ANUAR

PENTRU

[ S R AE L I T I
' CU I SUPLIMENT CALENDARISTIC
PE ANUL

5645 (1884-1885)

LEJ
ANUL al VII-

SUB REDACŢIUNEA LUI

M. S C H W A R Z F E L D .

BUCUREŞTI

14, TIPOGRAFIA STEFAN MIHALESCU, STRADA COVACI, 14

 "li^in "ï2 '* llPlft "H^fi 1
TiŞJi''? Scpteiubi-o O c t o m b r e 18S1-.
n "nPü "K w. X 8 2 0 ' Sffi. ' rzzbz- "z ! D. !
23 5 Si-iil Ocl

•.TT-J D Î
D.
L.
- !J 2 1
10 2 2
n&ipn
'L.
Al.
r
ir
24
25
Ü
!

Al. *T 1 1 Al. 2<> «

fi"mn w
M.
n 1 2 21 J. D 27 i)
J. i 1 3 25 V.
XD 2 8 10
V ta 1 4 2(i s. DD 2!) 11
1
map T Ö Ü
inxn r "ţ£? S. 27
minnnttü D.
3D 3 0 12

D u 10 2 S
T I T"1DX L. ID 1 1 3 Ott S. 1.

!.. 11 2 9 AI.
UD 2 14
M 18 3 0 Al. ID 3 15
Al. D^ I !) 1 Ocl. s ii J TD 4 Hi
_
,T.
T 20 2 V. nD 0 17

msD Dir V. T 21 3 (i 1 8

DÏDD btiTK ^. ID •1^

) w m " - i 's D. P 7 1!)

n,l
'sr n s IT?IÛ jian 2. CHEŞVIIN, Octomlbre - Noemiire ISS4

L. 8 20 Ocl. Al. 23 4 Oct.Nocni

n'"-i K ÎÏ2
M. S| a 21
Ij AI. V 24 5
j!
M. J. 1 0 J 2 2 J. IT 25 (i
!
J.
l 1 1 23
i V. 26 7 St. Dum».
V.
îl 1 2 24 s. D 27 8
8.
1 1.3 25 D. KD 2 8 il

D"HD L DD 2 9 10
1). ta 1-1 21) Cin. I'ar. AI. 3D 3 0 11
1
L n 15 M. ID 31 12
2 1
\
M. Hi 2 8 J. HD 1 1 3 Noem. s v
AL 17 V. ID 2 14
J. *T 18 30 s. TD 3 15
s
V.
D li) 3 1
rï'nas
s. 1 Sonii s.u.
20 D. HD 4 1U
D. 21 2 L.
T ED 5 L7
L. 10 2 2 '''[ 1?DD rrn-r'x Al. fi 1«
 H
U vT
J U a
f3
U u
5C 3
If
I I H
"vJ J 5C
V. X I
j
J u
J
tc to vT'
•— © _oo_~i_o _oi ^_oc_tc__t—^_ c _ CC_OC_~J
oc io ic te te te te ic te te tC H i— C ce 00 ~i c: et hf^ oc le
1
oc te le te te te te te te te te >—
O C 05 -1 G: Ol f K IC h o c er ce Gr, -l ~ ci x~ oc le p— o —
U

œ U
ir il
y if
II 'i u _u
q
TJ œ 3C
J vT
-J If
œ î I I -f
<! c-, g
S* in S g t- O ce
ag us _t-< e
CO
rţ-l I l u l l / .
If _f U X
LT UI — UC Uc e Uoo U~ i Uc : cci
oc oc t e t e t e t e je ~Sj~JLJg
t te te te
xii u u u îî îî
oc
if
te
ii fï
te
r

le
u
le
i
te
ï : n
te te te
oc t e O ce oo —I c: On ^ oc te

C c ce - I a-, ci oc 00
-1 CL te te o ce oc
 CALENDAR P B ANUL 5 6 4 5 ( 1 8 8 4 — 1 8 8 5 )

inn "T 'i H ^ I Ü ase? Sevut, liiiiuaric — F e b r u a r i e INS )

rï'n *ra- s. K 0 17 liiuiiiir D. jft 1

20 1 Febr. s n.
6 18 Bot. Dom 2
D.
a L
r 21
L 7 LU Si. I. B«l M. rr 22 3
M.
n 8 20 M. ta" 2 3 4
M.
n 9 21 J. 24 5
J. 1 10 2 2 V. KS 25 6
1
V. 11 2 o
inn S. na 26 7
12 2 4 27
.sa S.
n D. 8
D.
L.
ta
«,
13 2 5
14 2 «
na
M. na 2 J
L.
» 28
(
9
10
15 27
M. s^ M. ia 3 0 11 3 liinirclii
M. l(j 2 8 J. •Ta 3 1 12
J. T 17 29 V. na 1 13 Febr. s.v
V. 18 so; S. tas 2 14-I Intimii.»
S. 110 Ii.) D^prc'e n"ï2
p"n nns n"nn's D b '> 15

a p n "s 'T nblft "l^K >- A d i i r , F e b r u a r i e - M a r t i e

(
188 )

m s n'nn'a L. K 4! 10 Ft liriiarie M. Tio 19 3Mi.Mari.

M. S 5 17 M. T 20 4
M.
: G 18 J. ir 2 1 5
J. 7 19 V
22 6
-
h
V.
n 8 20
niB'B'^ii a a S. 23 7

paanbinn s. 9 21
sa D. 24 8
D. 1 10 2 2 L.
aa 25 9
L. n 11 2 3 M.
•:a 26 10
M. 12 12 2 4 M. na 27 11
M. 13 2 5 J.
na 28 12
14 2 0
nnasn^rn J. V.
ia 1 13 Muri. s.v.
V. ^ 15 2 7 ^mpsnnpn S. Ta 2 14

niara muri ö. T 16 2 8 ttrrniTBrrstt

D. T 17 1 Marie s n. 3 15
], 1£ 18
nor L. 05 4 10
 1
s b i "lû'a nbiû io ; 7. Nissan, M a r t i e A p r i l i e L8N>

p ^ rï'n M. 5 17 Martie M. 20 1 April s î

M. S 1.8 Buf. Pom J.
T 21. \>

J. 7 1-J St. 1. I M ,
>
V. rr 22 ''
•

V. 1 8 !
20 ö"nin row S. 23
>

Klpl s. 1 » 21 D. 24 sr. i'iijjif

1 D. 1 10 22 L. K3 6 SC l'aşt:
»
L.
1
1.1 2 o ! a"t£? p n K M. 33 26 / Sf. I'ajli

M. 12 2 4 M. 27 8
n J3
M. Q 13 2 5 J. 13 28 !)

J. 1 4 26 V. H3 2!) 10
V. 15 27 S. 13 30 11
S. 3/ 16 2 8 ! K"B D. Ï3 3 1 12
D. IV Fkiiü 1
L. ro 1 13 April s. i
•2 1.4
nos air L. T 18 3 0 m y i:. top
3 15
JIOBI M. 19 3 1
n^x n"*TTK M.

r o i n n " ri nbitt —s S. I i i i r , A p r i l i e — Mai 18Sâ

-pk n"-H'n j. 4 16 Aprilie V. 19 1 Mai s n

V. 3 5 17 1"£ TIÜX S. r 20 2
•">
s. (i 18 D. 21 ->

D. i T
19 L. 22 '4
L n 8 20 M 23 5 St.lieurs
M. 1) 2 1 M. K3 24 6
M. Î 10 2 2 J. 22 25 î
J. 11 2 3 V. J3 26 8
V. n 12 2 4 ,,l ,
m m-i!-Q S. 13 27 9
s. 13 2 5
rfi-Dö ira
D 14 26 D. 10
15 27
L. 3 S
L. is 2 9 11
16 2 8
M. r M. Î3 3 0 12
M. 17 2!J M.jl-D 1 13 Mai s. î
J.
•îïû 18 3 0
î
14 Inâl.Dom
 CALENDAR P E ANÜL 5 6 4 5 (1884 1885) VIÎ

"1 0 iTTfc JTD'. Si• van, Jini Iunie 1885

v. k' :; Ts .liai
s ' ^ m n r n s s. 18 30 Mai

s. s 4 16 D. 19 31
va nsn^s D. r 20
tan
sny
L.
M.
n
H
: 7
17
18
19
L.
M.
M.
iT

s
21
22
1 Iunie
2 Con.

3
s. n.

g i 131

M. 8 J. 23 4
1 120;
KS
J. Y. SS 24 5
1 y 21
V. n 10 22 rï'roû nbv a. JS 25 6
S. D 26 7
k £ kt; D. & n 23
L.
TJ
27 8
12 24 HS
s
L.
K 13 25 M.
M.
IS 28 9
M. s^ 14 26 ÎS 29 10
M. 15 27 J. ns 30 11
J. T 16 28 31 12
v-j&S luuie s. v.
V.
ltû Tiûn n"n mp s. b 1 13
17 29

iV 10
Kon ts T iyViû wan - T a m u s , I u n i e I u l i e 1885
i&nn»nn's D. K 14 Iunie L. ras17 29 Iiiiiif

30
L. S 3 15
ttfcHS î"' M. V 18
M. 4 16 M. IT 19 1 Iulie s. n.

M. 5 17 Rusalii J. toi 20 2

J. n 6 18 St. Treime V.
s21 3

4
V. i 7 19
K"Ö DTOÖD. KS 22
23
S.
5
S. 8 20 SS
.T'B npn
î
7
n L. 24 6 Nsst.Sf.l.
D. 9 21
nsipn :s
L. Ö 10 22 M. TS 25 7
M. 11 23 M. HS 26 8
12 24 J. 27
M.
1
K^ 13 V.
IS
28 10
9
J S h
25
14 26 29 11
V. ^ S.
ns Ap. P. şi P.

1"£ p^S S. T 15 27 n-na» s"&

1 D. 16 28 30 12
IIS rï'nr D-I&S
VIII CALENDAR P E ANUL 5 6 4 5 (1884 — 1885)

HDp "n 'a )lb)f2 H- A b , I u l i e - A u g u s t 1885

aK nn L. 1 13 Iulie M. TÖ 16 28 Iulie Au|

M. M.
a 14 P 17 29
M. 3 15 J. rr 18 30
.1. 4 16 V.
n 19 31
V. 5 17 s.
n n-B apr a 20 1 Auşr.s.i

S. 1 6 18 D. Ka
>B'în'ttnsn 21 2

D. « 7 19 L. aa 22 o
î
L. 8 20 M. 4
n ja 23
aKa r w n M. 12 9 21 M. na 24 5
M. 10 2 2 J. na 25 6
J. 11 23 V.
ia 26 7
V. h 12 24 S. ta
a 27 8
•'ûrwnnK'i S 13 25 1"B D. na 28 9
D. T 14 2(ii L. 29 10
n"B m y
L. 15 27 T D K n'DTK M. 30 11

upnn -o a mniE SÏTK i 3 . E l u l , A u g u s t —- S e p t e m b r e 1885

M. 31 12 Iulie Aug J. Tta 15 27 Ang'.St|il

1 la V.
J.
a Ans. s v.
r
1
16 28 Ad. 11.1

V. 2 14 s. n 17 29
s. D.
K"B o^Bitf n 3 15 18 30
D. L. 31
n 4 16 a 19
L. 5 17 M. Ka 20 1 Sent, s.i;
M. T 6 18 M. aa 21 2

J. ^a 22 o
M. n
7 19 •}

V.
J. to 8 20 na 23 4
_
a.
V. 9 21 rï'BT>ïntt na 24
D.
^a 25
1
a"B KitrPS S. K 10 22
«l
D. s L. ia 26 7'
a 23
L .r 12 24 M. na 27
î
M. T 1 3 25 mat n"nr M. &a 28 9
M. 10 14 26 ma
 CÂRÂIŢII
S T U D I U I S T OR I O O T E B A E

de P R. JVI. p A S T E R .

Dintre toate sectele, cari s'au născut in sinul judaismului, nu­

mai una s'a m ă n ţ i n u t pană in ziua de astăzi şi a avut o influenţă
considerabilă asupra desvoltării lui culturale. Această sectă este
1
acea a Cârâiţilor ).
Cârâiţii trăiesc in m a s ă mai compactă in Crimeea din sudul Ru­
siei, in special in oraşele Ciufut-Cale, Gozlow (Bupatoria), Kerci şi
Simferopol, apoi in Odesa şi in alte oraşe m a i mari ale Rusiei c u m
şi in Polonia rusească. Numai câteva comunităţi m a i mici se află
împrăştiate prin imperiul turcesc. Suma tuturor Cârâiţilor e cel m u l t
de 50,000.
Să u r m ă r i m acuma originea şi desvoltarea acestei secte şi s ă
stabilim deosebirea ce este intre sectatorii ei şi intre Rabbaniţii, precum
ne numesc Cârâiţii pe noi, m a s a cea m a r e a Israeliţilor din l u m e ,
pentru că ţinem la tradiţiunea t r a n s m i s ă prin Rabbini ; pe cănd ei
n e a g ă autoritatea acesteia.
* *

Secta Cârâiţilor o p u t e m caracteriza printr'un cuvânt, care re­

prezintă o mişcare analoagă in sinul creştinismului, adică Cârâiţi
sănt protestanţii judaismului ; dar a s e m ă n a r e a intre protestanţii j u -

') Nu putem vorbi ca sectă de Samaritanii, ale căror rămăşiţe mai trăiesc in Nablus
(Samaria) şi cari s ă n t produsul amestecărei intre popoarele aduse de Nabuchodonosor pe vre­
mea robiei dintăiu şi intre poporul indigen.

Anuar pentru Israelitin an. VIL

daici şi protestanţii creştini se mărgineşte la considerarea Bibliei
ca singurul izvor al credinţei si respingerea tradiţiunei religioase.
Ei nu au pus in discuţiune dogmele fundamentale ale religiunei
noastre, şi iarăşi n'au căutat Cârâiţii o uşurare a ritualului şi a
obiceiurilor religioase, ci din contra, precum vom vedea, au ingreueat
foarte m u l t viaţa lor religioasă şi au lipsit-o de zborul fantaziei si de
imaginaţiunea poetică agadică, ce se comunică n u m a i prin tradiţiune
din t a t ă in fiu.
Ga fundator al acestei secte se consideră Anan (c. 720), care era
destinat să ocupe funcţiunea de Exilării, — adică de principe al Evrei­
lor stabiliţi in Babilonia şi Siria —după moartea unchiului sëu So­
lomon, care, precum pare, n'avea copii. Dar cauza pentru care
Anan n'a fost ales, precum şi intreaga lui biografie e povestită
altfel de adepţii şi altfel de vrăjmaşii sëi. Unii caută să'l inalţe,
iar ceilalţi să'l injosească. Din desvoltarea sa ulterioară insă, putem
conchide, că urmele spiritului antagonist in contra tradiţiunei si a Tal­
mudului, trebue să se fie pronunţat la el, inainte ancă de a se fi respins
numirea de Exilarh. Şi e probabil, că capii universităţilor israelite din
Sura şi t u m p a d i t a , au respins candidatura lui Anan din acest motiv,
pe lăngă alte necunoscute. El s'a declarat atuncea făţiş in contra lor,
zicënd că au introdus in viaţa religioasă obiceiuri şi elemente, cari
n'aveau nici un temeiu in cuvintele sfintei Scripturi.
Se inţelege că această atitudine provocatoare n'a putut să treacă
neertată, şi ştim că a fost constrins să părăsească Bagdadul pentru
a se aşeza in Ierusalim, unde a pus temelia părţei exaltate din
noua sectă, n u m i t ă Abelim (cei ce jăluiau căderea Ierusalimului),
care ducea o viaţă săhăstrească.
Ori ce om fiind produsul timpului şi al circumstanţelor in care
se ailă, când se ridică deasupra nivelului obşteşti, el reprezintă in
mod tipic generaţia sa. Din acest punct de vedere, Anan nu poate fi
privit ca scornitorul acestei noue secte, ci ca unul ce a dat numai
primul impulz pentru constituirea ei din elemente deja predispuse
a priimi ideile ce el le profesa.
In adevër, Anan a trăit intr'o epocă de transformaţiune a Isla­
mismului. In sinul acestuia se formaseră doue şcoli distincte, dintre
cari, una ţinea la fiecare cuvant din Coran, fie el căt de antropo-
morfic, după înţelesul lui real, şi vorbind de D-zeu ca de un om cu toate
slăbiciunile şi atributele; ear cealaltă, adică Mutakalimun, de la
cari s'au desvoltat Mutatiliţii, cerea o interpretare raţionalistă
 luând cuvintele Coranului in sens figurat. Afară de aceste se mai for
m a s e r ă doue partide, cari se deosibeau in modul lor de a inţelege
sfânta scriptură a Muhamedanilor, sau mai bine două secte mari, cari
esistă pă'nă astăzi, adică a Sunitjlor şi a Şuţilor, din cari cea dintăiu
priimeşte tradiţiunea şi cea din urmă o respinge, răzimăndu-se n u m a i
pe t e x t u l Coranului.
Această mişcare intelectuală ce a avut loc in mijlocul Islamului
ş< mai ales in Bagdad, pe atuncea focarul ştiinţelor, n ' a putut să nu
esercite o înrâurire asupra Israeliţilor, ce trăiau in legături amicale
cu Muhamedanii. Avem chiar dovezi despre această inrăurire, căci
puţin inaintea apariţiunei lui Anan, s'au arătat doi oameni, apostoli
ideei mesianice, cari pe lăngă misiunea mesianică ce şi-o atribuise,
se pronunţaseră şi in parte in contra Talmudului.
Mai trebue să pomenim un factor, susţinut de Cârâiţii şi tăgă­
duit de liabbanitii, care totuşi nu in se pare lipsit de ori ce temeiu,
adică, legătura intre Cârâiţii şi vechele secte ale Saduceilor şi ale
Eseenilor. Precum nu se poate tăgădui că Judaismul talmudic si
modern nu este decăt o continuare si desvoltare al Fariseismului
tot asa vom putea admite, se inţelege in m ă s u r ă mai mică, o le­
gătură intre acele secte şi Caraismul ; cu atât mai mult, cu cât,
precum vom vedea, ne prezintă şi m o m e n t e comune.
Asa dar, pentru a ne esplica originea Caraismului vom stabili :
influenţa schismatică a mişcării analoage in Islam ; iar pentru mo­
dul de dogmatizare acelei schisme : legătura cu dogmele şi insti-
tiunile vechelor secte. Sau mai bine: Cârâiţii au inveţat de la
Islam a respinge tradiţiunea şi a se ridica contra Talmudului ; iar de
la sectele vechi, viaţa practică religioasă. Această mişcare plutitoare
se intăreşte prin Anan, care işi pune persoana in joc, şi care are
chiar cunoştinţe talmudice destul de intinse pentru a o putea
susţine.
Principiul fundamental al lui Anan este : „cercetaţi in sf. Scrip­
tură" (Mtkra, de unde, de la rădăcina cara, a citi in sf. Scriptură, nu­
mele de Caraiti). Rezultatul imediat fu o studiare aprofundată a cuvinte­
lor din sf. Scriptură, pentru a deduce de acolo normele şi regulele vieţei
religioase. — D a r i n a i n t e de a intra in expunerea a m ă n u n ţ i t ă a aces­
tora din urmă, ne vom ocupa cu istoria desvoltărei sociale şi literare
a Caraismului, cum şi cu influenţa ce el a exercitat printr'aceasta,
asupra j u d a i s m u l u i rabbinic.
 Anan, de sigur cel dinteiu, a scris un comentariu asupra Bibliei,
arătând astfel in mod practic, cum trebue inţeleasă şi studiată ;
se mai pomenşte ca făcută de densul : o alcătuire de legi şi pres-
cripţiuni religioase, şi ancă o carte despre a căreia cuprins nu se
ştie nimica pozitiv. Din toate aceste nu ni s'au păstrat decăt
unele fragmente in citatele autorilor ulteriori.
î n d a t ă după moartea lui Anan se simţi partea cea slabă a a-
celui principiu, care tăia tradiţiunea şi punea in locu'i interpretaţiunea
individuală. Cine citea altfel t e x t u l sf. Scripturi, sau cine scotea alt
inţeles dintr'ënsul, schimba cu aceasta şi practica religioasă. P e n t r u
a pune stavile acestui neajuns, Cârâiţii au căutat a fixa forma
textului biblic, şi de aceia au ajuns a fi cei dintei gramatici. Lor
li se datoreşte pană la un punct Masora, adică însemnarea şi ogră-
direa fiecărei particularităţi formale a Bibliei şi Ahr on ben Ager e pome­
nit a n u m e ca acela, care a fixat textul actual al Bibliei. Alţi doi
Cârâiţi, Mocha şi fiul sëu Mose., c. 780— 800, au introdus semnele
vocalice, cari se numesc tiberiane, de oarece izvoditorii lor locuiau
in Tiberias, şi cari au fost priimite apoi şi de noi, Rabbaniţii.
Toate aceste mijloace ştiinţifice necorespunzënd indestul cu
scopul, următorii lui Anan au m a i schimbat şi adăogat principii
noi, cari pe deoparte depărtau pe Cârâiţii mai mult de Rabbaniţii,
ear pe de alta ii apropiau.
Cel m a i vestit dintre legislatorii Cârâiţilor din vremea începu­
tului acestei secte e s t e : Beniamin Nahawendi (c. 800 — 820).
Deja el a introdus unele schimbări in hotărârile şi principiile lui Anan,
prin cari, cănd uşurează, cănd ingreuează viaţa. Căt priveşte acti­
vitatea şi importanţa lui Nahawendi pe terămul filosofiei religioase,
aceasta nu ne interesează aicea i n t r ' a t ă t a şi de aceea este destul
de a o fi semnalat.
Cea mai mare greutate au avut-o Cârâiţii intru a găsi un temeiu
in sf. Scriptură pentru multe obiceiuri introduse prin tradiţiune, dar
de cari nu voiau şi nu puteau să se lepede, cum de pildă : tăiarea
rituală a paserilor şi a vitelor, cum şi alte obiceiuri. De aceea unii
din invăţaţii de frunte, tot din acea epocă (820 — 900), au intins ca­
racterul religios şi normativ şi asupra celorlalte cărţi din sf. Scriptură,
pe cănd pentru noi, Rabbaniţii, singurul isvor al legislaţiunei a fost Pen­
tateuhul, adică, cele 5 cărţi ale lui Moisi. Cârâiţii considerau deci pre­
ceptele şi prescripţiunile insemnate sau n u m a i pomenite in Ha-
giografe şi in cărţile proorocilor, ca tot aşa de sfinte, ca şi cele
din P e n t a t e u h . — Apoi au mai stabilit trei régule fundamentale
exegetice, cum trebue să se tălcuiască Biblia, pentru ca rezulta­
tele obţinute să aibă o importanţă religioasă. Aceste trei régule
le-au î m p r u m u t a t din teologia raţionaliştilor mahomedani, adică de
la Mutaţiliţii, şi a n u m e : 1 ) înţelesul propriu al cuvintelor din sf.
Scriptură (Chetab) ; 2) analogia sau deducţiunea (Hecheş) şi 3) con-
glăsuirea (Chibbuţ). Astfel, dacă ceva nu e spus clar in Biblie, atunci
se poate deduce prin analogie din alte exemple de aceiaşi n a t u r ă .
Iar fiindcă m unele cazuri nu ajungem nici astfel la un rezultat sa-
tisfăcetor, noi constatăm atunci conglăsuirea ce există intre Rabbaniţii
si Cârâiţi, că se ţine acel precept ancă din vremurile trecute. Aşa de
pildă, nu se spune nicăiri in Biblie că lunile anului incep cu apa-
riţiunea fiecărei luni noue, dar fiind un obiceiu vechiu, l'au primit.
In fond vorba conglâsuire nu este de căt un n u m e nou pentru
cuvëntul tradiţiune, de care se lepădase Anan in mod ostentativ,
încetul cu incetul ansă a revenit şi acest cuvent la Cârâiţi şi in
cursul secolilor vedem puindu-se la ei in loc de conglâsuire, vorbele
tradiţiune (Haataca) sau inveţătură din bëtrâni (Sebel ha-ieruşa).

Cu aceasta se inchee prima perioadă in care Caraismul s'a

născut, întemeiat, şi a început s ă p r i n z ă la puteri. Şi pe cănd pană
atunci Cârâiţii se mărgineau a se apăra de atacurile ce le veneau din
partea Rabbaniţilor, acum ei luară rolul de atacatori şi purtare o pole­
mică înverşunată. Dar t o c n a i prin această imprejurare îşi are Carais­
mul importanţa sa, căci a dat impulziune Rabbaniţilor de a se îndeletnici
cu gramatica, exegeza biblică şi cu filosofia ; cătă vreme trebuiau
acum să mânuiască cu iscusinţă şi îndemânare aceleaşi arme ca si
Cârâiţii. Ei intreţin intre denşii o polemică seculară, dar ştiinţifică,
care abia tărziu a perdut din caracterul sëu violent şi pasionat.
A c e a s t ă ' luptă anse nu a trecut nici odată din câmpul ştiinţei in
viaţa practică. Rabbaniţii n'au făcut nici odată prigoniri in contra
Cârâiţilor, nici chiar in epoca lor de înflorire, care urmează imediat
după epoca primei intemeeri şi fixări a Caraismului, de la 9 3 0 — 1 1 5 0 .
Caraismul din ' Babilonia unde s'a născut, se întinde i n d a t ă
peste Palestina, Egipt, Africa de Nord şi ajunge şi prin Asia
Mică. la Biznţ, poate deja pe atuncea, chiar pană in Crimeea si
Rusia de Sud, unde era imperiul Chazarilor, din cari o p a r t e
trecusere la Judaism.
La inceputul acestei epoce Cârâiţii aveau deja inveţaţi şi scrii­
tori cu reputaţiune ca Solomon b. Ierucham (născut la F o s t a t
Egipt 885, mort c. 960) antagonistul lui Saadia, rectoral univer­
sităţii din Sura, şi alţi, precum: losef Boeh sau Al-Basir, Hasan ben
Maşiach, Iephet Ha-levi şi in sfârşit lehudah Hadassi, care a com­
pus o carte in versuri, intitulată Eşcol ha-cofer, in care tratează
intregul material al iegislaţiunei impartie in zece capitole, cores­
punzătoare la cele zece porunci. Fiecare capitol conţine alfabetul
intreg de doue ori, intei de la inceput pană la sfârşit şi apoi de
la sfârşit pană la inceput. Prin profuuditatea sa filosofică şi bogatele
sale cunoştinţe, el a întrunit tot ce s'a scris inaintea lui de
scriitori Cârâiţi, şi apoi, fiindcă pe lăngâ aceasta a încercat de a în­
tări pe Cârâiţii in credinţa lor, cartea aceasta a căpătat la ei, cu
drept cuvânt, o autoritate nediscutabilă.
Deja de atuncea şi chiar de mai inainte începuse decăderea Câ­
râiţilor, care merse apoi din ce in ce crescënd. Comunităţile caraitice
din Spania, Africa de Nord şi Egipt se disolvară şi mulţi Cârâiţi
se uniră cu Rabbaniţii. Ne vom m u l ţ u m i deci a mai pomeni pe
acei foarte puţini scriitori de frunte din cursul secolilor u r m ă t o a r e .
Mai ales pe cei doi Ahron. — Ahron b. Iosef (sec. XIII) născut in
Crimeea. Acesta se ocupa şi cu literatura rabbinică in mod p<o-
fund, îşi insuşi o m a i mare eleganţă a stilului şi o mai m a r e ten­
dinţă de a înţelege Biblia cu spiritul ştiinţei adevërate. El o do­
cumentează prin talcul ce a scris la P e n t a t e u h şi la mai multe
cărţi haghiografice şi ale prorocilor. Vederile lui filosofice şi exe­
getice erau mult mai inalte de căt ale celorlalţi Cârâiţi, si dacă
din partea Rabbaniţilor s'ar fi făcut atuncea o încercare serioasă de
unire, fără îndoială că Ahron le-ar fi dat o m â n ă de ajutor.— Lui i se
mai datoreşte fixarea şi stabilirea definitivă a cărţii de r u g ă i i u n i
caraitice. Ahron introduse in molitvelnicul caraitic imnele poeţilor
rabbaniţi: Gebirol, lehuda Ha-levi, Ibn-Ezra, şi alţi, mai adăogănd
si stihuri evlavioase alcătuite de densul.
Mai inveţat ancă de căt acest Ahron, a fost Ahron al II-lea,
adică Ahron b. Eliahu din Nicomedia (c. 1300, mort 1369). De la
densul există o carte asupra filosofiei : Pomul vieţei, şi alta asupra
legilor şi a t r e i a , un tâlc al Pentateuhului]: Coroana Thorei
Cheter Thor a).
Cu căt activitatea ştiinţifică a Cârâiţilor descreştea, cu atăt se
simţea mai mult necesitatea de a avea un cod ritual. Această lipsă
o implini Eliahu b. Mose Basiaţi, care a compus, sau mai bine a
compilat u n atare cod? sub numele de Mantaua lui Eliahu (Adereth
Eliahu). El muri la 1490 lăsând lucrarea n e t e r m i n a t ă . Discipolul
s ë u : Caleb Abba b. Iehudah Afandopolo, cel din u r m ă dintre scrii­
torii Cârâiţi m a i distinşi, sfirşi şi complecta această operă.
O reînviere a interesului pentru literatura lor proprie, se face
pe la sfârşitul secolului al XVII, in care m a i intăiu Gustav Perin­
ger, profesor de limbi orientale la Upsala, intreprinde o călătorie
in Lituania, pentru a studia la faţa locului comunităţile caraitice
şi a se informa asupra literaturei lor. Mai importantă a devenit apoi
epistola cu întrebări istorice şi literare, trimisă la 1698 de către
Trigland, rectorul Universităţii din Leyda, la capul Cârâiţilor din
Luţc, Wolhinia. Mardechai B. Nissan in inţelegere cu alţi doi in-
veţaţi răspunde la acele întrebări. Interesul odată redeşteptat, nu
mai încetă. Cel mai vestit intre Cârâiţii moderni este Fircovici, care
a murit acum de curând in Ciufut-Cale (Crimeea) in vărsta de 93
ani. Acesta a desfăşurat o activitate neobosită ia desgroparea ve­
chilor m o n u m e n t e literare, a intreprins căletorii întinse prin tot o-
rientul, şi a adunat o bibliotecă din cele m a i preţioase de m a n u s ­
cripte caraitice şi rabbinice— astăzi proprietatea bibliotecei imperiale
din Petersburg. — El a mai cercetat urmele locuirei Cârâiţilor in Cri
meea şi a scos la lumină pietre m o r m ă n t a l e , îngropate de sutimi-
de ani. In dorinţa insă de a arăta o vechime neistorică, a î n d r e p ­
tat, sau mai bine a schimbat datele acelor pietre m o r m ă n t a l e si
c o n d i s de aceeaşi dorinţă, a păcătuit in contra adevërului şi la pro­
dusele literare, schimbând datele şi falsificând unele din ele. Astfel
a murit cu pata de falsificator ! — Din adevörurile netăgăduite insă,
precum sănt numirile proprie de pe acele pietre mormăntale, cons­
t a t ă m faptul istoric, că o bună parte din Cârâiţii de astăzi, nu s ă n t
de căt descendenţii vechilor Chazari, cari trecuseră la J u d a i s m .
După desfiinţarea imperiului Chazarilor, unii din aceştia, au c ă u t a t
scăpare la fraţii lor şi s'au contopit cu denşii. Trăsura feţii, precum
am putut-o singur observa cu ocazia vizitărei templului Cârâiţilor
din Odesa, şi limba care o vorbesc intre denşii, este turco-tatară, de
care neam erau şi Chazarii, Pecenegii şi Cumanii.

După această repede ochire asupra literaturei şi schimbărilor

istorice, ce a suferit secta Cârâiţilor, să trecem la o caracte­
rizare tot aşa de repede a obiceiurilor specifice, caraitice, m a i cu
seamă la acele, prin cari Cârâiţii se deosibesc de noi Rabbaniţii. - In
 genere observăm, că mai toate acele, ce le vom inşira aicea, s'au fi­
x a t deja in epoca ăntăia a intemeerii sectei, unele de Anan, altele'de
Beniamin Nahamendi, Abu Sahal şi alţi, pe cănd urmaşii n'au făcut
de căt a modifica cele mai grele, de a uşura cele prea esagerate.
Linul din punctele cardinale, este deosebirea la fixarea calenda­
rului, care, la noi Rabbaniţii, se face pe baza calculelor m a t e m a t i c e ,
admiţendu-se un ciclu de 19 ani. La Cârâiţii din potrivă calenda­
rul se regulează după aparaţiunea lunei noue ; numai atuncea in-
cepe o lună nouă, cănd se arată craiu nou. Cu alte cuvinte, se ţin
de vechiul obiceiu ce fusese in uz ancă înaintea lui Christ. Acest obi-
ceiu s'a desfiinţat insă, cănd Evreii începură a se respăndi mai
mult, căci devenise cu a t ă t mai greu de a le comunica începutul
lunii după neomenia şi r ă m â n e a u astfel nedumeriţi in privinţa zi­
lelor de serbătoare ; căci după cum luna incepe cu o zi înainte sau
m a i tărziu, încep şi sărbătorile m a i înainte sau mai târziu. Pen­
tru a evita aceste şovăiri s'a inflinţat rnai tărziu calendarul fix,
care regula cănd să fie anul bisect, şi cănd nu. Cârâiţii intor-
cëndu-se la obiceiul cel vechiu, au trebuit să părăsească şi regula
intercalărilor, şi data cănd intercalarea trebuia să se facă. Căci Biblia
spune, că serbătoarea Paştilor să se ţie in luna de primăvară, cănd
se face deja recolta secarei ; tot aşa fixează serbătoarea cuştelor
in epoca culesului vielor. Intercalaţiunea era dar făcută pentru ca
anul lunar să se potriviască la o vreme a n u m e cu anul solar ; căci
altfel sărbătorile ar fi colindat prin toate lunile, ca la Arabi şi Turci,
cari n'au de căt anul lunar, şi la cari B a m a d a n u l , de pildă, cade
de arăndul in toate lunile anului. Cârâiţii, şi in special cei din
Palestina, fac intrecalarea lunei necesare cănd vëd că secara nu este
incă coaptă. Acuma ansă au inceput deja să adopte calendarul
nostru. Aceeaşi şovăire in privinţa pastelor exista şi la creştinii
din cele dintăiu secole, pană in fine, soborul din Niceea, fixa data
lor pentru totdeauna.
Alt punct de deosebire este, că Cârâiţii n u m e r ă cele 50 de zile
de la Paşti pană la Şebuot (păreasimi), incepënd cu Sâmbăta după
intăia zi de Paste, astfel că păreasimii cad regulat intr'o Duminică.
In acest punct, Cârâiţii se potrivesc intocmai cu Saduceii cei vechi,
cari şi ei începeau n u m ă r a r e a celor 50 de zile cu Sâmbăta după jertfa
de paşte.
In ceea ce priveşte stricta observare a Sâmbetei, Cârâiţii au in-
trecut cu m u l t pe Rabbaniţii. Nu li se cade Vineri seara a aprinde
 o lumânare, aşa că stau in intunerec ; a manca bucate incălzite;
a ieşi departe din casă şi alte ingreuări de felul acesta. Ba unii
aveau chiar obiceiul de a'şi tăia păinea in bucăţele m ă r u n t e incă de
Vineri ziua. ca să n'aibă nevoe de a o tăia Sâmbătă. Dacă se intăm-
plă ca ziua a opta. pentru obrezuire, să cază Sămbătă, această
ceremonia religioasă se a m ă n ă pe Duminică.
Ziua intăia a lunei a şaptea, care la noi e o serbătoare m a r e ,
uv:epënd anul cu dënsa, la Cârâiţi ca nu este de aşa mare im­
portanţă ; din potrivă, ei ţin cu cea mai m a r e scrupulozitate, adesea
chiar exagerată, ziua a 10 a din aceeaşi lună, adică ziua de ispă­
şirea păcatelor, poreclită la denşii cu t e r m e n u l biblic : Sâmbăta
Sămbetelor.
Zilele cuştelor le ţin ca şi noi, dar nu ţin Ethrogul şi pe Lulabul
in m a n ă .
Sărbătoarea tărnosirei templului (Chanuca), n'au admis-o Cârâiţii,
de oarece nu se află pomenită in sf. Scriptură.
P u r i m ţin doue zile ca şi noi, citind asemeni in ambele zile
cartea Esther.
Cea mai mare deosebire anse consta intre zilele noastre de post
şi cele adoptate de Cârâiţi. Aceştia au patru, dintre cari n u m a i
una se potriveşte cu a Rabbaniţilor, adică ziua a 10-a, din l u n a
Tebeth (a Vll-ea). Afară de aceasta serbează ziua a 4-a din Tha-
muz, a 10-a din Ab şi a 24-a din Tişri. Cea din u r m ă e bazată pe
Nehemia cap. 9, vers. 1.
Se mai deosebesc Cârâiţii, de noi Eabbaniţii, prin schimbările in­
troduse in ritualul sinagogii, care e cu totul altul la Cârâiţi. Ei
n'au m a i nici una din rugăciunile noastre, cu toate că multe din-
tr'ănsele sănt foarte vechi, contimporane chiar cu templul din Ie­
rusalim; totuşi au introdus Cârâiţii mai ales compoziţiuni din ver­
suri biblice şi capitole intregi din Biblie. Mai târziu abia, precum
am arătat, a introdus Ahron I şi himne religioase de ale Eabba-
niţilor.
Scriitorii de frunte ai Cârâiţilor au compus şi ei himne şi
rugăciuni. Toate insă au un caracter jalnic şi sever. Coprinsul lor
cel mai esenţial este recunoaşterea unui singur D-zeu şi a proniei
sale : precum şi jalea pentru dărâmarea Ierusalimului şi dorinţa de
a'l vedea căt de curând rezidit. La rugăciune se intorc cu faţa la
Ierusalim, pe cănd noi ne intoarcem cu faţa la răsărit.
Cârâiţii nu obicinuesc a purta Thalith, nici nu poartă umbrii
(Ţiţith) şi fïlactere (Tefilin) şi nu au Mezuza la porţile şi uşile lor.
In privinţa vieţii de familie, Cârâiţii au m ă r i t spiţele de ru­
denii, cari nu se pot căsători intre densele. La inceput prea esage-
rate, ele s'au mai restrâns acuma, dar totuşi mai sănt incă m u l t
m a i desvoltate decăt spiţele Rabbaniţilor.
In sfârşit trebue să observăm incă o particularitate, pe cari o au
Cârâiţii in comun cu vechii Eseenii.
Această particularitate constă intru a aplica şi pană in zilele
noastre prescripţiuaile biblice privitoare la curăţeniile levitice. Aşa
de pildă: la o leuză sau la un mort, se spurcă totul, ce se atinge
de ei şi unele objecte trebue sparte sau trecute prin foc spre cu­
răţire. In timpuri anume, femeile n u pot sta in aceeaşi casă cu
bărbaţii, nici a se atinge de ceva, nici a nu m a n c a in comun. Toate
aceste contribuesc a da vieţii un a&r trist, şi d e a goni duioşia din
sânul vieţii familiare.
De altă parte, nu se poate tăgădui, că Cârâiţii duc o viaţă mo­
rală şi etică, intocmai ca noi Rabbaniţii. Dar influenţa seculară a
acestor dispoziţiuni, lipsa de ocupaţiune poetică, viaţa fără tradi-
ţiune continuă şi fără impuls intelectual, a schimbat in mod adănc
caracterul Evreilor Cârâiţi.
Mai vine pe lăngă aceas'a şi amestecul cu Chazarii. Rezultatul
tuturor acestor factori, Cârâiţii de azi, sănt caracterizaţi de Jost in
mod eminent prin acest pasaj, ce-1 reproducem aci :
„Şi Rabbaniţii au trăit departe de mişcările lumei din afară, s'au
retras in cercul lor intern, dar ei aveau un element mobil in legea
lor tradiţională, ei aveau o s u m ă de pilde, cari împodobite de fan-
tazie au pătruns in ritualul religios şi in viaţa morală, sfinţindu-i. Ei
intrebuinţau un n u m ă r nemărginit de fabule, legende, poveşti şi
poezii; pe lăngă spiritul ironic şi caustic, scăntee de geniu strălu­
ceau in inveţăturile dascălilor si moraliştilor lor. Această lume in­
t e r n ă ridica pe om deasupra lumei din afară, deasupra soartei schim­
bătoare. Printr'aceasta căpăta şi spiritul o dibăcie şi o elasticitate,
care făcu pe acei oameni destoinici si pentru altfel de ocupaţiuni
mai malte. —Cârâiţii sănt cu totul lipsiţi de aceste imboldiri. Ele­
mentul, care trebuia să conducă mai departe corabia lor, se opri,
zborul incetâ, şi insula in care se află, e jur imprejur incunjurată de
cer şi apă ; nici un sunet de la ceilalţi locuitori ai pămentului n'a
ajuns pană la inima lor ; şi dacă cineva s'ar entuziazma de frumu-
seţa unei privelişti sau a unui cântec, acela ar crede, intocmai
 ca un m u s u l m a n adevărat, că şi-a schimbat firea, ba chiar, că pă-
cătueşte printr'aceasta.
„Deosebirea ce este intre Cârâiţi şi Rabbaniţi, e rezultatul vieţii şi
modului lor de a se ruga. Căteva trăsuri ne vor ajunge pentru ca-
ractarizare. Pe cănd unii, Rabbaniţii, trăesc intr'o agitare continuă
a fantaziei, ceilalţi, Cârâiţii, o duc in frigul geros al inteligenţii
•cumpănitoare. Cei dintăiu se aprind pană la infierbinţeală, dispută
cu înfocare, iubesc şi urăsc pană la abnegaţiune, cănd au o ţintă îna­
intea lor sar adesea pestemarginile fireşti ale aptitudinei lor, ale socie­
tăţii lor, ale avereilor. Cei din urmă, din potrivă, umblă in posomorăre
vecinică, pururea cu chibzuinţă, călăuziţi de legi la fiecare pas, t e -
mëndu-se de orice mişcare, omorând orice poftă şi deaceea netrecënd
niciodată peste marginile dreptului şi bunei-cuviinţe. — Rabba­
niţii simţesc in contra-le, u r a oamenilor, cari vëd in denşii o pu­
tere spirituală superioară, de care poate ar p u t e a abuza şi deaceea
ii pizmuesc ; Cârâiţii dinpotrivă sănt despreţuiţi de lume, care
vede intr'ănşii numai oameni neofensivi, pe cari ii laşi in voia lor,
dar nu trebue să'i cinsteşti. Rabbaniţii esprimă prin cântare şi
poezie mâhnirea si bucuria lor ; slujba lorbisericească şi cerimoniile
lor stau supt inrăurirea muzei lor tot aşa de neregulată, precum a
fost şi viaţa lor nestatornică in cursul veacurilor. Ei căntă şi
fac versuri adesea cu o libertate neinfrănată, dar m a i des incă cu
o profunditate de simţiri, care apucă şi emoţionează chiar cultura
regulată. Căntă despre toate stările sufleteşti, despre t o t ce e fru­
mos şi inalt, ca şi despre t o t ce e mic, chiar şi despre nerozia o m e ­
nească. Produc înduioşare sau ris, admiraţiune sau compătimire ;
se desfătează cu cuvinte isteţe, înţepătoare, sau cu glume muş­
cătoare, şi nu se cruţă nici ei pe inşişi. Au in muza lor o m ă n -
găitoare cu adevërat atotputernică.— Cârâiţii căntă şi ei, şi ei fac
versuri, dar căntă şi versifică după tact şi ton prescris şi obici­
nuit; căntă şi fac versuri azi intocmai ca a c u m o mie de ani; căntă
şi fac versuri intocmai precum albina işi face fagurul şi zbăr-
năe prin văzduh. Nici u n u din cântecele lor n'are adâncă inspira-
ţiune. Nu scriu nici măcar o scrisoare fără versuri, dar acele ver­
suri s u n t m ă s u r a t e , adesea roabe unui cuvănt iniţial s a u unei r i m e .
Poezia lor este n u m a i formală. N ' a u nici u n căntec de veselie, n ' a u
imaginaţiune puternică, n ' a u glumă, n ' a u ironie; numai arare-ori sa­
tiră a m a r ă impotriva vrăjmaşilor. Doar psalmii cei vechi şi pilda
poeziilor rabbinice m a i esercită asupra lor o influenţă la ceremoniile
lor religioase şi ëi inspiră să pronunţe in mod poetic gândiri inalte
de bucurie de sărbătoare.

Cârâiţii se bucură azi in Eusia de toate drepturile şi libertăţile ;

dar trăesc in separaţiune de Rabbaniţii, neintrănd de căt rar in le­
gături de căsătorie cu denşii. Totuşi, după părerea noastră, ei vor
trebui să sfârşească in a se contopi cu Rabbaniţii, precum s'au con­
topit in Egipt ăncâ pe timpul lui Maimonide.
 EVREII SUB ZAVERA
DESCRIEBE ISTORICA

de PR. jî. ßCHWARZFELD.

Apatia care stăpâneşte la noi intru cunoaşterea şi cercetarea t r e ­

cutului nostru istoric, nu o intălnim nicăiri. P a r e că există o lege^
fatală care supune pe Evrei la aceleaşi norme la care s u n t supuse
şi naţiile in sinul cărora trăesc şi se desvoltă. Ca şi istoria Komă-
nilor pană m a i odinioare şi aceia a Evreilor de aci a r e m a s necer­
cetată şi necunoscută. Aceasta ne şi poate esplica pricina pentru
care Evreii au putut fi consideraţi ca striăni intr'o ţară, unde osă-
mintele străbunilor lor zac de veacuri in cimitiruri, acăror vechime
ănseşi se pierde in intunericul vremilor.
Singurul om care s'a ispitit de a pune capăt acestei neactivităţi
condamnabile a fost d-nul Iacob Psantir. Deşi simplu, fără instrucţie,
ba chiar aproape fără de imvăţătură, a fost strins la inimă la ve­
derea invinovăţirilor ce se aduceau Evreilor, de a nu fi decăt nişte
venetici, şi ţinu să cerceteze trecutul lor in ţară. îmboldit de acest
sentiment a scris in doue volume istoria ţerei*) in care a impletit
puţinele cunoştinţe ce a putut culege asupra Evreilor din ţară. Scrie­
rea sa nu este de fel o „Istorie a Evreilor", cum o intitulează in
mod impropriu ; ci o adunare de inscripţiuni m o r m ë n t a l e şi de fapte
resfirate, ce a putut culege mai ales din gura betrănelor generaţii.
Aci stâ tot meritul lui Psantir. El a scăpat din naufragiul uitărei

'). Vivre haiumim leartos Bumenie (I) Iaşi 1871, şi Corot haiehudim berumenie (II) Lem­
berg 1873.
Anuar pentru Israeliti, an. VII.
fapte, cari s'ar fi pierdut fără dor şi poate, dacă neinstruit şi naiva
sa pană, nu le-ar fi cules cu religiozitate din gurile murinde ; căci
astfel s'au pierdut mai toate faptele trecutului, pentru care trebuie
astăzi o m u n c ă erculană şi un devotament nemărginit, spre a le
culege din prafurile archivelor vechi.
Jalnicele intămplări ale Zaverei şi starea cea t r i s t ă prin care au
t r e c u t Evreii in acea vreme, ne sunt ancă in parte necunoscute şi
cu toate acestea n'au trecut deatuncea de cât 64 de ani. Nici Psantir
nu a putut culege toate, el care 'i este aproape contimpuran. Pu­
ţinul ce l'a cules Psantir, l'am strins şi tradus aicea, mai adăogănd
o introducere generală si adăugiri a acelor fapte pe care le-am pu­
tut afla cu deosebită stăruinţă, urmând un şir istoric mai regulat.
Isvoarele sunt departe de a fi istovite şi sper de a le putea com­
plecta şi a alcătui in viitor un studiu special şi complect asupra stărei
Evreilor din timpul Zaverei. Scopul principal a lucrărei de faţă este
mai mult de a infăţoşa cetitorilor tot aceia ce datorim in a s t ă pri­
vinţă penei lui Psantir.

