuie să-mi iau.
Svetca: O băga-mi-aş! Şi eu multe trebuie să-mi iau! Ce faci, tăticuţule, te dai rotund?
Ia dă-mi şi mie.
Tat’: Sictir, morfolito.
Svetca: Ei, tu ce? Mămico, tu câţi ai?
Zina: Câţi trebuie.
Svetca: Da’ voi ce? Fac scandal şi gata.
Zina: Hai că m-ai speriat.
Svetca: Am să te sperii. Diuha, de ce, suge-mi-ai, faci din astea? Unora, băga-mi-aş, le dai
mult, iar altora o figă. Ai venit băga-mi-aş, şi numai ceartă ai adus. De ce, suge-mi-ai,
faci din astea?
Andrei (se caută prin buzunare şi scoate câteva bancnote mototolite) : Na!
Svetca (înşfacă banii şi-i numără) : Uau! Cinci sute! (Bagă banii în buzunar şi-şi freacă mâinile). Ei
acum să bem, să chefuim şi dacă moartea va veni, cu toţii să murim. Tăticuţule, toarnă!
Leonica unde-i? Imediat Diuha, am să-ţi fac cunoştinţă cu Leonica al meu. Leonica!
Leonica, hai să haleşti ciocolată!

Leonica iese din cameră. Are faţa smiorcăită.

Zina: Ai apărut, teroristule?

27
 Leonica îndreaptă către ea revolverul.

Zina: Încearcă numai, parazitule!

Svetca: Ce te iei de el? Vino-ncoa, fericirea mea.

Leonica se duce la Svetca. În drum trage cu revolverul în Ghena.

Tat’: Ginerică, arde-i una!

Svetca: Atât îi trebuie! Îi ard eu după aia două.
Leonica (din nou trage în Ghena) : Papă-lapte.

Svetca râde.

Zina: Numai prostii l-ai învăţat pe prostu’ ăsta.

Svetca: Tu eşti proastă. Cum ţi se pare nepot’-tu, Diuha? Războinic, nu? Leonid, el e
unchiul tău, Andriuha.
Leonica (îndreaptă revolverul către Andrei) : Şi el e papă-lapte?
Svetca: Când o să-ţi tragă una peste cap, o să afli.

Leonica se uită cu răutate la Andrei, după care înşfacă o ciocolată şi o mânâncă.

Andrei: Tat’, mai toarnă!

Tat’ toarnă în pahare.

Andrei repede dă paharul pe gât, se ridică, râde cam ciudat şi merge la bucătărie.

Svetca: Merg şi eu să trag o ţigară. (Merge la bucătărie).

Zina: A mers să-l mai stoarcă de bani, vipera.
Tat’: Da’ tu ce stai? Du-te şi tu. Noi trebuie să-l hrănim, nu ea.
Zina: Ce, ăştia-s bani? Mâine-poimâine o să vină cineva şi o să-i ia. Ce, încă n-ai înţeles?
Sunt furaţi.
Tat’: Atunci să-i bem şi să-i mâncăm pe toţi, fofoloanca măsii. (Îşi toarnă în pahar şi-l bea).

LA BUCĂTĂRIE:

Svetca: Diuh’, serveşte-mă cu o ţigară!

Andrei îi dă o ţigară.

O! Da’ tu, băga-mi-aş, eşti bogat! Parcă ai fi Rotweiller. Vrei să-ţi aduc o gagică? Am o
prietenuţă care, apropos, pentru o sută face tot. O sun şi imediat apare. E o tanti serioasă.
Vrei? O sută ei, o sută mie. A!? Jumi-juma. (Râde) Ei ce ? S-o sun?
28
Andrei: Nu-i nevoie.
Svetca: Bine. Mie numai cincizeci. De acord?
Andrei: Nu vreau nimic.
Svetca: Hai lasă. Nu mă aburi. Şapte ani ai fost fără gagică. În post. Ştiu că ţi-e dor. Ei
ce? S-o sun?
Andrei: Nu vreau.
Svetca: Da’ ce vrei? Poate pe mine mă vrei, ha? (Râde).
Andrei: Te vreau!
Svetca: Bună poantă, băga-mi-aş! Eu, Diuha, cu mare plăcere. Tu totuşi eşti cineva! Tânăr,
frumos, dar n-avem voie. E păcat. Suntem frăţior şi surioară.
Andrei: Cine-i frăţior şi surioară?
Svetca: Noi. Ce, ai uitat? Eu ţi-s soră, tu-mi eşti frate, nu ne-o tragem pe la spate. (Râde).
Andrei: Tu nu-mi eşti soră. Sora mea e alta.
Svetca (râde) : Bine. Termină cu poantele.
Andrei: Tu nu-mi eşti soră. (O înşfacă de mână). Hai în baie!
Svetca: Diuha, termină!
Andrei: Hai să ne-o tragem! Te plătesc.
Svetca (încearcă să se elibereze) : Diuha, termină. M-ai sictirit. Mă doare.
Andrei: Hai în baie, curvă!
Svetca: Sictir, am spus!
Andrei: În baie!
Svetca: Dă-mi drumu, căţea! (Scapă şi fuge în cameră).

