/ .....

,1

Elena Alexandrescu
~ - 1- 0 1
')~,,;o~_,/' Doina Dănciulescu
I

?o~Ch ~~I

CHIMIE
...,
ORGANICA
pentru liceu

Sinteze
Probleme
Teste
Autori: Elena Alexandrescu
prof. gr. T- Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", Ploieşti
Doina Danciulescu
prof. gr. T - Colegiul National „Mihai Viteazul", Bucureşti

Colaboratori: Mariana Nedelcu

prof. gr. I - Liceul „Al.I. Cuza", Ploieşti
Viorica Zaharia
prof. gr. I - Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", Ploieşti

Tehnoredactare şi grafică : Sultana Vizireanu

Coperta: Raluca Georgescu - Dona

Descrierea CIP a Bibliotecii l'iaţ ionalc a României

ALEXANDRESCU, ELENA
Chimie organică pentru liceu: sinteze, probleme,
teste/Elena Alexandrescu, Doina Dănciulescu - Ploieş1i:
LVS Crepuscul, 2009
ISBN 978-973-7680-54-9

I. Dănciulescu, Doina

547

ISBN: 978-973-8265-54-9

© 2009, Editat şi tipărit la EDITURA LVS CREPUSCUL

Ploieşti , Prahova
l 00066, Str. Erou Călin Cătălin nr. 5
Tel. : 0244-511244. 595348, 0723-387225, 0745-367226, 0344-401285
Fax: 0244-5 19466
E-mail: office@crepuscul.ro
www.crepuscul.ro
 Cuvânt înainte

Lucrarea de faţă se adresează elevilor de liceu care doresc să aprofimdeze studiul

chimiei organice şi care se pregătesc pentru concursurile de chimie, pentru examenul de
hacalaureat şi pentru admiterea în învăţământul superior, lafacultâţile care au ca disciplină
de concurs chimia.
În secven(a „Reţineţi" sunt prezentate succint cele mai importante informa/ii
referitoare la compuşii organici studiaţi. Sunt cuprinse şi conţinuturi care nu sunt prevăzute in
programele de chimie în vigoare, dar care sunt întâlnite la concursurile şcolare de chimie.
Secvenţa „ Aplicaţii " cuprinde probleme şi teste cu diferite grade de dificultate.
Aplicaţiile se adresează atât elevilor care doresc să se iniţieze în studiul chimiei organice,
cât şi elevilor care se pregătesc pentru performanţă.
Testele tip A presupun alegerea unuia sau a mai multor răspunsuri corecte din mai
multe variante formulate. Testele tip B presupun alegerea unui singur răspuns corect din
patru sau cinci variante formulate. Pentru testele tip C, notarea răspunsurilor corecte se face
astfel:
- A, dacă sunt corecte răspunsurile 1, 2, 3:
- B, dacă sunt corecte răspunsurile 1 şi 3;
- C, daci'i sunt corecte răspunsurile 2 şi 4;
- D, dacă este corect răspunsul 4;
- E, dacă toate cele patru râspunsuri sunt corecte.
Capitolele 19, 20, 21 şi 22 pot.fi utilizate la alcătuirea confinuturilor unor cursuri
obţionale de chimie - CDS.
Ultimul capitol cuprinde o selecţie de teste şi probleme date În ultimii ani la
olimpiadele de chimie, fazele judeţene şi naţionale.
În ultima parte a lucrârii, suni prezentate răspunsurile la problemele şi testele
propuse şi unele indicaţii de rezolvare. oferind elevilor prosibilitatea de a-şi verifica propriile
rezolvări.
., Chimie organică pentru liceu, sinteze, probleme, teste" reprezintă o modestă încercare
de a pune la dispoziţia celor interesaţi un instrument de lucru eficient care să încurqjeze efortul
de a înţelege structura şi comportamentul chimic al suhstanţelor organice.
Autoarele mulţumesc anticipat elevilor care vor utiliza aceasti'i lucrare i'n. pregătirea
lor şi profesorilor care se vor orienta asupra ei.
prof Elena Alexandrescu
 CUPRINS ~

Cap. 1 Introducere în studiul chimiei organice ..... ... .............. .................. 5

Cap. 2 Izomerie .................................. .................................................. .... 19
Cap. 3 Alcani ............. .. .... ............................. ........ .. .......... .......... ..... ......... 32
Cap. 4 Alchene ............................................ ..... ........................................ 49
Cap. 5 Alcadiene şi cauciucuri ................................................................. 65
Cap. 6 Alchine şi polimeri vinilici ......... ,...................... ........................... 78
Cap. 7 Arene ............ .................................................. .......... ..... ..... ........... 98
Cap. 8 Petrol. Combustibili şi carburanţi ..................................... ............ 117
Cap. 9 Compuşi halogenaţi ....................................... ............................... 121
Cap. 1OAlcooli şi fenoli ............,. ........................................... .. ................ 137
Cap. 11 Amine şi nitroderivaţi ............. .......... .............. .. .......................... 164
Cap. 12 Compuşi carbonilici .................................. .. .............. .. ................ 182
Cap. 13 Compuşi carboxilici şi derivaţii lor funcţionali .......................... 203-
Cap. 14 Grăsimi şi acizi graşi ................................ .. ................................ 232·
Cap. 15 Aminoacizi şi proteine ............................. .. ................................. 239
Cap. 16 Zaharide ...................................... ..... ........................................... 255
Cap. 17 Acizi nucleici şi vitamine ........................ ................................... 274
Cap. 18 Compuşi organici de sinteză .................... .. ....... .......................... 280
Cap. 19 Analiza structurii compuşilor organici ............ .. ......................... 293
Cap. 20 Efecte electronice şi mecanisme de reacţie ................................ 311
Cap. 21 Reacţii de reducere şi reacţii de oxidare .... .. .... .......................... 340
Cap. 22 Compuşi organici cu caracter acid şi cu caracter bazic .............. 352
Denumirea compuşilor organici cu funţiuni mixte ................................... 363
Selecţie de teste şi probleme date la olimpiadele de chimie ..................... 364
Indicaţ.ii şi răspunsuri ............. ........................ ................... ..................... ... 383
 Introducere în studiul chimiei organice

~ Clasificarea compu şilor organici

Schema I. I.
Compuşi Hidrocar buri
• saturate • nesaturate • aromatice
organici • n-alcaru· /, ' C nFI2n 12 • mononucleare
• izoalcani 'f- C H2....2
0
„ alcadiene C0H: •.2 • polinucleare
• cicloalcani )<. CnH 20 alchfae ~ c .H2•.2
Compuş i organici cu funcţiuni simple
• compuşi h al ogenaţi R- X (X = F, CI, Br, I)
~ lcooli R--OH .
1-fenoli Ar-OH
_j:amine R- NH2
• compuşi carbonilici~ • aldehide R-CH=O
• cetone

';I! compuşi carboxilici R-COOH

• derivaţi funcţionali - . . . • esteri R-COO-R'
ai acizilor carboxilici • halogenuri acide R-COX
• anhidride (RCO\ O
• amide R-CON H2
• nitrili R- C= N
Com puşi organici cu funcţiuni mixte
• aminoaciz i -"* •hidroxiacizi • zaharide.;:\\
R- CH- COOH R-CH- COOH • a ldoze • cetoze
I I CH=O f HpH
N~ OH I
(CHOH)n C=O
I I
CHPH (ŢHOH)11
CHpH

I
colectla
EDUCAŢI ONAL
El
 § Legături covalente în compuşii organici
• Legărura covalentă se realizează prin punere în comun de electroni neîrnperechiaţi, adică
prin întrepătrunderea a doi orbitali atomici monoelectronici, cu formarea unui orbital molecular
de legătură. (vezi capitolul 20)
Exemplu:
•• ••
H• +•Cl: ___. H:c1:1 sau H-CJ:
••
I " •• •• ••

s p orbital molecular (sp}

• Orbitalul molecular cr se obţine prin întrepătrunderea a doi orbitali atomici de-a
lungul axei ce uneşte nucleele atomilor. Orbitalul molecular cr permite rotirea atomilor în jurul
legăturii.
Exemple de orbitali cr:

-~~
cr (s,s) cr (p,s) cr (h,s) cr (h,h)
H-H H- Cl C-H C- C
h orbital hibrid
• Orbitalul molecular 1t se obţine prin întrepătrunderea laterală a doi orbitali
p cu axele paralele. Orbitalul molecular 1t nu permite rotirea atomilor în jurul
legăturii.
• Stările de hibridizare ale atomilor de carbon sunt prezentate în tabelul 1.2. de
la pagina 7.
• În tabelul 1.3. de la pagina 8 sunt prezentate informaţii importante referitoare
la posibilităţile de legare a atomilor de C. H. O, X (halogeni), N în compuşii
organici.
Orbital n

§Formulele compuşilor organici

• Compoziţia procentuală de masă, numită şi formulă procentualii, indică masa din fiecare
element component care se află în 100 de unităţi de masă de substanţă compusă.
De exemplu, compoziţia procentuală de masă a acidului acetic este: 40% C, 6,66% H,
53,33% O şi arată că î.n 100g de acid acetic se află 40g C, 6,66g H, 5'.3,33g O.
• Formula moleculară arată cu ajutorul simbolurilor chimice şi al indicilor compoziţia
unei molecule.
De exemplu, formula moleculară a acidului acetic este: C2Hp2 şi arată. că o moleculă de
acid acetic este formată din 2 atomi de carbon, 4 atomi de hidrogen şi 2 atomi de oxigen.
• Formula brută indică raporn1l atomic în care se combină elementele componente ale
unei substanţe. De exemplu, pentru acidul acetic raportul atomic C H O = 2:4:2 = 1:2: 1. Formula
brută este C8i0. Formula moleculară este un multiplu de numere î.ntregi al formulei brute.
De exemplu: C2Hp 2 = (CHp) 2
•Formula structurală indică structura moleculei unei substanţe: elementele componente,
succesiunea (aranjamentul) atomilor în moleculă , natura legăturilor dintre atomi (legături covalente
simple, duble, triple) şi orientarea atomilor în spaţiu.
IF;II colecţia
aiM EDUCAŢIONAL
I
 St:ructura unei substanţe cu atomi de car-
Starea de hibridizare Starea de hibridizare la atomul de carhon Concluzii
bon în starea de hibridizare consideriită

flibridizarea sp' conslit in combinarea unui orbital Atomul de carbon hibridi,at sp' posedă H
s cu trei orbitali p, combinare din care rezu l tă
patru orbitali hibrizi sp' care au:
ET([XfX) E patru orbitali hibrizi sp' monoelectronici
cu care realizeazf• patru lcg~turi cr (patru 109•2s·, i · H
ţ1.-...,.
• fom1ă: bilobalil cu un lob extins; legături simple).
2p
• energie: toţi cei patru orbitali hihri2.i sp·' au
aceeaşi energie, mai mare decât energia orbitalului ~
CfXDDD
sp'
H H
s şi mai mică decât energia orbi~1 lilor p:
• orientare: tetrnedrjcă, unghiuri Între axe de
109°28'.
®2s

Hibridizarea sr, 1 constă în combinarea unui Atomul de carbon hibridizat sp'

orbital s cu doi orbitali p, combinare din care (Csp') posedă trei orbiu:ili hibri,i sr' H\ o-;, H
rezullă trei orbitali hibrizi sp', care au: monocfocLr<mici cu care realizează trei C ~ C ) 120°
• formă: bilobală cu un lob extios;
• energie: od trei orhi1ali sr,1 au aceeaşi energie,
El
([XfX) E CD legături cr şi un orbi~,! p mom)clccl.r()n ic
cu c,irc rcali1.ca7,~ o legătură n. C sp'
H/ cr o.\"H

mai mare decât energia orbitalului S şi mai m ică 2p p realizeaz.'\ o legătură dubit, şi clouă lcgliluri
decât energia orbitalilor p; simple.
• orientare: trigonală (oricnrarea a trei axe la ---"7 ([XfXD Leg,~hlrn dubli, t..-sLC fom1;1lă dintr-o legătură
clislan(c maxime posibile). sp'
cr şi o l egătură rr. Axele legăturilor cr suni
coplanare şi foc inu-e ele unghiuri do-1'20"J
Axele orbitalilor sp' sunt coplanare, cu unghiuri
între ele de 120°.
Orbitalul p nehibridiwl cslc oriental perpendicular
®2s
Planul legăturii n este perpendicubr-r,c
planul axelor legăturilor G . ,
pc planul axelor orbitalilor sp2•

Hibridizarea sp constă ln combinarea unui orbital Alomul de c;irbon hibridizat sp

s cu un orhiial 1>, combinare din care rezul lă doi (Csp) posedă d,1i orbitali hibrizi sp H _cz. <;F~ H
orbitali hibri:d sp, care au: monoelcctronic.i cu care realizează două 0 1so0
• form ă: bilobală cu un lob exlios;
legături <J şi doi orbitali p monoclC)CtT<Jnici
• energic: cei doi orbitali sp au aceeaşi energie,
mai mare decât energia orbitalului s şi mai mică
Eî([XfX) E
([Xf) cu care realizează dou:1 legături rr. C sp 'ti
decât· energia orbitalilor p; 2p p realizeaz.'I o legătură triplă şi o legătură I:)"
• orientare: diagonală ( orienlarea a două axe la
simplă sau douil legături duble. Tripla ti
oo
distante maxime posibile), unghiuri între axe de
180°. Cei doi orbitali p oehibridiza\i sunl orientaţi
---"7 ([Xf) legălura csrc formală dintr-o legătură <J şi ,!jilllJJPJfi•l~~;..lllbt! ~
ci'
,._
mr-
t"III
-4•
perpeodicutar intre ci şi perpendicular pe axa
orbitalilor hibriz i sp.
® sp două legături n. Axele legăturilor
cr sunt
coliniare. unghiul dintre ele este de _!.X0°. .,.,......._.;:,._
!::_
~
2s
oz Planele legăturilor n suni perpendiculare "'
>i
,-, între ele şi au ca intcrscc\ic axa legăturilor 1
cr. §;
 ·- ·•.• -
~ ,, '
- ~ .,,
.
. " ·.--
Fcli.: .'.3.
--
Ele- Cova-
Legături simple Legături duble Le_?::!!:i .;- •
mentul lenta
C 4 4 leg. CJ ..... 4 leg. simple 3 leg. CJ ~ l leg. dublă 2 leg. a-_ 11o, I~ trrp ă
I leg. 7t 2 leg. simple 2 leg. ;-; .. I le; ~ ""::?lă
I - (=
,.,,c\ \ C= 'S leg c ... r,le
I
. = C=
sp3 spi sp
N 3 3 leg. CJ ..... 3 leg. simple 2 leg. a ~ I leg. dublă I leg. c; ~
.. I leg. n: I leg. simplii 2 leg. n: l leg. triplă
/ N~ ..
= N"- = N:
Sp' sp2 sp
o 2 2 leg. CJ ..... 2 leg. simple I leg. cr ~ 1 Ieg. dubi·a
··o··
/'-..
1 1eg. n
= O:
-

sp3
X 1 I leg. a ..... I leg. simplii
- -
- B=
H 1 I leg. CJ ...... l leg. simplă

- H - -

De exemplu, formula structurală a moleculei de acid acetic este:

H··... //0
H,5- c \ o / H
H
Pentru a indica orientarea atomi lor în spaţi u. covalenţele orientate în planul hârtiei sunt
reprezentate prin linii obişnuite, covalensele orientate spre privitor cu linii îngroşate, iar covalenţele
orientate în plan opus privitorului cu linii întrerupte.
• Fonnula structurală restrânsă, numită şi formulă plană, indică: elementele componente,
.
aranjamentul atomilor în moleculă şi natura legăturii dintre atomi.
În fonnula plană, nu sunt indicate covalenţele simple hidrogen - nemetal.
De exemplu, formula plană a acidului acetic este:
o
CH - C// sau CH3- COOH.
3
\ oH
eIdentificarea unei substanţe organice
• Prima etapă este analiza elementală care constă în identificarea şi dozarea elementelor
componente (vezi capitolul 19). Rezultatul analizei elementale este fonnula procentuală.
De exemplu, rezultatul analizei elementale a unei substanţe organice A este: 40% C. 6.66%
H şi 53,33% O sau raportul de masă C:H:O = 40/6,66 : 6,66/6,66 : 53,33/6,66 = 6: 1:8.
• Din formula procentuală sau din raportul de masă se poate determina form ula brută
printr-un demers care cuprinde mai multe etape:
~
aia
colecţia
EDUCAŢI ONAL
I
 - se calculează numărul de moli de atomi din fiecare element confonn relaţiei: v == m ;
µ
- se calculează un raport mai simplu între numărul de moli împărţind rezultatele la cel
mai mic dintre ele;
- raportul determinat este şi raportul atomic în care se combină elementele, în funcţ i e de
care se stabileşte fomrnla brută a substanţei analizate.
De exemplu, pentru sub-stanţa A, calculele sunt:
Ac=12, µc= l2 g/mol; AH= l , µH=l g/mol; A 0 = 16, µ 0 =16 g/mol.

4 l mol C I atom C
Yc 0g = 3, 33 moli
12g / mol
6 66
VH g = 6' 66 mo rI
= lg•/ mol : 3,33 2 moli H sau 2 atomi H formula brută:
CHp sau (CHp).
v0 = 53,33g =3,33 mor1 l mol O l atom O
16g / mol

• Din fomrnla brută se poate detennina formu la moleculară, cunoscând şi alte date despre
substanţa organică analizată (masa moleculară, densitatea pentru substanţele gazoase etc.).
De exemplu, despre substanţa A se cunoaşte că are masa moleculară M = 60, de unde
rezultă: M(CHp)0 = 60, (12 .L 2• l + I 6)n = 60, rezultă n = 2 şi formula molec ul ară C~Hp •
2

• Ultima etapă este detenninarea formulei structurale. Această etapă presupune analize
fi zico - chimice complexe.

:':::6 Masa molara~ a substanţelor gazoase poate fi determinata

·(O ' ~ '

+
dm:
• densitatea în c.n.: p =
0
=> µ = p v m;
0 0
Vm
. l
• dens1tatea a temperatura
T .
ş1
. µp
presiunea p: p == - - =>
pRT
µ == - -;
RT p
µ, • µ
• densitatea relativă faţă de un alt gaz: d = - => µ 1 = dµ 2 (dN = ...e_; daer = - -).
µ2 1
28 . 28, 9

~ Masa molară medi e (µ) a unui amestec se calculează după relaţia:

v.
U = xi .µ, + X 2 . µ2 + .. · unde x i (fracţia molară a componentului i) == 1

v1+v2+ ...
~ Catene de atomi de carbon
liniare Ex: A
Catene aciclice _ r
(deschise) ~ramifi.cate Ex: B
Catene de atorm
de carbon . . simple Ex: C
Catene ciclice _ r
(închise) ~ cu catenă laterală Ex: D

jcolecţia
EDUCAŢIONAL
El
 I
I C-
- C,,,....1
I I I I I I I I
@ -C- C-C-C=C - C- @ - C - C-C-C=C-C-
1 I I I I I 1 I I I I I
-c-
i
I I I
-c- c- c-
1 I I
',1/'c,
-c c-
© @ I li
-c"::::-c/ c-
I

,O
~-i Natura atomilor de carbon
• Carbon nular - toate cele patru covalenţe sunt realizare cu atomi ai altor elemente.
H
Exemple:
I
H- C-H
I
H
• Carbon primar - o co valenţă este rea li zată cu alt atom de carbon, iar celelalte trei cu
atomi ai altor elemente.
H
I
Exemple: C-C-H
I
H
• Carbon secundar - două covalenţe sunt realizate cu atomi de carbon şi două cu atomi
ai altor elemente.
H
I
Exemple: c-c- c
I
H
• Carbon terţiar - trei coval enţe sunt realizate cu atomi de carbon şi una cu un atom al
altui element.
C
I
Exemple: c-c-c
I
H
• Carbon cuaternar - toate cele patru covalenţe sunt realizate cu atomi de carbon.
C
I
Exemple: c-c- c C=C=C
I
C
ll!'l'j'I
alil EDUCAŢIONAL
I
colecţia
 e Nesaturarea echivalentă
(NE) a unui compus organic de perechi de
atomi de hidrogen îndepărtaţi din compusul care are numai covalenţe cr şi catenă aciclică pentru
indică numărul
a obţine compusul considerat.
H [H.... tf H
I · r--·r' I
Exemple: H - C- C- C- H ~ H - C-C=C-H NE = 2
I ,.1...... 1... I
H )i. .. .R.i H

H
I
H fii" .. if
I ·--r ·····t I
H
H'\_
b
,,.-~ /H
H-C-C-C- C-C-H
.. L I
:H: H H H :H:
I I .. L
~
H/ T T NE= 2

;_- ...:-::::::::::::::::::::: .-_:_ ... _:

H-C - C-H
I I
H H
• NE se calculează confonn fonnulei: E = _2+
__,L=--a.(,__n----"-
2)
2
unde: a= numărul de atomi ai unui element dintr-o moleculă de compus organic;
n = valenţa elementului.
Dacă: NE = O, compusul organic are numai legături cr şi catenă aciclică;
NE = x (x = 1, 2, 3 etc.), compusul organic poate conţine x legături 1t sau x cicluri sau y
.egături 7t şi x-y cicluri.
De exemplu, pentru un compus organic cu formu la moleculară C3H60, NE este:
NE = 2 + 3(4-2)+6(1-2)+1(2-2) =l
2
Compusul organic poate conţine o legătură 7t sau un ciclu saturat şi poate avea una dintre
..rmătoarele structuri:

C~= CH-CH2 0H
CH-C-CH.
3

o
CH2 CH-O - CH3
li ~

D
OH
I
o
• Pentru un compus organic de fonna C,HbOcNuX,S 1, unde X = F, CI, Br, I, nesaturarea
!-.:-h1valentăse poate calcula şi după relaţia: ·
NE = 2 + 2a - b + d - e
2
De exemplu, pentru un compus organic cu fonnula molecul ară C6 H 4O 2 NCI, unde a=6,
·=-1. c=2, d= l , e= l , NE este:
2 + 2-6 - 4+1-l
NE = - - - - - = 5
2

~ Pentru a verifica dacă o fommlă moleculară reprezintă un compus organic real, se

osesc urmă to are 1e criterii:
- NE trebuie să fie un număr întreg pozitiv (NE=0, 1, 2 etc.);
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
m
,.
~~ - suma tuturor covalenţelor elementelor dintr-o moleculă trebuie să fie un număr par.
Exemple:
NE = 2 + 5(4 - 2) + 10(1 - 2) +3(1 - 2) =-I
2 2
numărul covalenţelor = 5•4 + 1O• l + 3• l = 33
Formula C 5H 10Cl 3 nu este reală.

2 +4( 4 - 2) + 8(1-2)+ 1(1 - 2)

NE = ---'---!...,__-'-------'------'' - - - ' - = 1
2
număml covalenţelor= 4•4 + 8• l + 2• l = 26
Fonnula C4Hp este reală.
- C
~ Randamentul unui proces chimic se calculează după relaţia: 11 = C ·l 00 , unde:
C

C" (cantitatea utilă) = cantitatea ( masă, număr de moli, volum) de reactant care se
transformă în produsul de reacţie util sau cantitatea de produs de reacţie util obţinută;
Cc (cantitatea consumată) = cantitatea de reactant introdusă in proces sau cantitatea de
produs de reacţie care ar trebui să se obţină dacă toată cantitatea de reactant introdusă în reacţie
se consumă.

e Conversia utilă (c) şi conversia totală (c,) se calculează după relaţiile; Cu =~·100
V
, el = ~-100 , unde:
V
v = numărul de moJj de materie primă introdusă în proces;
v11 = numărul de moli de materie primă transformată în produs util;
v, = numărul de moli de materie primă total transformată în produs util (v) şi în produs
secundar (vJ
C V
Raportul _u · 100 = _ u · 100 reprezintă randamentul de obţin ere a produsului util in
el vc
raport cu materia primă transformată sau selectivitatea procesului şi arată cât de bine a fost selectată
reacţia din care rezultă produsul util în raport cu toate celelalte reacţii posibile.

~ • Echivalentul gram de oxido-reducere reprezintă cantitatea exprimată în grame

de agent oxidant sau reducător care, după caz, acceptă sau cedează NAelectroni.
Eg =!: unde x = .6.NO (variaţia numărului de oxidare corespunzător unei molecule).
X

Exem'Ple: E
g(KMnO, ) -
- !:3 (Mn+7 ~ Mn+4) E
' g(KMn04 )
= µ5 (Mn· 7 +se- Mn' 2).
-

E .
g( KP20 7)
= µ6 (2Cr'<> -6.-, 2Cr+3)

• Concentraţia n ormală (cN) indică numărul de echivalenţi - gram (e) de soim dintr-un
e V•X
litru de soluţie. c =- =- -
N Vs Vs
11!'1:1 colecţia
ll6ill EDUCAŢIONAL
I
1.1. Se consideră catenele: d) stările de hibridizare ale atomilor de
~ C-C=C-C=C-C carbon;
I e) natura atomilor de carbon;
C J) nesaturarea echivalentă (NE).
C=C
I
1.2. O hidrocarbură A , cu masa molară
-r-c" µ=86 gimol, conţine 83,72% C.
16\ C C
\Q.11 11- · a) Să se determine formula moleculară a
C C- C-C hidrocarburii A.
"""c..,... I
C b) Să se calculeze nesaturarea echivalentă
a hidrocarburii A.

© r-C=c-9-c\
1P c) Să se scrie fonnula plană a hidrocarburii
A, ştiind că are molecula formată din patru
CI C-C N-C atomi de carbon primari şi doi atomi de carbon
terţiari.
C=N d) Să se precizeze tipul catenei şi starea
I de hibridizare a atomilor de carbon din
.<S\ /c--....__
~ c c-o hidrocarbura A.
\ /
C=C-C- Br 1.3. Despre un compus organic A se cunosc
I următoarele informaţii:
Br
- are compoziţia procentuală de
masă: 41 ,096% C, 6,849% H, 32,876% O,
19,178%N;
- molecula este formată din 20 de atomi.
a) Să se determine formula moleculară a
compusului A.
b) Să se calculeze nesaturarea echivalentă
şi să se precizeze numărul maxim de
covalenţe 7t care s-ar putea afla în molecula
compusului A.

1.4. Despre un compus organic A se cunosc

um,ătoarele infonnaţii:
- are raportul de masă C : H : N : O =
72:5:14:8;
· are masa moleculară relativă M= l98.
Să se scrie formulele plane ale compuşilor a) Să se detennine formula moleculară a
=~ganici cu aceste catene, completând cu compusului A.
- drogen. Pentm fiecare compus organic, să se b) Să se calculeze nesaturarea ech ivalentă
~termine: ş'i să se precizeze număntl de legături 7t din
a) formula moleculară; molecula compusului A, ştiind că acesta este
b) compoziţia procentuală de masă un compus biciclic.
·ormula procentuală);
c) numărul de covalente cr şi numărul de 1.5. Un compus organic A cu formula brută
:-ovalenţe 1t; CDH2no conţine 69,76% C.
Icolectia
EDUCAŢIONAL
IEI
 .:/siî se detem1ine formula moleculară a
compusului A.
b) Să se calculeze nesarurarea ech i valentă
a compusului A.
c) Să se scrie formula plană a compusului
A, şti i ud că are catenă de atomi de carbon ciclică
simplă şi să se precizeze starea de hibridizare a
atomilor de carbon.
1.6. În urma arderii a 12g de hidrocarbură A au
rezultat 39,6g de C02•
a) Să se determine formula brută a
hidrocarburii A.
b) Să se calculeze conţinutul în hidrogen al
hidrocarburii A, exprimat în procente de masă.
c) Să se determine formula moleculară a
hidrocarburii A, ştiind că are molecula formată
din 7 atomi.
d) Să se calculeze NE a hidrocarburii A.
e) Să se scrie formula plană a hidrocarburii
A. ştiind că are în moleculă atomi de carbon
hibridizaţi sp şi sp 2•
1.7. Prin descompunerea a 5 moli de substanţă
organică A, ce conţ i ne carbon, oxigen şi
hidrogen, s-au obţ.inut 220g de CO, şi 1Og de
H1. - - are densitatea fată de aer daer = 1' 557·,
a) Să se detennine fommla moleculară a
substanţei A.
b) Să se calculeze NE şi să se precizeze
numărul de legături 1t din moleculă.
c) Să se calculeze masa de oxigen care se
află în 184g de substanţă A.
1.8. S-a supus analizei o probă cu masa de
2,54g dintr-un compus organic A cu formula
mol eculară de tipul CX H y CI2 şi s-au obtinut
•
5,74g AgCI (vezi capitolul 19).
a) Să se determine masa molară a
compusului A.
b) Să se detem1ine fonnula moleculară a
compusului A, ştiind că numărul atomilor de
hidrogen din molecula compusului A este de două
ori mai mare decât numărul atomilor de carbon.
c) Să se calculeze masa de compus A care
conţine 8 kmoli de atomi de carbon.
ll!"r.l colecţia
~ F.Dl't;.4~!QN.Al.
I
1.9. Hidrocarbura gazoasă A are compoziţia
procentuală de masă: 85,741% C şi 14,286% H
şi densitatea în condi ţii normale p0=1 ,875g/L.
a) Să se determine formula moleculară a
hidrocarburii A.
b) Să se calculeze NE şi să se precizeze
tipurile de catene de atomi de carbon posibile
pentru hidrocarbura A.
c) Să se scrie formulele plane posibile
pentru hidrocarbura A.
d) Să se calculeze densitatea fată de aer a
hidrocarburii A. ·
1.10. Hidrocarbura gazoasă A contine
17,241 % H şi are densitatea p = 4,834 gÎL la
4, 1 atm şi 327°C.
a) Să se detem1ine formula moleculară a
hidrocarburii A.
b) Să se calculeze raportul de masă C:H
din hidrocarbura A.
c) Să se calculeze volumul (c.n.) ocupat de
290 kg de hidrocarbură A.
1.1 1. Despre compusul organic A se cunosc
următoarele informaţii:
- are raportul de masă C:H:N = 24:7: 14;
~
- are îo moleculă numai atomi de carbon
nulari .
a) Să se detennine formula moleculară a
compusului A.
b) Să se calculeze NE şi să se scrie formula
plană a compusului A.
c) Să se calculeze masa de compus A care
conţine 2,8 g de azot.
d) Să se calculeze masa unei probe de
compus A care ocupă la 47°C ş i 2 atm un volum
de 1312 L
1.12. Prin arderea unui mol de hidrocarbură
A rezultă 12,3 l C0 2 măsuraţi la 27°C şi 6 atm
şi 54 gHp.
a) Să se determine fomrnla moleculară a
hidrocarburii A.
b) Să se calculeze compoziţia procentu ală
de masă a hidrocarburii A.
 c) Să se calculeze densitatea în condiţii
nonnale (p0) a hidrocarburii A.
d) Să se calculeze masa unei probe de
hidrocarbură A care ocupă în condiţi i normale
un volum de 56 m 3 •
1.13. Despre un compus organic A se cunosc
următoarele infom1aţii:
- are formu la procentuală: 60% C, 13,33%
H. 26,66% O ;
- densitatea vaporilor compusului A faţă de
C0 2 este dC0 2 = 1,3636;
- are în moleculă un atom de carbon
nular.
a) Să se determine fonnula moleculară a
compusului A.
b) Să se calculeze NE şi să se scrie formula
plană a compusului A.
c) Să se precizeze tipul şi starea de
hibridizare a atomilor de carbon din molecula
compusului A .
d) Să se calculeze densitatea vaporilor
compusului A la presiunea de 1900 mmHg şi
temperatura de 77°C.
e) Să se calculeze masa de compus A care
.:onţine aceeaşi cantitate de oxigen ca şi 17,6g
de co2'
1. 14. Despre un compus organic A se cunosc
~'111ătoarele informaţii:
- are NE = 3;
- molecula este formată dintr-un număr
~al de atomi de carbon şi hidrogen şi un atom
:e oxigen;
- toţi atomii de carbon sunt hibridizaţi sp2;
- conţine 23,53% O;
- are heterocatenă ciclică.
a) Să se determine formula moleculară a
-~rnpusului A.
b) Să se scrie formula plană a compusului A.
c) Să se precizeze: numărul de legături cr,
..mărul de legături n, numărul de electroni n,
..mă rul de electroni neparticipanţi la legătură
_:; molecula compusului A.
d) Să se precizeze tipul atomilor de carbon
molecula compusului A.
e) Să se calculeze masa de carbon din 3moli
de compus A.
1.15. O probă dintr-o hidrocarbură Acu masa
de 21 g ocupă la 127°C şi 4, l atm un volum de
4L. Prin arderea unei probe identice cu primase
obţin 66g de C02 şi 27g de Hp. Să se detennine
fonnula moleculară a hidrocarburii A.
1.16. Prin combustia în oxigen a unei probe
cu masa de 29,6 g dintr-un compus organic A
s-au obşinut: 800 mmoli de C02 , 14,4g de Hp şi
4,48 L (c.n.) de N2 • Să se determine următoarele
formu le ale compusului organic A:
a) formula brută;
b) formula procentuală;
c) formula molecu l ară, ştiind că pentru
combustia unui mol de compus organic A sunt
necesari 4 moli de oxigen.
1.17. Prin arderea în oxigen a unei probe cu
masa de 69 ,2g dintr-un compus organic A s-au
obţinut: 53,76L (c.n.) de C0 , 25,2g de ttp,
2
200 mrnoli de N 2 şi 0,328L de S01 măsuraţi
la l 7°C şi 29 atm. Ştiind că diferenţa dintre
masa amestecului rezultat din arderea unui mol
de compus A în cantitatea stoechiometrică de
oxigen şi masa molară a compusului A este de
232, să se determine:
a) formula moleculară;
b) formula procentuală;
c) volumul (c.n.) de oxigen necesar arderii
probei.
1.18. Într-un recipient pentru gaze cu
volumu I de 41 L este depozitată o hidrocarbură.
La temperatura de 27°C, presiunea în recipient
este de 6 atm. După ce se scot din recipient 232g
de hidrocarbură, presiunea scade la 3,6 atm .
Dioxidul de carbon rezultat din arderea probei
de hidrocarbură scoase din recipient este reţinut
în apă de var, când se separă 1600g de precipitat
(vezi pagina 293). Să se determine:
a) fomrnla moleculară a hidrocarburii;
b) vol umul (c.n.) de aer cu 20% 0 2 necesar
arderii probei de hidrocarbură;
c) densitatea hidrocarburii rămase în
recipient;
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
ID
 combustia a 2,42g de aminoacid prin două
vase spălătoare, conţinând unul acid sulfuric
d) densitatea hidrocarburii faţă de aer.
concentrat şi celălalt soluţie de hidroxid de
potasiu, masele celor două vase cresc cu 1,26g
1.19. O probă dintr-o hidrocarbură gazoasă
şi respectiv cu 3,92g; .
se aftă într-un recipient cu volumul de 6,6L la
- prin mineralizarea cu sodiu a unei probe de
57°C şi 1558 mm Hg. După arderea probei cu
aminoacid identice cu aceea supusă combustiei
cantitatea stoechiometrică de aer (20% O) şi
şi tratarea soluţiei rezultate cu (CH COO)lb se
condensarea vaporilor de apă se obţin 257,6L 3
obtin 4, 78g de precipitat de culoare neagră ;
(c.n.) amestec gazos cu densitatea relati vă_ în
' - raportul de masă S:N din aminoacidul
raport cu aeru1 d~"= 1, 04 l. Să se determ me
analizat este S:N = 16:7;
formula moleculară a hidrocarburii şi masa de
- este un aminoacid monocarboxilic şi are
hidrocarbură supusă arderii.
doi atomi de oxigen în moleculă.
Să se determine formula moleculară a
1.20. O probă cu masa de 2,2g dintr-o
aminoacidului.
substantă organică este amestecată cu oxid
de cupr~ şi încălzită puternic într-o instalaţie
1.23. Au fost analizate mai multe probe
specială ( vezi capitolul 19). Gazele rezultate
dintr-o substanţă organică despre care se ştie
din combustie sunt trecute prin două vase
că are în moleculă un singur atom de azot.
spălătoare, conţinând primul H 2SO4 şi al doil_ea
Rezultatele a trei analize sunt prezentate în
NaOH. Masa primului vas creşte cu 1,08g, iar
continuare. Să se analizeze aceste rezultate şi să
masa celui de-al doilea cu 5,28g. Să se determine
se indice care analiză a fost corect executată.
compoziţia procentuală de masă a substanţei
a) Formula procentuală este: 64,86% C,
analizate.
16,21 % H, 18,91% N. _
b) Prin combustia a 150g de substanta
1.21. Despre un compus organic cu halogen
organică au rezultat: 352g de CO2 , 234g de Hp
se cunosc următoarele date:
şi 22,4L (c.n.) de N .
- raportul de masă C:H=9:1; 2
c) Raportul de ma să C:H:N =
- masa molară a compusului halogenat
5,(3): I: 1,(5).
este de 4,5 ori mai mare decât masa unui mol
de atomi de halogen;
1.24. Să se detem1ine formula plană pentru
- prin tratarea cu AgNO 3 a sol uţiei rezultate
fiecare dintre următoarele hidrocarburi:
din mineralizarea cu sodiu a 3,6g de compus
a) hidrocarburile A şi B care au 4 atomi
halogenat, s-au separat 7,52g de precipitat alb-
de carbon în molecu lă, NE= I şi toţi atomii de
gălbui care se închide la culoare în prezenţa
carbon în stare de hibridizare sp3;
luminii (vezi capitolul 19).
b) hidrocarbura C care are NE=l şi toţi
Să se determine formula moleculară a
atomii de carbon în stare de hibridizare sp2 ;
compusului halogenat.
c) hidrocarbura D care are NE=2, doi atomi
de carbon hibridizaţi sp2 şi unul hibridizat sp3;
1.22. Analiza unui aminoacid separat dintr-o
d) hidrocarbura E care are 'NE=2, doi atomi
proteină conduce la următoarele rezultate (vezi
de carbon hibridizaţi sp 3 şi doi hibridizaţi sp 2,
capitolul 19): · .
dintre care unul este cuaternar.
- prin barbotarea gazelor rezultate din

m
·~
colectl•1
EDUCAŢIONAL
I
1.25. S ă se aleagă afi rmaţiile corecte
referitoa re la hidrot:arburile cu formula
moleculară C4H .
6
A ) Au NE-2 şi catenă acic l ică ramificată.
B) Au NE=2 şi catenă acicl ică l i niară.
C) Au NE= l şi toţ i atomii de carbon în
,tare de hibridizare sp1 .
D) Au NE=2, catenă cicli că şi o legătură
O.Jb !ă.
E) Pot conţine in moleculă atomi de carbon
;n una dintre următoarele si tuaţi i:
- hibridi zaţi sp şi sp3;
- hibrid izaţ i sp2;
- hibrid i zaţi sp. sp 2 şi sp3;
- hibridizaţi sp 2 şi sp:1.
1.26. Să
se a l eagă afirmaţ i ile corecte
-efn itoare la compuşii organic i cu formula
;cnerală c,,nln•lo.
A) Au NE=0 şi catene aciclice !~marc sau
-4mificate.
B) Au NE= ! _,: 1..-a:P.11:: satu;ate ciclice.
C) Au în mo l eculă. numai atomi de carbon
bridizaţi sp '.
D) Au în moleculă 3n+2 legături cr.
E) Niciun compus cu această formu l ă
generală nu poate avea moleculele asociate prin
legături de hidrogen.
1.27. Să se aleagă afirmaţi ile corecte referitoare
la hidrocarburile cu formulele moleculare:
C7H 8, C8H 10 şi C9H 1~ care au 6 electroni 1t în
moleculă .
A)Au NE=4.
B) Nu pot avea catene acicl ice.
C) Pot avea catene ciclice cu catenă
laterală.
D) Au formula generală C 0 H 2•.6 •
E) Formulele moleculare nu ~unt corecte
şi nu reprezintă compuşi reali.
1.28. Să se aleagă afirmaţiile incorecte
referitoa re la hidrocarburi le cu formu la
molecularr1 C5H8 .
A )Au NE=2.
B) Pot avea numai catene aciclice.
C) Pot avea în molecu l ă numai atomi de
carbon hibridizaţi sp 2 şi sp3 •
D) Sunt hidrocarburi cu lormula moleculară
C,Hs care au în moleculă atomi de carbon
hibridizaţi: sp3, sp 2 şi sp.
E) Pot avea numai catene ciclice.

Teste ti
1.29. Pentru ardereaa2 moli de hidrocarbură
@
conţine 16,66% H, procente de masă şi care
.~ conţine 85,714 % C seconsumă268 ,8 L (c.n.) are în molecula sa numărul maxim de atomi de
_e O,. Formula moleculară a hidrocarburii carbon primari. O probă din hidrocarbura A cu
masa <le 0,288g ocupă la 127°C şi 760 mmHg
A) CH4 ; B) C~H6; volumul de 131,2 mL.
Hidrocarbura A este:
D ) C4H~: E) C)I 10 •
/\) CI-¼--CH3 B) CH3 CH2-CH3
L30. Compusul organic cu compoziţia
- .pr imată prin raportul de masă C:H:O = 6: 1:4 C) CH3TH - CH2 CH3
::-e densitatea vaporilor în c.n. p 0 =1,964 g/L. CH3
- nnula moleculară a compusului este: CH3
A) CHp; B) C}lp; C) cnp; I
D) C 2H 6O; E) C)I6 0. D) CH-1 C-CH
I 3
CH3
.31. Se consideră hidrocarbura A care
1colectia
EDUCAŢIONAL
Iii

..:.::::.>
1.32. S-a adăugatAgNO 1 la soluţia obţinută
prin mineralizarea a 21,3 g de compus halogenat
şi s-au obţinut 35,25 g de precipit.at galben
care nu se dizolvă în NH 3 (vezi capitolu l 19).
Conţinutul în halogen al substanţei este:
A) 55,26%; B) 89,436%;
C) 67,292%; D) 91,314%;
Într-un recipient închis se află o
cantitate de hidrocarbură gazoasă cu NE= l şi
cantitatea de aer cu 20% O„ procente de volum,
stoechiometric necesară ărderii hidrocarburii.
Raportul dintre masa molară medie a amestecului
înainte de combustie şi masa molară medie a
ametescului după combustie este 1,02125. Ştiind
că hidrocarbura se consumă total şi că apa este

E) 85,637%. în stare de vapori, hidrocarbura supusă arderii

este:
1.33. O probă cu masa de 15,5 g, ce conţine A) C3H8 ; B) C3 H6 ; C) C3H 4;
0,25 moli, de substanţă X formează la ardere D) C2H6; E) C4HS.
11,2 L (c.n.) de CO, şi 13,5 g de RO. Substanţa
X conţine 51 ,6 I 2% S. Formula "inoleculară a 1.36. Un amestec echimolecular format din
substanţei X este: două hidrocarburi gazoase A şi B, care au în
A) C2H6S; B) C3 H8S; moleculă acelaşi număr de atomi de carbon, are

C) C2HpS; D) C:iH0 ; E) (\ H80. densitatea p== l ,558 g/L la temperatura de - I0"C

şi presiunea de 81060 Pa. Ştiind că hidrocarbura
1.34. Electronii neparticipanţi ai azotului în A are NE=O, iar hidrocarbura B are NE=2,
compusul CH 30=N se află în orbital: hidrocarburile A şi B sunt:
A) s; B) sp3; C) sp2; A) C4Hl0' c .H6: B) C6HI4' C6H,o;
D) sp; E) p. C) C3H8, C3H4; D) C1H6, C2H2;
E) nici un răspuns corect.
Teste ti
1.37. Atomii de carbon hibridizaţi sp pot fi: 2. rapo1tul dintre numărul de CN
l. primari; 2. terţia1i; electroni re şi numărul de electroni I
3. cuaternari; 4. nulari. n epa rticipa nţi la legă t ură are
valoarea I; O-el
1.38. Sunt reale formulele chimice:
1. C8Hp 3 ; 2. C4H,pC1 2 ;
3. conţine 7 atomi de carbon
hibridizaţi sp2;
tHO
3. C6 H7N; 4 . C 3H 10N. 4. are N.E.=7.
1.42. Compuşii cu formula moleculară C H
1.39. Pentru compusul C3HxCl 2 sunt posibile 4 8

um1ătoarele fonnule moleculare:

care au caracter saturat conţin:
1. C3H6Cl 2 ; 2. C3H4CLi; l. numai atomi de carbon hibridizaţi sp3;
3. C 3H 2Cl 2 _; 4. C,H8Cl2•
2. atomi de carbon hibridizaţi sp2 ş i sp-1;
3„atomi de carbon primari, secundari şi
terţiari;
1.40. În compusul C1H4 pot exista:
4. legături multiple.
I. doar legături multiple;
2. o legătură triplă; 1.43. Referitor la compusul organic cu formula
3. numai atomi de carbon hibridizaţi sp2 ; moleculară C)-14 sunt corecte afirmaţi i le:
4. :louă legături duble. 1. poate avea în molecu lă 1 sau 2 atomi de
carbon hibridizap sp;
1.41. Referitor la compusul cu formula plană 2. are numai catenă aciclică nesaturată;
alăturată sunt corecte afirmaţiile: 3. atomii de carbon sm1t coliniari;
I. conţine 12 electroni rr; 4. are în moleculă 4 electroni rr.
11!'1'!'1
alÎII EDUCAŢIONAL
colecţia I
 Izomerie
e Definiţie şi clasificare

h:omeri de catenă
l:wmeri care diferă prin aranjamentul atomilor de carbon în catenă.
Ex: Aşi B.
Izomeri de poziţie
lzomeri de constituţie Izomeri care diferă prin poziţia unei grupe funcţionale în catenă.
Izomeri în care atomii au Ex: B şi C. .
conectivităţi diferite. Izomeri de funcţiune
lzomeri care conţin în moleculă grupe functionale diferite ~; care aparţin
unor clase de substanţe diferite. t:'.x: A şi D. ·
Izomeri de compensaţie
Izomeri care conţin în moleculă aceeaşi grupă functională şi diferă priJ1
mărimea radicalilor hidrocarbonaţi legap de grupa funcţională. Ex: D şi E.

Izomeri
_____......,
Substanţe care au aceeaşi formulă moleculară şi pr-:,,netăţi
dJferite pentrn că au structuri chimice diferite

r
Stereoizomeri
lzomci-l ,1 ~ conformatie
~,ercn•;..omcri care pot trece'unu l în celălalt prin rotirea atomilor
în j urul unei legături simple din mo leculă. Ex: F şi G.

lzomeri în care atomii au aceleaşi conectivi tăţi, dar

diferă prin orientarea atomilor în spaţiu .

lr :::!::i::!!supe.rpozabili care se află faţă celălalt

unul
relaţia obiect - imaginea sa în oglindă. Ex: H şi l.

Izomeri de configuratie
de

Stereoizomeri care se disting l?ri n modul diferit de orientare a atomilor

faţă de un element structural ngid (centrn sau plan) şi a căror
interconversic presupune desfacerea şi refacerea unor legături .
în

