Sunteți pe pagina 1din 410

/ .....

,1

Elena Alexandrescu
~ - 1- 0 1
')~,,;o~_,/' Doina Dănciulescu
I

?o~Ch ~~I

CHIMIE
...,
ORGANICA
pentru liceu

Sinteze
Probleme
Teste
Autori: Elena Alexandrescu
prof. gr. T- Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", Ploieşti
Doina Danciulescu
prof. gr. T - Colegiul National „Mihai Viteazul", Bucureşti

Colaboratori: Mariana Nedelcu


prof. gr. I - Liceul „Al.I. Cuza", Ploieşti
Viorica Zaharia
prof. gr. I - Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", Ploieşti

Tehnoredactare şi grafică : Sultana Vizireanu


Coperta: Raluca Georgescu - Dona

Descrierea CIP a Bibliotecii l'iaţ ionalc a României


ALEXANDRESCU, ELENA
Chimie organică pentru liceu: sinteze, probleme,
teste/Elena Alexandrescu, Doina Dănciulescu - Ploieş1i:
LVS Crepuscul, 2009
ISBN 978-973-7680-54-9

I. Dănciulescu, Doina

547

ISBN: 978-973-8265-54-9

© 2009, Editat şi tipărit la EDITURA LVS CREPUSCUL


Ploieşti , Prahova
l 00066, Str. Erou Călin Cătălin nr. 5
Tel. : 0244-511244. 595348, 0723-387225, 0745-367226, 0344-401285
Fax: 0244-5 19466
E-mail: office@crepuscul.ro
www.crepuscul.ro
Cuvânt înainte

Lucrarea de faţă se adresează elevilor de liceu care doresc să aprofimdeze studiul


chimiei organice şi care se pregătesc pentru concursurile de chimie, pentru examenul de
hacalaureat şi pentru admiterea în învăţământul superior, lafacultâţile care au ca disciplină
de concurs chimia.
În secven(a „Reţineţi" sunt prezentate succint cele mai importante informa/ii
referitoare la compuşii organici studiaţi. Sunt cuprinse şi conţinuturi care nu sunt prevăzute in
programele de chimie în vigoare, dar care sunt întâlnite la concursurile şcolare de chimie.
Secvenţa „ Aplicaţii " cuprinde probleme şi teste cu diferite grade de dificultate.
Aplicaţiile se adresează atât elevilor care doresc să se iniţieze în studiul chimiei organice,
cât şi elevilor care se pregătesc pentru performanţă.
Testele tip A presupun alegerea unuia sau a mai multor răspunsuri corecte din mai
multe variante formulate. Testele tip B presupun alegerea unui singur răspuns corect din
patru sau cinci variante formulate. Pentru testele tip C, notarea răspunsurilor corecte se face
astfel:
- A, dacă sunt corecte răspunsurile 1, 2, 3:
- B, dacă sunt corecte răspunsurile 1 şi 3;
- C, daci'i sunt corecte răspunsurile 2 şi 4;
- D, dacă este corect răspunsul 4;
- E, dacă toate cele patru râspunsuri sunt corecte.
Capitolele 19, 20, 21 şi 22 pot.fi utilizate la alcătuirea confinuturilor unor cursuri
obţionale de chimie - CDS.
Ultimul capitol cuprinde o selecţie de teste şi probleme date În ultimii ani la
olimpiadele de chimie, fazele judeţene şi naţionale.
În ultima parte a lucrârii, suni prezentate răspunsurile la problemele şi testele
propuse şi unele indicaţii de rezolvare. oferind elevilor prosibilitatea de a-şi verifica propriile
rezolvări.
., Chimie organică pentru liceu, sinteze, probleme, teste" reprezintă o modestă încercare
de a pune la dispoziţia celor interesaţi un instrument de lucru eficient care să încurqjeze efortul
de a înţelege structura şi comportamentul chimic al suhstanţelor organice.
Autoarele mulţumesc anticipat elevilor care vor utiliza aceasti'i lucrare i'n. pregătirea
lor şi profesorilor care se vor orienta asupra ei.
prof Elena Alexandrescu
CUPRINS ~

Cap. 1 Introducere în studiul chimiei organice ..... ... .............. .................. 5


Cap. 2 Izomerie .................................. .................................................. .... 19
Cap. 3 Alcani ............. .. .... ............................. ........ .. .......... .......... ..... ......... 32
Cap. 4 Alchene ............................................ ..... ........................................ 49
Cap. 5 Alcadiene şi cauciucuri ................................................................. 65
Cap. 6 Alchine şi polimeri vinilici ......... ,...................... ........................... 78
Cap. 7 Arene ............ .................................................. .......... ..... ..... ........... 98
Cap. 8 Petrol. Combustibili şi carburanţi ..................................... ............ 117
Cap. 9 Compuşi halogenaţi ....................................... ............................... 121
Cap. 1OAlcooli şi fenoli ............,. ........................................... .. ................ 137
Cap. 11 Amine şi nitroderivaţi ............. .......... .............. .. .......................... 164
Cap. 12 Compuşi carbonilici .................................. .. .............. .. ................ 182
Cap. 13 Compuşi carboxilici şi derivaţii lor funcţionali .......................... 203-
Cap. 14 Grăsimi şi acizi graşi ................................ .. ................................ 232·
Cap. 15 Aminoacizi şi proteine ............................. .. ................................. 239
Cap. 16 Zaharide ...................................... ..... ........................................... 255
Cap. 17 Acizi nucleici şi vitamine ........................ ................................... 274
Cap. 18 Compuşi organici de sinteză .................... .. ....... .......................... 280
Cap. 19 Analiza structurii compuşilor organici ............ .. ......................... 293
Cap. 20 Efecte electronice şi mecanisme de reacţie ................................ 311
Cap. 21 Reacţii de reducere şi reacţii de oxidare .... .. .... .......................... 340
Cap. 22 Compuşi organici cu caracter acid şi cu caracter bazic .............. 352
Denumirea compuşilor organici cu funţiuni mixte ................................... 363
Selecţie de teste şi probleme date la olimpiadele de chimie ..................... 364
Indicaţ.ii şi răspunsuri ............. ........................ ................... ..................... ... 383
Introducere în studiul chimiei organice

