Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomia Si Fiziologia Omului
Anatomia Si Fiziologia Omului
Primele cercetari asupra structurii celulare au fost facute de catre Robert Hooke.
Acesta a experimentat pe material din pluta pe care l-a sectionat si la examinat
microscopic observand ca este alcatuit din camarute dreptunghiulare, strans lipite intre
ele pe care le-a denumit cella (tradus din limba latina = camaruta).
Ulterior cercetarile asupra celulelor au continuat atat la plante cat si la animale
pana la aparitia teoriei celulare care defineste celula ca fiind unitatea de baza
structurala, functionala si genetica a tuturor organismelor vii.
Dimensiunea celulelor
Majoritatea celulelor sunt microscopic avand dimensiune medie, cuprinse intre
10 - 100µ (micron). Exista exceptii de cellule care au dimensiuni macroscopice (ex:
ovulele, fibrele musculare) si cellule cu dimensiuni extrem de mici (hematiile adulte –
globulele rosii) care au 7 µ.
Forma celulelor
Dupa fecundatie in primele zile de formare a embrionului toate celulele sunt
sferice. Pe masura ce se formeaza tesuturile, celulele pot avea forma de stea (ex.
neuronii), forma de fus (cele muscular), forme de cub (celulele din caile respiratorii), de
cilindru (ex. Din intestinal subtire), etc.
Alcatuirea celulei
1. Compozitia chimica a celulei
Materia vie este alcatuita din 6 elemente chimice fundamentale si un nr. de
elemente auxiliare sau secundare.
Elementele fundamentale sunt: carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf si fosfor.
Elementele auxiliare sunt: magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor, fier, zinc si
seleniu.
Aceste elemente chimice formeaza peste 600 tipuri de combinatii chimice
organice si anorganice.
Substantele organice: protein, glucide si lipide.
TESUTURILE
Tesutul epitelial
Este format din celule strans lipite intre ele, asezate pe o membrana bazala
(membrane de sprijin).
Caracteristic este faptul ca nu au sursa proprie de hrana pentru ca nu sunt
strabatute de vase de sange. Se hranesc prin difuziune, din tesuturile conjunctive,
deasupra carora se afla.
Exista 3 tipuri de epitelii:
1. Epitelii de acoperire
2. Epitelii glandular
3. Epitelii senzoriale.
1. Epiteliile de acoperire se gasesc la suprafata corpului – epiderma sau pot sa
captuseasca peretii interni ai unor organe cavitare unde formeza mucoase sauendotelii.
Celulele tesutului pot fi pavimentoase, cubice, cilindrice, asezate pe unul sau mai
multe straturi.
In sacul epidermei, celulele pavimentoase sunt asezate pe mai multe straturi,
straturile de la suprafata avand pereti puternic ingrosati, cu keratina si celule moarte
care se cojesc (deshuameaza periodic).
Un tip special de epitelii de acoperirre este uroteliul caracteristic cailor de excretii
(uretere, vezica si uretra) care favorizeaza eliminarea urinii.
2. Epiteliile glandulare sunt formate din celule care au proprietatea de a produce si
elimina anumite substante.
Atunci cand aceste celule se asociaza cu vase de sange si nervi se formeaza
glande. Glandele pot fi endocrine, exocrine si mixte.
Glandele endocrine sunt cele care produc hormoni pe care ii elibereaza direct in
sange. Glanda tiroida, hipofiza, suprarenalele, pancreasul endocrine, glandele sexuale
(ovare si testicolele), timusul, epifiza.
Glandele exocrine sunt cele care isi elimina produsul de secretie la suprafata
corpului sau un anumite cavitati printr-un canal de secretie. Glandele lacrimare,
salivare, sudoripare, sebacee, mamare, gastrice, pancreasul exocrine – suc pancreatic,
glandele sexual (ovulele si spermatozoizii).
Glandele mixte au si productie endocrina si exocrina.
3. Epiteliile senzoriale sunt alcatuite din celule care au proprietatea de a receptiona
actiunea unor stimuli din mediul intern sau extern
Intra in alcatuirea organelor de simt: ochi, urechi, mucoasa nazala, mucoasa
limbii, piele, etc.
Tesutul conjunctiv
Tesutul muscular
Exista 3 tipuri de tesut muscular:
1. Tesut muscular striat
2. Tesut muscular neted
3. Tesut muscular cardiac
1. Tesutul muscular striat intra in alcatuirea muschilor scheletici, limbii, faringelui si
primei portiuni a esofagului.