l r
~~~:ir;o~~~~~!~~c~rezimă aranjamente
diferit.e ale atomilor faţă de un plan al
moleculei. Ex: J şi K, L şi M .

Diastereoizomeri
Stereoizomeri în care distanţele dintre atomii nelega1i direct
între ci diferă de la un izomer la altul. Nu se găsesc unul fală de
e ce lăl alt în re laţia obiect - imagine în oglindă.

l.- Izomeri polichirali

Diastereoizomeri cu mai multe centre de
chiralitate. Ex: N ş i O, P şi R.

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
 CH3 CH 3
@cH~Hi-CH2 y H2 @ CH~H-yH2 ©cH~-CH.3 @ cH~lJ.r-CHr-O-CH3
OH OH OH

,.,:::\
H
n=:'\ I //'-OH
t
\S/CH~Hi- O-CH2 CH3 V / C'- H
H CH 3
~clips.11 intercalat

CH3
I
® H--C-OH
HO-C-H
I
CH 3
mc,oformă

'~::6 Izomeri de con formaţie

Doi atomi de carbon hibridizaţi sp3 uniţi printr-o legătură covalentă simpl ă se pot roti
~ţmpreună cu to\i substituenţii lor în jurul acestei legături. În timpul unei rotaţii complete de 360°,
atomii moleculei trec printr-un număr mare de aranjări spaţiale.
Exemplu: Varia\ia energiei moleculei de n-butan care însoţeşte rotaţia în jurul l egăturii C -C3

conformaţii eclipsate

0° 60° 120° 180° 240° 300° 360°

Unghiul de rotaJie în jurul legăturii c2- c3
Molecu lele adoptă, de preferinţă . acele structuri spaţiale care se caracterizează prin
cele mai mici repulsii electrostatice. Acestea vor fi cele mai sărace în energie şi cele mai stabile.
IC'il colectial
lliil EDUCAŢIONAL
Structura spaţială cea mai stabilă a unei catene aciclice saturate este conforma1ia intercalată. în
care cei doi atomi de carbon terminali ai catenei sunt orientaţi la distanţă maximă.

(O
-¼ F:nantiomeri
• Un atom de carbon asimetric este un atom de carbon hibridizat sp3 care are cele patru
covalenţe sat i sfăcute cu patrn substinienţi (atomi sau grupe de atomi) diferiţi.
a
I
b-·ic-......
C d
Atomul de carbon asimetric este un centru de cbjralitate, iar molecula care conţine un atom
de carbon asimetric este chirală. Moleculele chirale nu admit m1 plan sau un centru de simetrie.
• Configuraţia unui atom <le carbon asimetric se stabi leşte ţinând seama de câteva
considerente explicate m·1: .:os oentru următoarele strncturi chirale:
111 Ul
'<···:> : , ŢH3 ŢH3 '( '-· · r
® II HO/C '-- H l\'
-- ,-. - CI 1
® IV H··ic"'o11 II
I CI -~
configuraţie R configuraţie S

- Se stabilesc priorităţile substituenţilor în ordinea descrescătoare a numerelor atomice

....~ atomilor legaţi de atomul de carbon asimetric.
În exemplu considerat: CI (prioritate I. Zc1= I 7), OH (prioritate li. 2 0 - 8). CII3 (prioritate
u Le = 6); H (prioritate IV; Z11 = I).
- Se priveşte modelul structural din poziţie opusă substituentului cu prioritatea cea mai
r.:: că şi se parcurg ceilalţi substitu enţi în ordinea descrescătoare a priorităţi lor.
- Dacă sensul de dispunere a substituenţilor este sensul acelor de ceasornic. atomul de
•..roon asimetric are configuraţia R (rectus = dreapta. în limba latină).
- Dacă sensul de dispunere a s ubstituenţilor esLc sensul opus acelor de ceasornic, atomul
;:r -.arhon asimetric are configuraţia S (sinister = stânga).
• Pentru reprezentarea structurilor chirale se utilizează frecvent formule de proiecţie
• :mule Fischer). Pentru scrierea acestor formule se recomandă să se procedeze aşa cum este
ce--,ris în continuare.
- Se orientează modelul srn1ctural cu doi substituenţi în planul ori7ontal, îndreptaţi spre
- tor. Ceilal1i doi substiruenţi se vor afla în planul vertical şi vor fi orientaţi în spatele hârtiei.
- Se recomandă să se privească molecula din partea substituentului cu prioritatea cea mai
-.ă.

- Toate legăturile sunt rabatate în planul hârtiei. Astfel. legăturile îndreptate spre privitor
or trasa lateral, iar legăturile îndreptate în planul opus privitorului se vor trasa vertical.
-,1p/u:

9H3
@ H
--c,-c-H
I
OH
lcolectla
EDUCAŢIONAL
fii
 m
r „ ~--~
I
® / CoH
~
- ~ H-C - Cl
I
H CI OH

• Stereoizomerii care au un atom de carbon asimetric şi care se află unul faţă de celă la lt
în relaţia obiect - imaginea sa în ogl i n dă sunt enantiomcri.

CH3 CH3 CH3

1s RI 1s
Exemplu: H--,,C--.... sau CI-C-H H- C-CI
CI OH I I
OH OH
Doi enantiomeri pereche au proprietăţi fizice (p.t., p.L indici de refracţie. densităţi,
solubilităţi etc.) identice şi propri etăţi chimice identice când reacţionează cu reactivi achirali.
Rotesc planul luminii polarizate în sensuri diferite cu acelaşi unghi şi au, dacă este cazul, activităţi
biochimice diferite.
Proprietatea unor substanţe de a roti planul luminii polarizate atunci când sunt străbătute
de aceasta se numeşte activitate optică. Enantiomerii sunL substanţe optic active şi se mai numesc
şi izomeri optici sau antipoz i optici. Experimental, activitatea optică se pune în evidenţă cu
ajutorul polarimetrului.
Enantiomerul care roteşte planul luminii polarizate spre dreapta este denumit dextrogir
şi este notat cu semnul(+).
Enantiomeml care roteşte planul luminii pola,izatc spre stânga este denumit levogir şi
este notat cu semnul(-).
Amestecul echimolecular al unei perechi de enantiomeri este lipsit de activitate optică din
cauza compensării intermoleculare. Se numeşte amestec racemic şi se notează cu sensul (±).
Nu se poate stabili o relaţie între configuraţia (R sau S) a atomului de carbon asimetric
al unei substanţe optic active şi sensul în care aceasta roteşte planul luminii polarizate.
• O substanţă optic activă se caracterizează printr-o mărime numită rotaţie specifică a
cărei valoare se calculează după una dintre formulele:
20
[a ]O = -
a (pentru substanţa pură) ;
[ a ] 20 l OOa
= - - (pentru soluţie)
.
O
l ·d 1-g

[ a ]~ este rotaţia specifică măsurată la temperatura de 20°C, folos ind ca sursă de lumină
0
unde:
o lampă de sodiu (lumina cu lungimea de undă de 599,6 nm, linia Da sodiului);
a este unghiul cu care este rotit planul luminii polarizate, măsurat experimental;
I este lungimea stratului de substanţă pură sau de solu~e străbătut de lumina polarizată (dm);
d este densitatea substanţei (g/cm3);
g este concentraţia substanţei optic active (g/100 cm 3 de soluţie).

e
Izomeri polichirali
Stereoizomerii cu mai mu lţi atomi de carbon asimetrici care nu se prezintă ca obiect şi
imagine în oglindă sunt diastereoizomeri.

m colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 În general, pentru un compus cu n atomi de carbon asimetrici există 2" enantiomeri sau
: - ~ perechi de enantiomeri.
CH1 CH-
sI - R I J

~xemplu: H-C-Cl Cl-C-H

RI sl
H-C-Cl Cl-C- H
I I
C2H5 C2Hs
@ @ © ©
(2S, 3R)- (2R, 3S)- (2S, 3S)- (2R, 3R)-
2,3-dicloropentan 2.3-dicloropentan 2.3-dicloropeman 2,3-dicloropentan

Stereoizomerii A şi B sau C şi D sunt enantiomeri, iar stereoizomerii A şi C sau A şi D

:,,.;;J B şi C sau B şi D sunt diastereoizomeri. Enantiomerii A şi B, în care substih1enţii similari (CI,
:=. se află de aceeaşi parte a catenc:i, numesc eritTo, iar enantiomerii C ş i D, în care substituenţii
0
"

smiilari (CI, CI) se află de o parte şi de cealaltă a catenei, se numesc treo.

În cazul compuşilor în care atomii de carbon asimetrici au substituenţi identici, numărul
~ enantiomeri se reduce.

~H3 CH- CH3 CH3

S I
R I „ sI RI
l
H-C-Cl
sI
CI-C-H
Cl-C-H
RI
H- C- Cl
H-C- Cl
.. ·.. id .. .. ··
H-C-CI
=......
CI-C-H
sl· ....
CI-C-H
.=:. emplu:
r I I I I
CH3 CH3 CH3 C2H5
;i @ @ © @
(2S, 3S)- (2R, 3R)- {2S, 3R)-2,3-diclorobutan
n 2,3-diclorobutan 2,3-diclorobuLan
Structurile Aşi B alcătuiesc o pereche de enantiomeri. Structwile C şi D sunt superpozabile
ic :cprezintă aceeaşi substanţă. Acest stereoizomer este lipsit de activitate optică şi este o mezoformă.
- ind aceiaşi substituenţi, dar configura~i opuse, cei doi atomi de carbon asimetrici vor determina
a "7'\tire a planului luminii polarizate în sensuri opuse cu acelaşi unghi. Rotaţiile se compensează
-:::-a.molecular şi mezofonna este optic inactivă. Mezoforma admite un plan de simetrie şi este o
-=~ie achirală.

{C))
~ Izomeri geometrici
• Condiţia ca o substanţă cu dublă legătură să prezinte izomerie geometrică este ca fiecare
.n de carbon din dubla legăh1ră să aibă substituenţi diferi~.
a\ C=C ; c a:t:bşic:t:d
b/ \d
• O substanţă organică cu o legătură dublă în moleculă care îndeplineşte condiţia de
.:entitate a substituenţilor fiecărui atom de carbon dublu legat prezintă doi izomeri geometrici,
~ţi E şiZ.
Pentru a identifica izomerul E ş i izomerul Z se stabileşte o ordine de prioritate a
l şi --sti tuenţilor pentru fiecare atom de carbon din legătura dubiă.
Pentru aceasta se compară numerele
'=lice ale celor doi atomi legaţi direct de atomul de carbon din legătura dublă. Substituentul al

lcolectia
EDUCAŢIONAL
EiJ
 ~
căruiatom direct legat de atomul de carbon din dubla legătură are numărul atomic cel mai
mare este considerat de prioritate I.
De exemplu, pentru substanţa cu formula pl_ană : CH3 CH--y - CH2 C H 3
Br
pentru atomul de carbon al legăturii duble notat cu a (vezi fomrnla A), substicntul -CH 3 (Zc=6)
are prioritate I, iar substituentul - H (Z 11= l ) are prioritate 11. Pentru atomul de carbon notat cu b.
~ubs titientul -Br (ZR,=35) are prioritate L iar substituentul -CH 2- CH3 (Zc:-=6) are prioritate 11.
In acest caz se pot indica doi izomeri geometrici Z ( fomrn la B) şi E (formula C).
/=o z-~
17:\I H3C\ C=C ; Crfy-CH3 fI
'lY U H 1 " b\Br l
Z /-1,

Aranjamentul în care substimenţii cu aceeaş i prioritate (- CII3 şi - Br) se aftă de a ceeaşi

parte a dublei legături reprezintă izomerul geometric Z. iar aranjamentul în care substimenţii cu
aceeaşi prioritate (-CH 3 şi-Br) se aftă de o parte şi de aha a dublei legături reprezintă izomerul
geometric E.
Pentru izomerii geometrici cu structurile:
H
cLHL 11
I t=~s B r\ ; \ H 2=1
; Ca c b\ H Z=
n ,-1 H cLH z=1 r
\ cH, z~i
pentru stabilirea priorităţi i substituenţilor ataşaţi de Ch, se compară mai departe al doilea rând de
atomi, pentru că atomii lcga\i direct de C0 sunt identici. În cazul substimentului -CH3 , de atom ul
de carbon sunt lega0 trei atomi de hidrogen, iar în cazul substituentului -CH2- CI\, de atomul
de carbon se leagă doi atomi de hidrogen şi unul de carbon. Cw11 atom11l de carbon are prioritate
faţă de atomul de hidrogen, întregul substituent -CH2-CH 3 are prioritate faţă de -CH .
3

• Pentru substanţele cu structuri de tipul:

a\ 1a
b ; C= C\ c
care prezi ntă la ce i doi atomi de carbon dublu lega~i acelaşi substituent, de re1:,riilă atonu de hidrogen
sau halogen, cei doi izomeri geometrici se pot numi şi cis şi trans.
a\ a a\ c
CC 1 C- C 1
b1 .
c1s
\ c b1 trans
\a
În izomerul cis, substituenţii identici de la atomii de carbon dublu legaţi sunt o ri entaţi de
aceeaş i parte a planului legăturii rt din dubla legămră.
În izomerul trans, substituenţii identici de la atomii de carbon dublu legaţi sunt orie ntaţi
de o par1e şi de alta a planului legăturii n: din dubla legătură . ·
Exemple: I Cl \ C= C ; Cl l l CI \ C=C ; H
CH31 \H CH!~ \ CI T
cis sau Z trans sau E
l:'Jl!"I
liâl
I
colectia
EDUCAŢIO NAL
 crans sau E cis sau Z
• Pentru compuşii organici care au o catenă ciclică saturată, pot exista mai multe situaţii
p, ind izomeria.

~ emple:
*o
I
CH3
I
Cl
D* I
Cl
I
CH3
G
*!
CH,.,
' u . I*
CH.,
@ ® © @
E nantiomerii A şi B au structură cis, iar enantiomerii C şi D au structură trans.
I

u
I
I
I
/

L]7 I
I
I
I
I
I
[I]
I „ I
I I
I I
Cl '
I
I
Cl CI Cl
'
® ® @
Enantiomerii E şi f au structură trans, iar stereoizomerul G cu structură cis este o
:::::.tzoformă.
Pentru identificarea unui atom de carbon asimetric aflat într-un ciclu, se verifică
::c1dentitatea substituenţilor ca în exemplele de mai jos.

~.remple: V//,,1,, Cele două părţi ale moleculei sunt identifice şi

atomul de carbon considerat nu este asimetric.
I
Cl

Cele două părţi ale moleculei nu sunt identifice

:r--- r
CI CH3
şi , avâud.P.atru substituenţi diferiţi , atomul de
carbon considerat este asimetric.

• Şi altj compuşi organici prezintă izomerie geometrică.

Etemp/e:
H

H'\. / OH H'\. . ..
R / C=N•• R /
C=N,
' OH
cis-decalină trans-decalină sin-ox1ma anti -oximă

• În afară de cazurile de izomerie prezentate, există şi alte situaţii în care apar izome,i:
:.amome1i (vezi pag. 81 ), anomeri (vezi pag. 258), izomeri optici tără atomi de carbon asimetrici
,ezi pag. 67).

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
fD
 . -.;:-.,
2.1. Se consideră următorii compuşi organici:
@CH3?H-CH2 CH2 COOH
CH3
CH3
@ CH~- CHrCOOH
tH3
CH=O CH=O Să se identifice:
I I
CH2 CH, a) doi izomeri de catenă;
I • b) doi izomeri de poziţie;
©cH~-OH IR\CH-
\!:V
C-H
3 I c) doi izomeri de funcţiune;
tHi H-C-OH d) doi izomeri de compensaţie;
tH3 tH 3
e) doi izomeri de confomrn~e;
t) doi enantiomeri;
g) doi diastereoizomeri care nu sunt
izomeri geometrici;
h) doi izomeri geometrici cis-trans;
i) doi izomeri geometrici care nu pot fi
denumi ţi decât cu E - Z.

2.2. Se consideră compuşi i organici cu formula

generală C11H 211 _2 Cl 2 care conţi n 56,8% CL
a) Să se determine formula moleculară a
CH=O compuşilor organici consideraţi.
CH O
I I b) Să se calculeze NE.
CH2 CH2 c) Să se scrie formulele structurale ale
I
H-C-CH următorilor izomeri cu formula moleculară
@) I 3 @ CH-t-H
3 I considerată: doi izomeri de catenă, doi izomeri
HO--y-H HO--C-H de poziţie, doi izomeri geometrici cis-trans, doi
CH3 6H 3
izomeri geometrici E-Z, doi enantiomeri.

Cl 2.3. O h i drocarbură cu masa molară µ=84g/mol

Cl I conţine 85,714% C.
CI
I //'--
6 Cl C
H'-- /_,2-2' '-- a) Să se determine formula moleculară a
CD C H H Q) C H H hidrocarburii.
. / ....__ I b) Să se calculeze NE a hidrocarburii.
H H H
c) Să se scrie formulele plane ale următorilor
izomeri cu această formulă moleculară:
- izomerul cu catenă aciclică liniară şi
numărul cel mai mare de atomi de carbon
secundari;
- izomerul cu cel mai mare număr de atomi
de carbon secundari;
- izomerul cu cel mai mare număr de atomi
~ colectia l
liillill EDUCAŢIONAL
ce carbon primari;
- izomeml cu 3 atomi de carboni primari 2.7. Să se identifice izomerii geometrici (cis,
5 3 atomi de carbon terţiari. trans, E, Z) în următoarele structuri:

1.-t. Despre trei hidrocarburi izomere A , B şi C

~ cunosc următoarele date:
- densitatea vaporilor acestor hidrocarburi
""!ă de amestecul echimolecular de CO şi H 2
~te 4,5333;
- au NE=2;
- doi dintre atomii de carbon din molecula
_;:;e5tor hidrocarburi sunt în stare de hibridizare H\ ; CH=CH2
<y:
© CH-CH1C=C \ CH
3 2 J
- izomerul C nu conţine atomi de carbon
S-."Cundari;
- A este izomer de catenă cu C;
- A are în moleculă un atom de carbon
=~ternar;
- A şi B sunt izomeri de poziţie.
Să se indice:
a) formulele plane ale izomerilor A, B şi C;
b) fonnulele plane ale izomerilor de
~..ncţiune cu A, B sau C care au aceeaşi catenă
-- hidrocarbura C ;
c) formu lele structurale ale izomeri lor
_;:eometrici care au aceeaşi formulă moleculară
, aceeaşi catenă cu hidrocarbura A;
2.8. ( R ) - 2 - m e t i 1- 1- butan o 1u 1 (A) este
dextrogir.
d) formulele plane ale izomerilor de
a) Să se determine rotaţia specifică a
-':_nc ţiune cu A, B sau C care nu au în moleculă
compusului A, şti ind că o probă de soluţie de A,
~ mi de carbon primari .
ce con ţine 2g de A în 50 cm 3 de soluţi e, roteşte
planul luminii polarizate cu un unghi a = 0,46
~.5. Un compus organic A conţine în moleculă,
grade, la 20°C, lungimea cuvei polarimetrului
::-e l ângă atomi de hidrogen, patru atomi de
fiind de 20 cm .
...arbon primari hibridizaţi sp 3 şi un atom de azot
b) Să se precizeze rotaţia specifică a (S)-
.:1bridizat sp3 • Să se indice:
2-metil- l -butanolului (B) şi a unui amestec
a) formula plană şi formula moleculară a
echimolecular de A şi B .
-Ompusului A;
c) Să se determine masa de B din 60 cm1
b)NE;
de soluţie de B , ştiind că această soluţie roteşte
c) fonnula plană a izomerului B care conţine
planul luminii polarizate în condiţiile de lucru
.:.el mai mare număr de atomi de carbon nulari.
de la punctul a cu un unghi a= 0,575 grade.
~.6. În alcooli, grupa funcţională OH este legată
de un atom de carbon hibridizat sp3 •
a) Să se indice structura alcoolilor izomeri
geometrici cu formula moleculară C 4Hp.
b) Să se scrie formule le plane a doi
:automeri cu formula moleculară C 4Hp.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
fii
2.9. Să se a l eagă afirmaţii l e corecte referitoare
la compuşii organici cu formula molecu l ară
Q) CH2 f-O-CH 3
C4H7Cl şi catenă aciclică. CH3
A) Au NE= l şi nu prezintă stereoizomeri.
B) Sunt 12 izomeri cu această formulă @ CH2 CH-~Clfy-CH3
moleculară, Să se aleagă afirmaţiile corecte referitoare
C) Nu pot avea catenă aciclică ramificată. la aceşti izomeri.
D) Sunt 6 izomeri geometrici . A) Izomerii A, B, D, F, G, H. J. K sunt
E) Nu prezintf1 izomerie de constituţie. izomeri de constituţie.
B) Izomerii G şi K s unt izomeri de
2.10. Se consideră izomerii cu formula compensaţie .
moleculară C4H8O şi catenă acicl i că: C) Izomerii A, C şi E sunt izomeri de
@ CH2 CH-CH2 y H2 catenă .
D) Izomerii A şi F sunt izomer i de
OH
pozi ţie.
CH3 CH. E) Izomerii B şi C, D şi E, H şi I sunt
I . I j
izomeri de configuraţi e.
@H-C- OH ©H~Ţ-H
I F) Izomerii B şi C sunt enantiomeri.
CH CH G) Izomerii D şi E sunt diastereoizomeri.
li li
CH2 CH2 H) Izomerii B şi I sunt izomeri de
HC~CJ-L ; CH- confom1afie.
@ ~'1\C=C ·'
H1 \H 2.11. Să se aleagă variantele corecte referitoare
la compuşii organici cu formula moleculară
@ H~~\C=C; H C3H~C1Br şi cu catenă aciclică.
H1 \ CK, a) Numărul izomerilor care îndeplinesc
condiţiile de mai sus este:
® CH2 f - Cfii-OH A) 8; B)ll: C)l4; D) lO.
CH3 b) Număru I perechi Ior de izomeri geometrici
care nu pot fi denumiţi decât cu E şi Z este:
(Q) CH2 CH-CT-ţ-O-CH3 A) 6; B) 3; C) 10; D) O.
c) Număiul perechilor de izomeri geometrici
cis-trans este:
@ H3C\ C= C; ~CH3 A) 2; B) 4; C) !O; D) O.
H1 \H d) NE este:
KC\ A) 4; B) 2; C) O; D) 1.
ÎT\
\V
>
H1 -
c-c ;\ H~CH
3

@O
2.12.

-
Se consideră compuşii ornanici:
® CHrC-CH-
I CH,CH,.,
CH 3
2 ~

m colectia l
EDUCAŢIONAL
 CR
I J

D) CH3 CH2 C- CH3 ;

I
CH3
E) CH3 CH2 ~-CH2 CH3•
CH2
SLU1t izomeri: 2.15. Se consideră compusul organic:
A) Aş i B; B) B şi C; C)AşiD;
CI ~

D) C şi D; E) B şi D. I
@CH3 CH- CH2 C=CH
:.13, Se consideră compuşii organici: Este izomer de poziţie cu A:
A) CH-CH-C=C-CH,
3 I „·
CI
CK
I J

B). CH-C-C=CH
3 I ,·
CI
CH3
I
C) CH-C-C=CH
r I ·
2,
CI
~ CI
D)W :

Sunt izomeri geometrici:

A) A ş i B; B) D şi E; C) E şi F; 2.16. Se consideră compuşii organici:
D) C şi D; E) C ş i F.
:..J -4. Se consideră compusu l organic:
© H\ c c ; CH3
CH{ \ CH2 CH3
Este izomer de catenă
A) Cl·l3 CH2 fH-CH CH2;
cu A: @CH3 ~-o
CH3

CH3 © H\ c-c ; H
HOOC 1 \ COOI-I
B) CH=C-CH-CH ·
2 I I 3•
CH3CH3
@ H\ C=C; COOH
Hooc 1 \H
C) H\ ; CH,CH 3 ; Este corectă afirmaţia:
C=C - A) A şi B sunt izomeri de poziţie;
CH{ \ CH3
B) C ş i D sunt izomeri de funcţiun e ;
lcolectla m
EDUCAŢIONAL liÎliliil
 <> -
-r,
C) A şi B sunt izomeri de compensaţie;
D) C şi D sunt izomeri de compensaţie; 2.18. Referitor la compuşii organici cu
E) C şi D sunt izomeri de constituţie. formula moleculară C4 H 7CI şi catenă aciclică
este corectă afinnaţia:
2.17. Se consideră compuşii organici: A) sunt 8 izomeri;
B) sunt 3 perechi de izomeri geometrici
cis-trans;
C) un singur izomer are caten ă acic l ică
ramificată;
D) sunt compuşi saturaţi ;
E) sunt 6 izomeri cu catenă aciclică
liniară .

Nu este corectă afirmaţia:

2.19. Numărul izomerilor hidrocarburii cu
A) A şi B sunt stereoizomeri;
formula molecul ară C0 _ 1H 1n. i şi N.E. = l este:
B) A şi B sunt diastereoizomeri;
A) 2; B) 3; C) 4;
C) A şi B sunt izomeri geometrici;
D) 5; E) 6.
D) A este izomerul Z şi B este izomerul E;

Teste ti
2.20. Se consideră hidrocarburile: CH3
@CH3TH-C=CH I
CH3
@ CH3 CH-Clfy-NH2

@ CH 2 CH \ _ 1CH3
© CH3 Cfli- Clfy-NH- CH3
H; C- C \ H
@ CH3 CH2 ~ - CH2 CH3
© CH=C-CH2 CH~f\ CH3
@ CH3 C=C-CH2 CH3 Referitor la aceşti compuşi organici sunt
corecte afinnaţiile:
CH \ ;H l. A şi D sunt izomeri de constituţie;
@ CH2 C= C 2. A şi B sunt izomeri de catenă;
H 1 \ CH 3 3. D şi C sunt izomeri de compensaţie;
Referitor la aceste hidrocarburi sunt corecte 4 . B şi C sunt izomeri de compensaţie.
afim1aţiile:
1. A şi C sunt izomeri de catenă; 2.22. Se consideră compuşii organici:
2. A şi B sunt izomeri de fu n cţi une;
3. C şi D sunt izomeri de poziţie;
4. B şi E sunt izomeri geometrici. ~

2.21. Se consideră compuşii organici:

@ CH3 CH2 Clfy-yH2 CK
I J
NH2 ® CH-3 C-I CH-CH,
2 .,
OH
E'Tj'I colectlal
liiiilf-e:,,ED=-=u""'c"""A.:;,,Ţ;.:;10;,,;:N;,l'A:;::.iL
 © CH3 yH-CJ+i-CH2 CH 3
2.26. Referitor la compuşii organici cu
formula moleculară C5HrnBr2 şi catenă aciclică
OH liniară, sunt corecte afirmaţiile:
@ CH3 CH2 CH-CH2 CH3 1. sunt 17 izomeri;
I 2. niciun izomer nu are caracteristicile
OH structurale ale unei mezoforme;
® CH3ŢH-O-CH2CH3 3. sunt 6 perechi de enantiomeri;
4. 4 izomeri au în moleculă câte doi atomi
CH3 de carbon asimetrici.
Referitor la aceşti compuşi organici sunt 2.27. Despre mai mulţi izomeri se cunosc
_ ..:cte afinnaţiile: următoarele informaţii:
I. A şi C există fiecare sub formă a doi - au în moleculă două grupe carboxil şi
~ciomeri; două grupe hidroxil;
2. D poate genera un amestec racemic; - au NE=2;
3. A ş i E sunt izomeri de funcţiune; - conţin 64% O.
4. A şi B sunt izomeri de catenă. Referitor la aceşti izomeri, nu sunt corecte
afirmaţiile:
::?23. Referitor la compuşii organici cu 1. au formula moleculară C~Hp 6;
form ula moleculară C 3H 80, sunt corecte 2. sunt patru stereoizomeri cu activitate
afirmaţiile: optică;
I. sunt doi enantiomeri c u formula 3. un izomer este lipsit de activitate optică;
moleculară C/Ip; 4. au î n moleculă un atom de carbon
2. nu pot exista izomeri de poziţie cu asimetric.
formula moleculară C3H8 0;
3. nu pot exista izomeri de funcţiune cu
formula mol eculară C3H8 0 ;
4. sunt 3 izomeri cu fonnula moleculară
C;Hp.
Br\C=C;CH3
2.24. Referitor la compuşii
organici cu 3. I \
H I
formu la molecu l ară C3H6C1Br. sunt corecte
afirmaţiile: 2.29. Formulei mo leculare ClH 6 0 îi
I. sunt 8 izomeri; corespund:
2. sunt 3 perechi de enantiomeri; I. 2 stereoizomeri cu heterocatenă ciclică;
3. sunt 2 izomeri de constituţie şi 6 2. 4 izomeri cu catenă aciclică;
stereoizomeri; 3. I izomer cu catenă de atomi de carbon
4. au NE= l. ciclică:
4. 4 stereoizomeri.
2.25. Referitor la compuşii monobromuraţi
cu NE=l, ce conţin 59,26% Br şi au catenă 2.30. Formulei moleculare C,H. Cl 1 îi
aciclică lin iară, sunt corecte afirmaţiile: corespund:
1. sunt 1Oizomeri; 1. I l izomeri;
2. sunt 6 izomeri geometrici; 2. 3 perechi de izomeri de configuraţie;
3. 2 izomeri conţin un atom de carbon 3. o mezofonnă;
asimetric: 4. 7 izomeri cu catenă aciclică.
4. prin hidrogenare, numărul izomerilor se
reduce la 3.
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
ED
 ~
9 ~'-------illo

(C;J
::>.:-:6 Caracterizare generală
• Normal - alcanii (o-alcanii) sunt hidrocarburi saturate cu catenă acic l ică liniară.
• lzoalcanii sunt hidrocarburi saturate cu catenă acicli că ramificată.
• Cicloalcanii sunt hidrocarburi satui:ate cu catenă ciclică.
• Noima! - alcanii şi izoalcanii au fomrnla generală C11 H: 11 , 2 şi NE=O. Cicloalcanii au
formula generală C0 H!n şi NE=l .

§
Denumire
• Denumirea n-alcanilor
Primii pam1 alcani au denumiri speciale: CH4 (metan); C2H~ sau CH.,-CH3 (etan), C3 H8
sau C_H,-CH2-CH 3 (propan), C4H io sau CH 3- CH 2- CH 2- CH 3 (butan).
La cuvânml din limba greacă corespunzător numărului de atomi de carbon din molecu lă
se adaugă sufixul -an.
C5H 12 sau Cil3-(CHJ 3- CH 3 peman
C6 H 14 sau CII3- (CH)4- CH.i hexan
C7H 16 sau CH 3- (CH)5- CH3 heptan
C8H 18 sau CII3-(CII)6--CI-T3 octan
C 9H 20 sau CH 3- (CH)7- CH3 noonn
CwH 22 sau CH1- (CH2\ - CH 1 decan
• Denumirea unui radical monovalent se formează prin înlocuirea sufixului -an din
numele alcanului corespunzător cu sufixul -ii.
CH 3- (metil); CH 3- CH 2-(e.til );

CH 3- CH2-CH 2- (propil): CK- CH- CH (izopropil);

I , I 3

CTT -CH -ŢH-CH J (sec-butii); .

CH3 - CH2- CH 2- CH 2- (butii);
3 2
I
CH3- CH-CH 2- (izol>mil); CH.-C-CH.. (teq-buti l).
I , I ,
CH 3 CH3
Denumirile celor mai importanţi radicali divalcnţ.i sunt: CH,< (metilen), - CH,-CH,-
(etilen), CH.-CH<.(etiliden).
, - - --
• Denumirea unui izoalcan se stabi leşte după um,ătoarea reg ulă:
- se alege catena liniară cea mai lungă şi se precizează denumirea o-alcanului
corespunzător;
- dacă au fost identificate mai multe catene ca fiind cele mai lungi, se alege drept catenă
de ba7ă catena cu cele mai multe ramificaţii ;
- se identifică ramificaţiile şi se denumesc ca radicali;
m
liail
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 - se indică prin cifre arabe, numite indici rle poziţie, poziţia fiecărui radical în catena de
~:
- se numerotează catena de bază începând de la acel capăt pentru care indicii de poziţie
ZJ ::unificaţiilor sunt cei mai mici sau suma lor este cea mai mică;
- dacă două ramificaţii diferite se află la distanţe egale de capetele catenei de bază,
=-- ierotarea catenei se face astfel încât radicalul prioritar din punct de vedere al ordinii alfabetice
~ ~bă indicele de poziţie cel mai mic;
- se indică printr-un prefix (di = 2, tri = 3, tetra = 4) numărul radicalilor de acelaşi fel;
- radicalii sunt citaţi în denumire în ord .'a alfabetică, fără a se ţine seama de prefixele
:... tri etc.

Ex.emple: 3-etil-2;2,4-trimetilheptan

3-etil-4-metilhcxan

• Denumirea cicloalcanilor se formează adăugând cuvântul ciclo în faţa denumirii

--~canului cu acelaşi număr de atomi de cilr~on.

D. ciclopror,~:,, D c iclobutan; O
Denum i:·,;.... c i, ,0atca~ilor cu catenă laterală se stabileşte după o regulă asemănătoare
ciclopentan

~urnirii izoalcanilor, alegând drept catenă de bază catena ciclică, dacă aceasta are mai mulţi
~ i de carbon decât catena laterală.
yH2 CH3
~ ple:D.
etilciclopropan 1-ciclopropilhexan

4-etil-1.2-dimetilciclohexan

e Serie omoloagă
O succesiune de termeni în care fiecare termen diferă de vecinii săi printr-o cantitate fixă
c.:s:: 1:omi de carbon şi hidrogen (CH 2), păstrând particularităţile structurale ale termenilor vecini,
~ ;:ameşte serie omoloagă.
E ~-nplu: seria omoloagă a n-alcanilor
CH3-CH2-CH 3 CH3-CH2-CH2-C8:i CH3-CH2-CH2-C8i-CH3
propan bucan pentan
::mologul inferior al butanului) (omologul superior al butanului)

~ Structură
• În alcani, toţi atomii de carbon sunt hibridizaţi sp 3 şi toate covalenţele sunt cr. .
• Catena liniară a unui alcan este orientată în zigzag, cu toţi atomii de carbon situaţi în
.ll!L:..:tş i plan şi cu atomii de hidrogen situaţi de o parte şi de alta a acestui plan, respectând orientarea
~edrică.
'colecţia
EDUCAŢIONAL
m
 H H
/ ' •, / ', /
Exemplu: "-H
H _,,, C "- C ,,, C "- C --<!t:.___C
_p
,•' '\. ,' '\. 109"'28'

H H H H

ciclopropan

e~
l a
a \"\
ciclohexan (forma scaun) ciclohexan (formăbaie)

Catena ciclopropanului este plană. Orbitalii hibrizi sp 3 care participă la formarea legăturilor
C-C din ciclopropan nu sw1t deviaţi până la unghiul de 60° şi întrepătrunderea lor nu are loc de-a
lungul axei ce uneşte nucleele atomilor de carbon.
Atomii de carbon din moleculele celorlalţi cicloalcani nu se află toţi în acelaşi plan.
Pentru că nu se poate asigura orientarea tetraedrică a covalenţelor atomilor de carbon,
ciclurile de trei şi patru atomi de carbon sunt tensionate şi se pot deschide în prezenţa mai multor
reactanţi.
Ciclurile de cinci şi şase atomi de carbon sunt cele mai stabile, unghiurile dintre covalenţele
carbonului fiind egale sau apropiate de J09,5°.
Molecula ciclohexanului adoptă două conformaţii extreme: scaun şi baie. Confonnerul
scaun, în care toate grupele Cfi; se află în aranjări intercalate, este forma cea mai săracă în energie
şi cea mai stabilă. Covalenţele C-H orientate aproximativ perpendicular pe un plan mediu al .
moleculei se numesc axiale, iar cele orientate aproximativ în planul mediu al moleculei se numesc
ecuatoriale.

o
~ Izomerie
• Alcanii cu aceeaşi formulă moleculară care diferă prin aranjamentul atomilor de carbon
în catenă sunt izomeri de catenă.
CH ..
I 3
Exemple: CH-CH-CH-CH
s I 2 , CH3 C-CH3
I
CH3 CH3
n-pentan 2-metilbutan (izopentan) 2,2-dimetilpropan
(neopentan)

o
ciclopentan
ffl__,,,,,.,.,.~c,,.,o.,,.le'°"ct..__ia,-11
metilciclobutan

W EDUCAŢIONAL
 r.-. Proprietăţi fizice
• yfoleculele alcanilor sunt nepolare şi între ele se exercită interacţiuni slabe de tip forţe
de dispersie. 'Jo.V ct~..., ~ ,,._
• La temperaturi şi presiuni obi şnuite, primii patru tem1en i din seria n-alcanilor (C 1-CJ
~--: gazoşi , termenii medii (C5-C 15) sunt lichizi şi termenii superiori (peste C 16) sunt solizi. _.
Punctele de fierbere cresc c~0-30° pentru fiecare atom de carbon în plus. f• ( '' ""--
Ramificarea catenei micşorează punctul de fierbere. .
La izoakanii izomeri , scăderea punctului de fierber~ este mai mare dacă:
- ramificaţia este mai apropiată de marginea catenei principale;
- există două ramificaţii şi nu una singură;
- cele două ramificatii sunt legate de acelaşi atom de carbon al catenei principale şi nu de
..,._ ..c:pmi de carbon diferiţi.
El -:ple:
CH~H2CH2CH2CH2 CH3 n-hexan p.f. = +68.8°C

CH3ŢH-CH2C H2 CH3 2-metiJpenlan p.f. = ~60,3°c

CH3
CH3 CH2 9 H-CH2 CH 3 3-n'~lilpenllln p.f. = +63,3°C
CH3

CH3Ţ H-~H-CH1 2.3-dimetilbutan p.f. = +58°C

Cl-i3 ~ '!-!3
y H3
c~T-CH2CH3 2,2-dimetilbutan p.f. +49,7°C
CH 3
• Ciclopropanul şi ciclobutanul sunt gaze la temperatura obişnuită. Cicloalcanii au
I . -,eraruri d; fierbere mai mici şi densităti mai mari decât ale n-alcanilor corespunzători .
• Alcan11 sunt insolubili în apă. dar sunt solubili în solvenţi organici (alte hidrocarburi,
:te.).
• Alcanii lichizi ş i solizi au densitatea mai mi că decât a apei~6 - 018 g/cm3).
• Alcanii gazoşi nu au miros. Pentru depistarea scăpărilor de gaze din conductele de gaz
.::: sau buteliile de aragaz, se adaugă substanţe urât mirositoare, compuşi ai sulfuli1i OJ1roiţi
..::ptani. \

Proprietăţi chimice
1. Reacţia de halogenare
C.H20+2 - X2 -+ C0 H2" 1X + HX Condiţii:
a) în prezenţa luminii (hv = energia cuantei de lumină);
.mdc X= CI, Br b) la întuneric şi temperaturi ridicate (300 - 600°C).
• Reacţia de halogenare la alcani este neorientată, poate fi substituit hidrogenul de la
~ atom de carbon, rezultând, după caz, un singur compus sau un amestec de izomeri (vezi
::s - 319).
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
IJil
 yl
Cl-1-CH-CH
0
5 2 3
propan
+l:lr2
-HBr
CH3 CH2 yH2
(1-bromopropan) Br o+ o+
ciclohexan
Cl2 (lumină) )
clorociclohexan
HCI

CH-CH-CH
3 I 3
Br (2-bromopropan)
• Iodul nu reacţionează
cu alcanii. Fluorul reacţionează violent cu formare de CF 4•
Compuşii fluoruraţi se obţin indirect utilizând fluoruri metalice (AgF 2, CoF3) .
Exemplu: CH4 + 2CoF 2 -> CH 3-F + HF + 2CoF 2
2. Reacţi a de izomerizare
n-alcan .= izoalcan Condiţii:
• catalizator A1Cl3 cu urme de apă, 50 - 100°C.
CH3

o ~o
t -
Exemple: CH-CH-CH.
3 I "
CH3 ciclohexan metilciclopentan
o-butan (20%) îzobutan (80%) (75%) (25%)

3. Reacţii de descompunere termică

3.1. Reacţia de dehidrogenare
a) cu obţinere de alchene
C„H2n-r2 -+ CnH2n + H2 Condiţii:
alcan alchenă a) temperaturi ridicate (600-900°C);
b) catalizatori (Cp/AIP), 400 - 600°C.
Exemplu: CHg--CH3 (750 - 850°C) )
CH2 CH2 + H2
etan etenă

b) cu obţinere de arene
CnH2nt2 -+ C„H2n-6 + 482. Condiţii:
alcan arenă • catalizatori (P t/Al 20), temperatură: 500 - 550°C,

E xemple: CH3 (CH)

2 s- CH3
(Pt/A~ClJ, t•C) ) C l-T- CH + 4H
n-beptan
fr•is 3 2
presiune: 15 - 25 atm.

to luen
o (Pt, 300°C) ) o
ciclohexan benzen
3.2. Reacţia de cracare
Cn~n+2 -+ C.H2.~2 + CbH2b n=a+b Condiţii:

alcan alcan alchenă • temperaturi ridicate.

Exemplu: C1¾-CI-fy-C1¾ (1so. iwo•q > CH.i+ Cf½ CH2
propan metan etenă
• Cicloalcanii se descompun termic în mod asemănător cu alcanii dând alchene.
Exemplu:
O
ciclopentan
(t·C)
> CHreCH2+ CH3 CH=CH2
etenă propenă
ffl
V
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
 • Procesul de descompunere termică a alcanilor este complex. în amestecul de reacţie,
se află produşi ai reacţiei de dehidrogenare şi produşi ai reacţiei de cracare în proporţii diferite ce
,:..--pmd de condiţi ile de reacţie (tempe ratură, catalizatori etc.). De exemplu, prin încălzirea la peste
~ °C a n-butanului au loc reacţiile :
dehidrogenare
I-butenă

CH3 CH2 CH2 CH3 ---'--ci•_c"->-+--'> CH3 CH=CH-CH3+ H2 dehidrogenare

2-butcoă
butan
CH4 + C~ CH-CH3 cracare
metan propenă

Clfr-CH3+ C~ CH2 cracare

etan etenă

4. Reacţii de oxidare
4. 1. Arderea
C0H 2n+ 2 + Jn; 0 1
2
-. nC0 2 -ţ-{n·.-!)Hp T Q
E.. -.,p/11: CJHR+ 502 - 3C02 + 4Hp
4.2. Oxidarea parţială
N-alcanii sunt stabiit Ît1ţă de agenţii oxidanţi obişnuiţi (KMn0 4, K 2Crp,).
Alcanii superiori (C 22- C 26) se oxidează cu aer în anumite condiţii la alcooli sau acizi
:-,,)xilici (vezi pag. 281. 344).

5. Reacţii de deschidere a cicluril.or mici

• lnelul ciclopropanului se deschide în reacţi e cu unii reactanţi şi în anumite con diţii de
~-e.
-ple:
_ Br (l umină sau Fe8r1 j
- 2
sulfat acid de propil
1,3-dibromopropan

- HBr ~ CHj-Cfii- yH2

propan
1-bromopropan Br
• Ciclobutanul este mult mai puţin reactiv decât ciclopropanul. Inelul ciclobutanului nu
-~hide în reacţie cu halogenii sau cu hidracizii. Se poate deschide prin hidrogenare catalitică
: .:c.
D+
ciclobutan
H2 (Ni, i2ooq> Clfy-CI-:Ii- CH2CH3
n-butan

§ Metode de obţinere a alcanii.or

1. Hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate şi aromatice (vezi pag. 51, 67, 80,104, 341)
2. Reacţi a compuş ilor mon ohalogen aţ:i cu sodiu (~a.c~tz) ,
2R-X + 2Na - R- R + 2NaX -.
:,lu: l,, Cfîs-yH- CH3 + 2Na ~ CHs~ H-yl-rCH3 + 2NaCl
CI , CH3 CH3
2-cloropropan 2.3-dimetilbutan
l colecţla
EDUCAŢIONAL
Iii
 3. Reacţia comp uşilor dihalogenaţi izolaţi cu metale divalente (Mg, Zn).

Exemplu:

I .5-diclorohexan me!ilciclopcntan

4. Decarboxilarea acizilor (vezi pag. 2 10)

Exemplu: Cfi,-CH2-COONa + NaOH ~ CH 3-CH 3 + Na2C0 3
propanoat de sodiu etan

5. Hidroliza unor com pu şi (vezi pag. 127)

Exemplu: CH3- CH2- MgCl + Hp - CH 3- CH., + MgClOH
cloruruă de etil-magneziu etan
Al,C 3 + 12Hp - 4Al(OH)3 .,. 3CH ,
• Carbura de aluminiu (A l4 C, ) şi carbura de beriliu (Be2C) reacţionează energic cu apa
sau cu acizii diluati formând metan.

~ Metanul
Proprietăţichimice
1. Clorurarea
Cl-T +Cl2 (luminăl:> CH CI +Cl2 (1umină\ CH C1 +Cl 2(1uminâ) CHCl +Cl 2 (hunină\ CC!
u4 -HCI 3 -HCI 2 '2 -IICI 3 -HCI ~

2. Oxidarea la aldehidă formică

CH + ri oxizi de azot ) CH O + HO
4 "'2 400 - 600°c 2 2

3. Conversia catalitică a metanului

CH.i+ Hp ~ 650- IOOO' C) , co+ 3~
4. Amonoxidarea
CH4+ NR3+ 12 0 2 <Pt. tOOO"Cl > HCN + 3H2O

5. Descompunerea termică în acetilenă ş i hidrogen (vezi pag. 85)

2CH4 (ISOO•g ) C2H2+ 3H2

e Utilizări
Cele mai importante utilizări ale alcanilor sunt: combustibili (metanul. propanul. butanul
etc.), carburanţi (benzina, motorina, kcrosenul), solvenţi (n-hexanul etc.), materie primă în industria
chimică pentru obţinerea maselor plastice, a cauciucului sintetic, a săpunurilor, a detergenţ i lor etc.
Ciclopentanul este utilizat ca agent frigorific, iar ciclopropanul ca anestezic.

m
liiil
colecţl•1
EDUCAŢIONAL
3.1. Se se identifice următoarele hidrocarburi (lumină)

....a.-acterizate prin:
a) hidrocarbura A este o hidrocarbură
~irată cu catenă aciclică ramificată care are un
-:-~ de carbon cuaternar şi con~ne 83,72% C;
b) hidrocarbura B este o hidrocarbură cu
~=O, are dac,=2,4914 g/L şi este izomerul care
l:"! ill moleculă cel mai mare număr de atomi
-..r :arbon primari ;
c) hidrocarbura C este o hidrocarbură
:-=-.:,asă saturată cu NE=l şi are p0=1,875 g/L;
d) hidrocarbura D este o hidrocarbură
s;;..:-_-ată cu catenă ac iciică Iiniară şi are raportul
a: ::iasă C:H = 24:5;
e) hidrocarbura E este o hidrocarbură
s;;..:..:ra tă cu catenă ciclică, are molecula formată
._: '8 atomi şi are un singur atom de carbon
---=idar;
f) hidrocarbura f este o hidrocarbură
=----=.asă cu NE=O şi are p=3,75 g/L la 4, 1 atm
: -~c;
Z+ C12
(t°C) )
X ·H2
g) Să se calculeze volumul (c.n.) de clor
(CI) care reacţionează cu 129 kg de izomer z,
ştiind că se obţin numai compuşi monoclorurati
şi că reacţia este totală. '
h) Să se calculeze masa de izomer Z care
consumă la ardere 1596 m3 (c.n.) de aer cu 20%
0 2, procente volumetrice.
3.3. O hidrocarbură A are molecula formată din
trei atomi de carbon primari, un atom de carbon
secundar şi un atom de carbon tertiar toti atomii
de carbon fiind hibridizaţi sp3 • • ' '
a) Să se scrie formula plană. a hidrocarburii
A.
b) Să se determine fonnula moleculară a
hidrocarburii A şi să se calculeze raportul de
masă C:H.

g) hidrocarbura G este o hidrocarbură c) Să se detennine numărul de covalenţe cr

-=-.--ată cu catenă aciclică, are raportul dintre
~ărul atomilor de hidrogen şi numărul
-ilor de carbon din moleculă egal cu 2,2857
~:ste izomerul care nu are în moleculă atomi
.:l! :arhon secundari.
: • O hidrocarbură cu NE=O are raportul de
---..1 C:H = 36:7.
ai Să se determine formula moleculară a
-~.carburii.
o) Să se detem1ine compoziţia procentu<jlă
..:r -:iasă a acestei hidrocarburi .
c) Să se calculeze masa de hidrocarbură ce
.-c,nrine 7 kg de hidrogen.
d) Să se scrie formulele plane ale izomerilor
din 144 mg de hidrocarbură A.
d) Să se scrie fomrnla plană a izomerului B
care are p. f. mai ridicat decât cel al hidrocarburii
A.
e) Să se scrie formulele plane şi, după
caz, formulele structura le ale compuşilor
monocloruraţi obţinuţi din reacţia izomerului A
cu clorul la lumină şi să se pr~cizeze numărul
acestora.
f) Să se calculeze volumul de aer. măsurat
la 27°C şi 760 mmHg, cu 20% 0 2, ,procente
volumetrice, consumat la arderea a 288 g de
hidrocarbură A.
3.4. Să se stabilească denumirea următorilor

~ această formulă moleculară şi să se indice

izoalcani:
CH3
..ienurnirile acestor izomeri. I .
e) Să se identifice izomerul X cu p.f cel mai @ CH~Hi-y-CH2 CH3
ndicat şi izomerul Y cu p.f. cel mai scăzut. CH2 CH3
t) Să se identifice izomerul Z care nu are
în moleculă atomi de carbon secundari şi să se CH3 CH3
scrie ecuatiile următoarelor reacţii: I I ·
@ CH3 CH-C-CH- C~CH3
I I
CH3 C!fy-CH3
1colectla m
EDUCAŢIONAL liiifil
 3. 7. Să se scrie ecuaţii le următoarelor reacţii
chimice:
(lumină)
© C.Hg-CH-CH2 CH- CH2 CH3 a) CH 4 + 3C1 2 ~ --
I
CH-CH3 CH3
6H3
I
b) CB:ry-Cl-fy-CH3
(1"C)
-H2 )
Ctti- CH3 CH 3
CH3
@ CHr-CH2 tH- TH- tH- CHi-CH3 ("1GJ ,O.IOO'C)
c) C~-yH-CI-fy-CH3
yH---CH3
CH3 CH3
H3C CH3
CH 3
d) Cl-f:i- { -{ - CH3 + C l2 Clumină> >
@ CH~CI-fy-CH-Cfir-C&
I I H3C CH3
CH3 C~CH3 (t°C) )
e) CH3 ŢH-CH3 cracare
H3? ŢH3 CH3
® cH31- 9-cH3
H3C CH3
3.8. Să se identifice compuşii organici (inclusiv
3.5. Să se scrie fonnulele plane ale unnătorilor stereoizomeri) rezultaţi din unnătoarele reacţii
alcani: chimice, teoretic posibile (vezi pag. 320):
a) o-octan;
a) Cff:i-CH2C~CJ-fy-CH3 dehi~~:ena?e
b) 2,2,3-trimetilbutan;
c) 3,5-dietil-4-metilheptan; CH3
d) 1-etil-3-izopropilciclohexan; b) CH_),- C.l.CH +c12c1uminăl>
e) 1,1,4,4-tetrametilciclohexan. 3! 1
2 3 -HCI
CH3
3.6. Să se stabilească denumirea următorilor CH 3

+C!2 (1umină))
6
cicloalcani:
CH

6
c) -HCI
/CH3
(t·C)
@ -CH2 CH3 d) CH3iH-Clfi-CH3 cracare )

CH3
3.9. O hidrocarbură A cu compoziţia 80% C şi
20% H, procente de masă, iniţiază schema de
reacţ i i 3.1.

- a) Să se identifice hidrocarbura A şi
celelalte substanţe din schemă ş i să se scrie
ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Dacă transformarea A-, a are loc cu un
randament de 75%, să se afle presiunea ce se
crează într-un recipient cu volumul de 100 L,
la 27°C, ştiind că inipal au fost în reL,ţ:rnt 1O
Im colecţl•1
EDUCATIONAL
 (C;CVAlp3, 400-600°C)
'.""lQ 3.1. I -H, >a
A +HN03 (toC) b 6oooc > A + a
-H2O I
+Cli(hv) > c +Na B AlClr HiO (50-100°C) C +Cli(hv) > d + e
-HCl -NaCl ~ -HCI
+Na > D Pt/A lp 3 > h +i
I -NaCl -4H2
-HCI f+g
I +Na > E Pt/AlP3> 1
-NaCl -4H2

'."91Q 3.2. A -+-"-C-"'2-1(""-'h--'v)'-'>> a +Na > b (Pt/Al 2O3)> c

-HCl -NaCl -31-f.
l+cl2(hv\ d+e
-HCI !{NaOH sol. alcoolică) >f
-HCI

'na 3.3. A +Cl,(hv) > a+b

-HCI I +Na >
-NaCl

(C; q /Alp3, 400-600°C)

C
-H2
)_
L..::(--'-l 4 ½~ + C
I +NH,+O2 d
(Pt, 1000°C) > + Hp
+0 2
(oxizi de azot, 400-600°C) e+Hp
o: de hidrocarbură A. şi structurile izomerilor A, B, C şi să se scrie
.:) Să se arate care dintre substanţele A, B, ecuaţiile reacţiilor chimice indicate.
:J. E, sunt izomere. b) Dacă amestecul h conţine 25% CH 4 ,
10% C 2H 6 , 10% C1H8 , I 0% izomer C (procente
Izomerii A, B, C ai hidrocarburii volumetrice) să se calculeze:
. ~portul de masă C:H = 5: 1 şi densitatea - randamentul reacţiei de cracare;
--ari lor faţă de oxigen d 0 = 2,25 dau - procentul de izomer C transformat în
- sroarele transformări:
2
CH4 ;
I) schema 3.2. - vol umul amestecului h, măsurat la I 27°C
2) B (C,,O,'Al,O,. ,•q g
şi 2 atm, obţinut din 144 kg de izomer C.
3) C cracare ) h (amestec de hidrocarburi)
l
-~ este izomerul cu punctul de fierbere cel 3.11. Se consideră schema de reacţii 3.3.
,,
=- scăzut şi C izomerul cu punctul de fierbere a) Să se identifice substanţele din schemă
:nai ridicat. şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
)
a) Să se determine formula moleculară b) Să se arate ce procese chimice reprezintă
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
m

~ :.,-
transformările şi
2 şi ce substante se mai
I - hidrocarbura B care nu poate forma
află alături de A şi c în amestecul r~zultat din
transformarea 2.
c) Să se calculeze randarnenrul transformării
C - d, ştiind că reactanţii se introduc în proces
în raport molar C:NH3 :O2 = 1:1:2 şi că, după
ce amestecul de r eacţie a fost răcit la
temperatura camerei , amestecul gazos are
P: = 27,657 g/mol.
3.12. Se consideră
schema 3.4., în care A
este o hidrocarbură care are raportul de masă C:
H = 5,14:1 şi care poate fom1a o hidrocarbură
aromatică prin dehidrogenare, iar B este o
hidrocarbură cu 4 atomi de carbon.
a) Să se identifice substantele indicate
în se hemă şi să se scrie ecuaţiile reacţii lor
chimice.
b) Să se indice structura următorilor
izomeri ai hidrocarburii A:
- izomerul care fonnează prin clorurare
fotochimică doi compuşi monocloruraţi;
. - izomerul care formează prin dehidrogenare
o singură alchenă.
3.13. Prin ardere a unui m o I de
hidrocarbură A cu catenă liniară se obtin
176 g de CO2 şi 90 g de H,O. Hidrocarbura
A se în călzeşte la 50-100°-C, în prezenţă de
AIC13, iar amestecul rezultat se tratează c~ clor
la 500°C. Se consideră că din reacţia de clorurare
rezultă numai deri vaţ i monocloruraţi.
a) Să se identifice hidrocarbura A şi să se
scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Dacă amestecul de compuşi monocloruraţi
s-ar trata cu Na, în condiţiile reacţiei WUrtz, să
se indice numărul de hidrocarburi ce ar putea
rezulta teoretic.
c) Să se identifice unnătoarele hidrocarburi
Schema 3.4.
cracare
A '-211.i + B
0
k C + CsH10
I~ +H2O
l+Cli(hv)> a+ b
-HCl
(Ni, 650-900°C)
m colectial
EDUCAŢION.AL
---"---'"--"c...:..:.-"-'-...:...:..-=-~>C+d
obţinute la punctul b:
alchene prin dehidrogenare;
- hidrocarbura C cu catenă liniară;
- hidrocarbura D care formează prin
clorurare fotochimică trei compuşi monoclornrati
(fără stereoizomeri); ·
- hidrocarbura E care conduce prin
clorurare fotochimică la cel mai mare număr de
compuşi monocloruraţi izomeri.
3.14. Despre izomerii A, B, C, D, E ai
hidrocarburii cu raportul de masă C:H = 5, 14: J
şi cu masa molară de 43 de ori mai mare
decât masa molară a hidrogenului, se cunosc
următoarele date:
- izomerul A fonnează prin dehidrogenare
avansată o arenă;
- izomerul B formează prin clorurare
fotochimică cel mai mare număr de compuşi
monocloruraţ.i izomeri;
- izomerul D formează prin clorurare
fotochimică doi compuşi monocloruraţi
izomeri;
- izomerul E formează prin dehidrogenare
o singură alchenă.
a) Să se determine formula moleculară şi
structura izomerilor A, B, C, D, E.
· b) Să se indice care izomer prezintă cel mai
mare număr de atomi de carbon secundari şi care
izomer prezintă atom de carbon cuaternar.
c) Să se indice care izomer fonnează prin
dehidrogenare numai alchene ce nu prezintă
izomerie geometrică.
d) Să se aranjeze izomerii A, B. C, D, E în
ordinea creşterii punctului de fierbere.
e) Se consideră că izomerul D fom1ează
prin cracare un amestec de hidrocarburi în care.
pe lângă alcani, se află numai alchenele 3-metil-
l-butenă şi propenă în procent molar de 25%
 $1 respectiv 20%. Să se calculeze compoziţia
exprimată în procente molare şi masa molară
"Iledie a amestecul ui de reacţi e, precum şi
;.,rocentul de izomer D transfonnat în propenă .
3.15. Un amestec de butan şi izobutan
e-s:e tratat cu clor gazos la 300°C , rezultând
_:: a mestec de compuşi monocloruraţi cu
-~toarea compoziţie, în procente de masă:
'.33% clorură de butil, I 0,33% clorură de
r.zobutil, 33,57% clorură de sec-butii şi 45,76%
- ;.)TUră de terţ-butil.
a) Să se calculeze raportul molar butan
zobutan în amestecul iniţial cons iderând
=-:msformarea totală.
b) Să se calculeze raportul molar compuş i
- "fll raţi primari : secundari : t erţ i ari în
_-estecul fina l.
c) Dacă randamentul de transformare a
- ::-ului este de 90%, să se calculeze volumul de
~- măsurat la I 27°C şi 4 atm necesar pentru a
~7e 50 kg de amestec de compuşi cloruraţi.
: 16. Un amestec de etan şi propan este
s._~:is procesului de piroliză. Ştiind că etanul şi
~ nul se transformă total şi că în amestecul
-- · raportul molar CH4 : C2 H~: C3 H 6 este I :2:2,
sl ;c calculeze:
a) compoziţia procentuală molară, masa
ară medie şi densitatea faţă de aer a
_-,esrecului final;
l b) raportul molar etan: propan în amestecul
ă
...al precum şi densitatea acestui amestec la
: --c şi 1 atm;
a c) randamentul reacţiei de dehidrogenare
_ 7"'Jpan ului;
:â d) variaţia presiunii în vasul de reacţie,
-;s.derând temperatura constantă;
1-
e) volumul (c.n.) de hidrogen de puritate
'o ce se poate separa din 8 m3 (c.n.) de amestec
- :rroliză , dacă la separarea amestecului se
-rle 5% din cantitatea de hidrogen.
Diferenţa dintre masa oxigenu l ui '
__ ;esar arderii unui mol de hidrocarbură
-- masa moleculară 84 şi masa molară a
=-ocarburii A este 204. Hidrocarbura A nu
decolorează apa de brom, nu prezintă izomerie
geometrică, formează o singură alchenă prin
dehidrogenare şi trei compuşi monocloruraţi,
izomeri de poziiie, prin clorurare fotochimică.
a) Să se determine fonnula moleculară şi
formula plană a hidrocarburii A.
b) Să se indice structura compuşilor
cloruraţi care în reacţie cu zincul formează
hidrocarbura A.
3.18. Raportul dintre masa de C02 şi masa
de H 2 0 rezultate din arderea unui izoalcan A
este de 1,9555.
a) Să se identifice izoalcanul.
b) Să se scrie ecuaţi ile reacţiilor chimice de
mai jos şi să se indice natura transfom1ărilor:
A-> B + H2
A -> CH4 + C
A +Cl,(v) D+E
~
c) Ş t iind că în amestecu l rezultat la
descompunerea termică a izoalcanului A
raportul molar CH 4 : H2 : A = I :3:0,5, să se
calculeze randamentul reacţiei de dehidrogenare
şi procentul de izoalcan netransfom1at.
3.19. Raportul dintre masa atomilor de
carbon şi masa atomi lor de hidrogen din
molecula unui compus monoclorurat B, provenit
dintr-o hidrocarbură saturată cu catenă ciclică
A, are valoarea 6,5454. Hidrocarbura saturată
A se dehidrogenează cu aromatizare.
a) Să se identifice hidrocarbura saturată A.
b) Să se calculeze volumul de clor, măsurat
la l 7°C şi 5,8 atm, care reaqionează cu 168 kg
de de hidrocarbură A, conform ecuaţiei:
A+ Cl2 ---. B + HCI
c) Să se calculeze masa de hidrocarbură
aromatică rezultată prin dehidrogenarea a 168kg
de h i drocarbură A, dacă randamentul reacţiei
este de 80% .
3.20. Un amestec echimolecular de metan,
etan şi propan cu masa de 18 kg este ars în
cantitatea stoech iometrică de aer (cu 20% 0 2 ,
procente volumetrice). Să se calculeze:
a) comp oz iţia procentua l ă de masă a
amestecului de alcani;
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
IIJ
 Hidrocarbura A care dă reacţiile
indicate de ecuaţii le chimice de mai jos este
b) volumul (c.n.) de aer necesar arderii
hidrocarbura cu cel ma i mare conţinut în
amestecului de alcani;
hidrogen (25%).
c) densitatea faţă de aer a amestecului
gazos după ardere, considerând reacţiile totale I) a + H 20 ' 300- 1ooo•c a+ 3b
şi temperatura amestecului de 20°C. 2) A+ NH3 + ½02 l~'C ) C+ 3d
3) 2A isw c e +3b
3.21. Prin arderea unei probe cu masa de
436 g dintr-un amestec de doi normal alcani
4) A IO(Xl"C f + 2b
omologi se obţin 123 L de CO2' măsuraţi la 17"C 5) A+ O oxizii d<• azo1, 0 +d
2 400-600°C o
şi 5,8 atJn. 6) A + 4Cl soo•c h + 4i
Alcanul inferior are densitatea faţă de 2

hidrogen d11, = 22. Considerând că în fiecare rea cţie se

a) Să se identifice cei doi alcani . consumă 4 kmoli de hidrocarbură A cu un
b) Să se determine compoziţia amestecului randament de 90%, să se determine:
de alcani, exprimată în procente volumetrice. a) volumul am esteculu i gazos a+3b ,
c) Să se calculeze vo lumul (c.n.J de măsurat la l 37°C şi 4, 1 atJ11;

aer, cu 20% 0 2 în volume, necesar arderi i b) masa de substanţă c de puritate 98%;

amestecului.
3.22. Un amestec, format din două
hidrocarburi saturate cu catenă aciclică A şi
B, cu volumul (c.n.) de 134,4 L este ars în aer,
c) presiunea creată de compusul e într-un
recipient cu volumul de 1Om 3, la 17°C;
d) masa de substanţă f ;
e) masa soluţiei de c on ce n traţie 40%
obţin ută prin dizolvarea compusului g în apă;

rezultând l 056 g de CO, . l :2 este raportul molar f) masa de solvent h de puritate 96%.
în care se află hidrocarburile A şi B în amestecul
considerat, dar şi raportul dintre numărul de 3.24. Să se aşeze alcanii izomeri cu formula

atomi de hidrogen din moleculele celor două moleculară Cn+2 H112_2 n+6 în ordinea crescătoare a

hidrocarburi. punctelor de fierbere.

O altă probă din acest amestec, identică
cu prima, este tratată cu clor gazos în prezenţa
luminii. Se consideră că se obţin numai compuşii
dicloruraţi.
a) Să se identifice hidrocarburile A şi
B , ştiind că hidrocarbura B nu poate fonna
alchene.
b) Să se calculeze volumul (c.n.) de aer, cu
20% 0 2 , necesar combustiei amestecului, dacă
ox igenul este în exces de 10%.
c) Să se determine masa amestecului de
compuşi dicloruraţi şi să se indice numărul de
compuşi dicloruraţi din acest amestec.
d) Să se calculeze masa soluţiei, de
3.25 Un amestec de metan şi etan conţine
78,94% C. Să se determine:
a) raportul molar CH 4 :C2H 6 din amestec;
b) compoziţia procentuală de masă a
amestecului.
3.26. Gazele obţinute prin combustia a
5600mL (c.n.) de hidrocarbură gazoasă sunt
trecute prin două vase spălătoare unul cu acid
sulfuric, iar celălalt cu lapte de var. La sfârşit
se constată o creştere a masei celor două vase
cu 22,5 g şi respectiv 44 g.
Să se denumească radicalii monovalenţi ai

concentraţie 30% , care se poate obţine prin hidrocarburii.

dizolvarea în apă a acidului clorhidric rezultat
din reacţia de clorurare.
I
m colecţia
EDUCAŢIONAL
I
-------------------...;:..Teste ti
3.27. Referitor la alcanii izomeri cu fonnula
moleculară C02 _2H 3n'Î' unde n este număr întreg
şi pozitiv, sunt corecte afinnaţiile:
A) au formula moleculară C 1H 16;
8) sunt 11 izomeri (inclusiv
~ereoizomeri);
C) 3 izomeri conţin câte un atom de carbon
.:u.1temar;
O) izomerul cu catena liniară cea mai scurtă
formează prin clorurare fotochimică 4 compuşi
monocloruraţi;
E) izomerii ce există sub forma a doi
enantiomeri au denumirile: 4-metil-hexan şi
3,4-dimetilpentan;
F) toţi izomerii pot forma prin dehidrogenare
alchene .

Numărul izomerilor cu formula în moleculă 5 atomi de carbon primari, I atom

- .ecu lară C 7H 16 care conţin atom i de carbon de carbon terţiar şi 1 atom de carbon cuaternar
~...ri este: este:
.\) I; B) 8; C) 9: A) izoheptan;
D) 10; E) O. B) 2,3-trimetilbutan;
C) 2-etil-3-metilbutan;
~ ~9. Denumirea corectă a izoalcanului cu O) 2,2,3.3-tetrametilbutan;
- ~la plană de mai jos este: E) 2,2,3-trimetilbutan.
CH3
I
CH~H2 yH-CH-yH-CHr-CH3 3.33. Numărul hidrocarburilor saturate
cu formula moleculară C 5 H 10 care conţin în
Cffy-CH3 CH3 mol ecu lă un atom de carbon primar este:
.\) 3,4-dimetil-5-etilheptan; A) O; B) I; C) 2:
B) 2,4-dietil-3-metilhexan; O) 3; E) 4.
() 5-etil-3,4-dimetilheptan;
D) 3-etil-4,5-dimetilheptan; 3.34. Despre o-alcanul A care dă reac~a de
E) izoundecan. cracare indicată mai jos se cunoaşte că raportul
dintre masa relativă a atomilor de carbon şi masa
Numărul izomerilor c u formula relati vă a atomilor de hidrogen din molecula sa
~~u lară C 6H 14 care conţin cel mai mare are valoarea 5 .
.:.: de atomi de carbon primari este: A m=~ > C3H6 + a
.\) I; B)2; C) 3; Substanţa a poate forma un număr de
=>> 4; E) O. compuşi dihalogenaţi egal cu:
A) 2; B) 3; C) O;
:.31 Hidrocarbura cu fonnula moleculară D) I; E) 4.
care nu conţine în molecul ă atomi de
, secundari fom1ează prin clorurare un 3.35. Un amestec de metan şi etan. în care
:.: de compuşi monocloruraţi egal cu: raportul molar CH 4 :C 2H 6 = 1:2, consumă la
.\J3; B) O; C) 1; ardere 3024 L (c.n.) de aer, cu 20% 0 2 procente
::>J 2; E) 4. volumetrice. Volumul ocupat de amestecul
supus combustiei, măsurat la 27°C şi 6 atm,
Denumirea izoalcanului care conţine este:

I
l colecţla
EDUCAŢIONAL
w
 µ = 26,4 g/mol. Randamentul reacţiei este:
A) 54,54%; B) 66,66%;
A) 604,8 L; B) 3,321 L;
C) 75%; D) 80%;
C) 12,3 L; D) 36,9 L;
E) 33,33%.
E) 36,9 m 3.

3.36. Dacă dehidrogenerea etanului aflat 3.41. Se supun descompunerii termice

într-un recipient închis are loc cu un randament 2240L (c.n.) de CH4 • Dacă 25% din metan nu
de 80%, variaţia presiunii din recipient, se transformă, iar în amestecul final rapo1tul
considerând temperatura constantă, este: molarCH 4 : H2 = 1:5, volumul (c.n.) de aceti lenă
A) presiunea rămâne constantă; rezultat este:
B) scade de L8 ori; A) 22,4 L; B) 44,8 L; C) 224 L;
C) creşte de 0,9 ori; D) 560 L; E) 56 L.
D) se dublează;
E) creşte de 1,8 ori. 3.42. O probă de n-butan cu masa de 348 g
este încălzită
într-un recipient închis la l 00°C
3.37. Prin descompunerea termică a unei în prezenţă de AICI, umedă. În aceste condi ţii .
probe de metan de puritate 98% sc obţin , după constanta de echilibru a reacţiei de izomerizare
separarea a 0,8 kmoli de acetilenă, 67,2 m-1 ( c.n.) este kC = 4. Numărul de moli de izobutan din
de amestec gazos în care raportul molar CH 4 :H2 amestecul de reacţie la echilibru şi randamentul
= 1: 14. Volumul (c.n.) probei de metan introduse izomerizării sunt:
în reacţie este: A) 4,8 moli şi 75%; B) 6 moli şi 80%;
A) 40,32 m-\ B) 45,71 m 3; C) 4,8 moli şi 80%; D) 3 moli ş i 50%;
C)4l, l4 L; D) 45,71 dm3; E) 6 moli şi 100%.
E) 35,84 L.
3.43. Un amestec de ciclobutan ş i
3.38. O probă cu masa de 2, 16 g d in
metilciclopropan este tratat cu Br, în prezenţa
produsul unic al monobromurării unui alcan luminii. În amestecul de reacţie -nu se poate
conduce după mineralizare şi tratare cu azotat afla:
de argint la 5,64 g de precipitat (vezi capitolul A ) 1,3-dibromo-2-mctilpropan;
19). Alcanul este:
B) 1,4-dibromobutan;
A) metan; B) etan;
C) l ,3(S)-dibromobutan;
C) ncopentan; D) propan; D) l,3(R)-dibromobutan;
E) izooctan.
E) bromociclobutan.
3.39. Pentru un amestec ech imolecular
3.44. La descompunerea termică a
de doi izoalcani izomeri care au compoziţia
propanului rezultă un amestec de reacţie ce
proci>,..,tuală de masă 83,72% C şi 16,28% H,
con~ine 30% Ci1-I4 în procente de masă. Dacă tot
raportul dintre numărul atomi lor de carbon
propanul a reacţionat, randamentul de obţinere
primari şi numărul atomilor de carbon terţiari
a etenei este:
are valoarea 3. Tzoalcanii din amestec sunt: A) 58,84%; B)47, 16%;
A) 2-metilbutan şi 2,2-dimetilpropan; C) 100%; D) 50%;
B) 2-metilpentan şi 3-metilpentan; E) 94,28%.
C) 3-metilpentan şi 2,3-dimetilbutan;
D) 2,2-dimetilpentan şi 2,4-dimetilpeutan; 3.45. La dehidrogenarea propanului se
E) 2-meti lpentan şi 2,2-dimetilbutan. fonnează propenă şi hidrogen. Amestecul gazos
rezultat conţine 25% H 2 (în volum). Procentul
3.40. Prin dehidrogenarea propanului de propan descompus este:
rezultă un amestec gazos cu masa molară medie
m
-
cole3tl
EDUCAŢIO
 ,. 50%; B) 75%; C) 30%; 3.49. Se amestecă l mol dintr-un alcan
:} 33,33%; E) 50%. gazos cu cantitatea stoechiometrică de ox igen.
După combustie, se formează un volum de gaze
Un amestec format din doi alcani (c.n.), în care apa se află sub fonnă de vapori,
. ;;. gazoşi, aflaţi în raport molar l :3, are cu 22,4 L mai mare decât volumul (c.n.) supus
ice ..::ea p0 =1,808 g(L. Volumul de aer (c.n.) combustiei. Alcanul este:
nu ..: arderii a 13,2 g din alcanul superior A) metan; B) propan;
rtul C) hexan; D) butan;
enă ~ 112 L; B) 134,4 L; C) 100,8 L; E) etan.
:::: 44,8 L; E) 168 L.
3.50. Procentul cu care creşte volumul
Doi moli dintr-un alcan necunoscut se gazelor la descompunerea în elemente a unui
=,ces de oxigen. Gazele rezultate se trec alcan (C0 H 2n~J gazos este:
48 g ---.:a vas spălător ce conţine 300g de soluţie
A) 50n%; B) 100n%; C) J00(n+ l)¾;
10°c - - sulfuric de concentraţie 40%. Formula
D) no/o; E) 100(n-1 )%.
diţii, -...ară a alcanului, ştiind că soluţia finală
Lzare _:.iJ spălător are o concentraţi e de 25%,
3.5 1. O probă de metan cu volumul (c.n.)
1 din
de 78,4 L se descompune termic în vederea
entul B) C2H 6;
obţinerii acetilenei. Ştiind că se formează 6g
E) C 5H 12•
de carbon şi un amestec gazos care conţine
1%; 66,66% H,, procente molare, conversia utilă şi
)%; La tratarea metanului cu vapori de apă
selectivitatea transformării sunt:
~{ă de nichel se folosesc 3 moli de metan
A) 57,142 şi 71,428%;
de apă. Procentul de metan transformat,
B) 71 ,428% şi 80%;
il1 şi . .:. in amestecul final procentul molar de
C) 75% şi 80%;
:zenţa ~ 18, 18%, este:
D) 57,142% şi 80%;
poate 66,66%; B) 50%; C) 33,33%;
E) 50% şi 75%.
- "0%; E) 75%.

Teste ti
A firmaţiile corecte referitoare la - masa molară a monocloroderivatului ei
:-'Jura cu formula moleculară C5H12 care este de 1,345 ori mai mare decât masa molară a
1i că a -..e forma alchene prin dehidrogenare hidrocarburii;
,cţie ct
- nu are în moleculă atomi de carbon
)acă toi ..::e un atom de carbon cuaternar; terţiari;
ibţinere - :ormează prin cracare metan şi - se aroma tizează prin dehidrogenare
..:--..ă; avansată .
lsr.eizomer de catenă cu o-pentanul; Referitor la hidrocarbura A, sunt corecte
5te pentanul cu punctul de fierbere cel afirmaţiile:
::at. 1. are formula moleculară C7H 14;
2. este o-heptanul;
11ului se
Despre o hidrocarbură A se cunosc 3. are NE= 1;
:ul gazo,
1rocentt.-
_--ele date: 4. un mol de hidrocarbura A consumă la
'"::.'Ortul masic C:H = 21 :4; ardere 246,4 L (c.n.) Or

1colectla
EDUCAŢIONAL
m

3.54. Referitor la hidrocarbura cu fonnula ·
moleculară C 7H 16 care nu are atomi de carbon
secLLndari în moleculă sunt corecte afirmaţiile :
1. are denumirea 2,2,3-trimetilbutan;
2. are catenă aciclică ramificată;
3. formează prin dehidrogenare o singură
alchenă;
4. formează prin clorurare fotochimică trei iluminat
compuşi monocloruraţi.
3.55. Referitor la hidrocarbura cu formula de CC14 • Sunt corecte afinnaţiile:
moleculară Cil 16 care conţine în moleculă un
atom de carbon asimetric şi care formează o de CH4 ;
arenă prin dehidrogenare avansată, sunt corecte
afirmaţiile:
1. are denumirea 2-metilhexan;
2. are denumirea 3-metilhexan;
3. nu fonnează amestec racemic;
4. fo1mează prin dehidrogenare avansată
toluenul.
3.56. Se consideră transformările:
A I C~C=CBi+ Bi
I
I 2 CH3
~ C.Eţ- CH CH2+ a
1. Substanţa A este izobutanul.
2. Substanţa a este metanul.
3. Reacţia 2 este o reacţie de cracare.
4. Reacţiile I şi 2 sunt reacţii de cracare.
3.57. Referitor la alcanii: 2-metilpentan
(A). 11-pe;1tan (B), ciclobutan (C), n-butan (D),
neope1Jtan ( E) sunt corecte afinnaţiile:
l. punctele de fierbere cresc în ordinea:
C<D<E<B>A:
2. toţi atoniliW.de carbon din moleculele lor
sunt hibridizaţi sp1 ;
3. sunt hidrocarburi saturate;
4. toţi au aceeaşi nesaturare echivalentă.
3.58. Un amestec de izomeri cu formula
moleculară C4HIO este încălzit la 600°C.
Considerând că au loc numai reacţii de cracare
llT,'I
lliii
c ole ctia
EDUCAŢI ONAL
I
şi că reacţiile sunt totale, referitor la amestecul
rezultat din reacţie, sunt corecte afirmaţiile:
1. nu conţine alcani;
2. conţine metan, etan, etenă şi propenă;
3. conţine butene şi izobutenă;
4. are masa molară medie cuprinsă între
16g/mol şi 42 g/mol.
3.59. Un amestec de metan şi clor este
puternic. Se obţine un amestec de
compuşi cloruraţi format din: 3 moli de CH 3Cl,
2 moli de CH2 Cl 2 , 1 mol de CHCl3 şi 0,5 moli
I. s-au introdus în reacţie cel puţin 6,5 moli
2. amestecul de metan şi clor avea un volum
(c.n.) de cel puţin 414,4 L ;
3. din acidul clorhidric rezultat din
reacţie se obţin cel mult 1460 g de soluţie de
concentraţie 30%;
4. masa molară medie a amestecului de
compuşi halogenaţi este de cel puţin 79,67
g/mol.
3.60. Un balon este umplut cu amestec de
metan şi izobutan. Condiţia ca balonul să se
ridice în aer este:
1. în 0,652 moli de amestec să se afle cel
puţin 0,452 moli de CH4;
2. amestecul să fie echimolecular;
3. raportul dintre masa izobutanului şi masa
metanului din amestec să fie mai mic de 1,61;
4. masa molară medie a amestecului să fie
mai mare de 28,9.
3.61. Un amestec format din 1O moli de
o-butan şi x moli de izobutan este încălzit
într-un recipient închis la l00°C în prezenţă de
AlCl 3 umedă. După stabilirea echilibrului în
amestecul de reacţie se află 9,6 moli de izobutan.
Cunoscând k,=4, sunt corecte afirmaţiile:
1. în amestecul iniţial se află 2 moli de
izobutan;
2. s-au transformat 7,6 moli de n-butan;
3. procentul de butan netransformat este de
24%;
4. randamentul izomerizării este de 80%.
..
,.

oă;

:ntre

este
: de o
~ - Caracterizare generală
, CI ,
• Alchenele sunt hidrocarburi nesaturate cu o legăniră dublă şi catenă aciclică liniară sau
noii
~:n.:'icată.
• Alchenele au formula generală C 11 H 2 11 şi NE= l.
noii

lum
o
~:6 Denumire
-
• Toate alchenele au aceeaşi formu lă procentuală: 85,71 % C şi 14,28% H.

din • Din numele alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon în moleculă ca şi alchena,
de Jo i.:l..oc uieşte
sufixul -an cu sufixul -enă.
&c--o/e : CH2 C~ crenă Cfţ-CH CH 2 propenă
de • Pentru alchenele cu aceeaşi cater.~, care se diferenţiază prin poziţia legături i duble în
.67 .-e::iă. sc indică în faţa denumirii nur:-,arul atomului de carbon din catenă după care urmează
~-;-~ dublă.Se numerotează c~,c:oa astfel încât să se obţină indicele de poziţie cel mai mic.
_ ...;1p/e : CHr CP ':ffy-CH3 t-butcnă CH3 CH=CH-CH3 2-butenă
de
• lzoalcheuelc: se denumesc asemănător cu izoalcauii, alegând cea mai lungă catenă liniară
se
....:;: -.on1ine legătura dublă şi sensul de numerotare a catenei pentru care indicele de poziţie al
- ~ ..irii duble este cel mai mic.
cel - c~
E.r -olu: C~ CH-yf.I- tH-CH 3 .3-etil-4-metil-l-pcntenă
153
C112CH3
I;
fie • Dacă dubla legătură are acelaşi indice de poziţie, indiferent de set" .tl de numerotare a
~ e, principale, numerotarea acesteia se face astfel încât ramificaţiile să aibă indicii de poziţie
~ ::iai mici.
de
~it &c:-iple: c~c CH-c~
je I
CH3
în
n. 2-meril -2-butcnă 3-ctil-4-mctil-3-hexcnă

o
le ¼ Structură H H H H H
În molecula unei alchene. atomii de carbon 1•54" . / , : / \ ;. H
109 28
-= .; prin legărură dublă sunt hibridizati sp2• restul H , y C " 7 C , C ; C '..;) 120"
1
le m1lor de carbon sunt hibridizaţi s~ C C C H l
H "'
H H "'
H H "'
H 1.336-

lcolectla
EDUCAŢIONAL
m
 Izomerie§
• Alchenele cu aceeaşi formulă moleculară care diferă prin aranjamentul atomilor de
carbon în moleculă sunt izomeri de catenă.
Exemplu: CH1 CH-C~-C~-CH3 C~• C-CH-CH
I 2 3
CH3
1 -pentenă 2-metil-1-bulenă

• Alchenele cu aceeaşi formulă moleculară şi cu aceeaşi catenă care diferă prin poziţia
dublei legături în catenă sunt izomeri de poziţie.
Exemplu: Cf½ C- CH2 C~ CH-C CH-Cl--l
I 3 I "3
CH3 CH3
2-metil-l -butenă 2-metil-2-butenă

• Alchenele cu aceeaşi formulă moleculară, cu aceeaşi catenă şi cu aceeaşi poziţie a dublei

legăturiîn catenă, care diferă prin orientarea substituenţilor atomilor de carbon dublu legaţi faţă
de legătura dublă sunt izomeri geometrici. Prezintă izomerie geometrică alchenele în care fiecare
atom de carbon din dubla legătură este legat de doi substituenţi diferiţi (vezi pag. 23, 24).

Exemplu:
. C8:;\c c;C~-CH3 CH3\c--c ; H
H1 \H H1 \ CH2 CH3
cis-2-pentenă trans-2-pemcna

• Alchenele şi cicloalcanii cu aceeaşi formul ă moleculară sunt izomeri de funcţiune.

Exemplu:
1-pentcny
o
ciclopentan

e Proprietăţi
fizice
• Moleculele alchenelor sunt nepolare sau foarte slab polare şi între ele se exercită
interacţiuni slabe de tip van der Waals.
• Alchenele inferioare (C2-C4) sunt gaze la temperatura obişnuită, termenii mijlocii sunt
substanţe lichide, iar termenii superiori sunt substanţe solide.
Punctele de topire şi de fierbere ale alchenelor sunt mai mici decât cele ale alcanilor
corespunzători.
Punctele de fierbe,e ale izomerilor cis sunt mai mari decât ale izomerilor trans, din cauza
polarităţi i
mai mari a moleculelor cu configuraţie cis.
Punctele de topire ale izomerilor trans sunt mai ridicate decât ale izomerilor cis, deoarece
configuraţia trans permite o apropiere mai mare a moleculelor.
• Alchenele sunt insolubile în apă, sunt solubile în solvenţi organici.
• Densitatea alchenelor lichide este mai mică decât densitatea apei.

§ Proprietăţi chimice
1. Reacţii de adiţie

) c=c( + x - v ~

ffi'I
liM---E---D--
UC
colecţla l
...A....;;;Ţa=l.:.::Oa=NA.z.:.=-lL
 I.I. Adiţia hidrogenului (vezi pag. 34 1)
C H2n + H2
0
-+ CnH,,, 12 Condiţii :
alchenă alcan • catalizator (Ni, Pt, Pd).
E.:u-rplu: CH3 <;=CH-CH3 + H2 ~ CH3ŢH-CH2CH3

CH3 CH3
2-metil-2-butcnă 2-metilbutan
1.2. Adiţia halogenilor (ve7.i pag. 327)
I I Condiţii:
'\C=C/
/ '\ + X 2 ~ - C-C
I I- X=CI , Br • so luţ11"de ha Iogen (CI1 , Br2) 'm
X X solventi nepolari (CC1 4, CH2Clz).
&c-p/11: CH3 CH CH2 + CI2 ~ C~-ŢH-ŢH2
CI CI
propenâ 1,2-dicloropropan •
• Alchenele reacţionează şi cu halogenii dizolvaţi în solvenţi polari (apă, alcool). In acest
~ ..,ajoritar este compusul rezultat prin adiţi a la dubla legătură a unui atom de halogen şi a unui
~....,ent din molecula solventului (-OH, -OR). ·
În cazul alchenelor nesimetrice, fragmentul solventu\uj (-OH, -OR) se fixează la atomul
~ ~-.rbon cel mai sărac în hidrogen. (vezi pag. 328)
CH-CH-CH
3 I I i
~ •pâ de clor CC\i- Hfll OH CI
1-cloro-2-propanol
pr"' .....a
C~-yH-ŢH2
I CI Cl
1,2-dicloropropan

1.3. Adiţia hidracizilor (vezi ag.

1 f 6 - 327)
ă
'\ C= C/ + H - X ~ - C-C - X = Cl Br I
/ '\ I I ' '
11 H X
• Reactivitatea hidracizilor în reac1ia de adiţie scade în ordinea Hl>HBr>HCl.
,r • Adi ţi a HCI n ecesită prezenţa unui catalizator (HgCl,).
• Adiţia hidracizilor la alchene nesimetrice are loc cu respectarea regulii lui
.a nikov.
La adiţia hidracizilor la alchene nesimetrice, atomul de halogen se fixează la atomul
:-oon dublu legat cel mai sărac în hidrogen (cel mai substituit).
Cl
.u:
I
Clţ- <j>= CH2 + HCl ~ Clţ-Ţ-CH3
CH3 CH3
2-meti lpropenă 2-cloro-2-mctilpropan

• Adiţia hidracizilor la unele alchene nesimetrice în care atomii de carbon dublu legaţi
- fel de substituiţi poate fi neorientată, reZllltând un amestec de izomeri de pozitie (vezi pag.

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
 CJ--l;;-CH-CT--l-C~-CH
J I "2 _ 3

Clţ-CH CH-Clţ-CH + HB
Exemplu: 3 {
B.r 2-bromopentan
2-pentenă CH:;-CH-CH-Cl-l-CH
3 2 I ~"2 3
Br 3-bromopentan
• Adiţia HBr la alchene în prezenţă de peroxizi (R-0-0-R) este o adiţie anti-
Markovnikov. Ceilalţi hidracizi (HCI, fi) nu dau adiţie anti-Markovnikov.
Exemplu: CH3-CH=CH2 + HBr ...... CH3-CH 2-C~-Br
propenă 1-bromopropan
1.4. Adiţia apei
I I
)c=c( + H--OH ~ _T_T_ Condiţii:
• în prezenţa acizilor tari (H 2S0.).
H OH
• Etena necesită o soluţie concentrată (98%) de H2S04 • Alchenele care conţin în moleculă
atomi de carbon dublu legaţi terţiari sau cuaternari reacţionează în prezenţa unei soluţii de H2 S0 _
de concentraţie mai mică (60%).
• Adiţia apei la alchenele nesimetrice are loc cu respectarea regulii lui Markovnikov.
Exemplu: CH:;-CH + H O (HzSo.i > CH:;-CH-CH
3
cu~"2 2 3 I 3
r OH
propenă ( ':) 01 \ ~ O 2-propanol

• Iniţial, la temperaturi joase (0-25°C), are loc adiţia acidului sulfuric la legătura dublă din
alchenă, cu formarea unui sulfat acid de alchil (ester al acidului sulfuric). La încălzire în prezen\2,
apei, sulfatul acid de alchil hidrolizează şi formează un alcool.
I I I I
"/ c=c/'\. + HOS(\H ~ -c-c-
I I
,-> -C-C-
- : : _.__
0
1 I
H 0S03H H OH

• În industrie:

2. Reacţia ~ polimerizare
I I
n)c=c( ~ -(?-?k Condiţii:
• diferite în funcţie de natura alchenei.
CH3
Exemple: nCH2 CH2 ~ -(CH2 CH2~ nCH3 CH CH2 ~ -(tH-CH2~
etenă polietenă propenă polipropenă

3. Reacţia de oxidare
3.1. Oxidarea blândă (vezi pag. 345 - 346)

"c=c/
/ '\.
+[O) + HO
2 ~ -t-t-
I I
Condiţii:
• soluţie apoasă neutră sau slab bazică
de KMnO4 (reactiv Baeyer);
OHOH
diol vicinal • temperatura camerei.

+7 -2 +4 O
2KMn04 + Hp --+ 2KOH + 2Mn02 + 3(0]
m colecţlal
li6il,-,,,,ED=u=c""'A"""T"""IO,..,.N,-!-A,,-tL
 +7 +4 +7
Mn :Ul:+ Mn reducere, Mn agent oxidant 2
·'"' O -2
6 - 2e·. O oxidare, O agent reducător 3
• Reactivul Baeyer este un oxidant slab ş i în prezenţa sa se scindează numai legătura 1t
-~ la legătură, nu şi legătura cr.
• Pentru deteminarea numărului de oxidare al unui atom de carbon dintr-un compus
~ ~ se însumează:
-1 pentru fiecare legătură C- H;
Opentru fiecare legătură C-C;
+l pentru fiecare legătură C-nemetal (O, S, N, F, CI, Br, I).
CH3 CH3
ol -2 +7 + 11 -1 +4
u: 3CH3 C=C~ + 2KMn04 + 4Hp ~ 3CH3 y-yH2 + 2KOH + 2Mn02
izobutcnă OHOH
+7 +4 2-metil-1,2-propandiol
Mn ..-1e-, Mn reducere 2
o n
c~c
1
., -I } oxidare 3
c d4 C
• Etandiolul, nu:-nit uzual glicol, se obţine industrial prin oxidarea catalitică a etenei,
- d de hidroliza oxidului de etenă.
CH=CH
2 2
+ .lQ
2 2
(Ag, iso·c, H C-CH
2 2
..:!!4 CHi-C~
etenă 'c(' I
OH OH
I
oxid de 1,2-etandiol
etenă (2licolL-
3.2. Oxidarea energică , .._r v. ..,. ----
R-CH=CH2 + 5[0] ~ R-COOH + C02+ Hp Condiţii:
• soluţie apoasă de ~CrzD7
R-y=CH2 + 4[0] ~ R-~-R + C02+ Hp sau KMn0 4 acidulată
R J) c,
"0:-,'lt cu H2s0•.
+6 ·2 +3 O
K1 Cr20 1 + 4H2S04 \ ~S04 + Cr/S0 4\ + 4Hp + 3(0)
-{) +3 +6
Cr +3e" Cr reducere, Cr agent oxidant 2
J o ~
6 .:l4 O oxidare, · O agent reducător 3

-7 ·2 +7
Yin +Se- Mn reducere, Mn agent oxidant 2
·, O -2
6 -ie-• O oxidare, O agent reducător 5
• Oxidarea energică a alchenelor are loc cu scindarea ambelor legături cr şi 1t din dubla
! -'"i.. În funcţie de structura alchenei se obţin diferiţi compuşi:
H R 2101
O R R
H/"-c = ~ CO+HO
2 2 H "-
/ c= + > R-C -f
\ R"-/C= ~r01 > R"-/C=O
OH
acid cetonă

i!: CH2 CHi + 6[0] ~ 2C02+ 2Hp

etenă
'colecţia
EDUCAŢIONAL
m
 CI-fy-CH y-CH2 CH3 + 3[0]--'> CH-3 COOH + CH3 r-CH2 CH3
CH3 O
3-metil-2-pentenă acid acetic butanonă

~ Oxidarea energică a alchenelor este un proces redox.

Exemple:
-) -2 +6 - 3 //0 ,4 +3
3CH3 CH=CH2 + 5.KiCrp7+ 20H2S04 ~ 3C~C\ + 3C02+ 23H20 + 5l<.iS04 + 5CriS0dl,
OH
+6 +3
Cr +ki Cr reducere (3e· acceptaţi) 10
-I +,
c-=14C}
_ _ oxidare(l0e· cedaţi) 3
2 4
C -6e·i C

o _, +1 +2 ,3llo +2
5Clţ-Ţ=C:Ef-C~+ 6KMnQ + 9}-lzSq ~ 5Clfy-~-CH3+ 5Clfy-Cz + 9Hp + 3~S04 + 6MnSO,
CH3 O OH
+7 +2
Mn ~ Mn reducere (Se· acceptaţi) 6
O +2
C -2e-) C }
_
1
+J oxidare (6e- cedaţi) 5
c~c
3.3. Oxidarea cu ozon (O) (vezi pag. 348)
,......o...____ Condiţii:
o o
• oxigen cu 5-6% 0 3;
• ,
0
I I ;0-0\ • agenţi reducători (HjPd.
R-C=CH-R~~C-CH- R~ R-C CH-R~ Zn + CH3COOH).
I I I'-- o,......
R R R
ozonidă primară ozonidă secundară

+H:P
(agen~ n:ducă,ori) R-C=0 + R-CH o
·'IA l
R
cetonă ţldehidă

Exemplu:
;0-0\ +H,O
CH3 CI¾-CH=CH2 ~ CH1 CH2 CH
'-. / ..,_ > CH3 CH2 CH O + CH2 0
CH2 <~~~J
1 -butenă O propanal metanal
• În absenţa unui mediu reducător, apa oxigenată (H20 2) rezultată din această reacţie
oxidează aldehidele la acizi.
3. 4. Arderea
C H20 + 3 0 2 _. 11C02 + nHp
0 2
Exemplu: C 3H6 + ~ 0 2 _. 3C02 + 3Hp

4. Reacţia de halogenare în poziţia alilică

I I Condiţii:
- ? y-y- +X--'>-yyy-+HX 2 • temperaturi ridicate (300 - 500°C).
H X
m
- EDUCAŢIONAL
colecţia I
 -.:a::e X = Cl, Br
~:e: CHr-CH- CH3 + Cl2 (SOO°C)) CHz=CH- rH2 + HCI

propenă
Cl
3-cloropropenă (clorură de alil)
• Bromurarea unei alchene în poziţia alilică se poate realiza şi prin încălzirea alchenei,
_:ie de CC14 , cu N-bromosuccin i midă.
=i:z:::;-u:

N-bromosuccinimidă succinimidă
• Din aceste reacţii de halogenare, pe lângă produşii de substituţie alilică, se obţin şi al~
so_ vezi pag. 320).
CH2 CH-CH-CH3
I
+q (500°(:) Cl
CH2 CH-CH2 C~ ·HCI 3-cloro- l -butenă
I-bute::~
yH2 CH=CH-CH3
CI
l-cloro-2-butenă

Q
;>
~ Metode de obţinere a alchenelor
.,}Jd. 1. Dehidrogenarea alcanilor (vezi pag. 36)
{ ).
2. Cracarea alcanilor (vezi pag. 36)
3. Dehidrohalogenarea compuşilor mon ob alogenaţi (vezi pag. 126, 334, 335)
~- Deshidratarea alcoolilor (vezi pag. 141,142,337)
5. Hidrogenarea parţială a alchinelor (vezi pag. 80, 342)
6. Eliminarea de halogeni din compuşi dihalogen aţi vicinali
I I \ - Condiţii:
-?-y- + Zn ~ )c=c( + ZnX 2 • încălzire cu pulbere de z inc
[2 0 X X în etanol.
tanal
reacp.

1,2-dicloropropan propenă

§ Utilizări
Alchenele sunt materii prime importante în sinteza organică. Din alchene se pot obţine:
~om puşi halogenaţi,
cauciuc, mase plastice, detergenţi, emulgatori, sol venţi etc.

D0°C)

1colectia
EDUCAŢIONA.L
l;a
. u
41: Să~;~ determine formula moleculară a A+ 6 [O] (KMnO, 11,SOJ 2h + 2i
um1ătoarelor hidrocarburi:
a) alchena cu masa molară µ=98 kg/kmol; 4.4. Despre o h i drocarbură A se cunosc
b) alchena gazoasă cu densitatea în condiţii următoarele i nformaţii:
normale p0=1,25 g/L; - numărul atomil or de hidrogen din
c) hidrocarbura gazoasă cu NE=l care, la moleculă este de două ori mai mare decât
147°C şi 4, l atm, are densitatea p=5 g/L; numărul atomilor de carbon;
•\. - d) cicloalchena care conţine 11,764% H; - are catenă aciclică ramificată;
e) alchena care formează prin adiţie de - nu are în moleculă atomi de carbon
brom un compus ce conţine 65,57% Br; cuaternari;
f) alchena a cărei masă creşte cu 32,14% - formează prin adiţie de acid clorhidric un
prin adiţia apei. compus organic B care conţine 33,33% CI.
a) Să se identifice hidrocarbura A.
@ O alchenă A fonnează prin hidrogenare un b) Să se scrie fonnulele structurale ale
alcan care are în moleculă un atom de carbon izomerilor cu formula moleculară a hidrocarburii
cuaternar şi care conţine 83,72% C. A şi catenă aciclică şi sa se precizeze denumirile
a) Să se identifice alchena A. acestor izomeri.
b) Să se scrie formulele structurale ale l\. ~c) Să se calculeze masa de compus organic
alchenelor izomere cu A care au în moleculă B rezultată din reacţia a 21 O g de hidrocarbură
numai atomi de carbon primari şi terţiari şi să A cu 91 ,25 g de acid clorhidric.
se precizeze denumirea fiecărei alchene. d) Să se determine masa de hidrocarbură A
c) Să se scrie fonnulele structurale ale care reacţionează cu 200 mL de soluţie de brom
alchenelor izomere cu A care au catenă liniară de concentra~ie 0,5 M.
şi să se precizeze denumirea fiecărei alchene. t"\ e) Să se determine volumul de soluţie
a~iaă de K,Crp 7 de concentraţie 0,5M necesar
~4,J,10 hidrocarbură A cu NE= l are molecula oxidării a 21 g de hidrocarbură A. ·
formată din 6 atomi. f) Să se calculeze volumul de aer (c.n.) cu
a) Să se identifice hidrocarbura A şi să se 20% 0 2, procente molare, necesar arderii a 7 kg
precizeze tipul atomilor de carbon şi starea lor de hidrocarbură A.
de hibridizare. ,
b) Să se identifice compuşii organici: a, b, 41: Să se completeze ecuatiile unnătoarelor
c, d, e, f, g, 11. i din schema de reacţii de mai jos '-'
reacţn:
.. '

şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. ' ŢH-CH= CH- CH3+ H2 ~

a) CH 3
(Kl)
. ••
_ a ~ A + H2 CHg
b (H,SO,. t°C) A + H o
2
, - C (NaOH/c<anol. l°C)) A + HCI

..- d + Zn . - A+ ZnBr2
„ e .,_ H2 (Pd!Pb'·1 > A
- A + H2 ~ a
... A + Br2 rcc1,J d
--A +HCl.-c
- A + Hp (H,SO,) b
--nA - f
A+ [O] + Hp (KMnl\)> g

m colecţlal
. . . EDUCAŢIONAL
 de stereoizomeri corespunzători formulei B.
Să se scrie formu lele plane descrise mai
sus şi fonnulele structurale ale stereoizomerilor
C corespunzători şi să se precizeze tipul de stereo-
izomeri .
n ~ Cz <j>".'°SH--CH3+ HCI~ ... d) Săse scrie fonnula plană care îndeplineşte
h următoarele condiţii:
Cfk
- are aceeaşi catenă ca şi formula B ;
: C'H:y l-t-Cl-fy-CH=Cft-CH3+ HCl~ ... - corespunde formulei moleculare a
)D
Cl-13 I
alchenei A;
- reprezi ntă un sin~ur izomer.
(H•)
llll C+.-CH=y- CF½-CH3+ HzO ~ ...
4.8. Se consideră schema 4.1, în care c este un
CH2 CH3
compus hidroxilic ce conţine 60% C şi 13,33%H
1le .:.C½-C=CH2 ~ ... (procente de masă) şi are masa moleculară
- I M=60.
rrii CH3
rile a) Să se identifice substanţele din schemă
2:C= CH-CH3+ [O] + HP (T(\lnO, ) > ••• şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
nic b) Să se calculeze masa soluţiei de brom
Cl-13 de concentraţie 2% ce este decolorată total de
ură
C-:~-CH-?H-CH3 + [O] CK,C,,o,· HiSo.>> 448mL (c.n.) de hidrocarbura A.
răA c) Să se calculeze volumul de hidrocarbură
CH3
rom A, măsurat la 77°C şi 3,5 atm, care decolorează
~ Ri-y=CH-CH3+ [O] (KM,,CJ.;+Hl50,.) > ... total 40 mL de soluţie slab bazică de KMnO.
uţie 1,5M. Să se studieze redox acest proces.
CH3
esar
:fy=CH- ÎH-CH3 ~~~~ (HzlPd) ) • ••
4.9. Se consideră schema 4.2, în care A este o
.) cu hidrocarbură saturată cu catenă acicl ică liniară
CH3 care are d ,,.=2,007.
7kg 0

- - ...0 2-+ ... a) Să se identifice substanţele din schemă

şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice .

relor .:.. se scrie formulele strucd1rale ale tuturor b) Să se determine raportul molar
.:c or cu formula moleculară C5 H10 şi să se hidrocarbură C:~Crp 1:H2 SO4 pentru reacţia
---- --e re laţia de izomerie dintre ei. de oxidare a hidrocarburii C cu soluţie acidă de
K 2Crp 7 •
: .::ons ideră alchena A cu denumirea: c) Să se calculeze volumul de soluţie acidă
-::-hexenă. de K 2 Crp 7 0,2M necesar oxidării a 0,3 moli de
• Să se scrie fomrn la plană B a acestei hidrocarbură C.
d) Să se calculeze masa soluţiei de compus
Să se scrie fom1Ulele structurale ale c sau d, de concentraţie 92,5%, care conduce
- ;zomerilor cu fonnula plană B. la 5,6g de hidrocarbură C, cu un randament de
' :e co n s ideră formulele plane care 80%.
::esc următoarele condiţii :
.. - aceeaşi catenă ca şi formulă plană B; 4.10. Se consideră schema 4.3 .
;espund formulei moleculare a alchenei Să se identifice substanţele din schemă şi să
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice, considerând
,:"-.:afe formulă corespunde la un număr de când este cazul produşii de reacţie majoritari.
~ eri de două ori mai mic decât numărul
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
 +Hi(Ni) Schema 4.1.
; a
+Bri(CC~)
;b
d sau f ___-_h___ A +H 0 (H S0
2 2 4) ;
- - 1 ---"--"--"-...;:.:...- c
(NaOH
sol. alcoolică) +HCI
:. d
polimerizare
:. g
+Cli(500°C) . e +Hi(Ni\ f
-HCl
Schema4.2.
(AlCl3-H20, 50-100°() -H2 -HCI
A . ~) a sau b
B (C'20,/Alp3,600°C) C (N a OH~~o~alcoohca

e ___+=Z=n_ _ ___,_ -
-ZnC!z
ÎÎ ·~
(I-f,S0 4 , 200°C)
c sau d

Schema4.3.

4.11. O hidrocarbură lichidă A, cu formula carbon secundari şi să scrie ecuaţia reacţiei:

moleculară C6 H12, nu deco l orează soluţia slab A + H2 ~ a
bazică de KMn0 , nu decolorează so l uţia
4
b) Să se detennine structura izomerului B
de Br2 în CCl4 şi formea~ un singur derivat care are în catenă numai legături cr şi un atom de
monoclorurat în reacţie cu clorul gazos la carbon terţiar ş i structura derivaţilor dicloruraţi
lum i nă. care în reacţie cu zincul sau cu sodiul formează
a) Să se dete1minc structura hidrocarburii izomerul B.
A. c) Să se determine structura izomerului C
b) Să se determine structura izomerilor de care formează prin oxidare cu KMn0 4 şi H2S04
funcţiune cu hidrocarbura A care formează prin propanonă, dioxid de carbon şi apă şi să se indice
oxidare cu seluţie acidă de KMn04 acid acetic structura derivaţilor monocloruraţi şi diclorurati
şi acid butanoic. din care se poate prepara izomerul C şi condiţii le
în care se realizează aceste transformări .
4.12. Se consideră o hidrocarbură cu NE= 1 d) Să se arate ce fel de izomeri sunt
şiM=56. compuşi i A, B, C.
a) Să se determine structura izomerului
A care are catena fonnată numai din atomi de 4.1 3. La oxidarea unui amestec de I-butenă
m .
colectia l
EDUCAŢIONAL
1. .=obutenă s-au consumat 440 mL de soluţie
- ..;.j de KMnO4 2M şi s-au degajat 4, 1 L de
=: 'Uăsuraţi la 27°C şi 3 atm.
?.I Să se calculeze masa amestecului
~ - .:hene supus oxidării şi compoziţ ia lui
-~-::iată în procente molare.
:- Să se indice ce substanţe organice rezultă
- ....:est proces şi în ce cantitate.
- -!. Un amestec de propenă, 2 -butenă şi
4.2. - -~~ - 2 -butenă, în care 2-butena şi 2-metil-
- __ "'.a se aftă în raport molar I: l , este oxidat
b o so luţ ie acidă de K2 Crp7' În um,a
- J
..:...-. se obţin 2,24 L (c.n.) de C0 2 şi o soluţie
- .:are se neutralizează cu 80g de soluţie de
d - de concentraţie 20%.
- Să se determine masa amestecului
- --enc supus oxidării ş i compoziţia lui
1Q 4.3.
~tă în procente de masă.
- Să se calculeze volumul soluţiei acide
• -::.O. 2M necesar ox idării .
. Să se indice care a lchenă din amestec
--â cantitatea cca mai mică de soluţie
...:-~ şi să se calcu leze volumul soluţie i
n - ;:e K.MnO 4 IN necesar oxidării acestei
! S ă se aprecieze volumul so luţ iei
• _e KMnO 4 lN necesarox idării întregului
-- de alchene.
O probă cu masa de 1,96 g dintr-o
:acţiei:
- .\. cu densitatea vaporilor faţă de un
- ~ himolecular de C0 2 şi N 2 egală cu
merului= - .:onsumă Ia oxictare 0,4 L de soluţie
matom o. ..: ~ \1.n0 4 0,2 N.
dic\onir- ~j se determine formula moleculară şi
Ll formec -:. ?.lchenei.
:1 se studieze redox acest proces de
omerulUJ " să se determine raportul molar A:
04 şi H2S -l:SO4 •
i să se ind.. : se calculeze masa de soluţie deH 2SO4
}i dicloruq
-:--~ţie 98% necesară obţinerii soluţiei
; şicondiţ;.
.i se determine struct11ra
izomerului B al
-1.care formează prin oxidare cu soluţia
- ~\1n0 4 acid propanoic şi o cetonă.
.:. se determine structura izomeruui C
--eleaş i condiţii, fonnează 3-metil-2-
butanonă, alături de un alt compus organic.
f) Să se indice o cale de transfonnare a
izomerului C în izomerul A.
g) Să se arate dacă izomerii A, B, C prezintă
izomerie geometrică şi după caz să se scrie
structura izomerilor geometrici.
4.16. Un amestec echimolecular format
dintr-un alcan A şi o alchenă cu acelaşi număr
de atomi de carbon în moleculă conţine 15, 15%
hidrogen. Alcanul A se poate obţine prin
hidrogenare din trei alchene izomere B, C, D
despre care se ştie că formează fiecare câte un
singur produs de substituţie alilică.
Alchenele B şi C conduc la acelaşi compus
prin adiţia acidului clorhidric.
a) Să se identifice substanţele A, B, C, D şi
să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice indicate.
b) Să se precizeze în ce relaţie de izomerie
sunt alchenele B, C şi D.
c) Să se calculeze masa.: de compus organic
monoclorurat rezultat din reacţia a 9,8g de
alchenă D cu clorul, la 500°C, dacă randamentul
reacţiei este de 90%.
4.17. Indicaţi structura hidrocarburilor
nesaturate cu duble l egături care formează
prin oxidare cu KMnO 4 şi l\ SO4 următorii
compuşi :
a)CH-;-C-CH3 +Cl±-,CH-COOH
, li · I
O CH3
b) CHj--CJţ-COOH+ C02+ ~O
c) Hooc- Q-cooH +
+ C02+ Hp + Ciţ-COOH
d) Cl±-CH,C=O T r ll:-COOH
, -I '-'6·½
CH3
e) C~-Cflr-ClizCHi-COOH
o
DCHr-rr-C}ţ--C:(ţ-COOH+ Cfţ-rr-COOH
o o
g)CI+;--C-C- (CH:z)r-COOH+ Clţ-COOH
. li li
o o
lcolectla
EDUCAŢIONAL
Eil
 Schema 4.4.
CH3
IA\ C~CH--CH-t- CH3
VY - I I ®
CH3 CH3
CH3
© C~H--CH=C-tJ+-CU-CH,
I I " 2
'
@ Ciţ-yH-CH=CH-Ciţ-C~
CH3 Ciţ-C~ CH3
CH3 CH1
I I · CH3
® Clţ-C.H,CH-0 C-CJ+-CU-CH, I o-cH3
. - I I i'-2 , ® Clţ-CH- I
Ciţ-CH3 C~
TH3 a) Săse determine formula moleculară - şi
h) numai HOOC-C- COOH
I structurală a alchenei A.
CH3 b) Să se determine formulele de structură
i) O=n ~
+ 2Clt-C-CR
, li .,
ale izomerilor hidrocarburii A notaţi B, C, D care
consumă pentru oxidarea a 0,15 moli din fiecare
COOH O câte 600 mL din aceeaşi soluţie oxidantă.
j) Clţ-rr- rr-CH3 + 2Cl-ţ-COOH c) Să se calculeze volumul de soluţie slab
o o . bazică de K.MnO 4 de concentraţie 0,3M care
oxidează 0,15 moli din fiecare dintre izomerii
k)HOOc- 9tt--ciţ-Ciţ-fH-COOH +
consideraţi şi să se compare aceste rezultate.
COOH COOH d) Să se studieze redox procesele de la
+2CO2+2Hp punctele b şi c.
4.18. O hidrocarbură A formează la oxidare
cu soluţie acidă de KMnO 4 un singur compus: 4.20. Se consideră alchenele A, B, C, D, E,
acidul 6-oxoheptanoic. f din schema 4.4.
a) Să se determine strnctura hidrocarburii a) Să se scrie denumirea acestor alchene.
A.
b) Să se arate care dintre ele prezintă
b) Să se scrie ecuaţiile următoarelor
izomerie geometr ică şi acolo unde este cazul
să se indice structura -şi denumirea izomerilor
reacţii:
A+H\:1 - geometrici.
A + Cl2 500°C ~ c) Să se indice structura compuşilor rezultaţi
c) Să
se calculeze concentraţia molară din oxidarea acestor alchene cu o solutie acidă
de KMnO4 • '
a soluţi ei
acide de KMnO 4, dacă 19,2g de
hidrocarbură A consumă 200 mLde soluţie pentru
a se oxida total. Să se studieze procesul redox. 4.21. Se arde în aer un amestec gazos cc
conţine un alcan A şi o alchenă B cu acelaşi număr

4.1 9. Pentru oxidarea a O, 15 moli de alchenă de atomj de carbon în moleculă, în raport molar de
A se consumă 400 mL de solutie de K 2 Cr2O 7 1:2 şi se separă 79,2g de CO2 şi 37,8g de Hp.
'
de concentraţie 0,25M acidulată cu H2 SO4 , iar a) Să se identifice alcanul şi alchena.
pentru hidrogenarea a 126g din această alchenă b) Să se determine compoziţia amestecului,
exprimată în procente molare şi în procente de
se consumă 12,3 L de H2, măsuraţi la 27°C şi
masă.
3atm .
r,r.l colectla I
._,1---=E=eou""'c"""'A.:;Ţ;:,IO;:;N:1:A~L
4.4. l se indice condiţiile în care se pot
- -msfonnările: A-> B şi B -. A. soluţiei, de concentraţie 20%, obţinută prin
l se calculeze volumul (c.n.) de dizolvarea substanţei b în apă.
- 2')0/o 0 1 în volume, necesar arderii
4.22. Pentru oxidarea a 4 ,2g de alchenă
~că alchena B dintr-o probă identică cu formula moleculară C,,+4 H0 3...3._2 se consumă
..ecul supus arderii este consumată în 100 mL de soluţie ac idă de K 2Crp1 J/3M .
:::=::::c:::;;;;-_· e transformări: Să se stabilească formula şi denumirea
_ ,:{)_ >.-.'.!50-Cl a -H,O b hidrocarburii.
- .
Teste ti
aeferitor la a lchenele cu formula E) s unt cinci perechi de izomeri
:v I) sunt corecte afirmaţiile: geometrici;
- in moleculă 6 atomi de carbon; F) izomerul care consumă la oxidare
... "t 18 izome ri (inclusiv cantitatea cea mai mică de soluţi e acidă de
cturl
::::::-:::::=~~ I: ~crp1 este 3-hexena;
_n atomi de carbon hi bridizaţi sp şi G) prin adiţia de HB r la unul dintre izomeri
1care
masa acestuia creşte cu 96,428%.
ecare
~l cinci perechi de stereoizomeri;
! slab Teste ti m)
care
4.27. A Ic h en a ~ ·- f_o_r_m
_ e _a z_ a-· - -p r i_n_ __
meru ?rin adiţiabromului, masa unei
3te. _t co nţi ne un atom de carbon cuaternar hidrogenare 4-etil-2-rnetilhexan şi prin oxidare
de la • :_ 5,71%. Denumirea alchenei este: energică propanonă şi un acid carboxilic are
:-metil- I-butenă; denumirea:
:-cieti l-2-butenă; A) 2 -metil-4-etil-2-hexenă;
D,E. :-metil-propenă; 8) 4-etil-2-metil-2- hexenă;
-outenă; C) 3-etil-5-metil-4-hexenă;
1ene. _ .:,obuteoă. D) cis- sau trans-4-etil-2-metil-2-hexenă;
:zinl. I E) izonone nă.
Caz\. ~ ?nn adiţia apei, masa unei alchene ce
1erilcr ~ atomi de carbon cuaternari creşte cu 4.28. Alchena care fo rm ează prin
,umărul de alchene care îndeplinesc hidrogenare I , 1,4,4-tetrameti [ciclohexanul
zultaţ: ! indicate este: formează prin oxidare cu KMnO 4 şi H2 SO 4
acid! B) 2; C) 3; compusul cu formula plană:
E)O.
A) CI-ţ-CI-ţ-~-Cl-fy-Clfy-K-Cl-ţ-CH3
zos Ct Alchena care fonnează prin oxidare o o
numt ~ _ : butanonă şi acid 2-metil-propanoic are CH, CH, CH3 CH3
olardt -ea: I I I I
B) HOOC-CH-CH-CH-CH-COOH
"20- - E-2.4 -dimetil- 3-hexenă;
l. 3 E-3 , 5-dimeti l-3-hexenă; CH3 CH3
ecului ~ cis-2,4-dimetil-3-hexenă;
I I
C) HOOC-y'--Cfţ-CHi-f- COOH
:nte de :Jl Z-2,4-dimetil-3 -hexenă;
.::1 AşiD .
CH3 CHg
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
m .
 A) 50% C 2H 6, 50% C 2H~;
D) CCi, HP şi o=Q=o B) 49,53% C 2H 6, 50,47% C 2H 4;
E) CI-ţ-tr-Clţ-CJ-fy-Cl¾-CI-ţ--f-CH_i C) 75% C2 H6 • 25% C 2H 4 ;
o o D) 80% C2H6, 20% C2H4;
E) 5 1,72% C2H6 , 48,28% C2 H~.
4.29. Pr in hidrogenarea unui amestec
de alchene se o bţine un singur compus: 3- 4.35. O probă cu m asă de 14g dintr-o
metilpentanul. N umărul maxim de alchene hidrocarbură care arc densitatea vaporilor în
existente în amestec este:
raport cu H 2 rl =28 reacţionează cu 3.075 L
A) l; B) 2; C) 3; "112

D) 4; E) 5. de H 2, măsuraţi la 27°C şi 2 atm. Numărul de

legături 1e din molecula hidrocarburii este:
4.30. Se consideră alchenele: A ) O; 8) I; C) 2;
a: 2-metil-3-hexenă; D)3; E) 4.
b: 3-etil-2 -pentenă;
c: 2,4-dimetil-1-penten ă; 4.36. O probă dintr-un amestec de butan,
d: 2,3-dimetil-3 -hcxenă . izobutan şi izobutenă cu 28% izobu t enă.
Prezi ntă izomeri geometrici: procente de masă , decolorează 500 m L de
A) b ş ic ; B) a şi b; C) C şi d; soluţie slab baz ic ă de KMnO 4 0,2M. Masa
D) a şi d; E) toate. probei este:
A) IOg: 8) 20g; C) 30g;
4.31. Pentru oxidarea unei probe de D) 40g; E) 50g.
2-metil-1-butenă se co nsumă 2L de soluţie
acidă de K Cr O, 2M. Masa de CO 2 rezultată 4.37. Prin adiţia apei la o alchenă A se
2 2
din reactie este: formează un compus B ce conţine cu 25,7 1%
A) lţ2g; B) 176g: C) 44g; mai puţin carbon decât alchena A. Formula
D) 132kg; E) 264g. molecu lară a alchenei A este:
A) C3H 6; B) C3 H~; C) C 2H4 ;
4.32. Prin încălzi re în prezenţa nichelului a D) C4H 8; E) C5H 10 •
unui amestec de C 2H4 ş i H2 , în raport molar 1:2,
se obtine un amestec gazos cu densitatea faţă de 4.38. Diferenta dintre con\inutul în hidrogen
aer d · =O 5272. Randamentul reacţiei este: (procente de masă) al unei alchene ş i conţinutul
aer '
A) 75%; B) 80%; C) 90%; în hidrogen al produsuluj de ad*e este mai mare
D) 99%; E) 100% . în caz ul adiţiei la o alchenă a:
A) HCI: B) HBr; C) Hl;
4.33. La arderea unui amestec de etenă şi D) Hp; E) H 2 •
izobutenă se consumă de 4,5 ori mai
mult oxigen
decât numărul de moli de alchene din amestec. 4.39. Se tratează cu o soluţie slab bazică
Raportul de masă etenă : izobutenă este: de KMnO 4 o masă de 12,6g de a lchenă şi se
A)l:1; B) l:1 ,5; C)2:l; constată o creştere a masei mo leculare cu
D)3:1; E)l :2. 80,95%. Vo lumul soluţiei de KMnO~ 0,lM
folosit este:
4.34. Un amestec echimolecular format din A) IL; B) 2L; C) 3L;
etan şi e tenă sc barbotează printr-o solu ţie de D) 4L: E) 0,SL.
brom (Br2) de concentraţie 2% şi se obţin 18,8g 4.40. O probă de etenă cu masa de 112 kg se
de produs de reacţi e. Compoziţia procentuală oxidează catalitic cu oxigenul din aer. Amestecul
masică a amestecului iniţial este:
m
lăi
colecţlal
EDUCAŢIONAL
 ::-=:.:.ll în urma reacţiei conţine 14kg de etenă,
"':l (c.n.) de C0 , oxid de etenă şi Hp.
2
li'..rJ.::.lrnentul de transformare a etenei în oxid
ae~na este:
-\ -5%; B) 62,5%; C) 50%;
::> 90%; E) 80%.
- - 1. Prin dehidrogenarea unei hidrocarburi
~;ine hidrocarbura B. O cantitate de 0,3
~ hidrocarbură B adiţionează 48g de brom
ează 56,4 g de produs de aditie. Ştiind că
"" =de A se formează 112 L (c.n.) de amestec
~ ~ubstanţa A şi randamentul transformării
~ etan, 75%; B) propan, 66,66%;
propan, 75%; D) butan, 66,66%;
etan, 66,66%.
e O probă cu masa de 13 ,6 g de
a •.:rb ură A cu formula moleculară C5H8
~ 32 g de brom. La oxidarea energică,
-'"bura A formează C0 2, H 20 şi o cetonă .
--bura A este:
A) 2-metil- I ,3 -butadienă;
B) ciclopentenă;
C) 1-metilciclobutenă;
D) metilenciclobutan:
E) 1 ,3-pentadienă.
4.43. O alchenă obţinută prin deshidratarea
unui alcool monohidroxilic saturat conţine
cu 20,85% mai mult carbon decât alcoolul.
Numărul de izomeri care corespund formulei
moleculare a alchenei este:
A) 3; 8 ) 4; C) 5; D) 6; E) 2.
4.44. Un amestec gazos format din propenă
şi izobutenă ocupă un volum de 8,2 L, măsurat
la 2 atm şi 127°C, şi consumă la ardere 285,6L
(c.n.) de aer cu 20% 0 2, procente molare.
Raportul molar propenă : izobutenă şi volumul
de soluţie slab bazică de KMn0 4 0,5 M
decolorată de acest amestec sunt:
A)3:1, l L; B) I :1 , 3L;
C) 3:2, 0,666L; D) 2:1, 6,6L;
E) 2:3, 0,333L.

e
o
a -------------------Teste ti
Masa atomil or de hidrogen din
- unui alcan este de 5 ori mai mică decât
....:miilor de carbon. Referitor la alchenele
:n
'"::lează prin hidrogenare acest alcan sunt
!:irmatiile:
..J formula moleculară C H ;
5 10
: ;...mt 6 alchene izomere;
!\Îstă o pereche de izomeri geometrici;
- ··::mnează prin aditia hidrogenului doi
..\lchenele care formează prin aditia
- 2.3-dibromo-3-metilpentanul sunt
~ poziţie; 3. de funcţiune;
- ..: catenă; 4. geometrici.
Referitor la alchenele care formează
~ hidrogenului 2,4-dimetilpentanul sunt
:.5.rma1iile:
1. sunt 2.4-dimetil- l-pentena şi 2.4-dimetil-
2-pentena;
f· sunt izomeri geometrici;
l sunt izomeri de poziţie;
4. sunt 4 alchene izornere.
4.48. Referitor la alchenele care fonnează
prin adiţia hidrogenului etilciclopentanul nu sunt
corecte afirmaţiile:
1. sunt 5 alchene izomere;
2. sunt izomeri de poziţie;
3. au NE=2;
4. prezintă două perechi de izomeri
geometrici.
4.49. Alchenele reprezentate prin fonnula
plană:
CHj-C.HrCH-CH=CH-C~H3
6tt 3

sunt:
IEDUCAŢIONAL m
colecţia
'
 l. 3-metil-4-heptenă;
2. cis-5-metil-3-heptenă;
3. 2-etil-3-hexenă;
4. trans-5-metil-3-heptenă.
4.50. Referitor la 1-metil-1-ciclohexenă
sunt corecte afirmaţiile:
1. are 1',Tfr=2;
2. sunt 4 alchene izomeri de poziţie cu
această catenă;
3. prin adiţia apei formează ca produs
majoritar un alcool terţiar;
4. 1 mol de alchenă decolorează 5 kg soluţie
de brom de concentraţie 4%.
4.51. Referitor la alchene sunt corecte
afirmaţiile:
1. au aceeaşi formulă procentuală;
2. au punctele de fierbere cu mult mai mari
decât alcanii corespunzători;
3 . sunt insolubile în apă;
4 . au densitatea cu mult mai mare decât
apa.
4.52. O alchenă A formează prin oxidare
cu soluţie slab bazică de KMnO 4 un compus
hidroxilic cu formula procentuală: 47,36%C,
10,52% H, 42,10% O. Referitor la alchena A
sunt corecte afirmaţiile.
1. formea zJio- prin polimerizare
polipropena;
2. formează prin polimerizare polietena;
3. formează prin oxidare cu soluţie acidă
de K.MnO4 acid acetic, CO2 şi Hp;
'~ fonnează prin adiţia acidului clorhidric
1-cloropropanul.
4.53. O alchenă A cu catenă ramificată
formează prin adiţia acidului clorhidric un
compus organic cu raportul de masă C:H:Cl =
5,333: l :3,944. Alchena A se poate obţine prin:
l. dehidrogenarea izopentanului;
2. deshidratarea a doi alcooli izomeri de
poziţie;
m'
colecţia '
EDUCAŢIONAL
3. deshrdratarea unui singur alcool;
4. dehidrogenarea izobutanului .
4.54. Alchenele care fo1mează prin hidratare
p
compusul cu fonnula mol eculară C6H 1 şi prin
oxidarecu~Crp1 în mediudeH;SO4 un singur
compus sunt:
1. 2-hexenă;
2. 3-hexenă;
3. 3,3 -dimetil- l-hexenă;
4. 2,3-dimetil-2-butenă.
4.55. Un balon umplut cu o alchenă A
pluteşte dacă este introdus într-un recipient în
care se află un amestec de N2 şi CO 2 în raport
molar N, :CO, == 1:7. Referitor la alchena A sunt
corecte âfirmaţiile:
1. este al doilea termen din seria omoloagă
a alchenelor cu catenă liniară:
2. o probă de alchenă A cu masa de
2,1 g decolorează 200 g de soluţie de Br2 de
concentraţie 4%;
3. o probă de alchenă A cu volumul (c.n.)
de 1,12 L consumă 2,5 L de soluţie acidă de
K.MnO. 0,2N;
4 . o probă de alchenă A cu masa de 840g
ocupă la -20°C şi 50662,5 Pa un volum de
829,84 dm 3 •
4.56. O probă de alchenă X cu masa de
84 mg reacţionează cu o soluţie slab bazică de
KMnO4 când se obţin 87 mg de precipitat brun şi
un compus organic ce nu prezintă stereoizomeri.
Referitor la alchena X sunt corecte afim1aţiile:
1. are în molecu l ă un atom de carbon
cuaternar;
2. există sub forma a doi izomer i
geometrici;
3. este omologul inferior al 2-metil-1-
butenei;
4. în reaqia considerată s-au consumat 1OL
de soluţie de KMnO4 0,3N .
 .~..-m=---;~

:e
ll1
Alcadiene şi cauciucuri
llf < ))
-.:-f\ Caracterizare generală
• Alcadienclc sunt hidrocarburi nesaturate cu două legături duble şi catenă aciclică liniară
---,~cată.

• Alcadienele au forr--u la generală CnH:n-: şi KE=2.

Q
7::f1 Denumire
A
în • Din numele alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon ca şi alcadiena. se î .itu1.:uieştt:
ort -an cu sufixul -dienă. Se indică poziţiile dublelor legături în catenă prin :::~:..:ide poziţie şi
llnt =:: sensul de numerotare a catenei pentru care suma indicilor de poziţie este cca mai mică.
•. CH:=C=CH-CH, CH 2=CH-CIT=CH-C- H3
igă 1.2-butadicnă I .3-p~ntGd1enă
• i\lcadienele cu catene ramificate se \.numesc asemănător cu izoalchenele. Se alege
de - .ungă catenă liniară care conţine ~r·,;_,ck legături dllble şi sensul de numerotare a catenei
. de .arc indicii de pozi \ie ai dublr>' A legături au valoarea cea mai mică.
CH~y-CTT L H~ CH3 CH-9-9 CH-CH2 CH3
7.n.) ....,H _ H 3C CH 3
i._ de 2-mctil-1 ,3-butadienă 3 ,4-dimctil-2, 4-heptadi enă
(izopren)
~Og
1de o
-.:o Structltră
Principalele aspecte structurale ale alcadienelor sunt
a de
- , in formulele strncturale de mai jos. rl
• În alcadienelc în care cele două legături duble au un atom
;ă de
- ~ n comuu (legături duble cumulate). atomul de carbon comun
unşi
~~<lizat sp, iar ceilalţi doi atomi de carbon itnplicafi în cele
meri.
-;ăruri duble sunt hibridizaţi sp" (formula structurală A) .
.ţii le:
lrbon
• În alcadienele cu duble legături conjugate, se formează un orbital n extins prin
men ,mderea l aterală a orbitalilor p monoelectronici ai celor patru atomi de carbon hibridizaţi
- patru electroni rr nu se află locali zaţi câte doi în doi orbitali moleculari 7t (fonnula B). Ei
- de localiLaţi în orbitalul molecular 1t extins (fomrnla C).
:ti I-I·
Densitatea de electroni 7t nu este aceeaşi în întreg orbitalul molecular 7t extins. Este mai
- ·'icre atomii C1-C2 şi C,-C4 şi mai mică între atomii C2- C3, conducând la modificarea
at 101
- t legălllrilor C-C (fonnula D).

~ ,11
. . . .,. . ,' H
CC-'

tl
1 c-c \ c-c \H /
H/
I
colecţia ID
EDUCAŢIONAL-
 Datorită de localizării electronilor 1t în orbitalul molecular 1t extins, proces care se numeşte
conjugare şi care are loc cu eliberare de energie, molecula butadienei este mai săracă în energie
decât o moleculă cu structura A (vezi pag. 313).
• În 1 ,4-pentadienă (structura E), între cele două legături duble se află un atom de carbon
hibridizat sp3. Această situaţie nu permite fom1area unui orbital n extins şi cele două legături duble
sunt legături duble izolate.

Q
¼ Izomerie
Alcadienele prezintă izomerie: de catenă, de poziţie, de funcţiune, geometrică.
• Cele două duble legături din moleculele a lcadienelor izomere pot ocupa una faţă de alta
trei poziţii distincte:
- duble legături cumulate;
Exemplu: CH2=C=CH-CJ-l ~-CH2- CH3 1 ,2-hexadicnă
- duble legături conjugate;
Exemplu: CHt =CH- CH==CH-CH2- CH3 1 .3-hexadicnă
- duble legături izolate
Exemplu: CH2=CH- CH 2-CH=CH- CH3 1 ,4-hexadicnă

Exemplu:
• Alcadienele sunt izomeri de funcţiune cu alchinele şi cu cicloalchenele.
C5H 8 C~ CH-CH CH- CH3
1 ,3-pentadicnă
CH=C- CH2 CH2 CH3
1-pentină
o
ciclopenlenă

• Alcadienele prezintă şi izomerie geometrică dacă una sau ambele legături duble
îndeplinesc condiţia de neidentitate a substituenţilor atomilor de carbon din dubla legătură.
Exemple:
a) Formulei plane: C8i=CH-CH==CH-CH 3 îi corespund doi izomeri geometrici.
C~ CH, /CH 3 CH2 CH, /H
'C=C 'C =C
H/ "-H H/ "-CH3
cis-1,3-pentadienă trans-1,3-pentadienă

b) formulei p lane: CH 3-CH=CH-CH=CH-CH 3 îi corespund trei izomeri

geometrici.
CH:--.
3 / H
'C=C H
w "- c=c/
H/ "-cH3
trans, trans-2,4-hexadienă

c) Formulei plane: CH3- CH=CH- CH=CH-CH2-CH3 îi corespund patru izomeri

geometrici.
'l':' colectlal
liaa EDUCAŢIONAL
-neşte
CH3, / H
' C=C H
1ergie H/ "- c =c/
H/ "-cH-CH
2 3
arhon trans, trans-2,4-heptadienă

duble
H, / H CH3~ _ / H
' C=C H '' C C CH2 CH3
CH/3 "-c=c/ H/ - \,_ - /
H/ "-cH-CH/
2
H/C-C"-H
2cis, 4trans-2,4-heptadienli 2trans, 4cis-2,4-heptadieoă
• Alcadienele cu duble legături cumulate de tipul:
I I

- ,d : d ' / b b \,_ ,b : b ' / b

/ C=C Cl : \ C- C=C'\. sau /C=C=C'' : \ C=C=C,
\ c: ci a '
a \ a: al 'a I
de alt: (a ,t b ,t c ,t d) (a ,t b)
- două forme izomere optic active, care sunt una imaginea în oglindă a celeilalte şi nu sunt
z.abile. Deşi nu au atom de carbon asimetric, aceste molecule sunt chirale şi ex i stă sub
• joi enantiomeri. r,> Ϋ..,_ .
Q .
::::6 Proprietăţi
fizice
• Moleculele alcadienelor sunt nepolare sau foarte s lab polare ş i între ele se stabilesc
..ni slabe de tip van der Waals.
• La temperatura obişnuită, butadiena este un gaz (p.f. : -4, 7°C), iar izoprenul este lichid
-~4oC).
) • Alcadienele sunt insolubile în apă, dar sunt solubile în solvenţi organici (hidrocarburi,
entcnă nalogcnaţi).

.ri dub
uă.
.§ Proprietăţi chimice ale alcadienelor cu duble legături conjugate
l. Reacţii de ad iţie
1.1. Adiţia hidrogenului (vezi pag. 341, 343)
:rici. Condiţii:
CnH2n-2+ 2 ~ ~ CnH2n•2
• catalizator (Ni, Pt, Pd).
Dublele legături se hidrogenează independent, simultan sau succesiv, conducând în final
-1corespunzător.

izome-- CI-½ y-CH=C"2 + 2H2 {Ni) ) CH3CH-Clţ--CH3

CH 3 lH 3
2-metil- 1,3-butadienă 2-metilbutan
(izopren)
1.2. Adiţia halogenilor (vezi pag. 327)

-r-r=?r-
I

x
I

X
Condiţii:
• soluţii de halogeni (Cl 2, Br2)
-Y ~ C=C-+ X 2
I I I { I
(adiţie 1-4)
I
în solvenţi
CH 2Cl 2) .
nepolari (CCl4 ,

-y-y-y=y-
:ru izom x X X =CI, Br
(adiţie 1-2)

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
'
 yH2CH=CHyH
<..\-:"' C!-1.,

- Exemplu: { 2}

, _ _ +Br1 Br Br + B'2 ·
CH2 CH-CH-CH2 1, 4 - ct·b b • C"S'¾)
1 romo- 2 - urena o o
CH
I . ,,-CH-CH-
- I I CHI 2
I.J.butadicnă CH- CH-CH=CH Br Br Br Br
2 2
I I 1,2.3,4-tetrabromohutan
Br Br
3,4-dibrnmo-1-butenă ( 12%)
Cu exces de halogen se obţine compusul saturat tetrabalogenat.
1.3. Adiţia hidracizi/or (vezi pag. 329)

(adiţie 1-4)

-C=C- C=C-+ H X { - ~ - r - r i--

1 I I I I I
-c-c- c c- (adiţie 1-2)
i I I I
H X
X = CI, Br
CH3 CH=CH~H2
Exemplu: CH-CH-CH=CH + HBr (
2 .
t ,3-butadiena
_ 2
=[ J-bromo-2-butenă(80%)
CH-CH- CH= CH
3 I
Br

2
Br
3-bromo- l-butenă (20%)

2. Reacţii de polimerizare ş i copolimerizare

2. 1. Reacţii de polimerizare

n -C=C-C= C- ~ J_C-C=C-C
I I I I \I I I I "
I lf Condiţii:
• diferiţi catalizatori
(TiClJ, Al(C 2HS)v Na).
Exemplu: nCH2 y-CH=CH 2 ~ ţCH2 y=CH-CH2t
CH3 CH3
izopren poliizopren

• Cauciucul natural este un compus poliizoprcni c cu configuraţie cis a dublelor

legături .

2.2. Reacţia de copolimerizare

nxCHz-Cl+-CH=CH2+ nyCHrCH ~ IicH2 CH=C~CH}.fcH2 CHU
I l\ !~) , I {În
y y

Exemplu: ·n xCHrC~CH CH2+ nyCHr fH ~ HcH2 CH-CH-CH2~CH2 rHBn

Cc,85 C6H5
butadienă stiren cauciuc buta<lienstircnic
m
. . .1--ED_U_C_A;:.;Ţ:a;;
colecţia I
IO:.:N::.i;A:.::,jl
 • Produşii de polilm:rizare şi copolimerizare ai dicnelor cu duble legături conjugate au
=:pi eu t.1 de c1astomer.

Denumirea
Propri etăţi
\lonomeri Struct11ra elastomerului (denumirea
specifi ce
comercială)

• elastici 1a1e ridicată

:-CH-CH= CII2
'"1tadienă
fcH2 CH CH-CHiţ cauciuc butadicnic
(11una, SKB)
• rezistenţă la
oxidare
• rezistenţă
:=C-CH=CH~ cauciuc cloro- mecanică superioară
(I fc H1 y=CH- CH:l prcnic (Neopren. • rezistenţă la:
Cl Nairit) solvenţi. produşi
~IMopren
chimici, oxidanţi
:-C-CH=CH2
+I 1_ li-- ,,.. -r H- C11,ţ • proprietăţi
CH3 ! -n cauciuc izoprenic asemănătoare cu ale
CH3 cauciucului nan1ral
1Loprcn

- ... H-CH
madicnă
CH2
l.(,_H CHiCt+:-CH = CH-CHtL stirenic (Buna S.
cauciuc butadien-
• proprietăţi
'b\Hs
-t;-CH=CH2
stiren
L

--
Sl1R. Carom 35
etc.)
asemănătoare cu ale
cauciucul ui natural

- rJ I-CH=CII~
nadienă
CIi cauciuc butadien
CI13 I • proprietăţi
Hy-cH2iCilr CH = CH-CH tJ.
i
- a - metilstirenic
2 asemănătoare cu ale
C=CH2 ( Buna SS. Ca rom
CJls cauciucului natural
1500)
C~H5
0-."TI..:til-stiren
CH-CH=CH2 • rezis1en1ă la
solicitări mecanice
c1tadienâ
r H=CH2 Hfi 1- CH~CHr-CI I = CH-CHt ]
0
cauciuc butadi-
cnacrilonitrilic
• reListenţă la
temperaturi mai
C="l (Buna "I. G.R.N.) ridicate
- f
• reisten1ă la
,nlonitril îmbibare cu uiţi

3. Reacţii de oxidare a dienelor

Dublele legături din diene se comportă faţă de agenţii oxidanţi la fel ca dublele legături
.:ne.
3.1. Oxidarea cu soluţii apoase de K1 Cr1 O; sau KMn04 ac:i,tu/ate cu H ? 0 4
\1olecula unei diene se scindează la nivelul dublelor legături , rezultând trei fragmente
conduce la diferiţi compuşi oxigenaii (vezi pag. 346):
o
R- C = .,.2[0]-> R.- C#
I ' OH
H nc,d cetonâ

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
m.
 10
=C-C = +2[0] ~ R- C-C-R =C-C = +3[0] ~ R- C-C
I I 11 11 I I tt \ OH
R R O O R H O
dicetonă oxoacid
o o
=c-c = 01 >
+4[ ~c-c1 +[oi >
I I HO/ \ OH
H H
acid etandioic ( acid oxalic)

Exemple: CH2 CH-CH=CH2 + 11 [O]~ 4C02+ 3H20

1 ,3-butadienă

CHrf-CH CH2 + 9(0] ~ 2C02+ 2H20 + CH31r-cooH

CH3 O
izopren acid oxopropanoic
(acid piruvic)

CH2 CH- CBi-CRi-CH y-CH3+8[0]~C02+ H20 + HOOC-CH2 CH2 COOH +

CH acid burandioic (acid succinic)
6-rnetil-1 ,5-heptadienă 3
+ CH- C-CH
3 li 3
o
propanonă (acetonă)

3.2. Oxidarea cu 0 3
Exemplu:

203 2 0
CH2 CH-CH CH 2 + > C ~ ~H-~-O~lli + _~~ )> 2CH2 O + O=CH-CH=O
I ,3-butadienă "-: O / "'- O / metanal emndial
4. Sinteza dien
• O dienă poate reacţiona cu un compus conţinând o dublă legătură reactivă (fi lodienă).
Printr-o adiţie 1-4, se închide un ciclu de 6 atomi, cu o legătură dublă în poziţiile 2-3 ale dienei
iniţiale. Filodiene pot fi: anhidrida maleică, acroleina, acidul acrilic, acrilonitrilul, esterii acidului
acrilic etc.
Condiţii: temperatura obişnuită sau uşoară încălzi re.
Exemple:

~H2
(":::,... + CH-CHO
1,3-butadienă acroleină
~o - cHO
ciclopentadienă anhidridă
maleică

§ Metode de obţinere
Industrial, butadiena se o bţine prin dehidrogenarea unui amestec de butan şi butene, iar
izoprenul din dehidrogenarea unui amestec de izopentan şi izopentene, în anumite co ndiţii (600
- 700°C, Fep/Crp/~O).

eutilizări
Butadiena şi izoprenul sunt materii prime importante în industria cauciucului sintetic.
m colectlal
EDUCAŢIONAL
 J)IB@ I B ~
~i se dete rmine formula moleculară a care să îndeplinească următoarele condiţii: A
-=..:.....--erelor hidrocarburi: (reprezintă o singură alcadienă), B (reprezintă
:? ludrocarbura cu NE=2 şi masa moleculară 2 alcadiene izomeri geometrici), C (reprezintă
4 alcadiene izomeri geometrici), D (reprezintă
- ~cadiena cu densitatea p=4,39 g/L la 2 alcadiene enantiomere), E (reprezintă 4
_ _" := ann; alcadiene stereoizomere) . Să se precizeze
• !lcadiena pentru care raportul dintre denumirea acestor alcadiene.
-~:at ivă a atomilor de carbon şi masa
.: a atomilor de hidrogen din mo l eculă 5.5. Să se completeze ecuaţiile chimice de mai
jos şi să se precizeze tipul reacţiilor chimice.
_ : .cloalchena cu 13 atomi în mo leculă; a) CH=C- C CH + l-T (Ni} >
: __.:-adiena cu 6 legături cr în moleculă.
2 I I 2 L-'2
H3 C CH3
.:..cadienă cu catenă aciclică ramificată
b) CH3 CH CH-y=CH2+ Br2 <cci.1>
-~88,23%C.
)H + _ ~1 se determine fonnula moleculară a CH 3
:)
---urii A. CH3
• -j se scrie formulele plane şi denumirile I
c) CH2 c - c~-CH= CHi+2Br2 (CCl.j))
::- :r ce îndeplinesc condiţii le cerute şi să
-=..:eze în ce relaţie de izomerie se află.
CH3
~ =1 se reprezinte formulele structurale I
erilor cu această formulă moleculară d) C!ţ-C CH- CH CH2+HB r ~
..: ac ic lică liniară şi să se precizeze

-CH=
- ~ acestor izomeri şi stările de hibridizare
- or de carbon di n moleculele lor. e)O + Bei ~

~
,dial
~ stabilească structura şi denumirea f) o - CH3+ HBr
~lor alcadiene:
>dienă) _cadienacare are în moleculă: 16 atomi, CH3
! diene ....! ~arbon hibridi zaţi sp 2 şi sp3, numai I
icidulu: g) nCH 2 C- CH C~~
~ ::irbon secundari şi terţiari ;
----=adiena care fo1mează prin hidrogenare
-:erilpentanul şi nu are în moleculă h) nxC~=CH- CH= C~+ nyC~= y H ~
"'" :arhon cuaternari; Cl
·CO'\ -=adiena care conţine 87,8% C şi care
C
-..: acicl i că liniară şi structură cis pentru i) c u
L"î= c=c~+
• H o (F½S .:i >
0

-co1 ~le legături ;

2

....~adiena care formează prin oxidare j ) CH= C-CH- CH=C- Cf..l + [O](KMoo,-~f:?So,>>
2 I 2 I " J
__ so luţie acidă de KMnO 4 : CO2 , Hp, CH3 CH3
- _:JH, HOOC-CH2 -CH2-COOHşi
Jtene, ia-
:liţii (60
-_.--fi rrans pentru o dublă legătură;
_._:a<liena care se obţine prin hidrogenarea
k) O= c~ -;.:. ~ +
~
- H-=-
~0- (Z-n)~ )

.....,_ _..ide Pd/Pb 2+ a 1,4-hexadiinei.

!)+~
.on si deră
a lcadienele cu catena 3- 2) +Hi0 (Zn))
sintetic --~--...-Jlui. Să se scrie câte o fonnulă plană
Icolectia
EDUCAŢIONAL
iii

m) Cll6 + 0 1 -+
n) CHf'CH- CH=CH2-'-CH'f'CH- -CH 3' 30'c1>
8 HcH
5.6. Se consideră fomrnlele plane:
ri:\ CH1 CH-CH=C-CR
\/Y - I ~
CH3
® CH-C=CH-CH-CH-CH,-CW
l 3 - ~~
CH3
©CH1CHz-CH=CH-Cl-ţ-CH=Clf-C~C113
@ CH~H-CH CH-C-CH-CH3
I I
CH3 CH3
a) Să se precizeze număntl de stereoizomeri
care sunt reprezenta\i de fiecare formu lă plană
şi să se scrie formule structurale ale acestor
stereoizomeri.
b) Să se denumească fiecare stereo-
izomer.
5.7. Să se precizeze numărul de stereoizomeri
reprezentaţi prin formula _plană:
CH~CH=CH-CH- C=CH-CH3
~ I I
CH3 CH3
Să se scrie fonnulele structurale a le acestor
stereoizomeri.
5.8. Se introduc în procesul de polimerizare
880m 1 (c.n.) de butadienă de puritate 96%. Ştiind
că randamentul procesului de polimerizare este
de 80%, să se calculeze masa de elastomer
ob~nută.
5.9. Se obţine izopren prin dehidrogenarea unei
şarje de izopentan cu masa de 720 kg şi puritate
95%. După separere din amestecul de reacţie,
izoprenul obţinut este supus polimerizării.
Ştiind că s-au obţinut 384.37 kg de poliizopren
şi că randamentul polimerizării este de 85%.
să se determine randamentul procesului de
dehidrogenare a izopentanului.
5.10. Se consideră copolimerul A c i:
structura:
2 CH-c1+-cHz~CH2 c HB
, I -"
o
a) Să se identifice monomerii şi să se scrie
ecuaţia reac~ei de copolimerizare.
b) Să se calculeze masa molară a
copolimerului dacă n-200.
c) Să se calculeze masa din fiecare:
monomer necesară obţinerii a 2390 kg de
copolimer A, dacă randamentul copol imerizări i
in raport cu fiecare monomer este de 80%.
5.11. Despre un copolimer X se cunosc
următoarele informaţii:
- se obţine prin copolimerizarea butadienei
(A) cu o hidrocarbură aromatică cu NE=5 (B),
în raport molar A:B = 2: 1;
- are compoziţia procentuală de masă:
90.566% C şi 9,434% H.
a) Să sc identifice copolimerul X şi să se
scrie ecuafia reacţiei de copolimerizare.
b) Să se calculeze masa de copolimer care
ar putea să se obţină dacă s-au introdus în proces
378 g de butadienă şi 312 g de hidrocarbură
B.
5.12. Prin copolimerizarea izoprenului (A)
cu acrilonitrilul (B) se obţine un copolimer X
care conţine 4,3% N.
a) Să se detennine raportul molar A :B din
copolimer.
b) Să se calculeze masa de copolimer X.
de puritate 95%, ce se poate obţine, dacă se
introduc în procesul de copolimerizare 554 g
de izopren şi randamentul procesului este de
90%.
5.13. Două hidrocarburi nesaturate izomere
A şi B iniţiază schema de reacţii 5.1.
Să se identifice hidrocarburi le A şi B şi să
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice cuprinse în
cele două scheme.

m colecţlal
EDUCAŢIONAL
 +2H (Ni)2 Schema 5.1.
- ----''-'---'---""'a
2C
\ -1_+_K=-- . .: 7+_H,=--_S_O..:e.•~ b + c + d
:._r-:.,O_,_
polimerizare
i-Clţ-Î":-CI-t-CHj;;
CH3
1) -'-0 3 , 2) .,_HP(Zn)
CR. O + O=CH-CH= O + CR-CH=O ;

3 - 1 -_+H=C~I- ~ e +HCI > f

-~
g
o:
l.- Schema 5.2.
l ) +0 , l) +Hp(Zn)
3
· CI-r-CH=O - O=Clt-CH=O + Clt-CH- CH=O
, . ., I
.\ +2H~ 2e "(Na+CJ·T5OH) a -'-Hi(N1)> b CH,
i --'-Ni)_--"':;.. b
....__+_2_H~
+Cli(CC~)
3 :, C (produs 1najoritar)
+HCI-;. d Hi(Ni) > e

-KMn04 - H2 S04
2CH,COOH + HOOC- CH-COOH
+2Hi(Ni) - I
3 --''--------''-'----'---~ f CH3
+Cl2(CC4)
g
Două hidrocarburi nesaturate izomere consumă la hidrogenare 89,6L (c.n.) de H2 ;
-U reacfiilc din schema 5.2. - A formează prin oxidare cu soluţie acidă
~ă sc identifice hidrocarburile A şi B şi de K.MnOJ în exces acid propanoic. CO 2 ş i
T .-e ec uaţiile reacţiilor chimice indicate. H,0:
5ă se arate dacă hidrocarburile A şi B • - B nu conţine în moleculă atomi de carbon
1.Zomerie geometrică şi să se indice primari:
-~ 17omerilor geometrici posibili. - C formează prin oxidare cu KMnO4 şi
-ă se arate care dintre s ubstanţele H 2SO 4 acid hexandioic.
, in schemă sunt izomere. a) Să se identifice hidrocarburile A, B şi
-ă se dctcrn1inc volumele maxime de C şi să se scrie ecuaţiile unnătoare l or reacţii
- <?utră de KMnO~ 0,2M ce oxidează câte chimice:
111 ,(Ni)
- "tdrocarbLtrile A şi B. A
i ll ,( l\i )
B
Despre hidrocarburile A, B şi C se
11,(1\i J
..nn ătoarele informaţii: C
-~ toate trei NE=2: B -KMnO, li.SO ,
- -1. :;,i B formează prin hidrogenare. în
..l de Ni, acelaşi n-alcan;
C -r8 q CCI,>

pro bă cu masa de 164g din A sau B A -Br_(CC IJ

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
l'iJ
 1-4.)/ ..., b) Să se calculeze raportul molar a:b din
-c.:;;:))
b) Să se calculeze volumele de soluţie de amestecul de a şi b rezultat prin hidrogenarea
brom de concentraţie 0,2M care reacţionează unui amestec de hidrocarburi A ş i B, ştii nd
total cu probe de câte 8,2g din hldrocarburile A că s-au consumat 224 L (c.n.) de H, cu un
şi C. randament de 80% şi că amestecul de a şi b
c) Să se calculeze masa soluţiei acide de conţine 15,094% hidrogen.
KMnO4 de concentraţie 25% necesară oxidării c) Să se calculeze masa de elastomer obţinută
unui mol de hidrocarbură B. prin polimerizarea a 6,8 kg de hidrocarbură A ,
dacă randamentul reacţiei de polimerizare este
5.16. Despre hidrocarburile izomere A şi B de 90%.
se cunosc următoarele infonnaţii:
- o probă de soluţie de brom, de concentraţie 5.17. Hidrocarbura gazoasă A are NE=2,
3,2%, cu masa de 1OOg este decolorată total de densitatea în c .n. p0 =2 ,41 g/L şi conţine în
0,0 l moli de A sau de 0,02 moli de B; moleculă numai atomi de carbon hibridiza!i
- prin oxidarea cu soluţie acidă de KMnO4 sp2.
a elastomerului obţinut prin polimerizarea a) Să se identifice hidrocarbura A.
hidrocarburii A se formează acidul 4- b) Să se determine masa ames tecului
oxopentanoic; de alcan şi alchene din care se obţin prin
- hidrocarbura B fonnează prin hidrogenare dehidrogenare 270 kg de hidrocarbura A alături
hidrocarbura b ce nu conţine atomi de carbon de 9 kmoJi de H„ considerând reacţii l e totale.
primari. c) Să se determine masa de elastomer
a) Să se identifice hidrocarburile A şi B să obţi nută prin copolimerizarea hidrocarburii A cu
se sc1ie ecuaţii le următoarelor reacţii chimice: stirenul în raport molar 2: 1, dacă s-au consumat
A <1 1.(l'<il a 216 kg de A.
B - H ,( ls i )
b

Teste ti
"--..........;..........;..ll....,._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

5.18. Izoprenul se obţine prin încălzirea B) În amestecul supus dehidrogenări i şi în

la 700°C în prezen ţă de Fe, O, şi Cr, O , a unui amestecul rezultat din reacţie se află şi izomeri
amestec de izopenlan şi izop~ntene.- Ştiind că geometrici.
se introduc în proces 71Okg de amestec în care C) În amestecul supus dehidrogenării se
izopentanul şi izopentenele se află în raport afl ă I O moli de hidrocarburi.
molar de 1: 1, că dehidrogenarea celor două D ) lzopentanu l şi izopentenele se
componente decu rge cu acelaşi randament şi dehidrogenează cu randament de 80%.
că pentru arderea amestecului de hidrocarburi E) Cu hidrogenul separat din amestecul
obţinut în urma dehidrogenării sunt necesari rezultat din dehidrogenare se pot hidrogena, în
8008 m3 (c.n.) de aer, cu 20% 0 2 procente de prezenţă de N i, 6 kmoli de butadienă.
volum, să se a leagă variantele corecte referitoare F) Din izoprenul separat s-ar putea ob ţine
la acest proces chlmic. 435 ,2 kg de elastomer, dacă polimerizarea
A) În amestecul supus dehidrogenări i se ar decurge cu acelaşi randament ca şi
pot afla cel puţin două hidrocarburi şi cel mult dehidrogenarea.
patru hidrocarburi.

m colectial
EDUCAŢIONAL
 un Pentru o hidrocarbură A cu NE=2, 5.24 . Raportul molar 1 , 3-butadienă:
....:ntre masa atomilor de carbon şi masa cloroetenă în elastomerul ce conţine 24,74%
~i b
r ce hidrogen este 7 ,5. Numărul de izomeri clor, procente de masă, este:
nută
- ~.lla moleculară a hidrocarburii A care A) 2:3; B) 3:2; C) 1:1;
A,
"'ă
.:n atom de carbon hibridizat sp este: O) 4:5; E) 4:3.
este -\ O; B)I; C)2;
:) 3: E) 4. 5.25. Un amestec de diene cu duble legături
conjugate sau izolate fonnează prin hidrogenare,
\1.ai multe hidrocarburi izomere cu un în prezenţa nichelului, 3-metilpentanul. Numărul
E=2,
ne în -ut de 88,235% C, procente de masă, nu maxim de diene izomere care se pot aAa în
:lizaţi
- în moleculă atomi de carbon hibridi zaţi amestec este:
;v:mează prin adiţia hidrogenului o-pentan. A)O; B) 1; C) 2;
.=.:...-JI acestor hidrocarburi este: D) 3; E) 4.
~eului -\, O: B) I; C) 2;
n prin
:J 3: E) 4. 5.26. Volumul ocupat la 37°C şi 3, 1 atm
alături
de un amestec echimolecular de 1 ,3-butadienă
:otale. : • 1. Prin adiţia bromului în exces la o dienă şi I-butenă, care consumă la hidrogenare în

stomer acesteia creşte cu 592,6%. Conţinutu l

,=...sa prezenţa nichelului 9 moli de H, este:
- -Z"l. exprimat î n procente de masă , al A) 49,2 L; 8) 49,2 m3; - C) 4,92 L ;
rii A CU
,nsumat , ,::nerului ob1inut prin copolimerizarea D) 98,4 dm3; E) 9,84 L.
- ~ A cu acrilonitrilul în raport molar 1: I 5.27. Numărul de diene izomere care
formează prin oxidare cu K 2Crp 7 şi H 2S0 4
-\ 13,084%; B) 26,168%; C) 6,54%; acid acetic, acid propanoic şi acid oxopropanoic
O I 0%; E) 28%. este:
A) I; B) 2; C) 3;
Denumirea hidrocarburii care formează D) 5; E) 8.
- O\tdare cu KMnO 4 şi H2 SO4 în prima etapă
-.::-- 'lă. acid oxalic, dioxidul de carbon şi apă 5.28. Un cop o limer obiinut din do i
:nării şi îr. : monomeri în raport molar 1: I formează prin
şi jzomen -\) 2- metil-2 ,4-pentad ienă ; oxidare cu Kl'v1nO 4 în mediu acid numai acid
B) 2- metil-1 , 3 --pentadienă; 3-metil-6-oxo-heptanoic. Cei doi monomeri
,genări i se C) 4-metil-1 ,3-pentadienă: sunt:
D) 1,3-hexadienă; A) butadienă şi etenă;
1enel e St E) 1-meti 1- l ,3-ciclopentadienă. B) butadienă şi propenă;
%. C) izopren şi propenă;
amestecu:...:J. Hidrocarbura care fo rmează prin O) butadienă şi butenă;
drogena, ~ -:are cu KMnO. şi H2SO4 , în prima etapă, E) izopren şi butenă.
1ă . .... d etandioic şi acid 3-oxo-butanoic are
Jutea obţinl:::umirea: 5.29. Un copolimer format din butadienă,
\imerizare A) l -metil-3 ,5-ciclopentadienă; clorură de vinil, acri lonitril şi a-metilstiren
11ent ca ~ B) 2-metil-1 ,4 -c iclopentadienă; conţine 6, 147% CI şi 2,4242% N. Ştiind că
C) 1 -metil-1,3-ciclopentadienă; 14,4375g de copolimer adiţionează 8g de brom,
O) 1 -metil-1-ciclopentenă ; raportul molar al celor 4 monomeri în copolimer
E) 1 ,3-hexadienă. este:
I colecţia
EDU CAŢIONAL
ID
 G

-~~·
~.
~ ~©&.îfill
•
~ ~..,$ )
A)2:1:1:3: 8 )3:l:l:2: C) 5:9:27: D) 5:18:27; E) 5:16:27.
C)l:2:3:1: D)J:2:1: l ;
E) l :3:2:2. 5.32. Prin combustia a O. I moli de
hidrocarbură A se consumă 106.4 L (c.n.) de
5.30. Prin oxidarea totală a 79.6 g de cauciuc aer cu 20% O, şi rezultă 15,68 L (c.n.) de CO,.
CAROM l500 :,-au obţinut 134.4 l (c.n.) de Aceeaşi camiiatc de hidrocarbură decolorca7ă
C0 1 . Rapom1I molar al monomerilor în cauciuc 0.4 l de solu\ic de brom 0.5 Yr şi se oxidea7ă
este: cu I L de soluţie acidă de K,Cr,Q_ 0.2 M. Ştiind
A) 2:3: B) 3:2, C) l: 1: că hidrocarbura A fom1cază prin hidrogenare
D) 2:1: E) 1:2. în prezenţă dc nichel un dialchilc1clopentan.
raportul atomilor de carbon cuatemari: terţiari
5.3 1. Se consideră ecuaţ ia reacţiei: : secundari : primari din hidrocarbura A este:
X izopren ... y KMnO,.,. 2 n,s01-> produşi A)l:1:2:l: B) 2:2:l:l:
Raportul x:) :z este: C) 1:2:1:2: D) l:2:2:1:
A) 5:18:20: B) 4:8:6; E) 2:2: I :2.

Teste tip

5.33.
©
Re Ieri tor la hidrocarbura care formea.di 5.36. Atomii de carbon din moleculele
prin adiţia unui mol de clor2.5-dicloro-3-bexcna, dicnelor cu duhle legftturi conjugate pot avea
ca produs majoritar, sunt corecte afirmaţ i ile: stările de hibridizare:
I. are denumirea 2.4-hcxadienă: I . spl: 2. sp şi sp!:
2. are duble legături conjugate: 3. sp~şi sp3 ; -l. sp şi -;p\
3. exi s tă sub forma a trei izomeri
gcomemct: 5.37. Se consideră hidrocarbura A care are
4. exi s tă sub forma a patru 1Lomeri )Jl-.-2, lonnula procentuală 88,23% C , 11 ,76'%
geometrici. H şi un singur atom de carbon hibridi1,at sp3 care
este secundar. Referitor la hidrocarbura A !>unt
5.34. llidrocarbunk cu ·E=3 care formca1ă corecte afirmaţiile:
prin oxidare cu KMnO, şi H 1 S04 numai acidul I. nu pre zintă izomeri geometrici;
3-oxo-butanoic sunt: 2. formeaLă prin oxidare energi c ă
I . l-me1il- l -c iclo propcnă; HOOC-CH:- COOH. co~şi 11p :
2. 1.2-dimcti 1-1.4-ciclohe>.adienă: 3. are duble l egături izolate:
3. 1.2 -dimetil-1.3 -ciclohexadienă: 4. formea7ă prin hidrogenare n-pcntanul.
-l. 1,-l-dimetil- I .4-ciclohcxadienă.
5.38. Se consideră schema de rcacrie:
5.35. Prin oxidarea 1.3-butadtenei c;u soluţie +Br,(CCL) '
• • CH;-C==CH- CH,
acidă de K._l\1n0 4 în exces se obţin compu şii : .., · I - I I -
a - ... Ji:( Ni) b Br CH, Br
I. CHJ COOH:
polimerizare C
2. HOOC-COOfl. co~şi H:O:
3 HOOC-CH, CH.- COOH: a, b şi c sunt:
4. co"~i H~o. I. butadienă. n-butan. cauciuc butadienic:
2. ÎLopcntenă. izopentan, po lii,opcntcn~:
IC'r,t
lili,........,
E....
colectia
D_UCA....;:T'""
I
__ . l~O""N-A~L
 3 2-1netil - 1 „3-butadicnă: n-pentan: cauciuc 3. polimerizează în poz iţiile 1-4;
:wdicnic: 4. nu arc izomeri.
-1 . izopren. izopentan, poliizopren.
5.43. O hidrocarbură A cu N.E.=3 are masa
:.39. Se consideră schema de reacţii: molară 80 g/mol. fonnează prin adiţia HBr un
. 150o~c > (Cu,q. NI{iCI, 100°C) compus saturat ce conţine 66.11 % Br, iar prin
::i_ -H, a b~ hidrogenare în prezenţă de Ni o hidrocarbură
-HCI polirncrizar~ samrată care are în moleculă numai atomi de
C d carbon secundari. La oxidarea unui mol de A
Referitor la substanţe l e c şi ci sunt corecte cu soluţie acidă de KMn0 4 sunt necesari 3.2
-na!ii lc: moli de KMnO ,. Referitor la hidrocarbura A
l. , unt compu~i nesaturaţi cu mai multe sum corecte afirma!iilc:
- e legătuti în moleculă: 1. are form11la moleculară C)l/
2 au acelaşi conţinut în clor; 2. prezintă 2 alom i de carbon cuaternari:
3 se degradează în prezenţa agenti lor 3. la bromurarea cu N .B .S. (N-bromo-
.....mii: succinimidă ) formca7ă un si ngur produs
.1. ambele au proprietă!i de elastomer. monobromurat:
-L există sub forma a doi izomeri
: ~n. Prin copolimerizarea butadienei t:u geometrici.
metibrirenul se obţ i ne un produs ce contine
: H. Referitor la acest copolin1er sunt 5.44 . Despre o dienă X se cunosc următoarele
• -.:de afim1aţiile: informaţii:
I. raportul molar butadienă: a-metilsti ren - în 13,2 g de dienă X se află 4,8176 -10~1
- .: I· I: electroni n;
2. copolimerul nevulcanizat este utilizat la - diena X formează prin hidrogenare în
.rcrea anvelopelor; prezenţă ele "\Ii o hidrocarbură saturată Cli catenă
3. rapo1tul de masă bu tadienă : a-metilsti ren cic lică simplă. Referitor la dicna X suni corecte
e I ·2.185: afirmaţiile:
-1. proprietăţi le lui sunt foarte diferite de l. arc NE=3 şi duble lcgăntri conjugate;
• - ~ :!le cauciucului natural. 2. 6.6 g de dienă X reacţ i onează cu 9,8 g
de anhidridă maleică;
: -H. Formula brută C\ H 8 corespunde 3. 13,2 g de dienă X consumă 2,4 L de
""puşi lor: soluţie acidă la K.Mn04 <le concentraţie 1.5 N.
I. cauciuc natural; la un timp <le reacţie mai îndelungat;
2. izopren; 4. 6,6 g de dienă X consumă la ardere
3. gutapercă: 93.925 g de aer ce conţ i ne 20% 0 2 procente
-t 1 -rnetilciclohutenă. molare.

: ~1. O hidrocarbură X cu N.E.=2 fonnează

-'l rudrogenarc totală un compus saturat care
~ rapo rtul masic C:H=4,8. Prin oxidarea
..:roca rburii X cu KMn0 4 în mediu acid
- formează numai CO, :;; i H ,O. Despre
~rocarbura X sunt corecte atirmâţiile:
I. continc atomi de carbon în aceeaşi stare
- hibridizare;
2. este o di cnă conjugată;
lcolectla
EDUCAŢI ONAL
m
 Alchine şi polimeri vinilici

Alchine
e Caracterizare generală
• Alchinele sunt hidrocarburi nesaturate cu o legătură triplă şi catenă aciclică liniară sau
ramificată.
• Alchinele au formula generală C0 H 20.J şi NE=2.

o
~ Denumire
• Din numele alcanului cu acelai număr de atomi de carbon în moleculă ca şi alchină, se
înlocuieştesufixul -an cu sufixul -in ă .
Exemple: HC=CH etină, acetilenă CH 3-c=-CH propinl!
• Pentru alchinele cu aceeaşi catenă care se diferenţiază prin poziţia legături i triple în
catenă, se precizează poziţia triplei legături în catenă. Se numerotează catena astfel încât tripla
legătură să aibă indicele de poziţie cel mai mic.
Exemplu: CH3-C=:C- CH 2- CH 2-CH 3 2-hex ină
• lzoalchinele se denumesc asemănător izoalcanilor şi izoalcbenelor. Se alege cea mai
lungă catenă liniară care conţine legătura triplă şi sensul de numerotare a catenei pentrn care
indicele de poziţie al legăturii triple este cel mai mic.
CH3
Exemplu: CHTCH-&- CH- C=C-CH
3 2 I I 3
4-c1il-5,5-dimctil-2-hep1ină
H3C CH2 CH3
• Dacă tripla legătură are acelaşi indice de poziţie indiferent de sensul de numerotare a
catenei principale, numerotarea acesteia se face astfel încât ramificaţiile să aibă indicii de poziţie
cei mai mici.
CH3
Exemple: Cffy-t-C= C-C~-CH3 2,2-dimetil-3-hexină
I
CH3

CI-ţ-C~-ÎH-C=C-ÎH- CH2 C~ 3-eti l-6-mclil-4-octină

CH2 CH3 CH3

m .
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 e Structură
-
În molecula unei alchine, atomii de carbon uniţi prin
__ ..iră triplă sunt hibridizaţi sp, iar restul atomilor de carbon
- 'llbridizaţi sp1•

,CJ
~ Izomerie
• Alchinele cu aceeaşi formulă moleculară care diferă prin aranjamentul atomilor de
n 10 moleculă sunt izomeri de catenă.
:piu: CI-fy-C=C-CH-C1¾
I
CH3
2-hexină 4-metil-2-pentină

• Alchinele cu aceeaşi formulă moleculară şi cu aceeaşi catenă care diferă prin poziţia
-- ... legăturiîn catenă sunt izomeri de poziţie.
„fu: CH=C-CH2 Cffy-Citi-CH3 CH3 CHr-C=~Clţ-CH 3
1-hexin5 3-hexină

• Alchinele, alcadienele şi cicloalchenele cu aceeaşi formulă moleculară sunt izomeri de

o
~ ilne .

u: CH=C-CHi-CBi-CH3 Cffi-CH-CH-CH-CH3
1-pcntină 1 ,3-pentadienă ciclopentenă

• Alchinele nu prezintă izomerie geometrică. Legăturile cr ale atomilor de carbon hibridizaţi

-, coliniare (vezi pag. 7).

o.
~ P rop rietăţi fizice
• Atomii de carbon hibridizaţi sp sunt mai atrăgători de electroni decât atomii de carbon
- - z.aţi sp 3. Drept urmare, în alchine. legăturile simple C- C şi C- H vecine triplei legături sunt
::- '.are:..iar interacţiunile dintre molecule su_!lt mai puternice (fo rte van der Waals de dispersie
- • - dipol).

• De aceea, punctele de fierbere ale alchinelor sunt mai ridicate decât cele ale alcanilor
~ - ;:-henelor corespunzătoare.
• Alchinele sunt solubile în solvenţi organici. Acetilena şi alchinele inferioare suntp ull.!2.
- e in apă. Un volum de acetilenă se dizolvă într-un volum egal de apă la temperaturi şi
obişnuite, iar solubilitatea creşte cu creşterea presiunii.
Între sarcina &+ de la un atom de hidrogen al acetilenei şi o pereche de electroni de la
- de oxigen din apă se stabileşte o atracţie electrostatică slabă.
o+ o- o- o+- ••...--H
H-O=C-H .. . ... . . :o
I
H
• Densităţile alchinelor sunt mai mari decât cele ale termenilor corespunzători din seria
~ şi a alchenelor. Alchinele lichide au densitate mai mică decât apa.
• La temperaturi şi presiuni obişnuite, în stare pură, acetik .1a este un gaz incolor şi inodor. În
condi1ii, propina şi butinele sunt gaze.
I colecţia
EDUCAŢIONAL
liJ
 Oî
-:~:-{i Proprietăţi chimice
1. Re acţii de ad i ţie

-C=C - T X-Y ~ -C = C-
1 I
X y
I. I . Adiţia hidro1:enului
a) Tlidrogenare totală ( vezi pag. 341)
C.H:n-: , 2H 1 - C11 H 2,,, 1 Condi/ii:
alchină alcan • catalizator (N i).
Exemplu: CH3 C=C- y H-CH3+ 2H2 ~ CH-3 CH-CH-CH-CH
2 2 I J

CH3 CH3
4-meti l -2-pen li nă 2-meti lpenta11
h) Hidrogenare par{ialâ (vezi pag. 341 , 342)
c .H2n-2 + H: - C„H2H Condijii:
alchină alchenă • catalizator de paladiu otrăv it cu
săruri de pl um b ( Pd/Pb 2 ' ) .

( l'rl/Pb2 ')
Exemplu :
propină propen,1

• Dacă alchena obţinută d intr-o a l c h ină prin hidrogenare parţială permite existenţa
izomerilor geometrici. se obţine izomerul c is prin hidrogenare în prezenţă de Pd/Pb2- ş i izomerul
trans prin hidrogemu'- cu Na ş i NH, lichid (vezi pag. 342).

1.2. A diţia halogenilor

X X Condiţii:
-x, I I • s o luţi e de halogen (Cl:. B1)
- C= C'- ~ > -C= C- ~ - c- c- 111 s ol venţi nep olari (CC!~,
1 I 1 I
X X X X CH/ ~I) .
unde X - Cl. Hr

Exemplu : CH3 C=C-CH3 CH3 f = y- CH3

2-butină
Cl Cl
2,3-<lic l oro -2-buten ă 2,2,3,3-tctraclorobutan
(cis 50%, trans 50%)
, <\diţ i a halogenilor la alchine nu este stereoselectivă. Din prima etapă, rezultă un amestec
echimo lecui:i r decis ş i trans d i hal ogcnoalch enă (vezi pag. 330). _
Q-<e cicţ ia di ntre acetilenă şi clor, în fază gazoasă, este foarte energică şi are loc cu formare
de carbon şi acid •:lorhidric.

1.3. Adiţia ap ei
H Condiţii:

-C=C- + H,O~ t
-
H' OH
c-1
cV':'>I ~ - c- c-
H O
li
I
1
• catalizator H 2S<\ şi HgS04•

EiJ
•
cole ctia
EDUCAŢIONAL
I
Eiemple:
HC=CH T H20 ~ [ CH2 9 H ]---.== CHj-Cff-0
etină OH etanal
(acet)ienă) . .. (acetaldehidă)
alcool vm1hc

CH-C= CH + H20
propină
~ [CH:r-y-CH2
OH
]-r= CH3 ~-CH3
O
-
enol

• Jzomerii care se deosebesc între ei prin poziţia unui proton (H+) şi a unei perechi de
propanonă (acet0nă)

~ ni se numesc tautomeri.
Enolul obţinut ca intermediar prin adiţia apei la o alchină şi izomerul său aldehidă
-7"etonă sunt tautomeri. Este posibilă transformarea tautomerilor unul în altul şi reac\ia este
~!'"'Stbi lă. În cazul cnolilor obţinuţi prin adiţia apei la alchine, echilibrul este deplasat mult spre
~ . a şi în amestecul de reacţie se află în cantitate mare compusul carbonilic.
• Adiţia apei la acetilenă este cunoscută sub numele de reacţia Kucerov.
• Adiţia apei la alchinele cu tripla legătură la marginea catenei decurge conform regulii
Markovnikov.
• Adiţia apei la alchinele cu tripla legătură în interiorul catenei şi nesimetrice conduce la
i--..=·:,,;uri de cetone.
piu:
[CH3 Cttr-y=CH-c~] ,= CH3 Cfţ-C-CH2 C~
.
~ lfy-C=C- CH3
_ OH 8 .
3-pentanona
2
·pentină
3 ... '"2 bH .
[CH-Cl-l- CH C- Cl-l] ,= CH- CH;;-Cl-l-C-CH
-".l 3 2 „'"2 3

2·pentanonă
8
1.4. Adiţia hidracizilor
H X Condiţii:

-C= C- ~- y=9- ~ -?-{- • catalizator HgClr

H X H X
unde: X= CI, Br
~.e: HC=CH + HCI (Hgq,. •20 · 170'C) > CH= CH
2 I
etină Cl
(acetilenă) cloroetenă (clorură de vinil)
(Hga,) )
CH3 C=CH + HCl CH-3 C=Cl-l
I ... "2
propină Cl
2·cloropropenă
• Ad iţia hidracizilor la alchinele cu tripla legătură la marginea catenei decurge conform
w Markovnikov.
• Adiţia hidracizilor la alchinele cu tripla legătură în interiorul catenei şi nesimetrice
·e la amestecuri de monohalogenoalchene.
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
.
 ~ - - CH3- C= 0
I \..J/LCl--f-CK
" 2 "

-HCI CI
t.--xemp/u: CH3C==C- CHi-CH3 2-cloro-2-pcntcnă

2-pentină
(HgC~)
,
CH3 CH=9-CH2 CH 3
CI
3-cloro-2-pentenă

• Dacă hidracidul este în exces, adiţia poate continua, cu respectarea regulii lui
Markovnikov, rezultând compuşi dihalogenaţi gem inali saturaţi .
Cl
Exemplu: CH3 CH2 C=CH <~~~~,i > CH3 CH2 y =CH2~ CH3 CH2 {-CH3
CI CI
\ -butină 2--cloro-l-butenă 2.2-diclorobutan

1.5. Adiţia acidului cianhidric la acetilenă

HC=CH + H-C=N ~ CHz-CH- C= N Condiţii:
acetilenă acid cianhidric acrilonitril • catalizator: Cu 2Cl 2 şi NH 4CI;
• temperatură: 80°C.
1.6. Adiţia acidului acetic la acetilenă

HC=CH + CH3 COOH ~ CH 2 CH-C~CO-CH3 Condiţii:

acetilenă acid acetic acetat de etil • catalizator: (CH.1COO\Zn;

• lemperalură: 200°C.
2. Reacţii de dimerizare şi trimerizare
2.1. Dimerizarea acetilenei
Condiţii:
• catalizator: Cu2 Cl 2 şi NH4 Cl;
acetilenă vini laceti lenă
• temperatură : I 00°C.
• Yinilacetilena poate adi~iona acid clorhidric, fom1ând cloroprenul.
CH2 CH-C=CH + HCI CH2 CH-y =CH2
vinilacetil enă cloropren Cl
• Şi alte alchine cu tripla l egătură la marginea catenei pot da reacţii de dimerizare.

2.2. Trimerizarea acetilenei

Condiţii:
3HC=CH~o a) 600 - 800°C, tuburi ceramice;
acetil enă benzen b) catalizatori (comb inaţi i complexe ale unor metale
tranziţionale), 60°C.

• Prin trecerea acetilenei prin tuburi ceramice încăl zite la 600 - 800°C, se obţine un amestec
complex de hidrocarburi, în care se află: benzen (C 6H 6) în proporţie mai mare (30%), naftalină
(C 10H8) şi alte arene superioare.

SHC=CH
acetilenă
~ 00 nanalen
+ H2

ll:C'l____;::c"'o""le"'cţ"'ia:;;-il
liaill EDUCAŢIONAL
 • Şi alte alchine pot da reacţi i de trimerizarc.

::_:rt:mp/11: 3CH3C= CH (llz~O.) >

CH 3/V"-CH 3
yH3

r' I' I
propină 1,3,5-trimctilbenzcn (mezitilen)

3. Reacţii de oxidare
3.1. Oxidarea blândă (vezi pag. 346)
R- C= CH +3[0] ~ R-0-C 7'
li \ OH
R- C=C- R +2[0]
p Condifii:
• soluţi i
apoase neutre sau
o slab bazice de Kl\1n0 ,
oxoacid (reactiv Baeyer);
• temperatura camerei.
~ R-i-~-R
o o
dicctonă

Se scindează ambele legături 1t din legătura triplă şi nu se scindează legătura cr.

,â (} o o
niple: HC=CH +4[0) ~ )c-c(
HO OH
acetilenă acid oitalic

Cf-½-C= CH +3[0] --? CH3 W-COOH

o
propină ac id oxopropanoic (acid piruvic)

CH:,C=C-CH-CH
3 2 3
+2[0] ~ CH-3 C- C- CH,CH
1111 - 3
o o
2-pcntină 1,2-pentandionă

3.2. Oxidarea energică

R-0:CH ---> R-COOH + co2f- HzO Condifii:
• solu~ic apoasă con centrată de
R-C=C- R" - R-COOH - R"-COOH KOH şi K.Jvfn0 4 şi apoi soluţia
unui acid mineral tare.
+7 -2 +6 O
2KMn0 , + 2KOH -+ 2K2Mno . + Hp - [O]
Prin tratarea alchinelor, în prima fază, cu so l uţie puternic baz ică de KMn04 , se rupe
-._ra triplă şi se obţin sărurile de potasiu ale unor acizi carboxilici .
Din aceste sămri , acizii carboxi lici sunt scoşi cu un acid mineral tare.
CHJ-COOK '.~~' > CH3 COOH
fK..\fnO,+ KO![) acid acetic
lu: CH3 C=CH
propină
HCQQK ~:~;I ) HCQQH (KMnON) ) CQ2+ HP
acid formic

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
m
-
 3.3. Arderea
c.H2n-2+ 3;- 1 0 2 ....... nC02+ (n-1 )HP

Exemplu:

• La arderea acetilenei în oxigen se obţine o flacără foarte.caldă (peste 3000°C). De aceea.

flacăra oxiacet ilenică este folosită la sudarea metalelor.

4. Reacţii de substituţie a hidrogenului din legătura C(sp}-H

4.1. Reacţia cu metalele alcaline
R-C=CH + Na -+ R-C=C-N a++ 1H 2
Condiţii:
• temperaturi ridicate.

Exemple: HC=CH +Na (200' C)>

.,12n,
N a+-c=riN
- 1.., a+
acetilenă acetilură acetilură
monosodică disodică

- c H + Na.
CIfy C= r,'c)
~ C~ = 1..,Na + 2 H2
c- ,., + 1

propină

• Deoarece legătura C(sp)-H este slab polară (C6-- H6"), alchinele cu tripla l egătură la
marginea catenei manifestă slab tendinţa de a ceda protoni (H -) şi sunt acizi foarte slabi (k. = 10·25
mol/L), mai slabi decât: alcoolii (k. = 10·18 mol/L), apa, fenoli i (k, = 10-wmol/L), acizii carboxilici
(k, = lQ·5 mol/L), dar mai tari decât amoniacul (k. = 10·36 mol/L) (vezi capitolul 25).
• Alchinele pot fi scoase din acetilurile lor ionice de către acizii mai tari decât ele şi scot
din sărurile lor acizii mai slabi decât ele.
Exemple: HC=C-Na++ Hp -+ HC=CH + NaOH
CH 3- C=C-N a++ CH3-0H ---+ CH 3-C=CH + CH3- 0 -Na-
HC= CH + NaNH 2 -+ HC= CN a + NH3
4.2. Reacţia cu sărurile complexe ale unor metale tranziţionale
R-C=CH + [Cu(NH)JCl -+ R-C=CCu + NH4 Cl + NH3

R- C=CH + (Ag(NH3\ ]0H ---+ R-C=CAg + 2NH3 + Hp

Exemple: HC=CH + 2(Cu(NH3\ ]Cl --. CuC=CCu + 2NH4 Cl + 2NH 3

acetilenă clorură de acetil ură de
d iaminocupru (I) cupru

HC=CH + 2[Ag(NH 3) 2]0H ....... AgC= CAg + 4NH 3 + 2Hp

acetilenă h idroxid de acetilură de
diaminoargint (!) argint

propină hidroxid de acetilura de

diaminoargim ([) argint a propinei
(reactiv Tollens)
• Acetilurile de cupru şi argjnt sunt precipitate stabile în sol uţie apoasă.
• Pentru că acetilura de cupru este colorată în roşu violet, iar reacţia acetilenei cu

l';'ft _ _--=C;:,Ol:,:9;:.Cţz.:;18:;.il
W EDUCAŢIONAL
'.:u(NH 3) 2]Cl este foarte sensibilă, această reacţie este folosită pentru identificarea urmelor de
-:.!tt lenă
dintr-un amestec de gaze.

§ Metode de obţinere
a alchinelor
I
1. Reacţia acetilurilor alcaline cu compuşi halogenaţi (vezi pag. 126)
~ 2mplu: HC=CH +NaNH, HC=,....Na +CH,~ I HC=,---- CH3 +NaNII, N ac =r--eH
-NH, · ~ -NaCI ~ -1'li; ~ 3 _.

-<:H, -CH,- ("I Cil -CH - C=C-CH

-NaCl ' ' '1 2 3

2. Oehidrohalogenarea 1,2-dihalogenoalcanilor (vezi pag. 127)

3. Obţinerea acetilenei din carbid

CaC2 + 2H,0 -. C 21¾ + Ca(OH)1
-
t9arbidul (CaC 2) sau acetilura de-calciu este o substanţă ionică formată din i o n ~ şi
Ionul acetilură (C,2-) hidrolizează în prezenţa apei formând acetilenă.
~C=C:- + 2H, O -. HC=CH + 2Ho·
• Carbidul se obţine din piatră de var şi cărbune conform ecuaţiilor:
CaCO pooo•q , CaO + CO
3 2
CaO + 3C ,zsOO"q , CaC 2 + CO

4. bţinerea acetilenei prin descompunerea termică a metanului

2CH4 r , şwq , C 2H 2 + 3H2 (r~ti~incipală)

CH4 - -~ C + 2H2 (reacţie secundară)

Căldura necesară reacţiei este fumizată de descărcarea electri că care se realizează între
d ecrrozi metalici legaţi la o sursă de curent electric (procedeul cracării în arc electric) sau prin
r""...:";'~ unei părţi din metan (procedeul oxidării parţiale).

Polimeri vinilici
Polimerii vinilici sunt polimerii care se obţin din compuşi nesaturaţi cu o legătură dublă,
~ monomeri vinilici, prin reacţia de polimerizare, conform schemei generale:
nCHrf H ~ ţ-Cf½-yHfo
R R
1. Polietenă nCH2 CH 2~ ţ-CH2 CHtn
etenă polietenă

Caracteristici şi utilizări
• Polietena are o structură asemănătoare alcanilor, dar are catene mai lungi şi masa moleculară
...._
....-.>ă intre 10.000 şi 80.000. Polietena este o masă solidă, lăptoasă sau transparentă cu o bună
~tă mecanică şi o stabilitate chimică deosebită. Este un izolator electric. Este insolubilă în apă
_-;: solvenţi, la temperatura obişnuită. Are un punct de înmuiere ridicat ( I 00 - 150°C).
• Polietena este utilizată la fabricarea foliilor (pungi, saci, folii pentru ambalaje, folii pentru
~ IZOiarea cablurilor electrice, la obţi nerea de butelii, butoaie, ţevi şi conducte, obiecte de uz

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
la
 2. Polipropenă
f CH,CH_l_
" I În
CH3
pol ipropenă

Caracteristici şi utilizări
• Este un polimer cu fluiditate mare, cu o rez istenţă chimică deosebită, cu proprietăţi
optice bune care permit obţinerea filmelor transparente.
• Polipropena este utilizată la obţinerea de frânghii, CQLdaje..., covoare, benzi ad~zive.
containere, foiţi de împachetat, articole de uz casnic etc.

3. Policlorură de vinil (PVC) nCH, CH ~

- I
f CH,- CH_l_
I În
Cl Cl
clorură de vinil policlornră de vinil
Caracteristici şi utilizări
• Este o masă solidă, relativ dură. Se înmoaie la 90 - 95°C şi se descompune la temperaturi
mai ridicate. Este so lubilă în cetone, compuşi halogenaţi şi esteri.
• Policlorura de vinil este folosită la fabricarea foliilor şi covoarelor pentru pardoseli
(muşamale, linoleum), a înlocuitorilor de piele pentru încălţăminte şi marochinărie, a tuburilor
şi conductelor pentru instalaţii sanitare, a diferitelor detalii pentru electrotehnice, ajucăriifor, la
izolarea cablurilor etc.

4. Poliacrilonitril (PNA) nCH 2 f H ~ f CI¾-yHfn

C=N C=N
acrilon.itril poliacrilonitril
Caracteristici şi utilizări
• Poliacrilonitrilul este utilizat la obţinem fribrelor sintetice. Fibrele acrilice prezintă
rezistenţă mare la purtare, elasticitate, flexibilitate , rezistenţă la produse chimfoe şi un tuşeu bun.
Spre deosebire de fibrele naturale, nu sunt hidroscopice (nu re~n apa).

"@Poliacetat de vinil (PAV) nCH2 fH ~ f CH2 CHl

O-CO-CH3 I "'
0-CO-CH 3
\ acetat de vinil poliacetat de vi nil
Caracteristici şi utilizări
Q • Poliacetat11l de vinil este o substanţă solidă. netoxică, termoplastică, insolubilă în apă.
solubilă în solvenţi organici (alcool, benzen), compuşi halogenaţi, cetone etc.)
• Este folosit la obţinerea unor lacuri, emailuri, adevizi, apreturi textile etc.
• Prih hidroliza grupelor esterice din poliacetatul de vinil, se obţine alcoolul polivinilic.

f cH2rHfn -nc:;~~OH > f CH2rHfn

0-CO-CH3 OH
poliacetat de vinil alcool polivinilic

În macromoleculele de alcool polivioilic, nu sunt hidrolizate toate grupele esterice.

Proprietăţile şi utilizărilealcoolului polivinilic depind de număml grupelor acetat nehidrolizate.
• Alcoolul polivinilic este un compus macromolecular solid, de culoare albă, solubil în
apă, glicol, glicerină. Este utilizat ca emulgator, ca adeviz (aracetul) şi în multe alte domenii.

ffl
• •
colectial
EDUCAŢIONAL
 AlchiM Ji ~eri-.:i11ilicl

6. Polistiren

Caracteristici ş i utilizări
• Polistirenul este o substanţă solidă. incoloră, transparentă. sol ubilă în benzen sau toluen.
·e punctul de înmuiere 75 - 90°C. Este incn faţă de agenţii chimici şi este un bun iLolatorelectric.
,,e casant şi se descompune la încălzire peste l 50°C.
e • Po listirenul este utilizat ca material electroizolant în electronică şi la fabricarea
• ·oplastclor (buretele), a polistirenului expandat, care este un bun izolator tem,ic şi fonic. a
-balajelor.

7. Politetrafluoroetenă (teflon) nCF2 CF2

tetrafluoroetcnă
~ f C~Cfifo
politetraflutiroetcnil

Caracteristici şi utilizări
• Tefl onul este o substanţă solidă, cu punct de înmuiere rid icat 320 - 330°C. Este stabil
..:. de agenţii chimici şi nu se dizolvă în niciun solvent.
• Teflonul este utilizat ca material electroizolant, la confecţion area unor ech ipamente
c.:-iale. la acoperirea vaselor de bucătărie.

CH3 CH3
l I
8. Polimetacrilat de metil nCH=rC
- I
~ ţ CH2 yfn
C~ CH1 C ~ CH3
mctacrilai de metil polimetacrilat de metil
Caracteristici şi utiliză ri
u • Polimetacrilatul de metil este o substanţă solidă. cu punct de înmuiere 70 - 95°C. solubilă
..::.i1 olventi organici (acetonă, dicloroetan, esteri). Este o substanţă incoloră şi transparentă, cu
"-.mă rezistenţă mecanică ş i chim ică.
• Se numeşte comercial plexiglas sau stiplex. Se foloseşte la ob\inerea parbrizelor, industria
'TIObilelor fiind o mare consumatoare de polimetacrilat de metil. la obţinerea geamurilor şi a
or decorative în industria construcţiilor. ca răşini acrilice la obiinerea unor lacuri etc.

Icolecţia
EDUCAŢIONAL-
m
\ 6.1.Jstse ;~termine formula moleculară a
tiAmitoarelor hidrocarburi:
a) alchina cu masa moleculară M=96;
b) alchina care conţine 87 ,8% C;
c) hidrocarbura care are catena formată din
doi atomi de carbon hibridizaţi sp şi un atom de
carbon hibridizat sp3;
d) alchina care formează prin hidrogenare
în prezenţă de nichel o hidrocarbură care conţine
20% hidrogen.
~ 2. Despre o alchină A se cunosc următoarele
informaţii:
- are catenă aciclică ramificată;
- densitatea vaporilor săi faţă de aer este
d.CT=2,3529.
a) Să se identifice alchina A.
b) Să se scrie formula p lană a alchinei B,
izomeră cu A, care are în moleculă doi atomi de
carbon cuaternari.
c) Să se scrie formula plană a alchinei C,
yH3
© CH3Ţ-C=C-Clfy-CH3
CH3
(Q)CH3 CH2 ŢH-C=C-CRi-yH-Cffy-CH3
CH3 CH3
a) Să se denumească aceste alchine.
b) Să se scrie formulele plane ale următorilor
izomeri:
- un izomer de catenă cu A;
- izomer de poziţie cu B;
- un izomer de funcţiune cu C.
c) Să se precizeze care dintre alchinele
considerate există sub forma a doi stereoizomeri
şi să se scrie formulele Fischer ale acestora.

izomer de poziţie cu B. d) Să se precizeze care dintre alchinele

d) Să se scr ie formula plană a unei considerate există sub forma a patru stereoizomeri
hidrocarburi D, izomer de funcţiune cu A, care şi să se scrie formulele Fischer ale acestora.

are aceeaş i catenă ca şi A şi nu are atomi de

carbon hibridizaţi sp. • 65}.Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii
chimice:
6.3. Despre hidrocarbura gazoasă A se cunosc a) CH yH-C=CH+H !Pdil'b,_\ ~ a - H, (Ni) b
3 2
un11ătoarele informaţii: CH3
- are NE=2;
- are densitatea în condiţii normale b) CH 3-C=C- CH2 -CH3 + 2H2 .!!:!U+ c
p0=2,4 l 07 g/L; C) CHJ-C=CH + Cl2 iCCI,) d
- are catenă aciclică; d) CH - C=C- CH + 2Br cec,,) e
3 3 2
- are în moleculă doi atomi de carbon
e) CH3 y H-C=CH+HCl----f -Hei> g
cuaternari hibridizaţi sp.
a) Să se identifice hidrocarbura A. CH3
b ) Să se scrie formula p lană a f) CH3-CH 2-C=C-CH2- CH 3 +H2o (H,SOJţ
hidrocarburilor B, C şi D izomere cu A care
formează prin hidrogenare în prezenţă de Ni - [h] ~ i
aceeaşi hidrocarbură ca şi A . g) CH3- C=C- CH2-CH3+ [O] (KMnO,l j
h) CH3- CH2- C=CH + [O] (KMnO,) k
6.4. Se consideră alchinele:
i) CH 3-CH2-C=CH + Na ~ I+ m
@'cH3ŢH-yH-C=CH
j ) CH3-C=CH + (Ag(NH)2]0H-. n +o+ p
CH3 C~CH3
k) HC=CH + 2[Cu(NH3) 2]Cl-+ q + r + s

m colectial
EDUCAŢIONAL
 O probă dintr-o alchină gazoasă A, care t) CH 3-CH2-C=CK+CH 3-COOH-->
la 78°C şi 3,5 atm densitatea p:4,878 g/L,
'l.."'e g) NaC;;CNa + CH3-CH2- 0H -+
l!'-:e barbotată printr-o soluţie de Br2 în CC14
h) CaC2 ... HCI-+
..c ~oncentraţie 5%. Din reacţie se obţin 4g de
- -npus bromurat B, care conţine 80% Br, şi l 8g i) CH3-C=CH - C6H$-OK -->
~ compus brom urat C, care conţine 1O¾C.
a) Să se identifice alchina A şi compuşi i 6.9. Să se identifice intermediarii, reactanţii
--:-muraţi B şi C. şi condiţiile de reacţie pentru următoarele
b) Să se calculeze raportul molar B:C din sinteze:
- es1ecul de reacţie. CI
c) Să se detennine volumul ( c.n.) de alchină
I
a) HC=CH~ C ~-yH-CH3
-:ecesar obţineri i amestecului de compuşi B şi
.ndicat mai sus, considerând reacţiile totale. CI CH3
d) Să se determine masa de soluţie de Br2
~esară obţinerii a 11 Og de amestec de compuşi
b) CHj--C=CH ~ Clfs-Ţ~H-0
:-,-:,muraţi B şi C. Br Br

c) 1-butină -+ 3-hexanonă
- . Despre două alchine izomere A şi B se
..:1oscut unnătoarele informaţii:
6.10. Se consideră schema de reacţii:
- raportul dintre masa relativă a atomilor de a -H,(t"C) b
--bon şi masa relativă a atomilor de hidrogen nb polimeri;airc C
- - moleculă este 7,5;
a) Ş tiind că a este alcanul ce conţine
- au caten ă aciclică liniară;
81,81 % C, să se identifice compuşii organici a,
- alchina A reacţionează cu reactivul
b, c şi să
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
- lens.
b) Să se calculeze masa de polimer c care
a) Să se identifice alchinele A şi B.
se poate obţine din 1650 g de alcan a, dacă
b) Să se determine raportul molar A:B
randamentul reacţiei de dehidrogenare este 80%,
_ -m-un amestec format din cele două alchine
iar randamentul reacţiei de polimerizare este
..:e are masa de 272 g şi care poate reacţi ona
90%.
- 69 g de sodiu.
c) Să se determine volumul (c.n.) de H,
6.11. Industrial , cloru ra de v inil se poate
--isumat în reaeţia cu un amestec de A şi
obţine din acetilenă sau din etenă , conform
~ identic cu cel de la punctul b, în prezenţă
ecuaţiil or:
--! catalizator de paladiu otrăvit cu săruri de • HCI
- ..mb. CH=CH (I) ) CH2 ~ IH

~ Dintre reaciiile chimice de mai jos, să se CH2 Ctti ~;~' >~H2 f H2 ·f3~ 1>CH2 ~H
~gă reacţiile posibile şi să se completeze
-~..iari ile lor (vezi capitolul 22). Cl Cl CI
a) CH3-C=CNa + HCI -+ Se cons ideră că randamentele racţiilor
b) CH 3-C;;CNa + Hp -+ sunt: 90% ( 1), 80% (2), 75% (3).
a) Să se calculeze masa de etenă necesară
c) CH3 yH-G==CH +CH 3-COOK-+
obţinerii unei cantităţi de clorură de vinil
CH3 identică cu aceea obţinută din 1250 m 3 (c.n.) de
acetilenă de puritate 89,6%.
d) CH3- C=CAg + HCI __,
b) Să se calculeze masa de policlorură de
e) HC=CH + NaC! -+
vinil, de puritate 94%, ce se poate obţine din
I
colecţia
EDUCAŢIONAL•
l;iJ

proba de clornră de vinil considerată la punctul
a, dacă randamentul reac\iei de polimerizare este
de 95%.
6.12. Se consideră schema de reacţii:
2a i1s,x,,ci ), · b + 3H,
3 "
a + NH3 + 0 2 rP1. 100000 ) c, 3H2O
2 34,8 g de polimer A.
b+C (Cu,Cl,, KH_CL 80'C')
nd ( ppJirnen/,;.ifC) ) e
unde b este o hidrocarbură cu NE=2 şi raportul
atomic C:H = l: l.
a) Să se identifice substanţe le a, b, c, d,
e din sch emă şi să se scrie ecuaţiile reacţiil or
chimice.
b) Să se calculeze masa mo lecu l ară a
polimerului e dacă gradul de polimerizare este
750.
c) Să se deLem1ine compoziţia procentuală
de masă a polimerului c.
d) Să se ca lculeze vo lumul (c.n.) de
hidrocarbură a necesar obţinerii a 318 kg de
polimer e, considerând toate reacţiile totale.
6.13. Se consideră schema de reacţii:
CaC 2 + 2Hp - a , Ca(OH)2
1llg,SO,. II .SO,)
a+Hp
(K C'r,0 , 1 l i SO.,)
c + [O]
a T d ((CI l ,(;()0) 1/n. 2()\f'(,')
a) Să se identifice substanţele organice a, b,
c, d, e, f şi să se scrie ecuaţiile reaeţiilor chimice.
b) Să se determine raportul de masă
C:H:O din polimerul f.
c) Să se dctcm1ine gradul de polimerizare
dacă masa moleculară a pol imerului feste
86000.
d) Să se calculeze masa de polimer f care
se poate obţine din 400 kg de carbid de puritate
80%, considerând toate reacţii l e totale.
6.14. Prin hidroli7.a parfialăa poliacetatului de vinil
se obţ.ine un polimer A ce conţi ne 36.78%0.
r.r.l colectial
liilllil EDUCAŢIONAL
a) Să se detennine raportul dintre numărul
grupelor acetat (CH3--CO-O-) şi numărul
grupelor hidroxil (- OH) clin polimerul A .
b) Să se explice solubilita tea acestui
polimer în apă.
c) Teoretic, alcoolul poli vinilic poate să
reacţioneze cu sodiu (vezi pag. 141 Să se f
calculeze masa de sodiu care poate reacţiona cu
d
6. I 5. Se com;ideră schema de reacţii:
C6H6 + a ~ b
b ~ c+H2
ne (polimer,,.are) ) d
unde b este o hidrocarbură aroma t ic ă
mononucleară cu catenă laterală saturată care
are masa molarăµ= l 06 g/mol.
a) Să se identifice substanţ.ele organice a, b.
c, d şi să se scrie ecuaţii le reaqiilor chimice.
b) Să se calculeze volumul de benzen
(Pc H = 0,88 gicm' ) necesar obtinerii a 52 kg de
6 6
polimerd, dacă randamentul global al procesului
este de 78%.
c) Să se calcu leze randamentul cu care se
c.onsumă compusul a, ştii nd că pentru ob(inerea
a 52 kg de polimer d s-au introdus în proces
14m3 (c.n.) de compus a.
[b] ~ C
d) Să se calculeze masa mo l eculară a
d polimerului d dacă gradul de polimerizare este
e 1900.
6.16.P rocesul tehnologic de ob!inere a
metacrilatului de metil cuprinde mai multe
etape, schema 6.1.
a) Să se identifice substanţele a ş i b.
b) Să se calculeze masa de material plastic
ce conţine 95% metacrilat de metil care se poate
obţine din 551 kg de acetonă, dacă randamentul
global al procesului este de 80%.
c) Se cons ideră schema de reacţii 6.2.
Să se identifice compuşii organici A, B, C.
D ş i să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
6.17. Se consideră schema de reac!.ii 6.3.,
unde compusul b este o substanţă insolubilă în
 Alchine şi polimm vinilici

Schema 6.1.

CH-C-CH
3 li 3
o
o
- b-H,~(),(90-IOO'C> )
-1'1l, HSO, cn-c-c#
2 I \
CH O~H3
3

Schema 6.2.
CH- C- CH • HCN ) A ~ B (J~S0,,1'(') ) C •CIJ,OH(H,SO,J ) D
3 II 3 ,NIi, ,11:() .IJ,O

o
Schema 6.3.
a /KuOII sol alcoolică) B +f/\g(Nll 1) )0H ) b

r
2
-211CI I -2NH,. -ll_O

~C ~HCI ) d +H,O(NaOH)
(JlgCI::) -2HCI ) e
A - H<.:1 f (NaOH sol. alcoolică) C +C'liCq>,. (NaOH sol. alcoolică) D ~ [h] ~
~ -HCI g -2JICI '"' (I ~so,) - e
.
1
+1c111c1
-2NaC:I
I
~CH CI
1 --:--laCI
-------'

-.1 cu compoziria procenruală de masă: 6 7.08% oxidare 2l din aceeaşi solutie oxidantă.
;. 29,81 % C şi 3, 1% H. a) Să se identifice hidrocarburile A şi B
a) Să se identifi ce substanţele din sc hemă şi b) Să se determine structura altui izomt::1
- <.e scrie ecuaţiile reaqiilor chimice indicate. C care consumă aceeaş i cantitate de soluţie
b) Să se indice care dintre hidrocarburile A. oxidantă ca şi izomerul A şi să se studieze redox
B C. D sunt izomere şi cc fel de izomeri sunt. acest proces de oxidare.
c) Pentru un izomer D care face parte din
18. Despre două hidrocarburi i1omere A aceeaşi clasă de hidrocarburi cu A şi C. să se
B se cunosc următoarele date: indice metode de ohrinere pornind de la compuşi
- au 1':E=2; halogenaţi cu mai puţini atomi de carbon în
- raportul dintre masa hidrocarburii s upusă mol eculă decât izomerul D.
• ·deri i şi masa oxigenu lui stoechiometric d) Să se indice o metodă de transformare
.cesar arderii este 0.3035; a izomerului C în O.
- hidrocarbura A nu conţine atomi de
--rbon secundari; 6. 19. Se consideră hidrocarburile izomere
- hidrocarbura B formează prin hidrogenare A, 'B. C care dau următoarele reacţii:
:mirocarbură sarurată ce nu cantine atomi de A ~i-:a <I 50"C) > a - -!H 2
..:-bon primari;
B (KMnO4 sol. neutră) ) CH,C-:-C-Cl-1.
- l mol de hidrocarbură A consumă la 3 li li u3
\.1dare 6 L de soluţie neutră de K.vfn04 l N; o o
- I mol de hidrocarbură B consumă la C (K"1n04- Hz504 ) ) 4CO~- 3Hi0
Icolectia r:n
EDUCAŢIONAL IM
 Schema 6.4.
+Hi(PdlPb 'j b +Hi(Ni)) C + (Pd/PbÎ +H Ni
l~c C
+J-½(Ni) +Hi{Ni) ~q ccq) +Cl{CC4)
A
C
B
C r " >s
+C~(Cq ) ~c1iecc4) +f½O (H2SO.) C
d e [m) .=± g +HCI t +HCI ) X
+HiO (r½S04) polimerizare
[fJ ;;:± g -'-HCI (HgC~) n +HCI ) i y
+HCI (Hgq) h +HCI) i (KMnO + KOH) +HCI
o-KCI
~p
[Cu(NH_;)i]CI
(60°C catalizatori
-Nli,Cl, -NH.i q
(K.MnO4 sol. neutra)
k
Să se identifice hidrocarburile A, B, C şi să A +CI, ( 300-S00C)
k
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice din schema
6.4. Unde este cazul, se consideră produşii de b) Să
se calculeze volumul de hidrogen,
reacţie majoritari. măsurat la l 7°C şi 5,8 atm, consumat pentru
hidrogenarea totală în prezenţă de Ni a unui
6.20. Despre trei hidrocarburi nesaturare amestec de A, B şi C cu masa de 81 ,6 kg, dacă
izomere A, B, C se cunosc următoarele date: cele trei hidrocarburi se află în amestec în raport
- au conţinutul în carbon, procente de molar A:B:C = 3:2:1.
masă, 88,23% şi densitatea vaporilor faţă de un c) Să se calculeze masa unui amestec
amestec de C02 şi N2 , în raport molar 1:3, egală echimolecular de B şi A care poate fi oxidat de
cu2,125; 200g de soluţie neutră de K.MnO4 de concentraţie
- hidrocarburile B şi C dau prin hidrogenare 3,16%.
totală acelaşi alcan;
- hidrocarbura B formează un precipitat în 6.21. În urma combustiei unui amestec
reacţie cu [Cu(NH 3\)Cl; gazos de propan, propenă şi propină se separă
- hidrocarbura C formează prin oxidare 22,5 g de Hp. O probă din acest amestec
cu solutie acidă de KMnO 4 , în prima etapă , identică cu prima decolorează l L de so luţie
CH3- COOH, HOOC- COOH, co2 şi Hp; neutră de K.Mn04 de concentraţie 0,5 M, iar o

- 1 mol de hidrocarburăAaditionează 1 mol a treia probă, identică cu primele două, separă

de hidrogen şi formează o hidroc~rbură saturată
ce conţine numai atomi de carbon secundari.
a) Să se identifice hidrocarburile A B
C şi să se scrie ecuaţiile următoarelor re;ctii
chimice:
B H, (l'dlPb' -) a
20,6 g de precipitat la tratarea cu o soluţie de
[Cu(NHJJCI. Să se determine:
a) masa probei analizate şi volumul ei,
măsurat la 27°C şi 3 atm;
· b) compoziţia procentuală de masă şi
compoziţia procentuală molară a amestecului

-H,(Ni)
de hidrocarburi;
B b c) masa mo l ară medie a amestecului şi
B +H,O (H,SOJ
[C] _.. d ~
densitatea lui faţă de aer;
(KMnO,)
d) masa soluţiei de brom de concentraţie
B e 2% decolorată de acest amestec;
+Na(t' C)
B f e) volumul de aer (c.n.) necesar combustiei
+H, (Ni)
amestecului.
C b
+Br (CCI,) ~s,,(CCI,\
C 1 I o h 6.22. Hidrocarbura A care are NE=2 şi
+HCI
"' conţine în moleculă numai atomi de carbon
A
hibridizaţi sp participă la următoarele reacţii:
m EDUCAŢIONAL
colec11a1
 ?
.-\ a CR-
, CK, Să se indice denumirea fiecărei alchine şi
? ecuaţiile următoarelor reacţii chimice.
:\ b CHBr2-CHBr2
A +11c1 (11sct,J , a +b
:\ ?
C PVC
B (KMnO, ~KOHJ C + d __
+H_C_
J - e+ f
.:\ [d] - CH3-CH=O
C (K MnOJ
g
A e PNA
D -H.(Ni)
h
A f g (polim,·rizarc)) cauciuc
cloropren ic 6.25. Una dintre metodele de obţinere a
poliacrilonitrilului foloseşte ca materii prime
A --1.......; k ---1.....+ CH3CH2 C=CCH1 CH3
metanul, amoniacul şi oxigenul. Calculaţi
-ă se indice tipul acestor reacţii, reactanţii volumul (c.n.) de metan de puritate 98% necesar
• ~iţi ile de reacţie. obţinerii a 212 kg de poliacrilonitril, dacă
randamentul întregului proces este de 75%.
11...:;.:. Un volum de 452,5252 m 3 (c.n.) de
~ de puritate 99% este introdus într-o instalaţie 6.26. Într-o instalaţie de obţinere a gazelor
;:tinere a acetilenei. După separarea prin în laborator s-au introdus 32 g de carbid
- a 7,5 kmoli de C 2H 2, rămâne un amestec impur şi apoi apă. Gazul rezultat este
~ ce conţine CH4 , C H şi H în raport molar barbotat printr-o soluţie neutră de KMn0 4
2 2 2
- -.." Să se calculeze: de concentraţie 1 M, când se depun 92,8 g de
1 Yolumul (c.n.) ocupat de amestecul final precipitat brun. Considerând reacţiile totale să
- 3 _. C2H 2 şi H 2; se determine:
:, ) randamentul de transformare a metanului a) puritatea carbidului;
_etilenă; b) volumul soluţiei de KMn04 consumat
, randamentul procesului de separare a în reacţie.
_enei;
dl masa de PVC obţinută din acetilena 6.27. O probă de etenă cu masa de 28,52g,
~tă. dacă randamentul fiecărei etape este impurificată cu acetilenă, este barbotată prin
- --î!>o. soluţie de [Cu(NH3\]Cl, când se depun 3,04g
precipitat de CLlloare roşu - violet. 571 ,2 m 3
-
--· Se consideră alchinele: (c.n.) de etenă tehnică este supusă procesului de
CH3 polimerizare şi se obţin 560 kg de polietenă.
I a) Să se dete.nnine raportul molar C2H 4 :
@ Ciţ-Ţ-C==C-Ciţ--C~ C2H2 din proba analizată.
CH3 b) Să se determine puritatea etenei,
exprimată în procente de masă.
CH3 c) Să se determine randamentul procesului
I
@ Clţ-y-C=C-C.Iţ-CH3 de polimerizare.

CH3 6.28. Prin descompunerea termică a 205 m 3

de propan, măsuraţi la 127°C şi 4 atm, se obţine
© crţ-TH-c=C:::-fH--C.Iţ-c~ un amestec de gaze ce conţine 20% (procente
CH3 C.I+i-CH3 de volum) propenă. Să se calculeze masa de
acrilonitril ce se poate obţine din metanul separat
@ Clţ-C.Iţ-f~ C - fH-C.Iţ-CH3 din amestecul de mai sus, considerând reacţiile
C.Iţ-CH3 CH3 totale.

lcolectia
E D UCAŢI ONAL
m
 ,,,
------
-~ ~~
6.29.
<..-'
Pentru sudarea unor bare metalice cu
a) Să se calculeze masa de carbid, de
puritate 80%, necesar ob\inerii acetilenei care
flacără oxiacetilenică se utili zează un tub cu s-a ars. considerând că au loc pierderi de oxigen
oxigen cu , olumul de 40 dm;. temperatura de şi de acetilenă de 5%.
17°C şi prcsi unea de 142.68 atm. La sfârşitul b) Să se calculeze cantitatea de căldură
opcraţiei de sudare presiunea a scăzut la 59,45 degajată, ştiind că entalpia molară standard de
atm. combustie a acetilenei este Aff<=317 kcal/mol.

@
Teste tip
·--------------------
6.30. Se consideră um1ăt0are le reacrii de Referitor la aceste reacţii suni corecte
polimerizare: afirmatiile:
nCH;-CH ~ A A) polimerul A conţine 56,8% halogen;
- I B) monomerul di n care se obiine B este
X acetatul de vinil:
nCH;-CH ~ C C) din polimerul C se obţin materiale bune
- I
z izolatoare lem1ice ş i fonice;
D) monomerul din care se obţine C
nCJ:;=Cfi ~ E este utilizat şi la obţine rea cauciu cu lu i
unde: A este polimerul numit tehnic PVC; butadiensLirenic:
B este polimerul utilizat la ob1inerea E) polimerul E este polietena;
fibrelor sintetice care înlocuiesc lâna; F) polimerul D are catenă de i:walcan;
Ceste p(1iimerul cu fom1Ula (C8IIN)11 ; G) formula brută a polimerului D este
D este polimerul care are raportul de masă diferită de cea a alchenelor:
C:TI "" 6: I şi 6 atomi de hidrogen în fiecare H) dacă n=800, masa mo l ec ul ară a
uni late de monomer. polimerului B este !\1=42400.

"[es~tip _ _ _ _ _ _,_ _ _ _ _ __

6.31.
®
·umărul de hidrocarburi izomcre cu denumirea:
N.E.=2 şi catenă aciclică care conţin 11, 11 % H, A) 2-meti l -3- pentină;
procente de masă, este: B) 2-metil-4-pentină: f
/\)0: B) I; C)2: C) 4-metil-2-pentină: F
0)3; E)4. D) 2,2-dim eti l-3-butină; G

E) 2-h exin ă. d
6.32. Prin tratarea unei alchine cu soluţie
de brom în exces, aceasta îşi măreşte masa 6.34. O probă de CH, cu volumul de 224L
cu 390.24%. Numărul izomerilor (inclusiv (c.n.) este descompusă termic la 1500°C.
stereoizomeri) cu această formulă mok-:ulară rezultând 18 moli de amestec gazos în care CH 4 6
care reacţionează cu reactivu l Tollens cu şi C2 H! se află în raport molar CH/C2 H =2:3.
2
C

depunerea unui precipitat este: Procentul de CH. transformat în CJH 2 este:

A) 3; B) 5; C) 7; A) 60%; B) 40%; C) 50%;
D) 4; E) O. D) 33,33%: E) 66,66%.

6.33. Alchina care formează acid etanoic 6.35. Prin trecerea acetilenei prin tuburi
ş i ac id metil-propanoic p rin oxidare cu ceramice încăl z ite la 600-800°C. se obţ ine
KMn0 4 şi KOH urmată de tratarea cu HCI are un amestec complex de hidrocarburi în care
m
- IDUCAŢIONAL
colectl•1
~ ~- - ,e află în proporţie de 30%, procente 6.40. Se consideră hidrocarbu1ile:
Considerând că se obţin 416 kg de CH3-CH 2-CH 3 Cl-l 3- CH=CIT 2
... .:ie hidrocarburi şi că procentul de CH3- C=CH CH3-C::C- CH3
- ~ - -··ea acetilenei în benzen este de 60%, P rezintă unele proprietăţi specifice acizilor:
:e acetilenă, măsurat la 27°C şi 12 atm. A) CH,C=CH: B) CH3CH 2CIT 1:
- proces este: C) CH,C=CCl-13 : D) CH3CH:::CH 2 :
- 1.::! m,: B) 16,4 m3; E) toate.
- ~-~L: D) 16,4L;
-~ . -trn3 6.41. Un volum de apă dizolvă la tempera-
tura presiunea obişnuită ttn volum (c.n.) de
şi
:::>m calcar de puritate 85% se obţine acetilenă. Concentraţia procenruală a unei soluţii
-.:ccsar preparării a 1904 L (c.n .) saturate de acetilenă în apă în condiţii standard
~:.. Ştiind că impurităţile din carbid este:
- ~alcar, puritatea carbidului este: A) 0. 1O15%; B) 0,0923%;
- 1~6%; B)21,613%: C)0, 1315%; D)0,1158%: E) 0.12%.
- · D) 15%: E) 7,83%.
6.42. O masă de 13,5 g de hidrocarbură. cc
"'rnestccurilc acetilenă - aer cu poate să fonneze un compus ce con0ne argint. se
- în acetilenă între 2,6 şi 77% produc barbotea7ă prin 1500 g de soluţ ie apă de brom
.:m: explozii foarte puternice. Un de concentraţie 8%. Dacă soluţia finală de brom
...... e'.i lenă - aer ce conţine 10% acetilenă. are 1.:oncentraţia în Br2 2,81 %, la tratarea cu
·- --~ , olum, ocupă la 27°C şi I atm un reactiv Baeyer rezultă un compus cu conţinutul
_ • olumul de 24,6 m3. Considerând că procentual în carbon de:
- oziei temperatura gazelor rezultate A) 50,26%; 8 ) 48,06%:
10°. presiunea din recipient: C) 46,33% : D) 45%;
.=e de 4.177 ori: E) 47,05% .
-inc constantă:
-~,e de 4, 177 ori; 6.43. Un volum de ll ,2L (c.n.) de amestec
-~:e de 4 1. 77 ori; de etenă şi etină decolorează 4000 mL de soluţie
·e de 41,77 ori. de Br1 în CC!! de concentra1ie 0.2~ . Raportul
molar etcnă:etină este:
~ compus macromolecular obţinut A)l:l; 13)1:2; C)2:1;
~ erizare din acetat de vinil şi clontră D) 2:3; E) 3:2.
·~ 33.65% CI. Raportul molar acetat
- --ură de vinil din copolimer este: 6.44. O de 20,4 g de alchină A cu
masă
13)2:1; C)3:1; legătura triplă în
interiorul catenei se ox.idează cu
E) l :3. 2Lde soluţie apoasă de K.Mn04 0,2 M. Număntl
izomerilor cu alchina A care reacţionează cu
·:C=-C:- reactivul Tollens este:
') baLă slabă; /\)1; B)2; C)3:
un acid lare: D) 4: E) 5.
" bază mai tare decât HO":
_ .in acid slab:
:,pecie chimică cu caracter neutru.

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
6.45. Diferenţa dintre 1-butină şi 2-butină 2. soluţia violetă de KMnO4 se decolorează 6.:
se poate face cu ajutornl reactivului: şiapare un precipitat brun;
1. [Ag(NH 3) 2 ]OH; 3. Na; 3. acetilena este alchina care consumă cea
2. [Cu(NHJ2 ]CI; 4. Cl2 (CC14). mai mare cantitate de soluţie oxidant,"t;
4 . este utilizată ca reacţie de identificare a
6.46. Se consideră transfonnări le chimice. acetilenei.
+2Cl,(CCl,J (NaOH sol. alcoolică) b
a -HCI
6.50. Se consideră transformările:
Referito r la substanţa b sunt corecte
afirmaţiile:
CH (Cu.CI., NH,CI, lO0''C) a +2H.O (l\SO) [b] ~ C
2 2
l. are denumirea 1 , 1,2-tricloroetenă; Sunt corecte afirmaţiile:
2. are N.E.=0; 1. substanţa c este un alcool nesaturat; pa
3. conţine 80,988% CI; 2. substanţa care NE=2;
4. este un compus nesaturat cu legătură 3. un mol de c adiţionează doi moli de
triplă.
brom;
4. substan\a c este o cetonă nesaturată. 6.!
6.47. Referitor la alchina care formează
mi
prin oxidate cu soluţie neutră de KMnO 4
6.51. Există orbitali 1t orientaţi în plane m
acidul 4-metil-2-oxo-pentanoic sunt corecte
perpendiculare în moleculele: ca
afirmaţiile:
1. 2-butinei; 3. 1-butinei;
l. fom1ează prin hidrogenare în prezenţă
2. J ,2-butadienei ; 4. 1,3-butadienei.
de Ni 2,2-dimetilbutanul; A
2. are denumirea 4-metil-1-pentină;
6.52. Există legătmi ionice în:
3. nu reacţionează prin încălzire cu Na:
1. acetilenă;
4. fom1ează prin hidrogenare în prezenta
2. acetilură de Na;
catalizatorului Pd/Pb2+ 4-metil-1 -pentenă.
3. clorură de vinil;
4. carbid.
6.48. Referitor la alchinele izomere care 6.:
formează prin adiţia hidrogenului în prezenţă de
de Ni 3-metilhexanul sunt corecte afirmaţiile: 6.53. Se consideră transfom1ările: co
I . sunt trei izomeri de poziţie; C 2H2 ~ a ~ CH2=CH-CH=CH2
2. două dintre ele reacţionează cu Na \a
Reactanţii şi condiţiile reacţiilor I şi 2
cald; Su
sunt:
3. o alchină formează prin oxidare cu
1. 600-800°C; KMn04 şi H 2 SO 4 ;
sol uţie neutră de KMnO4 o dicetonă; Nl
2. CuC1 2 , NH4 CI, 80°C; H/Ni;
4. un izomer de funcţiune al acestor alchine
3. Na, 250°C; H 2SO4 t0 ;
formează prin oxidare cu KMnO 4 şi H SO 4 un
2 4. Cu2C1-i, NH4Cl, l00°C; H/ Pd, Pb2+.
acidul 6-oxo-heptanoic. hi<

6.54. Referitor la baza conjugată a propinei

6.49. Referitor la reacţia: To
sunt corecte afinnaţiile:
CH=CH + 4(0] -+ HOOC- COOH
1. este un anion instabil în prezenţa apei;
sunt corecte afinna~ile:
2. formează cu ionii Na+ leg ătură
I. agentul oxidant este soluţia neutră sau
covalentă;
slab bazică de KMnO4 ; 6.:
colecţia I
m% EDUCAŢIONAL
 I OL ŞtI'riid că iniţial presiunea din recipient este 3,387%, cantitatea de naftalină nitrată e~
de 5,166 atm şi că temperatura amestecului este A) 0,2 moli; D) 256 g;
de 27°C, formula moleculară. a hidrocarburii B) 5 moli; E) 128 g.
supusă arderii şi presiunea din recipient după
C) 28,16 g;
ardere. la temperatura de 27°C sunt:
A) CRH 10 3,936 atm; 7.40. Atomii de carbon din moleculele arene
B) C 7H8 3,444 atm; cu NE=4 şi catenă laterală sunt hibridizaţi:
D) C 7H 8 4,428 atm; A) numai sp şi sp 2; C) sp, sp2 şi spJ:
C) C8H 10 5,166 atm; B) numai sp 3; D) sp 2 şi sp3 ;
E) C 9H 12 3,442 atm. E) nu sunt hibridizaţi.

7.39. La nitrarea unei probe de naftalină se 7.41. Dicromatul de potasiu în mediu acid
utilizează 46,2 g de amestec nitrat ce conţine schimbă culoarea de la portocaliu la verde
reacţie cu:
30% HN03 • Ştiind că din reacţie se obţine
A) toluenul; D) benzenul;
un mononitroderivat şi că, în soluţia apoasă
reziduală, acidul azotic are o concentraţie de
B) propena; E)A, B, C.
C) antracenul;
Teste ti)l______________

7.42. Referitor la benezen sunt corecte

afirmaţiile: 7.44. Se conside ră reaeţiile de clorura-
entalpia molară de forn1are a benzenului
1 fotochimică de mai jos:
esce cu 36 kcal mai mică decât entalpia molară (l)A + 3Cl 2 ~ a
de formare a ciclohexatrienei;
2. trei legături C-C sunt mai lungi decât (2) B + 3Cl2 ~~: B
celelalte trei; unde A şi B sunt două arene mononucleare -
3. toate legăturile dintre atomii de carbon conţin 92,3% şi respectiv 91 ,3% carbon.
au aceeaşi lungime; Referitor la aceste reacţii sunt coree:.
4. I mol de benzen poate adiţiona I mol, afinnaţiile:
2 moli sau 3 moli de Cl2 în etape. 1. reacţia l este o reacţie de adiţie şi reacp:.
2 este o reacţie de substituţie;
7.43. Referitor la hidrocarbura aromatică cu 2. compusul a este un derivat hexaclorura:.
fonnula plană: iar compusul b este un derivat triclorurat;
CH3 3. hidrocarbura A are punctul de topire ma

CX
sunt corecte afirmaţiile:
CH.3

'CH,CH-
- J
ridicat decât hidrocarbura B;
4. reacţiile 1 şi 2 sunt reacţii de adiţie.

7.45. Hidrocarbura A cu NE=4 şi M=106 ct.

l. are denumirea l -etil-2,3-dime- unnătoarele reacţii:
tilbenzen; ~c1, (hv)( 1)
A a
2. formează prin oxidare cu 0 2 la cald I CI, (FoCI,) (2) )
în prezenţă de Y 2 0 5 acidul 1,2,3-benzen- A b+c
tricarboxilic; -H. +CI, (CCI,) (3)
A B d
3. formează prin nitrare trei mononi-
troderi vaţi; Referitor la reacţiile indicate sunt corecte
afirmaţiile:
4. este izomer cu terţ-butilbenzenul.
rm
-
colecţia '
EDUCAŢIONAL
 : reface propina în reacţie cu un acid mai 2CHp + A - B ~~; ) C ~;~g'>C4H6
- :..e-.:âr propina;
- este stabi lă faţă de acizii minerali tari. Sunt corecte afirmaţiile:
I . substanţa A este o alchină folosită în
Se consideră reacţiile: industria polimerilor vinilici;
111,0 (H,SO,. HgSOJ
2. s ubstanţa B reacţionează cu reactivul
,-L-0=CH [a] ~b Tollens;
-n·:----==
_,., Cif +H,0 (11,SO,) [a ' ] b' 3. compusul C4 H6 conţine atomi de carbon
r 2 - ~~-"---+ ~
în aceeaşi stare de hibridizare;
S.:m corecte afirmaţiile: 4. substanţa C conţine numai atomi de
a şi a' reprezintă aceeaşi substanţă, dar b şi carbon secundari.
~ substanţe diferite;
-= a ş i a' sunt substanţe diferite, dar b şi b' 6.59. Sunt corecte afirmaţiile:
~lă aceeaşi substanţ.ă; I. un mol de aceti J enă şi un mol de
: propina şi propadiena sunt izomeri de vin i lacetilenă deco l o rează acelaşi vv::.im de
soluţie de reactiv Baeyer;
- a şi a' reprezintă acelaş i enol, iar b şi b' regenerează acetilena
2. acidul clorhidric
~tă aceeaşi cetonă . din acetilura de potasiu;
3. tautomerii se deosebesc prin poziţia unui
Hidrocarbura lichidă A cu formula proton şi a unei perechi de electroni ;
_;:-_,ară C6H10 care se obţine din acetih•:-a 4. acetilura de Cu este un precipitat roşu.
~ :i ~o d ic ă şi clorură de izob11 ~11 , se
_,__-..enzează prin: 6.60. Referitor !acea mai sin1plăalchinăcare
• poate participa in ~;r„l de transfonnări prezintă enantiomeri sunt corecte afirmaţiile:
~ B (KOHmoii.,,•c , C (produs majoritar); I. are denumirea 3 -metil-1-penlină;
2. prin hidrogenare în prezenţă de Pd/
~ reac~ onează cu [Ag(NH 3)JCl; Pb2+ sau prin hidrogenare cu Na şi NH 3 lichid
. conţine atom i de hidrogen propargilici; conduce la o hidrocarbură care nu prezintă
- se recunoaşte cu reactiv Baeyer. stereoizomeri;
3. conţine 87,8% C;
S ubstanţa B din şirul de transformări 4. nu reacţionează cu [Ag(NHJ 2)0H sau
~i j os este o hidrocarbură cu NE=3 şi cu [Cu(NH 3)JCI.
--.--..e 92,3% C.
? B +H,O C 6.61. Sunt corecte afirmaţiile:
A 7ir ~ 1. prin hidrogenarea 1-pentinei cu 8i în
j :
..::. ~orecte afirmaţiile: prezenţă de Pd/Pb 2„ se obţine acelaşi produs ca
' reac ţia ( 1) este catalizată de Cu2Cl 2, şi în cazul h i drogenării ei cu Na şi NH lichid;
3
- .CI la 80°C; 2. prin adiţia CI, la 2-butină se obţine în
: . substanţa A în reacţie cu Na fo rmează prima etapă. un amestec echimolecular de doi
. nmpus cu caracter mai bazic decât ionul izomeri geometrici;
:-;)'\:id; 3. prin hidrogenarea 2-pentinei cu H2
3„ substanţa C reacţionează cu reactivul în prezenţă de Pd/Pb2~ se obţine izomerul
~ s; geometr ic al compusului re zultat din
.!_ su bstanţe l e A şi B se oxidează cu reactiv hidrogenarea 2-pentinei cu Na şi NH3 lichid;
ei; 4. 1-pentina şi 2-pentina formează prin
:.=:.:e: er.
u! hidrogenare cu H2 în prezenţă de Ni compuşi
n...:: Se consideră schema: diferiţi.

1cole<:ţia
EDUCAŢIONAL
m
 Arene

§ Caracterizare generală
• Hidrocarburile care au ca unitate structurală de bază nucleul benzenic se numesc
hidrocarburi aromatice sau arene.

•Arene
{
mononucleare -c
benzen
I h"Jb
ac 1 enzem
.
Ex: A
Ex: B

olinucleare _____r+-cu nuclee izolate Ex: C, D

p ~ cu nuclee condensate Ex: E, F, G
CH3

benzen
@
6 toluen
©Q-0
bifenil difenilmetan

®00 fcnantren
naftalen antracen
(naftalină)

• Arenele mononucleare cu catenă laterală saturată (benzenul şi omologii săi) au formul a

generală C 11 H211_6 şi NE=4.
Arenele dinucleare cu nuclee izolate şi catenă laterală satmată (bifenilul şi omologii săi)
au formula generală C 0H 20 _14 şi NE=8.
Arenele dinucleare cu nuclee condensate şi catenă laterală saturată (natlalina şi omologii
săi) au formula generală C0 H20 _12 şi NE=7.

o2--".f) Denumire
• Arenele cu catenă laterală se denumesc după. următoarea regulă:
- se denumeşte nucleul aromatic de bază;
- se denumesc catenele laterale ca radicali;
- se indică prin prefix numărul radicalilor de acelaşi fel;
- se indică prin cifre arabe poziţia fiecărei catene laterale în nucleul aromatic;
- se alege sensul de numerotare pentru care suma indicilor de poziţie este cea mai
mică.
În compuşii disubstituiţi ai benzenului, poziţiile se precizează şi după cum urmează: orta
(1,2), meta ( 1,3), para (1,4).

m .
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 J:3
I ,2-dimetilbenzen
(o-xilen)
~ CH3
1,3-dimetilbenzen
(m-xilen)
6' 6H 3
etilbenzen

1,4-dimctilbenzen
(p-xilen)

JU!bcnzen
,tiren)
1-etil-2,4-dimetilbenzen
• În molecula naftalinei, atomii de carbon sunt numerotaţi de la l la 1O cam fonnula A.
Poziţiile 1, 4, 5, 8 sunt echivalente şi sunt notate cu a, iar poziţiile echivalente 2, 3, 6, 7
- -i:ate cu~ (formula B).
• În molecula antracenultti, atomii de carbon sunt numerotaţi de la l la 1O ca în fonnula C.

®
7(0t 8 I
~2
6~ 10 ..-,:::::' 3 © 6~3
8
7~2
9 I

.5 4 5 10 4

• Denu, 11:• ;:.: c, '"r m.1i importanţi radicali aril sunt:

CH CH/ CH~

6 6' 6' 6
fenil benzii benziliden 2-metilfcnil
I
3-metilfenil
(o-tolil) (m-tolil)

6' I
4-metilfeni\
o6 ev
1-naftil
#

2-naftil
#

(p-to lil) (a-nafti l) (P-nartil)

• Arenele polinucleare cu nuclee izolate se denumesc considerând catena laterală drept
-.l de bază şi radicalii aril drept ramificaţii.

:ple: Q - cH2 CH2 Q

1,2-difeniletan tri feni Imetan

o
~ Structură
• în q1olecula benzenului, to\i cei şase atomi de carbon sunt hibridizaţi sp2• Fiecare atom
~:!!bon formează trei legături cr prin intennediul orbitalilor hibrizi sp 2• Aceste legături cr sun t
lcolactia
EDUCAŢIONAL
m
 '·····
"2;::.,orientate în acelaşi plan şi au între ele unghiuri de 120°, determinând o catenă hexagonală
(structura A). Cei şase orbitali p, câte unul de la fiecare atom de carbon, au axele paralele
(structura B) şi se întrepătrund lateral, dând naştere unui orbital molecular 1t de legătură, stabil
extins pe întreg ciclu (structura C). În acest orbital 1t extins, gravitează şase electroni 1t, care nu sum
localizaţi în trei legături 1t, ci sunt delocalizaţi pe întreg ciclu. Acest ansamblu de şase electroni n
delocalizaţi este numit sextet aromatic şi conferă stabilitate nucleului benzenic.

-f,,,.t::12Î-
0° ~' '
6
;l...
~~ff
,~D 1xx2o°(
H
H"-(-"),,,.-H
l()0.;424A
1,365A

-c c-
'y,,,. I 6 '!Seif
"'•-u
H ÎT'H
1,39A
H
l,393Â
~
04A

@ ® © @ @
• în moleculele cu nuclee benzenice condensate, delocalizarea electronilor n în orbitalul
molecular extins nu este uniformă. De aceea, legăturile carbon - carbon nu sunt toate identice
(structura E) şi, în comparaţie cu benzenul, aceste arene au un caracter aromatic mai slab şi un
caracter nesaturat mai accentuat.

§Izomerie
• Arenele cu aceeaşi formulă moleculară pot fi între ele izomeri de catenă (exemplu : A ş i
B) sau de poziţie (exemplu: B şi C).

@6 Clfi-CH-CH
2 '

§ Proprietăţi fizic~-~
• Moleculele arenelor sunt nepolare sau slab polare şi au mase moleculare mari. Între
moleculele arenelor se exercită forţe van der Waals.
• Hidrocarburile aromatice mononucleare sunt substanţe lichide la temperatura ambiantă.
• Hidrocarburile aromatice polinucleare sunt substanţe solide, cristalizate, la temperatura
ambiantă . Naftalina sublimeaz~ uşor la temperatura camerei.
• Hidrocarburile aromatice sunt insolubile în apă, dar sunt solubile în solvenţi organici
(hidrocarburi lichide).
• Benzenul şi alchilbenzenii au densităţi mai mici decât apa.
• Hidrocarburile aromatice au mirosuri caracteristice. Vaporii de benzen sunt toxici.
Benzenul şi arenele polinucleare condensate sunt cancerigene.

§ Proprietăţi chimice
1. Reacţii de substituţie
Ar-H + X- Y-> Ar- Y + HX Condiţii:
• catalizatori specifici.
Orientarea reacţiei de substituţie (A) (vezi pag. 320 - 323)
• Un substituent de ordinul Tactivează faţă de reacţia de substituţie nucleul benzenic de
care estţ ·legat şi orientează următorul substituent în poziţiile orto şi para faţă de el. În amestecul
!Jw1 colecţla j
- EDUCAŢIONAL
 ... :eacţie, cei doi izomeri apar în proporţii diferite care depind de natura substituenţilor şi a
lele .-=-..antului.
.bil. Substitu enţi de ordinul l :
:unt - F, -CI, - Br, - I;
1i 1t y
-0-H, - 0 -R, -0·;

~SA
::) +x-Y -HX y
- NH2, - NHR, - ~;
- R (radicali alchil): -CH3 , -CH2-CH3 etc.;

6
y
I
-C6HS.
-CH2Cl; -CH2-OH ;
-CH=CH 2;

• Un substituent de ordinul ll dezactivează faţă de reacţia de substituţie nucleul benzenic

~ :::.re este legat şi orientează următorul substituent în poziţia meta faţă de el.
1lul
ice Substituenţi de ordinul Il:
un y y - CH=O, >C=O;

~ ŞI
:::) +X-Y 7i?
6 'Y
-CClr
-COOH. - COOR, -CONH2 , -COCI, -C=N;
-N=O, -NO 2;

• În molecula naftalinei, poziţiile a sunt mai reactive în reacţiile de substituţie decât

"?sţt ile ~ şi reacţiile de substituţie decurg cu precădere în poziţiile a.

00 + X- Y ~
.ITT(
:
00
"::::,,, I #

Un substituent de ordinul I activează nucleul benzenic de care este legat şi dirijează noul
::sriruent în acest nucleu, mai reactiv, în poziţia a.

tre

:ă.
y
+ X-Y ~
.HJ(
ex>:
~ I ,#
W y + X-Y~
.HJ(
w,'<: : ,y
~
y
I
#

tra y
Un substituent de ordinul 11 dezactivează nucleul benzenic de care este legat şi dirijează
ici ,. _, substituent în celălalt nucleu, acum mai reactiv, în poziţiile o:.

ci.
y
~
yv
I y
OQ+x-v .m:

u
vU
Obţinerea compusului 1,8-disubstituit este uneori defavorizată steric (aglomeraţie de
::ru şi apariţia repulsiilor între norurile electronice) şi în aceste cazuri acest compus apare în
.-=tităţi mai mici.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
~ • 11:11
 Reacţiile de subst ituţie pe nucleul aromatic se orientează într-o proporţie mică şi în
poziţi ile defavorizate.

1.1. Reacţia de halogenare

Ar-H + X-X -+ Ar-X+ HX Condiţii:
• catalizatori (AlCl 3 , FeCl3 , AIBr3 , FeBr)
unde X= CI, Br • întuneric.
Exemple: Cl Br

o + Cl
2
(FcC~) )
6+HCI 00 + Br2 ~ (F•B'J) 0()1I~
:::,,... ~
+ HBr
benzen • clorobenzen naftalină 1-bromonaflalină

• Atomii de halogen dezactivează nucleul benzenic faţă de reacţia de substituţie, deşi au

efect de orientare de substituent de ordinul T(vezi pag. 322).
Cl

6
Cl

-C\l:FcCI;)
·HCI
6Cl
,..,,...CJ
1,2-diclorobenzen

clorobenzen

6CI
I
1,4-diclorobenzen

1.2. Reacţia de alchilare (Reacţie Friedel - Crafts) (vezi pag. 321 , 323)
a) Ar-H + R-X -+ Ar- R + HX Condiţii: AlCl 3 anhidră.
unde: R = radical alchil, X = Cl, Br, l
b) Ar- H -'- C11H 2n -+ Ar-CnHi+i Condiţii :
alchenă a) AlCl 3 cu unne de apă;
b) H.,P04 pe suport de kieselgur la 270°C;
c) H 2S04 •
Exemple:

benzen t0luen benzen propenă izopropilbenzen

1.3. Reacţia de acilare (Reacţie Friedel - Crafts)
o
~ H + R- C/41\f ~ Ar-C- R + HCl Condiţii: catalizatoriAICl3 ,AlBr3 .
CI &
unde: R = alchil sau aril

Exemplu:
o
benzen clorură
de acetil
fenil-metil-ceionă
( acetofenonă)

colecţia I
11!:m ED4CAŢIONAL
n 1.4. Reacţia de nitrare (vezi pag. 321 )
Ar-H + HN03 - Ar-N02 + Hp Condiţii:
• amestec nitrant (amestec de soluţii concentrate
de HN03 şi H2S04), temperatura: 50-60°C.
~ cmple:

o-nitrotoluen +HN03(H:i$0
„ttp
roluen
J
2,4-dinitroto]uen 2,4,6-trinitrotoluen
(TNT, trotil)

p-nitrotoluen

~2

na flalină u-nitronaftalină ~
NO 1 ,5-dinitronaftalină
(produs majoritar) 2 (produs majoritar)

1.5. Reacţia de sulfonare (vezi pag. 321)

Ar-H + H 2S04 - Ar-S03 H + Hp Condiţii: H2 SO4 , soluţii concentrate sau
oleum (H2SO4 cu 20% SO,).
""1ple:

~ en
+H,SO,
- . (300'CJ )
-HP HO
3
6, S03H

s...-----~ "'--so3H
acid
benzensulfonic m-bcnzendisulfonic I ,3,5-benzentrisulfonic

S03H
I
(80'C)

00
acid a-naftalensulfonic

naftali nă oo...-----S0 3H

acid ~-naft.alcnsulfonic

Orientarea reacţiei de substituţie (B)

• Poziţiile orto faţă de radicalii alchil voh1 minoşi_ sau dintre doi substituenţi sunt
- · orizate steric şi produşii de substituţie corespunzători se obţ in în proporţie mică sau foarte

1colectia
EDUCAŢIONAL
&;lim
 CH3
I

36
CH C ~H3
-HN03(1½50.J
·Hf>
CH3
X I

0
CH:;-C- CH
3

yN02
82%

• Dacă pe un nucleu benzenic se află doi substituenţi de ordinul I care activează diferit
nucleul aromatic sau un substituent de ordinul I şi unul de ordinu.I 11, orientarea unui nou substituent
este dată de substituentul de ordinul I cu puterea de activare mai mare. Grupele -QH, -o-.
-O-R, -NH2 , - NHR, -NR2 activează mai mult nucleul aromatic decât radicalii alchil.
Exemple:
OH OH

6
CH~ .

I
CH3
x cr RJ
X + Br2 .~: > ::::,,..
(),_.. ---Br
I·
CH3
pr_odus
ma3ontar
6 NOi
I
+ HNO3 c1.1 i50,1>
·HP

• Dacă pe un nucleu benzenic se află doi substituenţi cu o putere activantă similară, noul
substituent se va fixa în toate poziţiile favorizate de cei doi substituenţi.
CH3

<:rNQ
CH2 CH3
Exemplu:

2. Reacţii de adiţie
2. .1. Adiţia hidrogenului (vezi pag. 341, 343)
Condiţii:
arenă cicloalcan • catalizatori (Ni, Pt), temperaturi ridicate.

Exemple:
benzen ciclohexan
mJ colacţlal
EDUCAŢIONAL
 00 -4'
_____,,..,,-,
+2t1ic',--:-~
(Ni, IOO"C)
> oo,..,.
"-"-
I --= 2
+3H, -+
)
(NL 180'C)
(X)
naftalină tetralină decalină

Z.2. Adiţia halogenilor la benzen

C6H6 + 3X2 - C6H6X6 Condiţii: lumină sau promotori.
~ X = CI, Br
Cl

~ lu: 0+3C~
benzen
c1umin.1i > Cl--......~
Cl ~ 'Cl
Cl

Cl
1,2,3,4,5,6 hexaclorociclohexan
• Unul dintre izomerii sterici de tip hexaclorociclohexan, numit !indan, este un insecticid

3. Reacţia de halogenare în catena late rală

Ar-CH,R +X,~ Ar-CH-R + HX Condiţii: lumină sau promotori.

- - I
X
~ X=Cl, Br

Cl-?H-CH3

':2mplu:

c1ilbeozcn
•Cl,(lum.uW.)
0

-llCI )
o
1-cloro-1-fcniletan
K'l,(lumonl)
·-HCI )

1,1-dicloro-l -feniletan

Reacţia este orientată în poziţia benzilică {poziţia vecină nucleului benzenic).

4. Reacţii de oxidare
Nucleul benzenic este stabil faţă de agenţii oxidanţi care atacă legătura dublă. Nucleul
~ enic poate fi oxidat numai în condiţii drastice. Mai sensibilă faţă de agenţii oxidanţi este catena
-"':'3lă din a lchilbenzeni. în acest caz, este atacat atomul de carbon legat de nucleul benzenic
-~n1e benzilică) (vezi pag. 344 - 349).
4.1. Reacţii de oxidare la catena laterală
a) Ar-CH2 R + 2[0]~Ar-rr-R + H20
o
Condiţii: soluţie slab bazică de KMnO 4 la cald sau Cr03•

o o
CH2 CH3 CH3 C=O
I I
c'11plu: + 2[0] (K.\lnO,,rq + Hp
etilbeozen fenil-metil-cetonă
(acetofenonă)

b) Ar-CHrCH2 R + 5[0]~ Ar-COOH + R-COOH + H20

CondiJii: soluţii apoase de K2Crp1 şi H2 SO4 sau KMnO4 şi H 2 SO4 •
lcolectia ~
EDUCAŢIONAL Mali
 CH-
2 CH, CH3 COOH
I - . I

o
propilbenzen
+ 5[0] (J0 ,1no,- Hz~O.,J ) 0
~
acid benzoic
1 + CH- COOH + H O
3
acid acetic
2

• Alchilbenzenii de tipul C6H 5-CR3, în care atomul de carbon din poziţia benzilică ne
se leagă de atomi de hidrogen, nu se oxidează.

4.2. Reacţii de oxidare la nucleu

a) Oxidarea benzenului Condiţii: catalizator V,O., 500°C.
o -) o
li li
_,,,c..., ,,,.-C
(Vp ~ 500T) CH OH CH \
O +to2 -2CO;,- -Hfl ) li
CH OH
~ li
C,E!
o
I
he.nzen '- C,,,.- C
li li
o o
acid maleic anh idridă maleică

• În aceste condi!ii de oxidare (V 20 5, t0 C), nucleul benzenic din alchilbenzeni nu se

degradează. Este atacată catena laterală în poziţia benzilică şi , în felul acesta, nucleul benzenic
este protejat.
0,.,...-COOH
Exemplu: 'VO L' C)
\ l ~ ) I + 2HP
~ "COOH
I ,2-dimcti Ibenzen acid 1,2-benzendicarboxilic
(o-xilen) (acid llalic)

b) Oxidarea naftalinei
o
li
,.,...-COOH ,.,....c'----o
O"C/
( V2O~ 400°C) (1 20' C) )
)
-2~ , -Hp ·HP
0 "COOH
naftalină
acid ftalic li
o
anhidridă ftal ică
c) Oxidarea antracenului
o
li

cco antraceu
+ 3[0]
(Kf:½O7- CHf XlOH)
-H{ l
cco li
o
#

antrachinonă

11:ll:J' EDUCAŢIONAL
colecţia I
 A
~ Metode de obţinere a arenelor
1. Dehidrogenarea alcanilor cu mai mult de 6 atomi d e carbon în moleculă, a
~ hexanului şi a alchilciclohexanilor (vezi pag. 36)
2. Trimerizarea acetilenei şi a alchinelor inferioare (vezi pag. 82)
3. Alchilarea arenelor (reacţia Friedel - Crafts)
4. Separarea din gudroanele rez ultate la d istilarea uscată a cărbun ilor d e p ămâ n t

§ utilizări
• Arenele sunt materii prime importante pentru multe sinteze: medicamente, coloranţi,
- ozivi, detergen~i, insecticide, mase plastice şi cauciucuri, fire şi fibre sintetice, răşini sintetice

• Alchilbenzenii sunt utilizaţi ca solvenţi.

• . Să se determine formula moleculară a

-ăioarelor hidrocarburi :
a} arena mononucleară cu catenă laterală
- ,Hă cu masa molară µ ==l 20 g/mol;
b) arena arc NE==5 care arc masa atomilor
- .:arbon de 12 ori mai marc decât masa
-:iilor de hidrogen;
c) arena dinucleară cu nuclee izolate şi
- !:lă laterală saturată care conţine 7,69% H;
d) arena dinucleară cu nuclee condensate
•.nenă laterală saturată pentru care diferenţa
-~e numărul atomilor de carbon şi număru l
'";li)or de hidrogen din moleculă este l.
- ..:. Despre hidrocarbura A s e · cun osc
~:.11oarcle informaţii:
- este o arenă cu NE=4;
- conţine 89.55% C;
- are în moleculă doi atomi de carbon
,.mdari;
- fo rmează prin nitrare un singur
,onitroderivat.
a) Să se determine formula plană şi
_._-:unirea hidrocarburii A.
b) Să se scrie formulele plane ale arenelor
... ~ere cu hidrocarbura A care au o singură
·e:1ă laterală.
c) Să se identifice izomerul hidrocarburii
.a;e prezintă stereoizomeri şi să se precizeze
- _) acestora.
7.3. O probă cu masa de 2,36 g d intr-o arenă A
cu E=S şi catenă laterală aciclică reacţionează
la întuneric cu 80 g de solu!ie de Br: în CCl~de
concentrafic 4%.
a) Să se detennine fonnula moleculară a
hidrocarburii A.
b) Să se scrie. după ca7., fonnulele plane
sau form ulele structurale ale izomerilor care
corespund arenei A şi să se precizeze numărul
lor.
c) Să se identifice izomerul B despre care
se cunosc unnătoarele infonnaţii:
- are aceeaşi formulă moleculară cu A;
- este o arenă care nu are în mol ecu l ă atomi
de carbon primari;
- nu deco lorează la întuneric so luţia de
d) Să se scrie ecuaţia următoarei reacţii
chimice:
B + xCl 2 '':':'i~1 , C
unde C este compusul clorurat ce conţine
23,278% CI.
c) Să se calculeze masa de compus C care
se poate obli ne dacă se introduc în proces 236g
de compus B şi dacă randamentul procesului
este de 80%.
7.4. O arenă dinucleară A cu NE=7 conţine
92,3% C.
lcolectia
EDUCAŢIONAL
Dii
 a)~§ă se determine formula moleculară a
arenei A.
b) Să se scrie formulele plane ale arenelor
b)
00 +CH,=CH. (H,SO.)

TH.SO.(80°C)
d T61O1 (KMnO,+H,SO,1
-CO,, -2H,0

-+ e -H,o > f (produs majoritar)

cu formula moleculară a hidrocarburii A. Să se +CI l,Cl(FeCI ,) h +2H NO, (fl,SO,) i +312O,(V,0,, t (.l 0

precizeze denumirile acestor hidrocarburi. c) g -HCI ·2H,O -H,O

c) Pentru izomerul B care are două catene
laterale grefate în poziţiile mai reactive cele
mai depărtate între ele, să se scrie ecuaţii le
următoarelor reacţii chimice:
B + CI ( lumină) ) C
2 -HCI

B + HN03 (J:~~,J ) D
B + 302 (V,OJC) E + 2H20 d) oo,
~
0
'<::::::, +912O:(V,O,, t C)) . +CH,=CH- CH,(H,SO.)
# -2CO,. -11,0 J
C l,( l umină)
7.5. Să se identifice intermediarii din următoarele - k -~.-He-,- -
sinteze teoretic posibile şi să se scrie ecuaţiile
reacţiilor chimice.
e) ~ "I
O ,-<;H,-CH.-Cl(A ICI,)
-HCI ) m
+2[0 1 \ K,\,!nO,, t0 C)
-H,0
I II NO,(H,SO,) a •C:11,Cl(F<CI,) b +CJ,(Jumină) C
-H,0 -HCI -HCI +CI I,-COCI (AICI,)
-+n
-HCI
o

+CliJCl(AICI
a+b Schema 7.1.
·HCI
Cu +A (HiPQ/ Kieselgur, 270°C) B_ _ +_C,=.l(z=hv-'-)- C
6' '6 -HCI
(KMnO4 + fi.SO.) e +HiSO4 (conc.) ) f
-2d, -3!-lzO -HiO
+clţ=CH-Ol=Cf\ h
g (copolimerizare)
(K.MnO4 , 1°C) . +cHc- CH, CO-CI (AJC~ r u
C -f\O ) I ( ~HCI . '-11 " 6

o COOH
li I

k (amestec de izomeri)
o:~
o
HOOC"'o'COOH

+C J\- CJ¾-CI (AICJ (K.MnO, + J-¾SO,.) +HzSO4C80°C)

Schema 7.2.
-HCI a -COz, -21~0 ) b -HzO ) C (produs majoritar)

l+HN(\(Hz-SQ, ) ) d
+Brz(FeBr,J -HP
A -HBr
e

+2f-1:?(Ni, 100°q +C½(hv)

f -HCI ) g
I (K.MnO,, ,·q h
-1-IzO )
Im C EDUCAŢIONAL
colectial
 A +Cl,(Cq~ B + 291,(Alq)) C +q(bv) ) D (NaOH, sol. alcoolică) ) E +4[0] ) F
·2HCI I -ţiCJ . . . ·• · -HCI (KMnO,+ Hi50.,)
2
iitar) +HN~(Hz50.) > G + H
pt'Cl:i,-
-HP
+B'i(FeB,J
G (izomer para) -HBr ) I+ J
iH Schema 7.4.
,NO~ +cJi(hvJ B 0

A -HCI ) 2B +AICJ3 )
-2HC1
C (KMn04, t (.') ) D

LE
-2H,O

Se consideră schema de reacţii 7 .1., unde A
.:: ~ 3lchenă, B este o hidrocarbură ce conţine
:i iar C, D, E sunt izomeri ai hidrocaburii
- 5e identifice substanţele din schemă şi să
~ I
-:e ecuaţiile reacţiilor chimice.
- - Se con sideră schema de reacţii 7.2. unde
~ o hi drocarbură aromatică cu NE==7 care
-e93,75%C.
5ă se identifice substanţele din schemă
< s..~e ecuaţii le reacţiilor chimice.
una 7. 1
O hidrocarbură A cu formula moleculară
-: pentru care poziţiile benzi li ce sunt identice
- :-CZJţiile alilice participă la reacţiile indicate
_os în condiţii de reacţie corespunzătoare :
-\ - H2 ....h'.4 B
.3 - Cl2 -124 D + HCI
3 -C + 2H 2
H .-\ - Cl 2 -124 E + HCI
~ - H2 ....lli.+.D
+2~0(Na0H)î
-4HCI
c) Să se calculeze masa amestecului
nitrant ce conţine 63% acid azotic consumat
în transformarea C - G + H. Cantitatea de
substanţă C care se nitrează este cea care se
obţine din cantitatea de hidrocarbură A indicată
la punctul b), considerând transformările
totale,
d) Să se determine NE pentm substanţele
C.şiE.
şi
7.10. Se consideră schema de reacţii
7.4. unde substanţa A este o hidrocarbură cu
NE=4 şi M=92 şi substanţa D este un compus
dicarbonilic.
a) Să se identifice substanţeleA, B, C, D şi
să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Să se indice reacţia chimică de obţinere
a substanţei D din antracen şi să se calcule-ze
cantitatea de substanţă D care se obţine clin
179,8kg de antracen de puritate 99%.
c) Să se identifice substanţa E şi să se indice
condiţiile transformării C-+ E.

COOH Să se identifice substanţele A, B, C, D, E

...:. se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. 7.11. Un compus monoclururat C cu NE=5,
diciclic, cu un conţinut în clor de 21,32% se
- • O hi drocarbură A cu raportul de masă C:H poate obţine din următorul şir de reacţii:
:hema 7.: - · şi care conţine în moleculă numai atomi de A +2H, (NI, 100°q B --~...;,1,;.,.(h"'"v..:..·)---,:i,-,. C
-HCI
:::i..-:xio hibridizaţi sp2 iniţiază schema de reacţii
a) Să se identifice substanţele A, B, C şi să
a) Să se identifice substanţele din schemă se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
si se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. b) Să se calculeze cantitatea de compus C
b) Să se calculeze volumul soluţiei de Cl2 obţinută din 404,21 kg de A, dacă randamentul
CCl, de concentraţie 0,1 M necesar clorurării reacţiei de hidrogenare este de 95%, iar
__
- : -,...6 L de hidrocarbură A, măsuraţi la 2 atm şi randamentul reacţiei de clorurare este de 90%.
- '-·
1colectia
EDUCAŢIONAL
g:m
 ..:..:,,_~- ( '
7.12. O hidrocarbură aromatică A cu două
nuclee condensate şi masa moleculară 142 cu
poziţia mai activă liberă esle supusă reacţiei de
nitrare.
a) Să se detem1ine strnctura hidrocarburii
A.
b) Să se determine randamentul reacţiei de
nitrare dacă din 213 kg de hidrocarbură aromatică
s-au obţinut 240 kg de mononitroderivat B.
c) Să se indice stmctura compusului C
rezultat prin oxidarea energică (0 2 , V 5 , p
500°C) a mononitroderivatului B.
7.15. Să se indice structura şi denumirea

7.13. O soluţie de naftalină în toluen are
un conţinut în carbon de 92,3077% (procente
de masă). Considerând că naftalina şi toluenul
se consumă total, să se calculeze:
a) masa amestecului nitrant necesar
transfonnării a 31,2 g de soluţie aromatică în
mononitroderivaţi, ştiind că acidul azotic se
utilizează în exces de 5% faţă de cantitatea
necesară şi că în amestecu 1nitrant raportu I molar
HN01 :H2 S04 :Hp = 1:i :0,5;
b) masa soluţiei de H 2 SO 4 de concentraţie
98% necesară obţinerii amestecului nitrant;
c) concentraţia procentuală, a soluţiei
de HNO 3 folosite la obţinerea amestecului
nitrant;
d) concentraţiile procentuale ale acizilor
azotic şi sulfuric din soluţia apoasă rezultată
după îndepărtarea produşilor organici;
e) volumul de Cl 2 (c.n.) necesar reacţiilor
de clorurare fotochimică posibile, considerând
că rezultă rrodusul de clorurare maximă şi că se
introduc in reacţie 31,2 g de soluţie aromatică.
7.14. Să se precizeze denumirile următoa­
relor hidrocarburi aromatice:
pentru fiecare dintre următorii izomeri cu
formula moleculară C 10H 14 :
a) izomeml A care formează prin oxidare
cu KMnO 4 şi H2 SO 4 acid benzoic şi acid
propanoic;
b) izomerul B care fonnează prin oxidare cu
KMnO 4 şi H 2 SO 4 acid 1,4-benzendicarboxilic.
iar prin nitrare un singur mononitroderivat;
c) izomerul C care formează prin nitrare
doi mononitroderiva~i izomeri şi prin oxidare
cu KMnO4 şi H 2SO 4 un acid tricarboxilic care
poate forma o anhidridă ciclică;
d) izomerul D care formează prin oxidare
cu KMnO4 şi H 2 SO4 un acid tricarboxilic care
nu poate fom1a o anhidridă ciclică ;
e) izomerul E care are o singură poziţi e
benzilică şi care poate genera două alchene.
7.16. Să se indice etapele următoarel or
sinteze, considerând compuşii majoritari:
COOH
I
a)OO ~O)
I
N02
COOH

b)co ~oo I
I

NOi
COOH
I
c)O ~ o -NOi
I
llllJ EDUCAŢIONAL
colecţia I NOi
 d) concentraţia procentuală a soluriei de
HN03 folosite la obpnerea amestecului nitrat.
dacă acesta s-a preparat prin amestecarea unei
soluţii de H SO ~ de concentraţie 98% şi a unei
2
3 soluţii de HNOJ.

7.I 8. Prin sulfonarea unei probe de benzen se

obţin 3960 g de amestec de acid bcnzensulfonic,
acid bcnzendisulfonic şi acid benzentrisulfonic
în raport molar 6:3: I. Să se detennine:
a) masa probei de benzen;
b) masa soluţiei de H 2S04 de concentraţie
98% consumată, ştiind că acidul sulfuric se află
numire? în exces de 20% ;
meri C\: c) masa de oleum cu 20% S03 ce trebuie
adăugată la acidul sulfuric rezidual pentru a-l
1 oxidare readuce la concentraţia de 98%.
: şi aci..
O probă de toluen cu masa de 92 kg
7.J 9. Se consideră unnătoarea schemă de
_-usă nitrării rezultând un amestec de
>xidare c.. reacţie:
- w - ş1 trinitrotoluen în raport molar I :2:7.
arboxilic A - -AICI
~,~ +- B - - · H- -+- C
..:e se consumă 520 kg de amestec nitrat 11,0
erivat;
rin nitrat:
·o, ş i H2S04 se află în raport molar Ştiind că A areµ= 78 gimol şi că C este o
tiind că se consumă total toluenul şi hidrocarbură aromatică mononucleară ce con\ine
m oxidar
)Xilic car- -:"tic, să se calculeze: 91,525% C şi 8 electroni 1t în moleculă, să se
-asa de trinitrotoluen ob!inută; determine cominutul în carbon, procente de masă,
--·ocentul de toluen transformat în dintr-un amestec:
-in oxida!"
uen; a) echimolar de B şi C;
oxilic ca-
• ...~nc e ntraţia procentuală a solu\ici b) echimasic de B şi C.
ri-nase după îndepărtarea compuşi l or
ură pozir
alchene.

mătoarel
>ritari:
Să se completeze ecua\iile reacţiilor
~ .!e mai jos teoretic posibile. considerând
~joritari:
- Br-CI
CCl 3
CH,
:....C-CH3 sJ( ) + H,so,-->

.:) - HNO~ 1-1iso. ) C:OOH

I
6)0+ q Nq )
l=CH2
~I\

Icol ectia
EDUCAŢIONAL
mJ
 B) Din reacţia l rezu ltă un compus _
Cf\ cu masa moleculară M= 157.
1
C) În reacţia 2 se obţine în cantitate
7)
0"" "C~+
, CHf=C- CH/\Iq®O>
tiţ mare p-nitro- izopropilbenzenul deoa.-:.
radicalul terţ-buti I este un radical volurru:::.
Clfy-Cl care împiedică orientarea substituţiei în poz;-

8)0-"°4 orto faţă de el.

D) În reacţiile 4 şi 5 orientarea substituţ,~
este determinată de doi substituenţi de ranbrir
diferite.
cto E) În reacţia 6 va fi substituit cu prioritffi!
I \el atomul de hidrogen din poziţia orto faţă C!
9)20 FeCJ~ )
substituentul de ordinul T şi meta faţă c~
subsituentul de ordinul II.
9fţ--c~ F) Din reacţia 7 se obţin în proporţii diferi;::
bv
4 izomeri.
10)0 +q )
G) Hidrocarbura obţinută din reacţia 8 a-
NE=9.
Ţlţ-CH,
H) Compusul rezultat din reacţia 9 se poa::.
11)0 +q FeCl, obţine şi prin oxidarea antracenului cu solu1-
de K2Crp7 şi CH3COOH.
T) Compuşii monocloruraţi obţinuţi d•
Să se aleagă afinnaţiile corecte referitoare
reacţiile 10 şi 11 sunt izomeri de poziţie.
la reacţi ile de mai sus.
J) Toate reacţiile care au loc în prezenţă o.
A) Toate reacţiile sunt reacţii de substituţie
AICl 3 sunt reacţii de alchilare.
cu excepţia reacţiei 3 care este o reacţie de
adiţie.
K) Reacţiile 4, 7 şi 8 sunt reacţii c:
alchilare.
Teste ti
7.21. Un amestec de hidrocarburi aromatice este:
cu formula moleculară C 8H 10 este supus nitrării. A) 2; B) 3; C) 8;
Numărul maxim de mononitroderivaţi care se D) 5; E) l.
pot afla în amestecul de reacţie este:
A) 7; B) 9; C) 8; 7.24. Antrachinona se obţine prin oxidan~t
D) 4; E) 3. antracenului cu soluţie acidă de K 2Cr 2Q_
Raportul molar C14 .H 10 :K2 Cr 20 7 :CH3 COOF
7.22. Un amestec de p-dia lchilbenzeni
este:
izomeri cu M= 134 este tratat cu brom în prezenţă
A) 1:1:1; B) 1:1:4; C) 1:1:8;
de FeBrr Numărul maxim demonobromoderiva~
D) 2:2:5 ; E)3:1:3.
care se pot afla în amestecul de reacţie este:
A)5; B)3; C)2;
7.25. Prin nitrarea unei probe d e
D) 4; E) 8.
toluen se obţin 2740 g de amestecdeo-,m-
şi p-nitrotoluen în raport molar o:m:p=58:5:37
7.23. Numărul de hidrocarburi aromatice
Masa probei de toluen este:
mononucleare cu formula brută C 3 .H 4 , care
A) 184 g; B) 9200 g; C) 1840kg -.J
formează prin dehidrogenare hidrocarburi cu
D) 20 g; E) 1840 g.
NE=5 ce pot decolora soluţia de brom în CC1 4 ,
RfJ colec tlal
- EDUCAŢIONAL
 Volumul (c.n.) de oxigen necesar
- .:L de C6H 6, cu p=0,88 g/cm3 este:
- .69.23 L; B) 3790 m3; C) 3,79 m3;
:.- 9 L; E) 18,9m3 • 7.33. Prin rno n onitrarea toluenulu i cu
62,5kg de amestec sulfonitric ce conţine 32%
Prin hidrogenarea nailalinei cu H 2 în HN03 , se formează o soluţie apoasă care conţine
_.:. .:!.e Ni, se obţine un amestec de tetralină 2,245% HNOY Masa de toluen supusă nitrării
~ ce conţine 10,1123% II. Procentul de este:
- - - - :ransfonnak'i în decalină este: A) 20 kg; B) 21 kg; C) 22 kg;
- 5° 0: B) 25%; C) 7,5% : D) 27,6 kg; E) 24 kg.
: 3.33%; E) 2,5%.
7.34. Conţinutul în carbon al unui amestec
O soluţie de naftalină în benzen cu echimolecular de etilbenzen şi naftalină este:
1688 g ce conţine 92,417% benzen A) 92,2%; B) 92,3% ; C) 91 % ;
,:Jtă cu 0 2, la 400-500°C, în prezenţă D) 94,5%; E) 80% .
. Raportul molar anhidridă ftalică:
- ~ m a leică din amestecul rezultat este: 7.35. Prin nitrarea a 9,2 g de toluen cu
•. 20; B) 20: l; C) l: 10; amestec sulfonitric se formează compusul A ce
J: L E) l: I. conţine 18,5% N . Masa amestecului sulfonitric
ce conţine 31 ,5% HN03 necesar nitrării este:
Pri n hidrogenare, o probă de naftalină A) 50 g; B) 55 g; C) 60 g;
'"'5""e masa cu 3,125%. Substanţa reZ'~1tată D) 65 g; E) 70 g.

j ecalina; 7.36. Se supun hidrogenării 390g de benzen

:::> ; 1clohex<1:iu:;
.u1trachinona;
:-etrali na;
: ::neti lciclohexanul.
Toluenul poate decolora o soluţie
- .:~ KM n04, dacă amestecul este încălzit
~ timp mai îndelungat. În soluţia apoasă
~ se află dizolvat:
- ~ S04 ; D) C6H5- COOK;
~ \fnS0 4 ; E) Mn02 .
C"Hs-CH3;
U n amestec de benzen şi
='12% C. Compoziţia procentuală masică
__.ce-,.-:ecul ui este:
- 66,67% C6 H6 ; 33,33% Cşf 8 ;
- 69.33% C6H6; 30,67% C7H8;
- 50% C6H6; 50% C7H8;
..... -So/o C6H6 ; 25% C-f18;
S. ~ - 25% C6H6; 75% C 7H 8•
Numărnl izomerilor trisubstituiţi ai
- Jlui cu trei radicali di feri ţi este:
la 250°C pe catalizator de platină, cu 448 L ( c.n.)
de hidrogen. Ştiind că presiunea scade la 6,86
atm într-un recipient de l 00 L la temperatură
de lucru ş i considerând toţi componenţii în
stare gazoasă, randamentul de hidrogenare al
benzenului este:
A ) 80%; B) 75%; C) 90%;
D) 50%; E) 60%.
7.37. Se alchilează 780 kg de benzen cu un
amestec gazos ce conţine 60% etenă, procente
volumetrice, şi rezultă un amestec de etil benzen,
dietilbenzen şi trietilbenzen în raport molar
toluen 3 : I: I. Ştiind că tol benzenul se consumă şi că
în amestecul gazos final etena este în procent
volumetric de I0%, volumul amestecului gazos
iniţial (c.n.) este:
A) 672L; B) 645,12L; C)448L;
D) 224 m 3 ; E) 645 ,12 m 3 •
7.38. Un amestec format din 0,2 moli de
omolog al benzenului şi din cantitatea de oxigen
stoechiometric necesar arderii acestei cantităţi
este introdus într-un recipient cu volumul de

l colecţla
EDUCAŢIONAL
IE
 I OL ŞtI'riid că iniţial presiunea din recipient este 3,387%, cantitatea de naftalină nitrată e~
de 5,166 atm şi că temperatura amestecului este A) 0,2 moli; D) 256 g;
de 27°C, formula moleculară. a hidrocarburii B) 5 moli; E) 128 g.
supusă arderii şi presiunea din recipient după
C) 28,16 g;
ardere. la temperatura de 27°C sunt:
A) CRH 10 3,936 atm; 7.40. Atomii de carbon din moleculele arene
B) C 7H8 3,444 atm; cu NE=4 şi catenă laterală sunt hibridizaţi:
D) C 7H 8 4,428 atm; A) numai sp şi sp 2; C) sp, sp2 şi spJ:
C) C8H 10 5,166 atm; B) numai sp 3; D) sp 2 şi sp3 ;
E) C 9H 12 3,442 atm. E) nu sunt hibridizaţi.

7.39. La nitrarea unei probe de naftalină se 7.41. Dicromatul de potasiu în mediu acid
utilizează 46,2 g de amestec nitrat ce conţine schimbă culoarea de la portocaliu la verde
reacţie cu:
30% HN03 • Ştiind că din reacţie se obţine
A) toluenul; D) benzenul;
un mononitroderivat şi că, în soluţia apoasă
reziduală, acidul azotic are o concentraţie de
B) propena; E)A, B, C.
C) antracenul;
Teste ti)l______________

7.42. Referitor la benezen sunt corecte

afirmaţiile: 7.44. Se conside ră reaeţiile de clorura-
entalpia molară de forn1are a benzenului
1 fotochimică de mai jos:
esce cu 36 kcal mai mică decât entalpia molară (l)A + 3Cl 2 ~ a
de formare a ciclohexatrienei;
2. trei legături C-C sunt mai lungi decât (2) B + 3Cl2 ~~: B
celelalte trei; unde A şi B sunt două arene mononucleare -
3. toate legăturile dintre atomii de carbon conţin 92,3% şi respectiv 91 ,3% carbon.
au aceeaşi lungime; Referitor la aceste reacţii sunt coree:.
4. I mol de benzen poate adiţiona I mol, afinnaţiile:
2 moli sau 3 moli de Cl2 în etape. 1. reacţia l este o reacţie de adiţie şi reacp:.
2 este o reacţie de substituţie;
7.43. Referitor la hidrocarbura aromatică cu 2. compusul a este un derivat hexaclorura:.
fonnula plană: iar compusul b este un derivat triclorurat;
CH3 3. hidrocarbura A are punctul de topire ma

CX
sunt corecte afirmaţiile:
CH.3

'CH,CH-
- J
ridicat decât hidrocarbura B;
4. reacţiile 1 şi 2 sunt reacţii de adiţie.

7.45. Hidrocarbura A cu NE=4 şi M=106 ct.

l. are denumirea l -etil-2,3-dime- unnătoarele reacţii:
tilbenzen; ~c1, (hv)( 1)
A a
2. formează prin oxidare cu 0 2 la cald I CI, (FoCI,) (2) )
în prezenţă de Y 2 0 5 acidul 1,2,3-benzen- A b+c
tricarboxilic; -H. +CI, (CCI,) (3)
A B d
3. formează prin nitrare trei mononi-
troderi vaţi; Referitor la reacţiile indicate sunt corecte
afirmaţiile:
4. este izomer cu terţ-butilbenzenul.
rm
-
colecţia '
EDUCAŢIONAL
 I. reacţi ile de clorurare 1,2.3 sunt toate para faţă
de el;
-eacţii de substituţie; 3. A şi B conţin substituenţi de acelaşi
2. r eacţiile 1 şi 2 s u nt reacţii de ordin;
,.ubstituţie; 4. B conţine un substituent de ordinul 11
3. a, b, c şi d sunt derivaţi monocloruraţi; care orientează grupa NO 2 în poziţia meta faţă
4. a, b şi c sunt derivaţi monocloruraţi. de el.

-.46. Referitor la reacţia de oxidare a etilben- 7.49. Se consideră schema:

zenului: ~,<icc. V20,l ) a( +30it°C. V20y B crH )
A (C xHy) -2CCi, -H;O -2lli0 '-"'I x
CH,CH3 COOH

aO
-1-
I -
+bK.MnO4+cH2SO4-d

eK2 SO 4 + fMnSO4 +gCO2 +hH2 O

o+ l
b
t•}Hp

unde A este o hidrocarbură cu E=7 şi

nuclee condensate, utilizată în gospocllirie ca
insecticid.
sunt corecte afirmaţiile: Sunt corecte afinnaţiile:
I. coeficienţii reactanţilor sunt: a=S, b=l 2. I. hidrocarbura A sublimează uşor şi se
c=l8: evaporă la temperatura camerei;
2. coefic ienţii d şi g sunt identici ; 2. hidrocarbura B este un dialchilbenzen;
3. pentru oxidarea unui mol de etilbenzen 3. l mol de a reac.:ţionea:că cu 2 moli de
ie cons umă 1,2 l de soluţie acidă de K.i\th;C, 4 KOH;
2-.\1; 4. b conţine 32,43% oxigen.
4. 1 L de soluţie acidă d~ î<MnO4 2M
_,xidează 106 g dP etilbe,.,-.~·•· 7.50. Se consideră sintezele:
COOH
I

I
-.47, Despre adiţia hidrogenului la benzen nu
sunt corecte afirmaţiile: ( l ) o ~ o - N 02
I. are loc în ace leaşi condi!ii ca adi\ia
:udrogenului la etenă; COOH
I
2. conduce la ciclohexan;
3. conduce la un amestec de ciclohexenă
~ ciclohexadienă ;
(2)01~01
~ ~ '---N02
4. are loc în prezen\ă de Ni, la I 80°C.
Succesiunea optimă a etapelor este:
1. pentru ambele sinteze: alchilare,
i,48. Se consideră reacţiile:
oxidare, nitrare, separare de izomeri;
+HKO;(I ~S~) (I) 2. pentru si nteza l: alchilare, nitrare,
-1120
A separare de izomeri, oxidare:
+3Cl,(hv) • I INO;{H-.S(\)(2)
-JHCI
B -HiO ) ............ 3. pentru ambele sinteze: nitrare, alchilare,
oxidare;
'.llldc A este arena obţinută prin dehidrogenarea 4. pentru sinteza 2: alchilare, oxidare,
a,·ansată a o-heptanului.
nitrare.
Sunt corecte afirmaţiile:
l. în ambele reacţii de nitrare grupa 0 2
7.5,1. Un amestec echimolecular de benzen, o-
este orientată în meta faţă de substituenţii deja