~ Clasificarea compu şilor organici

Schema I. I.
Compuşi Hidrocar buri
• saturate • nesaturate • aromatice
organici • n-alcaru· /, ' C nFI2n 12 • mononucleare
• izoalcani 'f- C H2....2
0
„ alcadiene C0H: •.2 • polinucleare
• cicloalcani )<. CnH 20 alchfae ~ c .H2•.2
Compuş i organici cu funcţiuni simple
• compuşi h al ogenaţi R- X (X = F, CI, Br, I)
~ lcooli R--OH .
1-fenoli Ar-OH
_j:amine R- NH2
• compuşi carbonilici~ • aldehide R-CH=O
• cetone

';I! compuşi carboxilici R-COOH


• derivaţi funcţionali - . . . • esteri R-COO-R'
ai acizilor carboxilici • halogenuri acide R-COX
• anhidride (RCO\ O
• amide R-CON H2
• nitrili R- C= N
Com puşi organici cu funcţiuni mixte
• aminoaciz i -"* •hidroxiacizi • zaharide.;:\\
R- CH- COOH R-CH- COOH • a ldoze • cetoze
I I CH=O f HpH
N~ OH I
(CHOH)n C=O
I I
CHPH (ŢHOH)11
CHpH

I
colectla
EDUCAŢI ONAL
El
§ Legături covalente în compuşii organici
• Legărura covalentă se realizează prin punere în comun de electroni neîrnperechiaţi, adică
prin întrepătrunderea a doi orbitali atomici monoelectronici, cu formarea unui orbital molecular
de legătură. (vezi capitolul 20)
Exemplu:
•• ••
H• +•Cl: ___. H:c1:1 sau H-CJ:
••
I " •• •• ••

s p orbital molecular (sp}


• Orbitalul molecular cr se obţine prin întrepătrunderea a doi orbitali atomici de-a
lungul axei ce uneşte nucleele atomilor. Orbitalul molecular cr permite rotirea atomilor în jurul
legăturii.
Exemple de orbitali cr:

-~~
cr (s,s) cr (p,s) cr (h,s) cr (h,h)
H-H H- Cl C-H C- C
h orbital hibrid
• Orbitalul molecular 1t se obţine prin întrepătrunderea laterală a doi orbitali
p cu axele paralele. Orbitalul molecular 1t nu permite rotirea atomilor în jurul
legăturii.
• Stările de hibridizare ale atomilor de carbon sunt prezentate în tabelul 1.2. de
la pagina 7.
• În tabelul 1.3. de la pagina 8 sunt prezentate informaţii importante referitoare
la posibilităţile de legare a atomilor de C. H. O, X (halogeni), N în compuşii
organici.
Orbital n

§Formulele compuşilor organici


• Compoziţia procentuală de masă, numită şi formulă procentualii, indică masa din fiecare
element component care se află în 100 de unităţi de masă de substanţă compusă.
De exemplu, compoziţia procentuală de masă a acidului acetic este: 40% C, 6,66% H,
53,33% O şi arată că î.n 100g de acid acetic se află 40g C, 6,66g H, 5'.3,33g O.
• Formula moleculară arată cu ajutorul simbolurilor chimice şi al indicilor compoziţia
unei molecule.
De exemplu, formula moleculară a acidului acetic este: C2Hp2 şi arată. că o moleculă de
acid acetic este formată din 2 atomi de carbon, 4 atomi de hidrogen şi 2 atomi de oxigen.
• Formula brută indică raporn1l atomic în care se combină elementele componente ale
unei substanţe. De exemplu, pentru acidul acetic raportul atomic C H O = 2:4:2 = 1:2: 1. Formula
brută este C8i0. Formula moleculară este un multiplu de numere î.ntregi al formulei brute.
De exemplu: C2Hp 2 = (CHp) 2
•Formula structurală indică structura moleculei unei substanţe: elementele componente,
succesiunea (aranjamentul) atomilor în moleculă , natura legăturilor dintre atomi (legături covalente
simple, duble, triple) şi orientarea atomilor în spaţiu.
IF;II colecţia
aiM EDUCAŢIONAL
I
St:ructura unei substanţe cu atomi de car-
Starea de hibridizare Starea de hibridizare la atomul de carhon Concluzii
bon în starea de hibridizare consideriită

flibridizarea sp' conslit in combinarea unui orbital Atomul de carbon hibridi,at sp' posedă H
s cu trei orbitali p, combinare din care rezu l tă
patru orbitali hibrizi sp' care au:
ET([XfX) E patru orbitali hibrizi sp' monoelectronici
cu care realizeazf• patru lcg~turi cr (patru 109•2s·, i · H
ţ1.-...,.
• fom1ă: bilobalil cu un lob extins; legături simple).
2p
• energie: toţi cei patru orbitali hihri2.i sp·' au
aceeaşi energie, mai mare decât energia orbitalului ~
CfXDDD
sp'
H H
s şi mai mică decât energia orbi~1 lilor p:
• orientare: tetrnedrjcă, unghiuri Între axe de
109°28'.
®2s

Hibridizarea sr, 1 constă în combinarea unui Atomul de carbon hibridizat sp'


orbital s cu doi orbitali p, combinare din care (Csp') posedă trei orbiu:ili hibri,i sr' H\ o-;, H
rezullă trei orbitali hibrizi sp', care au: monocfocLr<mici cu care realizează trei C ~ C ) 120°
• formă: bilobală cu un lob extios;
• energie: od trei orhi1ali sr,1 au aceeaşi energie,
El
([XfX) E CD legături cr şi un orbi~,! p mom)clccl.r()n ic
cu c,irc rcali1.ca7,~ o legătură n. C sp'
H/ cr o.\"H

mai mare decât energia orbitalului S şi mai m ică 2p p realizeaz.'\ o legătură dubit, şi clouă lcgliluri
decât energia orbitalilor p; simple.
• orientare: trigonală (oricnrarea a trei axe la ---"7 ([XfXD Leg,~hlrn dubli, t..-sLC fom1;1lă dintr-o legătură
clislan(c maxime posibile). sp'
cr şi o l egătură rr. Axele legăturilor cr suni
coplanare şi foc inu-e ele unghiuri do-1'20"J
Axele orbitalilor sp' sunt coplanare, cu unghiuri
între ele de 120°.
Orbitalul p nehibridiwl cslc oriental perpendicular
®2s
Planul legăturii n este perpendicubr-r,c
planul axelor legăturilor G . ,
pc planul axelor orbitalilor sp2•

