Regnul Fungi

și Lichen
Preluat de:
Bădescu G. Alin

Sursa de
informare:

WWW.Wikipedia.com

1
I. Regnul Fungi:

Regnul Fungi sau Mycota este alcătuit din organisme eucariote,

având un aparat unicelular (gimnoplast, plasmodiu, dermatoplast,
sifonoplast) sau pluricelular, dar nediferențiat în organe
vascularizate. Organismul Fungilor este format din miceliu constituit
din hife. Structura celulei este de tip eucariot și are trăsăturile
particulare următoare:

• membrana celulară (când există) este alcătuită din micoceluloza sau

micozina;
• adesea, membrana este impregnată cu chitină, caloză etc;
• Plastidele lipsesc complet;
• conține substanțe de rezervă: glicogen și picături de grăsime;
• în celule se află: citoplasmă, vacuole, unul sau mai mulți nuclei în funcție
de grupa sistematică, apoi ribozomi, reticul endoplasmatic, condriozomi,
etc.

2
 1. Înmulțirea este de 2 tipuri asexuată și sexuată care conțin
subcategorii acestea fiind:

Înmulțirea: -Asexuată -Vegetativă - prin porțiuni de miceliu

-Talospori – Spori de natură micelară: -Artrosporii
-Aleuriosporii
-Clamidosporii

-prin spori -după modul de formare al sporilor: -Holocarpic

-Eucarpic
-După posibilitățile de mișcare: -Aplanospori (spori imobili)
-Zoospori (spori mobili)
-După locul de formare: -Spori endogeni (endospori): -Sporangiospori
-Zoospori

-Ascospori
-Spori exogeni (exospori) -Conidii (conidiospori):
-Sporodochii

-Acervulii
-Picnidii:
Picnosporii,Stilosporii,spermatii

-Bzidiosporii

-Sexuată: -Amfimixis
-Automixis
-Apomixis

2. Condițiile necesare pentru traiul ciupercilor:

• prezența substratului organic;

• lipsa luminozității prea mari;
• temperatură ridicată;
• umezeală destulă.

3. Cultivarea ciupercilor:
La nivel mondial se produc circa 1,5 milioane tone ciuperci anual.Pe plan
european se produce aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de
900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia,
Italia și Ungaria. Dintre toate speciile de ciuperci, românii preferă specia
Agaricus (Champignon).

3
II. Lichen:

Lichenii sunt un grup aparte de organisme, rezultate în urma

conviețuirii permanente dintre o ciupercă (ascomicetă sau mai rar o
bazidiomicetă) și o algă verde sau o algă albastră. Au nutriție
saprofită. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit
morfologic, structural și fiziologic față de cei doi parteneri care
participă la simbioză. Trăiesc în unele din cele mai dificile condiții de
pe Terra în tundra arctică, deșerturi, coaste stâncoase, la înălțimi
mari sau în anumite zone toxice(deșeuri de mine).
Lichenii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de
dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni
crustacei, strâns lipiți de substrat, frunzoși sau foliacei și arborescenți,
fixați de substrat cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni,
4
 care cresc pe scoarța copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La
exterior lichenii par a fi un singur organism, în realitate însā prezintă
o conviețuire a douǎ organisme - alga verde sau albastrǎ unicelularǎ
și ciuperca pluricelularǎ.

1. Tipuri de licheni:
Licheni gelatinoși. Talul gelatinos are aspect subțire, membranos și
foarte friabil la uscăciune și gros, gelatinos în stare umedă. Consistența
talului umed se datorează tecii mucilaginoase a componentei algale
(alga albastră; ex. Nostoc sp.) care este foarte dezvoltată și în care sunt
înglobate hifele ciupercii(Collema sp).
Licheni crustoși. Tal sub formă de crustă ce aderă puternic de suprafața
substratului sau este încrustat în acesta (suprafața stâncilor, trunchiul
arborilor). În numeroase cazuri constituie singuri vegetația stâncilor
golașe.
Licheni frunzoși (foliacei). Tal lamelar, foliaceu (de aspectul unei frunze)
cu simetrie dorso-ventrală, fixat parțial de substrat (sol, scoarța
arborilor) cu ajutorul unor hife asemănătoare unor rizoizi (rizine); corpul
său sau cel puțin marginile sunt ridicate de pe substrat.
Licheni tufoși (fruticuloși). Au aspectul unor tufe mici și ramificate,
verticale sau pendule cu simetrie radiară. Când sunt foarte lungi și
subțiri au aspect filamentos. Culoarea talului, criteriu important în
determinarea speciilor este foarte variată: albă, galbenă, cenușie, brună,
neagră, verde, albăstruie, roșie etc.
2. Utilizarea
Lichenii sunt foarte utili în ramurile industriale cum ar fi industria
chimică, alimentară sau farmaceutică datorită cantității foarte mari
de substanțe chimice pe care le formează lichenul. Sub numele este
5
de acizi lichineci,dar aceștia nu au o compoziție asemănătoare cu cea
a aciziilor dar majoritatea substanțelor au reacții acide.
Lichenii pot forma primul strat de pământ pentru celelalte plante
după ce au reușit să dezagrege rocile pe care s-au format.
Lichenii sunt utili pentru indicarea nivelului de poluare din biosferă și
atmosferă.

Efecte dăunătoare:
Lichenii crustoși contribuie la distrugerea ritidomului arborilor;
lichenii foliacei și fruticuloși sufocă plantele prin blocarea funcției
stomatelor și asigură condiții optime pentru dezvoltarea unor paraziți
animali periculoși.
Pe lângă acestea lichenii sunt capabili să absoarbă cantități foarte
mari de radiații,astfel pot apărea multe pierderi în rândul animalelor
cât și al oameniilor și mai ales mutații la următoarele generații care
pot provoca decesul sau anumite tipuri de handicap.