xilen şi naftalină este oxidat cu aer la temperatură
e~stenţi în moleculele compuşilor A şi B;
ridicată în prezentă de vp,, obţinându-se 29,6
2. A conţine un substituent de ordinul l
kg de anhidridă ftalică. Referitor la acest
-.are orientează grupa 0 1 în poziţiile orto şi
amestec sunt corecte afirmaţiile:
Icolecţia
EDU CAŢIONAL
iJEI

1. masa amestecului supus oxidării este
31,2 kg;
2. volumul (c.n.) de aer cu 20% 0 2,
procente de volum, necesar oxidării amestecului
este 134.4 m3 ;
3. volumul soluţiei acide de K.Y1nO 4
2N necesar oxidării unei probe din amestecul
considerat cu masa de 62,4 g este de l,2 L ;
4. conţinutul în carbon al amestecului ,
exprimat în procente de masă, este 92,3%..
7.52. Benzenul se poate alchila în condiţiile
reacţiei Friedel - Cra:fts cu:
I. clorura de vinil; 3. clorura de fenil;
2. clorura de alil; 4. clorura de etil.
7.53. Prin tratarea benzenului cu 525 kg
de soluţiede H 2SO 4 de concentraţie 98% se
formează 790 kg de acid benzensulfonic. Sunt
corecte a:fim,a~ile:
I. masa de apă din amestecul final este
1005 Ir~;
2. masa de !f,SO4 care a reacţionat este
514,5 kg;
3. masa de oleum cu 20% solce trebuie
adăugat la soluţia apoasă separată după
îndepărtarea compuşilor organici pentru
a o transforma într-o soluţie de H 2S O 4 de
concentraţie 98% este 1507,69 kg;
4. masa de benzen care a reacţionat este
409,5 kg.
7.54. Sunt mai reactive decât benzenul în
reacţiile de substituţie substanţele:
l. C6H 5-0H, C6H 5-0-CH3 ;
2. C6H 5-CO-NH-CH 3,
C6HS-CH=O;
3. C6HS-l'-H-CHl ,
C6HS-!'-H-CO-CH3;
4. C6H 5-C=N, C 6H5-CI.
7.55. Prin tratarea cu ozon urmată
de hidroliză în mediu reducător, o arenă
mononucleară A conduce la un amestec
format din: 2.3 - pentandionă, 2-oxobutanal,
2-oxopropanal şi etandial în raport molar:
!'ff;I colecţla l
MM EDUCAŢIONAL
Referitor la arena A sunt corecte
afirmaţiile:
I. are denumirea l-etil-2-metilbenzen;
2. formează prin nitrare 4 mononitroderivaţ
izomeri;
3. fom,ează prin oxidare cu solurie acidl
de ~Crp7 la cald acid 1,2-benzendicarboxil ic
dioxid de carbon şi apă;
4. formează anhidridă mal eică prin oxidare
cu 0 2 la temperaturi ridicate în prezenţă de
V20s-
7.56. O probă de benzen este tratată Cl.
1200g de oleum cu 20% SO 3, procente d~
masă. După reacţie se separă o soluţie apo~
de H 2SO 4 (acid rezidual) de conce ntraţie
88,75%. Considerând că se obţine numai acic
benzensulfonic sunt corecte afuma1iile:
1. s-au obţinut 1106 g de acid benzen-
sulfonic;
2. în proba considerată se aflau 7 moli de
benzen;
3. raportul molar dintre so3care "
reacţionat şi H 2SO4 care a reacţionat este 3:4:
4 . în acidul rezid ual se atlă 568 g de
H 2 SO,.
7.57. O probă de benzen se a l chi!ează
cu etenă în vederea obţi nerii etilbenzenulu1
(A). Ştiind că se obţin ca produse secundare
o-dietilbenzenul (B) şi p -dietilbenzenul
(C) în raport molar 2:3 şi că procesul se
caracterizează prin c.= 70% şi c,=80%, sunt
corecte afirmaţiile:
I. din S kmoli de C6H6 introduşi în proces
reacţionează 3,5 kmoli;
2. din 5 kmoli de C6 H6 introduşi în proces
4 kmoli se transformă în etilbenzen;
3. dacă se introduc în proces 5 kmoli
de C 6H 6 se obţin 2 kmoli de o-dietilbenzen ş1
3kmoli de p-dietilbenzen;
4. în amestecu I rezultat din reacţie, raportul
molar A:B:C:C 6H 6 = 7:0,4:0,6:2.
 Petrol. Combustibili şi carburanţi

~ Petrol
• Ţiţeiul sau petrolul brut este o rocă sedimentară de natură bituminoasă, care se află în
.:>arţa terestră sub formă de zăcământ.
Ţiţeiul s-a format prin degradarea anaerobă, catalizată de unele bacterii, a microorganismelor
r .1IJale şi mai ales a celor vegetale provenite din planctonul marin.
• Din punct de vedere chimic, ţiţeiul este un amestec de hidrocarburi gazoase şi solide
.::::oh·ate în hidrocarburi lici1:A.:.-!.
Hidrocarburile din ţiţei fa<.; parte din următoarele clase: alcani, cicloalcani, arene. Aceste
...:.""Ocarburi pot avea catene: aciclice liniare, aciclice ramificate, ciclice simple, ciclice cu catenă
..:.:":ală. În ţiţei, nu se găsesc hidrocarburi nesaturate.
În ţiţei, apar de la tenneni foarte uşori (CH4 ) până la termeni cu masă moleculară mare
- -ca 1800). Pe lângă hidrocarburi, se găsesc, în cantităţi mici, şi compuşi cu oxigen, cu azot şi
_ sulf.
• Ţiţeiul este un lichid vâscos, de culoare brună cu reflexe verzi - albăstrui, cu miros specific.
-~ insolubil în apă şi mai uşor decât apa (p=0,8-0,93g/cm3). Fonnează cu apa o emulsie. fiind un
~ ec de substanţe, nu are un punct de fierbere definit şi distilă continuu în intervalul 30 - 370°C.
• Prin prelucrarea primară a petrolului, proces complex în care se foloseşte în special
-"-:tlarea, se separă diferite fracţiuni petroliere: benzină, eter de petrol, petrol lampant, motorină,
!'"'JTÎ etc. Fiecare fracţiune petrolieră este un amestec de hidrocarburi care distilă într-un anumit
- ~·al de temperatură.
• Prelucrarea secundară a petrolului constă în supunerea unor fracţiuni petroliere unor
-:..:ese de dehidrogenare, cracare sau izomerizare în anumite condiţii de temperatură şi presiune şi
- :,-ezenţa unor catalizatori şi separarea produşilor de reacţie prin diferite metode (distilare, extracţie
Se obţin hidrocarburi mai valoroase ca materii prime sau carburanţi decât primele.

o
~ Combustibili
• Combustibilii sunt materiale care constituie sursa de căldură pentru viaţa cotidiană şi ţ.
-=...""ll diferite procese industriale. Drept combustibili se folosesc: gazele naturale, gazele de sondă,
~ tecul de propan şi butan din buteliile de aragaz, butanul, motorina, păcura, cărbunii, lemnul
.3.lte resturi vegetale.
• Puterea calorică a unui combustibil se exprimă prin cantitatea de căldură degajată la
~ ea unităţii de masă sau de volum a combustibilului . Puterea calorică a combustibililor gazoşi se
--ună în kJ/Nm 3 sau MJ/Nm3, volumul de l m 3 fiind măsurat în condiţii normale de temperatură
- esiune (0°C şi I atm) şi notat Nm 3 (normal metrn cub).
Puterea calorică a combustibililor lichizi sau solizi se exprimă în kJ/kg sau MJ/kg.
Puterea calorică (Q) se calculează după relaţi i le:
1000
Q=
22 4 · l~Hcomhustic I pentru combustibili gazoşi şi se exprimă în kJ/Nm>;
' Icolecţia iii
EDUCAŢIONAL
 1
- ·IuAH combustie I
Q = -OOO 11 r1ch'1z1· sau sor1z1· ş ·
pentru com bustL·b·1· · - ·m kJ,~g
1 se expnma '·
µ
unde: L'ili combustie este căldura molară de combustie (căldura degajată la arderea unui ml'."
de substanţă);
µ este masa molară a substanţei care arde.
În tabelul 8. 1. sunt prezentate puterile calorice ale unor combustibili.
Tabelul 8 1 Tabelul 8·-~
Combustibil Putere calorică Conţinutul în C Putere caloric ă
Cărbune
(% de masă) (MJ/kg)
metan (CH4 ) 35,81 MJ/Nm3
antracit 90 - 95 37,2 - 39,8
propan (C3H 8) 91,25 MJ/Nm 3 I
huilă 79 - 90 33,3 - 35,6
butan (C4H 10) 118,61 MJ/Nm 3 I
lignit 60 - 82 18,8 - 29,3
motorină 43,1 MJ/kg I
turbă 50 - 60 16,7 - 24
metanol (CHpH)

etanol (C 2HpH)
19,94 MJ/kg

26,84 MJ/kg

• Cărbunii de pământ s-au format din plante prin transformări biologice şi chimice lente.
'
în condiţii anaerobe în cursul epocilor geologice.
Puterea calorică a cărbunilor de pământ creşte odată cu creşterea confinutului în carbon.
care este mai mare cu cât cărbunele este mai vechi (tabelul 8.2.).
e Carburantu..
~ l
• Energia eliberată prin arderea carburanţilor este transformată în lucru mecanic de
motoarele mijloacelor de transport. Cei mai utilizaţi carburanţi s unt: benzina pentru motoarele
cu ardere internă, motorina pentru motoarele diesel, kerosenul pentru motoarele cu reacţie ale
aviaonelor.
• Cea mai importantă proprietate a carburanţilor folosiţi pentru motoarele cu ardere internă
este rezistenţa la detonaţie. În foncţionarea normală a motorului, arderea carburantului are loc
treptat, viteza cu care înaintează flacăra fiind de 15 - 30 m/s. Dacă flac.ăra se propagă cu vi teză mare
(2000 - 2500 m/s) se produce autoaprinderea în toată masa de gaze, proces ce se numeşte ardere
cu detonaţie şi care este dăunătoare motorului. Stabilitatea la detonaţie a carburanţilor se indică
prin numărul octanic sau cifra octanică (C.O.). Cifra octanică arată comportarea unei benzine la
aprindere prin comparaţie cu comportarea unui amestec de n-heptan care are C.O. = Oşi izooctan
(2,2,4 - trimetilpentan) care are C.O. = I 00.
De exemplu, o benzină cu C.O. = 90 va avea calităţile unui amestec format din 90%
izoocton şi 10% n-heptan. Cu cât cifra octanică este mai mare cu atât calitatea benzinei este mai
bună. Cifra octanică a hidrocarburilor cu acelaşi număr de atomi de carbon în moleculă creşte în
ordinea: alcani < cicloalcani < alchene < izoalcani < arene.

§ Relaţii utilizate în termodinamică

• Canitatea de căldură Q necesară unui corp cu masam şi cu căldură specifică c .pentru a
se încălzi cu 6-t grade se calculează după relaţia: Q =mc6.t.
• Cantitatea de căldură Q necesară unui corp cu masa m şi cu căldura latentă de topire
sau de vaporizare Â. pentru a se topi sau pentru a se vaporiza, având temperatura de topire sau de
vaporizare, se calculează după relaţia: Q = 11,m.
~ colecţlal
llillÎI EDUCAŢIONAL
 1. Să se calculeze puterea calorică a etanului
- .;,n mată în kJ/Nm 3 şi în kJ/kg, ştiind că la
:.::.:_erea a 600 g de etan se degajă 28548 kJ.
". C onsumul de gaz me ta n pentru o
:ui ntă într-o lună de toamnă este de
~' (c.n.). Cunoscând puterea calorică
• :::ietan ului OcH = 358 16 kg/Nm 3 şi puterea
ncă a butanul~i Oe H = 1186 I 6 kJ/Nm 3, să
_.:llculeze volumul (c~n~) şi masa de butan care
_: consuma dacă lil loc de metan s-ar utiliza
-;_ ă se calculeze masa de amester "~hi molar
.i:: :ropan şi butan necesar obtinerii a I 00 L de
.c-:. cal dă menajeră, cunoscând: P,pl= I kg/l,
- 9 .184 kJ /kg·grad, Ou .=91250 kJ/Nm\
=l I 8616 kJ/N m3 şi c~n~iderând că apa se
i1zeş1e de la 15°C la 45°C şi că sunt
:te • .ăld ură de 20%.
8.4. Să se calculeze: volumul (c.n.) de metan,
masa de motorină şi masa de lignit care ar trebui
să se consume pentru a obţine I m 3 de agent
tennic, ştiind că apa se încălzeşte de la 10°C la
90°C şi că randamentul de utilizare a căldurii
degajate este de 85%. Se cunosc: P.pa= 1 g/cm 3 ,
cara =4.184
" · J/o
e ·grad ' Q metan= 35 •81 MJ/Nm1.
Q moul<ini= 43, 1 MJ/kg, Q11.,,,,= 20 MJ/kg.
8.5. Pentru a încălzi 10 kg de apă (copt= 4,184
kJ/kg·grad) cu 50°C se ard 56,29 g de alcan
A. Şti ind că numai 80% din căldura degajată
la arderea alcanului este utilizată la încălzirea
apei şi că la arderea unui mol de alcan se degajă
2044kJ, să se identifice alcanul A.
8.6. La arderea unei probe dintr-un amestec
carburant cu C.O. = 90, fonnat din o-heptan şi
pierderi 2,2,4-trimetilpentan s-au consumat 6224,064 L
(c.n.) de aer, cu 20% 0 2 procente de volum. Să
se determine masa amestecului carburant ars.

• La arderea un u i m o l de etan se
-.=-.4 kJ, iar la arderea unui mol de etanol se
:e-=--' ă 1234,8 k). Sunt corecte afirmaţiile:
degajă E) 4.6 g de etanol şi 3 g de etan
ardere aceeaşi cantitate de căldură.

.\) puterea calorică a etanului este 63723 8.8. Despre un carburant cu C.O. = 98, sunt
degajă la
I
i(.. "m' sau 47580 kJ/kg; corecte afirmaţiile:
B) puterea calorică a etanolului este 26,843 A) poate fi fom1at din 10 g de n-heptan şi
- g: 490 g de 2,2,4-trimetilpentan;
C) pulerea calorică a substanţelor B) se comportă în motorul cu ardere internă
;:;;bustibile care conţin oxigen este mai mică ca un amestec format din 2 g de o-heptan şi 98g
-~--t puterea calorică a alcanilor cu acelaşi de 2,2,4-trimetilpentan;
-_..,ăr de atomi de carbon în molecu l ă; C) este un amestec carburant de foarte
D) 1 kg de etan degajă la ardere o cantitate proastă calitate;

________________,_
.... căl dură de circa \ ,77 ori mai mare decât I kg
...:~tanol;
D) poate fi benzină Premium .

Hidrocarbura cu puterea calorică 56062,5 8.10. O probă de propan cu masa de 8,8 kg

'- ,m 1 care degajă 125580 kJ la arderea a 2,6kg degajă la ardere o cantitate de căldură egală cu
„ e
(QC,H -=91250 kJ m3):
A) CH 4 : B) ClHZ; 'Â) 408.8j; B)91 ,25 kJ; C)408,8MJ;
D) C1H ,6; E) C3 H 8 .
l colecţta
EDUCAŢIONAL
fli
 E) 408,8 kJ.
8.13. Benzina cu C.O. = 75 poate conţine :
8.11. Proba de huilă cu puterea calorică A) 75 g de n-heptan în I 00 g de benzină :
Q=34 MJ/kg care degajă la ardere aceeaşi B) 25 g de 2,2,4-trimetilpentan în 100 g de
cantitate de căldură ca şi 50 m3 (c.n.) de metan benzină;
C) un amestec de hidrocarburi care se
CQcH4=35 ,81 MJ/Nm3) are masa de:
comportă la aprindere ca un amestec format
A) 52,66 g; B) 50 kg; C) 50 t;
din 75 g de 2,2,4-trimetilpentan şi 25 g de n-
D) 52,66 kg; E) 5,26 t.
hcptan;
D) un amestec de hidrocarburi care se
8.12. Puterea calorică, exprimată în kJ/kg, a
comportă la aprindere ca un amestec format
unui amestec de propan (Oc,H = 91250 kJ/Nm3 ) din 25 g de 2,2,4-trimetilpentan şi 75 g de n-
·' 8
şi butan (Oe 11 = 118616 kJ/Nm3) în raport heptan;
·4 10
molar C3H8:C4H 10 = 2:3 este: E) 150 g de n-heptan în 200 g de benzină.
A) 46026,7 kJ/kg; B) 460 kJ/kg;
C) 12058 kJ/kg; D) 1825 k.J/kg;

Teste ti

8.14. Aceeaşi cantitate de căldură care se a l kg de combustibil lichid sau solid;

degajă la arderea a 3 k.rnoli de metan (căldura
molară de combustie a metanului este de 802,3
kJ/mol) se degajă la arderea a :
1. 70 kg de motorină (Qmotonnâ=43, 1MJ/kg);
2. 50,58 kg de etan (Qc„0 =63723kJ/Nm 3);
3. 100 kg de metanol (Qm,mnol =19,94 MJ/kg):
4. 63,34 kg de antracit (Q„uraci,==38 MJ/kg).
2. cantitatea de căldură. necesară unei
substanţe pentru a Se Încălzi Cll 100°;
3. cantitatea de căldură degajată la arderea
a 1 Nm 3 de combustibil gazos;
4. procentul de căldură recuperată din
căldura degajată la arderea unei cantităţi de
combustibil.

8.15. Cantitatea de căldură degajată la 8.17. Prin cifra octanică se poate aprecia:
arderea a 32,8 L de acetilenă, cu temperat11ra l. c.ompoziţia
unui carburant;
de 27°C şi presiunea de 3 atm, acetilena având 2. conţinutul în carbon al unei benzine;
puterea calorică de 56062,5 kJ/Nm1, este 3. puterea calorică a unui carburant;
suficientă pentru: 4. comportarea unui carburant la aprindere
l. a încălzi 24 kg de apă cu 50°; în comparaţie cu un amestec format din n-heptan
(capa = 4,184 kJ/kg·grad) şi 2,2,4-trimetilpentan.
2. a încălzi 60 kg de aluminiu cu 100c;
(c" 1 = 0,9 kJ/kg·grad) 8.18. La arderea a 100 kg de cărbune se
3. a topi J5 kg de gheaţă cu temperatura de degajă o cantitate de căldură mai mare când:
0°C; (,,topm:
. apa = 334 kJ/ko0 ) 1. cărbunele este încălzit;
4. a topi 14 kg de aluminiu cu temperatura 2. conţinutul în carbon al cărbunelui este
de 660°C. mai mare;
(A.,opfre AI = 397 kJ/kg) 3. cărbunele este mărunţit;
4. cărbunele este antracit.
8.16. Puterea calor i că a unui combustibil
reprezintă:
1. cantitatea de căldură degajată la arderea
~ colecţlal
. . . . EDUCAŢIONAL
 Compuşi halogenaţi
Q
~ Caracterizare generală
• Compuşii organici care conţin în molecula lor, drept grupă funcţională, unul sau mai
- uiţi atomi de halogen se numesc compuşi halogenaţi sau derivaţ i halogenaţi.
• Formula generală pentru o serie omoloagă de compuş i halogenaţi se stabileşte ţi nân d
=arna de natura restului hidrocarbonat, de numărul atomi lor de halogen şi de faptu l că un
~ m de hidrogen este înlocuit de un atom de halogen, hidrogenul şi halogenul fiind elemente
~onovalente.
~remplu:
- compus monoclorurat provenit de la un alcan (C0 H zn+J C"H 2.,+1Cl;
- compus dibromurat provenit de la o alchenă (C"H 20) : C11 H2"_2 Br2 •

~ !
~::-u Clasificare
Clasificarea compuşilor ha logenaţi este prezentată în schema 9.1 .
p::::o Denumire
• Regula după care se stabilesc denumirile compuşilor halogenaţi ţine seama de structurile
....esrora şi
cuprinde mai multe subpunctc:
- se stabi leşte denumirea hidrocarburii de la care provine teoretic compusu l halogenat:
- se adaugă numele halogenului (fluoro, cloro, bromo, iodo) ca prefix la nume le
~ ocarburii;
- se indică poziţia fiecărui atom de halogen în catenă prin indice de poziţie;
- se indică prin prefix (di-, tri- etc.) numărul atomi lor de halogen de acelaşi fel;
- se a lege numerotarea catenei pentru care suma indicilor de poziţie este cea mai mică.
Cl CI Br
1 I ,I „ ..1 .I ?/Br
~ emp/e; TH-f-Ciţ-CH3
CI CI
O
"I
l

c loroetan I, 1,2.2-tctraclorobutan Br
1,2,4-tribromobenzcn
• Dacă în molecula compusului halogenat se află atomi de halogen diferiţi, numele
~ogeuilor se citează în denumire în ordine alfabetică.
:.:><'mplu: Ţiţ-Cify-°Ţft--Ciţ-CH3
CI Br
3-bromo-l-cloropentan
• Când catena de atomi de carbon este aciclică ramificată sau ciclică cu caten ă laterală,
~icalii alchi I şi halogenii sunt citaţi în ordine alfabetică, iar catena de bază este numerotată astfel
-,,_·at suma indici lor de poziţie să fie cea mai mică.

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
IEIJ
.,,~, ~'compuşi după natura --.. • fluoruraţi Ex: CF 4
halogenului • cJoruraţi Ex: CH 3CI
halogenaţi
• bromuraţi Ex: CH 3-CH2-Br
R-X • ioduraţi Ex: C6H5- l

după numărul-. • monobalogenaţi Ex: CH3- CH 2

atomilor de I
halogen din Cl
molec ulă Conţin în moleculă un atom de halogen.

• polihalogenaţi Ex: CH3 CH-CH2

I I
Cl Cl
Conţin în moleculă mai mulţi atomi de halogen.

după poziţia --.. • geminali Ex: CH2 CH-CH- Cl

în catenă a I
atomilor de Cl
halogen Atomii de halogen sunt legaţi de acelaşi atom de carbon.
• vicinali Ex: CH-2 CH,
I I -
Cl CI
Atomii de halogen sunt legaţi de atomi de carbon vecini.
• izolaţi Ex: CH3ŢH-CH2 ŢH2

Br Br
Atqmii ge h~logen sunt legaţi de atomi de carbon
mat departaţ1.
după natura __.. • alifatici • saturati Ex: CH-;:;-CH- CH3
radicalului . , I
hidrocarbonat Cl
Atomul de halogen este legat de
un radical saturat.
• nesaturaţi Ex: CH2=CH- CI
Atomul de halogen este legat de
un radical nesaturat.
• aromatici Ex: C6H 5-Br
Atomul de halogen este legat de un radical aromatic.
după - . . • cu reactivitate normală Ex: CH_- CH2-Cl
reactivitatea Atomul de halogen este legat de Lu{ atom de C sp3.
~alogen.ului • cu reactivitate scăzută Ex: CH2 CH, C6 H5- Cl
m reacţia de b1
substituţie Atomul de halogen este legat de un atom de C sp 2
dintr-o legătură dublă sau dintr-un nucleu aromatic..
• cu reactivitate mărită Ex: CH2=CH-CH2- Cl,
C6H5-CH 2- Cl, (CH 3) 3C-Cl
Atomul de halogen este legat de un atom de C sp3
din poziţia alilică, benzilică sau terţiar.
l:f!l EDUCAŢIONAL
colecţlal
 HJC CJ-fy-CH, C H3

- cmple:
I

CI
• I· I}
Ţ~-CI+-Clfy-yH-CH3
CH3
4 o \

5-bromo-1-cloro-3-etil-2,2-dimetilhcxan
Br
6
Cl-
O -Clt-CH
2 3

4-cloro-1 -etil-2-metilben;,;en
• Compuşii halogenaţi aromatici cu catenă de alchilbenzen, pot fi denumiţi ca halogeno-
• i1lbenzcn, grupa alchil primind număru l l.
CH3
A<Cl
• "Plplu:
vt1 ·
2,4-diclorotoluen

• În cazul compuşilor halogenaţi cu catenă nesaturată , legătura multiplă are prioritate faţă
-logcn la numerotarea catenei, primind numărul cel mai mic.
(, " ... l l h ~ --+ ) .,

-ple: C~l+-p·t-CH=Cl+-CH3 C~l+-C=C-yH-CH3

Br CH3 CI T3 CI
5-brumo-4-mctil-2-hexcnă 2-cloro-5-metil-3-hexină
• Pentru compuşii halogenaţi cu structură simplă, denumirea uzuală se formează conform
-- 11:
.::.logenură (fluorură, clomră. bromură, iodură) - de - numele radicalului hidrocarbonat.
-,/e: CH;Cl CH2 ŢH 0-Clţ-Br CHr=CH-CH2 CI
CI
clorură de metil clorură de vini l bromură de benzii clorură de alil

:;:_.t, Struct ur ă
• Legăturile C-X (X=F, C I, Br, I) sunt legături covalente polare, electronii puşi în comun
.:tplasaţi spre atomul de halogen (C0'-Xo.).
• În ordinea F, CI, Br, I:
- scade electronegativitatea halogenilor;
- creşte lungimea legăturii C- X:
- scade tăria legăturii C- X;
- creşte reactivitatea compuşilor halogenaţi (R- X).
• in molecula compuşilor halogenaţi vinilici (R-CH=CH-X) şi arilici (Ar-X), se află ~
~ orbital 1t extins, la obţinerea căruia participă şi un orbital p dielectronic al atomului de

Perechea de electroni peste delocalizată în acest orbital 1t extins şi astfel legătura C- X

_""";!_;:ter parţial de legătura dublă. De aceea, compuşii halogenaţi nesaturaţi şi aromatici sunt
~ reactivi faţă de unii reactanţi (vezi capitolul 20).

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
lf!J
 ,~, ~ • În funcţie de numărul legăturilor C- X şi de orientarea lor în spaţiu, molecule •
compuşilor halogenati pot fi polare sau nepolare.
' CI
I
Exemple: CH 3- CI (µ = 1,86D) / C~· Cl (µ=O)
Cl Cl
o~ Izomerie
Compuşii halogenaţi au structuri foarte diferite şi în funcţie de acestea pot prezenta difeffi!
tipuri de izomerie.
Exemple:
@ CH3 @ yH 3
© I ~
CH, @ CHj-Ţy-CH3
H-t-CI Cl-C-H H-C-Cl CI CH 3
I I I 2-cloro-3-metil-2-butenă

CH-C-1'
3 \
C-H

H
C
H_...,... /C- CH3
H
H-, rfC-H

CH3 ® Tfţ-CH=y-CH3
CI CH3
(S),cis-4-cloro-2-pemenă (R),cis-4-cloro-2-pentenă (S),t(ans-4-cloro-2-pentenă l-cloro-3-metil-2-butenă

i A şi B (enanriomeri), A şi C (izomeri geometrici), A şi D (izomeri de catenă) , D şi E

(izomeri de poziţie).

§ Proprietăţi fizice
• Moleculele compuşilor halogenaţi sunt nepolare sau polare, iar între ele se exercită
interacţi unide tip van der Waals.
• La temperatura şi presiunea obişnuită, compuşii halogenaţi pot prezenta toate stările de
agregare.
Exemple: CH 3- CH1-CI (gaz, p.f. = + 12,3°C)
C6 H5- Br (lichid, p.t. = -30,6°C, p.f. = + I 55,6°C)

C l - 0 - C l (solid, p.t. = +54°C)

• Unii compuşi halogenaţi (CH,f, C2Hl, CH3CI) sunt solubili în apă. Între moleculele
de R- f şi moleculele de apă se stabilesc legături de hidrogen (R-F: ... ~ - 5H)).
Compuşii halogenaţi superiori (peste C3) şi compuşii polihalogenaţi sunt insolubili în
apă,dar sunt solubili în solvenţi organici (hidrocarburi, alcooli, esteri).
• Densitatea compuşilor halogenaţi este mai mare decât a hidrocarburilor corespunzătoare.
Compuşii halogenaţi bromuraţi, ioduraţi şi polihalogenaţi au densităţi mai mari decât apa.
Exemple: CH3CI (p=0,903 g/cm-1), CH3Br (p=l,73 g/c!n 3 ) , CC14 (p=l,6 g/cm3)
• Compuşii ha l ogenaţi au proprietăţi narcotice. ln concentraţi e mare sunt toxici.
Halogenurile de benzi! sunt lacrimogene.

e Proprietăţi
chimice
1. Reacţii de substituţie a halogenului
R-X + Y- Z-> R- Z+X- Y
unde: X= CI, Br, I şi R = alchil, alil, benzii
Reactanţii de tip anion (CN-, R- 0 , Ar-O-, R- C=c· etc.) sau de tip moleculă neutră
r;p,rj
-
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
"'vsedând la unul dintre atomi o pereche de electroni neparticipanţi la legătură (NH,, R- NH2 ,
..!-:O etc.) pot substitui sub formă de anion ()C) atomul de halogen din compuşii halogenari cu
-eactivitate norma lă sau mărită (vezi pag. 323 - 325).
Compuşii halogena\i cu reactivitate scăzută nu dau reacţii de substituţie a halogenului
: ecât rareori şi în condiţii speciale.
I.I. Reacţia de hidroliză
Condiţii:
I -11/> I
- C-X
I ~ -C-OH
-•c< I • soluţii apoase de hidroxizi
alcalini (NaOH).
compus alcool
monohalogenat

I
-y-x ~
•211/>
[-?-oH] ~ -y=o
X OH
compus dihalogenat compus carbonilic
geminal

OH
~~::; > [-?-oH]~
OH
compus trihalogenat acid carboxilic
geminal
::Cemple: Cl-fy-CffzCI + Hp '"''0 m > C}fy-Clţ-OH + HCI
cloroctan etano l

C6·~
W-rHCl
,_, 2+ HO
2 r.-;aoH, > C6'U-rH=O
~ ,_, + 2HCI
clorură de benziliden bcnzaldehidă

CHCI3+ 2H2O ~ HCOOH + 3HCI

triclorometan acid metanoic
(clorofonn) (acid fonnic)

1.2. Reacţia cu wmpuşii ionici ce conţin ioni ai metalelor alcaline

a) ReaC{ia cu cianurile alcaline
I I
- y -X+NaCN ~ - y-C=N + NaX
nitril
::Cemplu: Ciţ-C~CI + NaCN ~ C61ţ-Clţ-C= N + NaCI
clorură de benzi\iden fenilacetonitril
::Js. În această reacţie se formează o nouă legătură C-C.
b) Reacfia cu alcoolaţii (R-O·Na+) sau.fenolafii (Ar-O-Na--) alcalini
I _ + I
-C-X + R-0 Na ~ -C-0-R + NaX
I I
eter
::.xemple:
CH2=CH-CH1- Cl+CH3-CH2-0-Na- -+ CH 2=CH- CH2-0-CH 2-CH3 +NaCI
alil-etil-eter
CH 3-CI + C6H 5- O-Na- -+ CH3-0-C6H 5 + NaCI
fenil-metil-eter (an isol)
I
colecţia
EDUCATIONAL
lfi
 c) Reac_ţia cu acetilurile alcaline
I - + I
- C- X + R- C=C Na ~ -C - C= C- R + NaX
I I
alchină

Exemplu: C6 1-fsC}ţ-Cl + CJ:ţ-C=C-Na+ ~ Clfr-CI-fy-C=C-CH3 + NaCl

clorură de benzii l-fenil-2-buti nă

1.3. Reacţia cu amoniacul şi aminele (vezi pag. 168)

R- X + NH ~ R-NH +R- X) R- NH ~R ~ ) R-N-R 4
R- X) RN+x-
3 ·HX 2 .J-(]( I -HX I ~

R R
amină amină amină sare cuaternară
primară secundară ter\iară de amoniu
unde: R = alchil primar (R-CH2- ) sau secundar (R 2CH-)
Condiţii: prezenţa unei baze sau NH3 în exces.
• Reacţia reprezintă un proces de alchilare a amoniacului şi a aminelor şi o metodă de
obţinere a aminelor.
Exemplu: CH3
t . +
NH +CH,CI )
3 ·HU
CH-:--NH
.) 2
-,(_"HŢCJ
-HCI
) CH-NH-CH
3
+CHJ:"CI )
3 -HCI
CH-:--N-CH
·' I 3
•Cll;CI ) Cfr,- N-CH ci-
o I j1
metil amină dimeti l amină CH CH
3 3
trimetilamină clornră de t.etrametilamoniu

C6H:sNH2 - CH,-~;Hrl ) C6H:z-NH-CI-fy-CH3 '~:~7

1
) C6Hs-~CI-fy-CH3
fenilamină N-eti lfeni lamină CH3
(anil ină) N-e1il-N-metilfenilamină

2. Reacţia de alchilare a arenelor (reacţia Friedel - Crafts)

Ar-H + R-X -+ Ar-R + HX Condiţii: catalizatori (AICI).
unde: X = CI, Br
Exemn/u: i:.:r + Cit-CI-f;--CI (Aici,i > C I-h-GE-k-CH + HCI
C 6"6
Y .l 2 6 5 ' 2 3
benzen ci oro etan ctilbenzen
3. Reacţia de dehidrohalogenare
Condiţii: baze tari (NaOH, KOH, C2 H 5ONa,
I I
-C-C- ~
"/C=C"
/ + HX (CH 3\ CONa) dizolvate în alcooli
I I (metanol, etanol, etandiol , alcoo l
H X terţ-butilic); temperaturi uşor ridicate
unde: X = CI, Br, l (70°- 100°C).
• Reacţia de dehidrohalogenare este o reacţie de eliminare şi decurge, atunci când este
cazul, conform regulii lui Zaiţev (vezi pag. 333 - 337).
În reacţia de eliminare, halogenul preia hidrogenul de la atomul de carbon vecin cel
mai sărac în hidrogen sau cel mai substituit.
CH3
I -
CH3 CI-ţ-C,=CH-CH3
I (KOH/ctanol) 2-metil-2-butenă (72%)
Exemplu: CHj-Ţ-Cffy-CH3 -HCI
CH3
Cl I
2-cloro-2-metilbutan CI-1rG-Cffy-CH3
2-metil- 1 -butenă (28%)

f'fiil colecţla
EDUCAŢIONAL
I
 • O metodă de obţinere a alchinelor din alchene se bazează pe dehidrohalogenarea în două
!:ape a 1,2-dihalogenoalcanilor. în a doua etapă se utilizează baze tari (ex. H2N-) şi temperaturi
--:iai ridicate.
~,emplu:
Cffy--CH-CH2 •&(Cct,)> CHr-yit-yH2 <Ko~.;;:OO'C) > Clfr-CH=ŢH c ~:i:,1 > Cffy-C=CH
propenă Br Br Br propioă
1,2-dibromopropan 1-bromopropenă

• Structura compuşilor organici rezultaţi din reacţiile de substituţie şi de dehidrohalogenare

- e compuşilor halogenaţi depind de mul ţi factori (vezi capitolul 20).

4. Reacţi a cu magneziu
R-X+Mg - R- MgX Condiţii: solvent eter anhidru.
-=-de: X = CI, Br, l
• Toţi compuşii halogenaţi, indiferent de reactivitatea lor în reaeţia de substituţie, pot
-_2q iona cu magneziu. Legătura C- Mg este puternic polarizată (c&-- M~).
Clfs'CI + Mg (eter anhidru) ) Clfs'MgCI
clorobenzcn clorură de fenil-magneziu

• Compuşii organo-magnezieni, numiţi şi compuşi Grignard, sunt intermediari în multe

-:ceze organice (vezi pag. 145, 2 11 ). Prin hidrol iză dau hidrocarburi.
---:emplu: Cl¼-°MgCI + Hp ~ C6H6 - MgCIOH

e
1.
Metode de obţinere
Co mpu şii h alogen aţi se obţin u şor din toate clasele de hidrocarburi, prin reacţii
.:c substituţie şi de adiţi e (vezi pag. 35, 51, 67, 68. 80, 81 , I02).
2. Reacţi a a lcoolilor cu hidracizii (HCI, HBr, HI) (vezi pag. 300)
R-OH+HX - R- X + Hp ·
3. Reacţia alcoolilor primari şi s~cundari co PBr3 (tribromură de fosfor) sau SOCl2
:_orură de tionil).
3R- OH + PBr3 -+ 3R- Br + Hl0 3
R-OH + SOCl 2 - R-CI + SO2 + HCI
4. Reacţia co mpu şilor carbonilici cu PCl5 (pentaclorură de fosfor).
R" R " / Cl
R(H) / C=O + PCls ~ R(H) / C" c i + POC13

.. Utilizări
Compuşii halogenaţi sunt intermediari importanţi în multe sinteze organice. Ei participă
~ :::mite reacţii din care se obţin compuşi cu diferite funcţiuni: alcooli, aldehide, cetone, acizi,
:.. nitrili, amine, esteri, alchene, alchine, alchilbenzeni etc.
• Unii compuşi halogenaţi se utilizează ca: agenţi frigorifici (CHFI, CF2Cl,), solvenţi
-·Kl3 , CC1 4), monomeri (CH 2=CH-Cl, C F2=CI\ ), insecticide (C6 H6 C l6) etc.
• În ultimul tirup s-a constatat că freonul (CF2Cl 2) este una din substan ţe le care distrug
_-ul de ozon din atmosferă şi de aceea s-a limitat fabricarea şi utilizarea acestui compus.

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
Efi
 -<> •
9.1. Să se determine formula moleculară a fonnulele structurale ale izomerilor cu fo1mula
următorilor compuşi halogenaţi: moleculară C 4H 7Cl şi să se precizeze tipul de
a) compusul monobromurat cu NE=0 care izomeri.
conţine 73,39% Br; b) Să se precizeze numărul izomerilor
b) compusul obţinut prin adiţia acidului care nu pot reacţiona cu NaCN ş i numărul
clorhidric la o alchenă şi care are raportul de izomerilor care au reactivitate mărită în reacţii le
masă C:H:Cl = 5,142:1:5,071; de substituţie.
c) compusul monoclorurat cu NE= l cu
masa molară µ=90,5 g/mol; 9.5. Se consideră compuşii dicloruraţi cu
d) compusul cu formula procentuală : catenă aciclică saturată care au masa molecul ară
15 ,46%C, 2,06%H, 82,47%Br, obţinut prin M=l41.
tratarea unei alchine cu o solutie de brom în a) Să se determine formu la mo l eculară a
exces; acestor compuşi.
e) compusul diclorurat obţinut dintr-o b) Să se identifice compuşii cu această
hidrocarbură aromati că mononucleară cu catenă formulă moleculară care formează prin hidrol i ză
laterală saturată printr-o reacţie de substitu~ie şi aldehide şi să se precizeze denumirile lor.
a cărui moleculă este formată din 15 atomi . c) Să se identifice compuşii cu această
formulă moleculară care formează prin hidroli ză
9.2. Se consideră următoare l e reaeţ.ii
de cetone şi să se precizeze denumirile lor.
adiţie: A+ HCI _.. A'
B + HCI -+ H' 9.6. Să se denumească următorii compuş i
unde A şi B sunt arene mononucleare cu NE=5 halogenaţ.i:
şi o catenă laterală nesaturată . IA\ CH;-CH-CH-CH-CH
VY 3 I 2 I 3
Compusul A' are molecula formată din
18 atomi. Arena B are raportul de masă C:H
Cl CH3
= 10,8: l şi conţine în moleculă doi atomi de CH2 CH3
carbon cuaternari. I
a) Să se identifice compuşii organici @ y ffy-CH2 y- CH2 CH2 CH3
A, B, A', B' şi să se scrie ecuaţi ile reacţii l or CI Cl
chlmice.
b) Să se a precizeze activitatea optică a © C6H5 Cffy-yH-CH3
produsului fiecărei reacţii. Br
9.3. Se consideră schema de reacţii:
A __:-!lr,(CCI,) B +H,(Ni) C
A ~ttc1 D +H.(Ni) E

unde A este 2-butina.

a) Să se identifice compuşii organici A,
B, C , D, E şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor
chimice.
b) Să se scrie formulele structurale ale
stereoizomerilor care au formulele plane
corespunzătoare compuşilor B, C, D, E şi să se
precizeze în fiecare caz tipul de izomerie.
9.4. a) Să se scrie, după caz, formulele plane sau
IE:J EDUCAŢIONAL
-
colecţia I
~. 7. Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii NH2
:::umice teoretic posibile: I
a) CH- CH- c~c1 + H O (NaOH) >
3 I
CH3
" 2 2
3 CH:, Cl +
i) CH-
- (X) ~

b) CH3yH-Clţ-CH3 (NaOlllewnol) ) j) CH3 CH2 ~-CH3+ CH31~

CH3
Cl
Cl k) CH2 C-CH2+ Mg~
I I I
C) Clţ- y-C6 J-4 + HiO (NaOH) )
CI CI
9.8. Săse identifice intermediarii, reactanţii
Cl
şi condiţiilede reacţie p entru sintezele teoretic
d) Cl2CH-Q -cc1l HP (l'aOH) ) posibile din schema 9.1 .

e) CH2=CH- CH2-CI + NaCN - 9.9. Un derivat clorurat saturat cu trei atomi de

carbon în mol ec ulă prezintă u r.. ::.onţinut în clor
f) Br- Q -c1¾-Cl + Crf:i- 0-Na+~ de 62,83%.
a) Să se detennine formula moleculară a
g) CH3 CH2 Br + Clţ-C=C-Na+ ~ derivatului clorurat.
b) Să se indice structurile izomerilor
h) c1-Q '-cH-c1
- I
+ 0' -c,
!Al<":3, >
posibili ( fără stereoizomeri) şi denumirile lor.

CH,.,
Schema 9.1.
a) CH-3 CH-C=CH~ a ~ b ~ CH-3 CH- C-CH3
I I 11
CH3 CH3 0
OH OH
b) CH3 C~- CH-CH2~ a ~ b ~ c ~ d ~ CH~6H-t-CH3
I I J I
CH3 CI CH3
Clfy-C O

c) o~a~b~c~ V'--Br
~

e)

f)
l colecţla
EDUCAŢIONAL
ifiJ
 c) Să s~-indice câte o metodă de obţinere
pentru fiecare izomer pornind de la o hidrocarbură @ Tlţ--Ciţ-TH-Ciţ-yH2
cu trei atomi de carbon în moleculă. CI CH3 Br
d) Să se indentifice următorii izomeri:
A+ ... NaCN -
- izomerul A care formează prin hidroliză
o aldehidă; CI CI
- izomerul B care formează prin hidroliză I I
o cetonă; ® clfy--9-cH cH-9-c1
- izomerul C care fonnează prin hidroliză Cl CI
un diol cu ambele grupe hidroxil de tip alcool B + ...Hp (NaO H)
primar.
e) Să se identifice un izomer care dă prin
dehidrohalogenare propina.
© Cl-CH-Ciţ-CH-CH
I I
3
CI Br
(NaOfi)
9.10. Se consideră schema de reacţii 9.2. C+ ... Hp
unde a, b, c, ... , q sunt substanţe organice. Să se
identifice substanţele din schemă şi să se scrie IR\ Cf-ln)=C-CH-C~
'W I I I
ecuaţiile reacţiilor chimice. H3C CI Cl
11 ·
D + ... NaCN->
9.11. Izomerii A, B, C, D, E, F, G, H
cu formula mo l eculară C 5 H6 Cl 2 , iniţiază
transformări le teoretic posibile în condiţii de
@o-ci
rea<'ţi-:: ;orespunzătoare din schema 9.3. Să se
/\
CI CI
identifice izomerii A, B, C, D, E, F, G, H şi să (NaOH)
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. E+ ... Hp

9.1z. Se consideră şirul de transformări: Îiţ-CHi

CH3
I
®0-CH,
I
O +Cl2(hv) ) a +HP )
(NaOH,t0 )
b
Br
unde a este un compus organic ce conţine
F+Mg -
54,475% CI.
a) Să se identifice substanţele a şi b şi să
I-CH-Cfţ-CH3
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. I
b) Să se calculeze volumul de Cl 2, măsurat
la l 7°C şi 5,8 atm, consumat pentru a obţine ©0
G (sol. alcoolică de Na()H, ,•ci
391kg de compus a, cu un randament de 80%.

9.13. Să se identifice substanţele organice Ciţ-CH-CJ-ţ-CRi

a şi b şi să se indice reactanţii şi condiţiile de
reacţie pentru transformarea din schema 9.4.
@ o I I
Br
I
9.14. Săse precizeze denumirile următorilor
Br
compuşi halogenaţi şi să se scrie ecuaţiile H + ...CH 3-C=CNa -
reacţiilor chimice indicate:

IE:J colecţla l
EDUCAŢIONAL
 Schema 9.2.

,·cw,~b (sol

(sol.
apoasă

alcoolică
de NaOH)

de NaOH)
C -c

d
+IICI
::

+Na
e
.
1
-t::RC
+M
f (sol.apoasădeNaOH)

h
) g

+NaCN k .
f-..--'-N-'-H"-
3 --¼ / ~m
a .,.HCI ) j
C',;11,;(AICh +cl2(hv)) (sol alcoolică de NaOH) ) p
0

+NaN0 2
n
S
7. .cti(FeC~') q + r
+CHJONa-) X

t -G: CHf=CH---Ciţ-C=C- CH,

Schema 9.3.
A 4
+ fOJ ) L +Hp(Na~H, 10>) HOOC-CH,C-CH;-COOH
(KMnOr~S04) -2HCI - li -
o o
A +[O]+H,O)
(KM.nO.,)
M +H20(NaOH. t
-21ICI
0
) ) oii
HO- -OH
OH
B +H,O(NaOH, t
-2HCI
0
) ) N .,.2H 2
(Ni)
)
ol
C +NaCN) p +31-½ >Q +CH1 C=CNa)
-NaCI (Ni) -NaCI

+2[0] T2(i;Hş(AJCI,)
D (KMn04+t1iso.)> S -2HCI ) C6Iţ-~t(CH-iF"tr-c6~ Nlt-CHi

E (cu pozitiilc alilice nesubstituite) +H,O(NaOH, 1°))

-HCI
o
Ţ +H,
(Ni)>
o
U+CH,Nll,
-HCI > oI
I

F +4[0 ] -H20(NaOH,t 0
) • OH
· (KMn04+H S04) )
2
V -2HCI ) HOOC-CHr-?It-COOH
CH=O 7
+2'fli0
G (cu atomii de CI legaţi de atomi de C s"""' +2Mg )
~ - - X -2MgCIOH>
„ J -(eter-anhidru) 0 -cH3
+2NaCN +4Hp
H -2NaCI ) Y -2NHi > HOOC-Ciţ-C=C-CH-COOH
I
CH3
Schema 9.4.
Br
CH,-Clf-CH2 ~ a ~ C~l:-CH3~ b +Hp> CHj-CH---CH3
I I I I
~CI ~ ~

I colecţia
EDUCAŢIONAL
IEIJ
9.15. se scrie formulele plane ale prin hidroliza în mediu bazic a amestecului de
compuşilor cloruraţi A, B, C, D, E, F care derivaţi bromuraţi.
formează prin hidroliză bazică următorii
compuşi organici: 9.17. Se consideră sintezele teoretic
posibile indicate în schema 9.5 . Să se identifice
intermediarii a, b, .. . n, reactanţii şi condiţiile
de reacţie şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor
chimice.
© CH:j-yl-t-COOH @ C~rr-COOH
OH o 9.18. Se consideră reacţiile:
C~CH-CH3 +Clz(toc~ A +H,O (NaOH) ) A'
@ CH:j-fi-CH=O ® o=Q=o
o c~ +q(hv)) B + H20 (NaOH) ) B'

9.16. O probă cu volumul (c.n.) de 13,44L unde A şi B sunt derivaţi tricloruraţi.

dintr-un amestec de propenă şi propină este
reţinut într-o soluţie de Br2 în CC14 de concentraţie
2%, rezultând un amestec de derivaţi brom uraţi
ce conţine 86,768% Br. Să se calculeze:
a) raportul molar propenă : propină din
amestecul iniţial;
b) masasolu~ei de Br2 consumată, ştiind că
bromul se aftă în exces de 10% faţă de cantitatea
necesară;
c) masa fiecărui compus organic rezultat
a) Să se identifice substanţele din schemă
şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Să se calculeze masa amestecului
de A' şi B' obţinut pornind de la un amestec
echimolecular de metan şi propenă cu volumul
(c.n.) de 13,44 dm3.
c) Să se calculeze masa soluţiei de KOH
de concentraţie 28% necesară neutralizării
amestecului de A' şi B'.

Schema 9.5.
a) C6}t--CH; ~ a ~ Ciţ--CI-ţ-O=C- ŢJ+-CH3

CH3
b) cH-cH~ b ~ C ~ ?Hi-?H-j-CH=O
OH OH O
flfy-CH, CJ-ţ-yO

c) -O ~d~ O
I I
CH; COOH

d)

e)

t)

Im colectlal
EDUCAŢIONAL
9.20. Formula moleculară a derivatului
monoclorurat cu NE=4 ce conţine 25,267% CI 9.26. Nu mărul de izomeri cu formula
este: moleculară C3HsCI este:
A) C6 H5Cl; B) C 7H 7Cl; A) 5; B) 3; C) 4;
C) C8 H9Cl; D) C 10H7CI; D) 6; E) 1.
E) C 6H 11 CI.
9.27. Numărul de izomeri geometrici cu
9.21. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri formula moleculară C 3H 5CI este:
cu nucleu aromatic (fără izomeri optici) cu A)4; B)2; C)l;
formula moleculară C 8H 9Cl este: D) O; E) 5.
A)14; B)5; C)15 ;
D) 9; E) 10. 9.28. Denumirile izomerilor cu formula
m oleculară C 3H 5 CI şi catenă aciclică care
9.22. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri reacţionează cu NaCN sunt:
cu nucleu aromatic (fără izomeri optici) cu A) cis- l-color- 1 -propenă, trans- l-cloro-1-
formula moleculară C8 H9CI care au reactivitatea propenă;
mărită este: B) 2-cloro-2-propenă; l-cloro-1 -propenă;
A) l ; B) 4: C) 5; C) 1 -cloro-1-propenă, clorociclopropan;
D) 9; E) O. D) 2-cloropropenă, clorociclopropan;
E) 3-cloropropenă.
9.23. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri
cu nucleu aromatic (fără izomeri optici) cu 9.29. Prin clorurarea propenei cu clor
formula moleculară C8H9CI care hidrolizează gazos la 500°C se obţine un amestec format
la tratarea cu o soluţie apoasă de NaOH, este: din 3 -cloropropenă, 3 ,3-dicloropropenă, 1,2-
A) 4; B) 2; C) 9; dicloropropan şi propen ă , în raport molar
D) 5; E) O. 16:2: I :1. Randamentul de obţinere a clorurii de
alil este:
9.24. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri A) 90%; B ) 10%; C) 20%;
cu nucleu aromatic cu fonnula moleculară C8H9CI D) 80%; E) 100%.
care reacţionează cu Mg şi nu reacţionează cu
NaCN, este: 9.30. Prin clorurarea toluenului cu clor
A) O; B) 2; C) 9; gazos la lum ină se obţine un amestec fonnat
D) 5; E) 14. din clorofen ilm etan, dic lorofenilmetan şi
triclorofe.nilmetan î n rapo rt de masă
9.25. Prin clorurarea propenei cu clor la 177, I :64,4:39,1. Procentul de toluen transformat
500°C masa ei creşte cu 82,143%. Derivarul în clorură de benzii este:
clorurat obţinut formează prin hidroliză: A) 70% ; B) 20%; C) 10%;
A) CH2=CH-CH=O; D) 90%; E) 30%.
B) CH2=CH- COOH;
9.31. Prin clorurarea fotochimică a unei
C) CH2=CH- CH 2-0H;
probe de metan se o bţ in 11 58 g amestec de
D) CH3- CH2-CH2-0H;
c lorometan, diclorometan şi triclorometan, în
E) nu hidrol izează. raport molari :2:3 . Amestecul este apoi tratat
Ff!J eoleetia
EDU CAŢIONAL
I
- 50luţie apoasă de NaOH. Masa de compus C) C4 H 8BrCI, 10 perechi de izomeri;
-;:mi c rezultat din hidro I iză care poate D) C 3H 6BrCl, 6 perechi de izomeri;
~µ ona cu excesul de NaOH este: E) C 3H 4BrCI, 10 perechi de izomeri.
A) 64 g; B) 27,6 g; C) 120 g;
9.35. 5,5-dicloro-2-hexanona formează
D) 7 17 g; E) 276 g.
prin hidroliză un compus X. Hidrocarbura care
formează la oxidare energică compusul X ca
- -· Se consideră sintezele:
:-H:=CH-CH3 +Cl,(500'(') ....... TH,(Ni)
unic produs, este:
A) 1,3-dimetilciclobutan;
: ::.-H~=CH--CH ~8-(Ni) ......... +Cl,i50o•c\ ..... .. B) 1,2-dimetilciclobutenă;
3
CH=C-CH3 +HCI .... ...... ... +H,(Ni)
C) 2,3-dimetilciclobutenă;
D) ciclobutenă;
Varianta optimă pentru sinteza 1- E) 1,3-dimetilciclopropenă .
.Jpropanului este:
A) I şi 2; B) 3; C} 2 şi 3; 9.36. La clorurarea fotochimică a toluenului,
D) 1; E) toate. in vederea obţinerii clorurii de benzii, se obţine
un amestec format din: clorură de benzii,
~3. Se supun analizei 3,175g de compus clorură de benziliden, feniltriclorometan şi
-;::mic A. După mineralizare cu sodiu şi tratare toluen netransformat in raport molar4:2:1 :1. La
- -\gN0 3 se obţin 7,175g precipitat alb (vezi neutralizarea HCI rezultat din reacţie s-au folosit
-:-.rolul 19). Ştiind că A are µ=127 g/mol, 550 kg de soluţi e de NaOH de concentraţie40%.
~=O şi molecula fonnată din atomi de carbon, Cantitatea de toluen luată în lucru, conversia
.:..-ogen şi halogen, formula moleculară a utilă şi conversia totală sunt:
=pusului A şi numărul de izomeri posibili A) 322 kg, c. = 87 ,5%, c, = 90%;
_-j stereoizomeri) sunt: B) 276 kg, c. = 30%, c, = 63,3%;
-\) C3 H6 Cl 2 , 6 izomeri; C) 368 kg, c. = 50%, c, = 87 ,5%;
B) C.H 10Cl 2, 9 izomeri; D) 400 kg, cu = 50%, c, = 87,5%;
C) C4H 10 , 6 izomeri; E) 460 kg, cu= 43,3%, c, = 50%.
D) C4H8Cl2, 9 izomeri;
E) C3H 6Cl 2 , 6 izomeri. 9.37. La obţinerea clorurii de vinil prin
adiţia HCI la acetilenă se lucrează cu un raport
-~- Un derivat dihalogenat cu catenă molar C 2H 2 : HCI= l:1 ,2. Considerând că
:s.;, ~ucă şi
NE=! conţine 74,276% CI şi Br. randamentul reacţiei este de 80%, calculaţi masa
- ~mia moleculară a derivatului şi numărul de soluţie de KOH 40% care neutralizează acidul
- ::-erechi de izomeri geometrici sunt: clorhidric rămas în exces la obţinerea a 500 kg
.-\) C3H4BrCl, 5 perechi de izomeri; de clorură de vinil.
B) C3 H6BrCl, 3 perechi de izomeri; A) 560 kg; B) 28 kg;
C) 280 kg; D) 500 kg; E) 560 kg.
Teste ti
Despre un derivat clorurat A cu 3. are NE= l;
:::iula brută (CHCl)0 se ştie că masa atomilor 4. are numai catenă ciclică.
- :.or este cu 67 ,5 mai mare decât suma maselor
9.39. Referitor la derivaţii cloruraţi cu
-:iilor de carbon şi hidrogen. Referitor la
formula moleculară C 3 H 3Cl3 şi catenă aciclică
.::=:--arul clorurat A sunt corecte afirmaţiile:
sunt corecte afinnaţiile:
l. are formula moleculară C 3H3Cl 3;
l. sunt 8 izomeri;
~- are formula moleculară C6 H6 Cl6 ;
lcolectla
EDUCAŢIONAL
l:EJD
 < >·
2. sunt 2 perechi de izomeri geometrici;
3. un izomer nu dă reacţie de hidroliză;
4. 3 izomeri formează prin hidroliză
compuşi ce conţin grupa carbonil (>C=O).
9.40. Derivarii c l oruraţi cu formula
mol eculară C3 H3 Cl3 care formează prin hidroliză
compuşi ce conţin grupa OH şi care au catenă
aciclică sunt:
1. 1, 1 ,2-tricloropropenă;
2. 1 ,2,3-tricloropropenă;
3. 2 ,3,3-tricloropropenă;
4. 1, 1 , 3-tricloropropenă.
9.41. Referitor la derivaţii cloruraţi cu
formula moleculară C 3 H 3 C l3 care conţin în
moleculă câte un atom de carbon primar,
secundar şi terţiar şi cel puţin un atom de clor
cu reactivitate mărită, sunt corecte afirmaţiile:
1. sunt 7 izomeri; · 2. formează p ri n hidroliză aldehidă
2. conţine fiecare un singur atom de clor
cu reactivitate mărită ;
3. un izomer formează prin hidroliză un
acid nesaturat;
4. toţi conţin câte doi atomi de clor cu
reactivitate scăzută.
9.42. Referitor la derivaţii bromuraţ i cu
fermul~ moleculară C,H 7Br ce conţin un nucleu
aromatic sunt corecte infonna~ile:
I . sunt 4 izomeri;
2. un izomer este foarte reactiv în reactia
de hidroliză; ' scăzută;
3. toci izomerii formează toluen în reactia
cu Mg u~ată de hidroliză; ' propanul;
4. trei izomeri se obţin ca produşi majoritari
în reacţia de bromurare, în prezenţă de FeBr3, a
toluenului.
9.43. 2-Metil-2-butena se obţine prin
dehidrohalogenare din: · I. nu se obţin direct din hidrocarburi prin
1. . 2,2-dicloro-3-metilbutan;
2. 2-cloro-2-metilbutan;
3. 1,2-dicloro-3-metilbutan;
4. 2-cloro-3-metilbutan.
9.44. Se consideră schema de reacţie :
~
llli'-II
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
Cl-lj-C~C +NH,
'--2- " - - ~ ...... ... .... .
+HCECN
+CH,ONa
4
Sunt corecte afirmaţiile:
l. aceste patru reactii nu sunt reactii de
substituţie; ' '
2. niciunul dintre compuşii organici rezultaţi
din aceste reacţii nu dă reacţie de hidroliză ;
3. în toate reacţiile se formează noi legături
C- nemetal;
4. în reacţii le I şi 3 se fo1111ează noi legături
C-C.
9.45. Diclorometanul este utilizat ca solvent la
extragerea cafeinei din boabele de cafea. Referitor
la acest compus sunt corecte afirmaţiile.
l. se numeşte şi clorură de metilen;
formică;
3. reacţionează cu benzenul, în prezenţă
de A1Cl 3 , formând o hidrocarbură aromatică cu
NE=8;
4. este numit şi ke len şi utilizat în medicină
ca narcotic.
9.46. Referitor la deri vaţii bromuraţi ce
conţ in 80% brom şi se obţi n din propină prin
adiţie de brom, sunt corecte afirmaţiile:
l. formează o pereche de izomeri
geometrici;
2. conţin atomi de brom cu reactivitate
3. s unt izomeri cu 1, 1-dibromociclo-
4. în reacţie cu Mg, urmată de hidroliză
formează propena.
9.47. Referitor la derivaţii ioduraţi sunt
corecte afirmaţiile:
reacţii de substituţie ;
2. conţin cea mai puternică legătură
C-halogen;
3. sunt cei mai reactivi derivaţi halogenaţi;
4. conţ in cea mai scurtă legă t ură
C -halog en .
 Alcooli şi fenoli
Alcooli
§ Caracterizare generală
• Alcoolii sunt compuşi organici care au în molecula lor grupa hidroxil (-OH) legată de
...= atom de carbon hibridizat sp 3 (atom de carbon saturat).
~emple: CH 3-CH 2-0H CH 2=CH-CH~-OH C6 H 5-CH2-0H
alcool eti lic alcool alilic alcool benzilic
• Poliolii conţin în molecula lor mai multe grupe hidroxil legate de atomi de carbon
:.ori dizaţi sp 3, câte una la fiecare atom de carbon.
~Templu: C&-CH-CH
I 2 I I 2
OH OH OH
glicerol

• La stabilirea formulei generale a unei serii omologate de alcooli se ţine seama de natura
~rului hidrocarbonat, de numărul grupelor hidroxi I şi de faptul că introducerea unui atom de oxigen
- molecula unei hidrocarburi nu modifică numărul atomilor de hidrogen (C-H, C-0-H).
~:r:emplu: C,.I 120,p (alcooli rnonohidroxilici saturaţi cu catenă aciclică) .

§ Clasificare
după natura atomului de
ca)mon _de care se leagă
grupa hidroxil (-OH)
alcooli primari: R-CH,-OH Ex: A, D, E
Grupa - OH se leagă de un -atom de carbon primar.
alcooli secundari: R-CH-OH Ex: B
l
R
Grupa -OH se leagă de un atom de carbon secundar.

f
alcooli tertiari: R-C-OH Ex: C
' ·1
R
Grupa -OH se leagă de un atom de carbon terţiar.

alcooli saturati Ex: B

ă hidrocarbură saturată.

-E
. . R - provine de I~
Alcooli d up natura ra d ,ca1u1m
I hidrocarbonat (R-) alcooli nesaturaţi Ex: D
R-C-OH R - provine de la hidrocarbură nesaturată.
I alcooli aromatici Ex: E
R - provine de la hidrocarbură aromatică.
alcooli monohidroxilici Ex: A
d~pă n_umărul grupelor Conţin în moleculă o singură grnpă -OH.
hidroxil (-OH) -[ l · li etc) Ex: F
a cooli polih1'drox1 · (d'10l'1, tno
·i·1c1
Conţin în moleculă două sau mai multe grupe -OH.
lcolectla ~
EDUCAŢIONAL lliM
 CH3
Exemple: @ Cffy-CRi-Clfy-OH @ Clţ-fH-CH3 © Clţ-?-CH2CH3
I-propanol
OH OH
2-propanol 2-metil-2-butanol

@ CH2 CH-Clfy-OH @ Cify-CRi-OH ®cl--ţ-CH2

alcool alilic alcool benzilic
6H 6H
1,2-etandiol

e n enumire
Alcoolii au structuri foarte diferite şi de aceea modalitatea de denumire nu este unitară,
utilizându-se, după caz, una dintre următoarele variante:
a) denumirea alcanului corespunzător+ sufixul ol;
Exemple: CH3 0H o-OH
metanol ciclohcxanol

b) indice de poziţie care precizează poziţia grupei hidroxil în catenă (se alege sensul de
numerotare a catenei pentru care acest indice este cel mai mic) + denumirea alcanului+ sufixul -ol;
Exemplu: CH3 yH- Clfy-CH3 2-butanol

OH
c) indici de poziţie care precizează poziţia grupelor hidroxil în catenă (se alege sensul de
numerotare a catenei pentru care aceşti indici sunt cei mai mici)+ denumirea alcanului corespunzător
+ prefix care precizează numărul grupelor hidroxil + sufixul -ol;
?H
Exemple: CH-CH- CH- CH-CH
I 2 I I 2 3
OH OH OH Q_OH
1.2,3-pentantriol 1,3-ciclopentandiol

d) în cazul acoolilor mono- sau polihidroxilici care au catene sarurate ramificate, se ţine
seama de um1ătoarele precizări:
- se alege catena liniară cea mai lungă care conţine grupa sau grupele hidroxil;
- se alege sensul de numerotare a catenei pentru care indicii de poziţie ai grupelor hidroxil
sunt cei mai mici;
- se stabileşte denumirea hidrocarburii de bază luând în considerare aspectele necesare
din regula de denumire a izoalcanilor;
- la denumirea hidrocarburii de bază se adaugă: indicele de poziţie al grupei hidroxil şi
sufixul -ol (pentru alcooli monohidroxilici) sau indicii de poziţie ai grupelor hidroxil, prefixul care
precizează numărul grupelor hidroxil şi sufixul -ol (pentru polioli);
CH3 CH2 CH3 H3C CH3
Exemple:
I I I I
CH3 y - CH2 CH-Clfy-CH3 yH2 CH-CH-?H-C~
OH OH OH
4-etil-2-metilhexan-2-ol 2,3-dirnetilpentan-1,4-diol
4-etil-2-metil-2-hexanol 2,3-dimetil-1,4-pentandiol
IEJJ EDUCAŢIONAL
0 c olectla I
 e) în caZlll alcoolilor mono- sau polihidroxilici care au catene nesaturate se ţine seama
~ -7Ilătoarele precizări:
- se alege catena liniară cea mai lungă care conţine grupele hidroxil şi legătura
:iplă;

- se alege sensul de numerotare a catenei pentru care indicii de poziţie ai grupelor hidroxil
'A::: cei mai mici;
- se stabileşte denumirea hidrocarburii nesaturate luând în considerare aspectele necesare
...::: :egula de denumire a acelei hidrocarburi;
- la denumirea hidrocarburii nesaturate se adaugă: indicele de poziţie al grupei hidroxil
,::ix -ol (pentru alcooli monohidroxilici) sau indicii de poziţie ai grupelor hidroxil, sufixul care
-...:--.zează numărul grupelor hidroxil şi sufixul -ol (pentru polioli);
-rple:
H3C CH3
H3C\ ;H I I
CH3 C=C-9H-yH2 O=C yH2 C=C- CH3
OH OH HI \Clfy-C~-y"2 OH
3-pentin- 1,2-diol trans-4-hexen- l-ol OH 2,3-dimetil-2-buten-1-ol

Clfy-CH2\ ;H
li1 c c\
= '-.2-ciclohexen-1-ol
Cff,,-C-CH?1 Cfr-CH3
I ~ I - I
OH OH CH3 cis-2,4-pentadien-1-ol
(S,Z)-4-ctjl-6-metil-4-heptcn-1,2-diol

f) alcool+ denumirea radicalului hidrocabonat de care se leagă grupa hidroxil + sufixul -ic;
CH3
I
.,,e: Clfy-CH2 OH CH2 CH-CH2 OH Clţ-f-CH
3 Ciţ-CH OH
2
alcool etilic alcool a lilic OH alcool benzilic
alcool terţ-butil ic

g) denumirea radicalilor care se leagă de atomul de carbon hibridizat spi de care se leagă
;:---:ia hidroxil + metanol.
C6H5 yH-C6 ~
OH
diferulmetanol

§ Structură
Atomul de oxigen din apă şi alcooli este hibridizat sp3 • În alcooli, el formează două
~ cr (0-C şi 0--H) şi are doi orbitali hibrizi sp 3 dielectronici. Orientarea acestor orbitali este
_J.tă de orientarea tetraedrică, unghiurile dintre legăturile C- 0-H este 109° la majoritatea
..lor.

unde o=o' + o"

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
Im
 Legăturile C-O şi 0-H din alcooli sunt polare, oxigenul având electronegativitate mai
mare decât carbonul şi decât hidrogenul.
Moleculele alcooli lor sunt polare şi alcoolii au momentul electric diferit de zero (exemplu
µ <:1130 11 = 1,66D).

o
2'.:-6 lzomerie
Alcoolii au structuri foarte diferite şi în funcţie de acestea pot prezenta diferite tipuri de
izomerie . Alcoolii sunt izomeri de funcţiune cu eterii (R-0-R) .
Exemple:
@ @ CH3
I
© CH3
I
@
C~CH2 CH2 yH2 C~y-CH3 Clfy-CH- CH3
I
OH OH OH metil-propil-eter
I-butanol 2-metil-2-propanol 2-metil- l-propanol ( 1-metoxipropan)

@ ® © CH3 ® CH3
C
I H2\ - / CH3 y H2\ - ; H I I .
OH c - C\ OH / G- C\ Hy -OH HO-y-H
1
H H H CH3 CzH5 <:;H5
cis-2--buten-1-ol trans-2-buten-1-ol (S)-2-butanol (R)-2-butanol
A şi B (izomeri de catenă), B şi C (izomeri de poziţie), A şi D (izomeri de funcţiune), E
şi F (izomeri geometrici), G ş i H (enantiomeri).

0 )
~ ti Proprietăţi fizice
• În stare solidă şi l ichidă, moleculele alcoolilor sunt asociate între ele prin legături de
h idrogen.
R R R
I I I
·o ·o ·o
···'H H''
.· ••• 'H
•• H ··
-····'H - CH - CH -
I I
··· ·:O / :o / :o :o,
I I ••"'-H ..... •• 'H
R R
Dacă structura poliolilor permite, legături le de hidrogen se pot realiza şi între grupele
-OH din aceeaşi moleculă (legături de hidrogen intramoleculare).
Legăturile de hidrogen se pot stabili§! între moleculele alcoolilor şi moleculele apei.
H H H
I I I
·o
"•• 'H ........ ·o
• •• 'H .•·o
•• "-- H
•• H· ·.. •• H··
:o / ··:o /
I I
R R
• Având moleculele asociate prin legături de hidrogen, alcoolii au puncte de topire şi de
fierbere ridicate în comparaţie cu cele ale altor compuşi organici cu structuri asemănătoare lor (ex:
p.f,Cll30H= +64,7°C, p.f.CHP = -23,7°C).
mm colectlal
EDUCAŢIONAL
 La temperatura obişnuită, alcoolii inferiori sunt substanţe lichide, iar alcoolii superiori sunt
50hzi. Punctele de fierbere ale alcoolilor izomeri scad în ordinea: alcool primar > alcool secundar
> alcool terţiar (ex. p.f. I-butanol = +118°C, p.f. 2-butanol = +99,5°C, p.f. 2-metil-2-propanol =
- 33°C). Punctele de :fierbere cresc cu creşterea numărului de grupe -OH din moleculă (ex. p.f.
~..anol = +78°C, p.f. 1,2-etandiol = + 195°C).
• Alcoolii inferiori sunt miscibili cu apa (se dizolvă în apă în orice proporţie) . Solubilitatea
.tlcoolilor în apă scade cu mărirea catenei şi creşte cu mărirea numărului de grupe hidroxil din
;:;iolec ulă .

• Alcoolii au densitatea mai mică decât densitatea apei, dar mai mare decât densitatea
:idroc rburilor corespunzătoare.
• Metanolul (CH3-0H) este un lichid incolor, volabil, cu miros specific, este toxic pentru ~
:-rgani ul uman (doza letală O, 15 g/kg corp).
Etanolul (CH3-CH2-OH) este un lichid incolor, cu gust arzător şi miros specific. În
joze m ri este toxic.
Glicerolul ( 1,2,3-propantriol) este un lichid cu consistenţă siropoasă, incolor, cu gust dulce.

AP ropne
e::o · t aţi
- · ch 1m1ce
. ·
1. Reacţia cu metalele active (Na, K, Mg, Al)
I I - + I Condiţii:
-C-OH+Me ~ -C-OMe + -H
I I 2 2 • alcool anhidru.
..:.nde: Me = Na, K, li
• 6- 6+
• In urma scindării heterolitice a legăturii covalente polare O- H (0-H ), alcoolii pot
sâ cedeze protoni (H+) în -r~ac~e cu metalele puternic electropozitive şi sunt acizi foarte slabi
\ = 1Q· 16 - 10· 18 mol/L, vezi capitolul 22).
fremplu: CH3-CH2-OH + Na - CH3-CH2- O"Na++ 1 H2
2
etanol etanolat de sodiu
(etoxid de sodiu)
• Îo prezenţa apei, alcoolaţii hidrolizează puternic, refăcând alcoolul. Echilibrul este
complet deplasat spre dreapta.
CH3- CH-i- O-Na~ + Hp -+ CH3-CH2-0H + NaOH T

2. Reacţii de deshidratare
2.1. Deshidratarea intramoleculară a alcoolilor
I I \ / . Condiţii:
-y-
H
y-
OH
== IC C \ + HzO a) cataliză omogenă acidă (H2SO4 , HlO.) , 30-180°C;
b) cataliză heterogenă (A1p 3 , SiO2 -Alp), 300-400°C.
• Reactivitatea alcoolilor în reacţia de deshidratare scade în ordinea: alcool terţiar> alcool
secundar> alcool primar. Astfel, deshidratarea alcoolilor terţiari necesită concentraţii mai mici
ale acizilor şi temperaturi mai scăzute, în timp ce alcoolii primari se deshidratează în prezenţa
so l uţiilor concentrate de acizi şi la temperaturi mai ridicate.
Exemple: CH 3
Clfy-CHr-OH (Hz504_:;· 11s•c) CH2CJ-Ii Ciţ-?-c~ (Hz~04.;, 8S°C)
etanol etenă OH 2-metilpropenă
2-metil-2-propanol (i:zobutenă)
(alcool terţ-butilic)

IEDUCAŢIONAL IIIJ
colecţia
•
 1.2,3-propantriol (glicerol) propenal (acroleină)

• Dacă · există mai multe posibilităţi de eliminare a apei, deshidratarea are loc, în mare
măsură, cu preluarea hidrogenului de la atomul de carbon vecin grupei - OH cel mai sărac i;:
hidrogen (regula lui Zaiţev, vezi pag. 333 - 337).
CJ.+-CH=CH-CH. 2-butenă (90%)
Exemple: CH:;-b H- Cit-CH
3
H
2
2-butanol
3
CHiS04 6Q'i,_ lOO'C)
·IIP C ,. . ,

Ci.J-Cl--l-
„ '3 „ '-2
CH CH2
.,

I-butenă (Hl%)
• În unele cazuri, eli minarea apei este însoţită ş i de o migrare a dublei legături spre

Exemplu: CH- Crţ-Clţ-CH3

<HzW• w~.140'C) C
interiorul catenei. fenomen ce este detenninat de structura catenei (vezi pag. 326, 32!)-
·
Clţ-CH-Clt-CH3 2-butena (90%)

IH Ciţ-CH;-CH-Clii I-butenă (10%)

O I-butanol -
• Soluţii le concentrate ale acizilor (H2SO) şi temperaturile înalte favorizează reacţia de
deshidratare a alcoolilor. Hidratarea alchenelor (adiţia apei la alchene cu fonnare de alcooli) are
loc în prezenţa solu{iilor diluate de acizi (H2S04) şi la temperaturi mai scăzute.
2.2. Deshidratarea intermoleculară a alcoolilor
I I I I Condi(ii:
- C-OH + HO-C- ~ -C- 0-C- + HO
2 • catal iză omogenă acidă, cantitate
I I I I mică de acid (H2S04) .
Exemplu: 2CI-ţ-CH20H - - C H2 CH2 0-CJ-ţ--CH3 + Hp
etanol dietil-eter (etoxietan)
• În reacţiile de deshidratare a alcoolilor, se obţin alchene şi eteri în proporţii diferite în
funcţie de condiţiile de reacţie şi de structura alcoolului.
• Eterii se obţin mai uşor din alcoolaţi şi compuşi halogenaţi (R-CH 2- X şi R2CH- X.
vezi capitolul 20).
CH3
Exemplu: I - -
Cfţ-C-0 K + CJ:fy-Br ~
I
CH3
2.2-dimetilpropanolat metil-tl!f'!-butil-cter
de potasiu

• Eterii sunt substan ţe stabile faţă de mulţi reactivi organici şi de aceea ei se utilizează ca
solvenţi
î11 numeroase reacţii. Se scindează în reacţie cu acizii foarte tari (HI).
Exemplu: Cffy-0-C~+ H1 ~ CH3 0H + CH3 1
dimetileter metanol iodometan

3. Reacţii de esterificare
3.1. Obţinerea esterilor anorganici

- t- OH + HOS03H .==== -t-O-S0 3H-H20

I I sulfat acid

- t- OH + HONOi .==== -t- O--NOi+ H:P

I I nitrat
~
lillll6il
colecţia
l!DUCAŢIONAL
I
 Clţ--C1½-0H + 1½S04 ~ Ciţ--CH2 0-S03 H + HzO
::.xemple: sulfat acid de etil

fH2 0H fH2 0-N02

fH-OH + 3HN03 TH-0-NO;i + 3H20
CH2 0H CH2 0 - N02
glicerină trinitrat de glicerină
• Trinitratul de glicerină explodează puternic la încălzire bruscă sau la lovire. Aprins arde
- - flacără Ii ni ştită.
4C3H 5(ONO2\ - I 2CO2 + l OHp + 6N 2 + 0 2
Dinamita se obţine prin îmbibarea trinitratului de glicerină în materiale absorbante
.1...e-selgur) şi este mai stabilă.

3.2. Obtinerea esterilor organici

'O O Condiţii:
R-C // + R!..._OH ~ R-C // + H20 • cataliză acidă (H 2SO4 , HCI).
\ OH \0-R'
110 . //0
- miplu: CH3 C \ + CH3 CH:2 OH ~ CH3 C \ . + H20
OH O--CI-fy-CH3
acid acetic etanol acetat de eti l
• Studiul mecanismelor de reacţie a arătat că apa formată din reacţie provine din grupa
--OH din acid şi din hidrogenul grupei -OH din alcool (vezi pag. 325).
• Reacţia de esterificare directă este o reacţie de echilibru. Pentru obţinerea esterului cu
-.::-dament mai bun se ia în exces unul dintre reactanţi (acid sau alcool) sau se îndepărtează din
~ m unul dintre produşi (ester sau apă).
• Alcoolii pot forma esteri şi în reacţie cu clorurile sau cu anhidridele acizilor organici
-;orm ecuaţiilor generale:

R-C //O + R!..._OH ~ R- C //O + HCI

\ CI \ 0-R' I
1
clorură acidă alcool ester

o
R- C 11 O
\ O + R!..._OH~R- C 11 + R-COOH
R-C / alcool \ 0-R' acid
to ester
anhidridă acidă

_.,..,..ple: CH3 COC1 + CH3 Clţ-OH ~ CH3 COO--CH2 CH3+ HCI

clorură de acetil etanol acetat de etil

(C6fls- CO\O + CH3 0H ~ Cifs-COO-CH3+ C6H5 COOH

anhidridă benzoică metanol benzoat de metil acid benzoic

4. Reacţii de oxidare
4.1. Oxidare blândă
R-CH 2-OH ~ -H,O
R- CH=O ~ R-COOH
alcool primar · aldehidă acid

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
IIIJ
 Condiţii:
alcool secundar cetonă a) soluţie diluată de K2Crp 1
şi
fi,SO 4 ;
R,C-OH
., - - + nu se oxidează b) catalizator Cu, 200-300°C.
alcool terţiar
• Alcoolii primari se oxidează la aldehide care, dacă se prelungeşte timpul de contact cu
agentul oxidant, se oxidează la acizi.
Alcooli secundari se oxidează la cetone.
Alcooli terţiari nu se oxidează în aceste condi{ii.
Exemplu:
CH3 C
2
I H-CH2CH2 OH +_28[0]p > CH3 C~CH- ~
-(O;
tr-
CH3 rr-C~COOH -o
OH O O
1.3-butandiol 3-oxobutanal acid 3-oxobutanoic
• Oxidarea alcoolilor primari la aldehide şi a alcoolilor secundari la cetone poate avea
loc ca dehidrogenare în prezenţa cuprului drept catalizator şi la temperaturi de 200 - 300°C.
Exemplu: CH3 0H :;:::::::= CH20 + H 2 sau CH3 0H + CuO :;:::::::= CH2 0 + Cu + H 20
metanol metanal metanol metanal
4.2. Oxidare energică
R-CH 2-OH ~ R-CH=O ~ R-.COOH Condiţii:
-H.0
• soluţiede KMnO 4 şi
alcool pri mar aldehidă acid
H2 S04 •
R2CH- OH ~:~; R 2C=O +, roi amestec de acizi
alcool secundar cetonă

R,C-
o
OH +.,roi amestec de acizi
alcool terţiar

• Soluţia acidă de KMnO 4 oxidează alcoolii primari până la acizi. Moleculele cetenelor
obţinute din oxidarea alcoolilor secundari şi moleculele alcoolilor terţiari sunt degradate prin ruperi
de legături C-C, rezultând amestecuri de produşi de oxidare.
Exemple: CH3 CH2 0H + 2(0) ~ CH3 COOH + Hp ,\-
etanol acid acetic

• Etanolul se oxidează aerob, sub acţiunea enzimelor produse de unele bacterii (Mycodenna
aceti) la acid acetic (fermentaţia acetică).
Prin fermentaţie acetică se obţine oţetul alimentar din vin (oţeţirea vinului).
CH3-CH2- OH + 0 2 ---. CH3-COOH + Hp
4.3. Arderea
Alcoolii inferiori ard uşor, cu putere calorică mare (circa 7000 kcal/kg) şi sunt utilizaţi
uneori drept combustibili.
Exemplu: CH,QH + 102 - CO2 + 2Hp

5. Reacţia alcoolilor cu hidracizii (HCI, HBr, HI) (vezi pag. 300)

mm co,.-ctia
EDUCAŢIONAL
I
 o
~ M.etode de obţinere a alcoolilor
1. Hidroliza compuşilor monohalogenaţi (vezi pag. 125)
2. Hidroliza esterilor organici în mediul acid şi în mediul bazic (vezi pag. 214)
3. Adiţia apei la alchene (vezi pag. 52)
4. Reducerea compuşilor carbonilici (vezi pag. 186)
5. Sinteza Grignard
R-CH=O + R'MgX ~ R- CH-OMgX R-CH-OH
aldehidă compus .
organo-magncz1an
i, -M~~~H )
I
R' alcool secundar

R' R'
I Hlf> ) I
R-C=O + R'MgX ~ R-C-OMgX -MgXOr! R- C- OH
I I
R
cetonă
compus
organo-magnezian R i
aJc.oo I terţiar
::.r:emple:
CH3 CH=O + C6H 5MgC1 ~ CH1 y H-0MgCl -M:~H > CH3 y H-C6 ~
etanal clornră de C6H5 OH 1-feniletanol
fenil - magneziu

CH-
1 J
•np
-MgClOH) CH3 C&z-C-CH3
I
OH
2-metil-2-butanol

6. Obţinerea metanolului
(ZnO. Cr,O)
• Din gaz de sinteză: CO + 2H2 ( 35Cf 'C, ~so atm) CH.-
, OH
• Separarea prin distilare din fracţiunea numită acid pirolignos, formată din: acid acetic
0%), acetonă (0,5%), metanol (1-2%), rezultată la distilarea uscată a lemnului.

7. Obţinerea etanolului
• Fem1entaţia sucurilor dulc i din fructe sub acţiunea microorganismelor din drojdia de
-,ere (fermentaţia alcoolică).
C6 H 120 6 -> 2C0 2 + 2C 2HpH
glucoză etanol
• Adiţia apei la etenă (metoda industrială):
CH2=CH 2 + Hp 2511
etenă
·~:~ci>:t~~atm ,
CH1-CH2-0H
etanol

Utilizări
• Alcoolul metilic serveşte ca materie primă pentru obţinerea aldehidei fom1ice, a esteri lor
-eril ici, a unor intermediari în industria coloranţi l or. ca dizolvant pentru grăsimi, lacuri şi vopsele,
.:..--ept combustibil etc.
• Etanolul obţinut prin fermentaţia alcoolică este utilizat la prepararea băuturilor alcoolice
a spirtului medicinal. Alcool etil ic se ·mai utilizează ca solvent pentru lacuri şi vopsele, coloranţi,
-edicamente, în parfumerie, în diferite sinteze (esteri, eteri), combustibil.
• Glicerina apare ca produs secundar la obţinerea săpunului. Industrial se obţine din
IEDUCAŢIONAL IIIÎl6il
colecţia ~
~z.--::,.~...--.
~

~ propenă. Glicerina se utilizează în cosmetică, în farmacie, la obţinerea săpunurilor speciale,

a explozivilor, a lichidelor antigel, a unor răşini sintetice.

Fenoli
o
~ Caracterizare generală
• Fenolii sunt compuşi hidroxilici care conţin grupa hidroxil (-OH) legată de un atom
de carbon hibridizat sp2 dintr-un nucleu aromatic (Ar-OH).
• După numărul grupelor hidroxil din moleculă, fenolii se clasi fică în:
- fenoli monohidroxilici (Au în mole~ulă o singură grupă -OH);

Exemple:
fenol 1-naftalenol
- fen oli polihidroxilici (Au în moleculă mai multe grupe -OH).

Exemple:

l ,3-benzendiol 1,3,5-benzemriol
• Pentru fenoli se pot indica mai multe fonnule generale, în funcţie de hidrocarburile
aromatice de la care provin fenolii şi de numărul grupelor hidroxil din molecu lă.
Exemplu: C0 H2 0 •60 (fenoli monohidroxilici proveniţi de la arene mononucleare
cu catenă laterală saturată) .

o
~ Denumire
Pentru denumirea fenolilor sunt acceptate mai multe variante, indicate prin următoarele
reguli:
a) indici pentru poziţia grupelor hidroxil în moleculea arenei numele arenei + prefix
..1..

pentru numărul grupelor hidroxil + ol (variantă recomandată de IU PAC):

?H
Exemple: o ?H ?H
H0,O,,-,0H 00 00 ?H

#
benzenol 1,2,3-benzentriol 1-naftalenol I
OH
1,4-naftalendiol
b) indici pentru poziţia grupelor hidroxil în molecula arenei - prefix pentru număru l
grupelor hidroxil+ hidroxi + numele arenei;
?H 9H3
,,-,0H
Exemple:
O
hidroxibenzen
0~'
t -hidroxi-2-metilbenzen
~
vv
OH

2-hidroxinaftalen

1,4-dihidroxibenzen
mm colecţlal
EDUCAŢIONAL
 c) denumiri uzuale
• -~'mple:
CH3 OH

3
feno l o-crczol
o
I

m-crezol
' OH
~'
OH
p-cre:rol
(X)
I

#
a-naftol
co-OH
13-naf\ol
#

?H,..,...OH ?H ?H ?H

OI
pirocatechol
pirocatechină
o ' OH
rczorcinol
rezorcină
o I
OH
HOV,. ,. .OH
~I
pirogalol

hidrochinonă

ofii' Structură
Ca şi în alcooli, atomul de oxigen din grupa-OH fenolică este hibridizat sp3• Unul dintre
~ .ali i hibrizi dielectronici este orientat paralel cu orbitalul p de la atomul de carbon de care
~.1gă oxigenul şi se întrepătrunde lateral cu acesta. În acest fel orbitalul 7t extins din nucleul
=zenic se prelungeşte spre atomul de oxi~~,1 (vezi pag. 314, 315).

aq~ra=
- \

I
H

Perechea de electroni din acest orbital sp~al oxigenului se deplasează spre nucleul aromatic.
~ . se micşorează densitatea de electroni de la atomul de oxigen, care se pozitivează, şi se
:-?"Şte densitatea de electroni în orbitalul 1t extins din nucleul aromatic.
Ca unnare, legătura C-O din fenoli este parţial dublă şi este mai puternică decât legătura
-t~ din alcooli. Atomul de oxigen pozitivat devine mai atrăgător de electroni şi polarizează
,uit l egătura 0 - H. Astfel, legătura 0 - H din fenol i este mai s l abă decât legătura 0 - H din
şi fenolii sunt acizi mai tari decât alcoolii.

-:>:~ Izome rie

În funcţie de complexitatea nucleului, feno lii pot prezenta diferite tipuri de izomerie: de
- .inc cu alcoo lii sau cu eterii, de poziţie, de catenă etc.
.,,t>:
CH2 CH3 CH2 CH3
sl
- C- H H-C-CH CH:,OH Ctţ--CH3 O-CI-fy-CH3 CHr-CH3

~ o
I

I
3 I •
o -CH3
(2-metilfcnil)metanol
o o
I

I etil-fenil-eter
6-0H
2-etilfenol
DH OH OH
- ~-outilfenol (S)-4-scc-butilfenol 4-etilfenol

~ @ © @ ® Icolec!ia ® Iii
EDUCAŢIONAL •
 ~ A şi B (enantiomeri), C şi D sau D şi E (izomeri de funeţiune), D şi F (izomeri de
poziţie)

§ Proprietăţi fi zice
• Caşi în cazul alcoolilor, între grupele-OH din fenoli se pot stabili legături de hidrogen.
intermoleculare sau intramoleculare dacă structura moleculei pe1mite.

oI / R••••
\
H
Exemple: Q-9.:------ H-~ 0 /0 "-.H

o
Moleculele fenolilor sunt asociate între ele prin legături de hidrogen. Astfel de interacţi uru
se pot realiza şi între grupele hidrox il din fenoli şi moleculele apei sau grupele hidroxil dii;

o-o.··. 0-o....
alcooli.
Exemple: .. ..
\ H ------ ·: O- H \ H-- --- -·: O- H
I I
H R
• Fenolii sunt substanţe solide cristaline la temperatura obişnuită. Punctele de topire cresc
cu mărirea numărului de grupe - OH din molecu lă.
Exem_nle: fenol (p.t.=+43°C); 1,4-benzendiol (p. t.=+ 169°C); 1,3 ,5-benzentriol (p. t.=+ 218°C
Fenolii care au în poziţia orto faţă de grupa hidroxil o grupă funcţională care permite
formarea unei legături de hidrogen intramoleculare au puncte de topire mai scăzute decât izomeru
lor meta sau para.
Exemplu: 1,2-benzendiol (p.t. = + 104°C); 1,3-benzendiol (p.t. = + l 14°C)
• Fenolii monohidroxilici sunt puţin solubili în apă (soluţia apoasă saturată de fenol are
concentraţia 6,79%), solubili în alcooli şi eteri. Solubilitatea în apă creşte cu creşterea numărul u.:
de grupe -OH din moleculă.
• Fenolii au mirosuri caracteristice. Fenolul (C 6H5- 0H) se înroşeşte în aer în unna
oxidării , este hidroscopic, este toxic şi produce arsuri. Crezolii au proprietăţi bactericide ma;
puternice decât fenolul.
o
'S{ Proprietăţi chimice
4 Cele două grupe distincte din moleculele fenolilor, nucleul aromatic şi grupa hidroxil, se
influenţează reciproc şi determină comportarea chimică a fenolilor. Deplasările de electroni din
molecule le fenoli lor (vezi capitolul 20) modifică tăria legături lor C-O şi 0-H şi, prin urmare.
reactivitatea grupei hidroxil (fenolii sunt acizi mai tari decât alcoolii, cu unele excepţii, grupa
-OH din fenoli nu participă la reacţii cu eliminare de apă). Fiind un substituent de ordinul I.
grupa -OH măreşte reactivitatea nucleului benzenic de care este legată în reacţiile de substituţie
şi orientează aceste reacţii în poziţiile orto şi para faţă de ea. De aceea, reacţiile de substituţie la
fenoli au loc în condiţii mai blânde decât la arenele corespunzătoare şi sunt orientate.
1. Reacţii specifice grupei hidroxil
fi
1.1. Reacţia c u metalele alcaline cu hidroxizii alcalini
Ar-OH + Na - Ar-O.Na++ H,
2
fenol fenolat
ll!7!'r,'I
llliii
colecţla
EDUCAŢIONAL
I
 Ar- OH + NaOH -+ Ar- O-Na+ + H 2 0
fenol fenolat
- emp/e:

fenol fenolat de sodiu l-naftalenol 1-naflalenolat de sodi u

(a-naftol) (a-naftolat de sodiu)
• Fenolii sunt acizi relativi slabi (k, = I 0· 8 - I0- 10 moVL, vezi capitolul 22). Sunt acizi mai
_, decât alcoolii, dar mai slabi decât acidul carbonic şi decât acizii carboxil ici. De_aceea. fenolul
- ate fi pus în libertate din fenolatul de sodiu de acidul carbonic sau de acidul acetic.

C6H 5- 0"Na~.._ C0 2 + Hp - C6H5-0H + NaHC03

fenolat de sodiu fenol carbonat acid de sodiu

C6H 5- 0"Na· + CH 3-COOH - C6H 5-0H + CH3-C00Na

fenolat de sodiu acid acetic feno l acetat de sodiu

• Fenolaţii sau fenoxizii alcalini sunt substanţe ionice, solubile în apă. În prezenţa apei
=roLizează parţial , soluţ;aio1 apoasă având caracter bazic.
emplu: C6H 5-0.Na++ Hp ~ C6H 5- 0H + NaOH
J.Z. Obţinerea eterilor f e110/ici
Ar-O· a· + R- X -+ Ar-0- R - NaX
-J e X = Cl, Dr, I, R = alchi l pri mar (R- CH 2- ) sau secundar (R2CH-)
- .:mplu: C6H S-0·Na++ CH J- 1- C6 H S- 0-CH3 + Nal
fenolat de sodiu fenil-met il-eter
(anisol)

1.3. Obţinerea esterilor.fenolici

R-CO-CI + Ar- OH -+ R-COO-Ar + HCI Condiţii: prezenţa unei baze
dorură acidă fenol ester organice (amină terţială).
R-CO)p + Ar- OH -+ R-COO-Ar + R- COOH Condiţii: catalizatori acizi (H 2S0J
L'lh1dridă ac idă fenol ester ac id sau baze (baze organice).

.:. ~mple:
0 -ct o
\ c1
~ 0'-c
- \o-Q'
10
+ HCI
clorură de benzoil fenol benzoat de fenil -

c&-c
3
1
\

CI-fy-C ~
Io
~o
anhidridă acetică
o

1-naftalenol
~ CH3 C\ O-
10

acetat de 1-naftil \
8' j
+ CH3 COOH
acid acetic

• Spre deosebire de alcooli, fenolii fonnează esteri în reacţie cu acizii numai în anumite
..diţii (eliminarea continuă a apei din mediu de reacţie).
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
mm '
~ • Esterii fenolici se pot obţine şi din reacţia unui fenoxid alcalin cu o clorură acidă. dac..
aceasta este stabilă faţă de apă.
o
Exemplu: Clfs-C( + Cl~-0-Na„ -7 C6Hs-COO-C6H5 + NaCl
Cl fenolat benzoat de fenil
clorurâ de bcnzoil de sodiu

2. Reacţii specifice nucleului aromatic

.
2.1. Reacrii de substitutie .
Nucleele aromatice din fenoli dau uşor reacţii de substituţie specifice arenelor: reacţii u...

Exemple: &
halogenare, de alchilare, de acilare, de nitrare, de sulfonare.

~ Br

"-?Hl o-b~o~enol ?H · ?H
O ,,
-0•2
-llBr ?H
-Br2
·118r
~
y Br
~
-Or2
y
Bry yBr

fenol 01
y Br
2,4-clibromofenol
Br
2,4.6-tribromofenoi

Br
p-bromofenol

Prin adăugare de apă de brom la o soluţie apoasă alcalină de fenol se obţine direct 2,4.--
tribromofenolul, sub forma unui precipipat alb, insolubil în soluţie apoasă. Reacţia decurge cantita::
şi serveşte la dozarea fenolului.

ÎH <~~~~,
u + CH,c(o
Cl ~
F
CH3 CO- o -OH
(4-h;dro,irmil)-meril~•""'

O-o-c0-CH3
acetat de fenil

În funcţi e de condiţii le de reacţie se poate acila nucleul benzenic sau grupa - OH.
?H
v
~ N0 2

o fenol
1 tu-10:fdrluaL)
·Hf>
o-nitrofenol

Q
?H
2.4-din.itrofenol 2,4,6-trinitrofenol
(acid picric)
N02
p-nitrofenol

&:E:iJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 ?H
~S~H
0
acid o-fenolsulfonic
+HzS04 {t<J00°C, timp scurt)
-llfl
?H timp mai îndelungat
şi încălzire
fenol

o I
S~H
acid p-fenolsulfonic

?H
+f½.,(,li . ,..
·l:lfl.
00 #
1·

S~H
acid naftalen-4-ol- l -sulfonic
2.2. Hidrogenarea 1-iuc/eului benzenic din fenoli
CnH2n-6O + 3H2 -+ CnH2nO Condiţii:
fenol alcool • catalizator (Ni).

?H ?H ?H
~plu:O
fenol
+3H2 (N1.180'c) > o o
ciclohexanol fenol
+2H2 (N1. 1so•q >

Alături de ciclohexanol se obţin şi cantităţi mici de ciclohexanonă.

3. Alte reacţii
3.1. Condensarea fenolilor cu compuşi carbonilici (vezi pag. 190, 191)
3.2. Cuplarea fenolilor cu săruri de diazoniu (vezi pag. 169, 170)
3.3. Reacţia de culoare cu FeC/3
Prin tratarea soluţiilor apoase ale fenolilor cu o soluţie def eCl3, apar coloraţii caracteristice
- -'TT1are a formării unor fenoxizi cu formula generală ArOFeC12• Astfel, apar coloraţiile: violet
~ fenol şi ex-naftol, albastru pentru crezoli şi hidrochinonă, verde pentru ~-naftol.
3.4. Reacţii de oxido - reducere ale fenolilor 1,2- şi 1,4-dihidroxilici
-:-rnple: ?H o ?H o
o
li

o
li
•2H+. -2n oxidare) WOH ·2H•. •2e"(oxidare)
wo
-zc·. ~2H+(reducere) # ~2e·, -2H+(reduccre) #
I li
OH o 1,2-naftalendiol o-naflochinonă

hidrochinonă chinonă

2W+2e- +[O]-+ KO
Sistemele în care pot avea Io~ reversibil reacţii de oxidare şi de reducere se numesc sisteme
- '- Fenolii 1,2- şi 1,4-dihidroxilici sunt agenţi reducăto1 i, pot reduce unii agenţi oxidanţi şi se
-...:ează în tehnica fotografică.

Icolectia
EDUCAŢIO NAL
IBJ
 § Metode de obţinere
a fenolilor
1. Din gudroanele de la distilarea cărbunilor de pământ
fenolul şi crezolii se găsesc, în cantităţi variabile, în gudroanele obţinute la distilarea
uscată a cărbunilor de pământ din care se izolează confom1 schemei:
- tratarea gudronului cu soluţie apoasă de NaOH şi separarea fazei apoase;
Ar- OH + NaOH -> Ar-O-Na + Hp
- tratarea soluţi il or de fenolaţi cu acizi minerali;
Ar-O-Na++ H2S04 -> Ar-OH + NaHS0 4
- extracţia fenolilor cu un solvent organic adecvat şi separarea prin distilare.
2. Topirea alcalină a sărurilor acizilor sulfonici aromatici
Ar- SO.]Na+ NaOH <25o- 3oo•c) ) Ar-OH + Na2SO>.
arilsulfonat de fenol
sodiu
Ar-OH + NaOII -> Ar- ONa + H,O
fenolat de sodiu -
Fenolii sunt eliberaţi din fenolaţi prin tratarea acestora cu un acid mineral.
3. Din amine primare prin intermediul săruri lor de diazoniu (vezi pag. 169)
+fi'<O.+HCI (0-5"C> 111 ,O (50. C')
Ar-NH2 -2H,0 -N„HCI Ar- OH
arenă sare de diazoniu

4. Hidroliza derivaţilor cloruraţi aromatici în condiţii foarte energice

Exemplu: C6H -C1 + 2Na0H c3oo"c. iso-iooatml C H -0Na + NaCI + Hp
5 6 5
C6H,-0Na + HCl - C6 H5-0H + NaCI

5. Obţin erea fenolului din izopropilbenzen

CH3
I
ClJ,-CH-CH3
1o,.(l 20'C) )
CH-C-0-0H (HzSO.,) ) C U-OH + CH-C-CH
6 s I 6'L"; 3 li 3
I
CH3 CH3 o
izopropilbenzen hidroperoxid de fenol acetonă
(cumen) cumen

§ Utilizări
Fenolii sunt materii prime importante 'i'n sinteza organică. Fenolul este utilizat la obţinerea
unor medicamente, a unor coloranţi , a novolacului şi a bachelitei, a unor fibre sintetice, a unor
ierbicide. a unor soluţii antiseptice. Creolina este o soluţie cu acţiune dezinfectantă obţinută prin
dizolvarea crezolilor în soluţie de săpun . Naftolii sunt utiliza~i la obţinerea coloranţilor, hidrochinona
este folosită ca revelator în tehnica fotografică, iar pirogalolul la dozarea oxigenului din gaze.

im colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 rPIB@ID~~
'Jr.1.
:.
Să se detem1ine formula moleculară
:mnători l or compuşi hidroxilici:
1ri Se , consideră următoarele formule
plane corespunzătoare unor alcooli.
a) alcool monohidroxilic cu compoziţia ..., /
:--.x:en tua!ă de masă: 64,86% C, 13,51 % H, CH, CH3
_: .62% O;
I , l ·
b) diol cu NE=2 care are molecula formată
@ CH- CH- CH- CK
I 2 J

_ '1 12 atomi ; OH
c) alcool monohidroxilic nesaturat care are
.egătură dublă şi catenă aciclică ş i care are
® CH3 CH- CH-C8i- yH2
--,sa molară ~t = 58 g/mol; OH
d) compusul hid_roxilic obţinut prin CH1 CH.,
darea unei alchene cu soluţie slab bazică de l .. /<' I .
• ln0 4 şi care cantine 47,368% C: © CH- 3
CH- CH-CH-
I I
CH- CH3
e) compusul hidroxilic obţ i nut prin adiţia OH OH
·-e1 la o cicloalchenă care are raportul de masf1
CH,CH,OH
-I = .. 6:5: I - -
lc.mncază
~ tlcoolul monohidroxilic care
·-11 deshidratare o hidrocarbură A c u N i:- .'i ş i
..:re conţine cu 13 ,639% mai puţin carbon dcc:it
© ()
,.:rocarbura A : ® CHi-CH-CH~ C=CH- Cl-l,
· I - I
g) feno lul monohidroxilic cu l\: l·:- 7 l.'nl\.'
OH CH 1
~ţine I0. 126% O:
h ) ren o I li I t I' i h id ro Xi I i C C li for l1l LI I a
""0Centualr1: 57.14% C. 4. 7M1) 11. ]\(09°/i, O:
i) fenol monollidroxilic pro\'enit de la o
® o I l
OHOH
:~ă mononucleară cu catenă laterală saturată ~i
-"e arc raportul de masr1 C : H : O - I 0.5 : 1:2:
a) Să se precizeze denumirea tiecărui
alcool. tară a se ţine searna de stereoizomeri.
u)J fenolul provenit de la benzen. ~tiind că
b) Să se scrie formulele structurale ale
- -5 g de fenol reacţionează cu 50 g de soluţie
~ \:aOH de concentraţie 40%.
stereoizomerilor care au formu lele plane A. 13. 1
C. E şi să se precizeze tipu l de stereoizomeri.
~2 . O probă cu masa de 4,4g dintr-un c) Pentru fiecare alcool, să se scrie ecuaţ i a
reacţiei de deshidratare intramo leculară şi să se
...:ool monohidroxilic saturat cu catenă acicl ică
- rea eţionează total cu 1,95 g de potasiu. precizeze denumirea hidrocarburii rezultate.
a) Să se detennine formula moleculară a d) Să se identifice alcoolii care se poate
--oolului A. obţine prin reacţia de oxidare a unei hidrocarburi
nesaturate, să se scrie ecuaţii le acestor reacţii
b) Să se scrie fonnulele structurale ale tuturor
chimice şi să se precizeze condiţiile de reacţie.
-=.,merilor care îndeplinesc condiţiile problemei
să seprecizeze denumirile acestora. _µ{4, Se consideră sintezele teoretic posibile
c) Să se identifice izomerii care se pot prezentate în schema 10.1. Să se identifice
:-tine prin adiţia apei la o alchenă. intermediarii din aceste reacţii şi să se scrie
d) Să se identifice izomerul care nu poate ecuaţiile reacţiilor chimice.
- reacţia de deshidratare intramoleculară fără /
-;Odificarea catenei. l 9'5. Să se completeze ecuaţiile mmătoarelor
e) Să se identifice izomerul care este stabil feactii chimice:
.'i:â de soluţia di l uată de K,Crp 7 şi H2SO 4 • a)'c6H5-COOH + CH3-OH (~
IEDUCAŢIONAL~
colec tiall!'ff't
 +jOJ + Hf) C
-c121soo•q ) ~ttp (NaOHj ) b (KMnO,.)
a) CH3 yC~ -HCI a -HCI
d
CH3
+S(Cl]
(KAO,· H:i-~o<ll + e + 2f

0-CH CHi ~ g
+H-.O(i'faOH) <N• • -CHf:1 •
b) "-HCI ) h -1i2H2 ) l ~j

Schema 10.2.
CH3 y=O

B
+4Cii(lum,nă~
-4IIC1 a
- iHp (NsOH) )
-411Cl
b - Na()H )
-Hj.1
C +CH.,C-J )
-Na(I o-O--CH3
I
CH3 C=O
doi enantiomeri cu formula moleculară A care
b) CH3 T H- CH3+ Na ~ reactionează cu NaOH.

OH 'c) Să se identifice izomerul B cu formula

moleculară A care iniţiază schema de reacţii
c) yH2CH2CH2 ŢH 2+ 2HN03~ teoretic posibile I 0.2. şi să se scrie ecuaţiile
OH OH reactiilor chimice.
d) CH .-CH,- Cll,- OH+H 2SO~ 120·u
· d) Să se identifice izomerul C cu formula
·' ... - moleculară A care participă la reacţiile teoretic
e) CH ,- CH:-CH:-OH cAi_o,..,or,'n posibile din schema 10.3. şi să se scrie ecuaţiile
CH 3 reacţiilor chimice.
I . ( K,C-1,0,,,- H,SQ,) e) Să se identifice izomerul D cu formula
I) CH3 CH-yH- CH3+[O] -· - . - >
moleculară A care se obţine confonn reactiilor
OH din schema 10.4.
(K 'vtr.O.r• H,S04)
g) CH-CH- C&-OH + [O]
- 3 I • · > IO.î. Se consideră următorii alcooli:
-A care se obţine prin adiţia apei la alchena
1
CH3
ce fonnează prin oxidare cu soluţie acidă de
h)CH3 CH2 0Na + Ciţ-ţH-CH~ KMnO4 acid acetic şi ac~tonă;
Br - B care se obţ.ine prin reducere a
i) CHl-OH +Mg___. butanonei;
- C care se obţine prin hidroliza derivatului
10.(t Se consideră compuşii aromatici monoclorurat obţinut prin clorurarea fotochimică
c/formula procentuală: 80% C, 9,33% H, a ciclopentanului;
10,66% O care au un singur atom de oxigen în - D care este alcool monohidroxilic, iar
moleculă.
prin arderea a 4,6g de D se obţin 8,8g de C02
a) Să se determine formula moleculară A a
şi 5,4g de Hp; _
compuşilor aromatici consideraţi. - E care se obţine prin oxidarea propenei
b) Să se scrie formulele Fischer pentru
cu soluţie neutră de K.MnO 4 •
l:Bl EDUCAŢIONAL
colegial
 CH3 Schema 10.3.

C+d ~ CH-t-0'
3I - - 0-C-CH
li 3
CH3 O
CH3
C + d <:~;~11y > CH-t- 0 ' -0H
3 I -
CH3 t-CH,
li .,
o
Schema 10.4.

O~
-!\aOH
·HD
>e •CH,-t'H,. CI

a) Să se indice fomrnlele plane şi denumirile

.:-,...c
> f -CIi, rn,11-12so..i
-

I_9.,9:
- > D (p-d1su
· bst1tu1t
· ·)

Se consideră următoarele alchene:

.Jcoolilor A. B. C. D. E. A: 2 -metil-propcnă C: 2-etil-1-butenă
b) Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii B: 2-metil -2-pcntenă
.himice. a) Să se identifice alcoolii care formează
D ..- Na--> .......... . prin deshidratare aceste alchene.
E l i- Cr 0.- H.SO.l b) Să se descrie comportarea acestor
(timp scurtl
alcooli fotă de so luţia diluată de K~Cr,O, şi
E + K--> .......... .
H :SO•. considerând timpul de reac\ic scurt.
A +- H 2S04 -= .......... . c) Să se identifice alcoolii izomeri şi să se
B I l-~1n0. li ~O I
arate în ce relaţie de izomerie se află.
B 1- CH.COOH = .......... .
·'
C (H!So_.com:., 1 0
10. !Jt· Se consideră schema de reaeţii I 0.5.
C tK.Cr.O li 50,t
unde a estt: o hidrocarbură cu NE-O şi cu d, , ,,- I .
O tKMnO,•ll.SOJ Să se identifice substan\ele din sc hemă ş i să se
scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
A Tttna~.c1.1

10.}I. Se cons ideră următori i alcooli:

10/ Mai multe alchene izomere dau prin OH
I
1Jî~~ apei alcooli terţiari. Un mol din fiecare
3lchenă fonnează prin combustie 264g de co2
~i 108g de H,O.
a) Să se detennine formula moleculară a
OH
®9
alchenelor. H3C CH3
b) Să se identifice alchenele ce satisfac I I
conditia problemei . Ctţ-f-C=CH, ©
c) Să se indice structura alcoolului A obţinut OH
prin adifia apei la alchena care fonncază prin a) Să se indice denumirile acestor
oxidare energică C0 2, Hp ş i 3-penlanonă. alcooli.
d) Să se calculeze masa de alcool A care b) Să se indice rcactantii şi conditiile de
se obtinc din 8,4g de alchenă, dacă randamentul reacţie şi să se scrie ecuatiilc următoarelor
reacţiei de adiţie este de 90%. sinteze chimice:
Icolectia
EDUCATIONAL
&;m
 -,-J·-lP (NaOH)
-HCI e
b (KOH/ ' -OH,t
0
) d +1-"20(H2S04)) f
-HCI
a~
C ~(-- - . . .-H
:..:..:C:..:..I __,I
+c
-KCI
h
+K +Mg
11-I:i g ·Hz , m
~oirc COCI
-KCI
j
+CJ:ţ-COCI
e
+HNO, f -HCI ' 11
-1\0
+I
+t)
-q
-
,
n
-HP J
(K2Cr2 0,+ 1-!iS04) ~ p
(K2C'20,-1-1iso.,) k (K1Cr"0;1~~SQ)) l
(KMn04- H2S04)
(KMn04 +H2S04) , q + C0 + HP
2

CI-ţ-CI·f: CH2 ~ A
o~a CH,
~b~B
© O_
OH
I
@cI-ţ-?H--a+i-ff½
I OH OH OH
CI-ţ-C- C H2 ~ c ~ D
a) Să se detennine structura compuşilor
c) Să se in<licc structura compuşilor
carbonilici care dau prin reducere aceşti
orl!anici obţ inu ţi prin oxi<larea acestor alcooli cu
alcooli.
ex~es de soluţie d i luată de K,Cr,0. şi H,SO ,.
@ Să se calculeze masa de sodiu consumat~
@ Sfi SC studieze rcdl'.X reac~iile de l? Îdare
în reactie cu alcoolul etilic necesară obţmem
a alrnPlilor C şi I) cu sohq1e acida de K2C rp. ş1
a 2 mo,l i de alcool A din compusul carbonilic
s[\ SL' dctl'rmine raportu l molar alcool : K,Cr2 0 Î
co respunzător.
: li .SO I în cele două cazuri.
@ Să se calculeze cantitatea_de al_cool Bc.t.
· e) Să se calculeze numărul <le moli de
se poate obţine , consumând aceeaşi cantitate de
alcooli C şi O care pot fi oxidaţi de probe de
sodiu în reacţia cu alcoolul etilic.
so l uţie de K/\0. 2M cu volumul de 200 mL.
d) Să se indice care dintre alcoolii
Se consideră compuşii hid~ox_ilici
cons ideraţi se pot obţine prin oxidarea unei
1oCii) alchene şi în ce condiţii.
izomeri: 2-fenil-1-propanol (A), 2-fenil-2-
propanol (B) ş i p-izopropillenol (C).
10.14. La combustia unui alcool mono-
a) Să se precizeze etapele tmnsformării A-+B.
hidroxilic nesaturat cu NE=l se con s umă o
b) Să se aleagă variantele corecte pentru
cantitate de oxigen, exprimată în grame, de
transfonnări Ie:
2,444 ori mai mare decât masa de alcool arsă.
compus carbonilic +2H+ + 2e- -+ A, B sau C
a) Să se detennine fonnula moleculară a
A, B sau C ccu, ,•q compus carbonilic + H2
alcoolului. ,
A, B sau C + NaOH-+ compus ionic+ H2 0.
b) Să se indice structura şi denumirea
alcoolilor izomeri cu această formulă moleculară
10.13. Se consideră următori i alcooli:
şi catenă aciclică.
CH
I 3 c) Să se identifice alcoolul A care fo1mează
@ cl:lj-y-yH2 prin oxidare cu soluţie acidă de Kprp1 acid
HO OH oxopropanoic, C02 şi Hp.
Im EDUCAŢIONAL
.
colectial
 H +-CHrCHrCI d
9
co-C:::11,0+KaOH - c : : : NI a C
Schema 1O.6.

a -Hio > b -Hp.

-t l~SQ,(R0-J00°C) +2NaO11
(\ >
-NazS"'l - l.J;iSO.
C
f
+c COCI
-NaCI
e
-~O

-tCHp
e Schema 1O. 7.
-NaCI

+0ţ120°q

;(Cl-lrCO)p k
-CHţCOOII

1 ,rn,cooNn,. m+n
+3HNO
-31-!iO
-t 31-1:z(Ni} (H,SQ. , t0 )
O --HiO ) p
O-OH Schema 10.8.
c,~T Ciţ-CH=CHi <K\ ¼Hr-p+-cH3·<?i ~c\ ¼~f-C~ 120
<H~o<i>> ¼l-ir-OH + c1-~o-c1-1:i
cH.i CI-t
d) Să se identifice alcoolul B care fonnează 10.17. Se consideră schema de reacţii 10.7. Să
:mn oxidare cu solu\ie acidă de KMnO 4 acid se identifice substanţele din schemă şi să se scrie
;,ropandioic, C02 şi Hp. ecuaţiile reacţiilor chimice.
e) Să se calculeze masele de soluţii
.>xidante de concentraţie 20% consumate pentru 10.18. Se consideră schema de reac\ii:
J>.idarea a 7,2g din fiecare alcool A şi 8. +Na a +Cll3I ) b
f) Să se precizeze în cc relaţie de izomerie A • NaOH C -rCilrCOCI ) d
se află alcoolii A şi B. +CH;CI AICI e +f
10.15. Se consideră unnătoarcle transformări Despre compusul A se cunoaşte că este un
~bimice: compus aromatic paradisubslituit cu formula
CH4 + Hp --1-+. a + 3b moleculară C 7 Hg02 şi că 24,8g de A reacţion ează
cu 9,2g de Na sau cu 40g de solutie de NaOH
a + 2b --1-+. c --1-+. CH 2=O
-H„ de concentraţie 20%.
a) Să se identifice substa nţele organice a, Să se identifice substanţele din schemă şi
:-_ c şi condiţiile de reacţie şi să se scrie ecuaţiile să se scrie ecuaţiile reacţii lot chimice.
-eacţii lor chimice.
b) Să se calculeze masa aldehidei fom1ice 10.19. Se obţ ine fenol din benzen şi propenă
Jbtinute din 224 m3 (c.n.) CH4 , dacă randamentul conform reacţiilor din schema l 0.8.
~obal al transformărilor este de 70% . a) Să se determine randamentul întregului
proces, ştiind că s-au introdus în proces 886,36L
I O. 16. Se consideră schema de reacţii 10.6. de benzen cu p = 0,88 g/cm3 şi s-au obţinut
a) Să se identifice substanţele din schemă 791,58kg de fenol de puritate 95% .
,, să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. b) Să se determine volumul de propenă
b) Să se calculeze masa de su~ 0 · ~ măsurat la 20°C şi 2 ,93 atm necesar procesului,
.:e puritate 95%, consumată pentru ob. • ...., ştiind că benzenul şi propena se introduc în
5- 6g 1-naftalenol, cu un randament de 80%. proces în raport molar 1: I.
lcolecţla !m
EDUCAŢIONAL MiM
 -<.,.....""
10.20. Să se preciz eze care dintre reacţiile
de mai jos sunt teoretic posibile şi să se scrie Substanţa pKa
ecuaţiile lor. C6H 5-0H 9,89
a) CH3- CH2 - 0H .l. Mg -
CHpH 15,5
b) CH 3- CH1- 0H + NaOH -
c) C\ H 5- 0H + K9H--> CH3-CH2-0H 15,9
d) C6H 5- 0H + (CH 3-CH2- CO\ O -
H,O 15,7
e) CH 3- 0H + CH,-CH2- COOH -
l) C6H5-0H • CH3-CO-C\ -+ CH3COOH 4,75
g) CH )-CH 2-ONa + CH,-COCl - HCl -7
I0.21. Să se compare exponenţii
de aciditate
H2 C03 6,37
(pKa) din tabelul 10.9. şi să se precizeze care HCC\- 10,4
dintre reacţiile prezentate în continuare sunt
HC=CH 25
teoretic posibile (vezi capitolul 22). Acolo unde
este cazul, să se completeze ecuaţiile chimice.
0 2N- o -OH 7,15
a) C6 H 5- 0H + CH 3- ONa-
b) CH 3- CH 2- ONa + Hp - OH
c) CH3- COONa + C6 H5-OH---> I
0 2N-o -N02
d) NaCI + CH1- OH - 0,25
e) CJ-15- 0H + NaHCO, - I
N02
f) C6H 5- OH + Na 1CO.1 -
g) CH 3- 0H + NaC = CNa-+
- adiţionează brom şi formează compusul
h) C6 H 5-ONa + O 2N- C 6H4-OH---> bromural cu fonnula moleculară CioH 18OBr4 ;
i) (NO 2),C6H 2-OH + NaHCO 3 - - prin oxidare cu K.MnO4 în mediu acid
j) CH 1-OH + 0 2N-C6 H4- ONa - formează acetonă, acid 4-oxopentanoic şi CO
2
în raport molar de 1: 1:2.
Să se determine:
10.22. Despre geraniol, o substanţă izolată din
a) structura geraniolului;
uleiul de trandafir, se cunosc um1ătoarele date:
b) volumul soluţiei acide deKMnO~ 0,1M
- este un alcool nesaturat cu catenă
necesar oxidării a O, I moli de geraniol.
ramificată. şi are formula moleculară C 10H p;
1

Teste tip
10.23. Se cons ideră schema de reacţii 10.10. b) Substanţae este:
a) Substan\a b este: A) un compus aromatic meta-disubstituit;
A) un alcool primar; B) un compus monohidroxilic;
B) un alcool secundar; C) un compus dihidroxilic aromatic para-
C) un feno l; disubstituit;
D) un compus dihidroxilic. D) un compus dihidroxilic cu o grupă OH

o +C}¼CO-CI (AICI,)) a
+2[H] (Na+q '50H b Schema I O. I O.

+H2SO. c , 2NaOH, 1° > d +2[H] (Na+CzHPH\ e

·f-liO -HzO, -N¾50j
IEiJ. EDUCAŢIONAL
colecţia I
:.e tip alcool secundar şi cu o grupă OH de tip B) substituţie pe nucleul aromatic şi topire
-~noi. alcalină;
= Transformări le a---.b şi d---.e reprezintă: C) metodă de obţinere a fenolilor;
A) reacţii de reducere; D) numai reacţii de neutralizare.
B) metodă de obţinere a alcoolilor e) Substanţa b reacţionează cu:
~"Cundari; A) NaOH; C) H2 SO4 , t°;
C) metodă de obţinere a fenolilor; 8) Na; D) (CH 3CO)p.
D) substituţii pe nucleul aromatic. f) Substanţa e reacţionează cu:
• Transformarea a--+c--+d reprezintă: A) NaOH; C) C~Cl(AICIJ;
A) o metodă de obţinere a alcoolilor; B) CH 3COOH; D) Cu (t0 ) .

Teste ti
10.24. Se consideră izomerii aromatici cu formează prin oxidare cu K.MnO4 şi H2 SO 4 acid
:orm ula procentuală 78,69% C, 8,196% H, 1,4-benzendicarboxilic este:
. 3.J 14% O şi NE=4. Formula moleculară a A) 5; B) 2; C) 9;
?Cestor izomeri este: D) I; E) 4.
A) CIOHp; B) C8Hlp;
10.30. Despre un alcool monohidroxilicAse
C) c sH100 2; D) c10HP2; E) c sttp.
cunosc următoarele date:
I 0.25. N umărul de izomeri (rară stereoizo- - raportul dintre masa atomilor de carbon
şi masa atomilor de oxigen din molecu lă este
"Jleri) cu formula moleculară C8H wO şi nucleu
~romatic care reacţionează cu Na dar nu 3,75;
--eacţionează cu NaOH este: - raportul dintre masa atomilor de carbon şi
A) 5; B) 14; C) 4; masa atomilor de hidrogen este egal cu numărnl
D) 19; E) 10. atomilor de carbon din moleculă ;
- nu deco l orează soluţia acidă de
10.26. Numărul de izomeri cu formula K 2Cr20 7•
-no l eculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care Alcoolul A are denumirea:
;."cacţionează şi cu Na şi cu NaOH este: A) 3-metil-3-butanol; T
A) 5; B) 14; C) 9; B) 2,2-dimetil-l-propanol;
D)l9; E) l O. C) 3-pentanol;
D) 2-metil-2-butanol;
10.27. N umărul de izomeri cu formula
E) alcool terţ-butilic.
moleculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care nu
.-eacţionează nici cu Na şi nici cu NaOH este: 10.31. Nwnăruldealcooli (fără stereoizomeri)
A) 5; B) 14; C) 9; cu fonnula moleculară C 5H 12 O care fonnează
D) 19; E) IO. prin oxidare cu K.MnO 4 şi H 2 SO 4 acizi cu cinci
atomi de carbon în moleculă este:
10.28. Numărul de izomeri cu formula
A) 4; B) 8; C) 10;
moleculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care se
D) 1; E) O.
o bţin prin reducerea unor aldehide cu Na şi
C1H,OH este: 10.3l. Numărul de alcooli (fără stereoizomeri)
A) 5; B) 14; C) 9; cu fonnula moleculară C 5H 12O care fonnează
D) 19; E) 4. cetone în prezenţa cuprului la cald este:
A) 7 ; B) 3; C) 2;
10.29. Numărul de izomeri cu formula
D) O; E) I.
moleculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care
1colectia
EDUCAŢIONAL
l:EEl
 O probă de fenol cu puritatea de 94c_
10.33. Se consideră sinteza: este tratată cu apă de brom, în exces, în mecli.
C6Hs-OH i 2ll.(Pdl [a] ~ b bazic. Prin dizolvarea în apă a gazului rezul~
Cantitatea de compus b care se obţine din reacţie, se obţin 2430 g de soluţie acidă de
din 312,5 kg de fenol de puritate 94% cu un concentraţie 20% . Considerând reacţi ile totale
randament de 80% este: masa probei de fenol este:
A) 235 kg; B) 245 g; C) 2,5 kmoli; A) 486g; B) 176,72g; C) 2kg;
D) 25 moli; E) 325,79 kg. D) 188g; E) 200g.

10.34. Se consideră sinteza: 10.38. Se amestecă 200g de soluţie de aci.:

o
o acetic de concentraţie 60% cu 110g de soluµe
li de alcool etilic de concentraţie 41 ,818% şi C"~
a TJl l.(Ni) b -H_(Cu) 44g de acetat de etil. Se adaugă câteva picătur
de acid sulfuric concentrat şi se încă l zeştt
Masa de materie primă a de puritate 94% amestecul până la stabilirea echi librulu:
necesară obţinerii a 300 kg de ciclohcxanonă de Concentraţia procentuală de masă a acetatulu.
puritate 98%, cu un randament de 98,7%, este: de etil în amestecul rezultat (kc=4) este:
A) 282 kg; B) 28S,7 l g; A) 30,49%; B) 17 ,426% ;
C) 3 kmo\i; D) 303 ,95 g; C) 6,055%; D) 25%; E) 50%:
E) 303 ,95 kg.
10.39. Un alcool monohidroxilic saturat C"-
10.35. Alcoolul al ilic formează prin oxidare catenă aciclică A formează prin deshidratare
alchenă B care conţine cu 20,845% mai mu
cu soluţie acidă de KMnO" în exces:
A) CH~=CH- COOH; carbon decât alcoolu\ A.
F ormula m o leculară a alcoo lului A ~
B) CH 2=CH-CH=O;
numărul izomerilor (inclusiv stereo izomeri) car~
C) co1+ Hp + HOOC- CH =O; au formu la moleculară a alcoolului A sunt:
D) 3C02 + 3Hp; A) C 4H 1p , 8; B) C 4Hp, 4;
E) C02 + 2H,Q + HOOC-COOH. C) C4 Hp, 7; D) C4 Hp, 8;
E) C4 Hp, 5.
10.36. Se consideră următorii compuşi 10.40. O masă de 250g de sol uţie de etanol î:
hidroxilici (vezi capitolul 22): apă reacţionează cu cantitatea stoechiometrică d:-
CH3
sodiu şi formează 68,432 L(c.n.) deH2 • Concen-
@cHi-C~OH ® Clfy-?- c~ traţia procentuală a soluţiei de etanol este:
A) 91 %; B) 92%; C) 93%:
OH
D) 94%; E) 96%.

10.41. Un amestesc echimolecular de

izomeri cu formu la mo l eculară C 4H l 00 c_
masa de 59,2g este tratat cu soluţie acidă de
K,Crp 7 de concentraţie 0,8 N. Considerând ci
.. timpul de reacţi e este scurt, volumul solu~ei de
Aciditatea creşte în ordinea: K2Cr20 7 necesar oxidării amestecului, n um ăn:..
A) A<B<C<D; B)B<A<D <C; de izomeri din amestec şi numărul de compuş
C) D<C< B<A; D) C<D< A<B; organici ce rezultă din reacţia de ox idare sunt:
E) A<C<B <D . A) O,S L; 7; 3; B) 1000 mL; 8; l ;
C) 0,75 L; 4; 3; D) l L ; 8 ; 3 ;
m •
colecţia \
EDUCAŢIONAL
 E) 0,75 L; 7; 3. 10.46. U n amestec de etanol şi I-propanol cu
masa de 27 .2g se oxidează la acizii corespunzători
.42. Compusul cu fomrnla: cu 200 mL de s oluţie acidă de KMnO~ 2M.
C~-ţH-CH CH2 Raportul molar etanol : !-propanol este:
OH A) I :2; B) 1 :3; C) 2: l;
~ox idează cu soluţie acidă de K,Cr2O7' Volumul D) 2 :3; E) 3:2.
.:i= solu~ie de ~Crp 7 2M folosit pentru a oxida
..5 moli din compusul dat este egal cu: 10.47. Prin po lietoxilarea a 376 kg de
A) 0, lL; B) 5L; C) 2L; fenol cu ox id de etenă se obţin 3896 kg de
D) 500 mL; E) 200 mL. hidroxipolieter (vezi pag. 285). Şti i nd că s-
a lucrat cu ox id de etenă în exces de 10%,
.43. O masă de 67,6 g di ntr-o soluţie raportul molar fenol : oxid de etenă este:
- "'0a să conţ i nând cantităţi echimolare de A) 1:20; B) 1:25; C) 2 :1 1;
-c!tanol şi pirogalol reacţionează cu 64,4g Na. D) 1: 15; E) 2:32.
'3:Sa de metanol din această soluţie este:
A) 3.2g; B) 1,6g; C) 4,8; 10.48. O probă cu masa ;:!~ 300g dintr-o
O) 9,6g; E) 6,4g. soluţ ie apoasă de alcool etilic de concentraţie
92% se supune arderii până când concentraţia
..t-t O probă cu masa de 150 g dintr-o scade la 27 ,7 1% . Ştiind că vapor ii de apă
_utie apoasă care con!i ne 2-propanol şi rezultaţi din reacţie condensează şi revin în
..Jrochinonă în raport molar 2: I reacţion -:"ză soluţie , procentul de alcool ars este:
- 131 , I g sodiu . Canti tăţ ile de pr')panol şi A) 80%; B) 83,33%; C) 75%;
..!rochinonă din amestec sunt: D) 66,66%; E) 90% .
A ) 36g şi 31g: ::,, 24 g şi 22g;
C) 60g şi 22g; D) 30g şi 44g; 10.49. O probă din compusul organic:
E) 36g şi 66g. C~ y- CI-fy-ŢH- CH3
CH3 OH
~AS. Numărul alcoolilor monohidroxilici
..zuraţi cu catenă acicl ică (inclusiv stereoizomeri) consumă la oxidare 250 mL de soluţie de
~ un conţinut de 68, 18% carbon care fonn ează K2Crp 1 şi H 2S04
de concentraţie 2M. Masa
-:-in oxidare cu dicromat de potasiu ş i acid probei este:
...!lfuric cetone este: A) 15g; B) 30g; C) 0,3g;
A) 1; B) 2; C) 3; D ) 60g; E) 100g.
D) 4 ; E) 5.

Teste tip

~O.SO. Alcoolii care formează prin oxidare 10.51. Nu sunt posibile reacţiile:
• .1 s oluţi e acidă
de K 1 Cr2 0 7 în exces ac id 1. C6 H 5- 0Na + HCOOH--,.
_ ~-oxo-butanoic, dioxid de carbon şi apă au 2. C6H 5- 0H + NaHCO 3 --,.
l. :enumirea: 3. CH.-., ONa + HCOOH-->
1. 4-penten-2-ol 4. C6H 5- 0H + HCOONa-->
, 2. 1-penten-4-ol
3. 3-metil-3-buten-1 -ol 10.52. Mentolul, component al uleiului de
4 . 2-metil-l -butcn-4-ol mentă, are structura:

Icolectia
EDUCAŢIONAL
Im'
 o
CH3 1. este un proces de fermentaţie ce are loc
sub acţiunea enzimelor din drojdia de bere;
2. este procesul de fermentaţie acetică;
I " OH 3. conduce la o so luţie ce conţine 12-18%
CH alcool etilic;
Hi:; "CH3 4 . reprezintă procesul de obţinere a oţetul ui
Teoretic mentolul reacţionează cu: din vin.
l. metale active (K, Na, Mg);
10.57. Referitor la compusul dihidroxilic A.
2. soluţie acidă de K 2Crp 1;
3. cu H 2SO 4 la temperaturi ridicate; cu structura o - CH2 0H, sunt corecte
4. cu CH 3COCI. --.. . . OH
afirmaţiil e :
10.53. Reactanţii comuni pentru alcoolul
1. un mol de A reacţionează cu doi moli de
izopropilic şi alcoolul terţ-butilic sunt: NaOH;
I. K 2. CH3COC1 3. CH3 COOH
2. un mol de A reac ţionează cu cel mult 1
4. soluţia de K 2 Crp1 şi H 2SO4 .
mol de (CH3-CO\ O;
10.54. S e consid e ră sinteza d in schema 3. nu de c olorea ză soluţia acidă de
KMnO 4 ;
10.11. Referitor la compusul e sunt corecte
afirmaţiile : 4. prezintă legături de hidrog e n
intennoleculare.
l . este osubstanţă explozivă din care se
obţine dinamita;
10.58. Terpinolul are miros de liliac şi este
2. este o substanţă explozivă din care se utilizat în parfumerie.
cbţine trotilul;
3. pentru a obţine 1 kmol de e, cu un
randament de 80%, sunt necesari 28 m 3 (c.n.)
de propenă;
4. substanţa e este un nitroderivat stabil.
O'
CH3 y-OH
I
10.55. Se consideră sinteza: CH3
-tl/20 . +~LO
CH2=CH 2 t\g. 2so•c a ----- ,1,,, b Un mol de terpinol reacţionează cu:
Refer itor la substanţa b sunt corecte 1. lL de solu ţie acidă de ~Cr2 O 1 lM;
afim1aţii le: 2. 162g de HBr;
1. conţine 51 ,61% oxigen; 3 . 4 kg de soluţi e de Br2 4%;
2. tratat cu o soluţi e acidă de KMnO4 în 4. 39g de K.
exces fom1ează. CO2 şi H2O;
3. se foloseşte la obţinerea antige lului; 10.59. Referitor la timol, substanţă organică
4. se poate obţine şi prin barbotarea etenei cu structura:
prin so l uţia slab bazică de K.MnO4 •

10.56. Referitor la reacţia:

C6 H,p6 - 2CH3-CH 2-0H + 2C0 2
sunt corecte afirmaţiile :

Schema 10.11.
1Cl,(SW-C) - HJ)(NaOH) b ~Ct,(CCI.) +2H.O(Na0 H) -3HNO,
-IICI a -HCI C -2HCI d -3H,O e
IE EDUCAŢIONAL
•
colecţia I
,unt corecte afirmaţiile:
l. este un alcool terţiar;
2. este un fenol;
3. reacţionează cu: HCL CH3- COO a;
4. re acţi o nează cu: KMn0 4 ş i H 2 S0 4 ,
1
.. 0 , KOH.
3
10.60. Un mol de compus organic A. obţ i nut
~,n oxidarea izobutenei cu reactivul Baeyer.
:acţi on ează cu:
1. I L de solu~e acidă de K1Crp 1 l/3M, la
'11p scurt de reacţie ;
2. 46g de Na:
3. 400g de so luţie de H1S0.; 49%, la uşoară
.:ă l1irc:
-L 400g de soluţie de NaOH 20%.
J.6 I. Prin tratarea fenolului cu soluţie de
:im în exces se obţine un compus A ce conţine
-: .5°o Br. Referitor la compusul A sunt corecte
m1a1iilc:
I. nu reacţionează cu NaOH:
2. are masa moleculară mai r:.;că decât cea
cnolului:
3. are denumire::: :i .5-dibromofenol;
-l. are denumirea 2,4,6-tribromofenol.
.62. Compusul aromatic A cu formula
- .centuală : 77,77% C, 14,81% O, 7,4% H are
..!,a atomilor de carbon cu 60 mai mare decât
~a maselor atomilor de oxigen şi hidrogen
~ moleculă. Compusul A nu reacţionează cu
s::taJele active, cu bazele tari. dar reacţionează
3cidul iodhidric. Compusul A este izomer de
-criunc cu:
I. alcoolul benzilic;
2. 2-feniletanolul ;
3. p-crezolul:
-t 4-etilfenolul.
63. Compusul monohidroxilic aromatic A
XF,=7, con ţine 11.11 % O şi în prezenţă de
::. dă o coloraţie verde. Compusul A iniţiază
-atoarca sinteză:
A • K0H +O 1,-CU--CI
- -H-,o- · a -1,;CI b
Re ferit or la compus ul b sunt corecte
afim1aţiile:
1. conţin e I 7,2% O;
2. este un ester al a-naftolului;
3. are denumirea acetat de 2-naftil;
4. este i:.wmer de funcţ iune cu etil-2-naftil-
eterul.
I 0.64. într-un balon cotat cu volumul de 500
mL se introduce o pro bă de fenolat de sodin
(C6H pNa) pur şi apoi apă dist ilată până la
semn. Soluţia rezultată are pH= 1O. Cunoscând
Ka(C H 0H) - 10· 10 mol/ L, masa pr~bei de
6 5
fenolat de sodiu este:
1. 0,0232g; 2. I I 6· IO·'g:
3. 116g; 4. I 1,6mg.
10.65. Se consideră compuşii hidroxilici:
a lcool etili c (A). gl ico l (B), fenol (C),
pirocatechină (D), hidrochinonă (E), dimetileter
(F). Sunt corecte afirmaţiile:
I. solubilitatea în apă creşte în ordinea:
C<E<B;
2. punctele de topire cresc în ordinea:
C<D<E;
3. punctele de fierbere cresc în ordinea:
F<A<B:
4. toţi com puşii au moleculele asociate prin
legături de hidrogen.
10.66. Despre o soluţie de 2.4,6-trinitroienol
(acid picric) cu pH=2 (pk. = 0,25) sunt corecte
afirmaţii le:
l. are concentraţia de cel puţin l o·;nol/L;
2. în 500 mL de soluţie se află cel puţin
I, 145 g de acid picric;
3. O, I L de sol uţie reacţionează cu cel puţin
2 ml de soluţie de aOH 0,5 M:
4. concentraţia ionilorpicrat(C~H/N02) 30·)
este ega lă cu 10· 2 M.

1colecţla
EDUCAŢIONAL
illiJ
'
 Amine şi nitroderivaţi
Amine .::J

§ Caracteriz are generală

• Aminele sunt compuşi organici care au în molecula lor una sau mai multe grupe-~
(amino). Aminele provin teoretic din amoniac (NH3) prin substituirea atomilor de hidrogen "-
rad icaii hi dTOcarbonaţi . t
Exemple: C~NH 2
E
metilamjnă N-mctilfenilamină

trimetilamină

• Pentru amine se pot indica mai multe formule generale în funcţie de particularităţile loc
structurale. La determinarea acestora se ţine seama de faptul că introducerea unei grupe amine
în molecula unei hidrocarburi conduce la mărirea numărului de atomi de hidrogen cu o unitate
(- C-H, - C-NH). 5'

Exemplu: C0 H 20 _5N (rnonoamine provenite de la arene mononucleare cu cate nă laterală saturată

• Aminele au structuri foarte diferite ş i diferen ţele strncturale reprezintă criterii de
clasificare (schema 11. l.).
Schema 11.J
Amine după num ă rul -.. • amine primare Ex: CH3- NH2
radicalilor De atomul de azot se leagă un singur radical organic.
organici legaţi • amine secundare Ex: CH 3- NH- CH 3
de atomul de
De atomul de azot se leagă doi radicali organici .
azot • amine tertiare Ex: CH;-N-C6H5
, ~ I
CH3
De atomul de azot se leagă trei radicali organici.

după natura --+- • amine alifatice Ex: CH3- NH2, CH3- NH-CH 2-CR
radicalului Atomul de azot din grupa amino se leagă numai de
organic atomi de carbon saturaţi.
• amine aromatice Ex: C6H5- NH 2 , C6H 5- NH- CHr
Atomul de azot din grupa amino se leagă de cel puţ i n
un nucleu aromatic.
după numă rul~ • m?noamine Ex: CH3-CH 2- NH2
grupelor amino ln moleculă se află o singură grupă amino.
din moleculă • poliamine Ex: !½N-0- NH2
ln moleculă se află două sau mai multe grupe amino.
mJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 '~ Denumire
Structurile foarte diferite ale aminelor au impus mai multe variante de denumire a
--~:tora.
• Pentru monoamine primare de tipul R-l'·.1H2 sau Ar-NH2, sunt recomandate unnătoarele

a) numele radicalului alchil (R- ) sau aril (Ar- )+ amină;

- _"lp/e: CH3 CH- CH3

I
NH2
o NH2
I
I
izopropilamină fenilamină 1 -nafiilamină

b) indice care precizează pozitia grupei amino în catenă+ numele hidrocarburii de bază
'-! sau ArH) + amină (vari antă recomandată de IUPAC).
NH,
I -
o
C "'lple: CH-CH- CH3
3 I

NH2
2-propanamină benzcnamină 1 -naftalenamină
sau propan-2-au1i;i'i
• Pentru diaminele sau poliaminele primare de tipul H 2N-R-NH1 sau H 2N-Ar-NH 2,
• :-ecomandate următoarele reguli:
a) indici de poziţie pentru grnpele amino + numele hidrocarburii de bază+ prefix pentru
~ 11grupelor amino+ amină (variantă recomandată de TU PAC);
NH2
-.zple: CH,-CH2
, - 1
A
~
NH2 NH2 H2N / ~ NH2

1,2-etandiaminil 1 ,3,5-benzentriamină 1 ,4-nafialendiamină

b) numele radicalului divalent, trivalent etc. + prefix pentru numărul grupelor amino + amină.
NH2
=..u.-r.ple: CH2CH2
I I
ol I /NH2

NH2 NH2
ctilendiamină 1,2-fenilendiamină

• Pentru aminele secundare şi teqiare care co nţin radicali identici de tipul: ~NH şi R3N
-\r:NH şi Ar3N, se recomandă următoarea regulă:
prefix pentru numărul radicalilor + numele radicalului (R- sau Ar-)+ amină.
wnnple: Cr-ţ-CH2NH-CH2 CH3 Ciţ-NH-C6H5 C r-ţ-N-CH 3
dietilamină difcnilamină
I
CH3
trimetilamină
• Pentru aminele secundare ş i terţiare care conţin radicali diferiţi, ca de exemplu:
- '\'H-R2 , R1 ~-Ri,Ar, -NH-Arr Ar-~-Rr se recomandă unnătoarele variante:

_RJ I
a) denumll'ea or ca
denvaţ1
. ' N - su bst .1tu1ţ1
-~. . . . d ~
a1 unei amine pnmare, upă următoarea regula
I
colectla
EDUCAŢIONAL
Im '
 :~(variantă recomandată de TUPAC):
N + numele radicalului legat de azot , numele aminei primare; .
Ca radical al aminei primare se a lege radicalul cu structură mai complexă sau, mai e~pliciL
radicalul prioritar în ordinea: radicalul aromatic polinuclear, radicalul aromatic mononuclear
radicalul alifatic cu catena cea mai lungă.
Exemple:
CH,
N/ J
CH3 CH2 yH- NH- CH3 I \ c H3
CH3
N-metil-2-butanamină
N-metilbutan-2-amină
0 I
N.N-dimetilbenzenamină N-etil -N-metil-1 -naftalenami nă

b) numele radicalilor (R- sau Ar- ) ci taţi în ordine alfabetică+ amină .

Exem~e:
C6 . -NH- CH-2 CH,., CH-CH-
3 2 N
I - CH-2 CH-., CH3 CH2 CH2 f - C6Hs
etil fenilamină CH CH 3
3
, ...._ dietilmetilamină fenilmctilpropilamină

o
• Pentru unele amine sunt acceptate şi denumiri mai vechi, mult utilizate.
NH2 CH 3

Exemple: (YH
,
anilină o-toluidină cada verină

A .
:i=l Stru ctură
• Ca şi în amoniac, atomul de azot din grupa amino este hibridizat sp3 • În amine, atomul
de azot stabileşte 3 covalenţe cr cu atomii de hidrogen sau carbon şi are un orbital sp3 dielectronic.
Aminele au o structură de piramidă turtită cu bază tri unghiulară în vârful căreia se află atomul
de azot. Unghiurile dintre covalen\ele H-N- H, H- N-C sau C-N-C diferă în funcţie de
structura aminei şi este mai mare decât în amoniac.
• Legătura N- H din amine este slab pol ară şi generează legături de hidrogen mai slabe
decât cele generate de grupa - OH.
o
~ Izomerie
În funcţie de structura lor, aminele pot prezenta diferite tipuri de izomerie.
. CH, CH3
I - I
Exemplu: @ CH3 CH2 CH2 ŢH2 ® H- C- NH
I i
© H N-C-H
2 I
NH 2 CH2 CH2
1 -butanamină I I
butilamină CH3 CH 3
(S)-2-butanamină (R)-2-butanamină
(S)-sec-butilamină (R)-sec-butilamină
ŢH3
@ CH-CH- CH
3 I 2
@ CH3 CH2 NH- CH 2 CH3
dieti lamină
NH2
2-metil- l -propanamină

m ' '
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
i zobutilamină
 A şi D (izomeri de catenă), A şi B (izomeri de poziţie), B şi C (enantiomeri), A şi E
l.Zimeri de compen saţie).

~ Proprietăţi fizice
• Moleculele aminelor ?.rimare şi secundare sunt asociate prin legături de hidrogen slabe.
;R ;R ;R
: N . . . ._ H ......... : N . . . ._ H ......... :N . . . ._ H .
\ H \ H \ H
legăturile de hidrogen se pot stabili şi între moleculele aminelor şi moleculele apei .
.. .... --H-N
o: ··· / "-.
H- "- H R
H

• La temperatura obi~nuită, aminele inferioare sunt gaze, iar aminele cu mase moleculare
-nai mari sunt lichide sau so,1<ic. Pnnctele de fierbere cresc odată cu mărirea catenei şi cu
.ntroducerea mai multor grupe amino în molecul ă şi scad pentru aminele izomere în ordinea: amine
primare> amine secundare > amine terţiare.
::xemplu:
CHr-CHrCH-CHrNH2 CH.3CHrCH-NH- Clţ, CH3CHr~- CHrCH3

p.f.~97°C
6H3 6H3
p.f.=-84°C
CH3
p.f.=+65°C
• Aminele inferioare sunt soluhile în apă. Solubilitatea aminelor în apă scade cu cât
r::idicalul hidrocarbonat este mai mare. Anilina este puţin solubilă în apă, soluţia saturată de anilină
~n: concentraţia de 3,4%.
• Aminele inferioare au miros de amoniac. Proaspăt dist i lată, anilina este un lichid incolor.
în contact cu aerul. în timp, se colorează în galben până la brun.
,o
~6 Proprietăţi chimice
Comportarea chimică a aminelor este determinată de grupa amino ş i de natura radicalului
organic.

I. Caracterul bazic
Atomul de azot din amoniac şi din amine posedă o pereche de electroni neparticipanii la
legăru ră de care se poate lega covalent coordi nativ un proton. De aceea, amoniacul şi aminele au
caracter bazic şi pot reacţiona cu substanţele donoare de protoni (apa şi acizii).
1.1. Reacţia de ionizare
• Ca şi amoniacul, la dizolvarea în apă, aminele solubile ioni zează, într-o ~eacţie de
echilibru, formând hidroxizi complet ionizaţi (vezi pag. 357 - 358).
Exemple: NH 1 + H,O
_
-= NH4 + Ho- CH:l- f'- ' 4 2 - H2O .: CH3- NH 3+ T Ho·
amon iac amoniu metilamină mctilamoniu

• Caracterul bazic al aminelor creşte în ordinea:

Ar- NH < NH < R- NH < R-NH- R
2 3 L R, ~

1.2. Reacţia c11 acizii minerali

• Aminele reacţionează cu aci zii minerali (HCI. l-1 1SO4) acceptând protonii cedaţi de acizi

I
colecţla
EDUCAŢIONAL
~
'
 ·--
~ , ,l•
..-~·'
~ - ~ şi formează săruri de alchilamoniu, solubile în apă. Reacţia serveşte la solubilizarea aminelor
insolubile în apă .
Exemple: CH3-NH2 + HCI - CH 3- NH/ Ct C6 H5- NH2 ..,_ HCI ---+ C6H 5-NH/ Cr
metilamină clornră de metilarnoniu fenilamină clorură de fenilamoniu

• Aminele pot fi deplasate din săruril e lor de bazele mai tari.

Exemplu: CH.-NH
, 3
·ci- + NaOH - CH3-NH3+ NaCI + H 2O
clorură de metilamoniu metilamină

2. Reacţia de alchilare
• În reacţia cu compuşii halogenaţi de tipul R-C~-X sau ~CH-X, atomii de hidrogec
din grupa amino sunt substituiţi cu radicali hidrocarbonaţi (vezi pag. 126).
Intermediar se obţin halogenuri de alchilamoniu care în prezenţa unei baze sau a amine>"
în exces cedează protoni. generând amina ale.hi lată.
Exemplu:
CH3 CI-Ii-NH2 +CH,T ) CH:::-CH-NHT- ~ CH-CH,-NH-CH -'-CH,l )
., 2 I -om 3 • 3

CH3
etanaminâ iC>dură de etilmetilamoniu N-metiletanamină

9H, ; - B·
CH3
I +CH [
CH 3
.I -
~ Clig-CH2 ~ I
CH 3
~R~~ CI--ţ1 CH2N-CH3 ~ CHi-CH
21 CH3
CH3I

iodură de ctildimetilamoniu N,N-dimetiletanamină iodură de ctiltrimctilamoniu

Reacţia reprezintă o metodă de obţinere a aminelor secundare şi terţiare care au în moleculi
radicali hidrocarbonaţi diferiţi.
• Se pot utiliza şi alţi agenti de alchilare: sulfaţi acizi de alchil (R-OSO3H), alcooL
(CH.,OH), oxid de etenă (vezi pag. 285).
3. Reacţia de acilare
a) R- NH2 + R.L...COOH ·Hfl > R-NH-CO-R' Condiţii:
aminâ primară amidă N-substituită • încălzire la temperatur
mai ridicate.
R\ NH + RL..COOH R\ N- CO-R'
RI
amină secundară
R/ amidă N,N-disubstituită

b) R-NH2 + RL..COCl ~ R- NH-CO-R' Condiţii:

• mediu anhidm (eter, benzen),
R\ , R\ prezenţa unei baze orga-
R/ NH + R-COCl ~ R / N-CO-R' nice, încălzire slabă.

c) R-NH2 + (R1.....C0)20 > R-NH-CO - R' Condiţii:

• temperaturi obişnuite sau
încălzire slabă.
: > NH + (RL.. C0)20 --R-
.CO-O H~) : > N-CO-R'

• Aminele primare şi secundare, care au atomi de hidrogen legaţi de atomul de azoL

reacţionează relativ uşor cu acizi carboxilici ( a), cu cloruri le acizi lor carbox ii ici (b) şi cu anhidridele

m colecţlal
• - EDUCAŢIONAL
:_-uilor carboxilici (c) formând amine acilate. Din punct de vedere chimic, aminele acilate sunt
.i:rude substituite de azot. Prin acilare, aminele îş i pierd caracterul bazic (vezi capitolul 22).
~emple: CH3 NH2 + CH3 COOH ~ CH3 NH-CO-CH3+ HCI
metilamină acid acetic N-metilacetamidă

fenilamină clorurăde N-fenilbenzamiidă

(anilină) benzoil (benzoilanil ină)

CH3 CO \
CH3 NH-CH3+ o ~ CH3 r - CO-CH3+ CH-3 COOH
dimetilamină CH3CO
1
CH3
anhidridă acetică
N ,N-dimetilacctamidă
• Acilarea aminelor reprezintă o metodă de protejare a grupei amino faţă de unii reactanţi
.:3!e ar putea modifica această grupă (de exemplu: agenţi oxidanţi , acid azotic, halogeni). Prin
-idroli ză acidă sau bazică am inele acilate regenerează aminele din care provin .
.'::xemp/11:
CH, CH3 COOH COOH
I , I I I
OlI
NH2
•Cll, C-0-('I
-!ICI )
o I
NH-CO-CH,
•}(O;O<f •tV l '7~0J) )
•H-0
o I
NH- CO-CH,
•ll.(l
t'H;t'OOII )
o NH,
I
·'
p-am111otolucn N-acetil -p-tol uidi nă ac id ac id p-aminobcnmic
( p-to l u i d ină) p-accti laminobcn,.oic (vimmina 11 )

4. Reacţia de diazotare şi reacţia de cuplare

4./. Reacţia de dit1„ott1re a uminelor primt1re aromatice
Ar-N H~+ HNO! + H - /\r- N=N] ' + 2Hp Condiţii: tcmpemturi scăzute (0-5cC).

• Aminele primare aromatice (Ar-NH2 ) reaqionează uşor cu acidul azotos (I-INO) în

:trezen ţa
unui acid mineral , formând săru ri de arendiazoniu (A r-N=NtX-). Acidul azotos se
obţine
chiar în mediul de reacţie din azotit de sodiu (NaNO) şi acidul mineral aflat în exces.
NaNO" + HCI _. HN0 2 + NaCI
Exemplu: C6H5- NH " T HN0 2 + HCI 10-s•c1 C H -N=NJ-Cr + 2Hp 6 5
an i li nă clorura de
benzendiazon iu
• Cu unele excepţii , sărurile de arendiazoniu sunt solbui le în apă şi sunt stabile numai în
soluţiiapoase la temperaturi scăzute (0-Y'C). Prin concentrarea soluţiilor se descompun, iar prin
incălzirea soluţi il or la circa 50°C hidrolizează, conducând la fenoli.
Ex emplu: C6H 5- N=NJ-CJ· + Hp <5ooc1 ) C6H 5-0H + N 2 + HCI
I •Aminele alifatice primare formează alcooli în reacţie cu acidul azotos.
Exemplu:, CR- CH,- - NH + HN O,""
.)
CR-CR-OH - N, + H 0
2
->
.) ~ .:. 2
4.2. Reacţia de cuplare a sărurilor de d;azoniu

Ar- N=N]'X- + O - Y
---+
-HX Ar-N=N-
0'_
Conditii:
-Y~ • mediu bazic pentru fenoli ;
• mediu aciâ pentru amine.
unde : Y = -OH, - 0 - R, - NH2, - NR, etc.
I

o Icolectia
EDUCAŢIONAL
im '
J-1: ~ d i a z o niu dau mcţii
de cuplare cu fenolii sau cu aminele acomatkc
conducând la coloranţi azoici (vezi pag. 283, 284) care au ca structu ră de bază un azoderi\·z:
(Ar-N=N-Ar).
fenolii dau reacţia de cuplare în poziţia pară faţă de grupa hidroxil, iar dacă această pozi~
este ocupată reacţia este orientată în pozi~ia orto faţă de hidroxil.
OH OH
Exemplu, o- N~N](T+ Q "":~.:
I
9
" • 0-N N- y
I

O---CH3 O---CH3
Aminele aromatice dau reacţia de cuplare în poziţia para faţă de grnpa amino.
Exemplu:

0 - N=Nrcr+
clorură de
0-N<~: 3

3
ic~;.~)OHi > o-N=N- Q -N(CH3
- - CH3
p-dimetilaminoazobenzen
benzendiazoniu
5. S ulfonarea anilinei
La tratarea ar,ilinei cu acid sulfuric, are loc mai întâi o reacţie de •1eutralizare când se
formează ::.ldfatul acid de fenilamoniu care, prin încălzire timp mai îndelungat la 180 - 200°C, se
transformă în final în acid p-aminobcnzensulfonic, numit şi acid sulfani Iic.
S03H
I
NH, NH,J-oso,H
o o
H N-o (IS0-200'C)
I I - , 2

• H}~04 ) ( IOO'C) acid o-aminobenzensulfonic

fcnilaminâ sulfat acid

(an ilină) de fenilam0,1 iu
acid H2N- Q - so ~
fcni lsulfamic
acid p-aminobenzensulfonic
(acid sulfanilic)
Acidul sul fani Iic este un interriediar impo1iant în industria coloranţi lor.

~ Metode de obţinere a aminelor

1. Alchilarea amoniacului şi a aminelor (vezi pag. 126)
2. Reducerea nitroderivaţilor (vezi pag. 172)
3. Reducerea nitrililor (vezi pag. 341-344)
4. Reducerea amidelor ( vezi pag. 341-344)
5. Degradarea Hoffmann
Prin tratarea cu soluţii alcaline de hipoclorit de sodiu (NaOCI) sau hipobromit de sodi u
(NaOBr), amidele trec în amine cu w1 atom de carbon mai puţin în moleculă.
o
Exemplu: ¼IfsC\ + NaOCl ~ C6HsNff2+ C02+ NaCI
NH2 fenilamină
benzamidă

ifiD colectial
EDUCAŢIONAL
 ~i UtiJîzări
Aminele sunt intermediari importanţi în multe sinteze organice (medicamente, acceleratori
_e , ulcanizare, coloranţi etc.).

Nitroderivati
'
2'::{l C aracterizare genera lă
• Nitroderivaţii sunt compuş i organici care conţin în molecula lor una sau mai multe grupe
J1tro (-NO 2) legate de un radical hidrocarbonat.
~temple: C[T1- NO 2 C6H$-NO2
nitrometan nitrobenzen
itroderivaţii au structuri foarte diferite şi sunt clasificaţi după mai multe criterii.
după natura radicalului -(alifatici Ex: A
organic aromatici Ex: D

mononitroderivati Ex: A
1\ itrod e rivaţi după numărul
grupelor nitro - - -- - C polinitroderivaţi Ex: E

priman Ex: A
d upănatura atomului de
carbon ~c care se lea gă
grupa nitro -f secundari Ex: B
terţiari Ex: C
CH,
I .
I?\ CH-C - CH,- CH .
n11m.:tan
~ 3 I - .
NO, NO,
1-nitropn~pan 2-nitro-2-mct ilhutan

@CO
NO,
I -
@ O/+- -v·CH1
I .

I
02
1-nitronaflalcn
N02
2,4.6-trinitrotolucn
• Pentru determinarea formulei generale a unei serii de nitroderiva~, se ţine seamă că
fiecare grupă
NO2 înloc u ieşte un atom de hidrogen din hidrocarbura considerată şi are NE= l .
Exemple: CnH2n_7NO 2 (mononitroderivati proveniţi de la o arenă mononucleară cu
catenă laterală saturată)

(mononitroderivaţi cu NE=2)

~ Denumire
Denumirea nitroderivaţilor se stabileşte după una dintre unnătoarele reguli:
a) nitro + numele hidrocarburii;
I colecţia
EDUCAŢIONAL
liiJ
 nitrometan nitrobenzen
b) indici de poziţi e pentru pozi ţia grupelor nitro + prefix pentru numărul grupelor nitro
+ numele hidrocarburii.
N02
Exemple: CH,CH2-CH2 I
I -
N02
I
N02
O)
1,3-dinitropropan
~02
1,5-dinitronaftalen

§ izomerie
În funcţie de complexitatea moleculei, nitroderiva~i pot prezenta multe tipuri de izomerie.
Mononitroderivaţii sunt izomeri de funcţiune cu aminoacizii.
Exemple: CH3 CH2 CH2 N0i CH3 C
I H-C00H
1-Ditropropan NH
2
acid 2-aminopropanoic

rQ
~ Proprietăţi fizice
N itroderivaţii sunt substanţe lichide sau solide, insolubile în apă, solubile în solvenţi
organici (alcooli. eteri, benzen). N itroderivaţii sunt toxici. N itrobenzenul are miros de migdale
amare.

ro,
'::t, Proprietăţi chimice
Cea mai importantă rcacţ.ie chimică a nitroderivaţilor este reacţia de reducere la amine
primare.
a) R-NO" + 6W + 6e - R-NţI 2 + 2Hp Condiţii :
a) metale (Fe, Zn) şi acizi (HCI);
b) catalizatori (Ni, Pd, Pt).
(N il
Exemple: CH3- N0 2 + 3H 2 - -+ CH 3-NH2 + 2Hp
nitrometan metilam ină

(Fe THCI)
C6H 5- N02 + 6H ' + 6e· C6HS-NHZ+ 2Hp
nitrobenzen feni lamină

Q
~ Metode de obţinere
1. Din derivaţi halogenaţi alifatici de tipul: R- CH 2 X şi ~CHX ş i azotit de argint
(AgNO)
R-X + AgNO" -
R-N 0 2 + AgX
Exemplu: CH3 CH-CH3+ AgN0i ~ CH3 CH-CH3+ AgCl
61
2-cloropropan
~02
2-nitropropan

2. Nitrarea hidrocarburilor aromatice (vezi pag. 103)

Ar-H + HN0 (ii ,sn ,> Ar-N0 + 2Hp
3 2

~
llli
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 § Utilizări
Nitroderivaţii aromatici sunt utilizaţi în industria coloranţi lor. Trotilul sau 2,4,6-
-.::iitrotoluenul este utilizat ca exploziv în scopuri militare (proiectile, bombe) şi în scopuri paşnice
t\.ploziv pentru mine).

lPIB®IBI111~
:.1. 1. Să se determine formula moleculară
- .:rmătorilor compuşi organici ce conţin azot: CH3
a) poliamina cu formula brută. C)-T 4N I
--=mru care diferenţa dintre masa relativă a ®H-y-NH2
..:..:>mi lor de carbon şi masa relativă a atomilor H-y-CH3
~ azot dintr-o moleculă este 44;
b) monoamina care conţine 8,917% N şi CH2
-:>vine de la o arenă cu NE=7; I
CH3
c) diamina cu compoziţia procentuală de
~ : 40% C, 13,33% H, 46,66% N; CH3
d) poliamina cu fo1mula brută C5H7N şi I
~=5;
(8) H-y- NH2
e) monoamina care conţine 65.73% C şi
-r:-, ine de la o hidrocarbură saturată cu catenă
CH3 ?-H
.:-lică:
CH2
f) polinitroderivatul cu compoziţia
I
CH3
-:x.--emu ală de masă: 37% C, 2,2% H, 18,5%
~2.29% O şi masa molarăµ= 227 g/mol; a) Să se precizeze denumirea fiecărei
g) polinitroderivatu l cu formula brută amine.
H?J O2 care are molecula formată din 16 b) Să se identifice aminele izomere şi să se
:,-,i. precizeze în ce relaţie de izomerie se află.

., Se consideră aminele: 11.3. Se consideră monoaminele cu NE=O

'"'\
.:::,, CH3 CH2 fH- CH2 CH3 care conţin 65,75% C.
a) Să se determine fonnula moleculară a
NH2 acestor amine.
S\ b) Să se scrie fonnule le structurale ale
~ CH_
r CH2 NH-pt-- CH;;
aminelor izomere cu această fomrnlă moleculară
~ CH3 şi să se precizeze în ce relaţie de izomerie se
.;;;/ CH3 CH2 N- CH2 CH3
află.
6H 2 CH3 c) Să se indice denumirea fiecărei amine.
d) Să se identifice izomerul care are în
CH3 moleculă cel mai mare număr de atomi de
I
~ CH3 y - CH2 CH3 carbon nulari şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor
chimice prin care se poate obţine acest izomer
NH2 pornind de la amoniac.
CH3 e) Să se identifice izomerii care au în
I moleculă un singur atom de carbon secundar
~ CH3 CH- CH2 fH2 şi să se compare caracterul lor bazic cu cel al
izomerului identificat la punctul d.
NH2
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
liiJ
11.4. Se consideră monoa minele care conţin f) O-NH-CHJ + CH,-C0CI (AIC'1,\
13,084% N şi provin de la o ,u-;nă mononucleară
cu catenă laterală saturată. g) CH3 ŢH-CH3+ CH~OOH c,•q >
a) Să se detennine fonnula moleculară a NH2
acestor amine.
h) CH 3- NH- CH2-CH 3 + (CH3- CO),O -
b) Să se scrie formulele plane ale aminelor
izomere cu această fonnulă moleculară şi să se i) CH3- o- NH2 + CH 3- COCI ~
precizeze în ce rel aţie de izomerie se află.
c) Să se indice denumirea fiecărei amine.
~ H2
d) Să se identifice izomeml cu bazicitatea
cea mai mare şi să se indice etapele obţinerii lui
din benzen.
j) 00 + HN02+ HCI <0-soc1

e) Să se identifice izomerul care are în k) CH1- Q - N=Nl·Ci- +o-OH .....

mo leculă un atom de carbon nular şi săse indice
etapele obţinerii lui din benzen.
11.7. Pentru sintezele de mai jos, să St>
f) Să se calculeze masa de izomer identificat
identifice etapele intermediare şi condi!ii le
la punctule care se poate obţine din 531 .82 mL
de reaeţie ş i să se scrie ecuaţiile rcaq iilo·
de benzen (p,'-(11-i(,, =0,88 g/cm3). dacă randamentul
chimice.
global al transformăr ii este de 90%.
a) C6 J-1<, ~ C< ,H5-N~-CH:;] Cr
11.5. Se cons ideră mononitroderi va ţii cu
NE==5 care au în moleculă un număr egal de b) C~CH= CH,- ~ CH1CI
atomi de carbon ş i de hidrogen. . . I I-CI h.
a) Să se determine formula moleculară a NO,
acestor nitroderi va\i. c) C6 H6 ~ C6 H5- CH2-NH-Cll,
b) Să se scrie formu lele plane ale
nitroderivaţilor izomeri cu această formulă 11.8. Compusul organic X sc poate.: ob\in.:
moleculară şi să se precizeze în ce relaţi e de conform schemei de reacţii:
izomerie sunl.
( 1-1 +HNU,(H.,O) a•II N0,( 11 ,SO,i b-1 2H -12e·iF,-+HCI\ X
c) Să se i ndice denumirea fiecărui 1, 1, -H_O -li.O -411,0
nitrode,i val.
a) Să se identifice compuşii organici a, b ~
d) Să se identifice izomerul care se poate
X şi să
se scrie ecuaţii l e reacţii lor chim ice.
obţi ne dintr-un compus halogenat şi azotit de
b) Să se detem1ine formula moleculară ş~
argint şi să se indice etapele obţinerii lui din
fonnula brută a compusului X.
benzen.
c) Să se precizeze natura atomilor de carbor
11.6 Să se completeze ecuaţiile următoare lor din compusul X.
reacţii
chimice: d) Să se calculeze masa de compus X care
a) CH3- CH 2- NH2 + Hp-= conţine 280 g de azot.

b) CH3 r H2 CH3+ HCI~ e) Să se calculeze masa de compus X care

se poate obţ.i ne din 46,8 kg de benzen, daci
CH3 randamentul fiecărei reacţii este 90%.
c) CH 1-CH 2-CH 2-NH 2 -'- CH 3- CI ~
11.9. Despre izomerii cu compozi ţi a
d) CH 3- 0 - i ' JH--CH3-'-CH.fH) ~ procentuală de masă: 68,96% C, 14,94% H
şi 16,09% N se cunoaşte că masa atomilor dt
e) CH3 r-cH2 CH3+ Cl-:lj-I ~
carbon din moleculă este cu 33 mai mare decâ:
CH3 suma maselor atomilor de hidrogen şi azot.
!"1:7."1 colectial
11111 EDUCAŢIONAL
 a) Să se determine formula moleculară a
~--ester izomeri.
b) Să se indice fonnulele plane şi denumirile
.zomerilor cu această formulă moleculară (fără
~ereoizomeri).
c) Să se identifice izomerii care nu pot da
-=acţii de acilare.
d) Să se identifice izomerul care are în
-ol eculă un atom de carbon cuaternar şi să se
.:.dice ecuaţia unei reacţii de reducere din care
,J rezulte acest izomer.
e) Să se identifice izomerii care au în
-oleculă patru atomi de carbon primari şi un
...om de carbon secundar şi să se indice ecuaţiile
-:-acţi ilor de obţinere a acestor izomeri din
-~oniac şi compuşi halogenaţi.
f) Să se indice ecuaţiile reacţiilor de
,--tinere din amide a izomerilor identificaţi la
--_netele d şi e.
11.1 0. Se consideră izomerii cu formula
procentuală: 61,01 % C, 15,25% H şi 23,73%
N şi masa moleculară M=59 .
a) Să se determine formula molecu lară a
acestor izomeri .
b) Să se identifice izomerii care pot da
reacţii de acilare şi să se ordoneze aceşti izomeri
în funcţie de bazicitatea lor.
c) Să se identifice izomerii care pot
reaeţiona cu acidul azotos cu formare de
alcooli şi să se indice structura nitrililor şi a
nitroderivaţilor care pot forma prin reducere
aceşti izomeri.
d) Să se identifice izomerul cu bazicitatea
cea mai mare şi să se indice ecuaţiile reacţiilor
de obţinere a acestui izomer din amine.
11 .1 1. Se consideră schema de reacţii l l .1.
a) Să se identifice substanţele din schemă
şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.

Schema li.I.
b ~ A -{·1-1,coc> C red(2) ) B~CH3~~ c +HC\) d
-IJ<. I -1 ~0 -H(.I
CH-CH=CH
3 2
-HCI> a
L....:..;-""--'~e~D
-2H:O

Schema 11.2.
~H2

O""-
+H1SO,) A ~ B 1NaNO~~2HCl(0·5"C)) C
-1~0 -NaCI. -11,0
+NaOH(20°C\ > D ~
·H;:0
F
{metilora1,,J

+Hi() (50°C) b Schema 11.3.

-IICI, -~
+HNOi+ HCI (0-5°C) +Kl
-28, o a --1-_-'K'--"c""1.--N,-'.4 c

L +HCI f i-(Cf1:i~NH) L + (CH ),NH ]'Cl-

3 _ 2
~CH,OH { SQ,) N
-1:-liO
(O)
+CH3C00H ..-HN (l½S0J
·HiO g -1:-liO

(P)
-H,CC~-CI
·HCI J
. +HNOi~SC!J
-H20
I :k }
Q (am i nă izomeră cu L cu bazicitate
+CH,CI TCHiCI
· mai mare decât NH)
-HCI R -HCI ) s
I colecţia
EDUCAŢIONAL
lliJ

btSă se indice denumirile aminelor A, B,
C, D.
c) Să se indice condiţiile de reacţie pentru
reactiile de reducere notate cu 1, 2 şi 3.
'd) Să se identifice amina cu bazicitatea cea
mai mare şi să se ordoneze substanţele c, B, A
în sensul descrescător al bazicităţii.
e) Să se precizeze care dintre reacţii pune
în evidenţă caracterul bazic al unei amine.
11.12. Se obţin 28,6 kg de 1-naftalenamină
folosind ca materie pri mă naftalina.
a) Să se indice ecuaţiile reacţiilor implicate
în această sinteză.
b) Să se calcu leze masa de naftalină
de puritate 98% lua t ă în lucru, ştiind că
fiecare reacţie implicată în această sinteză are
randamentul de 90%.
c) Să se calculeze masa de soluţie de acia
azotic de concentraţie 78,75% şi masa de fi er
care se consumă, dacă acidul azotic şi fierul se
iau în exces de 10% faţă de cantitatea necesara
reacţiei cu cantitatea de materie primă pura
introdusă în fiecare reacţie.
11.13. Se consideră schema de reacţii 11.2.
Compusul B, numit şi acid sulfanilic, este un
compus aromatic paradisubstituit, iar compusul
E este o amină terţiară aromatică mononucleara
care conţine 79,34% C.
a) Să se id entifice substanţele di n
schemă.
b) Să se indice structura amfionul m
compusului B.
c) Săse determine masa de substanţă F care
se obţine din 9,3 kg de anilină de puritate 90%.
la un randament global de 75% .

Teste tip
@
11.14. Se consideră schema de reaq.ii 11.3. B) sunt amine primare;
a) Să se identifice substanţele din schemă C) constantele lor de bazicitate au
şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. valori apropiate;
b) Denumirea substanţei L este: D) dau reacţii de acilare.
A) p-to l ilamină;
B) p-aminotoluen; f) Formula plană a compusului e este:
C) 4-meti l benzenamină;
D) p-toluidină.
A) CHr-Q- N=N-8
-
\ - OH
c) Referitor la substanţa a sunt corecte
afirmaţii le:
B) Ctt,-Q- N=aN--8-0H
A) este un compus ionic;
B) se denumeşte clorură de p-meti Iben-
zend iazoniu;
C) este o substanţă so l idă foarte
C) CH,--Q-N=aN--0-8
stabi lă;
D) este un intennediar important în sintez.a
D) o - ~ o- N N- CH.1
coloranţilor azoici.
d) Compusul b este:
A) 4-metilfenolul;
o .
g) Reaqia L+HC I - f este posibilă
B) alcoolul benzilic;
deoarece:
C) p-crezolul;
A) HCI este un compus ionic;
D) p-aminofenolul.
B) Lare caracter bazic;
e) Referitor la aminele L şi M sunt corecte
C) feste un compus ionic;
afirmaţi ile:
D) L acceptă protonul cedat de HCI.
A) sunt amine aromatice;
Im EDUCAŢIONAL
'
colectial
 h) Reacţia din tre f ş i dimetilamină este unui nitroderivat.
.... •si bilă
deoarece: m) Compusul j arc denum irea:
A) L este o bază mai slabf1 decât A) N-benzil-bcnzamidă:
_ meti lamina; B) benzil-benzo il amină;
B) L şi dimetilamina sunt baze mai C) N-benzoi l- benz il am i nă;
Jbc decât amoniacul: D) fenil-benzi l am i no-cetonă.
C) dimetilamina accept ă mai uşor n) Compuşii k ş i I au una dintre formulele
--"ioni decât L; plane:
D) L şi dimetilamina au aceeaşi valoare Q- - CH,NH-C-
-,enrru ls,.
A)
- li Q-
O \ Nq
i) Reaqia dintre L şi CH/)H în prezenţă de
_so„ esw o reacţi e de: B)Q- c H-NH- c-Q- No 2
A) acilare a grupei NH 2: - 2 li -
B) alchilare a unei amine; o
B) alchilare a nucleului aromatic;
C) Q-CHc- NH-C-Q
D) diazotare a unei amine. - - li -
j ) O rdinea creş te rii bazicităţii aminelor L.
to2 °
1o-o
~i N este:
J\.)L<N<M: D) O; N- Q -CH2 NH-
B) M<N< L;
C) < L<M: o) Dintre aminele Q, R , S cea mai mare
D) L<M<N . constantă de bazicitate o are amina:
k) Referi tor la substanţele :.., ş1 g ~u nt A) Q; B) R;
rectc afirrnaţiik · C) S; D) toate au aceeaşi kb.
A) foc i.,M· · uin aL:e'eaş i c l asă de
• mpuşi organici cu funcţiuni : 11. 15. Se consideră schema de reacţii 11.4.
B) g este o bază mai slabă decât L: a) Să se identifice substanţele din schemă
C) L este o amină şi g este o amidă; şi să se scrie ecuaţiile reaciiilor chimice.
O) g se obţine prin acilarea aminei L. b) Aminele M şi N sunt izomeri:
l) Referitor la aminele L şi Q sunt corecte A) de catenă;
-:rmaţi i le: B) geometrici;
A) sunt amine primare; C) de compensaţie;
B) sunt izomeri de poziţie; D) nu sunt izomeri.
C) ambele se pot obtine prin reducerea c) Referitor la amina M şi cat ionul
:iui nitril: substanţei c sunL corecte afirmaţii le:
D) ambele se pot ob!ine prin reducerea A) ambele au caracter bazic;

"-(CH,CO>,O b Schema 11.4.

THN();(H2SO,J a -<H'.,.-,,~ttcn, L~ ""•', M~ -c;~~oH c

co -1-!?0
+CHiCl/A!Cl_;)
-IIC!
e
-211p

IC\i(hv:l:>
-HCI
f~N
-HCI
-IICl
d

Schema 11.5.
+Agt\02
-AgCI
a e ~ g (o-etilan i lină)
~(,;l'~(AICl,l d I INOJ JI..S04 )
-HCI -Ji-,O
f ~ h (p-etilani l i nă)
IEDUCAŢIONAL MAI
colecţia ~
 B) un nitroderivat primar;
-- Mare caracter bazic şi
<..B) cationul C) un nitroderivat saturat secundar;
substanţei c are caracter acid; D) un nitrat de alchil.
C) ambele au caracter acid; d) Compusul b are denumirea:
D) fom1ează o pereche de acid şi bază A) nitrat de etil; C) nitroetil;
conjugată;
B) nitroetan; D) azotil de etil.
d) Bazicitatea substanţe lor L, M, N, d creşte e) Compusule are denumirea:
în ordinea: A) o-nitroetilbenzen;
A) L<N<M<d; C) N<M<L<d; B) 4-nitroetilbenzen;
B) d<N<M<L; D) d<L<M<N; C) 2-nitroetilbenzen;
e) Pot forma săruri de diazoniu în reacţie D) 2-fenil-1-nitroetan.
cu HNO2 şi HCI aminele: f) Tipul şi condiţia reacţiilor e---->g şi f-+h
A) numai L; C) numai M; sunt:
B)L,M şiN; D)Lşi N.
A) hidroliză, Hp(HO");
B) reducere, Fe+HCI;
11.16. Se consideră schema de reacţii 11.5.
C) reducere, Pd(C);
unde b este un compus organic cu formula
D) substituţie, H,(Ni).
procentuală: 32% C, 6,66% H, 18,66% N ş i
g) Referitor la aminele g şi h sunt corecte
42,66% O şi care are masa atomilor de oxigen
afirmatiile:
din moleculă cu 18 mai mare decât masa
· A) sunt izomeri de poziţie;
atomilor de azot.
B) sunt amine aromatice;
a) Să se identifice substanţele din schemă
C) sunt baze mai tari decât amina c;
şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
D) au formula moleculară C8H9NO~.
!: ~ Compusul b este izomer de funcţiune
h) Masa de amină h, de puritate 96%.
cu: A) NH2- CH 2-COOH;
obtinută din 424 kg de compus d, dacă reacţia de
B) CH3- CH;- O- NO;
nitrare decurge cu un randament de 80% şi reacţia
C) CH3-CH;-O- NO 2;
de reducere cu un randament de 90%, este:
D) nu prezintă izomeri.
A) 348,48 kg; C) 363 kg;
c) Compusul b este:
B) 504, 16 kg; D) 403,33 kg.
A) un nitroderivat alifatic;
Teste ti
11.17. Prin combustia unei probe cu masa de A) 19; B) 6; C) l;
4,84 g dintr-o monoaminăA au rezultat: 14,08g D) 14; E) 20.
de CO 2, 3,96g de Hp şi 448mL de '.'12 (c.n.).
Formula moleculară a monoamme1A este: 11.20. Numărul de amine cu formul a
A) C7H9N; D) C/-T9N; m o leculară C H N şi nucleu aromatic care pot
8 11 •

B) C~HI IN; E) C4HIIN. fom,a săruri de diazoniu în reacţie cu NaNO 2 ş1

C) C8H9 N; HCJ este:
A) 14; B) 13; C) 1;
11 .18. Numărul de amine izomere cu formula D) 9; E) 20.
moleculară C8H 11N şi nucleu benzen este:
A) 20; B) 14; C) 6; 11.21. Numărul de amine (fără stereoizomeri)
D)5 ; E)21. cu formula moleculară C8H 11N şi nucleu aromatic
care sunt baze mai tari decât amoniacul este:
11.19. Număru l de amine cu formula A) 14; B) 6; C) l;
moleculară CKH 11N şi nucleu benzenic care nu D) 9; E) 20.
pot da reacţii de acilare este:
n:r,t
llllill
colecţla
EDUCAŢIONAL
I
~l .22. Amina cu fom1U la moleculară C8 H 11 N D) 100%; E) 95%.
nucleu aromatic cu bazicitatea cea mai mare
:s:e: 11.27. O probă de benzen cu masa de 195 kg
A) C6H 5- NH-CH2- CH3; reacţionează confom1 ecuaţi ei:
B) C6 H0-N(CH3\ ; C H + 2 HNO (H:SO.) A+ 2H,0
6 6 3 •
C) C6 H5-CH2- CH 2- NH2 ; Considerând reacţii le totale, masa de
D) C6H5- CH(NH)-CH3; compus A rezultată şi masa de amestec nitrant
E) C6H 5- CH.2- NH- CH„ ce conţine 63% HN03 ut i lizată sunt:
A) 420kg de o-dinitrobenzen. 500kg de
.13. Se consideră aminele: amestec nitrant;
a: buti lamină; b: dietilamină; B) 420kg de m-dinitrobenzen, 500kg de
c: N,N-dimetiletilamină. amestec nitrant;
Punctele de fierbere cresc în ordinea: C) 500kg de m-dinitrobcnzcn, 420kg de
A) a<b<c; D) a<c<b; amestec nitrant;
B) b<a<c; E) c<a<b. D) 42kg de p-dinitrobenzen, _<:flkg de
C) c<b<a; amestec nitTant;
E) 307 ,5kg de nitrobenzen, 250kg de
.2-t Masa de fier de puritate 84% consumată amestec nitrant.
-:.1.1 reducerea a 84g de 1,3-dinitrobenzen
11.28. Trietilamina se poate acila cu:
.\) 56g; B) 16,8g: C) 200 g: A) cloruri acide; B) esteri;
D) 168 g: E) 20 g. C) anhidride acide;
D) acizi carboxilici;
.:s. A nilina se :,0ate se para dintr-un E) nici un răspuns corect.
ctec de com j' .1/ or·..,-• uc1 ;nsolubili în apă
1

11.29. Se tratează cu acid azotos monoaminele

.\) aci lare cu CH 3- COCI;
8 ) alchilare cu CH} ;
C} acilare urmată de nitrare;
D) tratarea amestecului cu o soluţie apoasă
CI urmată de separarea stratului apos;
E ) tratarea amestecului cu oxidanţi
~ici.
'6. Prin acilarea cu clorură de ben zoil
-5: ml de anilină (p.f. 184°C şi p=l ,022
_...,.) se obţ in 935,75g de N-fenilbenzamidă.
- bmentul reacţiei de acilare este:
A) 80%; B) 75%; C) 50%;
primare cu NE=O care au procentul de azot mai
mare de 16,1%. Numărul alcoolilor primari (fără
CHpH) care pot rezulta este:
A) 3; B) 4; C) 9;
D) 7; E) 5.
11 .30. O cantitate de 0,4 mo l i amestec
echimolecular format din monoamine saturate
care conţin 31,11 % N se alchi lează cu iodură de
metil în exces. Masa de iodură de metil necesară
alchilării este:
A) 140 g; B) 142 g; C) 130,2 g;
D) 145 g; E) 150 g.

Teste ti
11, N,N-dimetilfenilaminaeste izomeră cu:
I. CH;-CH-0 3. c1+,-Q- NH- CH3
I -
c~
4. CH1Q-NH2
1. CJt-CH-0
Icolectia
EDUCAŢIONAL
im
 ),
11.32:' <:Sun~ posibile reacţiile:
1. C6H 5- NH: + CH3- '-J'H SC!-_.
2. C 6H 5- NHJ 'CI- + NH 1 -
3. C6H 5-NH 1 + NH4-CI--,
4. C~H 5-NH,J-Cl- + CH3- NH 2 ->
11.33. Referitor la reacţia:
(CH,- CH1\NH + H2so.->
(CH,- CH)2Nll1J 'HS04-
sunt corecte afirmaţiile:
I. este o reacţie cu schimb de protoni;
2. produsul de reacţie se numeşte sulfat
acid de dietilamoniu;
3. pune 'în evidenţă caracterul bazic al
dietilaminei;
4. produsul de reacţie este o sare de
diazoniu.
11.34. N-metilpropilamîna se poate obţine
prin tratarea propilaminei cu:
I. CH 3COOH
2. 2698g de CH31 se consumă la alchi lare.:.
unei probe ce conţine 8 moli de amine;
3. amestecul de sănni cuaternare de amoni!!
conţine 54,21 % l;
4. raportul molar iodură de trimeri'-
alchilamoniu : iodură de dimetildialchilamonL
din amestecul de reacţie este 7: 1.
11.37. Compusul organic cu formula plană
o - r H- pH- CH1
OH NH-CH3
se numeşte efod1ină şi are un efect vasoconstricv-
de durată. Un mol de efedrină poate reacţi o~
teoretic cu:
I. I mol de sodiu;
2. 2 moli de clorură de acetil, în mediu sta:
bazic:
3. 2 moli de clorură de metil, în mea _
bazic;
4. 3 moli de clorură de feni I.
11.38. Se consideră schema de reacţii :

2. CH3OH (300°C, HP' ) A -NaNO 2+ 2HCl(0.5°C> B ~H1 O (50°C) C + N,+ HC'

3. CH 3Cl (AICI)
4. CH:Cl (NH3)
11.35. O probă cu masa de 4 72 g de amestec
echimolccu lar fi.)rmat din amine le izomere
cu formula molecularrt C 3H 9N este tratat cu
anhidridă acetică. Referitor la această reacţie
sunt corecte afimiaţiile:
1. din reacţie rezultă 8 mol i de amină
acilată;
2. se formează patnt am ide N-substituite;
3. masa unei amine creşte cu 80%;
4. 'în reacţie se consumă 6 12 g de anhidridă
acetică.
-NaCJ
~ D + HCl -
unde A este o monoamină aromatică care a.~
grupa amino în poziţia cea mai activă a nucleuL
aromatic. Considerând reacţiile totale, dacă ,,.._
introduc în reacţie 28.6g de amină A se dega__
la hidrol iză 4,48 L de azot (c.n.). Referitor _
reacţiile de mai sus sunt corecte afirmaţi il e :
I. A este 1-naflilamina şi C este -
naltalenolul;
2. A este o-toluidina şi Ceste o-crezolul
3. D este un compus organic cu formu la
3-N~N-g- OH

11.36. O pro b ă d i n t r - u n am e s te c 4. D este un compus organic cu formula.

echimolecular, fonnat din monoaminele izomere Q - N- N-Q -OH
(fără stereoizomeri) ce conţin 19, 178% N şi au
I I
NE=O este tratată cu CHl Din reac\ie se obţin CH3 CH3
numai săntri cuaternare de amoniu. Referitor la
această reacţie sunt corecte afim1aţiile: 11.39. 1-nitropropanul este izomer a~
1. pentru alchilarea a 58,4g de amestec se funcţiune cu:
consumă 1,9 moli de CH 1; 1. 2-nitropropan;
3

ilJ:l EDUCAŢIONAL
•
colecţla \
 2. acid 2-aminopropanoic;
3. nitraL de propil (CH 3CIT2CI-\ON0 2); 11.45. Apar legături coordinative în:
4. nitrit de propil (CIJ3 CTT,CHpNO). l. nitrobenzen;
2. sulfat acid de feni lamoniu;
'l AO. Referitor la p-nitroani li nă (A) şi p- 3. clorură de benzendiazoni u;
rrofenol (B) sunt corecte afirmaţii.le: 4. azotat de amoniu.
1. A este o bază mai slabă decât anilina;
2. A este o bază mai tare decât anilina: 11.46. Se consideră compusul organic A cu
3. B este un acid mai tare decât !cnolul ; fomrnla pl ană:
4. B este un acid mai slab decât fonolul. C6 H,-N(CH2-CH"-OH},
Sunt corecte afirmaţiile:
1.41. Aminele izomereA: C6IT,CH 2CH2NH2
1. pentm a obţine 18, 1 kg de compus A cu
B: C6 IT5CH(NH~)CH 3 se obţin din benzen prtn
un randament de 80% se utilizează 11,625 kg
~.:cesiunea de reacţii:
de anilină şi 11 kg de oxid de etenă;
1. A: nitrare, reducen. •~:"~,,tare. reacţie cu
2. A este mi compus organic cu funcţiuni
_~C~. reducere;
mixte;
2. A: alchilare , monoha logenare
3. A are în moleculă numai atomi de carbon
:ochi mică, reacţie cu NaCN, reducere:
primari şi terţia1i ;
3. B: monohalogenarc cata l itică. alchilarea
4. l mol de A poate reacţiona cu cel puţin
aminei;
I mol de CJ-L-, COCI.
4. B: alchilare, dehidrogenare, aditie de
CI. alchilarea amoniacului.
11.47. Se co nsideră compusul organic A cu
, .42. O monoamină aromatică mononucleară formula planft:
=.:onţine un atom de carbon primar şi 13,084% o - NH-~- CH3
este izomerul cu bazicitatea cea mai mare. o
-IJt corecte afirmaţ i ile:
Sum corecte afirmaţiile:
I. este o amină primară; I. în 270 mg de compus Ase află 96,352· l 030
2. pentru această fonnulă moleculară se pot electroni n;
...::ie cinci strucniri izomerc; 2. raportul dintre numărul de electroni n şi
3 . se poate alchila cu maximum trei moli numărul de electroni neparti c i panţi la legătură
~ CH,f în condiţii energice;
dintr-o moleculă de A este 4:3;
4. se diazotează cu formare de alcool. 3. în 27 g de compus A se află 2,4088· l 023
atomi de carbon primari ;
.43. Atomu 1de azot uu este legat de atomul
4. cantitatea de compus A care conţine
_ .:arbon în:
6,022· l 023 atomi de azot are masa de l 35 g.
1. nitrometan; 3. nitrobenzen;
2. nitnmaftalină; .4. nitroglicerină.
11.48. Într-un amestec de N-m etiletanamină
4-t Despre anilină sunt corecte (A) şi N,N-dimetîletanamină (B) cu masa de
-natiile: 528 g se află 72,264· !023 atomi de carbon nulari.
1. toţi atomii de carbon din moleculă sunt Sunt corecte afirmaţiile:
ari : 1. raportul molar A:B din amestec este 1: 1;
2. prin nitrare directă formează orto şi para 2. amestecul consumă la acilare maximum 4
-oani lină: moli de CH,-COCI sau 240g de CH3-COOH;
3. are moleculele asociate prin legături de 3. am;stecul con!in 21,21 % azot;
_-ogcn; 4. ame-,iccul consumă la alchilare maximum
-teste foarte solubilă în apă. 8 mol i de CH.I.
,
Icolectia
EDUCAŢIONAL
IJlJ
'
 A -i%ilJ iE du;::Sfit r··irii&rti(lffiii :Ul 9 flZHR+iF&Wffir&

Compuşi carbonilici
o
~ Caracterizare gen era lă
• Compuşi i organici care conţin în moleculă grupa funcţ.ională >C=O (grupa carbonil) se
numesc compuşicarbon.ilici.
Compuşii carbonilici sunt:
R\
- aldehide: C- O Exemple: Clţ-C H=O C6H5 CH-O CH2 O
HI etanal benzcncarbaldehidă metanal
(benzaldehidă)
R\
- cetone: R/ C O Exemple: Clt:-
3
C- CR C6H-5 C- CR
li J li .>

o o
propanonă feni letanonă
(fenil-mctil-cctonă)
• Pentru a stabili fomrnla generală a unei serii omoloage de compuşi carbonilici, se ţine
seama că pentru fonnarca grupei >C=O se înlocuiesc doi atomi de hidrogen din molecula unei
hidrocarburi cu un atom de oxigen.
Exemple:
- C 0H 20O (aldehide sau cetone saturate cu catene aciclice, provenite de la hidrocarburi cu
fomrnla generală C H 2.+);
0

- C0 H 20 _8O (aldeh ide sau cetone provenite de la arene mononucleare cu catenă laterală
saturată cu formula generală C H _ ) .
0 20 6

'O
'ţ-J Clasificare
dup ănatura ~ alifatici saturaţi Ex: A, B
radicalului R şi R' sunt radicali saturaţi.
hidrocarbonat nesaturaţi Ex: C, D
Compuşi R şi R ' sunt radicali
nesaturaţ.i sau unul este
carbonilici nesaturat şi celălalt saturat.
R aromatici Ex: E, F
\ co R şi R' sunt radicali aromatici.
R'(H/
dup ă număr ul--. monocarbonilici Ex: A, D
grupelor Conţin o si ngură grupă >C=O în moleculă.
carbonil
di - sau policarbonilici Ex: G, H
Conţin două sau mai multe grupe >C=O în
moleculă.

~
'
cole ctla
EDUCAŢIONAL
I
 @ Clţ-CH2CH-O @ CH3 C-CHz-CH3 ©cf½ CH- CH O
~ l e: propana l ~ butanonă propenal

IR\
\J::!)
o .l.'2
-:r= CH- C-
li CH3 @ C6Ifs- CH=O ® C H5 CO--C 8s
6 6
o beni.aldehidă difenil-cetonă

meti l- vini l-cetonă

(Q) O=CH- CH--0 /lJ\ C~-C-C--CH3

glioxal \Ol li li
o o
butandionă

§ nenumire
• Pentru denumirea aldehidelor sunt folosite mai multe variante prezentate mai jos.
!.,antele a, b şi c sunt recomandate de lUPAC, iar variante le d şi e indică denumiri uzuale
.....:eptate.
a) La denumirea hidrocarburii cu aceeaşi catenă de atomi de carbon se adaugă sufixul -al.
~~ple: CH 2=0 CH3- CH=O
metanal etanal
b) Se alege cea m::i.i lungă catenă de atomi de carbon care conţine grupa -CH=O şi
>o! denumeşte hidrocad:,•.:ia corespunzătoare. Se adaugă sufixul -al la denumirea hidrocarburii.
„Inerotarea catenei "incepe de la atomul de carbon al grupei -CH=O care va avea întotdeauna
-~icele de pozitie 1. De la caz la caz se ţine seama şi de celelalte precizări din reguli le de denumire
.. ·1drocarburilor.
CH3
3 2 1 4 31 2 1
~-c•mple: CH2 CH-CH O CH3Ţ-ŢH--CH O
2-propenal butandial
H3 C CH2 CH3
2-eti l-3 ,3-dimetilbutanal

c) Pentru aldehidele în care grupa -CH=O este legată de un ciclu, se adaugă sufixul
-a._-baldehidăla numele hidrocarburii cu catenă ciclică.
CH O
;:_ cmple:
6
benzencarbaldehidă
(X) #
-CH O

2-naftalencarbaldehidă ciclopentancarbaldehidă
d) Se adaugă cuvântul aldehidă înaintea denumirii acidului cu aceeaşi catenă ca şi aldehida
.:...J se adaugă sufixul aldehidă la rădăcina denumirii acestui acid.
~emple: HCOOH CH2=0 CH3- COOH CH -CH=O
3
acid fom1ic a ldehidă formică acid acetic aldehidă acetică
formaldehidă acetaldehidă

C6H 5- COOH CH-CH=O

6 5
CH.2=CH-COOH CH2 =CH-CH=O
acid benzoic aldehidă benzoică acid acri lic aldehidă acri lică
benzaldehidă acrilaldehidă

e) Unele aldehide au denumiri uzuale.

~emple: O=CH-CH=O CH2 =CH-CH=O
glioxal acroleină

jcolectia
EDUCAŢIONAL
mJ
•
 iti4h
• Pentru denumirea cctonelor sunt folos ite regulile prezentate mai jos. Variantele a ş1 -
sunt recomandate de TUPAC, iar variantele c şi d indică denumiri uzuale acceptate.
a) La denumirea hidrocarburii cu aceeaşi catenă de atomi de carbon se adaugă sufixul -onă
Exemple: CI-ţ-C-C~
li
o
Cl±-CT-T-C-
3 .l.'2 li
CH,,
o
Q=o
propanonă butanonă cic lohexanonă
b) Se alege cea mai lun gă cate nă de atomi de carbon care conţin e grupa >C=O şi se
denumeşte hidrocarbura corespunzătoare. Se adaugă sufixul -onă la denumirea hidrocarburii
Numerotarea catenei se face astfel încât grupa carbonil să aibă indicele de poz i ţie cel mai mic
g,rupa carbonil având prioritate faţă de radicalii alchil sau legăturile duble sau triple.
De la caz la caz se ţine seama şi de celelalte precizări din regulile de denumire 2.
hidrocarburilor.
Exemple:
CH3 CH3 CH3
6 sl 4 Ji 2 1 l 31 2 4 5 6 5 4 .1 2 l
CT-T-CH-CH-CH-C-Cli CH:-3 C-CH-c~c~-CH CH-CH=CH-C-CH.
' ".l I 11 , li li - :3 3
li .
CH2 CH3 O o o o
4-et.iJ-3,5-dimctil-2-hcxanonă 3-metil-2,4-hexandionă 3 -penten-2-onă

c) Se citează în ordinea alfabetică numele radicali lor care se leagă de grupa >C=O şi apo
cuvântul eeto nă .
Exemple: ClbC-CH, CH;- C-CH,CH, ClbC-C6H,
J li . 3
li - J ., li .
o o o
dimetil-cctonă eti l-rnetil-cetonă fcnil-mctil-cetonâ

d) Unele cetone au denumiri uzuale.

Exemple: ClbC-CH3 CJ±-C-C6H .
' li , li )
o o
acetonă acetofenonă

o
~ Structură
În grupa >C=O, atomul de carbon este hi bridizat sp2 •
O+ c,()-
Legătura dublă C=O
este polară (>C O ), electronii puşi în comun fiind deplasaţi spr,
atomul de oxigen. Din această cauză, moleculele aldehidelor şi cetonclor sunt polare.
Exemple: CH.,=O
•
CK-CH=O
,
CH J-CO-CH3
~t = 2,29D µ =2.69D ,u - 2,97D

\o .
~ Izomerie
• Aldehidele şi cetonele cu aceea.şi formu lă moleculară sunt considera.Le de unii amor
izomeri de funcţiune. iar de alţii , izomeri de poziţie.
Exemplu: C~CH2 CH2 CH=O CH3 C-CRi- CH 3
b utanal ~ butanonă
• În funcţie de complexitatea moleculei, compuşii carbonilici pot prezenta mai mulle
tipuri de izomerie: de catenă. de pozi\ie, de funcţiune, geometrică, enantiomerie.
a •
colectial
EDUCAŢIONAL
 Compuşi carbonllil'i

CH3
:;) CH-C-CH- CH,CrL
3 li 2 - ·'
@ CT--ţ-CH2 ~-C~ CH3 ©cl--b- tH-C-CR
li
3 .,
o o o
2-pcntanonă 3-pentanonă 3-mctilbmanonil

@CH2 CH-CH 2 CH2 ţH 2

4-penten-1-ol OH alil-e1il-c1cr

@ CH=O CD CII= O
I
H-C-Cil I1 C-C- 11
I 3 3 I
trans-2-bultnal cis-2-butenal yl--li CH,
I -
CH.., CHl
t R)·2-111e1ilbuta11al (S)-2-metilbutanal
A şi B (izomeri de poLi!ic). A ş i C (i7omeri de catenă). A şi D sau A şi E (izomeri de
- . :i.me), F şi G (iLomcri geometrici). H şi I (enantiomeri).
• Aldehidele ~i cctonele sunt în ech ilibru cu fom,ele tautomere enolice. Po,::itia echilibrului
- ndc de structura c.:ompusului carboni lic.:. La com puşii monocarbonilic.:i. echilibrul este mult
- ..isat spre forma c.:arbonilică.

mple: CI I3 - CH- 0 ~ CH ,- CI I- OH Q -o~Q- 011 I

100~..
o
·;:; Proprietăţi fizi ce
• imn.· moleculclc polare ale aldeh idelor ~i cetonelor se exerc ită rorţe van dcr Wan ls de
:-cr.,,e şi dipol - dipol.
• La temperatura obişnuim. metanalul este un gaL, iar celelalte aldehide şi cetonc sunt
"'Jtan\c lichide sau sol ide. runctcle de topire ~i de fierbc.:rc cresc cu creşterea masei moleculare
_ oo larităţii moleculei.
Punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici sunt mai ridicate decât cele ale alcanilor
--spun7ători, deoarece moleculele compuşilor carbonil ici sunt polare şi au ma~e mai mari deciit
- ~culele alcanilor.
Punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici sunt mai scă7Ute decât cele ale alcoolilor şi
_ a-:17ilor corespunzători, deoarece moleculele lor nu sunt asociate prin legături de hidrogen.
• Tem,enii in fe riori ai compuşi l or carbonilici sunt solubili în apă. deoarece între molecu lele
- -,.i moleculele apei se pot tabîli legături de hidrogen. ·
\ ..
;C-O: ......... H4..
H
Formaldehida, acetaldehida şi acetona sunt miscibile cu apa. Solubilitatea în apă a compuşilor
-::-onilici scade cu creşterea masei molecular{:. Compuşii carboniJjci sunt solubili şi în solvenţi
-=J.nici. iar cei lichizi sunt buni sol venţi pentru lacuri, vopsele. unele mase plastice etc.
• Aldehidele şi cctonele lichide au mirosuri specifice, uneori plăcute. uneori dezagreabile.
:maldehida are un miros puternic (de formol), acetaldehida arc miros de mere verzi. iar
-.zaldehida de migdale amare.
1colect ia
EDUCAŢIONAL
il!E
'
·.;, w ~
.;'.;r·J ~=:=:I""--__._.-----------.;
-~ ·-·
... -
Proprietăţi chimice
Reacţiile caracteristice aldehidelor şi cetonelor sunt datorate grupei carbonil (>C=O) ş
sunt influenţate de natura radicalilor hidrocarbonaţi din mol ecu lă. Aldehidele dau şi reacţi i specifi~
lor, în care este implicat atomul de hidrogen aldehidic.
L Reacţii de ad iţie
Legătura 1t din grupa >C=O este o legătură slabă şi se scindează uşor în prezenţa uno·
reactanţi. De aceea aldehidele şi cetenele dau reacţii de adiţie. În reacţiile de adiţie, reactivitat~
grupei carbonil este mai mare în aldehide decât în cetone şi este mai marc atunci când este lega~
de radicali alifatici decât atunci când este legată de radicali aromatici. Reactivitatea compuşilo·
carbonilici în reacţiile de adiţie scade în ordinea (vezi pag. 330 • 333):
CHp > CH 3- CHO > C 6H 5-CHO şi
CH 3- CO-CH3 > CH1-CO-C6H5 > C6H 5-CO-C6 H5
1.1. Adiţia ltidrogenului
R- CH=O + ~ ~ R-Clţ-OH Condifii:
aldehidă alcool primar a) H, ş i catalizatori (Ni, Pt, Pd);
b) sistem donor de protoni şi e lectroni ( _
R- C-R + H2 ~ R- CH-R
11 I sau amalgam de Na şi apă sau alcool);
O OH c) hidruri complexe (LiAlH 4 , NaBH~) i=.
CC!Onâ alcool secundar solutie eterică.
• Reacţiile de ad iţie a hidrogenului la l egături multiple eterogene (C==O, C=N, CsN etc
se numesc reaqii de reducere (vezi pag. 341 • 344).
• În general, reducerile cu hidruri complexe decurg în condiţii foarte blânde şi c~
randamente mari.
Exemple: O - CH=O + 2(H] (Na-C':f,OH) ) Q - c~OH
ben7.aldchidă alcool benzilic

o - ~ -CH3 (~IAIH4l ) O-rH-CH3

o OH
fenil-metil-cetonă 1-foniletanol

propenal I-propanol

C~CH- CH-CH o <N•Bfli)) CI-ţ-CH=CH-Cfli-OH

2-butenal 2-buten- 1-ol

1.2. Adiţia acidului cianhidric

)c-o +H-C= N ~ -?-C= N

compus OH
carbonilic cianhidrină

• Reacţia de adi ţie a HCN la compuşii carbonilici este reversibilă, echilibrul fiind deplasat
spre cianhidrină. În această reacţie se formează noi l egături C-C, iar cianhidrinele sunt intermedian
importanti în sintezele organice.
• Pentru că acidul cianhidric este un gaz foarte toxic, se lucrează cu cianuri alcaline ş1
acizi.
&:llm colecţia I
• • EDUCAŢIONAL
 Exemple:
CH3
: :fy-CH- O + H-CN :.:= CH3 CH-C==N CH-C-CH + H-CN :.:= CH-6-CN
li I
etanal I
OH
3 3 3
O OH
mctilcianhidrină propanonă dimetilcianhidrină

1.3. Adiţia hidracizilor

I
) c O+H- X ~ -c-x
I
compus OH
carbonilic a-ha lohidrină

- m 1ple: CH3 CH O + HCI~ CH3 CH-Cl

etanal
I
OH
metilclorohidrină

c1-Halohidrinele sunt neizolabile şi foarte reactive.

1.4. Adiţia alcoolilor
R-CH=O R- CH-O-R' R'Ol l(IICI)
R-ÎH-O- R'
I -Hfl
aldehidă
OH scmiacetal O-R' acetal
R R R
R'OI II I ICI)
R-t-O-R' • k 'OHtl l ( 'I) I
R-t= O R- - O- R'
cctonă
I
OH semicctal
-H!J
O- R' cetal
1
u-- CH= O •t ttp11111c·1)
- c:mplu: C rrr- , n 1;()1 111w1i CH,C~O-CH,
CI ~C~O-CH
. I -1 -11 , ., I :, 1
etanal
OH scmiacctal 0-CH3 accta l
• Reacţia este reversibilă. Semiacetalii ş i semicctali sunt hidroxieteri. Ei nu pot fi i zo laţi.
• Grupa hidroxil din semiacelali sau scmicetali este mai react i vă decât hidroxilul unui
:ool. Cu exces de alcool. i'n mediu acid, sem iacetal ii şi sernicetalii conduc la acetal i şi respectiv
--::ali. care sunt substanţe stabile şi izolabile. Prin hidroliza în mediu acid a acetalilor sau cetalilor
,__ ;:,oate reface grupa carbonil.
0-CH- 2 CH,
I .,
.=. emplu: CH3 CH2 y-CH3+ H20 ~ CH-CH-C-CH
3 2 11 3
+ 2CH,CH-OH
3 2
O-CH2 CH3 o
1.5. A diţia bisulfitului de sodiu (NaHSO)

)c O + NaHSO3 --? - {- S03Na

compus OH
carbonilic combinaţie bisulfitică
(u-hidroxisulfonat de sodiu)
.:.-emplu: CH3 CH2 CH O + NaHSO3 ~ CH3 C~- y H-SO3Na
propenal OH
combinaiie bisulfitică
• Cetenele aromatice nu formează combinaţi i bisulfitice. Combinaţiile
bisulfitice sunt
- 'mpuşi solizi cristalizaţi şi servesc pentru caracterizarea, separarea sau purificarea compuşi lor
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
11:li
'
 2. Reacţii de condensare
Într-o reacţie de condensare, două molecule organice se unesc într-o moleculă mai mar-.'
Reacţiile de condensare sunt foarte variaLe şi pot fi reacţii de adiţie umiatc. uneori, de reac!ii <1.
eliminare sau ele reacţii de substitutie (vezi pag. 333). Reacţii le de condensare sunt util izate :_
sinteza multor substanţe organice şi reprezintă o metodă importantă de mărire a număru l ui 8:
atomi de carbon dintr-o moleculă organică.
2. I. Condensarea compuşilot cathonilici Între ei
OH
\/ c-o+ H- t-C=O
I j «"'""'~'~ >
aldoht:a _T_Y_Y
I I . \
O ""'.~p'""> ; C=y-9=0
compoucmă componemă aldol saLt compus carbonilic
cahonilică metilenică cetol <1-f\-nesaturat
(C.C.) (C.M.)

Condiţii: catalizatori: baze (NaOII, KOH etc.) sau acizi (I-ICI, H,S04 etc.).
• În reacţiile de condensare, un compus carbonilic part i; ipă la reacţie cu grupa carbon
(>C=O) şi se numeşte componentă carbon iIică, iar cel ălalt compus carbonilic participă cu o grup~
CII, CH1 , CH , din poziţia vecină grupei carbonil şi se numeşte componentă metil enică . Atomii dr
hidrogen legaţi de atomul de carbon vecin grupei >C=O (poziţie a) sunt mai reactivi în reacţii].:
de condensare decât ceil a l ţi atom i de hidrogen din m o l eculă.
Reacţia de condensare dintre cele două componente presupune două etape:
- reac(ia de aldolizare care consLă în adifia componentei metilenice la grupa carbonil d~
componenta carboni li că, rezultând o hidrox ialdehidă, numită şi aldol. sau o hidroxicetonă , numtt.:.
ş i cetol:
- reacţia de crotonizare care constă în deshidratarea aldolului sau cetolului cu fom1art:.;.
unui compus carbonilic o:-~-nesaturat, proces în care se elimină o moleculă de apă îmre grup_
hidroxil şi un atom de hidrogen din poziţia vecină grupei carbonil (poziţia a).
Exemple :
f
CH3 CH= O + CH;-CH= O ~~!~1> CH3 II- CI-I 2 CH=O ·11':,:~,: ;,~~u·i> CH3 CH=CH- CH= C
etanal etanal OH 2-butenal
(C.C.) (C.M.) 3-hidroxibutanal (aldol) (aldehidă croionică)

CH3 CH,
I I -
-H:ţlrFCj
CH:.-C-CJ-L+ CH-1 C- CH3 aldol;m- ) CH:.-C- CH:, C- CH3 i.:rotunu:ure ) CH1 C=CH-C-CH,
j li ,, · li ' ' ' I - 11 ' li ,
O O OH O o
propanonă propanonă -.4-hid.roxi-4-metil-2-pentanonă 4-metil-3-penten-2-onă
(C.c.) ( C. M. ) (celo]) (izopropilidenacetonă)

• În funcţie de condiţiile de reacţie (Lemperatură, catalizatori), se poate obţine aldolul sau

cetolul sau compusul carbonil ic nesaturat. Produş ii de condensare aldolică se obţi n , de regulă, la
temperatura camerei, sunt puţin stabili şi eli mină uşor apă prin simpla încălzire sau în prezenţa
unor concentraţii mai mari de catalizatori.
• Aldoli i şi cetolii obţinuţi din aldehidele şi cetonele aromatice sunt instabili, se deshidratează
pe măsură ce se formează şi. astfel, se obţine direct compusul carbonilic cx,~-nesanirat.
Exemplu: C6H5 CH=O + CH3 C-CH3 ~ C6H5 CH=CH-C-CH3
benzaldehidă li li
(C.C) o (C.M.)
propanonă 4-fcnil-3-bLtien-2-onă
o
m • .
colec tial
EDUCAŢIONAL
(benzi lidenacetonă)
 • Dacă în molecula compusului carbonilic se află mai multe grupe metilenice distincte,
:un mai mul~i produşi de condensare.
-..i.plu :
-i-Cfh-C-CH3+ CH3 CH2 C-CH3~
- li li
o ()
-~Onii (C.C.) butanonă (C.M.)

H3C CH3 H 3C CH3

I I I I
CH3 CH2 y-CH- ~- C~ _1~ >CH1 CH2 C=C- [ -C~
OH O O
4-hidrox i-3 ,4-dimetil-2-hexanonă 3 ,4-dimetil-3 -bexen-2-onă

OH C~
I I "
CH3CH2r-CH2 rr-CH2 CH3 ·Hfl > CH3 CHr-C= CH- TI'- CH2CH3
CH3 O O
5-hi drox i-5-metil-3-heptanonă 5-mctil-4-hepten -3-onâ
• Reacţii le de condensare pot avea loc şi între a ldehide ş i cetone. În aceste rcac[ii. aldehida
~tionează drept componentă carbonil i că. deoarece grupa carboni l din a ldehide este mai react i vă
_j1 cca din cetone. iar cctona este componenta met ilenică .
-.,p/11:
Y~ CH=O + CH:;-
3 C-CH .~ Cll:;-CH- CH,C-CR ~ CH:;-CH= CH-C-CI-13
· li " ·' I - li " · ·' 11 ·
O OH O O
~tanal propanonă 4-hidrox i -2 -pcmanonă 3-pemen-2-onă
C.C) (C.M.) (cetol)
• Unii compuşi carbonilici pot fi numai componente carbonilice. deoarece nu au grupe
-;._ CHr CH
1 active, vecine grupei carbonil (exemple: C0 I 15 CIIO). CHp.
• Când componenta meti leni că arc mai multe grupe metilenice sau mai mulţi atomi de
-:'Jgen în grupa met ilenică , pe lângă produsul de monocondcnsare se pot obţine în anumite
_;::;• lăţ i ş i produş i de policondensare.
c6iu~cH=CH-
':i C-CH-
li .,
_mple: CJ-l)CH=O + CH3~- CH3 henzil ide~acetonă O
-{
O C6H5 CH=CH-C- CH CH-C6 H;
bcnzaldchidă acetonă • li ·
(C. C.) (C.M.) dibcnzilidenacctonă O

y1-l1 CH2 CH=O

OH
CH2 O+Cff:i CH 0-1--CH, CH- CH=O
metanal etanal I - I
(C.C.) (c..vt.) OH CH2 OH
CH, OH
CII-6-
2
~H=O
I I
OH CH2 0H
2.2. Condensarea formu!tleltidei cu fenol
Compuşi i carbonilici inferiori se pot condensa cu fenoli , rezultând rr1şini sintetice, numite
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
~
'
~ . fenoplaste, cu importante aplicaţii practice. Cele mai utilizate fenoplaste se obţ.in din fee=
şi formaldehidă printr-un proces complex de policondensare. După procedeul de policonde~
utilizat şi după proprietăţile lor, se disting două tipuri de răşini feno lformaldehidice: novolacul s:
bachelita.
• Novalacul se fom1ează în cataliză acidă după următoarea schemă de reacţii:

OH OH
I I
OH
o-CH2-o
I o,o' -dihidroxidifenilmetan
2 o,p''
~
+ cu=
iiz
o ~(H:.:.:C:.:c
-H,O
' l)-----l

fenol formaldehidă

p,p'-d ib idrox idifonii metan

OH OH OH OH OH
-CH~- o ) .• •. .._____o
l ol,,.,.-CH2'----0
I o' ,,.,.-CH~..,_____o
l
policondensare ~ I ~ I ~ I I ~ I

"-CH{' "-CH{' '----·-··

Novolacul are macromolecule fi liforme în care nuclee fenolice sunt unite prr-
punţi metilenice (-CHc- ) în poziţiile orto _şj para faţă de - OH. Fiecare nucleu feno lic di-
macromoleculele de novolac au o poziţie ort.o sau para faţă de grupa - OH Ii beră care este capa bi :
să reacţioneze cu fonnaldehida ş i de aceea novolacul este utilizat la obţinerea bachelitei .
Novolacul este tennoplastic şi solubil în alcool. Solu~ia alcoolică de novolac se foloseşt~
ca lac anticoroziv şi electroizolant.
• Bachelita se formează în cata:1-iu'i bazică după um1ătoarea schemă de reacţii:

OH
I alcool o-hidroxihenzil ic

O + C~- O fomialdehidă
(Na OH, la rece)

OH
-Hl.)(150°C) )
(policondensare)

fenol
I
o I
C!IiOH
alcool
p-hidroxibenzilic

m colacţlal
EDUCAŢIONAL
 OH OH
l
.... CHr--9,..,.-CH l ,..,.-CH ~,..,.-CHz-···
2yyCH2"- 2
-H:()(1 50°C) )
;oliroodensare) ~I ~I N V"
9
HO 9 I OH
H2 CH2 CH2
OH
I ,..,.-CHr-- ,::P'I 0,..,.-0H
I
I
,..,.-
OH
"-CH2 ~ I

Cffi"-
Y ~ "-CH{"'~ '---CH{"'
OH

resitil (bachelită C)
Rezita are macromolecule tridimensionale î:n care multe nuclee fenolice sunt condensate în
- ! cele trei poziţii active (o, o' şip faţă de grupa ~H). Este un produs termorigid şi insolubil.
~!le de bachelită au rezistenţă mecanică şi chimică mare şi proprietăţi electroizolante. Se
--::.ează la obţinerea izolatorilor electrici, în construcţii, în construcţia de maşini etc.
2.3. Condensarea compuşilor carbonilici cu baze azotate
• Compuşi i carbonilici se condensează cu amoniacul şi cu derivaţi ai amoniacului
• :orm ula generală H,N-Y, conducând la produşi de adiţie - eliminare cu fomrnla generală
>~- Y. -
OH
\ c o + HiN- Y~ \ c i ~ \c N-Y
I I \NH-Y -HP I
• Produşi i finali de condensare >C=N- Y regene rează compusul carbonilic din care au
~, enit printr-o reacţie de hidroliză.
• Aceste reacţii de condensare au multe excepţii de la cazul general. De reţinut sunt reacţi i le
_ :ondensare cu: hidrazina, fonilhidrazina, hidroxilamina şi condensarea aldehidelor aromatice
-- am ine aromatice primare cu fonnare de baze Schiff.
~ ccmple:
~Ţ=0 + H2N-NH2 -Hp> CH3 Ţ=N-NH 2
CH1 CH,
;iropanonă hidrazină hidraionă
CJ fy-CH=0 + H 2N-NH-C6 ~ ~ C6Hs-CH=N-NH-C6H 5
~nzaldchidă fenilhidrazină 2
fenilhidrazonă

CH,-CH-C
3 2 I
O+HN-NH
2
-O
_
'- No2 ~
-HP CH-3 CH-C
2 I
N-NH-O'-
_ No2
bumnonă CH3 . ho 2
CH3 ~O
2
2,4-dinitrofcnilhidrazină (DNPH) dinitrofonilhidrazonă

CH3 CH=0 + H2N--0H -1-1,o> CH3 CH N-0H

etanal hidroxilamină • oximă (aldoxină)

C6lfs-CH=O + C6H5 NH2 -~o> C6H5 CH-N-C6H5

benzaldehidă anilină bază Schiff

• Pentru aceşti produşi de condensare se folosesc uzual denumiri de tipul: hidrazona

acetonei, fenilhidrazona benzaldehidei etc.
• Oximele sunt substanţe lichide sau solide frumos cristalizate. Hidrazonele şi
fenilhidrazonele sunt substanţe frumos cristalizate. Dinitrofenilhidrazone.Je. sunt precipitate de
culoare galben-oranj până la roşu închis. Toţi aceşti produşi de condensare servesc la identificarea,
caracterizarea şi dozarea aldehidelor şi cetonelor (vezi pag. 303 - 304).
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
l:m:J
 2.4. Condensarea compuşilor carbonilici cu alţi compuşi organici ce tlll atomi c..
hidrogen t1cidifiaţi
Unii compuşi carbonil ici se pot condensa ş i cu alţi compuşi organici ce con~in atomic..-
hidrogen acidifiaţi aflaţi în poziţia a faţă de grupa atrăgătoare de electroni.
Exemple: 2CH,=O + ITC=CH - ~ CH, -C=C-CR
mcta;ia l et inâ - I -
OII OIT
1.4-butindiol

benzaldehid,i ester malonic

3. Oxidarea aldehidelor
Altkhi<lele suni sensibile faţă <le mulţi agenţi oxidanţi şi se oxidează uşor la ac -
carboxil ici. când este atacat hidrogenul aldehi<lic. A ldeh idele au caracter reducător.
3. I. Oxidurea c11 soluţia acidă de permanganat de potasiu (KMnO )
+I -7 ~3 12
5R-CH-O + 2KMn0, - 3H 2S04 _. 5R-COOH + K:S0 4 + 2MnSC.\ f 31lp
-1, I -+-1
C ·2" C O.\ idar\! 15 A ldehidele reduc ionul violet MnC\ la ionul
7 ' .:;
Mn 2- incolor.
Mn 2:'...+ Mn reducere 2
Exemplu:
::>C) 15 CI 1=0 1 2KMn04 - 3H 2S04 -+ 5C 6 H 5-COOH + K 2S04 + 2MnS0 4 - 3Hp
bcn/.aldchidă ac id ben,oic
3.2. Oxitlareu cu soluţia acidă de dicromat de potasiu ( K ,Cr ,O .)
~1 ~6 3 . . 3
3R-CH=O - K1Crp1 ...L 4H 2S0 1 ___,. 3R-COOH + K2 S0~ + C1)S0)3 1 41I})
-I -.i
C -2,· > C oxidare 13 Aldehidele reduc ionul Crp/ portocaliu la
+u -3 ionul Cr3~ verde.
Cr24 Cr reducere 2
l'.'xemplu:
3CH,-C'H,-C'H=O + KSr:O; + 4H:SO, - 3CH l-CH"-COOH + ~so4 + Cr/S04)3+ ..!::,
propanal acid propanoic
3.3. Oxidarea cu soluţia de hidroxid de diaminoargint (/), [Ag(NH))OH, numi~
reactiv Tnllens
I lI +3 I)
R CH=O + 2[Ag(NH) 2l0H - R- COOH - 2Ag ~ 4NH 1 + Hp
...
t -·-k+ c
. . .,

o
oxidare I Aldehidele reduc ionul complex [Ag(NH,)2
la argint metalic.
r
Ag -±::,. Ag reducere 2
Exemplu: CH,=0, 2[Ag(NH,)pHJ-HCOOH 1 2Ag f· 4NI~-1 Hp
aldehidă formică acid formic
3.4. Oxia,1rell c11 soluţia hazicâ fn cure se află ionul Cu'+ complexat Cit io1111/ tarrrr:..
numită şi reuctiv Fehlinl?,
+I -- -3 - I
R- CH=O - 2Cu + 4HO- - R-COOH , Cup + 2H20
c:J
-2
-2c· 1 ('
-1

_,
oxidare I A !deh ide le reduc ionul complex Cu 2• la oxid de
cupru (l) (Cup) precipitat roşu - portocaliu.
Cu - i.-i Cu reduce re 2

l:EEi EDUCAŢIONAL
colecţia I
 ~remplu: CH3-CH=O + 2Cu 2~ + 4HO- -.. CH3-COOH + Cup + 2Hp
acecaldehidă acid acetic
• A ldehidele aromatice nu dau reacţia cu reactivul Fehling.

3.5. Oxidarea cu oxigenul molecular (O) din aer

o
o o -~' o
R-c 1 + o , ~ R-c # \H 2R-c 1
\H - \ 0-0-H \ OH
aldehidă peracid acid carboxilic
Unele aldehide se pot oxida uşor în prezen~a oxigenului din aer, când se formează
=--~ ed iar un peracid care are acţiune oxidantă asupra aldehidei, rezultând în final acidul carboxilic
-"';-espu nzător. Reacţia este numită reacţie de aurooxidare.
o
::.:.emp lu: C6H~CH
-,
O+ O2 ~ C6"LI-C
5
#\ ...Q,Hs- CH=O >
0-0-H
bcnzaldehidă acid perbenzoic acid benzoic

4. Reacţii ale compuşilor carbonilici a-[3--nesaturaţi ( vezi pag. 313)

În molecula unui compus carbonilic a-~-nesaturat există un orbital n extins în care
• .e..-rronii 7t sunt delocalizaţi {conjugare 11:-1t) De aceea, comportarea chimică a acestor compuşi
i:s:.t: uneori diferită de a celorlalţi comr::ş, carbonilici. Compuşii carbonilici a-~-nesaturaţi dau
~;.--~i i de adiţie în poziţiile 1,2 şi 3,4 ~adiţ~i norn?le\şi reacţii de aditie în poziţiile 1,4 (adiţii
-1ugate), in funq;t; -!,, re>ictant (R-CH=CH-CH=O) .

.::m1p le: a)R-CH-CH-CH O+Xi~ R-CH-CH- CH- O

X= Cl, Br
b) R-CH=CH- CH=O + HX~ R-Clf-CH, CH=O
** I -
X=CI, Br,I X
R- CH CH-CH-C=N
c) R-CH- CH-CH-0 + H-C=N - 6H
{
R-CH-CH2 CH-O
<'.:=N
~-----"-'----, R-Cf1·"'--'lh-
t21lz(Ni)
2
r, C H- R
, 6H
,n2(Pdl
d) R-CH CH-C-R , R-CH~H2 ?i-R
li
o o
1 --~ -\ll~~ -~ u_N_aB~~ '--~. R-CH CH-CH-R

1
6H
~2e '., 2I1 (Na 1 ~f-1,-0H)
. R- CH.,CH-C-R
2 2 li

o
lcolectia
EDUCAŢIONAL
IEIJ
 :§ Metode de obţinere a compuşilor carbonilici
1. Oxidarea unor hidrocarburi
400-600°C
Exemple: CI-li + 0 2 oxidde azot> CHrO + H 2O
metan metanal

o
(MnCl2sau CoClz) )
-H20
oli

ciclohexan ciclohexanonă

G,H5 CH2 CH3+ 2[0 ] (~~~ t•c >> C6 Hr-CO-CH3

etilbenzen - fenil-meti l-cetonă

(Y2Os şi săruri de CO sau Mn )

C6H:sCH2 CHi- CH3+ ~ -HP C6Hr-CO-CH2 CH3
propilbenzen etil-fenil-cetonă
o
li
(X)+ o2 (catalizatori} )
·HP (X)
tetralină a-tetralonă

2. Oxidarea alcoolilor (vezi pag. 143, 144)

3. Oxidarea cu ozon a alchenelor, alcadienelor şi a arenelor (vezi pag. 348, 349)
4. Adiţia apei la alchine (vezi pag. 80, 81)
5. Acilarea arenelor (vezi pag. 102)
6. Hidroliza compuşilor dihalogenaţi geminali (vezi pag. 125)
7. Obţin erea acetonei din izopropilbenzen (vezi pag. 152)

§ Utilizări
• Metanalul (CHp) are numeroase uti lizări: ca dezinfectant fie în stare de gaz, fie în solu~e
apoasă de concen traţ ie 40%, num i tă formol, la conservarea preparatelor anatomice, la fabricarea
oglinzilor, în industria pielăriei , la obţinerea bachelitei şi novolacului etc.
• Etanalul (C~-CH=O) se foloseşte la obţinerea acidului acetic şi la fabricarea alcoolul ui
n-butilic utilizat ca solvent.
• Benzaldehida (C6H 5- CH=O) se uti l izează la sinteza unor coloranţi ş i a altor compu ş i
organici.
• Acetona (CH 3-CO-CH) se uti lizează ca solvent în industria lacurilor, pentru extragerea
grăsimilor, la dizolvarea acetilenei în taburi de otel, ca solvent pentru acetatul de celuloză şi pentru
nitroceluloză, ca materie primă pentru obţinerea cloroformului şi a metacrilatului de metil.

IT>ill®IB~
12.1. Să se detennine formula moleculară atomi;
a următorilor compuşi carbonilici: c) compusul dicarbonilic saturat cu catenă
a) compusul monocarbonilic cu NE=l care aciclică care are raportul de masă H:O = 5: 16;
conţine 22,22% O; d) compusul carboni lic cu compoziţi a
b) compusul obţinut prin adiţia apei la procentuală de masă: 69,76% C, 11 ,62% H-
o alchină şi care are molecula formată din I O 18,6% O care se obţine prin hidroliza un ui
l:E:J colecţlal
EDUCAŢIONAL
 .:ompus diclorurat geminal_;
e) compusul carbonilic (C XHyO7.) cu NE=S ,
:;ovenit de la o areuă mononuc leară cu catenă
.aterală saturată şi pentru care este valabilă
,elaţia: 12x-l 62=92.
l 2.1. Despre un compus carbonilic A se
: unosc următoarele informaţii:
- se obţine prin adiţia apei la o alchină ;
- are in moleculă 4 atomi de carbon primari,
..n atom de carbon cuaternar şi un aLOm de
.:arbon secundar.
a) Să se identifice compusul carbonilic
~- s ă se scrie formu la p l ană şi denumirea
-"mpusului A.
b) Să se calcu leze masa de compus
_.1rbonilic A care conţine 5 moli de atomi de
:-\'.igen.
c) Să se scrie formulele plane şi denumirile
:ompuşilor carbonilici izomeri cu compusul A
-:?re au aceeaşi catenă de atomi de carbon ca ~'. ,;.,
d) Să se scrie formulel e Fiscf, ::r a doi
:-iantiomeri care au aceeaşi fom,, :;a mo l eculară
-~ Aşi grupa carbonil n •' :.t' aldehidă şi să se
.-.3b ilească confi gur,11ia atomului de carbon
?.Simetric.
!! .3. Despre un compus organic A se cunosc
.:.-mătoarele infonnaţii:
- este un compus dicarbonilic ce conţin e o
_;-upă carbonil de tip cetonă;
- provine de la o hidrocarbură aromatică
-.vnonucleară cu catenă laterală saturată şi este
~"' compus p-disubstituit;
- are raportul de masă C:O = 3,375: l.
a) Să se scrie fonnula moleculară şi formula
- :mă a compusului A.
b) Să se determine raportul numeric
C :C1cr(1.ar :Ccuatern,lt din molecula compusului A.
~
c) Să se calculeze procentul masic de
u gen din compusul A.
d) Să se calculeze masa de compus A în
...::-e se află 18,066 ·1023 electroni 1t.
' .4. Un compus monocarbonilic dinuclear
-- ~ E==9 are mol ecu la fo rmată din 24 de
__:-.:,mi.
a) Să se detem1ine fom,ula moleculară a
compusului carbon.ilic şi să se scrie formulele
plane şi denumirile izomerilor care îndeplinesc
condiţiile considerate.
b) Să se calculeze masa de carbon care se
află în 91 g de compus carbonilic.
c) Să se precizeze natura atomilor de carbon
din molecula izomerului cetonă.
12.5. Se consideră izomerii cu formula
moleculară C6 H1ep :
@ CH2 CH- ÎH- CHz- CH- O
CH3
CH= O
I
© H3C- C- H
I
H-C,::y_,.,.CH3
H
a) S ă se sc1ie, după caz, formulele plane
sau structurale ale um1ători lor izomeri: izomer
de catenă cu A, izomer de poziţie de B, izomer
geometric cu C, enantiomer cu D, izomer de
fun cţiune cu compuş ii carbonilici consideraţi.
b) Să se precizeze denumirea tuturor
izomerilor.
12.6. Să se identifice intermediarii din
s intezele teoretic posibile din schema 12.1.
şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. Să
se identifice compuşii organici care prezintă
izomerie de configuraţie.
12.7. Despre doi izomeri A şi B se cunosc
unnătoarel e date:
- au masa moleculară M=72 şi conţin în
mo l eculă doi atomi de oxigen;
jcolectia
EDUCAŢIONAL
IJim
 12HCI ) a I H,O(NoOII)
b
, 11 CN , C
-
+211,0
--
1'1l
~,- ~
d
~H,O
0
(H.SO„t C)
> e
-2HCI

b) CH - CH=CH · li.O(H,so., , a +c:.:u0 b +h C ~ d +NollH e

3 · 2 -H,0,-Cu -11,0

+CH,-Cll,-CO-CI (Al<.:I,)
C) C6 H 6 -HCI , a
+C/1,-CO-CI (Al<.:I,) a __+_CH~,-- ('1~1,-C
_ .H _=_o _ _ +2[Al!(NH,),]OII ) C +Cl l,-OH(H")
-HCI -H,0
b -2Aa. -11'-H,, -11,0 ·H,0
d
• 21t' ,+2c(Na+C,I 1,--0H) C - (O] (KMnO,+H,SO,)
e) 2,2-dimetilpropanal + etanal ....... a ::~~ b d
J

f) 2-metilpropanal + metanal -+ a +Hoi , b +lH.(-.:i> c

· '1- 2- butanonă + benzencar baId e h1'dă

g) 3,3- d 1metl ~
44
] (K,Cr.0,+H,S0,l
a - [0------ ~-~ b+c

. Jo hexanonă + benza Ideh'd

h) c1c 1ă ~ a T(; II -CH=O
• -~,o

i) a-tetralonă + formaldehidă ----+ a '.:~ • b mei , c

j) O=CH-CH=0 +2CH- C-CH ....... a ~ b -4 H.(Nil C T2[01 (K,Cr,U +H,.SO.) d +2~.- Oli
3 li 3 -2H,O -211,0 -2H,U e
o
b

- la hidrogenarea catalitică a 7,2g de com- B : 3,3-dicloro- l -fenil-2-metil- l-butenă;

pus A sau B se consumă 4,48 L (c.n.) de H2;
- la oxidarea cu reactivul Tollens a 7 ,2g de
izomer A se depun 21 ,6g de Ag şi se formează
compusul organic C;
- la oxidarea, în aceleaşi condiţii, a aceleiaşi
cantităţi de izomer B se depun 43 ,2 g Ag şi se
formează compusul organic D;
- compuşii C şi D p ot fi componente
metilenice în reacţii de condensare cu aldehide
şi cetene;
a) Să se identifice izomerii A şi B şi să se
scrie ecuaţiile reacţiilor chimice indicate.
b) Să se indice structura compuşilor
cloruraţi E ş i F care dau prin hidroliză în mediu
bazic compuşii A şi B.
c) Să se indice structura produşiloi de
condensare crotonică dintre aldehida benzoică
şi compusul C.
12.8. Se consideră următorii
organici cu clor:
A: l , 1,2,4,4-pentacloropentan;
~ colecţia
. . . . . EDUCAŢIONAL
I
C: 1,3,3,5-tetracloropentan.
a) Să se determine structurile compuşilor
A', B', C' rezultaţi din reacţia de hidroliză a
compuşilor A, B, C.
b) Să se indice reacţiile de condensare din
care se obţin compuşii A', B' şi C'.
c) Să se arate care dintre compuşi i A', s·.
C' reacţionează cu reactivul Tollens şi să se
studieze acest proces redox.
d) Să se determine masa de soluţie de
AgN03 de concentraţie 1% utilizată la obţinerea
reactivului Tollens necesar pentru oxidarea a
11,6 g compus de la punctul c.
12.9. Se oxidează, cu o soluţie acidă de
K..MnO 4 0,2 M , 15kg de aldehidă cu formula
molecu lară C H 0. Prin încălzirea produsului
8 8
organic rezultat din oxidare s-au o bţinut 13,6kg
de anhidridă ftalică .
com pu şi a) Să se determine structura aldehidei .
b) Să se calculeze randamentul global al
transformărilor.
 a
+2[H]
A ?
a -~, >A B -+-'-+H'-"C~l~ n
+HCN +CH,Mgl +H,O
b-NfiJ~C O -MgiOH ) p
I
+ 21-½ (Pt) > d
r -HzO) S
+NaHSO:i
e t -Hp) X
+CH_,Mgl f +fl,O
-MgiOH ) g +N}½-NH-CJ-fs
+A to -1~0 Y
b -Hp > i
+N.Hi-OH
-HP
reactiv Tollens
k
reactiv Fchlin,
k
1~2k
c) Să. se calculeze volumul soluţiei de să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
!:iO~ 0,2 M necesar oxidării întregii cantităţi
- z.dehidă, considerând randamentul oxidării 12.12. Să se identifice compuşii chimici din
o. următoarele transformări şi să se scrie ecuaţiile
d) Să se calculeze masa soluţiei de H2SO4' reacţiilor chimice indicate, ştiind că A este o
.:z :oncentraţie 80%, necesară obţinerii soluţiei cetonă cu masa moleculară M=I20 şi NE=5.
~dante de la punctul c. a) a +H.O (Hg'·,H'> (b] ~ A
b) a ~ d >H,o (HO") A
:.. 10. O probă cu masa de 31,6g de dintr-o -2c
c1ţie de alcool etilic şi aldehidă acetică în apă c) C6H 5- CH=CH -c(H'">
2
- tratată cu reactivul Tollens, când se depun d) C H +g (A ICI,) A
: 6g de Ag. O altă probă, identică cu prima, 6 6 •C

- -:e tratată cu o solutie • acidă de KMnO 4 de
-centraţie IM, când se consumă 200 cm 3 de
:r:ţie oxidantă.
a) Să se calculeze conţinutul soluţiei în
-.:001 etilic şi în aldehidă acetică (procente de
-..!Să ).
b) Să se calculeze raportul molar alcool
:: c : aldehidă acetică : apă în soluţia iniţială.
e) h +2ro1!Kp ,o,+H,so,> 2A
12.13. Compusul cu denumirea 3-
metilbutanal se găseşte în sucul de portocale. Să
se indice denumirile recomandate de TUPAC ale
compuşilor organici cu formula moleculară a 3-
met_ilbutanalului care au următoarea comportare
chimică:

c) Dacă o altă probă de soluţie, identi~ă cu a) reac~onează cu 2,4-dinitrofenilhidrazina

~.:nele două, este supusă mai întâi unui proces
~ ;educere şi apoi oxidării cu soluţie acidă de
!n0 4 IM, să se calculeze volumul de soluţie
....:!antă necesar în acest caz.
' ll . Se consideră schema de reacţii 12.2.
~ A este o aldehidă cu NE= 1 şi catenă aciclică
-=.2Iă a cărei masă creşte prin hidrogenare cu
: ---%, iar B este cetona izomeră cu A.
Să se identifice substanţele din schemă şi
şicu reactivul Tollens;
b) reacţionează cu 2,4-dinitrofenilhidrazina,
dar nu reacţionează cu reactivul Tollens.
12.14. Compusul organic A se obţine prin
condensarea crotonică a etanalului şi are
conformaţie trans pentru dubla legătură C=C.
a) Să se identifice şi să se denumească
unnători i izomeri ai compusului A:
- B, izomer geometric cu A;
- C, izomer de poziţie cu A sau B care
Icolectla ~
EDUCAŢIONAL Mill
 ,> (_
reduce reactivul Tollens;
- D, izomer ce se poate obţine prin adiţia
apei la o hidrocarbură cu NE=3;
- E, izomer ce formează prin hidrogenare
cu H 2 în prezenţă de N i 2-meti l- I-propanol.
b) Să se indentifice izomerii care pot da
următoare l e reacţii:
A, B, C, D sau E , m.(NiJ I-butanol
A, B, C, D sau E +i i1.c-.;J 2-butanol
A, B, C, D sau E KMnO,>H,SO,
---. HOOC-CH,-COOH+C02+Hp
A, B, C, D sau E K,Cr,O.TH,SO,
-+ CH3- CO- COOH+C01 +Hp
12.15. Acetilena poate fi componentă
metilenică în reac~ile de condensare cu compuşii
Teste ti
12.17. Se consideră compuşii carboni lici
izomeri A , B şi C despre care se cunosc
unnătoarel e infonnaţii:
- izomerul A reduce reactivul Tollens, are
catenă aciclică liniară, are NE=l şi formează
prin condensare crotonică un compus organic
ce conţine 12,698% O;
- B este izomer de catenă cu A;
- Ceste izomer de funcţiune cu A şi B.
Să se aleagă variantele corecte din fiecare
item.
a) Referitor la aceşti izomeri sunt corecte
afirmaţiile :
A) au formula moleculară C4Hp;
B) A şi B sunt aldehide, iar C este
cetenă;
C) A, B şi C sunt aldehide;
D) au formula molecul ară C 5H 1a_<?·
b) Se consideră reacţii le: ·-
B +He-. a -2H,o b
) ~
C ,11c:N a' T2Hp b'
-NH
Sunt corecte afirmaţiile!
A) b şi b' sunt hidroxiacizi izomeri;
B) b şi b ' formează prin deshidratare
acelaşi acid carboxilic nesaturat;
C) a, a', b şi b' sunt compuşi organici
~ colecţlal
lliaÎI EDUCAŢIONAL
carbonilici. Din compusul organic obţinut prr.:
condensarea acetilenei cu fonnaldehida se poarr
sintetiza I ,3-butadiena.
a) Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimic::
prin care se poate realiza această sinteză.
b) Să se calculeze cantitatea de formaldehic
necesară obţinerii a 540kg de butadienă, daci
randamentul global al transformărilor este a
80%.
12.16. a) Să se ca lculeze vo lu m ul d~
propma, măsurat la 27°C şi 2 atm, necesa:-
obţinerii a 87kg de acetonă, dacă randamenru..
transformărilor este de 80%.
b) Să se calculeze volumul de benze::.
(Pc 1-1 = 0,879 g/cm 3) necesar obţinerii acelea.ş
cantit'ăţi de acetonă, la acelaşi randament globa.
al reacţiilor.
cu funcţiunimixte;
D) reacţiile indicate nu sunt posibile
c) Se cons ideră reacţiile:
A - H.(Ni) C +2[ HJ ,
• C (LiAlH > C
Sunt corecte afirmaţiile ·
A) c şic' sunt alcooli izomeri de poziţie:
B) nu este posibilă 11ici o reactie prin care
c şi c' să se transfom1e în A şi respectiv în C;
C) prin încălzirea compuş i lor c ş1
c' în prezenţă de cupru se obţin compuşii A ş 1
respectiv C;
D) prin încălzirea compuşilor c şic ' cu
o soluţie de K.MnO4 şi H 2SO 4 se obţin compuşii
A şi respectiv C.
d) Se consideră reacţia:
B + C (Ho·i d -H.o <•"> e
Sunt corecte afim,a~iile:
A) se obţin e un singur produs de
condensare aldolică d şi un sinb'1.lr produs de
condensare crotonică e;
B) în amestecul final de reacţie se aflâ
două perechi de izomeri geometrici;
C) amestecul final de reaqie este
format din cetone nesaturate izomere;
D) prin oxidarea amestecului final de
reacţie cu soluţie de K,Crp 7 şi H 2 SO4 se obţin
 =puşii: acid 2-metilpropanoic, butandionă,
Jr...;: 2-oxo-butanoic.
e) Refe r itor la reacţîa de condensare
=-:-li că dintre A şi B sunt corecte afirmaţiile:
A) amestecul de reacţie nu reduce
-,ivii Tollens şi Fehling;
B) amestecu l de reacţie reduce
-::.:.:tivu l Tollens;
C) amestecul de reacţie este format
_::; 6 aldoli izomeri;
D) fiecare compus din amestecul de
".18. Se considerăcomr11~ii monocarbonilici
- ..mnătoarele caracteristici:
- E==5,
- nu conţin atomi de carbon hibridiza~ sp;
- raportul dintre masa atomilor de carbon
-am a maselor atomi lord~ hidrogen şi oxigen
..::._ molecu lă este egal cu 4. Numărul izomerilor
- .iceste caracteristici este:
A) l; 8)4; C)5;
D) 10; E) 3.
__:.19. Acroleina nu se poate combina cu:
A) H2(Ni); B) [Ag(NH)PH];
C) I ,3-butadienă; D) benzofenonă;
E) HCN.
•.-:.20. O soluţie obţinută prin dizolvarea în
.;:-3 a 8,8g de aldehidă A cu NE= I şi a 5,8g de
-=ehi dă B, B fiind omologul superior al lui A,
!:'--:~ tratată cu reactivul Tollens când se depun
- . g Ag. Aldehidele A şi B sunt:
A) metanal şi etanal;
B) etanal şi propanal; E) p ropanal şi 2-
-erilpropanal.
C) propanal şi butanal;
D) propanal şi propanonă;
.2.21. Un compus monocarbonilic aromatic
- care are NE=5 şi care conţine 11,94% O
~rmează prin oxidare cu KMn04 şi H S04 un
2
• ~mpus organic B. Un mol de B reacţionează
. ~ l ,5L de soluţie de NaOH 2M. Prin nitrarea
- B cu amestec sulfonitric se obţine un singur
reacţie are în moleculă două grupe funeţionale
sensibile faţă de soluţia acidă de ~Crp 7 •
t) O probă cu masa de 36 g dintr-un amestec
format din izomerii A, B, C depune la tratare cu
reactivul Toi lens 64,8g de Ag. Amestecul poate
fi format din :
A) 0,2 moli A, 0,2 moli B şi 0,1 moli C;
B) 0,2 moli A, 0,1 moli B şi 0,2 moli C;
C) O, l moli A, 0,2 moli B şi 0,2 moli C ;
D) 1,5 moli A, 1,5 moli B şi 2 moli C.
Teste ti
mononitroderivat. Denumirea compusului
carbonilic A este:
A) 3,5-dimetilbenzencarbaldehidă;
B) p-etilbenzaldeh idă;
C) metil-p-tolil-cetonă;
D) p-tolilacetaldehidă;
E) 1-fenilpropanal.
12.22. Numărul de compuşi carbonilic i
izomeri ( fără stereoizomeri) cu formula
moleculară C 9 H 10 0 ce conţine un nucleu
benzenic este:
A) 14; B) 5; C)20;
D) 19; E) 3.
12.23. Numărul de compuşi carbonilici
izomeri cu formu la moleculară C9 H 100 care
conţin un nucleu benzenic şi care nu reduc
reactivul Tollens este:
A) 14; B) 5; C) 20;
D)l9; E)3 .
12.24. Aldehida cinamică, cu formula
moleculară C9 Hg0, se găseşte în scorţişoară şi
se utilizează în parfumerie. Prin hidrogenare
în prezenţă de nichel formează 3-fenil-l -
propanolul. Aldehida cinamică se obţine prin:
A) condensarea crotonică dintre fenil-
metil-cetonă şi etanal;
B) condensarea aldolică dintre acetofenonă
şi acetaldehidă;
C ) condensarea crotonică dintre
benzaldehidă şi acetaldehidă;
l colecţla
EDUCAŢIONAL
IEEJ
 <> 320kg de metanol, dacă randamentul reacµe
D) condensarea aldolică dintre acetaldeh i dă este de 80%, este:
şi acetofenonă; A) 600 g; B) 60 kg; C) 240 k;
E) oxidarea propilbenzenului. D) 240 g; E) 600 kg.
12.25. Acetaldehida se prepară industrial prin 12.28. Cantitatea cea mai mare de reacu
adiţia apei la acetilenă, în prezenţă de HgSO 4 , Tollens se consumă pentru l mol de:
sau prin oxidarea etenei cu aer, în prezenţa A) metanal; D) etanal;
catalizatorului PdC1/ CuC1 2, conform ecuaţiei: B) glioxal; E) acetonă .
CH 2=CH2 + ½ 0 2 -+ CH 3CH=O C) metilglioxal;
Volumele de acetilenă şi etenă, măsurate 12.29. Numă rul aldolilor rezultaţi d~-
la 20°C şi 2,93 atm, necesare obţinerii a câte condensarea metanalului cu butanona este:
223,35 de kg acetaldehidă tehnică de puritate A) O; B) 1; C) 2;
98,5%, la un randament global al sintezelor de D) 3; E) 4.
80%,sunt:
A) 51,25 L; D) 70 m3; 12.30. Se consideră sinteza:
B) 140 m3;
C) 32,8 m3;
E) 51 ,25 m3.
20 =0 ~ ·llfl
a -0-o)
·l-!f>
b

12.26. Se consideră sinteza: Compusul b are NE:

=CH-CH +CI,(500°C) - H.O(HO") A) 1; B) 3; C) 6;
CH 2 3 .11c,:1 a ·-MCI b-
• I l,Ni 0
(Cu,t C) d D) 5 ; E) 2.
~C ~

Compusul organic dare solubilitatea în apă 12.31. Se oxidează 134,4L (c.n.) de CH:::
20g/I 00 g apă, la 25°C. Masa de soluţie saturată prezenţă de oxizi de azot la 400-600°C. M25-
la 25°C de compus d care se obţine din 112 L de formol de se poate prepara, dacă randamen:::..
(c.n.) de propenă, considerând reacţiile totale reacţiei de oxidare este de 80%, este:
este: A ) 425 g; B) 400 g; C) 475 g:
A) 1740 g; D) 1,8 kg; D) 450 g; E) 5 25 g.
B) 17,4 kg; E) 2 kg.
12.32. Se pol i condensează liniar fenoL
C) 1800 g;
cu formaldehida. O cantitate de 10% d ,..
formaldehidă se regăseşte în grupe hidroxime,::;.
12.27. Formaldehida se obfine industrial
iar restul în punţi CHr Ştiind că la sfârşit'.;..
prin dehidrogenarea metanolului, în prezenţă
procesului în mediu de reacţie există 1224g ~
de catalizator de cupru. Masa de soluţie de
apă, masa de fom1ol folosită a fost:
formaldehidă de concentraţi e 40% rezultată prin
A) 1200 g; B) 1300 g; C) 1450 ~
dizolvarea în apă a formaldehidei obţinute din
D) 1500 g; E) 1650 g.
Teste ti
12.33. Referitor la compusul rezultat din protoni şi e lectroni (Na + C 2HpH) o aldehicl
condensarea croton i că a propanalului sunt saturată;
corecte afirmaţiile: 4. formează prin oxidare cu KMnO 4 ~
1. se prezintă sub forma a doi izomeri H 2 SO4 numai acid propanoic.
geometrici;
2. formează prin hidrogenare în prezenţa 12.34. Referitor la compuşii organici c_
nichelului un alcool primar saturat; formula moleculară C 3H 6O şi catenă aciclici
3. formează prin hidrogenare cu donori de sunt corecte afirmaţiile:
~ colecţla j
iiiiăil EDUCAŢIONAL
 1. sunt patru izomeri;
2. doi dintre ei formează prin hidrogenare
.:: prezenţă de Ni I-propanol;
3. sunt doi compuşi carbonilici izomeri de
:::nqiune;
4. un izomer reduce reactivul Tollens.
13.35. Referitor la compuşii monocarbonilici
~aţi cu catenă aciclică care au un conţinut în
'tigen de 18,604% sunt corecte afirmaţiile:
I. în reacţiile de condensare toţi pot fi
:omponente metilenice;
2. trei izomeri pot forma prin hidrogenare,
• '.l H, în prezenţă de Ni, alcooli secundari;
3. trei izomeri pot forma acizi prin oxidare
.:1 K.MnO şi H SO ;
4 2 4
4. un singur izomer nu poate fi componentă
1. acid benzoic şi cidopentanonă;
2. acid benzoic şi acid pentandioic;
3. dioxid de carbon şi apă;
4. acid benzoic şi 1 ,2,3 -ciclopentantrionă.
12.39. Referitor la acetonă sunt corecte
afirmaţiile:
I. este solubilă în apă în orice proporţie;
2. între moleculele acetonei şi moleculele
apei se stabilesc legături de hidrogen;
3. are punctul de fierbere mai scăzut decât
2-propanolul;
4. nu se utilizează ca solvent pentru lacuri
şi vopsele .
12.40. Referilor la etanal nu sunt corecte
afirmaţiile:

~etil enică în reacţiile de condensare.

I. este puţin solubil în apă;
2. are moleculele asociate prin legături de
12.36. Se pot obţine prin adiţia apei la o hidrogen;
!lch ină compuşii carbonilici: 3. nu reduce reactivul Fehling;
I. etanal, 3-meti l -2 -bu tanonă , fenil-metil- 4. are miros de mere verzi.
:-etonă;
2. propanal: difenilcetonă, benzencarbal- 12.41. Cetona A care are un conţinut în
:eh idă: carbon de 80%, N.E.=5 şi nu conţin e atomi de
3. 2-pentanonă, acetaldehidă, benzil-fenil- carbon hibridizaţi sp se obţine prin:
~eronă;
I. acilarea benzenului cu clorură de acetil
4. cicl ohexanonă, metanaL naftalcncarbal- în prezenţă de AICl 3 ;
.:eh idă. 2. adiţia apei la fenilacetilenă;
3. oxidarea etilbenzenulu i cu soluţie slab
12.37. Vanilina, substanţă cu miros de bazică de K1':1nO4 la cald:
an ii ie, are structura: 4. oxidarea 1-feniletanolului prin încălzire
în prezenţă de Cu.
Ho-Q -cH=O
I 12.42. Compusul organic rezultat din
O--CH3 condensarea aldolică dintre metanal şi etanal se
'{eferitor la vanjlină sunt corecte afirmatiile: poate oxida cu reactivul Tollens sau cu soluţia
1. conţine 31,579% O, procente de masă; acidă de KMnO4 , rezultând compuşii:
2. r eacţionează teoretic cu: Na, 1. acid 3-hidroxipropanoic şi respectiv acid
·.-\g(NH) 2]OH; CH3Cl(AICl3 ); propandioic;
3. are denumirea 4-hidroxi-3-metoxi- 2. acid piruvic şi respectiv acid ~-
:ienzencarbaldebidă; hidroxipropionic;
4. are NE=S. 3. un hidroxiacid saturat şi respectiv un
acid dicarboxilic saturat;
11.38. Se consideră schema de reacţii: 4. o dialdehidă şi respectiv o
2C 6H 5-CH=O
'
+A ~ -211,0
B +3H,(Ni) hidroxicetonă.
-> C (2,5-dibenzil- 1-ciclopentanol)
12.43. Referitor la compusul organic cu
Compusul B formează prin oxidare cu denumirea: 3 -m etil -2,5-heptadien-4-onă sunt
~ Crp 7 şi H 2 SO4 : corecte afirmaţiile:
IEDUCAŢIONAL a:IJ
colecţia
t
 ~> "'"
I. se obţine prin condensarea crotonică
dintre etanal şi butanonă;
2. se prezintă sub forma a patru izomeri
geometrici;
3. formează prin hidrogenare în prezenţă
de Ni un alcool secundar saturat;
4. are NE=3.
12.44. Nu pot fi componente metilenice
în condensările cu compuşii carbonilici
substan ţele:
I. aldehidele: metanal, benzencarbaldehidă ,
1-naftalencarbaldehidă, 2,2-dimetilpropanal;
2. aldehidele: etanal, 2-metilpropanal, 3,3-
dimetilbutanal, 2-( 1-naftil)-etanal;
3. cetonele: difenilcetonă, fenil-terţ-butil­
cetonă;
4. are NE=3.
12.45. Pot fi componente metilenice în
condensările cu compuşii carbonilici
substanţele:
I. etenă, cloroetan, metanal;
2. nitromctan , propandioat de dimetil,
propanonă:
3. benzofenonă. toluen, 2-butină;
4. acetilenă. ciclohexanonă, 2,4-
pentandionă.
12.46. Un mol de compus organic rezultat
din condensarea aldolică dintre trei molecule
de metanal şi o moleculă de etanal reacţionează
teoretic cu:
1. 3 moli de Na;
2. 2 moli de [Ag(N H,)2]0H;
3. 1 mol de NHpH;
4 . l mol de Br2 • ·
formând un precipitat galben-portocaliu;
2. nu reduce reactivii Tollens şi Feb ling;
3. se obţine din izopropilbenzen alături de
fenol;
4. se utilizează ca solvent şi Ia obţinerea
polimetacrilan1lui de metil.
12.48. Se consideră compusul cu clor A cu
formula plană:
yl
C~H-CH-C--C6Hs
I I I
CI CH; CI
Compusul organic B rezultat din hidroliza
în mediu bazic a compusului A se obţine prin:
1. condensarea aldolică dintre o aldehidă
saturată şi o aldehidă aromatică;
2. oxidarea cu K2 Crp7 şi H 2SO4 a unui dioI
secundar saturat;
3. condensarea crotonică dintre dou ă
cetone;
4. condensarea aldolică dintre o aldehidă
saturată şi o cetonă mixtă.
12.49. Se consideră transfonnări le:
acetonă + vinilacetilenă-+ A
_1,.0 B
Referitor la compus ! B surit corecte
afinnaţiile:
I. este o hidrocarbură cu NE=4;
2. are denumirea: 2-metiI-1 ,5-hexadien-3-
ină;
3. este izomer de funcţiune cu toluenul;
4. o probă de B cu masa de 460 g va
consuma 112 L ( c.n.) de H, la hidrogenarea
în prezenţă de Pd/Pb2- şi 448 L (c.n.) de H2 Ia
hidrogenarea în prezenţă de Ni.

12.47.
,, oSe consideră schema de
A -r CH3 _ -MgCl ~ B
reacţii:
+H20
-MgCIOH)

CH3
~ c.1±-t-Q-cH
I - J 3

OH
Referitor la compusul A sunt corecte
afirmaţiile:
l. reacţionează cu 2,4-dinitrofenilhidrazina
~ colecţlal
EDUCAŢIONAL
 Compuşi carboxilici şi
derivatii
'
lor functionali
'
Acizi carboxilici
§ Caracterizare generală
• Acizii carboxilici (R-COOH) sunt compuşi organici care conţin în moleculă grupa
-...ncri onală carboxil
(-COOH) legată de un radical hidrocarbonat.
• Pentru a determina fonnula generală a unei serii omoloage de acizi carboxilici se ţine
~ a că pentru a forma grupa carboxil, grupă terţiară, se îndepărtează doi atomi de hidrogen şi
.,: adaugă doi atomi de oxigen.
- CH.1 ·2H. -"o ) -COOH
'::.Temple: - acizi monocarboxilici saturaţ i cu catenă aciclică: C0 H1 00 2 ;
- acizi dicarboxilici proveniţi de la o arenă mononucleară cu catenă lateral ă saturată
:=-_H2n) : C„II~u-1004.
o
~ Clasificare

d ~pa naturarad"1ca 1u1m

V ·-c alifatici
. . ..· -c saturati Ex: CH.-C'H ,
· . · ·
__n esa t~raţ1 Ex: c1 1,=C11
COOH
COOH
Comp uşi

carboxilic{
hidrocarbonat

d .up·ă numaru 1grupe1or

v

carboxil din moleculă

-c aromatic, Ex: c „11,-COC-:H
b ·1· · ·
·
·
monocar ox1 1c1 Ex: CI 1.-COOII
di- sau policarboxilici Ex: I IOOC-CH, -COOH
p..:0 Denumire
Pentru denumirea acizilor carboxilici, se utilizează mai multe variante în funcţi e de
:omplexitatea structurii acestora. Variantele a, b, c sunt recomandate de IUPAC.
a) Denumirea acizilor monocarboxilici se formează după regula:
acid + numele hidrocarburii cu aceeaş i catenă de atomi de carbon + sufixul -oic.
Atomul de carbon al grupei carboxil se numerotează întotdeauna cu 1. Se alege catena
..ill.Îară
cea mai lungă care conţine grupa carboxi I şi legăturile duble sau triple. De la caz la caz, se
~e seama şi de celelalte aspecte din regula de denumire a hidrocarburilor.
.::xemple: HCOOH Gf-~- COOH CI-fy--Clfy-Clţ-C.Iţ-COOH CJ-½ CH-COOH
acid metanoic acid etanoic acid pentanoic acid propcnoic
CH„ H 1C CH3
4 3 2 I 5 14 ., 3 2 I 5 41 31 2 I
HC=C-C~COOH CH:r-f- ylţ-CH-COOH CHr==C-CH-Cf¾-COOH
acid 3-butinoic acid 3,4-dimctil-4·pentenoic
HP Clţ-CH3
acid 3-etil-4,4-dimetilpcntanoic
lcolectia
EDUCAŢIONAL
Sii1
 6 5 4 3 2 I
Cffy-CH CH-CH CH-COOH
acid 2,4-hexadienoic
b) Pentru denumirea acizilor dicarboxilici se foloseşte sufixul -dioic. Catena acizilor
dicarboxilici se numerotează astfel încât ramificaţiile să aibă indicii de poziţie cei mai mici. Dacă
în catenă se află două ramificaţii diferite la distanţe egale de grupele carboxil, numerotarea catenei
se face astfel încât radicalul prioritar din punct de vedere al ordi11ii alfabetice să aibă indicele de
poziţie cel mai mic.
76 5 4 3 2 J
Exemple: HOOC-COOH HOOC-Cflr-yH-CJ-Ir-C~H-COOH
acid etandioic
Cflr-CH3 C6H5
acid 5-etil-2-fcnilheptandioic
l 4 5
I 2 3 4 5 6 HOOC\ 2 3 /Clţ-COOH
HOOC-rH-Cflr-CHr-r ~OOH
H 1c c\ H
CHr-CH3 CH3
acid 2-ctil-5-metil-hexandioic acid cis-2-pentendioic

c) Denumirea acizilor care conţi n grupa carboxil legată de o catenă ciclică se formează
după regula:
acid+ numele hidrocarburii cu catenă ciclică+ carboxilic.
COOH COOH
~OH
Exemple:
6
acid bcnzcncarboxilic
vU
acid 1-naftalcncarboxilic
IYCOOH
0
acid 1,2-benzcndicarboxilic
d) Foarte mulţi acizi au denumiri uzuale (vezi tabel 13.1).

Q
:?::n Structură
Atomul de carbon din grupa carboxil (-COOH) este hibridizat sp 2 şi de aceea atomii
din această grupă se află în acelaşi plan. în grupa carboxil, se formează un orbital 7t extins între
atomii O-C=O prin întrepătrunderea laterală a orbitalului p de la atomul de carbon cu un orbital
p monoelectronic de la atomul de oxigen dublu legat şi cu un orbital hibrid sp 3 dielectronic de la
atomul de oxigen din grupa -OH (figura A).

@ ® 1,2Â
~ //0) . © ro:o-
// ..
- c,
1,34Â/ 0
124°18' -
' ..
c; ~o+
0-H
1-f ••
În acest orbital 7t extins sunt delocalizaţi electronii 7t din legătura C=O şi perechea de
electroni din orbitalul sp3 al atomului de oxigen din grupa -OH (formula C). Ca urmare a acestei
delocalizări de electroni, apare o densitate de electroni mai mică la atomul de oxigen din grupa
-OH. Acest atom de oxigen devine atrăgător de electroni şi determină o polaritate mai mare a
legăturii - OH. În consecinţă, atomul de hidrogen este mai slab legat şi grupa carboxil cedează
relativ uşor protonul (W), având caracter acid (vezi pag. 355).

Eă:11 colecţtal
EDUCAŢIONAL
 Tabelul 13.1.

I Formula acidului Denumirea IUPAC Denumirea uzuală

I HC00H acid metanoic acid formic

CH 3C00H acid etanoic acid acetic
CH3- CH 2-C00H acid propanoic acid propionic
CH3-(CH2) 2 C00H acid butanoic acid butiric
CH3-(CH2) 3 C00H acid pentanoic acid valerianic

H00C - C00H acid etandioic acid oxalic

H00C - CH 2- C00H acid propandioic acid malonic

I
H00C- (CH2) 2- C00H acid butandioic acid succinic
H00C- (CH2) 3- C00H acid pentandioic acid glutaric
H00C - (CH2) 4-C00H acid hexandioic acid adipic
CH2- CH - C00H

CH3- CH = CH-C00H
acid propenoic
acid trans - 2-butenoic
acid cis - 2-butenoic
acid cis - butendioic
acid acrilic
acid crotonic
acid izocrotonic
acid maleic
I
H00C - q1 = CH- C00H acid trans - butendioic acid fumaric .
C6H5- C00H acid benzencarboxilic acid benzoic
C00H
I acid acid ftalic
o - C00H 1,2 - benzendicarboxilic
I

C00H
I acid acid izoftalic
1,3 - benzendicarboxilic
O - cooH -
C00H
I
acid acid tereftalic
o 1,4 - benzendicarboxilic
I
C00H
C00H
I acid
acid a - naftoic
00 #
1-naftalencarboxilic

IEDUCAŢIONAL Ei:E
colecţia 1
 ~ Izomerie
În funcţie de complexitatea moleculei, acizii pot prezenta diferite tipuri de izomerie
catenă, de poziţie , de functiune, geometrică, enantiomerie. Acizii sunt izomeri de funcţiune ~-
esterii, hidroxialdchidele sau hidroxicetone le, aldoeterii sau cetoeterii.
Exemple:
@ ®
CHf=C~J:fr-CJ-fy-COOH CHf=y-Clfy-COOH
ac id 4-pentenoic CH3
acid 3-metil-3-butenoic acid trans-3-pentenoic

® CH;-C//
o ®
3 \
CH2 CH-C-CH-CH
O-CHr-CH=CH2 11 I
O OH
acid cis-3-pentenoic acetat de alil 2-hidroxt-4-penten-3-o~

© COOH ® COOH
~HCH,
cH.t-H 3

li
tH
li
CH 2 CH2
acid ( R)-2-rnciil -3 -butenoic acid (S)-2-metil-3-butcnoic
A şi B (izomeri de catenă), A şi C (izomeri de pozi\ic), C şi D (izomeri geometrici)
A şi E (izomeri de funcţiune), B şi F (izomeri de funeţiune), G şi H (enantiomeri).

§ Proprietăţi fizice
• Structura grupei carboxil face posibilă asocierea moleculelor acizilor carboxilici pr-
legături de hidrogen.
ă: ... 1-r-o~ <5:
R-C// •• C-R
\ Q-H
·· ...:Q I
~ci!
\ Q-H.
·· ..:~ .
C-R
lt-Q/
• Acizii inferiori sunt lichizi , iar cei superiori şi aromatici sunt solizi. Punctele de top1r:
şide fierhere cresc cu creşterea maselor moleculare şi sunt mai mari decât cele ale unor comp~
orgamci cu aceeaşi catenă (comp uşi halogenaţi, alcooli, amine), pentru că moleculele acizilo·
carboxil ici sunt asociate prin legături de hidrogen puternice.
Acidul acetic pur se solidifică la + 16,6°C, cristalele formate având aspectul gheţii . Ix
aceea, acidul acetic pur este numit şi acid acetic glacial.
Acidul benzoic este o substanţă solidă cristalină care sublimează uşor. .
• Acizii carboxilici inferiori sunt solubili în apă, pentr„ că între moleculele lor şi moleculele
apei se stabilesc legături de hidrogen.
··.... H :o·· H
_p• / .........
-cf H
\ 0-H
·· ... :O
.. I
.. \n
SlliJ' EDUCAŢIONAL
colecţia I
 Acizii formic şi acetic sunt miscibil i cu apa. Solubilitatea în apă scade cu creşterea
~umărului de atomi de carbon din moleculă. Acizii superiori sunt insolubili în apă . dar sunt solubili
n solvenţi organici (benzen, eter, compuşi halogenaţi).
• Acizii fcmnic şi acetic au mirosuri puternice, înţepătoare . Tennenii mijlocii au mirosuri
ntense n eplăcute, iar cei superiori şi cei aromatici sunt inodori.

~ Proprietăţi chimice
Propri etăţilechimice ale acizilor carboxil ici sunt determinate de gnipa carbox il (-COOH),
;rupă funcţională cu caracter acid.
1. Reacţii comune cu acizi minerali
1. I. Reacpa de ionizare
R- cooH + Hp ~ R- coo- + HP'
acid carboxilic ion carboxilat ion hidroniu
=[ k
•
pk,
Rcoo-J[
ttp+]

= -lgk•
[RCOOH]
I
• La dizolvarea în apă, ac izii carboxi lici ioni zează slab, într-o reacţi e de echilibru,
:ransferând apei protoni. Acizii carboxilici sunt acizi slabi (vezi capitolul 22). Aciditatea compuşilor
:arboxilici este influenţată de natura radicalului hidrocarbonat din moleculă, Grupele atrăgătoare
de electroni, ca de exemplu radicalii hidrocarbona\i nesatura\i şi aromatici, măresc aciditatea, iar
I
~rn pele resp i ngătoare de e lectroni, ca de exemplu radicali i saturaţi , micşorează ac iditatea.
Exemplu: HCOOH + Hp .= HCOO- + Hp ' k1 = 17.72·J0·5 mol/L
• Acizii dicarboxilici ionizea7ă în două trepte ca şi acizii minerali diprotici.
Exemplu: HOOC-COO H + Hp ~ HOOC- COO-+ Hp k"1 =5400· 10·5 mo l/L
acid etandioic
(acid oxalic)
HOOC-COO-, Hp ~ -ooc-eoo + Hp~ ka2 = 5,4 ·10·5 mol/L
hidrogenoetandioat ctandioat ·
(oxalat acid) (oxa lat)
1.2. Reacţia c11 sărurile acizilor slabi
xyR-COOH + Me~A, - y(R- COO),Me- xH>A
Acizii carboxil ici deplasează acizii mai slabi din săruri l e lor (vezi capitolul 22).
Exemplu:
C6 H5-COOH + NaHCO 3 -> C6 H5-COONa + CO 2 + Hp ka1c Hs- COOII) = 6,3 · I 0·5 mol/L
6
acid ben1.oic carbonat acid bcn,oat de sodiu
de sodiu k a!Hi(:<> >
3
= 4,3 ·JQ·7 mol/ L
J.3. Reacţia c11 metalele active
xR-COOH + Me -> (R-COO),Me + x/2H 2
Metalele active substituie hidrogenul din unii acizi carboxilici. Din reacţie se obţ:in săruri
Jle acizilor şi se degajă hidrogen.
Exemplu: 2HCOOH + Zn -> (HCOO) 2Zn + H2
acid formic formiat de zinc
1.4. Reacţia c11 oxizii de metal
2xR-COOH + Mep, - 2(R-COO),Me + xHp
Unii acizi carboxilici reacţionează cu oxizii bazici formând săruri.
Exemplu: 2CH 3- COOH + CuO -> (CH3-COO) 2C u + Hp
acid acetic oxid de acetat de cupru
cupru Ol)
IEDUCAŢIONAL miii
colecţia
I
 1.5. Reacţia cu bazele
xR-COOH + Me(OH). -+ (R-COO\Me + xHp
Reacţia acizilor carboxilici cu bazele este o reacţie de neutralizare. Aciz ii carboxilio
reacţionează uşor cu hidroxizii alcalini fonnând săruri solubile, complet disociate în soluţie apoasă.
Unii acizi pot dizolva bazele insolubile.
Exemple: C6H 5-COOH + NaOH -+ C6H 5-COONa + Hp
acid benzoic hidroxid de benzoat de sodiu
sodiu

2CH3-COOH + Cu(OH\ -+ (CH 3-COO) 2Cu + 2Hp

acid acetic hidroxid de acetai de cupru
cupru

2. Reacţii cu formare de derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici

• Derivaţii funcţionali ai acizilor carboxil ici se obţin formal prin înlocuirea grupei-OH
din grupa carboxil cu un atom sau o grupă de atomi. Cei mai importanţi derivaţi funcţional i a:
acizilor carboxilici sunt:

o o R-Cj) o
R-C'ţ R-C'ţ \o R-c1 R-C==N
\0-R' \CI I \NH2 nitrili
.R:-C~
esteri cloruri acide o amide
anhidride acide
• Derivaţii funcţionali ai acizilor carboxil ici au proprietatea de a regenera prin hidroliz:
grupa _carboxil.
o o
R-C~\1/ + H20 ~ R-C
1
+ HY
Y \ OH
2.1. Reacţia de esterificare (vezi pag. 325)
o o Condiţii:
R-C# + R L-QH ~ R-C# + H 20 • cataliză acidă (H2 SO4 , HCI).
\OH \ o-R'
acid carboxilic alcool ester

2.2. Reacţii cu formare de amide

o o o
R-C# + NH3 ~ R-Cţ <~:;el > R-C#
\ OH \ o-NI-4 \NH2
acid carboxilic amoniac sare de amoniu amidă
• Acizii carboxilici reacţionează cu amoniacul formând săruri de amoniu. Prin încălzire!
acestora la peste 200°C, în prezenţă de amoniac, se obţin amide. Reacţia este ap\icabilă acizilo;
care sunt stabili la această temperatură, cum sunt acizii monocarboxilici saturaţi.
Exemplu: CH3-COOH + NH, ..... CH3-COO-NW4 ~~2 CH3-CO-NH2 )
acid acetic acetat de amoniu · acetamidă

• Dacă în locul amoniacului se utilizează amine, se obţin amide substituite (vezi pag. 16S.
169).
o
Exemplu: CHr-COOH + C~CHrNH2 ~~ > CHr-C#
acid acetic etilamină \ N~C}fy-CH3
N-etilacetamidă

~
'
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 2.3. Reacţii cu .formare de cloruri acide
O SOCl2 O SOi+ HCI Condiţii:
R-C.f + PC15 ~ R- C,f + POCl 3+ HCl • temperatura-camerii sau
\ OH coq \CI COi+ HCI slabă încălzire.
acid carboxilic clorură acidă

Clorurile acizilor carboxilici, numite şi cloruri de acil, se obţin prin tratarea acizilor
;.:rrboxilici cu: clorură de tionil (SOCl2), pentaclorură de fosfor (PCl 5), fosgen (COCI) etc. Se
-eferă utilizarea clorurii de tionil şi a fosgenului pentru că produşii de reacţie secundari sunt
,fatili şi se obţine clorura acidă în stare pură.
~remple: CH3-COOH + SOCl2 - CH 3-CO- CI + S02 + HCI
acid acetic clorură de acetil

C 6H 5-COOH + PCl5 - C6H 5-CO-Cl + POCl_1 + HCI

acid ben,:oic clorură de benzoli

CH,-CH2-COOH + COC12 - CH3- CH2-CO-C! + co2 + HCI

acid propanoic domră de propanoi I

2.4. Reacţii cu formare de anhi_dride

o
R- C,f
\OH R- L- \
~P HCI
acid carboxilic O+
R-C/ NaCI
o
R- C,f ~
\ anhidridă
'ONa acidă.
sare de sodiu
• Anhidridele sunt combinaţii care rezultă formal prin eliminarea unei molecule de apă
- u-e două grupe carboxil. Metoda generală de sinteză a anhidridelor acizilor carboxilici constă în
:::-aiarea acizilor sau a sărurilor de sodiu ale acizilor cu clorurile acide.
to
C6lţ--C \
/ O + NaCI
Cl~C~
o
benzoat de sodiu clorură de benzoil anhidridă benzoică

• Acizii dicarboxilici cu grupele carboxil în poziţiile I, 4 sau l, 5 şi acizii 1,2-

::endicarboxilici eli mină apă la încălzi re şi formează anhidride ciclice.
o
o
01/
11

O/
C1 C
~t emple: "-OH
OH c_1,..,.,:'h "-o
'---C/ - ~ '---C/
~ li
o
acid 1.2-benzendicarboxilic anhidridă
(acid ftalic) 1,2-benzendicarboxilică
(anhidridă ftalică)

IEDUCAŢIONAL flim
colecţia 1
 ;?
o o
.,...--C}¾-C \
~ 0-CI-h-Cu.._Cu_C // /('C) >
CH /O
/ 2 nr- ~ \ · llf) 2
HO OH '--C}¾-C~
acid pentandioic
(acid glutaric)
o
anhidridă pentandioică
(anh.idridâ glutarică)

3. Oxidarea unor acizi

Acizii formic şi oxalic se oxidează în prezenţa unor agenţi oxidanţi : solutii acide de
KFrP, şi KMnO~etc.
HCOOH + [O] - CO, + H,O HOOC-COOH + [O] - 2C01 + Hp
acid formic • · acid oxalic

4. Descompunerea unor acizi

• În funcţie de strnctura lor. în anumite condiţii unii acizi suferă descompuneri.
Exemple: HCOOH CH..SOJ
ttp+co HOOC-COOH (t"C ' H.,SO,) ttp + co2+ co
acid fonnic acid oxalic
(Ni,t'C)
HCOOH
acid formic
• Prin încălzire în prezenţă de NaOH (topire alcalină), sărurile de sodiu ale acizilor
carboxilici se descompun (decarboxilare). Acizii nesaturaţi şi acizii 1,3-dicarboxilici se
decarboxilează mai uşor.
fa t'~rtflle: C H -COONa + NaOH <ffl
6 5
C6 H6 + Na2C03
benzoat de sodiu benzen
(L" C)
CH3-C00Na + NaOH CH4 + Na2C03
acetat de sodiu metan

C6HS-CH=CH2 + co2
(t"C)
C6 H5-CH=CH- COOH
acid cinamic stiren
HOOC-CH -COOH <130• 16occ~ CH3- COOH + C0 2
2
acid malonic acid acetic
5. Reducerea acizilor
• Acizii se pot reduce la alcooli.i corespunzători cu hidrură de litiu şi aluminiu (LiAIH_
(vezi pag. 343).
Exemplu: CH.- COOH ( LiAIH,} CH3- CH2-0H + Hp

B
a~ditt
(
QciA
.
OtJ
.
..,
alcool etil.ic

~ Metode de o bţin e re a acizilor carboxilici

1. Reac ţii de oxidare
• Oxidarea mai multor compuşi organici în diferite condiţii conduce la acizi carboxilici
Se xida: alcani, alchene, cicloalchene, d iene, alchine, arene (la nucleu şi în catena laterală
alco , aldehide, cetene (vezi pag. 344 - 349).
2. Reacţii de hidroliză
Acizii carboxilici se pot obţine prin hidroliza compuşilor trihalogenaţi germinali (ven
pag. 125) şi prin hidroliza derivaţilor funcţionali ai acizilor carboxilici (esteri, halogenuri acide.
anhidride, amide, nitrili).

a:liJ colecţla
EDUCAŢIONAL
I
 3. Adiţia compuşilor organo-magnezieni la C02 (vezi pag. 127).
o
// • li;!)
o
//
O=C==O + R- MgX ~ R:--C\ \lgicou > R-C\
OMgX OH
4. Obţinerea indu strială a unor acizi
4. I. Obţinerea acidului formic
CO + NaOH wwr 1~•1m H-COONa _,,,-,...H,.,,,so-=-
1-+-• HCOOH
-~·la~l~O.

4.1. Obţinerea acidului acetic

a) HC=CH +11 O(Hsso,. H.so,1) C'H.-CH=O
' ~ C H - COOH
CH -CH - Oli rcu. 2,0-Joo'n CH .-CH==D _j · 3
> 2 ·H, ,

b) Prin distilarea uscată a lemnului se obţine o fracţie apoasă lichidă numită aci<l pirolignos
~e con1in acetonă, metanol şi acid acetic.

10
~-0 Utiliză ri
I
• Soluţia diluată de acid acetic (3-5%) obţinută prin fermentaţia acetică a alcoolului etilic
- \ m, n1!lll.Îlă oţet~tc.fulosită în alimentaţie (vezi pag. 144).
• În industrie. acidul acetic se utilizează la obţinerea: aspirinei. a mătăsii acetat, la obţinerea

I
-.:nlor, a materialelor plastice şi adezivilor (acetat de vinil). a unor coloranţi. Acetaţii de aluminiu.
-~osiţi ca mordanţi (fixati,.; 1.1.: culoare) în vospitorie. Esterii acidului acetic sunt
1zaţi ca solvenţi .
• Acidul b~n_zoic,.obţinut :adustria l prin oxidarea toluenului cu aer la temperaturi ridicate,
- utilizat în medicinal " - )ectorant şi antiseptic, la conservarea alimentelor, la fabricarea unor
-.r a ~
• Acidul formic se utilizează în tăbăcări e pentru decalcifierea pieilor, la ob\inerea unor

• Acidul ftalic se fol oseşte în industria coloranţilor, la obţinerea plastifianţi lor şi a răşinilor
~~~ Lacuri.
• Acidul tereflalic se uti li zează la obţinerea polietilentereftalatului din care se obţin fibre
;etice ş i ambalaje.
• Acidul oxalic se utilizează în chimia analitică la dozarea calciului.
• Acidul adipic se foloseşte la obţinerea fibrelor poliamidice.