Hibridizarea sp constă ln combinarea unui orbital Alomul de c;irbon hibridizat sp


s cu un orhiial 1>, combinare din care rezul lă doi (Csp) posedă d,1i orbitali hibrizi sp H _cz. <;F~ H
orbitali hibri:d sp, care au: monoelcctronic.i cu care realizează două 0 1so0
• form ă: bilobală cu un lob exlios;
legături <J şi doi orbitali p monoclC)CtT<Jnici
• energic: cei doi orbitali sp au aceeaşi energie,
mai mare decât energia orbitalului s şi mai mică
Eî([XfX) E
([Xf) cu care realizează dou:1 legături rr. C sp 'ti
decât· energia orbitalilor p; 2p p realizeaz.'I o legătură triplă şi o legătură I:)"
• orientare: diagonală ( orienlarea a două axe la
simplă sau douil legături duble. Tripla ti
oo
distante maxime posibile), unghiuri între axe de
180°. Cei doi orbitali p oehibridiza\i sunl orientaţi
---"7 ([Xf) legălura csrc formală dintr-o legătură <J şi ,!jilllJJPJfi•l~~;..lllbt! ~
ci'
,._
mr-
t"III
-4•
perpeodicutar intre ci şi perpendicular pe axa
orbitalilor hibriz i sp.
® sp două legături n. Axele legăturilor
cr sunt
coliniare. unghiul dintre ele este de _!.X0°. .,.,......._.;:,._
!::_
~
2s
oz Planele legăturilor n suni perpendiculare "'
>i
,-, între ele şi au ca intcrscc\ic axa legăturilor 1
cr. §;
·- ·•.• -
~ ,, '
- ~ .,,
.
. " ·.--
Fcli.: .'.3.
--
Ele- Cova-
Legături simple Legături duble Le_?::!!:i .;- •
mentul lenta
C 4 4 leg. CJ ..... 4 leg. simple 3 leg. CJ ~ l leg. dublă 2 leg. a-_ 11o, I~ trrp ă
I leg. 7t 2 leg. simple 2 leg. ;-; .. I le; ~ ""::?lă
I - (=
,.,,c\ \ C= 'S leg c ... r,le
I
. = C=
sp3 spi sp
N 3 3 leg. CJ ..... 3 leg. simple 2 leg. a ~ I leg. dublă I leg. c; ~
.. I leg. n: I leg. simplii 2 leg. n: l leg. triplă
/ N~ ..
= N"- = N:
Sp' sp2 sp
o 2 2 leg. CJ ..... 2 leg. simple I leg. cr ~ 1 Ieg. dubi·a
··o··
/'-..
1 1eg. n
= O:
-

sp3
X 1 I leg. a ..... I leg. simplii
- -
- B=
H 1 I leg. CJ ...... l leg. simplă

- H - -

De exemplu, formula structurală a moleculei de acid acetic este:


H··... //0
H,5- c \ o / H
H
Pentru a indica orientarea atomi lor în spaţi u. covalenţele orientate în planul hârtiei sunt
reprezentate prin linii obişnuite, covalensele orientate spre privitor cu linii îngroşate, iar covalenţele
orientate în plan opus privitorului cu linii întrerupte.
• Fonnula structurală restrânsă, numită şi formulă plană, indică: elementele componente,
.
aranjamentul atomilor în moleculă şi natura legăturii dintre atomi.
În fonnula plană, nu sunt indicate covalenţele simple hidrogen - nemetal.
De exemplu, formula plană a acidului acetic este:
o
CH - C// sau CH3- COOH.
3
\ oH
eIdentificarea unei substanţe organice
• Prima etapă este analiza elementală care constă în identificarea şi dozarea elementelor
componente (vezi capitolul 19). Rezultatul analizei elementale este fonnula procentuală.
De exemplu, rezultatul analizei elementale a unei substanţe organice A este: 40% C. 6.66%
H şi 53,33% O sau raportul de masă C:H:O = 40/6,66 : 6,66/6,66 : 53,33/6,66 = 6: 1:8.
• Din formula procentuală sau din raportul de masă se poate determina form ula brută
printr-un demers care cuprinde mai multe etape:
~
aia
colecţia
EDUCAŢI ONAL
I
- se calculează numărul de moli de atomi din fiecare element confonn relaţiei: v == m ;
µ
- se calculează un raport mai simplu între numărul de moli împărţind rezultatele la cel
mai mic dintre ele;
- raportul determinat este şi raportul atomic în care se combină elementele, în funcţ i e de
care se stabileşte fomrnla brută a substanţei analizate.
De exemplu, pentru sub-stanţa A, calculele sunt:
Ac=12, µc= l2 g/mol; AH= l , µH=l g/mol; A 0 = 16, µ 0 =16 g/mol.

4 l mol C I atom C
Yc 0g = 3, 33 moli
12g / mol
6 66
VH g = 6' 66 mo rI
= lg•/ mol : 3,33 2 moli H sau 2 atomi H formula brută:
CHp sau (CHp).
v0 = 53,33g =3,33 mor1 l mol O l atom O
16g / mol

• Din fomrnla brută se poate detennina formu la moleculară, cunoscând şi alte date despre
substanţa organică analizată (masa moleculară, densitatea pentru substanţele gazoase etc.).
De exemplu, despre substanţa A se cunoaşte că are masa moleculară M = 60, de unde
rezultă: M(CHp)0 = 60, (12 .L 2• l + I 6)n = 60, rezultă n = 2 şi formula molec ul ară C~Hp •
2

• Ultima etapă este detenninarea formulei structurale. Această etapă presupune analize
fi zico - chimice complexe.