Andrei râde.
ÎN CAMERĂ:

Svetca: Bulangiul, băga-mi-aş! Mai că nu mi-a rupt mâna. Vroia să mi-o pună, lăkitul.
Zina: Singură ai căutat-o.
Svetca: Eu am căutat-o? Eu i-am propus o paraşută, iar el... (În şoaptă). Poate că-i dus cu
pluta, ha? Poate ne omoară pe toţi, băga-mi-aş! Aseară doar a luat-o rău în cap, băga-mi-
aş! Să chemăm gaia, ha?
Zina: Stai jos!
Svetca: Ce stai jos? Am un copil mic aici. Stai jos. Kotovskii, du-te la bucătărie şi
urmăreşte-l ce face! Şi ascunde cuţitele! (Ia cuţitul de pe masă şi îl ascunde). M-aţi sictirit,
toţi...

Ghena merge la bucătărie.

Leonica (stropindu-l pe Ghena) : Papă-lapte.

Svetca îi trage una după ceafă. Îi ia revolverul.

LA BUCĂTĂRIE:

29
 Andrei stă cu faţa băgată într-un colţ.
Plânge. Suspină.

Ghena (îl atinge pe umăr) : Mai ai ţigări?

Andrei (tresare, se întoarce, ochii sunt înlăcrimaţi) : Ce?
Ghena: Mai ai ţigări?

Andrei îi dă o ţigară.
Ghena dă să plece.

Andrei: Stai!

Ghena înlemneşte, devine palid.

Andrei scoate o brichetă şi-i dă un foc.
Ghena îşi aprinde ţigara. Îi tremură mâinile.

Andrei: Stai, concetăţeanule! (Îl prinde pe Ghena cu două degete de gât). Unde să mă duc eu
acum, chelbosule?
Ghena: Ce?
Andrei: Unde să mă duc?
Ghena: Nu ştiu.
Andrei: Unde să mă duc?
Gheha: Nu ştiu. Nu ştiu nimic... (Dă îndărăt).
Andrei (strigă) : Stai, drace! Unde să mă duc?!

Ghena încearcă să se elibereze. Andrei îl ţine.

Unde să mă duc?! Unde-i casa mea?! Unde să mă duc?! Unde să mă duc, căţele
nenorocite?! Unde?! Unde-i casa mea, căţelelor?! (Îl lasă pe Ghena şi fuge în cameră). Unde
să mă duc?! Unde-i casa mea, căţelelor?! (Zinei). Tu cine eşti?!
Zina: Eu?
Andrei: Tu! (Către Tat’). Iar prietenaşul ăsta bătut în cap, cine-i?! (Către Svetca). Iar fufa asta
ştirbă, muista asta borâtă, cine-i?! Toată lumea în picioare, vite încălţate! Iute!

Leonica plânge.

Tat’: Driunea, linişteşte-te! Noi suntem...

Andrei: Am spus, iute! Că de nu vă tai urechile! Sus!!!

Toţi se ridică.

Andrei: Ce adresă e asta?! Am întrebat, ce adresă e asta?! N-aud!

Svetca: Strada Cicalov trei, apartamentul cincisprezece...