Zavera este numele rëscoalei făcute de Greci impotriva Turciei

la anul 1821. Pricina rëscoalei se esplică prin obijduirea nespusă ce
au suferit'o Grecii sub jugul Turcesc şi prin dorinţa de a se con­
stitui ca naţie n e a t ă r n a t ă . Dar pe cănd n e a t â r n a r e a politică se înră­
dăcinase mai puternic la oamenii mai culţi, care nu mai puteau ve­
dea fără durere jugul asupritor al tiraniei şi al absolutismului turcesc;
se dăduse poporului drept lozincă : mântuirea lui de impilări, şi a'l
face să 'şi practice liber cultul seu. Pentru popor rëscoala era o luptă
religioasă, de unde şi numele de zaveră : pentru lege.
Originea rëscoalei se găseşte in formarea unei societăţi fraterne,
eterie, ancă pe la 1815, organizată după chipul masonilor sau a car­
bonarilor. Multe persoane influente şi avute intrară in ea ca şefi, şi
chiar consulii ruseşti din România, mai ales cel din laşi, nu e r a i
străini de e a ; ceeace intări pe toţi in credinţă, că puterea misteri-l
oasă inventată de capii eteriei sub denumirea de archi (şef), n'ar fi
alta ca impăratul Ruşilor. Revuluţionarii se adresară mai tărzeu la
Capo d'Istria şi la Alexandru Ipsilante spre a se pune in fruntea
mişcărei, ca unii ce li se păreau mai capabili. Capo d'Istria tempo­
riza si respinse chiar sarcina ; de vreme ce Ipsilante o primi, mai
ales că, după credinţa sa, impăratul Rusiei incuraja rëscoala ce se
pregătea şi ar fi dispus chiar la nevoie de a o susţine prin arme.
La anul 1820 eteria prinsese rădăcini atât de puternice şi intinse
incăt n u m ă r a la vre-o 200,000 de afiliaţi in toate ţările europene.
Oamenii cei mai avuţi şi mai notabili, chiar capii bisericei figu­
rau in această alianţă, şi entuziasmul era cu atât mai m a r e , cu căt
toţi credeau că adevăratul cap necunoscut al conjuraţilor, archi, era
împăratul Ruşilor.
Venirea lui Mihaiu Vodă Şuţu la scaunul Moldovei deschise ete-
riştilor un cămp liber de activitate. Vodă era din capul locului sim­
patic mişcărei, pe care o sprijini din puteri ; ba plecă chiar la Scu-
leni spre a avea o întrevedere cu Alexandru Ipsilante.
Boerii ţerei nu erau iniţiaţi in taina conspirărei. Grecii nu a-
veau încredere in ei, cu atăt mai mult, că boerilor le era t e a m ă de
o răscoală contra Turcilor. Tudor Vladimirescu şi capii revoluţiei
romane din Oltenia, erau singurii ce aveau ştire despre ea.
Dacă eteriştii şi-ar fi inţeles datoria, nu incape indoială că s'ar
fi bucurat de mai multe simpatii din partea intregei Europe —deşi
curentul revoluţionar era in acel m o m e n t reu văzut — şi chiar la
populaţia din principate. Dar in loc de a se ţine strict de scopul
principal al răscoalei, eteriştii sevărsiră fapte crunte şi reprobate a-
supra locuitorilor din Moldova, comiţănd nelegiuri şi barbarii, pe t

care istoria le va înregistra in totdeauna cu scârbă.

Momentul isbucnirei răscoalei era hotărât pentru anul 1825.
Nepriceperea capilor si trădările neaşteptate, care destăinuiră ocăr-
muirei turceşti vijelia ce se pregătia, grăbiră m o m e n t u l fatal al
dramei, care avu unu din desnodămintele cele mai triste, pe care
istoria a inregistrat-o vreodată.
Mihaiu Vodă Şuţu abia dăduse m ă n a cu zavergiii şi centrul lnr
de activitate deveni Iaşii, capitala Moldovei. Aci, ca şi in tărgurile
principale ale judeţelor, se infiinţară comitete revoluţionare, şi recru­
tarea volintirilor deveni oarecum făţişă. Agitatorul şi capul mişcă­
rei din Iaşi era un Duca „croitor de noutăţi, vănturător de lume,
jucăuş de frunte, curtizan emisar si inzestrat cu toate talentele a-
dimenitoare la reu, care prin favoarea curţei s'au făcut familiar tu­
turor societăţilor nobile şi au ajuns a juca un rol din cele mai in-
semnate intre b o e r i " A c e s t a recruta ca volintiri pe toţi arnăuţii
şi servitorii din curţile boereşti, dăndu-le căte o arvună şi puindu'i
să jure ca vor păstra secretul conjuraţiei.

'). Post. Manolachi Brăghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 ani. Iaşi 1857. T. II, p. 111.
 Din acel m o m e n t soarta rëscoalei era compromisă. Cu ast­
fel de oameni, eterie putea deveni, aceia ce a fost, un lanţ nein-
trerupt de jafuri lacome şi barbarii crunte, dar nu liberatoarea unui
neam asuprit
Manolache Drăghici ') ; un contimporan al Zaverei, ne descrie
astfel debutul tragicei scene al răscoalei :
„Aceste mësuri orcăt de tainic se face, lucrul nu era de fire
ca să remăie nedescoperit m u l t ă vreme, mai ales că avea a face
cu clasa de jos, cu cel m a i distrămat popor a slugilor şi a arnău-
ţilor vagabonzi din toată lumea. Aceştia, cum s'au vëzut cu banii
in m ă n ă şi sprijiniţi de un lefazan ca Duca, ce se zicè că are lăzi
de galbeni, au prins a se da la beţie, a face blăstămăţii, care una
câte una respăndindu-se intre locuitori au inceput a se lăţi vorba
că intr'o zi au să taie pe jidovi ca să nu mai fie poporul acesta
intre creştini şi să le ia averile, secret dizvălit la dugheana unui
jidov de la o slugă ce se trecuse cu beţia şi nu'l mai credita
evreul după săvârşirea monedii.
„îndată deci au inceput a ferbe vorba asta in Iaşi, şi fruntaşii
negutitori de naţia lor, adunăndu-se parte la Consiliaţi, de a cărora
protecţie atârna, parte la cămara gospod, care apăra in acea vreme
jidovii raele, au cerut cercetare şi siguranţia eczistenţei lor de la
guvern. Apoi cămăraşul Postelnicul Iancu Schina fiind cumnat
cu Suţu, i-au incredinţat să nu aibe nici o grijă de vorba unor be
tăvi şi că va pune la cale pricina stârpind prin cele m a i aspre më­
suri vagabonzii din ţară.
„Dar Aga, după notele Consulaţilor au prins a cerceta cu energie
lucrul, urmărind vorbile din loc in loc, pană au infundat obărşiea
lor in casa D. Duca, unde au contenit a m a i mişca ceva, fiindu'i
ruşine de insuşi el să gândească aseminea lucru pentru Monsieu
Duca, şi se căea că s'au potrivit stârniturilor jidoveşti pe vorba
beţăvilor, precum s'au şi liniştit după inţălegirea ce au avut cu den­
sul, fâgăduindu'i că va infrăna pe arnăutul lui, ce s'ar fi lăudat că-
t r ă un prietin la chef asupra jidovilor, indatorindu'l să nu mai
îndrăznească a rësufla acest feliu de vorbe turburătoare, dojenind
anse totodată şi pe Aga in puterea prieteşugului ce are, ca să nu
mai deie atăta obraz iudeilor pe care la Bucureşti ii tratau mai
rëu de cât Ţiganii."

'). Op. cit. pag. 111-112.

 Dar clacă Aga se declară satisfăcut cu atari declaraţii, consulii
puterilor străine, ce se bucurau de m u l t ă influenţă, luară lucrul in
serios şi inzistară m a i deaproape, şi Duca se vëzu silit a lua më-
suri mai severe de t e a m ă chiar ca atari plângeri să nu vie la ure­
chile Turcilor. Aga fu asemene silit la mai m u l t ă asprime in u r m a
poroncei lui Minai Suţu, care se simţi foarte supărat şi s t r ă m t o r a t
din pricina mişcărei breslei jidovilor, cum se numiau Evreii pe
atuncea. Mulţi din arnăuţi şi slugile boereşti fură dar băgate in
1
temniţă, unde apoi nu se m a i ştie ce au devenit. )
Mişcarea luâ un avënt din ce in ce mai m a r e şi Postelnicul Rizu,.
măna dreaptă a Domnitorului, o încuraja făţiş, ca unul ce avea multă
simpatie pentru eterişti ; ănseşi fiul seu se înscrise cel dintei in
2
rondurile voluntirilor. ) In fiece zi se înscriau in rondurile ostaşilor
oameni din diversele clase ale societăţei, dar m a i ales băeţi de la
dughene se inrolau cu deasila, ciocoii de prin curţile boereşti, plă­
cintării greci, Bulgari şi alţi vagabonzi ; chiar şcolarii şi Ţiganii
8
erau bine primiţi. )— Comercianţii creştinii ce se declarau contra
eteriei erau bătuţi si globiţi cu sume enorme ; ear ferarii şi alţi
meşteşugari siliţi a lucra pentru armele eteristilor. Erau negreşit
eterişti comercianţi, cari dădeau de bunăvoie postavuri pentru haine ;
căt pentru ceilalţi comercianţi creştini, Evrei şi armeni postavurile
4
se luau cu deasila ) ; ba :
„începuse zioa mare chiar pe uliţi a prăda.
Unuia-i lua şalul, altuia punga cère,
De agiuns ii° da bătaie, dacă se impotrive
Casă, şi dugheana noapte, totdeauna se spărgea.
5
Să zică, să jăluiască, acum, mai numai mergea. )
Dar zavergiii nu se m u l ţ u m i r ă cu jafuri de atare natură, posta­
vurile trebuiau a fi confecţionate spre a face din ele haine, şi că-
lărimea avea nevoie de cai.
Cămara orănduoşte, toţi jidovii croitori,
r

A straielor eterii," ei să lie lucrători.

Silă le fac foarte mare, zi şi noapte a lucra,
Căte se gătea din straie, indata le îmbrăca.
Acum era trebuinţă, arme şi cai să le dea,
Căci acei ce se scrisăse, ii ştiut că nu avea.
Telalul pun ca să strige, şi °cu voe, şi ne vrut, 6
Căţi vor ave cai şi arme, să le-aducă de vëndut. )

') M. Bràghici, op. cit. pag. 113.

') Vornicul Alecu Bddiman, Eteria sau jalnicele scene prilejite in Moldova etc. Iaşi
1861, pag. 8.
(« C. T). Ariccscu, Istoria revoluţiunei romane de la 1821, Bucureşti 1874 pag. 147. —
s
Beldiinan op. cit, pag. 8 . - ' ) Ariceam foid.- ) Bddiman op. cit. pag, 11.
") Bddiman, op. cit. pag. 9.
 Si fiindcă oamenii se împotriveau a le da de bunăvoie, ei s e
ţinură in linişte faţă cu boeri, dar căt pentru alţi :
Nu le pasă, dau poroncă, fără a se mai sfei,
Armele să ia in silă, de la câţi vor întâlni.
Cum şi cai de pe la hanuri şi căţi vor trece drumeţi,
Şi să bată căt le place, pe căţi vor afla sumeţi.
Blăstemaţii dau năvală, ca nişte dulăi turbaţi,
După ce au aşa voe, apoi ce mai aşteptaţi,
Caii scotea de prin hamuri, pe drumeţi descăleca,
Şi pe toţi acei cu arme, indată ii dezbrăca,
Vai mie! cătă strigare, şi ce sgomot in oraş,
Porţile se 'nchid indată, toţi in lăuntru s'au tras,
Unii după ce prin lacrimi, nu se putea apăra,
Cu dare de bani la urmă caii lor rescumpăra,
Şi fără de 'ntărziere la alţi mult mai osândiţi,
Armele a da, şi caii, se vede indatoriţi.
Unii aleargă la curte, alţii pe efori ruga,
Dar cine işi bătea capul, cine vre a asculta,
La inceput, pe la unii, le da ce se indura,
1
Dar la urmă cu bätae, ingrozindu'i i alunga )

La 22 Fevruarie 1821 Ipsilante trecu Prutul lăngă Sculerii, de

unde se porni spre Iaşi. Oprindu-se la Galata trimese o proclamaţie
cătră locuitorii ţerei. Trecerea sa fiind semnalul pentru inceperea
duşmăniilor împotriva Turcilor, eteristii după ce dezarmară şi ares­
t a r ă pe vre-o 40 Turci de sub comanda lui Beşli-Aga, cari făceau
parte din garda lui Vodă Suţu, cum şi pe alţi Turci comercianţi,
2
in u r m a poroncei date de Ipsilante in zioa sosirei sale ), se arun­
3
cară şi asupra Turcilor din Beilic şi ii tăiară pe t o ţ i ) , afară de
câţiva cari isbutiră a se scăpa cu fuga la consulatele ce'i luară sub
protecţia lor. „Volintirilor li se dăduse libertatea de a ucide şi prăda
pe Turci in timp de trei zile, a t ă t a n u m a i li se popri ca să nu
dea foc oraşului. Denşii se aruncau dar asupra Turcilor, ii măcelă-
riau, le tăiau capetele şi dupăce atârnau trupurile in diferite părţi,
înfigeau capetele lor pe lănci strigënd 20 parale ocaua de carne
turcească. laşul avu atunci aspectul unei adevërate măcelerii. Mulţi
4
Evrei fură asemene ucişi in acel măcel, ) deşi n u m a i in ascuns ;
căci Ipsilante dăduse poronca ca nimene să nu se atingă de ei

') Beldiman, op. cit. pag. 10.

') Aricesc/u, op. cit. pag. 246. - •) Drăyhkl op. cit. pag. 113.
*) Acest fapt se esplicii cu a t â t mai uşor cu cât Evreii din Iaşi şedeau m a i toţi in
Beilic, caro formase pentru ei un soiu de ghetto.-V. Alecsandri. Introducere la scrierile lui
Constantin Negruzzi, opere complecte, Prosa pag. 585.
deoarece luase mulţi bani de la denşii. Dar uciderea devenise u n
fapt implinit şi prin u r m a r e nereparabil. Nici unul din ucigaşii ete-
1
rişti nu fu pedepsit ).
In Galaţi, eteriştii in înţelegere cu pârcălabul năvăliră asupra
2 3
coloniei turceşti ) şi P s a n t i r ) ne spune : „că acolo au fost vre-o 5000
de volintiri, dintre cari 3000 porniţi din Iaşi intrară in Galaţi ca
nişte lupi hămăsiţi, năvăliră asupra comercianţilor Turci şi măce-
4
Jeriră pe mulţi din ei, dar mulţi alţi se scăpară cu fuga ) lăsănd
prăvăliele deschise in voia soartei. Zavergiii dădură foc oraşului in-
•cepend cu sinagoga evreiască, fără a putea da anse de Evrei, cari
trecură peste P r u t la Reni, ajutaţi de consulul austri 3iC Cal 6 luase ?

:asupra'şi sarcina de a scoate şi pune in siguranţă sulurile legei ce

•erau in sinagogă."
In Piatra se repeta o scenă analoagă, deoarece ispravnicul era
înţeles cu eteriştii. Arnăuţi trimeşi din Iaşi cu tot dinadinsul, le­
5
g a r ă pe Turci şi'ii duseră la Roman, unde ii măceleriră pe t o ţ i ) .
Dar tot in acel t i m p doi fraţi greci se puseră pe măcel in Piatra
6
:şi nu cruţară nici pe Evrei, ucigènd pe mai mulţi din ei ).
In Niamţ se petrecu o ticăloşie şi m a i nepomenită. Un Sorb roma­
nizat Petre Capral (arnăutu) spre a putea vărsa mai uşor săngele
Evreilor, se prefăcu că voeste să'i ocrotiască contra Zavergiilor,
arătăndu-se in faţă ca cel mai bun prieten al lor. El strânse dar
la sine intr'un beciu peste 100 de suflete, şi dupăce beciul era plin
de victime, chema i n t r o dimineaţă pe mai mulţi volintiri, cari sco-
ţend unul căte unul din Evrei ii tăiară si aruncară cadavrele lor prin
7
•câmpuri şi prin păduri ).
In astfel de mod continuară barbariile in mai toate târgurile,
•şi, cu toate că nu avem destule ştiri, putem totuş afirma, că pre-
tutindene pe lăngă Turci avură şi Evreii a impărtăşi aceiaş soartă.
Ipsilante departe de a reproba atari fapte, se făcu complice; ba
felicita chiar pe Cavadia, principalul urzitor al măcelului din Galaţi,
fi'i oferi gradul de general.

'). rxantir, II pag. 107.—') Arkescu, op. cit, pag. U6.—Beldiman, op. cit. pag. 6.
"). Vol. II. paj;. 107.
'). Aricesc», op. cit, pag. 116 s p u n e că 17 Turci au scăpat predăndu-se de bunăvoie.
Beldiman, op. cit. pag. f>-7. —•). I. Kaufmann, Comunitatea din Piatra, descriere is-
. toricä, in Fraterni/alea, aim V. 1883, pagina 142.—'). Kaufmann, scrierec i t a t ă p. 2C1.—Pe-
-càt (ra do barbară si nelegiuita această faptă ea nu remase nepedepsita. Când Turcii in­
trară in Neamţ puseră m â n a pe acest Serb nelegiuit, el bătură in fiecare zi cu nuele
•Peste tălpi, şi'l chinuirii trei luni dearëndul cu diferite cazne, până isi dădu sufletul in
'dureri. Leşul sou după moarte fu aruncat câinilor spre mâncare. Ibhl.
 La începutul lui Martie Ipsilante se porni din Iaşi spre Bu­
cureşti, unde pleca şi Tudor Vladimirescu cu ai sei, lăsând in ca­
pitala Moldovei pe Pendedeca, comandantul eteriştilor, ca paznic al
laşului.
Vodă Suţu, neputënd câştiga simpatia boerilor pentru eterie, se
retrase din scaun şi trecu Prutul. O spaimă nepomenită cuprinse
atunci pe toţi locuitorii. Boerii fugiră dincolo de graniţă in Buco­
1
vina, şi toată populaţia ii imita. Beldiman ) ne dă un tablou inflo-
rător a spaimei produse. Toţi comercianţii fără osebire işi impachetau
lucrurile din casă zioa nămiaza m a r e , neştiind ce lucru să apuce mai
intei, mulţi nu luau decăt strictele necesare şi se scăpau incotro
puteau. Eteriştii intrară in case şi batjocoriră familiele oamenilor,
femei şi fete. Ţipete, răcnete, planşete se auziau din toate părţile,
uliţele gemeau de lumea plăngendă, toţi erau zăpăciţi ; şi ca cul­
m e , se interzise apoi orcăruia, ieşirea afară din oraş. Volintirii je­
fuiau, prădau, dădeau foc pe la mahalale şi luau fără scrupul cu
2
deasila banii şi lucrurile oamenilor ).
Intre aceste Ipsilante inaintâ spre Bucureşti din doue părţi, prin
Focşani şi Bërlad. Oardele se imprăştiară şi cruzimele incepură in
toate tërgurile şi satele prin care treceau. Chiar oardele ce se lă­
ţiră in Moldova de sus, unde nu se aşteptau la ciocniri cu duşmani,
nu lăsară nimic in u r m a lor.
Acum dăm cuvëntul lui Psantir, care ne va desvolta pe larg
ticăloşiile acelor vremi şi caznele suferite de Evrei.

* *

Ipsilante respăndise pe eterişti in toate tërgurile Moldovei, şi

ei cotropiră curënd toate satele jefuind pe ţeranii de vitele şi de ce­
realele ce le găsiau ; iar pe flăcăi ii inrolau in rondurile lor cu de
a sila. Or pe unde treceau, jefuiau toate, purtăndu-se m a i ales
cu o cruzime nepomenită contra Evreilor. Evreii ce avură a suferi
mai cumplit din partea acestor neoameni erau cei din tërgul Niam-
ţului şi din judeţul cu acelaş n u m e , precum şi cei din Fălticeni şi
din intregul judeţ Suceava. Căci in aceste doue judeţe se aflau mă-
năstirele in care se intăriră eteriştii.
Eteriştii pe lăngă că măcelăriră pe m u l ţ i Evrei din terguşorul
Herţa, făptuiră asemenea cele m a i nepomenite cruzimi, spintecară

') Op. cit. pag. 21-20.

-) V. AlexawJri op. compl. III Proza. Tabla viişeUdor pag. 451.
pântecele femeelor însărcinate si le scoaseră copiii de viu, pe care
ii. aruncau apoi in sus şi ii prindeau cu lăncile.
In tërgul Niamţului măcelăriră aproape j u m ă t a t e din populaţia
israelită şi aruncară cadavrele lor pe câmpul liber ca h r a n ă câinilor ;
altor Evrei le tăiară vinele de viu, ţiindu'i in torturi până li se
scurse sângele cu deseverşire ; pe alţii ii a t â r n a r ă de picioare şi le
jupuiră pielea, pe cănd erau ancă in viaţă ; şi pe alţi apoi ii des-
brăcau in pielea goală şi i părliau cu paie aprinse.
De se intămpla ca căpitanul voluntirilor să fie un om de ome­
nie, el nu ingăduia uciderea Evreilor ; dar poruncea să-i trimeaţă
la mănăstiri, unde erau călugări greci şi un numër i n s e m n a t de
zavergii şi fură acolo t r a t a ţ i in chipul cel m a i crunt şi barbar.
Oraşul Botoşani era m a i norocos ca toate oraşele din Moldova,
Eteriştii nu sevărşiră acolo nici o cruzime, fiindcă orăşenii ştiură
să preintimpine orce primejdie de cu vreme. Creştini, Armeni şi E-
vrei se inţeleseră intre ei, şi, după oarecare chibzuinţă, aleseră
o deputaţiune din sinul lor, alcătuită din bătrânul farmacist l o a n
George, Ilie Econom, Maier Perez, betrănul Luwiş şi câţiva Armeni,
cari merseră intru intimpinarea eteriştilor, făgăaumd căpitanului
lor de a-i da provizie pentru oamenii sei şi alte lucruri necesare.
Căpitanul primi propunerea si lăsa oamenii afară din oraş, ingădu-
ind n u m a i şefilor ca să intre in el. Eteriştii puseră acolo ca isprav­
nic pe Grigorie Rizu, un devotat al lor, lăsănd 100 zavergii şi doi
căpitani pentru paza oraşului. Dar cu toate că oraşul a remas ne-
băntuit, o mare parte din populaţia lui se scăpă cu fuga şi nu re-
mase in el decăt cei sëraci.
Cănd ajunse vestea in Fălticeni că eteriştii se află in Niamţ,
Evreii fugiră care incotro şi trecură in Bucovina, care era păzită
la graniţă de oastea austriacă, in scop de a nu ingădui trecerea e-
teriştilor. Dar la intrarea lor in Fălticeni eteriştii m a i prinseră pe
câţiva Evrei şi ii trimeseră la mănăstirea Niamţului, unde-i a ş t e p t a
cazna şi tortura. Oraşului ănsuşi i dădură foc si-1 prădară.
Printre Evreii expeduiţi la m ă n ă s t i r e a Niamţului se afla un băr­
bat respectat şi binevëzut anume Moşche Mălineanu. Cănd Turcii
intrară in mănăstire după infrăngerea resculaţilor, ei il mai găsiră
in viaţă, dar intru atăta desfigurat, incăt abia se m a i recunoscu
in el chipul omenesc. Perii capului, a barbei, m u s t e ţ e l e şi sprince-
nele i-au fost smulse unul căte unul, cu ajutorul u n u i cleşte, de
cătră fanaticii barbari ; trupul lui infăţoşâ un corp plin de r a n e
ar pielea i era mai in intreg jupuită. Turcii cuprinşi rte milă iii {
trimiseră la spitalul din Cernăuţi, unde incepu a se mai i n d r e p t a ; f
dar el nu mai putea trăi lung timp in u r m a torturelor indurate, j
El povesti apoi singur schingiuirile şi caznele ce s'au aplicat ce- i
lorlaţi Evrei ce se aflau in mănăstire impreună cu el. Călugării |
greci ii torturau cu a t ă t a barbarie, incăt bieţii oameni expirau sub I
măinele lor, de vreme ce aruncau cadavrele pe cămpul liber sau ;
in desimea pădurilor dimprejur, fără ca vreunul să fie avut parte
de un m o r m e n t .
Betrănii pe care i-am mai găsit in viaţă, cănd povestiau ceva
de grozăviile sevărşite de zavergii contra Evreilor din Moldova, te
cuprindea un cutremur in oase, dinţii ţi se ciocneau de spaimă şi
perii capului ţi se sburliau de groază.
Tot in Fălticeni eteriştii prinseră doi tineri evrei, veri buni, ii ji
legară la măini si la picioare ca pe niste miei, si ii întinseră la î
păment spre a ï tăia. Deodată surveni un căpitan din rondurile lor \
şi ceru ca unul să'i fie dăruit ca slugă in casă. Eteriştii cari prin­
seseră pe aceşti tineri, i cerură ca să'l rescumpere, şi el le oferi pre­
ţul de doi galbeni, luăndu'şi pe unul din tineri in schimb ca slugă,
pe celelalt anse il tăiară in mijlocul uliţei lăsănd ca câinii să'i sfâ­
şie leşul.
Ceva mai tărzeu prinse acelas căpitan pe un Evreu, care era
unchiul tënërului evreu, tatăl celui ucis, şi densul i poronci ca să'si
ucidă singur pe unchiul sëu. Tënërul incepu a plănge şi a se ruga
de el ca să'l cruţe ; dar căpitanul scoase iataganul şi intr'o lovi­
t u r ă il ucise dinaintea ochilor lui. Acesta m a i avu de indurat şi
alte cruzimi de atare n a t u r ă din partea eteriştii or, şi nu se putu
scăpa din măinele lor, decât cănd ajunse la hotarul Bucovinei, unde ;
isbuti să fugă şi să treacă graniţa.
Un alt evreu Iosif Herş Toter, care incăpuse asemenea in măi­
nele acestor nelegiuiţi, i povesti captivitatea sa in chipul u r m ă t o r :
„Volintirii m ' a u prins in m ă n ă s t i r e a Reşca, pe partea dreaptă
a Moldovei, pe cănd e r a m ancă un tënër de 20 de ani, faptul se
petrecu la anul 1820. |
„La mănăstirea Secului erau 1000 de eterişti, la cari se duse |
mai mulţi ţerani din satul Reşca şi aduse 10 voluntiri, cărora le-a [
dat in m a n ă 3 evrei, pe mine, pe Chaim L u t v a c din Hosieşti şi
pe fiul sëu Moise Meer; pe nevasta şi copiii acestora anse i-au lăsat
in sat. Eteriştii fiind călări ne goniră Înaintea cailor pană am ajuns
 la dealul Podjareta lăngă apa Suhei, unde uciseră pe nul inaintea
ochilor tatălui sëu, după care junghiară şi pe ănseşi t a t ă l sëu. Mie
anse imi cruţară viaţa puindu-më ingrijitor la cai. Vëzënd eu că
eteriştii vor să se porniască fără a i n m o r m ë n t a pe cei ucişi, m ' a m
rugat de ei că să'mi dea mie voie să o fac ; dar ei mo ghiontiră
cu barbarie ca să m e r g inainte şi a m lăsat astfel cadavrele nein-
gropate.
„Puţine zile după aceia il prinseră pe unchiul m e u Leibu Ter-
cţhel, i străpunseră muşchii cei groşi de la palmele m a n e i , trecură
o frânghie printre ' găurele făcute, il legară, şi'l goniră inaintea
cailor pană la Nimreşteni, un sat lăngă Fălticeni, in apropiere de-
graniţa austriacă, unde il uciseră apoi in faţa m e a .
„Pe un alt evreu Leib Moşcovici, pe care ancă l'au prins, l'au
legat de un copac şi l'au aruncat de la un pom la altul, pană 'i
au spart un ochiu cu desevărşire şi căpăta o grea v ă t ă m ă t u r ă . A-
tunci abie fu cuprins şi căpitanul de milă şi '1 slobozi din ghiarele
lor. Acesta a mai trăit ancă vre-o zece ani in u r m a tristei sale in-
templări.
„In m ă n ă s t i r e a Secului erau inchisi foarte muiţi Evrei. Eteriştii
in unire cu călugării greii au fiert cazane m a r i cu apă, şi pe cănd
apa clocotea mai tare, despoiau pe Evrei de haine, lăsăndu'i goi do
tot, şi dupăce muiau săricele in această apă, imvëleau cu ele pe E-
vrei şi ii rostogoliau incolo şi incoace dealungul curţilor, pană li se
muia şi li se jupuia carnea toată din trup, neremănendu-le dectă
oasele. Cu sstfel de cazne şi procedări crunte au fost t r a t a ţ i Evreii
in mănăstiri, fără ca unul din ei să voiască a se lepăda de legea lui.
„Cănd a m fost apoi cu eterişti in Tërgu-Frumos, au prins doi
tineri evrei şi i-au torturat intr'un chip atăt de sëlbatic, ăncăt nu
mai p u t e a m indura o atare privelişte ; m ' a m aruncat dar la picioa­
rele căpitanului si a m plăns grozav, rugăndu-1 ca să curmeze m a i
bine viaţa lor si să le taie capetele, decăt ca să continue cu tor­
tura. Dar plănsul m e u nu fu ascultat de fel ; tinerii fură i n t r ' u n a
schinjuiţi pană işi dădură ultima suflare sub strigătul de „Şema Israel."
Pe unul din aceşti tineri ţin minte că-1 chiema Iosif.
„Cănd am ajuns insfărşit, mai tărzeu, cu volintiri la graniţa
Bucovinei, m ' a m scăpat cu fuga la Cernăuţi." (v. II, p. 107 — 112.)
* *

Reposatul Mendel Wisner din Bucureşti i povesti intre altele

d-lui Psantir următoarele asupra evenementelor de la 1 8 2 1 :
 „Căt pentru zavera, Moldova era cea dintei ce avu a suferi din
partea Volintirilor, cari, reslăţindu-se in t o a t ă intinderea ei, au
ucis un n u m ë r î n s e m n a t de Evrei, cum m ' a m putut convinge in
persoană. Aci in Bucureşti din contra nu s'a ucis nici un Evreu ;
dar a m avut de suferit destule persecuţii din partea creştinilor lo­
calnici, si nu era chip ca vre un Evreu să treacă prin uliţă.
„In acea vreme a m fost silit să plec la Bucovina cu pielcele de
miei şi trebuia dar să trec prin Moldova. Cum se intămplâ că tot
in acea vreme Grecii din Constantinopole au trimes la Hagi Moscu
:
d n Bucureşti pe un tenor de 20 de ani, care era capul resvrătiţi-
lor deacolo, si pe care Turcii căutau să-1 prindă cu orce preţ. Cănd
Hagi Moscu afla că am de gând să plec la Moldova, m ë rugă ca să
iau cu mine pe tënërul grec si să'l predau in m ă n a eteriştilor,
tovarăşii lui. Căci şi in Bucureşti ancă aveam o rescoală, aceia a
lui Tudor Vladimirescu care intra aci cu căteva mii de Olteni.
„Eu a m luat dar la mine pe tënërul, l ' a m îmbrăcat jidoveşte
şi l'am pus in t r ă s u r a m e a ; căci marfa a m expediat-o mai inainte.
Cănd am ajuns la Rimnicu-Sărat am aflat că eteriştii au şi ajuns
in Focşani .şi că se gătesc să porniască spre Bucureşti. Dar inainte
de a ajunge eu la Focşani sosiră deja la Rimnic căteva sute de
eterişti cu căpitanul lor, care m ë primi pe mine şi pe tënërul şi
ne conduse la Focşani la generalul lor, care më primi căt m a i sim­
patic, luănd in primire pe tënërul ce l'am adus cu mine ; numin-
du-më totodată căpitan peste 600 de eterişti. Dar eu më rugai de general
ca să-mi dea voie să-mi trec m a i intei marfa prin Moldova, după
care voiu primi slujba ce-mi oferise. Pe dată mi s'a slobozit o teş-
cherea ca să nu fiu supărat de nimene pe drum.
„Oraşul Focşani la pornirea m e a era cu totul in flăcări, căţiva
Evrei ce m a i erau acolo fură ucişi ancă inaintea sosirei mele, de
v r e m e ce partea cea m a r e se scăpase cu fuga ancă inaintea intrărei
in oraş a eteriştilor. Grozăviile ce am avut prilej a vedea pe tot
drumul, nici că se pot descrie. Totuş voiu povesti aci o intămplare
la care a m fost faţă in tërgul Herta :
„Pe drum deja mi s'a impărtăşit ştirea că s'au măcelerit toţi
Evreii din tërgul H e r t a ; dar eu e r a m silit să trec pe acolo negreşit.
Cănd am ajuns la bariera tërgului am găsit intinsă la p ă m e n t o
evreică omorită, pe acărui sin stătea sugënd un mic copilaş, care
şi el era impuşcat la m ă n ă . Cuprins de milă am rădicat copilul şi
l'am dus cu mine intr'un han. Aci nu am vëzut nici un suflet de
om; stăpânul hanului, care r e m a s e cu totul singur, se ascunse şi
el in podul casei. Dar cănd dënsul më auzi vorbind evreeşte fu
cuprins de bucurie şi vroind să se coboare căzu jos din pod, şi re­
mase mort pe loc. Am luat dar cu mine copilaşul şi a m plecat m a i
departe. Cănd m ' a m intors apoi la Bucureşti, veni aicea tatăl copi­
lului şi stătu la mine ca boccegiu m u l t ă vreme. (v. II., p. 114—116).
• *

In privinţa oraşului Galaţi i-a povestit lui Psantir un betrăn de

73 de ani Iehuda Blecher următoarele :
„La anul 1821 cănd eteriştii au venit la Galaţi s'au unit Grecii
cu ei, au măcelărit pe Turci, şi s'au aruncat şi asupra Evreilor pe
cari i-au prădat, au dat foc oraşului, incendiănd si sinagoga; dar
n'au omărit decăt pe un singur evreu, pentru că consulul aus­
triac ne a adunat pe toţi la sine in curte, unde a m şezut căteva
zile şi in zioa inteia de Adar Seni, ne-a pus intr'o corabie si ne-a
trimes la Reni. In vapor soţia lui Iosif Flacs a născut o fată. I n
Reni am rëmas cu toţii şi cănd s'au liniştit lucrurile cu totul,
4 1
ne-am intors inapoi. (v. IL, p. L ) .
* *

Boerii vëzënd că nu pot isbuti de a face pe impëratul Rusiei de

a pune capăt rëscoalei, t r i m e s e r ă o deputaţiune la Turci, cari le
făgăduiră a intra cu oştire in Moldova şi Muntenia.
In acelas timp boerii ce erau refugiaţi in Bucovina, se sfătuiră
intre ei, cum să urmeze pană la sosirea oastei turceşti, si se ho-
tăriră de a alunga pe volintirii de la graniţa Bucovinei in spre
Iaşi, ca astfel să fie siliţi a da faţă cu Turcii, ce vor veni din
Moldova de jos. Ei strânseră dar la vre-o 3000 săteni de pe la
satele lor, i n a r m ă n d pe unii cu a r m e , pe alţii cu sape, topoare
şi lopeţi de fier şi puseră in fruntea lor pe Stefănache Gherghel şi
pe Ga vrii Istrate de la Zvorişti. Aceştia făcură steaguri de postav
roş şi se porniră din susul Moldovei, dealungul Şiretului, in spre
Botoşani.
Evreii din Moldova dădură ajutor acestei a r m a t e , ducëndu-i me­
rinde şi arme şi venindu-i in ajutor cu sume însemnate de b a n i ,
cea ce făcură si Evreii aflători in Bucovina. In schimb, boerii fă­
găduiră Evreilor, că vor şti a le resplăti ajutorul la t i m p . Şi in
adevër, starea Evreilor s'a îndreptat mai apoi, după ce Turcii au
plecat din ţară şi rëscoala s'a potolit cu totul. Dar şi Evreii au
făcut mult bine creştinilor odată cu venirea Turcilor in ţară, căci
pe cănd Turcii măcelăreau pe eterişti, mulţi alţi creştini ar fi căzut
victime, dacă Evreii nu ar fi intervenit pentru ei.
Intre acestea boerii i n a i n t a r ă cu oastea lor la Botoşani, unde
era ispravnic Grigore Eizu, care avea 1000 de eterişti la dispoziţie.
Dar cănd Batoşănenii aflară de sosirea lui Gherghel şi a lui I s t r a t e
cu oamenii lor, se ridicară cu toţii, creştini şi Evrei, porniră spre
isprăvnicie şi isgoniră din oraş pe Bizu, puind ca ispravnic in locul
lui pe Vărnav. Eteriştii din Botoşani fugiră in timpul nopţei la
Sculeni, de unde voiau să treacă Prutul in Rusia ; dar aci fură
reţinuţi de straja lui Pendedeca, care işi tăbărăse oastea acolo spre
a se ciocni cu Turcii (v. II., p. 1 1 6 - 1 1 8 ) .
*

Aci t e r m i n ă m toate faptele crunte culese, de la contimporani de

Psantir, spre a continua m a i departe.
De la Focşani Ipsilante plecă la Bucureşti, de care se apropia
şi Tudor cu pandurii soi. Această dublă a m e n i n ţ a r e îngriji pe boeri
şi ei se pregătiră să fugă la Braşov. La inceput Caimacami dădură
asigurări poporului, dar acesta vëzënd că boerii şi Consulii străini
trecură la Braşov, se ingriji foarte. Retragerea lui Beşli-Aga la
Rusciuc făcu pe caimaeani să vestească locuitorilor prin publicaţii
ca să-şi asigure persoana si averile lor. Publicaţii de aceiaş n a t u r ă
făcură şi consulii pentru supuşii lor inainte de a pleca din Bu­
1
cureşti ).
Un m a r t o r ocular descrie in chipul u r m ă t o r spaima ce cuprinse
2
pe locuitorii Bucureştilor in acel m o m e n t ) :
„Locuitorii alergau uimiţi pe strade, unii cu bagajele in spinare,
alţii incărcănd in care familiile spre a fugi, alţii transportând in
mănăstiri şi pe la hanurile cele m a i sigure lăzile lor. Prăvăliele
comercianţilor şi casele boerilor erau inchise ; stradele erau pline
de trăsuri cu bagaje, copii şi femei; păinea şi carnea lipsea, căci
toate isnafurile incetase lucrul lor; banii nu se m a i g ă s i a u ; mulţi
erau siliţi a vinde obiecte de mare preţ, pe cari le cumpărau Evreii
şi Armenii pe nimic. Capitala, cu o populaţie de 90 mii locuitori,
părea pustie. Pe strade se vedeau n u m a i vagabonzi, cari umblau
după pleaşcă cu toată străşnicia lui Sava.

') Aricescii, op. cit. pag. 184.

•) Lettre sur la Valaelno, écrites ile 1815-1821, par F. A. B. Paris 1821, pag. 142-146;
apud Jricescu pag. 181—185.
 „Evreii, Armenii şi parte din neguţători şi meseriaşi lipsiţi de
mijloace, se închiseră prin m ă n ă s t i r i , unde şedeau grămădiţi cu fa­
miliile lor, sub corturi de rogojini, in prada foamei si a fricei ; cei
cu avere fugeau, unii pe la mănăstirele de prin prejurul Bucureştilor,
alţii pe la moşii, cei m a i mulţi pe la oraşele de sub munţi şi in
Austria.
„Adaogă la aceasta asprimea timpului, u n timp friguros, cu ză­
padă, v e n t şi ploae; drumurile erau desfundate şi pline de cete de
vagabonzi, i ari prădau pe căletori ; din acestea cetitorul işi poate
face o idee slabă de suferinţele nenorociţilor locuitori ai capitalei,
cari crezënd a scăpa de un reu, dădeau peste altul m a i mare."
A t ă t ' de m u l t se prăpădiră averile, incăt a doua zi după intrarea
lui Tudor in Bucureşti (17 Martie), Arnăuţii şi Pandurii din oastea
lui, vindeau obiecte preţioase pe strade, precum şaluri, blăni, vest­
minte scumpe, giuvaeruii etc. luate cu deasila de la fugari şi pro­
prietari, in drumul lor de la Craiova la Bucureşti. Laurençon ?ice că
a cumpărat ănsuşi, cu preţ de la 40 — 50 lei şaluri in valoare de
1200—1500 lei. Lipsa totală de numerar, incetarea daraveiilor, co­
mercianţii şi industrialii fiind siliţi a include prăvăliele si a ascunde
marfa, unii ca s*o apere de jaf, alţii ca să poată fugi, favorizară
pe Evrei a cumpăra obiecte de mare valoare cu scăzăment de 95
1
Ja s u t ă ) .
Dar nici in districtele Munteniei locuitorii nu erau cruţaţi, Za-
vergiii sevărşiră multe prădări şi omoruri a s u p r a lor.
In luna lui Mai Turcii plecară in fine din Constantinopole, decişi
a pune capăt rëscoalei, si ei intrară in ţ a r ă prin trei puncte deo­
sebite. In cele dintei ciocniri, eteriştii fură bătuţi şi siliţi a se re­
2
trage, unii spre munţi, in Tărgovişte ), alţii spre Moldova, fugăriţi
fiind de Turci, cari işi resbunau contra lor in chipul cel mai crunt.
Atunci abia populaţia principatelor cum şi Evreii puteau oare-

') Aricesru. op. cit., pag. 190-101.-Această din urmă afirmare luată in mod general si
întărită cu cuvintele că ..d'atunci se vede că s'au îmbogăţit m u l ţ i Evrei ai căror u r m a ş i
joacă azi rolul de m a r e bancheri in România," esto o maliţiozitate a autorului. Ku se poate
tăgădui că unii Evrei s'au folosit de pnlej ca şi mulţi creştini; dar mulţi alţi, fugari, ra­
maseră pe drumuri. Laurençon ănse'si no slujeşte ca cea mai bună dovada. Dm istorie cel
puţin, parada politică ar trebui să lipsiască.
») Evreii din Tărgovcşto au fost asemene asupriţi de eterişti, mai ales de bandele lui
Colocotrom şi Duca, cari vindeau zioa amiază maro obiectele furate de la ei. Cănd a n s e
eteriştii fură siliţi a fugi dinaintea Turcilor, au legat mai mulţi evrei spre a'i lua cu acu­
ţii in retragere; dar Turcii intrând fără veste iu oraş, volintirii remaşi n'au mai avut vre­
me să ia cu ei pe cei legaţi in lanţuri, pe cari i-au scăpat Turcii. A. Turcii, Comunitatea
din Teîgovoste. descriere istorică, Fmlermtatea, an. VI 1884 No. 15.
28 DR. B . SOHWARZFELD

cum respira mai liber. Zavergiii fură siliţi a se aduna unii la mă­
năstirile Secul si Slatina şi alţi la Sculeni, unde avu loc bătaia
decizivă.
Dar nici in nenorocirea lor eteriştii nu se arătară mai omenoşi;
siliţi a se retrage la Sculeni şi a 'şi ridica tabăra acolo inaintea tërgu-
sorului, vedeai năsăpiş si iarbă uscată si o uscăciune nepomenită şi
Intr'acest loc mult urat
Vedeai Nemţi creştini şi Jidovi, popor mare tăbărăt ')
Spre a pune vërf la toate suferinţele indurate de aceşti neno­
rociţi, Grecii, care aveau nevoie să improvizeze o tabără in toată
iuţeala, primejdia fiind la os, au ales pe Pomer fostul ispravnic din
Iaşi ca comandant care
Au adus, au strâns la lucru, mulţime de lucrători,
2
N'alege arman, şi jidov, şi căţi vine călători )
şi atăt de crunt se purtă, incăt tabăra se isprăvi n u m a i in doue
zile. Dar cu toată vitejia desvălită de eteristi, Turcii ii biruiră la
u r m ă şi dănd foc terguşorului se prăpădiră toate averile comer­
cianţilor.
Turcii se indreptară apoi spre Iaşi, şi de aci trimeseră o parte
din oaste in spre remăşiţa eteriştilor, ce se refugia in Moldova de
3
sus, Beldiman ) ne spune că
Grecii luase de veste, avönd jidovi trimeşi
Ca să'i înştiinţeze de mişcările din Ieşi.
Acest fapt in adevër ciudat prezintă singura anomalie ce o în­
t â m p i n ă m , şi este cu atăt m a i nelămurită cu căt eteriştii in retra­
gerea lor spre Moldova de sus s'au indreptat in sus spre H e r t a :
4
„Şi-acolo au mai prădat—Şi mulţi jidovi au tăiat" ).

') Beldiman, op. cit. pag. S3.

'-) Beldiman, ibid. pag. 4-1.
") Op. cit. p a j . 7 5 .
*) Tabla mişeliilor, in V. Alexandri, op. cit. pag. 4 5 4 .
Asupra acestui măcel ne spune Jf. Schwarzfehl in a sa „descriere istorică a comuni­
t a t e ! din H e r ţ a " (m-nmscript), că ci nu mersese la H e r ţ a cu gând de a ucide şi prăda, ci
spre a se ascunde in codrul Hertel, undo, rëzbindu-i foamea, au trimes doi călăreţi pentru
a cumpëra merinde cu bani ; dar vornici» a pus mâna pe ei şi i-a Închis, şi do aceea vo-
lintirii vözönd că ai lor zăbovesc prea mult, au i n t r a t in H e r ţ a şi au Început a jefui, şi a
ucide, eomiţond cruzimi nespuse. Astfel continuă, măcelul pană la mijlocul ;Orăşelului,
csnd un evreu strain, decis a se jertfi pentru ai soi, veni fuga in spre ei. Eteriştii voira
să-1 ucidă, dar densul strigă : „abie am scăpat cu fuga de la Turci şi acum să më omoriţi
voi." Cuvintele acestea iuspăimăntară pe volintiri şi o tuliră la fugă inapoi in codru, lă-
sănd pe drum din obiectele prădate. Această ertfire a trecut azi aproape in legendă şi o
femeia betrănă ce povesti autorului acest fapt adaogă, că. Evreul mântuitor ora de sigur
un iuger trimes de D-zeu.
de unde au trecut la Niamţ ucigënd pe mulţi Evrei şi dând foc
târgului. Totuş ni ï p u t e m esplica cel mult prin presiunea barbară
ce Zavergiii exercitau contra Evreilor şi cari, a m e n i n ţ a ţ i in v i a ţ a
lor si m a i ales spre a nu primejdui aceia a familielor şi coreligio­
narilor lor, se vezură siliţi a sluji ca informatori crunţilor lor pri­
gonitori şi ucigaşi. Asupra acestei esplicări nu credem să incapă
vre-o indoială ; căci abia se a r ă t a r ă Turcii in apropierea m ă n ă s t i r e i
Slatina, judeţul Suceava, şi Evreii trecură in partea lor ca la nişte
mântuitori. Ba pare chiar că găsiră prilej de a'şi rësbuna contra
călăilor ; căci Turcii vëzënd impotrivirea cea mare şi vitejească a
eteriştilor,
„Un jidov pun de dă focul, la grajdurile din dos ')
in u r m a căruia ajutaţi si de vëntul care bătea şi de invălmăşala
produsă, isbutiră a pune capăt ultimei impotriviri a eteriştilor des-
Dădăjduiţi. Odată cu înfrângerea eteriştilor din mănăstirea Slatina
şi Secul s'a stins ultima remăşiţă a răsculaţilor şi s'a pus capăt
mişcărei greceşti.
Dar Turcii plini de furie şi setoşi de resbunare ucideau fără cru­
ţare pe Zavergii in mijlocul târgurilor, in modul cel m a i crunt, fu­
ria lor n'a cruţat nici pe creştini, nici pe evrei.
Boeri, armeni, cum şi jidovi la împrumutări au tras
s
Din stările ţorei una neglobită n'a rômas )
In Bucureşti certăndu-se câţiva Manafli cu câţiva Zaprojeni, scoaseră
iataganele şi începură a se ciopârti. La a l a r m a dată de un Manaf,
toţi Manafli aflaţi prin tcrg alergară înfuriaţi cu iataganele scoase
şi începură a lovi pe căţi intălniau in calea lor, fără deosebire de
sex, de etate şi de condiţie. Se răniră şi se omoriră vr'o 15 creş­
tini, m a i ales Armeni şi Evrei. Apoi i n t r a r ă prin prăvălii, jefuind
3
marfa şi pe cei mai bine îmbrăcaţi ).
*
* *

La început Turcii se purtară mai bine cu populaţia p a m e n t e a n ă

şi nu căutară decăt a stârpi ultimele lădăcini ale eteriştilor. După
infrăngerea Zavergiilor la Sculeni ei se întoarseră la Iaşi şi acolo
Pe margine puind strajă, in urdia lor s'au tras,
Căutând cu mare sete, de Grecii ce-au mai rëmas.
Jidovii ori şi pe care, de grec il va fi védit

') Beldiman, op. cit. pag. 77.

