Portofoliu la chimie

Alcoolul etilic si glicerina sunt alcooli utilizati la obtinerea unor preparate farmaceutice,
cum sunt gemoderivatele si tincturile.

Alcoolul etilic(etanolul)
Etanolul este o substanță organică din clasa alcoolilor. Mai poartă
denumirea de alcool etilic și are formula moleculară C2H5OH putând fi
scris CH3 – CH2 – OH.
Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, solubilă în apă în orice
proporții. Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din molecula
alcoolului prin intermediul careia între moleculele de apă și de alcool se
stabilesc legături de hidrogen intermoleculare.
Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin
reacția sa cu metalele alcaline; o reacție tipică este reacția cu sodiul în
urma căreia se formează ionul etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil.
Protonul se fixează pe perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul
hidroniu care oferă aciditate
soluției respective.
Intra in compozitia bauturilor
alcoolice si este utilizat si ca
antiseptic(spirt).

Efecte nedorite - Actiunea

alcoolului asupra sistemului
nervos modifica functionarea acestuia, fara ca
subiectul sa fie in mod necesar constient: inlaturarea
inhibitiilor psihologice, conducand adesea la comportamente periculoase; relaxarea,
continuata de o stare de somnolenta; euforia, increderea in sine putand sa fie urmata de
o oboseala si de o dispozitie depresiva; diminuarea capacitatilor de concentrare si de
Vlad Ioana-Maria
Clasa a XI-a A Page 1
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”
Portofoliu la chimie

judecata. Performantele psihice si reflexele sunt alterate incepand de la

o alcoolemie (concentratia de alcool in sange) de 1,5 grame pe litru. Un consum excesiv
de alcool antreneaza starea de betie care se traduce prin voma si tulburari respiratorii,
complicate cu o coma zisa "etilica" (alcoolism acut), si numeroase leziuni organice pe
termen lung (alcoolism cronic). In cazul unei come etilice (se spune ca subiectul este
beat mort), poate surveni moartea prin colaps sau asfixie.

Alcoolul interactioneaza cu numeroase medicamente: el poate diminua efectele lor (in

cazul unora dintre antibiotice), sau poate sa le amplifice (risc crescut de somnolenta in
asocierea cu tranchilizantele, analgezicele, antitusivele).

Utilizare terapeutica - Sub o forma improprie consumului (alcool denaturat sau

modificat, adica cu adaugarea unei substante colorante), alcoolul etilic se utilizeaza ca
antiseptic contra bacteriilor, doar pentru piele si in absenta oricarei plagi. El este
comercializat in grade diferite de diluare: 90, 70 sau 60% in volum. Forma 70% in
volum (70 mililitri de alcool diluati in 30 mililitri de apa) asigura cea mai eficienta
asepsie (comparativ cu celelalte concentratii).

Glicerina(glicerol sau 1,2,3 propantriol)

Glicerolul (formula chimică CH2OHCHOHCH2OH) denumit și glicerină este cel
mai simplu alcool trihidroxilic cu masa molară 92,09. Reprezintă un lichid siropos,
incolor, dulce, solubil în apă și alcool cu punctul de fierbere la 290 °C. Glicerina se
evaporă și îngheață greu, de exemplu soluția de 80% îngheață la -20,3 °C. Sub formă
de esteri ai acizilor grași (gliceride),
constituie componentul de bază al
grăsimilor animale șe vegetale. Glicerina se
obține prin saponificarea grăsimilor, iar
în industrie din apele rămase de la
fabricarea săpunului, prin fermentarea
glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține
din propilena căpătată la
cracarea petrolului. Glicerina se
întrebuințează la obținereanitroglicerinei, rășinilor sintetice, în tăbăcărie, la
fabricarea hârtiei, în industria alimentară, în cosmetică și farmaceutică.

Nitroglicerina (cunoscută și sub

numele trinitroglicerină sau trinitrat de glicerină) este o substanță explozivă

Vlad Ioana-Maria
Clasa a XI-a A Page 2
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”
Portofoliu la chimie

având formula chimică C3H5(ONO2)3.Una dintre cele mai puternice substante

explozive brisante.

Istoric:Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de

către medicul și chimistul Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a
speriat de potențialul de distrugere a substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a
distrus eprubeta. În 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reușește să producă dinamita,
amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pămînt poros din schelete de diatomee
(specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv „clasic” a fost produs din
nitroglicerină și nitrat de celuloză, în anul 1875, și a fost folosit la
săparea tunelului Gotthard Elveția, într-o rocă foarte dură. Nitroglicerina stă la baza
explozivilor clasici de azi, înlocuind praful de pușcă.