Esteri
o
~ Caracterizare gen erală
• Esterii sunt derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici rezultaţi prin înlocuirea fonnală a
~:ie, hidroxil (-OH) din carboxil cu un rest de alcool (R-0-) sau un rest de fenol (Ar-O-).

. //
o //
o
Formula generala: R-C\ sau R- C\
0-R.' O- Ar
• Pentru a determina formula generală a unei scrii omoloage de esteri se ţine seama că
:x-;;ru a forma grupa -CO-O-C se îndepărtează doi atomi de hidrogen şi se adaugă doi atomi
- '\1gen.
o
I II I
-CH, C- .m ,+io > -C-0 -C-
2 I I
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
EilJ
_~___::.:. ;, __, Exem'Plu: monoesteri nesaturati• cu NE=2 cu catene aciclice: CJl T-L.tn-20 2 .
-.:-- -.:::.;.

§ Clasificare
monoesteri: Ex: CH,-CO-O-CR
după numărul grupelor~ Conţin în moleculă osingură grupă ~OOR.
- COOR L diesteri şi poliesteri
Ex: CH3- 0 - CO-CH 2-CO-O-CR 2-C::-
Conţin în moleculă două sau mai multe gn..'7
Esteri
-COOR.
alifatici: Ex: CH 3-CO-O---CH=CH2
R şi R' sunt radicali alifatici, saturaţi sau nesatl.lTI::
după natura radicalilor aromatici: Ex: C6 H5-C0- 0-C6H 5
hidrocarbonaţi R şi R' sunt radicali aromatici.

roieşti: Ex: CH -CH 2-C0-0-C6H5

3
R şi R' sunt unul aromatic şi altul alifatic.

§ nenumire
Esterii acizilor carboxilici se denumesc prin analogie cu sărurile acizilor minerali c::=-
una dintre variantele de mai jos.
a) Denumirea esterilor de fonua R-COOR' se formează după regula:
:iume derivat din numele acidului corespunzător prin înlocuirea sufixului -ic cu sufixul -ar-
+ de + numele radicalului R' .
Exemple:
C0-0-CHi-CH,CE -
CH-C0-0-CH-CH
3 2 3
ctanoat de etil
(acetat de etil)
benzoat de benzil
o6 #
1-naRalencarboxilat de propil
b) Denumirea esterilor acizilor dicarboxilici, de forma R'-OOC-R-COO- R-
formează după regula:
nume derivat din numele acidului corespunzător prin înlocuirea sufixului -ic cu sufixul -ai -
+ de + numele radicalilor R' şi R", în ordine alfabetică.
Exemple:
C~-O-OC-CH2 CO-O-C~C~ c~-o-oc-c~-CH2CO-O-CH;
propandioat de etil-metil butandioat de dimetil
(malonat de etil şi metil) (succinat de dimetil)

c~-o-oc-Q - c o - o - Q
1,4-benzendicarboxilat de fenil-metil
(tcleftalat de ferul şi metil)
c) Denumirea monoesterilor acizilor dicarboxilici, de fom1a HOOC-R- COO-R
formează după regula:
hidrogena + nume derivat din numele acidului corespunzător prin înlocuirea sufixului -ic .:-:..
sufixul -at +de+ numele radicalului R'.

fJfl colecţia!
EDUCAŢIONAL
 :ple: HOOC- CH2 CCrO-CH3 HOOc-O -co-o-cH2CH3
hidrogenopropandioat de metil
hidrogeno-1,4-benzendicarboxilat de etil
(malonat de monomerii)
(tereftalat de monocti l)

~ Structură
Ca si în grupa carboxil, în grupa ester (-COOR) există un orbital n extins în care sunt
...:3li zaţi elecrronii re din legătura dublă C=O şi o pereche de electroni neparticipanţi la l egătură
..:1 atomul de oxigen hibridizat sp3 •

Î"o&-

-~ 11 &+
- Cri
\ •'•
0-R
••

~ Izomerie
• Esterii pot prezenta mai multe tipuri de izomerie in funcţie de complexitatea moleculelor
... Acizii carboxilici şi esterii cu aceeaşi fommlă moleculară sunt izomeri de funcţiune. Esterii
-=::meri care diferă prin m ărimea radicalilor R şi R' sunt izomeri de compensaţie.
oo oo
E.c„1ple: @ CH_1 Ct-Tz-CH2 C( @ C~CH-~H-Cl-fy-Cz
O-CH=CH2 CH3 OH
butanoat de vinil acid 3-metil-4-pentenoic

© (Q) Clij-CH 2\ ;H
HI C=C \ c //0
cis-2-pcntenoat de metil trans-2-pentenoat de metil \O-CH3

COOCH3 COOCH3
I I
@ H-C-CH
I 3 ® CH 3y-H
trH trH
CH2 CH2
(R)-2-metil-3-butenoat de metil (S)-2-metil-3-butenoat de metil

A şi B (izomeri de func~une),A şi C (izomeri de compensaţie), C şi D (izomeri geometrici),

E şi F (enantiomeri) .

.§ Proprietăţi fizice
• Între moleculele slab polare ale esterilor se manifestă forţe van der Waals de dispersie
, dipol - dipol.
• Punctele de fierbere ale esterilor variază mult şi depind de natura radicali lor R şi R'.
:scerii au puncte de fierbere mai scăzute decât acizii şi uneori chiar decât alcoolii din care provin
entru că moleculele lor nu sunt asociate prin legături de hidrogen. Esterii proveniţi din acizii
1 alcolii inferiori sunt substanţe lichide la temperatura :,biv~uită, cu puncte de fierbere relativ
:ăzute.
• Esterii sunt solubili în solventi organici, iar cei inferiori sunt puţin solubili în apă.
/colecţia ~
EDUCAŢIONAL IÎllill
~:~ • Esterii inferiori sunt substanţe frumos mirositoare (formiatul de etil are miros de re-::
butanoatul de etil de ananas etc.).

:O
~i{ Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză
1.1. Hidroliza În mediu acid
R-COO-R'+Hp ;:!! R-COOH +R'- OH Condiţii: catalizatori acizi
ester acid alcool (H2 S04 , HCI).
Reacţia este reversibilă şi deplasarea echilibrului spre dreapta este favorizată de exc~
de apă.
Exemple: C6H,-COO-CH 2-CH, - Hp ~ Cll5-COOH + CH 3-CH2-0H
bczoat de etil acid benzoic etanol

CH 3- COO-C6H 5 + Hp ~ CH;-COOH + C6 H5 - 0H
acelal de f.:nil acid acetic fenol

1.2. Hidroliza în mediu bazic

R-COO- R' + NaOH -+ R-COONa + R '-OH Condiţii: prezenţa
bazelor
ester sare de sodiu alcool tari (NaOH, KOH).
Exemplu: CH3-COO-CH 2-C6H5 + NaOH -+ CH 3-C00Na + C6H 5- CH 2-0H
acetat de benzii acetat de sodiu alcool benzilic
În cazul hidrolizei bazice a esterilor fe.nolici, fenolii rezu l taţi reacţionează cu baza
exces formând fenolaţi.
Exemplu: HCOO-C6H 5 + 2NaOH -+ HCOONa + C6H 5-0Na + Hp
form iat de fenil fonniat de fenolat de
sodiu sodiu

2. Reacţia cu amoniacul (amo noliză) şi aminele

R-:COO- R. + NH3 -+ R-CO-NH1 + R'-OH
ester amidă alcool

R-COO-R' + R"-NH2 -+ R-CO-NH-R" + R'-OH

ester amină primară amidă ~-substituită alcool

R-COO-R' + R"- NH-R" -+ R-CO-N-R" + R'-OH

ester amină secundară I alcool
R"
amidă N,:SJ-disubstituită

Exemple:
CH 3-CH2-COO-CH3 + NH3 -+ CH 3- CH 2- CO-NH2 + CH 3-0H
propanoat de meti l propanam idă metanol

CH 3- COO-CH2-CH3 + C6H 5- NH2 -+ CH3-CO- NH-C6 H 5 + CH 3-CH1~

acetat de etil feni lam ină ~-feni lacetamidă etanol

0
~ Metode de obţinere
Esterii se obţin din reacţia directă dintre acizi şi alcooli, care este o reacţie reversibi...:.
şi din reacţiile derivaţilor funcţionali ai acizilor carboxil.ici cu alcoolii sau fenolii. Reacţia dire.:-::
dintre acizi şi fenoli are loc numai în anumite condiţii de lucrn (eliminând continuu apa din mec....
de reacţie).
~
liillll
cole<:ţia
EDUCAŢIONAL
I
 R-COOH + R'- OH ~ R- COO- R' + Hp
acid carho,ilic alcool ester

R'--OH --+ R- COO-R' t- HCI

alcool ester
R-CO-Cl + R'--ONa --+ R-COO-R' + NaCl
clorură acidă alcoolat ester
Ar-OH --+ R- COO-Ar + HCl
fenol ester
Ar- ONa --+ R-COO- Ar + NaCI
!imolat ester

R-Cf> R1......OH ~ R:-COO--R'+ R-COOH

alcool ester acid
\o +
I AP- {)H ~ R-COO-Ar + R-COOH
R:-C~ feno1 ester acid
o
anhidridă
acidă

o
~ Utiliză ri
• Esterii acizilor monocarboxilici inferiori, cum sunt: acetatul de etil, acetatul de n-butil,
_·, lizează ca dizolvanţi în special pentru lacuri de nitroceluloză.
• Unii esteri sunt utilizaţi ca arome şi esente de fructe: formiarul de etil (esenţă de rom),
-:!tul de etil (miros de piersici şi caise), butiratul de amil (miros de ananas), acetatul de izoamil
'"".ls de banane) etc.
• Unii esteri sunt utilizaţi în parfumerie, de exemplu: acetatul şi propionatul de benzii
-y~ de iasomie).
• Esterii acizilor dicarboxilici superiori cu alcooli superiori sunt utilizaţi ca plastifianţi
:.-u policlorură de vinil şi alte mase plastice.
• Unii poliesteri sunt utilizaţi la obţinerea firelor şi fibrelor sintetice şi a răşinilor sintetice
• capitolul 18 ).