:':::6 Masa molara~ a substanţelor gazoase poate fi determinata


·(O ' ~ '

+
dm:
• densitatea în c.n.: p =
0
=> µ = p v m;
0 0
Vm
. l
• dens1tatea a temperatura
T .
ş1
. µp
presiunea p: p == - - =>
pRT
µ == - -;
RT p
µ, • µ
• densitatea relativă faţă de un alt gaz: d = - => µ 1 = dµ 2 (dN = ...e_; daer = - -).
µ2 1
28 . 28, 9

~ Masa molară medi e (µ) a unui amestec se calculează după relaţia:


v.
U = xi .µ, + X 2 . µ2 + .. · unde x i (fracţia molară a componentului i) == 1

v1+v2+ ...
~ Catene de atomi de carbon
liniare Ex: A
Catene aciclice _ r
(deschise) ~ramifi.cate Ex: B
Catene de atorm
de carbon . . simple Ex: C
Catene ciclice _ r
(închise) ~ cu catenă laterală Ex: D

jcolecţia
EDUCAŢIONAL
El
I
I C-
- C,,,....1
I I I I I I I I
@ -C- C-C-C=C - C- @ - C - C-C-C=C-C-
1 I I I I I 1 I I I I I
-c-
i
I I I
-c- c- c-
1 I I
',1/'c,
-c c-
© @ I li
-c"::::-c/ c-
I

,O
~-i Natura atomilor de carbon
• Carbon nular - toate cele patru covalenţe sunt realizare cu atomi ai altor elemente.
H
Exemple:
I
H- C-H
I
H
• Carbon primar - o co valenţă este rea li zată cu alt atom de carbon, iar celelalte trei cu
atomi ai altor elemente.
H
I
Exemple: C-C-H
I
H
• Carbon secundar - două covalenţe sunt realizate cu atomi de carbon şi două cu atomi
ai altor elemente.
H
I
Exemple: c-c- c
I
H
• Carbon terţiar - trei coval enţe sunt realizate cu atomi de carbon şi una cu un atom al
altui element.
C
I
Exemple: c-c-c
I
H
• Carbon cuaternar - toate cele patru covalenţe sunt realizate cu atomi de carbon.
C
I
Exemple: c-c- c C=C=C
I
C
ll!'l'j'I
alil EDUCAŢIONAL
I
colecţia
e Nesaturarea echivalentă
(NE) a unui compus organic de perechi de
atomi de hidrogen îndepărtaţi din compusul care are numai covalenţe cr şi catenă aciclică pentru
indică numărul
a obţine compusul considerat.
H [H.... tf H
I · r--·r' I
Exemple: H - C- C- C- H ~ H - C-C=C-H NE = 2
I ,.1...... 1... I
H )i. .. .R.i H

H
I
H fii" .. if
I ·--r ·····t I
H
H'\_
b
,,.-~ /H
H-C-C-C- C-C-H
.. L I
:H: H H H :H:
I I .. L
~
H/ T T NE= 2

;_- ...:-::::::::::::::::::::: .-_:_ ... _:


H-C - C-H
I I
H H
• NE se calculează confonn fonnulei: E = _2+
__,L=--a.(,__n----"-
2)
2
unde: a= numărul de atomi ai unui element dintr-o moleculă de compus organic;
n = valenţa elementului.
Dacă: NE = O, compusul organic are numai legături cr şi catenă aciclică;
NE = x (x = 1, 2, 3 etc.), compusul organic poate conţine x legături 1t sau x cicluri sau y
.egături 7t şi x-y cicluri.
De exemplu, pentru un compus organic cu formu la moleculară C3H60, NE este:
NE = 2 + 3(4-2)+6(1-2)+1(2-2) =l
2
Compusul organic poate conţine o legătură 7t sau un ciclu saturat şi poate avea una dintre
..rmătoarele structuri:

C~= CH-CH2 0H
CH-C-CH.
3

o
CH2 CH-O - CH3
li ~

D
OH
I
o
• Pentru un compus organic de fonna C,HbOcNuX,S 1, unde X = F, CI, Br, I, nesaturarea
!-.:-h1valentăse poate calcula şi după relaţia: ·
NE = 2 + 2a - b + d - e
2
De exemplu, pentru un compus organic cu fonnula molecul ară C6 H 4O 2 NCI, unde a=6,
·=-1. c=2, d= l , e= l , NE este:
2 + 2-6 - 4+1-l
NE = - - - - - = 5
2

~ Pentru a verifica dacă o fommlă moleculară reprezintă un compus organic real, se


osesc urmă to are 1e criterii:
- NE trebuie să fie un număr întreg pozitiv (NE=0, 1, 2 etc.);
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
m
,.
~~ - suma tuturor covalenţelor elementelor dintr-o moleculă trebuie să fie un număr par.
Exemple:
NE = 2 + 5(4 - 2) + 10(1 - 2) +3(1 - 2) =-I
2 2
numărul covalenţelor = 5•4 + 1O• l + 3• l = 33
Formula C 5H 10Cl 3 nu este reală.

2 +4( 4 - 2) + 8(1-2)+ 1(1 - 2)


NE = ---'---!...,__-'-------'------'' - - - ' - = 1
2
număml covalenţelor= 4•4 + 8• l + 2• l = 26
Fonnula C4Hp este reală.
- C
~ Randamentul unui proces chimic se calculează după relaţia: 11 = C ·l 00 , unde:
C

C" (cantitatea utilă) = cantitatea ( masă, număr de moli, volum) de reactant care se
transformă în produsul de reacţie util sau cantitatea de produs de reacţie util obţinută;
Cc (cantitatea consumată) = cantitatea de reactant introdusă in proces sau cantitatea de
produs de reacţie care ar trebui să se obţină dacă toată cantitatea de reactant introdusă în reacţie
se consumă.

e Conversia utilă (c) şi conversia totală (c,) se calculează după relaţiile; Cu =~·100
V
, el = ~-100 , unde:
V
v = numărul de moJj de materie primă introdusă în proces;
v11 = numărul de moli de materie primă transformată în produs util;
v, = numărul de moli de materie primă total transformată în produs util (v) şi în produs
secundar (vJ
C V
Raportul _u · 100 = _ u · 100 reprezintă randamentul de obţin ere a produsului util in
el vc
raport cu materia primă transformată sau selectivitatea procesului şi arată cât de bine a fost selectată
reacţia din care rezultă produsul util în raport cu toate celelalte reacţii posibile.