În condiții normale de temperatură și presiune, nitroglicerina este

un lichid incolor și inodor cu o solubilitate redusă în apă, având un gust dulceag, care
administrat chiar în doze relativ mici provoacă dureri de cap. Punctul de topire
variază între 2,8 °C și 13,5 °C în funcție de izomer. Datorită prezenței grupelor nitro- în
molecula sa, este o substanță relativ instabilă, care reacționează violent la un raport
relativ mic de energie, având o reacție puternic exotermă. Nitroglicerina explodează
deja la energia de ciocnire a unui ciocan de 2 kg care cade de la 10 – 12 cm înălțime,
lichidul devenind într-un timp scurt gaz, ceea ce duce la o creștere rapidă a volumului.

Utilizare: Nitroglicerina este un element important în fabricarea

explozivilor, însă datorită sensibilității deosebite la acțiuni mecanice, manipularea ei
trebuie făcută cu foarte mare atenție. Chimistul suedez Alfred Nobel înlătură acest
dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită. Aceasta explodează numai
sub influența unei capsule de fulminat de mercur, iar procentul de
25%kieselgur inactiv reduce capacitatea de explozie a nitroglicerinei. În anul 1875,
Nobel amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând astfel gelatina
explozivă(blasting gelatine) care consta din 87-93o/o nitroglicerina si 13-
7o/o nitroceluloza.Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având
punctul de îngheț mai scăzut, de -22 °C. Datorită punctului de fierbere mai scăzut,
nitroglicolul nu este însă utilizat în țările calde. Nitroglicerina este în prezent folosită
în cantități mici la mărirea puterii substanțelor explozive pe bază de salpetru.

Sinteza: Nitroglicerina se obține prin esterificarea glicerinei cu acid

azotic concentrat, în prezența acidului sulfuric concentrat: C3H5(OH)3 + 3HNO3 =
C3H5(ONO2)3 + 3H2O + Q . Reacția are loc prin introducerea amestecului de acizi în
glicerina răcită, procedându-se astfel deoarece, reacția fiind puternic exotermă,
glicerina poate exploda sub însăși influența energiei termice dezvoltate în cursul
reacției și adăugarea de HCl.

Vlad Ioana-Maria
Clasa a XI-a A Page 3
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”
Portofoliu la chimie

Glicerina a fost descoperită de către Scheele, la 1780 în apele reziduale de la

saponificarea grăsimilor. Prin această metodă se obține și astăzi pe scară mare. O altă
metodă de fabricare se bazează pe fermentația glucozei cu drojdia de bere în prezenta
sulfitului de sodiu. Despre procedeele moderne de sinteză, pornind de la propena din
gazele de petrol. Glicerina cristalizează greu. Păstrată mai multă vreme la o temperatura
sub 0 °C, formează cristale cu p.t. 20 de grade. Glicerina se utilizează în industria
explozivilor, în farmacie și în cosmetică, în industria pielăriei și pentru fabricarea de
mase plastice. Glicerina este higroscopică, ea absoarbe vapori de apă din atmosferă până
la stabilirea unui echilibru. Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbiere situat la
290 °C, fiind în totalitate stabilă până la acest prag, doar în lipsa oxigenului molecular
din mediu (condiții anaerobe). Între punctul de inflamabilitate (180 °C) și punctul de
fierbere, glicerina, în prezența oxigenului (condiții aerobe), degajă cantități variabile de
acroleină, substanță toxică și poluantă. Acroleina nu se mai formează din glicerol la
temperaturi mai mari de 290 °C, indiferent dacă oxigenul atmosferic este prezent sau
absent. Glicerina este o substanță lichidă, relativ vâscoasă, cu densitatea mai mică decât
a apei, incoloră, cu gust dulce și fără miros. Este ușor solubilă în apă și în alcool etilic. La
rândul său, glicerolul este un bun solvent pentru diferite substanțe, fiind utilizat, mai
ales în gemoterapie, fitoterapie și homeopatie pentru extragerea unor principii active de
origine vegetală.
Gemoterapia este terapia cu extracte din muguri şi din alte ţesuturi
vegetale embrionare ce au stocate puterea regeneratoare a plantei, precum: boboci,
amenţi (inflorescenţe bogate în polen), mlădiţe (ramuri tinere), rădăcini tinere,
scoarţa internă a rădăcinii sau scoarţa de pe
ramurile tinere, seva sau seminţele, aşa-numitele
„celule stem” vegetale.
În ţesuturile embrionare se regăsesc,
indiferent de vârsta plantei, proprietăţile de
menţinere a reacţiilor anabolice ale celulei vegetale,
capacitatea de reproducere şi de multiplicare
celulară. În plus, extracţia în stare proaspătă
păstrează nealterate substanţele active: enzime,
fitohormoni, aminoacizi, substanţe cu structuri asemănătoare organismului uman
care pot, datorită acestei calităţi, să iniţieze reacţii la nivel celular, cu rol de fagocitare
- eliminare a substanţelor străine, având ca rezultat detoxificarea celulelor blocate şi
reluarea funcţionalităţii lor.