Cloruri acide (cloruri de acil)

§ Caracterizare generală
• Formula generală a unei cloruri acide este: R-CO-Cl.
• Pentru a detennina fom1u la generală a unei serii omoloage de cloruri acide se ţine seama
""<nrru a forma grupa -CO-CI se îndepărtează trei atomi de hidrogen şi se adaugă un atom
- or şi un atom de oxigen.
-CH -lH,-O.-'-Cl -CO-CI
l
"lp/u: clorurile acide ale acizilor monocarboxilici saturaţi cu NE=!: C"H 20_1OCI.

o
~ Denumire
Clorurile acide se denumesc după regula:
cloniră + de+ numele radicalului acil (R- CO-).

1p/e: CH 3-CO-CI C6H 5- CO- CI CH 3- CH 2-CO-Cl

clorură de acetil clorură de benzoil clorură de propanoil
IEDUCAŢIONAL iilliif
colecţia ~
 o
~ Proprietăţi fizice
Clorurile acizilor inferiori sunt lichide incolore, distilabile, cu miros înţepător, fumegâ
în aer şi sunt lacrimogene. Clorurile acizilor superiori sunt substanţe solide. Clorurile acide se
dizolvă în solvenţi organici (hidrocarburi, cloroform, benzen). Clorurile acide au puncte de fierbere
mai scăzute decât ale acizilor corespunzători pentru că nu au moleculele asociate prin legături de
hidrogen.

§ Proprietăţi chimice
Clornrile acide au o reactivitate mare şi sunt intermediari importanţi în multe sintezt>
organice.
R-CO- CI + H,O ... R-COOH + HCI
· acid
R-CO-Cl + R '-OH--> R- COO-R' + HCI
ester
R-CO-Cl +Ar-OH-. R-COO-Ar + HCl
ester
R-CO-CI + R '-ONa-. R-COO-R' + NaCI
ester
R-CO-Cl - Ar-ONa ... R- COO-Ar + NaC I
ester
R-CO- CI + NH_ ..... R-CO-NH, + HCl
-' amidă •
R-CO-Cl + R '- NH2 .... R-CO- NH-R' + HCI
amidă N-substituita
R- CO-Cl + R '- NH-R' ... R-CO-NR' 2 + HCI
amidă N,N -d isubstituită

R-CO- CJ + R- COONa ... R-C0-0- CO- R . NaCl

anhidridă acidă
R-CO-CI + ArH (Atei.} R-CO-Ar + HCI
cetonă

R-CO- Cl + H2 (l'dJ R-CH=O + HCI

aldeh i dă

Anhidride acide
~
~ Caracterizare generală
• Anhidridele acide sunt derivaţi funcţionali ai acizilor carboxil ici care se obţu1 formal prin
eliminarea unei molecule de apă între două grupe carboxil.
Au fonnula generală: R- C0-0-CO- R.
• Pentru a determina formula generală a unei serii omoloage de anhidride acide se ţine
seama că pentru a forma grnpa -CO-O-CO- se îndepărtează patru atomi de hidrogen şi se
adaugă trei atomi de oxigen.
-4H. +30
-C-0-C-
u li
o o
Exemplu: anhidride acide cu NE=2: C"H20_
p 3
.

am .
colecţlal
EDUCAŢIONAL
 ~ Caracterizare generală
• Amidele primare pot avea una dintre formulele generale:
R- CO- NH R-CO-NH- R' R-CO-N-R'
am i<lă
2
amidă monosubstituită
I
la azot R'
amidă disubscituiLă la aLot
• Pentru a determina formula generală a unei serii omoloage de amide se ţine seama că
pentru a forma grupa -CO-NH, se îndepărtează trei atomi de hidrogen şi se adaugă un atom de
oxigen, un atom de azot şi doi ato-mi de hidrogen.
-CH3 -3H. +O.-N.+2H ) - CO- NH2
Exemplu: amide saturate cu NE=!: C11H2n. 1ON.

o
,ţ::.5 Denumire
În funcţie de structura lor, amidele se denumesc după una dintre variantele de mai jos.
a) Denumirea amidelor primare se formează din denumirea acidului corespunzător prin
înlocuirea sufixului -ic sau -oic cu terminaţia amidă sau prin înlocuirea termenului -carboxilic cu
terminaţia -carboxamidă.

Exemple:

benzarnidă 1-naftalencarboxamidă

hexanamidă

b) Amidele de tipul R-CO-NHR' sau R- CO- NR 'R" sunt denumite ca amide

substituite. Substituenţii R' şi R" sunt indicaţi ca prefix în ordinea alfabetică. Această variantă se
utilizează când radicalul Rare o structură mai complexă decât radicalii R ' şi R".

1P
C\ ; CH3
I N

N-metilacetamidă
00 #
N,N-dirnetil-
\CH3

1-naftalencarboxamidă
N-etil-N-metil-benzamidă

c) În cazul în care radicalul Rare o structură mai simplă decât radicalii R' şi R", amidele N-
substituente se denumesc ca amine (NH2- R' sau NHR'R") N-substituite cu grupa acil (R-CO-).
o
f //0
Exemple: CHr-C\
NI+-C6H5
CHr-C \
N\
; CJis OOi
:::::,...
li
'<::::::-NH-C-Cffy-CH
#
3

N-acetil-fenilamină C5Hs N-propanoil-2-naftilamină

(acetanilidă) N -acetil-difenilamină.
C'!'r., colecţia
alaÎI EDUCAŢIONAL
I
 .
ş;; Structură
Ca şi în grupa - COOH, în grupa -CO- H 2 există un orbital 7t extins .

.o
-c~ .H
N....._H
••
Electronii 7t din legătura dublă C=O şi electronii neparticipanti la legătură ai atomului
.uot sunt delocalizaţi în acest orbital 1t extins (vezi pag. 3 I 4 ). Micşorarea densitătii
-::ronice la atomul de azot are ca efect mi cşorarea bazicităţ ii amidelor (k. = l 0·15 mol/L) în
~paraţi e cu aminele (kb= 1Q·4 - 10·11 mol/L). Amidele nu dau reacţii specifice bazelor.

"li
¼ Proprietăţi fizice
• Structura grupei ami<lice (- CO-N H2) permite asocierea moleculelor amidelor prin
~.=..-uri <le hidrogen.
H
•• I
p :... H-ţi ", / R
R- C,1 C
\N ,~·- H ·oli
I •·~
H :
• Amidelc sunt su bstanţe solide, frum os c ristali zate, cu puncte de topire foarte ridicate
_;ece moleulele lor sun t asociate prin legături de hidrogen. Excep{ie fac formamida ş i
-dimetilfonnamida care sunt lichide la temperawra obişnuită.
• Amidele inferioare sunt solubile în apă pentru că intre moleculele amidelor şi moleculele
! se pot stabili l egături de hidrogen. Solubil itatea în apă scade cu creşterea radicalului
_-ocarbonat. Termenii superiori sunt solubili în solvenţi organici polari (cloroform).

~:6 Proprietăţi chimice

1. Reacţia de hidro liză

R- CO-NH2 + Hp - R-COOH + t\113 Condi{ii:încălzire cu soluJii

amidă acid apoase de acizi sau baze.
ple: CTT_
1-CO- NH2 + Hp - CH 3-COOH + NH 3
acetamidă acid acetic

C6 H5-CO-NH-CH3 + H10 -+ C6H5-COOH - CH3-NH 2

N-metil-bennmidă acid benzoic metilamina

2. Reacţi a de deshidratare
o Condiţii:
R-Cţ ~ ~ C=N + H20 • agenţi deshidratanţi puternici
\ NH2 nitril
cPPIO' PCl 5 etc.).
amidă
(P,O)
~ /u: C0H5-CO-NH:c C6HS-O- T H,O
benzarnidă benzonhril
Icolecţia
EDUCAŢIONA.L
all:J
 ~:·1_~
:~·~

"' "'- --1 Utilizări

Ureea~ - C ~i H2) este diamida acidului carbonic. Se obţine industrial din amom3..
şidioxid de carbon.
CO2 + 2NH 3 (1soec,5oatm\ H2N-C~NH1 + HO 2
Ureea este o substanţă cri stalină, de culoare albă, solubilă în apă şi greu solubilă în alcoo
Se găseşte în organismul animal ca rezultat al transformărilor suferite de proteine şi se elimi~
prin urină.
Se utilizează ca îngrăşământ în agricu l tură, la obţinerea unor produşi de condensare C"-
aldehidele etc.
Dimetilfonnamidă este utili zată ca solvent în anumite domenii.
Poliamidele sunt utilizate la obţinerea fibre lor sintetice (vezi capitolul 18).

Nitrili
Caracterizare generală
• Nitrilii au form ula generală: R-C=N.
• Pentru a determina formula generală a unei serii omoloage de nitrili se ţine seama că peno-_
a forma grupa --C=N se îndepănează trei atomi de hidrogen ş i se adaugă un atom de azot.
- CH 311. 1'1 -C=N
l

Exemplu: nitril cu NE=2: C. H20 _1N.

~:6 Denumire
Denumirea uzuală a nitrililor se formează după regula:
cuvânt derivat din numele acidului corespunzător + nitril.
Exemple: CH 3-CeN CH 2=CH-CsN C6H 5-CeN
uceton itril acrilon itril benzonitril

~t\ Proprictăti fizico - chimice

• Nitrilii sunt substanţe lichide sau solide.
• Reacţia de hidrolir OH l O

R--C=N •l!p ) L~6=NHJ ~ &-~-N H2 -Hp )

nitril amidă
acid
Prin hidroliza nitrililor în catali ză acidă sau bazică se obţin direct acizi carboxilic1
Intermediar în această reacţie se formează amide care se pot izola dacă hidroliza se efectuează c1..
sol uţie concentrată de H2SO4 sau cu Hp2 şi solutie de NaOH.
Exemplu: CH,-C=N + 2Hp --+ CH3- COOH + 1',TH3
acetonitril acid ace1ic

~ Utilizări
Nitrilii sunt intermediari importanţi în sintezele organice.

E!l col•ctia
EDUCAŢIONAL
I
 ~:·1_~
:~·~

"' "'- --1 Utilizări

Ureea~ - C ~i H2) este diamida acidului carbonic. Se obţine industrial din amom3..
şidioxid de carbon.
CO2 + 2NH 3 (1soec,5oatm\ H2N-C~NH1 + HO 2
Ureea este o substanţă cri stalină, de culoare albă, solubilă în apă şi greu solubilă în alcoo
Se găseşte în organismul animal ca rezultat al transformărilor suferite de proteine şi se elimi~
prin urină.
Se utilizează ca îngrăşământ în agricu l tură, la obţinerea unor produşi de condensare C"-
aldehidele etc.
Dimetilfonnamidă este utili zată ca solvent în anumite domenii.
Poliamidele sunt utilizate la obţinerea fibre lor sintetice (vezi capitolul 18).

Nitrili
Caracterizare generală
• Nitrilii au form ula generală: R-C=N.
• Pentru a determina formula generală a unei serii omoloage de nitrili se ţine seama că peno-_
a forma grupa --C=N se îndepănează trei atomi de hidrogen ş i se adaugă un atom de azot.
- CH 311. 1'1 -C=N
l

Exemplu: nitril cu NE=2: C. H20 _1N.

~:6 Denumire
Denumirea uzuală a nitrililor se formează după regula:
cuvânt derivat din numele acidului corespunzător + nitril.
Exemple: CH 3-CeN CH 2=CH-CsN C6H 5-CeN
uceton itril acrilon itril benzonitril

~t\ Proprictăti fizico - chimice

• Nitrilii sunt substanţe lichide sau solide.
• Reacţia de hidrolir OH l O

R--C=N •l!p ) L~6=NHJ ~ &-~-N H2 -Hp )

nitril amidă
acid
Prin hidroliza nitrililor în catali ză acidă sau bazică se obţin direct acizi carboxilic1
Intermediar în această reacţie se formează amide care se pot izola dacă hidroliza se efectuează c1..
sol uţie concentrată de H2SO4 sau cu Hp2 şi solutie de NaOH.
Exemplu: CH,-C=N + 2Hp --+ CH3- COOH + 1',TH3
acetonitril acid ace1ic

~ Utilizări
Nitrilii sunt intermediari importanţi în sintezele organice.

E!l col•ctia
EDUCAŢIONAL
I

13.1. Să se determine fonnula molecu lară
l următori lor compuşi organici:
a) acid monocarboxilic saturat cu catenă
:!c i clică pentm care raportul masic C:O = 1.5;
b) acid dicarboxilic cu NE=3 care conţine
55.17% O, procente de masă;
c) compus carboxilic cu formula brută
C:HP2 şi masa molară µ=118 g/mol;
d) acid monocarboxilic provenit de la o
il chenă şi despre care se ştie că 21,6 g de acid
;eacţionează cu 12 g de NaOH;
e) clorura acidă cu NE= ! care conţ i ne
38.37% clor, procente de masă;
t) ester provenit de la un acid monocarboxi lic
5atu rat cu catenă aciclică şi de la un alcool
:nonohidroxil ic saturat cu catenă aciclică şi
;,entru care raportul masic H: O= 3:8;
g) monoester cu NE= 5 care are masa
;nolecula ră M= l50;
h) anhidrida unui acid dicarboxilic saturat
:u catenă aciclică, anhidridă care are un conţinut
"Jasic în oxigen de 42, I%;
i) monoamida cu NE=8, pentru care suma
~intTe masa relativă a atomilor de carbon şi de
J.Zot din moleculă este 146;
j) mononitril care are molecula formată
3in 7 atomi şi care are un radical hidrocarbonat
,rovenit de la o alchenă.
13.2. Se consideră formula moleculară
C6Hp i- Scrieţi fonnulele structurale şi precizaţi
:enumirile următorilor izomeri cu această
·omrnlă moleculară:
a) doi acizi rnonocarboxilici izomeri de
.:arenă;
b) doi acizi rnonocarboxilici izomeri de
:x>ziţie;
c) doi izomeri geometrici;
d) do.i enantiomeri;
e) doi izomeri de compensaţie;
1) doi izomeri de funcţiune.
13.3. Se consideră acizii monocarboxilici
:u NE= 1 care au în moleculă 1O atomi de
::..idrogen.
a) Să se determine fommla moleculară a
compuşilor carboxilici consideraţi.
b) Să se scrie fonnulele plane şi să se
precizeze denum irile următorilor izomeri cu
această formulă moleculară:
- acizii carboxilici A şi B cu un atom de
carbon asimetric;
- acidul carboxilic C cu cel mai mare număr
de atomi de carbon secundari în moleculă;
- acidul carboxilic D cu cel mai mare număr
de at0mi de carbon primari în moleculă ;
- esterii enantiomeri E şi F.
c) Să se determine masa de acid carboxilic
C care reacţionează cu 200 g de soluţie de KOH
de concentraţie 5,6%.
d) Să se calculeze masa de ester E sau F
care formează prin hidroliză bazică 34 g de sare
de sod iu.
13.4. Se consideră compusul carboxilic A
cu denumirea: acid 4-metil-2-pentendioic.
a) Să se scrie formula plană a compusului
A.
b) Să se precizeze n umărnl de stereoizomeri
care au fonnula plană A.
c) Să se scrie ecuaţii le reacţiilor compusului
A cu: Br/ CCl), CHpH(W), NaOH.
d) Să se calculeze masa de solu\ie de Br~
de concentraţie 4% ce poate reacţiona cu 26,4g
de compus A.
e) Să se calculeze compoziţia procentuală
de masă a compusului A.
f) Să se calculeze masa de compus A care
poate să cedeze 24,088 ·1023 protoni (H-).
13.5. Se consideră următorii compuşi
organici cu funcţiuni care pot hidroliza:
@CH 3-CH2-CCl3
@ CH2=CH- COO-CH3
© C H -CO-Cl
6 5
@ Gl_i~---ffi--O-(X)-(,1ţ--IB;
@ N=C-CH -CH - C=N
2 2
® ~~-OOC-o-ro-NH- Cf\
Icolectia
EDUCAŢIONAL
mJ
 e) HOOC-CH2- COOH + KOH ->
f) HCOOH + Cu(OH\ -+
g) CH3- COOH + MgC03 .....
h) C6H 5-COOH + NaHC03 .....
a) Să se identifice grupele funcţionale din i) C6 H5---0Na , CH3-COOH -+
fiecare compus. j) C6H S-CO-Cl + C6H6 (AICI,)
b) Să se scrie ecuaţiile. reacţiilor de k) CH.- CH=CH-COOH +
hidroliză şi să se precizeze condiţi ile de reacţie , + CH,-CH,---OH
, . ~
în fiecare caz.
I) CH3-CO-CI + CH 3-NH-CH3 -
13.6. Să se completeze următoarele ecuaţii m) (C6H5- CO)p + C6H 5- 0H -+
chimice: n) CH 3-C0-0-CH2--C6H 5+NH3 _,
a) HCOOH + Hp ..==
13.7. Se consideră 197 mLde soluţie de acid
b) CH3- COOH + M g-> acetic cu p = 1,0 15 g/cm 3 în care se află dizolvate
c) CH_,- CH 2-COOH + CuO ..... 24 g de acid acetic.
d) C 6H 5-COOH + NaOH .... a) Să se detem1ine concentraţiile procentuale
şi molare ale solu ţiei de acid acetic.

Cu-c1-1
IlŢ '"'2
+HCI )
a
+!'!sCN
-NaC I )
b +21-1io)
-NH3
A Schema 13. I.
t-3Clz(500°C) ~2ttp( HO") ,-Hi(Ni)
Clf:rC!-rCH3 _3HCI > c . JJICI >d ~A
CH,CH;-Ct;-OH +2[0) (K Mn04 + H2SO,)
, l 2 ·HP A

+Na
::. m
·t H2
+NaOH
~m
·IiiO
+G;tfsONa (P40u) b +4[H](Na+C2HpH)
A ::. m+n -~O
q
+NH, ~ to
, o -HO > p +Hz(CuO•Cr PJ
2 q
+NaOCl
r
-C02 ,-NaCl

+son. ..,. s
-SOi,-HCI
+c;, I-ţ-ONa
-NaCI
+r
-HCl y

+C~~H(I-f), z +NaOH > m + Clţ-OH

~
iiiliiil
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 CH3
I
+21-:l,O (HO) +3[0) (KMn0 4+ Hz$04)
O
+3Cl/hv)
-3HCI ) a -3HCI ) A -HP

+KOH
~- ----b
-JiiO
>----~~-
+K.HCOJ b
+4[H](Na+C~OH)> f

~
-C0 -HiO2, to(P401J
A
-HP e +2H,0 > A
+NaOBr -NH3
g
-NaBr,-C02

+PC1
~ - - 5--+ h
-POq,-HCI +g
1--_-H=C-l- J
+H,O +-
+b - : 2 A +H,0 (H )
-KCl k ~ +CI-1,0H l I - > A+m
-A 7 +KOH > b+m
+(;,fţ-ONa
n +2KOH b+o
-NaCI -H20

Schema 13.3.
B + NaOH ~ CI-t.JCOONa + Clţ-OH
C + NaOH ~ HCOONa + Cffy-CF-~OH
D + 2[Ag(NHJJOH ~ CH_ifH-COOH + 2Ag + 4NH3+ Hp
OH
E + f1i (Ni) > CI-Ij-C:lt--Cf1i
I I
OH OH
5F + 6K.Mn0 t 9H2S04 ~ 5HOOC-C1ţ-COOH+ 3KiSq +6MnSQ +14Hp

b) Să se determine pH-ul soluţiei, ştiind scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.

=1.8 ·10·5 mol/L.
c) Să se calculeze masa de magneziu care 13.9. Se consideră schema de reacţi i 13 .2.
-..,;ite reacţiona cu jumătate din cantitatea de Să se identifice substanţele din schemă şi să se
:,luţi e considerată şi volumul (c.n .) de gaz scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
:esajat.
d) Să se calculeze masa de soluţie de NaOH 13.10. Un acid monocarboxilic saturat cu
-= concentraţie 10% necesară neutralizări i catenă aciclică A conţine 43,243% oxigen,
.::leilalte jumătăţi de soluţie. procente de masă.
a) Să se identifice acidul A şi izomerii lui B,
J.8. Se consideră schema de reacţii 13. 1. C, D, E, F care dau reacţi i le din schema 13.3.
5..1 se identifice substanţele din schemă şi să se b) Să se indice etapele procesului de
lcolectia
EDUCAŢIONAL
mJ
 şi suma maselor atomilor de hidrogen şi oxigen
obţinere a acidului A din hidrocarburi nesaturate este 1,2.
cu doi atomi de carbon în moleculă. Să se identifice compusul organic A şi

13.1 1. Despre compusul organic A se cunosc să se indice ecuaţiile reacţiilor de obţinere a

um1ătoarele informaţii: compusului A pornind de la:

- este un acid monocarboxilic saturat; - o alchenă cu un atom de carbon mai puţin
- are catenă aciclică; în molecu lă decât A;
- are în moleculă un atom de carbon - un alcool;
terţiar; - o aldehidă ;
- raportul dintre masa atomilor de carbon - o alchenă simetrică cu număr dublu de
atomi de carbon decât A.
Teste ti

13.12. Se consideră schema de transformări: C) izomeri de funcţiune cu p-aminofenil-

~ b
a+NH t"
~ X meti 1-cetona;
D) compuşi organici cu fom1Ule moleculare
c + N R ., -+ X + CH_-OH
, diferite .
d „ NH 3 -> X+a c) Referitor la compuşii X, c, d, e, f, sunt
corecte afirmaţiile:
e + NH., -> X-HCI A) au în moleculă aceeaşi gru p ă
a+ J(Q) (KMnO, ~ H,SOJ funcţională;
8) suni derivaţi funcţionali ai ace l uiaşi acid
-+ HOOC- ·Q -coo1-1 + Hp carboxilic;
(P,0,, ) f' C) au aceeaşi NE;
X ~
D) formează prin hidro l iză compusul
X 14[11] (I iAIH,. ClCT)
+H,0 g organic a.

unde X este un compus organic cu NE=S ce
conţine 71, 111%C, 6,666% H, 11,851 % O
10,37% N (procente de masă).
a) Să se identifice s ubstanţele din schemă şi
să se scrie ecuaţiile reacţi i lor chimice.
b) Compusul organic X şi N-metilbenzamida
sunt:
A) iz0meri de compensaţie;
BJ amide ale aceluiaşi acid carboxilic;
13.13. Se consideră schema de reacţii 13.4.
şi unde A este compusul organic rezultat din
fem1entaţia acetică a alcoolului etilic.
a) Să se identifice substanţele din schemă şi
să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Compuşii organici X, Y şi Z sunt:
A) X amidă primară, Y arnidă secundară,
Z amidă terţiară;
B) amide izomere;

Schema 13.4.
A +NH3 >a to >X
-HiO
A+COCli~ B+C02 +HCl
+Hp
X +4(HJ (LiAlH4, eter) b +B y b+A
-H 0
2
) -HCl ) +4(HJ (LiAlH,p eter)
C
-HP
+H,O +A
+B __J - >C
c -HCl) z 7 +4[H] (LiAJB4, eter) )
-HP d
fDJ colectla l
EDUCAŢIONAL
 C) X amidă primară,Y amidă primară deoarece:
-no nosubstituită la azot, Z amidă primară A) nu are atomi de hidrogen legaţi de
Jisubstituită de azot; atomul de azot;
D) X amină primară, Y amină secundară, B) densitatea de electroni de la atomul de
Z amină terţiară; azot este urnit micşorată ca urmare a deplasării
E) derivaţi funcţionali ai acidului acetic. perechii de electroni neparticipanţi la legătură de
c) Compuşii organici X. Y, Z au caracter: la atomul de azot în orbitalul re extins din grupa
amidică;
A) slab bazic, B) neutru; C) slab acid; D)
C) are doi radicali alifatici diferiţi la atomul
"'tJtemic bazic; E) puternic acid.
de azot;
d) Denumirile compuşilor oganici X, Y, Z
D) are NE=l.
:mt:
A) X acetamidă, Y -etilacetamidă , Z ,N- 13.15. Se consideră reacţiile chimice:
- eri [acetamidă;
B ) X etilamină, Y dietilamină, Z
A + CH 3CH20H ~ X - ttp
:--etila mină ; B + CH3CHpH - X + HCI
C) X etanamidă, Y N'-etiletanamidă, Z
B -.- CH 3CHpNa -+ X + NaCI
::--: -dictiletanamidă;
D) X acid aminoacctic, Y acid C + CH3CHpH - X+A
laminoacetic, Z acid N,N-dietilaminoacetic. X + H 20 ~ A _._ CH3CHpH

.3.U. Se consideră transformările: X + NaOH - D + CH3CHpH

.\ (caracter bazic) + B (C4H 60 3, caracter

X- H3 - E + CH3CHpH
:-eutru)-C (C5H 110N, caracter neutru) + D X + CHpH ~ f + CH3CHpH
(C2H40 2, caracter acid) unde A este un acid monocarboxilic aromatic
mononuclear pentru care diferenţa dintre masa
C (C 5H 11 0N, caracter neutru) + np-A
atomilor de carbon şi suma maselor atomilor
-aracter bazic) + D (C 2H.O~, caracter acid)
de oxigen şi hidrogen din moleculă este egală
-e A este izomerul cu Kb cea mai mare. cu masa moleculară a alcoolului cu care
31 Compusul organic A este: reacţionează acidul.
-\) trimetilam ina; a) Să se identifice substanţele din schemă şi
B) propilamina; să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
C) izopropilamina; b) Referitor la compusul organic X sunt
D) N-metil-etilamina. corecte afirmaţiile:
: Compusul organic C este: A) este un ester mixt;
-\) o amină secundară acilată; B) are denumirea benzoat de etil;
B) o amidă primară nesubstituită ; C) are denumire-a benzencarboxilat de etil;
C) o amidă disubstituită la azot; D) are NE=4.
D) o amină primară acilată. c) Numărul de esteri izomeri cu formula
- Compusul organic A are caracter bazic moleculară a compusului X ce nu con ţin în
..:ece: moleculă atomi de carbon hibridizati sp (fără
-\) arco pereche de electroni neparticipanţi stereoizomeri) este:
-;ltură la atomul de azot; A) 5; B) 24; C) 4; D) 14.
8) are un atom de hidrogen legat de atomul d) Dintre esterii consideraţi la punctul c)
i!ZOt: formează prin hidroliză acidă acid formic un
C) are doi radicali alifatici diferiţi; număr de esteri egal cu:
:::>) arc un număr maxim de atomide A) 5; B) 24; C) 4: D) 14.
;en. 13.16. Se consideră reacţiile:
- Compusul organic C are caracter neutru
lcolectia
EDUCAŢIONAL
B
 Schema 13 :
1,5-hexadi'ena +IO[O](KMn04+ H,SO.J ) A ___r____,,, B +CH;PH„ C +C~ Oll (H'\_ D
-2C02, -2Hi0 ~ -HP
propanoat de sodiu ~
+ E
c lorura~ d e propa1101.1 -NaCl

+CI-ţ-NH2 F+H
-¼ffsOH F + I
Schema 13
CH3Cl(AICl:i) C!i(hv) b +NaCN X +4fll )(Na+CiHPH)
-HCI a ~ -NaCI ) C

~~ . )
HN0,(H;z804 d +6[Hl (Fe+HCI~ e +NaN02~2HCI (0-5°C) f +CuCN;) y +2H,O ) g
-Hp -2Hp -NaCI, -2Hp -CuCl,-N2 -NH3

A+ PCl5- X+ POC13 + HCI e) Referitor la compuşi i E şi G sunt corect..

A+ SOC12 -+ X+ S02 + HCI afirmaţiile:
A+ COC1 -+ x + co + HCI A) sunt derivaţi funcţi onali ai acidu~-
2 2
benzoic;
A+ Hl:> -+ A + HCI B) au aceeaşi NE;
X+ NH 3 -+ B + HCI C) prin hidroliză bazică formează benz~
X + CH)\1H2 -+ C + HCI de sodiu;
X + CH3NHCH3 -+ D + HCI D) prin amonoliză fonnează compusul~
X + CHpH -+ E + HCI alături de un alcool sau de un fenol.
X+F-+E+NaCl
13.1 7. Se consideră transformă r il e di-
X + C6HpH-+ G + HCI
schema 13.5.
X+H -+G + NaCl a) Să se identifice substanţele din schemă ~
X+ C6H6 (AICI,) C6H5COC6H5 + HCI să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
a) Să se identifice substanţele din schemă şi b) Referitor la compuşii organici B şi E su::.
să se scrie ecuaţiile reacţi i lor chimice. corecte afirmaţiile:
b) Referitor la compusul organic X sunt A) au aceeaşi NE;
corecte afirmaţiile: B) sunt derivaţi funcţionali ai acel uiaşi aC':
A) are NE=5; carboxilic;
B) are denumirea clorură de benzoil; C) sunt B: anhidrida butandio i că ş i E
C) reacţionează cu trimetilamina; anhidrida propanoică;
D) este un important agent de acilare în
D) sunt utilizaţi ca agenţi de acilare.
chimia organică.
c) Raportul dintre masa de compus B şi mas.=
c) Masa de compus A, de puritate 96%,
de compus E care se pot obţine din mase egak
necesară obţinerii a 56,2 kg compus X, dacă
randamentul sintezei este de 90%, este: de 1 ,5-hexadienă şi de amestec cchimolecula:-
A) 56,481 kg; C) 54,222 kg; de propanoat de sodiu şi clorură de propano
B) 56,481 g; D) 48,8 kg. este:
d) Referitor la compuşii B, C şi D sunt A) 0,565; B) 1,768;
incorecte afirmaţiile: C) 22,98:13; D) 13.
A) conţin un atom de azot în stare de
hibridizare sp3; 13. 18. Se cons i deră transformările di::
B) sunt substanţe izomere; schema 13.6.
C) au N.E. diferite; a) Să se identifice substanţele din schemă s
D) sunt baze mai tari decât metilamina. să se scrie ecuaţi ile reacţiilor chimice.
~ colectia l
. EDUCAŢIONAL
 b) Referitor la compuşi i organici X şi Y sunt B) C H CONH
6 5 l
(P,O ,) y + H2o
.orecte afirmaţiile:
C) C H CH NH
6 '5 · 2 2
, lfKO,-Ht\
-2H,O ro
+CuCl'/
-CuCt -N,
X
A) sunt izomeri ;
B)auNE=6; D) C6H~CH2CONH2 (P,0,J • X+ Hp
C) prin reducere formează amine primare d) Masele de sodiu şi de etanol anhidru,
.e s u-nt termeni succesivi în aceaşi scrie necesare reducerii unei probe ce conţine 2 moli
~moloagă; de compus X şi a altei probe ce conţi ne 2 moli
D) formează acelaşi compus organic prin de compus Y. sunt:
:idroliză. A) egale;
c) Dintre variantele de obţinere a compuşilor B) 184 g, 368 g;
X şiY prezentate mai jos, sunt corecte: C) au valori diferite;
D) I 84 kg, 368 kg.
A) C6H5CI + NaCN - Y ..- NaCl

·- ------------------Teste
- ti I
13.19. O probă de metan cu volumul de de D. la un randament global al reacţiilor de
.3,44 L (c.n.) reacţionează cu clorul gazos la 85%, este:
500°C rezultând un amestec de CH3 Cl, CH2 Cl2 A) 287 kg; D) 28,7 kg;
, CHCl 3 în raportul molar 3:2: I. Acest amestec B) 28.7 g; E) 0,117 kmoli.
este tratat mai întâi cu o sol uţi e apoasă de NaOH C) O, 117 kg;
,1 apoi cu o solu(ie acidă de KMnO . Volumul
4
,oluţiei de KM nO 2M necesar oxidări i totale a 13.22. Se încălzeşte în prezenţă de Ni o probă
4
1mestecului este: ce conţine 2 moli HCOOH. Dacă randamentul
A) 0,28 ml; C) 280 mL; E) 0,028 L. reacţiei de descompunere este de 80%, volumul
B) 2,8 L: D) 0,6 L; ocupat de gazele rezultate, măsurat la 27°C şi
3atm, este:
13.20. Pentru neutral izarea unei probe cu A) 71,68 L; D) 41 L ;
îlasa de 21g dintr-un acid tricarboxilic A se B)26,24 L; E) 26,24 m3.
-:-onsumă 60g de soluţie de NaOH de concentraţie C) 32,8 L;
20%. Ştiind că acidul A formează prin clorurare
catalitică un singur compus monoclorurat, acidul 13.23. Cantitatea de acid etand ioic ce se
este: poate oxida cu 0,5 L soluţie acidă de K.MnO4
A) acid 1,4,5-nafalentricarboxil ic; IM este:
B) acid 1,3.5-benzentricarboxilic; A) 1,25 moli; D) 125 moli;
C) acid metantricarboxilic; B) I ,25 kmoli; E) 0, 125 moli,
D) acid 1,2,3-benzentricarboxilic; C) 12,5 moli;
E) acid 1,3,4-benzentricarboxilic.
13.24. O probă cu volumul de 200 cm3 dintr-o
13.21. Se consideră transformările chimice: soluţie de acid acetic reacţionează total cu 2,4g
A.(C H CI ) +2H,O(NaOH) B , 4[A~(NH,)),OH , C ,• D de Mg. Con centraţia molară a soluţiei şi volumul
' 8, 6 4 -411l'I -4i\g.-~NH;.•2H,0 -~
(c.n.) de hidrogen degajat sunt:
unde D este o substanţă organică cu NE=7 care A) IM, 22,4L; D) IM, 0,224L;
se mai poate obţine din oxidarea energ ică a unei B) 0,5M, 2,24L; E) 2M. 224L.
hidrocarburi aromatice nesubstituite cu NE=7. C) 1\tf, 2,24L;
\1asa de substanţă A necesară obţinerii a 14,8kg
 -<..,,.---:: !.•
13.25. Acidul monocarboxilicAare NE=2 şi catenă aciclică, care fom1ează o sare de argin.
conţine 55,814% C (procente de masă). Numărul cu raportul masic C:Ag=I :4,5 este:
de acizi carboxilici cc corespund acestor cerinţe A) acid acetic; D) acid metanoic:
este: B ) acid propanoic; E) acid butanoic.
A) l; B) 3; C)4; C) acid maleic;
D) 5; E) 6.
13.31. Un acid carboxil ic A conţine 41 ,38° 1
13.26. Un acid monocarboxilic A care C. O probă de acid A cu masa de 23,2g, care
conţine 69,565% O reacţionează cu un alcool conţine 0,2 moli de acid, este neutralizată de
monohidroxilic B rezultând un ester C cu un 800mL de soluţie 0,5M de NaOH. Acidul este·
conţinut de 23,529% O. Raportul dintre masa A) acid vinilacetic; D) acid crotonic:
atomilor de carbon şi masa atomilor de hidrogen B) acid fumaric ; E) acid succinic.
din molecula alcoolului B este l 0,5, iar acest C) acid acrilic;
alcool nu conţine în moleculă atomi de carbon
hibridizaţi sp. 13.32. Acidul A se găseşte în corpul unor
Formula moleculară a esterului C şi furnici , iar acidul B în fructele de măcriş. un
numărul de esteri care corespund cerinţelor
amestec de A şi B se tratează cu 200g de soluţie
problemei sunt: de H2 SO4 de concentraţie 95% la cald, rezultând
A) Cll6 0 2 , l; B) C8Hp2, 4; 89,6L (c.n) de amesLec de gaze cu densitatea
C) C8H 80 2, 1; D) C9H 100 2, 4; faţă de aer dacr= 1,135. Concentraţia procentuală
E) C 9H 1P 2, l.
a so luţiei de HzS04 după reacţie este:
A) 70%; B) 72,25%; C) 74,48%:
13.27. Numărul de esteri cu formula D) 75,88%; E) 76%.
moleculară C8 2
Hp
care formează prin hidroliză
13.33. Raportul molar al acizilor A şi B din
bazică două săruri este:
amestecul supus descompunerii de la problema
A) 6; B) 4; C) 3;
13,32 este:
D) 1; E) O.
A) 2:3 ; B) l :3; C) 3: 1;
13.28. Amida saturată A are în molecula D) 5:3; E) 4:3 .
sa numai atomi de carbon primari. Fomrnla 13.34. Un amestec de acid ftalic şi acid
moleculară a amidei A şi numărul de amide tereftalic este încălzit la 120°C. Ştiind că masa
izomere cu formula moleculară a amidei A amestecului scade cu 3,6 l %, conţinutul in
sunt: acid ftalic, exprimat în procente de masă, al
A) C4H9NO, 8; D) C6H 13NO, 1; amestecului este:
B) C2HSNO, 3; E) C3H 7NO, 4. A) 25%; B) 50%; C) 33,33%:
C) C7H7NO, 2; . D) 66,64%; E) 75%.

13.29. Prin transformarea unui acid 13.35. Secons iderăşiruldereacţii:

monocarboxilic aromatic mononuclear A în (11,SO,) ~ B ,·2H,(Ni) C +2[0]C KMnO,, H,SO.)
clorura sa de acil B, masa acidului creşte cu A -2H,O .J LO D-
!'3,6%. Clorura de acil B acilează o amină C cu +<'l,(hv) E , 11,0(1 ,o-> G
~ . -IICI
formula moleculară C2H 7N rezultând un compus
organic D. Numărul de izomeri care corespund Ştiind că G este un a-hidroxiacid optic
compusului D este: activ care apare Ul muşchi la efort fizic prelungit.
A) 2; B) 4; C) 6; substanţa A este:
D) I ; E) 8. A) glicerina; D) alcool alilic;
B) glicol; E) propanol.
C) propenă;
mJ EDUCAŢIONAL
•
colecţia I
 Sarea de calciu a unui acid A) acid benzoic, m-nitrofenol ;
-:rnoc arboxilic c u NE= I conţine 18,69% B) acid m-nitrobenzoic, fenol ;
:!.. ~umăru l acizilor şi esterilor cu formula C) acid p-nitrobeozoic, p-nitrofenol;
-.:,lec ulară a acidului este: D) acid benzoic, p-nitrofenol ;
A) 2; B)3; C)4; E) acid o-n itrobenzoic, fenol.
O) 5; E) 6.
13.40. Caracterul reducător al acidului oxalic
J .37. La combustia a 81 ,2g de ac id este ilustrat de reacţia:
.:..carboxilic se consumă 47,04L (c.n.) de 0 1 şi A) HOOC-COOH+Hp.:tHOOC-COO-+
< fonnează 25,2g de Hp. Număru l acizilor
..:..-e corespund datelor problemei este: + H,O+
A) l ; B) 2; C) 3; B) HOOC-COOH + 2NaHCO3 -
D) 4; E) 5. _. NaOOC-COONa+2CO + 2Hp
2

J.38. O masă de 1,85g dintr-un acid C) 5HOOC- COOH+2KMnO 4 + 3H2 S04 _.

-;;;onocarboxi lic saturat cu catenă aci clică A se -10CO2 + 8Hp+K 2S04 +2MnSO 4
.:...zolvă în apă ş i formează 125ml de soluţie
D) HOOC-COOH+Ca(OH)2- Cp4Ca +
..2\1 cu p= l g/cm3• Se su pune esterificării lL
.:..;,:i solu[ia iniţială de acid A cu l L de soluţie + 2Hp
~ etanol de concentraţie 92% şi p=0,8g/cm 3• E) HOOC- COOH+CH30H~
__:1 echilibru se mai găsesc în soluţie 0, 1 moli
~ HOOC- COOCH3 + Hp
-=-= acid A. Acidul A ş i kc pentru reacţia de
5 erifi care sunt:
13.41. Obţinerea propanoatului de benzii nu
A) acid fonnic, 4,25;
are loc în reacţia:
B) acid propanoic, 3,67;
C) acid metanoic, 3,25; A) C6 H 5CHpH + CH3CH2 COCI -
D) acid acetic, 4 ,35; B) C6H 5CH2Cl + CH3CH2COOAg -
E) acid etanoic, 5,38.
C) C6HF H2 Cl + CH3CH2COOH -
!J.39. Se consideră schema: D) C6 H 5CHpH + CH 3CH2 COOH -
. - HNO. +H.0<11"> E) CfiH 5CH2 OH + (CfiCH2CO)p-
benzoat de fern I +H,O A · B+C
Compuşii B şi C poti fi:
Teste ti
13.42. Se consideră reacţiile: 13.43. Din reacţia propanoatului de izopropi I
C6 H5-CH3 3Cl,(hv)
1
+2H,O(Na0H) b cu amoniacul se obţine :
-HCI a -3HCI
1. o amină şi un alcool;
b + c ~d+Hp
2. o amidă şi un alcool;
-IJde d este un compus organic ce conţine un
3. o sare de amoniu şi un alcool;
~ucleu benzenic şi trei atomi de carbon primari.
4. o bază mult mai slabă decât amoniacul
Compusul organic d şi acidul 2-fenilpropanoic
ş i un acid mai slab decât acidul propanoic.
~unt:
1. izomeri de compensa~e;
13.44. Se consideră reacţiile:
2. izomeri de funcţ.i une ;
CH =O+CH. - CH =O -H.O) a(reactiv Tollens1 b +11,(Ni)) C
3. izomeri geometrici; 2 :> •

4. compuşi cu NE=5. c+d - e + Hp

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
mJ
 . _)
3. acidul A are un conţinut în carbon a;;
unde e~este un compus organic cu azot care
48,648%;
are în moleculă doi atomi de carbon nulari, doi
4. acidul A este izomer de functiune ;:_
primari şi unul secundar. Compusul organice şi hidroxipropanona. '
N-metil-butanamida sunt:
1. compuşi organici cu aceeaşi grupă
13.48. Esterii cu formula moleculară C12H, ;:
funcţională în moleculă ;
pot forma prin hidroliză bazi că, în exces :...
2. izomeri de funcţiune;
KOH:
3. izomeri de compensaţi e;
1. 1-naftalencarbox i lat de potasiu
4. compuşi organici cu NE diferite. metanol;
2. acetat de potasiu şi 1-naftalenolat .:...
13.45. Din reacţia de hidroliză a N,N- potasiu;
dimetilpropanamidei se obţin:
3. formiat de potasiu şi 1-naftilmetano!..
1. două substante cu acelaşi caracter acido 4. acid B-naftoic şi metoxid de potasiu.
- bazic;
2. o amină şi un acid carboxilic; 13.49. Se consideră transformările:
3. o amidă şi un alcool;
C6H5-CH3 (KMnO,+H,so,J a-~+b c ,.~ <-H,Ol .:
4. două substanţe cu caracter acido - bazic ~

diferit. e - b(-CH,OH) d (P,(),0,-1\0) f

în care d este benzamida.
13.46. Compusul organic A cu formula plană Referitor la aceste reacţii chimice sc:-
de mai jos este un alcaloid care se găseşte corecte afirmaţiile:
în frunzele de Erythroxylon coca, un arbore 1. compuşii organici d, e şi f sunt derh-:::-
originar din America de Sud. funcţionali ai compusului a;
ca_:-- Cit--CO-O-CH3 2. compuşii organici a, d, e şi f au ac~
/ CH2 \ .
CH3 N I CrrO--OC-CR NE;
\. CH2 / ·' 3. compusul e se poate obţine din clon...--
cif- CH-C0-0---CH3 de benzoil şi metanol;
Referitor la compusul A sunt corecte 4. compusul f se poate obţine un clorobellll![
afinnaţiile: şi cianură de potasiu.

I. are în molecula sa trei grupe ester şi o

grupă amină terţiară; 13.50. Un amestec de acid formic şi ac•_
2. un mol de A reacfionează cu 3 moli de oxalic este încălzit în prezenta acidului sulfur..~
NaOH; Gazele rezultate, după condensarea vaporilc-
3. compuşii rezul taţi prin hidroliza unui de apă, sunt barbotate prin 150g de soluţie c.:
mol de A reacţionează cu 6 moli de sodiu; NaOH 20%, când se reduce concentraţia NaOF
4. are NE=3. în sol uţia finală la 4,935%. Gazele neretinute ;;
solu~ia alcalină ocupă un volum de 3,69 L _
13.47. Un acid rnonocarboxilic saturat cu 27°C şi 2 atm.
catenă aci ci ică A se tratează cu PCI. şi rezultă o Sunt corecte afirmaţiile:
1. masa amestecu lui de acizi este c~
)

clorură de acil Ba cărei masă moleculară. este cu

25% mai mare decât masa moleculară a acidului. 25,9g;
Referitor la acidul A sunt corecte afirmaţiile: 2. compoziţia procentuală molară !
I. sunt doi esteri izome1i de functiune cu amestecului de acizi este 8,33% acid formic ~
acidul A; ' 91,66% acid oxalic;
2. 7,4g de acid A reacţionează cu 50ml de 3. masa molară medie a amestecului d~
soluţie de KOH 2M; gaze rezultate prin descompunerea amestecu1'-

am colecţia
EDUCAŢIONAL
I
:.;;: 3.Cizi după condensarea vaporilor de apă este Referitor la acidul salicilic (acid o-
: 5.65 g/mol; hiroxibenzoic) sunt corecte afirmaţiile:
4 . vo lumul soluţiei de KMnO, lM, I. prezintă legături de hidrogen intramo-
-: • dulată cu H2SO 4, ce poate fi redusă de leculare;
i::--estecul de acizi este de 120 mL. 2. 414 g de acid salicilic reacţionează cu
3kg de soluţie de KOH de concentraţie 5,6%;
3.51. Acidul acrilic se obţine la tratarea 3. 27,6 g de acid salicilic reacţionează
---:,dusului de deshidratare a glicerinei cu: cu 200 g de soluţie de KOH de concentraţie
l. soluţie de KMnO4 în mediu acid; 11 ,2%;
2. soluţie de KMnO4 în mediu bazic; 4. prin deshidratare formează o anhidridă
3. sol uţie de K,Crp7 în mediu acid; ciclică.
4. reactiv Tollens.
13.57. Se consideră transformări le:
3.52. Esterii izomeri cu formula moleculară
A+ 2NaOH ~ B + Na2 CO 3 + Hp
.:_H6O2 pot fi derivaţi funcţionali ai acizilor:
I. formic; 2. acetic; HOOC- CH2-COOH c,"ci A+ C
3. acrilic; 4. propanoic. Sunt corecte afirmaţii le:
1. gazul Ceste 2,75 ori mai greu decât gazul
:3.53. Acidul benzoic rezultă prin hidroliza B·,
_...mpuşilor: 2. I mol de A reacţionează stoechiometric
1. feniltriclorometan; cu o cantitate de NaOH de 2 ori mai mică
2. acetanilidă; decât cantitatea de NaOH cu care reacţionează
3. benzanilidă; stoechiometric I 04 g de acid malonic;
4. nitrilul acidului fenilacetic. 3. A are punctul de fierbere mai ridicat
decât cel al etanolului;
:3.54. Referitor la benzanilidă sunt corecte 4. acidul malonic conţine de 1,153 ori mai
drrnaţiile : mult oxigen decât A.
I. poate hidroliza;
2 . prin reducere formează o amină 13.58. O soluţie de acid formic cu masa de
-ct"und ară ; 5g este neutralizată de I Og de soluţie de NaOH
3. are NE=9; de concentraţie 20%. Referitor la această soluţie
4 . este o substanţă solidă care se poate suot corecte afirmaţiile:
~µne prin acilarea anilinei cu C 6H 5COC1 în 1. reacţionează cu 0,6 g de magneziu;
--ezenţă de A1Cl . 2. raportul molar HCOOH: Hp = 1:3;
3
3. conţine 80% oxigen;
:J.55. Referitor la amidele acidului acetic 4. dacă se diluează cu apă până la
-- formula moleculară C6Hi:PN sunt corecte volumul de 0,5 l are pH=2,37 (k =
. · "HCOOH
.:.5nnaţiile: = 17,72·10·' mol/L) .
I. sunt două amide enantiomere;
2. sunt două amide ce conţin numai atomi
~ carbon primari;
3. prin reducerea acestora se formează
.:.:nine secundare şi terţiare;
4. prin hidroliza acestora pot rezulta amine
:;imare, secundare şi terţiare.

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
alJ
 Grăsimi şi acizi graşi
§ Caracterizare generală
• Grăsimile sunt amestecuri naturale, cu compoziţie complexă, alcătuite în principal di:
trigliceride.
• Trigliceridele, numite şi triacilgliceroli, sunt esteri ai glicerinei (glicerol sau 1,2.:3-
propantriol) cu acizii graşi şi au formula generală:
Ţffy--0--CO--R
CH-0--CO-R'
I
Cffy--0--CO-R"
în care radicalii R, R' şi R" sunt identici sau diferiţi.
• Acizii cu care se esterifică glicerina în trigliceridele naturale se numesc acizi graşi. Aci.z::.
graşi sunt acizi monocarboxilici cu număr par de atomi de carbon (C,l - C 24) , cu catenă liniar".::..
saturaţi sau nesaturaţi. Acizii graşi ciclici, acizii graşi cu catenă ramificată sau acizi graşi cu nurnă=
impar de atomi de carbon sunt întâlniţi în natură doar ocazional. În acizii graşi nesaturaţi, dublet~
legături cu configuraţie cis.
Numerotarea atomilor de carbon dintr-un acid gras începe de la atomul de carbon diz
grupa carboxil. Desemnarea poziţiei dublei legături se face în două moduri: cu simbolul t:.X, de
exemplu 69, care arată că dubla legătură se află între C 9 şi C10 când numerotarea atomilor de carbo::
din catenă începe cu atomul de carbon din grupa carboxil sau cu simbolul co-x, de exemplu ro- -
care arată că dubla legătură se află între C; şi C 8 când numerotarea catenei începe de la atomul ~
carbon din grupa CH3- aflată la capătul celălalt al catenei, notat şi cu co.
JO 9 I
Exemplu: CH 3-(CHJ-CH=CH-(CH) 7-COOH acid palmitoleic (69 sau co-7)
ro 7 8
• Acizii graşi mai răspândiţi sunt:
a) saturaţi:
CH 3-(CH2) 12-COOH (acid miristic sau acid tetradecanoic, simbol 14:0)
CH 3-(CH 2) 1.-COOH (acid palmitic sau acid hexadecanoic, simbol 16:0)
CH3-(CH2) 16-COOH (acid stearic sau acid octadecanoic, simbol 18:0)
b) nesaturaţi:
CH 3-(CH2) 5-CH=CH- (CH) 7-COOH
(acid palmitoleic sau acid 9-hexadecenoic, simbol 16: I
CH 3-(CHJ 7-CH=CH-(CH) 1-COOH
(acid oleic sau acid 9-octadecenoic, simbol 18: I
CH 3- (CH)4 - CH=CH-CH~-CH=CH-(CH2\-COOH
(acid linoleic sau acid 9,12-octadecadienoic, simbol I 8:2

§ n enumire
• Se recomandă denumirea trigliceridelor ca triacilgliceroli. Se indică numele fie.căni,
radical acil (R-CO-) şi poziţia lui în molecula glicerolului.
~ colecţia
. . . . EDUCAŢIONAL
I
 • Alături de aceste denumiri sunt acceptate şi denumirile uzuale.
Exemple:
:rl-fy-O--Co-(C8i)1-CH=CH-(CH2)y--CH3
-CH-O--CO--(C~)i4 CH3
.I
·'CI-fy-0--Co-(C8i)t6 CH3
l-oleil-2-palmitil-3-stearil-g licero l 1,2,3-tristearil-glicerol
(oleo-palmito-stearină) (tristearină)

?Ify-0--Co-(CH2) 14CH3
TH-O--Co-(CH2)14CH3
CI-fy-O--Co-(CBih-CH=CH-CH2 CH-CH-(C8i);-CHg
1,2-dipalmitil-3-linoleil-glicerol
(dipalmito-linoleină)

o
¼' Clasificare
• După natura radicalilor acil (R-CO- ):
simple Ex: tristearină
Trigliceride Cei trei radicali acil provin de la un singur acid gras.
{
mixte Ex: oleo-palmito-stearină, dipalmito-linoleină
Cei trei radicali acil provin de la doi sau trei acizi graşi.
• După originea grăsimilor

Grăsimi
-c
animale, care sunt de obicei solide (seu, untură, unt);
vegetale, care sunt de obicei lichide ( uleiuri).
Proprietatea grăsimilor de a fi solide sau lichide este determinată de natura acizilor graşi
:are predomină în compoziţia trigliceridelor. Acizii saturaţi generează grăsimi solide, iar acizii
::esaturaţi generează grăsimi lichide. Între aceste două tipuri de grăsimi nu pot fi trasate limjte
;-:guroase, pentru că toate grăsimile sunt amestecuri de trigliceride mixte. Trigliceridele simple
,:mt foarte rar întâlnite.

e Proprietăţi fizice
• Fiind amestecuri complexe, grăsimile nu au puncte de topire fixe. Ele se topesc în
anumite intervale de temperatură.
• Grăsimile sunt insolubile în apă, dar sunt solubile în solvenţi organici (benzen, toluen,
acetonă, eter etc.). Cu apa emulsi onează puternic.

§ Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză
În molecula unui triacilglicerol se află trei grupe esterice care dau reacţii de hidroliză.
1.1. Hidroliza În mediu acid
TI-fy-0--CO--R .. y}fy-OH
CH-0--CO--R + 3H20 (H) C~OH + 3R-COOH
I I acid gras
Clfy-0--CO--R Clfy-OH
trigliceridă glicerol
'colecţia
EDUCAŢIONAL
am
,.:-'··~ ~
~~ <;lfy-O--Co-(CI½~H3 p ·fy-OH
Exemplu: Clt-O--Co-(CH2~ H3
I
-r 3H20 22- Cl-f-OH + 2C.1:-fy-(CHi)u;-COOH +
I acid stcaric
Clfy-O--Co-(CH~H3 Clfy-OH + Cf-~CH2m-COOH
l,2-distearil-3-palmitil-gliccrol glicerol acid palmitic
(distearo-palmitină)

1.2. Hidroliza in mediu bazic

y~O-CO-R Ţtfy--OH
Tl-f-0-CO-R + 3NaOH ~ Clt-OH + 3R- C00 Na
t.Eţ--OH săpun de sodiu
Clfy-0--CO-R
trigliccridă glicerol

y}fy-0---Co-(CHim-CHJ Tf-fy-OH
Exemplu: Clt-O---Co-(CH2~H1 -r 3Na0H ~ Clt-OH - 2C~(CHi)irCOONa -
I I stcarnt de sodiu
Clfy-0--Co-(C~~HJ Ctt-r-OH + CH3 (CH2)r;rCOONa
I ,2-distearil-3-palmitil-glicerol glicerol palmital de sodiu
(distearo-palmitină)
• Amestecul de săruri de sodiu ale acizilor graşi obtinut prin hidroliza bazică a grăsim.. •
reprezintă săpunul de sodiu. Hidroliza bazică a grăsimilor se numeşte saponificare (vezi capito _
18).
• Indicele de saponificare reprezintă cantitatea de hidroxid alcalin (NaOH, KOF.
exprimată în mg, care reacţionează cu un gram de grăsime.
1.3. Hidroliza enzimatică
Hidroliza trigliceridelor din grăsimi este o etapă importantă în procesul complex ~
metabolizare a grăsimilor în organismele vii.
Enzimele care hidrolizează grăsimile se numesc lipaze. Lipazele din sucul pancrea:;.,
asigură digestia intenstinală a grăsimilor din alimente.
O parte din trigliceridele alimentare (25%) sunt scindate sub acţiunea lipazei pancrean~~
la acizi graşi şi glicerol.
y %-O--CO-R1 ylfy-OH
Tl-f-O-CO-R2+ 3H20 ~ f H--OH + R-1 COOH + ~COOH -r R-r-(:OOH
Cfţ-0---CO-Ri Clfy-OH aclZ! graşi
trigliceridă glicerol
Prin actiunea lipazei pancreatice care prezintă specificitate pentru grupele esterice dr
poziţiile
l şi 3 din moleculele trigliceridelor, o altă parte din trigliceride sunt transformate în : -
monoacil?,Iicerol, conform schemei generale:
lfy-O--CO-R1 ylfy-OH
1
y l-f-O-CO-R2 - 2H20 ~ Clt-O--CO-R2 - R1 COO_H + fyCOOH
CH::-0--CO-R ti:+-OH ac1z1graşi
2 3 i -'-2
trigliccridă 2-monoacilglicerol
(monogliceridă)

Produşii de hidrol iză sunt absorbiţj prin mucoasa intestinală şi sunt util izaţi în alte procese
biochimice. Hidroliza enzimatică a triacilglicerolilor are loc şi la nivelul altor organe în organismele vi1.

2. Hidrogenarea grăsimil o r
Hidrogenarea grăsimilor nesan1rate constă în adi ţia hidrogenului la dublele legături C=C
fJm cole c tl• j
EDUCAŢ IO NAL
:.remp/u:
Clfy-0-C(}-(CH2)f-CH=CH-(CH;),CH3
CH--O-C0----(CHz))--CH=CH-(CH;),CH
3
0
+2H2(Ni, 200-2so c, 4 arm)> f
Cffy-0-C0----(CHz~H 3
H-O-C(}-(CHz)ij-CH
3
~O-C0-(CH2~ H3 Cffy-0-C(}-(CH~ ~
l ,2-dioleil-3-s1earil-glicerol 1,2,3-ttistearil-glicerol
(dioleo-stearină) (tristearină)

• Reducerea nesaturării grăsimilor conduce la o creştere a temperaturii de topire ş i a

-ezistenţeila degradarea oxidativă. După hidrogenare, uleiurile vegetale devin solide. Unele uleiuri
egetale hidrogenate sunt utilizate la ob1inerea margarinei. Grăsimil e hidrogenate sunt şi materii
~rime pentru obţinerea săpunurilor, a unor detergenţi, a stearinei etc.

3. Adiţia halogenilor
Halogenii (B r~, 12) se pot aditiona la dubl ele l egături C=C din molecu le le
::-igliceridelor.
:.xemp/11:
I I
I I
- ffy-0-C0----(CH2}f-CH=CH--(CH;),CH 3 yHz-0-C0-( CH2})--CH-CH-(CHJ,CH3
:H-0-C0-(C~}ij-CH3 +212 ~ y H-O-C0----(CH2}u;-CH 3
C~O-C0-(CHz})--CH=Cif-(CH2),CH3 Ctfy-O-C(}-(CH2))--yH-Ţ H-(CHi),CH3
1.3-dioleil-2-stearil-glicerol J I
(oleo-stereo-oleină)

• Indicele de iod reprezintă cantitatea de iod, exprimată în grame, care reacţionează cu

:>Og de grăsime.

§ Utilizări
Grăsimile se utilizează: în alimentaţie, la obţinerea săpunului, a unor preparate farmaceutice
•· cosmetice, a margarinei, a unsorilor consistente. drept combustibil. Uleiurile sicative se folosesc
l fabricarea lacurilor şi vopselelor. Uleiurile sicative conţin în molecula lor multe legături duble
;1 au proprietatea de a forma sub acţiunea oxigenului din aer pelicule aderente, dure, transparente,
'"'solubile şi rezistente. Sunt sicative uleiurile de: in, tung etc.

wm@rn~
• 4.1. Să se detennine fonnula moleculară 14.2 . Se consideră trigliceridele din schema
- :.mnători lor compuşi organici: 14.1.
a) triglicerida simpl ă saturată cu masa a) Să se scrie denumirile trigliceridelor
-oleculară M = 806; considerate.
b) acidul gras cu NE= l care conţine b) Să se identifice trigliceridele care au în
1.267% O, procente de masă; moleculă atomi de carbon asimetrici.
c) acid cervonic, acid gras cu 6 legături c) Să se precizeze numărul de stereoizomeri
_..1ble C=C. care are molecula formată din 56 care corespund formulei plane B şi să se scrie
_e atomi; formulele lor structurale.
d) triglicerida mixtă cu N E=S, care are trei d) Să se precizeze nesaturarea echival en tă
-:?Clica li acil cu acelaşi număr de atomi de carbon a trigliccridelor A şi C.
care conţine 76,309% C, procente de masă. e) Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii
chimice:
1colectia
EDUCAŢIONAL
E!E
@ ©
T}fy-O----Co--(CH2)14CH3 y HzO----Co--(CH2 )i-CH=CH- CH2 CH=Cl-f-(Clfi~E
TH-0----Co--(C~)j2CH3 CJ.+-O-Co--(CH2h- CH=CH- (CH2)s-CH3
I
C}fy-0----Co--(CH2) 14 CH3 Cfy-O-CO--(C8i)1TCH3

® @
y.Hi--0----Co--( CH2) 16CH3 C}fy-0-Co--(CHih-CH CH- (CH~E
yH-O----Co--(CH2),-CH CH-(CH2~H3 6H-O-Co--(CH2) 14 CH3 •
I
Cfy--0----Co--(CH2) 14 CH3 C}fi-0-Co--(Cttih-CH-CH-(CH2)j--CF.
A + NaOH--+ - nu are atom de carbon asimetric;
B + Br2 (CCIJ - are un singur radical acil nesaturat. ~ !
provine de la unul dintre acizii graşi nesatura_
C+H2 ~ indicaţi la pagina 232.

D + Hp~ a) Să să identifice triglicerida A şi să S;-

D + r, (cei,)
scrie formula ei plană şi denumirea ei.
b) Să se calculeze masa de săpun de sO<i:_
f) Să se calculeze indicele de saponificare
care se poate ob!ine din 221,5 kg de triglicerid:.
al trigliceridei A, în raport cu NaOH. dacă randamentul saponificării este 80%.
g) Să se calculeze masa de soluţie de brom c) Să se calculeze volumul de soluţi e &
de concentraţie 5% care reacţionează cu 50 brom (Br,) de concentraţie 0,05 moli/L care es:-
mmoli de trigliceridă B. decolorat-de 44,3 g de trigliceridăA.
h) Să se calculeze numărul de moli de d) Să se calculeze volumul (c.n.) de H
trigliceridă C care poate să reacţioneze total cu necesar hidrogenării a 88,6 kg de triglicerid:
102,5 L de hidrogen, măsuraţi la 227°C şi 4 atm, A, considerând reacţia totală.
dacă hidrogenul se adiţionează cu un randament
de 90% şi masa de trigliceridă hidrogenată 14.4. Un ulei, cu indicele de iod 57,33-
obţinută. formează prin hidrogenare tristearina, iar p~
i) Să se calculeze indicele de iod al saponificare sărurile a doi acizi graşi.
trigliceridei D. a) Să se identifice triglicerida componen:.i
a uleiului, ştiind că are structură simetrică şi ci.
14.3. Despre o trigliceridă A se cunosc are în moleculă un singur radical acil saturat.
următoarele in fonnaţii : b) Să se calculeze indicele de saponificar~
- are indicele de saponificare în raport cu în raport cu KOH.
KOH 189,6 mg; c) Să se calculeze volumul soluţiei d:
- are indicele de iod 57,337 g; Na2Sp3 de concentraţie 0,1 M necesar titrăr...
- formează prin hidrogenare o tri-gliceridă excesului de iod, dacă 8,86 g ulei a fost trata:
simp lă; cu 5,334 g iod.
Teste ti

14.5. Se consideră transfonnările: 7 ,516% Na şi respectiv 8,273% Na.

A. ,11t,CNi) B ~ C + '2D + E a) Compusu\ organic A este:
(trigliceridă mixtă cu A) oleo-palmito-oleina;
structură simetrică) B) dioleo-stearina;
unde D şi E sunt compuşi organici ce conţin C) 1,3-dioleil-2-palmitil-glicerol;
~
-..ii EDUCAŢIONAL
I
colectia
 D) l,2-dioleil-3-palmitil-gliccrol.
b) Cunoscând că acizii palmitoleic (F) şi
illlOleic (G) au structurile:
F: CH;(C~);CH=CH(CH2 \ COOH;
G: CH,(C8i)4CH=CHCH2 CH=CH(CH)7COOH
m glicerida A este izomeră cu:
A) oleo-palmitoleo-stearina;
B) stearo-palmito-linoleina;
C) l-oleil-2-stearil-3-palmitolcil-glicerol;
D) l-stearil-2-linoleil-3-palrnitil-gl icerol.
c) Formula procentuală a compusu lui B
este:
A) 76,566% C, 12,296% H, 1.1,136% O;
B) 76,56% C, ll, 13% H ; 12,29% O;
C) C:H:0 = 6,87: I, 1: l;
D) 77%C, 12% H; 11% O.
d) Masa de săpun de sodiu obţinută prin
h idroliza a 538 ,7 5 kg de compus B , dacă
randamentul este 80%, este:
A) 584 kg; B) 43 1 kg;
C) 556,25 kg; D) 445 kg.
e) Referitor la compusul organic B sunt
corecte afirmaţiile:
A) este o trigliceridă saturată;
B) este un ulei sicativ;
C) este solubilă în CC14 şi în C0 H6 ;
D) are indicele de saponificare 194,89
rngKOH/lg B.
f) Referitor la triglicera A sunt corecte
afirmaţiile:
A) se dizolvă în apă;
B) are indicele de iod 59,2 g 1/ 100g A;
C) formează cu apa o emulsie;
D) se găseşte în grăsimile vegetale.

Teste tip
14.6. Denumirea trigliceridei: dipalmitil-3-stearil-glicerol este:
y1"~0--C0-(CH2) 14 CH3 A) 23%; B) 11,56%; C) 5,78%;

f H-O--Co-(CH -CH-CH-(CH~H3
2) 1
D) 15%; E) 33%.

C~O--Co-(CH2) 16 CH3 14. 10. Masa de soluţie de NaOH de

concentraţie 24% cu care reacţionează 22 1 kg
este: A) 1-oleil-2-palmitil-3-stearil-gliccrol;
de trioleină este:
B) oleo-palmito-stearină;
A) 30 g; B) 125 g ; C) 12,5 kg;
C) 1-palmitil-2-oleil-3-stearil-glicerol;
D) 250 kg; E) 125 kg.
D) l -miristel-2-linolei l-3-palmitil-glicerol ;
E) 1,3-distearil-2-oleil-glicerol.
14. 11. Indicele de saponificare al trioleinei
este:
14. 7. Nesaturarea echivalentă a trigliceridei
A) 125 mg NaOH; D) 19 mg KOH;
din schema 14.2 este:
B) 13,52 mg NaOH; E) 380 mg KOH.
A) 4; B) 3; C) O;
C) 190 mg KOH;
D) 7; E) 5.
14.12. Indicele de iod al trioleinei este:
14.8. Masa de carbon care se află în 44,5 g
A) 86,2 g; D) 172,4 g;
de tristearină este:
B) 43, I g; E)Og.
A) 34,2 g; B ) 342 g; C) 342 mg;
C) 86200 mg;
D) 68,4 g; E) 89 g.
14. 13. O probă de grăsime cu masa de 15g se
14.9. Procentul masic de oxigen din 1,2-
Schema 14.2.
y~O--C0-(Cttih-CH CH-CH~H= CI+-Cl-fy-CH CI+-CRi- C~
?H--0--C0-(CH2)i 2 CH3
Cl-fy-O--C0-(CH2h-CH CH- (CH~H3
lcolectia
EDUCAŢIONAL
aiJ
 - ,:z-..
tratează cu
300g de solutie de iod de concentraţie
12%. Excesul de iod consumă la titrare 750 mL
de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,2M.
2Na2Sp3 + 12 -+ 2Na1 + Na2Sp6
Indicele de iod al grăsimii este:
A) I 13; B) 127; C) 146;
D) 83; E) 176,5.
14.14. Oprobădegrăsimecumasade 18,75g
se supune saponificării cu 200g de soluţie de
KOH de concentraţie 11,2%. Excesul de KOH
reacţionează cu 200mL de soluţie de HCI lM.
Indicele de saponificare al grăsimii este:
·- - - - -~ ,,_~_e_st_e_ti.....P_ _ _ _ _ _ _ _ __
14.16. Sunt corecte afil1Tlaţiile referitoare la
acizii graşi:
I. sunt acizi monocarboxilici;
2. au catenă liniară;
3. au în moleculă un număr par de atomi
de C;
4. sunt saturaţi sau nesaturaţi .
14.17. La hidroliza unei grăsimi pot rezulta
acizii:
I. palmitic, butiric, malonic;
2. stearic, oleic, butiric;
3. oleic, stearic, adipic;
4. oleic, palmitic, miristic.
14.18. Referitor la 1-palmitoleil-2-oleil-3-
palmitil-giicerol sunt adevărate afim1aţiile:
1. are în moleculă 5 legături n;
2. are în moleculă un atom de carbon
asimetric;
3. are indicele de sapon ificare în raport cu
NaOH 144,5 mg;
4. formează prin hidrogenare
tripal mi tina.
14.49. Referitor la 1,3-distearil-2-linoleil-
gt~ol .!IÎnt corecte afirmaţiile:
· L nu are în moleculă atomi de carbon
asimetricj;
2. ·ronnulei plane a acestei trigliceride îi
ml'I
-
colecţia
riucAŢIONAL
I
A) 385mg KOH/ lg;
B) 274,3mg KOH/lg;
C) 597 ,33mg KOH/1 g;
D) 173,4mg KOH/lg;
E) 197,2mg KOH/lg.
14.15. ~asa de săpun care se obţine pru:
saponificarea unui kilogram de tristearină c„
NaOH, dacă masa săpunului conţine 80% steara:.
de sodiu şi 20% Hp este:
A) 1300,25g; D) 1426,74g;
B) 1289,32 g: E) 1325,45g.
C) 1276,51 g;
corespund 3 stereoizomeri;
3. fom1ează prin hidrogenare tri stearină:
4. l mol de trigliceri dă adiţionează 5 moh
de Br2•
14.20. Referitor la l-miristil-2-palmitil-3-
stearil-glicerol nu sunt corecte afim1a~ile:
1. este o substanţ.ă so li dă;
2. are NE=0;
3. are indicele de iod O;
4. este solubilă în apă.
14.21. Despre acizii graşi palmitoleic (A) ş1
linoleic (8) sunt corecte afinnatiile:
l. A şi B au în moleculă acelaşi număr de
electr.oni n;
2. A este un acid /l9, iar B este un acid {l)-6:
3. A şi B formează prin hidrogenare în
prezenţă de Ni acelaşi compus;
4. 25,4 g de A sau 14 g de B reacţioneaZă
cu aceeaşi cantitate de brom.
14.22. Referitor la acidul (92, I 2Z, 152 )
- octadecatrienoic, numit şi acid linolenic, sunt
corecte afirmaţiile:
I . este un acid co-3;
2. are NE=4;
3. are punctul de topire mai scăzut decât
acidul pe care îl formează prin hidrogenare;
4 . este izomer cu acidul linoleic.
 Aminoacizi şi proteine
Aminoacizi
o
~4 Caracterizare generală
• Aminoacizii sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte care conţin în molecula lor grupa
.:arboxil (-COOH) cu caracter acid şi grupa amino (-NH2) cu caracter bazic şi au formula generală
R-CH(NH,)COOH, unde R este un radical organic care poate să fie un res.t hidrocarbonat sau
poate să c01iţină şi alte grupe funcţionale, inclusiv grupe carboxil sau amino.•
• Deoarece grupele -COOH şi -NH, se neutralizează reciproc, intramolecular,
?.minoacizii apar ca amfion (H"W-CH(R)-CO<:>-),
,
ion
•
ce contine
,
ambele
I
tipuri de sarcini
d ectrice (vezi pag. 241). ·
• Dintre cei aproximativ 300 de aminoacizi care se găsesc în natură, circa 20 intră în
..rnictura proteinelor naturale. Aceştia se numesc aminoacizi naturali şi sun~ a-aminoacizi .

~ .
--:..o Denumire ,
• Dintre grupele funcţionale amino şi carboxil, prioritară în stabilirC?J denumirii este grupa
:3rboxil. Denumirea unui aminoacid se obţine prin adăugarea prefixului amino la numele acidului.
Se indică şi poziţia grupei amino în catena acidului. /1
1
Sunt însă mult mai utilizate denumirile aminoacizilor preluate di~ biochimie.
j Tabelul 15.1.
. Tipul Denumirea
Formula plană Denumiiea
aminoacizilor .i
prescunaiă

Ţ.l-fy--COOH glicocol sa~lg]icină

Gli
NH2 (acid aminoacetic)

C~f H-COOH alanii;iă

(acid Ala
NH2
1-aminoprdpanoic)
valină
acizi c:Hr-pt-p+-cooH (acid 2-amino~3-metil-bu-
monoamino- Val
CH, NH2 tanojc)
rnonocarboxilici
CH.CH-CH;-CH-COOH leuciuă
-tH -NH
3
I
2
(acid 2-amino-4-metil- Leu
pentanoic)
Cl-fy-Cf-ţ-CH-CH-COOH izoleucina
Hi ik2 (acid 2-amino-3-metil-
pentanoic)
lle

Icolectia
EDUCAŢIONAL
mJ
 acizi fenilalanină
monoamino- O - CH.Gt-COOH
i I (acid 2-amino-3-fenil- Fen
monocarboxilici NH2 propanoic)
H00C-Clfy--Cft-C00H acid aspartic sau
I acid asparagic Asp
aminoacizi NH2
(acid 2-aminobutandioic)
dicarboxilici
H00C-C.ffy-C~H-C00H acid glutamic
Olu
NH2 (acid 2-aminopentandioic)
H2N-C-CI¾--CH--C00H
li I aspargină Asn
amidele o NH2
aminoacizilor
dicarboxilici HzN-C-C}fy--CH:,-CH--C00H
11 - I glutamină Gin
o NH2

Ţ}fy--(CH~H--C00H lisină
(acid 2,6-diamino- Lis
aminoacizi Nfii NI-i:? hexanoic)
bazici

I H2~~Nlf-(CH2>.i--<rH-C00H
NH

rHi-fI-t-COOH
NH2
arginină

scrinti
(acidul 2-amino-3-
Arg

Ser
OH NH2
hidroxipropanoic)
Clţ-Cft- ŢH-C00H tn:onină
hidroxiamino-
(acid 2-amino-3- Tre
acizi 6H NH2
hidroxibutanoic)

H0-O-clţ-ŢH-COOH tirosină
acid 2-amino-3- Tir
NH2 (p-hidroxifeoil)-propanoic

CH;-yI-t-C00H cisteină

~H- NH2 (acid 2-amino-3-tio- Cis

aminoacizi ce propanoic)
conţin sulf metionină
CI-fy-S-C}fr-C}fy--Ţft-C00H
(acid 2-amino- Met
NH2 4-metiltiobutanoic)

0-cooH prolină Pro

N
I
aminoacizi H
heterociclici
~-C}fy--Cft-C00H
I triptofan
I NH2 Trp
H

mJ colec11a1
EDUCAŢIONAL
' aminoacizi
heterociclici
ţ}-CH,-Cff-COOH

H
I
- l
NH2 h i stidină His

• Orgamsmul uman nu poate să sintetizeze scheletul atonu lor de carbon corespunzători

-=nor aminoacizi. Aceşti aminoacizi se procură din hrană şi sunt numiţi aminoacizi esenţiali.
E i sunt: va lină, leuc ină, izoleucină, lisină, meti onină , treonină, fenilalanină, triptofan şi
·1stidină. Arginina este considerată un aminoacid esenţial pentru copii, dar nu şi pentru adu!~.

e izomeri
Cu excepţia glicinei, a-aminoacizii naturali conţin cel puţin un atom de carbon asimetric
•• sunt optic activi. Atomul de carbon asimetric din poziţia a arc configuraţia S. În fom1Ulele de
=:-oieqie, grupa amino se află în stânga, iar atomul de hidrogen în dreapta. S-a convenit ca aceşti
....-aminoacizi să facă parte din seria sterică L, iar enantiomerii lor din seria D.
COOH COOH
sI RI
H2N-C-H H-C~H,
I I -
R R
L-a-aminoacid O-a -aminoacid
Notaţiile L şi D nu au !}ici o legătură cu cuvintele levogir şi dextrogir, deoarece nu există
- 1cio legătură între configuraiiaatomului de carbf'!1 asimetric şi sensul în care este rotit planul luminii

:xilarizate. Aminoacizii din seria D apar 11"~uai ocazional. în special în unele microorganisme.

§ Proprietăţi fizice
• Între <:arci·1i ln ~- ,emn contrar ale amfionilor aminoacizi lor se stabi lesc atracţii
~lectrostatice putemic.e.
• Aminoacizii sunt substanţe solide cristalizate care se topesc la temperaturi ridicate (peste
:50°C) cu descompunere. Aminoacizii sunt solubili în apă şi insolubili în solvenţi organici.
• Mulţi aminoacizi au gust dulce.

e Proprietăţi chimice
1. Reacţia de ionizare şi caracterul amfoter
R-CH-COOH ~ R--CH-Coo·
l I +
NH2 NH3
• Tonul format prin ionizarea intramoleculară a unui aminoacid conţine ambele tipuri
.ie sarcini electrice şi este numit amfion sau fom1ă dipolară. Echilibrul este deplasat aproape în
:otalitate spre dreapta.
În structura unui amfion se află o grupă cu caracter bazic (-COO-) şi o grupă cu caracter
.1cid (- NH / ).
. H ~
-COOH ~ - COO- - NH, 7 - NH/
acid bază conjugată bază - acid conJugat
• Aminoacizii pot reacţiona atât ca acizi cât şi ca baze şi au caracter amfoter.

RTit-coo·
NH;
amfton
-c: -Ho· R-CH-COO-+ H20
iH2 anion

R-CH-COOH + H2O
I
NH:; cation

l colecţla fJ:11
EDUCAŢIONAL '
~i, Aminoacizii se află în sol uţii bazice sub formă de anioni, care conţin numai grupe bazice
(- Coo- şi - NH 2), iar în soluţii acide sub fom1ă de cationi, care conţin numai grupe acide
(-COOH şi -NH/ ).
• La tratarea soluţiei apoase a unuj aminoacid cu o cantitate mică dintr-un acid tare sa_
dintr-o bază tare, soluţia aminoacidului nu-şi modifică semnificativ pH-ul. Soluţiile care prezint.
această proprietate se numesc soluţii tampon.
Exemplu: CI-fy--C.H-COOH ~ Cr.fy-CH-C00-
1 I
NH, NR;
alanină. amfionul a"ianinei

CI-fgCH-COO-+ HO-~ Cr;-CH-COO-+ H20

I + I
NH 3 NH 2
anionul alaninei
1-CH-COO-+ NaOH ~
sau i..,
0 - I • CH;CH-COONa
. I + H20
NH 3 NH 2
sare de sodiu

sau CH,- - HCl ~ CW-C.H-COOH

3 CH-COO-+
I I u,
NH; Ntt;cr
sare de amoniu
• În soluţia apoasă a unui aminoacid monoaminomonocarboxilic, există formele ionice
' H 3N- CH(R)-COOH (cation), +H3 N- CH(R)-COO· (amfion) şi H2N- CH(R)- COO·
(anion).
R-CH-COOH + H20 ~ R-cH-COO-+ H30- k• 1:::::10-2 mol/L
I 3+
NH ktt• 3

R-CH-COU + H20 ~ R-CH-COO-+ HP+ k :::::10·9 mol/L

•2
I + I
NH 3 NH 2
Forma amfionică apare în concentraţie mare, iar moleculele neionizate în concentraţie
foarte mică.
• Exponenţii de aciditate corespunzători grupelor -COOH legate de Ca, au valori în ju:-
de 2, iar exponenţi i de aciditate corespunzători grupelor-NH3 + legate de Ca au valori înjur de 9
Prin urmare, grupa -COOH legată de Ca are un caracter acid mai accentuat decât grupa - NH, ·
şi decât grupa - COOH din radical (pk. = 3,86 - 4,25).
De exemplu, la tTatarea cu o soluţie bazică a unei soluţii de acid aspartic cu pH= 1, grupele
acide se neutralizează în ordinea descrescătoare a acidităţii lor.
HOOC-CH--COOH ~ HOOC- CU-CI-f-COo- ~ -ooC- Clf,-CH-COO- ~
I -Hfl "2 I -llf) 2 I
NH: j
NH+
3 NH~.)
+Ho-) -ooC-CH.-CH-COO-
·Hf> 2 I
NH2
Caracterul acid al grupei - NH; este mai accentuat decât caracterul bazic al grupe
-COO··. În apa pură, grupa -NH3+ cedează mai mulţi protoni decât acceptă grupa -COO- ş.;
~ colecţia
liilaÎI EDUCAŢIONAL
I
astfel solu(iile apoase ale am inoacizi lor sunt slab acide (pH::::6).
• În anumite condirii. soluţiile apoase ale aminoacizilor conduc curentul elecuic. În solupi
.1cide cu pH mic. predomină cationul aminoacidului care migrea7ă spre catod la electroliză, iar în soluţi i
oazice cu pH mare predomtnă anionul aminoacidului care migrează spre anod la e l ectroliză.
Amfionul aminoacidului nu sc deplasează spre nici unul dintre electrozi. pentru că sarcinile
dectricc de semn coorrar se compensea7ă reciproc.
Punctul izoelectric (pl) al unui aminoacid reprezintă valoarea pH-ului la care fom1a amfionică
.ire concentrape maximă ş i la care fonnele anionice ş i cationice au concentraţii egale şi minime. La
punctul izoelectric, conductibilitatea e l ectrică şi solubilitatea aminoacidului sunt cele mai mici.
Pentru un acid monoaminomonocarboxilic, de I I · I l I ază fi I
Cl-fy-(;H-COOH (pk =2,35)
„ I ! •1

NIT3 (pk. =9,69)

2
Pentru un acid monoaminodicarboxilic, de exemplu acid glutamic. pl se calculează
..stfel:
pi,.l R=4.25) HOOC- CH;-CH-CH-COOH
• - I
1 pk - 2, 19
\ .,
NH;
Pentru un acid diaminomonocarboxilic. de exemplu lisina, pl se calculează astfel:
Clfy-(CHJ,-CH-COOH pk + pk 8 95 +IO 53
I • I _ pl = a: •• = ' ' =9, 74
(pk = I 0,53) NH 3 - NH 3 (pk =8,95) 2 2
~ ~

2. Reacţia de condensare ş i !":.licondensare

R-CH-COOH + H,N-Ctt-COOH ~ R-CH-Co-NlI-CJrCOOI I
I - I ' '!" I I
~ R N~ R
aminoacid dipeptidă

• În condensările biochimice, se elimină apă între grupa carboxil (-COOH) dintr-o

'""Oleculă şi grupa amino ( - '~) din a l tă moleculă de aminoacid. rezultând peptide (2-1 Omolecule
... e aminoaci:t:i ). polipeptide ( 10-50 molecule de aminoacizi), proteine (50- 1O.OOO molecule de
.minoacizi).
în aceşti compuşi , resturile de aminoacizi sunt unite prin grupe -CO-Nll- , numite
egături peptidice.
• Peptidele pot fi: .
- simple, când sunt formate dintr-un singur aminoacid;
- m ixte. când sunt formate din aminoaci7i di feriţi .
·-cemple: CHr-('.H~OOH + Cl-fy-CH-COOH ~ CH~H-CO-NH-CH-COOH
I I - I I
NH2 NH2 NH2 CH3
alanină alanină alani l-alanină (Ala - Ala)

CH["CH-CO-NH-CH;-COOH
ŢH2ŢH-COOH + ŢHŢCOOH 6H hH 2 serii-gli c ină (Se~- Gli)
Ol I NB:2 NH2. . CH,-CO-NH-CH-COOH
senna ghc mă I - I .
NH2 CHf-OH
glicil-scrină (Gli - Ser)
• La reprezentarea unei catene polipeptidice, se scrie la stânga catenei aminoacidul cu
:---upa - N H2 liberă. numit aminoacid N-terminal. iar la capăllll din dreapta al catenei se scrie
IEDUCAŢIONAL
c-o lectla ~
'
 aminoacidul cu grupa - COOH liberă, numit aminoacid C-terminal.
• Denumirea peptidelor se formează din numele acidului C-terminal la care se adaugă.
ca prefix, numele radicalilor celorlalţi aminoacizi, începând cu capătul N-terminal.
Exemplu: CH~H--CO-NH:-CH:-Co-NH-CH:-CO-NH---Cl-fy-CO--NH-CH:-COO H
htt 2 tH- 2 SH (CH2 ţ--NH2 C}fy-6I-t-CHi
alan i l-cisteil-lisil-gl icil-valină (Ala-Cis-Lis-Gli-Val)
• Legături l e peptidice se formează prin intermediul grupelor - COOH şi - NH lega1c
2
de atomul de carbon din pozi~a a. Uneori, în peptidele atipice, pot forma legături peptidice ş,
grupele - COOH şi - NH 2 care nu sunt legate de Ca.
Exemplu: HOOC- CH-C.Hz-CI-fi-CO-NH:-CH-CO-~Cf¾---COOH
htt 2 6 H2 SH
glutation (y-glucamil-cisteil-glicină)
3. Comportarea la încălzire
3.1. R-Clt-COOH ~ R-CH;-NH2+ CO2 Condiţii: distilare uscată în
I - prezenţă de Ba(OH>i,
NH2

1P ~
c- OH H2N\ /C'\.
1 Condiţii: încălzire în
3.2. R\ H + y H-R -2Hp > RTH fH
prezenţa glicolului.
NH2 C NH CH- R
Ho/ li "c/
o li
o
derivat de la 2,5-dicetopiperazină
3.3. y ş i o-am inoacizii conduc prin încălzire la amide ciclice, numite lactame.
/CH2'\.
CH2 C=O
Exemplu: Cfii--CHi--(:f½-CHr-COOH ~ I I
I ·..r CH2 NH
NH2 "ctt/
lactamă

4. Reacţii specifice grupelor - NHi

4.1. Alchilare (vezi pag. 168)
4. 2. Acilare(vezi pag.168, 169)
4.3. Dezaminare
Exemplu: Clţ-ŢH-COOH + HNO2 ~ CHriH-COOH + N 2+ 1-!iO
NH 2 alanină OH acid lactic
5. Reacţii specifice grupelor -COOH
5.1. Esterţficare (vezi pag. 208)
5.2. Transformare în cloruri acide (vezi pag. 209)

Proteine
o
~ Caracterizare generală
• Proteinele sunt c ompuşi macromoleculari naturali obţinuţi prin policondensarea
a-aminoacizilor, cu structura:
F1'!]
-
colecţla
EDUCAŢIONAL
I
 HiN
f
/ CH ' c
li
O
t R
I
î1
n
t
NH-........CH/c NH/CH--..COOH

m de n arc, cu aproxima1ie, valori cuprinse între 50 - I O.OOO.

• La formarea proteinelor naturale, pa1ticipă în mod constant 20 de a.-L-aminoacizi.
• Structura primară a unei proteine se referă la identitatea aminoacizilor componenţi,
3 numărul lor ş i la modul în care aceştia se succed în macromolecula proteinei (secvenţa
~ noacizilor).
• Structura secundară se referă la orientarea în spafiu a macromoleculelor proteice şi
3 cauzele şi consecinţele acestei orientări . Aceste aranjamente sunt stabilizate prin legăturile de
·1drogen rcaliLate între atomul de hidrogen unit printr-o legătură polară de atomul de azot dintr-o
;rupă peptidică ş i o pereche de electroni neparticipanţi la legătură de la atomul de oxigen dintr-o
?.tă grupă peptidică.
/ ..;
o- c \ ...
N-H ........... .O=C\
1c
C1 N-H
ci
Unele proteine adoptă un aranjament elicoidal, de spirală cu pasul pe dreapta, numit elice
. stabilizat de legături de hidrogen intramolecu lare (fi gura 15.2.).
Cele două grupe peptidice între care se stabil eşte fiecare legătură de hidrogen se află pe
;nre di ferite ale elicei. Fiecare grupă peptidică este legată prin legături de hidrogen de alte două
;-upe peptidice. Structura de elice a. a proteinelor reprezi ntă structura secundară a., care se întâln eşte
recvent la proteinele g lobulare.
Alte proteine adoptă o structură pliată (panglică on dul ată) cc pennite asocierea mai multor
~ acromolecule proteice prin legături de hidrogen intermoleculare (figura 15.3.). Acest aranjament
se numeşte structură secundară Pşi este adoptat de proteinele
fibroase.
• Structura terţiară se referă la dispunerea în spaţiu a unei
macromolecule proteice cu o anumită struc tură secundară.
Acest aranjament spaţial este stabilizat de interacţiunile care
se pot realiza între radicalii R l egaţi de atomul de carbon
Ca şi care pot fi: forţe van der Waals între radicali alchil
(din valină etc.), legături ionice între grupele -NH/ şi

oe: )m
NH· · oe
RHC,
/ '_ţHR
CO· HN
HN / ' CO
'fHRRHC,
/

oe, )IB
NH- · · oe
/ '
Figura 15.2. Figura 15.3.
IEDUCAŢIONAL flEJ
colecţia
•
.,,~i:',Z -
COO-(din acid glutamic, lisină etc.), legături de hidrogen între grupele - OH, -COOH
-NH1 , legături covalente (punţi -S-S- rezultate din cisteină). Aceste inleracţiuni fixeaz:..
macromoleculele proteice în anumite forme complicate care sunt esenţiale pentru rolul biologi:
specific fiecărei proteine.
• Structura cuaternară se referă la asocierea mai multor macromolecule proteice, care-
au o struchtră primară, secundară şi terţiară bine detem1inată, întT-o entitate cu un anumit ro
biologic.

§ Clasificare
• După compoziţia chimică:
- proteine simple, care fom1ează prin hidroliză totală numai aminoacizi;
- proteine conjugate sau proteide, care dau prin hidroliză totală aminoacizi şi compu~
cu structură neproteică.
Proteidele sunt fonnate dintr-o macromoleculă proteică legată de o grupă prostetică (ex..
fosJoproteide, lipoproteide, glicoproteide, metaloproteide, nucleoproteide).
• D u pă mări me şi formă:
- proteine globulare, care au o formă sferică compactă, sunt uşor solubile în apă şi sum
în general proteine intracelulare (ex.: hemoglobină, imunoglobulină, citrocrom);
- proteine fibroase, care sunt insolubile în apă, sunt de regulă proteine extracelulare cu
roluri de susţinere şi apărare (ex.: colagen, keratină, miozină, elastină).

~ Proprietăţi
1. Reacţia de hidrol iză

H 2 N-CH(R)-CO-(NH-CH(R)-CO)n-NH-CH(R)-COOH + (n+l)Hp -
..... (n-2)R-CH(NH,)-COOH
Proteinele hidrolizează la cald sub influenţa acizilor, a bazelor sau a enzimelor. Prin
hidroliză parţială se obţin amestecuri de peptide, iar prin hidroliză totală se obJin amestecuri de
a-aminoacizi. Proteinele sunt hidrolizate enzimatic în procesul de digestie al alimentelor.
De exemplu, prin hidroliză parţială a hexapeptidei: Ala-G Ii-Ser-Val-G lu-Cis se obţine un
amestec de peptide şi aminoacizi care poate conţine:
- pentapentidele: Ala-Gli-Ser-Val-Glu, Gli-Ser-Val-Glu-Cis;
- tetrapeptidele: Ala-GLi-Ser-VaL Gli-Ser-Val-G lu, Ser-Yal-Glu-Cis;
- tripeptidele: Ala-Gli-Ser, Val-Glu-Cis, Gli-Ser-Val, Ser-Val-Olu, Val-Glu-Cis;
- dipeptidele: Ala-Gli, Ser-Val, Glu-Cis, Gli-Ser, Val-Glu.
2. Denaturarea
În procesul de denaturare a unei proteine, nu are loc hidroliza grupelor peptidice, ci
sunt afectate interacţiunil e necovalente care stabilizează aranjamentul spaţial al proteinei. Prin
denaturare, se pierde parţial sau total activitatea biologică specifică.
Agenţii mai importanţi care provoacă denaturarea sunt: radiaţii UV, X, temperaturi ridicate.
acizi, baze. alcooli, acizi organici etc.
3. Reacţii de identificare a proteinelor
3.1. Reacţia biuretului constă în apaiiţia unei coloraţii albastre sau violete la tratarea
unei soluţii alcaline de proteină cu sulfat de cupru. (vezi pag. 305)
3.2. Reacţia xantoproteică duce la apariţia unei coloraţii galben-brune la tratarea
proteinelor ce conţin radicali aromatici cu acid azotic concentrat. (vezi pag. 305)

B:m colecţia
EDU CAŢIONAL
I
15.1. Să se determine formulele moleculare CH-c· H- CH=o - 11c N +NH,(,'CJ s· +2H,o c
i I ~ A -11,0 ~
lle următorilor compuşi organici:
CH~
a) aminoacidul monocarboxilic cu
.muătoarea compoziţie procentuală de masă: C.=D
- 9.31%C, 9,59%H, 21,91%0, 19,17%N; D + KOH-+E + Hp
b) aminoacidul monoam inomonocarboxilic
D + HCJ-+ F
~ NE=5 care conţine 65,45%C;
C + PCl 5 --> G + POCl3 + HCI
c) dipeptida simplă care are molecula
formată din 17 atomi;
C + CH,CI->
, H + HCJ
d) aminoacidul monoaminodicarboxilic C + CH3COC1-> T+ HCI
~ re are raportul de masă C:0 = 0,75; 2C-.M + Hp
e) tripeptida mixt.:>\ cu compoziţa procentuală M + ~ O ~ 2C
j e masă: 48 ,98%C, 7,75% l'f., 26,12%0, M + CH3Cl -> N + HCI
' 7, l 4%N care provine de la aminoacizt alifatici
M + KOH ->O + Hp
monoaminomonocarboxilici.
M + C 6H 5 COC1 -+ P + HCI
15.2. Pentapepti da A cu structura d in a) Să se identifice substanţele din schemă
schema 15.1 intervine la nivelul creierului în şi să sescrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
procesul de alinare a durerii. b) Să se determine conţinutul în azot, procente
a) Să se identifice aminoacizii care intră în de masă, al compuşilor organici C şi M.
compoziţia peptidei A.
_ . • . +Cl.(hv) ~NI I,
b) Să se calculeze conţinutul în oxigen, b .4.Se considera sinteza: A """".Htr B ~ C
p rocente de masă, al aminoacidului N- unde C este un aminoacid monoaminomono-
terminal. carboxilic ce conţine 18,666% N, procente de
c) Să se scrie formula plană a amtionului masă.
aminoacidului C-terminal. a) Să se identifice compuşii A, B, C.
d) Să se identifice dipeptidele care se pot b) Să se determine structura peptidei
forma prin hidroliza parţială a peptidei A. simple D obţinute din aminoacidul C şi care
e) Să se calculeze masa de sodiu cu care conţine 22,222% N, procente de masă.
teoretic poate reacţiona o probă de aminoacid c) Să se determine compoziţia procentuală
)/-terminal cu masa de 7,14 g. de masă a unei peptide cu masamolară203g/mol
f) Să se scrie ecuaţiile reacţiilor de mai jos, care fonnează prin hidroliză aminoacidul C şi
unde B este dipeptida simplă ce se poate obţine <x-alanină.
la hidroliza parţială a peptidei A. d) Să se indice structura peptidelor despre
B T HCI (larecc) care se cunosc următoarele informa~i:
B + NaOH-+ - formează p1in hidroliză totală aminoacidul
B + CH.-1-+
, C şi a-alanină;
B +CH.-CO-CI-+
, - au în moleculă trei grupe peptidice;
- au formula procentuală: 45,833% C;
15.3.Se consideră următoarea schemă de 6,944% H; 19,444% N; 27,777% O.
reacţii:
Schema 15. J.
@cl-fy-TH-TH- Co-NH-CH2 co-NH-c1:iz co-NH
OH NH2 CH2 C6I-i;
1 a-co-NH-yH-cooH
CH2 ŢH-CH3
CH3
IEDUCAŢIONAL CîiÎM
colecţia ~
 Clţ-Clt--CH-CO-NH---CI-f-C}¾-Clfy-CH2
l I I I
CH3 NH-CO-C6l-:I; COOH NH2

® CI-.ţ-ŢH- f H- CO--NT-f-Clt- C}ţ-Cf¾-f H2

CH_i NH2 600H NH-CO-C6Hs
Schema I 5. 3.
@ Cl-Ij-Ctt-pt-co-NH- Cl-ţ- co-NH-fH- CO-NFrCJ-t-COOH
6H3 NH2 CI-fy--OH
@ Hooc-CI-ţ-yH--co-Nlt-TH-CO-NH--9H--co-N1t-c1-ţ-coott
NH2 CH(C~)2 Cfţ-COOH

© HOOC-c&i--p-t- CO-Nlt-Clţ-CO-NH-CH--(CH2r,-CH2NH--CO-CH3
NH--CO--CB3 tooH
@ Clfy-CH--CO-NH--Clt-CO--NH--CH--(CH212
· I I
\-CO-NH,
I -
NH-CO--C6H, CH3 COOH
Schema 15.4.
f-fr-COOH Cf-fy-ylt-COOH HOOC-ŢH-C~COOH
Nf-li NH2 NF!i
glicină alanină acid asparagic

yl-fy-(CHiriyH-COOH rlfy-?H-COOH
NH2 NH2 OH NH 2
omitină serinii
15.5. Se dau dipeptidele acilate izomere A şi B O. Ştiind că A este aminoacidul N-tenninal, să
cu structurile din schema 15.2. Să se identifice se detennine structura peptidei şi să sc calculeze
compuşii organici rezultaţi din următoarele conţinutu l în azot (procente de masă) al peptidei
reacţii chimice teoretic posibile: neacilate.
A + C6H;COCI - a+ HCI 15.7. Să se identifice produşii care se obţin prin
hidroliza totală a peptidelor din schema 15.3.
A T NaOH - b + Hp
B + PCI, ---+ c + POCl 3 + HCI 15.8.Se consideră aminoacizi i din schema
B + HN02 - d + Hp _._ N 2 15.4. Să se determine structura um1ătoarelor
peptide, ştiind că în compoziţia lor nu intră
A + 2CH} __,. e + 2HI
decâ.t aminoacizii enumeraţi mai sus şi că
A+ HCI__,. f teoretic aceste peptide pot da reacţiile indicate.
B + 2H O (HCl,t• ) o + h + i Se consideră că partic i pă la condensări numai
2 ~

A ~ j + Hp grnpele -COOH şi -NH2 din poziţia a .

a) Un mol de dipeptidă A reacţionează
B ~ K + Hp
cu 2 moli de HCI la rece, cu 1 mol de PCl5, iar
15.6.Pri n hidroliza totală a O, 1 moli de aminoacidul C-terminal conţine 15, 73% N.
peptidă acilată rezu ltă: 12,2g de acid benzoic, b) Un mol de dipeptidă B reacţionează cu
11 , 7g de acid monoaminomonocarboxilic 3 moli de PCl5 , 2 moli de NaOH, I mol de HCI
saturat A cu 11,96% N şi 15g din alt acid la rece, iar aminoacidul N-tenninal reacţionează
monoaminomonocarboxi lic saturat B cu 42,66% cu 1 mol de NaOH.
F'm]
-
colecţia
EDUCAŢIONAL
I

yl-fy-( CH Jr-ylt-COO H
N~ Ntti
lisină
HOOC-CI-fy-CHzfH-COOH
acid glutamic
c) Un mol de dipeptidă C reacţionează cu
: mol i de CH 3COCI, l mol de NaOH, 2 moli de
,a. iar aminoacidul N-tcrminal formează prin
,că lzire un compus ciclic nesubstituit.
d) Tripeptida D acilată formează prin
-Jdroliză totală acid acetic şi doi aminoacizi L
'~ M în raport molar acid acetic:L:M = I :2: I. iar
-rin hidroliză parţială formea7.ă un compus cu
;;iasa molecu lară 11 7 şi un alt compus cu masa
-:ioleculară 146 care la încălzire formează un
.:ompus ciclic derivat al 2,5-dicetopiperazinei.
~minoacidul C-terminal este aminoacidul
:u un num ăr mai mic de atomi de carbon în
::noleculă .
e) Peptida E cu masa moleculară 23 1
:·ormează prin hidroliză tota lă un amestec
::chimolecular de acid acetic şi doi aminoacizi
' ş i O, iar prin hidroliză parţială formează
..:n compus cu masa mo leculara 174 care prin
·ncă l zire conduce la o l actam ă cu cic lu de 6
15.1 O. Se consideră schema de reacţii :
CH z=Cf'7 2 -Cl,(CC:I,) a •.2Nac1
2N•CN b ......
Cl(hv) -'IH d -4H,O
~ c ffcî+ ~ A
A + Ţ J+i-Ţlt-COOH ~ B - C
OH NH2
Referitor la substanţele din schemă sunt
~orecte afirmaţii l e:
A) A este un acid monoaminodicarboxilic
saturat cu NE=2;
B) I mol de B sau I mol de C reacţionează
~u acelaşi număr de moli de KOH ca şi I mol
de A;
Schema 15.5.
Crfy-Clt-COOH CI-fr-yH-COOH
6H k 2 NH2
serină alanină
NH 2
atomi. Un mol de peptidă E reacţi onează cu
lmol de NaOH şi I mol de anhidridă acetică.
t) Pentapeptida F conduce prin hidroliză
parţială la urm ă toarele dipeptide: Ala-G li ,
Gli-Ser, Gli-As p, Ser-Gli, iar alanina este
aminoacidul N-terminal.
15.9.Se dau aminoacizii din sche ma 15.5.
Folosind numai aceşti aminoacizi să se scrie
formulele pl ane ale unor peptide care să
îndeplinească condiţi il e indicate .
a) Tripeptida A care să reacţioneze cu
2moli de HNO, ş i 1 mol de NaOH.
b) Dipeptida B care să reaqioneze cu 2 moli
de Na, l mol de NaOH ş i 2 moli de HN0 2 •
c) Tripeptida C fonnată din trei aminoacizi
diferiţi care să reacţioneze cu 3 moli de PCl5 şi
l mol de HCl la rece.
d) Dipeplida D care să prezinte conţinutul
în azot cel mai mare.
C) A este un compus organic cu funcţiuni
simple şi cu caracter bazic;
D) 1 mol de B sau l mo l de C reacţionează
teoretic cu aceeaşi cantitate de sodiu ca şi I mol
de A;
E) B poate fi dipeptida Asp-Ser;
F) în mediu acid, la pH==2, A se află sub
forma HOOC-CH2Ţ~OOH;
G) soluţia apoa~ ~ 3lui A are un caracter
slab bazic;
H) B şi C au în molecula lor ace l aşi număr
de atomi de carbon as imetrici ca şi A.
IEDUCAŢIONAL mJ
colecţia
•
15.11. Structura secundară a a proteinelor 15.18. Specia care se află în cantitatea ~
constă în: mai mică în soluţia apoasă a valinei este:
A) identitatea aminoacizilor şi succesiunea A) Cl-fy-fH-f1+- coa;
lor în macromolecula unei proteine;
CH3 N~
8) aranjamentul de elice cu pasul spre
dreapta, stabilizat prin legături de hidrogen B)C~CH-Clt-COOH;
intramoleculare; ~ · I I
CH3 NH2
C) structura amfionică a peptidelor;
D) atracţiile electrostatice dintre sarcinile C) CI-fy-fH-fH-COOH;
de semn contrar aflate în macromolecula
CH3 NH;
proteinei.
D) Cl-fy-CH-Clt-COCT.
15.12. Denaturarea unei proteine constă în:
A) scindarea legăturilor peptidice;
6H 3 ~H2
t 5.19. Într-o soluţie apoasă cu pH== 13, acidul
B) afectarea în mare măsură a interacţiunilor
g lutamic se află sub forma:
care stab i lizează structuri le terţiare şi
cuaternare;
C) p ăstrarea activităţii biologice spec- A) HOOC- Clfy-Cffy-i:coOI-I;
fice;
D) apariţia coloraţiei violete la tratarea unei
B)HOOC- Cl-fy-Cffy-Clt-COOH;
proteine cu CuSO,.
J~.
r'IH3
15.13. Numărul de dipeptide ce pot rezulta
C) -ooc- Cffy-Clfy-CfrCOO"';
din glici nă şi a-alanină este: I
A)2; B)4; C)l; D)0. NH2
D) -ooC-CHr-CI-ţ-CH-COO-.
15.14. Dintre peptidele din schema 15.6., este
lipsită de activitate optică peptida: k 3
A) X; B) Y; C) Z; D) V. 15.20. Într-o soluţie acidă cu pH= l, omitina
se află sub forma:
15.15. Formulei moleculare C 5H 10Np 3 îi
A)Clfy-Clţ-Cfţ-CH-COOH;
corespunde un număr de dipeptide izomeri I_
NH3
J;;
1"H
sterici egal cu: 3
A) l; B)3; C)2; D)4.
B)yl-fy-Clfy-Cffy-fH-COOH;
15.1 6. Formulei mo leculare C 6 H 12Np3 îi NH2 NH.i
corespunde un număr de dipeptide izomeri C) ylfy-CRz-CI¾iH-COO-;
sterici egal cu:
A) 4; B) 3; C) 2; D) l. NH2 ~
o) ?Hi-Clfy-C&z-fH-coo·.
15.17. Numărul de tripeptide mixte obţinute NH2 NH2
din valină şi serină este:
A) 2; B) 4; C) 6; D) 8. 15.21. Compusul organic obţinut prin tratarea
valinei cu PCl5 este:
~ colecţlal
EDUCAŢIONAL
 ® ¼lfsCJ+i-yH-CO-NH-CJ-fy-CO-NH-ŢH-COOH
NH2 Cl-fy--SH
® C}¾--CH- CH--CO--NH-CH--CO-NH-C:E}f-COOH
6H3 ~ H2 6H3
Cffy-S--CJ+i-CI-frfH--CO--NH-Cl-t-CO-NH-CI-fy--COOH
NH.
Ţl-ţ-CO-NH--C~CO--Nlt-C~COOH
NH2
Schema 15. 7.
Cffy-ŢH- ţrrCO-NH--yH-C~O-NH--Clt-CO--NH-Cl-fy--COOH
c~ NH2 COOH t~sH
Schema 15.8.
® TI-fy--(CH25iI+-CO-NH-? H-CO-NI+-Cffy-COOH
~ NH2 CH:l
Cl-fy--CO-NH-CH-CO-NH--CI+-COOH
I I . I
NH. (CH2}i-NH2 CH3
CI-fy-CrrCO-NI+-CH--CO-Nlt-Cl-fy--COOH
® I I
NH2 (CH2);(-l\TH2
® CJ-ţ--ŢrrCO-NI+-CJ-fy-CO-NH-CI+-(CH2 );(-NH2
N~ tooH
A) CHsfI+-y.H-COCI; KOH (2), CH 3CH 2 1 (3), C~H 5~0Cl _(~), Na
CH3 NHi (5). Grupele cu caracter bazic dm orrntină pot
reacţiona cu:
B) Cr.ţ--CH-Î:H-COCI; A) 2, 5; B)l , 3,4;
6HNH Cf
3 3
C) l , 3, 5; D) numai 4.

C) CJ¾-fft-TI+-COOH; 15.24. Din hidroliza tetrapeptidei cu fonnula

CH3 CI plană din schema 15.7. nu poate rezulta
di peptida:
D) Ciţ-P,t-y.H-CCl3 • A) Val-Asp; B) Cis-Gli;
CH3 NH2 C) Val-Cis; D)Asp-Cis.

15.22. Se consideră reactanţii : Na (l), NaOH 15.25. Dintre tripeptidele din schema 15.8.
2), PCl5 (3), CH,QH (4), CH3 COC1 (5), CH3 J poate forma prin hidroliză parţială lisil-glicina
6), HN02 (7). peptida:
Grupa cu caracterul acid cel mai accentuat A) X; B) Y; C) Z; D) V.
din serină poate reacţiona cu:
A) 1, 2, 3, 4; B) 6, 7; 15.26. O peptidă simplă provenită de Ia serină
C) l , 3,5, 6; D)2,5, 6,7. conţine 40, 1433% O, procente de masă.
15.23. Se consideră reactanţii: HCI ( 1), Peptida este:
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
fiii
 A) dipeptidă; C) tetrapeptidă;
B) tripeptidă; D) proteină. 15.30. Numărul total de di peptide şi tripeptide
formate la hidroliza parţial ă a seril-valil-
15.27. Prin hidroliza parţială a lisil-valil- glutamil-glicil-aspargil-alaninei este:
glutamil-alanil-valinei se poate forma un număr A) 2; B) 4; C) 9; D) 10.
de dipeptide egal cu:
A) 2; B) 3; C) 4 ; D) 5. 15.31. Compusul cu formu la moleculari
- C3H 7NO2 optic inactic care reacţionează cu HC ..
15.28. Prin hidroliza parţială a glicil-alanil- NaOH, PCl , HNO este:
5 2
seril-gl icil-alanil-serinei se poate forma un A) 1-nitropropan;
număr de dipeptide egal cu: B) a-alanina;
A) 2; B) 3; C) 4; D) 6. C) ~-alanina;
D) azotat de n-propil.
15.29. Peptida care formează prin hidroliză
parţială dipeptidele: Asp-Gli, Ala-Cis, Ser-Gli, 15.32. Acelaşi conţinut în C, H, O ş i N,
Gli-Ala, Cis-Ser, Gli-Lis este: exprimat în procente de masă, ca şi tripeptida:
A) Ala-Cis-Ser-Gli-Lis-Asp-Gli; alanil-alanil-alanină are:
B) Ser-Gli-Lis-Asp-Gli-Ala-Cis; A) Gli-Ala-Ser; C) Lis-Ala;
C) Gli-Ala-Asp-Ser-Cis-Gli-L is; B) Ala-Val-Gli; D) Gli-Val-Gli.
Teste ti
_ :.;;.;;.;.;...;.;.a;;..._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ __ _ __

15.33. Sunt procese de denaturare a caracter bazic acceptă protoni în ordinea:

proteinelor: I. -COO-, Ca-NH,;
1. fierberea oului; 2. Ca-N8i, -COO:, -CH2-NH2;
2. închegarea laptelui; 3. Ca-NH 2 , - CH2-NH2 ;
3. brânzirea laptelui acru; 4. -CH 2- NH2, Ca-NH 2 , -COOH.
4. separarea untului din lapte.
15.36. Când a-alanina funcţionează drep1
15.34. Referitor la a-aminoacidul
tampon de pH, au loc reacţiile (vezi schema
monoaminomonocarboxilic cu NE=5 care
15.9.).
conţine 8,4848% N, procente de masă, sunt
corecte afirmaţiile:
15.37. Se consideră o soluţie apoasă ct:
I. este acidul 2-amino-3-fenilpropanoic;
volumul de 50 mL în care s-au dizolvat 4,45g
2. este fenilalanină;
de a-alanină. Referitor la această soluţie sunt
3. fonnează o dipeptidă simplă ce conţine
corecte afinnaţiile :
15,3846% O, procente de masă;
l. are cM= I mol/L;
4. un mol de acid reacţionează cu I mol de
2. dacă se adaugă 10 mL de soluţie de
NaOH, 1 mol de HCI, l mol de PCl 5 •
NaOH 4M, pH-ul soluţiei nu se modi fică
15.35. La neutralizarea cu o soluţie de BCL semnificativ;
a unei soluţii de lisină cu pH=13 în care se află 3. dacă se adaugă 1O m L de solu ţ ie
anionul: CH::;-
2
(CH,\-CH-COO-
213
de HCI 2M, pH-ul soluţiei nu se modifică
1 I semnificativ;
NH 2 NH2
4 . specia chimică predominantă din soluţie
caracterizat prin: pk•it-COOH) = 2, 18, pk02lc a-NH3-> este C~CH-COO-.
= 8,95 şi pk•R<- c·H2- ""3
H +·1 = 10,53 , grupele cu
~
~ colectial
liili6ill EDUCAŢIONAL
 Ciţ--f I-t-COC> + H 3d' ~ C.l-1.j-t,H-COOH + H20 Schema 1 j_ 9.

NH3 Ni~
2. Ciţ--fI+-COOH + H20 ~ Ciţ--yI+-C00 + HiJ
N'B.3 NH3
3. CH-j-CI+-C00 + HO' ~Ciţ--CI+-COC> + Hp
I_ I
NH3 NH2
4. Ciţ--fI+-COC> + Hp ~ Ciţ--ylt-COd + H3 <J
NH, NH2

HOOC-C~CH,CI-t-CO-NH-CH-CH;--CH:.
2 COOH
Schema 15.1 O.
•ii • I I -
NH2 COOH

-Cffy-fl+-CO-NH-ŢI+-CO-NH-Clfy-COOH Schema 15.11.

NH, CH-CH3
- I
H CH3
Schema 15.12.
~o -Q-Ctfy--ŢH-CO-Nlt-ŢI+-CO-NI+-ŢH-CO-NI+-Crfy-CO-N 1-t-yH-CJ-ţ-COOH
NH, CH;-
2 CH;-CH, CH--Cl-1 COOi-i
- -Ja- 6H i,,
CH:;-
2 CO-NH-CH-CH,CH:;--C H:,NH-CO-CH, Schema 15.13.
I I2
- • -
NH2 COOH

15.38. Se consideră o soluţie apoasă cu 15.39. Se consideră dipeptida A cu fonnula

·.olumul de 50 mL în care s-au dizolvat 4,45g plană din schema 15 .1 O. Referitor la această
Je a-alanină. Referitor la această so luţie sunt. dipeptidă sunt corecte afinnaţiile:
:orecte afirmaţiile: 1. formează prin hidroliză un singur
I. forma alaninei predominantă în soluţie aminoacid;
~ste Cf-1:;-CH-COOH ; 2. prin dizolvare î.n apă se obţ.ine o soluţie
, I
slab acidă;
NH2
3. 1 mol de A reacţionează cu 3 moli de
2. dacă se adaugă l 00 mL de soluţie de KOH;
'\aOH 4M, forma alaninei predominantă în 4. 1 mol de A reacţionează cu l mol de HCI
so luţie este CH,-CH(Nli,)-COO-;
şi I mol de C6H5COCL
3. soluţia ·nu poate fi folosită ca soluţie
:ampon; 15.40. Se consideră tripeptida A cu fonnula
4. dacă se adaugă 100 rnL de soluţie de HCl plană din schema 15 .11. Referitor la această
2).,1, forma alaninei predominantă în soluţie este
tripeptidă sunt corecte afirmaţiile:
Ciţ--f_H-COOH. I. formează prin hidroliză totală 3
NH, aminoacizi diferiţi;
2. formează prin hidroliză parţială două
dipeptide;
IEDUCAŢIONAL fDJ
colecţia
 de aminoacizi cu următoarea compoziţie (-
procente molare): 30% glicină; 30% a.-alani~
20% seri nă ş i 20% acid asparagic.
Referitor la polipeptida A sunt corecu
afinnatiile:
l. este o decapeptidă;
15.41. Se consideră dipeptida A cu formula 2. este o proteină;
plană:
3. I mol de A consumă la hidroliză 9 mol
Clfy-ylt-CO-NH-CH:-Cffy-CJ:fr Cffy- C.Hi deHp;
NH2 tooH k\ 4. are în m o leculă l O atomi de carbo:.
asimetrici.
Referitor la această dipeptidă nu sunL
corecLe afirmaţiile: 15.45. Fom1a elicoidală a macromoleculei
1. la dizolvarea în apă fonnează o solu(ic unei proteine este stabilizată de:
slab bazică; I. forţele van der Waals între grupele
2. formează prin hidroliză doi aminoacizi alchil;
diferiţi; 2. atracţiile electrostatice între grupele
3. un mol de A reacţionează cu acelaşi -N'H3 şi COO·;
număr de moli de C6H5COCI ca şi un mol din 3. punţil e de sulf realizate între
unul dintre aminoacizii componenţi; tioam inoacizi ;
4. într-o so luţie cu pH=I apare sub 4. legălurile de hidrogen dintre grupele
forma: >N- H şi >C=O.
CJ-fy-Ţl-r CO-Nlt-CH -Ciţ-CHr-(:}fy-CH2
I I 15.46. Referitor la proli nă (vezi tabelul 15.1.).
N~ coo· ~ caracterizată prin: pk
11
(-COOH) = 1,99 şi pk•.
(>:--JH2" ) == 10,6, sunt corecte afirmaţiile: ·
15.42. Se consi d eră pentapeptida A cu 1. are formu la mo l eculară C5H 9N0 2:
formula plană din schema 15.12. Un mol de A 2. are o grupă amino secundară;
poate reacţiona teoretic cu: 3. arc pl = 6,1;
I. 3 moii de NaOH; 4. este un aminoacid esenţi al.
2. 4 moli de Na:
3. 4 moli de CH 3CI în mediu bazic; 15.47. Afi nnaţiile false referitoare la proteine
4. 4 moli de CH1 COCI în mediu bazic. sunt:
1. prinîncă l zi re şi prin tratare cu acizi
15.43. Se consideră peptida A cu formula concentraţi proteinele sunt denaturate;
plană din schema 15.13. Referitor la această 2. prin tratarea unei sol uţii bazice de
pepti :')I s;.int corecte afirmaiiile: proteină cu sulfat de cupru apare o co l oraţie
I. formează prin hidrol i ză L otală doi galben - brună;
aminoacizi diferiri: 3. proteinele hidrolizează prin încălzire cu
2. la dizolvarea în apă formează o soluţie soluţii apoase acide sau bazice sau sub influenta
cu pH apropiat d(' 7; enzimelor;
3. un mol de A consumă la hidroliză totală 4. moleculele proteinelor sunt asociate
doi moli de apă ; numai prin legături de hidrogen.
4. este o tripept idă.

15.44. O polipeptidă A cu masa moleculară

806 formează după hidroliză totală un amestec
fDJ colecţla j
EDUCAŢIONAL
 Zaharide
o
.~ Generalităţi
• Folosind energia furnizată de lumina solară prin intermediul clorofilei, plantele
sintetizează zaharidele din dioxid de carbon şi apă. Procesul este numit fotosinteză , este complex
şi poate fi redat simplu prin ecuaţia:
nC0 2 + nHp +energie~ C11 H2„0" + n02
zaharide
Zaharidele depozitate în diferite părţi ale plantelor (seminţe, fructe, tulpini, tuberculi etc.)
sunt componente esenţiale ale hranei celorlalte vieţuitoare şi reprezintă principala sursă energetică
a organismelor vii. La plante, rezerva glucidică este amidonul, iar la animalele superioare şi la om
este glicogenul depozitat în ficat şi în muşchi.
Aceste substanre energetice sunt degradate oxidativ la nivelul celulelor printr-un proces
complex, controlat enzimatic, eliberând energie.
C 11 H 211 0" + n02 --+ nC02 + nH2 0 + energie
• În funcţie de capacitatea lor de a hidroliza, zaharidele se clasifică în:
- monozaharide, zaharidele simple ce nu hidrolizează;
- oligozaharide, constituite din 2-1 O resturi de monozaharide unite prin punţi eterice
(C-0-C) şi care eliberează prin hidro l iză monozaharidele constituente;
- polizaharide, constituite dintr-un număr mare de resturi de monozaharide unite prin
punţi eterice în lanţuri lungi, liniare sau ramificate şi care eliberează prin hi droliză monozaharidele
constituente.
• Zaharidele se descompun la încălzire în carbon ~iapă.
C0H 200" ~ nC + nH 2 0
Iniţial, aceşti compuşi au fost consideraţi hidraţi ai carbonului C0 (Hp). şi denumiţi ca
atare: hidraţi de carbon sau carbohidraţi . Deşi structura lor este alta, această denumire se mai
utilizează.

Monozaharide
§ Caracterizare generală
• Monozaharidele sunt polihidroxialdehide, numite aldoze, sau polihidroxicetone. numite
cetoze, cu fommlele generale:
CH O
I
(CHOH)
I "
CH2 0H

aldoză ceto7.ă

jcolecţia ~
EDUCAŢIONAL
:~Î9 Molecula unei monozaharide este formată dintr-o grupă carbonil de tip aldehidă sau
cetonă,una sau două grupe alcool primar şi una sau mai multe grnpe alcool secundar.
• În caracterizarea unei monozaharide se precizează: tipul grupei carbonil, numărul
atomilor de carbon şi apare sufixul caracteristic -oză.
Exemplu: D-glucoza este o aldohexoză, iar D-riboza este o cetopentoză.
În tabelul 16.1 . sunt indicate formulele de proiecţie şi denumirile unor monozaharide.
· Tabelul 16.1.
CH= O CH=O
I I
CH= O CH=O CH=O CH=O H-C-OH HO-C-H
I I I I I I
H-C-OH HO- C-H H-C - OH HO-C-H H-C-OH H-C-OH
I I I I I I
H-C-OH H-C- OH HO-C-H HO-C-H H-C-OH H-C-OH
I I I I I I
H-C- OH H-C-OH H-C-OH H- C- OH H-C-OH H-C-OH
I I I I I I
CH20H CH20H CH20H CHPr! ..- CH20H CH20H
D(·) riboză D(-) arabinoză D(+) xiloză o(-) lixoză D(+) aleză D(+) altroză

CH=O CH=O CH= O CH= O CH=O CH=O

.1 I I I
H-C- OH
HO- C-H
., HO- C- H
I
HO-C- H
H-C- OH
I
H-C-OH
I
HO-C-H
I
H- C-OH
H-C-OH
I
HO-C-H
I
HO-C-H
I
HO-C-H
.1 I I I I I
H-C-OH H- C-OH HO-C-H HO- C-H HO-C- H HO-C-H
.1 I I I I I
H-C-OH H- C-OH H- C- OH H-C-OH H-C-OH H- C-OH
I I I I I I
CH20H CH 20H CH20H CH20H CHzOH CHPH
D(+) glucoză D(+) manoză D(+) guloză D(+) idoză D(+) galactoză D(+) taloză

CH20H CH20H CH20H CHzOH

I I I I
CH20H CHzOH C=O C=O C= O C=O
I I I I I
C=O C= O H-C-OH HO- *C-H
I
H-C- OH HO-C- H
I I I *I I I
H-C-OH HO-C- H H- C- OH H-C- OH HO-C- H HO-C-H
I I I I I
H- C- OH H-C-OH H-C-OH H- *C-OH
I
H-C-OH H-C-OH
I I I I I I
CH20H CH20H CH20H CH20H CH2 0H CH20H
D - ribuloză D • xilu loză D - psicoză D - fructoză D - sorboză D - tagatoză
Unele pentoze şi hexoze apar în natură, libere sau în combinaţii, în cantităţi mari şi de
aceea sunt cele mai importante.

A .
=--~ Izomerie
• Mon0zaharidele au în molecula lor unul sau mai mulţi atomi de carbon asimetrici şi sunt
optic active. Numărul stereoizomerilor se calculează după relaţia 2", unde n este numărul atomilor
de carbon chirali. A5tfel, sunt 24=16 aldohexoze şi 2 3=8 cetohexoze. (vezi glucoza şi fructoza din
tabelul 16.1.)
• În funcţie de configuraţia atomului de carbon asimetric cel mai depărtat de grupa carbonil,
monozaharidele au fost încadrate în două serii notate cu D şi L.
În seria D au fost cuprinse monozaharidele care au la acest atom de carbon chiral o
configuraţie identică cu a D-glicerinaldehidei.

~ colecţlal
EDUCAŢIONAL
 Exemple: CH= O CH20H
I I
CH=O CH,OH H-C-OH C= O
I I - I I
H-C-OH C= O HO- C-H HO- C-H
I I I I
CII=O H-C-OH H~C-H II-C-OH H-C- OH
- ---i----- ---1 I I
H- C-OH I i H- C-OH I I H- C- 011 • H-C-OH I H- i=-oH !
I ! i I I I I I1 ! I ll I !I
~___CHPH ! I CH~~~j I~- CHOH
2 J I.____ ,..____
CHPH , l CHPH i
D - glh:erina!deltida D - ribo=ă D - xiluloză D - glucoză D - fructoză
În seria L au fost cuprinse monozaharidele care au la atomul de carbon mai sus menţionat
" configuraţie identică cu a L-glicerinaldehidei.
Exemple: CH=O
I
CH= O CHPH HO-C-H
I I I
HO-C-H C=O H- C-OH
I I I
CH= O HO-C-H H- C- OH HO-C-H
- ------~--------, r I I I
HO- C-H I •HO-C-H ! HO-t -H -j • HO- C-H
tH2
_ ____ ____ 0HJI
_ _____
Ij I
CHP!i]
I I I i I
I~-
I
CH20HI
!
I CHPHi - - --------J
L - gliceri11aldehida L - riboză L - ,·fluloză L - glucoze1 L - frnctoză
Fiecare tem,en din seria L este P:,antiomernl corespunzător al unui termen din seria D.
~otaţiile L sau D nu au nicio Icgătur~ ·:.i cuvintele dextrogir şi levogir, care indică sensul de rotaţie
al planului luminii polaii zate. D~ ..:xernplu, D-frnctoza este levogiră, iar D-glucoza este dextrogiră.
:viarea majoritate a monr- _,.ci:idclor naturale fac parte din seria D.
• Două monozaharide izomere care diferă între ele doar prin configuraţia unui singur atom
de carbon asimetric se numesc epimeri. De exemplu. O-glucoza şi D-monoza sunt epimeri C„ iar
O-glucoza ş i O-galactoza sunt epimeri C4 • Epi merii sunt un caz particular de diastereoizomerie.
p
~:6 Structură
• Toate pentozele ş i hexozele adoptă o fom,ă ciclică prin adiţia unei grnpe hidroxil
la grupa carbonil. Se fom1ează heterocatene cu 5 sau 6 atomi. Fom1ele ciclice sunt mai stabile
decât formele aciclice şi sunt în concordanţă cu unele proprietăţi ale monozaharidelor constatate
experimental, cum ar fi reactivitatea mărită a unei grnpe hidroxil comparativ cu a celorlalte grupe
hidroxil din moleculă şi lipsa reactivităţii monozaharidelor faţă de unii reactivi specifici aldehidelor
şi cetonclor.
• Pentru reprezentarea structttrilor c iclice ale monozaharidelor se pot utiliza formule
Fischer sau formule Haworth.
Exemplu: o

:=f ~= I
icf
110--b H I 21 \ .1:-1
H-t-OH Il-C-OH
I o 31 I o
HO-C::J
H- {-'-OH
HO--C- H
H-C-OH
41 HO--C::J
.
H--:T-OH
I
sl
H-C H- C- OH H-C
I
CHPH
P-D-glucopiranoză
61
CH20H
JJ-glucoză
CHPH
I
(t.-D-glucopiranozâ
(P-glucoză) (a-glucoză)
jcolecţla E:m
EDUCAŢIONAL Iiilii6I
 H

2
OH

~-D-glucopiranoză D-g/11coză a-D-glucopiranoză

(13-glucoză) (forma aciclică) (a-glucoză)

• În urma ciclizări i apare o grupă hidroxil , numjtă hidroxil glicozidic, care poate fi dispw...
în raport cu hidroxilu l din poziţia 4 sau cu cel di n poziţia 2, de aceeaşi parte a catenei ciclice.
stereoizomerul a-glucoză, sau de cealaltă parte a catenei ciclice, în stereoizomerul f3-glucoză_ C
doi stereoizomeri pot trece unul în celălalt prin intermediul formei aciclice şi se numesc anome--
Anomerii sunt un caz particular de diastereoizomerie. La închiderea ciclului, atomul de caro-
din grupa carbonil devine asimetric, se numeşte carbon anomeric şi este singurul atom de carb--
din mol eculă care se leagă de doi atomi de oxigen.
• La scrierea formulelor Haworth, se ţine seama ca substituenţii atomilor de carbon c---
se &11d 11, formula Fischer pe partea dreaptă a catenei să fie dispuşi în formula Haworth în par..::..
de jos a planului catenei ciclice, cu excepţia s ubstituenţil or atomului de carbon din poziţia ~ ..
căror poziţie este inversată.
• În soluţie apoasă, anomerii a şi~ se transformă uşor unul în celălalt prin intennec _
formei aciclice, cu stabilirea unui echilibru. De exemplu, sol uţia obţinută prin dizolvarea în a;
a a-D-glucopiranozei sau a ~-O-glucopiranozei are, după stabilirea echili brului, următoarei.
compoziţie: 36% anomer a şi 64% anomer ~- Concentraţia formei aciclice este extrem de m,._
(0,02%). Acest fenomen este însoţit de modificarea puterii rotatorii a soluţiei (de la + 112,2 la +5: -
pentru anomcrul a şi de la + 18,7 la +52,7 pentru anomerul ~) şi se numeşte mutarotaţie.
• fructoza liberă are ciclu piranozic, obţinut prin adiţia hidrox iIului din poziţia 6 la gruţ...
carbonil.

I 2E'l
I
CH,OH
2
I -
C=O HOCH2 C- OH
3 JI
H0-- t - H HO--C- H
41 ~ 41 o
H-C- OH ..,..-- H- C-0: J
sl sl
H-C-OH H-C-OH
61 61
CHPH CH2
D-fr11ctoză

~-D-fn1cropiranoză a-D-fnictopiranoză

~ colectlal
iiiiillÎII EDUCAŢIONAL
 • Fructoza din di- sau polizaharide are ciclu furanozic rezultat prin adiţia hidroxilului din

2E9
:..Jziţia 5 la grupa carbonil.
l

SHPH
H~C-CH,-OH C=O
3 I - 3I
HO-C-H HO-C- H
41 o~ 41
H
_-C-OH I H-C-OH
sl
H-C _ _ ____J
sl
H-C- OH
61 61
CH20H CHPH.
D-ji-uctoză

o
2 2
HO ~
O CCHpH
HO ~ C HOH
H O H O
CHpH OH
OH OH
~-D:fmctoji,ranoză a-D-fructoji1ranoză

~ Proprietăţi fizice
• Moleculele monozaharidelor sunt ::sociate p1in legături de hidrogen.
• Monozaharidele sunt substar.;de solide, c1istalizate, albe, care la încălzire avansată se
descompun în carbon ş i apă .
• Sunt solubile '(r, , : puţin solubile în alcool şi greu solubile în solvenţi organici.
• Au gust duke. proprietate care se i nte n sifi că odată cu creşterea numărului de grupe
hidroxil din m o leculă. Glucoza are 75%, din puterea de îndulcire a fructozei.
Q
~:I) Proprietăţi chimice
1. Reacţia de oxidare a aldozelor
În molecula unei aldoze se atlă grupe funcţ ionale (-CH=O, -CH,OH) care pot trece
uşor în grupe carboxil ( COOH) sub acţ iunea unor agenţi oxidanţi . -
1.1. Reacţia de oxitlare blândă (vezi pag. 192)
CH= O COOH Condiţii:
(6HOH) ~ iHOH) a) apă d_e brom sau apă ~e clor'.
I " I " b) reactiv Tollens, reactiv Fehhng.
CHPH CHPI-I
al doză acid aldonic
li +3
Exemplu: CH==O COOH
I I
H-C- OH H-C-OH
I I
HO- C- H HO-C-H
a - glucoză I I -I
sau H-C-OH H-C-OH + 2HBr
j3 - glucoză I I
H- C-OH H-C-OH
I I
CHPH CHPH
D- glucoză acid D - gluconic
IEDUCAŢIONAL~
colecţia m:,
 +l
CH=O COOH
I. +1 I o
(CHOH) 4 + 2[Ag(N I-I:i)i]OI-I ~ (CHOI-1)4 + 2Ag + 4NH/ ~O
I I
CH20H CHzOH
aldohexoză acid aldonic

+l -3
CH=O COOH
I +2 I ,I
(CHOH)4 + 2Cu(OH), ~ (CHOH) 4 + Cup + 2H20
I - I
CHzOH Cf.hOH
aldohexoză acid aldonic
• Aldozele decolorează apa de brom, iniţial de culoare roşu - brună. Cetozele nu se oxidez:i
şi nu decolorează apa de brom.
• În solutii bazice, monozaharidele suferă un proces reversibil de epimerizare di n cz:!
rezultă un amestec complex de aldoze şi cetoze izomere. De exemplu, Jn mediu bazic D-glucoz::
trece în D-manoză sau în O-fructoză şi inveres D-manoza sau O-fructoza trec în O-glucoză. D!
aceea, reactivii Tollens şi Fehling, care sunt soluţii bazice, nu pot fi folosiţi pentru a diferea;::..
aldozele de cetoze, deşi ei oxidează numai aldehidele nu şi cetonele.
1.2. Reacţia de oxidare energică
CH=O COOH Condiţii:
3101 • HN0 3, soluţie concentrată.
(9HOH)11 + > (9 HOH)n + HP
CH20H COOH
aldoză acid zaharic
Prin tratarea aldozelor cu HN03 , sunt oxidate grupele aldehidă (-CH=O) şi alcool prima:
(-CH 2-0H) şi se obţin acizi polihidroxicarboxilici, numiţi acizi zaharici sau acizi aldarici.
Exemplu: CH=O COOH
I I
H-C-OH H-C-OH
I I
HO-C-H HO-C-H
a - glucoză I I
sau ~ H- C-OH +J OJ, ·Hţ)
I ) H- C-OH
~ - glucoză
I (HN~ I
H-C-OH H- C-OH
I I
CH20H COOH
D - glucoză acid D - glucozaharic
(acid glucalÎ.c)
2. Reacţia de reducere
Condiţii:
a) H 2, catalizator Ni;
CH=O CH20H b) amalgam de Na şi
I I acid;
(ŢHOH) 11 (ŢHOH) 11
c) NaBH4 •
CHpH CH20H
aldoză alditol cetor.ă

~ colecţia\
ilÎillilla EDUCA"flONAL
 • O aldoză fonnează prin reducere un singur alditol. Prin reducerea unei cetoze, atomul
de carbon din grupa carbonil devine asimetric şi se obţin doi alditoli izomeri care diferă între ei
arin configuraţia acestui atom de carbon.
Exemplu: CH=O CH,OH
I I -
H-C- OH H-C-OH
I I
HO-C-H HO- C- H
a - glucoză ~ I +H, I
sau ~ H- C-OH ~ H-C-OH
p -glucoză I I
H-C- OH H- C-OH
I I
CHpH CHPH
D-glucoză D - sorbito!

CH20H
I
H-C- OH
I
HO-C- H
I
H-C-OH
CHPH 1
I H- C-OH
C=O I
I CHPH
HO-C-H D - sorbitol
a - fructoză I -H,
sau H- C-OH Ni
p -fructoză I CHPH
H-C-OH I
I HO- C-H
CHPH I
D-fructoză HO- C-H
I
H-C- OH
I
H-C-OH
I
CH20H
D- maniLol
3. Reacţia de condensare
CH=O
I
CHOH
I
(CHOH)"
I
CHPH
aldoză fcnilhidrazonă osazonă

• Aldozele şi cetozele pot da reacţii de condensare cu fenilhidrazina. La rece se formează

fenilhidrazonele care, la cald ş i în exces de fenilhidrazină, trec în osazone.
• Deoarece în formarea osazonelor sunt impfa:aţi atomii de carbon din poziţiile 1 şi
::. monozaharidele cu aceleaşi configuraţii ale celorlalţi atomi de carbon dau aceeaşi osazonă.
Osazonele sunt substanţe frumos cristal izate, de culoare galbenă care servesc la caracterizarea
monozaharidelor (vezi pag. 306). jcolectia
EDU CAŢIONAL
E1llJ
.
 4. Reacţii ale grupelor hidroxil
Reactivitatea grupelor hidroxil în reacţiile de alchilare (eterificare) sau acilare (esterifi care
scade în ordinea: -OH glicozidic > - OH alcool primar > -OH alcool secundar.
• De exemplu, hidroxilul glicozidic poate reacţiona cu alcoolii inferiori în mediu aci<'...
formând glicozide, în timp ce celelalte grupe hidroxil trec în eteri numai în reacţi e cu CH 31 i;.;.
prezenţă de Agp sau cu sulfat de metil ((CH,Q)2SO) în mediu bazic (NaOH).
CHpH CH2 OH
o o
Exemplu:

H OH H OH
n -D-glucopi ranoză l -metil-a-D-glucopirano7.ă

+HzO (lICl)
· CH_iOH )
O-CH3 CH3 O
H 0-Cll:i H
1,2 ,3,4,6-pentametil-a -D-g lucopiranoză 2,3,4,6-tetrametil-r1-D-glucopiranoză

Prin hidrol iză blândă, în prezenţă de acid clorhidric, hidrolizează numai legătura eterică
de la atomul de carbon 1, refăcând hidroxilul glicozidic.
• În reacţia de esterificare, grupa hidroxil glicozidică reacţionează cu viteză mai mare.
CH2OH CH2OCOCH3
o o
+S(CH,CO)ţ) (Cll,COONa)
+SC~OOH )
OH
H OH H OCOCH 3
o.-D-glucopiranoză 1,2,3,4,6-pentaacetil-u-D-gl ucopi ranoză

5. Fermentaţia alcoolică

C6H 12O6 (enzime dln )

drojdia de here)
2CH. l -CH-OH
2
+ 2CO2
glucoză etanol

Dizaharide
§ Caracterizare generală
• Molecula unei dizaharide se obţine teoretic prin eliminarea unei molecule de apă între
două molecule de monozaharide identice sau diferite. Eliminarea se poate face în două moduri .
• Dacă eliminarea apei se realizează între hidroxilul glicozidic de la o moleculă de
monozaharidă şi o grupă hidrox il, de obicei din pozitia 4, de la cealaltă moleculă de monozaharidă.
legătura eterică (C- 0 - C) se numeşte legătură monocarbonilică (exemplele A şi B). Dacă
hidroxilul glicozidic care participă la condensare provine dintr-un anomer a , legătura eterică este
a-glicozidică. De exemplu, legătura eterică din molecula maltozei (exemplul A) este o legătură
monocarbonilică a-gl icozidi că.
~ colecţlal
' EDUCAŢIONAL
 Dacă hidroxilul glicozidic care participă la condensare provine dintr-un anomer
P, legătura eterică este 13-glicozidică. În celobioză (exemplul B), legătura eterică este
rnonocarbonilică !3-glicozidică.
• Dacă eliminarea apei are loc între grupele hidroxil glicozidice ale celor două
monozaharide, legătura eterică fom1ată se numeşte legătură dicarboni l ică (cazul C). În molecula
zaharozei, unitatea de glucoză. şi unitatea de fructoză sunt unite printr-o legătură dicarbonilică a,
-glicozidică din partea glucozei şi 13-glicozidică din partea fructozei .
@ CHP!l CHPH © a-D-,::lucopiranoza

it-:"S _!_~ :"li vf~oH

~
"l -i ~ C H p HH

H~_~H
H OH H OH
a-D-glr,copiranoză
j
-Hfl
H I
H + OH
I 9~
! l
H
·fifl H O ~
HCOH
I
OH2O
H

H ~ n ; p HH o o
HOC~l2H ["!u! l-1 o
CHzOH
o CHPB OH
OH OH zaharoză
H OH [3-D-fructojiminoză

CHPH

®
CllPll
1~

~9
-
OH

o,'t!!H
...
0?H
H

OH
i
~
H~~
OH H
CHPll

H OH
~:"'S
..
CH20H
O OH

H . HO

H OH OH
P-D-glucopiranoză P-ce/obioză

o
¼ Proprietăţi
• Proprietăţile
dizaharidelor sunt determinate de natura legăturii eterice. Dizaharidele
cu legătură monocarbonilică, având un hidroxil glicozidic liber, pot trece în forma carbonilică
şi pot da reacţii specifice acesteia. Aceste dizaharide există sub forma a doi anomeri a, şi 13 şi
prezintă mutarotaţic, se oxidează şi reduc reactivii: Br , Tollens şi Fehling. Se numesc dizaharide
2
reducătoare.

Exe m p l u , ~ O~;:OH:î" "' ~;:OH:H~;?: CH-O

H~ H HO O I
H OH H H H H H H

acid maltonic
l colecţla ~
EDUCAŢIONAL '
 Dizaharidele cu legătură dicarbonilică, neavând hidroxilul glicozidic liber. nu mai :-
trece în forma carbonilică şi nu mai pot da reacţiile specifice acesteia: fenomenul de mutarota~
reducerea soluţiilor Tollens, Fehling şi Bri- Se numesc dizaharide nereducăt oare. De cxemp _
zaharoza este o dizaharidă nereducătoare.
• Hidroliza oligozaharidelor este un proces invers condensării biochimice a monozaharide -
Hidroliza în mediu acid este o hidroliZă totală şi conduce la monozaharidele constituente.
Exemplu: C 12H 22 O 11 + H 2 O <•n • 2C6H IJ O6
• maltoză glucoZă
1n mediu viu, reaqiile de hidroliză sunt catalizate de enzime specifice. Legăturile eter.••
a -glicozidice sunt hidrolizate de a-glicozidaze. De exemplu, maltaza din drojdia de bere est~
a-gl i cozidază şi catalizează reacţia de hi d roliză a maltozei.
Legăturile eterice !3-glicozidice sunt hidrolizate de J>-glicozidaze. Emulsina, enzima cz:-.
catalizează reacţia de hidroliză a celobiozei. este o ~-gl icozidază. După natura enzimelor c....:-.
intervin în hidroliza unor zaharide se poate identifica configuraţia hidroxilului g licozidic.
• Zaharoza este o substanţă solidă. albă, cristalizată, cu gust dulce, solubilă în apă. Zaharo=.
se topeşte la 185°C când fonnează un lichid galben - bnm care prin răcire dă o masă amor.tă der.,,.__
cu aspect sticlos, n umită caramel. Dacă încăl zirea este avansată are loc un proces de deshidratz.~
şi zaharoza se carbonizează. Prin hidroliză acidă sau enzimatică, nharoza formează un amc-.!".
echimolccular de 0-glucoLă şi O-fructoză, numit zahăr invertit. Zaharoza este dextrogiră. •:::-
soluţia rezultată prin hidrol i ză este levogiră.

Polizaharide
Sunt compuşi macromoleculari naturali obţinuţ i prin policondensarea biochimică au~-
monozaharide.

Amidon
.§ Caracterizare generală
• Amidonul este polizaharida de rezervă a plantelor şi este format din două componen~
amiloză şi amilopectină.
CHPH CH20 H CH20H

:_: :_- iJ~H~iţ:,~H::::~~!:L

H OH H OH H OH
a - glucoză u · glucoză a-gluco:ă

-nHP

......... 0 o o fragment de
· ········ amiloză

H OII

SIJ colecţla
EDUCAŢION.AL
I
 Zaharide ,

TH20H ~C20HH
H OHH O RII

. . . . .o~:";lo OH V o
H H OH
1
fragment de
amilopectină

......... o o HO~O

H OH
• În a miloză , resturile de u- D-gl u eopiranoză sunt unite în pozi ţi ile 1-4 prin legături
monocarbonilice a-glicozidice. De aceea, macromoleculele de am iloză nu sunt ramificate. între
covalenţele C-0-C din puntea eterică este un unghi de 111 °. În amiloză. toate pun\ilc eterice au
aceeaşi orientare, atomii de oxigen aflându-se de aceeaşi parte a axei macromoleculei. Din această
cauză, macromoleculele de amiloză sunt răs uc i te în spi ra l ă. În canalul din interiorul spiralei pot
fi adsorbite moleculele de iod. situaţie în care apare o colora1ie albastră persistentă. Structura
mai simplă a macromoleculei.de amiloză facilitează accesul moleculelor de apă în jurul acestor
molecule şi am iloza este sol ubil ă în apă caldă.
• Macromoleculele amilopectinei au structură ramificată şi sunt alcătuite din resturi
de a-D-glucopiranoză legate în poziţiile 1-4 şi din loc în loc în poziţiile 1-6 prin legături
monocarbonilice a-glicozidicc. Şi macromoleculele de amilopectină sunt răsucite în spirală. forma
mai complicată a macromoleculelor de amilopectină fac e mai difici l accc~ul moleculelor de iod
în canalele spiralelor. În prezcn1a iodului. amilopectina se colorează slab purpuriu. Amilopectina
nu este solubilă în apă caldă.
• În plante. amidoul se găse:ile sub formă de granule. a căror formă şi mări me su nt
caracteristice fiecăre i specii vegetale.
Amiloza repre.tintă I0-20% din masa amidonului şi constituie, în mare panc, mie.tul
granulei de amidon. Arc formula genera lă H(C0 H 11,05),,OH sau mai simplu (C 6 H111O5 ) în care 11
-,

n"-300-1 200, în funqic de spec ia vegetal ă din care provine.

Amilopectina reprezintă 80-90% din masa amidonului ş i constituie învelişul granulei de
amidon. Arc formula genera lă -{C6 H100 5 ) 11- în care n variază intre 6.000 şi 36.000.

~ U tiliză ri
• Sub fom1ă de cocă fiartă sau coaptă, amidonul constituie hrana de bază a omului .
Prin hidroliza totală a amidonului se obţi ne g l ucoză .
- (C6 H 160 5) 0- + nH1 0 ~ nC 6 H 1p 0
• Amidonul din unele cereale este utilizat ca materie primă în industria berii şi a băuturilor
alcoolice. Alcoolul etilic se obţine din amidon confom1 schemei.

- (C H O )
6 IO
ennmc dm mal!) 11 C H O
5 n- (orz inc:011111
tn1irne din
2 12 :: 11 drojd•«lc berc

amidon maltoză

C6H 12O6 (enzime din ) 2CH CH -OH + 2CO

d"•jdia dc b<?re) 3- 2 2
glucoză etanol
Prin distilarea amestecului de rcactie se obţine spirtul alb. Prin întreruperea hidrolizei
acide sau enzimatice a amidonului, se ob~ine un sirop alcătuit din dexlrine, mal toză şi glucoză.
lcoleetla ~
EDUCAŢIONAL iilÎl6ii!
:~4,, Este numit melasă amidonată sau sirop de porumb şi se foloseşte la îndulcirea produselor de
cofetărie.

Celuloză
o
;f"2 Caracterizare generală
Macromoleculele de celuloză sunt formate din resturi de ~-D-glucopiranoză unite ~
poziţiile 1-4 prin legături monocarbonilice ~-glicozidice.
În celuloză , atomii de oxigen din punţile eterice sunt orientaţi alternativ de o parte şi de
alta a axei macromoleculei, iar macromoleculele celulozei au o orientare liniară.
Structura filiformă a macromoleculelor de celuloză pennite fom1area unor legături de
hidrogen intramoleculare, orientarea paralelă a macromoleculelor şi realizarea unui număr mare
de legături de hidrogen între grupele hidroxil din macromoleculele învecinate. În felul acesta.
macromoleculele sunt foarte strâns împachetate, iar firul de celuloză este rezistent şi celuloza este
insolubilă în apă.
• Celuloza are fonnula generală-(C 6H 1 P)n-, unde n variază între 300 şi 3400, în funcţie
de specia vegeta lă din care provine. Celuloza formează părţile de susţinere ale plantelor împreum
cu lignina şi alte substanţe necelulozice şi conferă plantelor rezistenţă mecanică şi elasticitate.

o
~~ Utilizări
• Organismul uman nu are enzimele necesare hidrolizării celulozei şi de aceea celuloza
nu este o substanţă nutritivă pentru om.
• Cea mai mare cantitate de celuloză este utilizată la obţinerea fibre lor textile şi a
hârtiei.
• Grupele hidroxil din celuloză sunt implicate în legături de hidrogen şi de aceea sunt mai
puţin reactive.
• Prin tratarea celulozei cu acid azotic şi acid sulfuric, se obţin esteri ai celulozei cu acidul
azotic, nitraţi de celuloză, numiţi impropriu nitroceluloză.
CH2OH CH2 O-NO2
o o
O"--- +3nHNO_
1
~
H
H OH n

1 1
Ecuaţia reacţiei poate fi redată mai simplu:

C6 ~0/0H
~OH
+ 3nHNO3 ~ ~C H 0i;O-NOz
6 7
~O- NOz
+ 3nHp
~ OH o O-NOz 11
celuloză trinitrat de celuloză

În fiecare unitate de glucoză din celuloză, pot fi esterificate una, două sau trei grupe

t::o, l
hidroxil.

L/4H,O,
\ OH )
i ¼H,O,{_::~ l
\ ' OH 2
)
mononitrat de celuloză dioitrat de celuloză

EmiJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 În funcţie de gradul de esterificare, produşii obţinuţi au diferite utilizări. Fulmicotonul
nitratul de celuloză ce conţine circa 12% azot) este folosit la obţinerea pulberii Îară fum în industria
explozivilor, iar colodiul (nitrat de celuloză cu circa 10% azot) este utilizat la obţinerea celuloidului.
'-./itraţii de celuloză cu un conţinut scăzut de azot sunt utilizaţi la fabricarea nitrolacurilor şi a
oitroemailurilor.
• Prin tratarea celulozei cu un amestec de anhidridă acetică şi acid acetic în prezenţa acidului
su 1furic sau c;~:rn ră de acetil, grupele hidroxil se este;i~că ~~~~~ ac eta~ de celuloză.

1 7 C6H102
~00
OH
celuloză
n
+ n(C~ CO)2O~
·
1 C6Hp2
~ 00
OH
rnonoacetat de celuloză
3

7
n
+ nCH1 COOH
·

triacetat de celuloză
Acetaţii de celuloză sunt utili zaţi la fabricarea mătăsii acetat, a filmelor cinematografice şi
a unor materiale plastice asemănătoare celuloidului, numite cclon. Acetaţii de celuloză se dizolvă
in acetonă. Soluţia este supusă filării la cald, când acetona se evaporă şi se recuperează, iar firul
de acetat de celuloză coagulează şi se întăreşte . Ţesăturile din măstase acetat sunt mai rezistente,
dar mai puţin hidroscopice decât cele din vâscoză.
• Prin tratarea celulozei cu soluţie concentrată de NaOH se obţine un compus cu structură de
alcoolat, numit alcaliceluloză , care formează cu sulfura de carbon (CS,) xantogenatului de celuloză.
\ \ -
CH- OH + NaOH~ CH- ONa + H?O
/ celuloză / akaliccluloi'.ă -

\ CH-ONa + CS, ~ \ CH- 0-C-SNa

I - I 11
s
xantogenat de celu loză
Aceasta se dizolvă în soluţie de NaOH şi formează o soluţie colo i dală, vâscoasă, numită
vâscoză. Soluţia este trecută printr-o filieră într-o baie de acid sulfuric diluat, unde solu!ia este
neutralizată, iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon.

\CH-0-~-SNa + H2 SO4 ~ \CH-OH + CS2+ NaHSO4

/ ~ / celuloză
În felul acesta se obţin fire lungi formate din macromolecule mici (n=250-400). Mătasea
vâscoză se foloseşte la obţinerea unor ţesături sau tricotaje. Dacă fibrele de mătase vâscoză sun!
tăiate scurt, încreţite şi toarse, se obţine celofibra. Dacă soluţia de vâscoză este trecută prin fante
într-o baie de acid sulfuric diluat şi glicerină, se obţin folii de celofan.