~ • Echivalentul gram de oxido-reducere reprezintă cantitatea exprimată în grame


de agent oxidant sau reducător care, după caz, acceptă sau cedează NAelectroni.
Eg =!: unde x = .6.NO (variaţia numărului de oxidare corespunzător unei molecule).
X

Exem'Ple: E
g(KMnO, ) -
- !:3 (Mn+7 ~ Mn+4) E
' g(KMn04 )
= µ5 (Mn· 7 +se- Mn' 2).
-

E .
g( KP20 7)
= µ6 (2Cr'<> -6.-, 2Cr+3)

• Concentraţia n ormală (cN) indică numărul de echivalenţi - gram (e) de soim dintr-un
e V•X
litru de soluţie. c =- =- -
N Vs Vs
11!'1:1 colecţia
ll6ill EDUCAŢIONAL
I
1.1. Se consideră catenele: d) stările de hibridizare ale atomilor de
~ C-C=C-C=C-C carbon;
I e) natura atomilor de carbon;
C J) nesaturarea echivalentă (NE).
C=C
I
1.2. O hidrocarbură A , cu masa molară
-r-c" µ=86 gimol, conţine 83,72% C.
16\ C C
\Q.11 11- · a) Să se determine formula moleculară a
C C- C-C hidrocarburii A.
"""c..,... I
C b) Să se calculeze nesaturarea echivalentă
a hidrocarburii A.

© r-C=c-9-c\
1P c) Să se scrie fonnula plană a hidrocarburii
A, ştiind că are molecula formată din patru
CI C-C N-C atomi de carbon primari şi doi atomi de carbon
terţiari.
C=N d) Să se precizeze tipul catenei şi starea
I de hibridizare a atomilor de carbon din
.<S\ /c--....__
~ c c-o hidrocarbura A.
\ /
C=C-C- Br 1.3. Despre un compus organic A se cunosc
I următoarele informaţii:
Br
- are compoziţia procentuală de
masă: 41 ,096% C, 6,849% H, 32,876% O,
19,178%N;
- molecula este formată din 20 de atomi.
a) Să se determine formula moleculară a
compusului A.
b) Să se calculeze nesaturarea echivalentă
şi să se precizeze numărul maxim de
covalenţe 7t care s-ar putea afla în molecula
compusului A.

1.4. Despre un compus organic A se cunosc


um,ătoarele infonnaţii:
- are raportul de masă C : H : N : O =
72:5:14:8;
· are masa moleculară relativă M= l98.
Să se scrie formulele plane ale compuşilor a) Să se detennine formula moleculară a
=~ganici cu aceste catene, completând cu compusului A.
- drogen. Pentm fiecare compus organic, să se b) Să se calculeze nesaturarea ech ivalentă
~termine: ş'i să se precizeze număntl de legături 7t din
a) formula moleculară; molecula compusului A, ştiind că acesta este
b) compoziţia procentuală de masă un compus biciclic.
·ormula procentuală);
c) numărul de covalente cr şi numărul de 1.5. Un compus organic A cu formula brută
:-ovalenţe 1t; CDH2no conţine 69,76% C.
Icolectia
EDUCAŢIONAL
IEI
.:/siî se detem1ine formula moleculară a 1.9. Hidrocarbura gazoasă A are compoziţia
procentuală de masă: 85,741% C şi 14,286% H
compusului A.
b) Să se calculeze nesarurarea ech i valentă şi densitatea în condi ţii normale p0=1 ,875g/L.
a compusului A. a) Să se determine formula moleculară a
c) Să se scrie formula plană a compusului hidrocarburii A.
A, şti i ud că are catenă de atomi de carbon ciclică b) Să se calculeze NE şi să se precizeze
simplă şi să se precizeze starea de hibridizare a tipurile de catene de atomi de carbon posibile
atomilor de carbon. pentru hidrocarbura A.
c) Să se scrie formulele plane posibile
1.6. În urma arderii a 12g de hidrocarbură A au pentru hidrocarbura A.
rezultat 39,6g de C02• d) Să se calculeze densitatea fată de aer a
a) Să se determine formula brută a hidrocarburii A. ·
hidrocarburii A.
b) Să se calculeze conţinutul în hidrogen al 1.10. Hidrocarbura gazoasă A contine
hidrocarburii A, exprimat în procente de masă. 17,241 % H şi are densitatea p = 4,834 gÎL la
c) Să se determine formula moleculară a 4, 1 atm şi 327°C.
hidrocarburii A, ştiind că are molecula formată a) Să se detem1ine formula moleculară a
din 7 atomi. hidrocarburii A.
d) Să se calculeze NE a hidrocarburii A. b) Să se calculeze raportul de masă C:H
e) Să se scrie formula plană a hidrocarburii din hidrocarbura A.
A. ştiind că are în moleculă atomi de carbon c) Să se calculeze volumul (c.n.) ocupat de
hibridizaţi sp şi sp 2• 290 kg de hidrocarbură A.

1.7. Prin descompunerea a 5 moli de substanţă 1.1 1. Despre compusul organic A se cunosc
organică A, ce conţ i ne carbon, oxigen şi următoarele informaţii:

hidrogen, s-au obţ.inut 220g de CO, şi 1Og de - are raportul de masă C:H:N = 24:7: 14;
H1. - - are densitatea fată de aer daer = 1' 557·,
~

a) Să se detennine fommla moleculară a - are îo moleculă numai atomi de carbon


substanţei A. nulari .
b) Să se calculeze NE şi să se precizeze a) Să se detennine formula moleculară a
numărul de legături 1t din moleculă. compusului A.
c) Să se calculeze masa de oxigen care se b) Să se calculeze NE şi să se scrie formula
află în 184g de substanţă A. plană a compusului A.
c) Să se calculeze masa de compus A care
1.8. S-a supus analizei o probă cu masa de conţine 2,8 g de azot.