Celulele (fibrele) musculare striate au urmatoarele caracteristici:
- Au forma de fus sau de cilindru
- Prezinta foarte multi nuclei, localizati la periferie
- In citoplasma, in afara organitelor commune tuturor celulelor se gasesc organite
specific denumite miofibrile.
Miofibrilele sunt formate din proteine contractile. Unele au filament mai groase
de miozina, altele au mai subtiri de actina.
Miozina formeaza discuri intunecate, iar actina discuri clare. Discurile clare sunt
strabatute de fasii numite membrane “Z”.
Unitatea functionala cuprinsa intre 2 membrane “Z” successive se numeste
sarcomer. Asezarea ordonata a miofibrilelor la acelasi nivel in toate celulele invecinate
face ca muschii striati sa aiba contractii rapide, puternice si voluntare sau constiente.
2. Tesutul muscular neted intra in alcatuirea peretilor organelor interne, iar fibrele
muscular prezinta urmatoarele caracteristici:
- Au forma de fus
- Au un singur nucleu
- miofibrilele sunt asezate dezordonat, ceea ce face ca si contractile sa fie slabe, lente,
difuze si involuntare
Tesutul nervos
Intra in alcatuirea sistemului nervos si este format din 2 tipuri de celule:
1. Celule nervoase sau neuroni
2. Celule gliale sau de sustinere
1. Neuronul este singura celula care nu se divide, formata din corp celular si prelungiri.
Corpul celular are forma de stea; un singur nucleu asezate central si organite celulare
comune si specific: meurofibrilele si corpi nissl sau tigroizi.
Neurofibrilele au rolul de a sprijini celelalte componente celulare, iar corpii nissl
de a participa la sinteza proteinelor implicate in realizarea memoriei.
Prelungirile neuronilor sunt dendritele si axonul.
Dendritele sunt prelungiri scurte si ramificate prin care impulsul nervos vine
dinspre alti neuroni spre corpul celular al neuronului proprie.
Axonul este o prelungiri unica, lunga prin care impulsul nervos pleaca spre alti
neuroni. La capatul axonului se gasesc ramificatii cu butoni terminali, in care se afla
substante cu rol de mediator chimic (adrenalina de exemplu), care faciliteaza trecerea
impulsului de la un neuron la altul.
Axonul este protejat de 3 invelisuri sau teci, cel mai important fiind invelisul
demielina cu rol de izolator electric.
Proprietatile neuronilor:
1. Excitabilitatea
2. Conductibilitatea
Excitabilitatea este proprietatea neuronului de a raspunde printr-o manifestare
electrica sau chimica la actiunea unui stimul care are o anumite intensitate
denumite prag.
Conductibilitatea reprezinta proprietatea de a conduce impulsul. Este mai mare
in cazul axonilor cu teaca de mielina pentru ca impulsul sare din strangulatie in
strangulatie.
Legaturile dintre neuroni se numesc sinapse si ele se pot realiza intre axonul unui
neuron si dendritele sau corpul celular ale altui neuron.
2. Celulele gliale se gasesc printre neuroni, sunt mai numeroase decat acestia. Spre
deosebire de neuroni se pot inmulti si au rolul de a hrani neuronii, de a-i sprijini, de a
inlatura resturile neuronilor morti si foarte rar de a ocupa locul neuronilor distrusi.
SANGELE
Grupele de sange
1. Sistemul A, B, O
2. Sistemul Rh
1. Sistemul A, B, O este determinat de existenta pe globulele rosii a unor antigene
(aglutinogene), notate cu A si B, si de existent in plasma a unor aglutinine notate cu α si
β. Pentru ca o transfuzie sau un transplant sa fie considerat reusit, fara risc este
important ca antigenele de un tip sa nu vina in contact cu aglutininele de acelasi tip.
Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele,
dar primeste doar de 0.
Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.
2. Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.
A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.
Sistemul este determinat de existent pe suprafata globulelor rosii a unei antigene
determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul
(antigena) sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.
Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul,
respectiv femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+.
APARATUL LOCOMOTOR
I. Sistemul osos – scheletul corpului este format din aproximativ 204 oase legate intre ele
prin articulatii (fara codita si oasele urechii)
Scheletul este impartit in mai multe regiuni:
1. Scheletul capului
2. Scheletul trunchiului
3. Scheletul membrelor
1. Scheletul capului este reprezentat de:
a) Neurocraniu
b) Viscerocraniu
a) Neurocraniul este format din oase perechi si neperechi
Coloana vertebrala prezinta mai multe tipuri de curburi fiziologice (normale) care ii
dau forma de arc sau de “S”.