30
Andrei: Nu mă minţi, lindină banală! Asta-i adresa mea! Adresa de aici care-i?! Iute! Mă
grăbesc acasă! Pe toţi vă tai, dracilor! Iute!
Zina: Andriuşa, tu eşti acasă...
Andrei: Iute! Sunt aşteptat acasă! Mă aşteaptă mama! Sora! Iute! Tat’ mă aşteaptă! Toţi
mă aşteaptă! Pe mine numai ce m-au eliberat! Şapte ani am împins! Iute!Unde-i casa
mea, am întrebat?! Unde-i casa mea, căţele neruşinate! (Urlă. Se aşează). M-au păcălit... Şi
eu am uitat oraşul... Nu-l mai ţin minte... N-am urcat în tramvaiul care trebuie... Şi aici
strada se aseamănă, casa se aseamănă, chiar şi uşa se aseamănă. Apartamentul se
aseamănă. Mobila. Bătrâna mi-a spus să urc în tramvaiul numărul doi, iar eu trebuia să
urc în şapte. Prost am fost c-am ascultat-o. Acasă mă aşteaptă... Mama, probabil, mi-a
copt plăcinte. Mă aşteaptă. Ce prost am fost c-am ascultat-o. Tat’, probabil, a pregătit
totul pentru pescuit. Gheaţa încă nu s-a topit. Peştele muşcă bine acum. Iar eu sunt aici.
Ce prost am fost c-am ascultat-o. Of, ce prost. Mamăăă! În şapte trebuia să urc, iar eu am
urcat în doi... Prost! Of, ce prost sunt. Prost! Prost! Prost! (Se loveşte peste picioare).

TĂCERE.

Lângă casa noastră tot timpul venea o grădină zoologică. Odată ne-am fotografiat lângă
un elefant. Elefantul era uriaş. Uite atât de mare! (Arată cu mâinile). Iar noi eram uite atât de
mici. (Arată cu mâinile). Eu aveam nişte pantaloni..... cu buzunare pe laterale. Făcuţi de o
cooperativă. Împreună cu tanti Nina vindeam la piaţă năframe de lână şi ea mi i-a
cumpărat. Năframele le tricota ea singură. Tot ea torcea şi lâna. Avea o torcătoare din
lemn cu o roată... Torcea, tricota, şi la piaţă. Nu, mai întăi le spăla, le întindea şi le prindea
de canapea, le scărmăna cu o perie specială ca să fie pufoase şi numai după aia le vindea.
Şi aşa ea mi-a cumpărat pantaloni. Eu am mers îmbrăcat cu ei la elefant. Eram tare
bengos. (Râde). Mai erau încă tot felul de atracţioane. Motociclişti care se învărteau în
nişte globuri. Mergeau pe tavan. Prindeau viteză şi sus pe tavan. Mai era asta... Un fel de
macara de scos jucării. Costa, cred că, cincisprezece copeici tura. Eu, probabil, de vreo
sută de ori am încercat, dar niciodată n-am câştigat. O data am fost foarte aproape să scot
jucăria, dar când gata-gata să pun mâna pe ea... a căzut. Mai erau „avioan. e”, un tirŞi mai
era ăsta... care la volan... Dar ce nu era acolo? Iarna pe locul ăla se construia o pârtie.
Erau brazi, tot felul de Moş Crăciuni... Toţi se dădeau pe pungi de nailon, numai eu aveam
sanie. Eram tare şmecher. (Râde). Mai târziu, prin clasa a şasea, mergeam fără sanie.
Pipăiam fetele. Fetele se plimbau, iar noi ne legam de ele. Să mori de râs, nu alta. (Râde).
Odată una m-a lovit tare de tot cu un pâslar în nas. Mi l-a spart. Dar n-a fost nici o
problemă. Totul a fost bine. Dar undeva, după clasa a noua, nu mai ţin minte nimic. Nici
măcar la închisoare nu ţin minte cum a fost. Parcă a fost un vis. Totul parcă e altfel. Totul
s-a schimbat. Când veneam în tren, mă gândeam să ajung mai repede acasă, să fie totul
aşa cum a fost. Să fie grădina zoologică, elefantul, sania, pantalonii cu buzunare,
macaraua de cincisprezece copeici, motociclistul în glob, limonada gratuită în bibliotecă,
mama, surioara, tat’-pescar, ţânţarii să nu fie răi, câinii să nu urle noaptea... Să fie totul
frumos, mare, imens. Să nu fie beznă. Să fie lumină. Soare. Cerul să fie... Mama... Să nu-
31
 mi fie frică de nimic, să nu mă gândesc la nimic. Pur şi simplu să trăiesc. Să trăiesc. (Se
ridică). Trebuie să plec. Am plecat. Mă aşteaptă... Trebuie să merg cu tramvaiul numărul
şapte. Strada Cicalov trei, apartamentul cincisprezece. Mă aşteaptă... Toţi mă aşteaptă.
(Pleacă).