2,54g dintr-un compus organic A cu formula d) Să se calculeze masa unei probe de


mol eculară de tipul CX H y CI2 şi s-au obtinut compus A care ocupă la 47°C ş i 2 atm un volum

5,74g AgCI (vezi capitolul 19). de 1312 L
a) Să se determine masa molară a
compusului A. 1.12. Prin arderea unui mol de hidrocarbură
b) Să se detem1ine fonnula moleculară a A rezultă 12,3 l C0 2 măsuraţi la 27°C şi 6 atm
compusului A, ştiind că numărul atomilor de şi 54 gHp.
hidrogen din molecula compusului A este de două a) Să se determine fomrnla moleculară a
ori mai mare decât numărul atomilor de carbon. hidrocarburii A.
c) Să se calculeze masa de compus A care b) Să se calculeze compoziţia procentu ală
conţine 8 kmoli de atomi de carbon. de masă a hidrocarburii A.
ll!"r.l colecţia
~ F.Dl't;.4~!QN.Al.
I
c) Să se calculeze densitatea în condiţii de compus A.
nonnale (p0) a hidrocarburii A.
d) Să se calculeze masa unei probe de 1.15. O probă dintr-o hidrocarbură Acu masa
hidrocarbură A care ocupă în condiţi i normale de 21 g ocupă la 127°C şi 4, l atm un volum de
un volum de 56 m 3 • 4L. Prin arderea unei probe identice cu primase
obţin 66g de C02 şi 27g de Hp. Să se detennine
1.13. Despre un compus organic A se cunosc fonnula moleculară a hidrocarburii A.
următoarele infom1aţii:
- are formu la procentuală: 60% C, 13,33% 1.16. Prin combustia în oxigen a unei probe
H. 26,66% O ; cu masa de 29,6 g dintr-un compus organic A
- densitatea vaporilor compusului A faţă de s-au obşinut: 800 mmoli de C02 , 14,4g de Hp şi
C0 2 este dC0 2 = 1,3636; 4,48 L (c.n.) de N2 • Să se determine următoarele
- are în moleculă un atom de carbon formu le ale compusului organic A:
nular. a) formula brută;
a) Să se determine fonnula moleculară a b) formula procentuală;
compusului A. c) formula molecu l ară, ştiind că pentru
b) Să se calculeze NE şi să se scrie formula combustia unui mol de compus organic A sunt
plană a compusului A. necesari 4 moli de oxigen.
c) Să se precizeze tipul şi starea de
hibridizare a atomilor de carbon din molecula 1.17. Prin arderea în oxigen a unei probe cu
compusului A . masa de 69 ,2g dintr-un compus organic A s-au
d) Să se calculeze densitatea vaporilor obţinut: 53,76L (c.n.) de C0 , 25,2g de ttp,
2
compusului A la presiunea de 1900 mmHg şi 200 mrnoli de N 2 şi 0,328L de S01 măsuraţi
temperatura de 77°C. la l 7°C şi 29 atm. Ştiind că diferenţa dintre
e) Să se calculeze masa de compus A care masa amestecului rezultat din arderea unui mol
.:onţine aceeaşi cantitate de oxigen ca şi 17,6g de compus A în cantitatea stoechiometrică de
de co2' oxigen şi masa molară a compusului A este de
232, să se determine:
1. 14. Despre un compus organic A se cunosc a) formula moleculară;
~'111ătoarele informaţii: b) formula procentuală;
- are NE = 3; c) volumul (c.n.) de oxigen necesar arderii
- molecula este formată dintr-un număr probei.
~al de atomi de carbon şi hidrogen şi un atom
:e oxigen; 1.18. Într-un recipient pentru gaze cu
- toţi atomii de carbon sunt hibridizaţi sp2; volumu I de 41 L este depozitată o hidrocarbură.
- conţine 23,53% O; La temperatura de 27°C, presiunea în recipient
- are heterocatenă ciclică. este de 6 atm. După ce se scot din recipient 232g
a) Să se determine formula moleculară a de hidrocarbură, presiunea scade la 3,6 atm .
-~rnpusului A. Dioxidul de carbon rezultat din arderea probei
b) Să se scrie formula plană a compusului A. de hidrocarbură scoase din recipient este reţinut
c) Să se precizeze: numărul de legături cr, în apă de var, când se separă 1600g de precipitat
..mărul de legături n, numărul de electroni n, (vezi pagina 293). Să se determine:
..mă rul de electroni neparticipanţi la legătură a) fomrnla moleculară a hidrocarburii;
_:; molecula compusului A. b) vol umul (c.n.) de aer cu 20% 0 2 necesar
d) Să se precizeze tipul atomilor de carbon arderii probei de hidrocarbură;
molecula compusului A. c) densitatea hidrocarburii rămase în
e) Să se calculeze masa de carbon din 3moli recipient;
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
ID
combustia a 2,42g de aminoacid prin două
vase spălătoare, conţinând unul acid sulfuric
d) densitatea hidrocarburii faţă de aer.
concentrat şi celălalt soluţie de hidroxid de
potasiu, masele celor două vase cresc cu 1,26g
1.19. O probă dintr-o hidrocarbură gazoasă
şi respectiv cu 3,92g; .
se aftă într-un recipient cu volumul de 6,6L la
- prin mineralizarea cu sodiu a unei probe de
57°C şi 1558 mm Hg. După arderea probei cu
aminoacid identice cu aceea supusă combustiei
cantitatea stoechiometrică de aer (20% O) şi
şi tratarea soluţiei rezultate cu (CH COO)lb se
condensarea vaporilor de apă se obţin 257,6L 3
obtin 4, 78g de precipitat de culoare neagră ;
(c.n.) amestec gazos cu densitatea relati vă_ în
' - raportul de masă S:N din aminoacidul
raport cu aeru1 d~"= 1, 04 l. Să se determ me
analizat este S:N = 16:7;
formula moleculară a hidrocarburii şi masa de
- este un aminoacid monocarboxilic şi are
hidrocarbură supusă arderii.
doi atomi de oxigen în moleculă.
Să se determine formula moleculară a
1.20. O probă cu masa de 2,2g dintr-o
aminoacidului.
substantă organică este amestecată cu oxid
de cupr~ şi încălzită puternic într-o instalaţie
1.23. Au fost analizate mai multe probe
specială ( vezi capitolul 19). Gazele rezultate
dintr-o substanţă organică despre care se ştie
din combustie sunt trecute prin două vase
că are în moleculă un singur atom de azot.
spălătoare, conţinând primul H 2SO4 şi al doil_ea
Rezultatele a trei analize sunt prezentate în
NaOH. Masa primului vas creşte cu 1,08g, iar
continuare. Să se analizeze aceste rezultate şi să
masa celui de-al doilea cu 5,28g. Să se determine
se indice care analiză a fost corect executată.
compoziţia procentuală de masă a substanţei
a) Formula procentuală este: 64,86% C,
analizate.
16,21 % H, 18,91% N. _
b) Prin combustia a 150g de substanta
1.21. Despre un compus organic cu halogen
organică au rezultat: 352g de CO2 , 234g de Hp
se cunosc următoarele date:
şi 22,4L (c.n.) de N .
- raportul de masă C:H=9:1; 2
c) Raportul de ma să C:H:N =
- masa molară a compusului halogenat
5,(3): I: 1,(5).
este de 4,5 ori mai mare decât masa unui mol
de atomi de halogen;
1.24. Să se detem1ine formula plană pentru
- prin tratarea cu AgNO 3 a sol uţiei rezultate
fiecare dintre următoarele hidrocarburi:
din mineralizarea cu sodiu a 3,6g de compus
a) hidrocarburile A şi B care au 4 atomi
halogenat, s-au separat 7,52g de precipitat alb-
de carbon în molecu lă, NE= I şi toţi atomii de
gălbui care se închide la culoare în prezenţa
carbon în stare de hibridizare sp3;
luminii (vezi capitolul 19).
b) hidrocarbura C care are NE=l şi toţi
Să se determine formula moleculară a
atomii de carbon în stare de hibridizare sp2 ;
compusului halogenat.
c) hidrocarbura D care are NE=2, doi atomi
de carbon hibridizaţi sp2 şi unul hibridizat sp3;
1.22. Analiza unui aminoacid separat dintr-o
d) hidrocarbura E care are 'NE=2, doi atomi
proteină conduce la următoarele rezultate (vezi
de carbon hibridizaţi sp 3 şi doi hibridizaţi sp 2,
capitolul 19): · .
dintre care unul este cuaternar.
- prin barbotarea gazelor rezultate din