Curburile fiziologice sunt numite cifoze si lordoze (vazute din plan sagital) si
scolioze vazute din plan frontal (modificate dreapta sau stanga). Prin accentuarea
acestor curburi se formeaza curburile patologice.
b) Coastele sunt 12 perechi de arcuri osoase care impreuna cu sternul si regiunea
toracica a coloanei formeaza cutia toracica.
Primele 7 perechi de coaste sunt coaste fixe pentru ca se articuleaza relativ fix pe
stern. Urmatoarele 3 perechi sunt coaste false pentru ca se articuleaza pe stern prin
cartilaje lungi care le ofera mobilitate in timpul inspiratiei pentru a mari volumul cutiei
toracice. Urmatoarele 2 perechi sunt coaste flotante pentru ca nu se mai articuleaza
deloc pe stern, permitand o marire accentuate a cutiei toracice.
c) Sternul este osul lat din partea anterioara a cutiei toracice.
3. Scheletul membrului superior se prinde de scheletul trunchiului prin oasele centurii
scapulare reprezentate de clavicula si omoplat.
Membrul propriu-zis este format din:
- Humerus
- Radius
- Ulna (sau cubitus)
- Carpiene
- Metacarpiene
- Falange
Denumirile degetelor: police, index, median, inelar si auricular (degetul mic sau
minimus).
4. Scheletul membrului inferior se leaga de scheletul trunchiului prin oasele centurii
pelviene (bazinului):
- Ileococcsalele articulate anterior la nivelul simfizei pelviene
- sacrumul posterior articulate posterior
Membrul propriu zis este format din:
- femur
- tibie
- peroneu (sau fibula)
- tarsiene
- metatarsiene
- falange
- rotula (sau patela la nivelul articulatiei genunchiului)
Degetul mare se numeste si haluce.
Articulatiile sunt legaturile dintre oase clasificate in:
- articulatii fixe sau immobile: articulatiile dintre oasele cutiei craniene (suture),
articulatii simfizei pubiene
- articulatiile semimobile contin capete cartilaginoase de articulare si ofera o
mobilitate redusa
- articulatiie mobile contin capete cartilaginoase acoperite intr-o capsula fibroasa care
contine si un lichid sinovial (articulatia genunchiului)
II. Sistemul muscular reprezinta componenta activa a aparatului locmotor,
reprezentata de muschii scheletici.
Grupele musculare sunt:
1. Muschii capului
2. Muschii gatului
3. Muschii pieptului
4. Muschii spatelui
5. Muschii abdomenului
6. Muschii membrelor
FUNCTIA RESPIRATORIE
APARATUL RESPIRATOR
a) Cavitatea nazala este separat de septul nazal in doua fose nazale. Acestea comunica in
partea anterioara prin nari cu mediul exterior si in partea posterioara prin cornetele
nazale inferioare cu faringele. In cavitatea nazala aerul este filtrat, incalzit si umezit.
b) Faringele prezinta trei etaje:
Nazofaringele aflat in zona cornetelor nazale inferioare la limita dintre cavitatea nazala
si cavitatea bucala. In jurul lui se gasesc portiuni de tesut limfatic cu rolul de a distruge
microbii care pot patrunde o data cu aerul. In cazul in care in acest tesut se acumuleaza
mucozitati, se pot forma vegetatii adenoide sau polipi.
Orofaringele este faringele din dreptul cavitatii bucale unde se afla epiglota si amigdalele
(tesut linfoid) cu rol de aparare antimicrobian. In orofaringe se intretaie calea digestiva
cu calea respiratorie
Laringofaringele este un compartiment redus, slab repzerentat, la intrarea in laringe
unde se afla glota (glota si epiglota deschid si inched intrarea in laringe).
c) Laringele este un organ cu forma unui trunchi de con aflat in regiunea gatului. Este
format din mai multe tipuri de cartilaje, cal mai bine reprezentat fiind cartilajul
anteriorpe care se sprijina tiroida (cartilaj tiroidian). La barbati, partea superioara a
acestuia este mai proeminenta, se numeste “marul lui Adam” si este character sexual
secundar. Mucoasa laringelui prezinta numeroase pliuri numite corzi vocale. Deci,
laringele este organul fonatiei.
d) Traheea porneste de la baza laringelui si are aspectul unui tub de aprox. 7 – 9 cm care
patrunde in cavitatea toracica si in dreptul hilului plamanilor se bifurca pentru a forma
cele doua bronhii extrapulmonare. Traheea se formeaza prin suprapunerea mai multor
inele cartilaginoase incomplete in partea posterioara unde se continua cu o pielita
conjunctiva elastica.
e) Hilul plamanilor reprezinta orificul prin care patrund in plamani bronhiile, vasele de
sange, nervi si vasele limfatice. Dupa patrunderea in plamani, bronhiilr incep sa se
ramifice in bronhii de ordinul I, II, III, samd pentur a forma “arboreal bronsic”.