Glicogen
p.
~ Caracterizare generală
• Glicogenul este o polizaharidă de rezervă pentru om şi animale şi este depozitat în ficat şi
în concentraţie mai mică în muşchi. Este format ca şi amilopectina din resturi de a.-D-glicopiranoză
legate în poziţiile 1-4 şi 1-6. Are macromolecule mai mici şi mai ramincate decât amilopectina.

lcolactla ~
EDUCAŢIONAL •
16.1.Săse determine formula moleculară a
l oxidare
D-ga actoza - (,o~i.-II-~(~\->~ C (acid mucic) -H,o , D
monozaharidelor cu masa molară µ=150g/mol. oala 'to · , ~c:I I ,Ol I (I ICI) E +4CH,l(Ag.0) f
a.- D - 0 c piranoza · H.o .4 tt 1

16.2. Să se scrie fo r mula Fischer a D o l t . s<rn,-co),o G

pentru monozaharida: 2(R) , 3(S) , 4(R),
5(R) , 6-pentahidroxjhexanal.
16.3. Pornind de la formula Fischer a D-
glucozei ş i ştiind că D-manoza este epimer la
C2 cu D-glucoza, iar D-galactoza este epimer
la c. cu O-g l ucoză , să se scrie formulele
Fischer peotru D-manoză şi D-galactoză şi să se
determine configuraţia R sau S a fiecărui atom
de carbon asimetric din moleculele de D-manoză
şi D-galactoză .
- - 0 a ac optranoza -srn,cooti .
c) Să se facă aprecieri asupra activităţi i
optice a compuşilor organici A şi C.
16.6. Maltoza este o dizaharidă obtinut ă
prin c ondensarea în poziţiile 1-4 a 'două
molecule de D-glucoză cu ciclurile piranozice.
Hidroxilul glicozidic ce participă la condensare
este orientat a.
Pentru anomerul ~ al maltozei se propun
transformări le din schema 16.1. Să se identifice
substanţele din aceste transformări.

16.4. Să se calculeze:
a) compoziţia proc entual ă de masă a
monozaharidelor;
b) masa de maltoză care conţine aceeaşi
cantitate de oxigen ca şi 30 g de D-riboză ;
c) numărul de grupe hidroxi l glicozidice
<lin 3,6 g de D-fructopiranoză;
d ) masa de z aharoză care conţ. ine
24.088 ·I 020 legături eterice dicarboni lice.
16. 7. Să se determine structura u1mătoarelor
dizaharide şi să se arate care dintre ele prezintă
anomeri.
a) Trehalozaeste o dizaharidă nereducătoare
care se găseşte în ciuperci . Prin hidroliză în
mediu acid, trehaloza conduce la D-glucoză.
Studiile efectuate asupra acestei dizaharide au
arătat de D-glucoza se află în trehaloză ca a -D-
glucopiranoză.

16.5. O-galactoza are fonnula de proiecţie b) Lactoza este o dizaharidă reducătoare

de mai jos, iar D-galactoza cristalizată adoptă care se găseşte în lapte. Prin oxidare formează
forma piranozică . acidul lactobion ic care după metilare şi hidroliză
CH O conduce la 2,3,4,6-tetrametil-D-galactopiranoza
I şi acidul 2,3 , 5,6-tretrameti lgluconic. Prin
H-Ţ-OH
hidroliză enzimatică s-a stabil it că legătura din
HO--G'-H partea galactozei este ~-glicozidică .
I D - galactoză.
HO--C-H c) Zaharoza este o dizaharidă nereducătoare
I care prin metilare totală urmată de hidroliză
H- y- OH
formează 2,3,4,6-tetrametil-D-glucopirano;,;a ş i
CH20H 1,3,4,6-tetrametil-D-fructofuranoza. Din studiul
a ) Să se indic e structura a.-D- enzimelor ce hidrolizează această d izaharidă s-a
galactopiranozei şi a ~-D-galactopiranozei. stabilit că legătura este a-glicozidică din partea
b) Să se scrie ecuaţi i le um1ătoarclor reacţii glucozei şi ~-glicozidică din partea fructozei.
chimice ş i să se indentifice substanţele rezultate d) Celobioza este o dizaharidă reducătoare
din reacţii : obţinu tă prin hidroliza celulozei. Prin metilare.
mai întâi cu CH,OH în prezenţă de HCI şi apoi cu
D -ga1actoza -.,-ma-tg-am
!'educ-ere
- ct-, -,.:.-,.-c,-dl~ A (dulcitol)
1 CH,I în prezenţă deAg,O, urmată de hidroliză,
oxid:m; celobioza conduce la· 2,3 ,4,6-tetrametil-D-
D -im Iactoza - -- - +
(apă de brom)
B (acid galactonic)
- glucopiranoză, 2,3,6-trimetil-D-glucopiranoză

mJ •
colectial
EDUCATIONAL
 A ~1c11, l(Ag.,OJ
P-maltoză
•Cll,011 ( HCI)
-H,0
( apă de brom)
!3-maltoză F -Sili
-~(CH,-C0 ),_0
p-mal toză --XCI -~I ... K
-1,COOI
şimetanol. Celobioza este hidrolizată de enzime
specifice legăturilor P-glicozidice.
16.8. Rafinoza este o trizaha r idă
nereducătoare, izolată din seminţele de bumbac
şi din sfeclă. Prin hidrol iză totală, o moleculă
de rafinoză formează câte o moleculă de D-
galactoză, O-glucoză şi D-fructoză. lnvenaza
transformă rafinoza în dizaharida meliob i oză
ş i in fructoză, iar emulsina o transformă în
galactoză şi zaharoză. Meliobioza conduce, prin
oxidare urmată de metilare totală şi hidrol i ză ,
la 2 ,3,(l-tetrameti l-D-galactopiranoză şi
la acidul 2,3,4, 5-tetrametil-D-gluconic. În
meliobioză legătura este o.-glicozidică din partea
galactozei.
Să se determine structura rafinozei.
16.9. O soluţie apoasă cu masa de 1OOg, ce
c onţine 3,6 g de glucoză şi o anumită cantiate
de zahăr, este încălzită în prezenţa unu i acid şi
apoi tratată cu apă de brom de concentraţie 0,6
M, când se consumă 50 mL de apă de brom. Să
se determine compoziţia procentuală de masă a
soluţiei i n iţiale.
16.10. Un amestec de fructoză şi zaharoză cu
masa de 15,84 g este dizolvat în apă. Sol uţia este
încălzită în prezenţa unui acid şi apoi este tratată
cu apă de brom, când se consumă l 00 ml de apă
de brom de concentraţie 0,4 M.
Să se determine raportul molar fructoză :
zaharoză din amestecul iniţial.
16.11. Un amestec de maltoză şi zaharoză
este dizolvat în apă, iar soluţia rezultată este
tratată cu reactivul Fehling, când se depun
14,4g de precipitat roşu. O soluţie identică cu
prima este mai întâi încălzită în prezenţa unui
acid şi apoi tratată cu soluţie apoasă de brom de
concentraţie 0,5 M, când se consumă 0.8 L de
so luţie de brom.
Schema 16. I.
-7HI B +lH,O(W)
_:.c.=...:..--'-+ C +D+E
I XC:1-1 ,1(1\ g,O) •11,0(11")
G C+H
1211.0(U-)
I +J +E
a) Să se determine masa şi compoziţia
procentuală de masă a amestecului iniţial.
b) Să se calculeze masa produsului organic
obţinut prin hidrogenarea zaharidelor separate
dintr-o soluţie apoasă identică cu prima, după
ce a fost încălzită în prezenţa unui acid.
16.12. O soluţie apoasă de glucoză şi fructoză
cu masa de 2970g consumă pentru hidrogenarea
totală 134,4 L (c.n.) de H2 • O altă probă din
aceeaşi soluţie cu masa de 297g reacţionează
stoechiometric cu I kg de apă de brom de
concentraţie 8%. O a treia probă identică cu
prima este supusă fermentaţiei alcoolice, când
se captează 78.72 L de CO2 , măsuraţi la 27°C
şi 3 atm.
a) Să se determine compoziţi a so luţiei
iniţiale exprimată în fracţii molare.
b) Săse determine randamentul fem1entaţiei
alcoolice.
16.13. Să se calculeze masa moleculară
a unei amiloze, cunoscând că 0,01 moli de
am i loză dau prin hidroliză urmată de fermentaţie
alcoolică 268,8 L (c.n.) de C02 •
16.14. O probă de taină ce conţine 64,8%
amidon a fost amestecată cu soluţie de HCI şi
fiartă timp de câteva minute. Soluţia de glucoză
separată este tratată cu reactivul FehLing când
se depun 360 g de precipitat roşu - cărămiziu.
Considerând că reacţiile sunt totale, să se
calculeze:
a) masa probei de făină;
b) masa de piatră vânătă (CuSO/SHp)
necesară obţinerii reactivului Fehling consumat
în reacţie;
c) creşterea masei molare a glucozei
prin oxidare cu reactivul Fehling, exprimată
procentual.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
~
'
16.1 5. Se consideră zaharidele din schema 16.16. Alegeţi variantele corecte referitoa.""!
16.2. A l egeţi variantele corecte din fiecare la zaharidele:
item. A: a-D-glucopiranoză;
a) Sunt pentoze: B: P-D-glucopiranoză;
A)A şi B; B)Aşi C; C: P-D-fructofuranoză;
C) C şi D ; D) nici una. D: P-maltoză;
b) Sunt cetohexoze: E: zaharoză.
A) C şi D; B) B şi D; A) Toate prezintă fenomenul de
C) nici una; D) D. mutarotaţie.
c) Formează acelaşi poliol prin reducere: B) A intră în compoziria amilozei ş i z
A)AşiB ; B)BşiO; am î lopectinei .
C) A şi C; D) C şi D. C) A şi D se obţin prin hidroliza enzimatici;
d) Formează prin oxidare cu HN< \ un acid a amidonului.
zaharic lipsit de activitate optidt: D) B şi C intră în compoziţia celobiozei.
1\) A: B) B: E) E are caracter reducător.
C) C; D) D. F) E formează prin hidrol iză A şi C.
e) Au în molecula lor ace l aşi număr de G) B cu D sunt izomeri de funcţi une .
atomi de carbon asimetrici:
A ) AşiD; B)BşiC;
C) C şi A; D) C şi D.
Schema 16.1.
@ CH'-0
I
® ŢH O © CH2 0H
I
@ CH20H
l
HO--y-H H- C-OH <j='-0 I
C=O
H-9-oH HO--t~H H-Ţ-OH H-C- OH
I I
H-C-OH HO--C-H H- C-OH HO--C- H
I I I
tH20H H- y- .OH CH2 0H H-Ţ-OH
CH2- 0H CH20H
0-arabinoză O-galactoză D-ri buloză D-sorboză

Teste ti

16.17. Are structură ramificată compusul C) celobioza; D) amiloza.

organic:
A) celobioză; B) celuloză; 16.19. Nu are caracter reducător:
C) amiloză; D) amilopectină . A) zaharoza; B) maltoza;
C) celobioza; D) glucoza.
16.18. Are legătură monocarbonilică P-
glicozidică: 16.20. Se consideră zaharidele: amiloză (1).
A) maltoza; B) zaharoza; zaharoză (2), maltoză (3), celuloză (4). Conţin
miJ colecţla
EDUCAŢIONAL
I
numai grupe OH alcool secundar: C) ŢH~O D) CH=O
A) I şi 4; B) nici una;
I
HO-C-H HO-C-H
C) 2 şi 3: O) I. 2, 3, 4.
HO-~-H HO-?-H
16.2 1. Se consideră zaharidele: amiloză (I), HŢ-OH HŢ-OH
ma lLOză (2), celobioză (3), celuloză (4). Conţin CH20H
H-rOH
legături a.-glicozidice:
H20H
A) 3 şi 4; B) l şi 2;
C) numai I; D) numai 3. 16.26. Se supun fermentatiei alcoolice
I 0kg de soluţie de glucoză de concentraţie
16.22. Se consideră zaharidele: O-ga lactoză 36%. Considerând randamentul fermentaţiei
( I), D-arabinoză (2), O-glucoză (3), D- fructoză l 00%, volumul de vin obţinut (p=0,8 g/cm 3)
(4). D-sorboză (5) (vezi tabelul 16.1). şi concentraţia în alcool a vinului (procente de
u reduc apa de brom: masă) sunt:
A) 4 şi 5; 8) I. 2 şi 3; A) 10300 L, 2.223%;
C) toate; D) 3 şi 4. B) 10,3 L, 22,23%;
C) 10300 cm3, 11 ,1%:
J6.23. Se consideră zaharidele: amiloză (I), D) 8240 cm3, 18,4%.
amilopecti nă (2), celuloză (3). Prezintă legături
eterice în pozi{iile 1-4 şi 1-6: 16.27. O probă dintr-o so!upe de glucoză
A) I şi 3: 8) numai 2: este tratată cu reactivul Tollens, când se depun
C) toate; D) nici una. 2160g Ag. O altă probă de sol uţie identică cu
prima este supusă fermentatiei alcoolice, când
16.24. Prin hidrogenarea catalitică a O- se captează 358.4 L (c.n.) de C02 . Randamentul
fructozei se obţine: fermentaţiei alcoolice este:
A) un singur compus; A) 75%; 8) 50%;
B) un singur poliol; C) 100%: D) 80%.
C) un amestec echimolecular de doi
enantiomeri; 16.28. Se obţin 100kg de zahăr din sfeclă
D) O-fructoza nu se hidrogenează. de zahăr ce con ţine I 0% zahăr. Considerând
că randamentul difuziei este de 75%, iar cel
16.25. Prin hidrogenarea catalitică a D- al purificării de 80%, masa de sfeclă de zahăr
fructozci se obţin doi polioli : unul este identic necesară este:
cu cel obţinut din hidrogenarea O-glucozei, A) 1666,6kg; B) 16,6t;
iar celăla lt este identic cu ce l obţinut din C) lt; D) l ,6t.
hi drogenarea D-manozei. D-manoza are
structura. 16.29. Pentru obţinerea alcoolului etili c
de concentraţie 94%, procente de masă, se
8) yH-0 introduc în procesul de fabricaţie 8 I0kg de
H-C-OH amidon. Considerând randamentul global al
transformăril or 80%, masa de soluţie de alcool
H-{-OH obţinută este:
H-y-OH A) 368kg; B) 648kg;
H-c-OH C) 391,5kg; D) 400kg.

6H 0H
2 16.30. O masă de 20g dintr-o soluţie de zahăr
invertit reacţioneazăstoechiometric cu 80 g de
leolecţla
EDUCAŢIONAL
fJil
apă de brom de concentraţie 4%. Concentraţi a l ,SL de vin cu p=0,8g/cm3 şi concentrai e
procentuală a soluţiei înainte de hidroliză este: alcool etilic de 23%. Concentraţia procenr -
A) 30%; B ) 32,5%; a soluţiei de glucoză luată în lucru este:
C) 34,2%: D) 36,3% . A) 38%; B) 39%;
C) 40%; D) 36% .
16.3 1. Prin fermentaţia alcoolică a unei
soluţii de glucoză cu masă de 1,5kg se obţin

16.32. Referitor la D-gluco.lă şi maltoză sunt de fotosinteză.

corecte afirmaţiile:
l. pre z intă anomeri ş i fenomenul de 16.36. Amiloza şi celuloza se deosebc-.
mutarotaţie; prin:
2~reduc reactivul Tollens; I . formulă procentuală:
3. se ob\in prin hidrolin amidonului: 2 . natura legăturii eterice care (; •
4. cu iodul dau o colora\ic albastră. a-glicozidică în amiloză şi l3-glico1id 1 .:.
ce l ul oză:
16.33. Referitor la maltoză şi cclobioză sunt 3. poziţia de condensare a moleculei -
corecte afirmaţiile: O-glucoză;
I. au masa mo lecu lară M==342; 4. orientarea macromoleculei care c--_
2. au legătură eterii:ă dicarbonilică şi nu au răsucită în spirală la amiloză şi filiform.:.
caracter reducător; celuloză.
3. au legătură ete rică monocarbonilică şi
au caracter reducător; 16.37. Se consideră transformările:
4. ambele au legătură eterică o.- - Br,+H,O
D-gIucoză .zim, a
gl icozidică.
2a + Ca(O H)1 - b + 2Hp
16.34. Referitor la zaharoză şi O-fructoză Referitor la substanţa b sunt core::: :
sunt corecte afirmaţiile: afirmaţiile:
1. sunt zaharide izomere; I. este gluconatul de calciu;
2. O-fructoza necombinată ca şi O-fructoza 2. este sarea de calciu a acid u L
din zaharoză formează cicluri furanozice; glucozaharic;
3. ambele prezintă anomeri şi formează 3. este utilizat ca medicament în car_
osawne; hipocalcemiilor;
4. nu decolorează apa de brom. 4. conţin 18,6% Ca.

16.35. Referitor la amiloză şi celuloză sunt
corecte afirmaţiile:
1. ambele dau o coloraţie albastră cu
iodul;
2. sunt polizaharide ce dau prin hidroliză
totală O-glucoză;
3. ambele sunt solubile în apă caldă;
4. se formează în plante în urma procesului
16.38. Se obţin din celuloză produsele:
l. hârtie;
2. mătase milaneză, celofan;
3. pulbere fără fu m , celuloid, nitroe-
mailuri;
4. alcool etilic, apret textil, dinamita.
16.39. Fulmicotonul folosit la fabricare_

Eifl colecţia
E DU CAŢ IONAL
I
 ZaJ,afil/6

~ulberii fără fum în industria explozivilor este
brinut prin nitrarea parţială a celulozei. Ştiind
: â fu lmicotonul are un conţinut în azo t de
Ul 1%, afimrnţiile corecte sunt:
I. într-o unitate de gluco1,ă sunt esterificate
.u acid azotic 2 grupe hidroxil;
2. într-o unitate de glucoză sunt esterificate
.u acid a1otic toate grupele hidroxil;
3. pentru transfonnarea în fulmicoton a
62kg de celuloză se consumă 200kg de so luţie
~e acid azotic, de concentraţie 63%:
4. pentru transformarea în fulmicoton a
62kg de celuloză se consumă 300kg de soluţie
Je acid azotic de concentraţie 63%.
16.40. Referitor la alcaliceluloză sunt corecte
:uirmaţii lc:
l. se obţineprin tratarea celuloLei cu
,;ol uţie concentrată de NaOH;
2. con ţine între 12,5% şi 30,27% Na:
3. are strucrură de alcoolat:
16.43. Prin tratarea celulozei cu o solu1ie
concentrată de NaOH se obţine un compus A
cu formula moleculară-(C6lîg0 5 Na) 0 -. Sunt
corecte afimrnţiile:
I. pentru a obţine 1236 kg de A se consumă
1200 kg de soluţie de NaOH de concentraţie
40%:
2. din A se obtine xantogenatul de celuloză
şi apoi celofibra sau celofanul :
3. în 41.2 g de A se află aceeaşi cantitate
de sodiu ca şi în 16 g de aOH:
4. A cont ine 22,33% "la.
16.44. Referitor la zaharoză sunt corecte
afirmaţiile:
I. între moleculele de zaharoză se stabilesc
acelaşi tip de interacţiuni intermoleculare ca şi
intre moleculele de zaharoză şi moleculele de
apă la diz:olvarca zaharozei în apă;
2. zaharoza este foarte puţin solubilă în
apă;

4. se utilizea:tă la obţinerea cel0;1brci şi a 3. la încălzire puternică sau prin tratare cu

: elofanu lui.
16.41. Referitor la amilopectină şi glicogen
1u sunt corecte afinnaţiile:
l. conţin în moleculele lor unităţi de a -D-
;lucopiranoză;
2. poziţiile de condensare sunt 1-4 şi 1-6;
3. au macromolecule ramificate;
4. ambele sunt sintetizate în procesul de
fotosinteză.
16.42. Prin esterificarea grupelor hidroxil
Ji u celuloză cu anhidridă acetică se obtine un
:ompus A cu compoziţia procentuală de masă:
48,78% C, 5,69% H. 45.528%0 care co nţine
n fiecare unitate provenilă din glucoză 31 de
arnmi. Sunt corecte afirmaţiile:
I. A este diacetat de celuloză;
2. A este solubil in acetonă;
3. pentru obţinerea a 738 kg de A s-au
.:onsumar 6 kmoli de anhidridă acetică:
4. A are formula brută CH 1_4O 0_,.
soluţie concentrată de acid sulfuric, zaharoza se
carbonizează:
4. prin răcirea zaharoLei topite se obţin
cristale albe.
16.45. O probă de glucoză cu masa de 1600g
este dizolvată în apă şi supusă fermenta1iei
alcool ice când se culeg 358,4 L (c.n.) de CO 2 •
Sunt corecte afirmaţiile:
1. dacă glucoza este pură, randamentul
fennentaţiei alcoolice este 90%;
2. se obţin 817 ,77 g de alcool etilic pur;
3. dacă randamentul fermentaţiei alcoolice
este l 00%. puritatea glucozei este 90%;
4. se obţin 817. 77 g de acid acetic pur.

I colectia
EDUCAŢIONAL
mJ
 Acizi nucleici şi vitamine
Acizi nucleici
(Q
~:-6 Generalităţi
• Acizii nucleici au rolul de a păstra şi de a mijloci transferul de informaţie geneo-:
în lumea vie. Din punct de vedere structural, acizii nucleici sunt polinucleotide, fonnate p.:-:
policondensarea mononucleotidelor.
O mononucleotidă este constituită din: o bază azotată, o pentoză şi acid fosforic.
• Bazele azotate care intră în structura mononucleotidelor sunt: adenina şi guanina ~
purinice) şi citozina, uracilul şi timina (baze pirimidinice).

N N
N~
I N
o
li
/ ~y / ~7 / ·1i'NH
~NĂN~
I
~NĂ~
I
~NĂJ"NH
I
2
H purină H adenină (A) H guanină (G)

~ H2 o o
li li

CJ CN) ~O CNH CH,- -O H

pirimidină I
N)~O I
N ~O
I
H H H
citozină (C) uracil (U) timină (T)
• Pentozele din moleculele mononucleotidelor sunt O-riboza şi D-deoxiriboza.
HO~
.H OH 01:l HOCIHO~?H
H 1j!/j
I H H
H H H
~-D-ribofuranoză ~-D-deoxiribofurano7..ă

• Prin condensarea biochimică dintre o moleculă de bază azotată şi o moleculă de pentozi

se obţine o nucleozidă. Legătura dintre pentoză şi baza azotată este ~-glicozidică.
fH2

N~ /N~y
H 021 Q 1 C O (9jţ,; /N: c
l -N O~N~~
HOC~ 1

H H
H
+"' "-s_N
I ~I ~
H
H H
H
OH OH
P-D-ribofuranoză
J:
, _, adenină
OH OH adcnozină
(o nucleozidă)

fR] colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 Ad:J 11addd" WlllllliM

• Prin esterificarea cu acid fosforic (Hl04 ) a unei grupe hidroxil din poziţia 5 dintr-o
_,mate de pentoză din molecula unei nucleozide se obţine o nucleotidă.
-Te,np/u: rf-li r :?
/ N I ~ N OH / N I ~1

'0- P---{OH) ~ . H H ~ O :i H
~ ---- H r- l H
o
OH OH H Oli
... id fosforic adenozină mononucleotidă

• Printr-un proces biochimic de policondensare a mononucleotidelor se obţin acizi nucleici.

„ macromoleculele acizilor nucleici, mononucleotidele sunt unite între ele prin punţi de tip ester
: ,foric în poziţi il e 5 şi 3 din pentoză.
i.templu: fragment de acid deoxiribonucleic (ADN)
I

6 NH2
I I
HO-P- 7 / NîCN
! O "'-N/ NJ
IH,CH
H H ®
I

I I H o ~-~ ~-~
HO-P- 7
I

!
H

IH,CH
, O W'
<N
,cr li

N& N H2
®
I

~ -[Q]
®
I

~ -lll:)

H ® ®
HO-r-7
I

, O ~)~
O IH,CH
(Y
~ H2
,-(g
®
I I
~-@]
®
H H I I
H ~-ffi ~-~

~
I h D =dLxiribo=ă Z =zahw~idii
Ho- r-7~HC~O ( ' ) ~O P = ucid.fosforic B = bazii azotată
~., ~ Reprezentarea Reprezentarea
0 schematică a schematicei a
H H fragmentului de unui fragment de
H ADN acid nucleic

I
• Mononucleotidele constituente ale acidului deoxiribonucleic (A DN) sunt formate din
un ită{i de deoxiriboză legate de una dintre următoarele patru baze azotate: adenină , guanină,
I colecţia
EDUCAŢIONAL
fiiJ
~~}--~ -- .. -· .
~~ citozină şi timină. ADN-ul are structură bicatenară. Două lanţuri polinucleo...t_id-ic-e-sunt răs....
unul în jurul celuilalt sub forma unei scări în spirală. Acest aranjament spa\ial de c;..·
elice este stabilizat de legăturile de hidrogen care se stabilesc între bazele azotate din cele .... _
macromolecule. Legăturile de hidrogen se formează între un rest de adenină (bază purinică) di=
macromoleculă şi un rest de timină (bază pirimidinică) din cealaltă macromoleculă sau în~
rest de guanină (bază purinică) şi un rest de citozină (bază pirimidinică) . Cele două baze azc _
purinică şi pirimidinică, asociate prin legături de hidrogen se numesc baze complementare. Pe-
ADN, perechile de baze complementare sunt: adcnină - timină (A-T), asociate prin două legă-..
de hidrogen şi guanină - citozină (G-C), asociate prin trei legături de hidrogen.
yH3 H
H __ ,,- 0~~ _H..--N, ~
..-- 1. I 0 .--- li I
~ ..-- N" ' - /N'- li _,.- N~ N-...,_ ,,
/ Nx :
~JN····· H b ',_ / N) CN..--tt· ~ ,
""""N ~
""""N I N~'N..--
-, , H _,,.

I I H
adenină - timină (A - D guanină - citozină (G - C)

------ -rn-®-m-®
, I
-w- ®-m-
I
®-m-
I
------
[A]
I I
[A]
I I
[g]
tl l
!îl
I I
[g
111
11 11 f I I I 111
I I I I 11 1 1 1 11 1

:: :: :: : :: ': :
[I] [Î] ~ [Al [Ql
------ -cb-®-cb-®-cb- ®-cb- ®-cb- ------
În cele două macromolecule dintr-o dublă elice, nucleotidele se succed astfel încât bazele
azotate complementare să ajungă faţă în faţă şi să permită fonnarea legăturilor de hidrogen.
Mononucleotidele constituente ale acidului ribonucleic (ARN) sunt formate din unită\1
de riboză legate de una dintre bazele azotate: adenină. guanină, citozină şi uracil. În acest caz.
perechile de baze complementare sunt: adenină - uracil (A-U) şi guanină - citozină (G-C).
• Secven\a mononucleotidelor din macromolecula unui acid nucleic (structura primară
este esenţială pentru rolul biologic al acestuia. Molecula de ADN este sediul infonnaţiei genetice
Succesiunea celor patru baze azotate în catena polinucleotidică a ADN-ului dă indicaţii precise
despre succesiunea aminoacizilor în macromoleculele proteice. Un grup de trei nucleotide cu o
anumită secvenţă fonnează un codon care codifică un anumit aminoacid. De exemplu, glicina
are codul GGU. iar alanina GCU. Codul unui aminoacid este acelaşi la toate organismele vii.
indiferent de poziţia lui pe treapta evoluţie i . Codul genetic este universal. Succesiunea codonilor în
macromolecula de ADN corespunde succesiunii aminoacizilor în macromolecula proteică. Sinteza
proteinelor conform informaţie i genetice din AD~ este un proces biochimic complex, studiat de
genetică, care poate fi reprezentat. mult simplificat, astfel:

ADN transcriere ) ARN traducere ) proteină

Ei'iiJ EDUCAŢIONAL
'
colecţia!
 Procesul se bazează pe complementaritatea bazelor azotate. Catena de ADN serveşte ca
::iarrice pentrn transcrierea infonnaţiei în ARN. Structura ARN-ului sintetizat este complementară
.s.::ructurii ADN-ului matrice. Codonilor din ADN le corespund codoni de baze complementare
, ARN. Acizii ribonucleici transportă infomiaţia genetică şi serveşte ca tipar pentru sinteza
-.:oteine lor.
~r:emplu:
fragment de
ADN
-w-®-w-®- w - ®-w- ®-w- ®-w-
1 I I I I I
(matrice) [g [g [Al [g [Q] [Al

[Q] [Q] illl [Q] [g illl

I I _L I I I
fragmentul de
ARN
-w-®-w- ®- rn- ®-w- ®-w- ®-w-
Gli Ala
S-a stabilit că un segment d~ ADN, adică o genă, controlează sinteza unei polipeptide.
:kscoperirea şi elucidarea relaţiei acizi nucleici - proteine, care este una dintre cele mai mari
-e"3 l izări ale secolului al XX-iea, a deschis calea unei noi tehnologii, ingineria genetică.

Vitaminele
• Vitaminele sunt compuşi organici necesari în canti tăţi mici unei bune funcţion ări a
organismelor vii. Vitaminele intervin în procesele biochimice care asigură creşterea, dezvoltarea
si reproducerea tuturor vieţuitoarelor. Unele v itamine îndeplinesc funcţia de coenzimă. Vitaminele
exercită ş i un rol coordonator, integrator şi regulator la nivelul întregului organism.
• În alimente, se găsesc compuşi organici apropiaţi structural cu unele vitamine care, în
organismele animale, se transformă pe baza unor reacţii simple în vitamine propriu-zise. Aceşti
precursori imediaţi ai vitaminelor se numesc provitamine.
• O clasificare a vitaminelor ţine seama de solubilitatea lor:
- vitamine hidrosolubile, vitamine solubile în apă, ex: Bl, B2, C;
- vitamine liposolubile, vitamine solubile în grăsimi, ex: A, D, E.
• Lipsa parţială sau totală a unei vitamine din alimentaţie duce la apariţia unor simptome
::<1racteristice în raport cu fiecare vitamină şi chiar până la tulburări de funcţionare a unor organe,
aparate sau sisteme ale organismelor vii.
Exemple: rH3
~rm CH- CH-Cf-fi-Cl-fi-CH-CH
2 ltt, 3

vitamina B J (tiamina) HO~ -v 1·1tami1ia D3

(7-dehidrocolesterol)

ŢI-fi-OH
HO - CH
0
wt)=o
Hd \ OH
vitamina B6 (piridoxol) vitamina C (acid ascorbic) vitamina A2 (3-dehidroretinol)
Icolecţla
EDUCAŢIONAL
~
(iilAI
17.1. Folosind fomrn le le p lane ale vitami-
nelor de la pagina 277, să se determine:
a) formula molecu lară şi formula brută a
vitaminei C;
b) masa de vitam ină C care contine 4.8 g
de oxigen;
c) procentul masic de azot din vitamina
B6;
d) formula moleculară ş i nesaturarea
echivalentă a vitaminei D3;
e) numărul de electroni 1t din 14,2 g de
vitamină A2.
Teste ti
17 .2. Se consideră n ucleozida A forma:!
din timină şi deoxiriboză, componentă a AD~-
ului.
a) Să se scrie fonnula structurală şi fermul?_
moleculară a acestei nucleozide.
b) Să se delennine nesaturarea echivalen~
şi conţinutul în not, procente de masă, pentr_
nucleozida A.
c) S ă se scri e formula s tructura lă _
mononucleotidei B corespunzătoare nucleozide:
A.
d) Să sc calculeze masa de oxigen care ~
află în 64,4 g de nucleotidă B.

17.3. Se consideră compusul organic A cu D) este o mononucleot idă ce provine de I:.

structura: o bază pirimidinică ;
o E) citozina este baza complementară baze:
li azotate din compusul A.
OH /N"'-CNI-l 1

Heri>-o-ClffiH
? o ' \N/ N~ NH2 17.4. Referitor la vitamina C sunt corecte
-J, H H afinnaţiile:
o A) este o vi tamină hidrosolubilă;
H .B) lipsa vitaminei C din alimentaţia omult.L
H produce boala numită scorbut;
Refer itor la compusul A sunt corecte C) se găseşte în cantităţi mari în tărâţa
afirmaţii l e: cerealelor şi în drojdia de bere;
A) est..: o nucleotidă specifică ADN-ului ; D) măreşte rezistenţa organismului 12
B) are NE = 7; infecţii;
C) este o nuc leotidă specifică ARN-ului; E) este o vitamină liposolubi lă.

Teste_ti
_.4,;.
p__________,_ __

17.5. Referitor la vitamina A nu este corectă
afirmaţia:
A) intervine în procesul vederii şi asigură
integritatea mucoaselor;
B) este o vitamină liposolub ilă;
C) se găseşte în cantitate mai mare în fructe
şi legume (cătină, morcovi);
D) este vitamina antirahi t ică;
E) lipsa vitaminei A determină diminuarea
acuităţii vizuale.
17.6. Refe ritor la vitamine este corectâ
afirmaţia:
A) vitaminele sunt principala s ursă de
energie a organismului viu;
B) vitaminele sunt necesare unui organism
viu în cantităţi mari ;
C) toate vitaminele necesare u nu i
organism animal sunt sintetizate de organismul
respectiv;
D) vitaminele exeici ră un rol coordonator.
integrator şi regl ator la 111velul 1ntregul u1

m:J EDUCAŢIONAL
-
colecţia I
 e-ganism; E) pentru ADN, perechi le de baze
E) lipsa unei vitamine din alimentaţie nu complementare sunt: adenină - timină şi guanină
_-e nici un efect asupra sănătăţii. - citozină.

• - .7. Referitor la L imină este corectă 17.9. Număru l de atomi din molecula
!5.nnaţia: adeninei este:
A) este o bază purinică; A) 15; B) 16; C) 13;
B ) se găseşte în constituţia ARN-ului; D) 18; E) 14.
C) intră în constituţia ADN-ului şi formează
.:u adenina o pereche de baze complementare; 17.10. În molecula guaninei se află acelaşi
D) un rest de timină se asociază cu un rest număr de atomi de azot ca în molecula:
== bază complementară ei prin trei legături de A) timinei; B) citozinei;
-;idrogen ; C) uracilului; O) adeninei;
E) este o mononucleotidă. E) nicio variantă corectă.

17.8. Referitor la ADN nu este c orectă 17.11. Baza azotată cu compoziţia procentuală
afi rmaţia: de masă: 43,24%C, 4,5¾H, 3 7,83%N, 14,14%0
A) are în constituţia sa bazele azotate: şi M = I l l este:
aden ină, guanină, citozină şi timină; A) adenină;
B) are struc .. ·'\ bir::.tenară ; B) guanină;
C) are în consLllu1ia sa ~-D-ribofuranoză; C) citozină;
D) ADN-ul este sediul informaţiei D) uracil;
genetice; E) timină.

Teste tip
_ ,_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _....;;;,.,..;;...;..;;.......;;&;...lfj

17.12. Referitor la ADN sunt corecte

afitmaţiile: 17.15. Referitor la acizii nucleici sunt corecte
1. este o polinucleotidă; afim1aţiile:
2. pentoza din ADN este deoxiriboza; I. codoni lor din ADN te corespund codoni
3. nu conţine resturi de uracil; de baze complementare în ARN;
4. nu conţine resturi de acid fosforic. 2. în structura acizilor nucle:ci apare o
singură monozaharidă;
17.13. Referitor la uracil şi timină s unt 3. nu prezintă aceleaşi perechi de baze
corecte afirmaţii le : complementare;
1. sunt baze pirimidinice; 4. ADN-ul şi ARN-ul au o structură
2. se află ambele în constituţia aceluiaşi monocatenară.
acid nucleic;
3. au NE=4; 17.16. Referitor ta vitaminele C şi D sunt
4. au în moleculă un număr diferit de atomi corecte afirm '\ţiile:
de oxigen. I. ambele sunt vitamine hidrosolubile;
2. ambele sunt vitamine liposolubile;
17.14. Referitor la adenină şi guan ină sunt 3. vitamina Ceste antirahitică şi vitamina
corecte afirmaţiile: D este antiscorbutică;
1. sunt baze complementare; 4. vitamina C se găseşte în cantitate mare
2. sunt baze purinice; în fructe 5i !egume, vitamina D se găseşte în
3. sunt substanţe izomere; untura de peşte, unt, lactate.
4. au aceeaşi NE.
Icolecţia
EDUCAŢ ,_ :'4AL
iiJ
 Compuşi organici de sinteză
o
~6 Săpunuri
• Amestecul de săruri de sodiu ale acizilor graşi (C.,-C 18), obţinut prin hjdroliză bazi că=..
grăsimilor, reprezintă săpunul (vezi capi colul 14). În soluţie apoasă diluată, săpunul este ionizat.
R- COONa "'° R-COO- + Na-
Anionul carboxilat (R-COO-) prezintă în molecule două părţi distincte:
- radicalul hidrocarbonat (R-), cu număr mare de atomi de carbon, nepolar, reprezin~
grupa hidrofobă (fără afinitate faţă de apă) ;
- grupa carboxilat (--COO-). care poate realiza legături de hidrogen cu apa, reprezi nti
grupa hidrolifă (cu afinitate faţă de apă).
• Existenţa în molecula săpunului a acestor două părţi cu afinitate diferită. faţă de api.
determină proprietatea săpunului de a spăla. Când moleculele de săpun vin în contact cu murdăria.
formată în special din substanţe insolubile în apă (de exemplu, grăsimi).• se orientează cu grn ~
hidrofobă spre substanţa insolubilă în apă şi cu grupa hidrofilă spre apă. În acest mod substania_
insolubilă este divizată în particule foarte mici, care, înconjurate de moleculele de săpun , fonneazz
agregate numite micele. Acestea trec în apă fom1ând o emulsie relativ stabilă.
• Sărurile de calciu şi de magneziu ale acizilor graşi , numite şi săpun de calciu şi săpun
de magneziu_, sunt insolubile în apă. La dizolvarea săpunului de sodiu în apa dură, adică în ap„
care conţine ioni Ca2' şi Mg 2+ în cantitate mai mare, precipită săpunurile de calciu şi magneziu.
2R-COO 1- Ca 2+ _. (R-C00)2Ca
2R-COO + Mg2- _. (R--C00)2Mg
În felul acesta, agentul de spălare (R-COO ) este îndepărtat în mare parte din soluţie ş•
creşte cantitatea de săpun consumată, iar săpunuri le precipitate se depun pe ţesături îmbâcsindu-le
Din aceste motive, scade eficienţa spă l ării. Pentru a evita aceste neajunsuri, apele dure sunt supuse
unui proces de dedurizare prin fierbere şi prin tratare cu sodă de rufe (Na C0 ) sau cu alţi agenµ
2 3
de dedurizare.
Ca(HC0)2 crq > CaC0 3 + CO! + HzO
Mg(HC0_) 2 Ir'() ) MgC03 + CO:: T HzO
2
Ca ' + C0,2- - CaC03
Mg2+ + COt -> MgC0 3

o
¼' Detergenţi
• Detergenţii sw1t produşi organici de sinteză care au ca şi săpunurile o catenă lungă
(C I2-C I8) hidrofobă şi o grupă hidrofilă.
După natura grupei hidrofile, se disting trei clase mai importante de detergenţi: anionici.
cationici. neionici.
• În detergenţii anionici, grupa hidrofilă este un ion negativ (-O-S03-, -S0 - ). Cei
3
mai utilizaţi detergenţi anionici sunt:
~
.....
colectia
EDUCAŢIONAL
I
 - săruri le de sodiu ale suflaţil or acizi de alchi l (CH 3- (CH2\ -0S0 -Na ');
3
- sărurile de sodiu ale acizilor alchilsulfonici (CK-(CH,) - SO,-Na+);
·' - li .,

- sărurile de sodiu ale acizilor alchil - ari l - sulfonici (C H 2n+ 1- Q- s0 -Na-).

0 3

Sulfaţii acizi de alchil (R-0S0 3 H) şi acizii sulfonici (R-S0,J-I) sunt acizi tari, iar
sărurile lor de calciu şi magneziu sunt solubile în apă şi de aceea aceşti detergenţi pot fi utilizaţi
în soluţii acide şi în ape dure.
Sărurile de sodiu ale sulfaţilor acizi de alchil se obţin din alcanii superiori din petrol
confom1 schemei generale :
CH -(CH ) -CH + l.o (acid boric} CK-(CH ) - CH -OH +SO,
.l 2n 3 2 2 „ 2 n 2

-+ CH 3- (CH) "-CH2-0- SO„H ~~:,1;

1
CH3- (CH2).-CH2- 0-S03Na
• Detergenţii cationici conţin o grupă cuaternară de amoniu la capărul unei catene alcanice
lungi şi au formula genera l ă: R-NR/J 'X-, unde R este un radical alchil superior (C -C ), iar R'
12 18
este un radical alchil inferior (-CH3, -C 2HJ
Exemplu: CH3- (CH 2) 17- N(C2H) 3]+Cl (c l orură de trietil - octadecilamoniu)
Detergenţii cationici sunt dezinfcctanţi foarte eficienţi, deoarece coagulează proteinele
din bacterii.
• Detergenţii neionici sunt polieteri cu fomiula generală:
CH 3- (CH) " -O-(CH2- CH~-O)"'- H unde n = 12 - 18 şi n,;:cJO.
Grupa hidrofilă este grnpa polieteri că neionică - 0- (CH 2- CH~-O),,,- H.
Neavând sarcină e lectrică , aceşti detergenţi pot fi folosi ţi atât în ape dure cât şi în ape
acide sau bazice.
Alcoolii graşi polietoxila!i se obţin din alcanii superiori din petrol conform schemei
generale:
CH3- (CH2)n- CH3- i o~ (3CÎdl><>rcC) CH3-(CH2\-CIIl- OH
+ IOCH. l'II
(17; : <11.)

-. CH 3- (CH 2).-CH2- 0 -(CH 2-CH2-0) -H

10
• Săpunurile şi detergenţii modifică tensiunea superficială a apei şi se numesc substanţ~/\
tensioactive sau agenţi de suprafaţă. Y
• Substanţel e organice care au c ate ne liniare, neramificate, sunt degradate de {}
enzime le produse de unele microorganisme din natură la produşi nepoluanţi şi sunt substanţe
biodegradabile.

o.
~ Fibre naturale, artificiale şi sintetice
• Articolele de îmbrăcăminte şi multe alte obiecte sunt confecţionate din ţesături sau
tricotaje obţinute din diferite fire care, la rândul lor, se obţin din fibre prin toarcere.
• Indiferent de natura lor, fibrele au câteva aspecte structurale şi câteva proprietăţi
comune. Fibrele sunt alcătuite din macromolecule mari cu structură filiformă, orientate paralel şi
asociate între ele prin int.eracţiuni intermoleculare. F ibrele trebuie să fie rezistente la purtare, la
spălare, la acţiunea luminii, călduri i şi trebuie să poată fi colorate. fibrele destinate unor articole
de îmbrăcăminte trebuie să fie hidroscopice, adică să absoarbă umiditatea.
• Fibrele naturale au drept componentă principală fie celuloza (fibre de bumbac, in,
cânepă etc.), fie o prote i nă insolubilă (keratina din lână, fibronia din mătasea naturală).
Macromoleculele de celuloză din plantele textile sunt lungi şi sunt asociate printr-un

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
EillJ
•
--t~·-~ ·~
~~număr mare de legături de hidrogen, conducând la fire rezistente. Sunt fibre h idroscopice (ve21
capitolul 16).
Macromoleculele proteice din lână sau mătase naturală au un aranjament p iiat şi sunt asociace
între ele, în special, prin legături de hidrogen. Sunt fibre hidroscopice ( vezi capitolul 15).
• Fibrele artificiale se obţin prin prelucrarea celulozei separate din lemn, paie, stuf etc.
Această celuloză are macromolecule mai scurte decât celuloza din plantele textile şi nu poate fi
prelucrată direct în fire. în mătasea acetat, o parte din grupele - OH din celuloză sunt esterificate
şi, de aceea, mătasea acetat este mai puţin h i droscopică decât mătasea vâscoză sau celofibra, care
sunt fom1ate din celuloză (vezi pag. 267).
• Fibrele sintetice sunt fo rmate d in compuşi macromoleculari obţinuţi în unna unui
proces de polimerizare sau policondensare.
Fibrele acrilice se obţin din poliacrilonitril (PNA). Aceste fibre prezintă rezistenţă mare
la purtare, elasticitate, rezistenţă la produse chimice şi un tuşeu plăcut. Nu sunt hidroscopice.
nCHrŢH ~ -fcH2ţH -r.
C=N C=N
acrilonitril poliacrilonitri l
Polietile ntereftalatul (PET) este un poliester. Fibrele oţi n ute din acest compus
macromolecular sunt foarte rezistente şi sunt utilizate în industria textilă ca înlocuitor al lânii.
PET-ul are şi alte utilizări: obţinerea flacoanelor, ţesăturilor textile industriale.
nHO-CH2 CH2 OH+ nHOOc-Q-coOH ~
1,2-ctandiol acid 1,4-benzcndicarboxilic
(elitenglicol) ( acid tereftalic)

~ HO-foc- Q-coo-cH2CH20 J;H + (2n- l )H20

pol ieri lenterellala1
Industrial PET-ul se obţine confonn schemei de reacţii:

CH,Q0C-
O -CQQCH} + 2H0-CH2-CH 2-0H
d imcti ltere llalat etilenglicol
(CH,C('
150"('
7n, Sh,0,

-+ HO-CH2- C'H2- ooc- Q-coo-CH2-CH2-0H + 2CH,OH

metanol

-+ -{OC- O'-COO- -CH 2-CH 2- 0)n- + nH0-CH2-CH 1- OH

polieti len tere flalal etilenglicol
Fibrele poliamidice sunt cunoscute sub denumirea comercială de nailcm. Au o rezistenţă
mecanică mare şi sunt utilizat<' în indust1 ;a uşoară la obţinerea ţesăturilor, a tricotajelor şi, mai ales.
a ciorapilor de damă. Datorită rezistenţei foarte bune st1„t utilizate şi în alte domenii: la fabricarea
corzilor, a cordului pentru anvelope. a plaselor etc.
Nailon 6-6 se obţ i ne prin policondensarea acidului hexandioic (acid adipic) cu
l ,6-hexa.ndiamină (hexametilendiamină), conform reacţiei:

~
•
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 nHOOC- (CH2) 4-COOH + nH2N- (CH) - NH
6
r,'c1 )
2
acid adipic hexameti lendiamină

_. HO- (CO- (CH2 ) 4- CO-NH- (CH2 ) 6- NH)0- H + (2n- l )Hp

nailon 6-6
Nailon 6 se obţine din fenol confom1 reaeţiilor :

O~[c5J.6
fenol
foC-(CHit-NH r,;-
nailon 6

c: · coprolactamă

~ )
r.::6 Răşini poliesterice
Răşinile sunt compuşi macromoleculari cu structură tridimensională. Răşinile poliesterice
se obţin în urma unor reacţii de policondensare între acizi dicarboxilici sau anhidridele lor (acid
ftalic sau anh i dridă ftalică, acid maleic sau anhidridă maleică, acid izoftalic, acid tereftalic) şi
polioli (etandio l, 1,2-propandiol, g licerol etc.). Uneori în cursul procesului de policondensare se
adaugă şi uleiuri sicative sau alte răşini naturale sau sintetice pentru a mări rezistenţa produsului
fi nit. Răşinile obţinute din acid ftalic sau anhidridă ftalică ş i gl icerină se numesc gliptali şi au
strucruri tridimensionale de fonna :
0-----
1
~ CO-O-CHi- CH-CH2 0-----

V----.._C0-0-CJ-Ii-Ţlt--CH2
o
O-CO----.._ ,.,...- C0-0-----

---- CH-0-CO CO
?
I '--- ,.,...-
CH2
I
o -
0'
În funcţie de compoziţia şi proprietăţile lor, răşinile poliesterice, numite răşini alchidice,
au diferite utilizări: la fabricarea lacurilo, şi a vopselelor, a cerneluri lor tipografice, a materialelor
plastice annate etc.
o
f :-._{ Coloranţi
• Un colorant are um1ătoarea structură :
- un schelet fonnat din nuclee aromatice;
- una sau mai multe grupe cromofore (grupe aducătoare de culoare, ex.: - N=N-,
- N0 2);
- una sau mai multe grupe auxocrome (grupe care <1u rolul de a întări culoarea şi de a
favoriza fixarea colorantului pe diferite materiale, ex. -NH,, - -0-CR. -OH);
- una sau mai multe grupe solubilizante, în cazLil coloranţil~Jr solubili în apă (ex.:
- S03H).

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
~
•
 NH
I 2
o-c~
I
o-
I
c~ NH
I 2

~-N=N- O- O -N=N-c1o
ExempLu: OQ1 ~
~ /,? ~ /,?
.I
S03H Benzopurpurină 108 S0 3H
• În moleculele coloranţilor, există un orbital 7t extins în care sunt delocalizaţi electronii
1tdin nucleele aromatice şi grupele cromofore şi electronii nepm1icipanţi la legătură din grupele
auxocrome. Acest sistem de electroni delocalizaţi este responsabil de apariţia culorilor.

~o~N.f():f'i,JH, <-> :Q-N-N-0-N'H 2

p-aminoazobenzen (galben de anilină)
În unele cazuri, delocalizările acestor electroni depind de caracterul acido - bazic al
soluţiei.
Exemplu:

Na+ -0 3S- 1/ O''

-
'l -N-N-
f,;'\ r .no-=0'l_N
-
metiloranj în mediu bazic (galben)
\ CH
- Na D S- O''
r.- ; CH3 -:+
3
r 'l -NH-N=
+
3
-
o -
metiloranj în mediu acid (roşu)
= N+;CH3
\ CH
3

• Coloranţii sunt folosiţi în cele mai variate domenii, pentru colorarea celor mai diverse
materiale: fibre textile, piele, cauciuc, blănuri , alimente, produse cosmetice, lacuri şi ceme luri .
materiale fotografice, materiale plastice etc.
• Coloranţii alimentari intră în categoria aditivi lor alimentari şi au coduri cuprinse între
E too - E1 ~2·

~Vopselele
Vopselele sunt amestecuri alcătuite din următoarele componente:
- o răşină sinteti că care acţionează ca un liant;
- pigmentul care conferă culoare vopselei;
- un ulei sicativ care fom1ează prin polimerizare o peliculă rezistentrt;
- un mediu de dispersie format dintr-un amestec·ce conţine o fracţiune de la distilarea
petrolului, esteri, cetone etc.
Substanţele solide sunt foarte fin măcinate şi bine amestecate cu ceilalţi ingredienţi . la
uscarea vopselei, are loc un proces de polimerizare cu formarea unei pelicule aderente la suprafaţa
vopsită şi care înglobează particulele fine de pigment.

§ Compuşi organici polietoxilaţi

• Oxidul de etenă se obţine industrial prin oxidarea etenei cu 0 2, la 250 - 400°C în prezenţă
de Ag drept catalizator.
CH2 CH2+ 1120i (As.:iwq> CH2 CH
2
-........./
etenă O oxid de etenă
Legătura C-O din oxidul de etenă se desface uşor sub influenţa mai multor reactanţi
(H20, NHP R-OH, Ar-OH, R-NH2, R- COOH etc.), confonn schemei generale:
CH2 CH2 + H-X ~ CH2 CH2
-.. . . . / I I
0 OH X
~ corecţia
EDUCAŢIONAL
I
 Compuşi,orgonid tle # n(d.

În aceste reacţii, se introduce grupa ctoxi (-CH 2-CH2--0-) într-o moleculă şi se

formează noi legături C- O sau N-0. Aceste reacţi i se numesc reacţii de etoxilarc sau poliet0xilare
dacă se introduc într-o moleculă mai multe grupe etoxi şi sunt considerate reacţi i de alchilare.
• Alchilarea am oniacului cu oxid d e etenă
CHy-CH2 + NH3~ NHr CJ--fy-CHr OH
'O
/ monoetano Iamm„
.•

; CHi- CJ+i-OH
CH2 CH2 + Nrfy-Cl-fy-Cl-fy-OH ~ NH\
U CHr-Cl-IrOH
dictanolarn ină

CHr CJ+i-OH ;CHrCH.rOH

CH2 CH2+ NH( ~ N\CH2 CH.rOH
U CH2 C.Hf-OH CH2 Cf1rOH
trietanolaminâ
Co mpoziţ ia amestecului de reaqie depinde de raportul molar dintre oxidul de etenă şi
amoniac.
Etanolamincle sunt utilizate în industria medicamentelor şi a cosmeticelor. Sărurile
trietanolaminei cu acizii graşi:
CH 3-(CH 2) 0 -COO ' H(CH1-CH::-OH)J
sunt utililate ca emultagori în multe domenii (pentru uleiuri, pentru lacuri, pentru produse cosmetice
etc.).
• Alchilarea anilinei c u oxid d e e tenă
C6fls-NH2+ CH2 CH2 ~ C6I-I;-NH-CH2 CH2 OH
anil ină U ' N-(2-hidroxictil)anilină
; CH2 CHz- OH
C6H5 NH2~ 2CH2 CH2 ~ Cll 5 N \
anilin ă D CH2 CH2 OH
N,N-di(2-bidroxietil)anilină

• Alchila rea alcoolilor cu oxid d e etenă

Etoxilarca alcoolilor inferiori
Condifii:
• temperatu ră l 50°C;
• presiune 17-18 atm.
Oxidul de eten ă reacţi onează cu alcoolii inferiori, conducând la monoeteri a l glicolu lui
(HO-CH 1-CH2- O-R). numiţi tehnic ce loso lvi, sau monoeteri ai dietilcnglicolului
(HO- CH 2- CH1-O- CH 2-CH=-O-R), numiţi tehnic carbitoli.
Exemplu: CH3 Clfy-OH + CH2 CH2 ~ CH0H2 0-CHzCH2 OH
"if eter monoetilic al glicolului (celosolv)

CH3 CffrOH + 2CH2 CH1 ~ CHr-cH~Cflr-CI-fy-0-CHr-Cflr-OH

U eter monoetilic al dieti lenglicolultti (carbitol)

H.0-CJ+i-C~ OH + CH2 CH2 ~ HO-CH2 ClfrO-CH2 Clfy-OH

n dictileoglicol
l colec tia
EDUCAŢIONAL
aIEI
'
~~' Cclosolvii şi carbitolii sunt solventi foarte buni, fiind folosiţi în industria de lacuri şi
vopsele, în special lacuri pe bază de nitroceluloză, în industria textilă, în cosmetică etc.
Polietoxilarea alcoolilor graşi
R-OH + nCH2 JH2 ~ R-O--(Cf12CH20)nH CondiJii:
'----o • temperatură 170°C:
• presiune 3,5 atm.
Alcoolii graşi polietoxilaţi, numiţi alchilpoliglicoeteri, au diferite utilizări în funcţie de
gradul de polietoxilare: emulgatori, detergenţi neionici, agenţi de umectare, agenţi de dispersie
etc. (vezi pag. 281).

A
~:6 Medicamente
• Medicamentele sunt preparate izolate din surse naturale vegetale sau animale sau obţinute
prin sinteză, folosite la tratarea, ameliorarea sau profilaxia bolilor.
• Sulfamidele sunt medicamente antibacteriene care au ca nucleu de bază p-amino-
benzensulfonamida, cu structura: H2N - o- SOr-NH2

yOOH
• Aspirina este acidul acetilsalicilic cu formula: o - O-CO-CH3

Se obţine conform reactiei:

yOOH ' yOOH
o-OH+ (C~C0)20 ~ ~o„9ooC)> o-~CO-CH3 + CH3COOH
acid salicilic anhidridă acetică acid acetilsalicilic acid acetic
Acidul salicilic se obţine din fenol conform reacţii l or:
OH ONa COONa COOH
I I I I .

O .-~aott >
Hf)
01~ 01-0H~ o-1
"""-- """-- -NaCI """--
OH
fenol acid salicilic
Aspirina are acţiune analgezică ( calmează dureri le), antiinflamatoare şi antipiretică (scade
temperatura).

~q
·~ Esenţe
• Esenţele sunt amestecuri de compuşi organici cu miros plăcut: eteri, esteri, alcooli.
aldehide, cetone etc.
Exemple:
I

Q OH
I
,,.,.--.....__
mentol ianonă citTal formiat de etil
(ulei de mentă) (ulei de violete) (ulei de lămâie) (esenţă derom)
• Esenţele pot fi naturale sau de sinteză şi se utilizează ca: arome în industria alimentară.
la parfumarea multor produse (cosmetice, săpunuri , detergenţi).
~
~ EDUCAŢIONAL
colecţia I
l .1. Se consideră detergentul an ionic A cu A:B= l:2.
rrnula generală: a) Să se identifice compuşii organici A şi B.
CH3- (CH 2) 11- 0 -S0 3Na b) Să se precizeze numărul de trigliceride
mixte, inclusiv stereoizomeri, din care poate fi
~ con1ine 8,6% S.
formată grăsimea ce dă prin hidroliză bazică
a) Să se determine fonnula moleculară a
săpunul considerat.
~etergentului A.
c) Să se calculeze masa de grăsime necesară
b) Să se calculeze masa de detergent A care
obţine1ii a 366,4 kg de săpun, dacă randamentul
:onţine 650,376 ·10 23 atomi de carbon.
saponificării este 85%.
c) Să se calculeze masa de o-alcan necesară
bţinerii a 1860 kg de detergent A, dacă
18.4. Prin esterificare cu un acid gras
-:uidamentul global al procesului este de 80%.
saturat A şi transformarea într-o trigliceridă
d) Să se calculeze masa de detergent
simplă A, masa moleculară a glicerinei creşte
;ranulat care se poate fabrica din 372 kg de
cu 776,08%.
=ompus A, dacă produsul comercial contine 30%
a) Să se identifice acidul gras A şi triglicerida
~etergent anionic A .
B.
18.2. Se consideră detergennil neionic A cu b) Să se calculeze masa de acid A care
·ormula generală: conţine aceeaşi cantitate de oxi·gen ca şi 161,2g
CH 1- (CH1),-0-(CH:-CH 2-0\- H de trigliceridă B.
a) Să se determine formula plană a c) Să se calculeze masa de săpun, ce con\ine
detergentului A, ştiind că x =- y + 5 şi că masa l 0% apă, care se poate obţine prin saponificare
:uomilor de carbon dintr-un mol de detergent A cu aOH din 403 kg de lrigliceridă 8 , dacă
este 432 g. randamentul procesului este de 85%.
b) Să se calculeze masa <le detergent A
ce se poate ob1ine din 113 kg de n-alcan, dacă
randamentul procesului de oxidare este 80%, iar
randamentul procesului de eloxilare 95%.
18.5.
C.H-0'-eH
3
Se consideră schema de reacţii :
_ ,
1.1 0,(V,O•.r'C)
.211.0 a
.

c) Să se calculeze masa <le oxid de etenă CH,=Cl-t .,. 1'2OC ",g.250'C) b +H,() C
• o
co nsumată în proces, considerând dalele de la na+ ne-+ d 1- (2n-l )Hp
punctul b. a) Să se identifice compuşii organici
d) Să se calculeze volumul (c.n.) de etenă din schemă ş i să se scrie ecuaţii l e reacţ ii lor
necesar' obţinerii cantităţii de oxid de etenă de chimice.
la punctul c. considerând reacţia totală. b) Să se calcule7.emasa de compus d ob(inută
din 554,5 kg de p-xi len, de puritate 95.58%, dacă
18.3. Despre un săpun de sodiu se cunosc randamentul global al transformărilor este de
următoarele informaţii: 80%.
- este format din sărurile de sodiu A şi Ba c) Să se calculeze gradul de policondensare,
doi acizi graşi naturali ; dacă masa moleculară a compusului d este
- compusul A este de forma M=3840, considerând compusul d de forma
CH, -(CH 2),-CH=CH- {C1½),-COONa -(x). -.
şi are molecula formată din 54 de atomi;
- compusul B este de forma 18.6. Se consideră fibra poliamidică nai Ion 6.
CH 3- (CH1 ),-COO~a a) Să se determine masa moleculară a
şi conţine 7,516% sodiu·, procente de masă; poliamidei, dacă gradul de policondensare este
- în săpunul considerat, raportul molar 190.
j colecţla
EDUCAŢIONAL
fl:Ii
'

b)"si se calculeze masa de fenol tehnic de
puritate 94% din care se obţin 226 kg de nailon
6, dacă randamentul global al transformărilor
este de 75%.
c) Să se calculeze conţinutul în azoL,
procente de masă, al poliamidei .
18. 7. O fibră pol iamidică A, care conţine 12
atomi de carbon în fiecare unitate structura lă,
are compoziţia procentuală de masă: 63,716%
C, 9,734% H, 14,159% O şi 12,389% N.
a) Să se identifice poliamid.a A.
b) Să se detenn ine gradul de poIicondensare,
dacă într-un mol de poliamidă se află 3080 g
azot.
c) Să se calculeze masa de poliam idăA care
se poate obţine din I 00 kg de acid adipic, cu un
randament de 73%.
18.8. Un polimer vinilic A, cu compoziţia
procentual ă de masă: 67,92% C, 5,66% H şi
26,41 % N, se obţine din metan şi amoniac şi se
utilizează la obţinerea unor fibre sintetice care
înlocuiesc lâna.
a) Să se identifice polimerul A.
b) Să se calculeze volumele (c.n.) de CH4
şi de NH 1 necesare obţinerii a 265 kg de polimer
A, dacă iandamentul global al proceselor a fost
de 80%.
c) Să se determine gradul de polimerizare
al polimerului A, ştiind că într-o macromoleculă
de A se află 2800 electroni n.
d) Să se determine numărul de macromo-
lecule din 2968 g de polimer A, considerând
gradul de polimerizare de la punctul c..
18.9. Prin policondensarea glicerinei cu
acid o-ftalic n!î'.Ultă compuşi macromoleculari
numiţi gliptali . Să se calculeze cantitatea de
gliptali obţinută pornind de la l ,84 kg de
glicerină şi ştiind că 9 dintre 225 grnpe hidroxil
rămân neesterificate.
18.10. Roşu de Congo (A) este un colorant
azoic utilizat la vopsirea fibrelor vegetale
(bumbac, in, cânepă) şi ca indicator în chimia
m • •
colectia l
EDUCAŢIONAL
analitică, având culoarea roşie în mediu ban.
şi culoarea albastră în mediu acid.
N~ N~
c&N=N- 0 -0- N=N- cc
I I
S03H roşu de Congo S03'-
a) Să se scrie ecuaţii le reacţiilor chilDl~
prin care se poate obţine colorantul A folosind c::.
materii p1ime naftalină şi p,p'-diam inobifenil
b) Să se identifice grupele cromofor.!.
grupele auxocrome şi grupele solubilizante dt.
molecula colorantului A.
c) Să se calculeze numărul de electroni rrc.:-
pot fi delocalizaţi în orbitalul n extins din 6.r_;
de colorant A.
d) Să se calculeze conţi nu tul în azo:...
procente de masă, al colorantului A.
e) Să se determine raportul dintre număn..
de atomi de carbon terţiari şi numărului de atorG.
de carbon cuaternari din molecula colorantulu:
A.
18.11. Se obţine acid aceti [salicilic folosinrl
ca materii prime organice fenolul şi anhidrid::
acetică (sinteza Kolbc).
a) Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice
implicate In această sinteză.
b) Să se calculeze numărul de pastile de
acid acetilsalicilic ce se pot obţine din 50 kg de
fenol, dacă randamentul global al procesului
este 94% şi o pasti lă conţine 500 mg de acid
acetilsalicilic.
c) Să se determine NE a acidul u i
acetilsalicilic.
d) Să se calculeze masa de acid aceti !salicilic
care conţine aceeaşi cantitate de ox igen ca şi
828mg de acid salicilic.
18.12. Paracetamolul sau N-(p-hidroxifenil)-
acetamida are acţiune analgezică şi antipiretică
şi se obţine din p-aminofenol şi anhidridă
acetică:
Ho- Q-NH2+ (Crţ-CO)p ~
'7Ho-Q-
_ NH-CO-CH3+ CH-3 COOH
a) Să se calculeze masa de paracetamol
care se poate obţine ultilizând aceeaşi cantitate
de anhidridă acetică ca aceea consumată pentru
obţinerea a 126 kg de aspirină, considerând
reacţii le totale.
b) Să se determine numărnl de e lectroni
neparticipanţi la legătură din 45 ,3 g de
paracetamol.
c) Să se calculeze raportul de masă C:H:N:O
din paracetamol.
18.13. Fencloracul este un medicament
antiinflamator care are structura:
0---9-yH---COOH
Cl CI
18.14. Se consideră substanţele tensioactive
cu um1ătoarele structuri:
CH3- (Cf!,)0- 0- SOJNa @ B ) conţinutul în oxigen, procente de masă.
C'H1-(CH)0-0------{Clţ-Gţ--O)..- n@
C~-(CH,
.
) -C0 0Na
- n
© 96 de atomi de carbon primari;
Referitor la a.:esr::: substanţe sunt corecte
afinnaţi ile:
A) toate sunt detergenţi anionici;
B) compuşii cu structură A sunt detergenţi
anion ici, cei cu structura B sunt detergenţi
neionici, iar cei cu struct1.1ra C sunt săpunuri:
C) pentru toate, n poate avea valori între
12 şi 18;
D) toate sunt substanţe biodegradabile;
B) pentru toate, se utilizează în procesul de
obţi nere NaOH.
18.15. Se consideră polietilentereRalatul cu
J(mnula generală:
HO--{oc-Q-eoo---{:r\-CH--01-H
În vederea dozării grupelor funcţionale
terminale, s-a stabi li t că o probă din acest
polimer cu masa de 4 ,626 g ar reacţiona cu
57,5 mg de sodiu de puritate 80%. Sunt corecte
afirmaţiile:
a) Să se propună o metodă de sinteză a
acestui medicament pornind de la benzen.
b) Să se determine raportul atomic
C p :C S :C l :C C din molecula fencloracului.
c) Să se calculeze masa de compus organic
care se poate obţine prin tratarea cu soluţie
apoasă de NaOH a unei probe de lenclorac cu
masa de 143,5 g.
A) gradul de policondensare al poliesterului
este 24;
al poliesterului este 33 ,549%;
C) o macromoleculă de poliester conţine
D) fibra ob ţinută din acest poliester este
mai puţin hidroscopică decât lâna;
E) fibra obfinută din acest poliester este un
înlocuitor al lânii în industria stofelor.
18.16. Referitor la acidul acetilsalicilic (A)
şi paracetamol (B) sunt corecte afirmaţiile (vezi
pag. 288).
A) A şi Bau aceeaşi N E;
B) A şi B au în moleculă acelaşi număr de
atomi de carbon primari;
C ) A şi B au acţiune analgezică ş i
antipiretică ;
D) şi A şi B form e ază pr in hidroliză
în mediu acid doi compuşi organici care
reacţionează cu NaOH;
E) în procesul de obţinere a fiecărnia dintre
ei se utilizează anhidrida acetică;
F) A şi B pot fi consideraţi derivaţ i
funcţionali ai acidului acetic.
lcolectla ~
EDUCATIONAL '
 18.17. Un detergent de tip alchil-aril-sulfonat 18.21. Un detergent cationic de tip cloruri
de sodiu cu catenă laterală liniară conţine de trimetil-alchil-amoniu conţine 4,3818% ~
9, 1954% S. Raportul atomic C p:Cs :C :CC din C
Numărul de atomi de carbon din radicalul alchi.
molecula detergentului este: este:
A) l:ll :5:J ; D) 1:12:6: I; A) 12; B) 14; C) 15;
B) 1:12:5:l; E) 1:11 :5:2. D) 16; E) 17.
C) 2:11 :5:1;
18.22. În sinteza E-caprolactamei se obţine
18.18. Numărul de moli de hidroxid de sodiu ciclohexanonă prin hidrogenarea fenolul ui
consumaţi la hidroliza unui mol de aspirină este: Ştiind că feno lul şi hidrogenul se introduc
A) I ; B) 2; C) 3; în proces în raport molar de l: l 00 şi că doar
D) 4; E) 5. 2,2% din hidrogen reacţionează, raportul molar
ciclohexanol : ciclohexanonă din amestecul
18.19. Fenolftaleina, indicator acido - bazic, se rezultat din reacţie este:
obţine prin condensarea fenolului cu anhidrida
A)2:3; B)4:1; C) 1:I;
ftalică conform reacţiei:
D) l :4; E) 1:5.

OH /,,O 18.23. O probă cu masă de 6,1074 g dintr-o

I c1/"' poliamidă cu formula generală:
20+(X )o HO(OC(CH2) 4CONH(CH2 ) 6NH.) 11H
c~o consumă la dozarea grupelor carbox iI terminale

Referitor la fenolftaleină nu este corectă 0,03 g de soluţie de NaOH de concen traţie 40%.
afirmaţia: Gradul de policondensare al poliamidei este:
A) în mediu acid este incoloră; A) l 00; B) 120; C) 80;
D) 11O; E) 90.
B) în mediu bazic este roşie;
C) conţine un singur atom de carbon primar;
18.24. Se diazotează 4-amino-3-nitrotoluenul,
D) în mediu bazic formează un anion;
iar compusul organic rezultat se cuplează cu
E) conţine nwnai atomi de carbon hibridizaţi
acidul salicilic (acid 2-hidroxibenzencarboxi lic).
Ştiind că pentm obţinerea a 361,2 kg de colorant
18.20. Industrial, alcoolii graşi se obţin prin s-au consumat 304 kg de 4-amino-3-nitrotoluen
hidrogenarea acizilor superiori în anumite şi că randamentul reacţiei de d iazotare este 80%.
condiţii de temperatură şi presiune, pc randamentul reacţiei de cuplare este:
catalizator de CuO şi Crp3. Alcoolii graşi sunt A) 80%; B) 75%; C) 90%;
folosiţi ca intermediari în sinteza detergenţilor D) l 00%; E) 95%.
biodegradabili. Dacă la obţinerea a 1350 kg
· de alcool gras s-au consumat 224 m3 (c.n.) de 18.25. Uleiul de mentă conţine compusul
ţlidrogen, acidul gras fo losit c~ materie primă, A, iar uleiul de ghimbir conţine compusul B,
~~e: . compuşi organici cu mirosuri speci~ce.
A) acid !aurie; D) acid butiric;
CH 3
B) acid dodecanoic; E) acid stearic.
@ I
C) acid palmitic; HO/ o
tH
/ "
~ colectia
EDUCAŢIONAL
I CH 3 CH3
 B) B conţine de 2 ori mai mulţi atomi de
'6\ CH-C=CH- CH;-C~C' ._r\_ CH carbon terţiari decât A;
~ 3 I 2 2 I~ 3
C) prin hidrogenarea totală a lui B se
CH3 CH 3
formează un compus care are aceeaşi nesaturare

- d eritor la compuşii A şi B nu este corectă echivalentă ca şi A;

-~.nnaţia: D) Anu poate fom1a un compus nesaturat,

A) A este un alcool saturat secundar cu iar B nu poate decolora so l uţia de Br2 în CCl 4 •
E= 1, iar B este o
hidrocarbură nesaturată, cu
'-E=4;

l .26. Săpunurile pot fi: numărul de electroni neparticipanţi la legătură

I. săruri le acizilor dicarboxilici cu număr din molecula prontosilului (legăturile sulf
.;npar de atomi de carbon; - oxigen sunt legături covalente coordinative)
2. sărurile acidului butanoic cu metalele este 7: 11 ;
--anz iţ ionale; 4 . conţine 24,05% N.
3. esterii acizilor graşi .
4. sărurile de K, Na, Ca, Mg, Al ale acizilor 18.29. Referitor la coloranţi sunt corecte
;raşi c12- c 1s· afirmaţiile :
I. . au în moleculă grupe cromofore
18.27. Se consideră substanţele tensioacti•, c: (-N=N- , -NO, - N02 etc.);
::Y CH -(CH
3 2
\ -0-S0.1
5
a
2. cromogenii sunt substanţe colorate, dar
nu şi colorante:
~ CH 3-(CH2) 1,- CCJCI'J., 3. grupele auxocrome au rolul de a
~ CH3-(CH2) 15-0-(CH2- CH1-0) 10- H inrensifica culoarea cromogenului;
Sunt corecte afirmaţiile: 4. conţin întotdeauna în molecll l ă grupe
1. B se poate obţine prin hidroliza bazică solubilizante.
.:. unui triacilglicerol;
2. A este un detergent anionic şi Ceste un 18.30. Kevlarulesteun produs macromolecular
obţinut prin plicondensarea acidului 1,4-
detergent neionic;
3. toate sunt substanţe biodegradabile; benzendicarboxilic cu 1,4-diaminobenzen. Este
4. toate au în molecu lă acelaşi număr de un material mai rezistent şi mai uşor decât oţelul
şi stabil la temperaturi foarte înalte. Este utilizat
3IOrni de carbon.
la fabricarea: căştilor şi vestelor antiglonţ, a
pânzelor pentru ambarcaţiuni marine, a funiilor
18.28. Prontos i lui roşu a fost primul
foarte rezistente, a costumelor de protecţie
:nedicament uti 11izat pentru tratarea infecţiilor
pentru pompieri etc. Referitor la Kevlar sunt
oacteriene.
NH 2 corecte afim1aţiile:
I 1. este o poliamidă:
rl2N-0-N
_ =N-Q_ - so2NH2 (prontosil) 2 . într-o unitate structurală sunt 28 de
atomi;
Referitor la prontosil sunt corecte 3. rezistenţa deosebită este datorată multelor
afirmaţiile: l egături de hidrogen care se stabilesc între
1. este o sulfamidă; grupele >N- H şi > C=O din macromolecule
2 . se poate obţine printr-o reaqie de paralele de polimer:
cuplare; 4. are raportul de masă C:N = 6: l .
3. raportul dintre număru l de electroni rr şi
lcol ect ia
EDUCAŢIONAL
mJ
 <->' -
Kodelul este o fibră sintetică obţinută
prin transesterificare din l,4-benzendicarboxilat
de dimetil şi 1,4-di(hidroximetil)ciclohexan.
Pentrn un aspect mai moale, această fibră este
amestecată cu lână sau bumbac.
Referitor la Kodel sunt corecte
afin11aţiile:
1. are unitatea structurală:
o o
li li
+c-Q-c-o-cH-0-c~o+
2. este un poliester;
3. prin amestecare cu lână sau bumbac este
îmbunătăţit caracterul hidroscopic;
4. numărul de perechi de electroni n
dintr-o macromoleculă este egal cu nesaturarea
echivalentă a polimerului.
18.32. Ţelina conţine un compus A cu
structura:
Referitor la compusul A sunt corecte
afirmaţiile:
l. este un compus organic cu funeţiuni ;
2. este o hidrocarbură ne saturată cu
NE=4;
3. nu are atomi de carbon cuaternari în
moleculă;
4. într-o moleculă de A, se află de 4 ori mai
mulţi atomi de carbon se_cundari decât atomi de
carbon terţiari sau primari .
18.33. La prepararea cremelor în industria
cosmetică se utilizează un compus organic A
obţinut prin alchilarea amoniacului cu oxid de
etenă. Compusul A are compoziţia procentuală
de masă: 48,322% C, I0,067% H, 32,214% O,
9,395%N. Referitor la compusul A sunt corecte
afirmaţiile:
l. este trietanolamina;
2. are caracter slab bazic;
3. pentru a obţine 745 g de compus A, cu
făli colecţia
EDUCAŢIONAL
I
un randament de 85%, sunt necesare I00 ;
amoniac şi 776,47 g de oxid de etenă;
4 . în tr-un mol de compus A se •
144,528 ·1023 covalenţe u.
18.34. Prin alchilarea anilinei cu oxi.:: .....
etenă se pot obţine compuşii organici: ~-:
hidroxietil) anilina (A) şi N,N-di(2-hidroXter- -
anilină (B). Referitor la compuşii A şi B _
corecte afirmaţiile:
I. conţinutul în azot, exprimat în proce--
de masă, al compusuJui A este mai mare az:.:..:
cel al compusului B;
2. într-o moleculă de compus A se ...:
acelaşi număr de atomi de carbon ter~an cr
într-o moleculă de compus B;
3. moleculele compuşilor A şi B se :
asocia între ele prin legături de hidrogen:
4. compuşii A şi B sunt baze puternice
18.35. Se consideră reacţia:
C~-CH~H + xCH2 CH2 ~ A
n
Referitor la compusul organic A. cz--.
conţine 35,82% O, sunt corecte afirmaţii le:
1. are formula molculară C4 H 100 2 ;
2. are masa moleculară M=134;
3. se numeşte celosolv;
4. se utilizează ca solvent în industria =.:
lacuri şi vopsele.
18.36. În uleiul de violete se află ianona. ..::
.ex
. ._, . -
compus organic cu structura:
,,,...-CH=CH-~>-CH3
CH O
3
Referitor la ianonă sunt corecte afirmaţiile :
1. este o cetonă nesaturată cu NE=4;
2. are formula moleculară C 13 H200;
3. I mol de ianonă consumă la hidrogena.-e
în prezenţă de Ni 3 moli de H2 ;
4. are în moleculă un orbital n extins.
 Analiza structurii compuşilor
• •
organ1c1
q Analiza elementală calitativă
·~.:i
Prin analiza elementală calitativă se urmăreşte ideatificarea elementelor care compun
s ubstanţă organică. Substanţa analizată este supusă unor transfonnări chimice din care rezultă
:mnpuşi anorganici uşor de identificat.

I. Dezagregarea substanţelor organice cu sodiu metalic (metoda Lassaigne)

Principiul metodei
În urma reacţiei cu sodiu, azotul, sulful şi halogenii din substanţa organică analizată se
::ansfom1ă în: cianură de ~c.::i'.!, 5ulfură de sodiu sau halogenuri de sodiu.
(C, H, O, N, S, X) tKa. 61 ~ NaCN + Na2S + NaX + NaOH
..;ide X = F, CI, Br, L
Fiecare anion din compuşii anorganici rezultaţi la mineralizarea substanţei organice cu
,,odiu (CN-, s2- , X-) poate fi identificat prin reacţii specifice (vezi pag. 294, 297).
Modul de lucru
Într-un tubuşor de combustie se introduce o cantitate mic.ă de substanţa organică şi o
.:anti tate dublă de sodiu metalic (curăţat şi uscat). Tubuşorul se încălzeşte treptat la flacără începând
.:e la partea superioară a tubului, apoi în zona cu substanţa, pentru ca sodiu să nu reacţioneze
~ ergic cu substanţa organică. Se încălzeşte tubuşorul până la roşu. Tubuşorul se introduce într-un
;:>ahar Berzelius ce conţine 20-25 mL de apă distilată. Tubuşorul se sparge, iar paharul Berzelius
5e acoperă imediat cu o sticlă de ceas deoarece, uneori , sodiu metalic neconsumat reacţionează
iolent cu apa. Substanţele formate prin dezagregare se dizolvă în apă. Soluţia incoloră obţinută
~e filtrează. Dacă soluţia nu este incoloră se repetă combustia.

2. Identificarea carbonului
Principul metodei
Prin lncălzirea substanţei organice cu CuO, carbonul din substanţa organică se ox idează
:a CO2, care este reţinut într-o soluţie de Ba(OH)2 sau Ca(OH)2, când se formează un precipitat
alb de BaCO3 sau CaCO3 .
C + 2CuO -. CO2 + 2Cu CO2 + Ba(OH)i -, BaCO3 + H,O
CO 2 + Ca(OH)2 -. CaCO3 + Hp
Modul de lucru
Într-o eprubetă uscată prevăzută cu dop prin care trece un tub de sticlă de forma literei L,
se introduce un amestec format din O, 1 g de substanţă organică şi 0,2 g de CuO pulbere. Eprubeta se
fixează în poziţie ori zontală într-un stativ, se astupă, iar c:ipă.tul liber al tubului se introduce într-o
eprubetă ce conţine soluţia limpede de Ba(OH)2 sau Ca(OH) 2 • Se încălzeşte eprvbeta în flacără în
dreptul amestecului. Dacă proba conţine carbon, so l uţia de Ba(OH)2 sau Ca(OH)2 se tulbură.
IEDUCAŢIONAL '1ii6iif
colecţia ~
 3. Identificarea hidrogenului
Hidrogenul poate lî identificat prin mai multe metode.
3.1. Principul metodei
Prin încălzirea substanţei organice cu CuO (vezi identificarea carbonului), hidroge-_
din substanţa organică trece în apă, care apare sub fonnă de picături în părţile reci ale instalail::-
2H + CuO-+ Hp-Cu
3.2. Principiul metodei
Prin tratare cu sulf, hidrogenul din substanţa organică se transformă în hidrogen sulfu:=.
(H 2S), care se identifică cu o soluţie de acetat de plumb, când se formează un precipitat negru -
sulfură de plumb.
2 H + S-+ H2S
H2S + (CH3-COO\Pb ... PbS + 2CH3- COOH
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,lg de substanţă de analizat şi 0,2 g de sulf. Amestecul~
încălzeşte la 200-250°C într-o eprnbetă a cărei gură se acoperă cu o hârtie de filtru umectată ::_
o soluţie de acetat de plumb. Se formează hidrogenul sulfurat, iar pe hârtia de filtru apare o ~
neagră de sulfură de plumb.
3.3. Principiul metodei
Prin încălzire cu tiosulfat de sodiu (metoda lui Schweket), hidrogenul din substan1e-
organice fom,ează hidrogen sulfurat, care se identifică cu soluţie de acetat de plumb.
Modul de lucru
Într-o eprubetă. se introduc 0.05 g de substanţă şi O, I Og de tiosulfat de sodiu (Na,S,C
Gura eprubetei se acoperă cu hârtie de filtru înmuiată într-o so luţie de acetat de plumb, apo, o.:
încălzeşte. Dacă substanţa conţine hidrogen, pe hârtia de filtru apare o pată neagră dată de sulf...:2
de plumb.
4. Jdentificarea azotului
4.1. Principfol metodei
Prin dezagregare cu sodiu, azotul din substanţa organică se transfonnă în cianură de soc-_
care se identifică sub fonnă de hexacianoferat (11) de fer (lll) (Fe 4[Fe(CN)6] ), numit albastru ~
Berlin.
Au loc u1111ătoarele reacţii:
2NaCN + FeSO 4 ... N a2S0. + Fe(CN)2
Fe(CN)2 + 4NaCN ... NaiFe(CN)6]
FeS0 4 + 2NaOH-+ Na2S04 + Fe(OH\
2Fe(OH): + Hp + ½0 2 -+ 2Fe(OH)3
2Fe(OH)3 + 3H, S04 -+ Fe/S04) 3 + 6Hp
3NaJFe(CN\) + 2Fe/SO 4) 3 -+ FeiFe(CN\] 3 + 6Na 2SO 4
Modul de lucru
Într-o eprubetă, se introduc 0,5 mL de soluţie Lassaigue ş i 1-2 cristale de FeSO4 • Se
fonnează un precipitat de fe(OH) 2 • Dacă precipitatul nu apare, înseamnă că sodiul nu a fost i~
cantitate suficientă şi trebuie repetată obţinerea soluţie i Lassaigne. Amestecul se fierbe 2-3 minute
se acidulează cu soluţie diluată de acid sulfuric pentru dizol varea hidroxizilor de fier şi pentru „
avea un mediu acid. Dacă substanţa conţine azot, apare un precipitat albastru. Dacă azotul este ir
cantitate mică, nu se formează precipitat ci apare o coloraţi e albastră. Când culoarea albastră m.
C'!':"-1 colectial
liiiiiilli EDUCAŢIONAL
este clară se pipetează o picătură din soluţie pe hârtie de fi ltru. După uscare, conturul spotului se
co lorează în albastru. ln lipsa azotului soluţia rămâne galbenă.
4.2. Principiul metodei
Dacă un compus organic conţine azot, prin dezagregare cu dioxid de mangan se formează
oxizi de azot care pot fi identificaţi în fază gazoasă cu reactivul Griess. Reactivul Griess este format
din două soluţi i: soluţia 1 conţine 0,58g de sulfanilat de sodiu în 6 mL de apă, iar soluţia IT conţi n e
0,36g de a- n aftilamină în 8 mL de alcool etilic.

NaO,s-O-NH2 ~~g • NaOJs- O - Na;N)- C„ l l,- NH.,

~ NaO3S-O-N=N- o - N H2

Modul de lucn•
o
Într-o eprubetă, se introdu-: i.•. l g de substanţă de analizat şi 0,2g de MnO2 . Gura eprubetei
se acoperă cu hârtie de filtru umectata cu reactivu 1Griess. Se încălzeşte eprubetă în flacără timp de 3
minute. Dacă substanţa conţine azot, pc hârtia de filtru apare o pată roşie caracteristică colorantului
azoic care se formează.
5. identificarea sulfului
5.1. Principittl metodei
O probă de soluţie Lassaigne se tratează în mediu acid cu acetat de plumb. Dacă substan ţa
conţine sulf se obţine un precipitat negru de sulfura de plumb.
Na~S + 2CH3- COOH ~ H2 S + 2CH3- C00Na
H2 S + (CH3- COO\Pb ~ PbS + 2CH1-C00H
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de soluţie Lassaigne şi 1-2 picătu ri de acid acetic.
Gura eprubetei se acoperă cu hârtie de filtru umectată cu soluţie de acetat de plumb. Epnibeta
se încălzeşte. Dacă substanţa conţine suit pe hârtia de filtru apare o pată neagră de sulfură de
plumb.
5.2, Principiul metodei
Ionii s2- din soluţia Lassaigne reacţionează cu nitroprusiatul de sodiu (pentacianonitrozil-
feratul disodic) formând un complex de culoare roş u- vi olet.
Na2S + NaJFe(CN)5NO] · 2Hp ~ NaiFe(CN)5N0S] + 2 Hp
Modul de lucru
Într-o eprubetă, se introduc 0,5 mL de soluţie Lassaigne şi 2-3 picături din soluţia de
nitroprusiat de sodiu 15%. Apare o coloraţie roşu-violet. Substanţa conţine sulf chiar daca culoarea
dispare după un timp.
6. Identificarea halogenilor
6. 1. Principiul metodei
Fonnarea halogenurilor volatile de cupru se realizează pe cale uscată (proba Beilstein)
cu o sânnă de cupru. Reacţia se bazează pe colorarea flăcării becului de gaz în verde sau verde
albastru
Modul de lucru
O sâm1a de cupm lăţ i tă la un capăt se încălzeşte în flacăra becului de gaz până când
flacăra devine albastră. Se răceşte sârma, se adaugă câteva cristale de substanţă de analizat şi se
1colecţ1a ~
EDUCAŢIONAL iiiâil
..,,;~lbintroduce din nou în flacără. Dacă substanţa conţine halogen flacăra becului se colorează ir.
verde sau verde albastru. Această metodă nu este întotdeauna edificatoare, deoarece unele
substanţe organice care nu conţin halogen, de exemplu derivaţi ai piridinei, chinol inei, ureei etc..
dau reacţie pozitivă. datorită fonnării unor compuşi de cupru volatili.
6.2. Principiul metodei
Azotatul de argint este reactivul specific ioni lor halogenură.
a) Dacă substanţa nu conţi ne azot sau sulf, soluţia Lassaigne se acidulează cu acid azotic
concentrat şi se adaugă câteva picături din sol uţi a de azotat de argint 10°/ci. Fom1area unui precipitat
alb sau galben brânzos indică prezenţa halogenului în substanţă.
NaX - AgNO3 -AgX + NaNO 3
in funcţie de solubilitatea precipitatului în amoniac se poate identifica halogenul.
AgX + 2 NH3- [Ag(NH3)X + X-
Clorura de argint este albă şi se dizolvă uşo r în amoniac. Bromura de argint este slab
gălbuie şi se dizolvă greu în amoniac, iar iodura de argint este ga l benă şi insolubilă în amoniac.
Apariţia unui precipitat brun la adăugarea soluţiei de azotat de argint indică fom1area oxidu-
lui de argint datorită pH - ului bazic. Trebuie reluată reacţia mărind cantitatea de acid adăugată .
b) în cazul în care substanţa con{ine azot sau sulf, soluţia Lassaigne se fierbe cu acid
azotic concentrat pentru a îndepărta ionii CN· şi s2• sub formă de acid cianhidric respectiv hidrogen
sulfurat, substanţe volatile. Datorită proprietăţilor oxidante ale acidului azotic concentrat o parte
din ionii s2 - se tran sformă în SO/. În locul acidului azotic concentrat se poate folosi acidul sul-
furic diluat, dar nu trebuie folosit în exces pentru evitarea formării sulfatului de argint sub formă
de precipitat.
H 2SO4 + 2 AgNO 3-+ Ag2SO4 + 2 HNO3
NaCN + HNO, -+HC + NaNO 3
Na 2S + 2 HNO 3 -+ H2S + 2 NaNO3
Dacă nu s-ar fierbe cu soluţie de HNO1 , ionii CN- şi s2- ar reacţiona cu AgNO 3, formând
cianura de argint (albă) respectiv sulfura de argint (neagră), care pot modifica identificarea halo-
genului.
NaCN + AgNO,-+ AgCN + NaNO1
Na2S + 2 AgN0.1 - Ag 2S + 2 NaNO 3
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0_,5 mL de soluţie Lassaigne şi 2-3 picături de soluţie HNO3
concentrat. Se fierbe 2-3 minute, apoi se adaugă, la cald, 3-4 picăluti de azotat de argint 10%.
Dacă se formează un precipitat alb sau gălbui, substanţa conţine halogen. Dacă precipitarea are
loc numai după răcire, solidul format este sulfatul de argint solubil Ja cald.
6.3. Principiul metodei
Fluoresceina se foloseşte pentru identificarea bromului sau clorului din soluţia
Lassaigne.
Bromul se iden tifică cu dioxidul de plumb. Ionul bromură se oxidează la brom elementar
care reacţionează cu fluoresceina formând eosină G (tetrabromofluoresce ină).
Modul de lucru
Se introduc într-o eprubetă 0,2 mL de solutie Lassaigne, 0,2 mL de acid acetic glacial şi
0,02 g de dioxid de plumb şi se fierbe. Gura eprubetei se acoperă cu hârtie de filtru umectată cu
soluţie de fluoresceină (0-2g de fluoresceină, 0,44g de NaOH şi 0,32g de K.Br în 1000 mL de apă
distilată). Vaporii de brom degajaţi co l orează în roz sau roşu hârtia de filtru.
Clorul din soluţia Lassaigne este pus în libertate prin fierbere cu acid sulfuric concentrat
E colectial
- EDUCAŢIONAL
,1 dioxid de plumb. Reactivul folosit în această reacţie este o soluţie de fluoresceina şi bromura de
.>0tasiu. Clorul pune în libertate bromul din bromura de potasiu care reacţionează cu fluoresceina
-om1ând eosina G.
Modul de lucru
Dacă proba conţine ionul bromură, solu~ia Lassaigne se acidulează cu acid acetic, se
~augă dioxid de plumb şi se fierbe până la eliminarea completă a bromului care se verifică cu
::.ârtie de filtru umectată cu soluţie de fluoresceină. Se adaugă în eprubetă 2-3 picătu1i de so l uţie de
.ltid sulfuric concentrat şi se fierbe din nou. Gura eprubetei se acoperă cu hârtie de filtru înmuiată
illtr-o soluţie de 0,2 g de fluoresceină, 0,44g de hidroxid de sodiu şi 0,26 g de KBr în 1OOO mL
i e apă distilată. Formarea unei pete roz sau roşie pe hârtia de filtru indică prezenţa clorului în
probă.
6.4. Principiul met0tiei
Clornl deplasează bromul din bromuri şi iodul din ioduri.
2NaBr + Cl 2 .... 2NaCI + Br2
2NaI + Cl2 -+ 2NaCI + I 2
Bromul şi iodul sc dizolvă uşor într-un solvent organic (CCI~, CH2CI). Sol uţia de brom
Jttr-un solvent organic este brună. iar soluţia de iod într-un solvent organic este violetă.
Modul de lucru
într-o eprubetă se introduc 0,5 mLsoluţie Lassaigne şi 2-3 picături de so luţie de H 2SO 4 10%,
Se fi erbe câteva minute, apoi se răceşte. Se adaugă 1 mL tetraclorurr1 de carbon (sau diclorometan)
s1 se picură apă de clor (7 picături). Se agită energic şi se lasă în repaus. Dacă apare o coloi·aţie
:oş i e-bnmă halogenul este bromul, iar o coloraţie v ioletă indică prezenţa iodului.
6.5. Principiul metodei
Cu dioxid de plumb sau soluţie de azotit de sodiu se poate identifica iodul. Iodura din
soluţia Lassaigne reaeţionează cu oxidul de plumb sau cu o soluţie de azotit de sodiu în mediu de
3-cid acetic.
2Na1 T 2NaNO2 + 4CH 3-COOH-+ 12 + 2NO + 4CH3-COONa + 2Hp
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,4 mL de soluţie Lassaigne, 0,2 mL de acid acetic glacial,
J,2 mL de soluţie NaNO2 20% (sau puţin dioxid de plumb) şi 0,4 mL de cloroform sau sulfură de
carbon. Eprnbeta se agită. Iodul elementar colorează în violet stratul de solvent organic.
7. Identificarea oxigenului
Oxigenul nu se identifică prin reacţii specifice. Se identifică indirect, prin identificarea
grupelor funcţionale cu oxigen (-OH, > C=O, -COOH, - NO 2 etc.).

fJ Analiza funcţională calitativă

Identificarea claselor de compuşi organici se realizează prin analiza funcţională calitativă.
Datorită eventualelor interacţiuni dintre grupele funcţionale dintr-o molecu lă, nu întotdeauna
reac~a pozitivă sau negativă pentru o anumită grupă reprezintă o confinnare respectiv o infirmare
a prezenţei sau absenţei grupei funcţionale corespunzătoare în substan1a de analizat. Din acest
motiv este necesară încercarea mai multor reacţii caracteristice grupei funcţional e respective. Pe
lângă analiza funcţională calitativă deosebit de utilă este şi analiza bazată pe metode fizice şi în
special metode spectrometrice (IR, RMN, VV, spectrometria de masă).
J. Identificarea hidrocarburilor saturate
Hidrocarburile saturate cu catene aciclice şi ciclice sunt substanţe puţin reactive din punct
de vedere chimic. Identificarea acestora se face pe baza constantelor fizice (densitate, indice de
IEDUCAŢIONAL rÎiill
colectia ~
 refracţie, temperatură de fierbere sau de topire) sau cu ajutorul metodelor spectrometrice -
RMN. UV).
2. Identificarea hidrocarburilor nesaturate
2.1. R etlctia de aditie a bromului
'
Principiul metodei
'

Hidrocarburile nesaturate (alchene, alcadiene, alchine etc.) adiţionează uşor brom şi as::::._
decolorează soluţia brun - roşcată de brom (vezi pag. 51 , 67, 80).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,5 g de stibstanţă de analizat şi O, I ml., de clorofo:-
tetraclorură de carbon sau sulfură de carbon. Se adaugă 0,25 mL de soluţie de brom în tetraclor-=i
de carbon de concentraţie 5%. Dacă soluţia de brom se decolorea ză înseamnă că hidrocarl:~
de analizat este nesaturată. Soluţia în care sc efectuează reacţia nu trebuie să fie bazică, deoare_
bromul în mediul bazic se transfonnă în bromuri şi hipobromi\i, care sunt incolori.
Unii compuşi organici care conţin atomi de hidrogen reactivi pot decolora solu\ia de bi-:=
pentru că atomii de hidrogen reactivi sunt substituiţi cu atomi de brom. În cazul acestor reacţii:...
substituţie, se observă degajarea acidului bromhidric.
2.2. Reacţia de oxidare cu soluţie neutră sau slab bazică de KMn04 (reactiv Baeye:-
Principiul metodei
Alchenele, alcadienele şi alchinele decolorează la temperatura camerei sol uţia slab alea!=..
de KMn04 de culoare violetă (vezi pag. 52. 83).
Modul. de lucru
O probă cu masa de O, 1 g de substan(ă de analizat solubilă în apă, se dizolvă în 2 ml .:...
apă, se alca l inizează cu o soluţie de carbonat de sodiu, se agită şi se adaugă la rece o soluţie .:i::
pennanganat de potasiu 2% prin picurare. Dispari\ia culorii violet şi apariţia precipitatului br..::
de dioxid de mangan indică prezenţa unui compus nesaturat. ln cazul în care substanţa de analiz.....
nu este solubilă în apă, substanţa se dizolvă în benzen, n-hexan, ciclohexan.
2.3. Reacţia de ohţi11ere a acetilurilor de Cu şi Ag
Principiul metodei
Alchinele cu tripla legătură la marginea catenei reacţionează cu clorura de diarninocup,_
(T) ([Cu(NH)1 ]CI) şi cu hidroxidul de diaminoargint (I) {[Ag(NR3\ ]OH), combinaţii complex!
care se obţin conform ecuaţiilor de mai jos, formând alchil uri de cuprn (R-C=CCu) şi alchili.;-
de argint (R-C=CAg) insolubile în apă (vezi pag. 84).
Acetilura de cupru (CuC=CCu) este un precipitat roşu - brun, iar acetilura de argir;,
(AgC=CuAg) este un precipitat alb-gălbui care devine cenuşiu.
Obţinerea clorurii de diaminocurpu (I):

2CuSO 4 + 2H 2N- OH ·HCI + 8NH3 ~ 2[Cu(NB,\]CI + N2 + 2(NR4) 2 SO 4 + 2Hz0

Obţinerea hidroxidului de diaminoargint (T):
AgNO 3 + 'N1lpH _. AgOH + NH4NO.1
2AgOH-> AgzO + Hp
Agp + 4NH 4OH-. 2[Ag(NH3 \ ]OH + 3H2 O
Modul de lucru
• Pentru obţinerea clorurii de diamu1ocupru (l) se introduc într-un balon cotat de 100 ml
8 mL de soluţie de NHpH de concentraţie 20%, 2g de CuSO 4 · 5Hp sau Cu(NO 3\ · 5Hp, 6 g
de H2N ·OH· HCI (clorhidrat de hidroxilamină) şi se completează cu apă distilată până la semn.
Printr-o so luţie de [Cu(NHJ1]Cl se barbotează acetilenă obţinută din carbid şi apă (vezi
pa . 85) .
, . cotec la
EDUCAŢIONAL
 • Pentru obiinerea hidroxidului de diaminoargint (1). numit şi reactiv Tollens. se adaugă în
porţii
mici soluţi e de amoniac peste o soluţie de AgNO;. La început apare un precipitat cafeniu de
Agp, care apoi se dizol vă în exces de amoniac. Printr-o solutie de [Ag(NH 3) 2]OH se barbotează
acetilenă.

3. Identificarea hidrocarburilor aromatice

3.1. Reacţia de a/cl,i/are (reacţia Friede/ - Crafts)
Principiul metodei
Hidrocarburile aromatice se alchilează în reacţie cu unii compuşi halogenaţi în prezenţă de
.\lC13 (reac~a friedel - Crafls, vezi pag. l 02). Astfel, arenele pol reaqiona cu CHC1 3 ( cloroform) sau
CC1 4 (tetraclorură de carbon) în prezenţă de AlCL, fom1ând în exces de AICl, compuşi coloraţi.
(AICI,) AICI .
Exemplu: 3C6 H6 + CC1 4 -JHCI (Cll 5) 3 CC I 6 1
1 ) (C H ţ) C.,. + AICl -
4

:Vlodul de lucru
Într-o eprubetă uscată se introduc 0,1 mL (sau O, 1g) de hidrocarbură aromatică, 1 ml de
tetraclomra de carbon (sau clorofonn) şi se agită până la dizolvare. Se înclină eprubeta astfel încât
să se prelingă solutia pe peretele interior al eprubetei. Se introduce în eprubetă A1Cl3 anhidră, având
grijă să întâ lnească soluţia rămasă pc peretele eprubetei. Apar coloraţii caracteristice care în timp
trec în brun. Benzenul dă o co loraţie roşie - portocalie. naftalina albastră, antracenul verde etc.
3.2. Reacţia cu acidul picric
Principiul metodei
Tratate cu acid picric (2,4.6-trinitrofcnol). hidrocarburile aromatice polinucleare formează
combinatii moleculare (asocieri moleculare). numite picra\i , care sunt colorate şi au puncte de
topire caracteristice.
Picratul de nailalină este galben şi are p.t. - - 149°C, picratul de antracen este roşu -
rubiniu şi are p.t. = + l 38°C, iar picratul de fenantren este galben - auriu şi are p.t. = + 143°C.
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc. la cald. 0.1 g de hidrocarbură aromatică într-o cantitate mică
de solvent ali fatic (acetona, alcool etilic etc.). Se adaugă O, 1 mL de soluţie saturată de acid picric
în acetona, la 40°C şi se fierbe 2 minute. Răcind amestecul se obţ in e picratul corespunzător sub
fonnă de cristale colorate.

4. Identificarea co m pu şilor h a logen aţi

Reacţia cu azotatul de argint
Principiul metodei
Azotatul de arg int (AgNO) dizolvat în apă sau în etanol formează halogenuri de argint
(AgX). substanţe insolubile în apă sau etanol. în reaeţie cu unii compuşi organici ce conţin
halogeni.
R-X + AgNO3 -+ AgX + R-O- NO1
Compuşi i ha logena\i de tipul: RF- X, R- C H=CH- CH 2- X, Ar- CH 2-X,
R-O- CH2- X, R- SO 2-X, R-CO- X, R-CHBr-CH2Br, R- l reac1i on ează atât la rece
cât şi la cald cu solu~a a l cooli că de AgNO1 .
Comuşii halogentia de tipul: R~ H?-Cl, .R_,CH-Cl, R-CH 2- Br, l-halogeno-2,4-
dinitrobenzen reacţionează la cald cu soluţia alcoolică de AgNO3 •
Compuşii hal ogenaţi de tipul: CHC1 3, Ar- X, R-CH=CH- X, R-CO-C H2- X nu
reacţionează cu soluţia alcoolică de Ag 0 3 .
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de soluţie etanolică de azotat de argint 2%, se adaugă
3-4 picături de soluţie etanolică de compus halogenat. În cazul compuşilor halogenaţi solubili în
IEDUCAŢIO NAL~
colecţia ~
0~,apă se foloseşte soluţie apoasă de azotat de argint. Dacă după 5 minute nu se observă apariţia
precipitatului, se încălzeşte soluţia la fierbere. La răcire apare un precipitat. Peste precipitat se
adaugă 1-2 p icături de acid azotic 5%. Halogenuri le de argint sunt insolubile în acid azotic.
5. Identificarea alcoolilor
5.1. Reacţia de esterţficare
Principiul metodei
Alcoolii reacţionează cu acizii carboxil ici, în prezen ţa acidului sulfuric concentrat drept
catalizator, formând esteri, care sunt substan ţe volatile cu mirosuri specifice (vezi pag. 143).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc: 1 mL de alcool, 0,8 ml de acid acetic glacial şi 2-3 picaturi de
acid sulfuric concentrat. Eprnbeta se agită ş.i se încălzeşte până la fierbere şi până se s imte mirosul
plăcut a] esterului format. Fonniatul de etil are miros de rom, butiratul de etil de ananas, butiratul
de izoamil de pere, izovalerianatul de etil de mere, acetatul de benzi i de iasomie etc.
5.2. Reacţia de oxidt1re cu soluţie acidă de K2Cr20 i
Principiul metodei
Alcoolii primari şi secundari se oxidează cu o soluţie apoasă diluată de K2Crp; şi H2S04 ,
schimbând culoarea soluţiei de la portocaliu la verde. Alcooli te[!iari nu se oxidează (vezi pag.
144).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,3mL de alcool, 0,6 mL de soluţie concentrată de acid sulfuric
şi aproximativ 0,2 g dicromat de potasiu. Se agită eprubeta, se adaugă l mL de apă şi amestecul
se încăl zeşte la flacără. Se observă modificarea de culoare din galben-portocaliu în verde. Dacă se
uti l izează alcool etilic se simte miros de mere verzi, dacă se fol oseşte alcool izoamilic, se simte
un miros dulceag de aldehidă izovale1ianică. Încălzind în continuare, apare un miros caracteristic
de acid acetic sau un miros neplăcut dat de acidul izovalerianic.
5.3. Ret1cţia Lucas
Principiul metodei
Alcoolii reacţionează cu o soluţie apoasă concentrată de HCI şi ZnC12 drept catalizator
(reactiv Lucas), formând compuşii cloruraţi corespunzători care, nefiind solubili în apă, tulbură
soluţia.
R-OH + HCI (ZnCU R-Cl + H,O
Reactivul Lucas permite identificarea alcoolilor primari, secundari şi terţiari după viteza
de formare a compusului clorurat. Dacă alcoolul este terţiar, soluţia se tulbură imediat la tempera-
tura camerei. Dacă alcoolul este secundar, soluţia se tulbură la temperarnra camerei după circa 5
minute, iar dacă alcoolul este primar, soluţia se tulbură numai la cald.
Modul de lucru
Reactivul Lucas se ob~ine prin dizolvarea a 4g de clorură de zinc anhidră în 2,5 mL de
soluţie concentrată de HCI, la rece. Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de reactiv Lucas şi 0,2 mL
de alcool de cercetat şi se incălzeşte pe baie de apa la 26-27°C 2-3 minute. Se agită puternic, apoi
se lasă eprubeta la temperatura camerei unnărindu-se transfom1ăril e care au loc.
5. 4. Reacţia Lieben (reacţia iodoformului)
Principiul metodei
Etanalul (CI-I 3- CH=O) şi cetonele de tipul CH 3- CO-R, care conţin o grupă metil
(-CH3) în imediata vecinătate a grupei carbonil (>C=O), formează cu o soluţie bazică de iod
iodoformul (CH13) , care este o substanţă solidă cristalină de culoare galbenă cu miros caracteristic.
Au loc reacţiile :
f2 + 2KOH .... Kl +KJO + Hp
e'Ti'jl colectial
~ EDUCAŢIONAL
CH3-CH=O+3K.IO--+ CT3- CH=O+3KOH R-CO-CH/ 3KfO--+ R-CO-CJ,+3KOH
Cl 3-CH=O + KOH--+ CHT1 + HCOOK R- CO-CI3+KOH .... CHI + R-COOK
3
Etanolul şi alcoolii secundari de tipul CH 3-CH(OH)- R, care fonnează prin oxidare
cu hipoiodit de potasiu (KTO) etanal şi respectiv cet<me de tipul CH -CO-R, pot fi identificaţi
3
prin reacţia iodofommlui.
CH 3-CH2- OH + KIO .... CH3-CH=O + Kl + Hp
R- CH-CH_ + KTO .... R- C- CH, + Kl + H 2 O
6H ., () .,
Modul de lucru
Într-o eprubetă, se introduc 0,2 mL de alcool de cercetat şi I mL de soluţie de hidroxid
de potasiu 10%. La 50-60°C, se adaugă în picătură o soluţie de iod în iodură de potasiu până la
coloraţie galben persistentă, după care se alcalinizează din nou, pentru a îndepărta excesul de iod.
Se observă apariţia unor cristale galbene de iodoform sau mirosul caracteristic al acestuia.
6. Identificarea fenolilor
6.1. Reacţia cu hidroxizii alcalini
Principiul metodei
Fenolii, care sunt compuşi organici foarte puţin solubili în apă, se dizolvă în so luţiile
apoase ale hidroxizilor alcalini, pentrn că se formează fenolaţi alcalini care, fiind compuşi ionici,
sunt solubili în apă (vezi pag. 149). Acest comportament îl au şi alţi compuş i organici (acizi car-
boxil ici, acizi sulfonici etc.).
Modul de lucru
Într-o eprnbetă se introduc câteva cristale de feno l şi 5-6 picături de soluţie de NaOH 5%
până la dizolvarea completă a solidului.
6.2. Reacţia de culoare cu FeCL_1
Principiul metodei
Fenolii reacţionează cu o soluţie apoasă de FeCl3, fonnând compuşi coloraţi de tipul:
Ar-OFeCl 2 sau (ArO)le, Coloraţiile caracteristice sunt: violet - închis (pentru: fenol , o.-oaftal, acid
saliciljc), albastru (pentru: cresoli, xilenoli, hidrochinonă), verde (penim: ~naftol, pirocatechină) etc.
În prezenţa piridinei (C 5H 5N), fenolii reacţionează uşor cu FeCl •
3
3Ar-OH + FeC1 3 + 3C5H 5N - Fe(OAr), + 3C 5H5NH~c1-
În soluţie de cloroform, testul este mai sensibil.
Modul de lucru
• Într-o eprubetă, se introduc 0,5 mL din soluţia apoasă a unui fenol şi 2-3 picături dintr-o
soluţie de FeC1 3 2%. Apare o culoare caracteristică. Dacă se adaugă un solvent organic (alcool,
acetona) sau un acid mineral, culoarea caracteristică dispare.
• Se dizolvă 0,5g de FeCl3 anhidră în 50 ml de cloroform. Amestecul se agita din când
în când timp de o oră, apoi se lasă să stea pentru a se depune substanţa solidă. Soluţia de culoare
galben deschis se decantează şi se păstrează. într-o sticlă care se închide etanş.
Într-o eprubetă uscată se introduc 0,05 g de fenol , 2 mL de cloroform şi se agită. Dacă substanţa
nu s-a dizolvat, se mai adaugă cloroform şi se încălzeşte puţin la 20-25°C. Se adaugă 3 picături
de soluţie de clorura de FeCl3 în cloroform, 3 picături de piridină şi se agilă. Dacă proba conţine
fenol , apare o coloraţie specifică.
6.3. Reacţia aurinelor
Principiul metodei
Încălziţi cu clorofom1 şi hidroxid de potasiu, fonoUi formează coloranţi trifonilmetanici,
cum este, de exemplu, aurina.
1colectia
EDUCAŢIONAL
mJ 1
 OH ?H
3 Q -oH + CHCh+ 3KOH -JKCl.-,Kp>
oH?-0 -oH~~>o?=Q=o
I

o I
OH
o aurină
I
OH
'1.odul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 3-4 cristale de fenol, 1-2 mL de cloroform şi 1-3 granule de
hidroxid de potasiu. Amestecul se fierbe 2-3 minute. Apare o coloraţie roşie datorită formării
aurinei.
6.4. Reacţia cu apa de brom
Principiul metodei
Fenolul reacţionează cu apa de brom formând 2,4,6-tribromofenol. În exces de apă de
brom, fenolii fonnează produşi de oxidare.
OH OH o
o ·;:;:> Br-yBr ,: ,
I I
Br-o-Br
li

/"--.
Br Br Br
Modul de lucru
Într-o eprubetă, se introduc 2-3 cristale de fenol şi 0,5 ml de apă de brom 5%. Se observă
decolorarea soluţiei de brom, apari ţia unui precipitat alb şi degajarea de acid bromhidric. Dacă se
continuă adăugarea apei de brom se observă apariţia unei coloranţii galbene persistente.

7. Identificarea aminelor
7.1. Reacţia aminelor c11 acizii minerali
Principiul metodei
Din reacţia aminelor insolubile în apă cu acizii minerali rezultă săruri solubile în apă. în
mediu alcalin, se refac aminele iniţiale.
Exemplu: C0 H5-NH 2 <IICI C6H 5-NB/CJ· <NaOJJ ) C6H 5-NB + NaCl + H 0
2 2
Modul de lucru
1:-itr-o eprubetă, se introduc 4-5 picături de anilină şi 4-5 picături de soluţie concentrată de
acid clprhid1 ic. Reacţia este exotermă. Se răceşte eprubeta şi apare clorhidratul anilinei sub formă de
precipitat. Se adaugă apă în exces şi precipitatul se solubilizează. Dacă în soluţia de clorhidrat se adaugă
soluţie de NaOH până la pH bazic, se observă separarea anilinei sub formă de lichid uleios.
7.2. Reacţia aminelor primtlre cu acidul azotos
Principiul metodei
Aminele primare alifatice reacţionează cu acidul azotos (HN02), formând alcooli şi
punând în libertate azoml (vezi pag. 169).
Aminele aromatice primare reacţionează cu acidul azotos la rece (0-5°C), formând săruri
de diazoniu, care pot da reacţii de cuplare cu fenoli , amine sau alţi compuşi organici, conducând
la coloranţi azoici (vezi pag. 169, 170).

~ colectial
EDUCAŢIONAL
 Modul de lucru
O probă cu masa de 0,2g dintr-o amină primară alifatică se dizolvă în 6 ml de acid
clorhidric 2M. Se adaugă la rece (răcire cu gheaţă 0-5°C) 1 ml de soluţie apoasă de azotit de sodiu
10%. Amestecul se agită, apoi se încăl zeşte la 50-60°C. Se observă degajarea azotului.
O probă de anilină cu volumul de 0,2 mL se dizolvă in 0,4 ml de soluţie concentrată
de acid clorhidric, sc adaugă 0,1 ml de apă şi se adaugă la rece câteva cristale de azotit de sodiu.
So luţia sării de diazoniu formată se răceşte cu gheaţă până la temperah1ra de 0-5°C, se adaugă 0,2g
de P-naftol în 4 ml de hidroxid de sodiu 10%. Apare un precipitat roşu.
8. Identificarea compuşilor carbonilici
8.1. Reacţia cu 2,4-dinitrofenilhidrazină (DNPH sau reactivul Brady)
Principiul metodei
Aldehidele şi cetonele dau reacţii de condensare cu 2,4-dinitrofenilhidrazina, formând
2,4-dinitrofeni Ihidrazone, care sunt substanţe solide cristaline cu coloraţii caracteristice (vezi pag.
191 ).
Modul de lucru
Reactivul Brady se obţine prin dizolvarea a 5g de 2,4-dinitrofen ilhidrazină în 60 mL de
so luţie de H,PO4 85% pe baie de apă. Soluţia se diluează cu 40 mL de etanol 25%, se lasă în repaus
şi se filtrează. Într-o eprubek'l se introduc 0,5 mL de compus carbonilic dizolvat în metanol şi 3-4
picături din reactivul Brady. Amestecul se fierbe câteva minute şi se răceşte. Se observă formarea
unui precipitat galben-oranj de 2,4-dinitrofenilhidrazona corespunzătoare.
8.2. Reacţia Cil reactivul Tollens ({Ag(NH)JOH)
Principiul metodei
Aldehidele reduc ionul complex [Ag(NH 3) 1] la argint metalic care se depune sub fom1ă
de oglindă pe peretele eprubetei (vezi pag. l 92).
R-CHO + 2[Ag(NH)2JOH-+ R-COOH + 2Ag - 3NII3 + NH,QH
R-COOH + NHpH _,. R-COONH4 - Hp
Această reaqie este dată şi de alte clase de substanţe organice cu caracter reducător
(polifenoli , unele zaharide etc.).
Modul de lucru
Reactivul Tollens se obţine din:
- soluţie de AgNO1 care se prepară prin dizolvarea a 0,5g de AgNO 3 în 50 mL de apă,
d istil ată, într-o sticlă brună; ·
- soluţie de NaOH, care se prepară prin dizolvarea a 0,5 g de NaOH în 6 ml. de apă;
- soluţie de NHpH 15%.
AgNO 3 + NaOH ..... AgOH + NaNO,
2AgOH-+ Agp , Hp
Agp + 4NHpH-+ 2[ Ag(NH 3) 2]OH + 3Hp
Într-o eprubetă se introduc 0,25 ml de soluţie de azotat de argint, 0,25 ml de soluţie de
NaOH şi se adaugă în picătură soluţie de hidroxid de amoniu până la dizolvarea completă a oxidului
de argint, apoi se adaugă 4-5 picături dintr-o soluţie diluată a unei aldehide. La încălzirea eprubetei
în baie de apă, argintul se depuJ?e pe pereţii eprubetei curare, sub 1ormă-de oglindă de arginţ ....
8.3. Reacţia cu reactivul Fehling '· · " ·
Principiul metodei
Reactivul Fehling este o combinaţie complexă a cuprului cu tartratul de sodiu şi potasiu,
numit şi sare Seignctte. Se obţine conform ecuaţiilor:
CuSO4 + 2NaOH - Cu(OH) 2 + Na2SO4
IEDUCAŢIONAL El!iJ
colecţia 1
 - 0-CFo
I ',, C0ff
CI+-OH ~ I
I _..- Cu-0-CH
CfrO ~ I
I \ CH---0 H
coo- \ I
'0=c-o-
În timpul reacţiei cu a ldeh idele, combinaţia complexă eliberează treptat C u(OH\, ra.-=
este redus de aldehide la Cup, un p recipitat roşu - cărămiziu (vezi pag. 192).
Modul de lucru
Reactivul este fonnat din soluţia Fehling I, care se obţine prin dizolvarea a 2,8 g c:
CuSO4 • 5Hp în 40 mL de apă, şi soluţia Fehling 11, care se obţine prin amestecarea a 14 g de 52..-'!
Seignette, 10,4 g de KOH sau 4,389 g de NaOH şi 40 mL de apă .
Într-o eprubetă se introduc 4-5 picături de aldehidă şi 0,5 mL de soluţie de reactiv obţin:::_
prin amestecarea în părţi egale a celor două soluţii Fehling. Eprnbeta se încă lzeşte la fierbere. s_
obţine un precipitat roşu-cărămiziu de oxid de cupru (I).

8.4. Reacţia cu reactivul SchijJ

Principiul metodei
Reactivul Scbiffeste un compus incolor şi instabi I obţinut prin tratarea fucxinei cu diox..:_
de suit~ obţinut în mediu de reacţie din HCI şi NaHSO 3 • În prezenţa aldehidelor, soluţia incolo-:_
de reactiv Schiff devine roşu - violet. Au loc reacţii le:
HCI + NaHSO, -. H2SO3 + NaCI
H,SO1 ~ SO 2 + Hp
H3C
H2N-~ _ .~ _
H2N-O' , f= O =NH2Cl + 4S02+ HP ~
- fucxină
reactiv Schiff

OH H3C~
I 11 \\ ci- OH
R-CH- OiSHN-v ~ - + I
_ t )R('H-(~
.s 0,,11,0
. R-CH- OiSHN- v(Y"-

~
C= O=NHSO,CH-R
- 2

I -
OH compus roşu- violet

A ldehidele nesaturate, glioxalul, unele hidroxialdehide aromatice nu colorează so lu:;..

reactivului Schiff. Acetona dă reacţie pozitivă.
Modul de lucru
Reactivul Schiff se obţine prin amestecarea a 0,05 g de fucsină în 50mL de apă, 0,5 iL
de soluţie de acid clorhidric concentrat şi 0,5 g de bisulfit de sodiu. Reactivul se păstrează într--=
flacon brun şi la întuneric.
Într-o eprubetă se introduc 2-3 picături de aldehidă şi 2 mL de soluţie de fucxiuă decolora:i
Eprubeta se astupă cu un dop deoarece prin pierderea de dioxid de sulf soluţia decol orată de fucxc:;..
se recolorează. După câteva minute apare coloraţia roşu-vio let.

mJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 ;;;cy

9. Identificarea acizilor carboxilici

Reacţia c11 bicarbonatul de sodiu (NaH CO)
Principiul metodei
Fiind acizi mai tari decât acidul carbonic, acizii carboxilici reacţionează cu NaHCOJ'
Reacţia arc loc cu degajare de CO, care produce o efervescenţă caracteristică (vezi pag. 207).
Cu NaHCO3 reacţionează şi al~ compuşi organici cu aciditate mai mare decât acidul carbonic.
'.\iodul de lucru
• Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL soluţie de acid carboxilic şi un vârf de spatulă de
bicarbonat de sodiu solid. Se observă o efervescenţă.
• într-o eprubetă se introduc 0,5 mL soluţie saturată de bicarbonat şi 3-4 picături de soluţie
de acid carboxilic în etanol. identificarea acidului se face prin apariţia efervescen ţei.
10. Identificarea aminoacizilor
10.J. Reacţia cu sărurile de cupru (II)
Principiul metodei
a -Aminoacizii fonnează cu ionul Cu 2 din sărurile de cupru (11) (clorură, sulfat, ~arbonat)
o combinaţie comp l exă colorată în albastrn intens.
H
I
R-CH- N-H
I tu ,,-- Oy =O
O=C-O I , _.N --- CH-R
/'--.
H H
B-Amim:::'l1",1i r • ,ue..: ză combinaţii complexe asemănătoare, dar cu stabilitate mică. iar
·,- şi 8-aminoacizii nu reacţionează.
Modul de lucru
lntr-o eprubetă se introduc 0,5 ml de solufie apoasă de aminoacid, 2-3 picămri de soluţie
de sulfat sau clorură de cupru (li) 10%. Apare o soluţie co lorată în albastru intens.
l 0.1. Reacţia xantoproteică
Principiul metodei
Aminoacizii ce conţin nuclee aromatice (foni la lanină, tirosină, triptofan etc.) dau reacţie
de nitrare cu acidu l azotic concemrat, formând compuşi coloraţi în galben.
Eremplu:
HO-o-C~-ŢH-COOH ::z2 > HO-o-CH2ŢH-COOH --~~~tt> 3

fcnilalaninâ NH2 NQ2 NH2

2Nf

Modul de lucru
într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de soluţie de aminoacid cu nucleu aromatic, 0,5 mL
de soluţie concentrată de acid azotic. In i ţial apare un precipitat galben, care la încălzire dispare.
După adăugarea unei so luţii de NaOH 30% culoarea devine portocalie.
lcolectia
EDUCAŢIONAL
B 1
 10.3. Reacţia cu acetatul de plumb
Principiul metodei
Aminoacizii care conţin sulf (cisteină , metionină) reacţionează cu hidroxizii alcalini la
temperaturi ridicate şi formează sulfuri alcaline. Ionul sulfură (S2 - ) poate fi identificat cu acetahll de
p lumb, când se formează sulfura de plumb (PbS), un precipitat de culoare neagră (vezi pag. 295).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de solu~e de aminoacid care conţine sulf, 0,5mL de solu pe
de NaOH 20% şi se fierbe 2 minute. în soluţia fierbinte se introduc 2-3 picături de acetat de plumb
10%. Apariţia unui precipitat negni de sulfură de plumb indică existenţa sulfului în aminoacid.
11. Identificarea zaharidelor
11.1.Reacţia monozaharidelor cu Jeni/hidrazina
Principiul metodei
Monozaharidele reacţionează cu fehilhidrazina în exces, la cald şi în mediu acid, formând
osazone (vezi pag. 261 ).
Modul de lucru
1. Într-o eprubetă se introduc 0,05 g de monozaharidă, 0,5 mLde apă distilată, 0,15 mL de
fenilhidrazină şi 4 picături de acid acetic glacial. Eprubeta se agită şi se încălzeşte pe o baie de apă
la fierbere 50-60 de minute. Rezultă osazona monozaharidei sub forma unui precipitat galben.
2. Într-o eprubetă se introduc 0,05g de monozaharidă, l mL de apă distilată, 0,1 g de
clorhidrat de feni l hidrazină şi 0,2g de acetat de sodiu cristalizat. Eprubeta se încălzeşte pe baie de
apă până apare un precipitat galben.
11.2. Reacţia zaharidelor reducătoare cu reactivul Tol/e11s
Principiul metodei
Zaharidele reducătoare reacţionează cu reactivul Tollens formând oglinda de argint (vezi
pag. 260).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de soluţie de monozaharidă reducătoare 1% şi 0,5 mL
de reactiv Toi lens. La rece sau la încălzire uşoară se formează oglinda de argint pe pereţii epmbetei
curate sau se depune un precipitat de argint metalic.
Obţinerea reactivului Toliens este prezentată la pag. 303.
11.3. Reacţia zaharidelor reducătoare cu reactivul Fehling
Principiul metodei
Zaharidele reducătoare reacţionează cu reactivul Fehling formând Cu 2 0 , un precipitat
roşu - cărămiziu (vezi pag. 260).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 3-4 picături de monozaharidă, 0,5 mL de soluţie de reacti\
Fehling obţinută prin amestecarea în părţi egale a celor două soluţii Fehling.
Obţinerea reactivului Fehling este prezentată la pag. 303 , 304.
11.4. Hidroliza zaharozei
Principiul metodei
Fiind o zaharidă nereducătoare, zaharoza nu reacţionează cu reactivul Fehling. Solu ţia
rezultată din hidroliza zaharozei reduce însă reactivul Feh ling, deoarece conţine glucoză şi fructoză
(vezi pag. 264).
Modul de lucru
Într-o eprubetă, se introduv 3 mL de soluţie de zaharoză 15% şi 2-3 picături de acid
clorhidric concentrat. Eprubeta se încălzeşte pe baie de apă timp de 25-30 de minute, se răceşte şi
se adaugă reactiv Fehling.
~
liiiim
colecţia
EDUCATIC:>NAL
I
 11.5. Reacţia celulozei cu reactivul Schweitzer (/Cu(NH)/OH)
Principiul metodei
Celuloza fonnează cu reactivul Schweitzer un complex solubil în apă. Acest complex se
descompune în prezenţa apei cu formarea hidratului de celuloză, un produs a lb care se deosebeşte
de celuloza naturală prin structura reţelei cristaline.
Modul de lucru
Reactivul Schweitzer se obţine astfel: într-un pahar Berzelius se amestecă 0,5 mL de solutie
de NaOH 4% cu 0,25 mL de soluţie de sulfat de cupru. Se obţine hidroxidul de cupru (II) care se
spală de 2 ori cu apă. Se adaugă soluţie de NHpH 25% până la dizolvarea precipitatului.
Într-o eprubetă, se introduce o bucăţică de vată sau hârtie de filtru şi se adaugă 3 mL de
reactiv Schweitzer. Eprubeta se agită. Se observă fom1area unui amestec lichid vâscos. O probă
cu volumul de 0,5 ml din amestecul lichid vâscos se di l uează cu I mL de apă şi se acidulează cu
acid clorhidric concentrat. Soluţia se decolorează şi apare un precipitat alb de hidrat de celuloză.
11.6. Reacţia de nitrare a celulozei
Principiul metodei
Prin esterificarea grupelor hidroxil din celuloză cu acid azotic se formea:.a nitraţi de
celuloză (nitroceluloze) (vezi pag. 266).
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 4 mLde soluţie concentrată de acid sulfuric şi 3 mL de soluţie
concentrată de acid azotic. În amestecul nitrant răcit se introduce o bucăţică de vată cu ajutorul
unei baghete. Eprubeta se încălzeşte 5-6 minute iJe o baie de apă la 60-70°C, apoi se scoate vata cu
ajutorul baghetei. Se spală cu jet de apă, se ..isucă mai întâi cu hârtie de filtru, apoi într-o capsulă de
porţelan, pe baie de apă la fierbere. i:'acă o bucată de vată nitrată uscată se introduce cu un cleşte
în flacăra unui bec de ;;~z se prc,uuce o explozie.
11. 7. ld.?..,::jh:t: ~a a1:•idonului cu iod
Principiul metodei
Amidonul, fo rmat din amiloză şi amilopectină, dă cu iodul o coloraţie specifică, în fu ncţie
de componenta care dă reacţia. Amiloza se colorează în albastru închis, iar amilopectina numai slab
în violet-purpuriu. Coloraţia caracteristică a amidonului se explică prin formarea unei combinaţii
mo leculare de incluziune a pol izaharidei cu iodul. În prezenţa etanolului nu mai apare această
culoare datorită dizolvării iodului în etanol şi împiedicării formării complexului colorat.
Modul de lucru
Într-o eprubetă se introduc 0,5 mL de soluţie de amidon şi 2 picături din amestecul de
iod-iodură de potasiu. Apare o coloraţie albastră care la încălzire uşoară dispare şi reapare la răcirea
so luţiei. Dacă se adaugă 1 mL de etanol la 1 mL de so luţie de amidon şi apoi câteva picături din
soluţia de iod-iodură de potasiu se observă fonnarea unei coloraţii slab brune.
Soluţia de iod-iodură de potasiu se obţine prin dizolvarea a 0,8 g de iod şi 38 g de iodură
de potasi u in 40 mL de apă.

IPIB®IB~
19.1 . Despre trei substanţe izomere A, B, C la cald;
se cunosc unnătoarelc informaţii: - B reacţionează cu reactivul Lucas la
- densitatea vapori lor lor la J l 7°C şi 1,3 rece, aspectul so l uţi ei modificându-se după 5
a tm este 2,439 g/L; minute;
· din combustia a 3g din C s-au obţinut 6,6g - C nu reacţionează cu Na, dar reacţionează
de co2şi 3,6 g de ttp; cu o soluţie de HI .
. A şi B reac~onează cu 1a cu degajare de~; Să se identifice cei trei izomeri.
- A reacţ ionează cu reactivul Lucas numai
IEDUCAŢIONAL em
colecţia
I
 ~),iji hi
.-.. (ţ' / I
19.2. • -··"Despre doi Î7omeri A şi B se cunosc
următoarele inlom,aţii:
- au compoziţia procentuală de masă:
77.77% C. 7,4% fi. 14.81% O;
- ambii izomeri sunt compuşi mono-
hidroxilici;
-A reacţionează cu Na, dar nu reacţionează
cu~aOH;
- prin ox idare cu soluţie acidă de K.2Crp1
la cald, izomerul B conduce la un compus C
care produce efervesccniă în reacţie cu o soluiie
de NaHCO 3 ş i arc punctul de topire mai scăLul
decât izomerii săi de pozţie.
Să se identifice cei doi izomeri.
19.3. Despre doi izomeri A şi B se cunosc
u rmătoarele informaţii:
- densitatea valorilor lor la 97°C şi 3.7 atm
este p=8.78 g/L;
- gazele rezultate la compustia a 7,2 g de
izomer B sunt trecute prin două vase spălă toare,
primul cu so luţie co ncentrată de H,SO,, iar al
doilea ru apă de var, masa primului v~1s crescând
c·u 7,2 g, iar d in al doilea vas separându-se 40 g
de precipitat alb:
- sunl compuşi organici ce coniin numai C,
H şi O;
-Aşi H formează prin hi drogena re în
prezen!ă de Ni compuşi cu aceeaşi catenă;
- J\ şi B formează precipitate colorate cu
2,4-dinitrofenilhidrazina;
- A reacţionează cu n::aclantul f ehling .şi
forn1cază un precipitat cărămiziu:
- B nu reaeţionează cu reactivul fehling.
Să se identifice izomerii A şi B.
19.4. Despre doi izomeri A şi B se cunosc
unnătoarele infonna!ii:
- au fonn ula mol ecul ară C3H6O şi catenă
acicl ică;
- fom1ează prin hidrogenare în prezen!ă de
~i doi compuşi care sunt izomeri de pozi[ic:
- A decolorează soluţia de Br1 şi reactivul
Raeyer şi schin,1bă în verde culoarea so l uţiei
acide de K2Crp7 :
- A reacţionează cu metalele alcaline;
- B nu dcco l orea7ă reactivul Baeycr şi nu
El:IJ EDUCAŢIONAL
.
colecţia I
schimbă culoarea soluţiei acide de K:Crp,:
- B fo rm ea7,ă un precipilat t:olorat cu
DNPII, dar nu reduce reactivul Tollens.
Să se identifice izomerii J\ şi B.
19.5. Despre un compus organic A se cu-
nosc u1111ătoarele informaţii:
- are catenă liniară;
- este un compus clihalogcnat;
- nu decolorează so l uţia de Br! şi nici
reactivul Baeyer:
- prin combustia unei probe de A cu masa
de 4,23 g s-au obtinuL 3.36 l (c.n.) de CO~ şi
2.7 g de apă:
- prin tratarea cu J\gN01 a soluţiei obţinute
în urma mineral iză1ii cu sodiu a 4,23 g de A, s-au
separat 8,61 g de precipitat a lb care se dizolvă
în soluţie de l\1-13 ;
- priu hidroliza în mediu bazic a compusului
Ase obţine un compus organic B care formeaLă
un precipitai co lorat cu DNPH. nu reduce
reacti v ul Fehling şi formează un compus
cristalin de culoare galbenă în reaciie cu iodul
în mediul bazic.
Să se identifice compusul A.
19.6. Despre un compus organic J\ se cu-
nosc următoarel e informaţii:
- arc masa molară µ- 92,5 g/mol:
- conţine 38,918% C, 5,405% H. procente
de masă, restul O şi CI;
- după mineralizarea cu Na a unei probe de A
cu masa de 4,625 g şi tratarea soluţiei rentltate cu
AgN0.1, s-au separat 7, l 75 g de precipitat alb;
- formează prin hidrolizr1 în mediu acid
un compus B care reac!ioncază cu NaHCO, cu
degajare de CO, şi cu Mg cu degajare de ri,.
Să se identifice compusul A. -
19.7. Despre un compus organic A se cu-
nosc următoarele in fonnaţ i i :
- are compoziţia procentuală de masă :
45,569% C, 3,797% H; 20,253% S şi 30,379% O:
- după mineralizarea cu Na a 0,01 moli
de compus A şi tratarea soluţiei reLultalc cu
(CH 3COO\Pb, s-au separat 2.39 g ele precipitat
negru:
- se dizolvă într-o soluţie de NaOTT;
 - reaqionca7ă cu eforvcscenţă cu o soluţie nec...:sară combustiei unui mol de A este de 3,75
de NaHC03 : moli:
- rcacţionea7.ă cu o soluţie de Cl1 3 C00Na - reac\ioncază cu HCI;
cu emanarea mirosului de oţet: - colo rea7.ă în roz fenolftaleina;
- deplasează acidul sulfuric din l\a 2S04• - rcactionează cu CK- C0CJ şi fo rmează
Sa se idemifo:e comţi\\S\\\ 01:iank. A. \\\l comţiu~ ~ ,n \)re1.en\{ c1rn\a fom::i\1\a\e\na
rămâne inco l oră;
19.8. Despre un compus organic A se cu-
- reacţ i onează cu T-IN02 formând un al-
nosc următoarele informaţii:
cool.
- arc raportul de masă C: H:N = 12:3,5:7:
Să se identifice compusul A.
- cantitatea de ox igen stoechiometric

Teste tip @
19.9. Despre o hidrc·: ,: -h11ră A se cunosc - reaqionea7ă cu Na0H şi Na2 CO,, dar nu
um,ătoarele informaţii: reacţionează cu NaHC01 .
- are NE=2: Compusul A poate fi:
- decolorca?ă soluţia de Br~ şi read iHil A) fenol ul: D) ani lin a;
Baeyer: B) un cresol:, E) acidul benzoic;
- nu reacţionează -.. Ll lAg!.NTTJ:]OH ş1 C) alcoolul benzilic; F) acidul picric.
fCu(NTT,)JCl.
Hidrocarbura A poate fi: 19.11. Despre un compus organic A se cu-
A) o alchenft; nosc u nnătoarele infom,aţi i:
B) o cicloalchenă; - arc formula moleculară de Lipul C,Hv0 4 ;
C) o enină: - are NE=2; · ·
Dl o alcadi enă; - reac t ion e ază cu Na0H, c u CH. 0H
E) o alch i nă cu trip lă legătură la marginea în medi u a~id şi cu sol uţia de NaHCO 1 cu
(.'. atenei: efervescenţă.
f) o alchină cu triplă legătură în intcriornl Compusul A poate fi:
catenei. A) un ac id dicarboxilic aromat;
B) acidul oxalic;
19.JO. Despre un compus cu oxigenul A se C) un compus carbonilic;
cunosc unnăloarele în formaţii : D) acidu1 propandioic;
- are 'IT:'.=4: E) un acid dioxocarboxil ic;
- dă o coloraţie albastră în prezentă de F) un fenol tetrahidroxilic.
FcCl3;

Teste tip @
19.12. Un compus A reacţionează cu 2,-t- 19.13. 0espre un compus A se cunosc
dinitrofenilhidrazina, ct1 reactivul Tollens, cu unnătoarele informatii;
solu~ia akalinft de iod. Compusul A poate fi : - are fonnula molecu l ară de tipul C,H,T1N
A) 3-pcntanona: şi NE=4;
B) benzcncarbaldchida: - se dizolvă într-o soluţie de HCl:
C) etanalul ; - în reacţie cu NaN0 2 şi HCI Ia 0-5°C.
D) etanolul: fnr>ne.-12.J Ltr, compu~ B care reacţionează cu
E) acidul ctanoic. C"H,-Olf formând un compus co[oraL.

1-:c:i:o~leo-:c,,.,ti'=a=,e-::-:c-«i 1 ,
EDUCAŢIONAL
 Con1pusul A este: A) celuloza; D) glicogenul;
A) 1-naftalenamina; B) zaharoza; E) lactoza.
B) difenilamina; C) amiloza;
C) l,4-benzendiamina;
D) anilina; J9.16. O hexoză formează oglinda de argint
E) N,N-dimetilbenzenamina. în reacţie cu reactivul Tollens, formează prin
reducere un singur hexitol şi se oxidează cu apa
19.14. Un compus macromolecular natural de brom. Hexoza poate fi:
dă o coloraţie albastră când este tratat cu o A) fructoza; D) o cetohexoză;
soluţie apoasă de 12 şi Kl. Compusul poate fi: B) o aldobexoză; E) riboza.
A) celuloza; D) cauciucul natural; C) zaharoza;
B) o proteină; E) amiloza.
C) amilopectina; 19.17. Un compus A cu funcţiuni mixte
obţinut prin hidroliza unui compus macromo-
19.15. O probă de polizaharidă separată din lecular natural dă o coloraţie albastră cu CuSO,
plante este dizolvată în reactivul Schweitzer. şi o coloraţie galbenă cu soluţia concentrată de
Lichidul vâscos obţinut este diluat cu apă şi HN01 . Compusul A poate fi:
·acidulat cu acid clorhidric, obţinându -se un A) orice aminoacid; D) fructoza;
precipitat alb. B) glucoza; E) glicina.
Polizaharida poate fi: C) fenilalanina;
Teste ti
19.18. Despre un compus organic A se cu- 2. nitrat de celuloză ;
nosc următoarele informaţii: 3. 1-nitronaftalină ;
- dacă se tratează cu AgN03 soluţia obţinută 4. trinitrat de glicerină.
după mineralizarea cu Na, se obţine un precipitat
alb-gălbui, care se dizolvă greu în NH3 ; 19.20. Se poate obţine un precipitat de cu-
- formează prin hidroliză un compus loare neagră prin tratarea cu (CRCOO),Pb a
organic care reacţionează cu o soluţie de soluţiei rezultate din mineralizare~ cu Na, în
NaHC03 cu efervescenţă. cazul compuşilor:
Compusul A poate fi: I. acid 1,3-benzendisulfonic;
1. un compus diclorurat; 2 . un detergent anionic de tipu l
2. o bromură de acil; CH3-(CHJ,,- O-S03Na;
3. iodofomrnl; 3. cisteină;
4. un compus tribromurat geminal. 4. celuloză.

19.19. Despre un compus organic a se cunosc 19.21. Despre o hidrocarbură A se cunosc

informaţiile: următoarele informaţii:
- prin tratarea soluţiei obţinute după - decolorează soluţia de brom şi reactivul
mineralizarea cu Na cu FeS04 şi FeCl, se obţine Baeyer;
un precipitat albastru de FeiFe(CN\ ] 3; - formează un precipitat roşu - violet în
- prin reducere cu Fe şi HCI formează un reacţie cu [Cu(NH ) ]CI.
3 2
compus B care poate fonna compuşi coloraţi Hidrocarbura A poate fi:
prin diazotare şi cuplare. l . propena; 3. butadiena;
Compusul A poate: 2. propina; 4. acetilena.
1. p-nitrotoluen;
m
-
colecţlal
EDUCAŢIONAL
 Efecte electronice şi 20
mecanisme de reactie
'
Efecte electronice
.,.~ Polaritatea legătu rilor covalente ş i a moleculelor organice
• În compuşii organici, predomină legăturile covalente, care pot fi nepolare sau polare în
funcţie de electronegativ1tăţ;, __ ::1~0milor implicaţi în legătură.
Electronegativitatea unui element, notată cu x,, este o mărime care măsoară capacitatea
atomului unui clement, făcând parle dintr-un compus, de a atrage electroni înspre el.
O legătură cova lentăA-B poate fi :
- nepolară. dacă X, - ;,.., = O, situarie în care electronii puşi în comun sunt simetric repartizaţi
între cei doi atomi:
- polară, dacă x,A - Xn :/: O, situaţie în care electTonii puşi în comun sunt deplasaţi în orbitalul
molecular de legătură spre atomul cu electronegativitate mai mare. unde apare o densitate de
electroni mai mare (Ai;..-8&), măsurată prin sarcina el ectrică fracţionară 6 (8<1).
Între legătura pur ionică (exemplu Cs 'F-) ş i legătura covalentă nepolară (exemplu H-H),
se situează legătura covalentă polară (exemplu H-Cl), care se consideră că este o legătură cu
caracter parţial ionic.
• Polaritatea unei legături covalente se măsoară prin mărim ea fizică numită moment de
dipol sau moment electric, notată cuµ şi definită de relaţia:µ= d ·8, unde d este distanţa dintre
centrele de sarcini electrice de semn contrar şi 6 este valoarea sarcini i electrice apărută la cei doi
atomi în urma deplasării electronilor puşi în comun. Momentul de dipol este o mărim e vectorială
şi se reprezintă printr-un vector orientat de-a lungul axei legăturii covalente de la centrul de sarcină
pozitivă la centrul de sarcină negativă (exemplu: H&- --.. Cl&-). Uzual momentul electric se măsoară
în debye, notat cu D ( l D = 3,336 ·l 0·3°Cm). Momentele de dipol ale câtorva legături covalente
întâlnite în co muşii organici sunt:
C-, ( lD), C-O (1.2D), C-Cl (1,9D), C-Br(l ,8D), 0-H (1,5D), N-H ( 1,3D)
Legăturile foarte slab polare C-H sunt considerate practic nepolare.
• Moleculele compuşilor organici care conţin numai legături covalente nepolare sunt
molecule nepolare. De exemplu. moleculele alcanilor sunt nepolare. Moleculele compuşilor
organici care conţin legături covalente polare şi care sunt simetrice au momentul de dipol rezultant
zero şi sunt molecule nepolare. De exemplu, au molecule nepolare: tetraclorometanul, trans-1,2-
dicloroeteoa, 1,4-diclorobenzenul.
CI
1'

µ=O µ =O
o ~ I µ=O
Icolectla
EDUCAŢIONAL
EIIJ
 ~
Moleculele compuşilor organici care au legături covalente polare şi care sunt nesimetrict.
au momentul de dipol rezultant diferit de zero şi sunt polare. De exemplu. au molecule polare
clorometanul, cis-1.2-dicloroctena, 1,2-diclorobenzenul.
Cl
t ,,.::,-Cl

ft-1.86D
0I
~l = 2,261)
0
2:-:6 Efecte inductive
• În molecub n-butanului, de exemplu. legftturile covalente cr C-C sunt nepolare. [..
molecula 1-clorobu:anului, legătura C-CI este polară (C6+-Cl11-), iar câmpul electric creat de
dipolul legăturii C-CI determină o polarizare a următoarelor legături cr C-C.
6; o; o; ir o
C-+ C-+ C .... C-+ CI unde o3<o2< 81<o
Un efect asemănător îl are şi polaritatea legăturii ( 6--Mg6 ' din clonira de bun
magneziu.
113 62 o, 5- 6'
c ... c.-c ... C+-MgCI unde 83 <02<8 1<8
Polarizarea unor legături covalente cr, care în mod obişnuit ar trebui să fie nepolare.
indusă de câmpul electric al dipolului unei legături covalente polare (C~-X6 sau c&--X61") din
vecinătate reprezintă. efectul inductiv. Atomul X atrăgător de electroni sau atomul Y res pingă tor
de electroni care detennină acest efect este numit atom cheie.
Efectul inductiv se notează cu T şi se reprezintă printr-o săgeată(-+) , vârful săgeţii fiind
orientat spre atomul atrăgător de electroni. cu electronegativitate mai mare.
Atomul de hidrogen nu produce efecte inductive.
Un element X, cu electrnncgativitate mai mare decât hidrogenul, determină _un efect
inductiv atrăgător de electroni, notat -1.
6' 6
Exemplu: CH 3-CIT2 -+ CH2 ... CH2 -+ CH1 -+ OH (-1)
Un element Y, mai puţin electronegativ decât hidrogenul, detemJină un efect inducti,
respingătorde electroni, notat Tl.
o o
Exemplu: CH3-CH2 ... CH 1 .- CH 2 .... CH 2 +- MgCI (+I)
După 3-4 atomi de carbon, efectul inductiv nu se mai manifestă.
Efectul inductiv existent pem1anent într-o moleculă organică şi datorat unor legătu ri
covalente polare (C6 ·- x~ sau C6 - Y°') este numit efect inductiv static şi este notat cu - Is şi
respectiv ,Is.
Efectul inductiv apărut ocazional sub influenta unui câmp electric exterior datorat
reactantului, solventului sau catalizatorului este numit efect inductiv dinamic şi este notat cu -Id
sau +Id. În unele cazuri, efectul inductiv dinamic poate accentua efectul inductiv static.
• Intensitatea efectului inductiv depinde de mai mulţi factori: caracternl electronegativ
al atomului cheie, gradul de substituţie cu radicali alchil a atomului cheie, starea de hibridizare
a atomilor de carbon din legăturile multiple, existenţa unor legături covalente coordinative între
atomul cheie şi alţi atomi, existenţa sarcinilor electrice la atomul cheie etc.
Efectul inductiv respingător de electroni (+ls) creşte astfel:
a) - R < -MgX (scade electronegativitatea atomului cheie);

iJE colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 b) -CH, < -CH1 - CH 1 < - CH-CH3 < -<i'-CII> (creşte gradul de substituţie al
li
al.Omului de C Sp'); cn, CH ,
c)-S <-O- < - N - R (anionii. determină efocte .Lls mari).
Efectul inductiv atrăgător de electron i (-ls) creşte astfel:
a) - SH < - NH, < -OH < - X (F, CL. Br, I)< -NO,;
b) - NR 2 < -NTTR < -NH: sau -0-R < -OH (efectul +ls al radicalului alchil
m i cşorează cfoctul-1s al oxigenului sau azotului);
c) - l < -Br < - CI< -F (creşte electronegativitatea halogenilor):
d) -CH=Cll 2 < -C6 H 5 < - C=CH (caractenil electronegativ al carbonului creşte în
ordinea C sp~ < C sp, cu cât orbitalul hibrid con\inc o propoqic mai mare de orbital s):
e)-CIT=CH: <-CH=O sau-C=CJT <-C=N (oxigenul şi azotul au electronegativitate
illai mare decât carbonul):

f) -N=O < -N(o (legătura covalcntr1 coordinativă determină o mărire a sarcinii 8-

dc la atomul de aLot):
0
g) -N' R3 < - O-R2 (cationii determină dccte -1s mari).

~
~::,'Î Efec te electromere
Efectele e lectromere apar în moleculele compuşilor orgauici în care există un orbital
-: extins şi constă în deplasarea unor electroni rr şi a unor electroni neparticipan\i la legătură in
x bitalul rr extins.
• De exemplu, în molecula acroleinei există două legături duble conjugat.e (fonnula A)
-,. prin urmare, un orbital n extins (formula B).

@ cH,=CH-CH=O @ \ 4~ © CH ~CH~Q:
2
- /~1

Sub influenţa atomului de oxigen, puternic atrăgător de electroni. electronii n din legătura
du blă C=O sunt deplasaii spre atomul de oxigen, ceea cc determină o deplasare a electronilor rr
din legăt ura dublă C=C în poz i ţia C2- Cr Aceste deplasări de electroni sunt indicate prin săgeţi
curbe (formula C). Dacă deplasarea ar fi totală s-ar ajunge la structura indicată de formula D.
Deplasarea acestor două perechi de e lectroni rr, numită şi conjugare n- re. nu este totală şi prin
umrnrc nici fonmila A şi nici fonnula D nu indică distribuţia reală a e lectronilor n în molecula
acroleinei. Fom1Ule le A şi D care indică un posibil aranjament al electroni lor re se numesc fomrnlele
limită. Formula care i ndică distribuţia reală a electronilor 1t este structura de rezonanţă (formula
E), numită şi hibrid de rezonanţă , care se obţine prin suprapunerea structurilor limită A şi B.
Efectul electromer sau mezomer se reprezintă punând semnul - între fo rmulele limită.
CH 2=CH- CH=O - CII : - CH =CH-0: ..
În acest caz, atomul de oxigen (atom cheie) exercită un efect electromer static atrăgător
de electroni. notat -Es.
• În molecula clorurii de vinil (formula A), un orbital p dielectron ic al atomului de clor
este implicat în formarea unui orbital re extins (formula B).

Icolecţia
EDU CAŢIONAL
EIIJ
 Perechea de electroni neparticipanţi la legătură (electroni p) este deplasată. spre atomul de
carbon din poziţia 2, ceea ce detem1ină o deplasare a electronilor 11: din legătura C=C spre atomul
de carboll din poziţia 3.
1n acest ,caz, apare o conjugare ir n, reprezentată prin formulele limită C şi D şi prin
structura de rezonanţă E.
o-
CH~C~~I: ~ CH2CH=~l: CHi···· cH=Cl
6+

© @ ®
Atomul de clor (atom cheie) exercită un efect elech·omer static respingător de electroni.
notat +Es.
• Spre deosebire de efectul inductiv, care descreşte rapid cu mărirea distanţei fată de
atomul cheie, efecntl elcctromer se poate manifesta cu intensităţi apropiate la distanţe mari faţă
de atomul cheie.
~ ~ (\, + '
Exemplu: CH,-CH- CH-CH-CH Q: ~ CH2 CH=CH-CH=CH-0:
• Efectele -Es şi +Es se întâlnesc la mulţi compuşi aromatici.
Exemple:
~ o+ 8+
NH,
~H2

"â - c:O G
li -
~ o~ ~
NH
li

~
2

O" ,6-"
¾H2
·.
NH?

·-.... ·:
8:;-
sau 0NH2

. (efoet +Es)
o+o +8 =o
1 2 J

~o: ··- ··- ··- o- o-

o~ ~o o <-? 6~ 0"<)
N-1'" NI o·
... N1 o·
•• • NI o·
... NtO
d~O 11~0 11 ~0 11~0
~
o+
ot oţ
sau
. (efect -Es)
+~ oţ
CH3 CH3 CH3 CH3

"6- c6c; o~<-? O" cS ~'

+I +I
o-I :\ ..·• a-3
(i~:: ~ :._ ___ ) sau (efect +Es)
~ 02
..
<:or ă: o: O: d1 oo-

o<-? cO <-? o~<-? O" "6'· 0

li

G
li

~
li
:..,,. _)
03
sau

• În unele cazuri, efectul-Es exercitat de un atom se completează cu efectul +Es exercitat

.
(efect +Es)

de alt atom.
(o:
I/ "
Exemple: Clfy-C'(l, ~
NH2
mJ colectial
EDUCAŢIONAL
 a, +
· O'\'),
H-Q- 1/ _ ~ -CH=Q: ~ne ·°'O
H-Q- 1/ _ ·
=CH-Q: ~ H-Q'= _ .. O =CH-Q: ·
o+ o·····.
H--0= o-
:. ) =CH-·-o
'····
• tvfai simplu, deplasările de electroni implicate în efectul electromer pot fi reprezentate
numai prin săgeţi curbe.