Se aude soneria de la uşă. Cineva sună lung şi insistent.

Andrei se schimbă la faţă. Se întoarce dela uşă şi se aşează pe scaun.

Svetca: A venit cineva...

Andrei: La mine a venit!
Svetca: Deschidem?

Andrei dă din cap.

Kotovskii, deschide!

Ghena merge în hol şi deschide uşa.

Se aud zgomote de cizme.
Intră doi miliţieni. Unul are puşcă automat.
Leonica îi priveşte cu admiraţie.

Primul (lui Andrei) : Tu?

Andrei: Eu.
Primul: Drepţi!

Andrei încet, de parcă ar fi obosit, se ridică.

Al doilea: Mâinile pe perete, picioarele desfăcute, căţea! Iute!

Andrei pune mâinile pe perete şi desface larg picioarele.

Al doilea îl percheziţionează după care îl loveşte.

Primul: Unde-s banii, nimuricule?

Zina: Dar ce s-a-ntâmplat?
Al doilea: Tacă-ţi clanţa! (Îl prinde pe Andrei de păr). Unde-s banii, papagalule?! Nu trezi
monstrul din mine! (Îi bagă fruntea în faţă).
Andrei: Nu-s. I-am cheltuit.
Al doilea: Nu trezi monstrul din mine! (Îl loveşte cu cotul în spate).

Andrei tuşeşte.

Primul: Destul, Gherâci. (Se apropie de Andrei). Tu, eşti Andrei, da?

Andrei dă din cap.

32
 Unde ai ascuns lovelele, Andrei? Ce, pe toate şapte bastoane le-ai cheltuit?

Andrei dă din cap.

Andrei, cei de la magazin au zis că dacă întorci lovelele retrag reclamaţia. Aşa că poţi să
chefuieşti în continuare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Unde-s banii, Andrei?
Andrei?..
Andrei: I-am cheltuit...
Primul: Lasă poveştile, Andrei. N-ai cheltuit nimic. Unde-s banii, Andrei?

Al doilea îl prinde şi-l trânteşte cu spatele de perete. Andrei cade pe podea. Leonica râde.

Tat’: Băieţi... Ajunge, băieţi. Îl omorâţi...

Al doilea: Ce? Tacă-ţi clanţa, boşorogule. (Lui Andrei). Drepţi!

Andrei se ridică şi se pune în poziţia iniţială.

Primul: Andrei, unde-s lovelele? Doar ţi-am spus, întorci banii şi poţi să chefuieşti în
continuare. Jur. Unde-s lovelele, Andrei, ha?
Andrei: Nu-s.
Primul: Tu ce? Faci pe Zoia Kocmodemianskaia? Ce, vrei să-i căutăm noi? Unde-s lovelele,
Andrei?

Pauză.
Al doilea îl loveşte între picioare.
Andrei cade. Urlă.

Al doilea: Gura, căţea!

Andrei încetează. Geme.

Primul: Ce facem? Îl ducem la secţie? Îl mai lucrăm acolo!

Al doilea: Banii precis că-s aici! Ce, vrei să ne mai întoarcem? Spune căţea, unde-s
lovelele?

Andrei tace.

Primul: Destul, Gherâci. (Se aşează pe scaun). Stai să mă gândesc ce să facem.

Al doilea umblă prin cameră, se uită prin dulapuri.

Primul: Cine-i şeful aici?

33
Zina: Eu.
Al doilea: Capul de la „scula” meu.
Primul (semn câtre Andrei) : El cine vă este?
Leonica: El nu-i papă-lapte.

Al doilea râde.
Svetca îl loveşte după ceafă.

Zina: E fiul meu. Dar ce s-a-ntâmplat?