") Ibid. pag. 80.
*) Aricescu op. cit. pag. 325—326.
 Fără multă cercetare, pe loc era prăpădit.
Pe uliti vedeai stârvuri, căci ducënd ii tărăia,
1
Obosänd de tot vre unii unde cade ii tăiea ).
Un alt contimporan anonim anse ne spune :
Apoi in Iaşi au i n t r a t - Ş i prin curţi s'au aşezat
Cele mai multe dughene —Le-au schimbat in cafenele
Băcănii şi lipţcănii—Le-au făcut harbuzerii,
Spart-au bolţi neguţitoreşti — (După sfaturi jidoveşti),
De marfă prădăndu-le, —La jidovi venzendu-le ;
Care boltă mai era —• Jidovii le-o arăta
De era Moldovenească — Ei le zicea câ'i grecească
Dănd averea creştinească —Pe măna cea jidovească.
Apoi crâşmele spărgond —Şi mereu la vin tot bend,
Ca păgâni s'au încruntat—De cruzimi s'au apucat").

Autorul anonim este singurul care ridică o atare învinovăţire

contra Evreilor, pe care anse nu o găsim intăriiă necăiri. Aricescu
ne spune, ce e drept, in doue locuri diverse că Evreii şi Armenii
s'au unit cu Turci şi că mulţi bănuiţi ca simpatici eteriştilor fură
3
omoriţi intr'un scurt interval ), dar el ne vorbeşte in genere de
creştini şi nu de Romani ; ceia ce ne spune cel mult, că chiar Grecii
neeterişti căzură victime acestei uniri ; aşa că trebue să privim această
aserţiune a anonimului, ca pornită din neştiinţă sau din rea voinţă.
Totuş ar fi a nesocoti starea Evreilor dintr'acea vreme, dacă a m
tăgădui aceasta cu totul. Evreii şi Armenii tovarăşi de suferinţe in
timpul stăpănirei atotputernice a eteriştilor şi a Grecilor, ei cari in
toate timpurile nu găsiau dreptate decăt numai la Turci, nu puteau să
nu profite de prilej spre a'şi resbuna contra acelora ce le deschiseră
nişte răni atăt de grave. Chiar Grecii neeterişti de sigur că nu au
cruţat aceste doue neamuri puse atunce pe acelaş picior. Este ase­
m e n e probabil că ei au profitat de această unire spre a'şi rèsbuna şi
in contra acelora, cari le-au făcut multe zile amare in vremea ete­
rici sau si inaintea ei.
Beldiman care a u r m ă r i t pas cu pas mersul eteriei in Iaşi nu
ne spune nimic de aceasta, şi nici nu cunoaşte t r ă d a r e a contra
Moldovenilor ; el cunoaşte numai faptul unirei Evreilor cu Turcii,
Jidovii se resvrătiră toţi rëii rëdicafj,
4
Părând că's volintiri vr'unii, ii tăia nejudecaţi ).

]
) Behliman, op. cit.pag\ 00.
!
) Tabla miseliilor in opere coup), ale Ini V. Alexandri, P r j s ă pag. 452—153.
*) Aricescu, op. cit. pag. 301 şi 333.
*) Op. cit. pag. 50.
şi Beldiman nu e prieten al Evreilor. El anse cunoaşte alţi roi, cari,
ca caractere perverse, se slujiră de prilejul ce li se infăţoşâ spre a
părâ pe vre unii ca volintiri.
Dar pe dată ce nici anonimul nu ne vorbeşte de boeri şi alte
bresle, ci n u m a i de neguţitori, acest fapt singur dovedeşte că poate
1
fi vorba n u m a i de Greci ; căci ceeace a arătat principele D. Cantemir )
pela 1721, că comerţul Moldovei şi a capitalei sale se afla escluziv in
mâinile comercianţilor Evrei, Armeni şi Greci; „pentru că Moldova-
nului din fire este născută mândria, sau să zic m a i bine lenea,
căci ei or ce neguţătorie, socotesc, că este lucru de ruşine, osebit
numai de neguţătoria cu păinea care o fac ei pe moşiile lor", s'ar
putut fi zice şi la 1821. Cercetările ulterioare vor dovedi dealtfel
căt de justă e afirmarea noastră.
Acum să continuăm cu Psantir, care ne va arăta modul cum Evreii
s'au purtat cu Moldovenii şi Muntenii prigoniţi din partea Turcilor.
Un născut Tecucian Levi Cohen i scrie intre altele :
„In vremea volintirilor Evreii din Tecuciu n'au avut nimic a su­
feri din partea lor; dar la venirea Turcilor se făcu m u l t rëu Mol­
dovenilor, cari fugiră de frica lor. La trecerea Ianicerilor prin oraş
toţi locuitorii mahalalelor bărbaţi, neveste şi copii in n u m ë r de 300
au fugit in toate părţile, iar Evrei ii dosiră in casele lor cum pu­
teau ca să nu fie m a l t r a t a ţ i şi pângăriţi de Ianiceri. Dar fiindcă le
era t e a m ă şi Evreilor ca Ianicerii să nu năvăliască in casele lor,
s'au dus singuri la P a ş a Ianicerilor cu diferite daruri care le-a pus
la dispoziţie vre-o 250 ostaşi ca să'i păziască.
„Intr'o seară năvălind căţiva Ianiceri in casa lui Mihai Blănaru
spre a ï jefui, evreul Leon Cohen alerga imediat la ofiţerii turci de
strajă s i î scăpă de primejdie. In zioa u r m ă t o a r ă se respăndi ştirea
in tărg că şeapte neguţitori creştini au fost duşi la spânzurătoare.
Evreii alergară indată la Paşa implorăndu-1 pentru iertarea lor.
Pintre aceşti 7, scăpaţi de Evrei m a i este ancă unul in viaţă cu
2
numele de Costache Ciohoreanu ). Fără intervenirea Evreilor, nici
0 femee n ' a r fi rëmas nepăngărită."
Iosef Etalfon din Bucureşti, provocat de acelaş neobosit stăruitor,
1 spuse următoarele din timpul zaverei :
„Documente de la t a t ă l meu n ' a r ë m a s afară de tradiţiune. Ta-

') Descrierea Moldovei—Ediţia a doa—Iaşi 1851 p- 244.

"•) Scrisoarea lui Levi Collen publicată in P s . vol, I. p. 32, este adiverită cu propria
semnătură a pomenitului comerciant roman, şi nu lasă dar îndoială despre autenticitatea sa.
tăi m e u a fost bine primit in totdeauna la P a ş a Chehaia-bey. Paşa
l'a iubit foarte mult şi au venit vremea de au căzut doi creştini in
manele Turcilor şi Paşa a poruncit să'i omoare ; atunci a venit
tatăl m e u şi s'a rugat la Paşa să-i ierte că nu s u n t vinovaţi. Paşa
nu refuză pe tatăl mou şi in acel m o m e n t le dete drumu.
„Unul din ei a fost un boer i n s e m n a t in Bucureşti a n u m e sa-
meşul Enaclre Arion pe care l'am ştiut şi eu prea bine. N'a murit
de mult şi avea casele sale la Jignită.
„Acest Enaclie Arion a fost atunci sames şi banii visteriei erau
in măinele lui. Paşa i a cerut să dea socoteala despre banii viste­
riei şi Arion a refuzat, de aceea a poruncit să'l omoare. Pe celelalt
1
nu'l mai ţiu m i n t e . )
Un alt evreu din Moineşti (Wolf Leipziger) i scrie asemene in
2
limba r o m a n ă ) :
„La intrarea in ţară a zavergiilor au suferit bieţii Israeliţi pră­
dări, ucideri şi in u r m ă dupăce au venit Turcii şi i-au găsit, au
inceput aceşti volintiri flamanzi a eşi la noi. In tërgul Moineşti s'a
intămplat următoarele :
„Intr'o seară a sosit un Beşle-aga cu 20 Turci, Ianiceri, inărmaţi
şi lumea ingrijată nu dormea toată noaptea. A doua zi dimineaţa
erau adunaţi câţiva negustori Israeliţi in faţa uliţei şi a n u m e Mei-
lecli Laba şi bëtrënul Wolf, care m a i trăeşte şi acuma, in etate de
75 ani, ce i se zice Wolf Lipscanu sau Lazarovici. Aceştia au vë-
zut aducëndu-se intre şeaşe Turci călăreţi i n a r m a ţ i pe Iordache
Pruncu fost proprietar m a r e la moşia Solonţei lăngă tërgul Moineşti
ispravnic in districtul Bacău, Pârcălab in Galaţi, Agă la vechia ca­
pitală Iaşi, director la d e p a r t a m e n t u l ministerial, ales deputat in
mai multe rënduri sub domnia lui Minai Stürza şi in u r m a finitului
vieţei sale fost prefect sau staroste la ţinutul P u t n a in oraşul
Focşani.
„Acesta a fost adus de Turci părăt fiind că pe moşia sa pe
m u n t e l e Geanina, la o stăncă ce o avea acolo, s'ar fi oplojit un
vestit volintir numit Mărgărint, om inalt, corpolent voinic şi bun
viteaz. Acest erou a ucis mai m u l ţ i Turci in Tărgul-Ocnei la ince-
putul zaverei, intre care şi un tënër al cărui tată, a venit m a i
târziu cu ienicerii la Tărgu-Ocnei.

') Psantir II pag. 127-128 unde vorbele se află scrise in limba romană.
s
) Sbid. Pag. 132-135.
H „Pruncu era parat la Turci de un Roman, diaconul loan Cocean
« n satul Progeşti fiul unui preot din acel sat şi de alţi diaconi;
||ari la venirea Ienicerilor s'au unit cu ei şi au prădat mai multe
Biserici greceşti, părând pe Pruncu că l'ar fi ascuns pe Mărgărint.
âgănd Pruncu trecu prin Moineşti prin mijlocul Evreilor avu timp a
le zice: „nu mö lăsaţi, veniţi după mine". Evreii luăndu-se in u r m a
f}ui s'au dus la Beşle-aga şi după m u l t ă rugăminte şi cereri l'au pu
tut incredinţa că el este un bun patriot ; şi ca la inceputul Zaverei
a ascuns m a i mulţi Turci in curte la el scăpăndu-1 de o moarte
Asigură din măinele Zavergiilor; şi aşa l'au scăpat din m ă n a Tur­
CILOR, cu condiţie ca să aducă pe Mărgărint cu tovarăşii lui, căci
altfel n'ar fi scăpat definitiv. Şi fără voinţa lui a fost nevoit a tri-
%iete pe feciorii lui boereşti, slugile sale, in muntele Geamina şi a
adus pe Mărgărint cu tovarăşii lui dăndu-i in m ă n a Turcilor.
„In interval de doue zile, ce au stat Turcii in acest lërg, pană
.cănd au adus pe Mărgărint, a trecut fugar un betrăn egumen grec
din mănăstirea Bistriţei cu trăsura sa cu 4 cai şi cu 2 călugări şi
jpn vizitiu şi au picat in măinele Turcilor; şi in urmă după ce s'au
dus Mărgărint i-au luat pe toţi acei, adică pe Mărgărint cu tova­
răşul seu şi pe betrănul egumen pe jos inaintea cailor a'i aduce
: la Tërgul Ocnelor ; betrănul egumen a picat la capătul tërgului ne-
sputend alerga inaintea cailor l'au impuşcat şi-au r ë m a s mort. Ne-
lasănd Turcii a '1 ingropa, şezend cadavrul lui o septemănă s'a im-
puţit grozav, a m fost nevoiţi noi Israeliţii a da Turcilor 500 lei şi
aşa s'au invoit Turcii de l'am i n m o r m ë n t a t ; iar pe ceilalţi i-au dus
Turcii pe jos inaintea cailor; trei au picat la un loc ce i se zicea
Iputeni.
„Ne mai putând alerga inaintea cailor i-a impuşcat şi au r ë m a s
ucis acolo in drum, ear pe Mărgărint cu tovarăşul sëu i-au adus
pană in Tërgul-Ocnei inaintea Turcilor ce erau acolo, şi acolo Măr­
gărint cu tovarăşul sëu a fost tăiat bucăţi de viu. Acestea s'au pe­
trecut in tërgul Moineşti.
„Pe Pruncu abia am reuşit dea'i r e s c u m p ă r a viaţa prindarea
lui Mărgărint, iar pe egumenul fiind grec nu era chip a'i scăpa
viaţa. Gel puţin a m p u t u t reuşi ca corpul lui să nu remăie de mân­
care câinilor şi paserilor. Şi ca aceste u r m ă r i s'a intămplat şi
Pe partea muntelui despre tërgul Piatra. Căţiva neguţători greci-
romanizaţi, ce erau cu negoţ acolo in m u n t e , venind Turcii acolo,
34 DE. E. SCffWABZEELD

i-au părăt unii din locuitori Turcilor, şi era să'i taie cum obici-
!
nuiau Turcii cu Grecii, şi i-a scăpat Israeliţii de pe acolo. )
„In u r m ă devenind fiii lor romani s'au ales deputaţi in cameră,
au votat proiectul ucigëtor pentru bieţii Israeliţi, precum un fe­
2
cior al domnului Pruncu, ce era iarăş deputat a iscălit şi e l )
proiectul ucigëtor. Aceasta este o resplătire adevërat evangelică,
ce pretinde de la creştini ca să facă bine acelora, care le au făcut
reu şi să iubiască pe duşmanii lor".

încheiam lucrarea noastră, şi nu credem a caracteriza m a i bine

trista u r m a r e a eteriei şi zilele de grea cumpănă prin care au
trecut Evreii, decăt prin următoarele cuvinte caracteristice ale
3
lui Beldiman: )
Căzuse negustoria, marfa nu se ridica,
Căci la îndoite preţuri, beşlegăritul urca.
Or prin ce ţinut cu marfă neguţătorul trecea,
Avea osăbită plată, nu plătiască de 'i plăcea.
De trecea prin trei ţinuturi, era de istov gătit
Căci căt il ţinea pe densul, cine ar fi mai plătit?

") A m ă n u n t e asupra judeţului Niamţ vezi : Fraternitatea, An. V. pag. 246 şi 261, Des'
crierea comunitarei din P i a t r a de I. Kaufmann.
2
) Aluzie la proiectul celor 31 deputaţi din cameră de la anul 1868.
s
) Op. citat. pag.95.
 1
INTRODUCERE IN ISTORIA ISRAELITILOR )
t de Dr. H. G R A E T Z
Traducere de y,. ŞAINEANU

î m i propun a povesti originile unui popor, care datează din t i m

puri străvechi şi care se încăpăţânează a trăi i n c ă , care, intrând
acum m a i bine de trei mii de ani pe scena istoriei, n'are incă pofta
de a ieşi. Acest popor este dar betrăn şi tënër totdeodată: ve­
chimea a lăsat urme neşterse in trăsurile sale, şi t o t u ş aceste tră­
suri s u n t a t ă t de fragede şi gingaşe, ca cum s'ar fi născut de ieri.
De ar trăi o atare rasă străveche, care să se fi conservat i n t r ' u n
8,
fir neîntrerupt de generaţii pană in timpul de faţă, fără a'i p ă s a
de alte rase şi fără a fi neliniştită de ele, care să se fi lepădat de
barbaria-i primitivă, fără să fi adus servicii însemnate şi fără să
Û ezercitat vr'o influenţă asupra lumii — de ar trăi incă o a t a r e
rasă in vr'un colţ depărtat al globului, ea ar fi cercetată şi stu­
diată ca un fenomen extraordinar. O moaşte din străvechea a n t i ­
chitate, care a azistat la intemeierea şi căderea celor mai v e c h i
imperii, şi care le supravieţueste incă până in ziua de astăzi, ar
merita negreşit toată luarea aminte.
Dar poporul, a cărui istorie a m s'o povestesc — poporul evreu
eau israelit — nu şi-a petrecut existenţa intr'o izolare pacinică şi
contemplativă, ci el fu neîncetat amestecat in vârtejul furtunos al

') Geschichte der Israeliten von ihren Uranfängen, vol. I (1874): X I X - X X X V . - Obser.
văm, că această introducere n'a fost incă tradusă in Întregimea ei. Ediţia franceză a vo-
himului I din Istoria lui Graetz o coprinde numai intr'un mod fragmentar. — Vezi mai j o s
.schiţa n o a s t r ă asupra vieţii şi activităţii lui Graetz. (Nota traci.)
Anuar pentru Israelite an. VII.
evenimentelor, el a luptat şi suferit; in traiul sëu mai bine de 30
de ori secular el fu adesea lovit şi rănit, el poartă multe răni
glorioase şi nimeni nu'i contestă coroana martiriului şi acest
popor trăieşte. Ba incă, el a adus servicii importante, ce n u m a i
câţiva pesimişti îndrăznesc a-i le nega. Şi cănd n'ar avea alt merit
de căt pe acela de a fi lecuit omenirea de amăgirea unei idolatrii
necurate şi de urmările ei, de corupţia morală şi socială, el ar
fi demn n u m a i pentru aceasta de o atenţie particulară. Dar acest
popor a făcut mult mai mult pentru neamul omenesc.
Care-i oare origina civilizaţiei, cu care se fălesc actualele n a ­
ţiuni culte ? Nu ele insele au creat-o, ci ele sunt numai fericitele
moştenitoare, cari au traficat si au sporit moştenirea din antichi­
tate. Două rase creatoare au intemeiat această nobilă civilizaţie,
care a ridicat pe oameni din starea primitivă de sălbăticie : rasa
elenă şi rasa israelită, o a treia nu există. Rasa latină n'a produs
şi n ' a t r a n s m i s lumii de căt o poliţie bine organizată şi o tactică
perfecţionată; n u m a i la u r m ă , in vremea gărbovirii sale, ea a căutat
să resădească intr'un p ă m e n t m ă n o s seminţe aiurea incolţite : n u m a i
Grecii şi Evreii sunt creatorii şi întemeietorii unei culturi superioare.
Luaţi raselor romane, g e r m a n e şi slave de astăzi, de dincoace
şi de dincolo de ocean, ceea ce au primit de la rasele elenă şi
israelită, şi puţin, prea puţin are să le remăie. Ipoteză altminteri
imposibilă: ceea ce popoarele contemporane au primit a devenit
un ce nedespărţit de esenţa lor, care nu s'ar m a i putea elimina.
Aceste elemente au pătruns atăt de adânc in sucul şi in săngele
lor, in căt formează o parte i n t e g r a n t ă a organismului, asa că ele
au devenit vehiculul şi propagatorul sëu. Ele erau scara pe care
aceste popoare au suit-o pană la ultima treaptă, sau mai corect,
formau curentul electric, care a descărcat puterile sale latente. E-
lenismul şi judaismul, amândouă au creat o atmosferă ideală, fără
de care un popor civilizat e imposibil.
Oricât de neînsemnată era doza, pe care au primit-o popoarele după
trecerea aşa numitei lumi vechi, prin mijlocirea Romanilor, din abun-
danţa ideală a acestor două izvoare, ori căt de stricate erau vasele ce au
adus acest suc vital, totuşi rara-i sorbire a săvârşit minuni şi a pro­
dus cu incetul o radicală transformare in fiinţa lor. In vremea Cru­
ciadelor aceleaşi popoare au primit o nouă intărire din aceleaşi iz­
voare, negreşit reduse şi slăbite. Abia cănd aceste izvoare, cari au
fost puse sub obroc de călugări, de dervişi şi de tot soiul de si-
 hastri, au fost din nou deschise şi puse in circulare, incepu
timpul modern. Nici Loyola, nici Incviziţia, nici ultra-ortodoxia»
nici despotismul n ' a fost in stare a opri fructele binefăcătoare, ce
au adus in Europa Umaniştii greci şi evrei.
Partea, ce a avut elementul grec in regenerarea popoarelor
moderne, la cari a desvoltat gustul artelor, sentimentul şi cultura
frumosului in toate manifestările sale, şi a căror imaginaţie el o
fecundează şi o intinereşte neîncetat prin capo d'operele sale artistice
-şi literare - această parte e pe deplin recunoscută de toţi, fără
contestare sau pizmă. Grecii clasici sunt m o r ţ i şi posteritatea dă
dreptate morţilor. Reavoinţa şi ura amuţesc inaintea m o r m ë n t u l u i
unui om ilustru, ba incă serviciile sale s u n t adesea e x a g e r a t e .
Diferită e insă soarta celeilalte rase creatoare, a rasei ebraice.
Tocmai fiindcă ea trăeşte incă, serviciile sale pentru cultură nu
sunt unanim recunoscute, sau ele se discută, se caută a le de­
natura spre a pune in u m b r ă sau a înlătura cu totul pe autorul
lor. Dacă cugetătorii echitabili le acordă, că au introdus in lume
ideia monoteistă şi o morală pură, foarte puţini apreţiază inalta
însemnătate a acestor concesiuni. Ei nu'şi pot esplica, cum unul din
cele două popoare creatoare, cu bogata şi m i n u n a t a sa organizaţie, a
putut muri, pe cănd celait, a t ă t de des aproape de moarte, colindă
incă prin lume şi dobândeşte chiar din cănd in cănd o nouă vitalitate.

Ori căt de atrăgătoare era mitologia Grecilor, ori căt de încân­

tătoare creaţiunile lor artistice, ori căt de invietoare fllosofla lor,
ele nu le fură de nici un folos in zilele de restrişte, cănd falangele
macedone şi legiunile romane le a r ă t a r ă viaţa, nu veselă, ci poso­
morâtă şi gravă. Ei blestemară atunci strălucitul lor Olimp şi În­
ţelepciunea lor se schimba in nebunie : ea le dete cel m u l t curagiul
pentru sinucidere. Numai in nenorocire popoarele, ca şi indivizii,
arată ce preţuiesc. Grecii insă nu posedau statornicia necesară spre
a supravieţui nenorocirei şi a r e m ă n e a credincioşi lor insişi. Nici
jocurile olimpice, nici marile amintiri nu produseră o legătură co­
mună, nici înţelepciunea nu aprinse in inima lor mângâiere şi spe­
ranţă, î n d a t ă ce exilul veni asupră-le, fie in străinătate, fie in pro­
pria lor ţară, ei se înstrăinară de ei insişi şi se contopiră cu com­
plexul populaţiilor barbare. De unde proveni această completă peire?
Dacă Eomanii, poporul cel m a i puternic al vechimei au căzut, ca
puternicele popoare dinaintea lor, prada morţii, asta provenia da
-acolo, fiindcă se sprijiniau pe sabie. Căci şi la popoare domneşte
dreptul taliunei : Cine se increde in sabie, cade prin sabie. Dar
pentru ce au sucombat şi Grecii, ei, cari, pe lângă meseria arme­
lor, u r m ă r i a u şi ţeluri ideale ? Fiindcă nu deteră vieţii un scop,
un scop determinat şi bine chibzuit. '
Acest scop, această misiune vitală, poporul evreu o avea. Prin
aceasta el a r ë m a s unit şi s'a a r ă t a t tare in cele mai groaznice
nenorociri. Un popor, ce cunoaşte menirea sa, e tare, fiindcă nu-şi
petrece viaţa visând şi pipăind. Poporul evreu era menit a lucra
asupra lui insuş, a stăpâni şi infrăna egoismul şi poftele bestiale,
a dobândi virtutea sacrificiului, sau, pentru a vorbi cu profeţii, „a
circumcide inima sa" ; cu o vorbă a fi sfânt. Sfinţenia insemna pen­
tru el abţinere de înjosiri bestiale şi de desfrănări sexuale; ea ii
impunea datorii austere, dar in schimb ii dedea sănătatea corpului
şi a sufletului. Istoria universală a dovedit-o. Toate popoarele, cari
s'au pângărit prin desfrănare sau cari s'au intărit prin silă, sunt
destinate morţii. Numiască-se această menire a poporului evreu „mo­
rală superioară", vorba va fi m a i prejos de ideea, dar tot ne putem
inţelege. Ceea ce se cuvine m a i cu s e a m ă a accentua, e că poporul
israelit a inţeles, că era de datoria sa a lua in serios această mo­
rală superioară. Aşezat in mijlocul unei lumi corupte şi impure, el
trebui să reprezinte contrastul şi să inarboreze stindardul purităţii
morale.
Morala popoarelor vechi era strâns legată cu doctrina lor asupra
D-zeirii : aceste două lucruri se implicau m u t u a l . Falşa morală pro-
venia oare de la falşa teologie sau cea din u r m ă dedese naştere
celei dintăi? Orcum ar fi cu legătura lor ca cauză şi efect, conse­
cinţele nu puteau fi de căt pernicioase. Politeismul in sinesi. ori căt să-1
fi impodobit poesia, intreţinea desbinarea, vrăşmăşia şi ura. In consiliul
m u l t o r zei cearta nu putea lipsi, conflictul şi d u ş m ă n i a sunt ine­
vitabile. Chiar dacă ar fi reduse n u m a i la doue fiinţele adorate de
om, un antagonism se v a isca intre ele : un zeu ce crează şi un
zeu ce distruge, sau un zeu al luminei şi unu al întunericului. Pe
lăngă aceasta, zeitatea creatoare va fi desfăcută in doue sexe şi
prin aceasta va poseda toate slăbiciunile sexualităţii. Se zice in-
tr'adevër, că oamenii au făcut pe zei după chipul lor; dar aceşti
zei, odată făcuţi şi primiţi, au regulat la răndul lor conduita mo­
rală a adoratorilor lor, şi omul deveni tot aşa de viţios ca şi mo­
delele ce venera. — Atunci veni poporul lui Israel cu un principiu
cu totul opus, proclamând un D-zeu unic şi neschimbător, un D-zeu
sfânt, care reclamă de la om sfinţenie, un creator al cerului şi al
pâmëntului, al luminei şi intunericului ; D-zeu inalt şi sublim
negreşit, dar care se coboară pană la om şi care se interesează in
particular de cei smeriţi şi asupriţi; D-zeu răvnitor (nu un D-zeu
resbunător) — in acest sens că conduita m o r a l ă a oamenilor nu-i
este indiferentă— dar şi D-zeu al indurării, care coprinde cu dra­
goste toată omenirea, fiindcă e opera s a ; D-zeul dreptăţii, care are
groază de rëu, t a t ă l orfanului şi protectorul vëduvei. — Asta e r a o
doctrină vastă şi capitală, care pătrunse adănc in inimile oameni­
lor şi care trebui să spulbere pompoasele divinităţi ale păgănismului.
î n a l t a insemnătate a acestei doctrine se revelă m a i cu s e a m ă
prin consecinţele sale. Nu-i indiferent intr'adevër, pentru conduita
morală a oamenilor, de a considera acest păment, teatrul activităţii
lor, ca supus unei puteri unice sau mai m u l t o r puteri rivale. în­
tâia credinţă le arată pretutindenea armonia şi pace şi i linişteşte
pe ei insisi ; a doua ii face să vază numai neunire şi sfâşiere şi
pe ei insisi ii desbină. Asemuirea omului cu D-zeu — in opoziţie
cu sacrilegea asemănare a lui D-zeu cu om, consecinţa dogmei
unitare -- imprimă omului respect de sineşi, respect de semenii
sei si asigură vieţii celui mai mizerabil o protecţie morală si
religioasă. E oare o crimă espunerea noilor născuţi de către pă­
rinţii lor ? La popoarele vechi, si chiar la Greci, nu se privia ca
atare. Adesea munţii resunau de gemetele gingaşelor copile sau flu-
viele transportau cadavrele nenorocitelor fiinţe, pe cari părinţii le
aruncau fără nici o remuşcare, cănd deveniau o sarcină pentru ei.
Nimului pe atunci nu-i sângera inima vëzënd aceste pruncucideri,
nici un tribunal nu pedepsia o asemenea nelegiuire. A fi ucis pe
un sclav era tot aşa de indiferent ca şi cum ar fi impuscat u n
vënat. Pentru ce ne ingrozeşte astăzi numai ideia acestor crime ?
Fiindcă poporul evreu a proclamat această lege: „Să nu omori,
căci omul e făcut după chipul lui D-zeu. Chiar viaţa unui copil,
chiar aceea a unui sclav să fie sacră pentru t i n e ! " - S'a pretins,
că raţiunea omului a făcut progrese gigantice, dar că simţul m o r a l
a r ë m a s cu mult inapoi şi n'a propăşit de căt puţin din timpurile
cele mai vechi. Dar trebue să ne gândim, că omul s'a lepădat cu
mult m a i târziu de grosolănie de căt de ignoranţă. Mai tărziu nu­
mai s'a trezit conştiinţa-i amorţită, groaza-i instinctivă pentru unele
crime, şi poporul evreu fu unul din autorii acestei treziri. Cugetarea,
doctrina că toţi oamenii s u n t egali inaintea legii ca inaintea lui D-zeu,
că străinul trebue t r a t a t pe acel aş picior cu pământeanul, e asemenea
un fruct al principiului de asimilare a omului cu D-zeu, şi poporul
evreu a făcut dintr'insa legea fundamentală a Statului. Asta fu
intăia recunoaştere a unei părţi a drepturilor omului. Dar popoa­
rele vechimii, chiar promotorii civilizaţiei, n ' a u recunoscut in nici
un chip acest drept, admis astăzi ca evident. Cănd incetară a jertfi
pe străinii, ce furtuna arunca pe teritoriul lor, ei ii supuneau totuşi
la legi escepţionale şi-i asupriau mai ca pe nişte sclavi. Această
neomenie către străin a stăruit —spre ruşinea popoarelor —chiar după
căderea lumei vechi. Blăndeţa către sclavi şi chiar intăiul semnal
al emanaipării lor a pornit asemenea de la poporul evreu.
Sanctificarea propria, castitatea, era incă mai puţin cunoscută po­
poarelor vechi. Ele erau confundate in desfrănare şi in dezordini sen­
zuali. Pe cănd aceste popoare erau incă la apogeul puterii lor, poeţii
sibilini evrei le exortau adeseori şi cu energie, că prin păcatele lor
in contra naturei, prin neomenia lor, prin absurda lor doctrină teo­
logică şi prin morala, ce rezulta dintr'insa, ele se apropia de o ruină
sigură. Despreţuind aceste Îndemnuri, popoarele continuară a slăbi,
şi periră. Artele şi înţelepciunea lor nu le putură scăpa de m o a r t e .
Poporul evreu deci, el singur a adus mântuirea, proclamând sanc­
tificarea propria, egalitatea tuturor oamenilor, un acelaş drept pen­
tru străin şi pentru p ă m e n t e a n , in fine ceea ce se numeşte uma­
nitate. Nu-i de prisos a aminti, că peatra angulară a civilizaţiei :
„Iubeşte pe aproapele tëu ca pe tine insuţi", a fost pusă de acest
popor. Cine a ridicat pe s ă r m a n din pulbere, cine a întins nevoia­
şilor şi părăsiţilor o m ă n ă de ajutor ? Poporul evreu. Cine a făcut
din pacea perpetuă sfanţul ideal al viitorului, declarând că „naţiu­
nile nu vor m a i trage sabia una inpotriva alteia", că „nu vor m a i
inveţa arta resboiului" ? Profeţii lui Israel. Acest popor a fost nu­
mit un mister ambulant, el ar trebui mai bine să fiă numit o re­
velaţie ambulantă. Căci el a revelat secretul vieţii, el a inveţat
ştiinţa ştiinţelor —adică, cum un popor se poate feri de peire.
Nu-i adevërat, că acest popor ar fi inventat r e n u n ţ a r e a , morti­
ficarea, posomorărea existenţei ; că el ar fi a r u n c a t un vël de jale
asupra bucuriilor vieţii şi că ar fi pregătit calea ascetismului mo­
nacal. Tocmai din contra. Toate popoarele din vechime, afară de
Evrei, au dat morţii o i m p o r t a n ţ ă capitală, au oferit jertfe funerare
şi au arătat in aceste imprejurări cele mai posomorâte preocupări.
Astea erau misterele lor, cari, ca orce esces, degenerară in escesul
 contrar, in desfrâul orgiilor. Zeii lor chiar plătiau tribut morţii, ei
nu erau priviţi ca mântuitorii, ci ca jertfele ei ; şi ei trebuiau să
intreprinză călătoria fatală, şi ici colea se arăta mormëntul, sicriul
sau calvarul zeului. Sentimentul israelit, care onora in D-zeu „iz­
vorul vieţii", acorda vieţei o importanţă atăt de inaltă, in căt de­
părta de la sanctuar tot ce-i putea aminti de moarte ; şi el s'a în­
deletnicit atăt de puţin cu misterele de dincolo de mormënt, in căt
ii s'a făcut i m p u t a r e a contrară, că s'ar fi dedat esclusiv vieţii te­
restre. Şi asta e adevërat. Profeţii lui Israel n'au cunoscut un ideal
mai nobil de căt acel viitor, cănd „pămentul va fi plin de limpedea
cunoştinţă a lui D-zeu, cum albia mării e plină de apă." Da, Israel
apreţia inalt viaţa, dar o viaţă morală, d e m n ă şi sfântă. Numai
duoă o indelungată şi nefericită perioadă s'a furişat din afară, in
mijlocul seu, posomorâtul ascetismu, el a produs un ordin auster şi
duşman vieţii, care incepu a stigmatiza simpla bucurie ca un păcat
şi a privi viaţa ca o vale de lacrimi. Nu, poporul evreu n'are nimic
comun cu ceilalţi Semiţi, consângenii sëi, nici cu furia lor d'a-şi
tăia carnea in onoarea cutărei divinităţi, nici cu desfrâul lor bacantic
in onoarea alteia. El s'a despărţit de dânşii şi printr'o disciplină
severă s'a desvăţat de. dezordinele lor. Nu-1 apreţiăm intr'un mod
just, cănd căutăm a ne esplica calităţile sale ca aparţinând rasei
semitice, şi tot astfel il depreţiăm, cănd il judecăm după raportul
celor două fiice ieşite din sinul sëu : acestea au contractat căsătorii
mixte şi au lepădat multe din fondul moştenit.
De sigur poporul evreu are şi el mari defecte; el a păcătuit mult,
•dar straşnic a ispăşit el rătăcirile sale. Istoria caută tocmai a desco­
peri aceste rătăciri, origina lor, M â n t u i r e a şi urmările lor. Negre­
şit mai m u l t e din aceste viţie au fost i m p r u m u t a t e , datorite influenţei
mediului înconjurător ; dar avea şi lipsurile sale proprii şi originali,
imperfecţiuni inerente caracterului sëu. Dar de ce să fie Israel m a i
perfect de căt celelalte rase, dintre cari nici u n a nu s'a arătat incă
in toate privinţele desăvârşită? Cei ce se silesc a căuta cu lumâ­
nare defectele şi lipsurile poporului evreu, ii fac prin aceasta m u l t ă
onoare, deoarece ei pretind de la densul m a i mult de căt de la
oricare alt popor.
Alminteri unele din imputările făcute poporului evreu sunt ne­
drepte. I se impută, că n ' a r fi avut sau n'ar fi cultivat o bună con­
stituţie politică. Această critică provine dintr'o confuzie de idei.
O constituţie trebue să fie judecată n u m a i după rezultatele sau după
durata societăţii, ce a cârmuit. Ei bine, societatea israeiită s'a măn-
ţinut tot atăt de indelung ca cele mai multe state ale lumii vechi,
m a i indelung de căt statul babilonic, persan, grec şi macedonie, —
mai bine de şase sute de ani, in cifre rotunde, in prima sa peri­
oadă şi fără de a n u m ë r a pe cea d'a doua. Două sau trei State
n u m a i au trăit mai indelung: Egiptul, Roma, Bizanţul. Scăzendu-
le secolele de gărbovire, de lăngezire şi de t r e p t a t ă scăpătare, du­
rata lor se va micşora. Imputa-se-va Statului israelit, că n'a remas
la înălţimea, la care ajunsese sub David şi Solomon, şi că fu adese­
ori subjugat? Multe alte State au avut aceeaş soartă. Lua-se-va in
nume de rëu, că s'a desbinat in două regate şi că n'a mai putut
să-şi recâştige unitatea ? Grecia n'a putut niciodată ajunge la uni­
t a t e politică ; ea a fost fracţionată, de la inceput pană la sfârşit,
cel puţin in două jumătăţi inimice, şi Imperiul roman deasemenea
se desfăcu in două imperie rivale.
Totuşi, critica ţinteşte mai cu seamă a lovi in teoria socială a
Statului israelit. Ea e înfăţişată ca un vis, ca o himeră, ca o utopie.
Negreşit constituţia stabilită de codicele acestui popor e o utopie
ca orice ideal, care, prin aceea chiar că nu aspiră a se realiza de
căt i n t r ' u n viitor mai bun, pare imposibil de realizat, căt timp n'a
sosit acea zi. Depreţiăndu-se dar teoria constituţională israeiită, se
condamnă idealul insuşi ; căci, o repet, ea a afirmat pentru intăia
oară drepturile omului, ea a dat edificiului social o bază democratică,
ea a asimilat nu numai pe toţi indigenii laolaltă, dar pe străini cu
indigeni, şi a desfiinţat orice deosebire de caste, de ranguri şi de
clase. Ea a ocrotit pe sclav chiar de capriţiul şi asprimea stăpânului.
Ea a declarat ca principiu de Stat, că „nu trebue să s'afle săraci
in ţ a r ă " şi a voit să previe pe de o parte grămădirea bogăţiei şi
neajunsurile luxului, pe de alta acumularea mizeriei şi neajunsurile
sărăciei. Prin sistema anüor sabatici şi iubilari ea ţinti s'opriască,
ca instrăinarea libertăţii personali sau a pămentului să nu se poată
face vr'odată definitiv. In scurt, idealul u r m ă r i t de această teorie
constituţională fu de a conjura relele, de cari Statele civilizate su­
feră incă astăzi. Dacă voiesc a batjocori idealul, batjocorească-1 !
Dar găndească-se in acelaş timp, că acest ideal e sarea, care pre­
zervă societatea de putrezire.
Negreşit e incă o lipsă in aptitudinile poporului evreu, că n ' a lăsat
nici o clădire uriaşă, nici un capodoperă de arhitectură. Poate că n'a
avut dispoziţie pentru această artă ; dar această lipsă poate pro-
veni si de acolo, că acest popor, in idealul seu de egalitate, nu exalta
pe regii sei in aşa grad in căt să le zidiască palate gigantice şi
morminte piramidali. El punea m a i inalt coliba sărmanului. El n ' a
zidit un templu nici chiar D-zeului sëu (templul lui Solomon fu ri­
dicat de Fenicieni), fiindcă voia să facă din inima sa adevăratul
templu al Domnului. El n ' a zugrăvit, nici n ' a sculptat zei, fiindcă
vedea şi vede incă in Dumnezeire, nu o graţioasă jucărie, ci obiectul
unei grave şi evlavioase veneraţiuni.
Poporul evreu, ce-i drept, n'a dus-o pană la genul dramatic, n e c u m
pană la epopee. Poate să-i fi lipsit dispoziţia, dar această lipsă chiar
stâ in legătură cu aversiunea-i instinctivă pentru teogoniile şi le­
gendele mitologice, precum şi pentru jocurile si ficţiunile teatrului.
In schimb el a creat două alte genuri de poésie, cari oglindesc t o a t ă
bogăţia idealului seu: psalmul şi elocventa poetic cadenţată a profe­
ţilor. Ceea ce caracteriza ambele aceste genuri e, că baza lor co­
mună e adevërul, iar nu ficţiunea ; că prin u r m a r e poesia, in loc
de a fi o simplă petrecere a imaginaţiei, devine un i n s t r u m e n t de
ridicare morală. Dacă nu se află d r a m ă in această literatură, viata
dramatică respiră intr'insa ; dacă n'are batjocura comică, ea posedă
totuşi acea semeaţă ironie, care din inălţimea-i ideală priveşte cu
dispreţ tot ce nu-i de căt deşartă aparenţă. Profeţii si psalmistii lui
Israel au creat, si ei, o frumoasă formă poetică, dar ei n'au sacri­
ficat fondul, adevërul, pentru iubirea formei. Poporul evreu are şi
el chipul seu de a scrie istoria ; ceea ce il deosibeste e, că nu caută
a disimula mei a palia slăbiciunile sau nedreptăţile eroilor, regilor,
popoarelor, ci espune necontenit faptele cu o scrupuloasă sinceritate.
Această literatură ebraică, care n'are seamăn pe lume, care are
cel mult imitatoare, datoreşte superioritatea sa chiar cuceririlor, ce
a făcut. Celelalte popoare n'au putut rezista sentimentului profund
şi adevörat, ce o animă. Dacă literatura greacă a impodobit domenul
artei şi al ştiinţei, literatura ebraică a idealizat pe acela al sfin­
ţeniei si al culturei morale. Dar ea are incă u n alt avantaj asupră-i :
de a avea un depozitar nemuritor, care a păstrat-o şi cultivat-o in
mijlocul împrejurărilor celor mai nefavorabile. Istoria unui atare
popor merită desigur oarecare luare aminte.
Considerat din punctul de vedere estern şi superficial, cursul isto­
riei israelite de la intrarea in Canaan pană in epoca regilor ar putea
uşor rătăci, căci evenimentele invederate au absolut u n caracter is­
toric. Năvăliri, campanii, resboae şi biruinţe ocupă fondul istoriei ; pe
 teatrul ei se agită demagogi, judecători-eroi, regi şi generali ; alianţe
se fac şi se desfac ; abia m a i remăne loc pentru o activitate inte­
lectuală. Judecătorii-eroi, cari oferă mai intăi material istoriei, Hud,
Ghedeon, fiul seu Avimeleh şi cu deosebire Iefta şi Samson, au
aşa de puţine trăsuri israelite, că-i am putea lua tot asa de bine
drept Cananei, Filisteni sau Moabiţi. De aceea s'a pretins despre
Samson, că ar fi creat după chipul tiranului Eracle, Majoritatea re­
gilor, fiii şi curtea lor se purtară atât de absolut, ca cum n'ar fi
fost vr'o lege, care să puie o stavilă voinţei lor despotice, ca cum
n'ar fi ştiut nimic despre poruncile de la Sinai. Poporul insuş, expus
in timp de secole necuratei idolatrii, se deosibeşte puţin de lumea
păgănă, ce il inconjoară. Să nu se fi distins oare chiar de la origina
sa ? Să fi păşit mult timp laolaltă cu celelalte triburi semitice şi
m a i tărziu numai, mult m a i tărziu, intr'un timp anumit, el să-şi fi
intipărit particularitatea şi contrastul faţă de lumea înconjurătoare?
N'a flăcărat Sinaiul la leagănul sëu, ori fost-a el introdus mai tărziu
in istorie? Sceptici au pretins-o, dar remăşiţele poesiei ebraice din
timp străvechiu ii desmint. Cu m a i multe secole inaintea apari­
ţiei regalităţii, in prima epocă a judecătorilor-eroi, in zilele De-
borei „a m a m e i in Israel", un poet celebra deja măreţul eveniment
al revelaţiei de pe muntele Sinai, el descria deja pe „poporul lui
D-zeu" esenţial diferit de împrejmuirea sa, şi a r ă t a deja motivul slă-
biciunei sale, că şi-a ales zei străini şi că a decăzut de la prove-
ninţa-i eterogenă. Dacă nu dăm crezămănt istoriei, trebue să credem
cel puţin poesia, care e o m a r t u r ă oculară sigură. Nu ne putem in-
doi, că naşterea intelectuală a poporului evreu a inceput de odată
cu cea corporală, că Sinaiul fu localul celei dintâi, cum Egiptul al
celei d'a doua, şi că chivotul legii cu sacrosanctul decalog fu din
copilăria sa necurmata-i însoţitoare. Esenţa convingerei sale opuse
despre D zeu şi a misiunei sale etice, doctrina fundamentală, ce fu
săpată in lespezi de peatră, e străveche şi contimporană cu repre­
zentantul ei. Aleşii poporului, cari nu aveau nimic comun cu trebile
şi traiul zilnic al poporului, formau Heruvimii, spre a ocroti sanc­
tuarul intelectual de pe m u n t e l e Sinai. Acest sanctuar are n u m a i
in aparenţă forma religioasă, e n u m a i in aparenţă teocratic, esenţa-i
este legea morală : D-zeu e origina doctrinei, dar ţinta ei e m a i
m u l t omul individual şi comunitatea cu legitimele sale pretenţii.
D-zeu e in această doctrină voinţa sfântă, care determină moralul
şi binele, sfântul model, care arată calea spre densele, dar nu ţinta,
pentru care să se facă, ca să-i folosiască la ceva. Doctrina israelită
nu e deci nicidecum o dogmă, ci o etică pentru fapta morală şi sen­
timentul moral. Ea e şi o doctrină de m â n t u i r e , dar fără un dres
mistic. Ea a fost numită Religia spiritului, şi este intr'adevër,
intru căt ea reprezintă divinul i n t r ' u n mod pur spiritual, intru căt
ea depărtează de el orice restricţie morală şi-i atribue o activitate
energică şi o voinţă sfântă.
Negreşit această religie sau doctrină m ă n t u i t o a r e era prea inaltă
spre a putea fi înţeleasă de tot poporul in copilăria sa. Idealul, care
trebuia să-i dea importanţă şi durată, remase pentru el insuş m u l t
timp o enigmă. Abia profeţii sei au trebuit să-i deslege această
enigmă. Trecu o vreme indelungată, şi după ce resunase graiul d e
foc al profeţilor, pană ce poporul să devia păzitorul invăţăturei pri­
mite pe Sinai si să-i ridice un templu in propria sa inimă. î n d a t ă
ce sosi această m a t u r i t a t e , indată ce „inima-i de peatrâ fu schim­
bată intr'o inimă de carne," indată ce profetismul invinse mijlo­
cirea sacerdoţiului, profeţii se p u t u r ă retrage de pe scenă, căci de­
veniseră de prisos : poporul insuş avea deplina pricepere a fiinţei şi
a menirei sale.
Istoria învederează îndoita transformare a acestui popor : ea n e
arată cum o umilă familie a unui şeik deveni u n inceput de popor,
cum acest mic popor fu t r a t a t ca o hordă, apoi cum această hordă
fu astfel disciplinată, ca să devie poporul lui D-zeu, cu ajutorul
unei doctrine, care ii dete o noţiune inaltă a esenţei divine in ace-
laş timp cu sanctificarea şi stăpânirea de sineşi. Acest suflet al po­
porului a crescut şi s'a desvoltat in paralel cu corpul seu, s'a tra­
dus in legi şi, deşi nesupus timpului şi schimbărilor sale, el s'a a-
daptat cu diversitatea epocelor. Transformarea se opera cu preţul
unor lupte dureroase. Trebui să învingă piedicile interioare şi es-
terioare, să repareze rătăcirile, să vindece recăderile, pană ce cor­
pul poporului putu deveni un organ demn de sufletul seu. Ce era
ascuns, trebuia să iasă la lumină, ce era intunecos, să se limpeziască,
presimţirea vagă să se schimbe intr'o intuiţiune luminoasă, pentru
ca Israel intrevëzut de profeţi in depărtatul viitor — pe care l'au deo­
sebit cu tot dinadinsul de Israel real şi ghiftuit de lipsuri — să poată
deveni „făclia popoarelor." De sigur, nici globul pământului, nici
cursul secolelor nu ne mai arată un al doilea popor, care, ca po­
porul israelit, să fi purtat pretutindenea cu densul o doctrină de­
terminată. Dar acest popor nu era numai in posesiea ei, ci avea
şi deplina conştiinţă, că subzistă n u m a i pentru această doctrină, că
el insuş nu e de căt mijlocul şi organul ei, că are i m p o r t a n ţ ă nu­
m a i prin misiunea de a o a n u n ţ a ca un adevër mântuitor, şi că nu
trebue să facă această prin putere şi silă, ci prin pildă şi prin pro­
pria efectuare şi realizare a idealelor stabilite de el. La Greci pro­
funda intuiţiune a istoricului a recunoscut, că menirea lor era de
a reprezenta viaţa ideală a artei şi a ştiinţei, dar ei insisi n'aveau
conştiinţă despre aceasta. Poporul grec trăi dar n u m a i pentru ac­
tualitate, nu pentru viitor, şi trăi n u m a i pentru densul, nu pentru
alţi. Nu tot astfel fu poporul evreu. El nu n u m a i că şi-a priceput
misiunea, dar s'a simţit astfel pătruns de ea, incăt să crează, că
e misiunea sa, că dacă e ceva, e n u m a i printr'insa, şi că fără ea
nu e nimic „o picătură in vadră, un grăunte la căntar." Numai
pentru a-easta l'au desemnat profeţii sei ca popor ales, şi printr'aceasta
ei n'au voit nici de cum să deştepte şi să intreţiă i n t r î n s u l deşer­
tăciuni. Privitu-l'au oare ca pe un popor mai bun, mai superior, mai
nobil ? Nu. Aceiaşi profeţi l'au dojenit de repeţite ori prea aspru
1
pentru nesupunerea, indărătnicia şi rëutatea sa. ) Alegerea trebuia
s ă i impue n u m a i o respundere mai mare şi m a i grea, o sferă mai
intinsă de datorii. Trebuia să se considere ca „şerbul Domnului",
ca împlinitorul inveţăturei sale, ca solul de m â n t u i r e al unei or­
ganizaţii morale mai inalte —el trebui să indure pentru aceasta un
martiriu, şi l'a indurat glorios şi conştiinţios. De indată ce a luat
conştiinţă de misiunea sa, ca reprezentantul unei morale proprie
etico-religioase, el a preţuit-o mai presus de toate, m a i presus de
patrie şi naţionalitate, m a i presus chiar de căt viaţa. Şi fiindcă s'a
oferit singur ca victimă, a dobândit vitalitate şi nemurire. Era în­
tâiul popor, care avea curajul unei opiniuni şi care a pus in joc
bunurile vieţii pentru convingerea sa intimă. Era intăiul popor, care
a dovedit, că un adevër salutar nu poate fi sigilat de căt prin
martiri. Credinţa convingerii sale ii dete statornicie şi stăruinţă.
Vigoarea sa nu putu fi prea mică, dacă a p u t u t rezista puterii ni­
micitoare de aproape patru milenie şi unei lumi intregi de inimici.
Istoria poporului evreu are deci in originile sale un caracter cu

') Deoarece neştiutori impută a t ă t de des poporului evreu trufie pentru alegerea sa,
vom colaţiona aci câteva pasaje, in cari profeţii ii contestă o superioritate i n t e r n ă : „Nu
pentru meritul teu, nici pentru întregimea inimei talc să iei tu in stăpânire pâmentul"
(Deuter. 9, 4-5).—„Sunteţi pentru mine tot atăt ca şi Etiopienii" (Arnos. 9,7). In acelaş sens
trebue să se ia şi Arnos 6, 1-2.—„Cine e orb ca şerbul meu, surd ca solul meu, pe care l'am
trimis ?" (Isaia, 42,19).
I totul diferit. Doi factori d e t e r m i n ă răsărirea şi apunerea ei, unul
I corporal si unul spiritual, sau unul politic ŞI unul etico-religios. In-
I tăia direcţie e reprezentată de conducëtorii poporului, de judecătorii-
I eroi si de regi in genere, a doua de leviţi si de profeţi. Cu căt m a i
I mult insă convingerea despre doctrina propria devine proprietatea
f comună a poporului, cu atăt se apropia mai m u l t cele două curente
şi se împreună in cele din urmă. Mai i n t ă i curentul olitic e m a i
tare şi acoperă intr'atăta pe celait, in căt abia ochiul ager mai ză­
reşte urme singuratice şi slabe. P a n ă in epoca regilor vine la ivială
? numai caracterul politic al istoriei ISRAELITE, de unde aparenţa
amăgitoare, că acesta ar fi caracterul ei esclusiv. Pe neaşteptate
• pare a ţişni curentul spiritual, puternic şi spumos ca isvorul
muntelui, care se stränge cu incetul sub păment as< unzèndu-se
: de ochiul nostru, dar a cărui existenţă nu incepe abia cu r e s -
' baterea IN stâncă. Apariţiea artisticilor profeţi şi psalmisti de
la Arnos până la Isaia seamănă, prin tăria si fecunditatea sa, În­
tocmai cu isbucnirea unui torent. Profeţii şi psalmiştii, cari au im-
; prăstiat idei mari şi pururea adevërate subt o formă artistică si a-
[ trăgetoare, şi care formează elita populaţiei I s r a e l i t e , n ' a r fi putut
• apare şi ezercita nobila lor acţiune, dacă n'ar fi existat condiţiuni
favorabile. Ei au provenit din solul mai dinainte fecundat, şi au
fost inţelesi, fiindcă cu viaţa lor pur morală n'au a n u n ţ a t poporului
ceva nou şi străin, ci au imbrăcat intr'un v e s t m â n t poetic cele ve<hi
şi cunoscute si le au predicat cu entusiasmu si bărbăţie. Enorma
lor putere pare a FI scăzut după Isaia, dar tot asemenea torentului,
care aplanăndu-se in şes devine mai limpede si mai străvăzetor Ş I
aduce m a i mult folos.