ExempI e: CH-C~
3
CHrO
„ - CH3

•Caşi în cazul efectului inductiv, intensitatea efectului electromer depinde de mai mulţi
factori.
Efectul electromer respingător de electroni (+Es) creşte astfel:
a)-1 < -Br <-CI< -F (scade volumul orbitalilor p);
b)-F <-OH< -NH2 (scade caracterul electronegativ);
c)-NH, < - NHR <-NR, şi -OH <-OR(efectul +ls al radicalilor alchil , micşorează
caracterul atrăgător de electroni al N- şi O);
d) -NH-CO-R < - NH,;
e) - OH < -O (anionii au.efecte +Es mari).
Efectul electromer atrăgător de electroni (-Es) creşte astlel:
a) =CR1 <=NR < =O şi =CR < =N (creşte caracterul electronegativ);
b)-COOI-I < - NO< -N02;
cl-c+H2, - N 'l-1 3 (cationii exercită efecte -Es mari).
• ln multe molecule organice, se manifestă atât efectul inductiv, care presupune deplasări
ale electronilor din legăturile cr, cât şi efectul electromer, care presupune deplasări ale electronilor
1t sau p într-un orbital n extins, Aceste efecte pot acţiona în acelaşi sens sau pot fi contrare.
~ 0- {î ~
Exemple: CHpCH CH-C~Q: CHpCHC~H ~o-"cţ_
6H 3 :f.: v CH3
Efectele electronice (inductiv şi electromer) din moleculele compuşilor organici sunt
responsabile de multe aspecte legate de structura şi comportamentul chimic al compuşilor organici.
Ele pot influenţa: stabilitatea unor intermediari ai reacţiilor chimice, mecanismele de reacţie şi
orientarea unor reacţii chimice, accentuarea sau diminuarea unor proprietăţi.

Mecanisme de reactie
'
§ Intermediari de reacţie
Desfăşurareaunei reacţii chimice implică desfacerea unor legături şi formarea altora noi.
Scindarea unei legături covalente poate avea loc în două moduri: homolitic şi heterolitic
şi depinde de mai mulţi factori: polaritatea legăturii, efectele electronice din moleculă, natura
solventului, catalizatorii, condiţiile de reacţie.
• în scindarea homo litică: A - B -=A• + B•, fiecare atom al legăturii preia unul dintre
cei doi electroni puşi în comun. Se obţin atomi sau radicali, care sunt specii chimice neutre din
Icolecţla
EDUCAŢIONAL
DEJ
 pun1.:t de vedere electric ce au un electron necuplat. adică un orbital monodectronic.
Exemple: Cl-CI.:: CI • + CI•
H 3C Tl a: H,(.'• + H•
De obicei, se scindează homolitic legătur i le covalente nepolare sau slab polare din
substanfe în stare g,uoasă sau dizolvate insol venţi nepolari bine purifica!i.
În radicalii alchil, atomul de carbon care este centrul radicalic este hibridizat sp!. Electronul
necuplat se atlă în orbitalul p nehibridizat orientat perpendicular pe planul axelor legflturilor cr.
H, •
Exemplu: ',c-H (strucmra rad icalului CIT3 • )
H/
Formarea şi stabilitatea radicalilor hidrocarbonaţ i sunt puternic influen!atc de efectele
inductive sau electromere care se manifestă in molecula lor.
În cazul radicalilor alchiL efectele inductive respingătoare de electrom ale ramificaţiilor
conduc la o mărire a densităţii de electroni de la atomul de carbon care este centrul radicalic şi.
în felul acesta. la o micşorare a deficitului de electroni şi a caracterului radical ic şi la o mărire a
stabilităţi i radicalului.
CH , CH,
.J, , .J, '
Exemplu: CIT/< CH 1-CH:· < CH 3--,CH• < CH 1--~ ·
, CH.
ln cazul radicalilor ali l şi benzii, efectele electromere conduc la o repartizare a caracterului
radical ic in mai multe centre ~i. în felul acesta. la o mărire a stabilitf\ii acestor radicali .
,---.,
CH2- Cll- CH2
.
~
.
CH2 CH=CH~
... ---...
Cll:--CH~CH:

o·- ;O
CH, CH,
li . .
CH,
li "

o~~
Stabilitatea radicalilor hidrocarbonaţi creşte în ordinea:
o·
CH,
li -

ClI:: "= CH/ -CH• < R-CH/ <' RlCH• < R_,C• < CHJ-CH-CH!• ::: C6 H5
0
CI-I,•
radical: metil \ inil primar secundar tcniar al il bcnLil
În această ordine scade reactivitatea lor.
• În scindarea hcterolitică: J\-13 a:A: B', unul dintre atomii legăturii preia percchta
de electroni pusă în comun şi se transformă într-un ion negativ (anion). iar celălalt atom , rămas
deficitar în electroni, devine ion poziti,· (cation).
Eremple: H--Cl ~ H' f Ci-
(CHJ ,C-CI s= (CH,),C + CJ-
De obicei. se scindează heteroÎitic legăturile covalente polare din substanie d17olvate în
solvenţi polari care favoriLcază formarea iernilor. Carbocationii au la unul dintre atomii de carbon
un orbital neocupat cu electroni. Acest atom de carbon ec.;te hibridiLat spi, iar orbitalul neocupat
cu electroni este orbitalul p nehibridizat.
R
Exemplu: '-c--H (structura carbocationului CH3 )
H/
Formarea şi stahi litatea carbocationilor ~unt putem ic influenţate de efectele inductive sau
electromere care se manifestă in molecula lor.
Efecteie mclucti,e respingătoare de electroni ale radicalilor alchil conduc la o mărime a
colecţla I
Ei;m. EDUCAŢIONAL
 l:.:fecte electro11i<:i> ~i meca11u me de reacţie

densi tăţi i de electroni de la atomul de carbon care poartă sarcina pozitivă şi. in telul acesta. la o
micşorare a deficitulu1 de electroni şi la o mărire a ,;tabilitătii carbocationului.
+ ..-
Erempfe: CH ,~CH CH , < CIL=CH- CH..-R < CH =CIT- C-R
- 1
R
C'T l.
- ~ - .L- .
CH 1 < CIL-.CH , < CH;-.\H < CH1 ...c;:
, CH3 CH 3
ln cazu l carbocationilor de tip alil şi bcn7.i l, eiectelc clectromerc conduc la o repartizare a
Jdicitului de electroni în mai mu lte ccnu-e şi. în felul acesta. la o mărire a stabilităţii acestor radicali.
~- '+
CH.=Clf-CH, ~> CH~CH=CH: CH2 CH-CH :
... o, 6~

o- o
CH2 CHJ- CII, CII, Cfl 2 CH,
li
<.->
I -

Q
I
~ 0~06~
11::f
o -;au
(&
tij'
Stabilitatea carbocationilor creşte în ordinea:
Cil, < R~..'H_ < R:CW < R1C < CH ,-CII CH ::: C0 IT,- CH ,·
În această ordine sem.le reacti,i tatca carbocationilor.
Carban ionii con\ in la unul dintre atomii de carbon un orbital ocupat cu doi electroni sau.
1ltfel spu:-., o pereche de electroni neparticipanti la legătură Oe regulă. carbanionii sunt baze foartc
tari şi se întâlnesc mai rar ca intermediari în reac\ule compuşilor organici.
• t-\1omii liheri . radica lii liberi, anionii ş i cationi i re.lUltaţi din scindarea l egăturilor
..:oYalenu: sunt specii chim ice mai pulin ~tabile şi. prin unnare. mai reactive decât substanţe le din
..:are pro\ in. Ei apar ca intcm1ediari în reacţii le chimice. se formeaLă într-o primă etapă a procesului
~, se consumă in următoarea etapă .
• ~1ccanismul unei reacţi i chi mice este dat de succesiunea etapelor prin care se ajunge de
la substratul organic :;;i n.:actant la produş i i de reac1ic. De regulă, un fragment rezultat din scin<lerea
reactantului atacă substratul organic ~i. în funcţie de strucmra sa, determină scinderea homolitică
,au hetcrolitică a unei legături din substratul organii.:
Aromii sau radical ii liberi ,.,or detem1ina :sci ndări homolitice cu apari ţia altor arom i sau
rad icali liberi ca intermediari. Aceste reacţ ii au un mecanism radicalic.
Cationii. a\'ând deficit de electroni. pn.:/intă afinitate pcntrn anio111 sau pentru centrele cu
densitate de electroni ridicală. Se numesc agc:n!i clectrofili şi\ ordeten111na mecanisme ckctrofile.
.\gen ţi electro /iii pot fi şi unele molecule cu deficit de eleclroni (S0 3) sau molecule polart! ( HCL
HBr, Hl).
Anionii. având surplus de electroni. praintă afinitate pentru cationi sau pentru ccntrele cu
densitate de electroni scăzută. Se numesc a genii nucleofili şi ,or detennina mecanisme nucleofile .
.\genţi nuclcolili pot fi ş, uncie molecule care contin un atom ce posedă o pereche de electroni
ncpartieipanti la legătură (NH,. RNH ,. ROH. H,0).
• După numărul de specii chimice panicipa111c la reacţie în etapa lentă determinantă de
, 1te7ă . reacţiile pot fi: monomolecularc. dimolecularc sau trimolceularc.

o- t S ubstitutia ra d ical ică (SR)

• Suhstituţi1le radicalice (SR) ~unt reaqi1 în lanţ şi desfăşurarea lor pn:supune trei
I
colecţia ~
EDUCAŢIONAL!iilill
 etape:
- etapa de iniţiere, în care, de regulă, moleculele reactantului se scindează hemolitic în
anumite condiţii de reacţie (lumină, temperaturi ridicate, initiatori) generând atomi sau radicali
liberi;
- etapa de propagare, în care fragmentele radicalice ale reactantului atacă moleculele
substratului organic producând scindarea homo litică a unor legături covalente şi generând produsul
de reacţie şi radicali ai substratului organic, care atacă noi molecule de reactant generând noi
radicali ai reactantului care vor continua succesiunea acestor reacţii;
- etapa de întrernpere, în care radicalii reacţionează între ei conducând la molecule stabile
ce nu mai pot continua lanţu l de reacţie.
De exemplu, pentru clorurarea fotochimică a butanului, mecanismul de reacţie este:
Iniţiere :
Cl (lumină sou t"C) 2Cl •
2

Propagare: CI• + CH3-CH2-CH2-CH 3 ..... CH3-CH 2-CH2-CH2 + HCI

Cl• + CH 3-CH 2-CH2-CH3 ..... CH3-CI-I1- CH-CH3 + HCI

CH
· 3
-CH2- CH2-CH 2 + CI 2 ..... CRJ-CH2- CH2-CH
I 2 + Cl•
CI
CH1-CH2-CH- CH3 + Cl2 ..... CH3- CH2- yH-CH3 + Cl•
Cl
Întrerupere: Cl• + CI• ..... Cl 2
CH3-CH 2-CH2-CH2 + Cl• - CH,-CH 2-CH2-yH2
Cl
CHJ-CH,-CH-
-
CK, + Cl• --+ CH.-
,
CR,-
-
CH-
1
CHJ

Cl
2CH 3-CH2- CH2-CH2 ..... CH3- (CH2\-CH3

2CH3- CH 2-CH-CR --+ CH.- CH,-CH-CH-CH 2-CH.

·' ' - I I '
CH3 CH 3
CH 3-CH2-CH2- CH 2 + CH 3- CH 2- CH-CH3 ..... CH3- CH2-CH2- CH2- 9H-CH -CH
2 3
CH3
• Reacţiile alcanilor cu halogenii (Cl 2 sau Br2) sunt reacţii de SR şi au loc în prezenţa
lumi.,;: !)'. Jternice sau la întuneric şi temperaturi ridicate: 300 - 600°C (vezi pag. 35, 36).
În cazul alcanilor care au atomi de hidrogen echivalenţi între ei, se obţine un singur
compus monohaloe:enat.
I HJ yff,
Exemplu: CH3- ~-CH 3 + Br2 cium inăJ) CH3~ - C ~- Br+ HBr
CH3 CH3 -
. 2,2-dimerilpr!)pan l-bromo-2,2°dimetilpropan
(ncopeman) (bromură de neopentil)

În cazul celorlalţi alcani, reacţia de halogenare este neorientată. Poate fi substituit

.hidrogenul de la oricare atom de carbon şi rezultă un amestec de izomeri de poziţie. Proporţia
acestor izomeri în amestecul final depinde de mai mulţi factori : reactivitatea ·atomului de hidrogen,
am .
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
reactivitatea halogenu lui, temperatura de lucru, stabilitatea radicalilor alchil.
Reactivitatea atomilor de hidrogen în reacţia de halogenare prin SR, care este apreciată
prin viteza cu care sunt substituiţi aceşti atomi, depinde de tăria legăturii C-H şi de stabilitatea
radicalului alchil (R •) şi creşte în ordinea:
H-C primar < H-C secundar < H-C terţiar
Prin umiare, în amestecul de reacţie, se a0ă în cantitate mai mare izomerii cu halogenul
legat de un atom de carbon terţiar sau secundar.
Fiind foarte reactiv, clorul atacă toţi atomii de hidrogen, în timp ce bromul, mai puţin
reactiv decât clorul, atacă atomii de hidrogen mai reactivi şi este, în acest mod, mai selectiv decât
clornl. De aceea, compuşii bromuraţi terţiari şi secundari se obtin în proporţie mai mare decât
compuşii c l oruraţi corespunzători.
CR-CH,-
, -
CH,--
CH,
I •
( l um i n ă)
Exemple: CH3- CH 2-CH 2- CH3 + Cl2 -HCI
1-clorobutan (29%) Cl
n-butau
CH3- CH ~-CH-CH
I J
2-clorobutan (7 1%) CI

CH 3-CH2-CH 2 -yl-I 2
(luntinâ)
CH3-CH2-CH~- CH 3 + Br2 -llllr
l -bromobutan (2%) Br
n-butan
CH3-CH 2- yH-CH 3
2-bromobutan /98%) Br
S-a demonstrat că, la temperatura camerei, în prezenţa luminii, reactivitatea relativă a
atomilor de hidrogen în reacţia de clorurare este: l (H-C primar), 3,8 (H- C secundar), 5 (H- C
terţiar). Aceste valori arată, de exemplu, că un atom de hidrogen legat de un atom de carbon secundar
este de 3.8 ori mai reactiv decât un atom de hidrogen legat de un atom de carbon primar. U tilizând
reacti vităţilerelative, se poate calcula cu aproximaţie conţinutul în izomeri al amestecului rezultat
din reacţia de halogenare după următoarele relaţi i:
x-1- 100
pentru RCH,Cl: , l ,
- X·Ty·, 3 8 + Z· 5
y-3,8 -100
pentru ~CHCI:
X. J + y-3,8+z·5

Z· 5 · l00
x -1 + y·3,8 +z -5
LLOde: x = num ărul de atomi de H legaţi de atomi de C primari;
y = numărul de atomi de H legaţi de atomi de C secundari;
2 = n umărul de atomi de H legaţi de atomi de C terţi ari .
De exemplu, în cazul clorurări i o-butanului:
6
- procentul de 1-clorobutan este: · l -l OO = 28 3% ·
6-1+4·3,8 ' '
4·3,8-100 = 7 1 69%
- procentul _de 2-clorobutan e~te: . + . , . ,
6 1 4 38
În reacţia de bromurare la I 25°C, reactivitatea relativă a atomilor de hidrogen este:
I (H- C primar), 82 (H-C secundar), 1600 (H-C terţiar) .
În cazul bromurării n-butanului:

- procentul de 1-bromobutan este: 6 · l · l 00 = 1.79% ; jcolecţia EIEJ

6 -1+ 4-82 . EDUCAŢIONAL
 - procentul de 2-bromobutan este: 4-82- 100 = 98.2% .
6· 1+ 4·82
• Rcaqie S R este şi llalogenarea în poziţia alilică (vezi pag. 54, 55), de exemplu.
bromurarea 1-butenei la temperaturi ridicate.
CH_, -CH2 - CIT=CH2 + Br1 H Br CH ,.- CIT
I
- CH=CH,· + CH.-,
CH=CH- CH I 2
Br Br
1-bur.:nă 3-bromo- 1 -bmcnă I -brom o-2-bmcnă
Mecanismul este:
Tn i ţie re : Br, ========= 2Br•
(t'C')

Propagare: Br• .L CH.1-CH 2-CH-Cl·L• - CH 3- CIT,- CH=CK - HBr

CH.- CH- ~CTl, -

., -
CH.-C'H=CH-t"H,
1 ..

CH._- CH-CH=ClI_, Br. -. CH.- CH-C H=CH. + Br•

·' I .
Br
CH 1-CH-CH- CH, Br 2 -> CH 1-C H=CH- ~H2 + Br•
Întrerupere: Br• + Br• -+ Br2 etc. Hr
Acest mecanism expl ică fo rmarea 1-bromo-2-burenei ală Lu ri de 3-bro mo-1 -bu tenă.
• Dacă din reacţi a <le halogenare rezu ltă un compus organic cc are un atom de carbon
asimetric, se ob\ine un amestcl'. racem ic. Structura radicalul ui alchi l ( vezi pag. 31 6) permite atacul
pe ambele păqi cu accca~i probabi Iitate. De exemplu, din reaqia <le clorurare a buta nul ui se ob!in
(R)-2-clorobutanul ~i (S )-2-clorobutan ul în raport molar 1: I .
• Dinln.: rcaqiilc studiate decurg printr-un mecanism SR:
- reac ţi i l e de halogenare fotoch i mică a alcanilor:
- reac ţi ile de halogenare in poz i ţia alilică;
- reaqiilc de halogenare în poz iţi a al il ică cu N - bromos ucc i n i midă (vezj pag. 55);
- r~aqiilc de halogenare în poziţia be nz i lică ( vezi pag. l 05).

ci
=-::t, Suhstituţi a clcctrofilă (SE)
• Sub;; rituţia electrofi lă (SE) se întalneşte de regulă la compuşi i aromatici şi rar la compu şi i
alifatici .
O reacţie SE la compuşii aromatici : J\r - H + E-A -> Ar-E + HA, constă în înlocuirea
unui a!rn ,, o<' hidrogen din nucleul aromatic cu un rra1:,.,11ent electrofil. Electronii n din nucleul aromatic
împi..:u ; -~. Lll1 atac nucleofil şi favorizează un atac electrofi l. Mecanismul substitu \iei SE este:

0 0E
~[ao;- -;\ HE~ ,Q /E ~ 01E
,,_- \ H \ J\H
]frRl4 0'-E+
-
H+
Ci +

o G<~ ;ri:~d>0 -E+

sau reprezentat m ai simplu:

.L E+ ~
complex a
HT

Atomul de carbon d in centrul de reacţie îşi modi fi că starea de hibridizare de la ;;p 2 la sp'
şi prezintă 4 covalente cr, motiv pentru care starea de tranziţie este num i tă complex cr. Prin cedarea

m:1 c o lectia j
EDUCAŢIONAL
unui proton bazei (B:) din mediu de reacţie , se reface sextetul aromatic şi se formează produsul
de reacţie.
În cele mai multe cazuri, agentul electrofil (E ) se obţine în unna reacţiei dintre reactant
şi catalizator.
Exemple:
- reacfia de halogenare: :~r- 1?,~ + FeBr3 - :~r- ~r.-FeBr3 - :~; + [FeBr4 ] -
- reac\ia de alchilare: R-Cl T AICI, --+ R~ + [AICl4]
- reac{ia de acilare: R-COCI T A1Cl3 --+ R-C=O + [AIC14J-
- reacţia de nitrare: HN03 + H2SO4 "' No2- + HSO 4- + f4O
În final, catalizatorul se reface din reac\ia protonului expulzat cu baza din mediu de reac~e.
Exemple: [AICI.J- + H- - AlCl 3 „ HCI
HSO, + H- - Hlso.
În cazul reacţiei de sulfonare, agentul electrofil este SO3, moleculă cu deficit de Pleccroni.
Reacţia este reversi bilă , iar mecanismul este:
2H1 S0 4- .,. s03 + HP'" + Hso.-
·o·
o+~
:O:
~ to. ~ O
~ "ld''\ li • " _ +HS04
li ,. _
- s-o:+
li „ H2so~
··ci~:
. .. s- o: li „
:O:
:O:
:O: :O:
~ „
O 0-
11
ii ·· - Sli - 0-H +H2O
-s-o:
li •• +Ho
3 ••
:O: :O:
Reacţia fiind reversibilă, în funeţie de condiţiile de reacţie, poate să aibă loc şi
desulfonarea.

Q -so3H ll:J6'". iOO'c Q+ s03

Aşa se explică faptul că acidul o-hidroxibenzensulfonic, format iniţial la sulfonarea
fenolului alături de acidul p-hidroxibenzensulfonic, prin încălzire îndelungată se desulfonează şi
apoi trece în izomerul para, în care repulsiile dintre substituenţi sunt mai mici (vezi pag. 151).
• Efectele electronice din nucleele aromatice orientează reaeţia de SE.
Un substituent de ordjnul 1, care determină un efect +Es. crează în poziţiile o, o' şi p faţă
de el densităţi electronice mărite (vezi pag. 314). Aceste poziţii vor fi atacate prioritar de agentul
electrofil şi în fe lul acesta nucleul aromatic este mai reactiv în reacţi a de substituţie, iar reacţia de
substi tuţie este rcgioselecti vă.
Exemplu:
O-CH3 O-CH3

fenil-metil-eter
'~'> &CH~o
o-metil anisol I
(anisol) CH3
p-mecilanisol
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
Es:J
 Cei doi izomeri o- şi p-disubstituiţi se formează în proporţii diferite care depind de
structura substituentului care orientează substituţia şi de natura reactantului . Într-o propor\ie micâ
va fi atacată şi poziţia meta, poziţie defavorizată.
De exemplu, prin nitrarea toluenului se obţine un amestec format din circa: 57"l,
o-nitrotoluen, 40% p-nitrotoluen şi 3% ro-nitrotoluen (vezi pag. I03).
Un substituent de ordinul 11, care are un efect -Es, crează în poziţiile o, o' şip faţă de el
un deficit de electroni ( vezi pag. 314). În acest fel, nucleul aromatic este dezactivat, iar agentul
electrofil îl atacă mai greu, orientâ~~u-se cu prioritate în poziţia meta.

â
7'l1/
Exemplu:\.....~
. CIF'o:

ln
V
sau
<:+6 C=O
1
·

...
s,+
u1 !_·_·· ··_·; u3
6I
,....
CH=O

:::::,...
+ HN03 ~~4~
...,..,
6
CH=O

'NO2
benzaldchidă m-nitrobenzaldchidă (72%)

• Atomii de halogen produc pe nucleul aromatic un efect +Es şi sunt substituenţi de ordinul
I, dar şi un efect -1s puternic, manifestat pe legături cr, care dezactivează nucleul aromatic.
De aceea, clorobenzenul, de exemplu, dă mai greu reacţii de substituţie electrofilă decât
benzenul. ..

o
0
<.J"
:>
6
CI

clorobcnzen
+HNO,(fi;!>O~
·llfl )
6 Q Cl

:::::,...
o-cloronitrobenzen
(31%)
/ NO 2
+
Cl

N02 p-cloronitrobenzen (69%)

• Un substituent de ordinul I, aflat pe nucleul naftalinei într-o poziţie a detem1ină o

densitate electronică mărită pe acelaşi nucleu în cealal tă poziţie a. Aceasta este şi poziţia atacată
de fragmentul electrofil.
.. OH
H-9;) OH
I I
~')
~ 00 +H2S04 ~ :::::,. .
00 I
'<::::::
4

I
+H20

S0:JH
a-naftol acidul 4-hidroxinaftalensulfonic
Un substituent de ordinul II aflat pe nucleul naftalinei într-o poziţie a. determină un efect
-Escare dezactivează nucleul pe care se află. Reactanml electrofil va ataca celălalt nucleu în una
dintre poziţiile a.

Exemplu:

1 -nitronaftalină 1,8-dinitronaftalină
( 15%)
1,5-dinitronaftalină
(85%)
• Alchilarea arenelor cu alchene în prezenţă de AICl 3 cu urme de apă sau în prezenţa unor
acizi se bazează pe reacţiile de mai jos, din care rezultă un carbocation, care este agentul e lectrofil
ce atacă nucleul aromatic (vezi pag. 321 ).
Ef!J colectlal
EDUCAŢI ONAL
 A1Cl 3 + 3Hp ~ Al(OH), + 3HC1
IIA a= H + A- R- CH=CH2 + W .= R-CH=CH3
acid
Stabilitatea carbocationilor forma~i ca intermediari în procesul de alchilare a arenelor şi
posibilitatea unora dintre ei de a trece îo al~ carbocationi mai stabili determină structura produsului
de reacţie majoritar {vezi pag. 327).
Exemple:

O + Clfy-CH2CH2CH2Cl (AICl3,
·HCI
0'C~ 01
:::::... +
butilbenzen (35%) sec-butilben7en (65%)

CH3
,l
O
(AIC!y,
+ Clfy- - Clfy-Cl ~
1
c~ 2-fenil-2-mctilbutan ( I 00%)
• Dintre reacţiile studiate decurg prin mecanism SE:
- halogenarea. alchilarea, aci larea, nitr: ,·ca şi sulfonarea arenelor:
- reaqia de cuplare a sărurilor de „rendiazoniu cu amine sau fenoli.

§ Substituţi.- :1!11'1,•otilă (SN)

• Substitu1:a nt•<', eofilă (SN) presupune atacul unui agent nucleofil (Nu: sau Nu:-) la atomuJ
de carbon care con{ine un substituent (L) care poate fi înlocuit. Legătura C- L se rupe astfel încât
perechea de electroni pusă în comun să rămână la substituentul L, care se desprinde ca anion (:L-).
Nu:+ R- L .... Nu+-R + :L-
Nu: + R- L .... ·u-R + :L-
Exemple.:
:NH3 + CH 3- I .... H1 ·-eH 3 + 1:-
C: + CH3-CI ... C-CH1 - Cl:-
Reactanţi nucleofili pot fi: X (CI·, Br , T), HO-, RO-, NC . Hp, NH 3, RNH2, R2NH,
~>l"clc.
• în SN 1 (substituţie nucleofilă monomolcculară), în prima etapă. care este lentă determinantă
de viteză,
are loc scindarea legăturii R- L, iar în a doua etapă are Ioc formarea legăturii Nu- R.
R-L tem R' + :L·
'lu: + R· ramd ~ u- R
De exemplu, hidroliza clorurii de terţ-butii este o reaqie SN I.
(CH 3) 3C-C I l<nt ~ (CH)3C + Cl·
(CH3),c - HP ...p,d ) (CH1 ) 1c-0-H2 :-J:~ • (CH 3) 3C-OH + Hp-
în prima etapă, participă numai substratul organic (clorura de terţ-butii) ş i viteza de reacţie
depinde numai de concentratia acestuia. Carbocationul format este reactiv şi reacţionează neselectiv
cu speciile nucleofilc din mediul de reacţie, nefiind necesari agenţi nucleofili puternici.
• Dacă atomul de carbon din substratul organic de care se leagă substituentul L este
asimetric, din reacţia de tip SN l rezultă un amestec racemic de produşi de reacţie. Carbocationul
IEDUCAŢIONAL ~
colecţia ~
 R •
~ 1;erezultal în prima etapă are o strnctură plană (vezi pag. 316), iar agentul nucleofil poate ataca
carbocationul pe ambele părţi cu aceeaşi probabilitate.
Un exemplu este hidroliza (S)-3-bromo-3-metilhexanului:
CH3 CH3
CH3 CH2 9 -CH2 CH2 CH3+ Hp ~ CH3 CH2 {-cH2 CH2 CH3+ HBr
Br OH
Mecanismul reacţiei este:
C3H7 Cjl7
I, B
a) H3C--;C- r ~ H3c--- "
1cm +B -
r
t+
C}i5 Cifs

b) C3H7 'i'i"~+H,()
I •• ),_,t
H3C--;C-O \ ,.;,d>
CJ-15 H
(S)-3-metil-3-hexanol

( ~ Cj17
'--\.. I - H,c.) I +
+ ~C---cH rapid> H~C---cH + Hp
H1 \ 3 \ 3
C2Hs Cilis
(R)-3-metil-3-hcxanol
~ Dau reacţii de substituţie prin mecanism SNI compuşii organici capabili să
genereze
uşor în anumite condiţii carbocationi stabili.
Decurg prin mecanism SN l reacţiile de substituţie (cu
NaCN, RONa, ArONa. R-C=CNa, NH 3, R- NH2 etc.) ale compuşilor halogenaţi cu reactivitate
,mărită (R3C- X, CH2=CH-CH 2-X, Ar- CH 2-X, vezi pag. 125, 126). Pot da reacţii SN1 şi
unii compuşi halogenaţi secundari (R,CH- X).
• În SN2 (substituţie nucleoniă dimoleculară), formarea legămrii Nu- Rare loc simultan
cu scindarea legăturii R-L.
6- o- ·-
Nu:·+ R-L 10" 1 [Nu.. ,R. ..L] _. Nu-:-R + :L
În reacţiile SN2, etapa determinantă de ~iteză presupune ciocnirea a două specii chimice:
substrat organic (R-L) şi reactant (Nu:-} Reactantul nucleofil atacă molecula organică dintr-o
poziţie opusă grupei L ce va fi substituită. ·
Un exemplu de reacţie SN2 este hidroliză bromurii de metil în mediu bazic:
CH1- Br + HO· _. CH1-0H + Br Br + Hp .... HBr + HO·
Mecanismul este:

•• - ~
H-O: + ...,c-Br: ~
\ •• leu [ o-;. H ' -/
H-O --- C--- Br:
fI •• ,]
b-
~
••
HO- C,
ţ-I
,' •• -
+ :Br:
•• H"' I .. .. I •• •• \ 'H ••
H H H
Pe măsură cc ionul HO· se apropie de atomul de carbon, cele trei covalenţe a C- H
neimplicate în proces sunt forţate să-şi modifice orientarea până ajung în acelaşi plan.
• Dacă atomul de carbon din centrnl de reacţie este asimetric, reacţia SN2 are loc cu
inversarea configuraţiei atomului de carbon asimetric.
Un exemplu este hidroliza în mediu bazic a (R)-2-bromobutanului:

Ff'/J colectia
EDUCAŢIONAL
I
 CH-CH-CH-CH
3 2 I 3
+HO-~ CH-CH-
3
CH- CH3+ Br-
2 I
Br OH
Mecanismul este:
3
.. _ CH
I [ o-;. CH3I .H .. o- ] .. CH3
I .. _
HO: + C ---H ~ H--O --- c-·___Br: ~ H- O-C---H + :Br:
.. H c/ \ .. / .. .. \ ..
2
., :Ş,r: CiH5 C2H5
(R)-2-brumobutan (S)-2-butanol
• Reacţii l e SN2 sunt favorizate de capacitatea reactantului nucleofil de a fumiza electroni
atomului din centrul de reacţie. Această capacitate vari ază în ace l aşi sens cu bazicitatea şi, de
exemplu, scade în seria:
C2H 5- 0 - >HO- > Cll5- 0- > CH,-COO- > Hp
• Dintre reacţi ile studiate decurg prin mecanisme SN2:
- reacţiile de sub~titutie ale compuşi lor halogenaţi primari (R-X) şi secundari (~CH- X)
cu unele excepţii (vezi pag. 125. 12oJ.
Exemple: CH. -CH-CH3 + KO .... CH..-CH- CR + HBr
" I · ·' I ·'
Br OH
CH3-CH2- CI + CH,-CH2-0Na -> -CH 3-CII2- 0-CH2- CH3 + NaCl
CH -1 CR:i-B" + CH3-C00Ag .... CH -COO-CH,-CH
1 3
+ AgBr
CH3- l • C6H,- NH2 -> C6H5-NH2-CH3J-l (B!7) C6H,-NH-CH, T Hl
CH3-C8i-Br + HC=CNa .... HC=C-CH 2-CH3 + NaBr
- reacţi ile de hidrol iză ale unor derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici (esteri, cloruri
acide, anhidride acide), cu unele excepţii ;
- reacţiile de esterificare.
··oli · .5;-
·i::;
·o·li
,,.,--C....___ + Z: ~ R-C ~_y ~ ,,.,--C-..___ + Y:
R ~ t 1
R Z
Exemplu:
Mecanismul reacţiei de obţ i nere a acetatului de etil din CH -COOH şi CH -CH -0H
1 3 2
în mediu acid este:
·o·~
li +H-41
CH,,.,--C"
3
O-H
••
7

:Q- H
C: 1("!u
CHj-<;-z-H
18 I
:Q-CH2 CH3
Se observă că atomul de oxigen marcat, izotopul 1!0 , din alcool rămâne în ester şi , prin
umrnre, se elimină grupa OH din acid şi atomul de H din alcoo l.

Icolectia
EDUCAŢIONAL
Efm
 ~ Adiţia electrofilă (AE)
În general, sunt adiţii electrofile (AE) adiţii le la l egături multiple omogene (C=C. C;;;(:).
\ I I I
• Reacţiile de AE: / C=C \ + E-Nu ~ -7-y - decurg în două etape.
E Nu
În prima etapă, agentul ele-ctrofil (E-), rezultat din scindarea heterolitică a reactantului
(E-Nu) sub influenţa solventului, a catalizatornlui sau chiar a alc.henei, preia perechea de electronj
1t şi se l eagă, rezultând un carbocation. în a doua etapă, acesta este atacat de agentul nucleofil (Nu:-)
rezultând produsul de reacţie.
I I I I
\ C=C / + E+ - C- - c- c-
I \
~
tcm I C-
+
1 I
E E Nu
• Dacă alchena este nesimetrică, efectele electronice din molecula alchenei şi stabilitatea
carbocationilor vor dete1111ina un atac electrofi I orientat. Reacţia va decurge în aşa fe l încât să apară
ca intermediar carbocationul cel mai stabil.
De exemplu, adi ţia HCJ la propenă:
~ o+r,.o-
CH~CH=CH2+ ~Cl Ten? CH3 ~ C ~ CH3 J'~CH3
propenă CI 2-cloropropan
Efectul inductiv +Is al radicalului metil şi stabilitatea mai mare a carbocationului secundar
+
CH3- CH- CH3 orientează fixarea agentului nucleofi l CI- la atomul de carbon dublu legat cel mai
sărac în hidrogen. Acesta este fundamentul teoretic al regulii lui Markovnikov (vezi pag. 51) .
• Adiţia HBr la 2 -pentenă nu este orientată sau regioselectivft, deoarece carbocationii
secundari care apar ca intermediari au practic aceeaşi stabilitate.
H- CH-CH-CH- CH + B{ ~ CH-CH-CH-CH-C~
------------·
.,.,-:::__ -- - --- ... o+r,,&- J 2 2 3 3 I 2 2 •
CH.r4CH=C~CH-CH
J • 2 3+ tt~ tsr
•
Br
2-bromopentan (50%)
2-pente_na { _
- H3 CH2 CH- CH2 CH3+ Br- ~ CH3 CH
21BrH- CH 2 CH3

3-bromopcntan (50%)

• Prin adiţia HBr la 3 -m etil-J-butenă se obţ ine majoritar 2-bromo-2-metilbutanul.

CH3 ~ . CH3 CH3
I / - -- . . ,_o-no- I - - I
Clfy-CH-X:H CH2 +H-Br ~Clfy-CH-CH-CH3 ~ Clfy-CH- CIH-CH3
3-metil-1-butenă l 2-bromo-3-~~tilbman
(produs minoritar)

CH3 CH3
I _ +&- I
CI-fy-<;- CH2CH3 ~ Clfy-y-Cffy-CH3
Br 2-bromo-2-meti lbutan
(produs majoritar)
Având în veci nătate un carbon terţiar, carbocationul secundar apărut ca intem1ediar trece
în carbocationul terţiar mai stabil.
• În cazul adiţiei HCI la 3,3 -dimetil-l-butenă, carbocationul terţiar mai stabil se obţine
în unna unei transpoziţii.
~ colecţlal
. . . . EDUCAŢIONAL
 2-cloro-2,3-dimetilbutan
3-cloro-2,2-dimetilbutan (produs majoritar)
(produs minoritar)
• Adiţia HBr la 4-metil- l-pentenă nu conduce decât la 2-bromo-4-metilpentan, deoarece
carbocationul secundar apărut ca intermediar are în vecinătate un atom de carbon secundar şi nu
se poate obţine un carboration mai stabil.
CH 3 ~ CH 3 CH3
I 1 - ·. "'Jo • o- I - I
C~CH-CH~H= CH2 +H.0Br~ffy-CH-C~CH-CH3+ Br~Cffy-CH-CH2ŢH-CH3
4-metil- 1 -pcmcnă ,} Br
;j; 2- bromo-4-metilpeoran
CH 3
I ,
Cffy-CH-CH-CHi-CH3
• Adiţia halogenilor (Cl 2, Br2) la alchene are ca intermediar un ion ciclic şi nu un
carbocation.
Exemplu: CH=CH ~ CH-0-T + :Br:
- ...------...
~ Br-CH-CH-Br
\~.1
2
:Br:
"- 2 /--...."2
:Br: ,)
•• 2 2
1,2-dibromoctan

:b,~
încarbocationul care ar putea să apară ca intennediar, se află în apropiere o sarcină
pozitivă şi o pereche de electroni de la atomul de halogen, ceea ce îi detennină o stabilitate mică
şi tendinţa de a fonna ionul ciclic.

~Hi- yHi ~ ~Hi-,S:Hi

~ · ·B r ·
• •• •
:Br:
+

Prin adiţia bromului la 3-metil-1-butenă se obţine numai 1,2-dibromo-3-metilbutan.

CH3 ,,,.--.,._, CH3 --------------. CH3 Br
I f--~? .~·· n ·· I \ţ" ~- r I
CH:y-CH- CH- CH + :?,r -?,r
2 ~ Cffy-CH- r - ( H2 +:?,r: ~ Clfy-CH-CH-yH2
3-metil-1 -huten ~ •Şr, Br
1,2-dibromo-3 -metilhutan
Ca intermediar de reaeţie nu mai apare un carbocation ş i nu mai există posibilitatea de a
se forma un carbocation terţiar mai stabil.
• Atacul agentului nucleofil, de exemplu Br, asupra ionului ciclic se face pe partea opusă
sarcinii pozitive şi astfel se explică obţinerea anumitor stereoizomeri prin adiţia halogenilor la
unele alchene.

I colecţia
EDUCAŢIONAL
em
 ~. t ~: Br: ,+""'
\ ( I Y. r,,.. \ /"
C=C\ + :Br'..-f3r: ~ ---C -C---
.. .. I~ ii\
I .. - \

:ţ1r:

ŢH3 CH,
I „
CH3 CH2 CH3 . H-y-Br Br-C-H (amestec
Exemple: \ C=c 1 + Br (C!:12C'2)) B1~c- H + H-f -Br racemic de
HI \H 2 tH enantiomeri
yHz treo)
cis-2-pentenă J 2
CH3 CH3

ŢH3 ŢH3
H-C-Br Br-C-H (amestec
I racemic de
H-C-Br + Br-{-H
I enantiomeri
trans-2-pcntenă
CH
I z
eritro)
fH2
CH3 CH3

CH,
CH'\ IH I .,
., C=C + Br2 (CHzC!i> > H-C-Br (mezofonuă)
HI \cH I
3 H-C- Br
trans-2-butenă I
CH3

O
ciclohexenă
+ Br2 (CH[lil > ~ I + I~
\____:Vkr BV
(amestecracemic
de izomeri trans)

• Prin tratarea propenei cu apă de brom se ob~ne ca produs majoritar l-bromo-2-propanol

(o bromohidrină) alături de 1,2-dibromopropan.

~ .. A!.· kn, ~ :
·o(B_:
• I -H ~~+
?H ..
CH-r)CH=CH2 +:?.r-'-~r:~C}fy-~H-fH2 ,apid > C~CH-yH2 roi,,d >C~CH-yH2
~ C:Br: Br Br
propenă Î_ J-bromo-2-propanol
~Clfy-fH-yH (produs majoritar)
2
Br Br 1,2-dibromopropan
(produs minoritar)
Agenţii nucleofili prezen~ în soluţia apoasă sunt H 2 O şi Br, dar apa fiind solvenrul se
află în concentraţiemai mare.
Agenţii nucleofi li atacă cationul intermediar astfel încât să se formeze starea de tranziţie
~ colectial
li6ÎIÎI EDUCAŢIONAL
A care este mai stabilă decât starea de tranzitie B.
H . H
"'+ I
0 I o,
:Q-H H-0:
6-: 18+
@ CH3 C_H- ,91½ @ CH3 ~~_91½
Br Br
8+ 8-
• Ad iţia HCI la ] -fenil -propenă este orientată de posibilitatea de a se forma un carbocation
benzii ic foarte stabil (vezi pag. 317).
Cl

6
I
CH~ CH-CH-CH

6~

1-feni !propenă
8+(§':_-
+ H-Cl
2

l -cloro-1- fonilpropan
l

o+
CH- CH2 CH3

sau
0 ..

• A diţia hidracizilor la alcadiene este orientată de efectele electronice ce apar în moleculele

dienelor şi care depind de pozi ţia dublelor legături.
Dienele cu legături duble conjugate pot da adiţii 1-4 alături de adiţii 1-2.
Exemple:
Mecanismul adiţiei HBr la 1,3-butadienă este:

C H ~ ~ j - : '.iifr Clfy-CH ~ C H2 ~ Clfy-CH=I··,,.

CH-CH2
it I··.-.
'1,t:J!r .J.,~fit.
+
C~CH2 CH CH2 C~y H-CH=CH2 C~CH-CH-ŢH2
Br Br
carbocation primar 3-bromo- 1 -butcnă l -bromo-2-butenă
(adi!ie 1-2) (aditia 1-4)
Mecanismul adiţiei HBr la 2-metil - 1 ,3-butadienă este:
CH3 CH3 CH3
I r;.. I~ . I ~
c ~ ~ H- ~r= 7CH3~~CH=CH2 ~ Cf½-C .. CH-CH2
2-metil- 1 ,3-buiadienă J:!!'' J'!l'
CH
I 3 CH,
I _,
Cl-fy- Ţ-CH CH2 CH:i-C=CH-ŢH2
Br Br
3-bromo-3-mctil- I-butenă l-bromo-3-metil-2-butenă
(adiţie l-2) (adi!ie l -4)
Atacul electrofi I al H~este orientat preferenţial spre atomul de carbon din poziţia I pentrn
că se formează intermediar un carbocation terţiar mai stabil decât carbocationul secundar care s-ar
forma dacă H' s-ar fixa la atomul de carbon din poziţia 4. De aceea formarea compuşilor bromuraţi:
Icolectia
EDUCAŢIONAL
EflD
 CH3 CH,
I I „
CHz-C- ţH-CH3 şi ţlfy-C=CH-CH 3 este defavorizată.
Br Br
Dienele cu legături duble izolate dau reaeţii de AE ca şi alchenele.
Exemple: CHLCH- CH2CH2CH CH2 +HBr ) CH3CH- CH2CH2CH CH2 +KBr)
l,5-hexadienă kr 5-bromo- 1-hexenă
~ CH-CH-CH?CH-CH-CH
3 I _ 2 I 3
Br Br
2,5-bibromohexan

CH3 CH3
I I
CHLCH- CH2 CH2 C CH2+ HBr ~ CHrCH-CH2 CH2y- CH3
2-metil-1 ,5-hcxadicnă
Br
5-bromo-5-n,etil-J-hexenă (produs majoritar)

• Adiţia halogenilor sau a hidracizi lor la alchine poate conduce la stereoizomeri.

CH3\ ;H CH3\ ; Cl
Exemple: CH3 C= CH + Cl2 <ctiici2 ) ) C=C + C=C
propină cil \ c1 cil \H
cis-1 ,2-cloropropenă trans-1 ,2-dicloropropenă
(50%) (50%)

H\ ;CH3
C=C
2-butină CH/ \ CI
(Z)-2-cloro-2-butenă

• Efectele electronice din unele molecule detem1ină adiţii electrofile anti-Markovnikov.

Exemplu:

CH2~ » i c l ~ CH, CHi 2 H-CI + CI-""' > H,CH,-yH-CIf

CI Cl CI Cl
3,3-dicloropropeuă 1,1,3-tricloropropan
• Prin adiţia ICI la izobutenă se obtine 2-cloro- l-iodo-2-metilpropanul.
CH3 ' CH CH3
1 3
-., ~ 0 _ I I
C~=CH2+ J- Cl ~ CH3<;:- yH2+ Cl rapid ) CH3T- r~
izobutcnă l CI I
2-cloro- l-iodo-2-metilpropan
• Dintre reacţiile studiate decurg prin mecanisme AE:
- reaeţii lc de adiţie de Cl2, Br2, HCI, HBr, Hl, Hp, la alchene, alcadiene şi alchine;
- oxidarea alchenelor cu reactivul Baeyer;
- oxidarea a lchenelor cu ozon.

§ Adiţia nucleofilă (AN)

Adiţia nucleofilă (AN) este caracteristică grupei carbonil din aldehide şi cetone şi decurge
confonn schemei generale:
~ colecţlaj
liiiillil EDUCAŢIONAL
 R\
C=O+H-Nu~
(H)R/
Mecanismul este:
(~: :?:~ ~ ?H
~c'----R(H) + Nu : ~ / ~' -R(H) - li-Nu ) / C\--R(H) + Nu:
~ R Nu R Nu
R\ 6-i- r,.8-
Legătura dublă C=O este polară: C=O şi este favorizat un atac nucleofil la
(H)R/
atomul de carbon pozitivat cu formarea ca intermediar a unui anion ce are sarcina negativă la atomul
de oxigen, element puternic electronegativ. Acest anion este mult mai stabi l decât carbocationul
care s-ar forma dacă ar avea loc un atac electron I. Dac ă agentul nucleon I este o bază foarte tare,
anionul obţinut ca intem1ediar nu poate elimina grupa nucleofilă şi reacţia este ireversibilă.
Exemplu:
( 6:
" I
:6: ~
-
9H
CH.,.. CJ.-V~C.....--. H+ CH,C=C-~CH,CH-CH-C=
..> ., 2
C-CH3 -w tsNK > CH-CH1- CH-C= C- CH
.("jl-l;K 3 3
uz 4-hcxin-3-ol
propanal
Dacă agentul nucleofil este o bază slabă, anionul obţinut ca intermediar poate să expulzeze
agentul nucleofil şi reacţia este reversibilă.
(6:
li -
:?··:~ +H...(.'.=ls
OH
I
ExempIu: CH / C'----CH -'-' ·C=N
. - ~_._ CH-3 C-
I C=-N CH-
3 C-C=N+
I : C=N
3
~ CH3 CH-
acetonă cianhidrina aţetonei
Acidul cianhidric necesar reacţiei se obţine în mediu de reacţie dintr-o cianură alcalină şi acid
clorhidric. E xcesul de cianură favorizează atacul nucleofil şi deplasarea echilibrului spre dreapta.
• Radicalii alchil exercită efecte inductive respingătoare de electroni (+Is) şi micşorează
deficitul de electroni de la atomul de carbon din grupa carboni I. În cetonele saturate sunt doi radicali
alchil care exercită efecte +ls mai mari decât un singur radical a.Ichi I din aldehidele saturate. De
aceea atomul de carbon carbonilic din cetone va fi atacat mai greu de agentul nucleofil decât cel
din aldehide. În plus, cei doi radicali din cetene produc un efect de împiedicare sterică mai mare
decâl în cazul aldehidelor. În aldehidele şi cetenele aromatice, deficitul de electroni de la atomul
de carbon carbonilic este mull micşorat de efectul electromer -Es din fiecare moleculă.
Reactivitatea compuşilor carbonilici în reaeţia de AN scade în ordinea:
CH2=O > R-CH=O > R2C=O
CH2=O > CH3-CH=O > Cll,-CH=O
CH-C-CH3 > CH-3 C-CH- CH3 > CH, CH- C- CH-CH3 >
3
li li I „ I 11 I
O O CH3 CH3 O CH3
> CJis-~- CH3 >CJis-~-CJis
o o
Icolectia
EDUCAŢI ONA.L
EDI
 • Reacţii de AN se întâlnesc şi la unii deriva~ funcţionali ai acizilor carboxi Iici. De exemplu, esterii
pot reacţiona cu compuşii organo-magnezieni cu fonnare de cetone şi în final alcooli terţiari .
Exemplu: O OMgCl O
r I/ H I li
+ C 3 MgCI ~ C2H5 C-O---CH3 > ½Iţ-C ~
+l lj)
'--'2H5 C\ -Mgc1011
0---CH I -tHf)H I
3 CH3 CH
propanoat de meti l butanonă 3
OMgCl OH
·CH3MgCI ) I HW I
r'-'2...1-1- C- CH3
-'5 I ·'1gCIOll ) Cifţ-9-CH3
c~ CH3
2-metil-2-butanol
• Dacă atomul de carbon din grupa carbonil devine asimetric după adiţia nuclofilă, din
reacţie se obţine un amestec racemic. Atomul de carbon din gmpa carbonil este hibridizat sJi
şi covalenţ.e le sale cr sunt în acelaşi plan. Agentul nucleofil poate ataca acest atom de carbon pe
ambele părţi ale planului covalenţelor cr cu aceeaşi probabilitate.
Exemplu: OMgBr OH
•• I I
o: ........_ +Hf.l I
li ,/ ·._ ~ CH,- cu/ ~ --CH3 -~lgRi<lH) CH-·CH/ ~--CH3
CH- Ci:.l/C'- H + CHf MgBr ., ... --i H „ 2 H
3 ''2 ~ (R)-2-butanol
propanal
OMgBr OH
I ~11.-:i I
2 CH- cu/~--H ·Mgll~II) CH-CH/~--H
3 '-'2 CH3 3 2 CH3
(S)-2-butanol
• În moleculele compuşilor carbonilici a,~-nesaturaţi se află un sistem de duble legături
conjugate şi adiţiile pot fi l.~4 sau 1-2. [ r•o··. ·o··;- ]
o: ~ . . .
li . „ '.'.'.'l. li I

N u ~H r,CH.......-C'-R
ad1ţJe 1-4
~
Nu 1~:-
R-f H-C~C-R ~ R-y H- CH=C-R

O
Nu 1~~+ OH
11 I
R-fH-Cffy-C- R *"" R- fH- CH=C-R
Nu cetonă NU enol

:ă: OH
I ,n,o- I
~ R-CH CH-y-R -~ > R-CH-CH-y-R
Nu Nu
Intensitatea efectelor electromere din moleculele acestor compuşi carbonilici, bazicitatea
agentului nucleofil, stabilitatea produsului de adiţie. împiedicările sterice sunt factori care detem,i nă
stmctura produsului de adiţie majoritar.
o o
li ~

Exemple: O+ :C=N ....Q:IE!4 O '-C=N

im colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 CH:z-CH-~- CH3 + HBr--4 r1·- fy-CH2 ~ -CH3
O Br O

CH:z-CH- CH
? MgBr
O+ Cf¾-MgBr~ CHz=CH-CH-CH
•1-liO
OH
I
3 -~gn~H > C H;rCH-CH-CH3

CHrCH- tr- C6Hs+ C6Hg-MgBr ~ C6H5CH2CH <r-CJ-Is -~~~H >

O OMgBr

~ !CJ-Is- CH2CH T- C6HJ ~ CJI5CH2 CH2tr-C6H5

L OH
• Dintre reacţiile studiate decurg prin mecanisme AN:
J o
- adiţia HCN, HCl la aldehide şi cetone (vezi pag. 186, 187);

..-::--..
Exemplu: H-Q: + HJ:cffy-c(
o:
H
0
- condensările aldolice al: com[ uş ilor carbonilici (vezi pag. 18·~'-I 89).

~
Ll Cg:
I CI-lf C \
H
~ CH2 C\
; Q:
H
l + H20

c:t 6: :6: OH
C H ( ' ~ C H2 c( ~ CH3 ~H-CHJ°CH=O '.!1t- > CH3 lH-CHJ°CH=O
etanal H 3-hidroxibutanal
- adiţia compuşilor Grignard la aldehide, cetone, esteri, dioxid de carbon;
- condensarea compuş i lor carbonilici cu compuşi ai azotului în prima etapă (vezi pag. 19 1).

'.§ Emilinarea (E)

• Reacţia de eliminare constă în îndepărtarea dintr-o moleculă organică a doi atomi sau
grupe de atomi care formează împreună o moleculă stabilă (HCI, HBr, HI, Hp etc.).
Dacă atomii sau g rupele de atomi care părăsesc molecula substratului organic se leagă de
doi atomi de carbon vecini, notaţi a şi~. eliminările se numesc eliminări~ şi conduc la compuşi
organici cu legături multiple (C=C, C=C, C=N, C=N, C=O etc.).
Dacă atomii sau grupele deilfomi care părăsesc molecula substratului organic se leagă de
doi atomi de carbon îndepă11aţi , notate.a şi_o, y etc., se obţi n compuşi organici cu catene cic lice.
Cele mai importante sunt eliminări le~, care pot fi monomoleculare (El) sau dimoleculare (E2).
• În reactiile El în prima etapă, care este lentă şi determinantă de viteză, se obţine un
carbocation prin scindarea heterolitică a unei legături covalente din substratul organic.

~ Î~ I I
It-f-r-x ~ H-f-y++X-
În a doua etapă, agentul nucleofil, care având o pereche de electroni nepartici panţ la
legătură are şi caracter bazic, preia un proton (W) din poziţia~- După scindarea heterolitică a
covalenţei H-C se ob~ne un compus cu dublă legătură.

Nu~H-i ?+~ Nu-H+ ) c =c (

De exemplu, decurge prin mecanism El, dehidrohalogenarea bromurii de terţ-butii în

y H3
prezenţa apei: CH3 y - B r ~ CH2 Ţ- CH3 + HBr
1colectia ~
CH3 CH3 EDUCAŢIONAL~
~ '
;~ ~" Mecanismul este:
_, ·- CH CH
I
CH3i-.LÎ3r
3
~ CH3 9I + Br-
+
3
H 30++ CH2 9- cH3
CH3 CH3 CI-13
• În reacţiile E2, cei doi atomi (H şi X) părăsesc molecula simultan şi apare ca fază
intermediară o stare de tranzi ţie.

lr-f-y-X ~ [r ou···H···y=y·
~ / I \ l r:
Nu: +
- I I o~
.. X j ~
\ ;
Nu-H + /C=C\+ x -

De exemplu, decurge prin mecanism E2 dehidrobalogenarea bromurii de izopropil în

prezenţă de C?H .-O-Na-.
. , 15-

r t±-6:/4-
CH
_,,.~.---..,__
. 3
_:c"'-c>H ~
l"l-l- 0..
'-'2i>s •• ·H .. ..CH3 J
... C=c.:""H ~ C,P- OH +
H\
C=C
/ CH,
/ :ih:
'-'2 s •• H- / \7. H-'. / ·-.13j-?- - '5 HI \ H ••
H Şş: H •.
• Alegerea unui demers al reacţiei de tip El sau E2 depinde de mai mulţi factori. Compuş ii
halogenaţi primari (R-CH,-X) dau numai reacrii de tip E2, iar compuşi i halogenaţi secundari
şi terţiari (R2 CH- X şi R,C:.._X) sau reacţii de tip E2 sau El.
• Un aspect important este competiţia dintre reacţia de substituţie nucleofilă şi
eliminare.
CH3
I
Exemplu: ~ CH3) + + C1-
CH3

CH3
cH
1- 3
y+ H- 0 -
[s~, cH-9-oH
3
CH3
I

CH3
CH3 P.l HP+ cH2 9- cH3
CH3
În general, caracterul bazic mai slab al agentului nucleofil, lipsa aglomerării şi împiedicării
stericc atât în substratul organic cât şi în agentul nucleofil favorizează reacţia de substituţie.
Agenţi i nucleofili baze tari ş i cu volum mare_, existenţa unor aglomerări în substratul organic
ce de t:,..,11 i nă poziţii împiedicate steric, temperah1rile 6dicate favorizează reacţiile de eliminare.
CH3 CH2 Clfy-0- CH3
Exemple: CH3 CH2 C!fy-Br + CHp- 90% .
H3CH-CH2 + CHPH
10%
CH,
I ~

CH3 ~ CH3 CH-Cflr0-CH3

I _ _ 40¾
CH3CH--Clfr Br + CHp -Dr CH
(C:H_i()H) I 3

CH3 C=CH2 + CHpH

am colecţla l
EDUCAŢIONAL
60%
 CH.
I ,
CH:i-(CH0,r0--y- C~
15% CH3

CH3 CH-CH3+ CHj-COO (Cllf>ni> CH3 COO--yH- CH3+ Cl

tJ bază slabă J00% CH
3

CH3 9H-CH 3
OH 47% (45°C), 29%(I00°C)

CH3 CH=CH2 + Hp
53% (45°C), 71% (I00°C)

• Dacă molecula substratului organic este nesimetrică şi există mai multe poziţii ~ cu
structuri diferite, reacţia de eliminare este regioselectivă şi se îndepărtează atomul de hidrogen de
la atomul de carbon~ cel mai sărac în hidrogen, obţinându-se alchena cea mai stabilă. Din punct
de vedere termodinamic, este mai stabi lă alchena care are mai mulţi radicali alchil legaţi de atomii
de carbon hibridizaţi sp2 din dubla legătură. Stabilitatea alchenelor creşte în ordinea:
CH2=CH2 < R-CH=CH 2 < R-CH=CH-R < R-CH=C-R
I
R
De exemplu, prin dehidrobromurarea 2-bromobutanului, se obţine ca produs majoritar
2-butena.
CH3 CH CH-CH3
+CH,-(lN• 2-butenă (amestec cis şi trans) 80%
CH~
_, CH-
I CH-2 CH,., -C~j)l 1, -NaBr

Br
2-bromobutan I-butenă 20%
Starea de tranziţie A care conduce la 2-butenă este mai stabila decât starea de tranziţie B
care conduce la I -butenă.
ci- 8-
H: .. ·0-CH
•• 3 CH-O···H
3 •• :
@ CH-3 CH=
. CH-CH3 ® CH···CH-CH-CH
T . 2 3
o-~r ~ro-
Acesta este fundamentul teoretic al regulii lui Zaiţev (vezi pag. 126).
• Reactivitatea relativă a compuşilor halogenaţi în reacţia de eliminare creşte în
ordinea:
IEDUCAŢIONAL EiE
col ectia
 ~
R-CH2-CH2-X< R- CH2-CH-
I
R < R-CH2-C-R
I
X X
RF < RCl < RBr < RT
• Dacă structura substratului organic pennite formarea unor sisteme conjugate (dolii
legături duble conjugate, dublă legătură conjugată cu un nucleu benzenic), nu se mai respect!
regula lui Zaiţev şi se formează ca produs majoritar compusul ce conţine aceste sisteme conjugate
pentru că acest compus este mai stabil.

L,
1H3
Exemple: CH..-CH-CH- CH-CH-CH,
2---- I
Cl
.,
4:
•HO
-Hf), -CI
_
CH,:-CH-CH CH- CH-CH3

CH3
CH3
I
5-metil-l,3-hexadi.enă (produs majori tar)

4-cloro-5-metil-1-hexenă CH,:-CH-C~- CH 6-CH

3
5-meti l-1 ,4-hexadienă (produs minoritar)

CH3
CIH3 ~ O '-CH-CH-tH-CH3
f
o
' +li.O-
-Citi-y H- CH-CH3 -fit), -H,-
_
(produs majoritar) l-fenil-3-metil-l-butenă
Br
2-bromo- l-fenil-3-metilbutan
C~
0' -Cf½-CH CH-CH3
I

l -fenil-3-metil-2-bmenă (produs majoritar)

• Dacă poziţia ~ cea mai substituită este împiedicată steric şi dacă agentul nucleofi,
este o bază tare prea voluminoasă, se preferă îndepărtarea hidrogenului din poziţia ~ cea mai
accesibilă.
CR CH3 CH3 CH
I , I .~~ I· I 3
Exemple:CHr-y-CH2 CH3+CH3y-o- ((Cl\\fOH) ) CH3 C CH-CH3+ CHz-C-CJ-Ii-CH3-
Br CH 2-meti l-2-bmcnă (28%) 2 -metil-1-butenă (7l¾)
3
2-bromo-2-metilbutan
yH3
+ C~ţ-0H + Br-
CH3
H3C CH3 H3C CH3
I I _ I I _
CH3 y-CH-CH3+ HO 7api7 C:Hf=C-CH-CH3 + H20 + Br
Br 2,3-dimctil-l-butenă
100%
2-bromo-2,3-dimetilbutan

în comparaţie cu:
CH., CH., CH3
I _ I I
CH3 y-CH2 CH3+ HO <Hf>>>CH3 C=CH-CH3 + CH2 C-CH2 CH3 + H20 + Br-
Br 70% 30%

e;rn colectla
EDUCAŢIONAL
I
 CH,
I ., -
CH3CH-CH2CH3+ CHr-C- 0 <-<CHyf
- _-,:0-Hl~ ) CH3 CH CH- CH3+CHz-CH- CH2 CH3+
fi ? - I b
~~~
c' H
3
2-butcnă (79%) 1 -buteoărn
(2 1%)

I 3
+ CH3 C- OH + C
I
CH3
• Dacă structura permite. carbocationi i formari ca intermediari în prini_a etapă a
mecanismului E I pot trece în carbocationi mai stabil i chiar printr-o transpoziţie .
c~ c~
Exemplu: O - ?- rH-CH3 (C'Hf lH) ) 0-?-9H- CH3 + c 1-
H3C Cl
3-doro-2-fenil-2-mctilbutan
CH3 l
CH3 CH,
l 1

O 0
-'
-C- CH- CH3 ..=!4 f ' -C= C-CH,
+ I - I .,
CH3 CH3
2 - fenil-3-metil-2-blllenă
• Dacă structura alchenei pennite existenţa izomeri lor geometrici, din reacţi a de eliminare
se ob(ine ca produs majoritar izom~rul trans !-' n ~, E, care este mai stabil decât cel cis sau Z, în care
repulsiile dintre radicalii alchil sunt mai ~.iari.
Exemplu:

HO:/ ll~~- _,. . . c:-1. .-l H8-:-.-~ :-- _,...CHJ Cffy-CH2 H

cyC
1 \ I--;)
~ C'7 ~
I \ . o-
~ . \I c=c \1- + HO+B
2 r
-
CH3 CH2 H Br CH3 CH2 H Br H 'CH3
trans-2-pcntcnă (produs majoritar)
• Sunt reaqii de eliminare:
- dchidrohalogenarca compuşilor halogenaţ i ;
- desh idratarea inLrarnoleculară a alcoolilor (vezi pag. 141 ).
CH3 CH3 H
I . ~ r,. I I +/
Exemplu: CH,C-Q-H + ff-1-0-SO H ~ CH,C:......O +-OSO H
3 I 3 ., I .• \ H 1
ca o c~ ~

CK
I ~ .
CH.19T +-OS03H ~ CH2 Ţ-CH3 + H 2S04
CH, .)
CH3

lcolectla
E DUCAŢI ONAL
Di
 .; ......,~
20.1. -·· În cazul reat:ţii lor de halogenare de 20.3. Se barbotează 1-but cnă printr-t.
mai jos, să se identifice produşii de reacţie soluţie hidroalcoo lică (CH 3- CH,-OH şi apă
maj oritari şi să se scrie ecuaţiile reacţ ii lor de clor. S ă se identifice compuşi i organici care
chim ice. se pol forma în acest caz.
CH3 CH,
I I „
a) CfI,-C-CH, CH-CH, + Br? '"'m'"'1J> 20.4. În cazul reacţiilor de substilll!ie
·' I - j -
electrofilă de mai jos, să st:identifice produ şii de
CH3
reacţie majoritari şi să se seric ecuaţii le reacţiilor

- cH1CH3+ Br2 (lumlllă\)

chimice.
b) Q
a) O -NH-~- o +CH'\Cl iA1n 1>

ŢH1 ~ o
c) CH3 CH=CH-CH-CH3 +
Cll1
co"-.. b) CH3 CH~{'-C:Ifr-CI + C6H6 !F<CI;)
+( N- Br 11-q>
co/ CH3
CR 0
d) CH3 Q-tH~CH3 + Br2 °"m'" '> 5 c) Q -t o-Q + HN0 3
1 0
~ -!l>

'---CH-CR
I „
e) CH 2 y-<;:H-C~- CH CH2+ HBr ~ CH3
u :,c CH3
CH 3 20.5. În cazul reacţii lor de el itninare de mai
I jos, să se identifice produşii de reacţie majoritari
f) CH3 CH2 y- CH CH2+ HCI~ ş i să se scrie ecuaţiil e reacţiilor chimice.
CH3 , 0-lzSO,j)
a) CH3yH- CH2ŢH2 ·li:f.l >
g) CH~C I l-CH,-CH- 0 ' -G- C-CH- CH3 OH
- - 2 _ l i J

H„C CH3 CH3

+ HCI~ I , (ll/ in4i
b) CH3 ?-rH- CH3 -HP >
H3C OH

i) CH-3 CH=CH-C- CI-h-C~+ HCI ~ c) CH3CH2 ŢH-COOH (SH;N> >

8 - - · HHr

Br
HC CH
20.2. Prin tratarea dornrii de tcq-butil cu o 3 I I 3 -
soluţie apoasă de etanol de concentraţie 80% la d) CH-.3. CH-2 CH-C-Cfl
· I - 3 «CJ-ti~COK' )
Ho, >
25°C, se obţine un amestec de produşi de reacţie
Br
ce conţine 83% produşi de substituţie şi 17%
produşi de eliminare. 20.6. Să se indice stnictura stereoizomerilor
Să se identifice compuşii organici ce se pot rezu l taţi d in următoarele reacţii:
afla în amestecul de produşi de reacţie. a) etil benzen - Br2 11~~~;~ 1 >

colecţia I
EEllJ' EDUCAŢIONAL
b) (R)-3-cloro- I -butenă-CH;-ONa csN i 1)

g) (R)-2-pentanol (li,~~(>
c) (S)-3-bromohexan + Hp l~~i2~ ~
20.7. În cazul sintezelor de mai j os, să se
d') trans-J-
.. h
exena- + B r2 (CH,CI,)
(Al:,J. identifice compuşii organic i notaţ i cu litere
şi reactanţii şi să se scrie ecuaţi ile reacţiilor
. 'b . - B (CH ( ' I,)
e) c1s-,,- excna + r2 CAC) chimice, S-a notat cu: S - substituţie, A- adiţie ,
E - eliminare.
t) butanonă + HCN iANl

a)

b) CHrO + C~NOi 1
~1~
1
>b +~~
1
>c

c)

d)

Cl-13
e) C H CH Cfl ), CH
6 5 2 2 ,- 3
(AlCly(S) )
-HDr g
-U,(Juruină)(SJ
- -!ICI )
h
Br

f) CHr-CH-CH2 CH2 CH2 ŢH--CH2 CH3

(A} (ITCI }

OH

g) CHrCH-CH=CH2+ CH1 CH=CH-CH O ~ j <-')(Naoiw >k

h) (aliaj Cu-Zn. et<r) lAJ ) l

-:c,112

fcolectia
EDUCAŢIONAL
mJ
21 Reacţii de reducere şi
reactii
, de oxidare
• Alături de alte reacţii. reac1iile compuş ilor organici care au loc cu mărirea con\inutului
în oxigen sunt considerate reacţii de oxidare. Conceptul de oxidare este definit ca procesul ce are
loc cu cedare de electroni. În procesu l de oxidare. numărul de ox idare al atomului care ccdea7ă
electroni cre~tc.
Exemple:
-4 O 4 O
CH4 O' lln.i.ndcvm; ) CH O I TT O C _ -4_,.,,_-_ C (oxidare)
4(~)-600 C · ' 2
mdan metanal
(0%0) (53.33°. 0)
-1 - I -I I
CHJ -CH2-0I I .,. ro] <K.,Cro. li so,, CI l,-CH=O + H,O C --=·=.a...
e·- + C (oxidare)
etanol (J4.7X% 0) etanal (36.36% O)
Reacţiile compuşi lor organici care au loc cu mic şorarea con1inutului în oxigen sunt
considerate reactii de reducere. Conceputul de reducere este definit ca procesul cc are loc cu
acc~pt.arca de electroni. În procesul de reducere. numărul de oxidare al atomului care acceptă
electroni scade.
Exemple:
I -I -I -1
CH ;-Cll=O + H, ~ CH,-CH1-0H C -~,: C (reducere)
ccanal (36.36% O) etanol (34.7!l0,. O)

-'-3 -3 tJ -3
C.H,-NO: + 6W + 6c· (le un, ),. C. H,-NIT: + 2Hp (reducere)
nnrobc11Lc11 f~nilaminâ
(26,01%0) (0°~ 0)
Întotdeauna un proces de oxidare este cuplat cu un proces de reducere într-o reacţie
rcdox.
Exemple:
-4 o o _,, ., -4
.4,.
o
Clf4 + 0 2 --+ CH.O I TU) C C (oxidare)
() -2
o -2.:
o (reducere) I2
-I o -1 +I +I
.,..-,,",
-1
CH,-CH-O
J
+ H,- 4 CH .\ -Cll,--OH
-
C C (reducere)
o +I
H -·· H (o:-.idare) 12
I
~-:fJ R eacţii de reducere
În chimi~ organ ică, reacţiile de reducere constau. de regulă. în adiţia hidrogenului la
diferite legături multiple. Se utiliLca7ă mai mulţi agenţi reducători. fiecare dintre ci fiind specific
~
liiilillM EDUCAŢIONAL
colecţia I
anumitor grupe funcţionale.
Hidrogenări cu H 2 în prezenţă de catalizatori (Ni, Pt, Pd, Cu - Cr - oxid etc.)
• Aceste reacţii de hidrogenare se numesc hidrogenări caLalitice şi constau în adiţia
atomilor de hidrogen, proveniţi din scindarea heterolitică a legăturii 11- H, la legături duble sau
triple omogene sau eterogene.
Rolul catalizatorului este de a favoriza scindarea legăturii TT- H ş i a l egăturii 1t din
substratul organic. :vtoleculele H1 se adsorb pe suprafara catalizatorului, se rup legăntrile H- H şi
se realizează covalenţe slabe TT - metal prin întrepătrunderea orbitali lor 1s ai atomilor de hidrogen
cu orbitalii vacanţi ai metalului. La fel, se rup legărnrile re din substratul organic şi se fom1ează
covalenţe slabe C - metal prin întrepătrunderea orbitalilor pai atomilor de carbon dublu sau triplu
legaţi cu orbitalii vacanţi ai metalului .
I I
\ c=c 1 ~ -c-c-
I \ 1 I
I H H
I
_ x
H-H
X
x /
X

Pentru a avea o activitate cala litică corcspunzătoar~. catalizatorii sunt obţinu!i în anumite
condiţi i . Platina şi paladiu în stare fin di v izată sunt depuşi pe cărbune (Pt/C, Pd/C). Nichelul fin
divizat obţinut printr·T1 am1miL procedeu (nichel Raney) se uti lizează dispersat în suspensie.
Catal izatornl de pala~iu dezactivat p1in n·atare cu (CH ,COO\ Pb se numeşte catalizator de paladiu
otrăvit cu săn11i de plumb sau catalizator Lindlar şi este notat cu Pd/Pb: ' sau Pd/Pb(0Ac)1.
Mulţi compu~i organici se pot hidrogena catalitic.
• /\lchcnclc. alcadicnclc ş i alchinele dau prin hl_dro~~talitică alcani.
a,;·i
Exemple: C~CH2 CH=CH2+ ~ .'
1-butenă
(Ki)
CH2 CH- CH=CH 2+ 2H2 CH3 CHz- CH2 CH 3
1,3-butadienă o-butan
1'\!i1
CI-fy-C=C-CH3+ 2H2
2-butină

ciclohcxcnă cidoh;;,xan
0 -CH 3 .L H2 ~
'CH3
I
o I
I CH3
CH,
l .2-dimetilciclohexenă
·'
c is- l ,2-d imetilciclohcxan
• Datorită sextetului aromatic, nucleul benzenic are o stabilitate deosebită şi poate fi redus
numai la temperaturi şi presiuni ridicate (vezi pagina 104. 15 I).

Exemplu:
~Li ren etil benzen ctilciclohexan
•H idrogenarea catalitică se poate uLiliza pcntrn reducerea compuşilor organici care conţin
legături duble sau triple carbon - azot.
tPo Cl
C!-l3-CH2 CH2 NH-CH3
N -mctil-propanamină

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
EIIJ
,
 benzonitri! benziiamină
• Prin hidrogenare catalitică, aldehidele dau alcooli primari , iar cetonele alcooli
secundari .
Exemple: CH3 CH2 C~CH O+ H2 ~ CH3 C8i-CH2 CI-I~H
butanal I-butanol

c '-'2
w~cH-C- CH3+ 2H 1_ ~ CH-CH~
3
CH- CH 3
• I
11
O OH
3 -butenonă 2-butano!
• Nitroderivalii dau prin hidrogenare catalitică amine primare.

Exemplu: o - N0 2+ 3H2 {l'd,C) 0-NI{z+ 2H20

nitrobenzen anilină

• În prezen\ă de paladiu parţial dezactivat cu săruri de plumb (Pd/Pb 2~), alchinele se

hidrogenează la alchene. Dacă structura alchenei permite existenţa izomerilor geometrici , se
fom1 ează izomerul cis.
CH3 CH2\ ; CH3
Exemplu: CH3 CH2 C=C- CH3+ L½
U (PdlPi·1)
c=C\
2-pentină H1 H
cis-2-penterni
• Prin h.idrogenare în prezentă de Pd/Pb2 -, clorurile acide dau aldehide.
~· o ,
1rd
Exemplu: Clh-CH-
3 2
C //
\
/Pli\ CH-CH-CH
3 2
O + HCI
. CI
c l orură de propano1l propanal

• Amidele se reduc în prezenţă de Cu - Cr oxid la amine.

Exemplu: CH CO-NH + 2H (Cu cr ox:.JJ ) CH CH NH + Hp
3 2 2 3 2 2
acetamidă cti larnină

• Nu se hidrogenează catalitic: acizii carboxilici, esterii.

Reduceri cu sisteme donoare de electroni şi protoni
• Donoare de electroni pot fi metalele cu caracter electropozitiv accentuat (Na, Li, Zn,
Fe), iar substanţe donoare de protoni pot fi: NH, lichid, apă, acizi, alcooli . Mai mulţi compuşi
organici pot fi hidrogenaţi în aceste condiţii .
• Alchinele pot fi reduse cu Na sau Li şi NH, lichid la alchene. Dacă alchenele prezintă
izomeri geometrici, se obţine izomerul trans.
.,,,-,..~ ' ' ~H/>'NII ~
Exemplu: Cfţ-C= C- CH3 + Na· ->:a >CH3 C C- CH3 -1".HO ' > CH.c=cl
3 \
· •N-~>
•Na
2-butină
H

trans-2-butenă
• Cu sodiu sau amalgam de sodiu şi etanol se pot reduce : aldehidele şi cetenele la alcooli,
E colectia l
EDUCAŢIONAL
 Reacţii de reducere şi reacţii de oxidare

nitrilii la amine. unele dicne cu duble kgăn1ri conjugate la alchene, naftalina la 1 .4-dihidronafta lină
etc.
Exemple: CH 3 CH - 0 - 2e .,. 2W - CH ,-CH 1- 0H
ernnal cranol
CH .- C=\I + 4e -t 4lI ' - CH3 CH,- ~ 1I,
ac~wnunl etilamină •
C6H ,-('H=CJI CH~CH-C~Hţ + 2e + 2W - C6ITs-CH1-ClI=CH-CH2 - C,H 5
I.~-dife111 1 - 1 .J-burndicnă I.4-di len i l-2-bmcnă

(C+2e+211..
naf1.alină
~W l ,4-dilmlronaftalină
• Cu fier, Line sau staniu şi acid clorhidric se pot reduce nitroderiva\ii la amine primare.
Eremp/11: Cbl 1, -~0. - ~,1.. MI - C/1~- NH~+ 2H: O
mtrZ,benzcn • ·milină

• Cu ama lgam d..: Zn în mediu ac id, grupu curhonil (>C=O) se reduce la grupa metilen
(-CH,- ).
Exemplu: C H- C- Cll -
6 5 ll , 4c 4H - - > C6lţ-Cl~ CH3T Il:P
etilbenzcn
o
aceto t.:nonă

Reduceri cu NaBH~ (borohidrură de sodiu) şi LiAlH~ (hidrură de litiu şi aluminiu)

• Aceste reduceri au loc prin aditia unui ion hidrură (li ) cedat de Nal3H4 sau LiJ\IH 4 şi
a unui proton (Il ) cedat de apă sau de un acid din mediu de reaq ie.
~: ~r OH
I I
Exemplu: H\ +/u\' ~
11
CH 3y-H -Hf)
·Hfl > CHr-Ţ-H
~ H H H

• Cu '\JaBH, se pol reduce: aldehidele la alcooli primari. c..:tonele la alcooli secundari.

clornrile acide la alcooli primari. Ku se pot reduce cu 'JaBH,: aci,1i carboxilici. esterii, amidelc.
l:xemplu: CII.,-CH2- CH: CH=O f\laBH,.H.O") Cl l3- CH1-CH2- CH 2- 0H
butanal 1-hlllallOI

CH,-CH~-CH: CO-Cl .~.BH_ Ho-, CH.- CH, -CH,- CH, -OH + HCI
cloru ră de hulano1I
~ - -
I-butanol
-
• Fiind un agent reducă tor mai puternic, LiAIH, poate reduce: aldehidele şi cetoncle la
alcooli. acizi i carboxilici la alcooli primari, esterii la alcooli. amidele la amine etc.
Exemple: CH3- CH~-COOH 11 110 1
i L,., • CH,-CH1-CH 2-0H , Hp
actd propano1c I-propanol

CHj- CH2- COO-CII3 (I 1AIH,. H,O) CH,-CH 2- CH 2-0H + CHpH

propanoat de m~til I-propanol metanol

CH ,- CO- NH,
tlt \IH,. I OJ
CH3- CH, -NH2 -f HP
·acetnmidă • etifa mină

fl1.\.H_ 11 Ot
CH,-CO- N(CH ,)1 CH, CH,- l\(CII,), - H,O
J\ .J\-d1metilacetam1d~ -.;,~-dimctile1anam111·a . -
1colectia
EDUCAŢIONAL
EIEJ
•
 Cu NaB114 şi LiAlH 4 nu se pot reduce legăturile C- C şi C=C. care nefiind polare nu a1..
sarcini electrice pozitive şi nu pot primi ioni H de la aceste hidruri.

Exemple:
O - CH=CH2+ H2
stiren
-
•l'dCt
- --+
o
• Dacă într-un compus organ ic se găsesc grnpe fu ncţional e care se reduc în condi ţii diferite
se poate rcd~ numai una dintre ele fo losind agenţi reducători şi condiţii specifice acelei grupe
\ j -CHr CH3
etilbenzc11

<;:H3 CH H\ ; CH3
I 3 C=C
Cffy- C=CH-C~C=C-CH3 Cft,--C-Cl+-CH
3 2
/ \H
2-metil -2-beptcn-5-ină trans-2-metil-2,5 heptadicnă

Cl-fy-~-Cffy-C!+i-COO-CH3 Cl-½-Cj=H-CH2 CJ-ţ-C OO-CH3

O 4-oxopcntanoat de mc1 il OH 4-hidroxipentanoat de metil
/NaHH., H,01
CHj-CH CH-CH2 CH= O > Clţ-CH CH-Cffy-C8I-OH
3-pentenal 3-pemen- 1-ol

e Reacţii de oxidare
Se utilizează mulţi agenţi oxidanţi, iar conditiile reacţiilor de oxidare sunt foarte diverse.
Cei mai mu l ţi compuşi organici sunt sensibili faţă de anumiţi agenţi oxidanţi.
Ox id ări cu 0 2 în prezen ţă de catalizatori
Mai multe clase de hidrocarburi se pot oxida cu O~din aer in prezenţa unor eatalintori
Oxidarea poate avea loc cu sau fără scindarea moleculei conducând la: aldehide. cetonc, alcoolL
acizi carboxilici, hidroperoxi:li etc.
• Metanul şi alcanii superiori se pot oxida cu O: în prezenta unor catalizatori.
t~00-6oo·c, O
F:xemple: CH4 ~ 0 2 fow, de U/011 CHJO - Hi
0
R'- CH ~-CH 2 - R - tO~1,aru~,~~-~1~ :~:~ cot R'- COOH + R- COOH I np
parafine (C:i; - C,.)

• Prin oxidarea etenei cu 0 2 în prezenţă deAg fin divizat, se obţine oxid de etenă.
CH_=CH, t- .!.o '"pmc. u ~1n11, CH.-CII,
_ _ 2 2 "-o/ _
• AJchencle se pot oxida uşor cu 0 2 la temperatura obişnuită în pozifia alilică cu formare
de hidroperoxizi.

Exemplu: o-
ciclohexenă
02 -7 0 -C~-OIIhidroperoxid

• Arenele se pot oxida cu O, din aer la nucleu sau în catena laterală în poziţia benzilică
în prezenţa unor catalizatori.
o
li
CH,,,C"-
ExempI e:
OI __ o"_
,:?'
~

benzen
, 29
, •4-00-SOO'C. v,o,i )
U
CH"-C/
O+ 2CO,+ 2Hp
-
I
O anhidridă maleică

mJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 Reacţii de reduc·ere yi llliqii tk oxidau
1too~c. ,ănm de Co s~u: ~JnJ )
C6 H5 CH2 CH2+ 0 2 C,ffy-C-CH.- H,O
etilbenzen
' . li , -
O acemft-nonă
O-OH
o

COiclrali nă
+ O ,,-c. v,0s}>
2
(01 +HO
~
a-iccralonă
li

2
o
C~9H-CH3

cu111en
+ 02 (pmm<>mn) )
Cfy-Î-CH}
o
hidropcrox id de cumen
Oxidarea în caLena laterală protejează nucleul benzenic.
/CH, o-------COOH
faemplu:
0 'CH3
o-xilen
· + 30, ,-10o...,~o'c.vo,,
- ~
I
'COOH
acid ftalic
+ 2II1 0
.

În cazul dc1ivafilor naftalinei, se oxidează mai uşor nucleul pc rnrc se află un substituent
de ordinul I ~inu se oxidcaz[1 nucleul pe care se află un subsLilm:nt dc ordinul fi.
NH2

Exemp le: 2coCL·naftilamină

I
+ 2190
2
(1° C.<ai1 >

acid llalic

N02
l / C00H

a-nitronaftalină
l f f, ea,) >
O ' C00H
ac id 3-nitro-1 .2-benzendicarboxilic
+ 2C01 + H,O
- -

A.ntrachinona se obţine industrial prin oxidarea antracenului cu aer la tempera1uri ridicate

în prezenţă de Vp 5 .
o
li

amracen
O antrachinon~
cco li
+Hp

Oxidări cu reactivul Baeyer (sol uţie apoasă neutră sau slab bazică de KMnO)
• Solu\ia apoasă de K.Mn04 se alcalin i zează slab prin adăugare de Na 2C03• Reacti vul
Baeyer eliberează oxigen conform procesului redox:
+7 -2 +4 O
2K.Mn04 ~ Hp ~ 2KOH + 2Mn0 2 -l 3(0]
violei p.p. brun
În prezenţa reactivului Baeyer, la temperatura obişnuită, se scindează legătura n din
legătura C=C sau C=C şi nu se scindează legătura cr.
• Alchenele se oxidează cu reactivul Baeyer. la temperatura camerei. formând dioli vicinali.
În acelaşi mod se pot oxida şi cu Os04 •
Exemplu: CHi-CH- CH2+ [O] + HP~ CH3rH- yH2
propenă OH OH
l,2-propandiol
Cicloalchenele dau dioli cis.
lcolectia
EDUCAŢIONAL
E:::m
'
 o + o
~ Mn //
o // \ o- cis- 1,2-ciclopentandiol

Prin încă l z irea solutici. moleculele diolilor sunl scindate rezultând cetone. aldehide sau
acizi carboxi lici. '
• Alchinele se oxidează cu reactivul Bacyer la tcmperamra camerei la oxoacizi sau dicetone.
Exemple: C~C=CH + 3[0] ~ CH1 C-COOH
propi nă - li . . . O acid p1ruv1c

CH~C=C-CH,+ 2(0] ~ CH-3 C-C'-CH 3

, ., li li
2-butină
O O butaodionă
HC=CH - 4[0] ~ HOOC- COOH
acetilenă acid oxalic
• Şi alţi compuşi
se pot oxida cu reactivul Haeyer la contact mai îndelungat şi la cald.
Exemple: HOOC-COOH + [O] ..... 2CO: - Hp
acid oxa lic
ttcoott - [oJ ..... co2 - HP
ac id formic
C. 11., CH,
-
-CH,. + 2l0J ..... C6H,-C-CH.
- li >
- H,O
-
etilben1/en O
~cetofenonă

CJ-f,- CII3 1 3[0J ..... C6H;-e:ooH + HP

toluen acid benzoic
OH
I
CH,- CII- CH 2- CH 3 -t- [OJ ..... CH3-~-C-H2-CH 2
C6H5 C6H,
scc-butilhcnzcn 2-feni l-2-but,mol
Oxidări c.u soluţie apoasă de Kl\1n0 4 şi H2S04
• So l uţia acidă de KMnO~ este un agent oxidant energic pentru multe clase de compuşi
organici.
~ ~ ~ o
2K\tfn0 4 ~ 3H2SO, ..... K2S04 + 2MnSO_, + 3Hp + 5(01
\ ioleL incolor
• Alcanii, benzenul şi nafialina, acizii carboxilici saturaţi nu decolorează soluţia acidă de
Kl\11104. -
• ln funcţie de structura lor. alchenele şi alcadienele pot forma prin oxidare energică: CO;
\\ \\~ \~\\\(,\\\\'o.ţ\1.\ "°"i.~\l'h.\.\\"\ \'fa\~C,\\=\ "t\\l\\t \<l\\\ Rf=1, ()~()'o.t\"L\ \_CI.\\\ =C.R-C.\-\=\,
acizi dicarbox.i\ici (din =CH-R-CTI='), c\icetone lc\in =C.R-RC.=).Din hagmentu\ =Ct\- C\-\=
se obţine iniţial acid oxalic (HOOC-COOH) şi în final CO, şi Hp. În exces de agent oxidant.
molecu lele a-oxoacizilor ş i ale a-dicetonelor sc scindează cu formare de acizi.
Exemplu:
CHr<r- CH CH-Q + 8[0]~C02+ H:P + CH3~-COOH .1- Q-cOOH
CH 3 O
l -fen il -3-metil- 1. 3-bmadienă
~
liillMÎI EDUCAŢIONAL
colect ia I
 • Arenele se oxidează i'r1 catena laterală, cu scinderea acesteia dacă este cazul, în poziţia
benzilică(vczi_Eag. 105)
yH2 CH3 TOOH

f~remp/u: O
I
+ 11 [O) ~ o I
+ C01+ 3H2 O + CH3 COOH
Cl-+2 CH2 CH3 COOH
l-etil -4-propilbcnzcn acid tere~alic
Dacă atomul de carbon din poz i ţia benzilică este hibridizat sp·; şi cuaternar, arena nu se
ox idează.
CH3
I
Exemplu: CH, C- CH3
- I .

o
tcrţ-bmi lbcnzcn

• Alcooli i primari şi aldehidele sunt oxidaţi la acizi carboxilici.

Kremplu: IIO- CH2-<.~H 1-CH=O + 3[0) ~ IIOOC-CH2- COOH + Hp
3-hidrox ipropanal acid malon ic
Alcoolii secundari, cetonele şi alcoolii te11iari îşi fragmentează catena cu fonnare de acizi
carboxil ici.
Exemplu: . { CH::;-COOII + CH::;-CH-CH- ., 2 COOH + H,O " I -
- l[O J
C~C~CH-C~CH-CR. CH3
_, - I - I ·'
-
OH
:,-meu'lhexan-.>-o
' l
CH3 CH- CH-COOH , CH::;-Cl+-COOH , HO
3 2 ., tH. _,
2

Oxidări cu soluţie apoasă de K 2Cr20, ş i H2S0 4

• Soluţia acidă de K,Cr,0 7 este un oxidant pentru mai multe clase de compuşi organici.
+6 -2 - - +3 O
K1 Crp 1 + 4H:S04 _. K1 S04 + Cr/S0 4 ) 3 - 4Hp + 3[0]
poltocaliu w rde
• Alcanii, benzenul, naftalina, acizii carboxilici saturati nu schi mbă culoarea soluţiei acide
de K2Crp7.
• Alchenele şi alcadiencle se comportă la fel ca şi în prezenţa so luţie i acide de KMnOr
• Arenele cu carenă laterală se comportă faţă de soluţia ac i dă de K 2Cr20 , la cald la fel ca
ş i faţă de soluţia acidă de KMn04 •
Antracenul se oxidează cu soluţia de K,Cr,0 7 şi CH\- COOH la antrachinonă.
- - . o
-I li .,.2
cx::c) + Cr +8CH -I
K1 20 7 3 COOH ~(X})+
11 -2
2CH 3 COOK +
. +3 o
+ 2(CH3 COO)iCr + 5H2O
-l -2
2C~2C
-6 ~3
oxidare I
Cr ~3,
Cr reducere 2
• Alcoolii primari se oxidează iniţial la aldehide care, în contact mai 1ndelungat cu agentul
oxidant în exces. trec în acizi carboxilici.
Icolectia
EDUCAŢIONAL
ai
 ]-propanol propanal ;icid propanoic
Alcoolii secundari se oxidează la cctone.
Exen1plu: CH~CH--CH,CH3+ [O]~ CH-3 C-CH, CH3 + HD
· I - · · li - '
OH 2-buranol O butanonă
Alcoolii teniali nu se oxidează.
Oxidarea akooli lor primari la aldehide şi a celor secundari la cetonc se mai poate realiza
şi cu CrO, în soluţie de piri dină sau cu MnO:: în solvent inerţi (h idrocarburi). Aceşti agenţi oxidanii
nu atacă legă t urile dub le.
Exemplu: CH 2=CH-CH 2- CH2-0H + [Oj ic,o,.c ,H ' ' CH~-CH- ClI - CH=O + Hp
1
3-buten- l-ol 3-buienal
Aldehidele se oxidează mai uşor decât alcoolii primari şi în prezenţa mai multor agenţi
oxidan\i (vezi pag. 192)
O xi dări cu 0 3
• Oxidarea alchene lor cu 0 3, la temperaturi scăzute {-78°C) conduce la ozon ide, compuşi
cu caracter exploziv. Din punct de vedere al mecanismului. reacţia este o adiţie electrofi l ă .

R\ C= C ; R ~ R\ C-C ; R
R// \\H / \...; "-.
R /
:o >C"\/••
O:
H \
~
~ R

R
-........ - e
/ c'-._
ţQ-0.
-~
:(j.
------11
H
/ c"R
j ~
R
••
R\ C/ Q"-.C; R
/
\
:O- O:
/
' "-.
H
-

.. ..
• •

:o-. . . . 0~o:
T • •
I • •"""-.

•.O:
•• •• • •• ••
ozonidă

Ozonida se poate scinda într-un mediu reducfttor (H/ Pd, Zn + CJI,COOH) conduc,1nd la
aldehide şi cetone.
R\ ( 0"c; R (Z:1.C11,rnnH 1 R\
C=O + R-CH=O
R/ \, / "-H R/
0-0
oznnidii

Exemp/11:
O ·
G -
În medii oxidante {H,0 şi H,O,) aldehidele fonnatc trec în acizi car boxilici .

+ 03 ~ O(
CI-I-O
I _r O=CH-(Cf\)ŢCH=O
fi;'
rd

hexandial
CH-O -~HOOC- (CH )::-COOH
24
ciclnhex enă acid hcxandioic

• ~ ucleul benzenic reacţionează mai greu, la un contact prelungi Lcu 0 •

3

~,tt,O(Zo\
. JJlP2 > 30= CH-CH O
glioxal
benzen

Ono-xilcnul formează prin oxidare cu 0 1 glioxal , metilglioxal şi diaceti l în raport molar

3:2: I, ca şi când ar fi un amestec echimolecular de
compuşi cu structurile Kekule A şi B .

D:IlJ EDUCAŢIcolectia
. ONAL
l
 Rene.pi de reducere şi reacţii tic oxidare

Cll 3
I ,...--CH 1
2
(Q] -l·l\.
011
f•H,0,
P
17
"'> JO=CH- CH= O 1- 2CH,-C-CH=
311
O + CH- C-C-CH
3 11 li 3
o o o
glioxul metil glioxal di3ci:ti l
• Alchinele formează otonide care se descompun cu apă la dicetone. /\cestea sunt oxidate
la acizi de H,O, formată în rcaerie.
1,:remp/11:
p-~
CH,C= C-CH,CH,-0, ~ CH,C - C-CH:2 CH, -:.::_> CH-3 C-C- Cf·f.;-CH, ~
- - · · · " o/ · ·" 88 - -
11
• °='> CH-3 COOH - CI-h-CH,
3 _ COOH
Oxi dă ri cu reactivii Tollen~ şi Fehling
A ldehidele ~i aldozele se pot oxida cu reactivul Tollens (f Ag(NHJl:]OH) cu fom1area oglinzii
de argint ~i cu reacti, ul fehling cu formare de Cu,O. precipitat cărămitiu ( ,·ezi pag. 192. 260).
H-CH=O + 2lAg(NR),]Ol ' .. l .... R-COOH + 2/\g + 4:--lH _... _,. H,O
-
R-CH=O + 2Cn 2 ' 1 4HO .... R-COOIJ - Cu: O ~ 2Hp
În chimia organică sune utilita\i şi alri oxidanţi: peracizi (vezi pag. 193).1 f!\O, (wti pag.
260) etc.

2 1.1. Sri se completeze ecua\iile următoarelor reacţi i de reducere snu oxidare.

a) CH:-CH-CJT:- O_ ... e- - ... IT iki1t 11 1

b, Q -cH~ctt-g-cH-G1-Q "''" ""',

c) CH3 tr-CH CH- CH 3- . .. H 2 ~
o
1K.(r00.-H.S0,1 )
d) o -CH= y-C}fy-~~CH 3+ ... [Ol
CH3 ()H

e) CHi;=Cll-CH- Cll= C-CH3+ ... 0 3 ~ .. ......... .. ..... -H;C-l!Lo\>

- II
CH,
CH,
f) C l~C=C- CI-ţ-C =CH + ... [O] iKMn<>,.Ht,t) .. ....... ......... O<.,u,, )

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
em
'
 !!) cn~c-coo-cH. (LL~ni, 11.0\
- ·' li j

o
I1)
Ol +03~ .................. ll:O(H,(),) ,
~~~7

j) CH,=CH-CH ,-C=C- CH, - ... H, (Pd'Pb I

- .. ' -

3 C-CH?-0' + ... c- ...L . . . H~

k) CH- C\'• -t,H,OHl„
li - -
o
I) CH1C-CH,CH=CH-CH,,--OH + 7[0] (K:r;~;:~so,i>
• li - L

o
111) CH3CHr Q-cH CH-CHi-CH-0 + ... [O] (KMno,-ri,so,,>

21.2. Pentru fiecare dintre sintezck de

mai jos. să se identilice etapele. ştiind că sunt g) Q =o~ CH,(CH2)j;-CH- CH,
I - I I -
mimai reacţii de oxidare ~i reducere care au loc OH OH OH
în prezenţa agen1ilor oxician~ şi reducători din (K1 Cr2 0 7 + H1 S0_1: LiAlII4 , Hp-)
paranteză.
a) CH 3- CIT2- CH=CH-CH 2 CH1 _. b) CH3Q -co-NH- CH3~
Cll,-C H,-CII, OH
. - (KMn04 + H 2S0~: LiJ\IH.;, H,0-) ~ fH2 Q-cr½- NH-CH3
b) C6 H;-C=C- C\ TT,-> C~H,-CH2 - OH OH
(K 2Crp., - H 2S04 ; H 2, Pd/Pb 2~. LiJ\IH 4 • H,0-)
(~Crp, + H2 SO 1; LiA1H 4 • H,0-)
c) C6 TT,-CH~-CH 3 -> C6 H,-CH- CH1
i) CH -CH -COCI ~ CH -CH -
1 2 1 2
COOH
OH ( [Ag(NH,)JOH, H2, P<l/Ph 2-)
(KMn0 4 , t°C; Na+C 2Hs<)H)
OH
I
. (01
J)~
~ ~ (X)1-011
~ -OH
/4?

d) ~,(~1~
~ il J
(X)1
~
(Na-C1H5-0H, Ki\.1110 4)

(11,, >Ji: NaAHI. Hp ' : o::, VPs· t°C) 21.3. Să se completeze ş i să se egaleze
ecuaţiile um1ătoarelor procese redox:
c) CH ,-C=C CH2-- CH 3 ->
a) CH,-CH=CII CH-CH, +- K ,Cr,O, +
CflJ -CH-CH-CIL
· I I -
CH , ., OH , ..
OH OH 112s0. ... a - b + KJSO. + C + H20
(KMn0 4 , H 2 , Pd/ Pb2- )
f) CH 3-CaaCH - CH 1 -CH- COOH o
li

Em!J colecţia I
OH
(KMnOr H 2, Ni)
b) o+ . KMnO + H,0
- _. ci I KOH +e
EDU CAŢIO NAL
 b) Să se calculeze masa ele KMnO . ş i
c) CH3 0 -CH=CH-CH- CH2 0H t masa de soluţie de n,so. de concentraţie 98%
- tH.·' necesare obţinerii sol C1ţiei acide de KMn0 4 care
se consumă la oxidarea unei probe de alcool
p-metilbenzilic identice cu proba consi derată.
-K1v1n0 4 + H2S0 1 .... HOOC ~COOH

-f,g-1 h+ Hp 21.6. O probă A de 1 -teuilpropină cu masa

de 116 g este tmtată la temperan1ra camerei cu 2 L
d) CH3-(CIT1 ) 10-CH,-CH 2-{CH) 10-CH,
de soluţie slab bazid t de KMnC\ ele concentraţ i e
- 0 2 .... CIT1- (C~)w-COOH + i
0.6 M. Amestecul de compuşi organici rezultaţi
e) O=CIT-CH=O + Na - Ci1-1 5 OH .... j + din reaqie este supus hidrogenării cu TL în exces
-C\ H,-ONa în pre:i:cntă de Ni la temperaturi şi -presiuni
obişnuite. O altă probă B de 1-fcni l propină
f)O,N ~ N 02 ~ Fe -r HCl - k- identidt cu proba A este supusă hidrogenării cu
- + FeC' l2 + I Il în exces in prezenţă de Pd/Pb1 ' şi apoi este
1
g) CH:=CTI - CH=O + 1ţ ~ m !ratată la temperatura camerei cu I L de soluţie
slab bazică de K.Mn<.\ 0,8M. O a treia probă
21.4. Prin deshidratarea glicerinei se obrin C de 1-fen iIpropină cu masa de 34,8 g este
560 g de acrolcin[1. Jumăt ate din camitate supusă hidrogenării cu H? în exces în prezenţă
este oxidată c:u soluţie de KMnO, şi H:SO~ de Ni la temperaturi şi presiuni obi şnuite şi
de concentraţie 1,4M, iar cealaltă jumătate apoi este tratată la calci cu 400 g de soluţie slab
este redusă cu H, în prezenţă de Pd/C. Să se bazică de KM.no. de concentraţie l 5,8%. Să se
calculeze: - calculeze:
a) vo lumul de solutie•
aci d ă de KMnO I a) masa amestecutului de compuşi organici
consumat, considerând că se foloseşte un obţ i nuri după hidrogenare din proba A;
exces de so l uţie oxidantă fa!f1 de cantitatea b) numărul de moli de izomer cis şi
stoechiometric necesară ele 5%: numărul de moli de izomer trans rezultaţi din
b) volumul (c.n.) ocupat de gazul rezultat hidrogenarea probei B:
din reacţia de oxidare; c) masa compusului organic obţinut în fina l
c) masa de produs organ ic rezulta t din după oxidare din proba R;
procesul ele reducere. dacă randamenLUI d) masa compusului organic obţinut în final
procesului este de 95%: după oxidare din proba C;
d) volumul ocupat la 27°C şi 3 atm ele e) volumul (c.n.) de H, consumai în toate
hidrogenul lJtilizat. dacă s-a introdus în proces procesele de hidrogenare considerate.
cantitatea de H, stoechiometric neccsarr1
reducerii întregii cantităţi de acrolein[1.

21.5. O probă de alcool p-mcti !benzi lic

impurificat cu p-metilbenzaldehidă este tratată
mai întâi cu NaRH. 4 în mediu acid, cf111d se
consumă 19 g de NaBH 4 ( 1 mol de NaRH •
cedează I mol de ioni H ), şi apoi cu o soluţie de
Ki Cr1 0 7 şi H1 SO I de concentra!ic 2M , la c~ld şi
pemru un timp mai îndelungat, când se consumă
5L de soluţie.
a) Să se determine masa probei de alcool
p-metilbcnzi lic şi puritatea ei.
Icolectla
E D UCAŢIONAL
EmJ
 Compuşi organici cu caracter
acid şi cu caracter bazic
~
~:-,5 Caracter acid, caracter bazic
• Confom1 teoriei protoliticc, acizii suni spet:ii chimice (molecule sau ioni) capabile să
cedeze protoni tH-).
În molecula unui acid, atomul de hidrogen este legat de un atom de nemetal printr-o
legătură cova lentă polară. În general, cu cât polaritatea legăturii lI-ncmetal este mai mare, cu cât
legătura H-m:metal este mai labil ă şi cu cât anionul .A- este mai slabi i. cu atât acidul Il-A este mai
tare. adică are o tendinţă accentuată de a ceda protoni .
Ionizarea acizilor foarte tari în soluţie apoasă este, practic o reacţie totală..
HA+ Hp _. A- + H p- [Hp ] = c 11 „
pll = -lgfHP+J = -lgc11 A
Acizii slabi ionizează pu\in în soluţie apoasă, reacţia Oind reversibilă.
HA + H,O..,._ A- + tt_o-

k =
[1\ ] ·[H.O
'
~]'
si pk = -!ok
a [ HA] , • b •

Pcmru acizii slabi (k, < 1o·• mol/L): [ H,O '] = .Jk,. . ctt.\ şi pH =½pk. -½ lg c 11 A
Un acid este cu atât mai tare cu cât valoarea constantei <le aciditate k, este mai mare sau
cu cât vnloarca exponentului de aciditate pk, este mai rnică:
- acizi foarte tari pka < 1 k,, > 10· 1
- acizi de tărie moderată pk. = 1 - 3 k,, = 10·1 - 10·3
- acizi slabi pk. = 3 - 5 k,. = l o·-' - 10·5
- acizi foarte slabi pk = 5 - 15
0
k = 10·5 - 10·15
- acizi extrem de slabi pk. > 15 k: < 10·15
• Conform teoriei prntolitice. bazele sunt specii ch imice (molecule sau ioni) capabile să
accepte protoni tH+).
O bază posedă la unul dintre atomii e i o pereche de electroni 11epa1iicipan ţi la legăiură de
care se liOJ t.: fixa un proton printr-o legătură covalentă coordinativă. Cu cât densitatea de electroni
de la ato1,1ul <'are acceptă protonul este mai mare şi cu cataccesul protonului la perechea de electroni
este mai fac il (împiedicare sterică mică). cu atât baza este mai tare, ad ică are o tendinţă accentuată
de a accepta protoni.
Ionizarea bazelor foarte tari în so luţie apoasă este, practic, o reacţie totală.
. 10- 14 .
H T H,O - BlI ' - HO- [110 1- c~, [H;o-J =[Ho ] ş1pH= 14+ 1gcB
Bazele slabe iu nizează pu\in în soluţi e apoasă, reacţ i a fiind reversi bilă.
B + H .O a= Bl f + HO-
[ Ho }[Bir-J
k0 = [ B] şi pkb= -lgk"
~ colecţia
~ EDUCAŢIONAL
I
 . 10-14
Pentru bazele slabe (kb < 10·4 mol/L) : [ Ho-J = ~ , [ H30 •] = [ Ho-J sau

[Hp+] = Jkw · k. şi pH =½pk. +½lgc 8 + 7 , unde k. este constanta de aciditate a acidului

Cn
conjugat.
O bază este cu atât mai tare cu cât valoarea constantei de bazicitate kb este mai mare sau
cu cât valoarea exponentului de bazicitate pkb este mai mică.
• Un acid (HA) se transfonnă în baza conjugată (A-) prin cedarea unui proton, iar o bază
(B) trece în acidul conjugat (BW) prin acceptarea unui proton.
HA -H· ) A BH+ .lf' B
+H· ~H·
acid bază acid bază

Cu cât un acid este mai tare (cedează mai uşor protoni), cu atât baza lui conjugată este
mai slabă (acceptă mai greu protoni) şi invers.
Pentrn un cuplu acid - bază conjugată, la 25°C, sunt valabile relaţiile:
14
k_- kb= 10· şi pk. + p~ = 14
Se recomandă caracterizarea unui cuplu acid - bază conjugată. numai prin constanta de
aciditate (k.) sau prin exponentul de aciditate (pk.).
Exemplu: CH3-COOH I CH3-COO k , -:o l,8 ·10·5 mol/L pk, = 4 ,74
CJ-l3-NH / / CH 3- NH2 k. = 2,27 ·]0· 11 mol/L
pk. = 10,64
• Un acid cedează protoni ~azei conjugate a unui acid mai slab decât el, punând în libertate
acidul mai slab.
- ---- '1-,
Exemplu: .
HCI + CR-COO .
-. C I-+ CH. -COOH pk.(HCl)= -7
pka(CH 3COOH) = 4,74
O bază acceptă protoni de la acidul conjugat al unei baze mai slabe decât ea, punând în
libertate bază mai slabă.
-J; I
Exemplu: NH3 + ClT5-NH3- 4 NH4- + C6H; -NJ-I2 pkb(NH,) = 4,74
pkb(C6 H 5-NH 2) = 9,42

o
;:,,:-=6 Compuşi organici cu caracter acid
Printre compuşii organici cu caracter acid se află: alchinele cu tripla legătură la marginea
catenei, alcoolii, fenoli i, acizii carboxilici, acizii sulfonici.
Caracterul acid al acestor compuşi creşte în ordinea:
alchine< alcooli < fenoli< acizi carboxil ici< acizi sulfonici
• Atomii de carbon trip lu legaţi s,unt hibridizaii sp şi au caracter slab electronegativ. De
aceea legătura H-C sp este slab polară (H81- d>-) şi hidrogenul poate fi cedat ca proton. A lchinele
cu triplaiegătură la marginea catenei (R-C=CH) sunt acizii foarte slabi (k, = I 0·25 mol/L, pk. = 25).
Nu ionizează în soluţie apoasă, nu schimbă culoarea indicatorilor acido - bazici, dar reacţionează
la cald în medii anhidre cu metalele alcaline, cu formare de alchiluri ionice, numite uzual acetiluri,
şi cu degajare de hidrogen (vezi pag. 84).
Exemplu: CI-T3-0,CH + Na ~ CH3- C=C-Na- + 1 H,
2
propină acetilura propinei

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
mJ
 _ Anionul acetilură (R-C=C-) este o bază foarte tare (kb =
hidrolizează
putem ic, regenerând cantitativ alchina.
Exemplu: CH3-C-=C-Na++ HzD -+ CH3-C=CH + NaOH
• În molecula alcoolilor (R-OH), radicalul hidrocarbonat exercită un efect inductiv
respingător de electroni (+Is) şi măreşte densitatea de electroni de la atomul de oxigen. Din acest
motiv, legătura 0-H din alcooli este mai puţin polară decât legătura 0 -H din apă şi, în consecinţă,
alcoolii cedează protoni mai greu decât apa şi sunt acizi mai slabi decât apa (k. = 10·16-J0· 18mol/ L,
pk. = 16-1 8). .
Alcoolii nu ionizează practic în soluţie apoasă, nu schimbă culoarea indicatorilor acido
- bazici, dar au capacitatea de a reacţiona cu metalele active (Na, K, Mg, Al) cu formare de alcoolaţi
şi cu degajare de hidrogen.
Exemplu: CH3-CH2-0H + Na -+ CH3- CH2-0-Na++ H 2 i
etanol etanolat de sodiu
(etox id de sodiu)
Pentru că alcoolii sunt acizi mai slabi decât apa, reacţia metalelor alcaline cu alcoolii
lichizi anhidri este mai puţin violentă decât reacţia lor cu apa.
Pentru că ionul alcoolat (R-O-) este o bază tare (kh = I 02 - I 04mol/ L, pkb = -2 la -4),
alcoolaţii alcalini hidrolizează puternic, regenerând cantitativ alcoolul.
Exemplu: '?H3-CH 2-0 Na- + Hp -+ CH3- CH2-0H + NaOH
• In molecula unui fenol , se exercită un efect electromer respingător de electroni (+Es).
o+~
~H

Exemplu:
©
Drept urmare, se micşorează densitatea de electroni de la atomul de oxigen, care se
.
.

pozitivează şi devine mai atrăgător de electroni, polarizând mai mult legătura 0-H. Astfel,
legătura 0-H din fenoli este mai slabă decât legătura 0 - H din alcooli şi din apă. În anionul
fenolat (Ar-O-), efectul +Es este mai accentuat şi conduce la delocalizarea sarcinii negative de
la atomul de oxigen pe nucleul aromatic şi la stabilizarea acestui anion.
5-
C11o·.{')
~():- 5: (): o

Exemplu:
"â ~ I ~
cO
li

G
~
li
o~~
i_J
o-- 0 .

În consecinţă, fenolii au o tendinţă mai accentuată de a ceda protonii decât alcoolii şi

decât apa şi sunt acizi mai tari decât alcoolii şi decât apa (k. = l 0·8- J0· 10mol/L, pk0 = 8-1 O).
Echilibrul de ionizare a fenolilor este mult deplasat spre stânga.
Exemplu: C6H 5-0H + Hp :;='- C6 H 5- 0 - + Hp+
Fenolii nu impresionează indicatorii acido - bazici, dar au capacitatea de a reacţiona cu
metalele alcaline şi cu hidroxizii alcalini, în condiţii care fac reacţLÎle posibile din punct de vedere
cinetic.
Exemple: C6H 5-0H + Na ..... C6 H5-0 Na' + H2 ½
fenol fenolat de sodiu
(fonoxid de sodiu)

El!IJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
 C6 H 5-OH + NaOH -+ C 6 H5-O-NaT+ Hp
Fenolii reacţionează cu carbonaţii neutri alcalini, dar nu reacţionează cu carbonaţii acizi
alcalini.
Exemplu: C6H 0-OH + Na2CO3 ... C6 H 5-0Na + NaHCO
3
pk.(C 6H 5- OH) = 9,89
pk.(HCO1- ) = I 0,4
Fenolii sunt acizi mai slabi decât acidul carbonic (H2 CO3) şi decât acizii carboxilici şi
sunt deplasaţi din fenolaţi de către aceşti acizi.
Exemplu: C<\H 5-ONa + CO 2 + Hp -+ C6H 5-0H + NaHCO 3
Tonul fenolat (Ar-O-) este o bază slabă (kb = l 0·6 - 10·4 mol/L, pkb = 6 - 4) şi fenolaţii
alcalini sunt parţial hidrolizaţi în soluţie apoasă.
Exemplu: C6 H 5-ONa + Hp .= C 6H 5-0H + NaOH
• Efectul electromer din grupa carboxil (-COOH) detenn ină o pozitivare a atomului de
oxigen din grupa -OH.
Co: o-
-cll·· ;O
'{l, - C\ o+
Q-H 0- H
Acest atom de oxigen devine mai atrăgător de electroni şi determină o polaritate mai mare
a legăturii 0-H. În consecinţă, atomul de hi~ogen este mai slab legat şi grupa carboJtil cedează
relativ uşor protonul (W). În ionul carbc,,tlat (R- COO-), efectul electromer este mai accentuat
şi stabillizează acest anion.

Aceste aspecte structurale fac ca acizii carboxilici să fie acizi mai tari decât fenolii.
Compuşii
' .
carboxilici sunt acizi slabi (k ::::: t0· 5 moliL, pk :: 5).
.
In soluţie apoasă, acizii carboxilici sunt parţiali ionizaţi şi schimbă culoarea indicatori lor
acido - bazici.
Exemplu: CH3-COOH + Hp .= CH3-COO- + Hp-
acid acetic acetat
Acizii carboxil ici inferiori lichizi, anhidri sau în soluţie apoasă, reacţionează cu metalele
active, cu oxizii bazici şi cu bazele insolubile.
Exemple: 2CH3- COOH + Mg ... (CH 3-COO)2Mg + H 2
2CH3- COOH + CuO ... (CH 3-COO) 2Cu + Hp
2CH3- COOH + Cu(OH\ -+ (CH3-COO\Cu + 2Hp
Acizii carboxilici lichizi sau solizi, solubili sau insolubili în apă, reacţionează cu sol uţiile
apoase ale hidroxizilor alcalini cu formare de săruri solubile.
Exemplu: HOOC- COOH + 2KOH -+ KOOC-COOK + 2H ,O
acid oxalic oxolat de potasiu -
Acizii carboxilici sunt acizi mai slabi decât acizii minerali, dar mai tari decât acidul
carbonic. ,,Dizolvarea" acizilor carboxilici în soluţiile apoase ale carbonaţilor acizi alcalini cu
degajare de CO2 reprezintă reacţia de recunoaştere a acizilor carboxilici (vezi pag. 305).
Exemplu: C6 H5-COOH + NaHCO 3 4 C6 H 5-COONa + CO 2 + Hp
acid benzoic benzoat de sodiu

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
im
 • Acizii sulfonici sunt acizi tari (CH3- SO3H, pk. = -J ,2, C6 H5-SO3H, pk. = -6,5). Bazele lor
conjugate au o~tabilitate deostebităiin cauza delocali~rii sarcinii negativ~~a~trei atomi de oxigen.

11 11 11 I +
R- S- OH ~ R- S-0- ~ R- S=O ~ R-S=O + H
li
o oII I
o- o11
• Grupele care exercită efecte inductive sau electromere respingătoare de electroni
măresc densitatea de electroni de la atomul de oxigen din grupa 0 - H din alcooli, fenoli sau acizi
carboxilici, destabilizează anionii alcoolat (R-O-), fenolat (Ar-O-) sau carboxilat (R-COO-)
şi astfel micşorează caracterul acid al acestor compuşi organici.
Grupele care exercită efecte inductive sau electromere atrăgătoare de electroni micşorează
densitatea de electroni de la atomul de oxigen din grupa 0-H din alcooli, fenoli şi acizi carboxili ci,
stabilizează anionii alcoolat, fenolat şi carboxilat şi astfel măresc caracterul acid al acestor compuşi
organici.
Exemple: CH3 F
I I
circ-OH F-C-CHz- OH
J I I
CH3 F
pk. = 16 pk, = 18 pk. = ]2,4

o - OH CH3- Q-oH 0 2N- o -OH

pk. = 9,89 pk, = 10,2 pk, = 7,1

Clţ-COOH CI-fy-CH-2 COOH Cl-CH2 COOH

pk. = 4 ,74 pk. = 4,87 pk. = 2,86
• Efectul inductiv scade cu creşterea distan[ei faţă de atomul cheie şi în felul acesta scade
şi influenţa lui asupra acidităţii compuşilor organici.
Exemple:
Clţ-CH2 Clţ-COOH CI-fy-CH2 CH-COOH Cfr---
3 CH-Cl--f:;-COOH
I I .
Cl CI
pk, = 4,82 pk. = 2 ,86 pk. = 4,05
Clţ-C H2 COOH Ciţ--Clţ CHz- COOH Ci°ţ-CH2 CRi-CH2COO H
pk. = 4,31 pk. = 4,66 pk. = 4,76
• în acizii dicarboxilici, o grupă carboxil exercită un efect inductiv atrăgător de e lectroni
şi măreşte aciditatea celeilalte grupe carboxil.
Exemple: HOOC-COOH + Hp ;=' HOOC-COO- + ttp+ pk. 1 = 1,27
HOOC-CH2- COOH + Hp ~ HOOC-CH2-COO- + Hp~ pk01 = 2,85
Ionizarea uneia dintre grupe schimbă tipul efectului inductiv. ionul -COO exercită un
efect inductiv respingător de electroni şi micşorează aciditatea grupei carboxil neionizate.
Exemple: -oOC-COOH + Hp"" -ooc-coo- + Hp- pk32 = 4,27
-QOC-CH2-COOH + Hp ~ OOC- CH2-Coo- + Hp- pka2 = 5,7
• Aciditatea feno lului poate fi mult mărită pri11 grefarea pe nucleul benzenic a unui număr
mai mare de grupe puternic atrăgătoare de electroni.
Em .
colecţia j
EDUCAŢIONAL
Exemplu:

o - OH r-(jf':··
o~N- -OH oy>N- r-(jf'. -OH OiN- C/°' - OH
oi - oi --c,"-NYO "-N02
pk, = 9,89 pk. = 7,1 pk =4,09 ~o pk. = 0,25
•
• Caracterul acid al acizilor benzoici substituiţi este influenţat de mai mulţi factori: natura
substih1enţilor, efectele electronice pe care le pot genera aceştia, pozi~a substituenţilor faţă de
grupa carboxil, existenţa unor poziţii aglomerate steric.
Acizii benzoici cu substituenţi în poziţia orto faţă de grupa carobxil sunt acizi mai tari
decât acidul benzoic, deoarece repulsiile care apar între aceste grupe apropiate în spaţiu (efect orto-
steric) determină o deviere mai mare a planului grupei carboxil faţă de planul nucleului aromatic
şi o micşorare a efectului -Es din acidul benzoic.

Exemple:Q-coOH O -COOH O-COOH CH3 Q-cooH

-..._ Cl-i-
-' CHj
pk. = 4,2 pk. = 3,9 1 pk, = 4,27 pk. = 4,38

O -COOH Q -cooH 02N- Q- cooH

'---NOi No('
pk.= 2,21 pk. = 3,49 pk. = 3,42
Când substituenţii se află în poziţia meta faţă de grupa carboxil, se manifestă doar efectul
inductiv, de exemplu +Is al radicalului -CH_1 care micşorează aciditatea şi -Is al grupei - N02
care măreşte aciditatea.
Când substituenţii se află în poziţia para faţă de grupa carboxil, se manifestă mai intens
efectul electromer, de exemplu efectul +Es al radicalului -CH 3 care micşorează aciditatea şi
efectul -Es al grupei - N0 2 care măreşte aciditatea.
• Unele grupe puternic atrăgătoare de electroni (- N0 2-COOR, >C=O, --0:N) pot
determina acidifierea unui atom de hidrogen din vecinătate şi un comportament de acid slab.
Exemplu:
- + 1
C2H 5-00C-CH 2-COO-C 2H5 + Na~ C2H5- 00C-CH(Na)-COO-C2H 5 + 2 H2
malonat de dietil ester malonic sodat

C 2H 5-00C-CH 2-COO-C 2H 5+CH3-CH2- 0Na ~ C2H 5- 00C-CH(Na)-COO-C2H 5+

pk. = 13,3 + CH,-CH2-0H
pk. = 16
o
8 Compuşi organici cu caracter bazic
• Aminele sunt cei mai importanţi e-ompuşi organici cu caracter bazic. Atomul de azot din grupa
amino (- NI\) posedă un orbital hibrid sp 3 dielectronic. Disponibilitatea acestei perecbj de electroni
neparticipanţi la legătură de a lega coordinativ protonul determină caracterul bazic al aminelor.
La dizolvarea în apă, aminele solubile ionizează într-o reacţie de echilibru, formând
hidroxizi complet ionizaţi.
Exemplu: (CH 3) 2NH + Hp-= (CH3\NH/ + HO-
dimetilamina dimctilamoniu
Aminele reacţionează cu acizii minerali (HCI, H2SO4), formând săruri.de amoniu solubile
în apă.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
ESfi
 Exemplu: C6H 5- NH2 + HCl -.. C6 H 5- NH 3rc1-
fenilamină clorură de fenilamoniu
CHl- NH2 + H2S04 -CH J-NHJrHso4-
metilamină sulfat acid de metilamoniu
Aminele pot fi deplasate din sărurile lor de amoniu de bazele mai tari.
Exemplu:
CH 3-NH_
1
]'CJ- + NaOH 4 CH 3-NH2 + Hp + NaCl pk,,(HO-) = -1,74
pţ(C:f·l3NH2 ) = 3,35
• Aminele sunt baze slabe, iar bazicitatea lor variază în funcţie numărul şi natura radicalilor
legaţi de atomul de azot.
Aminele alifatice (k~=l 0·3 - 1 o·~mol/L, pkb=3 - 5) sunt baze mai tari decât amoniacul
(Js,=1,8 ·10· 10 mol/L, pk,, = 4,74), iar aminele aromatice (k~= 10· 10-10· 1•mol/L, pkb=l0- 14) sunt baze
mai slabe decât amoniacul. Dintre ele, numai aminele alifatice schimbă culoarea turnesolului.
Efectul inductiv respingător de electroni al radicalilor alchil măreşte densitatea de electroni
de la atomul de azot şi capacitatea aminei de a fixa protonul. De aceea, în seria alifatică, aminele
primare (R-NH) sunt baze mai tari decât amoniacul, iar aminele secundare (R-N H-R), care au
doi radicali cu caracterrespingător de electroni, sunt baze mai tari decât aminele primare. Aminele
alifatice terţiare (R;N) sunt baze mai slabe decât aminele secundare sau chiar decât aminele primare
în unele cazuri. Repulsiile dintre cele trei grupe alchil dintr-o amină terţiară cresc la fom1area
ionului de trialchilamoniu (R3NW) cu structură tetraedrică, când distanţele dintre grupele alchil
se micşorează. Din această cauză, tendinţa aminelor terţiare de a fixa protonul şi de a-şi schimba
structura scade şi scate bazicitatea lor.
Exemplu: NH3 < C2H 5-NH2 < (C 2H 5) 3N < (C 2H 5) 2 NH
pkh = 4,74 pţ = 3,36 pkb = 3,25 pkb = 3,06

NH3 < (CH) 3N < CH 3-NH 2 < (CH)}•Hf

p~ = 4,74 pkb = 4,21 p~ = 3,38 pţ = 3,27
Efectul electromer care se manifestă în moleculele aminelor aromatice determină o
micşorare a densităţii electomice de la atomul de azot şi în consecinţă o micşorare a capacităţii de
a fixa protonul.
Bazicitatea aminelor aromatice este influenţată de natura substituenţilor grefaţi pe nucleul
aromatic. Substituenţii respingători de electroni măresc bazicitatea aminelor, iar cei atrăgători de
electroni micşorează bazicitatea aminelor.
Exemplu:

(âfNH2
V
pk,, = 9,42 pţ = 8,92

l])IB@IB~
22.1. Se consideră compuşii organici: b) Să se calculeze masa de Na, de puritate
COOH SO:;H 92% care se combină total cu l ,64L de compus
I I A, măsuraţi la 50°C şi 6,46 atm.
HC=CH, CH3- 0H, o -OH, o c) Să se identifice compusul organic cu pk.
cel mai mic ( compusul B) şi să se scrie ecuaţia
a) Să se identifice compusul organ ic cu reacţiei lui cu Na C0 •
2 3
caracterul acid cel mai slab ( compusul A) ş i să se d) Să se calculeze masa de compus B
scrie ecuaţia reacţiei lui cu Na la peste 200°C.
~
~ EDUCAŢIONAL
colecţia I
care reacţionează cu 200 g de soluţie deNa2C03 a) Să se IC.e '&~ce =~ .\.
B. C ~ ~
de concentraţie I 0,6%. aciditatea lor scade în ordinea: A > B > C.
e) Să se identifice compusul organic care b) Să se identifice compusul cu caracter
reacţionează cu NaOH în raport molar 1 :2 acid D care se obţine prin reducerea cu NaBH4
(compusul C) şi să se scrie ecuaţia reacţiei lui a compusul B şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor
cu NaOH. chimice:
t) Să se calculeze numărul de moli de D + Na -+
compus C care reacţionează total cu 0,4 L de D + KOH-.
soluţie de NaOH de concentraţie 2 M. c) Să se indice metode de obţinere a compuşilor
A, B, C pornind de la fenol (C6HpH).
22.2. Se consideră acizii carboxilici: d) Să se calculeze masa de fenol tehnic
CJ:ţ-CI:Ii-COOH, ylţ-CH2COOH, de puritate 94% necesară obţinerii a 916 kg de
CI Cl compus A, dacă randamentul reacţiei este de
I 80%.
Clfy-C- COOH
I 22.4. Se consideră schema de reacţii 22.1.
Cl a) Să se identifice substanţele din schemă
a) Să se identifice acidul cu pka cel mai mic şi să se scrie ecuaţii l e reacţiilor chimice.
(acidul A) şi acidul cu pk. cel mai mare (acidul b) Să se aranjeze compuşii organici cu
B), cel de-al treilea fiind acidu: C. caracter acid X, Y şi Z în ordinea crescătoare a
b) Să se scrie ecuaţiile reacţ.ii lor chimice: acidităţii.
2B+Nap-. 2a + Hp c) Să se scrie formula plană a unui compus
A+ Hp (NaOH) ) b + 2HC1 organic fără caracter acid izomer cu Z.
d) Să se calculeze masa de benzen necesară
b + NaOH ... c + Hp
obţinerii cantităţii de acid X care poate să
b (Li/\lH,cxccs.H,O·) d + HO
2 cedeze în reacţie cu KOH 3,011 ·1023 protoni,
d + 2K -. e + H2 considerând reacţiile totale.
C + Hp fNoOH ) ) f + HCl
22.5. Se cons ideră compuşii organici cu
f + 2Na -. g + H2 caracter acid:
c) Să se calculeze masa de acid B care @ CH3-CH2-0H
poate să cedeze acelaşi număr de protoni ca 9 g
@HCOOH
de compus f.
d) Să se compare caracterul acid al ©Cl3C-COOH
compuşilor B şi f.
@CH3-CH2- COOH
22.3. Se consideră compuşii hidroxilici: CH3
CH-Qr
3 =
~-OH, CH-C-Q~·-OH,
3 li ·-
o
@CH 3{-oH
CH3
0 2N-........(Î],.....--N02 ® F3C- CH2-0H
şi următoarele valori pentru pk,: 0,64; 18; 16;
r"OH
3,77; 12,4; 4,87.
N02
Schema 22.1.
~3lOJ(KMnO, H 1,so,) X +CH,COCl(A!Cl_,~ y
a -H,0 - .J4Cl

- (Cll,),CllCl(AICI.} z
-IICI
Icolectia
EDUCAŢIONAL
Em
 ----: V
informaţiile:
a) Să se asocieze fiecărui compus organic
- are doi substituenţi pe nucleul benzenic
valoarea corespunzătoare a pk~-ului.
în poziţiile 1 şi 4 ;
b) Pentru compusul B, să se calculeze
- nu reacţionează cu Na, cu NaOH sau cu
valoarea constantei de aciditate (k.) şi pH-ul
HCI;
soluţiei apoase de B de concentraţie 0,01 M.
- atomii de carbon din moleculă suni: 6
c) Să se calculeze masa de magneziu
terţiari, 2 primari şi I secundar;
care reacţionează cu o cantitate de B identică
- formează prin reducere cu Feşi HCI un
cu aceea care poate reacţiona cu 22,4 mg de
compus cu caracter foarte slab bazic.
CaO.
d) Des pre izomerul U s e cunosc
d) Să se identifice substanţa cu caracter acid
informaţiile:
C' care se obţine prin hidroliza compusului C şi
- ~e trei substituenţi pe nucleul benzenic
să se calculeze masa de C' care reacţionează cu
în poziţiile 1, 3 şi 5;
100 mL de soluţie de HCOONa de concentraţie
- are caracter foarte slab bazic;
0,2 M, ştiind că acidul C' are pk01= 1.27 ş i
- atomii de carbon din moleculă sunt: 5
pk./=4,27.
terţiari , 1 cuaternar, l primari , 2 nulari;
22.6. Să se scrie formulele plane ale - prin hidroliză cu soluţie de NaOH
izomerilor cu formula moleculară C9 H 11 0 3N forn1ează o sare de sodiu;
care au în moleculă un nucleu benzenic şi - nu reacţionează cu Na.
îndeplinesc condiţiile indicate mai jos.
22.7. U n compus organic aromatic
a) D e spre izom e rul X se cunosc
cu caracter bazic are N E =4 şi compoziţia
infonnaţiile: .
proce ntuală de masă: 78, 5% C, 8,41 % H,
- are trei substituenţi pe nucleul benzenic
13,08% N.
în poziţiile 1, 3, 5;
a) Să se detem1ine formula mol eculară a
- are caracter acid şi reacţionează cu Na şi
compusul organic.
. NaOH;
b) Să se scrie formulele plane ale izomerilor
- nu reactionează cu HCI;
cu această fonnulă moleculară.
- fonnea;ă prin reducere cu Feşi HCI un
c) Să se identifice izomerul cu caracterul
amfolit acido - bazic în care grupele funcţionale
bazic cel mai accentuat şi să se scrie ecuaţia
cu caracter acid şi cu caracter bazic au tării
reacţiei lui cu HCI.
apropiate;
d ) Să se calculeze masa de izomer
- atomii de carbon din moleculă sunt: 5
identificat la punctul c care acceptă 3,6132 ·2020
terţiari, l cuaternar, 2 secundari şi 1 primar.
protoni .
b) Despre izomerul Y se cunosc
infonnaţiile: 22.8. Să se calculeze pH-ul următoarelor
- are doi substituenţi pe nucleul benzenic soluţii:
în poziţiile 1 şi 4; a) soluţie de C6H 5-S03H (pk. = -6,5) de
- are caracter foarte slab acid, reacţionează concentratie 2 ·10·4 moli/L;
cu Na şi nu reacţionează cu NaOH; b) soÎuţie de HCOOH (k.=17,7 ·10·5 mol/L,
- atomii de carbon din moleculă sunt: 5 pk. = 3,77) ce conţine 230 mg de HCOOH în
terţiari, I cuaternar, 2 secundari şi 1 primar; l 00 mL de soluţie;
- formează prin dehidrogenare în prezenţă c) soluţie de (CH)2NH (~=5,2 ·10·4 mol/L,
de Cu o aldehidă; p~ = 3,28) de concentra~e 10-4 M.
- formează prin reducere cu Fe şi HCI o
22.9. Să se aranjeze în ordinea creşterii
nouă grupă funcţională cu caracter foarte s lab
bazic. caracterului acid unnătoarele serii de substanţe.
Să se argumenteze alegerea făcută.
c) D e sp r e iz o merul Z se cunosc
mj'I colecţlal
~ EDUCAŢIONAL
 a) CH3-CH2-CH,-COOH (A) ~

CI-ţ-TH-Clţ-COOH (B) CI-ţ-rr-CHiE).

OH CH3

Clfy-CH2 y 1t--COOH(C) g) Cfi,-COOH (A), HOOC-COOH (B),

-ooC-COOH (C),
OH HOOC-CH2-COOH (D),
CH3-CH 2- CH2-CO-O-CH,-CH,- OH (D) CH.
I J
CH 3- CH2-0H (E). - -
HOOC- f-COOH (E).

b) Q -ott (A), 0 2N- 0 -0H (B), CH3

h) CH3- COOH (A),
CI-ţ-fH-Q-OH (C), CH2 =CH-CH 2-COOH (B),
CH3 C6 H5-CH2-COOH (C),

Q -0-cH2-CH2-0H (D), TI-fy-COOH (D), yl-ţ-COOH (E).

Cl OH
CH3-CH2-0H (E).
i) CH 3- COOH (A), C6 H5-COOH (B),
c) CH3- 0 -COOH (A), COOH
I
Q -COOH (B), 0 -CH3 (C), C6 H5--C=CH (D),

CH3- CH2- Q -OH (C), Cl3C-COOH (E).

O==CH- Q- CH2-0H (D), 22.10. Să se aranjeze în ordinea creşterii

carac terului bazic următoare l e serii de
Q -CH2- CH2-0H (E). substanţe:
a) NH3 (A), CH3- N~ (B),
OH
I CH3- NH-CH3 (C), (CH,)3N (D),
d) 0 2N- O-NCi (A), Q -oH (B), C6 H5-NH- CH3 (E);
b) CH3-CH2-0- (A),
~Oi Clfy--ŢH-o- (B), C6 H5-0- (C),

CH3
CH3- Q -OH (C),
Clfy-TH- Q -o- (D), Ho CE);
Clfy--TH-COOH (D),
CH3
Cl
c) NH 3 (A), CH3-Q-NH2 (B),
CH3-CH2-COOH (E).
e) C6H 5- S03 H (A), CH3-S03 H(B), Clfy-ŢH-0 -N~ (C),
CH3-0-CO-CH2-CO-O-CH, (C), CH3
CH3-0H (D), CH3-COOH (E). -
f) C6H 5-WH3 (A), CH3- WH (B), 02N-0-Ntti (D),
3
C6H 5-N'H2-CH3 (C), "--N0 2
CH3- W H 2- CH3 (D), 0 2N-O-NH2 (E);
d) C6 H,- NH2 (A), C6 H 5-NH-CH3 (B),
IEDUCAŢIONAL ~
colecţia ~
 ·-~
(C6H 5 ) 3N (C), C6H 5-NH-C6H 5 (D), @ Q'-NH-C- CH3 ;
- li
O2N - 0 -NH2 (E); o
e) C6H 5-0- (A), CH3-CH2-o- (B), ©O
-
' -C- NH-
li
CH3 ·
'
CH,-COO- (C), HCO,-(D), C6H5-so,-(E). o
22.11. Se consideră formula moleculară
C,fip.
@~ - CH2 Q - CH=O;
a) Să se scrie fonnulele plane ale izomerilor
corespunzători acestei fonnule moleculare ce @ O'-
- C-
li CJ-1-NH;
... '2 2
conţin un nucleu aromatic. o
b) Să se arate cum se pot obţine aceşti
izomeri din benzen. ® H2N-O'-C-CH
- li 3
.
c) Să se identifice izomerul care poate o
reacţiona cu Na şi care are exponentul de
aciditate cel mai mare. a) Să se aranjeze izomerii C, D, Fîn ordinea
creşterii caracterului bazic.
22.12. Se cons i deră următorii izomeri cu b) Să se identifice izomerii care participă
formula mol eculară C8HpN. la sintezele teoretic posibile din schema 22.2. şi
o să se scrie ecuaţii le reacţii lor chimice.
@ Q-crţ-c(~;
Schema 22. 2.
-H,0 L +2H,0
(P,0 ,1 -Ml,

C00H
I
2) C8H9ON substiiu1ie M hidrolia O-Neli + N
3) CgHON sub,titu\io O reducere Cl:.I.._Nit--O' CH CH
9 . (Na+CH,,OH) rif" I - - I - 3

OH
+NaOHr +HCI
-NaBr.-CO, p
+HNO,
-N,,-H,0

CH3
+2H,(Cu0.Cr,0,) S -CH,I I
6) C8H90N (caracter nctru) -H,0 -HI Q -N-C~ - CH3

f½ 1~
U+ W- ':-::-~:-~;- o-NHi + 9
NH2
X hidroliză

llfl
•
colectia
EDUCAŢIONAL
I
 Algoritmul de stabilire a denumirii compuşilor organici care con~in în molecula lor grupe
funcţionale diferite cuprinde mai multe etape.
• Se identifică cea mai lungă catenă liniară care conţine legăturile multiple şi de care sw1t
legate toate sau dacă nu este posibil cele mai multe grupe funcţionale. Se stabileşte denumirea
hidrocarburii care corespunde acestei catene.
• Se identifică grupa funcţională prioritară şi sufixul corespunzător ei se adaugă la numele
hidrocarburii de bază.
În general, grupele funcţionale au prioritate în ordinea: -COOH > - S03H > -CONH2 >
> - C=N > -COOR > - CH=O > >C=O >-OH > - NH2 > >C=C<.
Grupele: - R (radicali hidrocarbonaţi), -X (halogeno), -NO, (nitro) etc. nu au prioritate
şi sunt indicate în denumire numai prin prefixe. -
• Cu excepţia grupei funcţionale prioritare, toate celelalte grupe funcţionale sunt indicate ca
substituenţi prin prefixe.
• Se precizează poziţia fiecărei grupe funcţionale în catena de bază prin indici de poziţie care
sunt aşezaţi înaintea prefixului sau sufixului grupei funcţionale respective.
• Numerotarea catenei de bază se face astfel încât să se obţină indicii de poziţie cei mai mici.
Dacă în moleculă există grupe funcţionale care se găsesc numai la capătul catenei (-CH=O,
- COOH, -CN, -CONH2 , - COOR, -COCI), numerotarea catenei se începe cu atomul de
carbon din aceste grupe.
• Dacă grupele alchil ce contituie ramificaţiile conţin legături multiple sau grupe funcţionale,
se numerotează catena lor începând de la atomul de carbon care se leagă de cantena principală.
Prefixele şi sufixele corespunzătoare celor mai întâlnite grupe funcţionale sunt: -COOH
(carboxi-, acid -oic, acid -carboxilic), - CONH 2 (carboxamido-, -amidă, -carboxamidă),
-C:eN (ciano-, -nitril, - carbonitril), - CH=O (aldo-, fomul-, -al, -carbaldehidă), >C=O (oxo-,
ceto-, -onă), -OH (hidroxi-, -ol), - NH2 (amino-, -amină), -0-CH3 (metoxi-), -O-C2H5
(etoxi-), - N0 2 (nitro-), -Cl (cloro-) etc.
CH1
I -
Exemple: CH3-y-CH2 CH2 CH2 COOH CH-CH-CH-C=N
3
I I
CN NH2 CI
acid 5-ciano-5-metilhexanoic 3-amino-2-clorobucanonitril

C~-0-Cffy--Clfy-CH=O C~-yH-yH-CH2 CONRi

3-metoxipropanal
OH OH
3,4-dihidroxipentanamidă

C~-CH
I - CH-CH-CU,CU-COOH
I _.--i _.,z Cl-O/)-CH-CH-C-CH
'' I 2 li 3
Cl CH2 C~-OH CH3 O
acid 7-cloro-4-(2-hidroxietil)-5-heptenoic 4-(4-clorofenil ) -2-pentanonă
• Dacă o molecu lă contine legături duble şi triple, sufixul corespunzător dublei legături
(-enă) şi sufixul corespunzător triplei legături (-ină) se trec în denumire în ordinea -enă, -ină.
Numerotarea catenei se face astfel încât să se obţină indicii de poziţie cei mai mici. Dacă se obţin
aceeaşi indici în ambele sensuri, se alege sensul de numerotare pentru care indicele de poziţie al
legăturii duble este cel mai mic.
Exemple: CH3- CH2-CH=CH-:-CHi-C=CH CH 2=CH-CH - C:eC-CR
4-hepten-1-ină l-hexe~-4-ină ·'

CH2=CH- CH2-CH2-C:eCH HC2C-CH=CH-CH=CH 2

l-hcxcn-5-ină l ,3 -bexadien-5-ină
I colecţia
EDUCAŢ IONA L
Ei:iiJ
.
 Fiecare întrebare are trei răspunsuri notate cu literele a, b, c. Pot fi corecte toate cele trei
răspunsuri , două, unul sau nici unul.

1. O probă echimolară de două hidrocarburi, cu 80 % carbon se obţ.ine prin hidrogenarea

unei alte probe cu un conţinut maxim de nesat1irări. Această probă conţine:
a) metan: etenă= I :2 (în moli); b) metan: propină = l :2 (în litri);
c) metan: propadienă = 1: l (în moli).

2. Sarea de argint a unei alchine conţine 67 ,08 % metal. Este incorectă afirmaţia referitoare
la alchina respectivă:
a) există 4 izomeri aciclici corespunzători fonnulei moleculare a alchinei;
b) la adiţia totală a HCI se formează un derivat halogenat geminat;
c) prin oxidare Baeyer rezultă un acid care conţine 74,058% oxigen.
3. Volumul soluţiei de K 2Crp 7 2N folosi t la oxidarea a 0,25 moli polibutadienă cu
M= 135000, este:
a) 2 500 L; b) 12 OOO L; c) 3 m3•

4. Într-un vas închis se găsesc O, 1 moli dintr-un alcan Iichid şi o cantitate stoechiometrică
de oxigen necesară arderii alcanului. Cunoscând că raportul dintre presiunea din vas înainte de
ardere şi presiunea din vas după arderea alcanului este 1,55 şi că presiunile sunt măsurate la aceeaşi
temperatură de 27°C, fomrnla moleculară a alcanului este:
a) Clf 1, ; b) C7H16 ; c) C8H18•
5. Raportul volumelor a două soluţii de KMnO4 şi K 2Crp7 de aceeaşi concentraţie molară,
care oxidează aceeaşi cantitate din izomerul unei alchene, ce consumă maximum de agent oxidant
în prezenţa acidului sulfuric, este:
a) 6:5; b) 5:3; c) I :2.
6. Despre substanţa C, din unnătoarea succesiune de reacţii , sunt adevărate afim1aţiile:

H3C-~-CH3+ HC=CH ~A~ B p:~~,. C

o
a) conţine duble legături conjugate; b) prezintă stereoizomeri ;
c) la oxidare energică formează acid piruvic.

7. Un copoli mer obţinut din 2 monomeri în raport molar 1:1, fo1mează prin oxidare cu
KMnO 4 şi H 2SO 4 numai acid 4-cloro-6-cetoheptanoic. Cei doi monomeri sunt:
a) butadienă şi clorură de vinil; b) cloropren şi propenă;
c) izopren şi clorură de vinil.

8. Un a lcan simetric C nH,..,n-~, care are raportul Cprunari . . = 2: 1, fonnează la dehidrogenare

. .: C 1cruan
un numărde alchene egal cu:
a)6; b)2; c)3.
9. Cât precipitat bnm va depune 4,2 g alchenă dacă la oxidarea cu KMnO (apă, NaF O )
4 3
îi creşte masa moleculară cu 48,57%:
a) 3,11 g; b) 3,48 g; c) 6,98 g?
m
-
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
10. Butanul se supune dehidrogenării catalitice pe catalizator CrP/ Al"O 3 • lh.::i -=- ~ i:a:m
se transformă total şi rezultă un amestec gazos format din 16% (procente volumemce) ~
,ei\.~\ \:\\l_\.e\:\i. ~\ \\.1, t'o.t',.Q.'o.mt\'\m\ to.'\)Clt\a\ \:o. \)\\\.o.\\\tţ1.\ t<:.\t·.
a) 38,095%; b) 40%; c) 60%.
!temii 1-10 OJC clasa a X-A. 2007
11. Prin descompunerea tennică a 2,2-dimetilbutanului, toate reacţiile fiind la fel de probabile,
urmată de oxidarea cu K2 Crp 7 / H2 SO 4 se obţin:
a) două cetone şi doi acizi; b) 5 moli de CO 2 ; c) 2 moli de acetonă.
12. Un n-alcan se supune refom1ării catalitice la 527°C şi presiunea de 1Oatm, randamentul
reacţiei fiind de 80%. Se obţine un amestec de reacţie cu densitatea de 3,627g/L.
a) Alcanul are cifra octanică l 00.
b) Alcanul fom1ează prin dehidrogenare catalitică 3 alchene.
c) Alcanul poate forma prin clorurare fotochimică 4 izomeri monoclorura~.
13. La deshidratarea unui mol de izobutanol se folosesc 200g acid sulfuric de concentraţie
75%. Cantitatea de oleum cu 5% SO3 liber, necesară pentru regenerarea acidului rezidual este:
a) 51,67 g; b) 45,76 g; c) 45 g.
14. La dehidrogenarea catalitică a izopentanului, se obţine un amestec de alchene în care
raportul dintre numărul de atomi de carbon primari : numărul de atomi de carbon secundari :
numărul de atomi de carbon terţiari= 8 : 3 : 2,5.
a) Raportul molar al alchene lor în amestec este 6 : 3 : 4.
b) Raportul molar al alchenelor în amestec este 5 : 6: 2.
c) În reacţia alchenelor cu clor la 500°C se formează 5 izomeri monocloruraţi.
15. Prin reacţia unei alchine cu clorura de diaminocupru (I), masa acesteia creşte cu
65,625%.
a) Prin reacţia produsului organic obţinut cu apa se reface alchina iniţială.
b) Există 8 alchine izomere care satisfac condiţiile problemei.
c) Prin hidrogenarea alchinelor care satisfac cond i ţiile problemei se obţin 8 alcani
izomeri .
16. Se oxidează 2 moli 2,4,6-octatrienă cu soluţie de KMnO4 în mediu neutru.
a) La oxidare se consumă 2L soluţie KMnO 4 2M.
b) 2,4,6-Octatriena prezintă 8 izomeri geometrici.
c) Prin adiţia unui mol de Br2 la un mol de 2 ,4 ,6-octatrienă se formează un compus cu 3
izomeri geometrici.
17. În molecula hidrocarburii cu formula C}-f 16 raportul atomilor de carbon cuaternari:
terţiari: primari este 1: 1: l. Prin oxidarea hidrocarburii cu KMnO4 / H2SO4 se formează:
a) acetonă; b) acid propandioic; c) acid oxo-propandioic.
18. Se prepară acetilenă de puritate 95% din carbid de puritate 96%, cu un randament de
98%. Acetilena preparată a fost utilizată pentru a obţine cloropren cu un randament al reaeţiilor
de dimerizare şi de adiţie de 95% şi respectiv 90%.
a) Se obţin 120,69 kg acetilenă de puritate 95%.
b) Se obţin 175,62 kg cloropren.
c) Se utilizează 46,92 m·l HCI.

I cotectla
EDUCAŢIONAL
EtE
'
"~:.:_J/E> 19. Prin deshidratarea unui alcool cu catenă normală se obţin două alchene izomere. Jumătate
din amestecul obţinut adiţionează acid clorhidric rezultând 24,05 g produs unic cu 38,37% clor. La
oxidarea celeilalte jumătăţi din amestec cu K,Crp 7 şi H2S0 4 se fonnează o masă de acid acetic
care dizolvată în 37,8 g apă formează o so luţie de concentraţie 40% .
a) Raportul molar în care se obţin cele două alchene este I : I .
b) Alcoolul conţine 21,62% O.
c) Masa de alcool supusă deshidratării este 19 ,24 g .
20. Se consideră echilibrul: C 2H2(g1 + HCN(sJ ~ CH 2=CH-CN<g>' Kp = 0, 1904 atm·1, la
temperatură constantă şi o presiune de 2, 75 atm. Dacă se supun reacţiei 2 kmoli C 2H2 şi 1 kmol
HCN:
a) se consumă 0,5 kmoli acetilenă;
b) compoziţia amestecului de gaze la echilibru este 63 ,63% C 2H 2 ; 27,27% HCN ; 9,09%
C 3H3N;
b) prin polimerizarea acrilonitrilului rezultat se obţin 26,5 kg poliacrilonitril.
!temii 11-20 OJC, clasa a X-A, 2008
21. Un alcool monohidroxilic A cu 60% C se esterifică cu un randament de 75% cu acid
acetic Dacă în reacţie se introduc 1 mol alcool şi x moli acid, iar constanta de echilibru este Kc=4,
atunci:
a) x = 1,3125; A= 1-propanol; b) x = 1,75, A= 2-propanol ;
c) x = 1, A=alcool alilic.
22. Sunt adevărate afinnaţiile:
a) există cel puţin o decatrienă liniară care are şase diastereoizomeri geometrici;
b) există două pentadiene liniare care au izomeri sterici ;
c) prin adiţia HCI la acidul propenoic se obţine majoritar un compus care are carbon
asimetric.
23. Despre compuşii monocloruraţi nesaturaţi ce conţin 33 ,97 % clor, sunt adevărate
afirmaţiile:
a) formula moleculară corespunzătoare este C 5H 9Cl;
b) 10 compuşi prezintă izomerie Z-E;
c) numărul de perechi de enantiomeri corespunzător este 5.
24. Un di ol A cu şase atomi de carbon se oxidează dând compusul B: C6 H 1p 4• Acesta formează
o sare de calciu care prin încălzire duce la compusul C: C5HgD. Prin reducerea Clemmensen
a compusului C rezultă ciclopentan. Compusul C formează o oximă cu hidroxilarnina, dar nu
reacţionează c:u reactivul Tollens. Despre compusul A este adevărată afirmaţia:
a) este omologul superior 1,5-pentandiolului;
b) nu prezintă stereoizomeri;
c) poate fi obţinut prin deshidratări şi hidratări succesive ale oricărui izomer de pozi~e al său.
25. Raportul între co nţinutulîn carbon (procente de masă) al unei hidroxialdehide A ce prezintă
activitate optică şi al compusului triclorurat aciclic saturat B din care a provenit A este 1,72. Sunt
adevărate afinnaţiile:
a) există 12 hidroxialdehide (fără stereoizomeri);
b) una dintre hidroxialdehide nu se poate deshidrata;
c) prin adiţia HCN la hidroxialdehidele izomere, numărul compuşilor se dublează.
26. Raportul dintre conţinutul în carbon (procente de masă) al unui alcool monohidroxilic
~ colectial
liitlăl EDUCAŢIONAL
saturat şi al alchenei majoritare din care se obţine prin deshidratarea alcoolului este de 0,7567.
Cei doi compuşi sunt:
a) !-butanolul şi 1-butena; b) propanolul şi propena; c) I-butanolul şi 2-butena.
27. Prin hidroliza bazică a derivaţilor dicloruraţi geminali proveniţi din p-etil-izobutilbenzen, se
pot obţine teoretic un număr de:
a) trei aldehide; b) două cetone; c) patru compuşi carbonilici.
28. Se pot acila următorii compuşi:
a) N,N-benzilmetilanilina; b) p-hidroxibenzaldehida; c) etildirnetilamina.
29. La oxidarea cu K,CrPi H 2SO4) a l mol de alchenă rezultă l mol de terţ-butil-metil-cetonă.
Prin condensarea crotonică a compuşilor rezultaţi la hidroliza ozonidei alchenei se obţine:
' a) 4,4-dimetil-2-pentenal; b) 4 ,4-dimetil-l -penten-3-onă; c) terţ-butil-vinil-cetonă .
•
30. În legătură cu p-(N-benzoil)-aminobenzoatul de fenil sunt corecte afirmaţiile:
a) are un caracter bazic mai slab decât anilina;
b) produşii hidrolizei unui mol din compusul de mai sus vor fi neutralizaţi de trei moli
de NaOH;
c) nu se obţine cu randamente bune prin reacţia dintre acidul p-N-benzoilaminobenzoic
şi fenol.
!temii 21-30 OJC, clasa a XI-A, 2007
31. Prezintănesaturare echivalentă egală cu 2:
a) compusul rezultat prin dehidrogenare, în prezenţă de Cu, a 2 ,3-butandiolului;
b) compusul rezultat prin oxidare cu K;Crp 7 (H 2SO.) a 1,4-ciclobexadienei;
c) produsul rezultat la oxidarea propinei cu reactiv Baeyer.
32. Care dintre substanţele de mai jos prezintă izomerie geometrică:
a) 1,2-difeniletena; b) l-metil- l-etil-2-iodo-ciclopentanul;
c) 1, l-dibrom-4,4-dicloro- l ,3-butadiena'?
33. Dau coloraţii albastre prin tratare cu reactivii potriviţi:
a) o- crezolul şi glicerina; b) glicerina şi hidrochinona; c) o - crezolul şi hidrocl1inona.
34. Un mol de amestec echimolecular al izomerilor C 7H 7Cl se caracterizează prin proprietăţile
de mai jos:
a) prin hidroliză formează 0,25 moli HCI;
b) prin alchilare cu benzen se fom,ează 42 g hidrocarbură;
c) amestecul reacţionează cu 12 g magneziu (eter );
35. Metilen-ciclopentanul şi ciclohexena, ambele:
a) au aceeaşi formulă moleculară; b) conţin atomi de carbon hibridizaţi sp 3 şi sp2;
c) prezintă izomeri geometrici.
- C H 7oo•c +11 11,
B
36. ln schema: 3 8 -H. ) A
a) A are d= l,45 în raport cu- aerul;
b) masa molară a unui amestec echimolecular de C 3H 8 şi A este 42 g/mol;
c) dacă s-au utilizat 11 .2 m 3 C 3H 8 , iar randamentul fiecărei etape este de 60% se obţin
22,14 KgB.
37. Substanţă organicăA tratak'i cu amestec sulfonitric trece în compusul B ce prin reducere
fom,ează un compus C, care are masa moleculară 93 şi conţine 77,42%C, 7,52%H şi restul azot.
lcolectia ~
EDUCAŢIONAL i...a
 Câţi moli de substanţă C se obţin din 220 g substanţă A, conţinând 4% impurităţi inerte,
dacă transformarea compusului A în compusul B are loc cu un randament de 80%, respectiv
transformarea compusului B în compusul C are loc tot cu un randament de 80%:
a) 1,73 moli C; b) 1,20 moli C; c) 2,50 moli C?
38. Trei grame dintr-un produs hidroxilic cu fonnula moleculară C 6 H1p , se acetilează la
oxigen complet cu clorura de acetil. Dacă HCI rezultat neutralizează 197,8 ml soluţie de NaOH
0,5 M, compusul este:
a) hexantriol; b) hexantetrol; c) hexitol.