Al doilea: Omucidere. Triplă. (Râde).
Primul: Nimic important. Noaptea trecută, unde a fost?
Zina: Acasă...
Al doilea: Tu ce, tanti, vrei să ne duci cu zăhărelul?
Primul: Sigur?
Zina: Parcă a ieşit undeva.
Al doilea: Parcă sau sigur?
Zina: A ieşit.
Primul: Şi cât timp a lipsit?
Zina: Of, nu-mi amintesc. Dormeam...
Primul: Dar când s-a întors, n-a fluturat cu ceva bani? Ceva de genul, ia ce bogat sunt, ha?
Zina: Eu, ştiţi...
Svetca: N-a fluturat cu nimic.
Primul: Hai, hai!
Svetca: N-avea nici un ban. (Arată înspre masă). Astea eu le-am cumpărat, pe banii mei.
Al doilea: Sigur?
Svetca: Da! De ce să mint, ha? Kotovskii, spune!
Ghena: Da.
Al doilea: De ce Kotovskii? Aşa-i numele, sau ce?
Svetca: Pentru că-i chel ca curu. (Râde).
Al doilea: Ei ce, Kotovskii, avea sau nu avea bani?
Ghena: Nu avea.

Primul şi Al doilea se uită unul la altul.

Primul: Nu ce, îl ducem?

Svetca: Băieţi, dar ce s-a-ntâmplat?
Al doilea: A intrat aseară într-un magazin, non stop, şi a cerut nişte bani. Şi cum oamenii la
noi îs buni, i-au dat.
Tat’: Driunea, tu ce faci? Nici n-ai apucat bine să ieşi din puşcărie şi iar te bagi?
Primul: Poate că nici nu l-am fi găsit. Dar el, boul, şi-a lăsat acolo adeverinţa de eliberare de
la pârnaie, în care sunt toate datele. Creierii, probabil, că i s-au uscat de tot. Aşa-i, Andrei?
Zina: Şi ce se va întâmpla?

34
Al doilea: De la şapte ani în sus.
Tat’: Ei, Driunea, bravo! Eu mă pregăteam să merg cu tine la pescuit, iar tu nici măcar o
zi n-ai stat acasă.
Al doilea: Dar când a fost eliberat?
Zina: Pe douăzeci şi doi.
Primul: Cam repede a venit acasă. De obicei ăştia câte o lună se destrăbălează pe drum. Ţi-a
fost aşa dor de casă? De mama, da? De tata? Ha, Andrei? Ei, v-aţi întâlnit, i-ai văzut şi
înapoi, pe încă zece ani. Probabil că ţi-a plăcut acolo, ha?
Al doilea ( se apropie de Leonica) : Dă să trag şi eu.
Leonica: Na! Poţi să tragi în ăsta. (Arată înspre Ghena). E papă-lapte.
Al doilea (râde) : Eu în altcineva am să trag. (Se apropie de Andrei). Drepţi!

Andrei se ridică.

Faţa la mine!

Andrei se întoarce.

Unde-s banii? (Îl stropeşte în faţă).

Leonica (râde) : Papă-lapte! Papă-lapte!

Al doilea îl stropeşte până când se termină apa.

Leonica (se apropie de Al doilea) : Dă să-l mai încarc.

Primul: Destul, Gherâci. Să-i punem brăţările şi să-l ducem.

Al doilea (scoate cătuşele) : Mâinile.
Andrei: Pot să merg la toaletă?
Al doilea: Ceeee?
Andrei (se ţine de burtă) : M-a apucat. Mai ales că m-ai lovit cu piciorul în burtă.
Al doilea: Cine te-a lovit? Eu? Bravo, mă! Sanâci, ai auzit, da? Săracul cred că-i dus rău cu
pluta. Deci, cine totuşi te-a lovit, tinere? Din păcate la noi folosirea metodelor fizice e
interzisă. Şi încă de demult. Aşa-i, Sanâci? Ăsta probabil a văzut prea multe filme
americane. Asta acolo la ei, este ăla, Walker, care se dă rotund. Apropo, Sanâci, ai văzut
filmul ăsta, a fost nu demult? Cum naiba se numeşte? Mă rog, subiectul e ăsta: un ţărănoi
avea o muiere şuie. Ai văzut?
Primul: Nu.
Al doilea: Păcat. Filmuleţul nu-i rău. Deci, cine te-a lovit, sufleţelul meu?
Andrei: Nimeni.
Al doilea: E mai bine. Dă-mi mânuţele.
Andrei: Vreau la toaletă.
Al doilea: O să faci în cameră.

35
Andrei: Nu-l mai pot ţine.
Al doilea: O să poţi!
Primul: Dar lasă-l să meargă! Vrei să ne-mpută maşina? Doar n-o să fugă prin căcăstoare.
(Râd).
Al doilea: Hai du-te, şmecherule... Fuguţa!

Andrei merge.
Pauză.

Svetca: Băieţi, poate beţi nişte bere cu noi?