Vlad Ioana-Maria
Clasa a XI-a A Page 4
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”
Portofoliu la chimie

Glicerolul din corpul uman, derivă din hidroliza enzimatică a gliceridelor (vezi
digestia și absorbția lipidelor). Sub influența unor enzime specifice (lipaze), are loc
reacția de hidroliză, care fiind reversibilă, conduce atât la sinteza gliceridelor, cât și la
degradarea acestora.
Glicerina este unul dintre ingredientele cele mai utilizate în produsele pentru
îngrijirea pielii. Daca aruncam o privire printre produsele noastre de ingrijire vom
observa că aproape toate conțin concentrații ridicate de glicerina. In ultimul timp, acest
ingredient se gaseste si în produsele pentru îngrijirea părului.

Ce face glicerina?

Glicerina este un umectant: are capacitatea de a atrage apa din mediul înconjurător și
dermă (straturile inferioare ale pielii) în straturile exterioare (de suprafață ) ale pielii. De
asemenea, ajuta la mentinerea barierei naturale a pielii intacte. Din acest motiv,
glicerina ajută la menținerea pielii hidratate si moale, prevenind uscarea. Și aceasta nu
funcționează doar pe piele, are aceleași beneficii si pe par.

În plus, glicerina ajuta la protejarea parului atunci cand este expus la caldura
instrumentelor de styling si, prin creșterea conținutului de umiditate în păr, ajută la
prevenirea ruperii premature.

De ce este glicerina din cosmetice buna pentru piele?

•Efecte antimicrobiene

Grefele de piele utilizate pentru a trata persoanele cu arsuri sunt adesea depozitate în
concentrații de glicerol. Într- un raport publicat in martie 2008, s-a arătat că cu cat
concentrarea de glicerol a fost mai mare cu atat mai mult grefele de piele au fost
capabile de a lupta impotriva infectiilor bacteriene care afectează de multe ori astfel de
grefe. Cercetătorii au concluzionat că glicerolul are un efect antimicrobian.

•Celulele pielii

Intr-o cercetare publicata in decembrie 2003 in Jurnalul de investigatie Dermatologica,

cercetatorii au raportat că glicerolul funcționează ca un semnal pentru a ajuta celulele sa
treaca prin cele patru etape normale de maturitate. Acest lucru este important pentru
persoanele cu boli cum ar fi psoriazis si cancer de piele non- melanom, care rezultă din

Vlad Ioana-Maria
Clasa a XI-a A Page 5
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”
Portofoliu la chimie

proliferarea si maturarea anormala a celulelor pielii, iar glicerolul a demonstrat ca poate

fi util in vindecarea ranilor de piele.

•Elasticitatea pielii

Un alt beneficiu al glicerinei este acela că ajută pielea sa devina mai supla.
Un studiu în Danemarca în 2003 a arătat că elasticitatea pielii a fost
îmbunătățită chiar și după doar o aplicație de 10 minute de glicerină. Un
studiu de cercetare din Germania a folosit, de asemenea, suplimente de
glicerina orale pentru a restabili pe deplin elasticitatea redusăa pielii la
soarecii cu pielea deteriorată.

•Hidratant

Principala utilizare a glicerinei pentru piele este ca o crema hidratanta

pentru piele uscată, aspră sau solzoasa. Diferite studii, precum unul efectuat la 2002
pacienți cu eczeme în Suedia, au demonstrat clar că glicerina are proprietăți umectante,
care atrag apa în stratul exterior al pielii.

•Iritatii

A fost cunoscut în cercurile științifice de ani

ca glicerolul protejează pielea împotriva
iritației. Intr-un studiu publicat în Jurnalul
de Dermatologie din 1998, cercetatorii au
pretratat pielea cu mai multe substanțe
iritante și apoi au aplicat glicerol pe acea
zona. Glicerolul a redus orice efecte
negative ale iritantilor, a furnizat o
imbunatatire semnificativa a functiei de
bariera protectoare a pielii și a provocat
regenerarea celulelor pielii.

•Vanatai si umflaturi

Glicerina, de asemenea, ajută la promovarea regenerarii pielii învinețite și umflate. Într-

un studiu clinic dublu - orb, controlat cu placebo, un produs care conține glicerină a
prevăzut o reducere a severitatii si duratei vânătăilor dupa doar o singură aplicatie la 65
la suta dintre pacientii din studiu.

Vlad Ioana-Maria
Clasa a XI-a A Page 6
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”