Ultimele ramificatii se numesc bronchiole terminale, se continua cu canalele
alveolare care isi dilate peretii si formeaza alevolele pulmonare. Mai multe alveole
formeaza un acin pulmonar.
Alveolele reprezinta unitatile structurale si functionale ale plamanilor
mamiferelor. Fiecare plaman prezinta cateva milioane de alveole pulmonare. Fiecare
alveola este infasurata cu cate un capilar nervos si unul arterial. Atat peretele alveolei
cat si peretele capilarului prezinta un singur strat de celule. Impreuna formeaza
membrana alveo-capilara pe care o strabat gazele respiratorii.
Ventilatia pulmonara reprezinta succesiunea celor doua procese respiratorii,
inspiratia si expiratia.
Inspiratia reprezinta un process active declansat de centrii respiratiei din
trunchiul cerebral. Acestia pot reception cresterea concentratiei dioxidului de carbon
din sange si automat decsarca impulsuri care determina contractia muscilor inspiratori
(intercostali si diafragm). Acestia ridica rebordul costal, maresc volumul cutiei toracice,
iar cutia trage dupa ea prin cele doua pleure si plamanii.
Plamanii isi maresc volumul in timp ce presiunea aerului din interiorul lor scade.
Conform legilor difuziunii aerul patrunde din atmosfera, adica la presiune mai
mare, in plaman la presiune mai mica, pana cand cele doua presiuni se egaleaza. In acest
moment centrii nu mai trimit impulsuri de contractie, muschii se relaxeaza, cutia revine
la normal, apasa pe plamani si aerul este eliminat, astfelt expiratia este un proces pasiv.
Plamanii ocupa aproape in totalitate cutia toracica, sunt acoperiti de doua foite
subtiri numite pleure. O pleura parietala, care adera pe cutia toracica si o pleura
viscerala care adera pe plaman.
Intre cele doua pleure se afla o camera virtual, cu o pelicula fina de lichid pleural
cu rol important in inspiratie.
Plamanul drept este mai mare, format din 3 lobi, iar plamanul stang are douar 2
lobi. Pleura viscerala patrunde sin in santurile dintre lobi.
Volume si capacitati respiratorii
1. Volum current: reprezinta volumul de aer inspirit si expirat in mod normal cu o
valoare de 500 ml. Se prescurteaza VC.
2. Volumul inspirator de rezerva reprezinta volumul introdus in plaman printr-o
inspiratie fortata, poate ajunge pana la 3000 ml aer. Se prescurteaza VIR.
3. Volumul expirator de rezerva reprezinta volumul de aer eliminat printr-o expiratie
fortata, este de aprox. 1500 ml si se noteaza VER.
4. Volumul rezidual reprezinta volumul de aer care poate sa ramana in plaman si dupa o
expiratie fortata si este de aprox. 1500 ml. Se prescurteaza VR.
Capacitatea vitala (CV) reprezinta suma dintre VC, VIR si VER. Capacitatea
pulmonara totala (CPT) reprezinta suma tuturor volumelor respiratorii
(VC+VIR+VER+VR sau CV+VR).
Etapele respiratiei:
a) Etapa pulmonara
b) Etapa de transport
c) Etapa tisulara
APARATUL CARDIO-VASCULAR
Saliva este un suc digestiv care contine 90% apa, ioni minerali, mucus, o substanta
antibacteriana numita LIZOZIM care are rolul de a distruge microorganismele
patrunse odata cu alimentele si de a activa o serie de produsi digestivi.
Saliva contine o singura enzima numita AMILAZA sau PTIALINA salivara care
incepe descompunerea amidonului inca din cavitatea bucala.
b) Ficatul este cea mai mare glanda anexa cu o greutate de aproximativ 1,5 kg la
70 kg greutate.
- se afla in partea dreapta superioara a cavitatii abdominale sub muschiul diafragm
(hipocondrul drept)
- celulele ficatului produc bila (fierea) colectata prin canalicule biliare in 2 canale
hepatice ( drept si stang) care ies din cei 2 lobi ai ficatului.