Primul (zâmbeşte) : În timpul slujbei nu întrebuinţăm.
Al doilea: Da’ hai să tragem câte un pahărel, Sanâci.
Primul: Numai câte un păhărel, da?
Al doilea: Da.
Primul: Atunci toarnă!

Svetca toarnă bere în pahare.

Primul şi al doilea se apropie de masă şi beau.

Primul: Din câte văd, trăiţi pe picior mare! Masa e încărcată ca în cele mai bune case din
Londra şi Paris.
Svetca: Kotovskii câştigă bine. E şef de şantier.
Al doilea: Şi ce, şefii de şantier câştigă bine?
Svetca: Câştigă.
Al doillea: Poate o să mă angajez şi eu, ha ? (Râde).
Primul: Cred că mai şi ciordeşte binişor.
Svetca: Cine? El? Poţi să aştepţi mult şi bine. Rahat pe băţ, băga-mi-aş. Nici măcar o
chiuvetă de bucătărie nu poate să şutească. Şi nici chiloţii nu şi-i schimbă câte două
săptămâni.

Primul şi Al doilea râd. Râde şi Svetca.

Al doilea: Sanâci, cum e? Vine gaia la tine şi consoarta spune aşa ceva despre tine. Cum ţi se
pare?
Primul: Eu aş ucide-o pe loc!
Al doilea: Şi eu. Cum îl cheamă? Kotovskii, da? Kotovskii, tu ce nu-ţi înveţi bagaboanda
bunele maniere? Asta-i culmea! Kaput!

Ghena tace.

Leonica: El e papă-lapte.

Primul şi Al doilea râd.

36
Al doilea: Băga-mi-aş, parcă ar fi familia Adams! Să mori de râs nu alta. Ce, Kotovskii,
serios, sau ce?

Ghena tace.
Miliţienii râd.

Primul: Bine. Gata. Să nu râdem a pagubă. Ce face oare atât maestrul nostru? Grăbeşte-l.
Al doilea (se apropie de uşă şi o împinge) : S-a-nchis, băga-mi-aş! Vrea confort. (Bate în uşă). Mai
repede, Capone!

Pauză.

Primul: Ce face atât acolo?

Al doilea: De unde să ştiu? Ce sunt eu, Puşkin? (Bate mai tare). Deschide uşa! Ei! (Bate).Am
spus, repede, căţea! Repede!
Primul: Ce-i?
Al doilea: Nu ştiu. (Loveşte uşa). Deschide că trag! Ai înţeles?

Primul fuge la bucătărie. Se urcă pe dulapul de vase şi se uită pe geam în baie.

Primul: Sparge uşa! S-a agăţat cu aţa de la budă! S-a spânzurat în pana mea!

Al doilea loveşte uşa cu piciorul.

Leonica râde.

Zina: Dumnezeule!

Primul îl ajută pe Al doilea.

Uşa se rupe din balamale.
Ambii intră în baie.

Primul (vocea) : Taie aţa!

Al doilea (vocea) : Cu ce?!
Primul (vocea) : Aduceţi-mi un cuţit!
Zina (se agită prin casă) : Daţi-i un cuţit! Un cuţit!
Tat’ (caută pe masă) : Aici era!
Zina: Svetca l-a ascuns! Unde l-ai pus?!
Svetca: Da’ ce, eu mai ţin minte?
Zina: Caută-l, lepră!
Svetca: Nu zbiera la mine!
Al doilea (vocea) : Repede un cuţit!

37
 Ghena fuge la bucătărie şi aduce un cuţit.
Strigăte. Înjurături.
Primul şi Al doilea îl scot pe Andrei din baie.
Îl pun pe duşumea.
Primul îl pălmuieşte. Îl apasă pe piept.
Leonica aleargă în jurul lor. Râde ca un isteric.
Zina, Svetca şi Tat’ au înlemnit. Zina îşi muşcă mâna.
Pauză lungă.
Dintr-odată Andrei începe să tuşească. Deschide ochii.