Si cel ce nu crede in minuni trebue să recunoască, că e ceva

miraculos in istoria poporului evreu. Aici nu observăm numai, ca
la alte popoare, fazele succesive de creştere, de înflorire şi de scă­
dere, ci şi fenomenul extraordinar, că scăderii i-a u r m a t o renaştere,
o nouă înflorire, şi că această alternativă s'a repetat de trei ori.
Transformarea grupei familiale Israelite in popor, de la intrarea-i
in Canaan pană la regalitate, formează intăia epocă — a creşterii.
A două, a înfloririi, corespunde celor două domnii ale lui David şi
Solomon, subt cari poporul israelit deveni un Stat de prima ordine.
Această epocă înfloritoare nu fu lungă, ea fu u r m a t ă de o slăbire
graduată, care se termină cu ruina naţionalităţii. Dar aceasta se ri­
dică, crescu puţin căte puţin sub stăpânirea Perşilor şi a Grecilor,
desvoltâ iar prin Macavei o strălucită inflorire, pentru a sucomba
din nou sub Romani. Dar ea nu peri de căt in aparenţă, spre a invia
din nou sub o altă formă. Dar această transformare n u m a i aparţine
istoriei proprie a poporului evreu. Nu mai puţin miraculos e feno­
menul, că acest popor şi-a luat intăiul avănt pe păment străin, in
sinul unei morţi aparente : intăia oară in Egipt, a două oară in
Babilonia şi chiar a treia oară, dacă voim, in imperiul Romanilor
si Părţilor. Unul din profeţii evrei reprezintă creşterea acestui po­
por in Egipt, sub forma unei fetiţe părăsite pe o câmpie, acoperită
de sănge şi de gunoiu, şi care, cu toată delăsarea şi mizeria ei,
devine cu incetul o m a n d r ă fecioară. Desvoltarea-i in Babilonie e în­
făţişată de un alt profet sub chipul unei vëduve mai intăi lipsită
de copiii sei, nenorocită şi tânguitoare, şi care, la sosirea neaştep­
t a t ă a copiiilor sei din toate unghiurile pămentului, se simte mân­
gâiată şi reintinerită. A treia întinerire a rasei israelite a fost de-
asemenea obiectul unei comparaţii m a i nimerite (figura unui sclav
sdrenţeros, incovoiat, acoperit de răni sângerânde, dar care leapădă
deodată acest înveliş respingător, spre a se schimba intr'un frumos
tënër, plin de graţia, de putere şi de majestate).
Orice comparaţie şchioapătă, o ştiu ; dar acelea dau o idee destul
de justă despre un fenomen, care iese din calea comună. Un fapt
extraordinar e in orice caz existenţa acestui popor, care datează din
timpii cei m a i vechi şi care arată frăgezimea tinereţei, care a stră­
bătut atătea schimbări şi tot şi-a r e m a s credincios. (Da, e intr'ade-
vër Jidovul Rătăcitor, dar care nu se pleacă de oboseală şi nu do­
reşte de loc odihna mormëntului.*)

*) Ultimele două pasaje in paranteză lipsind in originalul german le am adaos din tra­
ducerea franceză. (Nota Trad.)
 JOSE F C A R O
A U T O R U L CODICBLUI BELIG-IOS „SULCHA.N-AKUCH"

1488—lSTö.

Biografie de S. J. J ^ O S A N I S .

I.
Popoarele atribue de obiceiu o origine ilustră la oamenii lor cei
mari, fără a se preocupa ori este sau nu e aşa de fapt. Astfel se
pretinde că Rabbi Josef de Caro, ar fi coboritor de la R. Salomon,
ben A b r a h a m ben Aderet din Barcelona, de la ilustrul R. Vidal din
Tuluza şi de la doctorul R. Iehuda Bar Eiay ; ba se susţine chiar,
că el se trage din aripa stingă a lui Adam, adică din cea mai inaltă
1
nobleţă )-
Anse tot ce ştim sigur e, că spre j u m ă t a t e a secolului al XIV lea
trăia in Tulitula (Toledo) in Spania un oarecare Isac Caro, al cărui
2
fiu Efraim avu pe R. losef şi acesta pe R. Efraim şi R. Isac Caro ).
La 1488, adică 4 ani inainte de isgonirea Evreilor din Spania,
R. Efraim Caro căpăta un fiu, pe R. Iosef, a cărui biografie, ne-am
propus a o seri.
Ca mic copil, Iosef incepu să urmeze in şcoala lui R. Iacob B e -
3
rab din Tulitula ), fără a sa putea anse bucura mult de această

•) Şemot-haghedolim, v. I, § 53 : dospi/e numele lui B. Vital.

") Kore-hadoroth de B. David Conforti, p. 31-a.
") fi. David Conforti in al sêu : Kore-hadorth, p. 85 şi losef Caro in al söu Beth-Iosef
unde-i dà titlul d e : „marele meu maestru", ne dovedeşte indeajuns, că Caro a inveţat la
perab. Dar, după surgunirea din Spania, E. Iacob emigra la Fes (Maroco) de unde apoi
la Egipt, aşa că nu se reintălniră de căt după ce Beth-losef era deja tipărit, spre finele
vieţei lui Caro. E dar sigur, că dacă E- Iosef a inveţat la Berab, aceasta a p u t u t ü n u m a i
in Spania.
Anuar pentru Israelit/, an. VII.
favoare, căci la 31 Marte 1492, regii catolici Ferdinand şi Isabela
lîotàrire ca de la această dată pană in patru luni de zile, să se is-
gonească toţi Evreii din Spania.
Familia Caro nevoită a pleca, caută ospitalitate in toleranta Tur­
cie. E. Isac Caro ne povesteşte aceasta astfel : „Numit Isac, fiul
cuviosului R, Iosef Caro, spaniolul, care fu fericit in toate intre-
prinderele sale, originar din Tulitula, eu a m crescut intre savanţi
si acolo, in acea Castilie aşa de m a r e şi aşa de lăudată, am fundat
o şcoală şi am predat legea intr'aşa mod, incăt cei mai mari segn-
iori şi reprezentanţi ai comunităţilor Israelite din Portugalia ve­
nire la mine ca să më consulte. Atunci furăm deodată surprinşi de
ordinul regelui Spaniei şi de comunicarea făcută la toate popoarele,
că vrea să gonească pe toţi Evreii din ţara sa. Pretutindeni unde
ajunse această veste, Evreii erau cuprinşi de o mare jale, şi mulţi
din clasa de jos se botezare, amestecăndu-se cu celelalte naţiuni...
Si eu am zis atunci : Cine ar putea să-mi dea aripi de porumbei,
ca in sbor, să m e r g in altă parte ? Binecuvëntat fie D-zeu, făceto-
rul de minuni si am avut de tras multe in căletoria m e a pe mare
(căci această regiune e dincolo de mare) şi mi-am căutat un refu­
1
giu in Turcia ).
Astfel găsim intr'o zi familia lui Caro stabilită in Constantino-
pole si pe E. Efraim Caro cu tënërul Iosef, mergënd cam la in
ceputul anului 5253 (finele 1492) la Nicopoli (Nicopolis Moesia),
unde era deja de mult o comunitate israelită ; care se mări printr'un
n u m ë r i n s e m n a t din evrei spanioli, ce se refugiasere in Turcia,
Iosef Caro, in verstă n u m a i de 5 ani, incepu să inveţe Talmu­
2
dul şi Cabbala ) si celelalte cărţi, ce formau obiectul studielor de pe
acea vreme. Nu se ştie sigur cine a fost profesorul lui Caro, dar le­
genda pretinde, că R. Vidai din Tuluza se infăţişa la el ca inger
tălcuitor iTiEn ""[K^D* 3
da lecţiuni in fiecare noapte ).
Ori cum ar fi, e fapt că nu după mult timp, Caro işi însuşise
deja nişte cunoştinti atăt de vaste, incăt fu obiectul de admira-
ţiune al colegionarilor sei. El nu intărziâ a-şi căştiga simpatiile Ni-
copolitenilor, cari ei oferire postul de mare Eabbin, post ce se grăbi
să-1 primească. Tot atunci el se căsători pentru prima oară cu
4
fica Rabinului Haim ben Albalag ).
') Tolodoth-Ishak de R. Jsaav Caro, in Prefaţă.
*) Vezi : Istoria Evreilor de M. Schwab.
'•') Semoth-ha^liedolim fie K. H. I. Azulai, v. T. £ 53.
*) Berli-Iosef de Caro, partea Orali-hnhn, § 425.
 Dar R. losef nu era m e n i t de soartă ca să fie un simplu Rabbin,
-'ntr'o comunitate neinsemnată ca Nicopole. Şi deaceea ël şi vedem
-poi strămutăndu-se la Safet, pe atunci centrul cel mai important
al Evreilor din imperiul Otoman.
Legenda pretinde, că el a făcut aceasta indemnat fiind de ingerul-
s
|ălcuitor ).
Evreii au păstrat pană azi mai multe legende din timpul şederei
i Caro in Nicopoli; intre aceste merită in deoseb să pomenim acea
rivitoare la „fântâna de sănge" (kanceşme).
Legenda spune, că po drumul ce duce de la Nicopoli la Plevna,
se vede o mare fântână cu o inscripţie persano-turcă, căreia popo-
;enii zic : K a n ceşme (fântâna de sănge). Pe vremuri de demult, se
frise un căine sălbatec lăngă fântână, care sfăsia pe toţi trecëtorii,
e da din nenorocire pe acolo. Se cercaseră venătorii cei m a i ves-
iţi ca să scape lumea de o aşa dihanie ; dar geaba, nici unul nu
^euşi să atingă măcar fiara selbatică, căt de un fir de për. Guver­
nul din Nicopoli se desnădăjduise acuma cu totul si credea, că spur­
căciunea cea de fiară se va aţine in calea căletorilor căt lumea. Cănd
află că Haham-başa de acolo a săverşit mai multe minuni. îndată
El pofti la el guvernorul şi-1 ruga ca să măntuie lumea de acea rëu-
lăciune. Haham-başa de cuvent, se duse la fântână, să vadă ce e. Şi
;abia ajunse acolo, fiara, care ël ziri din depărtare pe veneratul rabbin,
Se retrase cu frică in inuntrul făntănei. Rabbinul anse nu se opri de
căt la fântână, unde se plecă şi scoase fiara tăindu-i capul, şi adu-
cënd-o ca trofeu in oraş.
Această legendă astfel povestită de Turci, e şi in gura Evreilor,
cari adaugă numai, că rabbinul nu era altul, decăt savantul R. Iosef
de Caro si câinele, răutăciosul Iosef de la Reyna.
Incepënd de la R. Ezra Malki, fiul lui R. Rafael Malki, care a
p 10
izitat Nicopoli la 1640 ), pană la R. A. Almosnino ), penulti
ul h a h a m al acestui oraş, mai toţi Rabinii, câţi au stat in Nico-
oli, pretind că ar fi vëzut sau visat pe Caro. Afară de aceasta,
câte betrăne nu asigura, că au intălnit pe sfintul Rabbi Caro şi el le a
dat o monedă sau vr'un alt lucru, aducëtor de n o r o c ? Căte comu­
nităţi nu susţin, că nefiind de căt 9 persoane, Rab. Iosef s ' a a r ë t a t
to mijlocul lor, spre a complecta minimi (numërul de 10) ? Căţi bol-

!
) Kore-hadorotb.de R. David Conforti, p. 35-a.
") Vezi prefaţa de la Sefer Saare-Biniamin.
'*) Acum Mare Rabin in Bulgaria.
navi nu s'au vindicat apelând la AJUTORUL s ë u ; câţi nenorociţi nu
s'au m â n g â i a t prin acest venerabil betrat] ?
In Nîcopoii, unde Caro isi petrecu junia, se a r a t ă pană azi ruinile
e c u r
bäiei ( H ^ ^ t O ) Şi a şcoalei sale ' " ^ " H f è H ST^> P ' ' n şi sulu­
rile legei (j"îTlJ"| *l£D) scrise, de el, cari s'au pierdut abia la 1877.
Baia si scoală nu oferă vederei un ce deosebit. Cea dintei nu
reprezintă decăt o groapă si ultima un ZID turtit, ce se află pe
via unui turc, intr'o depărtare de j u m ă t a t e ceas de Nicopoli de azi.
Sefer Thora era dintr'o piele [p|~îp],
care a fost desigur odată
cenuşie si s'a inegrit apoi ; scrierea mare, rotundă (à la sefardit)
şi de o caligrafie rară. Era foarte preţuit si deaceea nu se cetea
intr'ënsul de căt IN sara de Iom-Kippur la Kolnidra In
25 luni 1877, cănd Ruşii incepure a ataca Nicopoli, populaţia israe-
LITĂ din acest oraş se retrase la Plevna, luănd cu sine toate obiectele
sfinte din sinagoga lor; intre cari şi seferul lui Caro. scos atunci
pentru prima oară DIN Nicopoli, ŞI cărui dădure o îngrijire deosebită.
La 30 Iuli acelaş an, Evreii din Nicopoli si cei locali din Plevna,
voind a se retrage de acolo la Sofia, deşi gaziul Osman Pasa le furnisâ
trăsuri şi-i trimese pană la destinaţie însoţiţi de o gardă militară, totuşi,
nu voire ei ca să ia cu dënsii seferul lui Caro, ca nu cumva să fie espuşi
a'l pierde. Un evreu —UNUL singur— bogatul bancher Bechor B. Ova-
dia, remase a n u m e la Plevna. Acesta încuia seferul in lada, in care
isi ţinea obiectele cele mai preţioase. Dar la intrarea Ruşilor in
Plevna, i s'a prădat averea si cu ea şi preţiosul sefer al lui Caro.
Pierderea acestui obiect venerat produse nişte lungi şi vii regrete in co­
munitate. Si m ă c a r de ar fi acum acest sefer din intëmplare, ear in
mâini evreesti").
Aceste puţine înşirate ne arată indeajuns, căt de adăncă a fost
impresia, ce a făcut-o Giro asupra coreligionarilor sëi, prin vastele
sale cunoştinţe şi spiritul sëu cel superior.
II
De la Nicopoli, Caro merse intei la Adrianopole, unde remase 10
ani (de la 1522 — 32). El era atunci abia de 34 ani, si totuşi pus
deja in primul RANG al inveţaţilor din acea epocă; admirat chiar de

') Tn u r m a rosboiului Ruso-romăno-turc, d-nul M. Cogălniceanu căpătă un sefer de la

niste soldaţi intorsi din Bulgaria. D-nul Cogălniceanu vèzénd că acel sefer e rupt in parte
— île la Debarim inoolo —ël dădu in Bucureşti lui Naftuli Şofer, de profesiune haham, ca să-1
complecteze, spre a'l putea face dar sinagogei comunităţei Brânza (jad. Fălciu), proprie­
t a t e a sa. — Precum susţine acesta si alţi cunoscători, acest sefer e ănsuşi acela scris ty
Caro. A ajuns dară in mâni evreeşti. (Sota Bed.)
 dversarii sei, cari trebuea să se plece inaintea ştiinţei şi pëtrun-
"erei sale. „Strălucitul nostru profesor," „inveţătorul întregului
1
srael," „Maran" ) sau „inveţătorul nostru", eacă titlurile cu cari
contimporanii el onorau pe Caro.
Cei m a i vestiţi rabini din Adrianopole, cari au studiat la Caro,
~ra socrul şi fratele acestuia, R. Aron Mitrani, R. Iomtov Hacohen,
I Iosef Fassi, R. Salomon ben R. Moise Levy Elkabetz.
In amintirea acestei vedenii, pe căt se spune, se obicinuia a se
eti in Adrianopole midraşul in ambele seri de Şevuoth, pe cănd
a alte comunităţi sefardite, nu se citeşte de cat in prima seară
acestei serbători.
In Adrianopole işi desvoltâ Caro pe deplin spiritul sèu, dar tot
colo viind in contact cu vestitul cabbalist Molcho, acesta exercită asu-
ra lui o influenţă a t â t de m a r e , incăt incepu să aibe viziuni ca şi
P, cari i desvëleau viitorul, i deslegau probleme mistice din sf.
criptură şi-i insuflă dorinţa să fie ars ca jertfa, in slava domnului.
Astfel in p r i m a seară a serbătoarei Şevuoth (1524 — 2503) i s'a
arëtat lui Caro o vedenie cerească şi R. Aron Mitrani şi R. Salo­
mon b. Alkabetz, ce erau in legături intime cu el, confirmare a fi
Yëzut apariţiunea acestei vedenii cu proprii lor ochi. Şi aceasta fa­
buloasă vedenie ëi angaja pe ei, tustrei, ca să se stabilească la
Safet. Sal. Elkabetz plecă chiar peste căteva zile la Palestina'-), ş
dacă Caro a mai r ë m a s in Adrianopole pană la 1532, desigur că i-au
stat ceva in cale.
In Adrianopole incepu Caro a lucra la prima şi la u n a din cele
mai bune ale sale opere P|DT -n' 3 (Beth-Iosef), „casa lui Iosef."
1 ,

In adevër el se e x p r i m a astfel la sfirşitul aceste cărţi : „Binecu-

vëntez pe D-zeu, care m ' a sfătuit şi m ' a călăuzit pană a i c i ; căci
am inceput a c e a s t ă lucrare la Adrianopole la 5282 (1522) şi am
isprăvit-o in Safet (pe care să-1 păzească D-zeu), care este in Galilea
de sus (pe care D-zeu să voească a o reconstrui) in anul TJjÇ-^rj 2i"t
1
(s'a luminat de zi = 1547) ş m ' a m trudit cu indreptarea şi prescrie­
3
rea ei pentru a doua oară p a n ă la 5310 (1550).—La 5310 (15 IO)
Beth Iosef apăru la Veneţia şi fu tipărit de 3 ori, in timpul vi cţe
4
lui Caro ).
Această sfintă misiune, ce o luă Caro asupra-şi, de a orèndui
') Kore-hadoroth, p. 36-a.
*) Şemoth-haghedolini du I. i>. Azulai, v. I, § 83,
I *) ibidem, v. II § 99.
') V. prefaţa operei lui Caro, Be'dée-halaith.
 toate legile şi a le face accesibile oricui, ëi aduse in acelaş timp
admiratori şi protivnici înverşunaţi intre contimporanii sei.
R. losef ben Löwe (sau Lew), care avu epoca sa de inflorire la
Safet spre finele vieţei lui Caro, fu cel dintei care se opuse din
resputeri contra lui Beth-Iosef, cu toate că purta o stimă deosebită
15
autorului s e u ) . El opri elevilor soi întrebuinţarea acestei cărţi.
Intr'o zi anse, cănd unul din şcolari i puse o întrebare asupra
unei legi, şi cu toată străduinţa-i, nu-i putu da un respuns satisfă-
cëtor, el recurse la Beth-Iosef, şi găsi acolo această intrebare e x ­
plicată foarte bine. Atunci recunoscu, că a osindit pe nedrept această
16
operă de o sagacitate rară si o introduse in şcoala s a ) . Din acest
moment victoria era in partea lui Caro. Toţi adversarii se plecară
înaintea lui, si Beth-Iosef fu introdus in toate scoalele israelite din
întregul univers.
E imposibil de a calcula numërul ediţiilor din Beth-Iosef. Se nu-
meră mai bine de 30 comentarii, din cari cele mai principale sunt
a le lui R. Haim Şor Eşkenazi 5382 (1622) [?] a lui R. Moise de
Tripoli 5370 (1610), etc. etc.
In Adrianopole Caro se căsători pentru a doua oară luănd de
soţie pe fica lui R. Isac Sabah, sora lui R. Samuel Sabah, şi din
această căsătorie el căpătă doi fii, pe R. Samuel si pe R. Iehuda Caro.

III

După sfatul ingerului-tălcuitor care i s e a r ë t a s e la Nicopoli si după

noua apariţiune la Adrianopole, Caro numai putu a m ă n a plecarea
sa la Palestina. Neajunsurile căletoriei, ël siliră de a se duce intei
la Constantinopole, apoi la Salonic, spre a se îmbarca la acest pord
17
pentru Siria ). La finele anului 5293. in scurtul sau popas in Ca­
pitala imperiului, avu prilej de a face cunoştinţă cu vestitul învă­
ţat, Doctor in filosofic, R. Hie Mizrachi, pe care ël citează in al
sëu Avcath-Rohel (§ 72). — Ajungënd la Salonic pe la începutul anului
5292 (1522/3) el remase acolo o lună. nu fără a lăsa urme de
trecerea sa in acest loc. Astfel R. David Conforti (ce a trăit intre
anii 1610— 1680) poseda doue documente curioase din 5293 (1533)
18
semnate de Caro, alături cu alţi rabbini i n s e m n a ţ i ) .

») Seeloth-uthşuwoth de E. I. Lew. P. 4-a, § 2.

Kore badoroth de E. 1). Conforti. p. 35-a.
") Şem-haghed., v. II, § 99.
ls
) Vaad-l'hahaniim de H. I. Azulaî, § 15.
 La finele anului 1533 el sosi la Safet, atunci centrul talmudi-
ştilor şi cabbaliştilor, şi regăsi acolo pe mulţi din vechii sëi cunoscuţi,
cum pe R. Moise Mitrani stabilit acolo de la 1522 şi pe R. Sal. b.
Elfeabetz, autorul lui Lecha-Dodi.
Caro fundă aici o scoală, care işi căştigâ curënd un n u m e mare,
fiind superioară tuturor celorlalte. Din şcoala sa ieşire vestiţii
Rabbini Moise Cordovero, Abraham b. Aser (apoi mare rabbin in
Aleppo), Moise Alşeh, Moise Galanţi, Elisa Galico, Haim Vital, Sal.
Galanţi, etc. etc.
Murind marele rabbin din Safet, Berab, fostul profesor al lui Ma-
ran, la 1 Iyar 5301 (April 1541), şi inlocuit fiind prin R. Moise b.
Iosef Mitrani ; se incinse o mare discuţie intre şcoala acestuia şi
a lui Caro. Disputele ce află trecute in operele acestor inveţaţi.
Alţi adversari ai lui Caro erau R. Iehiel Castillatz (care scrise
contra sa la 1553) şi vestitul R. Moise Isserles din Cracovia.
Caro sta intr'o intinsă corespondenţă cu Rabbinii Moise Isserles,
Iacob Castro, Abr. b . Migas, Ilie b. R. Ben.i. Halevy, Abr. Trevis
Ţarfati, Elia Capsali (Constantinopol), Iuda b . Virga, Israel Mizrachi
Emanuel de Pano (Italia), Sal. Halevy (Veneţia) etc.
Caro, care năzuea să apropie si s ă i unească intre denşii pe
toţi Evreii din lume, merse singur inainte cu exemplu.
Astfel căsătorindu-se el din nou, luă pe flea lui R. Sabetay
numit Zaharia Zabehl sau bucătarul, aretănd prin acest fapt căt de
absurdă e separaţiunea intre Israeliţii germani si spanioli.

IV.

Afară de însemnata sa operă Beth-Iosef, Caro compuse in timpul

şederei sale in Safet, un î n s e m n a t n u m è ï de opere, cari se carac­
terizează prin cercetări vaste, şi o aprofundare şi o pëtrundere
rară a materiei.
Aceste opere s u n t :
s a u Daui
1) Kesef-Mişne (.|-|3UÛ S I D ^ .•> îndoiţi", e un comentai'
asupra operei celebre a lui Maimonide (Ramban) Iad-hachazaka
scris in 4 părţi. Trei părţi fure tipărite in Veneţia la 1574, prin
bunăvoinţa lui R. Em. de Pano. P a r t e a a 4-a, tocmai la 1576, adică
după m o a r t e a lui Caro, din care cauză se şi găsesc in ea mai multe
erori. Iuda Rosanis*], care a scris un comentar analog asupra lui

*) Un străbun al autorului articolului de faţă (N. Herl).

Iad-hachazaka intitulat Mişne-l'melech, (Constple 1720) a indreptat
acolo erorile ce s'au strecurat in opera lui Caro.
Ambele aceste comentare, ale lui Caro si Rosanis, sunt tipărite
in ediţiile ulterioare, de o parte si de alta a textului lui Maimonide.
Kessef-Mişne e u n a din cele mai bune scrieri datorite penei lui
€!aro. Mai m u l ţ i susţin in mod greşit, că el ar fi scris-o inainte de
a fi compus pe Betli-Iosef, pentrucă cred a găsi in el m a i multe
corecţiuni privitoare la Kessef-Mişne. Dar Caro zice insuşi in acest op.
(in legile Semitei cap. 10): „ca acest an, 5327 (1567) care e sabatic"
pe cănd Beth-Iosef s'a tipărit cu 17 inainte (la 1-550).
1
2) Kelale haghemara " T ^ Z sau regulele generale ale
ghemarei, este un comentai" asupra lui Halihoth-olam be'darkhe-ha-
ghemara al lui R. Iosua Halevy in 5227 ( 1 5 6 7 ) . - î n t r ' a c e a s t ă
operă, Caro se plinge, că a indurat m u l t e neajunsuri şi a pătimit
de o boală grea (p. 97).—Asupra acestei cărţi al lui Caro este un
comentar scris de R. Sal. Algazi (lavin Kemna, Veneţia 1639).
1
3) Deraşoth ip^'Z'^H s a u
cazanii ; o intrunire de discursuri ros­
tite de Caro la diverse ocazii. Tipărită pentru prima oară la Salonic
cam la 5513 (1753).
4) Şeeloth-u'tsuvoih
1
n'^w'm À™!:
T'Xw'' sau i n t r e b ă n şi respunsuri.
O intreţinere intre un profesor si un elev asupra legilor privitoare
la femei (Tur Ev'n-haezer). Tipărită la Salonic sub îngrijirea fiului
lui Caro (cam la 5360 = 1600).
5) Maghid-mesarim 'CTC'fw s a u
vestitorul drepţilor. Con­
ţine sfaturi ce da lui Caro spiritul lui R, Vidai din Tulusa, in a-
pariţiunile sale nocturne. — R. H. I. D. Azulai vorbind in al seu
Semoth-haghedolim (v. I, § 53) despre acest op, isi exprimă părerea
că după calculul seu, Maghid-mesarim conţine abia a 50-a parte
din intregul manuscript
6) Avkath-rohel f S ^ ^ ' ^ p ^ ^ i sau prăvălia droghistului, o cule­
gere a respunsurilor date de Caro, asupra tuturor chestiunilor ce-i
s'au pus asupra tratatelor Orah-haim (regula vieţei), Iore-dea (in-
v e ţ ă m e n t u l ştiinţei; si Hosen-mişpat (pectoralul justiţiei). El disputa
indeoseb cu R, I. T'aitaciac, .1. Tsaiah şi R. I s r a e l . Fu tipărită pentru
p r i m a oară in Salonic la 5360 (1600).
7) Pirus-h'amişnaioth (JHlj^fol tSTHO) s a u u
comentar a- n

supra mişnei, r e m a s inedit. E citat chiar de autor in Kessef-mişne

(cap. X I X : legile necurăţeniei morţilor),
1
8) Piruş-al-Raşi (" "ţy*"| S^,* ty*""©) sau comentar asupra lui
Easi sau R. Sal. Isliaki.
 1 s a u u n
9) Plrus-al-Ramban (j " 2^21 ^ ^"Hö comentar la eo
mentarul lui Ramban (R. Moise b. Nachman) asupra pentateucului.
Asemene inedit. Citat ca şi cel precedent in respunsurile lui R.
Juda Caro, fiul lui Caro.
10) Seeloth-iitşuvoth. T r a t a t de intrebări si respunsuri privitoare
la celelalte 3 părţi ale 'Jhvrimilor, asemene inedit. Citat de R.
David Conforti in al seu Kore-hadoroth (p. 35 - b). R. H. I. D. A-
zulai asigură că a vëzut acest op la Smirna (Seel,-uth.. v. I, § 53).
s a u
11) Brd e c - /» a /.• « ; ' <
/• ! * * " p"î—' m e r e m e t u l casei ; operă des­
tinată a eorige greşelile din cartea Beth-Iosef si a scoate notele inu­
tile.—Caro lucră la această operă in u r m a observaţiilor ce-i s'au făcut
de mai mulţi Rabbini asupra cărţei sale Beth-Iosef. El o fini 5330
(1570), dar nu fu tipărită decăt după moartea sa şi in 2 rënduri,
adică in 5866 (1606) şi in 5395 (1635).
R. Juda Caro, care a aranjat documentele lăsate de repozatul seu
tată, zice in prefaţa sa la Bedec-h'baith, că s'ar Ii pierdut mai multe
foi din această interesantă operă. — Pe căt pare, el nu fu prea scru­
pulos la aranjarea acestui op, aşa că multe articole nu sunt puse
la locul lor, ceea ce se poate constata de ex. in t r a t a t u l Orah-
haim (§ 42. Nota 226).
Această operă nu se respăndi decăt după moartea lui R. Moise
Isserles din Cracovia, care el critică mult pe Caro, pentru nişte eroii,
ce in m a r e parte le îndreptase insusi in al seu Bedec-habaith.
1
12.) Şulchan aruch THJJ TPl?^» adică m a s a gătită. Aceasta, cea
mai capitală operă a lui Caro, reclamă din parte ne o deosebită a-
tenţie, deaceea i şi consacram capitalul următor.

V.
In Talmudul si in operile religioase posterioare, fiind păreri
deosebite mai asupra fiecăreia chestiuni religioase şi sociale ce se
tratează i n t r ë n s e l e , această diversitate de opinii a trebuit să dea
negreşit naştere la neorenduieli şi neînţelegeri in sinul şcoalelor şi
a comunităţilor, căci, precum a şi fost cazul, fiecare rabbin lua o
direcţie deosebită, apropiăndu şi acele păreri, cari corespundeau mai
mult cu vederile sale, pe care el după raţiunea sa, le găsea mai nime­
rite. Şi fiecare avea in parte-i o autoritate. Dacă unul invoca pe R.
Moise b. Maimon, celait ei opunea cu drept cuvent pe R. Isac Al-
fassi şi aşa încolo. Şi din astă pricină era o discuţie şi corespondenţă
nemărginită intre rabbinii din întregul univers şi o ură neîmpăcată
intre o scoală si alta, cum fusese odată intre cea a lui Samai şi
Hillel. Afară de aceste, se iveau greutăţi irnenze la discutarea sau
la aplicarea practică a unei legi, căci fiecare punct reclama o cer­
cetare vastă prin talmud si in intreaga literatură posterioare.
Se simţea dar o necesitate imperioasă de un op, care să cuprindă
toate legile si prescripţiunile, aranjate intr'un mod sistematic. Caro fu
acela, care luâ asupra'şi această colosală sarcină, care cu o răbdare
şi o stăruinţă, ce rar o găsim la oameni, lucra necontenit timp de
36 de ani, de la 1522 — 1558, la adunarea materialului celui vast,
la a sa redactare şi coordonare.
Cronica rapoartă, că trei inveţaţi erau in stare să compue această
operă aşa de indespenzabilă : R. Iosef de Taitaciac (la Salonic), R.
Iosef b. Levy (la Safet) şi R. Iosef Caro, care fu ales de Cerul pen­
tru sflnta misiune de legislator ; pentru că el era m a i evlavios, mai
20
bun şi m a i blănd decăt ceilalţi ),
Caracterul operei lui Caro — Şulchan-Aruch — e mai m u l t al unui
codice delegi. El omise din codicele seu, caşi Maimondin al seu, numele
proprii ; dar pe cănd procedarea lui Maimon fusese pe timpul seu
reprobată de toţi, lui Caro nu se făcu pentru asta nici o i m p u t a r e .
Apoi Caro n'a reprodus articolele şi prescripţiunile din talmudu şi
din scriitorii posteriori, in forma lor primitivă, cum făcuseră alţi,
ci le-a dat o formă nouă.
El nu introduse opiniile contradictorii, spre a se pronunţa apoi
in favoarea uneia. In punctele contraversate, Caro făcu loc acelor
opinii, cari aveau in partea lor aprobarea mai multor autorităţi. Deşi
cunoştea intreaga literatură israelită universală, dar fiind Spaniol
din naştere, dădu cu atare in mod involuntar, preferenţă opiniilor
scriitorilor spanioli faţă cu a celor germani şi francezi. Indeoseb
urmă după opiniile celor mai iluştri trei inveţători ai Judaismului: R.
Aşer Bar R. Iechiel, R. Isaac Alfassi, şi R. Moise b. Maimon.
Caro n'a introdus in opera sa de căt prea puţine elemente cabba
listice „ca si cum s'ar fi sfiit, cum zice Graetz, de a pune Zoharul
alături cu talmudul in viaţa practică-religioasă a Evreilor." El dim­
potrivă introduse in opera sa numeroase şi minunate precepte
din talmud şi scrieri rabbinice privitoare la sfinţenie, castitate, mo­
ralitate şi onestitate, in comerciu şi viaţa privată.
Spre finele anului 5323 (1563) apăru Şulchan-aruch de sub tipar
pentru prima oară şi fu indată îmbrăţişat cu căldură de toţi Is­
raelite din Palestina, Egipet, Arabistan (Arabia-Tunis-Maroc), Siria
Persia, Turcia şi ţerile occidentale (Avcath-Rohel, § 14). Doue sute
de rabbini se pronunţară indată pentru aprobarea codicelui lui Caro,
aşa că a ajuns o zicëtoare : „Or cine urmează opiniile din Şulchan-
ruch, armează aceea a 200 de Rabbini."
Această, operă a făcut epocă; ea s'a venerat ca „o revelaţie
nouă" ; şi pană in ziua de azi isi menţine in mare parte valoarea
si autoritatea de care s'a bucurat dintru inceput.
Şulchan-aruclr s'a tipărit i n t r ' a t ă t e a ediţiuni, incăt deja R. H .
I. D. Azulai scrise la 1760, că pană in timpul seu, sunt mai m u l t e
de căt prea multe. Se cunosc n u m a i mai mult ca o sută de comen­
tarii, din cari unele vestite.
Codicele lui Caro ne a r a t ă un alt Judaism ca cel revelat pe m u n ­
tele Sinai şi indicat de profeţi ; diferit chiar de acel profesat de
R. Moise b. Maimon. Dar el ne dâ o icoană credincioasă a judais-
mului din timpul sëu, ceeace şi espiică de ce a găsit indată o aşa
entuziastă aprobare generală.
Prin Sulchan-aruch căpăta judaismul pentru prima oară o formă
statornică, pe care a conservat-o oare cum pană in ziua de a z i .
Astfel se împlineşte lui Caro, una din cele m a i capitale dorinţi ale
sale, de a realiza prin această speră unitatea religioasă a Evreilor,
deşi ea n u avu ca consecvenţă, cum spera densul, venirea lui Mesia,
unitatea politică a Evreilor !
*

Caro îşi petrecu ultimele zile ale vieţei la Berea, o colonie agri­
colă fundată de Evrei m a i in acelaş timp in care Caro merse la
Safet, colonie situntă intr'o depărtare de câteva ore de la Safet şi
aproape de Roş-Pina din Geoni, colonia de azi a Israeliţilor-romăni.
Caro, sau spre a încuraja agricultura intre Israeliţi, sau din
21
cauze de s ă n ă t a t e ) merse la Berea împreună cu m a i mulţi rabbini
22
şi aci işi sfirsi el pe al sëu Şulchan-aruch ) si tot aicea ël tipări
in p r i m a ediţie, in tipografia lui R. Abr. Eşkenazi, care işi m u t a
23
acolo tipografia i n t r ' a d i n s ) .
Iosef Caro m u r i in Berea 13 Nissan 5335 (April 1575) in verstă

"V Kelale-haghemara. p. 97.

"> Tevaotn-liaaretz de K. Iosef Schwarz. Epoca a IV-a, pg. 50.
") Ibii.li'iH.
de 87 ani şi fu i n m o r m ë n t a t la Safet, de copii sëi, cari arătară
verstă sa prin versetul 87 QfO "^XT
Mormëntul lui Caro este aşezat la picioarele m u n t e l u i din Safet,
in vechiul cimitir; acoperit de o piatră de m a r m o r ă inaltă de 45
centimetri, largă de 50 şi lungă de 1 m e t r u 50 ctr. Pe piatră se
află o inscripţiune, ce nu se pote descifra in intreg.
Iosef Caro lăsă in urma-i doi fii, pe Solomon şi pe Juda, ambii
rabbini in Salonic.
Juda avu şi el un fiu, pe Iedidia, asemenea rabbin in Salonic, care
avu pe Rafael rabbin la Adrianopole şi acesta pe Abraham, asemene
rabbin la Adrianopole. Cu acesta se stinse familia ilustrului Caro!
Constanta, 1884.

T Ă R I A U N I R E I
PILDA IN VERSURI

de p. ţl U R E S C U .

Un betrăn pe patul morţei, inainte de a muri,

Cei trei fii ai sei in juru-i, i chema şi le vorbi:
„Ia vedeţi această sfoară! Cine-o rupe dintre voi ?"
Şi cu toţii i respunse : „Lucru mare pentru noi !
Ce crezi tată?... hai priveşte!" —
Cel dintei o ia in măni
Şi o trage cu putere, dar in van ! Şi pană măni !
Cel al doilea-1 urmează, dar încearcă in zadar,
Cel mai mic o ia şi-o trage, insă sfoara n'ar' habar!
Toţi pierd timpul lor zadarnic, nici un fir nu s'a mişcat !

„Oameni slabi, le zise tatăl, precum zac bolnav in pat,

O să vë aret indată, că's mai tare de căt voi".—
El luâ in măna-i sfoara, o destramă şi apoi
Rupe unul după altul, fără muncă, fii' cu fir.

„Ca s'o rup, apoi le zise, trebuia ca s'o desşir...

Doci, copii, această faptă, bine'n seamă o băgaţi,
Şi ce poate face unirea, de la densa invoţaţi!"
 H A D-O A D I A ŞI COCOŞELUL
STUDIU COMPARATIV

de p R. JVI. p A S T E R .

Recitatiunea din seara intuia de paşte, Haggada, se inchee, pre­

cum ştim, cu câteva cântece, cari urmează după partea rituală, com­
pusă din psalmi şi alte bucăţi poetice. Din acele cântece, m a i cu seamă
cele două din urmă, au atras deja de mult atenţiunea invăţaţilor, ce
se ocupă cu eercetarea literaturei comparate. Cel dintăiu s'a n u m i t
de un învăţat al nostru, din ţ a r ă : „Povestea numerelor", de oarece
acel cântec nu se alcâtueste decât d i n t r u n fel de întrebări şi răspun­
suri relative la n u m e r e ; aşa de pildă: ce este unu, ce sănt două etc.
Noi acuma vom numi pe al doilea cântec : „povestea g „daţiu-
nilor," de oarece in fiecare strofă nouă, se adaugă căte un factor
nou, mai tare decât acel din strofa dinainte.
Mecanismul acestor două cântece consta intru a repeta in flecare
strofă şi elementele precedente. In cercetarea noastră de faţă deci,
in care vom căuta a urmări puţin cântecul acesta prin literatura
universală, ne vom m u l ţ u m i a cita n u m a i strofa cea dintăia şi cea
din urmă, avënd astfel toate elementele din cari se compune.
Iată coprinsul cântecului n o s t r u :
„Tata a cumpărat un ied pentru doi sus (mangări, monete.)

„Şi a venit Domnul D-zeu si a tăiat pe îngerul morţii, care a tăiat

pe tăetorul, care a junghiat boul, care a băut apa, care a stins

Anuar pcitU'u lsîii.elili, ap. VII.

focul, care a ars bastonul, care a bătut pe câinele, care a muşcat
pe pisica, care a mâncat pe iedul, pe care l'a cumpărat t a t a pe
doi sus."
Această poveste se regăseşte in toate literaturele Europei occi­
dentale, chiar in multe variante la unu şi acelaş popor. Aşa d. e.
1
in Germania, unde R. Köhler ) a arătat o s u m ă de variante cu
ocaziunea unui basm englez cules şi publicat de Campbell, pe care l'a
r e z u m a t Köhler şi la care a in s e m n a t variantele. Aşa se mai găseşte
2
in colecţiunea cântecelor populare a lui Arnim şi Brentano ), unde
s'au schimbat deja toate figurile. Astfel avem acolo „un cocoşel şi o
găinuşă, găinuşa a înghiţit o nucă şi e aproape să se inece, atunci
roagă găinuşa pe cocoşel să alerge să-i aducă apă." De aci incepe
gradaţia : „făntăna cere să-i aducă m ă t a s ă albă de la mireasă, mi­
reasa iarăs cere să-i aducă cununa ce a lăsat-o in stufişul de răchite.
Cocoşelul aduce toate, dar cănd vine cu apa, găinuşa e deja m o a r t ă " .
Acest căntec schimbat in acel al cocoşelului şi al găinuşei, ël regăsim
3
mai sub aceeaş formă intre basmele săseşti din Transilvania ). Să
cităm strofa din u r m ă a cântecului: „Curtea dă cocoşelului gunoiu,
pe care ël duce câmpului, care i dâ grâu, grâul ël dă morarului,
morarul i dâ făină, făina o dă porcului, porcul i dă păr, părul ël
dâ cizmarului, cizmarul i dâ pantoful, pantoful ël dâ fetei şi aceasta
i dâ apă pentru găinuşă".
Dar să căutăm acum acele paralele, care se a s e a m ă n ă mai mult
cu cântecul ebraic.
Intre toate, cel francez este cel mai aproape : Poutin şi Poutot*)
care căntec se inchee cu cuvintele : „măcelarul a tăiat boul, boul
a băut apa, apa a stins focu, focul a ars bastonu, bastonul a bătut
pe câinele, câinele a lătrat pe lup, lupul a m ă n c a t pe Poutin şi toate
s'au isprăvit."
Mai există multiple variante franceze, despre cari a scris Sab-
batier, şi variante engleze despre cari a scris : Halliwell. Alte pa­
ralele m a i esistă la popoarele din Danemarca, Suedia şi Norvegia,
5
avënd pretutindenea o desvoltare mare si v a r i a t ă ) .
Acum inainte de a urmări acest căntec in sudul Europei, vom

') Orient und Occident, II. pag. 558.

*) Des Knaben Wimderhorn, ed. Reclam, Leipzig, pag. 788—790.
") Haltrich : Deutsche Volksmaerchen aus dem Sachsen-lande in Siebenbürgen ed. 2
"Wien 1877, No. 77 pag. 335-837.
4
) Cosquin ; Contes populaires lorrains in: Romania vol. VII, p. 516urm. şi adaus vol.
X, p. 574.
*) v. L. Brueyre : Contes populaires de la Grande-Bretagne Paris 1S75, pag. 376 - 377 *
 1
aminti că se găsesc paralele şi in Africa şi in Madagascar. ) Ci­
2
t ă m pe acea din u r m ă ) intitulată : Pasărea, care n'a putut sa'şi
găsească un loc pentru a oua.
„Am voit să ou, zice pasărea, p e u n c o p a c i u inalt ; vëntul a răs­
t u r n a t copaciul ; m ă g u r a a oprit vëntul ; m ă g u r a a fost găurită de
şoarecele, şoarecele a fost măncat de câinele, câinele a fost stăpânit
prin omul, omul a fost invins de suliţă, suliţa de stăncă, stanca a
fost acoperită de apă ; peste apă a trecut in zbor micul ochiu-roş
(o pasăre)".
Asemănarea intre acest căntec si acele ce ne preocupă nu se
poate tăgădui ; ideea este aceeaş, este o poveste gradată.
Povestea gradaţiunilor, pe care am vezut-o atât sub formă de
cântece căt si de basme, o găsim, reintorşi in Europa, la Grecii
moderni, sub forma de căntec de copii. Intre cântecele greceşti pu­
blicate de-Passow, se află şi unul sub No. 273, ale cărui versuri din
urmă sună asr-fel : „Şi a venit răul şi a m ă n c a t pe leu, ce a măn­
cat pe urs, ursul pe vulpe, vulpea pe pisică, pisica pe cocoş, care
3
cântă şi scoală pe bietul om bătrân." )
Iată incă odată pe cocoşelul pe care ël intălnim in literatura ro­
mană, in care avem trei desvoltări ale acestei teme, adică un căn­
tec popular, un căntec de copii şi in sfârşit un basm. Noi le re­
producem pe toate aci, incepend cu cocoşelul, din care dăm strofa
4
cea dintâi şi cea din u r m ă ) .
Şi era un moş Focul pe par,
Şi-avea un cocoş, Parul pe leu,
Ah ! ce mai cocoş : Leul pe urs,
Cum cânta la moş ! Ursul pe lup,
Căută cocoşule, Lupul pe ogar,
Scoal' de joacă moşule ! Ogarul pe vulpe,
Vulpea pe cocoş.
Şi era un soare,
Care gonea vëntul, Cum cânta la moş !
'Vèntul pe ploae, Cântă cocoşule,
Ploaia pe foc, Scoal' de joacă moşule !