m
·~
colectl•1
EDUCAŢIONAL
I
1.25. S ă se aleagă afi rmaţiile corecte generală nu poate avea moleculele asociate prin
referitoa re la hidrot:arburile cu formula legături de hidrogen.
moleculară C4H .
6
A ) Au NE-2 şi catenă acic l ică ramificată. 1.27. Să se aleagă afirmaţi ile corecte referitoare
B) Au NE=2 şi catenă acicl ică l i niară. la hidrocarburile cu formulele moleculare:
C) Au NE= l şi toţ i atomii de carbon în C7H 8, C8H 10 şi C9H 1~ care au 6 electroni 1t în
,tare de hibridizare sp1 . moleculă .
D) Au NE=2, catenă cicli că şi o legătură A)Au NE=4.
O.Jb !ă. B) Nu pot avea catene acicl ice.
E) Pot conţine in moleculă atomi de carbon C) Pot avea catene ciclice cu catenă
;n una dintre următoarele si tuaţi i: laterală.
- hibridi zaţi sp şi sp3; D) Au formula generală C 0 H 2•.6 •
- hibrid izaţ i sp2; E) Formulele moleculare nu ~unt corecte
- hibrid i zaţi sp. sp 2 şi sp3; şi nu reprezintă compuşi reali.
- hibridizaţi sp 2 şi sp:1.
1.28. Să se aleagă afirmaţiile incorecte
1.26. Să
se a l eagă afirmaţ i ile corecte referitoa re la hidrocarburi le cu formu la
-efn itoare la compuşii organic i cu formula molecularr1 C5H8 .
;cnerală c,,nln•lo. A )Au NE=2.
A) Au NE=0 şi catene aciclice !~marc sau B) Pot avea numai catene aciclice.
-4mificate. C) Pot avea în molecu l ă numai atomi de
B) Au NE= ! _,: 1..-a:P.11:: satu;ate ciclice. carbon hibridizaţi sp 2 şi sp3 •
C) Au în mo l eculă. numai atomi de carbon D) Sunt hidrocarburi cu lormula moleculară
bridizaţi sp '. C,Hs care au în moleculă atomi de carbon
D) Au în moleculă 3n+2 legături cr. hibridizaţi: sp3, sp 2 şi sp.
E) Niciun compus cu această formu l ă E) Pot avea numai catene ciclice.

Teste ti
1.29. Pentru ardereaa2 moli de hidrocarbură
@
conţine 16,66% H, procente de masă şi care
.~ conţine 85,714 % C seconsumă268 ,8 L (c.n.) are în molecula sa numărul maxim de atomi de
_e O,. Formula moleculară a hidrocarburii carbon primari. O probă din hidrocarbura A cu
masa <le 0,288g ocupă la 127°C şi 760 mmHg
A) CH4 ; B) C~H6; volumul de 131,2 mL.
Hidrocarbura A este:
D ) C4H~: E) C)I 10 •
/\) CI-¼--CH3 B) CH3 CH2-CH3
L30. Compusul organic cu compoziţia
- .pr imată prin raportul de masă C:H:O = 6: 1:4 C) CH3TH - CH2 CH3
::-e densitatea vaporilor în c.n. p 0 =1,964 g/L. CH3
- nnula moleculară a compusului este: CH3
A) CHp; B) C}lp; C) cnp; I
D) C 2H 6O; E) C)I6 0. D) CH-1 C-CH
I 3
CH3
.31. Se consideră hidrocarbura A care
1colectia
EDUCAŢIONAL
Iii
Într-un recipient închis se află o
..:.::::.>
1.32. S-a adăugatAgNO 1 la soluţia obţinută cantitate de hidrocarbură gazoasă cu NE= l şi
prin mineralizarea a 21,3 g de compus halogenat cantitatea de aer cu 20% O„ procente de volum,
şi s-au obţinut 35,25 g de precipit.at galben stoechiometric necesară ărderii hidrocarburii.
care nu se dizolvă în NH 3 (vezi capitolu l 19). Raportul dintre masa molară medie a amestecului
Conţinutul în halogen al substanţei este: înainte de combustie şi masa molară medie a
A) 55,26%; B) 89,436%; ametescului după combustie este 1,02125. Ştiind
C) 67,292%; D) 91,314%; că hidrocarbura se consumă total şi că apa este