Primul: Ţi-ai revenit, kamikaze? (Se ridică şi-şi şterge fruntea de sudoare).
Al doilea: Căţea ce eşti! Din cauza ta mai că nu mi-a căzut uterul. (Îl loveşte uşor cu piciorul).
Ridică-te!
Andrei (cu o voce scăzută) : Imediat.
Al doilea: Ai vrut să mori, da? Vax. Vei trăi! Veşnic.
Tat’: Ce faci, Driunea? Parcă ai fi copil, pe cuvânt. Am crezut că...
Al doilea (îi pune lui Andrei cătuşele) : Gata! Luaţi-vă rămas bun. Mergem!
Zina: Andriuşenica, te vom aştepta...
Svetca: Diuha, nu fi trist. Totul o să se rezolve. O să bem, o să chefuim. Leonica, spune-i
ceva unchiului.
Leonica: Papă-lapte.

Svetca îî trage una după gât.

Tat’: Driunea, să fii bărbat, nu muiere. Când te vei întoarce, o să am şi video. O să ne uităm
la casetele alea... despre care ţi-am spus. (Îi face cu ochiul).

Pauză.

Primul: Gata? Au cuvântat toţi?

Al doilea: Cred că, Kotovskii, n-a spus încă nimic. (Râde). Kotovskii, ai şi tu vreun discurs?

Ghena nu răspunde.

Primul: N-are. Să mergem.

Al doilea (lui Andrei) : Porneşte mergătoarele.

Îl duc pe Andrei către ieşire.

Ghena ridică de jos revolverul de apă şi-l îndreaptă înspre ei.

Ghena: Staţi!

Primul şi Al doilea se întorc.

38
Al doilea: Ce e, Kotovskii? Ţi-a apărut vocea?
Ghena: Staţi, că trag!
Svetca: Kotovskii, nu te face de cacauă!
Ghena: Voi nu sunteţi oameni! Sunteţi animale! Nu ştiţi să iubiţi. Aţi uitat cum e să iubeşti.
Aţi uitat exact ce e mai important. Ştiţi numai să urâţi, urâţi tot ce se află în jurul vostru,
nu vă bucuraţi de nimic. Şi pe copiii voştri îi învăţaţi să urască, pe care, la rândul vostru îi
urâţi. Totul e negru în jurul vostru, draci negrii ce sunteţi. Nu vedeţi cerul, soarele. Trăiţi
întuneric. Negru mâncaţi, negru respiraţi, negru emanaţi. Şi din ce în ce mai mult. Şi în
jurul vostru nu-i nimic altceva decât negru. Şi nici nu ştiţi, dar nici nu vreţi să vă opriţi. Şi
viitorul vostru e negru. Şi nici nu-l mai aveţi. L-aţi pierdut. Şi nu-l veţi mai găsi dacă nu
vă dezmeticiţi. Nu o să vă mai amintiţi că există iubire. Pentru ce există ea. Pentru ce ne-a
fost dată. Opriţi-vă! Amintiţi-vă! Vă implor!

Sveta râde.
Primul şi Al doilea râd şi ei.
Zina şi Tat’ zâmbesc.

Al doilea: Gata, Kotovskii? Ai terminat predica?

Ghena: Staţi! Staţi că trag!
Al doilea: Trage!
Ghena: Banii sunt la ei! Pe toţi banii i-a dat lor!
Svetca: Tu ce, impotentule? Tu ce tot trăncăneşti acolo? Acum te-ngrop, lake ce eşti! (Se
îndreaptă către Ghena).
Ghena: Stai! Stai că trag!
Svetca: Spânzură-te, lighioană chelboasă!
Ghena: Stai!!! (Apasă pe trăgaci).

Se aude o împuşcătură.
Încă una. Şi încă una. Şi încă una. Şi încă una. Şi încă una. Şi încă...
Svetca se prinde cu mâna de inimă şi cade. Cade şi Zina. Cade şi Tat’. Cade şi Leonica.
Cade Primul. Cade Al doilea. Cad cătuşele de pe mâinile lui Andrei. Cad pereţii. Cad casele.
Cad copacii. Cad munţii. Cad râurile şi mările. Cerul cade. Pământul cade. Soarele. Cade
revolverul de apă din mâinile lui Ghena. Totul cade...
Dintr-odată totul devine fantastic de luminos. Groaznic de luminos. Sinistru.
În mijlocul luminii stau Ghena şi Andrei. Clipesc.
Şi din toate părţile vin fel de fel de oamnei. Bărbaţi. Femei. Copii. Toţi clipesc.
Şi din ce în ce se face tot mai luminos.
Începe o altă Lume. Una nouă.
Sper să fie mai bună...
HEBLU
CORTINA
SFÂRŞIT

39
Traducerea: Ion Vântu

40