Intre jocurile de copii se află si unul, ce se c h i a m ă : Mână frântă.

l
) E. Köhler in: Zeitschrift für Romanische Philologie vol. Ill p. 150.
s
) The Folk-lore journal I, 1SS3, pag. 8.
") v. Liebrecht, Zur Volkskunde. Heibronn 1879, p. 180.
*) Dorul iiiimei de N. D. Poposcu ed. 3. Bucureşti 1884, pag, £$$ — 292 si alte edithmi
ale Dorului.
Iar versul ce se spune öl datorim amabilităţii d-lui P. Ispirescu,
care l'a cules, pentru noi, din gura copiilor. Iată'l :

Mănă frântă ! L'a ars focu.

Cin' ţi-a frănt-o ? Unde este focul ?
Neagu, L'a stins ploaia.
Peagu, Unde este ploaia ?
Cu toiagu. A băut-o boii.
Unde-i Neagu ? *)

Se recunoaşte indată că n ' a v e m aci decăt acelas căntec al co-

coselului, dar mai prescurtat, pentru că copii n'au răbdare să spue
intreg, un căntec aşa lung.
Mai avem in sfârşit un basm cules de d-nul E. Pop şi publicat in :
„Şedetoarea", Anul VIII, 1882, pag. 102 — 103 pe care ël reprodu­
cem aci:

Povestea lui Cocos-Itos.

„Auzit-aţi d-voastră de povestea lui Cocoş-roş ? Cine n'a auzit-o, să
o asculte dară !
A fost odată un moş şi o babă, amândoi oameni de treabă. Ei au avut
un cocoşel nelcoşel, care pe vreme ploioasă şi tinoasă nu prea vrea să
umble pe afară ca să nu'ş intine şi hăzească labucălo.
Odată pe o vreme tinoasă şi ploioasă baba stăpâna casei el măna afară
in ocol să-i aducă nişte găteje.
Cocoşelul n'a vrut să meargă pană ce baba i spuse, că intinăndu-şi la­
bele, i le va şterge densa.
Cocoşelul reinturnănd cu gătejele şi aşezăndu-le in tindă la locul lor,
se duse la babă zicënd să'i şteargă labele.
Insă baba l'a hăşeit zicënd, că nu are vreme.
Cocoşelul supărat se duse la moşul rugăndu'l să bată baba că nu vrea
să-i şteargă laba.
— Ba io nu — i rëspunse.
Mersă apoi la rug, zicëndu-i să rugucească moşul, că nu vrea să bată
baba şi baba nu vrea să şteargă laba.
— Ba io nu — i rëspunse.
Se duse la capră, zicënd să roadă rueul, pentru că nu vrea să rugu
ceaşcă moşul, el nu vrea să bată baba, ea nu vrea să şteargă laba.
— Ba io nu !
După aceea merse la lup, la puşcă, la şoarece rugăndu-le pe toate
insă numai in zadar, căci toate i rëspunse :
— Ba io nu!
Mai pe urmă se socoti să meargă şi la mata spunăndu-i toate cum
a păţit şi rugănd-o să mănânce şoarecele, căci nu vrea să roadă oţelele

') Observăm că Xea.rju stă aci desigur din confunziunc i i loc de: toiagul
pustei, puşca nu vrea să impuşte lupul, lupul nu vrea să mănânce capra,
capra nu vrea să roadă rugul, rugul nu vrea să rugucească moşul, moşul
nu vrea să bată baba, baba nu vrea să şteargă laba.
Mâţa ascultăndu-i plăngerea şi vrănd a face dreptate veni cu cocoşelul
pană la şoarece, care indată ce-i vôzu, incepu a se ruga de ertare, zicënd:
lasă-me, lasă-me, că voiu roade oţelele pustei. Puşca rëspunse :
— Lasă-me, Lasă-me că puşca-voiu lupul. Acesta: lasă-me, lasă-me că
mănca-voiu capra. Capra: lasă-me, lasă-me, că voiu roade rugul. Acesta:
lasă-me, lasă-me că ruguci-voiu moşul. Moşul: lasă-me, lasă-me că voiu
bate baba . . . . şi ajungënd cu toţii la baba, moşul incepu să o ia la
trei parale.
L)ar baba văetăndu-se zise : lasă-me, lasă-me, că şterge-voiu laba.
Luă numai decăt o ştergură şi şterse cum se cade labele cocoşului.
Aşa am auzit eu povestindu-se pe la noi prin Cbioar povestea lui Co-
coş-Roş. Cine o ştie altmintrelea şi nu vrea a o povesti, să-i fie numele
„Cocoş-roş."

Dintre tote aceste texte şi paralele, culese abia de curënd din

gura poporului, cea m a i veche este cea ebraică scrisă de de m u l t
şi de aceea mulţi au dedus chiar toate celelalte variante de la ori­
ginalul ebraic.
Să căutăm insă să precizăm data acestei versiuni. Deja in Midras,
cel mai vechiu, găsim o poveste a gradaţiunilor atribuită lui Abraham,
care după legendă a fost dus inaintea lui Nemrod, ca să-i se in-
chine, dar el voeşte să se inchine mai bine focului, apoi apei că
stinge focul, norului că trage apa in sine, vëntului că duce norii,
1
omului că se opune vëntului ).
a
Altă poveste de felul acesta se află in Talmud ) . Gradaţiunea
este următoarea : Munte, fier, foc, apă, nori, vent, om, frică, vin
moartea, dar mai tare de căt toate este milostenia.
Aci insă, nu sănt aceste decât elemente deosebite, cari nu
stau in nici o relaţiune intre densele, pe cănd in „cântecul", toate
sunt legate una de alta si toate active, De aceia nu căutăm aci
riginea cântecului, cu atăt m a i puţin, cu căt insusi acest căntec nu
este aşa vechiu cum s'ar crede, şi cum s'a crezut, ear pe altă
parte observăm că, există o fabulă universală m a i aproape de acel
şir de povestiri : „Despre şoarecele schimbat in fată, care umblă la
3
petit pe la cei mai mari şi tari din l u m e . " )
Căt priveşte acuma vechimea cântecului, avem m a i intăiu o dovadă

') Genesis rabba sect. 38.

s
) Tractat Baba-bathra fol 10-b. I a l c u t I I fol. 5-t-cl.
'•') Vezi cartea n o a s t r ă ; Literatura populară r o m a n ă Bucureşti 18S3. pag. 193-195.
66 D E . M. GASTEB

negativă, care ne arată că acel căntec este posterior anului 1350. Căci
puţin inainte (circa 1340), scriitorul A b u d r a h a m a compus un tăie
vestit asupra cărţii noastre de rugăciuni şi asupra Haggadei şi el
nu pomeneşte acolo de loc de acele cântece finale ale Haggadei. Se
vede deci că pe atuncea nu făceau ancă parte din Haggada.
I n t r e comentatorii posteriori ai acestei părţi, dintre cari cei
mai mulţi au esplicat cântecul intr'un mod simbolic şi alegoric,
unu, a n u m e Tia Weil ne spune cele următoare, in comentarul sëu
tipărit la Carlsruhe 1791 fol. 43 a: „Acest căntec impreună cu
1
celait ) se zice că a fost găsit scris pe o foae de pergament in
sinagoga din W o r m s , şi nu se ştie cine le-a făcut, dar s'a hotărât
2
să se citească impreună cu H a g g a d a ) " . Apoi fol. 47-a m a i adaogă,
că acea sinagogă era a lui Bokeach, adică a lui R. Eliazar b.
Iehuda din W o r m s , ce a trăit in sec. X I I şi a murit la 1196,
omorit de Cruciaţi.
In acea sinagogă, desigur cel mult la 1400, s'au găsit atuncea
acele căntece alcătuite, nu după modelul legendei vechi din Mi-
draş, ci precum ni se pare, direct sau indirect după o poveste pe
atunce populară, poate chiar sub influenţa cântecului francez citat
m a i sus.
Intre cărţile de origine indică, cari au ajuns in Europa, şi cari
au devenit aci cărţi populare se află si : Syntipa. Această carte s'a
tradus in sec. XII din limba persană şi siriacă pe de o parte in limba
arabă şi ebraică, pe de alta in cea grecească. Din limbă ebraică, tra­
dusă in limba latină, ea a p ă t r u n s in toate literaturile occidentale,
ear din limba grecească la Slavi şi Romani.
In această carte regăsim prototipul povestei noastre. Eacă textul
3
cel m a i vechiu siriac ).
„A fost odată un v e n ă t o r ; acesta a găsit pe m u n t e un stup de
albine cu miere şi'l luâ să'l venză. Aşa sosi impreună cu câinele
seu la negustor şi-i arătă mierea. Negustorul avu o nevăstuică, care
vëzënd o albină in miere vru s'o prinză ; cum o zări câinele, sări
pe densa şi o omora. Negustorul ridică bastonul şi lovi pe căine,
d e î ' omora. Yenătorul supărat lovi pe negustor. De aci se incinse
o bătae, la care au luat parte oraşele a m â n d u r o r a " .

') Povestea numerelor.

a
) Brüll, Iahrbucli vol. IV pag. 97.
') Baethgen: Sindban, Leipzig 1878. pag. 20.
I
_3AD-GADIA ŞI COCOŞELTJL 67

Versiunea grecească, e n u m a i puţin deosebită, dar mai aproape

1
sunt alte versiuni vechi; chiar aceea din 1001 de nopţi ).
Această poveste, deja modificată in popor, pare că a influenţat
m a i mult asupra genezei cântecului n o s t r u ; şi prin respăndirea
acestei cărţi, se pare că s'a respăndit şi dispoziţiunea sufletească
pentru acest fel de cântece, care şi ele se respăndire din popor in
popor, ca atâtea alte povesti, cântece, legende şi snoave.
I n t r u căt a influenţat versiunea ebraică asupra respăndirii cân­
ticului, această nu se poate bine preciza. Ne ajunge ănso a fi constatat
legătura reciprocă, care esistă intre acest cântec ebraic si intre căn
ticele paralele din literatura universală.

') v. Benfey: Paiiciatantra T. ISS-tOl.

 SITUAŢIA EVREILOR IN ROMÂNIA
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A S U P R A A N U L U I 1883.
de PR. jL. SCHWARZFELD.

Cu anul 1879 începe o epocă nouă in istoria Evreilor din Ro­

mania. Revizuirea constituţiei, respectiv al art. 7, care opria cu de­
săvârşire admiterea Evreilor la cetăţenia romană, se termina. Ca­
mera şi Senatul conveniră impreună de a restrânge căt de m u l t
acordarea acestui drept, şi de a'l reduce aproape la zero. Agitările
şi frământările cele mari şi numeroase, care au dat naştere la po­
lemice inveninate şi provocatoare de scandaluri in presă; memorie
ministeriale cătră puteri străine, broşuri n e n u m ă r a t e , care t r a t a u
chestia israelită cu o maliţiozitate fără seamăn, toate luară u n sur­
sit, şi spiritele păreau u n m o m e n t a se linişti. Unii se legănau chiar
in speranţe daurite !
Camerile revizioniste se transformară in camere ordinare, in urma
unui mesaj domnesc, atacat cu m u l t ă inverşunare de partidele pro-
tivnice, cărora această preschimbare nu venia la socoteală. Aceste
camere, alcătuite prin urmare din aceleaşi elemente, ne dovediră
in curănd modul cum ele au inţeles modificarea făcută de densele
articolului 7, in al acărui frontispiciu se Înscrise un principiu liberal.
Starea Evreilor nu se schimba cătuş de puţin, din contra, ea se
inreutăţi. O parolă secretă păru a se lăţi in răndurile guvernanţilor ;
persecuţia pe cale economică părea a fi deviza ei. P e n t r u puţinii
cari obţinuseră imediat impămăntenirea, pe lăngă cei 8 8 3 de soldaţi
ce luaseră parte la resboiu, m a s a cea m a r e deveni jertfa ispăşi-
toară şi trebuia să simtă cu m a i mult a m a r povara cea g r e a a d u ş -
Ammr pentru Israelit i, au. VII.
maniei şi a persecuţiei. Chestia israelită nu luâ sfirşit, n u m a i tac­
tica de pană atunce se schimba.
In dorinţă de a nu face o privire retrospectivă decăt asupra tre­
cutului an 1883, nu voiu enumera aci toate faptele petrecute in a-
cest interval ; dar spre o mai lesne pricepere voiu remarca că
diagnosticul timpului se poate rezuma in proiectarea şi votarea u-
nor legi restrictive, in mësuri arbitrare si vexatoare, in excese si
arbitrarităţi, precum şi in goane din sate. Particularii iau parte in
mod generos la această luptă inaugurată oficial de guvern, de came-
rile legiuitoare, şi administraţiile diverselor judeţe. Societăţile an-
tisemitice, odineoare necunoscute, ridic capul după pilda celor din
străinătate, avënd drept ţintă unică prigonirea Evreilor.
Starea cea tristă mergônd din zi in zi mai reu, nici faptele pe­
trecute in anul trecut nu pot fi mai îmbucurătoare. Şi caracteristica
lui este deasemeni un şir neîntrerupt de persecuţii, de mësuri arbi­
trare, de dispoziţii vexatoare şi de legi escluziviste.
Abia ne aflam pe pragul anului celui nou şi comitetul central
al congresului economic, ţinut in Iaşi in zilele 10—15 Octomvrie
1882, făcu cunoscut cu m a r e pompă si sgomot manifestul seu. Con­
gresul, convocat după aparenţă intr'un scop pur economic, era al­
cătuit din elemente îndeobşte străine comerţului, cu ideia pre­
concepută că comerţ naţional nu poate fi de căt acela, care are re­
prezentanţi creştini, şi că Evreii nu pot fi in nici un caz consideraţi
ca Romani. De aceia am putut vedea, in u r m a unor desbateri ru­
şinoase, un şir de deziderate pentru redicarea comerţului romanesc,
cari loviau direct şi indirect in Evrei si n u m a i in ei, cu ţinta expresă
de a'i aduce la sapă de lemn.
Această programă votată de congresişti, compuşi din senatori,
deputaţi, ziarişti, deveni apoi steagul partidului de la c ă r m ă ,
care caută a-1 arbora cu incetul, prefăcend dorinţele rostite, in legi
si mësuri legale. Toate societăţile zise economice sau cooperative
infiinţate de m a i inainte sau chiemate in viaţă mai in urmă, din
cari unele se ramificară in mai multe centruri importante ale ţe-
rei, lucrară făţiş ca vrăjmaşi ai Evreilor, ca unele ce nici n'au avut
alt scop de la inceput. Din ele Evreul fu dar esclus prin a n u m e
articole din statu', sau prin o inţelegere tăcută intre membrii.
Strâns legată cu aceste societăţi evreofobe, sau, după noua ex­
presie, antisemitice, stâ colinda unui tënër fără instrucţie, fără şcoală,
fără practică, sălbatic in ură, dar guraliv si neobosit in lăcomia sa
de glorie şi câştig, care, ca preşedinte al unei societăţi de elevi de
gimnaziu din capitală, „Deşteptarea", fiind admis intre economiştii
congresului economic, avu prilej a se face cunoscut in public.
Polihroniadi, redactorul organului septemănal al societăţei „Deştep­
tarea", care aruncă necontenit scărboasele-i invective in ziar, fundat
fiind in acest scop, a cutreerat necontenit ţara in toate direcţiile,
predicând ură, vrajbă şi persecuţie, şi terminând discursurile sale
cu „nici un ac de la jidani", refrenul unei poezii publicate in aju­
nul congresului economic din Iaşi.
Discursurile, ca fond, nu conţineau absolut nimica, şi nici n'ar fi
meritat să le pomenim, dacă n ' a r fi fost rostite in adunări numeroase,
şi n'ar fi avut adesea ca efect infiinţarea unei noue societăţi anti-
semitice sau a unor sucursale a vre unei societăţi deja existente ;
dacă ele n'ar fi fost rostite in faţa autorităţilor, cari de multe ori
au ascultat cruciadele intreprinse in contra Evreilor in teatre,
in baluri, in şcoli şi in localuri publice, dându-le sprijinul lor, ală­
turi cu profesori şi membrii comunali. Faptul trebue dar înre­
gistrat ca o signatură a timpului şi a stărei sociale.
In acelaş timp in care nevrăsnicul colindător dădea asalturi
in diferite oraşe din ţară, D. Butculescu, preşedintele onorific al
cooperatorilor romani, făcea la rëndul sëu raite in diverse capitale
de judeţe, spre a provoca infiinţarea de filiale a acestei societăţi,
sau a intări pe cele deja in fiinţă. El vorbi mult mai cumpătat,
dar nu mai puţin cu ură şi vrăjmăşie contra Evreilor, poate chiar
fără ţintă de a provoca scandaluri. Dar in Turnu-Severin, in u r m a
unui discurs al sëu rostit inainte de Paşti, ameţi astfel pe unii,
incăt au crezut că a sosit m o m e n t u l de a stârpi pe Evrei şi se
grăbiră a afişa placarde, in care Evreii erau sfătuiţi a o lua la să­
nătoasă inainte de Paşti, dacă vor să scape teferi; aşa că n u m a i
datorit pazei poliţieneşti se evitară fapte regretabile.
Un alt efect al agitărilor generale se vëzu in Craiova, unde nu
se ştia m a i inainte nici de ură, nici de persecuţie. Aci unde diaconul
Elefterie de la biserica Madona-Dudu, care in unire cu alti câţiva
agită de un timp contra Evreilor, studenţii, in seara de 10 Mai,
imboldiţi şi pregătiţi anume, se organizară in bandă, cutreerară
uliţa principală, sparseră geamuri mari de la câteva prăvălii şi
loviră cu pietre pe oameni, ce se aflau intr'ënsele ; trei inşi
fură chiar răniţi. Incidentul nu avu urmări grave, dar 11 zile
m a i t ă r z e u , la 21 Maiu noapte la oarele 2'/a, izbucni un foc la biserica
israeiită din piaţa Elca. Focul era pus cu tot dinadinsul, chiar după
declaraţia ziarului local Vocea Doljului; dar cu toate bănuelile si
denunţările, parchetul abie că se mişca ; şi tot astfel şi ia s e a r a
de 29 ale aceleiaşi luni, cănd se puse din nou foc şi arse o p a r t e
a zaplazului; lucrurile fură lăsate cu totul baltă.
Diaconul Elefterie nu era singurul reprezentant al religiei, care
propaga ură şi vrajbă si intăritâ populaţia. Congresul preoţilor
ce era să se intrunească la Focşani in vara anului trecut, avea de
desbătut după programă : „modul cum preoţii pot veni in ajutorul
mişcărei economice din ţ a r ă " , şi aceasta privea numai pe E-
vrei, un ce, care se poate lesne inţelege prin faptul, că preoţimea era
incă de m a i inainte indemnată, de unele ziare si societăţi, a predica
in biserici şi a conjura pe enoriaşi la spovedanie „ca să nu cum­
pere nici un ac de la jidani."
Ziarul „Ortodoxul" dovedi şi el la rondul seu, că preoţimea de astăzi
nu cugetă in chestie de toleranţă ca odinioară, si intr'o intrebare
ce i s'a pus de „Apărătorul" asupra chestiei sângelui, ce era la or­
dinea zilei in toate ziarele din ţară, in u r m a afacerei de la Tisza-
Eszlar, declară că de şi nu există o prescripţie religioasă pentru
luarea sângelui, poate fi păstrată in obiceiuri nescrise, şi voia să
aibă dovezi că Evreii nu sevărşesc intr'adevër atari omoruri !
Mai mult ancă, Sf. Sinod a crezut nimerit, in creştineasca sa
iubire a aproapelui, de a declara prin o enciclică, că motivul pen­
tru care preoţii mireni vor să se adune in congres şi să discute
chestii c e î privesc, făcend şi o manifestaţie contra Sinodului, pro­
vine de la ideele rătăcite ce inadins le respăndesc „farmazonii, cari
sunt conduşi de nişte străini oploşiţi in ţară, şi cari s u n t agenţi ai
alianţei 'Israelite".
Acestea sunt destule dovezi pentru a inţelege căt de falşă e di­
recţia care a apucat'o azi ţara. Numai lipsa unor cunoştinţe ele­
mentare a ştiinţelor politice, economice şi sociale, ne poate esplica
efectul unor discursuri goale, formarea societăţilor comerciale, eco­
nomice şi cooperative, şi întrebuinţarea Evreilor ca cal de bătaie
in toate privinţele.
Ca o u r m a r e neapărată a un*i atari stări anormala nesănătoase
este inveninarea spiritului tinerilor, cari trebuie ţinuţi departe de
patimele zilei. Astfel congresul studenţilor universitari din Turnu-
Severin, după ce a esclus cu un an inainte din sinul sen pc studen­
ţii Evrei, a luat apoi eroica deriziune de a nu mai targui nimic de
la Evrei, ci numai de la Romani ; deşi mai toţi sunt băeţi săraci,
cari n'au de cumpărat lucruri de valoare. Ear studenţii liceali din
Bucureşti işi făceau haz de a da cu pietre in racle mortuare, ceeace
mitocanii fac de mult, fără a lua măcar in seamă fosta poziţie
socială a mortului. Un caz întâmplat in luna August, făcu in spe­
cial mare senzaţie prin denunţarea faptului in ziare, şi in care
sirjentul uliţei bisericei leni se uni cu profanatorii. Elevii prinşi
asupra faptului, nu fură pedepsiţi in mod serios, precum nici gar­
distul care-i ajutase in neomenoasa lor faptă.
In liceele din Bucureşti, unde pană mai eri conşcolarii romani
trăeau bine cu Evreii, incepură acum să-i bată crunt, ca odinioară in
liceul din Iaşi, mai ales că unii profesori dădeau epitete ocărătoare
studenţilor evrei; şi tot astfel fu cazul şi in alte şcoli, mai ales in
cea comercială unde unii dascăli nu mai scoteau pe evrei din ocări-
torul epitet de Beriş-Lebu.
Aceace pune vërf acestei mişcări economice, era expoziţia coo­
peratorilor deschisă la 18 Septemvrie in Bucureşti, la care s'au
admis orce obiecte de la străini, dar de religie creştină. Numai
Evreilor nu li se admise cererea de a-şi expune obiectele lor. Deşi
scrupulozitatea era atăt de mare, totuş mulţi creştini, şi mai ales
Romani, expuseră obiecte lucrate sau fabricate de meşteri evrei sub
conducere evreiască. Căci pentru comitetul expoziţiei era de ajuns
că şeful-proprietar sau stabilimentul poartă o firmă română, cătă
vreme avea nevoie de a'şi mări numërul expozanţilor.
*

Din partea camerilor legiuitoare şi a administraţiei centrale avem

de inregistrat legi restrictive trecute prin filiera legală din care nu­
mai una mai aşteaptă inalta sancţiune.
Legea pentru suprimarea jocului de loterii străine fu promulgată
in luna Ianuarie şi ceva mai tărzeu se promulgă şi regulamentul
privitor la ea. Votată in 1882, in urma unor grele dureri de faecre,
pe motiv că ar scoate milioanele din ţară, cu toate că mai toţi ju­
cătorii erau Evrei, de a căror bună stare nimene nu se sinchiseşte,
ea n'a putut in realitate avea alt scop, decât de a lovi in exi­
stenţa multor Evrei. O mulţime de oameni fură aruncaţi intr'o mi­
zerie crasă ; mai mult de o mie capi de familie, cari se îndelet­
niceau escluziv cu această ocupaţie, fură astfel lipsiţi de pâinea
zilnică.
Ocărmuirea se grăbi asemenea de a da curs deciziei luate de
congresul economic din Iaşi in privinţa comerţului ambulant. Spre
a putea grăbi cu acest proiect se inscenară diverse petiţionari de
ale comercianţilor din capitală si din căteva oraşe m a i principale
din ţară : Brăila, Focşani, Buzeu, etc. Ziaristica din capitală si pro­
vincie agită chestia intr'una, in frunte fiind ziarul oficios Romanul.
La 17 Decemvrie legea fu definitiv votată in cameră in urma unei
desbateri de trei zile ; si cu toate că era in joc existenţa a 20,000
de suflete din toată ţara, reprezentanţii o adoptară, fără ca cineva
1
să fi luat cuvëntul in favoarea familielor ce sunt a se nenoroci ).
P r e t e x t u l legei era că ambulanţii fac o concurenţă ilicită comerţului
stabil, desfăcend marfa de la faliţi ; deşi se ştie prea bine că am­
bulanţii se aprovizionează cu marfă nouă de la angrosişti şi negu-
ţitori, cari sunt cunoscuţi ca unii ce n'au dat nici odată faliment,
uităndu-se cu totul că la noi in ţ a r ă nu există fabrice, unde acei
ce'şi pierd păinea intr'o r a m u r ă să poată trece ca lucrători.

Impămentenirea prevezută in constituţie a ajuns a fi o deosebită

favoare şi o deosebită tortură şi umilinţă pentru cel ce o reclamă.
Un singur Evreu avu fericirea de a trece prin filiera regulată,
spre a fi naturalizat. Senatul vota vre-o 1 0 ; Camera anse puse la
ordinea zilei n u m a i pe doi, din care unul fu primit si celelalt re­
2
spins ). Principiul egalitate: s'a dovedit cu totul iluzoriu. Dealtfel
rezultă din diversele discuţii ocazionale, că există o tendenţă ne­
clintită de a nu naturaliza pe Evrei ; şi unii deputaţi nu au p r e ­
getat de a declara la prieteni de ai lor, Evrei, că e o legătură tacită de
a nu permite trecerea nici unui adept al religiei mosaice ; fără a
se face vre-o osebire intre oameni de ştiinţă şi talent, meseriaşi,
negustori sau bancheri. In special merită atenţie faptul, că la can­
didaţii Evrei nu se pomeneşte de fel de religie, de v r e m e ce la cre­
ştini este a n u m e accentuată.
Mulţi soldaţi evrei ce au slujit in a r m a t ă in timpul resboiului
independenţei şi trecuţi cu vedere, cu s'au fără intenţie, din lista
generală, aşteaptă in darn să li se facă dreptate. In intregul a n
nici pentru ei nu s'a făcut vr'un p a s .
Tot privitor la naturalizare putem cita faptul, că primăriile a u

'). Votată si in Senat la inceputul anului, fu sanţionată la 15 Martie 1884.

s
). Candidatul respins purtănd din întâmplare numele de Sclucars (negru), martori o-
«sultiri afirma că mulţi deputaţi făcend spirit la votarea lui ziceau: Schwarz se numeşte,
haide sv arţ (hilft neagră) şi alţii : Schwarz se numeşte, v e r ş v a r ţ t soll er weren (ras s a u
pârlii, să fie.)
refuzat Evreilor sistematic acordarea biletelor de bună purtare ; ear
la tribunale trebuia bune regele spre a'şi putea cineva procura un
act de naştere conform art. 33 din codul civil.
Ancă in timpul modificărei art. 7 din Constituţie unele prefecturi
isi insuşiau dreptul de a nu elibera paşapoarte la Evreii supuşi ro­
mani ; acest abuz s'a lăţit in anul trecut ca pecinginea, şi trebuia
cineva să aibe un noroc deosebit spre a'şi putea scoate vreunul,
chiar cănd dovedea dreptul seu prin posesia de paşapoarte vechi,
sau prin faptul că a slujit in armată. Pe la sfirsitul anului un nou
ordin ministerial, deastă dată deschis, dădu putere nouă prefecţilor,
cari la inceput aveau iastrucţii nu tocmai precise şi urmau
după capul lor.— Dar un fapt mai caracteristic este acela, că nu s'a
acordat intrarea in ţară unui Evreu Meer Beer Bocser din Botoşani,
care avea un paşaport român in regulă ; r e m ă n ă n d infructuoase
reclamaţiile sale la ministerele de interne şi e x t e r n e .
In Bucureşti, deşi legea privitoară la comerţul a m b u l a n t nu avea
ancă caracterul legal nici la sfirsitul anului, poliţia u r m a ca la 1882
şi interzise in intervaluri circularea pe stradă a boccegiilor, sub cu­
vent că impedică circulaţia, şi agenţii de stradă aveau porunca de
a aresta pe contravenitori, după plac. Mulţi făcură astfel cunoştinţă
cu beciurile poliţieneşti, fără a avea altă vină.
Primăria din Bucureşti, zeloasă de prerogativele s a l e ţinu a nu
;

accepta pe Dr Roth ca medic de culoare, cu tot succesul obţinut

la concurs, pe simplul motiv că era evreu, de şi n a t u r a l i z a t ; şi
m u l ţ u m i t ă n u m a i atitudinei energice a facultăţei de medecină, care
nu vroi să'i mai trimeaţă profesori examinatori, Dr. Roth obţinu
in cele din u r m ă postul.
De la modificarea art. 7 incoace, in urma unui ordin ministerial,
Evreii nu se mai recrutau in armată. Pe baza legei nedrepte vo­
tată şi promulgată in Decemvrie 1882, Evreii au fost admişi la re­
crutare in acest an in chip legal. Dar şi aci lucrurile mergeau după
stăpân şi după voia prefecţilor. La inceput se inscriserâ toţi tinerii
fără osebire de supuşi străini sau n u ; in urma unor reclamaţii de
a reprezentanţilor puterilor străine, cei dintei fură sterşi. In Tecuci
s'au respins totuş sistematiceşte toţi tinerii Evrei. In Piatra, deşi
Evreii au fost înscrişi de comisiunea de recenzăment, nici n'au
fost strigaţi in zioa tragerei la sorţ. In m u l t e alte locuri şi
mai ales in Bacău, s'au recrutat unii ce aveau paşapoarte stră­
ine şi n'au putut fi scutiţi decăt mai tărzeu in u r m a multor
cheltuieli şi stăruinţe ; ear din tinerii supuşi rumâni, unii au fost
escluşi pe motive inchipuite. In Huşi mai m u l ţ i tineri nici n ' a u
fost inscrşi in rëndul sortărilor, cu toate reclamaţiile lor. Din toate
oraşele anse Galaţii ne dădu aspectul unei adevërate zăpăceli admi­
nistrative ; fostul prefect Răşcanu a gonit pe toţi tinerii evrei de
la recrutare, ear succesorul seu Cerchez i-a poftit din nou să se
înscrie in liste şi i-a si înrolat ; avizăndu-i anse că sunt soldaţi in
timpul serviciului, ear după terminarea lui vor fi ear jidani.
Un sistem deosebit de hărţuire, jignitor pentru interesele co­
merciale ale ţerei şi pentru interesele particulare, fu acela a şica­
natei călătorilor, fără a se considera paşapoartele in regulă sau bi­
letele de legitimaţie intărite prin chitanţe de bir, acte de proprie­
tate etc. dacă m u t r a unui călător nu era pe placul agenţilor poli­
ţieneşti. Pe fiece zi fură apucaţi călători la gară, duşi in arestul
poliţienesc, ţinuţi unii câteva oare, alţi chiar o zi doue sau trei,
spre a fi retrimesi apoi... la urma lor, in vre-un alt oraş din ţ a r ă ,
care era locul lor de naştere sau domiciliu. Unii călători fură chiar in-
iorşi din mijlocul drumului. Astfel n u m a i la Focşani fură întorşi intr'o
zi 10 de inşi, inainte de a ajunge la ţinta căletoriei lor. In alte
locuri şi m a i ales la porturi, nici nu li se ingăduia de a pune pi­
ciorul pe uscat.
In Bucureşti, unde, in 1882, au fost arestate chiar câteva per­
soane fruntaşe din capitală, agenţii fiind înşelaţi prin exteriorul lor,
acest obiceiu se u r m a a se practica pe o scară întinsă şi nu era sep-
temănă in care oamenii să nu fie primiţi cu alaiu la gară, puşi in
temniţă şi readuşi apoi la tren cu escortă. Astfel intr'o zi soacra
unui tipograf fu arest-ită la g a r ă ; acesta reclamant! fu pus l i ră­
coare, de unde putu fi scos numai in urma unei bune recoman­
daţii. Deosebită atenţie, cu această ocazie, m e r i t ă declaraţiile pre­
fectului de poliţie*).—Un Evreu stabilit du ani in Bucureşti unde
are şi o prăvălioară, revenind din Tecuci, fu retrimes intr'a-
colo fără a'l lăsa să spue vr'o vorbă, şi după ce se constata
adevërul i se îngădui reîntoarcerea, numai in u r m a unor stăruinţe
serioase la şeful Poliţiei.
La porturile Galaţi şi Brăila mai ales, se citează intre alte

•) Tipograful in chestie mergond la prefect spre a'i m u l ţ u m i pentru eliberarea lui

a t e s t a i zise: C J am an/.ic, d-ta ai -y :>a>.a.i- legalitate, libertate, egalitate 1 i,«j,.t'i/«i.-.*d»
Pentru noi, noi K0.1nj.11i1. Litm-tafe? da. pentru noi, noi Komânii. EjaUhit.e ? da, pentru noi
noi Romanii : dar nu pentru voi. voi jidanii ; poliţia nu cunoaşte legi pentru voi.
multe excese, cazul a doi evrei localnici, cari au fost siliţi a face
in vapor acelaş drum de doue ori incolo şi inapoi, pentru cheful func­
ţionarilor. Insă un caz şi mai curios e acela in care un fabricant
de hărtie din Iaşi, ce veni la Galaţi pentru nişte interese comer­
ciale, fu apucat la gară in zioa de 27 Iunie si aruncat in temniţa
poliţiei, unde petrecu o noapte. El nu fu eliberat decăt cu condiţie
ca să plece cel mult in trei zile, nevoind a i se elibera matricola
ce'i se luase, decât cănd se sui in tren.
Hărţuiri de asemene natura erau dealungul porturilor Dunărei,
mai ales de la Calafat la Tulcea ; dar Calafatul era in fruntea lor
prin excesele ce'şi permitea acolo zilnic vameşul, care se purta cu
o brutalitate nespusă. Acesta nu numai că reîntoarse, ca şi in cele­
lalte porturi, oameni cu acte in regulă, cu toate că se găseau destui
garanţi pentru ei; dar nu baga in seamă nici ordinele ce'i veneau de
la prefectură in favoarea unora din căletori. îndrăzni chiar a trimete
un jandarm in casa unui comerciant, la care se aflau nişte rude,
un copil cu o mumă. Copilul înhăţat fu pus in vapor, şi retrimes
fără mumă la Vidin ; sub ochii subprefectului, care protestă şi co.
municâ cazul prin depeşă la prefect ; şi totuş vameşul nu fu destituit.
In Piatra se reînvia moarta lege, care reclama străinilor bilete
de liberă petrecere. Astfel in luna lui Iulie ordine straşnice porniră
de la prefect la toate despărţirele comisariale de a pofti pe Evrei
fără deosebire, fie ei pămenteni sau străini, ca să vie să'şi scoată
atari acte. Lucrul la inceput puţin hărţuitor, lua apoi un caracter
m ai serios. Sub sunetul darabanei se vesti Evreilor de a şi le scoate,
contrar se vor lua mësuri severe; in alte uliţi subcomisarii şi ipis­
taţii mergeau din casă in casă, şi la unii se trimeteau avertis­
mente şi se publicară afipte severe*). Evreii supuşi străini erau
fără nici o grijă, căci aveau pe ce bază să le ceară, alţii fură siliţi a
reinoi supuşia uitată de 10, 15, sau 20 de ani; de vreme ce su­
puşii români nici n'aveau vre-un mijloc de a scăpa de aceste şi-

*) Regatul României.—Aflpt.—'Soi Costache Coman, comisar despărţirei I Piatra, Ju­

deţul Neamţ, vëzënd că supuşii străini nici pană in prezent, după publicaţiunile făcute
prin sunet de barabană conform ordinelor poliţiei locale No. 2423 şi 2550. Motivat de al
prefecturei locale, relativ la publicarea regulamentului pentru biletele de liberă petrecere
a străinilor in ţară, nu s'a mai prezentat la prefectură cu paşpoartele spre a'si scoate ase-
mine bilete. De aceia pentru ultima oară se mai publică, deşteaptă şi aduce invitaţiune u-
nor asemine supuşi străini a se prezenta la prefectura cu paşpoartele spre a'şi scoate a-
semine bilete, cunoscënd că in caz caz contrar vor fi explozati (?) (daţi afară) din ţară, ca
călcătorii legilor si regulamentelor ţerei, din care se hrănesc(!?).—(ss). Comisar: C. Coman.—
Comisia Cuartalului I din Piatra Dist. K e a m ţ . - N o . 1345.-1883 Iuliu 14.
cane. — Mai mulţi melamrlim (dascăli), apucaţi pentru paşapoarte, fură
aruncaţi in inchisoare şi ţinuţi acolo peste zece zile ; deşi şedeau
in oraş de 20 sau 30 de ani. Unii au scăpat prin influenţe ; dar
doi din ei, isgoniţi fiind, fură primblaţi de la o graniţă la alta, fără
a le putea trece, deoarece li se cerea la graniţă paşapoarte, pe
cănd ei n'aveau de unde să le aibe.—-Atunci abia cănd hărţuirea de­
venise obştească si de nesuferit, câţiva fruntaşi protestară contra
ei cu energie, la autorităţi, si se puse capăt jocului primejdios.
Mai in toată Moldova de Sus, şi mai ales la Botoşani si Dor oho
întâlnim aceleaşi arbitrarietăţi. La hotarele ţerei, Mihăileni, Rădăuţi
Mamorniţa se mai adaugă şi vexaţiunea cu biletele de trecere ; chiar
in cazurile in cari vameşii cunoşteau personal pe oamenii ce veniau şi
se duceau. La Mamorniţa unul din aceşti nenorociţi fiind bolnav si
ţinut trei zile la graniţă, işi agrava boala şi işi dădu sufletul 8
zile după aceea.—Din Dorohoi fu isgonit rabinul Taubes. La miezul
nopţei, m 1 Octomvrie, fa sculat din pat, pus in carată inclusă, si
pe cănd jandarmi şi poliţai stăteau la dreapta şi la stănga, ceeace dădu
întregului un aspect de tragedie teatrală, se porni trăsura in galop.
Acest fapt a făcut epocă şi sgomot la timpul seu. P r e t e x t u l a
fost, că Rabinul ar fi avut legături secrete cu Alianţa israelită din
Paris, in folosul căreia ar fi perceput nişte t a x e ilegale in Doro­
hoi; dar prin interveniri, i se ingădui după un timp, a se reîntoarce.
,refectul avea dealtfel o listă intreagă de proscrişi, pe care ince-
use a o executa si pe care a lăsat-o să cadă m a i tărzeu. Odată
J isgonirea Rabinului din Dorohoi se hotărise şi isgonirea celui din
Darabani, care preferi mai bine să plece indată, decăt sâ fie trans­
portat in mod ruşinos.

. Goanele din sate revin periodiceşte, cănd intr'un judeţ cănd in

altul, cu toate că motivul cărciumarilor Evrei a dispărut. Ele de­
pind in genere de la voinţa prefectului de judeţ, şi mai m u l t ancă
de la suprefecţii plăsilor respective. Deja la 3 Mai simptomul goanei
se declară in judeţul Botoşani. Primăria comunei Oostinesti plasa
Miletin trimese unui evreu, domiciliat in cătuna Dolina, care făcea
l e g o ţ cu păine şi altele, o somaţie de a părăsi comuna neintărziat,
puindu i in vedere că la caz de impotrivire va fi isgonit cu forţă.
Nu avem ştiri pozitive daca m e s u r a s'a continuat cu sirguinţă ; dar
fc luna Noemvrie goana deveni şi m a i serioasă; Evreii din toate
Comunele judeţului primiră ordine de a părăsi comuna in timp de
10 sau 15 zile, după bunul plac al primarului. Nu era vorbă de căr-
ciumari ; ci de amploiaţi, vătafi, hahami, băcani, institutori, lipscani,
vënzëtori de gaz, etc. Spre a da ordinelor o aparenţă de dreptate
se ceru fiecăruia o chezăşie s e m n a t ă de 5 locuitori, pe care, dacă
o căpătau, consiliul comunal nici n'o ţinea in seamă. Cinismul mer­
gea a t ă t de departe incăt primarul comunei Costeşti declara că va
plăti un galben aceluia ce'i va aduce perciunii unui jidan. O atenţie
specială m e r i t ă ordinul de isgonire dat de primarul comunei Cos-
tineşti, plasa Târgui.*)
In judeţul Roman, unde atari scene se repet pe fiece an, sem­
nalul fu dat in luna lui Aprilie in comuna Dulceşti, plasa Moldova
si Şiretul, care dădu porunca unui evreu de a părăsi comuna pe
motiv că nu are calitatea.de român. Acelaş obţinuse ancă la 28
Noemvrie 1882 de la aceiaş primărie un certificat că este trecut in
roluri şi plăteşte toate dările. In Octomvrie goana luâ un avënt
m a i m a r e . Sub-prefectul Boteanu din plasa Fundul desfăşura primul
zel şi un soldat Iţic sin Moisi in regimentul al 8-lea de Călăraşi,
născut şi domiciliat in comuna Avareşti, primi ordinul de a părăsi
comuna ca străin, deşi slujia in a r m a t ă ancă de la 1879. Un alt
evreu accizar, din comuna Jucşeşti. primi ordinul la 26 Octomvrie
de a părăsi comuna in patru zile, ca om fără căpătai ; si el locuia
in catuna Recea de trei-zeci şi trei de ani, avea un fiu naturalizat,
ce a slujit in oaste, in resboiul neatărnărei, pe un al doilea sub
drapel si un al treilea inscris intre sortări.
Dar goana nu se opri aci, ea se generaliza in toate comunele
judeţului. O petiţie iscălită de Evreii din noue comune si adresată
prefectului, ne arată întinderea si seriozitatea ei. Motivul dat pen­
tru toţi era că s u n t oameni fără căpătai, cu toate că domiciliau
acolo de 45, 26 şi 10 ani cel puţin, si aveau ocupaţii determinate.