Din unirea lor rezulta canalul hepatic comun care transporta bile in vezica
biliara= colecist
In vezica biliara aflata pe fata inferioara a ficatului, bila se concentreaza si se
transforma dintr-un lichid de culoare galbena intr-unul de culoare verde. Din vezica
biliara prin canalul coledoc bila este evacuata in duoden unde participa la digestia
intestinala.
Bila contine apa, saruri biliare, colesterol, ioni minerali, pigmenti biliari,
BILIVERDINA si BILIRUBINA.
Sarurile biliare sunt cele care se combina cu lipidele din alikmente facandu-le
hidrosolubile (usor de atacat de catre enzimele sucului pancreatic)
SISTEMUL NERVOS
MADUVA SPINARII
2. Functia de conducere este realizta prin substanta alba formata din axoni care se
grupeaza in fascicole conducatoare si cordoane de substanta alba.
Fascicolele formeaza :
1. Cai ascendente
2. Cai descendente
1. Caile ascendente conduc toate tipurlie de sensibilitate exteroceptiva (temperatura,
durere, vibratii, atingeri fine), interoceptiva (din muschi si articulatii) si visceroceptiva
din organele interne.
Au pe traseul lor 3 neuroni, unul pe radacina posteriara a nervului spinal, al
doilea in maduva sau in trunchi si al treilea in talamus, la baza creierului mare. Aceste
cai leaga maduva de encefal.
2. Caile descendente pleaza din substanta cenusie a emisferelor, cu traseu descendent
prin maduva catre muschi pentru a controla miscarile voluntare
ENCEFALUL
I. Invelisurile sunt:
- Sclerotica
- Coroida
- Retina
Sclerotica se mai numeste si albul ochiului si este o foita friboasa rezistenta cu rol
protector. Pe suprafata scleroticii exista mici vase de sange si muschii globului care il
misca in orbita.
In partea anterioara sclerotica se prelungeste cu corneea transparenta cu multe
terminatii nervoase.
Coroida se afla sub sclerotica si este un tesut conjunctiv care contine foarte multe
capilare si celule incarcate cu pigmenti care asigura o camera intunecata in partea
posteriara a ochiului. In partea anterioara coroida se prelungeste cu procesele ciliare
formate din muschi ciliari si vase de sange care produc lichidele ochiului.
Muschii ciliari modifica prin contractie diametrul si curburile cristalinului.
Tot anterior se afla si irisul, in mijlocul lui se gaseste pupila, orificiul prin care
lumina patrunde in interiorul ochiului.
Irisul contine fibre musculare netede orientate circular si radial, prin contractia
lor diametrul pupilei se modifica in functie de intensitatea luminii si de anumite stari
patologice sau emotionale.
Retina este invelisul intern al globului ocular formata din 10 straturi de celule,
cel mai important fiind stratul celular fotoreceptoare cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri sunt in numar de cateva milioane si contin 3 tipuri de
pigmenti (rosii, albastrii, verzi) care se descompun foarte usor sub influenta radiatiilor
din spectrul vizibil, corespunzatoare lungimii lor de unda pentru culorile respective. De
aceea celulele cu conuri raspund de vederea diurna cromatica (colorata).
Celulele cu bastonase contin un singur tip de pigment care se descompune la
variata intensitatii luminii si de aceea ele raspund de vederea nocturna acromatica
(necolorata). Numarul este tot de ordinul milioanelor. Toate tipurile de pigmenti sunt
dependente de prezenta carotenului (provitamina A).
Tot in retina se gasesc si primii 2 neuroni ai segmentului de conducere al
analizatorului vizual. Axonii acestor neuroni formeazxa nervul optic ce iese din ochi
prin pata oarba.
Nervii optici ajung in emisferele cerebrale in aria vizuala din lobul occipital, unde
informatiile sunt transformate in senzatii.
Pe retina imaginile se formeaza in zona cu acuitate vizuala maxima, numita fovea
centralis localizata pe partea galbena (in mijlocul retinei). Imaginile se formeaza mai
mici, rasturnate dar reale si clare.
Aparatul optic este format din totalitatea mediilor transparente pe care le
strabate lumina pana la retina:
1. Corneea (vezi mai sus)
2. Umoarea apoasa
3. Cristalina
4. Umoarea sticloasa (corpul vitros)
TESTOSTERONUL
dezvolta organele genitale masculine
determina aparitia caracterelor primare si sec.
impreuna cu STH are actiune anabolizanta asupra metab protidic
stimuleaza dezvoltarea muschilor