39. Se dă secvenţa de reacţii : 2C 2H4 +ziioci) 2C2 H 5ClO - -H-

,0--+ C4HgOCl2 - .-,
c- --
21 1
X
Referitor la compusul X este corectă afirmaţia:
a) prezintă asimetrie moleculară;
b) are nesaturarea echivalentă egală cu unu;
c) un mol poate reacţiona cu 2 moli de brom;
40. Afi rmaţia corectă este:
a) numărul de amine izomere (inclusiv izomerii de configuraţie) cu fommla moleculară
C 5H13N care formează în reacţia cu acidul azotos alcooli primari este: 5;
b) dacă la 94 grame fenol se adaugă 200 g soluţie de Na OH de concentraţie 40%, volumul
de soluţie de HCI de concentraţie 0,5M care trebuie adăugată pentru ca soluţia finală să fie neutră
este de 2 L;
c) raportul dintre numărul de electroni 1t şi numărnl de electroni p (neparticipanti) din
1=CH
compusul cu fonnu la [yl-COOH este 6:7.

!temii 31-40 O.JC, clasa a XI-A, 2008

Cl
Teste tip

Fiecare item are cinci răspunsuri notate cu a, b, c, d, e, din care unul singur este corect.

1. 0,3 Moli amestec de hidrocarburi gazoase aciclice C1 H, şi C 3Hx, trecut printr-un vas cu
brom, cresc masa vasullti cu 10,8 g. La arderea cu oxigen a aceluiaşi amestec nu se constată o
creştere a '.'Olumului gazos. Compoziţia procentuala molara a amestecului iniţial era:
a) I0% C2Hx; b) 25% C2H,; c) 33,33% C 2H,; d) 40% C2H,; e) 50% C 2H, .
2. Numărul compuşilor cu fomrnla moleculara C 5H6 , care pot forma precipitat roşu-violet
cu săruri complexe de cupru este:
a) 2; b) 3; c) 4; d) 5; e) 6.
3. Numărul de poziţii al ilice diferite pentru 2,3-dimetil-2-pentena este:
a) I; b) 2; c) 3; d) 4; e) nici una.
4. În reacţia clorobenzenului cu clorura de benzil, catalizată de AICl se fonnează:
3
a) difenilmetan; b) o şip- clorometildifonilrnetan; c) o şi p-clorobenzofenona;
d) o şi p-clorodifenilmetan; e) reacţia nu are loc.

m:J colectia
EDUCAŢIONAL
I
5. Care dintre unnătoarele reactii Friedel-Crafts nu poate avea loc:
a) clorura de benzil+clorura de butanoil; b) benicn+clorura de butanoil;
c) ben:tcn+clornra de benzoil: d) clorobenzen+clorura de vinil;
e) toluen+c lornra de alil?
6. ?\umărul de izomeri posibili ( tără stereoizomeri) ai compusului dihalogenat care conţ ine
83,8% (Br-1) este egal cu:
a)8: b)lO: c)l2: d)l4: c) l7.
7. Cu câte procente se reduce volumul unui amestec echimolecular de etan, etena şi hidrogen
dacă este trecut peste un catalizator de nichel. la temperaturi şi presiuni normale:
a)20%: b)25.71 %: c)33.33%: d) 16.66%:
e) \'Olumul amestecului nu se modifică?
8. Denumirea raţiona l ă pentru compusul de mai jos este:
H3C'>=<-OH
H 1C ~ \ CJ
CH3
a) E-2-cloro- l-bidroxi-3.4-dimetil-2-pentcna: b) Z-3.-4-dimctil-2-cloro-2-pentenol:
c) Z-2-cloro-3,4-dimetil-2-pentenol: d) E-2-cloro-3,4-dime1il-2-pen1enol;
e) alt răspuns.
9. Care din perechile de cicloalcar , 1ormează produşi de substituţie cu bromul:
a) ciclopropan şi mctilcicl·,propan: b) mctilciclopropan şi ciclopentan;
c) ciclopentai, ::,; : ir d " hexan: d) metilciclopropan si ciclohexan;
e) toate , af1ar_:_ 1c?
1O. Ordinea descrescătoare a punctelor de topire este redată corect în seria:
a) benLcn, toluen, o-xilen. p-xilen; b) p-xilen. o-xilen, toluen, benzen:
c) o-.\.ilcn. p-xilen, toluen. benzen: d) p-xilen. o-xilen, benzen, LOlueo:
e) p-xilcn, benzen. o-xilen. toluen?
!temii 1-10 ONC. clasa a.X-a, 2006
11. Care dintre următorii compuşi aromatici are reactivitatea cca mai mică în reacţia de
clorurare in prezenta FeCl/
a) benzen: b) toluen; c) clorobenzen; d) acetat de fenil c) hidroxibcnzen (fenol)?
12. La anali7.a elementală a unui compus organic se obţine: 40% C şi 6.66% H . Formula
moleculară a compusului este:
a) C 5llwBr: b) CsH10S03; c) C/1 10Sp; d) C,HioO, ; c) C~H 10•
13. Numărnl de izomeri cu caracter aromatic corespunzători formulei moleculare C.H 6Cl2 este:
a) 6: b) 7: c) 8; d) 10: e) 4.
14. Care dintre moleculele următorilor compuşi este polară:
a) cis l .2-dicloroetena: b) para diclorobenzen: c) I .3,5~triclorobenzen:
d) tetraclorura de carbon: e) trans- 1.2-dicloroetena?
15. În care dintre următoarele reacrii chimice nu se modifică numărnl de oxidare al atomilor de carbon:
a) clorurarea termică a metanului: b) amonoxidarea metanului:
c) conversia metanului cu vapori de apă: d) dehidrogenarea etanului:
d) reacţia propinei cu reacti v Tollens?
lcolectla
EDUCAŢIO NAL
&lE'
 Se dau um1ătorii anioni: 11) acetat; Ul) carbonat acid;
Care dintre um1ătoarele şiruri corespund sensului crescător al tăriei bazice:
a) IV<II<Irr<J; b) T<TT<fll<IV; c) lll< ll< IV<l; d) l<Ill<ll<JV; e) lll<ll<I<IV?
17. Care dintre um1ătoarele atim1aţii este incorectă:
a) 2,4-hexadiena prezintă 4 izomeri geometrici:
b) 1,2-dimetilciclopropanul arc 2 izomeri geometrici;
c) trans 2-butena arc punctul de topire mai mare decât cis-2-butena:
d) cis 2-butena arc punctul de fi erbere mai mare decât trans 2-butena;
e) benzenul arc punctul de topire mai mare decât toluenul?
18. La descompunerea tcnnică a etanului în anumite condiţii , au loc reacţii de dehidrogenare
şicracare ş i se obţine un amestec gazos care conţine în procente de volum 35,48% etenă, 32,26%
hidrogen, restul metan şi etan. Care este procentul de etan transformat în etenă:
a) 55%; b) 60%: c) 92%: d) 83.4% e) 95% ?
19. Volumul so luţi e i de permanganat de potasiu 0,5 M care oxidează în mediu acid doi moli
de 1,3-eielohexadiena este de:
a) 14,4L; b)7,2L: c)21 ,6L: d) I0,8L; e) 5,0L.
20. O masă de I OOO Kg must ce conţine 20% glucoză, este supusă fermentaţiei alcoolice (ri -
100%). Ce masă de soluţie (p = 0,9 g/ml) rezultă şi ce tărie alcoolică arc dac[! r „icool = 0,78g/ml:
a) l 02,21 Kg si 10,41 °; b) 902,41 Kg si 11,33°; c) 804,32 Kg si 11 ,22°;
d) 902,22 Kg si 13 ,07°; e) 930,00 Kg si 14,20°?
!temii 11-20 ONC, clasa a X-u, 200 7
2i. Un amestec de alchenă şi alchină cu ace laşi numrir de atomi de carbon în molecu lă are
densitatea relativă fa!ă de aer mai m i că decât unitatea. Nu111f1rul de atomi de carbon din molecula
alchinei este:
a)2; b)3; e)4; d)S: e)6.
22. Număntl izomerilor monociclici corespunzători fom1ulei moleculare C 4H6 este:
a)5; b)4; c)3; d)2: e) l.

23. Fie reacţia: H 3 C-O-Q-c1 HNo,.1-1z~o. > A. Produsul majoritar A este:

a) HC
-o-q-Cl;
3

N02

el H,c-p-Q-c1
0 2N
e) niciun răspuns corect.
24. Două alchene cu fonnula moleculară C5H 10 folosesc la oxidare cu K2Cr2 0 7 /H S04 aceeaşi
2
cantitate de agent oxidant. Cele 2 alchene sunt:
a) 1-pentenă şi 2-pentenă: b) 2-pentenă şi 2-metil-2-butenă;
c) 2-metil-1 -butenă şi 2-meti l -2 - butenă; d) 2-pentenă şi 4-metil-2-pentenă;
e) 2-pentenă şi 2-mctil-1-butenă.
~ colecţl a l
iiilillll EDUCAŢIONAL
25. Prin tratarea benzenului cu c lorură de izobutil, în prezen\a AICl 1 anhidre, rezultă:
a) sec-butilbenzen: b) izobutilbenzen; c) terţ-butilbenzen:
d) n-butilbcn7en: e) amestec de izomeri a, b. c, d.
26. ln care din următoarele reacţii se fonnează un singur izomer:
a) mononitrarca toluenului; b) monoalchilarea naftalinei;
c) mononitrarea fenolului: d) mononitarca naftalinei:
c) monosulfonarea nafialinei'?
27. În urma reac(ici dintre aceti lura monosodică şi acetonă urmată de tratarea cu apă rezultă:
H3C\ ; OCH3 H3C\ ; OH H3C\ ; C=CH
a) C : b) C : c) C ;
~c i \ c=CH ~c i \ c =CH ~c i \ c=CH

28. În condiţii nonnale de temperatură şi presiune sunt solide:

a) metanolul ş i benzenul: b) etanolul si toluenul: c) naftalina şi toluenul:
d) etanolul ş i amraccnul: e ) benzenul şi antracenul.
29. >Ju este corectă afinnaţia :
a) punctul de topire a l 2,2-dirnetilpro::-,anului este mai ridicat decât al 2-metilbutanului;
b) punctul de fierbere al 2.2-dilT'.cl!lpropanului este mai scăzut decât al n-pentanului:
c) punctul de fierbere al 2 :-dimetilpropanului este mai ridicat decât al n-pemanului;
d) punctul d1.. .. ~~\:lpr,,. al 2-metilpentanului este mai scăzut decât al 3-metilpentanului:
c) punct11i o..: 11 ~rbere „I n-hcxanului es1e mai ridicat decât a l n-pentanului .
30. Care dintre reaqiile ciclopropanului redate mai jos este corectă?
a)D ~ ~ -H2; b) D, ~ [><J + H2;
c) D, + HT ~ CH3CH2CH21: d) D, + Cl2~6-_CI + HCI;

e) 6. - HCI ~ D-c1+ H2. /femii 21-30 ONC. clasa a X-a, 2008

31. Se consideră hidrocarbura: ~

Câte unghiuri C-C -C egale cu 109°28 . există în molecul ă:

a) 2; b) 1; c) 7; d) 3; e) 16?

32. În reacţia compusului: CT) cu Br/ CCl 4 se obţine:

Br

a) Br- < X ) -Br: b)Br

Br
Br c) Br -co - Br;

I
colec tla
EDUCAŢIONAL
EiiJ
 Br
Br
I
d) B r - Q ) - B r;
I
Br
.,cq I

Br
33. Structura alcoolului care formează la oxidare energică un amestec de 3 acizi
monocarboxilici omologi este:
a) H 3 C-(CH) 0-CH(OH)-(CHJ0Ţ2-CH 3 ;
b) H,C-(CH2)n-l- CH(OH)-(CH)n,2- CH,;
c) H3C- {CH2).-CH(OH)- (CIT2) 11 , 1- CH 3;
d) H,C-(CH)0 -CH(OH)-(CH 2).-CH,;
e) H 3C-(CH 2) 11 11- CH(OH)-(CH2 ),,_1- CH1 .

o-o
34. Dintre substanţele 1 5 de mai~os, indică-le pc cele aromatice.
N(CH ,

0-o
1.
I
CHO
2.
a) l, 2, 3; b) 1, 2,3 , 4,5; c) 2;
3.
D
4.
d)2, 4,5 ; e) niciunul.
o 5.

35. Prin alchilarea benzenului cu 1-cloro-2,2-dimctilpropan (clornra de neopcntil) se formează:

a) l-fenil-2,2-dimctilpropan; b) 1-fcnilpentan: c) 2-lenil-2-metilbutan:
d) l-etil-2-propilbcnzen; e) 2, 4, 6-trimetil-etilbenzen.
36. Care dintre derivaţii halogenaţi de mai jos hidrolizează mai uşor în mediu bazic:
a) 1-bromo-propenă; b) 3- bromo-propenă ; c) 2-bromo-propenă;
d) 1-iodo-propenă: e) 2-iodo-propenă?
37. La sulfonarea 2- naftolului cu S03 gruparea sulfon ică este orientată în poziţia (poziţiile):
a) !; b)4; c) 5; d)8; e) amestecalizomeriJordemaisus.
38. Hidrocarbură A formează prin oxidare energica cu KMnO/ H,S04 un amestec format
din 2 moli propanonă şi 2 moli de acid 2-ceto-propandioic. Raportul-numeric al atomilor de
C pnmar :Cltl1J..tr:Ccmm:roar din hidrocarhură este:
a) 4:3:l; b) 2:3:4; c) 1:1:2; d) 1:1:l; e)2:l:l .
39. Se dă substanţa cu fonnula moleculară C 5HR. Prezintă izomerie geometrică un număr de
compuşi cu strucniră ciclică egal cu:
a) I ; b)2; c)3: d)4; e)niciunul.
40. J\lcoolul polivinilic reprezintă baza unor substanţe adezive. El se poate obţine prin:
a) adiţia apei la acetilenă, urmată de polimerizare;
b) dehidrogenarea alcoolului etilic, um1ată de polimerizare;
c) oxidarea controlată a cauciucului polibutadienic;
ci) hidroliza acetatului de vinil, unnată de polimerizare;
c) polin1erizarea acetatului de vinil, unnată de transestcrificare cu metanol.
!temii 31-40 ONC, clasa a XI-a, 2006

EiE colectla l
EDUCAŢIONAL
 Sekcţie de Ieste şl probleme ilate la olimpiadele r1it chbnle

41.
Cam dim2dc=roi de ma~Qntă ;,-Ogeometrâ
1. 2. 3. 4. 5.
a) 1. 2: b) I. 3. 4: c) 4. 5: d) 1: c) 3?
42. Culoarea roşie a tomatelor este dată de o hidrocarbură nesat urată numită licopen, cu
scheletul provenit din 8 unităţi de izopren. Să se determine câte legături duble conţine o moleculă
de licopen dacă I g din aceasta suhstantă adiţionează 3.895 g de brom.
a) 10; b) 15; c) 13: d) 8: e) 16.
43. Reacţia următoare are loc printr-un intermediar ciclic:
)=+ CH 2 O~ ............... ~ ) - ~ +Cf¼=O + Hp
Acesta este:

u pre7intă meLoforme:
1

a) 2.3-butandiol ; b) 1.2,3 .4-tetrabromobutan;

c) 1,3,5-trihidroxi.3-clornpentan: d) 2.3.4.5-tetraclorohexan:
e) hcxitol (hexahidroxi-hexan).
45. 2,6-Dinitroanilina se poate ob[ine cu randament ridicat pornind de la clorobenzen prin
succesiunea de reacţii:
a) nitrare dublă. tratare cu NH, : b) reacţie cu 'NH 1• urma tă de dublă nitrare:
c) triplă nitrare, reducere partiâ l ă;
d) sulfonare. dublă nitrare, tratare cu I\l-\ . desulfonare;
e) reacţie cu KCN, dubl ă nitrare. reducere blândă a grupării nitril.
-'6. 832 g triglice ridă A este supusă sa ponifi cări i folosind NaOH 30% în exces de 100% fa{ă
de necesar şi 500 g solu{ie NaCI 10 % pemru separarea mai bună a săpunului. Săpunul obţinut
conţin e 59,2¾ palmi tal de sodiu, 32,3 % oleat de sodiu şi 8,5 % apă. Masa de să pun hidratat obţinut
este:
a) 860 g; b) 940 g; c) 1000 g; d) 880 g; e) 990 g.
47. 2,24 g peptidă conţinând alanină, cisteină ş i lisină degajă în reacţie cu azotit de sodiu şi acid
clorhidric 336 ml azot (c.n.). Dacă peptida con\ine un singur atom de S în moleculă corespunzător
unui procent de sulf de 7,1428%. numărul de resturi de aminoacizi din molecula sa este:
a)3; b)4: c)5; d)6; e)R.
48. 1 umărul maxim de grupe sulfonice care se pot introduce într-o moleculă de naftal i nă

prin sulfonare directă este:

a)l: b)2: c)3: d) 4: e)5.
49. A este partenerul esterului malon ic din reacţia de mai jos:

I
colecţia
EDU CAŢIONAL
EiiJ
 COOEt

A + < COOEt ~ ,~ COOEt 1.-Hp

- -:>
2 -COz
D .,,.--COOH

COOEt .--- l___l._ / '-...

Me Et Me Et
A corespunde subtanţei:
a) 2,4-dicloro-2-metil-pentan; b) 2,4-dicloro-hexan;
c) l ,3-dicloro-2-meti I-pentan; d) l ,4-dicloro-2-metil-pcntan;
e) l ,4-dicloro-2-etil-butan.

50. Care dintre următorii compuşi carbonilici fonnează hidra~i stabili:

)=o )=o
I j
)=o Cl3C- CH O
M_
~-O

1. 2. 3. 4. 5. b
a) 1, 2, 3; b) 2, 4 , 5; c) 4, 5; d) nici unul; e) toţi?
!temii 41-50 ONC. clasa a XI-a, 2007
51. Fie compuşi i: I) feno l; II) apa; III) alcool etilic; IV) acid etanoic; V) acid carbonic; Yl)
2.4,6-trinitrofenol Ordinea crescătoare a acidităţii este redată corect în seria:
a) [I < Il1 < l <TV< V<VT; b) m < Tl < I < V< TV<Vl; c) lII < II <V< I < VT <IV;
d) ll < lll < V < T< TV<VT; e) II < TTT < V < T < VI <IV.
52. Câţi diclorobifenili se pot scrie:
a) 3; b) 6; c) 9; d) 12; c) 11?
53. Se dau compuşii: ( 1) acidul trihidroxigl utaric; (2) hexahidroxihexan; (3) 1,3.5-tricloro-
2,4-dibromopentan; (4) 2,5 - dicloro - 3- cis-hexenă; (5) 2,3 - dihidroxibutanal. Prezintă două
structuri mezoforme:
a) l,2,4; b) l,2,3; c) 1,2,3,4 ; d) 3,4,5; e) toate?
54. Se dau compusii : T) C4 H6O~; TT) CbH6O8 ; HI) C 6H 10O6 ; TV) C}lp4 . Prin reacţia acidului
oxalic cu etandiolul în raport molar l: I, l : 2 si 2: l se pot obţine următorii compuşi:
a) I, ll, lll; b) ll, Ul; c) I, n. d) I, Tl, Hf, IV; e) TV.
55. 6,22 g amestec de benzoat de feni l şi benzoat de benzii consumă la hidroliză în mediu
bazic 0,04 moli NaOH. Raportul molar benzoat de fenil : benzoat de benzi i este:
a)2:l; b)3:l; c)l:2; d) l:3; e)2:3.
56. Subslan~a aciclică optic activă cu formula moleculară C 3Hp2 poate reacţiona cu: {l)
acid acetic, (2) acid clorhidric, (3) acetaldehida, (4) hidrogen în prezenţa Ni fin divizat, (5) alcool
etilic:
a)l ,2,3; b)2, 3, 4; c)l,3, 4, 5; d)2,3,5; e)toate.
57. Este adevărată afim1aţia:
a) hidrochinona esle un compus nepolar;
b) trimetilamina este mai putin bazică decît dimetilamina;
c) anilina nu se dizolva in solutie diluata de HCI;
d) acidul salicilic nu formează. legături de hidrogen intramoleculare;
e) acetona se separă dintr-un amestec organic cu bicarbonat de sodiu.

EDJ EDUCAŢIONAL
colectia I
58. Se dă schema de reacţie:
1 y
JJOH2C-CaC-CH~- CH~-orr - P-~'P-• .- ~ X H,~~l,
H.CCOOOH
z

AQ
Se dau structurile A-E.

OHOH

D Hl~-CH2 )=<Cl-fy-CHpCOCH 3 E H )=<C~CH 0COCH 2 3

H H H3C- CH2 H
Care dintre aceste structuri corespunde compusului Z:
a)J\: b)B: c;'-. cnD: e)E?
59. Reacţia de hidratare a comp uşilor carbonilici este rcversibi lă. Ordinea crescătoare a valorii
constantelor de echilibru a reacţiei de hidratare pentru cetone le A, B si Ceste:

a)A,C,B;
A [> =-G
b)l:3, A, C:
B
O
c) A.B. C:
=O

d)CA,B:
C
(H3 C)3C)
(H3C)3C
e) C. B. A.
=O

60. Perechea formata din compusul cel mai putin reactiv, respectiv cel mai reactiv, pentru
reactia cu eroxidul de sodiu (substiturie a bromului) este:

A
Br

6 ,....,-N02
B
6
~
Br

I
'----N02
C
yl I
~
Br
,....,-N02

N02
a) A, B; b) I3, C; c) A, D: d) C, D; e) B, D.
!temii 51-60 ONC. clasa a XI-a, 2008

Probleme
1. O bidrocarburft A dă la oxidare cu KMnO/ H- un produs unic B . La ozonoliza lui A rezultă
acelaşi compus B. B suferă următoarele lransfom1ări:
B <11 / N; C +N a D CH,CI E (18,18% O)
Se cere:
a) Formulele compuşi lor A - E.
b) Ce stereoizomeri rezultă la adiţia bromului (stereospeci fică trans) la hidrocarbura A?
clasa a XI-a, OJC. 2008

2. Într-o instala!ie petroch i mică se realizează cracarea n-butanului la 600°C. produşii de

cracare fi ind valorificaţi în producerea de etilenglicol şi 2-tutanol. Pentru determinarea compoziţie i
gazelor de cracare (care con\iu şi n-butan nereacţionat) s-a luat o probă cu volumul de 403 ,2 ml
care a fost trecută peste un catalizator de N i, volumul reducându-se la 369,6 rnL (se hidrogenează
Icolectia ~
EDUCAŢIONAL~
·~~ total butenele) apoi printr-o soluţie de brom când volumul a scăzut la 224 ml, după care a
fost supusă combustiei rezultând 1,012 grame CO,.
a) fonnulati' ecuaţiile
. reacţiilor
. care au l;c la cracarea ten11ică an-butanului.
b) Calculaţi compoziţia amestecului de gaze de cracare (procente de volum).
c) Fon11ulaţi scheme de reacţii ( cu precizarea condiţiilor) pentru fabricarea etilenglicolului
şi 2-butanolului.
d) Ce producţie orară de etilenglicol se poate realiza dacă în instalaţie se prelucrează
IO.OOO m 3 n-butan pe oră, randamentul global fiind 70% fa!ă de etenă? Toate volumele de gaze
sunt raportate la condiţii normale.
clasau Xi-a, O.IC, 2008

3. Prin arderea a 9,6 g hidrocarbură A, cu d.,, = 3,3218, în 27,4 L 02 ( c.n.) rezu ltă 20,68 L
(c.n.) de amestec gazos. După trecerea amestecului gazos prin apă de var acesta îşi reduce volumul
cu 75.822%. În reacţia a 4,8 g hidrocarbură se consumă 160 g de soluţie Br2 în CCl 4 de concentraţie
I 0% iar prin oxidarea hidrocarburii A cu o soluţie acidă de K.MnO 4 se obţine acid pirnvic (acid
cetopropanoic).
a) Determină structura hidrocarburii A ştiind că prezintă un număr maxim de izomeri
geometrici .
b) Prin oxidarea hidrocarburii B, izomer de catenă cu A, se obpne o dicetonă. Cunoscând
că 4,8 g de hidrocarbură B reacţionează cu 800 ml de soluţie acidă de K MnO 4 0,2M, detem1ină
structura hidrocarburii B.
clasa a X-u, O.IC. 2008

4. La descompunerea tennieă an-butanului la 400 - 600°C se formează un amesLec de gaze

cu volumul 201,6 L. Amestecul a fr>st trecut peste un catalizator de nichel, volumul amestecului
reducându-se la 184,8 L ( se hidrogenează total butenele) şi apoi _printr-o soluţie de brom, volumul
scăzând la 112 L, după care a fost supus combustiei rezultând 506 g CO .
2
a) Scrie ecuaţiile reacţiilor care au loc la descompunerea termică an-butanului.
b) Calculează procentul de butan netransformat.
clasa a X-a, OJC, 2008

5. Se dă schema următoare: A ~ B
(2>1 J21
C D+E+F,G
Hidrocarbura A are fonnula moleculară C 6H 12, conţine numai atomi de carbon secundari şi nu
decolorează apa de brom. Compusul B este izomerul hidrocarburii A, iar compuşii D, I:::, f şi G
sunt deasemenea izomeri. Reacţi i le (2) sunt reacţii de dehidrogenare.
a) Precizează catalizatorii reacţiilor (I) şi (2).
b) Detem1ină structura compuşilor A, B, C, D, F., F, G cuprinşi in schemă.
c) Scrie structura compuşilor formaţi prin reacţiile compuşilor D, E, F. G cu unnălorii
reactanţi: - soluţie slab bazică de KMnO4 ;
- ozon şi apă.
clasa a X-a, O.IC. 2008

6. Un mol de hidrocarbură acidă aciclică X se hidrogenează în prezenţă de nichel fin divizat,

consumându-se 4, I L hidrogen, măsuraţi la 20 atm şi 227°C. Se obţine hidrocarbura Y care are
masa moleculară cu 4,878% mai mare decât ce a hidrocarbtuii X. Prin adiţia hidrogenului la
r;"m colecţia
iMijj EDUCAŢIONAL
I
hidrocarbura X, în sistem reducător (Na(Hg) + R- OH), se obtine hidrocarbura Z care, prin oxidare
cu K 2Crp/ W, conduce la compusul U. Prin polimerizarea hidrocarburii X rezu l tă un compus
macromolcclar V care, prin oxidare cu K, Cr,O) H , conduce la compusul T. Ş t i i nd că T rezultă şi
la oxidarea energică a 1,2-dimetil-ciciobl~tenei: SC cer:
a) ecuaţiile reacţiilor chimice care intervin în problemă;
b) volumul soluţiei de KMnO_, 0,5M care, în mediu de H 2S04 , oxidează 16,4 g compus V
clasa a X-a. ONG, 2008

7. Se dă schema de reaeţii:
A+B~C + HCl
A + D~E
1 11
E + CI_ " "''" F (produs majoritar) + HCI
F +- A-+G
G-+ K + H,
K ..L 4(0 ) ~ C + col - Hp
a) Detem1ină prin calcul formula molecularrt a substan1ei C care este o cetonrt ce conţine
8, 79% oxigen, iar substanţa A este o arenă mononucl eară;
b) Scrie fonnulele struclurale pentru fiecare din substanţele A ... K şi scrie denumirea lor.
clasa a X-a, ONC. 2008

8. a) Pceparaţ;: Q pornind de la fenol şi izobutenă.

C(CH3)3
a) Preparaţi cis şi respectiv trans 1.2 ciclohexandiol prin oxidări ale c ic lohexenei.
c) Enolii i-aţi înt,îlnit în reaqia de adiţie a apei la alchine (reacţia Kucerov). folos ind
această informaţie cum se poate explica transformarea de mai jos :
CHO

H,C O ~
clasa a X-â, ONC. 2008

9. Trei probe identice dintr-un amestec echimolecular de 3 alchine sunt supuse um1ătoarelor
transfom1ări:
a) la hidrogenare pe nichel când se formează 696 g amestec de a lcani;
b) la bromurare cu Br: în CCl 1 câ.nd se formează 4488 g amestec de derivaţi
tetrabromurari;
c) la tratarea cu sodiu metalic, la peste 200°C când se formează 4 g hidrogen.
Identificaţ i cele 3 alchine.
clasa a X-a, ONC. 2008

10. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor pentru transformările um1ătoare:

a) 2-bromo-3 ,4-dimetilheptan-+ 3-metil-2-hexena:
b) metan-+ butandiona. clasa a X -a, ONC, 2008

11 . Completaţi ecuaţiile reacţiilor unnătoare precizând numai produsul majoritar:

a) p-metil-p'-nitrodi fonil + CHFOCI Atu A:
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
Siii
 b) benzoat de feniI + amestec nitrant -. B;
c) benzen+ clorură de propil "1('1, C (produs majoritar).
clasa a X-a, ONC, 2007

12. O masă de 12,6 g de alchenă A a cărei densitate fa ţă de aer este 2,91 consu mă la oxigenare
I L soluţ ie 0,12 M K.MnO~ in mediu acid . Alchena A participă la următoarele reacţii :
A KMnO, KaOH B ·H,O C -H, D - HCI: -H.O E NaOMalcool:-HCI F~
i·('J.!CCI, C UH,O
G )laOHit,lcool:-'.!HCI H iriuoeri"""

a) Să se identifice formula moleculară şi structurală pentru alchena A.

b) Să se identifice substanţele notate cu litere ( fonnule structurale şi denumiri).
clasa a X-a, ONC, 2007

13. Un amestec A compus din două alchine (cmncază prin adiţ.ia apei un amestec B în care
raportul molar al celor doi componenţi X şi Y este de 3: I (Mx<l\\J Aceeaşi cantitate de amestec
B poate rezulta şi prin oxidarea energică a unui amestec C. echimolar, format din două alchene.
Identificaţi compuşi i X şi Y existenţ i în amestecul I3, cunoscând cft rapo11ul maselor amestecurilor
C şi A este 1,046: I.
clasa a X-a, ONC, 2009

14. O cantitate de 832 g de gliceridă A ( I mol) este supusă saponificării folosind o soluţie de
hidroxid de sodiu 30% în exces de 100% faţă de necesar şi 500 g de soluţie de clorură de sodiu
10% pentru separarea mai bună a săpunului. Săpunul obţinu t conţine 59.2% palmitat de sodiu ,
32,3% oleat de sodiu şi 8.5% apă. Se cere:
1. masa de săpun hidratat;
2. conţinutul procentual în glicerină al fazei apoase după înd epărtarea săpunului
hidratat;
3. numărul de legături duble omogene con~inule în I 00 g de gliceridă A.
clasa a X-a. ONC. ]007

15. La distilarea uscată a lemnului se obţi11 două faze. una miscibilă şi una nemiscibilă cu
apa. Faza nemisci.bilă cu apa conţine fenoli şi rudrocarburi Iichide. faza miscibilă cu apa conţine
în principal acid acetic, metanol şi acetonă. Se separă cele două faze şi I OOO cm3 fază apoasă cu
densitatea 1,045 gicm' se tratează cu soluţie de var stins. Substanţa formată corespunde la 13 7,65g
sare anhidră. Soluţia obţ.inută se supune distilării, separându-se astfel amestecul care con\ine cei
doi compuşi volatili. Pentru izolarea celor doi compu:;;i volatili din distilat se tratează 26.125 g din
acesta cu clorură de calciu, fom1ându-se cu unul dintre componenţi 39.024 g substanţă cristalin[1.
separabilă prin filtrare. După fi ltrare se obţin 5,225 g substanţă volatilă, care prin încălzire la 80°C
~i presiune atmosferică ocupă volumul de 2,608 dm l.
a) Să se detem1inc compoziţia procentuală de masă a fazei miscibile cu apa.
b) Să se determine formula structurală a substanţei cristaline solide.
clasa a )(l-a, ON C. 2008

16. Effortilul este un medicament cu acţiune simpaticomimetică , stimulent vascular şi cardiac.

Sinteza acesmi produs în formă racemică pornind de la acetofenonă este redară de schema de mai
jos (caşi medicament se foloseşte însă doar enantiomerul levogir):
N~~7· ('
~ Q
tial
~ EDUCAŢIONAL
- COCH3 Hr--0, A re. HCl R HOH D C„H, COCI
mL:diuCHCI
E4
 11r. F tt,N c,tt, G h J:oJ..zc ~ H--~
.C,H,COOÎ-i

Deduceţi denumirea lUPAC, fommla structurală a EfrbnilwuL ş1.wo:.--=m :!...

din schema de mai sus.
clruo o XI-a. O.\'C. :._

17. Indi caţi formulele structurale ale compuşilor notaţi cu litere în reaqiile de mai JOS.
H,CO, H
a) H3~0-Q -cH2{-cH20 AICI; A

C
Cftl
o

c) C(C rnH 1p) 2HCI

compus saturat

oli
d)
R-gR ~ /; + R- C-=C- R ..... D ~CC~
-) + E
R ""R clasa a Xl-a, ONG. 2()08

18. Atropina, alcaloid care se găseşte în unele plante solanaceae (mătrăguna, măselariţa,
ciumafaia sau laurul porcesc), exercită o puternică acţiune asupra sistemului nervos parasimpatic.
În cantitate foarte mică, atropina provoacă o dilatare a pupilei „reacţie biologică'' ce serveşte la
recu noaşterea acestui alcaloid. Prin degradarea atropinei se obţine şi acidul tropinic cu formula
molec ulară CsH 1,04N . Acesta are ech ivalentul gram de neutralizare egal cu 94± 1. , nu dă reacţie
cu benzensulfoclorura, nu decolorează sohqia de Kl'v1.n0 4 sau Br/ CC 14 • Prin reacţii succesive se
ob1in următoarele rezultate (vezi schema de reacţ i e):
1 !. MOH
acid tropic + CH) mc1ihtcc '''"' ' A(C H 0 Nl) 2 îm:ălzin:
9 16 4
l;3 .J.. CH_,I mr1ilarc1mall C(C H O Nl) I. Ag()II
D(C1Hgl\) + (CH))\' + Hp
· 10 ·1 s 4 2. ln.;ă l t.in:

D hidrn~,,,.,.,:-.; acid p i mel ic (heptandioic)

a) Deduceţi pe baza datelor prezentate structurile posibile (în număr de 4) pentrn acidul tropinic.
b) A le geţi structura corectă dintre cele de la punctul a. ştiind că acidul trop inic se obtîne
şi prin oxidarea tropinonei cu CrO.i.

·~
tropinona
li
o Icolecţia
EDUCAŢIONAL
Elia
 c) În acord cu rezultatul de la punctul b scrieţi formulele structurale ale substanţelor A.
B,C, D.
d) Câţi stereoizomeri are su bstanţa D'!
clasa a Xi-a. ONC. 2008
19. Anhidrida ftalică se obţine prin oxidarea parţială aorto-xilenului în prezentă de pentaoxid
de vanadiu depus pe kicselgur. În afară de reacţia princi pală are loc şi o reacţie de oxidare avansată
cu obţinere de anhidridă maleică, dioxid de carbon şi apă. Cunoscând conversia utilă C.,=70%.
conversia totală. C,""90% şi că se separă ca produs secundar 196 kg de anhidridă maleică, se cere:
a) numărul de kmoli de anhidridă ftalică reLultaţi;
b) numărul de kmoli de orto-xilen nereac\iona\i;
c) volumul de oxigen (c.n.) necesar oxidării.
clasa a J,.1-a, ONC, ]007
20. a - Pirona (8) este un lichid incolor (p.f.=206°C) care prc7inlă proprietă!ile chimice ale
unui sistem alifatic nesaturat.

(B) O ~
o o
a- Pirona (B) dă reacţii Diels - Alder cu anhidrida maleică (A) ş i formea7ă un aduct care
prin încăl7ire elimină dioxid de carbon confonn scemci:
B + A ... C .:·: . D
Stabiliţistructura compuşlilor C şi D şi precizaţi care dintre izomerii geometrici ai
compusului D se obtine din sinteză.
clasa a XI-a. O.VC, 2007
21. Sinte:la 2-nitroantrachinonci decurge conform schemei de mai jos. în care A, B, C sunt
derivaţi aromatici mononucleari.
11 ~0,
A :~::. B ,:< D 11 0
2-nitroantrachinona
ldentificati A. B, C ~i D.
clasa a XI-a. OXC, 10()7
22.

şi se obţine prin oxidarea indoxil-ului

~
R~Ni1
Folosind doi dcriva\i indoxilici diferiţi (cu R diferiţi) sc ob\in a1rn.:stecuri de coloran\i
indigoizi. Sinteza coloranţilor indigoizi micşti se face prin metoda .,anii" utilizând p-nitrozo-N,N-
dimetilaminobenzen. Imaginaţi succesiunea de reacţii pentru obţin erea unui colorant indigoid mixt
plecând de la 2 dcriva1i indoxilici cu R1 şi R2 diferiţi şi folosind metoda „anii".
clasa a XI-a, O.VC, 2007
23. Ştiind că atât KMnO4 cât şi K1 Crp, sunt con sideraţi precursori de droguri, utiliLarea lor
este strict controlaă .

m!l EDUCAŢIONAL
•
colectia l
 Selecţie de teste şi probleRte date la olimpiadele tk chimie

În laborator, pentru stabilirea fonnulei structurale a unei alchene. se foloseşte reac\ia de

oxidare a acesteia cu K.Mn0 4 sau cu K 2Crp1 iu med iu de H,SO4 . Care din masa cc.:lor doi agenţi
oxidan!i este mai mică?
clasa a .:-a-a. ONC, 2006
24. Moti vui pentru care în restaurante sau localurile de tip fast-food este interzisă reîncă l zirea
uleiurilor folosite la prăjit. este transformarea glicerinei rezultată prin hidroliza grăsimilor în
acroleină, substanţă puternic cancerigenă.
a) Scrieţi ecuaţ ii le reacţi ilor prin care se real iLează transformarea propenei în glicerină
şi a glicerinei în propenă.
b) Calculează volumul de gaze măsurat la i- J27°C şi presiunea 4 atm, rezultat la
descompunerea explo7. i vă a 8 moli de trinitrat <le gl icerină .
c!Ma a Xi-a, Wv'C. ]006
25. 1Jn compus trihalogenat X panicipă la următoarele n:aeţii:
l)X-3(OJ Kl'r_OH.'>O. A+ 8
2) AT HOH ,.rni C + IJCI
3) C I- 2[0) K~ln0,'11,SO, D + HOIT
4) B + HOH '-:aOH E - 2HCI
5) 'C + 2lAg(NH3\]OH-+ F + 2Ag + 41 H; ~ HOH
Aldehidele se pot oxida la aci7ii carboxilici corespunLători conform ecuaţiei 5. Substanţele
D şi F se pol obţine şi prin oxidarea cu K=Crp/ HzSO 4 a hidrocarburii G (2.5-dimetil- 1,3-
cic lopentadicna). Substanţa F conţine două grupări func\ionale dilcrite.
a) Scrie ecua1ia reac\iei de oxidare a hidrocarburii G.
b) Stabil eşte fomrnlele structurale şi denumiri le substanţelor A ... f conform IUPAC.
Înscrie rc7.ultatelc intr-un tabel de forma:
Litera substanţei Formula structurală Denumire conform IUPAC

clasa a Xi-a. ONC, 2006

26. Prin bromurarea fenolului la tempera tură joasă se form ează p- bromofenol. iar la
temperatură ridicată se formea:1:ă produsul tribromurat. Propune o metodă de obţ inere cu randament
maxim a 2-bromofenolului.
cima a Xi-a. ONC. 2006
27. Scrie ecua\iile reac\iilor chimice prin care se poate transforma cis-2-butenă în trans-2-
butenă şi respectiv trans-2-hutenă în cis-2-butenă.
clasa a Xi-a, ONC. 2006
28. Stabili\i _produşii de reaqic şi denumiţi-i pe cei de la reactiile a. b. f şi g.
CCI
I .3
a) O .. H;C-CH2-CH~CI \ICI

,ll('I
b) C6 H6 ~ CC1 1

COOC6 H5
I
c)O .L Br:
FcBr

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
mJ '
 OCOCH3
I
d)o .J.. CI,

/CH~
Clfy-C~C CH
e) li li _NBS monobromurorc
HC C
"'-CHi "-yH 2

CH3

clasa a X -a, ONC, 2006

29. Sintetizaţi următorii compuşi printr-un număr minim de etape:
a) acid 4-cloro-3-nitrobenzensulfonic din benzen;
b) mezitilen din metan:
c) 9,10-dihidroantracen din toluen, ca unică sursă de compus organic;
d) esterul aciduh:i acrilic din 2-metil-2-butanol folosind carbid, clorură <le metil, clorură
de etil ca sursă de substan!e organice, pc baza infom1aţici de mai jos:
o OH
li I
r /C',R" H,O
R-X + Mg 4 RMgX + R -MgX(t)H) R-C-R"

t clasa a X-a, ONC, 2006

30. Completaii succesiunea de reacţii:
. • :' Br „hv , 2KCN -.lH O 2Br.lf>Br. +2H .0 H,so.
o-xilen -2HBr A -2 KRr B -2r-.1'i , C .2im, . D - 211nr E -11 0

clasa a X-a, ON C, 2006

31. Vitam ina A intervine 'in procesul vederii şi are um1ătoarea structură:

CH CH3 CH3
3 I I

6 / CH ~CH/c~CH/CH~CH/c~CH/CH20H
/CH,
"-
CH 3
.)

a) Pre<'izaţi gradul de nesaturare al substan\ei.

b) Reprezentaţi structura compusului organic cu cel mai marc număr <le atomi de carbon
în moleculă care se formează prin oxidarea vitaminei A cu KMnO/ H2S0 4 •
clasa a X-a, ONC 2007

EUEJ colectia I
• EDUCAŢIONAL
 Indicaţii şi răsp unsuri
Capitolul 1. Introducere în studiul chimiei organice
1.2. a) C6 H 14. 1.3. a) C;H 10o;t,\; b) NE==2; c) 2. 1.4. a) C 12 IT 10Np; b) NE=9. 7 leg. n:. l.5. a)
C\HH\O; b) :--JE=l: c) o - OH. sp'. 1.6. a) CHu 3 ; b) 10%: c) C3H 4 ; d) NE=2; e) CH 2=C=CH 2 .

1.7. a) CHp2 ; b) NE-J; I leg. n: c) 128g. 1.8. a) 127 gimol; b) C 1H 8Cl2; c) 254 kg. l.9. a) Cll ;
6

b) NE= l ; c) CH 2=Clf- C H l' 6; d) 1,453. 1.1 O. a) C)-T10 ; b) 24:5; c) 112 1113. 1.11. a) C H 1N : b)
2
NE=0; CH 3-NII- CH3; c) 9g; d) 4,5 kg. 1.12. a) C3H 6 ; b) 85,7 1% C. 14,28% JI: c) 1.875 g/L; d)
105 kg. 1.13. a) C 3 TT8 O; b) NE- O. CH 3 O- CH 2-C'H3 ; d) 5.226 g/L; e) 48 g. 1.14. a) C 4H,0; b)

0 0; c) 9 leg. a, 2 leg. n, 4e-rc, 4e ncparticipanri la leg.; e) 144 g. 1.15. C3 H6 . 1.16. a) C)T4NO,;

b) 32,43% C, 5.l0% H. 18.91% N. 43 ,24% O: c) C 1H 8Np4. 1.17. a) C6H 7NSO 3; b) 41,61% C.
-

4,04% IT. 8,09% N. 18,49% S, 27.74% O; c) 64.96 L. 1.18. a) C4 H 10 : b) 1912 L; c) 8,4878 g/L; d)
2.00692 . 1.19. C,Hg, 22 g, 1.20. 65.45% C, 5,45% H, 29.09% o. 1.21. Cll }3r,. 1.22. C3H7SNO2.
1.23. varianta c. 1.24. a) D. C>-CH3: b) CJT 2=CH 2; c) D: d) C>=C H 2
• 1.25. B, D, E. 1.26.
A. C. D. 1.27. A. C. D. 1.28. B, C, E. 1.29. D. 1.30. B. 1.31. D. 1.32. B. 1.33. J\ . 1.34. D. 1.35. B.
1.36. C. 1.37. E. 1.38. B. 1.39. A. 1.40. C. 1.41. E. 1.42. 8. 1.43. E.

Capitolul 2. Iwmerie
2.2. a) C4 H6C l~; b) NE-J . 2.3. a) C 6 TT 12 ; b) l\'E= J: c) CH 2-CH-(CH)3- CH.,, ciclohexan,
(CH1\ C =C(CH) 2, (CH) 1 CH-CIT=C'H-CH 3 . 2.4. a) A: CH 3-(CIT),- C=CH; B:
CIL- C H,-C=C - CH_; C: (CH.),CH-C=CH; b) CIJ,=C(CH.)- CH=CH,, (CH.),C=C=CH,;

c) ;H 2
- ;H- CH~CH,-CH 3 ;c~s şi
trans); d) C~ -CH~C.H - C;=C H:. ·
2 2
2.~.
a) CH 3-CH 2 - NH-CH 2 -C IT_1 : b ) N E =0; c) CH 1 -CH 2- N(C H 1 ) 2 . 2 . 6. a)
o.
HO\D/CH3 H\Li;Cl-13
CH.--CH=CH-CTI,
, - OH (cis şi trans), H/ \ H şi HO/ \H . 2.7. A:E, B:Z, C:
E, D:cis, Z, E:cis; F:trans, trans: b) CIT3- CH-cC(QH)-CTT3 ~i CH 1-CH2-CO- CH„ 2.8. a)
+5,75: b)-5,75, O: c) 3g. 2.9. B, D. 2.10. A, B, E, F, G. 2. 11. a) C; b) B; c) A: d) D. 2.12. C. 2.13.
D. 2.14. B. 2.15. A. 2.16. C. 2.17. E. 2.18. B. 2.19. E. 2.20. E. 2.21. C. 2.22. B. 2.23. D. 2.24. A.
2.25. E. 2.26. B. 2.27. B. 2.28. B. 2.29. /\. 2.30. E.

Capitolul 3. Alcani
3.1. a) 2,2-dimetilhutan; b) neopentan: c) cic lopropan: d) n-butan; e) l.l.2-t1imctilciclopropan: f)
etan: g) 2,2,3-trimetilbutan. 3.2. a) C 6H,.; b) 83,75% C. 16,28% H: c) 43 kg; d) 5 izomeri; e) X:
n-hcxan; Y: 2.2-dimetil butan: f) Z: 2,3-dimetilbutan; g) 33,6 m'; h) 129 kg. 3.3. a) A: 2-metilbutan;
b) C 5 H 11, C:H=5: I : c) 192.704 ·1020 ; d) 13:n-peutan; e) 5 izomeri. 2 enantiomcri; t) 3936 L. 3.4. A:
3-cti 1-3-metilpentan; B: 4-etil-1.2,2-lrimeti Ihexan: C: 3-cti 1-2.5-dimetilhexan; D: 3-etil-4-izopro-
pil-5-metilheptan: E: 4-etil-2,2-dimetilhcxan: F: 2,2,3,3-tetrametilbutan. 3.6. A: l -etil-2,3-dimetil-
lcolectia
EDUCATIONAL
EliJ
•
 , < "

~~~ ciclopentan; B: l-metil-4-propilciclohexan; C: l -ctil- 1-metilciclopropan. 3.8. a) 3 compuşi:

•• - - - - - . ~ . -- -o,#/.,,;;,;

b) 4 compuşi; c) 10 compuşi; d) 9 compuş i . 3.9. a) A: etan; b) 4,305 atm. 3.10. a) C 5H 12 ; A:

ueopentan; B: izopenlan; C: n-pentan; b) 88,81 %; 45,45%. 59,63 m3. 3.11. a)A: propan; B : n-hexan;
C : metan; c) 90%. 3.12. A: n-hexan; B: n-butan; C : metan; b) 2,3-dimetilbutan; 2,2-dimetilbucan.
3.13. a) A: n-butan ; b) 1O; c) B: 2,2,3,3-tetrametil butan; C: a-octan; D: 2,5-dimetilhexan; E : 3-
metilheptan. 3.14. a) C~Il 14; A: n-hexan ; B: 2-metilpentan; C: 3-metilpentan; D: 2,3-dimetilbutan;
E: 2,2-dimetilbutan: b) /\, E; C) D, F; d) E<D<B<C<A; e) 25% CH4• 25% C;Hw 20% C,Hs, 20%
C 1Il 6 : 10% C6H 14 : µ=47,3 g/mol, 36,36%. 3.15. a) 1:1.277: b) I :1 ,626:2,216; c) 4,92m3. 3.16. a)
12,5% CH4 • 25% C)-T4 , 25% ClT0 , 37,5% H2 , 40.5 g/mol. 1,064; b) 1:3, 1.646 g/L; c) 66.66%; d)
creşte de 2 ori; e) 2909, 7 1 L 3.17. a) C H 11 ; l,1-dimetilciclobutan; b) 2,5-dicloro-2-metilpentan;
6
1.4-dicloro-2,2-dimetilbutan. 3.18. a) izo butan; c) 66,66% : 11, 11 %. 3.19. a) ciclohexanul; b) 8,2
m3; c) 124,8 kg. 3.20. a) 17,77% CH 4, 33,33% C?H6 ; 48,88% C3H8 ; b) 235,2 m3; c) 1.038. 3.21.
a) C\ H~, C 1H 10 ; b) 25% C 3Hs; 75% C 4H 10; c) 5488 L. 3.22. a) A: etan; B: neopentan; b) 4804,8 L;
c) 762 g, 4 compuşi; el) 1460 g. 3.23. a) 118,08 m3; b) 99.18 kg; c) 4,28atm, ci) 43,2 kg; c) 270kg;
d) 577,5 kg. 3.24. C6 H 10 (vezi pag. 35). 3.25. a) I :2; b) 21.05% C'I1 4, 78.94% C}-16 • 3.26. C~H10,
4 radicali. 3.27. A . B. C, F. 3.38. 8. 3.39. D. 3.30. 8. 3.31. A . 3.32. E. 3.33. C. 3.34. A. 3.35. D.
3.36. E. 3.37. 8. 3.38. C. 3.39. B. 3.40. B. 3.41. D. 3.42. C. 3.43. B. 3.44. B. 3.45. D. 3.46. E. 3.47.
O. 3.48. A . 3.49. B. 3.50. B . 3.51. D . 3.52. A. 3.53. C. 3.54. E. 3.55. C. 3.56. A. 3.57. A. 3.58. C.
3.59. E. 3.60. B. 3.61. A.

Capitolul 4. Alchene
4. 1. a) C/l 14; b) C}T4 ; c) C}l6; d) C/l8: e) Cll 12; f) C[T8 • 4.2. a) C6 H 12, 3,3 -dimet il-1- butenă: b)
cis şi lrans 4-mctil-2-pcntc nă; c) 5 izomeri. 4.3. a) C 2H~. 4.4. a) A: 3-mcti l- 1-butenfi. b) 6 izomeri;
c) 266,25 g; d) 7 g; c) ll; [) 84 1111. 4.6. 12 izomeri. 4.7. b) 4 izomeri, (R,cis)-4-meti l-3-hexenft;
(S.cis )-4-mcti 1-3 - hcxcnă. (R,trans)-4-mcti 1-3 -h cxcnă, (S,trans)-4-mcti 1-3-hcxcnâ: c) 4-meti 1-1-,
hexcnă. 3-mctil-3-hcxcnă, 3-mctil-2-hcxcnă, 3-mcti l-1-hexcn[1:. d) 2-etil-1-pentenă. 4.8. a) A: ~
propenă: b) 160 g: c) 738 mL. 4.9. a) A: n-butan ; I3: izobutan: C: izobutenr1; b) 3:4:16: c) 21.: d)
I Og. 4.10. A: !-butenă; I3: 2 -butl:nă: C: izobutenf1. 4.11. a) A: c iclohexan; b) cis şi trans-2-hexenă.
4.12. a) A: ciclobutan; b) B: mcti lc iclopropan; 2,3-diclorobutan ş i 1,3-dicloro-2-metilpropan; c)
C: izobutenă: l-cloro-2-meti lpropan. 2-c loro-2-metilpropan, 1,2-dicloro-2- metilpropan; d) A cu
I3 izomeri de catenă, A cu C sau B cu C izomeri de funcţiune. 4.13. a) 28g, 40% I-butenă, 60%
izobuten11; b) 0.2 moli acid propanoic. 0,3 moli propanonă. 4.14. a) 16,8 g, 25% C3H 6, 33,33%
C,H,, 41,66% C,H rn; b) 200 mL; c) 200 ml. 600 ml. 4.15. a) C7H l4' A: 2)-dimetil-2-pentenă; b)
5:4:6: c) 2.4 g: d) B: 3-me t i l-3-hexenă; e) C: 3.4 -d i metil-2-pentenă; t) C ~ a N,0 11 ;~c;1cootică
A; g) B şi C prezintă izomerie geometrică. 4.16. a) A: 2,2-dimetilpentan; B şi C: cis şi crans
- 4,4-di111etil-2-pentenă; D: 4,4-dimetil-l-pentenă; b) B şi C izomeri geometrici, 8 sau C cu D
izomen ,.:c poziţie; c) 11,925g. 4.17. a) Ciţ- y-C.H-yH-CH3 ; b) CH,-CH 2-CH=CH~;

c) C'H 1-CH=CH-o-CH~CH 2; d) C~CH2 f-=CH- Cifs; e)

CH, CH. o - -CH3 ; f)
- CH3 J ·
 lndicopi şi nbp1111..~•rl

CH- C=/Î
l \..-LCH=C- CR: j) CH-3 CH=~-C=CH-CH3 : k)
CH3 I " I ·
CH_, H1 CH3

CI o
6-CH ti-CH',
şi
3, c) 1.2 M. 4.19. a I A, 2.)-d;,nctil-2-b"tenă;
b) O, 2-meLi 1-2-pentenă;
c) C
D cis şi trans-3-mdil-2-pentcnă: c) 0.333 L pcmru fiecare caL. 4.20. a)A: 3.4.4-trimetil-1-p„11tenă:
B: 2..4,4-trimctil -2-pcntenă: C: D: 2-metil-3-hexenă: r: ~ -etil-4,5.6-
4-etil-2,5-d imetil -3-heptcnă:
Lrimctil-4-octcnă: f: 4-izopropil-1-metil-c i c l ohexenă ;
b) C-izomcri E. Z. D ş i E- izomeri cis şi trans:
F - numai c1s: c)A (CO=. HO. CH ,-C(CH.), -CH(CII3 )-COOH): B (CH .;-C(CH3)"-COOH,
CH 1- CO- CH 1 ): C (CH 1- CH( Cll)-COOH . CH 1-CII:- CO- C H(CII 3 ) -CTT1- CH 3);
D (Cll 3-CH(CH _.)- COOH. CH 3- CH ,-CO OH;: E (CIJ3-C H=- C H(C:H <)-CO- CH 3 •
CH 3- CH: -CH(Cll,)-CO- CH): F (CH - CO-{CH;)=- CH(C 3Tl 1)-CH2-COOH). 4.21.
a) A: C2 H<, 8: C~Hj: b) 33.33% C:H0 : 66.f', 'o C/i 1: 34.88% C:H0 • 65.1 1% C1H4 ; c) Crp/ Alp 3 ,
fl.': ll: ()li): d) 319.2L: e) 148.8g .1.:2. C.)fi:· 2.3-dimetil-2-butenă . 4.23. A, B. D, G.'4.24. C.
-US. D. 4.26. E 4.27 n ,t28. C 4.29. D. 4.30. D. 4.31. A. 4.32. C. 4.33. E. 4.34. E. 4.35. B. 4.36.
C. 4.37. A. 4.38. \.. ~ ..,r, ,J. 4.~<1. B. 4.41. E. 4.42. D. 4.43. D. 4.44. C. 4.45. E. 4.46. D. 4.47. B.
4.48. D. ~.49. C. 4.50. A. 4.51. 8. 4.52. B. 4.53. C. 4.54. C. 4.55. E. 4.56. B.

Capitolul 5. Alcadiene şi ca 11ci11c11ri

5.1. a) C,H 12 ; b) C)-1 6: c) C~J fw; d) C~If~; e) C 3 ff4 • 5.5. a) C\ Hg; b) 3-metil-1.2-butadienă; 2-metil-1,3-
butadienă: c) 6 izomeri. 5.3. a) 1.5-hcxadienă: b) 3-metil -1.4-pcntad ienă: c) cis.cis-2.4-hexadienă ; d)
trans-1.5-hcptadienă; e) cis-1.4-hexadienă. 5.4. A: 2-propil-l .3-butadicnă: 8: 3-metil-1,3 -hexadienă;
C: 3-metil-2.4- hexa<lienă; D: 3-meLi l -1.5-hcxadienă: E: 3-mctil-1,4-hexadienă. 5.6. A (o s ingură
dienă): B (2 izomeri geometrici): C (3 izomeri geometrici): D (4 iLomeri geometrici). 5.7. 8 ste-
reoiwmeri. 5.8. 51 8.4 kg. 5.9. 70%. 5.10. b) ~1=95600 g/mol; c) 1687.5 kg C 4H6 şi 1300kg C 8HR.
5.11. a) B: stiren: b) 636 g. 5.12. a) 4:1: b) 627.1 g. 5.13. A: izopren: B: JJ-pentadienă. 5.14. a)
A: 6-meiil-2.4-heptadienă: B: 4-mctil -2.4-hcptadicnă; b) A (4 izomeri geometrici); B (3 izomeri
geometrici): c) b cu f şi c cu g: d) 2L 5.15. a) A: 1.3 - butadicnă: B: 1,5-hexadienă ; C: ciclo bcxenă;
b) ll (A). 0.SL(C): c) 2528 g. 5.16. a)A: izopren: B: ciclopentenă: h) 1:2: c) 6.12 kg. 5.1 7. a) A:
1.3-hutadi\!nă: b) 288 kg: c) 424 kg. 5.18. A. D. E. F. 5.19. E. 5.20. D. 5.2 1. A. 5.22. C. 5.23. C.
5.24. A. 5.25. E. 5.26. A. 5.27. E. 5.28. C. 5.29. A. 5.30. B. 5.31. D. 5.32. E. 5.33. A. 5.34. C. 5.35.
D. 5.36. B. 5.37. L 5.38. D. 5.39. A. 5.40. 13. 5.41. E. 5.42. A. 5.43. B. 5.44. E.

Capitolul 6. Alchine şi polimeri vinilici

6.1. a) C ;H 12: b) C„H 1,, : c) C1 H 1: d) C~H3 • 6.2. a) A: 3-metil-1 -butină: b) B: 2-pentină; c) 1-pentin ă;
d) D: 2-mctil-1.3-butadil!nă. 6.3. a) A: 2-butină: b) 1-butină, 1.2-butadienă. 1,3-buiadienă. 6.4. a) -
A: 3-etil-4-metil-1 -pentină: A: 4,4,5-trimctil -2-bexi nă; C: 2,2-dimetil-3-hcxină: D: 3. 7-dimetil-
4-nonină ; c) A: <l) D. 6.6. a) A: C,H/ B: C1 H 1Br2 ; C: C T1 4 Rr 1: b) 2:5: c) 1.568 L; d ) 1920 g.
3
1colectia ~
EDUCAŢIONAL~
~; ~ , 6.7. a)A. 1-pentină, B: 2-pentină; b) 3:1: c) 89,6 L. 6.8. a, b. d, f, g, h. 6.10. a) a : C3H8 ; b)
1134g. 6.11. a) 2100 kg; b) 2842,4 kg. 6.12. a) b: C2~ ; b) 39750; c) 67,92% C, 5,66% H,
26,41% Ni ; d) 403 ,2m3• 6.13. a) a: C 2H2; b) C:H:0 = 24:3:16; c) 1000; d) 215 kg. 6.14. a) 1:2;
c) 9,2 g. 6.15. a) a: C 2H4; b) 56,8 L; c) 80%; d) 197600. 6.16. a) a: HCN; b) CH,QH; b) 800 kg.
6.17. A: I-butenă. B: 1-butină; C: 2-butenă; D: 2-butină; b) A şi C. B şi D, izomeri de poziţie.
6.18. a) A: 3-metil-l-butină; B: ciclopentenă: b) C: 1-pentină; c) D: 2-pentină, CH3-CH2---C=CNa
+ CHp,. CH , -C-CNa
1
= ,· CH -C H - CI, d) C -• -H,(l'dif'b:-)
.J...

3 2
,
"---'-+ CH -CH -CH -CH-_ CH
3 2 2 2
-,.HCI CH - CH - CH - CHC l -C H cr-.aOHsol.alcoolică) CH - CH - CJT=CH-CH - Cl.(CCI,)
~ 3 2 2 ,1 -HCI 3 2 3

CH3- CH" - C·Hc1-euc1 n - CH3 (NuOH •sol. okwlică} . ~ B: 2-butma;

D • 6 • 19• A : l - butma; . ~ C : 1,3-
211 c 1
butadienă. 6.20. a) A: ciclopentenă; B: 1-pentină; C: 1,3 -pentadienă; b) 7,38 m3 ; c) 2,04 g. 6.21.
a) 18,7 g; 3,69 L; b) 23 ,53% C,H8 ; 33,69% C)-16 ; 42,78% C 3 H~(procente de m asă) ; 22,22% C1H 8 ;
33,33% C3H6 ; 44,44% C1H4 (procente molare); c) 41.547 g/mol; 1.4376; d) 4400 g; c) 221 ,2 L.
6.22. A: C2Hi- 6.23. a) 705,6 m3 ; b) 80%; c) 93 ,75%; d) 379,68 kg. 6.24. A: 4 -metil-2-pentină; B:
2,2-dimetil- 3-hex i nă; C: 5-etil-2-meti l-3-hcptină ; D: 3-etil-6-metil-4-octină. 6.25. 365,71 m3 . 6.26.
a) 80%; b) 1,0666 L. 6.27. a) 100:2 ; b) 98, 17%; c) 80%. 6.28. 265 kg. 6.29. a) 4480 g; b) 16864,4
kcal. 6.30. A, C, D, F, H. 6.31. E. 6.32. B. 6.33. C. 6.34. A. 6.35. B. 6.36. A. 6.37. C. 6.38. D. 6.39.
C. 6.40. A. 6.41. D. 6.42. E. 6.43. D. 6.44. B. 6.45. A. 6.46. B . 6.47. C. 6.48. E. 6.49. A. 6.50.
C. 6.51. A. 6.52. C. 6.53. D. 6.54. B. 6.55. D. 6.56. A. 6.57. C. 6.58. B. 6.59. E. 6.60. B. 6.61. A.

Capitolul 7. Arene
7.1. a) C9Ht2; b) C8HR; c) C 14H 14; d) C 11H10• 7.2. a) A: 1,4-dietilbenzen; b) butilbenzen, sec-butil-
benzen. izobutilbenzen, terţ- buti i benzen; c) R ş i S-sec-butilbenzen. 7.3. a) A: C9H10 ; b) 7 izomeri;
Cl

c) B: ( ) : ) ; d) 00;e) 244 g. 7.4. a) C 12 H 12 ; b) 12 izomeri; c) B: 1,5-dimetilnaftalen. 7.6.

A: propenă; B: izopropil benzen; C: propilbcnzcn: D: 1-etil-2-metilbenzen; E: 1,3,5-trimetilben-
CI CI

zen. 7.7. A: naftalină.

7.8. A : O);
B: CO:
C: D: CC); E: 00; 00. 7.9.
a) A: etenă ; B: 1,2-dicloroetan; C: 1,2-difeniletan: D: 1-cloro- 1,2-difcniletan; E: d ifenile.tenă ; F:
acid benzoic; G: o - CH 2--CH"- Q - N02 ; I: Br- Q -CH2- CH 2- Q_:_NO"; b)

20L; c) 200 g; d) NE(C)=8: NE(E)=9. 7.10. a) A: toluen; B: clorură de de benzii; C: O:r)

? CI _,91
; D: ()(X); E: @; b) 208 kg; c) Cl/hv). 7.11. a) A: naftalină; 8: tetralină; C:
CI li CI Cl
I O NO, O

CO ~
; b) 449,55 kg. 7.12. a) A: 2 - met i l nafta l ină ; b) 85,56%; c) HOOC - w· 7.13. a)

li
o
53,55 g; b) 31,5 g; c) 90%; d) 2,36%, 77,078%; e) 13,44L. 7.14. A: l-etil-4-propilbenzen; B: 2,4-
dimelil-1-terţ-butilbenzen ; C: l -etil-5 -metilnaftalină; D: 1 ,2,7-tri meti l naftali nă; E: 1,3-difenilpropan;
F: l -fenil-2-(2-naftil)etan. 7.15. A: butilbenzen; B : 1,4-dietilbenzen; C: 2-etil-l ,3-dimetilbenzen; D:
l-etil-3,5-dimetilbenzen; E: izobutilbenzen. 7.16. a) nafta l ină alchilare) 1 -mct i l naftalină ni'"""i 4-ni-
~ colectial
liilliaÎI EDUCAŢIONAL
tro-1-metilnaftalină .,,,<1ar~
o...i~
acid 4-nitro-1-naftalencarboxiLic: b) nalftalină •1.:h•= ) 1-metilnaftalină
acid 1-naftalencarboxilic m,rar~ , acid 5-n itro-1-naftaJencarboxiiic; c) benLCO akhi'arc, toluen
,. _, ,_. . J
""""', 2,4-d initrotoluen ~,id°'"> acid 2,4-dinitrobenzoic; d) bem:cn "kh, lar• , toluen o,;.i.,~ acid bc:nzoic
COOH CCG
<ullo"ll'n:l ~ : e) benzen akhtlsrc , toJuen -3CL\h\'I lriciorofenilmetan ,{'l(ftCI,) ~
H~S ,.....,.~ S03H ?TT ~ CI
H3C6 -CH3
: f) benzen •1m• 13... , iLopropilbenzen ..:!:!.+ a-metilstiren •HO( Wi -:P'
"s,.
I · g)
'
C6H <, -'<.,ll ....OCJ
(AICI,)

()-c-o~ 0 -n-o::i.,\ 1
Q -c-Q' . 7.17.a)158.9kg:
b H~S / O H~S ,.....,. ~ CH3
b) 70%; c) 63,225%; d) 63%. 7.18. a) 1560 g: b) 3600 g; c) 9046, 15 g. 7.19. 90, 7563%. 90.7627%.
7.20. A. B. C. D, E, G. H. I. 7.21. 8 . 7.22. A. 7.23. D. 7.24. C. 7.25. E. 7.26. C. 7.27. B. 7.28. A.
7.29. D. 7.30. D. 7.31. B. 7.32. E. 7.33. D. 7.3-t E. 7.35. C. 7.36. E. 7.37. E. 7.38. A. 7.39. ·""· 7.40.
D. 7.41. E. 7.42. B. 7.43. E. 7.44. A. 7.45. C. 7.46. A. 7.47. B. 7.48. C. 7.49. E. "'.:.:,. C. 7.51. E.
7.52. C. 7.53. B. 7.54. B. 7.55. A. 7.56. E. 7.57. D.

Capitolul 8. Petrol. Combustibili şi carburanţi

8.1. 63723 kJ!Nm 1: 47580 kJ/ kg. 8.2. 24,15 111 1: 6:!.52 kg. 8.3. 340g. 8.4. 11 m3; 9, 1 kg: 19,6 kg.
8.5. C ,Hs. 8.6. 506.6 g. 8.7. A. B, C. D. 8.~ A. 8. D. 8.9. B. 8.10. C. 8.1 1. D. 8.12. A. 8.13. C.
8.14. C. 8. 15. B. 8.16. B. 8. 17. D. 8.l~ ~.

Capitolul 9. Compu~,' 1~ --iogentl(i

9.1. a) C/I;Br: b) L _.IL( I: c) C_fLCI: d) C, HsBr~: e) C,H6Cl1. 9.2. a) A: stiren; B: a-metilstiren; b)
A' (amestec racemic). B' (un singur produs), fără activitate optică. 9.3. B (izomeri geometrici), C (2
enantiorneri şi o mezoformă), D (izomeri geometrici). E (2 enantiomeri). 9.4. a) 19 izomeri; b) 6; 5.
9.5. a) CsHioCl 1 ; b) 5 iLomeri: c) 3 izomeri. 9.6. A: 2-cloro-4-metilpentan: 8 : 1,3-dicloro-3-etilhexan,
C: 2-bromo-1 -fenilpropan; D: 3,6-dicloro-25-dimetil-2-hexenă; E: 2.4-dibromo- l-izopropilbcnzen;
F: E- l-bromo-3-cloro-2-metilpropenă. 9.9. a) C.\H6 Cl 2; b) 1.1-dicloropropan: 2.2-dicloropropan;
I _")__ d'1c Ioropropan.
· · I .3- d 1c ,~oo'ci CI CH- CH-CH
' 'Ioropropan.· c•) CH - CH -- CH: :c·-mo - : ~
+H,<Ni>
3 2
C12 CH- CH 2- C H3 ; CH1-C=CII + 2HCI .... CH 3-CCl:-CH 3 ; CH 3-CH- CH2 + Cl2 <CCI)
CH 3-CIICI-CH 2C l; CH 3-CII=CH1 ,('1-~~~"o CICH 1-CIT=CH; .J.fil.+ CICH 2- CH 2--CII 2Cl:
d) A: l.1-dicloropropan: B: 2.2-dicloropropau: C: 1,3-dicloropropan: e) 1.2-dicloropropan. 9.1 O.
CI
I

,) propcoă.
CI
CIO C\,8: CIOC\. C: o_-c~1• D: Cl,QCI. E:
-CH3
9.11. A:
.
?. F:

I ,-cH<cr G: ,CJ , p·ţ--C=C-<;H-CH3. H: 9.12. a) a: feni ltriclorometan ; b: acid

CI Cl CI CI
benzoic; b) 30,75m 3. 9.13. a: izobutcnă; b: bromură de tcrţ-butilmagnez iu. 9.14. A: 1-bromo-5-
cloro-3-metilpentan: NC-(CH 2\-CH(CHJ- (CH2) 2-CN; B: l . 1.1.4,4-pentacloro-2-pentenă;
CH 3- CO-CH:,,CH-COOH: C: 3-bromo-1,1-diclorobutan; O=ClI-C~-Cl-l(OH)-CH,: D:
3,4-dicloro-2-metil-2-pentenă: (CH)p==C(Cl)-CH(CN)- CH ,: E: 1 ,3,3-tricloro-1-ciclohexenă:

I colecţia
EDUCAŢIONAL
Ei '
?;~ " ' .
-::'~ţ
·-~ o -CI CII - CH
T 2 .1
1
11 ; F: 4-bromo-l-etil-1-metilbeuzen; O - CH3 ; G: 1-fenil-l-iodopropan:
o f
\1gBr
C,H5CH-CITCH3 ; IT: l -bromo-3-( 4-bromofeni l)butan; Br-0 - CH(CH
3
H CH )/'=C.'-CH
1
.
3

Cl
. I
9.15. A: CH-
2 CH-CH, : H: Cf.i;-C=C-CR: C: CTt-CH-CC13: D: Cl-b
i C-CCL· E:
I I I - I - I - ·' I · I ·''
CI CI CI Cl Cl CI Cl
Cl
Cfţ-{-<rH-Cl: F: Cl>O< Cl _9.16. a) 1:2; b) 8800 g; c) 15.2 g 1,2 propandiol: 28,8 g
Cl Cl Cl Cl
oxopropanal. 9. 17. a) C6 H5-CHf,·Cl/ hv) - a: C6 H 5- CH.,- CI (- (CH.J CH- C=CNa) -+; b)
2CH=CH-+b: CH 2=CH-CsCH (+3Cl 1 .CCIJ - c : CH 2 Cl- CHCl- CCbl CHCL( +4H,O,
-4HCI) --: c) CH 3- o -CH"-CTT3 (-5Cl 1, hv. -5HCI) -+ d : CCJ _ f _ ' -CC'l -C..;-H
3 1 3

(+3Hp, HO·. -5HCl) -+; d) 2CH4 (1500°C , -3H) - e: CH=Cll (+H,. Pd/Pb2_) _ f: CH =CH
2 2
(+Cl2, CCl1)-G: CH:CI-CHp (+2NaCN. -2NaCI)-+ h : NC- CH:-CI\-CN ( --4Hp. -2NH;)
-+; e) C6H0 (+C~CI, AIC13• -HCI)-+ i: C~H;-C'H 1 (-'-HNO 1• ~SO4, -Hp)- j : o-nitrotoluen + k: p-

nitn't<'!:::n (+CI:. hv, -HCI)- I : O2 N-Q -en2 CI (+NaNC\. -NaCI)-+; f) CII3- CH:CH- CH~
(+HCl)-+m: CH 3-CH1-CHCI- CH 3 (,Nll 3, -HCl)-+n: CH, -Cil 2-CH(NI12 )- CH 1 ( 1 Cll,( ,
-Hl)-+. 9.18. a) A: CH,-CH- CCL; A' : CTT,-CH-COOl-1 : B: CHCI,; 13': HCOOIT: b) 35.4 g:
c) 120 g. 9.19. a) A. C, D: b) B, C, D:
c) A ; d-) A. C, D; e) A; f) B; g) 13, C; h) A: i)A, 13, D;j ) C:
k) A. 9.20. C. 9.21. A. 9.22. B. 9.23. D. 9.24. C. 9.25. C. 9.26. A„ 9.27. B. 9.28. E. 9.29. D. 9.30.
/\. 9.31. E. 9.32. D. 9.33. D. 9.34. A. 9.35. 13 . 9.36. C. 9.37. E. 9.38. B. 9.39. E. 9.40. C. 9.4 1. B.
9.42. A. 9.43. C. 9.44. D. 9.45. A. 9.46. E. 9.47. B.

Capitolul I O. A lcooli şi fenoli

10.l. a) C)T,p; b)C4H60c; c) C1H60; d)C3H,.P1; e) C6H 1p: f)CsH,p; g)CnH,p: h) C6Hp3 ; i)C1 H,Q:
j) C6 H6 O2 • 10.2. a) C5H,p: b) 11 izomeri: c) 6 izomeri: d)2,2-dimetil-l-propanol; e) 2-metil-2-butanol.
10.3. a) A: 2,3-dimeti 1-1-butanol; B: 3-penten-l-ol: C: 2,3-dimetil-3.4-hexandiol; D: 2-feniletanol;
E: 4-metil-4-hexen-2-ol: F: l.2-ciclopcntandiol: b) /\ (2 enantiome1i); I3 (2 izomeri geometrici); C (2
enantiomeri şi o mezoformă): E (4 stcreoi7omeri, enantiomeri şi izomeri geometrici): F (mezofom1ă);
c) A (2,3-dimetil- I-butenă, 2.3-dimctil-2-butenă), B ( 1,3-pentadienă): C (2.5-dimetil-2.4-hexadienă) ,
D (feniletenă), E (3-mcLil-2,4-hexadicnlt), F ( l ,3-cidopentand ienă.): d) C şi D, soluiic slab bazică de
KMnO 4• 10.4. a)c: 2-mctil-1,2,3-propantriol;d: 2-oxopropanal; b)j: C6 H,-CH(CH) - O-CH ; c) o:
3
2-meti l -2-butenă; d) t: CH3-CH!- CH(O-CH 2-CH 1)-CH2- -O-CH ;-CH3 • 10.6. a) CIOH,p;
b) o-, m- sau p-sec-butilfenol; c) B: 2,5-dietillcnol: d) C: p-tcrţ-buti l fenol; e) ctil-(4-etilfenil)-
eter. 1 O. 7. a) A: 2-meti 1-2-butanol: B: 2-butanol: C: ciclopentanol; D: etanol; E: 1,2-propandiol.
10.8. a) C1,H 11 ; b) 3-metil-l-pentcnă; 2-metil-2-pentenă; cis- şi trans-3-meti l -2-pcntenă; 2-etil- l -
butenă: '.U-dimcti l - 1 -butenă: 2.3-dimetil-2-butenă; c) 3-metil-3-pentanol; d) 9, 18g. 10.9. a)A (l:
2-metil-2-propanol şi M: 2-melil-1-propanol): I3 (I\ : 2-metil-1-pentanol; O: 2-metil-2-pentanol;
P: 2-mctil-3-pentanol); C (R: 2-etil-1-butanol); b) L şi O nu se oxidează; M-. 2-metilpropanal:
~ colectlal
ii'-il EDUCAŢIONAL
 Indicaţii şi riJţpum11ri

N - 2-metilpcntanal: P- 2-mctil-3-pcmanonă: R-. 2-ctilbmanal: c) L :;,1 l\l. J\.. O şi P i1.omeri de

po7i\ie. N. O sau P cu R i1omeri de cat enă. 10.10. a: propan: b. 1-cloropropan: c: 2-cloropropan;
d: propenă: e: I-propanol: f: 1-propanol: g: Cll 1- (Cll:) 2-0K: h: izopropil-propil-etcr: i: nitrat
de propi l; j: propanoat de propil : k: propanal; I: acid p ropanoic; m: (CH;-CH(CH 3)0)1M g; n:
acetat de izopropil: o: anhidndă acetit:ă: p: propanonă: q: acid acetic. I 0.11. a) A: 1.2-propandiaol:
B: 1.4-ciclohexandiol; C: 2,3-dimetil-3-butcn-2-ol: D: 2-metil- 1.2-propandiol: o) C JT 1-CIT=C H2

1J...\1110 1
- -~ A.
o
#
1flr,1CCJ,1
Cl+.-
3
CH-
1

C- CH~
I I -
J

Br Br 13r Br
CH3
-~· -~HBr
" ' OH~- t"
D:c)A-CH;-~- COOH :B-O=\__;=O:C - cu-
~ c1-11C- CH,~co~ o
I JJ2 ;

O HO O
CH3
I
O -. CHj-y-COOH: d) C: K/'r_O : li.SO
- ..
= 3'4:16: D: K..Cr.0_:
- - H.SO - -. - 3:2:8: e) 0.3 moli
OH
C: 0,6 moli D. 10. 12. a),\ (deshidratare) - a-metilstiren (adiţie de H.0) 4 B: b) A.A.C: 10. 13.
CH3 ~ -

a) O=CJT-CH=O .... A: Cft.-

3
t-CH=O- B:
I
Q=0 . . C: CH:-C-CH,CH O .... D: b)
' li -
OH O
184 g: c) 4 moli: d) A. B. oxidare cu sol uţie neutră de K\llnO_. 10.14. a) C~lf,O; b) (R)- şi (S)-
3-buten-2-ol: 3-buten-1-ol: cis- şi trans-2-buten-l -ol; 2-metil- 1-propcnol; c) A: 3-butcn-2-ol; <l)
B: 3-buwn- 1-ol: e) 294 g so luţie K/\0„ 221.2 g solutie KMn0 4 ; t) i1omcri de pozitie. 10. 15.
a) a: CO: b: IC: c: CII,OH: b) 210 kg. 10. 16. a) a: naftalină: b: acid 1-naftalensulfonic: c: 1-
na ftalcnolat de i--.a: d: ctil- 1-nafti l-eter; c: acetat de 1-naHil: f: acid 4 -hidroxi-1 -na ftalensulîonic; b}
OH CH3
I I
673.68 g. 10.17. a: C6H5 y l+-CH3 : b: C6Iţ-C=Cl12: c :C6l ţ-y- Cll3 : d: C6Iţ C-ONa; e :
CH~ 3 lH CH3 t'H.,
CH, Cll 1 CH3
I . I · I
Ci,Jţ y-0-Cl-1,: f: Cc,~C-~- CHJ; g: Ci \-y-O-OH; h: C6H 5-0II; i: C„IT,-O ·a:
CHi CH3 O CH3
j: C/l, - O-CH ,: k: CH FOOC 6 H 5 ; I: 2A.6-trinitrofcnol: m: C6 H/KO~),01'a; n : C H,CO OH;

o: ciclohcxanol; p: ciclohcxcnă. I0.18. A: Ho-Q-cnp H: a: K a ~ ~ l l p l \ a : b:

CHp - Q - cHpCH,: c: Na~Q-c1 rpH: d: CH ,--CO-O-OC1½- 0 -CO-CTT1;

e: HO- Q - Cffy-O H:f: H0-0 - CH~ OH. 10.19. a)80%;b) 82m3 • 10.20.bnu este

CH3 CH3
lcolectia ~
EDUCAŢIONAL •
 CH
I .3

(l'OH
posibilă. 10.21. Reaeţii posibile: a, b, f , g, 11. i. 10.22. a) H C)lCH
3 3 ; b) 3,6 L. 10.23. a) B; b)
A, D; c) A, B: d) B, C ; e) B, C, D; t) A, B. C, D. 10.24. B. 10.25. A. 10.26. C. 10.27. A. 10.28. E.
10.29. D. 10.30. D. 10.31. A. 10.32. B. 10.33. C. 10.34. E. 10.35. D.10.36. B. 10.37. E. 10.38. B.
10.39. A. 10.40. B. 10.41. D. 10.42. D . 10.43. E. 10.44. A. 10.45. E. 10.46. D. 10.47. C. 10.48. D.
10.49. B. 10.50. B.10.51. C. 10.52. E. 10.53. A. 10.54. B. 10.55. E. 10.56. B. 10.57. D. 10.58. E.
10.59. C. 10.60. A. 10.61. D. 10.62. B. 10.63. B. 10.64. D. 10.65. A. 10.66. E.

Capitolul 11. Amine şi nitroderivaţi

11.1. a) C 6 H8N 2 ; b) C 11H 11N: c) C 2H 8N1 ; d) C 10 H 1~ 2 ; e) C4 H 11 N; J) C 7TI 5N,Q 6 ; g) C6 H 4Np 4 • 11.2.
A: 3- pentanamină; B: N-etiJ-izopropi lam ină; C: trietilamină; D: 2 -mctil-2-butanamină; E: 3-
metil-l-butanamină; F: (3R,2S)-3-meti l-2 -pentanamină: G: (3S,2R)-3-meti 1-2-pentrurn mină: H:
(3S,2S)-3-metil-2-pentanamină;Aş i B (izomeri de compensaţie), A şi D (izomeri de carenă) ; D şi E
(izomeri de poziţi e); F ş i G (enantiomeri). F şi H (diastereoizomeri). 11.3. a) C4 H 11N; b) 6 izomeri ;
d) N ,N-dimet ilctilam ină; alchilare repe tată. e) N-metilpropilam ină şi N-metilizopropil amină.
baze mai tari. 11.4. a) C 7HqN; b) 5 izomeri; d) C6H 5-CH2-NIT2 ; e) C~H5-NH-CH.,; f) 577,8
g. 11.5. a) C)-l 1N02 ; b) 4 izomeri de poziţ ie; c) fen ilnilrometan, o-, m-, p-nilrotoluen; d)
I ~ ,
c- . • • •
1e111ln1t1ometan, C61l6 + CH , C ·HCl c6rr5 CHj •C'l-HCl ( lumina)
C/15-
CH
2- C I f -AsCI
J\gNO.

C H -CH - NO 1l 7 ) C H -HNO.(H .SO) C H -NO ~H'.,c'(Fc+HCI) C H -NH :CH,I

6 5 2 l' ' ' a 6 6 -H.O 6 ; ~ -2H.O o 5 J -HI

C6H 5- N H-CH 3 ~ C/ I 5- W H1- CHJCI : b) CII3-CH=CHz+HCI~ CH3- CH(Cl)--CH 3

• AgNO. CII - CH(NlQ )- ('H · ) C JJ1 TCH,Cl(AlCIJ C H -CII U \lumini,l C H -CTl - C I
-AgCJ J 2 ' 3' C 6 !> -HCI 6 ; J -HCI 6 5 2

C6 H5-CH2-NH- CH 3 • 11.8. a) X: 1,3-benzcndiamină; b) C 6 H 8N 2; C H N; c)

11
+ci~H~~
3 4
terţ iar i; d) 1080 g; c) 47 ,23 kg. 11.9. a) C 1 H 11N, (C 5H 13 N).,, 12- 5n = 33+l3n+ l4n ; b)
A: 1-penLanamină , B: 2-pentanami n ă , C: 3-p e ntanam ină , D: 2 -met i l-1-butanamină, E:
2-me til -2 -butan amină, f: 3-meLi l -2 - butaoamină, G: 3 - m etil - 1-butanamină, H: 2.2-dimetil- 1-
propanamină, I: N-mcti l-but ilamină. J: N -metil-sec- but ilamină. K: N-m etil-i zobutilami nă, L:
N- metil- terţ-butilam ină , M: N-etil-propilamină, N : N -etil-izopropilamină, O: N,N-dimeti l-
propilamină. P: N,N-dimetil-izopropilamină, Q: N-ecil-N-m et il -et ilamină; c) amine terţ iare:
O , P, Q; d) H, CII.C(CH.),C=N + 6[H] -+ CH,-C(CH.J,-CI-I,- N R; e) M ş i N, alchilarea
NH 3 in etape; t) CH,- C(C:H) 2- CONH1 +
2
.~i'~c;"' H;° CI-I1 - CH -CO-NH-
2
CH 2- CH
3
sau CH1- CO- NH-CH 2-CII2- CH 1
2
+ -~i':Cci"'' M, CH1-CO- NH-CH(CH_) 2
2
~~·:;•·>
1
N.
11.10. a) C 3H 9N; b) amine primare şi secundare, A: propilamină, B: izopropilam ină, C : N-metil-
etil am ină, creşte bazicitatea în ordinea: A<B<C; c) amine primare: A şi B. CH -CII - C=N
3 2
~ A, CH3-CH2-CH2- N0 2
~ A, CH3-CH(N0 2)- CH1 ..lli!+ B; d) amina secundară: C,
CH3- CH2-NH2 + CH31 :nr+- C, CH3- NH 2 + CH 3-CH} :nr+- C. 11.11. a) a: 2-cloropropan, b: 2-
metilpropanonitril. c: N-izobuti lacetamidă, d: clorură de etil - izobutil - metilamoniu, e: 2-nitropropan;
b) A: izobutilamina, B: N-eti l-izobutilamină, C: N-etil-N-metil-izobutilamină, D: izopropilamină; c)
( I) reducerea nitrili lor:+2H./Ni sau 4H', 4e.(Na+C2HpH), (2) reducerea amidelor: +2II/ Cu-Cr-oxid,
(3) reducerea nitroderivaţilor: +3H/ Ni sau +6W,6e- (fe+HCI); d) B (amină alifatică secundară),
~ colectial
~ EDUCAŢIONAL
 CO co~
N02 ~ H2
~
;
11 I -H'>O -r6{11 J
B>A>c: e) reacţia cu HCI. 11.12. a) ~ ~ ~ """- # . Fe+2HCI-+

FeCl 2 , 2[H]: b) 0,2 kmoli 1-naftilamină; 0,222 kmoli 1-nitronaftalină; 0,247 km oii naftalină, 31,6
kg naftalină pură. 32,24 kg naftalină impură; c) 0,247 kmoli naftalină. 0,247 kmoli HNO1, exces
0,0247 kmoli HNO 3 • md= l7,1 l kg. m,=21,728 kg, 0,222 kmoli 1-nitronaftalină, 0,222x6
kmoli [H] , 37,33 kg Fe, 3,733 kg Fe exces, 41 ,06 kg Fe. 11.1 3. a) A: C 6H s-~-B 3HSO 4·,

B : HOJs - Q -NH:. C: H03s - O -~=N rc 1 ' D: ·ao l s - Q - . ~ -i-c1-. E:

C6 H 5-N{CH 3)~, F: a0.1S- O-!'J= - o -N(CH1\ : b)-O 3 S- 0 -:-·-n~ 1; c) 22,07kg.

11.J4. a)L:Cil_
1 - Q-. H :a:CH, - 0 -~"'NJ c1-; b: CH - 0 - 0H; c: Cil -
2 3 1 o -l;

d: CHJ - 0-C=N ; "1: CHJ-,;- CH2-NH1; e: c rr, - 0 -N=- N- g '- oH;

~ #
f: CH 3- Q-NH3J CI-; K CH1- Q -NH- CH3; g: CH 3- o -NH- CO- CH3 ; h:
NO?
h b
NO,

CHJ- u -NH-CO- CHJ; O: CHJ-'_ ' -NH2: i: CH3 - o -NH -CO-CH3; P:

O,N
-,
0 2>1
CH 3 - 0 - N H 2; Q : Q - cH 2-NH2; j: Q -cH 2-NH-CO- Q ; k:

q -eH1- NH-CO-CH3: I: 0 2N--Q- cffy-NH-~- Q, R: Q -Cffy-NH- CH3

0 2N
; S: Q - CH2 N-CH 3; b) A, B. C, D: c) A. B. D: <l) A , C; c) B. D; 1) B: g) B. D; h) A. C;
tH N02 NH2
3
i) B;j) A; k) B, C, D; l)A. B. C, D; m) A. C: n) D: o) B. 11.15. a) a:
nA
0v : L: ~
~

O)
, M: """-I
.~
NH-CH3

# :
ro~
H3C- N-CO-CH3

b: """- I
I
.# • c:
H3C-NH2Cl-
~
~
I
; d: """-
o6
,:?
I
NH- CO-CH3
~
AP ; e:
CH3 ~Hi-CI )~-NH2
~ 0)1"""
~ ; f: """- AP ; '!'J: ~
Vv b) C; c) B, D; d) D; c) A. 11.16. a) a: cloroetan;
b: nitroetan: c: etilamină: d: etilbenzen : e: o-aitroelilbenzcn; g: o-etilanilină ; f: p-oitroetilbenzen:
h: p-eti l anili nă; b)A, B: c)A. B: d) B; e)A. C: t) B, C; g)A, B; h ) C. 11.17. B. 11.18. E. 11.19. C.
11.20. D. 11.21. B. 11.22. E. 11.23. C. 11.24. C. 11.25. D. 11.26. E. 11.27. B. 11 .28. E. 11.29. C.
11.30. B. 11.31. D. JJ.32. C. 11.33. /\. 11.34. C. 11.35. D. 11.36. E. 11.37. A. 11.38. B. 11.39. C.
11.40. B. 11.41. C. 11.42. E.11.43. D. 11.44. 8 . 11.45. E. 11.46. E. JJ.47. E. 11.48. A.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
mJ

11111
~t-l, C<lpitolul 12. Compuşi carbonilici
J2.1. a) C4 Hp; b) C/ T6 0; c) C6 H 10 0 "; d) C,HioO; c) C9 H 1p. 12.2. a) 3.3-ctimetilbutanonă;
b) 500 g; c) 3,3-dimctilbutanal, 2.2-dimetilbutanal. 12.3. a) CQHp 2 : O=CH-Q CO- C H,;
b) 1:2:1 ; c) 21.62% O; d) 44,4 g. 12.4. a) CnH 1p ; ditenilcetonă ; o-, m-, p-lcnilbenzaldehidă; b)
CH-_,
.1
78g. 12.6. a) a: CTI.- CH,-CCl,-CH,; b: CH3- CH,-CO-CH1 : c: CH~ CK-C-CN
> - - • - "- 1
.TH3 TH3 OH
: d: CH3 CH,-C-COOH: e: CH3 CH=C-COOH (izome r i geometrici): b) a:
- 6H ŢH3
CH3 ŢH-CH3 ; b: CH3-CO-CH3 ; c: CH3 Ţ-CH2tr-CH3 ; d: CH3 Ţ CH-lf- CH3
OH OH O CH-J O
; e: CH3 Ţ CH-·y if--CH3 : c) a: C6 H5-CO-CH 2-CH 3 : b: Ci\-y H- CH2 CH3; c:
CH-., OH OH
CH3
C6H5*yH-Ciţ-CH3 :d: C6H5*?H-C.I-ţ-CH3;d)a:C 6H5-CO-C6 H;:b: C6l-fs- y = t-CH=O
~ o-~ ~
CH3 CH-
; c: C6Iţ y=t- COOH; d: C6ffs-y=t_,COOCH 3; e) a: (CH3) 3C-·yH- CH2 CH=O; b:
C6H5 C6Hs OH
(CH-) 3 C-CH=CH-CH=O (izomeri gc:ornet rici ); c:(Ct1;\C-CH1-CH2 -CH=O:d:(CH,~C-

O-~-CH2~ H ; f) a: HO-CH 1- C(CH) 2-CH=O: b: HO-CH2 C(CH3)2)H-CN: c:

OH
HO-CH2 C(CH3) 2 \H-CH2 NH2 : g) a: (CH1) 1C-C~:H-CH-C/I5 (izomeri geometrici);
OH JI
b: (CH1\C-COCH 1 ; c: C6 H 5COOII; h) a: ( J=CH-C 6 H;; b: 2,6-dibenziliclcnciclohexan-

~ ? ?
1-onă: c: Cl T0- CH= o =CH-C 6H 5 ; i) a: :9"~-CH2 0H ; b: I
,co=,,; CH2 ; c:
' ~ ~
?
r o - yH2; j)
~ Cl
a: CH3 CO-CH
21OHH-yH-CH
OH
2 CO- CH 3
; b: (i7omeri geometrici)

CH1- CO-CH=CH-CH=CH- CO- CH1 ; c: CH3 -fH- CH2 CH2 CH2 CH2ţH-CH3 ;
OH OH
d: CH3-C- (CH2).f-·C-CH3 e: HO-N- y-(CHJ4 y=N-OH; k) a : CH3-CO-CO CH,;
8 8 CH3 CH3

~ colectia
EDUCAŢIONAL
I
b: CJ\-NH-N=y-y N-Nll-C6H 5 . 12.7. a) l mol 1-3 depune 4 moli /\g => o moleculă B
H 3C CH3
conţine 2 grupe -C H-O; B: O-CH-CTT1- CH=O: I mol A depune 2 moli Ag => o moleculă A
conţine o grupă - CH=O; 1 mol de A sau B adiţionează 2 moli H 2: A: CTT 3-CO-CH=O; b) E:
f: C1 2Cl1 - CH 2-CHCl 2 ; c) C6 H,-Cl1=CH-CO- COOH. 12.8. a) X:
Cl-l -CCl - CHCl ;
3 2 1
CH3 C-CH,-yH-CH O; B': CH3 C- C CH-C6 H5; C': CH2 CH,C-CH2 CH?; b)A':
. 8 - OH 8 CH 3
. 6H - 8 6H-
propanonă (C.M.)+etandial (C.C.); B': butanonă (C.M.)+benzaldehi dă (C.C.): C': mcLai1al (C.C.)
rH=O COOH CO
+propanonă(C.M.);c)A';d)3400g.12.9.a) v
(
-H,O ~
I-CO ~11- CH3 - 1< 1
;~
-H_O ~V
4 1 t:?) 0 H ~ C("
I O
co/ .
; b) 73,5 I%: t:) 1 m\ d) 36,75 kg. 12.10. a) 21,6 g Ag => 0,1 moli sau 4.4 g acetaldehidă: 200 cm"
soluţie K.MnOJ l M => 0,2 moli K.MnO 4 => 0,5 moli O; 0,1 moli O pentru oxidarea aldehidei şi
OA moli O pcmru oxidarea alcoolului => 0,2 moli sau 9,2 g alcool etilic; 13,92% acetaldehidă:
29,11 % alcool etilic; b) 2:1 :1; c) CH,-CTI=O + H2 - CH,-CH 1- OH. CH 1- CH1- 0H +2[0]
---" CH,-COOTI - Hp; 0.3 moli alcool eti lic =>0.6 moli O=> 0,24 moliK.MnO 4 => 0,24 L solu!ie
K.MnO 4 IM. 12.11. A: butanal (NE- 1 => C 11 ~ 0 O: (14n+16): 100=2:2,77 => n-4): B: butanonă;
a: CH 1-(CITJ 2-CH 1- OH: b: CH_;(CHJ2 yH-CN: c : CH3-(CH~ 2 yH-COOH d:
OH OH
C.Hg-(CHJ2 rH-CH2-NH2 ; e: CH3-(CH2h--yH-SO;Na; C: CH3 (CH02 rH-CH3; g:
OH OH OMgJ
CH3 (CH2):i-yH-CH3: h: CH3 (CH 2) 2 ţH-yH-CH o; i: CH1 (CH2 ) 2 CH=y-CH=O
OH OH Cll2 CH3 CH2 CII3
; j: Cll ,-(CH,l,-Cll=N-OH. k: CH.-( CH?) ,-COOH: I: CH _-(Cll , ),-COOOll; m:
- -- CI' -. CH ., . CH,
3
I I I -
CH3-CH,CH-CH,; n: CH3-CH~c- cu,: o: Cl-13-CH;;-C- Cl'; p: CH,-CH2-C-CH,: r:
- I ·' - I J.'3 · ' I '3 J I "
oo oo o~ oo
CH3 CH3 CH,
I I I ·'
CH, CH,C-CH- C-CH,;s:CH3-CH2C C-C- CH3:t:CH,-CH,C-CH, C-CH,CH3
·' - I I 11 ·' I li ., - I - li "
HO CH3 O H3C O OH O
CH-
1 J

: x:CH,-CH,C=CH-C- CH,CIT,;y:cH.-CH-C=N-NH- r H-· l2.12.A:C)T,-CO-CH1

J - 2 li - - J I '-6 ~ ' -
O Cl l3
(cetonă cu NE=5 => C)I 211 _2_1p, 1211 + 2n - 8 + 16 = 120 ~ n = 8); a: C~H 5-C=CI1 : c: HCI; d:
C H,-CCl -CH,; c: Hp; f: Cll5-CHOH- CH 3 ; g: CH1-COCI. h: ½H.sf-f-C6H5.
6 1
H 3C CH3
12.13. a) pentan al; (R )-2-metilbutanal; (S )-2-meti lbutanal: 3-meti lbutanal:2,2-dimetilpropanal;

b) 2-pentaoonă: 3-pentanonă; 3-metil-2-buLanonă. 12.14. a) A, H: CII3-CH=-CH - CH-=O (2-

blllenal): C: CH,=CH-CH,- CII=O (3-butcnal); D: CH1 CH-C-CH3 (3-buten-2 -onă): E:
- - li
o
Cff?C-CH-
I
0 (2-mctil-propenal); b)A 8- C + 2II,- - CH ,-CTL-CH,-
- -
Cll,-OH: D + 2H,
- -
CH) I
colectia
EDUCAŢIONAL
m:J
-~~.>I

~~z.. ,. Cri,-CH 2-CHOH-CH3, C + 6(0] --+ HOOC- CH2-COOH + C0 2 + Hp; D. E + 5(0 ]

1211
- CH 3-CO- COOH + CO,+ H,O. 12.15. a) HC=CH + 2CHi<) ... CH 2 C=C-CH2 ,l'"l
· - - I I
OH OH
yH2 C~- CH2 9 H2 ni.~;:;;(:q
CH 2=CH- CH=CH 2; b) 25 kmoli . 12.16. a) CH -C=CH + H.,O
3
OH OH ·
....,. CH 3- C0- CH 3; 23,0625 m3 C.1H4 ; b) o + CH 3- CH=CH2 ..l'!:l.+ G,H5 y H- CH3 ~
O - OH C~
G,H 5 C-CH 3 <H.so,.i'J C,H.- OH + CH3-CO-CH 1 , 166,38 L. 12.17. a) A, B; b) A, C; c)
I " , .
CH3
A, C; d) B, C, D; e) B, C, D; f) B, C. 12.18. C. 12.19. D. 12.20. B. 12.21. A. 12.22. D. 12.23. B.
12.24. C. 12.25. E. 12.26. A. 12.27. E. 12.28. B. 12.29. A. 12.30. C. 12.31. D. 12.32. D. 12.33. A.
12.34. E. 12.35. C. 12.36. B. 12.37. E. 12.38. D. 12.39. A. 12.40. A. 12.41. E. 12.42. B. 12.43. E.
12.44. B. 14.45. C. 12.46. A. 12.47. E. 12.48. D. 12.49. E.

Capitolul 13. Compuşi carboxilici şi derivaţii lor funcţionali

p
13.1. a) C/lp2; b) C4Hp4; c) C4Hp4; d) C3Hp~;c) C3HpCl; t) C6H 1 2 ; g) C9H 1 2; h) C5Hp3 ; p
i) C 11Hp1';j) C}-T1N . 13.3. a) C 5H 10 0 2 ; b)A: acid (S)-2-metilbutanoic; B: acid (R)-2-meti lbutanoic;
C: acid penlanoic; O: acid 2,2-dimetilpropanoic, E şi F: formiat de sec-butii; c) 20,4 g; d) 51 g.
,.
13.4. a) HOOC- CH=CH-CH(CH.i)-COOH; b) 4; d) 800 g; e) 45 ,45% C, 6,06% H; 48,48%
O, t) 264 g. 13.7. a) 12%, 2,03 M; b) [ H 3 0 ' ] = ~ ; pH=-Jg[Hp+J=2,2; c) 2,4 g; 2,24 L; d)
80 g. 13.8. a: CH 3-CH2- Cl: b: CH 1-CH2- CN; A: CH,-CH2- COOH; c: CH2 =CH- CCl3 ;
d : CH2=CH-COOH; 111: CH 3- CH2-COONa: n: C6 H 5- 0TT; o: CH3- CH 2- COONH 4 ; p:
CH 3-CH:-CO-NH 2 ; q: CH3- CH 2-CH2-NH2 ; r: CH 3- CH2- NH2 ; s: CH3-CH2-CO-CI;
t: (CH 3-CH 2- CO)/); x : CH3- CH 2-C0-0-C)-l 5 ; y: CH1- CH2-CO- NH- CH2- CII3 ;
z: CH3-CH 2- CO- O-CHJ. 13.9. a: C 6H 5- CCl 3 ; A: C6H~- COOH; b: C 6H,- COOK ; c:
C6H 5- COONH4 ; d: C6 H5- CO-NH 2; e: Cl f 5- CN; f: C6H5-CH 2-NH2 ; g: C/f5- NH2; h:
C6H 5- CO- CI; i : C6 H 5- CO-C 6 H 5 ; j: C6 H 5-CO- NH-C 6 H 5 ; k: (C6 H 5 -C0) 2 0; l:
Cll 5- COOCH 3; m: CH3-0H; n: C6H 5-COOC6H 5; o: C6H 5-0K. 13.10. a) A: CH3-CH2-COOH;
B : CH.1-COOCH3 ; C: HCOOCH2- CH3 ; D: CH3-CH(OH)- CHO; E: CH 3-CO- CH2-0H;
f: HO- CH 2- CH2- CHO; b) C'H1=CH2 ...:lli4 CH1-CH 2- CI '.~:~~ , CH3- CH 2-CN
~~:,,~~ CH,-CH2- COOH; HC=CH -HCN CH2= CH- CN ·~~,I~~ CII2=CH-COOH IJJ ,(Ni)
CH~-CH 2- COOH. 13.11. A: CH,CH- COOH ; CH,=CH-CR~CJ1s-CH - CH3 +NaCN l
. , I - .• I -Na<.I

CH3 CI

CH,.-CH-
, I
CN +:H,o CH .-CH- COOH· CH,.-CH-CH- OH
-NI I, , I • J I 2
KMrtO, l ll ,SO, CH s-CH-COOH·
J I '
~ ~ c~ ~
CH-CH- CH O oxida.-.: CH-CH-COOH- CH-CH- CH CH- CH- CH KMnO,-KSO,
3 I 3 I , 3 I I 3
c~ c~ c~ c~
2CH3 CH-COOH- 13.12. a) X : CH 3- o'\-co- NH~; a: CH,- 0 '-COOH ; b:
I - -
CH3

mJ colectial
EDUCAŢIONAL
 Indicaţii şi răsp111Uarl

CH,-Q -cooNH,;c:CH3- Q - cooc~;d:(CH1 - O-eo)p:l:CH,-O-Coc1;

f: CH3- Q -eN; g: CH 1 - Q-ett 1

- H1; b)A, C: b) B, D. 13.13. a)A: CH 1-COOH: a:

CH 3-C00NH 4 ; X: CH 3-CO-NH/ D: CH3-C0- CI: b: CH3 CH 2-NH2 ; Y: CH3-C0 NH-CH 2-CH.1 :

c: CH3- CH:-r--:H-CH2-CH3; 2: C~-C0- N(C1H5) 1 ; d: (C)i5\:\I; b) C. E; c) B; d) A,
C. 13.14. A: CH -,-CH,-?\H-
. CH.:, B: (C H.-C0),0;
, • C: CH3-CO-N-CH I -CR;
2 , D:
CH3
CH,-C00H: a)D: b)A. C; c)A: d) D. 13.15. a)A: C6 H1- C00H;X: C6 H5-C0O-C~-CH3 ;
B: C6 H5-C0C1; C: (C 6H,-C0)p; D: CJ1 0-C00 a; E: C6 H 1-CO-l\'H2 ; F: C6H 5-C00CH3 ;
b)A, B, C: c) B; d) D. 13.16. a) A: C 6 H 0-C00H; X: C 0 H,-C0CI; B: C6 H 5- -C0NH 2 : C:
C6 JT5-CO-NH CH1; D: C6H5-C0-N(CH3 ) 2; E: C6 H5-C00CH ;;F: CilpNa; G: C6l I5- C00ClT1 :
H: C6HpNa; b) A. B, D: c) A; d) B. C, D; e) A. C. D. 13.17. a) A: H00C-(CH 1) 2- C00H:
B: anhidridă succinică: C: H00C-(CH 2\-C00CH 1 : O: CH,Q0C-(CH 2):-C00CH3 ; E:
(CH 3-C H1 CO)p: F: O f,--0\-COOH:G:C~-CI"½--CO--,.'ll-½;H:C~--CH,-CO-NH---CH,:
l: CH;-CH 2- COOC6 H 5 ; b) C, D; c) B. C. 13.18. a) a: C6 H 5- CH 1: b: C6 TT 5- CH 2Cl; X:
C)T5-CHJ- CN; c) C6H 5- CH2- C.H1- NH 1 : d) C6 H0- N02 ; e: C6H 5- NH1 ; f: C6H 1- N=N]C1;
Y: C6H 5-CN: g: C6 H, -C00H: b) B. C: c) B. D: d) A, B. 13.19. C. 13.20. B. 13.21. D. 13.22.
B. 13.23. A. 13.24. C. 13.25. D. 13.26. C. 13.27. B. 13.28. A. 13.29. E. 13.30. A. 13.31. B. 13.32.
D. 13.33. E. 13.34. C. 13.35. A. 13.36. E. 13.37. C. 13.38. 8. 13.39. D. 13.40. C. 13.41. C. 13.42.
C. 13.43. C. 13.44. B. 13.45. C. 13.46. A. 13.47. E. 13.48. A. 13.49. B. 13.50. E. 13.51. O. 13.52.
A. 13.53. D. 13.54. A. 13.55. B. 13.56. B. 13.57. E. 13.58. E.

Capitolul 14. Grăsimi şi acizi graşi

14.1. a) c,IHQ80 6; b) CISH,P2; c) c21H3p1: d) c 51H9,P u· 14.2. a) A: 1,3-dipalmitil-2-m iristil-
glicerol: B: l-stearil-2-oleil-3-palmitil-glicerol: C: l-linoleil-2-palmitolcil-3-stearil-glicerol: D:
1,3-dioleil-2-palmitil-glicerol; b) B, C: c) 4; d) EA=3: >ffic-=6: f) 154 mg: g) 160 g: h) 3 moli:
2586 g; i) 59,2 g. 14.3. a) 1,3-distearil-2-linoleil-glicerol ; b) 182,8 kg; c) 2L; d) 4,48 m>. 14.4. a)
1,3-dioleil-2-stearil-glicerol; b) 189,61: c) 20 mL. 14.5. a) A, C: b) A. B. C. D; c) A: d) D: e) A.
C, D: f) B. C. D. 14.6. C. 14.7. D. 14.8. A. 14.9. B. 14.10. E. 14.11. C. 14.12. A. 14.13. A. 14.14.
C. 14.15. 8 . 14.16. E. 14.17. C. 14.18. A. 14.19. D. 14.20. C. 14.21. E. 14.22. C. 14.23. A.

Capitolul 15. Aminoacizi şi proteine

; d) C,H.0, '; e) C l I,p Nr 15.2. a) treonină,
15.1. a) C6 H 140 2~ l; b) C9 H 11~0 2: c) CJHp3 •
2 1 4
b) 40.33% O: d) (CH 3)2CH-CH1-CH( H3-)-COO-; e) 2,76g;
glicină, fenilalanină , leucină;
f) B: Gli-Gli. 15.3. A: CH3 CH- CH- C ; 8: C~-CH- CH-CN; C: CH3 CH-CH-COOH
I I I f I I
CH3 OH CH3 NH1 CH3 NH2
; D: CHr- CH-CIT- COO-: E: c~-CH-CH-COOK: F: CHr CH-CH-COOH: G:
· I 1- I I I
CH3 NH3 CH3 NH2 Cll3 mCl 1

CHs-CH- Cll-COCI: I-l: CHr- CH-CII- COOH ; l : C~-CH- CJ·I-COOH : M:

I I I I I I
CH3 ~ 2 c~ NH- CI l3 c~ rn- CO- CH3
C~- CH- CH-CO- NH- CH- COOH;N:CH~CH- CH-CO- NH-CH-COOH;O:
I I I ' I I I
CH.i NH2 yH- CH3
C~
H - CH 3
1
CH3 NH- CH3
CH3
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
ellE
_ţ\
..7:j:~.
'.\""'{ CH3 CH-CI-I-CO-NH-CH-COOK: P: CH;~:H-yH-CO-NH-yH-COOH:
CH_, NH2 { H-CH3 CH, N1-l-CO-C6H5 <yH-CH3
CH, J
CH3
b) 11.965%: 12,963%. 15.4. a) A: CH1-C'OOH: B: CICHc-COOH: C: 1I/,f-CH~-COOII;
b) Gli-Gli-Gli: c) G li-Gli-Ala sau Ala-Gli-Gli sau Gli-.1\ la-G li; 41,379% C, 6,403% H, 20.689%
\I. 31,527% O: d) Ala-Ala-Ala-Gli, Gli-A la-Ala-Ala, Ala-Gli-Ala-Ala, Ala-Ala-Gli-Ala . J5.5. a:
CH,yH-rH-CO-NH- fH-CII2 CH2 yH2
CH3 NH-CO-C6H5 COOH NH-CO-C6H5
b: CII-CH-CH-
3 I I
CO- NH-CH-CH-CH-
I 2
CH :
2 I 2
CH3 NH-CO-C6lţ;C00Na NH2
c: Cf-13 yH-yH-CO- NH-fH-CH2 CH2 2 yH
Cf-13 Nll 2 COCI NH-CO- C6H5
d: CH3 yf-1-yI-I-CO-NH- fH-Cll2 CH2 rH1
CH3 OH COOH NH-CO- C6H5
e: CH3 yI-l-yH-CO- NH-pl-CH2 CH2 yH2
CH3 NH- CO-C6~ COOH ~-CH 3
CH3
f: CH1 CH- CH-C0-NH-CH- CH, CH,CH2 : g: CHs-CH- CH-COOH:
I I - -1 + - JI I
CH, NH-CO- C6H5 COOH NH3Cl CH3 NH2
,.,.,.-CH2'---..
h: CH,CH, CH,CII-COOH; i: CH.-COOH:j: CH,CH-CH- CO-NH-CH CH,
1 - - - 1 ,,, -, I I 1-
NH2 Nr!~ CH3 NH- CO-CJ-Is C CH
2
,.,.,.-NH-......... O~'--....NH/
O=C CH-CH- CH-CH
I I 2 2 I 2

; k:CH,.-CH-CH C-O NH- CO-C~s. 15.6.acidmonoaminomonocarboxi lic

TJ . . . . __ /
CH3 NH
sawrat: C H, _,\fO,: CH1 CH-CH-CO-NH-CH7 CO-NH-CH,-COOH: 18, 18% N.
" -" · - · I I - -
CH, NH- CO-C6~15
J
u

15.7. A - JII,O--. CJh-CH-CH- COOil .l. 2CH,COOH + CH2 CH-COOH; B- 3H,0

- ' I I I - I I "
CH1 NI-Ii NI-Ii CII3 NJ-ii
- 2HOOC- CH2 CH-COOH 1- CH3 CH- CH-COOH , CH,COOH; C + 4H ,O -
I I I . I -
NI-fi CH3 N~ NI-Ii
HOOC-CH, CH-COOH + CH2-COOH CH")(CH,),, CH-COOH + 2CH. COOH; .J..
- I I I - -. I "
NI!;i Nl-li NI-fi Nll2
D t-4Hp _. 2CH3 ~H- COOll + HOOC-(CHi1- H-COOH .,. CJ-I, -COOH + NH3 •
NH1
1~
~ colec tia J
. EDUCAŢIONAL
 Indicaţii şi rawru,. • .;

15.8.A: Or-Ala. B. Ser-Asp, C: Gli-Scr. D: CH,,-CO-NH-CH-CO- NH-CH,COOH, E:

I - I -
NH-CO-C61-!; CH3
9H2 CH2 CH 2 1°' H- CO-N1-i-CH2 COOR F: Ala-Gli-Ser-Gli-Asp. 15.9. De exemplu: A:
Nl12 NH-CO-C6H5
Lis-Scr-Ala: B: Lis-Ser: C: Ser-Ala-G li: D: L is-Lis. 15.10. A, B, I:. F. 15.11. B. J5.12. B. 15.13.
B. 15.14. D. 15.15. D. 15.16. A. 15.17. C'. 15.18. B. JS.19. C. 15.20. A. 15.21. B. 15.22. A. 15.23.
B. 15.24. C. 15.25. C. 15.26. B. 15.2 7. C. 15.28. B. 15.29. D. 15.30. C. 15.31. C. 15.32. D. 15.33.
A. 15.34. E. 15.35. D. 15.36. B. 15.37. A.15.38. C. 15.39. F. 15.40. E. 15.41. D. 15.42. t-:. 15.43.
A. 15.44. B. 15.45. D. 15.46. A. 15.47. C.

Capitolul 16. Zaharide

16.1. a) CJ-l 1p ,. 16.2. D-glucoză. 16.3. vezi tabel ul 16. l. 16.4. a) 40% C, 6.66% H. 53,33% O: b)
ŢH,OH
CHpH CHpH H-C-OH
I
H O ~ /OH
H H ~ O qOH HO-C-H
OH H I OH H ·
I
HO C H
H OH H ~ I
H-C-OH
H OH H OH I
31.09 g; c) 6,022• l0~1: d) 1.368 g. 16.5. a) r,.o .galactopiranozâ )1-0-galactopiranoza : b)A: CH,OH
C00H C00H C00H
I I
H- C-0H H C OH H-C-OH
I I CHzOCH3
HO C H
I
HO-C- H - C-H
I HO CH30 ~ O H
HO-f H HO-C-H o HO-f- H
H '
H-C-0H
I
~C-0H
I
I H-~-OH
I
H OCH 3
B: CH20H,C: COOH .D: =O ,[ : 3 • G:

CH3CO? ro
CHpCOCH.3

OCOCH,H
~
COCH 3

: c) Compuşii organici A ş i C sunt mezofom1c şi nu rotesc planul luminii

CHpH CH 20H CHpH CHpH

H
~/ i Q_ H H ~ OH H i o,
~H ~ ~ Ho OCH, o,
OH H Lo j'\. ~H ~ /I
OH H O OH H ·
HO ~ H HO I I I H
polarizate.16.6. ~-maltoză:
H OH H OH :J\: H OH H OH
CHpCH 3 CH 20C~ CHpCHJ CHpCH3

l~; i ~
o H H
0
f-
" 'oCH, H~~~ H~~~H
K oe~
CH30
H
I
o~C 3H
H
I H
I KQC~ H )
CH30~0H
1-: 9C~ H )
H O ~H
: B: H bel-) H CH3 ; C: H 0CMi : D: H 0CH3 ; E: CTI 3OH; F:
COOH
I
H- y- OCH,
CH;O C H
H-C-OH
H-C-OCH,

: JT: CH,OCH, : J:
Jcolectia
EDUCAŢIONAL
EEi
 1H
~
CHpAc

H O OAc
O OAc H

a-D-g l ucopiranoză; J : f\-D-glucopiranoză; K: H AcH (Ac::CH,- CO-).

HO
~
~H 0 6

OH H
I
H
H H H~

o
: HH

O
HO
OH
HO

H
H,OHO
~: ~

OH H H
r
H
: ~H
1 .

16.7. trehaloză: H OH H ; lactoză : H H ; za haroză:

CHp 6 OH
CHpH I H

HOC~ OH iy;-~
· o O OH~ H

O
J H O
CHpH HO
OH H ~ H
H
H

H H ; ce l obioză: H H 16.8. rafinoza:

0-CH2

H ~~~oH HO~CH / o~ H
K. o H H H O
HO O CH OH
glucoză şi zahăr.
2
H H OH H . 16.9. 3,6% 3,42% 16.10.
fructoză: zaharoză= 3: I O. 16. 11. a) 102,6g ; 33,33% ma l toză , 66,66% zaharoză: b) 109,2g. 16.12.
a) X81" 0.,,_,=5/ l ll, X 011010 ,ă=l / l l I, X,pj= l 05/ 111; b) 80%. 16.13. M=97218. 16.14. a) 625 g; b) 1250
g; c) 8,88%. 16.15. a) B, b) D; c) C; d) B; e) A. 16.16. B. C, F. 16.17. D. 16.18. C. 16.19. A. 16.20.
B. 16.21. B.16.22. A. 16.23. B. 16.24. C. 16.25. C. 16.26. 8. 16.27. D. 16.28. A. 16.29. C. 16.30.
C. 16.31. D. 16.32. A. 16.33. B. 16.34. D. 16.35. C. 16.36. C. 16.37. B. 16.38. A. 16.39. B. 16.40.
E. 16.41. D. 16.42. E. 16.43. E. 16.44. B. 16.45. B.
Capitolul 1 7. A cizi nucleici şi vitamine
17.1. a) C6H 80 6 , C3Hp3 ; b) 8,8g; c) 8,28%, d) C2 7H4p , NE=6; e) 361,32• 1021 • 17.2. a) C 10 H 1.N 20 5 ;
b) NE=5, 11,57% N ; C) C IOHISNpgP; d) 25,6 g. 17.3. A, B, E.17.4. A, B, D. 17.5. D. 17.6. D. 17.7.
C. 17.8. C.17.9. A. 17.10. D. 17.11. C. 17.12. A. 17.13. B. 17.14. C. 17.15. B. 17.16. D.
Ca;::~tu/ 18. Compuşi organici de sinteză
18.1. a) C JI 3 - (CH) 11- 0S0 3Na; b) 2232 g; c) 1587, 5 kg ; d) 1240 kg . 18 .2. a )
CHi- (CH2\ 5- D-{CH 2-CH;-O)ro-H; b) 259,16 kg; c) 176 kg; d) 89.6 111 1. 18.3. a)A: oleat
de sodiu: B: stearat de sodiu; b) 3 trigliceride (dublele legături din acidul o le ic au configuraţie cis);
c) 405,6 kg. 18.4. a) acid palmitic, tripalmitină; b) 153.6 g; c) 393,83 kg. 18.5. a) a: acid tereftalic;
b: oxid de elenă; c: l.2-etandiol; d: PET; b) 768 kg; c) 20. 18.6. a) M=2 1470; b) 266,6 kg; c)
12,38%. 18.7. a) nailon 6,6; b) 110; c) 1 I 3 kg. 18.8. a) poliacrilonilril ; b) 420 111 3; 140 m-\ c) 700;
N0 2 NH2 NH2
I I I
d) 48,176• 102 1• 18.9. 5,584 kg. 18.10. a) (X) . . . (X) . . . (X) . . . (X) (b);
. I
- S03H
El!m.
colectia l
EDUCAŢIONAL

,..,
II 2N- o- o -NH2 4 Cl[N=N- O- O-N=N]CI (a), a+2b-4 roşu de Congo; b)

12,88%; c) I 08,396• I 021 ; d) I 3,37% N; e) 13:3. 18.11. b) 180000; c) 6; d) 8 I 0mg. 18.12. a) 105,7
kg; b) 18,066•1023; c) 96:9:14:32. 18.13. a) C6 H6 + CH1Cl C6 H,-CH 3 (a); C6 H6 + 3H2 ('.::~:J
(N i) CH -Cl.< hvJ C If C\ (b)· • -b (AtCI,\ O -/.O \-CH +2Cl (hv) 0 - 0 '- CHCI
~ 6 12 -HCI 6 11 ' d ~ _ 3 -2HCI _ ' 2

21 0
-H.O( HO i 0 - 0 '-CH::c0 -cuAic1,1 O --r-\---ett=o -HcN ) O - O '-cH- CN ·_/
-211C:I _ / , -HCI \d - I NK,
- I I
Cl Cl OH

O - Q -cl H-COOH ~:.~: O - O '-CH-COOH; b) I :6:4:2; c) I 45,25 g. 18.14. B,

I - - I
CI OH (;J Cl
C, D. 18.15. A, B, C, D, E. 18.16. C, D, E, F. 18.17. A. 18.18. C. 18.19. E. 18.20. E. 18.21. D.
18.22. D. 18.23. E. 18.24. B. 18.25. D. 18.26. D. 18.27. A. 18.28. E. 18.29. A. 18.30. E. 18.31. A.
18.32. C. 18.33. E. 18.34. A 18.35. C. 18.36. E.

Capitolul 19. Analiza structurii compuşilor organici

19.1. a)A: 1-propanol; B: 2-propanol; C: etil-metil-eter. 19.2. A: alcool benzilic; B: o-crezol. 19.3.
A: butanal; B: butanonă. 19.4. A. alcool etilic; B : propanonă. 19.5. A: 2,2-dicloropentan. 19.6. A:
CH3- CH 2-C0CI. 19.7. A: C/1 5- S0p. 19.8. A: etilamina. 19.9. B, D, F. 19.10. A, B. 19.11.
B, D. 19.12. C. 19.13. D. 19.14. E. 19.15. A. 19.16. B. 19.17. C. 19.18. C. 19.19. B. 19.20. A
19.21. C.

Capitolul 20. Efecte electronice şi mec,misme de reacţie

CH.,
I ,
CH,
I ,
20.1. a) CH~ C- CH-2 C- CH,; b)
· I I ,
o (
CH-2 CH3
Br
; c) CH-CH=CH-
3 C- CH;
3 d)
CH3
I
I
' ~ lli fu
CH3 H 3C CH3 H 3C CH1
_;---\ I 1 1 I I-
CH~ -<j>CH: e) CH3 y - CH- CH2-CH=CH2 ; f) CJ--I:3 CH2 y-CH-CH3; g)
Br Br Br
H3CC~
·'t I „
~
l I -
m
CHrCH-CH2CH20-y-CH-CH,;h)CH3CHry-CH=CH2,CH3CH2C=CH-yH2
CI Br Br
; i) CH3 f H-CHr-~- CH2 CH3. 20.2. etil-terţ-butii-eter, alcool terţ-butilic, izobutenă. 20.3.
Cl 6
1,2-diclorobutao, l-cloro-2-etoxibulan, l-cloro-2-butanol. 20.4. a) Q -NH-CO-G,Hs,
- ....____CH
3
CH N02
I 3 I
CH3- c1\-
_J NH- CO- r'--6 H-·
, , b). CH-CH-
3 2 C-
I CH-CH,·
2 r - H5-COo-O_ '
,, c) '-fi
C1,H5 'CH(CH3) 2

; ½;H5 GQO - Q -N01 . 20.5. a) 2-metil-2-butenă; b) 2,3-dimctil-2-butenă; c) acid

' CH(CH3) 2 I
colecţia
EDUCAŢIONAL
~
-~\t,
f~;·~i -
~~"'·:~ trans-2-butenoic; d) 2.3-dimetil-1-pentenă. 20.6. a) (R)- şi (S)- 1-bromo- l -fcn i Ietan. amestec
racemic; b) CH1=CTT- CH(CH1 )- 0-CH3 • amestec racemic: c) (R)-2-hcxanol: d) (3S.4R)-
3.4-dibromohexan, mczoformă: e) (3S.4S)-3.4-dibromohexan. (3R,4R)-3,4-dibromohexan. amestec
CN
I
racemic: f) CH3 Cl-12 C-CH~- amestec racemic: g) Lrans-2-pemcnă. 20.7. a) a: (Cl-T,):CH=C=O:
011
b) b: CH - CH- l\'"O,; c: CH_(Cl)- - CH,-'\10,: c) d: CH,-CH,: d) e: H~TT,- C=C~TT,-OH:
-
1
- - - - Cl - - -

f: HO-(CH:)~- OH; e) g: 0 .) :
:;r· .---, '9"
h: ( ) : )
_. I ( '"-,
,)
: f) i: ll c / 'O -CH2 CH3: g) j:

o~
3
H-C/ t:H,
_,
H-C/ tH3 ..,. ..1

/"----.,...,- CH, .,...,-CH_i H 0, ;\ C H

j ; k: j : h) I: 5½ \ ~ / ; 5.
' v '---CH-0 '---CH~ OH H/ \H

C"pitolul 21. Reacţii de reducere şi reacţii de oxidare

21.1. a) CH ,=C fl CH :-'\J IT 2 : b) C„H 1- Cll = CH-CH (O !I)- CH~CII - C,, H;: c)
CH3- Cl-l(OHJ- Cll: - CH :-('H,; d) C0 H,-COOII -,- CH ,-CO CH :-CO Cf-1 1 - Hp: e)
CHp I O- CH-Cll(CIJ,)- CH- 0 Cll,-('0-CH,:l)CH,-COOll H IOOC- Cll: COOH- CO, -
H20: g) CH ,-CII(Oll)-CH .-OI I -'- CHp!-1: h) 2! IOOC-CI-1, C'OOH: i) I-l/'.r (C H) 4- >l ll 2 :
j) cis-1.4-hexadicnă: kl CH 3 CH(OH) Cll,-Ct,H;: I) CH,-CO- Cl-12 -COOII +
2CO: - 21-l,O: m ) CH , -Clf: - C,,H,~001! + HOOC Cll ,-COOJ-1. 21.2. a) oxidare=>
CI1 1- CH,- COOH - reducen.:: b) hidrogenare=> C, H,-Cl I=CH-C, H, i oxidare=> C,,JI,
COOH ..J.. reduccn.:: C) oxidare=> C6H,- (' 0 - Cl I,+ reducere: ci) hidrogenare => tetralină+ oxidare
=> c:1.-tetrnlonă + reducere: e) hidrogenare => CH1- CH-CH- CH:-CH 1 - oxidare: t) oxidare=>
CH,- CO-COOH + reducere: g) ox idare=> l IOOC~CH~)_;-CO-COOH T reducere: h) oxidare
=> I-IOOC-C11Tl4- CO-NH- CH 1 ~ reducere: i) reducere => CH 1-CH,- CITO - oxidare; j)
reducere => 1.4-dihidronaftalina + oxidare. 21.3. a) 3CH ~II=CH-CH(OII) - CH 1 - 5K,Cr.O_
> o - -
li
+ 20II2so , .... 3CI l„ C'OOH + 31-IOOC-CO-CII, ~ 23 Hp: b) 3 0 + 2K.\fo04+ 4Hp- 3
o
oI
li

I
+ 2KOH,2MI102;c) 5CH3 Q - c H=CH-yH-CH1 0I-I + 18KMn0 1 , 27Tl,SO„
CH,
HO OH ~ · 0

... 5H00\.. ()-eooH + 5HOOC-yH-COOH f 37Hp + 9K1S04 T 18MnS04; d)

CH3
CH,- (CH) 10-CH 2 CTT:-(C H,\,,-CH3 - 5/20 2 -+2CII3 - (CH2) 10- COOH + Hp: e) O=CH-CH-0

+4:--.Ja 1 4C 2H,-Oh->HO CH:-CH 2- 0TI-4C:H,-0Na;f)O,N-o N0~+6Fe „ 12HC l -+ -

IT,N-o NT-\ + 6FeCl, + 4ITp; g) CH:=CH-CH=O + 2IT2 ... CH3-CH1 - CH 2-0H. 21.4.

a) J0,5L: b) 336 L: c) 285 g: ci) 82 L. 21.5. a) 731 g: 91.79%; b) 1864,4 g: J770 g. 21.6. a) 148,8
g: b) l mol cis. O moli trans: c) 152 g: d) 40.2 g: C) 80,64 L

'
,.-r.,i:,
w..l
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
Capitolul 22. Compuşi organici cu caracter acid şi cu caracter bazic
22.1. a) C 2H 2; b) 20g; c) C 6 H5- S0 3 H; d) 63 ,2g; c) acid salicilic; f) 0,4 moli. 22.2. a) A :
CH1-CCl2-COOH; B: CH3-CH2-COOH; C: CH2CI-CH1-COOH; b) a: CIT3-CH2-COONa;
b: CH 3- CO- C OOH ; c: C H 3- CO- COONa; d: CH 3 -CH(OH)-CH 1-OH ; e :
CJ-f,-CH(OK)-CH 2-0K; f: CH/OH}-CJT2-COOH; g: CH2(ONa)-C8i-COONa; c) 14,8g;
d) f.>B. 22.3. a) A: 2,4,6-trinitrofenol: 8: p-acetilfonol; C: p-crczol; b) D: CH 3-CH(OH}-C6H.-OH;
c) A (nitrare), B (acilare, A1Cl3); C (alchilare, AlCl 3); d) 500 kg. 22.4. a) X: acid benzoic; Y: acid
m-acetilbenzoic: Z: acid m-izopropilbcnzoic; b) Z<X<Y; c) un ester; d) 39 g. 22.5. a) pk.(A)=l6;
pk.(B) = 3,8; pk0 (C) = 0,64; pk,(D) = 4,87; pk.(E) = 18, pk«~= 12,4; b) 17,7• 10·5 mol/L; pH =

2.87; c) 9.6 mg; d) 1,8 g. 22.6. X: C H3 C H2 C ~ ; Y: O2N-o -(C~)3-0H;

'-OH
H2N,
Z: O 2N- Q- o - CH 2- CH 2- CH 3 ; U : Q--c oOCH3 • 22.7. a) C/f 1N; b)
- CH O/
3
5 izomeri; c) benzilamină; d) 64,2 mg. 22.8. a) 3,7; b) 2,53; c) 10,35. 22.9. a) E<D<A<B<C;
b) E<D<C<A<B; c) E<D<C<A<B; d) C<B<E<D<A; e) D<C<E<B<A; f) D<B<E<C<A; g)
C<A<E<D<B; h)A<B<C<E<D; i) D<A<B<C<E. 22.10. a) E<A<D<B<C<; b) C<D<E<A<B; c)
D<E<B<C<A; d)C<D<E<A<B: e) E<C<D<A<B. 22.11 . a) 5 izomeri ; b) C6H6 ~ ~ H5-CH3 1
C t13

ci,n ,rare, C6H5-CH2- CI ~ C H,- -:.. H -0H. C H ~ C H -CH ~ 6

6 1 6 6 6 5 3
-S03H +

6
CH:i

I
t ':•
ukalmă
rF:-
I
,?'
~
1-OH +
~
::H,
91
I
, C6H6 ~ 6SOJ-1
?"
,..
-
I ~ 6SOJ-1
?" I CU ~
""'- -
alcalina
i .13
01
I
OH

""'- -
CU '
i.13
SO3H OH
 OH
0k-NH 2 + H 2N -_0
' -NH 2'. 8) O'-
- ~-CH2NH2
(E)
+HCN 0
_ '-t-CH-NH
I 2
CN (X)
2 -

2
OH
o - ~ -CH2 NH2.
COOH
Teste de tip I
Nr. item a b C 14 F A A 28 A A F
l F F A 15 F A F 29 F A A
2 F F A 16 F F A 30 A A A
3 A F F 17 A F A 31 A A A
4 F F F 18 A f A 32 F A A
5 A F A 19 F A f 33 A F F
6 A A A 20 F A F 34 F A A
7 F F A 21 A F F 35 F A F
8 F A F 22 A A F 36 F f A

.__ 9 F A F 23 A F A 37 A F A
10 A F F 24 A A F 38 A F A
11 A A A 25 A A A 39 F A F
12 F A A 26 F f A 40 F A F
13 A F F 27 F A A

Teste de tip II
1. c; 2. d; 3. c; 4. d; 5. d; 6. b; 7. c; 8. e; 9. c; 10. e; 11. c; 12. d; 13. d; 14. a; 15. e; 16. b; 17. a; 18.
b; 19. a;20. d; 21. a; 22. b; 23.c;24.e; 25.c; 26.d;27.b; 28. e; 29.c;30.c; 31. b;32.e;33.c;
34. a; 35. c; 36. b; 37. a; 38. d; 39. a; 40. e; 41. e; 42. c; 43. c; 44. c; 45. d; 46. b; 47. b; 48. d; 49.
c; 50. c; 51.a; 52.b; 53.c; 54.e;55.c; 56.d; 57. b;58. e; 59. c; 60. c.
Subiecte date la olimpiade
1. a) B -cetonă, CnH2nO; Cn8inO + H.2-+ CnH2n+2O; C„H2n-P + Na-+ 1/2H2+ CnH2n+lONa; CnH2n+IONa
+ CH3Cl-+ NaCI + C0 H20+1OCH 3; C0 H2 0 _ 1ONa = 14n+32. l4n+32 .... ................. l 6g O => n = 4. A:
3,4-dimetil-3-hexena; B: butanona; C: 2-butanol; 100 ... ............ .. .......... 18, 18
D: 2-butoxid de sodiu; E: 2-metoxibutan.
b) A are 2 izomeri de configuraţie.

racemic

/
~ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
2. a C4 H 10 -+ a CH4 + a C3H 6 2a + 2b + 2d + e = 18 mmoli; d = 1,5 mmoli
b C 4H 10 -+ b C 2H 6 + b C 2H 4 a + b + e = 8,5 mmoli
d C 4H 10 -+ d C 4H 8 + dH 2 a + 2b + 4e = 23 mmoli
e C 4H 10 -+ e C4 H 10 a= 4 mmoli; b = 2,5 rnmoli; e = 2 mmoli
CH4 = 22,22%; C2H 6 = 13,88%; C 2H4 = 13,88%; C 3H6 = 22,22%; C4H 8 = 8,33%; C4H 10 = 11,11%;
H2 = 8,33%; 4843,75 kg etilenglicol. 3. a) M=96 g/mol; V=15,68 L C0 2, V ,xccs=5L, V O =22,4L;
02
formula moleculară C7 H 12; A: 3-metil-2,4-hexadienă. b) 0,05 moli B; 0,16 moli KMn04; raport
molar B :KMnO4= 5: 16; atomii de carbon cedează 16 electroni . B: 2,4-dimeti 1- I ,4-pentadienă.
4. a) Patru ecuaţii chimice; a moli C4 H 10 transfo1111aţi în CH4 şi C 3H 6 , b moli C 4 H 10 transformaţi
în C2H 6 şi C2H 4 ; d moli C4 H 10 transformaţi în C4H 8 şi H 2 şi e moli C4 H 10 netransformaţi .
2a + 2b + 2d+ e =9
d = O, 75
a + b+d + e=5
1x + 2b + 4d + 4e = 11., 5 a=2 moli; b=l ,25 moli; d=0,75 moli; e= 1 mol; 20% C 4H 10 netransformat.
5. b) A: ciclohexan, B: me ,;icidooentan, C: ciclohexenă; D, E, F, G: metilenciclopentan, 1-
metilciclopentenă, 3 -metilciclopentenă, 4-metilciclopentenă; c) Metilenciclopentanul formează
1-hidroximeti 1-1-ciclopentanol, ciclopentanonă şi CH.p; 1-metilciclopentena formează 1-metil-1 ;2.-
ciclopentandiol şi 5-oxo-hexanal; 3-metilciclopentena formează 3-metil-l,2-ciclopentandiol şi 2-
metilpentandial; 4-metilci<· 1,,pentena formează 4-metil-1 ,2-ciclopentandiol şi 3-metilpentandial.

6. n = pV = 2 moliH ;x-hidrocarburăaciclică:n=2moliH ::::}XarefonnulamolecularăCnH2n.z•N.E.=2;

2 2
RT 4.878 104,878
C 11 H2 11 ?(X) + 2H2 -+ C0 H 2 • 2 (Y), Mv = Mx + - ·- Mx ~ 14n + 2 = - - -(14n-2) ~ n = 6
·- - n 100 I00
., C 6H 10 + 2[H] Na(H~)/1( OH z K,Cr,O/ tt,so. U·, nX -+ V
------+
KMnO/H,SO,
T;
Q . 3
CH
CH3
+2(0)
KMnO/ H,SO,
)

H3C-~-CH2 CH2 ~-CH3 . Teste 2,5-hexandiona =>Veste: fCI-fy-~=Ţ-CH2ţ.

O O L H/ CH3 Jn
~X)Ţ
&.Rezultă că
1 ~ +2H, 1'4 (Y)
X este 2,3-dimeW- I ,3-butadie"'· j
-:r(X)Ţ
# +2[ H] '""'"'-0",

& ,.:~.~),. , H,C) c~ Q. Z este 2,3-dimetH-2-butenă. U este propanona. n ~ ~

rrJ
2
(Z) Hp (U) (X)

11 ;j . V este poli-2,3-dimetil-1,3-bumdienă. (I) +2n[OJ"'°'...,'°· n ~

r(V)I Jn {V) n (T) b
(2) 2KMn04 + 3H2S0 4 = ~S04 + 2MnS04 + 3Hp + 5[0]. Pentru a oxida 16,4 g compus V, din
ecuaţia (I) rezultă: x=0,4 moli [O]. Din ecuaţia (2) pentru x=0,4 moli [O] rezultă y=0,16 moli
n
KMn0 4 = nd. V, = - d = 0,32L soluţia KMn04 0,5M. 7. C: C 13H 100; A - benzen, B - clorură de
CM
benzoil, C - difenilcetona (benzofenona), D - etena, E - etilbenzen, F - 1-cloro-1-feniletan, G
- 1, 1-difeniletan, K-1 , 1-difeniletena. 8. a) fenol-+ terţbutil-fenol-+ 4-terţbutil-ciclohexanol-+ 4-
terţbutil-ciclohexena; b) cis - oxidare Baeyer; trans - epoxidt1re cu peracid, adiţie apă; c) extracţie
proton din poziţia ex. faţă de grupa carbonil, formare ion enolat, reformare aldehida în pozi ţe

lcolectia ~
EDUCAŢIONAL'
1
,.:,.
>;,•' 9 ecuatorială, mai stabilă. 9. n+m+q=12, n, m, q reprezintă numărul de atomi de carbon din fiecare.
alchină. Numărul de moli din fiecare alchină= 4 moli. Cele trei alchine: propina, 2-butina, 2-
pentina. 10. a) CH CH-CH-CH-(CHi)·2 CH3
3
11 001
~:;!:
CH3 CH CH- CH-(CH2ri-CH3
~r tH tH
3 3
tH tH
3 3

-~~?,]\ •H; C - CO O I-l + 0=C-CH-(CHi)~H 3 ; O=C-CH-CH2 Cifi-CH3 +H,

H,so, Hi tH 3
Hi tH3
CH- CH- CH-C8i-C8i-CH3 --> CH3 CH=C-CH2 C~-CH3 • b) 2 C H 4 -3H, 1 H C = C H
H6 tH 3
tH 3
.

2N•,
t°C
Na . .-.c-c·-N 2CH,CI CH
· = · a + +-2NaCI 1 3-
c-=c - CH J 2101
KMnO,iHO·
CH-3 C-
li C-CH
li 3 '
11 • a ) A.'
o o
H3c-con ~ X
H3C-o-o-N02 ; b) B: Q-c-o-Q-N02 ; c) C: (J. 12. M=84;
n K.Mn0 =0, 12 moli; n alchenă=O, J 5moli; 5 moli alchenă reacţionează cu4 moli K.Mn0 4 ; 2 atomi
4
de carbon cedează 4 electroni. Alchena este: 2,3-dimetil-2-butenă. a) A: C 6H 12 ; 2,3 -dimetil-2-butenă

)=( b) B: 2,3-dimetil-2,3-butandiol HO+-<-OH; C: 3,3-dimetilbutanonă )---ţ-;

o
D: 3,3-dimetil-2-butanol K-; E: 3-cloro-2,2-dimetilbutan K-; F: 3,3-dimetil-l -

butenă 4 ;
H0

G: l,2-dicloro-3,3-dirnetilbutan Cl- K - ;
CI

H: 3,3-dimetil-1-butină +
; C 18H 30; 1,3,5-triterţ-butilbenzen 61 tBu

tBu_.....---::::::,... '---tBu
Cl

13. Amestecul B : 3 moli cetonă C H n0 şi

11 2

un mol cetonă C"'H 2m0. Amestecul A: 3 moli alchina C nH zn-2 şi un mol alchina C mH 2m_2 ;
3xC.H2._ 2 + H 20-. 3xC"H2. 0 ; xCbH 2 b_2 + H 20--> 3xCbH 2 b0; 42a + 14b / 42a-6 + 14b
- b = 1,046; pentru a=3 , b= 4 ; 3a+ b = 13; a=3; b= 4, X = acetonă ; Y = butanonă.
14. M=832; glicerida: C 3Hp/ C0(CH2) 1~CH,)/C0(CH2)FH=CH(CH) 7CH)v, 58= 14x+y;
pentru x=4, y=2; dipalmitostearina; raportul molar palmitat de sodiu : stearat de· sodiu = 2: 1.
Masă săpun hidratat: 939,189 g. b) m,N•OII utilizat= 800 g; m fază apoasă = m,"1 exm + m,01 . Naci
- mapăs~pun - mgli«rină; masa fazei apoase= 1192,169 g; cglicerinei= 7,717%. c) număr legături duble:

O, 12xNA' 15. a) 1000cm3 sol uţie apoasă are masa 1045 g. 2CH 3C00H + Ca(0H\ = (CH3C00) 2Ca
+ 2Hp; m,oidawk = 104,5443 g ; amestecul conţine acetonă şi metanol = 26,125 distilat + CaCl 2
-+ CaCl •nCH 0H. Substaoţa evaporată are masa moleculară: n=pV/RT = (latm•2,61 dm ) /
1
2 3
(0,082L•atm/mol•K•353K) = 0,09 mol. M = m/n=5,225 g/0,09 mol= 58 g/mol, deci este acetona.
Substanţa cristalină conţine metanol CaCl2•nCH,QH; masa metanolului: (26, 125-5,225)g = 20,90g,
adică 0,6531 moli. Metanol 2%, acetonă 0,5%, acidul acetic este 10%. b) Masa de clorură de calciu
hidratată: (39,024-20,90)g = 18,124g, adică 0,16327 moli. CaClt4CH 0H. 16. o 3 - COCH3

D colectlal
EDUCAŢIONAL
1colectia
EDUCAŢIONAL
5
I
 djo
w#
<tS.:f _

~~ O , D = izomer cis. 21. A = anhidridă ftalică; B = anhidrida nitroftalică; C

~ ~ o o
D
oON ~I . 11
22. Ri ~ I -N--0-N(C~)2 apoi
= benzen;
2~v
=
~ NH
COOH

R
NH
-N - -0'-
,ijO

-
()j
N(CH3\+R, ~
I
-~
~O

NH
~R1
~#OHNro
~ I NH-
if
I ,,,:9 R2

23.
-) -2 +7 +3 +4 +2
R-CH=CH, + 2KMnO4 + 3H2 SO 4 - R-COOH + C01 + 4Hp + K2SO 4 + 2MnSO4
l mor 2•158g
-1 +3
c~c -1 +3
_2+ 4 I Oe- c~c
C~ C -2 +4 1oe- 3
Ise- c~c
+7
Mn~Mn
+2
2 +6
Cr
2
+b•-
+3
2Cr 6e- I s
3 moli 5•294g
-1 -2 +6 +3 ...4 +3
3R-C H= CH2 + SK2Cr2O 1 + 20H 2SO4 ~ 3R- COOH + 3CO2 + 23Hp + 5K2SO4 + 5Cr2 (SO4\
1 mo1 xg
5·294
MKMn04 = 2• I 58 g = 3 I 6 g, MK2Cr20i = 182 + 112 = 294 g; X = - 3- = 490g ::::> mKMn04 < mK2Cr207

o
C- If-CH
b) H2 I I 2~ y
n-,<;o. • -Clf-C //
RiC- \ ~~if¼i H C-Cffy-yH ·HiJ.,.>
3 2
H:iS04
H3C- CH--C
- H
2
HO OH OH H OH
CR:i-ON02
46H-ONOi~ 12CO, + I0H,O + 6 N , + O , ; 4mol!trinitrat.. ...........29moligaze
6H20N02 . - . - 8 moli .................. .. ....... v

8 29
::::> v = · = 58moli
PV = vRT ::::>V= vRT ::::>V= 475,6L. 25.A: Cl---C~---CH(CH)- COOH
4 p
acid 3-cloro-2-metil-propanoic; B: CHpOCHC1i 1,1-dicloro-propanonă; C: HO---C~---CH(CH ) -
1
COOH acid 3-hidroxi-2-metilpropanoic; D: HOOC-CH(CH)-COOH acid metilpropandioic;
E: CH 3COCHO cetopropanal (2-oxo-propanal); F: CH3COCOOH acid cetopropanoic (ac. 2-
oxopropanoic); X: ClCH2CH(CH)CH=C(CH)CHCl2 I, l ,5-tricloro-2,4-dimetil-2-pentenă.

m •
colectlal
EDUCAŢIONAL
 Br\ ; CH3 H\ ;H
~ fH-CH +:,~~~> H3C-C=C-CH3 r:'.-!bh > C=C .28.a)l-triclorometil-
HC \ Br ·2HBr H 3c i \ cH3
3 Z-2-butenă
3-izopropilbenzen; b) cloro-trifenilmetan; c) benzoat de o-bromofonil şi benzoat de p-bromofen.il; d)
Br
I
acetat de o-ciorofenil şi acetat de o-clorofeni I; e) H C-C~ 3 :1(3)2 3-bromo- I ,4-dietil-
~ CH2CH3
6
H3C-CH_j(3îi2
1,4-ciclohexadienă, ÎH-CH3 1-( 1'-bromoetil)-4-etil-1,4-ciclohexadienă; f)
2
~
2 Br

O l_CH-CH
2 3
5

Br Br
4 3 2
1-etilciclopentenă; g) H2y-yH~H~H CH 2 4,5-dibromo- l-pentenă. 29.
I

a) clorurare, sulfonare, nitrare; b) metan, acetilenă, acetilura monosodică, propina, trimerizare;

c) 2 moli bromura de benzii în alchilare intermoleculară; d) CaC, + 2Hp _. HC=CH + Ca(OH),;
He=CH + N a i 50' C "'-c-Na+ ~ I II(
~ Hv= N' .,. HC=C- CH3 , HC=C-c·H >, + H,0
CI . HgSO,
~ H3C-C-CR
-
• , -NKI . • ' • 11 ·'
o
HC=C-CH.
'
p;::~,- H,C=CH-CH_ ....
- '
-> r-:r C-CH-CH2
4 "2 I I I
~'!~ H2C=CH- C'\1r 0
l
+i[Ag(N H,1,]0H
-21\S
HO OH OH H -~~,
CH3
-> H2C=CH-e
10 ; Bic=CH-c(
0
+ Ho-9-cH3 ~ Bic=CH- c ( 0 9H3
\ OH OH CH;i-CH O-y-CH3
3
CH2
I
CH3
_,.;CH) OMgCI OH
+O
u_r.1 •M•, H C c·
H M Cl ~,Cc:.:H.,,., H C-CT-f-1-CH
---= I - ~ -, H C-Cl-l-1-CH
I
H3C- C -'2'-' ~ 3 -
4 2 g 3 "2
·MgCl(QH)
3 +Hfl 3 "2 7
3 7 4

H3 H3
CHf3r Clfy-CN Clfy-COOH

3 O. A:
6 -CH,Br 8
: 6 -CH-,CN C: 6 - CH-,COOH

lcolectia ~
EDUCAŢIONAL ' I
 COOH COOH
I
ttt,
D:
0 -CH-OH
-yH-OH
COOH F:
O= Hy--"O
COOH. 31. a) NE= 6; b)

Bibliografie selectivă
1. Neniţescu, C.D. Chimie organică voi. I şi li. Ediţia a YUJ-a, Bucureşti, Editura Didactică.şi~
Pedagogică, 1980.
2. Hendrickson, J.B., Cram, D.J., Hamornond, G.S., Chimie organică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1976.
3. Cornea, F., Chimie organică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
4. Avram, M„ Chimie nrganică. voi. I. IL Bucureşti , Editura Academiei Republicii Socialiste
România. 1983.
5. Blaga. A., Popescu. M .. Stroescu. M., Tehnologie chimică generală. şi procese tip, Bucureşti ,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
6. Albu, C. Brezeanu, M., Mică enciclopedie de chimie, Bucureşti, Editura Enciclopedică
Română, 1974.
7. Academia Republicii Socialiste România, Secţia de ştiinţe chimice, Colectivul de nomenclatură
chimică, Nomenclatură chimică organică, Bucureşti, Editura Republicii Socialiste România,
1986.
8. Ciocic, A„ Vlăsceanu. N., Lucrări practice de chimie organică pentru liceu, Craiova, Ed. Scrisul
Românesc, J983 .
9. Roşca, S., Lntroducere în chimia organică, Bucureşti, Editura Fast Print, 1997.
1O. Cercasov, C., Baciu, l., Ciobanu, A., Nicolae, A., Popa, E., Zăvoianu, D., Chimie organică
penm1perfecţionarea profesorilor, Editura Universităţii din Bucureşti, 2000.
11. Cuiban, f. , Bolocan, I., Barbu, H., Chimie organică modernă, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2004.
12. Rosetti - Colţoju M., Mitrea N., Biochimie, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti ,
19.85.
13. Mohora, M, B iochimie medicală, Editura Niculescu, Bucureşti, 2004.
14. Yurkanis Bruice, P. Organic Chemistry, Pearson Education Intemational University of
California, Pearson Printice Hali, Santa Barbara, 2007.

m colectial
EDUCAŢIONAL