*) Adresa Primăriei comunei Costineşti din plasa Târgul jud. Botoşani, 1883 Noembre 3
zile. Somaţivne No. 1283: D. Subprefect respectiv de plasa prin ordinul No. 5616 ni puni
in videri că după ne număraţi ordine ce au datu priiveşti cu Indignări că in aciastă
comună sunt evrei nu numai de acei cari lase a se bănui că sub nume interpuse fac spi-
culă de bèuturi spirtoase, lucru cari legea nu permite, dar ciliar si de acei cari suhii felu­
rita afaceri pe la D-jiii proprietari şi arardaşi de moşii precum vataji, Sufarî la vitf, chiiarî
hahami, băcani, belferi, vănditori de gaz şi păcură, lipţcanu, meseriaşi cari toţi de aceşti
catigorii fiind veniţi în comuna nu se potii stabili mai inainte de a da o garanţi» cerută
de legi si cari garante fiind supuse deliberation! consiliului comunal cari e îndrept ad­
mite sau a respingi apreciind greutatea sail usurintapersoaniloni ce vorü garanta.—Sem-
natulû vă someada prin açiasta că dacă până in termen de 10 deci «Iile de la priimirea
acestei nu veţi depuni garanta cerută de legi şi a ordinilorü priimite in aseminea cadu
atunci veţi conoşti a părăsi comuna, căci in cadü contrari veţi fi expuldaţi, in virtutea
legii a ordinilor priimite.—p: Primar (nedescifrabil).
 In judeţul Neamţ, ce e drept, nu era peste tot locul aceiaş
goană, dar comuna Buzoieni, locuită mai ales de evrei comer­
cianţi şi meseriaşi, avu a înregistra o imitaţie a faptelor petrecute
in Piatra. Primarul profitând de ocazie, si spre a'şi face trebile,
ceru de la Evrei bilete de liberă petrecere. Mulţi şi le procurară
din P i a t r a . Primarul ceru atunci de la fiecare ca să prezinte au­
torizaţia de la consiliul comunal, că are dreptul de a locui in co­
mună, oferindu-se ănseşi de a'i procura autorizaţia pe o sumă de
bani. In curând anse 30 de familii fură puse pe lista de isgonire
şi numai după ce Evreii au scormonit adănc in pungile lor au fost
Îngăduiţi să remăie intr'un loc unde erau născuţi si crescuţi, sau
unde şedeau cel puţin deja de un şir de ani.
Foarte instructiv in acest judeţ este procesul verbal de la 29
August, incheiat de controlorul Clopoţel asupra unei cărciume din
comuna Căciuleşti, secvestrată sub cuvent că aparţine unui evreu.
Momentele delictului erau luate rîin svonul public, cu toate că
1
nimene din sat nu le afirmă, ş bazat pe faptul că nu a putut lua
nici o informaţiune de la locuitorii comunei, căci dènsii in genere
sunt uniţi cu Evreii si nu vor să arate asemenea fapte, ceru secves-
trarea bëuturei şi darea in judecată a proprietarului şi a primarului.
In judeţul Covurlui, după cum vestise Binele Public, prefectul
Cerchez a luat mësuri in luna Iulie de a isgoni pe Evrei din co­
munele Cucu şi Mastacani şi că Evreii ar fi trimes plăngere la guvern.
In judeţul Dorohoi goanele începură in luna Noemvrie, termenul
fiind de 5 zile ; plasa Baseu si mai ales comunele Manoleasa şi
Săveni se arătau mai zeloase. In cea dintei 37 evrei au fost puşi
pe lista de proscripţie sub p r e t e x t că-s vagabonzi şi străini; militarii
Evreii ancă nu fură cruţaţi, termenul de somaţie era de 3 zile.
In orăşelul Săveni 30 de evrei, dintre cari 15 miliţieni de clasa I
şi a Il-a, 10 proprietari şi 5 minori, născuţi toţi in ţară, fură
aruncaţi in t e m n i ţ ă ca vagabonzi, a doua zi după ordin, deţinuţi
24- ceasuri, si trimesi apoi la suprefectură sub o escoartă puternică
de miliţieni, unde fură încarceraţi intr'un grajd şi tescuiţi laolaltă,
pană se găsi un român cu inimă, care g a r a n t a pentru ei.
Dar o atenţie cu totul specială merită judeţul Suceava si mai
ales comunele din plasa Muntelui. — Fostul poliţai din Fălticeni
Gh. Costandache, care lăsase in urma-i o suvenire din cele m a i
triste, cu o viaţă pătată de acte brutale şi revoltătoare, tărănd noapte
pe oameni in inchisoare si aplicăndu-le tortura, protejat fiind de
puternicii zilei, fu n u m i t ca subprefect al plasei Muntelui. Imediat
anse după numirea sa puse comunele să alcătuiască liste despre
Evreii domiciliaţi in ele şi le dete apoi poronca să hotărască isgo-
nirea lor. Consiliile comunale cuprinse de frică se supuseră; n u m a
primarul din Brosteni indrăzni a'i se împotrivi, dar fără succes. —
Evreii din Dorna protestară in contra votului de isgonire la consi­
liul permanent, şi el anula decizia primăriei, dar fără rezultat; aşa
că consiliui se vëzu silit a protesta la prefect, acăruia ordine r e m a s e r ă
neascultate, deoarece suprefectul era încurajat de deputatul Gh. Radu,
care se duse in apropierea lui şi păru a lua asupra'şi respunderea
morală a faptelor sevărsite. Evreii se plănseră din nou la prefect
şi la minister. Costandache nu băgă in seamă nici asta. Evreii de­
n u n ţ a r ă apoi cazul la procuror, dar nu isbutiră nici aci.
In comuna Fărcaşa se afla u n Evreu Pincu sin Iosub, meseriaş,
acărui isgonire o poruncise Costandache ; primarul cu vătăşeii slu-
boziră in zor de zi focuri inaintea casei acestuia, intrară apoi in
casă şi dădură afară cu forţă pe nevasta cu copiii lui si pe betrăna
m a m ă . Acesta reclamă la procuror şi la procurorii general, dar nu-i
se mai dădu drumul in casa lui. La 22 Septemvrie Costandache
viind la Fărcaşa găseşte lucrurile acestuia risipite in curte, dar ne­
atinse, şi el merse cu cinismul pană a spune ţeranilor de ce nu dau
cu sape şi hărleţe in jidani şi nu-i iau la, goană spre a le jefui ave-
rele. Ca inceput poronci deschiderea lăzei din care dispărură 250
lei in ipotecare.
Alăture cu acesta fu isgonit brutaliceşte un alt evreu Smil sin
Iancu, comerciant de plute, de fănaţe şi crescëtor de vite, născut in
Fărcaşa din tată in fiu, care a tras la sorţ ancă la 1864; nici el nu
m a i putu reintra in casă la sine.
In astfel de chip goana continuă in toate comunele, aurul singur
putu scăpa pe unii, indeoseb pe cei din Mălini, şi consilierul comunal
din Brosteni i spuse subprefectului acest crud adevër in faţă.
Dar dacă faptele indeobşte dovedesc pervertirea, nu s u n t cuvinte
spre a stigmatiza faptul sevărşit cu prilejul trecerei a doi Evrei si
a unei evreice din Cernăuţi, cari veniră la Brosteni pentru lucru.
Cu toate că tustrei aveau paşapoarte in regulă, Costandache i aresta
sub cuvent că n'au voie a trece prin ţară si nu voi a le da drumul
decăt dupăce vor lăsa pe femeia, soţia unuia din ei, ca slujnică la e l ;
ceace fură siliţi a face spre a scăpa de urgie. Femeia a p u t u t scăpa
n u m a i cu şiretlic din ghiarele lui si a ajunge pe bărbatul ei l a Borca.
 Cu judeţul Sucevei se inchide capitolul goaneler din sate —deşi
lipsa de comunicări ne face a le bănui şi in alte locuri — şi ajun
gem la un alt fapt m a i caracteristic, isgonirile din Constanţa.
Sub cuvent că ar exista un ordin ministerial de a nu se tolera
in Dobrogia alţi Evrei ca cei stabiliţi acolo inainte de 1880, se a-
dresară avertismente la o m a r e parte din locuitorii Evrei ai oraşului,
şi 30 capi de familie fură isgoniţi. Unii obţinură un t e r m e n de 10
zile, restul fu silit s ă plece indată. Mulţi din aceştia erau vechi
Dobrogeni, acăror părinţi erau î n m o r m â n t a ţ i in Dobrogia ; pe cănd
restul se alcătuia din lucrători veniţi provizor din Turcia pentru
spălatul lănei, după cum obicinuiau de un şir de ani, ancă din vre­
mea Turcilor. Garanţiile unor comercianţi m a r i , ce au vrut să che-
zusăiască pentru ei, nu au fost admise. O m a r e parte remase lungă
vreme cu frica de isgonire ; deşi erau Evrei din Romania, veniţi a-
colo de la incorporarea Dobrogiei. La aceste se mai adaugă vecini-
cele şicane la port la sosirea vreunui câlëtor evreu, bănuit ca a t a r e .
Dacă faptele e n u m e r a t e mai s u s sunt m a i isbitoare, nu avem m a i
puţin de înregistrat şi alte, cari dovedesc căt de mult sunt supuşi
Evreii capriţiului funcţionarilor administrativi, judecătoreşti şi chiar
a particularilor.
In Moldova de sus m a i cu samă, aceste arbitrarietăţi s'au încui­
bat in mod puternic. Astfel in Dorohoiu, judecătorul de instrucţie
Lupaşcu, n e m u l ţ u m i t cu vecinicele şi făţişele părtiniri contra Evreilor,
ii m a i primi apoi cu expresiile cele mai necuviincioase pe sanctuarul
prag al justiţiei. Un caz privitor la acest jude de instrucţie m e r i t a
indeoseb de a fi relevat. Un ţeran furănd unui evreu de la ţară nişte
porumb, acesta il prinde ; dar, m u l ţ u m i t unor agitatori, Evreul din
acuzator devine acuzat. Locţiitorul lui Lupaşcu declaiă că nu-i caz
de urmărire şi'l eliberează. Dar revenind acesta, ordonă din nou ares­
tarea şi nu vroi să-1 elibereze nici pe garanţie, şi nu suferi ca mar­
;
torii să z c ă evreului domnul, ci n u m a i jidanul sau jupanul, predi­
când in faţa ţeranilor ura contra Evreilor, şi declarănd că aceştia ar
trebui să fie măceleriţi ca şi in Rusia. —In Roman o •'pereche deo­
cheată a lui Lupaşcu, era preşedintele tribunalului Pilât, ajuns deja
vestit.
Pe la sfârşitul anului, juraţii din Botoşani pronunţară un ver­
dict de neculpabilitate pentru 5 Romani, ce au ucis in cămp pe u n
Evreu, pe baza pledoariei avocatului lor, care ceru a nu se pedepsi
suflete creştine pentru moartea unui jidan. Curtea consternată, i n
faţa dovezilor pipăite, nu putu face alta, decăt a-i condamna soli-
dariceşte la 1000 lei noi amendă cătrâ familia ucisului. Şi tot
astfel multe alte nedreptăţi strigătoare acolo si in alte părţi.
In MUiaileni se înfiinţa o societate de expediţie, ocrotită de pri­
mar, care era unul din asociaţi, si Evreii care nu vămuiau prin
această asociaţie erau trăgăniţi şi încărcaţi cu t a x e ilegale.
In Rădăuţi nimene nu putea intra fără bilet de legitimaţie si
de bir, altfel fu băgat şi ţ i n u t in arest mai m u l t ă vreme. De m a r e
favoare trebuia să se bucure vreunul, dacă era trimes deacolo
n u m a i cu escortă,
In Darabani, tërgul cunoscut prin excesele de tristă memorie,
stăpânit de un proprietar atotputernic, Evreii suferiră cele m a i m a r i
şicane si persecuţii. Astfel consiliul comunal sub pretext că cimi­
tirul nu e la distanţa cerută, liotări includerea lui. In zadar fură
reclamările Evreilor la autorităţi si la g u v e r n ; li se dădu m a i tăr-
zeu un alt loc părăsit pentru acărui îngrădire n'aveau bani, aşa
că preferau a transporta cadavrele in târgurile din apropiere. Dar
consiliul comunal popri atunci transportarea morţilor, fără nici un
drept, si aceştia stăteau câte 5 — 6 zile neingropaţi. — Nu ancă scă­
paţi de aceasta, dădură de alt neajuns. Consiliul, instigat din nou
de proprietarul moşiei, poronci dărâmarea a 19 căsuţe de lângă bi­
serică, proprietatea unor neguţitoraşi Evrei, sub pretext că infectă
oraşul, şi pentru dorinţa de a'l infrumoseţa. Evreii reclamară la pre­
fect, apoi la minister care, vëzënd nedreptatea, ordona suspendarea
dărămărei şi ceru un raport de la Prefect. Neavënd alt motiv serios,
acesta raporta că dărâmarea e reclamată de locuitori, cari a m e n i n ţ ă
cu revoltă, dacă nu se va efectua. Argumentul era deciziv şi dărâ­
m a r e a se aproba. Evreii se îndreptară la justiţia locală, şi prin in­
fluenţa proprietarului moşiei pierdură procesul ; in Octomvrie se
d ă r â m a r ă casele intr'o Duminică, zi de tërg, in scop de a provoca
u n s c a n d a l ; dar locuitorii ţ e r a n i adunaţi grămadă, priviră cu mâh­
n i r e , zicönd: „sermanii cum ii caliceşte''' ; ba se luă Evreilor chiar
m a t e r i a l u l caselor d ă r ă m a t e ce le aparţinea ca proprietari.
In laşi Oltenii aduşi de societăţile antisemitice, la 1882, spre a
face concurenţă comercială Evreilor, bătură pe aceştia in hala tër-
.gului, impreună cu un creştin ce le ţinu partea. Arestaţi fiind, 10
din ei le veniră in ajutor si se zice chiar, că comisarul care inter­
venise, n'a scăpat cu obraz curat. — Tot in acest oraş o profe­
soară antisemită respinse sistematic pe orce elevă israelită ce se
 prezenta la inseriere in gimnaziu, şi intimpinâ cu vorbe de ..jidan
puturos'-' şi alte, pe acei ce-şi permiteau vre-o întrebare.
In terguşorul Sculerii, judeţul Iaşi, doi ofiţeri, spre a-si face un
gust intrară fără nici un motiv in casa unui evreu, ce şedea la
m a s ă cu familii şi-1 bătură pe el, pe soţia şi pe fratele lui cu cru­
zime. Primarul stătea privind cu mâinile in şolduri. Evreul fu apoi
dus de dorobanţi la Unghenf, din ordinul bătăuşilor, unde'i dispă­
rură şi 340 lei ; ţinut acolo 24 oare, fu apoi trimes la Iasi unde
fu eliberat in u r m a unei anchete ; dar ofiţerii n'au fost pedepsiţi.
In Piatra prefectul, stăpăn atotputernic, interzise Evreilor din acel
oraş de a continua cu perceperea voluntară a gabelei pusă pe carne,
din cari satisfăceau cheltuelile cultului lor, aşa că a trebuit să se
închidă baia, care nu era cu totul isprăvită, era un sic volo, sic ju-
beo, căci la t a x e voluntare nici o autoritate nu are dreptul de a
se amesteca. — Primăria aceluiaş oraş in patriotismul ei ţinu a nu
înscrie pe listele electoralo 6 evrei indigenaţi, spre a nu-şi mânji
listele cu nume jidoveşti, cum zicea ; ba merse cu arbitrarul prin
a declara că unul din ei a fost reu şi fără cale indigenat, pentru
că cineva afirma că n'a slujit in armată, şi la un altul i s'a luat
cu deasila diploma de naturalizare, spre a'i se putea închide câr­
ciuma ce o avea in comuna Gărovna. Poliţaiul încurajat de atari
arbitrarităţi bătu pe un comerciant evreu in prăvălia lui, fiindcă nu
vroia să restitue un a m a n e t pană nu-i se va plăti datoria.
In Bacău, directorul fabricei de hârtie, ce se clădeşte acolo, pro­
vocă in n e n u m ë r a t e ronduri scandaluri contra Evreilor si bătu chiar
pe un m a r e antreprenor. îndeobşte actele sevărşite de el poartă pe­
cetea unei adevërate goane sistematice contra Evreilor, si autoritatea
nu s'a gândit vreodată că ar trebui să intervie contra agitatorului
boclucaş.
Pe moşia Băra, judeţul Roman, Evreii fără mijloace prăsind po­
rumbul s e m ă n a t de ei, vătăjeii comunei ii alungară de pe cămp
şi-i duseră la primărie cu sape in spate, sub p r e t e x t că au pângă­
rit o serbătoare n e i n s e m n a t ă a catolicilor Unguri; numai cu mare
greu, şi după m u l t ă stăruinţă li s'a dat drumul.
In Galaţi consiliul comunal a decis la 19 August de a interzice
Evreilor vënzarea cărnei la creştini, după afirmările Voceî Covurluhilui;
dar hotărirea remase fără efect.
In Brăila un vameş antisemit işi făcu plăcerea de a goni de
la vamă pe toţi Evreii mijlocitori, ce voiau a face formalităţile ne-
cesare, zicënd oamenilor să le dea bătaie, şi primea pe orce Evreu r

ce venia cu afaceri, cu vorbele : „ce vrei măi jidane, spune mai

iute că te dau fcfaiă, perciunatule !"
In Bimnic-Sărat un judecător de pace supuse pe rabinul de
acolo la cele mai neomenoase vexaţiuni, cu prilejul asistărei sale
;
la jurăment, voind a'l sili la acte contrare prescripţ ilor religioase
şi pedepsindu-1 cu amenzi ilegale. Odăiaşul sëu merse mai departe
şi profana serviciul divin, predând rabinului o citaţie civilă pentru
asistenţă la jurăment, in sinagogă, şi ameninţăndu-l in momentul
cănd oficia in persoană slujba divină.
Partidele politice, ca de obiceiu, isi făcură din Evrei la nouele
alegeri calul favorit de bătaie. Partidul de la guvern şi partiduP
opoziţiei unite \şi făcură un merit reciproc din faptul că, la modi­
ficarea art. 7 din Constituţie, au acordat căt mai puţine drepturi
Evreilor, ingrădind ermeticeşte primirea lor in cetăţenia romană.
Oratorii cei mai de frunte şi conducëtorii partidelor ca Lascar Ca-
targi, Alexandru Lalrovari, Giani, Const. Costescu, Mihail Cogălni­
ceanu şi alţi mulţi nu lipsiră de a exploata chestia israelită ca o
armă politică, şi ziarele partidelor ţinură isonul la cântecele de slavă
de atare natură. Cel mai drept fu anse intr'o privinţă Cogălniceanu,
care, după ce isi făcu, ca şi ceilalţi, un merit din faptul că a con­
tribuit la ingrăuirea naturalizărei Evreilor: declara textual că: „s'a
ales o constituantă şi s'a zis că vor să mănânce pe jidani, ji­
danii mâncaţi au fost puţini, dar pungile lor toate au fost mâncate.^
Un singur fapt îmbucurător in timpul alegerilor, fapt care do­
vedeşte curentul poporan opus puternicilor zilei, este desemnare i
d lui Moscu Ascher in Bucureşti ca preşedinte provizor al biroului
electoral pentru Senat, şi alegerea d-lui A. Moscovici ca delegat al
colegiului al IV-lea din Roman.
Tot aci este locul de a pomeni despre alegerea d-lui Iacob Ell-
mann ca consilier comunal in Tulcea şi a d-lui Isac Seni in Con­
stanţa, ceace dovedeşte o toleranţă mai mare a claselor alegëtoare
din noua provincie anexată. — In România liberă s'a ales numai
in Moineşti un evreu, ca consilier comunal ; pe d-nul Iosef Theiler,
proprietarul tergului.
Atitudinea ziaristicei din toată ţara era duşmănească. Aproape
nici un ziar nu găsi cuvinte mai demne pentru Evrei şi pentru
chestia israelită. Coloanele tuturor ziarelor au fost provocatoare si
pline de invective. Lucrurile cele mai absurde se înregistrau de
ziarişti, aprinşi cu toţii de o ură selbat'că contra Evreilor. Un
tablou m a i degradator nici că se mai poate pomeni. Yoacea
demnităţei şi a umanităţei nu se auzi nicăiri, si ziarele liberale
şi progresiste erau cele ce dădeau pilda intoleranţei. Toate orga­
nele fără escepţie trecură sub tăcere toate faptele de persecuţie
contra Evreilor, afară de cazul unde li se părea că faptul nu a
fost atăt de aspru, şi cereau înăsprirea lui.
In special merită atenţie oficiosul „Romanul," care deja de
căţiva ani agită chestia israelită, intr'un mod nedemn de un re­
prezentare al liberalismului radical. Indeoseb nu se sfii nici in
acest an de a declara, fără a se găndi să o probeze, că Evreii o-
t r ă v e s c bëuturile spirtuoase ; acuzare favorită de altfel a presei in-
tregi. — „Binele Public" şi alăture cu el alte ziare mari si mici din
capitală si provincie, şi mai ales „Romănia Liberă" esploatară
afacerea de la Tisza-Eszlar intr'un chip demn de evul-mediu ; si
totuş nu tipăriră nici măcar sumare scurte ale şedinţelor privitoare
ia proces. Cu tot verdictul de achitare dat de tribunalul din Nyi-
regyhaza, „Romănia Liberă" mai ales, nu incetâ de a esploata
bunacredinţa publicului naiv, afirmând că nu există indoială a-
supra omorului ritual si că numai prin puterea aurului s'a p u t u t
obţine achitarea. Rezultatul unei atari escitări maliţioase fu o in-
cercare de acuzare de sănge ce avu loc in cotuna Serbeni-Moşteni,
comuna Udeni, judeţul Vlasca, care, dacă nu avu nici o altă urmare
tristă, asta se datoreşte destoiniciei şi intelegentei procedări a pri­
marului local. — „L'Independance Roumaine," ziar ce apare in fran­
ţuzeşte, de si afuma că nu există ură religioasă, nu se simţi de
fel stingherit de a face o crimă de Ies religie unui prelat roman,
care trăind in bună prietenie cu un evreu din Giurgiu, il îmbrăţişa
in u r m a unui verdict de achitare al juraţilor.

Nu ne p u t e m opri m u l t asupra acestui capitol, ajunge numai

de a caracteriza reavoinţa şi duşmănia, şi a înregistra faptul, că
ziarele afirmară şi esploatară intre alte şi minciunoasa ştire, că la
la Vaslui s'au intors 120 evrei emigraţi in Palestina; de vreme ce
in totul numai doi plecaseră din acel oraş. Tendenţa era vedită şi
nici un ziar n'a rectificat maliţioasa aserţiune, chiar după ce faptul
s'a dovedit ca falş.
Chestia emigrărei evocată cu atăta uşurinţă la sfârşitul anului
1881, sgomotoasă in 1882, s'a liniştit aproape cu totul. Spiritele
înflăcărate in mod meşteşugit pentru o idee salutară, dar condusă
in mod nepractic, au perdut energia lor odată cu trecerea ameţelei.
Comitetul central făcu zadarnice apeluri desnădă.jduite; in zadar se în­
cerca el, care se aruncase orbeşte in braţele curentului— in loc d e a
remăne rece şi chibzuit — de a m a i da o nouă însufleţire mişcărei prin
convocarea unei adunări generale la Galaţi la 4 si 5 Septemvrie. Orce
încercare fu zadarnică. După trecerea primului entuziasm comitetele
sucursale nu m a i adunare nici un ban, şi coloniştii ar fi périt de
foame dacă o inimă generoasă din Paris nu ar fi luat asupra'şi
îngrijirea coloniilor fundate cu uşurinţă de coreligionarii din ţară *).
Nu încape îndoială că condusă de oameni inteligenţi ce ştiu a
se împotrivi mulţimei sburdalnice şi nerăbdătoare, această mişcare
arfi adus un bin^ Evreilor din ţ a r ă . Aşa cum a fost, ea este o ex­
perienţă costisitoară, dar care a m dori să ne folosiască încalţe drept
lecţie in viitor **).
Aci este locul de a pomeni şi de o mişcare îmbucurătoare, care
a început a-'şi face drum in rondurile Evreilor din ţară. Vorbim
de acei ce au început a se îndeletnici cu agricultura. Mulţi Evrei,
m a i ales foştii cărciumari de la sate, reduşi la sapă de lemn, s'au
apucat de cultura pământului ancă la 1881. Acest început a făcut
progrese continue chiar printre orăşeni, şi a luat un avènt m a i mare
in anul trecut. In m a i toate părţile din Moldova, m a i ales in Mol­
dova de sus, se vedeau Evreii la m u n c a câmpului, la arat, prăşit,
cules, in unele locuri bărbaţii lucrând alături cu femeile şi copiii lor.
In situaţia internă a comunităţilor noastre nici o schimbare im-
bucurătoară, care să ne dovedească o pricepere a stărei noastre
decăzute. Afară de trei patru comunităţi, cari au ştiut a se admi­
nistra i n t r ' u n chip m a i regulat şi a evita sfezile de partide, pre-
tutindene o anarchie fără s e a m ă n . Toate aşezămintele de binefacere
s i d e cult lăsate maipretutindene intr'o părăsire vrednică de osândă. —
Nici o u r m ă de îndreptare din partea nimăruia şi din nicăeri. Chiar
viaţa societară ce m a i promitea ceva este cu totul decăzută, sin­
gura societate „Zion" care mai dă semne de viaţă in oraşele in
care există, purtând interes pentru aşezămintele noastre, in genere
decăzute ; incolo moarte şi inerţie mortală. Pare că spiritele au a-

"JAstăzi mulţumit filantropului din Paris, coloniştii din Roş-Pina şi Samariu lucrează
cu sirguinţă, coloniile merg spre inflorire.
" ) Vorbim aci bine înţeles de emigrarea provocată spre Palestina prin mijlocirea di­
verselor comitete. Emigrarea in sine a făcut progrese. După ştiri pozitive ce avem, căteva
sute de inşi au plecat succesiv la America şi mai pleacă ancă cu proprie cheltueli.
 dormit spre a s m se mai trezi de fel. In parte plângeri si incrimi­
nări de tot soiul, fără ca cineva să ia in m ă n ă puternică cârma,
spre a reîncepe o viaţă mai activă şi mai viguroasă. O frică neînţeleasă
pare a stăpăni toate spiritele ; aproape nimeni nu face vr'un pas pentru
a protesta şi a stărui la locul, timpul şi in modul cuvenit contra
nedreptăţilor de tot soiul ce ni se fac necontenit; din cănd in cănd
se mai comunică căte ceva la organele Israelite din ţară*).
Este v r e m e ca cei mai curajoşi să se treziască odată spre a da
o direcţie m a i sănătoasă comunităţilor ; să scoată spiritele din apa­
tie, şi cu puteri unite şi bărbăteşti să se organizeze, a t ă t pentru
înflorirea aşezămintelor interne, căt şi pentru reinilorirea aşezămin­
telor interne, căt şi pentru a pune piept vijeliei ameninţătoare din
afară, care ne va ruina cu desevărsire. Nu trebuie să procedăm ca
astăzi şi să aşteptăm fiecare in parte pană vom fî loviţi de neno-
cire, spre a ţipa atunci cănd este prea tărziu. La m a i rëu nu ne
p u t e m t e m e că ne-ar duce asta. Eëul a ajuns deja la acel grad, că
nu mai e m u l t ca să atingă extremul. Trebuie dar să lăsăm la o
parte t e a m a şi să preintimpinăm de cu vreme şi cu energie lovi­
turile ce ne vin zilnic din toate părţile. Acela care priveşte cu
jind la nenorocirile ce'l lovesc şi la destrăbălarea sa internă, fără
a se opinti de a face vre-un pas de indreptare, este a m e n i n ţ a t de
o peire sigură.

*) După aceste comunicări detailate, de la persoane sigure, adesea iusoţito de acte au­
tentice, publicate in „Fraternitatea-', ..Apărătorul-' şi ..Hajoetz-', am alcătuit articolul
de faţa.
 ABE NAHUM W A S S E R K R U G
Istorioară de Sacher-Masoch

tradusă de J S I D O R COHEN.

La 25 Noembrie 1830, nişte tërani, cari se întorceau de la bâl­

ciul din Tarnov şi beuseră pe drum vărtos la rachiu, pe la toate
cărciumele evreeşti, aduseră inspăimăntătoarea ştire, că ar fi vëzut
pe m u m a ciumei dincolo de Wisloka, cu capul ei de flăcări d'asupra
pădurilor celor negre. Ear pe u r m a paşilor ei ce nimiciau totul, ve.
nia, după credinţa poporului, resboiu, foamete şi epidemii. Sătuleţul
polon fu dar in mijlocul nopţii intr'o ferbere nespusă.
In curtea boerească, servitorii stăteau cu picioarele desculţe in
zăpadă şi priviau spre apus, unde se vedea chiar o roşeaţă viă pe
cerul intunecos. In zadar ieşi moşierul in halatul seu turcesc, spre
a-i linişti.
— E luna care resare, sau poate v r ' u n meteor, zise el cu surisul
unui om ce raţionează.
— Poate să fie ori ce-ţi place, re3punse betrănul vizitiu, care se
luptase incă subt Kosczinsko, dar vei vedea, boerule, că are să ne
aducă resboi.
Geaba se căzni moşierul d'a face pe tënëra-i soţia, care aruncase
iute asupră-şi o caţaveică imblănită şi se alipise t r e m u r â n d de bra­
ţul seu, d e a o face să inţeleagă fenomenul. Nu s u n t superstiţioasă,
observa ea, dar t a t a mi-a vorbit despre asemenea semne cereşti, cari
au precedat resboile din 1809 şi 1812. Va curge singe, dragul meu,
şi după toate căte se citesc prin ziare, vom avea o revoluţie din­
colo in regat.
Mai mult insă decăt toţi se t e m e a arendaşul cărciumei din
Brzostek, Âbe N a h u m AVasserkrug, a căruia fantaziă bravă palesti­
niană, vedea duzine de bastoane, ori de căte ori vre unul a m e n i n ţ a
cu luvituri spetele sale prea de timpuriu incovoiate prin caznele
şi grijele ce avuse. Spaima sa se manifestă intr'un mod cu totul
ciudat. El m u r m u r a intr'una aceste cuvinte : „Va fi resboi, va fi
foamete, va fi ciumă" şi duse mereu de la un pat Ja altul, n u m e r ă n d
cei şapte copii ai sei ; apoi cum isprăvi cu n u m ë r a t u l , incepu ear
de la cap.
Nevastâ-sa, care şedea d'asupra perinelor ei de fulgi, ca pe un
nou turn din Babei, striga deodată : Vai de mine, ce faci tu acolo ?
Vrei să-ţi m o a r ă ei cu toţii, bieţii noştri copii, de-i numeri a ş a ?
Abe Nalium W a s s e r k r u g păli, işi şterse fruntea şi m u r m u r a :
C e ! Aşa m ' a m zăpăcit! Adevërat, a d e v ë r a t ! Eu mi-am n u m ă r a t
dragii mei copii?
Trecu o septemănă si mai bine poate, cf-nd intr'o sară, betrănul
Sentschuk, care aducea scrisorile şi ziarele de la poşta din Pilsno,
intra in camera de mâncare a boerului, care juca tocmai domino
cu soţia sa, si-i zise cu spaimă : „Boerule, a fost chiar m u m a ciu­
mei ! In Varşovia a isbucnit revoluţia la 29 !" Moşierul in halatul
seu turcesc şi juna-i soţia îmbrăcată cu caţaveica-i îmblănită rema-
seră muţi şi palizi si oamenii plecară capetele, ear ţeranii beură
cu suspine rachiul lor in cârciumă. Mai m u l t insă decăt toţi păli
şi suspină Abe Nalram W a s s e r k r u g . Dar astă dată nu-si perdu ca­
pul si nu-şi numorà copiii, ci cu o evlavie neobicinuită rosti sfir-
şitul de Şemona-Essreh : „Lăudat fi tu D zeule, oare bine-cuvintezi
pe poporul teu Israil cu pace !"
După revoluţia u r m ă resboiul şi după resboiul holera. Cea d'ăn-
tăia provoca in Galiţia o agitaţie grozavă. Mulţi din cei capabili de
a purta arme alergară intr'ajutorul fraţilor lor de dincolo de Vistula,
ceilalţi stringeau bani pentru ei, ear femeele făceau s c a m ă si mur­
m u r a u rugăciuni. Tara fu cruţată de resboi, dar m u m a ciumei n u
respectă hotarele. Holera veni cu incetul, dar teribilă ca nici odată,
secerând mii de mii de victime. Nu ajutau nici leacuri, nici rugă­
ciuni, căci de ar fi fost v r ' u n leac de ajutor, apoi nu cădea in aşa
nenorociri cârciuma din Brzostek, care n u m a i semăna cu o câr­
ciumă, ci m a i m u l t cu o farmacia şi unde nici un leac nu r e m a s e
necercat. De ar fi fost să ajute rugăciunile, Abe Nahum W a s s e r k r u g ,
care de cu ziuă pănă'n sară stetea cu faţa spre părete şi striga la
D-zeu t a r e ca un C h a s s i d . n u ar fi fost aşa greu cercat de soartă!..
 -
Dai nenorocitul isi n u m ë r a s e copiii şi ingerul morţii nu voia
să mai dea prada din m ă n ă . Şi aşa intr'o noapte remase n u m a i cu
un copil, din şapte căţi avea. Şi dacă nu-i au p u t u t fi de ajutor
nici leacurile, nici rugăciunile, in zadar păzise şi legea cu stricteţă !
Cănd muri fiul seu cel mai m a r e , el puse indată să se verse toată
apa cătă era in casă, pentru că ingerul morţii să nu-şi poată spăla
intr'ënsa sabia-i sângerândă ; mortul r e m a s e numai u n sfert de oră
pe pat şi apoi fu pus pe pardoseala lăngă păretele cu ferestre, si aco­
perit cu un cearşaf ; măinele sale strinse formând Şadaiul ; şi o-
glinda fiind scoasă din părete. Geaba făcu el toate astea, căci co­
piii i m u r i r ă unul după altul şi fu o proastă m ă n g ă e r e p e n t r u
bietul Abe N a h u m W a s s e r k r u g , că-i muri şi nevasta, de şi n'o nu­
mërase in acea zi fatală. El jăli şapte zile fără a ieşi din casă şi
ţinu doliu treizeci de zile, recitând Kadiş pentru reposată. Ear cănd
m u m a ciumei se pornise d'aci, luănd-o cu soarele apune spre ora-
şole cele m a r i ale occidentelui, el ss trezi singur, n u m a i c u un
băeţel de o j u m ë t a t e de an, pe care ël chiema Iossel.
Situaţia sa era cel puţin pe a t ă t de amuzantă, pe căt de tristă.
Un bărbat stingher, cărciumar, şi cu un copil in faşe ! Iubirea de
tată, de soţ, acea m a r e iubire imp^rţită d'o potrivă intr'o nevastă
şi şapte copii, se îndreptase şi se concentrase acum asupra acestui
cap unic si avea a t ă t a frică să nu-1 piardă, incăt nu vroia să'l în­
credinţeze in mâini străine. Copilul dormia cu densul, el însuşi ël
spăla, el însuşi ël hrănia cu lapte şi cu apă şi tot el ël adormea,
ear cănd nu voia să doarmă, ël purta in braţe zi şi noapte pană
adormea. Şi aşa se petreceau lucrurile. Abe N a h u m W a s s e r k r u g îşi
făcea treb'le, pe cănd piciorul sëu punea leagănul in mişcare ; t u r n a
rachiu, pe cănd copilul, ce ţinea in braţe, i m â n g â i a barba sa cea
lungă sau zulufii sëi cei deşi. Astfel crescu băiatul intre ţerani
beţivi, jucăndu-se cu nisipul ce acoperia podeala cărciumei ; tot aci
se invăţâ să umble, aci făcu el primii sëi paşi şovăitori, apoi tot
aci incepu el s'alerge, să vorbească şi cel d'ăntăiu cuvent grăit de
el: „ t a t ă " , inlocui parcă pe m a m ă , pe fraţi şi surori.
Cu vremea, micul Iossel se făcu copt pentru cheder (şcoală) şi Abe
Nahum W a s s e r k r u g se găndi serios că trebue s ă i dea la „inveţătură".
Şi bunul sëu suflet era plin de grije şi neodihnit, că in Brzostek
nu e nici un Cheder (havră), nici o Thalmud thore (havră superioară).
— Să t r i m e a ţ ă el pe Iossel din casă ? —nu — asta nu era cu putinţă
si totuşi se gândea bietul tată, că fără inveţătură nu merge şi cată
să fie la Tarnov, uncle e şcoală. Şi gingaşa inimă părintească plină
de nedumerire căuta zi şi noapte o cale, pană o găsi insfirşit. Şi
aceasta fu, să m e a r g ă el cu Iossel şi să romăie impreună cu densul
la Tarnov.
Abe Nahum W a s s e r k r u g se desfăcu de cârciuma sa din Brzo-
stek şi stabili la Tarnov, unde se făcu proprietar pe un fel de casă
si totodată si neguţător. Era o casă ce o stăpâneau 82 de familii.
Poate credeţi o casă, ca palatul de la Semiramis sau cel puţin ca
vaticanul ? —nimic din toate astea.— O casă cu numele de casă, dar
i n t r a d e v ë r o baracă de lemn, cu doue caturi şi patru ferestre la
pod, dar nici o odaia din acest palat somptuos nu aparţinea in
intreg unei singure familii; toate erau subimpărţite prin păreţi d e
lemn şi cei mai avuţi stăpăniau o odaia, sëracii 7* şi cei m a i
1
sëraci /s din odaia. Abe Nahum W a s s e r k r u g cumpără de odaia
in parter şi făcea in ea negoţ cu për de cal, per de porc şi piei de
iepuri, dar nu lepăda nici pieile de pisici. Ear cucoanele din nobilimea
mai m ă r u n t ă , se preumblau mandre in caţaveicile lor regale, împo­
dobite cu armelinul luat de la Wasserkrug. Şi ce nu jertfise el pen­
tru Iossel ! In Brzostek fusese un om mare, factotumul moşierului
şi oracolul ţeranilor ; in Brzostek fusese şi un om cu stare, pe cănd
aci in oraşul cel mare, era numai un biet s ë r m a n evreu şi atăta t o t .
Dar Iossel al sëu inveţa aici carte şi asta-i era de ajuns ! Cănd
oamenii se uitau la el cu dispreţ sau ël priveau cu milă, el se
găndea : Aşteptaţi numai pană ce Beb Iossel al meu, se va face
Hau (un talmudist profund), un rabin, atunci o să vedem noi cu ce
ochi o să priviţi ! — Singura-i plăcere era sinagoga, unde după ter­
minarea rugăciunilor, se făceau dispute asupra unor teze talmudice,
intre elevii talmudişti. I plăcea să stea de departe, ascultăndu-i !
In curënd va fi si Iossel al meu printre ei, m u r m u r a el apoi in
sine. Căt era ziua de mare işi bătea capul şi lucra neobosit, spre
a-si mări afacerile, adese ori sta pană la miezul nopţii şi făcea spe-
culaţiuni cu nişte lucruri, cărora un polonez le-ar fi dat cu piciorul.
Dar Evreul cel m ă r u n ţ e l şi slăbănog, cu spatele incovoiat, cu faţa
uscăţivă ca de pergament si cu ochii sclipitori, era in fond un filo­
sof si filosofia sa semăna din fir in aţă cu acea a lui Schopenhauer.

El ţine de tractatul Nedorim, in care din numele a trei din

fii ai lui Israil : Mişnah, Democh şi Massa, se deduce inţeleptul
percept, că trebue să asculţi, să taci şi să rabzi.
Dar el nu era destinat să remăie lungă vreme aici in obscuri
t ä t e şi înjosire. O calitate a sa, de la care nu aştepta tocmai
imbunătăţirea soartei sale, ël făcu din ce in ce m a i stimat printre
Evreii din Tarnov şi celebru intr'un sens oare care ; i căştigâ mult
favoarea oamenilor m a r i şi avuţi şi negoţul sëu luă un m a i mare
avënt, aşa că in cele din u r m ă se făcu proprietarul fericit al unei
odăi, cu adevërat întreagă.
Abe Nahum W a s s e r k r u g era cel m a i fricos dintre Evreii din
Tarnov şi asta i n s a m n a mult, căci nici unul dintr'enşii nu era erou.
Fiind in n a t u r a omului de a injosi şi prigoni vecinie capacităţile
cele mari şi a t r a t a dimpotrivă cu m u l t ă gingăşie pe nătărăii cei
mari, deaceea nu era un Evreu in Tarnov, care să nu se fi crezut
un Macabeu, cănd i cădea privirile asupra lui Abe Nahum Wasser­
krug şi flecare ël iubea ca pe un frate.
Abe Nahum n'avea frică n u m a i de lupi, urşi şi tunuri, de cari
se t e m e a u şi ceilalţi Evrei de acolo ; el era in stare să se sperie
chiar de un piţigoi şi s'o croiască d'a fugă la vederea unui clistir;
apoi nici că era vr'un lucru de care el să nu fi avut teamă. De
apă se t e m e a mai cu seamă. Se spăla zilnic la toate cazurile pre­
scrise de lege, fără a'si uda anse m a i m u l t de căt vërfurile dege­
telor. Dar nu uita de a-şi duce in fiecare Vinere lighianul la cimitir,
pentru ca morţii să se poată curăţa de Sămbătă. Cum că nu avea
la sine acasă u n i n s t r u m e n t ascuţit, asta se inţelege de sine. Vara
nu uita să pue in toate zilele căte-o strachină mare cu apă inaintea
uşii sale, pentru că el se t e m e a grozav de căini turbaţi. P e n t r u a
evita vr'un căine, făcea adesea ocolurile cele mai mari. El era in
stare să sară pe masă, cănd un şoarece ieşia din gaură şi să fugă
ţipănd, cănd zărea o broască venind in salturi spre densul. Odată
ël vëzu Iossel retrăgendu-se cu frică de la un castron ferbinte :
— Dar ce ai t a t ă ? intrebâ el. De ce nu vrei să mănânci ?
— Ce să m ă n â n c ? se văitâ el. Cănd muştele imi m ă n â n c ă tot,
să m ë bat oare cu ele ?
— Dar, tată, cui i frică d'o muscă ?
— Cui i e frică d'o muscă ? Mie nu-mi e frică d'o muscă, dar
vezi că s u n t cinci.
Fiul sëu Iosel din potrivă, spre adănca durere a inimei tre-
murănde a părintelui, era pe atăt de curagios, pe căt Abe Nahum
W a s s e r k r u g era de fricos. El s e m ă n a in totul cu m ă s a , de care
Abe Nahum W a s s e r k r u g avea rnai multă frică ca d'o muscă, d'o
broască, sau de apă, ba chiar m a i multă frică de căt de un tun.
 Iossel işi câştiga simpatia Evreilor din Tarnov prin curajul sëu
şi prin năsbutiile şi păcăliturile sale, întocmai cum Abe Nahum
Wasserkrug şi-o căştigâ prin sfiiciunea si frica sa. La început Iossel
le insufla frică şi care m a i de care vedea in el o nenorocire ; incetul
cu incetul anse frica se transformă in respect şi apoi in entuziasm.
Iossel nu împlinise incă nici cinci-spre-zece ani, cănd deja mai toţi
Evreii din Tarnov, chiar patriarchii cu barbă căruntă, vedeau in
tr'ënsul pe ocrotitorul lor, el chemau intr'ajutor la fiece ocaziune
şi se imbulziau in timp de primejdii in jurul sëu ca in jurul unui'
Samson. Tatăl sëu anse nu prea avea multă bucuria de asta. Cănd.
Iossel, p'atunci incă băiat de Cheder, veni intr'o zi acasă cu un
băţ mare si făcu cu el exerciţii, ël prezentă şi-1 puse in cele din.
u r m ă la ochi ca p'o armă, strigă Abe Nahum :
— Sfinte D zeule, vrea oare buherul (flăcăul) să împuşte. Dă
încolo astă a r m ă ucigetoară!
— Dar, tată, rise Iossel, cum să i m p u s : cu un b ă ţ ?
— Dacă vrea D-zeu impuşcă şi un băţ !
-• Dar cum să împuşte, dacă nu-i î n c ă r c a t ?
— Nici norul nu-i încărcat şi se descarcă.
Mai era îngrijit bëtrënul, că buherul nu vroia să inveţe, pe cănd
aceasta era unica lui speranţă şi bucurie. Cănd tatăl sëu i cumpăra
bunăoară, talmudul, ce credeţi că făcu ştrengarul ? puse un friu la
talmud şi se sui călare pe el.
— Nu se cade să călăreşti pe talmud, ël m u s t r a bëtrënul, apoi
pe lăngă asta poţi să şi cazi jos şi să ţi frăngi sau să ţi scrintesti
un picior.
Flăcăul ascultă de sfatul tatei şi-şi băgă minţile in cap, şi cănd
tatăl sëu veni acasă, ce să vadă ? El numai u m b l a călare pe tal­
mud, ci se inbămase singur la el si'l tara ca pa o trăsură.
Dacă vine diligenta, Iossel e cel d'ăntăiu care deshamă caii şi
aduce in loc, cai odihniţi din grajd; toţi servitorii poştei el adoară,.
pe cănd Reb Mauşel, dascălul de la Talmud thora, ël urăşte ca
pe un carait sau ca pe un meşumed (botezat). Spre m a r e a durere
a tatălui, e in cele din urmă dat afară din şcoală şi eată de ce :
Intr'o zi călduroasă de vară, cam după nămiez, pe cand unul
din elevii citeşte tare, sau m a i bine zis, ingănă pe subt nas un
fel de bocet, care te adoarme ca m u r m u r u l unui parau sgomotos,
Reb Mauşel închide ochii şi incepe să rnoţăie. Iossel n u m a i de căt
se apucă de zugrăveşte cu un tăciune, pe faţa lui cea albă, o pe-
reche de ochelari grozav de mari. Sfărş'nd elevul incetează d'a
citi şi Reb Mauşel se deşteaptă ; toţi rid infundat. Reb Mauşel strigă
tăcere si examinează pe un altul, dar citeşte rëu. Dascălul ël apucă
de chică, dar buherul cel obraznic strigă : Cum să citesc bine, dacă
n ' a m aşa ochelari grozavi ca Reb Mauşel ?
— Ce zici Rieh (diavole)? Unde a m eu ochelari?
— In nas ! striga scoală întreagă, după care toti incep să riză.
Tocmai se isprăveşte atunci ora lecţiei. Reb Mauşel, închide cartea
cu măniă, ţine o cuvëntare teribilă si pleacă furios. Trecëtorii ël
privesc cu mirare : „Se vede că Reb Mauşel pătimeşte de ochi, ob­
servă măcelarul Salamon Pintşer Divan, că altfel de unde să poarte
el d ' o l a t ă nişte ochelari aşa de m a r i ? "
Reb Mauşel aude aceasta şi fiindcă la picioarele sale e o mocirlă
mare si strălucitoară, el se uită inăuntru şi dă de u r m a festei. In
dosul lui e tot clasul care ride, ear Reb Mauşel pune m â n a pe Ios­
sel si-1 trage bine de urechi. Deatunci Iossel n u m a i are voia să
vie la şcoală !
In Tarnov se află un comisar de ocol, un polonez neaoş care
jăfueşte statul şi urgiseşte pe E v r e i : „fiindcă toţi sunt inşelători."
Ori de câte ori e vorbă d'a bate pe Evrei sau d'a da in ei cu
pietre, fiii sëi, cari frecventează gimnaziul, sunt capii, şi dacă vre
unul vine plin de sănge, la comisia, ca să se tănguie, comisarul
m a i pune să se dea câteva bice jăluitorului. Era pe atunci aşa nu­
mitul regiment patriarhal.
Yine ziua cănd Evreii poloni serbează amintirea Esterei, prin
un fel de carnaval, intr'al cărui alaiu de măşti, H a m a n joacă, na.
t u r a l , rolul de căpetenia, un rol, care cere curagiu, căci H a m a n pe
care fantazia Evreilor l'au m ă r i t la u n uriaş, trebue să umble pe
picioroange ca să fie de o înălţime neobicinuită, şi s ă i n t r e a c ă pe cea a
t u t u r o r oamenilor. Cine să reprezinte dar pe H a m a n , dacă nu Iossel?
Si Iossel umblă pe picioroangele sale cu atăta iscusinţă şi cu a t ă t a
graţia ca şi cum ar fi propriele sale picioare, şi poartă o haină
largă, alcătuită din atâtea cearşafuri, cari i acoperă şi ascund
astfel picioroangele, incăt să crezi că-s picioarele lui; apoi are o mască
cu u n nas lung de o j u m ă t a t e de cot şi o pălăria, lucru m a r e !
N e a p ă r a t c ă b e t r ă n u l are o frică nespusă şi-1 urmează jăluindu-se,
dar Iossel continuă cu nepăsare d'a-şi juca rolul pană la noapte
si se primbla apoi pe propriul sëu risic prin toate stradele din Tarnov.
Pe un intuneric, care te ingrozeşte m a i m u l t prin acele căteva
felinare mizerabile, Iossel apare ca o fantomă de dimensiuni teri­
bile, la puţinii c e l întâlnesc. Un soldat unguresc, care era de ca-
raulă, coprins d'o spaimă de moarte, prezenteazâ a r m a inaintea lui ;
sergentul de noapte se aruncă tremurând in noroi, soldatul de la
poliţia o croeşte Ja fugă, ţipând.
D'odată trece ticălosul de comisar. El se aruncă in genunchi, pa­
lid, cu dinţii clănţănind si t r e m u r â n d din tot corpul. „Intinde-te jos
cu faţa la păment," porunceşte fantoma. El se supune. Iossel pără­
seşte picioroangele ca sä-.l calce bine cu picioarele şi după ce-i trage
o bătae straşnică, adaugă cu un glas sec ca din rnormënt : „Ai
să-mi laşi tu oare in pace pe bieţii mei Evrei ? Eu sunt proorocul Ilie,
m ' a i i a ţ e l e s ? " . — O şterge şi comisarul care zăcu apoi vr'o cinci zile
in pat vënët de sus pană jos, nu se mai atinge de nici un Evreu.
Altă dată Iossel scapă intr'o Sâmbătă pe un biet croitor evreu
de inecăciune, scoţondu-l din apă, si cănd Aba Nahum W a s s e r k r u g
in spaima sa de moarte, i reproşază un Hilul haşem, o violare a
legei divine, el i dovedeşte cu scriptura in m â n ă , c ă . a făcut bine,
ear pentru acei, cari din evlavia prea mare nu vor să scape un
om din primejdie in zi de Sâmbătă, aplică cuvintele predicatorului :
„Nu m e r g e pană la e x t r e m şi nu caută să fie cel mai înţelept."
Acum se întâmplă odată că un conte polonez foarte avut trece
prin T a r n o v . ş i vizitiul sëu beat mort, cade de pe capră. Contele
scrişneşte din dinţi, înjură, şi Iossel se suia îndată pe capră şi
m ă n ă atăt de bine caii, incăt se întoarce acasă cu un dar de doi
galbeni. După această intămplare, nimeni nu-1 mai poate reţine
şi el se face vizitiu, ia asupra-şi trăsuri, cutreeră judeţul in toate
direcţiunile, lipseşte d'acasă adesea ori căteva zile şi bietul Abe
N a h u m W a s s e r k r u g nu mai are m ă c a r un ceas de linişte.
Astfel soseşte anul 1846 şi cu el, contra-revoluţia ţeranilor
din Galiţia, cari indreptează, in numele impëratului, coasele lor te­
ribile, impotriva insurgenţilor poloni, pradă curţile boereşti şi le dau
foc, măcelărind pe ciocoi. Autorităţile caută a potoli furia ţeranilor,
dar nimeni nu indrăzneşte a ieşi afară la cămp, nimeni afară de
Evrei, pe cari i cruţă teribila lor coasă. Lor li se comunică toate,
prin ei se trimet ordonanţele, menite a stăvili resvrătirea şi a curma
măcelurile.
Intr'o zi soseşte ştirea, că ţeranii înconjoară in mod formal
Brzostek. Căpitanul arondismentului vrea să t r i m a ţ ă un curier cre­
dincios ca să scape pe boeri din m a n a ţeranilor inverşunaţi. Nici
vorbă că nu se poate trimete decăt pe un Evreu ; cine dar să se ducă
acolo ? Un om ca Iossel ! Şi Iossel e ales şi el se a r a t ă gata nu­
mai de căt. Frumosul sëu obraz străluce de curagiu şi bucurie, de
vreme ce Abe N a h u m W a s s e r k r u g e mai m o r t de spaimă. Pe
cănd Jossel se găteşte de drum, betrănul aleargă la sinagogă, se
roagă la D-zeu, susţ ne cu sine o luptă ; iubirea copilului se luptă cu
frica sa, el imploară pe D-zeu ca un Bathkoll (un glas din cer)
să-1 ducă întocmai ca un oracol pe drumul cel bun şi cum a ş t e a p t ă
şi ascultă, aude citindu-se in sinagogă versurile : „Faraon porni
in m a r e cu ostile sale, cu cai şi călăreţi, cu trăsuri şi resboinici,
şi D-zeu i inecâ in m a r e . Dar fiii lui Israil trecură prin m a r e ne­
vătămaţi.
El scoate un ţ i p e t : eacă glasul ceresc. Vine fuga la prefectură,
unde Iossel înconjurat de toţi Evreii, incalică tocmai si el se a g a ţ ă
de picioarele fiului sëu. „Iossel nu va merge, strigă el, eu singur
më voi duce acolo călare, domnule căpitan."
Toţi r e m ă n incremeniţi, toţi ël admiră. „Abe Nahum Wasser­
krug să m e a r g ă călare, ce-i mesugge (nebunit a el) ?
El se suia in adevër pe cal, el ia manifestul, işi serată copilul
si incepe să plângă, dar umblă călare si fiindcă toţi se ţin după
densul, nu e unul care să nu-1 fi vëzut cum a ieşit călare din
Tarnov şi a pornit in tropot pe şoseaua împărătească. «Acum Iossel
cu frică pentru tatăl sëu se întoarce la prefectură şi se pune acolO'
la p e r t t e şi se roagă şi lacrămile-1 podidesc.
Astfel o duce vr'o doue ore intr'o stare inspăimăntătoare
D'odată aude ţipete, alergături de cai, uruituri de roate, vede
cum Evreii se adună grămadă şi plini de bucurie la prefectură, ear
in mijlocul lor pe s ë r m a n u l mititel Abe N a h u m W a r s e r k r u g , călare-
pe un cal mare, cu faţa rizëtoare si după el ţ e r a n i cu coase de-a
umere, cu patru care mici trase de cai mizerabili in cari e boeruli
din Brzostek cu toată familia, cu toţi funcţionarii sëi şi toţi ser­
!
vitorii së , unii uşor răniţi, dar toţi vii.
Abe Nahum W a s s e r k r u g e luat indată jos de pe cal de doue-
zeci de braţe şi el serută pe fiul seu şi Iossel al sëu il s e n r ă pe
el, si amăndoi plâng şi mi se pare că şi toţi Evreii plăng cu
denşii.
Cu încetul se află toată întâmplarea, moşierul povesteşte, cu­
coana lui cea palidă, care se învelise t r e m u r ă n d ă in blana ei, o a ­
menii lor. ţeranii, toţi povestesc, n u m a i eroul tace..
 ABB NAHUM WASSEEKBUG 97

Ţeranii daserâ deja asalt curţii boereşti din Brzostek, surele ard,
gloanţele cad, cănd d'odată Abe Nahum W a s s e r k r u g dă năvală
printre luptători.
Calul sëu, un betrăn cal deprins la foc, cum aude primele îm­
puşcături se aruncă nechezënd in foc. Abe N a h u m W a s s e r k r u g se
tupilează de şea, ca o r a ţ ă selbatică de trestii, şi include ochii t a r e .
Asa soseşte el înaintea curţii boiereşti, fiind manifestul ridicat
in sus.
Ţeranii se retrag indată şi Polonejii încetează d'a trage focurile.
Curierul prefecturei vorbeşte către ambele partide şi le împacă.
Polonejii depun armele şi ţeranii se m u l ţ u m e s c de a'i duce pri­
zonieri la Tarnov.
Glasul ceresc grăise adevërul : Fii lui Israil trecură n e v ă t ă m a ţ i
prin mijlocul mării.
Din această zi, Abe N a h u m W a s s e r k r u g , deveni un om mare in
K'hile (comunitate) şi totodată un om avut.
Cănd întreabă anse a c u m a c i n e v a : „Cine e cel m a i m a r e fricos
din T a r n o v ? " toţi Evreii din T a r n o v rëspund : „Nu ştim cine, dar
atăta ştim, că Abe N a h u m W a s s e r k r u g nu-i fricos."
 P O E S I I
de fo-URELIU JUROU

ERI VEDEAM . . .

Eri vedeam in ochiul tëu

O lume de plăcere,
Te priveam şi'n pieptul meu,
Peri ori ce durere.

S'acum in ochiul teu privesc,

Ş'acum cu mult amor,
Dar in dënsii ce citesc,
E trist şi'ngrozitor !

O R I U N D E . . .

Ori unde trec rătăcitor,

Prin munţi, câmpii sau vale,
Surisul ei cel răpitor
Mö urmăreşte'n cale.

Si'n plins amar la Dumnezeu,

Eidic rugă ferbinte,
Să-mi vie'n ajutorul meu,
Să'l şterg din a mea minte

Dar totul tace l'al meu chin

La chinul meu amar,
Şi plinsul meu şi-al meu suspin...
Sunt toate in zadar !
 CĂRŢILE DIDACTICE ALE LUI M. SCHWARZ
sau

INTBODTJCEBBA METO^VDEI I I s T T T J l T I - V E I N " SţOIs/tA-ISTr.A-

de JVI. ßCHWARZFELD.

P a n ă la 1864, literatura didactică r o m a n ă poseda, ce e drept,

un n u m ë r î n s e m n a t de căi ti de cetire şi socotire pentru incepëtori,
dar nici u n a din ele nu era măcar pe de parte, aceea ce p u t e m
azi numi o carte didactică.
Erau cărţi, cari conţineau alfabetul, compunerea acestuia in silabe
şi in cuvinte mai mult sau mai puţin grele de pronunţat, cu un
inţeles mai mult sau mai puţin apropiat de priceperea copilului
şi cam tot astfel de bucăţi de citire : apoi in aritmetice ve­
deai cifre sau socoteli puse in cunoscuta ordine a celor patru
operaţii, cu exerciţii m a i mult sau mai puţin practice ş i - a t ă t a tot.
Cu alte cuvinte, cărţi in care era cu totul mecimoscut principiul
pedagogic modern: de a trece de la uşor la m a i greu; de la cunoscut
la necunoscut, aşa ca să deştepte interesul copilului şi să-i insufle
iubire de inveţătură,
La 1864, 51. Schwarz, vechiu institutor şi diligent şcolar, b ă r b a t
cu Întinse cunoştinţe pedagogice, inzestrat de natură cu un deosebit
bun simţ şi cu un spirit fin, observator, veni pentru prima oară să
Înlăture acest mare neajuns din inveţămentul nostru public p r i m a r .
El publică succesiv, intëi un abecedar, intitulat : „Curs de scriere
şi citire pentru clasa intăia primară" (in 8", 55 pag.) şi apoi „Elemente
de aritmetică" (in 8°. 115 pag.) pentru aceeaş clasă*), ambele tipărite
in Iaşi la 1864, in tipografia Buciumului roman.
*) Iarcu, in Catalogul general al cărţilor romane (le la lj5o-lS73. arata la pag. 111,
118, 119, titlul unor ediţii din o aritmetică a lui Scnvrarz pentru clasa a Il-a primară (in
anii 1800, 1867). Despre această carte, noi n'avem nici o cunoştinţa, şi nu credem cu calc
ca s ă n e l u ă m iu acest caz după [arcu. la care observam erori şi coiifuziuni, prh itnare chiar
la cărţile lui Schwarz. Totuşi nu esclmlem posibilitatea.
Anuar ja ntni lxe«tjitj. an. 177,
 Cuprinsul, aranjarea şi distribuţiunea materiei din aceste cărţi,,
nu se a s e m ă n a u de loc cu cuprinsul şi cu aranjarea cărţilor didac­
tice analoage, apărute pană atunci in limba r o m a n ă . De aceea şi
apariţiunea lor produse o impresie m a r e in cercul inveţătu ilor pri­
mari, mai ales in Moldova.
In adevër, cursul de scriere şi citire şi elementele de aritmetică
se introduseră in mai multe şcoli din Iaşi, intre cari şi in Trei-
l e r a r c h i , cea mai bună şcoală primară din a doua Capitală a ţerei,.
chiar in mijlocul anului şcolar ; adică la inceputul anului 1864, cum
eşire de sub presă.
Dacă cărţile lui Schwarz s'au bucurat de o aşa favoare excepţio­
nală, trebue să fie nişte cărţi in adevër bune, cu o metoadă, care-
să uşureze pe inveţători intr'un chip vëdit la predarea citirei şi so-
cotirei; pentru că institutorii au in genere de indurat destule neplă­
ceri la inceputul fiecărui an şcolar, pană ce vëd pe toţi elevii cu căr­
ţile trebuincioase. Altfel nu le-ar fi introdus in mijlocul anului şcolar..
Schwarz lucrând aceste cărţi, a avut in vedere un scop anumit,,
care reese in mod clar din cuvintele ce le aflăm in prefaţa „Cursu­
lui" sëu si pe cari le reproducem aci :
„Inveţătura primară este baza pe care se razemă Întregul inveţăment..
Prima impresiune ce produce şcoala şi inveţătura asupra şcolarului, influ­
enţează şi asupra celei mai departe desvoltări a minţei sale. De aceea toată
ingrijirea noastră in anul d'intei scolastic trebue să fiă: de a atrage aten­
ţiunea şcolarilor asupra obiectelor din prejurul lor şi a deştepta puterea lor
cugetătoare. Aceasta prea lesne o putem dobândi prin scriere şi cetire, cănd.
aceste eserciţii se vor face de odată. Şcolarul trebue să inveţe cetirea prin
scriere. Aceea co are sä citească, mai iutei trebue să o scrie, eară aceea
ce scrie, trebue sa o citească şi să înţeleagă, căci numai astfel se poate
ocupa atenţiunea şcolarilor şi inlesni facultatea lor cugetativă.
Apoi după oarecare a m ă n u n t e , in care arată modul cum invë-
ţătorii să predee scrierea şi cetirea după cursul seu, sfirşeşte astfel::
„Materia pentru oserciţie in totul respunde puterei cugetative a copiilor.
Deseripţiunile şi bucăţile de cetire (partea a treia), sunt potrivite atăt spre
a deştepta facultatea cugetativă a şcolarilor, ca să cunoască lucrurile, ce-
se află inprejurul lor, căt şi pentru a inzestra mintea lor cu toate cele ce
sunt neapărat trebuitoare pentru clasa inteia. — înainte de a ceti, materia
bucăţilor acelora, trebue să fie tractată pe de rost, şi astfel cartea de cetire
va forma puntul central al întregului inveţănient primariu. A se deştepta —
a cugeta—a vorbi—a scrie—a ceti, aceasta e problema şcolarilor din clasa in­
teia.—Intru căt cartea de faţă poate deveni folositoare junimei şi influinţa
asupra desvoltărei invëtàmëntului primăria, aceasta o las in critica bărba­
ţilor esperienţi; scopul meu este. de a contribui, de şi puţin, pentru reali­
zarea scopului celui sacru al instrucţiunei şi educaţiunei.
 Autorul ştiind că m e t o a d a „Cursului" seu e c u totul nouă in Ro­
mania, nu s'a mărginit n u m a i la esplicările din prefaţă, ci spre a
indruma pre inveţători şi a'i face să predee metoada sa cu succes,
a avut grijă ca să adauge la flecare loc întrebările ce ei trebuie
să puie şcolarilor, cum şi eserciţiile ce cată să li nee.
Cursul sëu de scriere şi cetire e impartit in trei părţi : P a r t e a
I : litere mici si mari. Silabe, vorbe şi fraze. începutul ël face prin
A litere mici, incepe cu a, şi trece apoi la n, m, o, e, i şi î, t, d,
â, ă, c, ch, r, i, p, ţ, b, g, v, s, z, d, h, ce, ci (cï), f, ge, gi (gî).
Aceste litere cu exerciţiile respective se află tractate in 22 pagini:
apoi trece la B : litere m a r i (pg. 15 — 20). —Partea II (pg. 21 - 3 0 ) : Dif­
tongi şi triftongi ; si a n u m e : A. Diftongi in care a p ă s a m tonul a-
supra vocalei celei de la sursit ; B. In cari apăsam tonul asupra vo­
calei de la inceput ; C. Triftongi cu tonul pe vocala de la inceput;
D, idem cu tonul la mijloc. Aici incep şi primele bucăţi de cetire.
Toate exerciţiile de pană aici s u n t tipărite cu litere compacte. După
aceste u r m e a z ă alfabetul cirilic şi trece la partea III (pg. 31 — 55):
„Descripţiuni mici şi alte bucăţi de cetire ca bază pentru desvolta-
rea facultăţei cugetative şi ca exerciţie pentru dobândirea uşurinţei
la cetire." începe cu şcoala, intercalează o mică poezie: Copilul şi
cucul, apoi trece la Casa, Animalele casnice, Calul, Vaca şi aşa
inainte, avënd grija a intercala căte o mică poezie sau căte o fa­
bulă ori pildă in proză, oarecum in legătură cu subiectele dinainte.
Bucăţile de cetire s u n t parte luate din autori romani ; parte
t r a d u s e şi prelucrate din diverse manuale g e r m a n e pentru incepë-
tori. P a r t e a cea mai grea, silabisirea, e după cum se inţelege, cu
totul originală —nefiind posibil a se face in acest caz o traducere
sau prelucrare din o altă limbă.
Aritmetica se compune din 3 părţi : I calcularea cu numerii de
la 1 pană la 10; II de la 1 0 - 2 0 , 1 1 1 d e l à 1 - 1 0 0 . Fiecare parte
se sub i m p a r t e : I in exerciţii de rost, II in exerciţii de scris, III
aplicaţiune, I V r e p e t i ţ i u n e . In flecare dintr'aceste părţi găsim exemple
şi exerciţii pentru toate patru operaţiunile şi la fiecare loc sunt lă­
muriri foarte detailate pentru predarea cu succes a acestui obiect,
şi cari trebue băgate in s a m ă şi u r m a t e in tocmai ; căci, cum zice
autorul in prefaţă :
....numai astfel şcolarii vor putea pötrunde, intr'un mod intuitiv, mate­
ria dată şi vor căpăta pregătirile neapărat trebuitoare, ca să se poată ocupa
cu luare aminte şi fără ajutorul invocatorului, cu eserciţiile de scris.
Această aritmetică conţine in frunte, copia de pe adresa comite-
tului de inspecţiune şcolară din Iaşi, adresă care conţine aceste pu­
ţine, dar semnificative c u v i n t e ; semnificative m a i ales, prin sem­
năturile ce le insoţesc :
După o detailată esaminare a cartei d-voastră de Aritmetică, pentru
clasa I-a primară, comitetul s'a convins, că împlineşte foarte bine scopul
seu, şi că prin urmare este de recomandat in orice privinţă.
(Semnaţi) : V. Alecsandrescu, T. L. Maiorescu, Dr O. Teodori, N. Gulianu,
67. Mars eseu.
Aceste cărţi didactice, ale lui M. Schwarz, se respăndiră din ce
in ce m a i m u l t şi nu eşiră din uz de căt atunce, când institutori
publici cu amici şi influenţe, începură a alcătui la rondul lor, cărţi
didactice analoage după modelele sale.
Astfel institutorii de la Trei-Ierarchi din Iaşi, alcătuiră in aso­
ciaţie, un abecedar i n t i t u l a t : „Metoada nouă", care prin influenţa
şi stăruinţa asociaţilor luâ imediat locul „Cursului" lui Schwarz,
şi ajunse a fi cea mai căutată şi m a i respăndită carte scolastică
din ţară*).
Aritmetica lui Schwarz, negăsind aşa curënd imitatori, putu a-
tinge 3 ediţii ; cele doue din urmă tipărite la Imprimeria Sta­
tului ; căci Consiliul superior al instrucţiunei publice apreciănd va­
loarea ei, ceru autorului să-i acoarde dreptul de a o retipări in
schimbul unor avantage băneşti.—Ediţia a doua apăru un an după
cea intăia, la 1865. Ea nu conţine de căt prea puţine şi neînsem­
nate modificări. P e titlu anse aflăm ca adaus, sigiliul consiliului
superior al instrucţiei publice şi vorbele: „test pentru inveţători".
Ediţia a IlI-a, apăru la 1867 şi ea n u m a i conţine acele explicări
detailate, ce le'aflăm in ediţiile precedente ; se vede cu scopul, ca prin
scăderea volumului cartei (de la 115 şi 88 pagini ale ediţiilor pre­
cedente la 50) să se poată reduce şi preţul ei, şi astfel, a inlesni
pe şcolari.
In adevër, din preţul primei ediţii 3 Va lei (vechi), scăzu a doua
la 1 leu 5 p a r a l e şi a treia la 27 parale.
Ediţiele I şi III (ultima), de şi tipărite intr'un n u m ë r i n s e m n a t
de exemplare, sunt azi cu totul sleite, pe cănd a Il-a se mai află
intr'un n u m ë r oarecare la tipografia Statului şi se imparte ca pre­
mii in flecare an.
Dacă Schwarz n'a mai continuat a publica şi alte cărţi didac­
tice pentru şcoalele romane şi mai ales Aritmeticele pentru clasa

*) Numără până azi XVIII ediţii, flecare, cum ni se asigură, de 20.000 de exemplare.
II şi a IH-a, ce le promisese in prefaţa celei pentru clasa I, moti­
vul este, că s'a simţit descurajat vëzënd cărţile sale înlăturate
din şcoli, ear cele lucrate cu mai puţin succes, după modelele sale,
îmbrăţişate de t o ţ i .
Schwarz nu exagera de loc, cănd t a x a imitaţiile m a i mult sau
mai puţin directe ale Abecedarului şi ale Aritmeticei sale şi m a i
ales ale Abecedarului, ca lucrări nu tocmai bine reuşite. In adevër,
indată ce vom face o comparaţie intre Abecedarul lui Schwarz
şi cele posterioare, lucrate după metoada intuitivă — ne va frapa
indată deosebirea ce este intre densele. Nici unul din abecedarele
posterioare n'are o materie aşa proporţionată, cuvinte m a i uşoare
de pronunţat la exerciţii şi mai potrivite cu priceperea copilului ;
modele de citire aşa bine cumpănite şi date intr'un stil aşa de u-
şor şi plăcut ca abecedarul lui Schwarz. Aşa că, cu oarecari mici
indreptări privitoare mai ales la unele cuvinte, cărora li se contestă
azi dreptul de cetăţenie, „Cursul'' lui Schwarz ar fi si acuma cel m a i
bun abecedar r o m a n , care ar putea fi cu drept cuvent preferit
ca şi la apariţiunea sa, tuturor abecedarelor azi in uz şi la m o d ă .
Dacă abecedarul si aritmetica iui Schwarz n'ar fi chiar si a c u m a
dintre cele mai bune, din căte există in literatura didactică romană,
ele ar m e r i t a totus, din parte-ne, o deosebită atenţie, prin faptul,
că după opinia tuturor autorităţilor pedagogice, cărţile pentru ince-
pëtori s u n t acele, cari prezintă cele mai m a r i greutăţi la alcătuirea
lor, si in deoseb e adevërat aceasta pentru abecedarul, cu ajutorul
căruia şcolarul are să înveţe scrierea si citirea, şi de la care are
să capete primul impulz pentru rationale.
La aceasta se adaugă ancă o consideraţiune de o importanţă
tot aşa de mare. Cărţile lui Schwarz, de şi ieşite din uz .\, azi m a i
de tot uitate, au meritul constant de a fi fost cele dintei cărţi de ci­
tire si socotire, după metoada intuitivă, cari au deşteptat pentru prima
oară atenţia inveţătorilor noştri asupra acestei metoade şi le-au d a t
primul impulz ca să lucreze şi ei cărţi analoage după sistemul in uz la
toate popoarele civilizate, singurul ce poate contribui in mod serios
la desvoltarea inteligenţei copiilor. I n t r ' u n cuvent, cărţile lui Schwarz

•) incă înaintea cărţilor lui Schwarz, după cum ni se pare, a publicat d-nul T.
Maiorescu nişte elemente de gramatică română, după metoada intuitivă. Aceasta, de
ar fi ciliar in adevor aşa, nu micşurează de fel meritul ce am a r ă t a t că'l are Schwarz, prin
cărţile sale, căci gramatica lui Maiorescu n'a a v u t nici o influenţă asupra gramaticilor ul­
terioare şi a rëmas chiar cu totul neobservată, pe cănd influenţa directă si imediată a căr­
ţilor lui Schwarz e incontestabilă.
104 M. SCHWARZFELD

m e r i t ă i m p o r t a n ţ a ce le dăm prin faptul că ele au exercitat o in­

fluenţă binefăcătoare asupra instrucţiunei primare romane, care con­
tinuă incă in mod indirect, prin cărţile lucrate sub acea inriurire.

Activitatea lui Schwarz, pe tërëmul didacticei, nu se mărgineşte

la atăta. Afară de cele doue cărţi, despre cari a m vorbit m a i s u s
si care privesc in mod direct didactica romană, el a m a i alcătuit
şi cărţi pentru şcoalele israelito-romane.
La 1861 sau 1862, cam un an sau un an şi j u m ë t a t e , după
sosirea sa in ţară, scoase u n abecedar ebraico-romănesc după mo­
delul lui Bondy, cum m ë asigură t a t ă l meu, B. Schwarzfeld, care
a fost adesea preşedinte sau m e m b r u in comitetul şcoalelor israelito-
r o m ă n e in Iaşi.—In acelaş timp tipări o altă carte, in editura
merituosului t i p o g r a f i i . Goldnerin Iaşi, i n t i t u l a t ă : „Cuvinte curate,"
o colecţie de pilde străbune, bine alese, publicate ^alături cu tra­
ducerea g e r m a n a şi română, şi m a i apoi, la 1863, dădu la lumină
o „Istorie biblică," (tip. Minervei, 12°, 72 pag.), lucrate a n u m e
pentru uzul şcoalelor israelite.
Istoria biblică, dacă p u t e m să zicem astfel, lucrarea cea mai
originală din aceste trei, e u n r e z u m a t clar si precis, de pe t e x t u l
original al Bibliei şi scris ca şi celelalte lucrări ale sale, intr'o
romanească destul de frumoasă şi corectă, m a i ales pentru acea
v r e m e , cănd Romanii singur se intreceau a'şi poci limba si a o
impestriţa cu fanţuzisme şi latinisme prisoselnice !
Aceste cărţi prezintă la rëndul lor, asemenea o importai..a deo
sebită, prin împrejurarea că sunt cele dintei cărţi didactice pentru
şcoalele israelito-romăne din ţară, şi că el, cel intei, a publicat
t e x t u r i ebraice alăturea cu traducerea romană şi le-a dat in m ă n a
şcolarilor evrei.
Aceasta poate să nu ni se pară a c u m a un ce extraordinar; dar
dacă ne gândim la dispoziţia de atunci a spiritelor, cum cei mai
inteligenţi chiar, credeau că ar fi a profana limba sflntă, dacă am
pune pe elev să traducă t e x t e ebraice in româneşte ; atunci vom
trebui să recunoaştem in Schwarz pe adevăratul pedagog, care si-a
Înţeles misiunea, şi a căutat să dee şcoalelor israelito-romăne di­
recţia cea m a i salutară. In acelaş t i m p , pentru a nu face să se
nască in public o predispoziţie contra acestor şcoli, el a avut tactul
de a nu inlâtura nici traducerea g e r m a n ă ; sperând, nu fără temeiu,
că, cu timpul, începutul făcut de el va produce roade bune. II m a i
vedem introducând istoria biblică, deşi ea se învăţa atunci in
şcoalele israelite după un r e z u m a t ebraic, cu scopul clar de a fami­
liariza mai bine pe şcolarii evrei cu limba romană —pe atunci nu
îndestul practicată in familii —si a face indirect să se vază, că ceeace
se poate reda in o traducere germană, e posibil şi in una r o m a n ă .
Ceeace adaugă la meritele lui Schwarz, e că ei singur a fost
strein, venit din Germania abia la 1861, cu ocazia unui concurs
a n u n ţ a t acolo de comitetul şcoalelor israelito romane din Iaşi, pentru
limbele ebraică şi g e r m a n ă in clasa a IV, şcoala centrală (din Tirgul
de Sus). Şi < u toate că nimeni nu-1 indemna la aceasta, cu t o a t e
că n'avea nici o nevoie in acea vreme de a-si insuşi limba ţerei, in
care a venit să se stabilească ca institutor de limbi streine, totuşi el
incepu a se ocupa imediat in mod serios cu invëtarea limbei roma­
neşti şi deja prima lui carte, publicată după un an de şedere in ţ a r ă ,
ne a r a t ă cum a ştiut a şi-o insuşi ; pentru că el e un adevèrat peda-
gog, a inţeles că in şcoală nu trebue ţinute in s a m ă simpatii sau
antipatii, ci numai acei factori, cari contribuie la cultivarea copi­
lului şi-i procură cunostinţi practice, pentru viaţa de toate zilele.
Schwarz viind in Iaşi ca institutor, a impus comitetului de atunci
prin inteligenţa, energia şi cunoştinţele sale pedagogice, si deaceea
el fu indată numit ca dirigent peste cele trei şcoli israelito-romăne, ce
existau pe atunce acolo. După v r o doi-trei ani slăbind gabela,
şcoalele se desfiinţare pentru o scurtă v r e m e . Refiinţate, n u m a i in
n u m e r de doue si in alte condiţiuni, Schwarz nu mai ocupă vechiul
seu post; ci trecu ca institutor in clasa- I, la limba romană; in
u r m a numirei sale in această calitate de ministrul de culte, care
se interesa pe atunce in mod serios de aceste şcoli şi isi rezervase
dreptul de a numi institutorii de limba romană, după o prealabilă
consultare a Comitetului şcolar.
Schwarz, ca institutor de limba ebraică, a publicat un Abece­
dar ebraic cu traducere romană, „Cuvintele curate" şi „Istoria bi­
b l i c ă " — s p r e a deprinde pe Evrei cu ideea unei traduceri in româ­
neşte a cărţilor sfinte ; ca institutor de cîasa I a compus, la limba
r o m a n ă , „Cursul de scriere si cetire" şi „Elementele de aritmetică",
pentru a înlătura cărţile lucrate după metoade învechite.
Schwarz, care şi a câştigat astfel merite, ce nu se vor putea
trece cu vedere, cănd se va vorbi de progresul instrucţiei publice
in România; ca unul ce a dat impulzul pentru introducerea metoadei
intuitive in ţară, compuind singur cărţi de o valoare incontestabilă; in
u r m a desfiintărei din nou a scoalelor comunale, a fost nevoit să umble
mereu rătăcitor in ţară şi fiind cănd ici, cănd colo, director al unui
institut privat, ce nu-i producea deajuns pentru e x i s t e n ţ a sa şi a
familiei sale; in loc de a fi n u m i t de ministeriul instrucţiei publice
prin o meritată excepţie, ca inveţăi or intr'o şcoală publică r o m a n ă .
Schwarz, descurajat pană la cele din u r m ă si desiluzionat in
toate privinţele, a părăsit ţara, pare-ni-se la 1878, şi trăieşte dea-
tunce in Breslau.

ONOAREA EVEEÜLÜI

an=3dota populară i n v e r s u r i
de D. Jur eseu.

Cătră un boer odată un jidan a zis astfel :

— Pe onoarea mea cucoane, că-i aşa şi nu altfel !
Ai şi tu jupăne — .onoare? — el atunci l'a întrebat,
— Am şi pot să-ţi spun de unde şi'n ce chip am căpătat :.
Un ciocoiu odată a venit la mine
Şi imi spune trate te rog, fă-mi un bine
De më imprumută cu cinci-zeci de lei
Că'ţi dau şi dobândă bună pentru ei,
Eu i am dat banii, iar spre asigurare,
El nii-a dat onoarea-i s'o am in păstrare.
Dar ciocoiul banii nu mi-a mai adus
şi de un an pe lumea cealaltă s'a dus,
De atunci, onoarea, care a avut
A remas la mine, amanet perdut.
 CORABIA BINECUVENTATA
P O V E S T I R E P O P U L A R A

de L-. ÇASVAN.
4

Era inteia zi a pastelor creştine şi inteia zi frumoasă a primă-

verei, care se cam intărziase intr'acest an. Bucuria era mare şi
zugrăvită pe toate feţele, căci cum să nu te bucuri, cănd soseşte
anotimpul dorit si pastele atăt de aşteptate ?
Şi in micul orăşel Isaccea bucuria era m a r e , dar nici pe departe
ca la portul seu. Corăbiile cu catargurile arborate, cu pânzele intinse
şi steaguri varii coloare, m a i ales greceşti, fălfăeau m â n d r u in aer şi
apoi ce chiote de bucurie ! Căci nimeni nu ştia pe atunce să dea o
solemnitate mai impozantă zilelor de paşte — ca Grecii cei dealun-
gul porturilor D u n e r e i . ' E i işi• scorniseră ca petrecere, plăzmuirea
unor chipuri din paie sau lemn, ce le împodobeau cu barbă şi per­
ciuni, caftan si căciulă de Sâmbătă — spre r /ea deplina iluziune
a unui Evreu, in care să poată resbuna patimele lui Isus. Odată ce
caricatura era gătită, o t ă r a u la port şi dădeau intr'ënsa ca aevea in­
tr'un jidan, cu pumni, cu ciomege şi petre, i smulgeau apoi barba
şi perciunii si-şi băteau joc de el in tot felul ; in urmă Jidanul din l e m n
sau pae era legat de catarg si lăsat acolo peste noapte ca să fie
jucăria vëntului. De dimineaţă ël deslegau şi ël tărau inaintea u n u i
tribunal a n u m e , ca să se osindească pe Jidanul, care a omorât pe D-zeu !
Acum nu ştiu dacă acest obiceiu e tot aşa de vechiu că năpastea
— că Evreii au ucis pe D-zeu, dar a t ă t a ştiu, că mulţi ani au avut
de suferit Evreii din Galaţi şi alte oraşe ţ e r m u r e n e , de pe urma.
acestui obiceiu. Căci nu odată se schimba jidanul de pae ori lemne,
 intr'unul de oase şi carne, şi cănd se punea rnănă pe un astfel de
jidan, nici vorbă că nu scăpa teafăr, dacă nu isbutea să scape cu
fuga. Şi de la unul, se intëmpla ca veselii corăbieri să'şi intindă
pofta de bătae şi asupra altor Evrei, şi intrând in oraş, mai t ă r a u cu
sine pe mulţi Romani, ca să le fie de ajutor. Sufereau atunci m a i
ales cărciumarii, pe a căror spate băteau toba ca şi pe fundurile bu­
toaielor lor, cari in cele din u r m ă se spărgeau şi vinul ce curgea
in şiroaie ii desfăta puţin. De la cărciume apucau drumul la sinagogi,
unde isi revărsau mania asupra sulurilor legei, in cari se mai ci­
teşte ca din vechiu: să nu furi, să nu ucizi. Şi ce făceau era bine
făcut; că de, împotriva obiceiului n'ai ce zice!
La Isaccea Grecii noştrii trebueau să se m u l ţ u m e a s c ă numai cu
un jidan de pae ; una, că nu prea erau evrei acolo, alta, că putinii
căţi erau, se bucurau de ocrotirea administraţiei turceşti. Dar Evreul
de pae nu putea nici acolo lipsi de paşti. Căci m ă c a r că asta nu e
o petrecere deplină, dar la u r m ă tot petrecere e !
Şi intre corăbiile, in cari se mai petrecea intr'acest mod, in timpul
pastelor, la data povestirei noastre ; se vedea o corabie impodobită
ca şi celelalte cu steaguri tricolore greceşti, in cari era asemene o petre­
cere vie ; dar această nu s e m ă n a de loc cu cea de pe celelalte corăbii.
In loc de un jidan de pae se vedea aicea la o m a s ă întinsă, bogat
incărcată, o m u l ţ i m e de lume veselă şi un musafir evreu sezënd
pacinic intre denşii ; un evreu din oase şi carne, cu vorbă, vedere
si mişcare. Şi in loc de bătăi şi înjurături se auzeau urări şi vivate
prelungite in s ă n ă t a t e a adunărei, a musafirului Evreu şi mai ales
a marelui Rabin More Chaim Cernăuţeanu, sau cum i ziceau Grecii
Cernovitzis.
După un timp, Căpitanul, stăpânul corăbiei, Gerassimo Benetato,
lua cuvântul şi zise : Azi a v e m noi o duplă serbare, acea a tuturor
creştinilor, a Invierei Domnului şi acea a măntuirei de m o a r t e a
străbunului meu Gerassimo şi a unei intregi corăbii de oameni, zi in
care s'a m â n t u i t familia noastră de uritele prejudeţe ce le avea con­
t r a unui. neam intreg de oameni, daţi, cum vedeţi, prada urei şi bat-
jocurei chiar in sfintele zile ale Pastelor, menite de mântuitorul nostru
pentru întărirea păcei şi a iubirei intre oameni Ia vedeţi prive­
liştea de afară şi priviţi acum la noi. Oameni ca şi denşii dar
aceia plini de ură.
Era pe la începutul unei primăveri cănd corabia incepu să
facă d r u m u l seu obicinuit intre Galaţi şi Constantinopo'e. Atunci
venire la străbunul m e u nişte Evrei şi plătiră costul călătoriei pen­
tru „un m a r e Rabin" cum ziceau ei. Acesta veni puţin înaintea ple-
eărei corăbiei inconjurat de o atare gloată de Evrei, cum el nu vë-
zuse ancă niciodată ! Care de care se grăbia să dea cel intei Rabinului
m ă n a de adio şi să primească de la el ultima binecuventare. Se
dase deja pentru a treia oară semnalul de plecare şi unii i m a i
şopteau căte o vorbă, stringéndu-i m ă n a cu simpatie şi respect, ear
alţi înconjurară pe străbunul meu, căpitanul corăbiei, şi-1 rugară ancă
odată in mod stăruitor, ca să'l aibe in pază pe Rabin şi ca oamenii
corăbiei să-1 cinstească cum se cuvine. Străbunul meu nu prea da
m a r e consideraţie unui evreu, căci şi el ca mulţi alţi supse ura
contra Evreilor cu laptele m u m e i ; dar totuşi fu mişcat de m a r e a
onoare ce se făcu pasagerului seu. si deaceea făgădui oamenilor, că
va da sflntului Rabin toată cinstea cuvenită.
Câteva mici sguduiri cu căngile şi corabia fu in mişcare. Y e n t u l
era lin şi vremea plăcută. Prin cărmirea şi potrivirea pânzelor, co­
rabia apucă drumul in josul apei, cu iuţeala unui vapor. „O, se gândi,
străbunul meu Geiassimo de mi-ar fi ventul tot aşa prielnic pe m a r e ,
cum imi este aicea. Dar luna lui Aprilie e cu toane şi nu prea poţi
pune temeiu pe densa, Xu ştiu de ce inima-mi e ceva neliniştită
şi aş voi deja să më vëd sosit cu bine la Constantinopole."
Vëntul nu incetâ de a fi favorabil si „Victoria" trecu bahasul
cu bine. Valurile mărei erau aşa liniştite, că abia păreau in mişcare.
Cerul tot m a i era senin ca la plecare. Nici un semn, care să de­
ştepte o căt de mică bănuială, că vremea ar putea să se strice
Gerassimo de mult pierduse frica si intra in cabina cuviosului Rabin,
nu pentru a se întreţine cu el, ci spre a vedea cum işi petrece
vremea.
Rabinul citea intr'un foliant şi era aşa de cufundat in citire,,
incăt nici nu observa ori a intrat cineva in cabină, Gerassimo,
spre a nu-1 turbura in evlavia sa ; stete la o parte şiT privea in
tăcere. Cănd deodată auzi un signal dat de cărmaciu, prin care vestea
că are nevoie de densul. Gerassimo se urcă in pripă sus şi intrebâ.
cu mirare, ce-i? Dar drept orice respuns, cârmaciul i a r a t a cu de­
getul spre mare. Marea era ancă liniştită ca inainte; dar o m u l ţ i m e
de porci de mare se svëntau din apă si se scufundau apoi din nou.
La această vedere, el răci la inimă, căci ivirea porcilor de mare
prevesteşte apropierea unui furtuni. începu dar indată cu pregă­
tirile ce s u n t necesare intr'un asemenea caz. Fiecare matelot era
pus la lucru şi la pază şi el ca căpitanul vasului privea pe cer cu
telescopul, ca să vadă de unde va isbucni furtuna. Dar pe cer tot
nu se zărea ancă nici un s e m n , nici un nouraş nu acoperea ancă
azurul seu curat. Ear spre apus se vedea un glob de foc, ce părea
a se cufunda in întinsul m ă r e i . Era încântătoarea privelişte a apu­
sului soarelui, care atrage atenţia tuturor căletorilor, exercitând
un farmec nespus asupra intregei lor fiiinţi. Dar de astă dată căletorii
n ' a v u r ă parte să se bucure mult de această privelişte ; căci a c u m
se ivi intr'o parte a b o i t e i , un semn m a i temeinic şi m a i
ingrijitor ca gimnastica porcilor de m a r e . Oamenii corăbiei incepură
a fi intr'o activitate mai vie, s e m ă n a u unei trupe ce s'ar pregăti
de resboiu. Cu toţii se pregăteau să intre in luptă cu natura.
Nu trecu m u l t şi musafirul t e m u t , sosi. Un vuet teribil ca bu­
buitul tunurilor, a m e n i n ţ ă de departe sosirea sa. Cerul s p ă i m ă n t a t
de vijelie, se invëlui d'à intreg in o m a n t i e de nori negrii şi groşi ;
m a r e a se cutremură şi incepu să arunce valuri căt zidul. Corabia
deveni jucăria lor. Ele cănd o ridicau, cănd o t r â n t e a u din inălţime ;
de par'că ar voi cu tot dinadinsul să o sfărâme şi s'o nimicească pe
biata zidire omanească, ce purta in sine atâtea fiinţe vii. Alături cu
străbunul meu, căpitanul, s t a cârmaciul, amândoi neclintiţi la pos­
turile lor; infruntănd valurile după puteri. Dar ce poate un biet om
faţă cu furia crescândă a naturei ? P u t e r e a valurilor doboară in cele
din u r m ă catargul din mijloc şi căderea lui insuflă o spaimă gro­
zavă in inimele căletorilor ; unii cad in leşin, alţi işi fring manile
cu disperare şi mateloţii slobod un tun după altul ; bubuitul lor se
pierde in deşert ; căci dacă glasul lor ar putea chiar intrece pe
acel al furtunei, totuşi nu e o corabie in toată direcţia locului,
care să-i vie intr'ajutor.
Gerassimo era deja in desperare, cănd i veni in gănd, că Rabinul i-ar
putea poate veni in ajutor; şi iute ca gândul se scobori in cabina acestuia
— pentru că in nevoie omul încearcă toate. — Străbunul m e u remase
uimit, cănd ël vëzu pe Rabin stand ca şi inainte şi cetind in foliantul
seu —de par'că nimic nu s'ar petrece in jurul seu.
— O, Doamne, striga el atunci, d-tale om m i n u n a t , nu-ţi pasă
de loc de ceeace se petrece cu noi?
Acest strigăt păru a deştepta pe Rabin, el ridica ochii şi făcu
semn lui Gerassimo ca să se liniştească : „Lasă că toate vor fi b u n e "
zise el şi după ce incluse foliantul şi'l sărută cu evlavie, se scula
şi merse incet in sus, pe terasă.
 COBABIA BINOCUVÂNTATĂ 111

Aici păşi puţin in lungul corăbiei pe care valurile o sguduiau gro­

zav şi se opri apoi spre a privi lung la cer. Eoti ochii in cap şi mur­
m u r a in tăcere o tainică rugăciune... Apa care venea in valuri peste
el, părea a nu'l atinge şi liniştit se puse jos de scrise căteva vorbe
pe o hărtie ; o invelătoci şi o arun à in talazurile furioase ale mărei.
Atunci... toţi priveau şi se minunau. Corabia incepu să m e a r g ă
in m e r s obicinuit. Ca prin farmec dispărură valurile spăimăntătoare,
si cu ele urletul furtunei. Marea deveni liniştită ca la plecare ;
valurile ei uşoare oglindeau chipurile ancă palide ale căletoriilor ; ear
vëntul cel lin m ă n a corabia spre locul de ţintă, aşa că in curënd
se vezură cu toţii cu bine in Dardanele.
La portul Stambul, aştepta o lume m a r e sosirea corăbiei.
Fiecare nerăbdător, fiecare îngrijit de soarta căletorilor, in u r m a
groaznicei furtuni ce se deslănţuise pe mare. Cei m a i mulţi erau
Evrei si tot ei cei mai îngrijiţi, căci ştiau că vestitul lor Rabin tre­
buia cam atunci să sosiască. De abia se zări corabia şi strigăte de
bucurie se auziră din toate părţile. Veneratul Rabin fu salutat de
m u l ţ i m e a cu entuziasm şi poftit a veni in gazda ce i s'a pregătit.
Dar Gerassimo le spuse, că Rabinul trebue să mai r e m ă e in corabie.
Se mirară cu toţii şi nu putură inţelege pricina. Insfirsit prinse unul
inimă si-1 intrebâ pe străbunul m e u : „Pentrucă ce voiţi a ne opri
pe scumpul nostru oaspe ? " — P e n t r u că. respunse Gerassimo, pentru
că a m sosit aici cu bine şi aceasta numai datorită lui. Cum să-1
las să se ducă fără a'i arèta intei recunoştinţa mea, fără să petre­
cem căteva oare i m p r e u n ă ? Toţi aceia ce-1 iubiţi şi-l veneraţi pe
acest om, cu adevërat sfânt, remăneţi aicea impreună cu noi — să
petrecem cu inima voioasă şi să ne imfăţim acum pentru totdeauna.
Deşi nu tocmai cu plăcere, dar totuşi măguliţi de această invi­
taţie, Evreii acolo adunaţi, consimţiră ca Rabinul să mai remăe in
corabie impreună cu câţiva fruntaşi ai comunităţei.
î n d a t ă începură pregătirele pentru o m a s ă mare şi bogată, care
in consideraţiunea Rabinului se pregăti strict după ritul evreesc.
Afară de Rabinul, Evreii şi oamenii corăbiei, era dară la m a s ă
şi un n u m c r i n s e m n a t de amici ai străbunului meu. Si cănd petre­
cerea fu mai a n i m a t ă se sculă Gerassimo şi povesti minunea sa­
v e ' s i t ă de Rabin. Atunci o salvă de aplause şi urale se auziră din
toate părţile : „ura, trăiască Rabinul, omul lui D-zeu, fâcëtorul de
minuni." Şi se ciocnea m e r e u in sănătate şi se bea m e r e u cu chef.
La sfirşitul mesei, străbunul m e u scoase o tavă de argint şi ceru
ca fiecare sä pue intr'insa un dar pentru Rabin. Care de care cautâ
atunci să se io treacă cu darul, şi lirele turceşti curseră droae ; apoi
Gerassimo ănsuşi scoase 3 lire, căt i se plătise pentru călătoria Ra­
binului şi mai adaogă pe deasupra o s u m ă de lire, ca dar din parte-i.
Apoi înfăţişa Rabinului t a v a şi-1 rugă să o primească ca u n prinos al
veneraţiunei şi recunoştinţei din partea societăţei adunate in corabie.
Dar omul lui D-zeu, respinse darul şi n u m a i după m u l t ă inzistenţă
cedă, şi-1 primi spre a-1 imparti la sëraci.
La despărţire bunicul m e u rugă pe Rabin să-i dea o binecuvën-
tare. Rabinul primi aceasta cu plăcere şi-i urâ ca corabia sa să nu
sufere n'ciodată naufragiu si chiar cănd va invechi si nu va mai
putea umbla pe m a r e , scândurile ei clădite in corăbii noue, să fie ase­
m e n e a ferite de rëul naufragilor.
In amintirea acestei m i n u n a t e mântuiri, puse Gerassimo, să se
graveze această intëmplare pe atâtea table de argint, -câţi copii a-
vea, pe cari le dădu apoi spre vecinică păstrare, din t a t ă in fiu.
Pe lăngă aceste, obicinuia să serbeze această zi in fiecare an, şi
prin obiceiul apucat de la părinţi, serbătorim şi noi această zi de
fericită amintire. „Victoria" de mult nu mai e in fiinţă ; si scândurile
ei s ' a u impartit intre nepoţi ca moştenire. I n corabia m e a se află
asemene o scândură dintr'ënsa. De multe ori m i s'au intëmplat să fiu
pe m a r e in timp de m a r i furtuni, dar slava Domnului, nici odată
nu m i s'a intëmplat ca să sufër de vr'un naufragiu, deşi stăpânesc
această corabie deja de 25 ani.
Paharele se ciocniră din nou şi strigăte entuziaste de trăiască,
r e s u n a lung in aer, contrastând cu ţipetele fanatice ale mateloţilor
Greci din celelalte corăbii, cari ancorau alături cu ale lui Gerassimo,
Benetatto.
 VARIA
UM E V R E U IN SCAUNUL. MOLDOVEI
la, 1 S 9 X

In cercetările noastre asupra istoriei Evreilor din Romania, am

găsit după multă trudă un numër relativ insemnat de documente.
Aceste cercetate şi urmărite cu multă sirguinţă ne ar putea conduce
cu vremea, dacă nu la întocmirea unei istorie a Israeliţilor in ţară ?

dar cel puţin la o mai clară concepţie a stărei lor sociale şi politice
din trecut. Intre multe altele am găsit in Hurmuzache (Documente
istorice privitoare la istoria Romanilor Vol. III, p. 153 No. CXL) un
document unic in felul seu, extras din archiva Cesaro-regală din
Viena, care ne arată pe un Evreu numit Domn in scaunul Moldovei
la anul 1591.
In adevër eată ce scrie din Constantinopole un trimes extraordinar
al Austriei Dr. Bartolomeu Pezzen cătră archiducele de Austria:
Raportul lui Pezzen cătră archiducele Ernest, despre numirea lui
Emanuel in scaunul Moldovei :
1591, 12 Septemvrie. (din Arch. Ces. Reg. din Viena.)

Durchleuchtigster Erzherzog etc. Prea luminate Archiduce etc.

. . . (om) . . .
Die Pollackhen steen in grossen
sorgen, wegen des Petern Vaiuoda
aus Moldau flucht, bosorgendt weil
Er so guett gunst in gemain und in
Specie bei allen Pollnischen herrn
gehabt, Er möchte seinen weeg
auf Polln genuhmen, wiewol die
Anuar pentru I$raeltti, an. VII.
(omisiune)
Polonii sunt foarte mult îngrijiţi
din pricina fugei lui Petru Vodă
din Moldova, flindu-le teamă ca să
nu fie apucat drumul in spre Po­
lonia, deoarece s'a bucurat de multă
favoare la popor şi la toţi nobilii
poloni; cu toate că cei mai mulţi
maisten der mainung Er habe den
negsten weeg in die Moszcau ge-
nubmen. Inmittls ist aineran seiner
stell so des Peteraschy befreundter
sein soll, der auch mit Inen Pe-
teraseho aus Polln hieheer khumen,
mit Nahmen Emanuel die Eazza
Hebraica durch des Sulthanj hog-
gia, durch den Muffti undfürnem-
blich durch ain ansehenlichen lu­
den, Solomon Tedeschi genant, so
der Zeit von Ob. Vezier facthotum,
re ipsa und in warhait gegen Vier­
malkundert tausent Tucaten dem
Sulthano allein, andre Zwaymal-
hundert Tausent an mehr ortten,
auf ain Schein aber dem Englischen
Orator zugefallen, Waiuoda in der
Moldaw worden, hat gleichwol noch
starckhe oponenten, und Ir vil ver-
mainen Er werde noch vor seinen
Ton hinen verraisen, wie der vorige
aus der Wallachey abgeseczt, und
ainen andern mit nahmen Eleasz
Waiuoda solche stell erthaillt wer­
den, (om.) Barth. Pezzen Dr.
sunt de părere că el a apucat dru­
mul cel mai apropiat in spre Mos­
1
cova. ) Intre aceste a venit aci u-
nul in locul seu, care se crede că
e un prieten a lui Petraşcu — şi
care a venit chiar cu acel Petraşcu
din Polonia aici.—Numele seu este
Emanuel, de rasă ebraică, care s'a
numit Vodă in Moldova prin mij­
locirea hogei Sultanului, a Muftiu­
lui şi mai ales prin mijlocirea unui
evreu însemnat numit Solomon Te­
deschi, care este acum factotul ma­
relui Vizir, re ipse (de fapt) şi intr'a-
deverfiindcă a dat patru sute de mii
de galbeni Sultanului singur, alte
doue sute de mii la mai multe locuri,
dar în aparenţă, spre a se arăta în­
datoritor oratorului Englez, cu toate
aceste el mai are ancă tari potrivnici,
şi mulţi cred că va fi destituit ancă
inainte de a pleca de aicea, ca cel
de mai inainte din Muntenia, şi se
va da această funcţie la un altul
j cu numele de Ilie-Vodă.
(omisiune) Barth. Pezzen Br.

Această n u m i r e fie că s'a realizat sau ba, nu va produce mai

puţină mirare in sinul publicului. Dar pentru noi, orcăt faptul e de
uimitor, nu ne a putut surprinde a t ă t a . Căci dacă pare lucru aproape
nefiresc ca un Evreu in veacul al X V I să fie cugetat măcar la o
domnie, pe cănd coreligionarii sei din Spania şi din alte ţări, azi
civilizate ale Europei occidentale, erau prigoniţi, măcelăriţi, si puşi
pe ruguri cu sute şi cu m i i ; nu trebue să u i t ă m că pe la mijlocul
aceluiaşi veac, intălnim pe Evreii din Turcia ducănd o viaţă cu ade­
vărat fericită sub stăpânirea m a h o m e d a n ă , desfătăndu-se in lux şi
avănd surprinzătoarea fericire de a vedea pe un E v r e u - I o s e f N a s s i -
ocupând inalta funcţie de guvernor, ca duce de Naxos şi al insulelor
Ciclade. Ba, tot in acelaş t i m p . vedem pe un altul, Solomon Asche­
nazi sau cum se n u m e ş t e in documentul nostru Tedeschi. venit din
Polonia, care a ajuns in m a r e favoare la Vizir şi a condus singur,

*) Cf. despre densul cronica lui rjrecbe Veruicu: in. Letţpisirfie ed. M. KogàLnioaaa» I-
Iaşi 1852. paj. M.
m a i bine de un sfert de secol, iţele diplomatice ale Turciei şi a in-
tregei Europe, numind prin influenţa sa pe Enric al Franţiei, duce
de Anjou, ca rege al Poloniei, şi silind pe grandioasa republică a
Veneţiei de a'l primi ca trimes extraordinar, negotiator politic, in­
t r ' u n m o m e n t , cănd ea decretase irevocabil isgonirea Evreilor din
toată întinderea Republicei.
P e n t r u Turcia dar, faptul nu prezenta o particularitate deosebită.
E i care numise in scaunul Ţerilor-Romăne pe un Neamţ, pe un
A r m e a n şi mai tărzeu şi pe un Albanez, putea crede că şi un Evreu
n'ar găsi nici m a i multă, nici m a i puţină împotrivire ; cu căt este
probabil, şi pană la un punct se poate afirma cu siguranţă, că boerii
si voevozii Romani trăiau in intime relaţii cu mulţi Evrei, cari se
bucurau de mari influenţe la paşale, la Vizir şi la Serail şi mij­
loceau n u m i r e a pe tron a pretendenţilor, ce se infăţişau.
Orcurn ar fi, documentul merită o deosebită atenţie şi dă loc la
multe şi varie ipoteze, chiar in cazul cănd acest Emanuel — şi tre­
bue să regretăm a nu-i cunoaşte numele de familie - nu ar fi stat
in domnie. — Fost-a aceasta o ambiţie a sa personală, care a că­
utat să şi-o satisfacă prin puterea aurului şi prin influenţa cea ne­
mărginită a lui Samoil Aşchenazi, care putea să-i fi fost prieten
ancă din Polonia '? sau avut-au poate Evreii din Moldova sau şi cei
din Turcia un interes deosebit, de a vedea atuncea pe unul din ai
lor pe scaunul unui principat Roman, cum l'au vëzut pe un altul
asupra unor insule Greceşti? Fost-a acest Emanuel atăt de b o g a t
incăt să fie putut jertfi o avere atăt de colosală şi a'şi dobăndi sim­
patiile divanului turcesc şi mai ales ale reprezentantului englez din
Constantinopole, sau a dobândit aceste sume prin mijlocirea coreligio­
narilor s e i ? Totul pentru noi este ancă o enigmă pe care timpul va
trebui să ne o deslege, in u r m a unor cercetări serioase ; enigmă cu a t ă t
mai incurcată cu căt este de neinţeles cum de istoria Evreilor din
Turcia sau din Polonia să nu ne pomenească de un coreligionar,
care a posedat nişte bogăţii atăt de imense şi a râvnit la cinstea
unui scaun domnesc intr'o ţară creştină, ajutat fiind de un Petraşcu
— probabil un boer cunoscut şi influent — cu care trăia in i n t i m ă
prietenie.
Căt despre punctul, ori opozanţii lui Emanuel au isbutit a'l ma­
zili inainte de a se fi suit in scaunul Domniei sau că a domnit
câtva timp, -- in or ce caz puţin — nu se poate ancă da u n
respuns precis. Pentru că, cum se ştie. cronologia Domnilor nu e
ancă pe deplin stabilită, şi nu se cunoaşte ancă numele tuturor Vo-
evozilor, căt timp au domnit şi modul cum s'au succedat. Pe lăngă
aceasta, nu se poate preciza, după cronica lui Ureche (1. c. p. 205 —
206), data fugirei lui Petru-Vodă din ţară ; ea a avut anse loc cel
mult la 1588, incăt ne remăn vr'o 2 — 3 ani de interregnum, până
la numirea lui Aron-Vodă la 1591, in care timp Emanuel a putut
să ajungă la Domnie !
Dr. E. Schwarzfeld.

H I R S C H G R A E T Z

Intre eminenţii bărbaţi, cari au ilustrat Iudaismul contemporan

prin geniul şi ştiinţa lor, merită a ocupa un loc de frunte acela
care a făcut accesibil lumii intregi cultura şi viaţa intelectuală a
poporului evreu. Pentru intăia oară Israel avu un istoric, care să
intruniască in sine calităţile celui mai distins scriitor cu ale celui
mai profund invăţat. Opera sa a adus cele mai mari servicii rasei
noastre căştigăndu-i amici şi admiratori in mijlocul lumii neisraelite,
şi revendicând drepturile, ce această rasă a binemeritat de omenire
prin influenţa-i seculară asupra civilizaţiunei moderne.
Graetz se născu in 5 Noemvrie 1817 intr'un orăşel din ducatul
de Posen. De timpuriu introdus in literatura talmudică el se des­
tina pentru cariera rabinică, de şi n'avea talent pentru predicare.
Prima sa lucrare „Gnosticismul in Iudaismu" (1844) anunţă deja pe
viitorul istoric. Dicţiunea elegantă şi erudiţiunea desfăşurată in a-
cest opuscul de vr'o 130 pagini ii făcură deodată un nume celebru
pe terenul literaturei Israelite. Reputaţia sa crescu şi mai mult prin
articolele publicate in diferite intervale (1845 —1854) asupra crono­
logiei şi topografiei talmudice şi in special prin studiile sale isto­
rice in „Revista pentru Istoria şi Ştiinţa Judaismului" a doctorului
Z. Frankl, care, după moartea acestuia (1869), trecu şi se află şi azi
sub direcţia lui Graetz.
Starea materială a junelui istoric era insă departe d'a fi satis-
făcetoare; el trăia la Berlin din lecţiuni particulare până la ] 8 5 4 ,
cănd se deschise la Breslau vestitul Seminar, care făcu epocă in
Ştiinţa iudaică. Renumele lui Graetz era deja aşa de mare, in căt el
fu numit profesor de istorie israelită şi de exegasă biblică la acest
inalt Institut.
 Deja cu doi ani inainte de n u m i r e a sa la Seminar, Graetz în­
cepuse publicarea vestitei „Istorii a Evreilor" din timpurile cele
m a i vechi din nou prelucrată după isvoare. Un al unsprezecelea şi
ultim volum apărut abia peste 24 de ani (1852 — 1876) incheiă a-
ceastă colosală lucrare, care îmbrăţişează destinele rasei israelite
de la origină pană la mijlocul secolului n o s t r u (1848), si pentru a
căreia preparaţiune autorul consultase nu n u m a i principalele biblio­
teci din Europa, dar făcuse şi o căletorie specială la Palestina. Un
sfert de secol de m u n c ă continuă reclama execuţiunea acestei opere
monumentale.
Ea ilustrează toate manifestările vieţii şi culturei israelite, ilu­
m i n e a z ă cu schintei de geniu intreaga epocă obscură a Talmudului
revarsă limpezime asupra haosului medieval, precizează partea ce
au luat Evreii la Renaşterea şi Reforma —trece in revistă epoca de
inflorire a Judaismului in Spania cu pleada-i de iluştri poeţi şi
scriitori, face s'apară inaintea noastră victimele fanatismului şi
m a r t i r i u l milenar şi ne face să trecem prin m a r e a Revoluţie fran­
ceză, care pune capăt suferinţelor trecute.
Şi toate astea s u n t expuse cu a t ă t a talent, intr'o dicţiune a t ă t
•de artistică, in căt cititorul captivat nu ştie ce să admire mai m u l t :
geniul istoricului intru limpezirea intunecatelor epoce sau farmecul,
ce scriitorul a ştiut să reverse asupra materialelor sale.
Ca totalitate, istoria lui Graetz e una din cele m a i strălucite
•şi m a i vaste, ce au apărut vr'odată. Dacă unii critici au găsit ici
colea erori, inevitabile intr'o lucrare de o atare intindere, dacă alţii
ii au i m p u t a t o violentă părtinire — „cu toţii insă au trebuit să
laude stăruinţa neobosită, i m e n s a erudiţiune, largile simpatii şi mi­
raculoasa desfăşurare de caractere şi circumstanţe, unit c'un stil
•strălucit şi pitoresc, care câştigă lui Graetz titlul de părinte al is­
toriei israelite şi-i a dat un loc alăturea cu Mommsen, Curtius,
1
Ranke şi cu ceilalţi fruntaşi ai istoriei." )
î n c h e i a m această schiţă incompletă cu următoarele cuvinte ale
u n u i distins literat francez (Alexandre Weill): „Graetz e cel mai m a r e
Evreu, care, de la Mendelsohn, a ieşit din sinul lui Israel... Nici un is­
toric n ' a intrunit ca el cea m a i vastă erudiţiune cu cele m a i profunde
vederi filosofice şi istorice. Niciodată poporul evreu n'a a v u t un istoric
c ' u n spirit atăt de intins şi c'un suflet a t ă t de inalt. El este tot

'). Dr. A b r a h a m S. Isaacs in H. S. Morais: Eminent Israelites of the nineteenth century, p. 107.
aşa de profund ca critic literar căt şi ca filosof şi, mai presus de
toate, plin de poésie. A sa Istorie a Evreilor e un monument ne-
peritor in onoarea Judaismului şi a adevërurilor fundamentale ce
revelează omenirii. Un alt merit al acestei opere e, că povestirea
lui Graetz e tot atăt de interesantă şi plăcută la citire ca şi un
roman istoric scris de un poet de prima ordine".
L. Şaineanu.

IEHUDA B A R B U ISCOVESCU
Acei ce cunosc intru câtva mişcarea revoluţionară din Valachia,
de la 1848, ştiu că numele lui Iscovescu e nedespărţit de ea. El
impreună cu Rosenthal şi Lazarila, sunt acei evrei pămenteni, cari
s'au jertfit mai mult pentru marele idei şi dorinţi emise in pro­
grama revoluţiei de la 48.
Iscovescu fiul lui Haim Iscovici, numit Zugravul, s'a născut in
Bucureşti, la 1816. Numele seu de botez a fi st Iehuda, pe care
mai tărziu l'a schimbat in acel de Barbu.
încă ca copil, el inveţâ de la tatăl seu şi de la meşteri mari
nemţi in Bucureşti, meşteşugul zugrăvitului.
In urmă pleca la Viena, inveţâ acolo desenul şi se specializa
pentru decoruri teatrale ; se aplica apoi la pictură, la care avea
o predispoziţie naturală. El studia această artă, cum afirmă d-nul
1
P. Ionescu ), la Viena şi la Paris, fiind elev al d-lor Droling şi Pi­
cot ; şi făcend parte din şcoala franceză.
Iscovescu deveni un pictor şi un pictor cu talent. Şi după afir­
marea cunoscutului profesor de pictură, d-nul Stăncescu; exprimata
2
intr'o conferenţă la Atheneu ), „Iscovescu impreună cu Rosenthal,
au fost dintre cei dintei, ca să nu zic cei intei, cari au inceput a
cultiva şi a respăndi artele plastice in România".
Tablourile lui Iscovescu conservate in pinacoteca sunt: 3 figuri
pe pănză: 1 Depunerea in mormônt (copie după Titian), 2, Cruche
cassée (copie după Greus), 3 Crist cu crucea (copie după Titian) —
16 schiţe lăsate pinacotecei de reposatul artist : 1 Ciuma (fragment
din acest tablou după Poussin), 2 Madona Ambrosia (Şcoala italiană),
3 încoronarea Măriei de Medicis (copie după Rubens), 4 Ieşirea lui
Ionatan di n chit (copie) 5 Triumful Junonei (copie după Rubens),
6 Christ la uşa Vameşului (copie), 7 Binecuvântarea lui Iacob (id.),
8 Saturn (copie după Rubens), 9 O nimfă şi satiri (copie după Ti­
tian), 10 O sfântă familie (id.), 11 Peisaj (studiu), 12 Logodna Ma­
donei cu Iosef (copie), 13 O Marină (copie), 14 O familie (copie

') In Catalogul de tablouri Şi anuarele espuse in Pineeatoteca din Bucureşti (1878), de

unde extragem si lista tablourilor lui Iscovescu aflate in Pinacotecă.
') Vezi Cestiûnea Evreilor in România. Buc. 1878, p. 32.
după Rubens), 15 O familie (subiect mitologic, copie) şi 16 O sfintă
familie (copie după Rubens). —Pe lăngă acestea 1 studiu după na­
t u r ă şi T studii după stilul antic executate pe hârtie şi cu creion
roş, au fost asemenea lăsate pinacotecei de reposatul artist.
Aceste tablouri şi desenuri nu credem să fie totul ce a produs
penelul lui Iscovescu ; el va m a i fi lucrat şi alte, cari se află desigur
la amatori şi unele poate şi in păstrare la amici şi rude.—In orice
caz, tablourile lui Iscovescu, păstrate in pinacotecă, ne dau oarecum
o idee de activitatea sa ca pictor.
Iscovescu s'a intors in ţară cu acei, ce devenire apoi capii
revoluţiunei şi cu cari era dinainte in relaţii intime.
D-nul C. A. Rosetti l'a pomenit de câteva ori cu laude intre
acei ce au luat parte la revoluţia de la 48.
In Corespondenţa secretă si acte inedite ale capilor revoluţiunei
romane de la 1848 adunate si editate de C. D. Aricescu (Bucureşti
1874 şi 1875, in 3 broş ), vedem pomenindu-se de Iscovescu (in br;
I, p. 65) in socoteala ce o dâ A. G. Goles:-u, comitetului r e v o k r
ţionar : „Daţi d-lui Iscovescu ca să-şi cumpere arme şi să se întoarcă
in Bucureşti 8 galbeni".
Nu ştim a n u m e in ce mod a fost activ ; dar in orice caz el a
slujit ca agitator şi ca propagator al societăţei revoluţionare, şi fu
trecut peste graniţă impreună cu mulţi conluptători, indată ce Rusii
intrare in Valachia (Aricescu, broş. II, pag. 116).
O parte din surguniţii se dusere la Paris şi o altă parte, care
işi continuă activitatea in mod mai serios, trecu la Constantinopole.
Acolo se stabili şi Iscovescu şi u r m ă a aduce noue şi importante
servicii mişcărei naţionale.
Iscovescu muri in exil in Constantinopole, la 1854, Octombre
24 şi fu i n m o r m ă n t a t in cimitirul ortodox (creştin) pentru a nu fi
despărţit nici după moarte de fraţii sei Romani, cu cari luptase
impreuna şi cu cari mâncase impreuna pănea amară a exilului.
In adevër, Iscovescu repauză sub acelaş m o n u m e n t funebru cu
Negu'ici şi preotul creştin Atanasie Luzin. „căteşi trei martiri ai
libertăţei,*" cum i numeşte Aricescu (br. III, pag. 143).
Monumentul este executat de d-nii Al. Christofi şi Gg. Magheru,
şi făcut din banii remaşi de la Iscovescu.
Pe acest m o n u m e n t se află săpat, pe lăngă data, locul naşterei
si cel al morţei lui Iscovescu, şi următoarele versuri scrise de
poetul Bolintineanu :
Abia se naşte-o floare in arborul de viaţă
Nefericitei teri,
Si moartea cea fatală o scutură, o'ncheaţă,
Sub ale sale crude ş'amare sărutări,
Asa peri, departe, de patria-i iubită,
Pictorul esilat,
Cu anii sei cei tineri, cu fruntea înflorită
De vise graţioase, ce'n lacrimi s'au schimbat
 Acest epitaf a fost preferit unui altuia, scris de Eliade şi care
sună astfel :
Romani, ce e viaţa ? Travaliu şi putere...
Am vieţuit, căci multe şi piedici şi nevoi,
Trecut-am cu sudoare, cu aspră neavere,
S'ajung la cultul artei, cu ea sunt intre voi,
Cu ea sunt in Muzeuri, cu ea la Dumnezeu ! ")
Aceste doue epitafuri, scrise de personalităţi aşa marcante, ne
arată îndeajuns stima cea mare de care se bucura Iscovescu ca
patriot şi ca pictor. .
Anse sacriflciele aduse de Rosenthal, Iscovescu, şi Lazarila şi atăţi
alţi evrei, cari au contribuit in mod insemnat, cu averea, cu devo­
tamentul şi chiar cu viaţa lor, pentru isbăndirea ideelor şi dorinţelor
salutare de la 1848, ce avure de rezultat renaşterea şi indepen­
denţa ţerei romaneşti — nu produsere şi ameliorarea soartei Evreilor.
Chiar capii revoluţiunei uitare curënd art. 21 din proclamaţia lor,
care decrata emanciparea Israeliţilor, şi incepure a lovi in coreligio­
narii şi consingenii acelor evrei martiri !...
M. Schwarzfeld.

MARTIRUL ROSENTHAL SI C. A, ROSETTI,

Decanul ziaristicei romane, inainte de a se intoarce din exil, adresă o
scrisoare redactorului Israelitului Roman, cu data Rusciuc »/»s Mai 1857.
Această scrisoare publicată in No. 12 al acestui ziar, interesantă in toate
privinţele, conţine şi următorul pasaj ce merită a fi cu deosebire relevat ;
„Spre mai multă incredinţare de sinceritatea simţimintelor mele pentru
voi, dă-mi voie să spun aci, că intre Israeliţii şi mine sunt multe legă-
minte de simpatii.
„Omul, in carele am găsit pentru intëia oară întrunite : inteligenţă, iubire,
virtute, devotament, patriotism şi in culmea sa simţimentul atot ce este
mare, frumos şi nobil; omul carele m'a făcut a cunoaşte ş'a simţi pentru
intéia dată amiciţia, acea trăsură de unire intre viata d'aci si cea viitoară,
acea rază Dumnezeească, care, cănd pëtrunde in inima unui om, o lumi­
nează, o incălzeşte, o imputernicează, o sfinţeşte şi face din omul acela
un erou sau un martir; —omul carele m'a iubit şi l'am iubit, şi cu carele
prin puterea iubirii ajunsesem a avea o singură ţintă, o singură dorinţă
şi numai doue inimi, spre a ne putea iubi mai mult, era un fiu al lui
Israel. Nujätiu, fratele meu R(osenthal), cănd patria mea va putea să'ţi dea
cununa de martir ce ai conchis-o cu singele teu, dar ştiu, că mulţi ti-au
ridicat un altar in inima lor şi că seminţia ta va avea totdeauna in mine
un frate adevërat."
După aceste declaraţii ale d-lui C. A. Rosetti, să trecem la scurta no­
tiţă, ce o aflăm asupra lui Rosenthal in preţioasa broşură a filoromă-
nului Marco Antonio Canini (Gli Israeliti in Rumania, pg. 10.)
") Această parte a m extras-o din Aricescu, ibid, pag- 141—142.
 „Unul din cei mai activi membri ai revoluţiei (de la 1848), era evreul
Rosenthal (un tenor pictor cu talent). Cănd mişcarea dădu greş, el emi­
gra in Franţa cu Romanii cei mai compromişi, intre cari era şi prietenul sëu
•cel mai intim, C. À. Rosetti. El primi apoi de la refugiaţi o sarcină foarte
primejdioasă in Austria, muri intr'un mod foarte tragic şi trebue consi
•derat ca unul din martirii cauzei romane !"

De-ar fi cerul tot hărtie şi m a r e a cerneală.

Nu n u m a i legende, poveşti, sau snoave au istoria migraţiunei şi
desvoltărei lor, dar chiar şi unele zicëtoare se pot urmări prin diferite
literaturi, şi in curs de mulţi secoli. Aşa spre pildă zicetoarea citată
1
de Anton P a n n ) :
De ar fi (cum zice lumea o zicală)— Cerul tot hărtie, şi marea cerneală.
Această expresiune poetică o regăsim in literatura populară
r o m a n ă intr'un căntec, dintr'o colecţiune m a n u s c r s ă din 1837. ce
se află in posesiunea d-lui Gr. G. Tocilescu (pag. Ö). I a t ă pasagiul
respectiv :
„Frunză vearde de chiperiu Frunză vearde alămăe,
Căte steale sunt pe ceriu. De-ar fi ceriul tot hărtie.
De le-am putea socoti Stealile condeile,
Amândoi ne-am logodi ; Şi luna un călimări,
De le-am putea numëra, Soarele un scriitoriu.
Amândoi ne-am cununa. Şi'ncă n'ar putea să scrie
Binele cel din fetie.
O paralelă imediată o găsim in cântecul sërbesc intitulat : Du­
2
rerile n e d e s c r i s e ) .
„Dacă toate ceriurile ar fi coaie de hărtie —toate pădurile ar fi
condee —toată m a r e a , cerneală neagră,— şi dacă aş scrie mereu trei
ani dearăndu — n'ar ajunge să istovesc durerile mele."
P u t e m urmări apoi cântecul intre cele neo-greceşti, italiane,
g e r m a n e ; aci chiar i n t r ' u n u l din sec. XII, cum a făcut'o R.
3
Köhler ) .
Originea este Orientul. Aci găsim această pildă in Coran chiar
de doue ori : Sure 31 vers 26 şi Sure 18 v. 109. Cităm pe acesta
din u r m ă : „Şi dacă m a r e a intreagă ar fi cerneală, ca să se scrie
cuvëntul Domnului, atunci m a r e a se va seca mai inainte decăt
cuvëntul Domnului."
Dar şi Muhamed a luat această pildă de la Evrei, p r e c u m a luat

') Povestea Vorbi, vol. II. Bucureşti 1852, pag. 96.

') Talvj: Volkslieder der Serben, II Halle 1835, p. 78.
*) Orient şi Occident II, p. 546-559.
multe elemente religioase şi legendare de la denşn, la alcătuirea
Coranului ; un fapt constatat de intreaga critică modernă.
In literatura ebraică această pildă se găseşte intr'adevër din
vechime ; unii o atribue lui R. Eliezer fiul lui Hyrcan ce a trăit
in se-. I inainte de e. v.. alţii lui Iohanan ben Zakkai, ce a trăit
4
in sec. I d u p ă e. v. ) Rab din Babilonia se serveşte apoi de aceiaşi
5
hiperbolă ). Iată cum se esprimă vorbind de mărirea impărăţiei
r o m a n e : „Dacă marea ar fi cerneală, toate trestiile condee, cerul
pergament şi toţi oamenii scnitori, n'ar ajunge a descrie mărirea
acelei impărăţii."
Mai târziu a intrat chiar in himnul liturgic din ziua inteia de
Şebuot, intitulat : Akdamut, unde poetul o intrebuinţeazâ pentru a
spune nemărginita slavă a Domnului.
Originea ebraică a acestei pilde este constatată şi adoptată de
către R. Köhler şi alţi inveţaţi, pentru toate variantele orientale şi
occidentale, la cari am adăogat a c u m a şi paralele romane.
Dr. M. Gaster.

N O T I Ţ E
1
Dr. Sig. Vainberg , născut in Bucureşti şi stabilit deja de un şir de
ani in Paris, e cunoscut ca un distins advocat si ca scriitor de merit in
diverse chestiuni de drept. In special a produs opere de mare valoare, in
limba franceză, privitoare la materii financiare şi afaceri de bursă. Dar incă
la 1856, el tipări in Lipsea o interesantă şi valoroasă broşură in limba
romană, prin care indemna ca să se înfiinţeze o bancă naţională in pa­
tria sa natală România.
Spre finele anului espirat (1883), Dr. Vainberg fu însărcinat din partea
guvernului japonez ca să alcătuească o lege şi regulamentele necesare pen­
tru intemeiarea unei burse in Iocahama, bursă menită a da un nou impulz
comerciului şi industriei japoneze.
D-nul Vainberg, care se bucură şi de încrederea legaţiunei Austro-Un-
gare din Paris, a fost trimes din partea guvernului francez in 1882, in
Austria, spre a studia relaţiunile internaţionale de drept a acestor doue
state şi a face propuneri legislative pentru regularea lor. Raportul ce-1 de­
puse guvernului sëu in astă privinţă, e o lucrare de o valoare neindoioasă.
Putem ancă adăuga, că d-nul Dr. Vainberg, e fratele binecunoscutului
nostru filantrop Adolf Weinberg.
Dr. M. Gaster, colaboratorul nostru, e deja de mult cunoscut prin
lucrările sale privitoare la folkloristica şi filologia romană, decorat pen­
tru scrierile sale, ancă de la 1882, cu medalia: „Bene-merenti;" a cucerit
acum noue succese prin publicarea însemnatului seu op : „Literatura po-

*) W . Bacher, Die Agada der babylonischen Amoräer. Budapest 1878 p. 23 No. HS.
») Tractat Sabbat fol. 11-a
pulară romană" (Bucureşti editura librăriei Haiman). Astfel cunoscutul pro­
fesor Gustav Meyer din Gfratz, filolog şi folklorist insemnat, in recenziunea-i
publicată in suplimentul literar din „Allgemeine Ztg." din Munich, No. '24,.
24 Ianuarie 1874, p. 347, se esprimă astfel asupra cartei şi a autorului ei
„D-nul Gaster, unul din savanţii cei mai tineri, dar deja dintre cei mai
distinşi ai României, a desvêlit cu aceasta, o literatură populară, nouă
chiar in patria sa... Nici o altă literatură nu posede ancă o aşa publi-
caţiune complectă şi rezumată".
'Această lucrare, cum şi mai multe studii apărute in cunoscuta Revistă
pentru Archiologie. Istorie şi Filologie, fure apreciate, de regretatul A.
Lambrior, in modul cel mai favorabil
Astfel cetim in citata revistă a d-iui Tocilescu: „Planul lucrărei d-lui
Gaster (Stratiflcaţia) este minunat ; dar amănunţimele dau loc la o mul­
ţime de observaţii întemeiate pe legi fonetice... Statul roman ne consideră
pe amândoi nevrednici de a vorbi despre limba romană şi cele romanice
la Universităţile sale şi trimite tineri ca să inveţe mai sdravăn de căt
noi şi apoi să creeze aseminea catedre, cel puţin aşa am auzit pe aice.
Vom putea noi să lucrăm oricăt de mult şi oricât de bine, cine are să se
intereseze de un evreu şi de un moldovean ? ! (Rev. p. Ar. Ist. şi Pil. an.
I, v. II, p. 163, in scrisorea către d. Tocilescu datată : 1882 Octomvre 29).
.,Pe căt nu-mi place in parte filologia de d-1 Gaster, pe atăt ël admir
pentru talentul şi erudiţia ce are in literatura populară comparată : Ciubăr
Vodă mâncat de guzgani e admirabil şi acelaş cuvent pot zice despre
toate lucrările d-lui Gaster pe acest tc-răm (ibid. p. 201, in scrisoarea către
d-1 Creţu din 1883 Septembre 16).
In 5 Februarie 1884 D-nul Gaster ţinu o conferenţă la Atheneul roman
din Bucureşti asupra „Apocrifelor in literatura română", subiect ce ştiu
să-1 espuie in mod atăt de interesant, in căt işi câştigă numeroase şi en­
tuziaste aplause de la un public numeros şi ales, ce era faţă. Cele mai
însemnate ziare publicare căte o dare de seamă asupra conferenţei, aducënd
laude binemeritate conferenţiarului. Intre alte: „România liberă" (11 Fe-
bruare 1884) se exprima astfel: „Este prima ocazie in care tenorul doctor se
prezintă unui auditor numeros pe catedra de conferenţiar. Primirea ce-i
s'a făcut, mai cu seamă de publicul competent a fost din cele mai favorabile.
Munca şi interesul vin pentru literatura română veche, au câştigat instruitului
conferenţiar titluri de recunoştinţă din partea tutulor acelora cari, liberi de
orice prejudiţii, ţin la adevérata noastră propăşire."—Şi cunoscuta revistă
critica „Contemporanul" reproducënd darea de seamă asupra conferenţei după
România Liberă, adaugă din parte-i : „Cu acest prilej tragem luarea aminte
a cetitorilor noştri asupra cărţei d-lui Dr. Gaster : Literatura populară ro­
mâna. Lambrior era de idee, că d-nul Gaster, este cel mai competent din
oamenii noştri in cunoaşterea literaturei populare vechi şi in analiza tex­
turilor, de aceea ar trebui ca scrierea d-sale; aşa de însemnată in privinţa
literaturei populare in general şi in privinţa celei româneşti in special, să
nu lipsească nici unui român cult şi cu iubire pentru cele ce privesc po­
porul românesc" (Cont. v. III, p. 542).
Spre a incheea notiţa nu va fi de prisos a aminti, că d-nul B. P. Has-
 deu, in „Cuvente din betrăni", vol. II, şi in suplimentul acestuia, laudă me-
toada ştiinţifică a d-lui Gaster; d-nul T. Maiorescu in articolul seu „Lite­
ratura romană şi străinătatea" cetit intei in Academia romană şi publicat
apoi in Convorbirile literare (v. XV) numeră (la p. 406), studiile d-lui Gaster
intre acelea ce „deschid o perspectivă mai sigură 'in viitorul acestei ra-
mure a ştiinţei (limbistice, comparate) in Romania."
Dr. David Emanuel, deja profesor definitiv la facultatea de ştiinţe
„Teoria funcţiunilor", a fost numit anul trecut şi profesor suplinitor la
catedra de „Algebră superioară."— D-nul Emanuel are un deosebit talent la
predare, care unit cu cunoştinţele sale vaste, ël face a fi unul din cei mai
însemnaţi profesori ai universităţei din Bucureşti.
L u d o Y i c Calmar, despre al cărui talent oratoric am avut ocazie a vorbi
in Anuarul (I) de la 1877, a fost trimes anul trecut ca delegat oficial la
o conferenţă pentru regularea relaţiilor dintre drumurile de fer ruse şi
romane şi acum de curënd la Viena pentru regularea tarifelor căilor fe­
rate.—D-nul Calmar, după insuşi afirmarea ministeriului comerciului, agri-
culturei şi lucrărilor publice in şedinţa Camerii din 27 Februar, e unul din
•cei mai zeloşi şi mai capabili funcţionari ai căilor ferate romane.— D-sa
funcţionează ca profesor de geografia şi tarifele căilor ferate, la şcoala drumu
lui de fer.—D-nul Calmar ca specialist, a scos in ţară, cel ăntăiu, cărţi privi­
toare la aceste materii. O geografie (1878) şi un Dicţionar de tarife (1883),
cărţi tipărite cu spezele direcţiei căilor ferate Romane. Ele au fost apre­
ciate in modul cel mai favorabil de cele mai insemnate ziare din tară, si
chiar de ziare speciale din străinătate, aducënd laude autorului pentru cu­
noştinţele, metoada, şi răbdarea sa.
Dr. Marcu Brociner, cunoscut ca jurnalist şi nuvelist, retipărindu-şi la
1883, colecţia sa de nuvele „Aus zwei Zonen" (editor Fischer in Norden), lu­
crarea sa fu din nou apreciată in modul cel mai favorabil de reviste in­
semnate din Germania. Astfel intre alte găsim in „Ueber Land und Meer"
următoarea apreciare : „Autorul este un bărbat foarte spiritual, care ştie
să manieze condeiul. Stilul sëu e picant, umoristic, colorat şi tăetor; ti­
purile desigur scoase din viaţa zilnică, dar umorul acestor schiţe are ceva
diabolic, aşa că face a crede, că autorului i plac părţile umbroase ale na­
turel omeneşti şi a societăţei romane... Opul in genere e interesant şi a-
muzant de la prima pană la ultima pagină".—E de observat că in cele doue
nuvele din „Aus zwei Zonen" cu subiecte romaneşti, autorul a introdus
şi tipuri evreeşti din Romania, cari de şi nu tocmai reale, au meritul de
a fi descrise cu un colorit viu.
B. Franchetti asupra căruia am dat in Anuarul trecut o scurtă schiţă
biografică, a fost numit ca maestru de muzică la şcoala secundară de fete
din Craiova şi ca profesor de limba italiană, la liceul deacolo, cursul su­
perior.—Şi in acest an el a compus câteva piese muzicale, ce au farmecul
tuturor pieselor sale, scoase in editura merituosului librar S. Samitca din
Craiova, care a intreprins acum şi editări de note.
Artişti dramatici E î r e i . - Afară de Morisson, de care am vorbit in
Anuarul al V-lea, mai sunt doi tineri cari s'au făcut cunoscuţi pe scenele
unor teatre mari din străinătate. Astfel cetirăm nu de mult in Romanul :
 „Ziarele din Rusia ne vorbesc despre succesul d-lui Raul Günsburg. D-sa este
roman, primele sale studii teatrale le-a făcut la conservatorul din Bucureşti.
După ce a făcut parte din trupa d-lui I. Caragiali din judeţe; a jucat in teatrele
din Nizza, Bordeaux, Toulon, Lyon şi in urmă la Viena, Hamburg si Berlin.
— In Hamburg a jucat cu succes: Uriel Acosta, Risler, Senior şi Kean. — Ve­
nind in Rusia, d. Günsburg a fost angagiat in teatrul francez in Moscova
ca artist şi regisor. Vara este angagiat in trapa de operete franceze din
Petersburg, şi de mai multe ori a fost chemat la curte in Peterhof, unde
principele Alexie i-a dat un portofoliu do aur cu iniţialele R. G, in bri­
liante şi rubine pe o parte, ear pe cealaltă iniţialele principelui". — Te­
norul tenorist Rosenberg născut şi crescut in Bucureşti, este obiectul unor
mari laude din partea ziaristicei germane. El cucereşte mari aplause pe
scenă, deşi se produce in piesele ale mai grele.—Un altul, tenorul Leopold
Cronberg, asemenea din Bucureşti, vecbiu elev al conservatorului de muzică
din capitală, a primit un angajament foarte măgulitor la şcoala din Milan.
— Fie-ne permis a pomeni aici si pe d-şoara Fanchetta Vermont, ancă elevă
la declamaţiune in conservatoriu, care dâ speranţe bune pentru viitor. De
cate ori s'a produs pe scenă, ea a fost aclamata cu simpatie şi a fost o-
biectul unor notiţe măgulitoare in ziarele romane din capitală (Gazette
de Roumanie, Rom. liberă, Binele Public, Literatorul etc.)

Wolf Ehrenkranz, mai cunoscut sub numele de Sbarjr, a incetat din

viaţă in Constantinopole, in vara anului trecut. El a fost un poet mare, şi
scria in limba ebraică cu aceeaşi uşurinţă ca in graiul evreesc popular_
Poesiile sale sunt cănd pur lirice, cănd satire muşcătoare ; totdeauna pro­
funde prin idei şi simţimente. El a compus cele mai multe şi mai fru­
moase ale sale poesii in seri de petreceri şi in acelaş timp in care impro­
viza curgëtoarele sale versuri, intocmea şi melodia cântecului ; şi aceste
melodii, intrate in popor odată cu poesiele sale, dovedesc şi un insemnat ta.
lent muzical.—Ehrenkranz a fost un adevërat poet popular şi poesiile sale
au resunat şi vor resuna ancă lungă vreme in coliba sëracului şi in palatul
bogatului. —Influenţa esercitată de el asupra poporului este foarte mare. Mai
ales a contribuit el mult intru deşteptarea simţimentelor nobile; la inlâ-
turarea unor credinţe falşe şi a unor prejudeţe înrădăcinate de veacuri in
popor. — El era mai ales biciul rabinilor făcetori de minuni şi a tuturor
ipocriţilor ce jucau vr'un rol. —Pentru noi Evreii din Romănia, Ehrenkranz
are o importanţă deosebită. El deşi ovreu polon, a petrecut cea mai mare
parte a vieţei sale de cântăreţ pribeag in Romănia ; şi multe din poesiile sale:
sunt privitoare la Evreii din ţară; poesii prin cari se oglindeşte starea
noastră culturală din câteva decenii.— Vestea morţei poetului iubit a pro­
dus o impresie adâncă, mai ales in Romănia şi in Polonia.

Filoromănol Mnrco-Antonio Canini.— Dacă este vre un strein, care cu­

noaşte Romănia in toate privinţele, acela e desigur Canini, care a trăit
lungă vreme in ţară, şi a luat parte activă la ridicarea ei politică. Canini un
poliglot, filolog, istoric şi poet distins, recunoscut ca atare nu numai in
patria sa, ci şi in alte teri inainte in civilizaţiune ; Canini, un adevërat
amic şi luptător al libertăţei ; a luat şi nouă parte printr'o scriere publi
 cată in „Nuova Antologia" şi reprodusă in broşură, in acelaş an, la 1379,
cănd se agita mai mult chestia israelită. Această scriere intitulată : „La
veritâ sulla questione degl' Israeliti in Rumania" (in 8°, 45 pg.) şi care
are drept moto : „Amicus Plato, sed magis amica Veritas" este una din
cele mai substanţiale şi valoroase scrieri asupra chestiunei israelite in Ro­
mania. Ea n'are fraze, ci revelări de fapte ; argumente şi idei de o putere
logică irezistibilă
Să nu se creadă, că Evreii i-au arëtat apoi vre un căt de mic semn de
recunoştinţă. Broşura sa a trecut aproape neobservată in Romania şi ni­
meni, măcar de curiozitate, nu s'au adresat la autor pentru o colecţie a
operilor sale. Prin această scriere anse el isi atrase supărarea Romanilor şi
mai ales a guvernului Roman, pentru că el a spus in ea multe adevëruri
crude şi a arëtat in mod franc, că Alecsandri, Hasdeu şi Bolliac cu cari
se făleşte Romania, sunt de origine evreească (p 31). Şi de aceea, deşi e l e
bărbatul cel mai capabil pentru aflarea şi copiarea documentelor istorice
din arhivele Italiei privitoare la Romania; guvernul preferi a insărcina cu
aceasta pe un altul, pentru ca Canini să nu tragă profite materiale, de
cari are nevoie. Dar Canini, luptătorul sincer şi convins, nu s'a descura­
jat. El continua a da noue dovezi de filoromănismul seu. — Astfel nu de
mult, el a făcut să se deschidă in Veneţia un curs de literatură română
a şcoala comercială superioară, unde a fost numit profesor; şi pentru a-
părarea drepturilor Evreilor din România, el a tipărit in Vsneţiala 1883 o
.nouă broşură contra lui Maineriom antisemit italian, protegiat de guvernul
Român; broşură ce poartă următorul titlu: Gli Israeliti in Rumania e il
eomendatore Baccio Emanuelle Maineri celebri antisemita. Estratto dale
giornale II Tempo (16", 16 pg).
Stimă şi veneraţiune acestui luptător nobil şi desinteresat.
Bukarester Salon, ziar literar ilustrat, infiinţat in Aprilie 18S3 cu scop
de a face literatura romană mai cunoscută in străinătate. D-nul I. Bettel-
.heim este fundatorul şi redactorul acestei publicaţii, acărei importanţă şi
valoare e recunoscută de toată ziaristica romană. —Anul intëi. deja apărut
complect, conţine traduceri bine reuşite din cei mai buni scriitori romani,
cum si bucăţi originale de valoare.-Intre colaboratori observăm, afară de
merituosul redactor, pe d-nii Dr. Gaster, Dr. Ad. Stern. Dr. M. Brociner,
Leop. Rappaport şi Leon Schönfeld.
Secietăţile literare romane intocmai, ca şi cele cu tendenţe politice,
esclud nu numai de fapt, ci şi de formă pe Evrei. Astfel societatea literară
„Tinerimea română" prevede anume in Statut : „Ori cine poate fi membru
dacă va fi român sau româncă". - „Societatea pentru inveţătură (?) popo­
rului român" din Iaşi, precede in statut, că „nu pot fi admişi decât
streini-filo-romăni-crestini." — Societatea studenţilor univerzitari, a hotărit
ancă acum doi ani de a esclude pe Evrei din congresele lor anuale. —In
societăţile unde un asemenea vot clar, lipseşte . membrii esclud dease-
rninoa fără motiv pe orice evreu, ce se propune ca membru.

i=k=>
 1
LISTA ABONAŢILOR)
Bucureşti.--Lista d-lui M. Schwarzfeld: Hirsch Goldenberg, Sami Outt­
urn, Adolph Schorr. Heinrich Cohen, A. Eskenasy, Isidor Kronb erger
instanţa), Isidor luster, S. Freudmann, Eduard Rosenzweig, Iosef Ein-
rn, Isidor Einhorn, I. Marcus, M. L. Braunstein, I. M. Marcus (Cala­
şi), M. Mihalovici, Isidor Hirsch, S. Goldenberg, A. Mărculescu, Max
»ssblüth, los. Kaestenbaum, A. Zentler & flu, A. Lindenberg, Rubin
senberg, I. Schlesinger, Ancel Goldenberg, Iosef Grünberg, Herrn. P.
»chsler, Nathan Schwarz, I. Günsel, S. Gänsel, H. Lemcovici (R. Sarat),
•nhard König, B. "VVeintraub (Brăila), Adolf Wisner, Nathaniel M. Hirsch,
Hornstein, !. L. Bally, S. Ochsenberg far. (T. Frumos), H. Steinber
. -.-antic , I. Blank, D. Victor, Lazar Guttmann, Nissim D. Button (Cala-
, Nathan Mitrani (Călăraşi), S. Leister, David L. Parnes (Piteşti), I. Mar.
in, D. I. Zucker, B. H. Goldstein, Adolf Gaster, Ludovic Calmar. H.
is, Louis Hirsch 2 ex., M. L. Goldstein, Moritz Wechsler, Dr. I. Iste-
,-'.:u, Isidor Cohen, Iacob Braunstein, Ion K. Georgescu, Iosef Löbel
ila), I. Ellenbogen, I Schwarz, Armand Rubin
J. Ista d-lui L. Casvan: S. Schönfeld, Manuel Dulberger, D-na Rachel Be-
'eanu (Slatina), Moritz Hechter, S. Glückmanr, Dr. E. Fischler, Amalia
f'ovici (Piteşti).
'sta d-lui D. Brucar : S. Librescu, M. Laxer, D-soara Tonny Hirsch,
id Biller, Aron Otoiu, Rachmiel Davidsohn.
ista d-lui M. E. Nachmias: Esra Israel, M. E. Nachmias, S. E. Pappo.
,'Âsta d-lui Simon Wolff: B. Weinberg, Adolf Barasch.
'/ista d-lui H. Hussar: S. H. Segalla, H. Hussar farm.
jista, d-lui Leon Levy: David Weinberger, Iacob Ligi (Ploeşti).
.ista d-lui M. Nissescu: Em. Laxer, Wilh. Ellenbogen.
'f.'urnu-Severin. — Carol Littmann, Isidor Littmann, Aron I, Coflnc, Isak
• ihas, Elias Lasar, Samy Leon, Abrain I. Alagen, Abram Geron, Leon
Perera, Matei I. Cofinu, Marcus A. Eskenasy, Sabetay A. Saul, Isak B.
it- iachem Sabitay Alsech. Aron I. Frisch, Leon H. Tuvy.
;

. ir go rişte. — Lista d'-lor L L. Hochberg şi A. Türen: David A. Iosef (Bâ-

••"), I. L. Hochberg, Isac Hart (Băleni), Adolf Singer, David Iacobsohn,
. Contzer, Michalache Grimberg, David Abramovici, I. Iaraelovici. S. Zue-
nann, Sam. L. Hochberg (Băleni), A. Iacobsohn, Hirsch Goldstein,
"iţeşti.— Lista d-şoarei Rebecca M. Blank: D-nele Peppi Altersohn, Mali
"ïovici, Marie Braunstein, Maly Blank, d-soarele Rebecca Blank, Fany
'••rn, d-nii Elias Corner, Şabse Iacob.
Ista D-lui Leonhard Abasohn : Sigm. Fischer, N. Rappaport, Moscu Her-
-.. (Campu-hnig), Iacob Beiler, Leonard Abasolm.
-.'tizeu—Lista d-lui Max I. Schapira: Cristodor Cavadia, Sal. Kanner
• .-iteor), Max [. Schapira, Moritz Schein. M. W. Goldstein, Albert Brün.
Stem, Ad. Brumar, B. Iorgulescu, directorul gimnaziului, Lupu Avram,
\ «slut. — Lista d-lui Necolai Georgescu, judecător: Leon Left N. Geor-
u, Iancu Motăş, judecător, Gheorghe Marinescu, advocat, Sam. Helfant,
;
. : Mendel, Const. Gheorghiu. Vas Gh Alexandrescu. advocat. Sigm.
" aviei, Necolai Casian.
<lnl-Turcului. -Lista d-lui M. Heinrich Schein: Iosef Braun, Beri Wei-
sr, A. I. Braun. S. Perlmutter, Şulem Grünberg, M. Heinrich Schein,
irele : Anna Marcus, Rachel Braun, Henrietta Eisickowicz.
gul-Frumos — Lista d-lui Isidor Goldenberg: S. Mavrodin poliţaiu, N.
landresou, B. L. Raşcanu, Isidor Goldenberg, Neimann Gropper, Marcus
.-ein, Adolf Schönfeld, I. Krakauer. I. Abramovici.
<*,şU.-Lista d-lui D. Goliger: M. Mendelovici. Adolf Rosenbluth, Isaia
. che. Isac Schwarzmann. Ficu Cohen. Bucbor Cohen. D. Goliger.

itPubl icamtrimese.
aci numai ;tl»>na«. .-»vi simt aebimti şi "> iocurel« de unde an«
listele
 Brăila.— Lista d-lum-S. 11. Solomoneanu: H. Solomon, Leseverein „Schi
1er"', I. Rosenberg,' Jacques Hirsch, Salomon Klarsfeld, Daniel Groppe
Athanase D. GheorghieiT.
Vvalora.^Lista d-lui M. Stëureanu: S. Samitca, Filip Lazar, Fraţii Be:
venisti, M. Stëureanu, Mdise A. Mendel, Ralian Samitca.
(-}iurgtu —Lista d-lui I. Silbermann : Meyer Zaharia, I. Silbermann, Ade
Franko, Isac, I. Meyer.
Iveşti.—Lista d-lui A. I. Goldstein: Daniel Schwarz, Peisah Abramovii
A. I. 'Goldstein.
Roman.—Lista d-lui I. Gross: Louis Schwarz, I. Gross.

T A B L A DE MATEEIl

PARTEA SUPLIMENTARĂ
P^
Calendar pe anîïl 5645 (1884—1885) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i ii!

PARTEA LITERARĂ
Dr. M. (Staster: Cârâiţii, studiu istorico-literar 3
Dr. E. Schwarzfeld : Evreii sub Zavera (in Moldova şi Valachia), des­
criere istorică. . <j<yW » . . . . . . . . . 13
Mr. H. firraetz: Introducere in istoria Israelitilor, traducere de L. Şai-
neanu. . . . . . . Pflt '. . . . . . . . . . . . . y . HZ
S. I. Rosauis : Josef Caro, autorul codicelui religios „Şulchan-aruch"
1488 -157^,, biografie . . . . . ijf". . . . . . .... . . . . . i<
D, Jurescu: Tăria unirei, pildă in versuri
Dr. M. (raster : Had-gadia şi Cocoşelul, studiu comparativ . . . . . .
Dr. E. Schwerzfeld: Situaţia Evreilor in România. Privire retrospec­
tivă aspra anului 1883 •
Sacher-Masoch : Abe Nahum Wasserkrug, istorioară tradusă de Isidor
i Cohen. . . . ' . . .. . .<-v/. , . . . 38
Aureliu Turcu: Eri vedeam..., Ori unde..., poesii
M. Schwarzfeld: Cărtue didactice ale lui M. Schwarz sau introducerea
metoadei intuitive in Romania 99
D. J u r e s c u : Onoarea Evreului, anecdotă populară, j n versuri. • . . .
L. Casvan : Corabia binecuvântată, povestire populară

V A R I A
Un evreu in scaunul Moldovei la 1591 de Dr. E. Schwarsfeld HS
Hirsch Graets, sahiţă biografică de L. Şaineanu
lehuda Barbu Iscovescu, schiţă biografică de M. Schwarzfeld . . . .
Martirul Rosenthal şi C. A. Rosetti --
De-ar fi cerul tot hărtiesi marea cerneală, notiţă din literatură comparata I --•
Notiţe i-j. . . . . '. . . . . . . . . . . 132
Lista abonaţilor. . *. .127