E) 85,637%. în stare de vapori, hidrocarbura supusă arderii


este:
1.33. O probă cu masa de 15,5 g, ce conţine A) C3H8 ; B) C3 H6 ; C) C3H 4;
0,25 moli, de substanţă X formează la ardere D) C2H6; E) C4HS.
11,2 L (c.n.) de CO, şi 13,5 g de RO. Substanţa
X conţine 51 ,6 I 2% S. Formula "inoleculară a 1.36. Un amestec echimolecular format din
substanţei X este: două hidrocarburi gazoase A şi B, care au în
A) C2H6S; B) C3 H8S; moleculă acelaşi număr de atomi de carbon, are

C) C2HpS; D) C:iH0 ; E) (\ H80. densitatea p== l ,558 g/L la temperatura de - I0"C


şi presiunea de 81060 Pa. Ştiind că hidrocarbura
1.34. Electronii neparticipanţi ai azotului în A are NE=O, iar hidrocarbura B are NE=2,
compusul CH 30=N se află în orbital: hidrocarburile A şi B sunt:
A) s; B) sp3; C) sp2; A) C4Hl0' c .H6: B) C6HI4' C6H,o;
D) sp; E) p. C) C3H8, C3H4; D) C1H6, C2H2;
E) nici un răspuns corect.
Teste ti
1.37. Atomii de carbon hibridizaţi sp pot fi: 2. rapo1tul dintre numărul de CN
l. primari; 2. terţia1i; electroni re şi numărul de electroni I
3. cuaternari; 4. nulari. n epa rticipa nţi la legă t ură are
valoarea I; O-el
1.38. Sunt reale formulele chimice:
1. C8Hp 3 ; 2. C4H,pC1 2 ;
3. conţine 7 atomi de carbon
hibridizaţi sp2;
tHO
3. C6 H7N; 4 . C 3H 10N. 4. are N.E.=7.
1.42. Compuşii cu formula moleculară C H
1.39. Pentru compusul C3HxCl 2 sunt posibile 4 8

um1ătoarele fonnule moleculare:


care au caracter saturat conţin:
1. C3H6Cl 2 ; 2. C3H4CLi; l. numai atomi de carbon hibridizaţi sp3;
3. C 3H 2Cl 2 _; 4. C,H8Cl2•
2. atomi de carbon hibridizaţi sp2 ş i sp-1;
3„atomi de carbon primari, secundari şi
terţiari;
1.40. În compusul C1H4 pot exista:
4. legături multiple.
I. doar legături multiple;
2. o legătură triplă; 1.43. Referitor la compusul organic cu formula
3. numai atomi de carbon hibridizaţi sp2 ; moleculară C)-14 sunt corecte afirmaţi i le:
4. :louă legături duble. 1. poate avea în molecu lă 1 sau 2 atomi de
carbon hibridizap sp;
1.41. Referitor la compusul cu formula plană 2. are numai catenă aciclică nesaturată;
alăturată sunt corecte afirmaţiile: 3. atomii de carbon sm1t coliniari;
I. conţine 12 electroni rr; 4. are în moleculă 4 electroni rr.
11!'1'!'1
alÎII EDUCAŢIONAL
colecţia I
Izomerie
e Definiţie şi clasificare

h:omeri de catenă
l:wmeri care diferă prin aranjamentul atomilor de carbon în catenă.
Ex: Aşi B.
Izomeri de poziţie
lzomeri de constituţie Izomeri care diferă prin poziţia unei grupe funcţionale în catenă.
Izomeri în care atomii au Ex: B şi C. .
conectivităţi diferite. Izomeri de funcţiune
lzomeri care conţin în moleculă grupe functionale diferite ~; care aparţin
unor clase de substanţe diferite. t:'.x: A şi D. ·
Izomeri de compensaţie
Izomeri care conţin în moleculă aceeaşi grupă functională şi diferă priJ1
mărimea radicalilor hidrocarbonaţi legap de grupa funcţională. Ex: D şi E.

Izomeri
_____......,
Substanţe care au aceeaşi formulă moleculară şi pr-:,,netăţi
dJferite pentrn că au structuri chimice diferite

r
Stereoizomeri
lzomci-l ,1 ~ conformatie
~,ercn•;..omcri care pot trece'unu l în celălalt prin rotirea atomilor
în j urul unei legături simple din mo leculă. Ex: F şi G.

lzomeri în care atomii au aceleaşi conectivi tăţi, dar


diferă prin orientarea atomilor în spaţiu .

lr :::!::i::!!supe.rpozabili care se află faţă celălalt


unul
relaţia obiect - imaginea sa în oglindă. Ex: H şi l.

Izomeri de configuratie
de

Stereoizomeri care se disting l?ri n modul diferit de orientare a atomilor


faţă de un element structural ngid (centrn sau plan) şi a căror
interconversic presupune desfacerea şi refacerea unor legături .
în

l r
~~~:ir;o~~~~~!~~c~rezimă aranjamente
diferit.e ale atomilor faţă de un plan al
moleculei. Ex: J şi K, L şi M .

Diastereoizomeri
Stereoizomeri în care distanţele dintre atomii nelega1i direct
între ci diferă de la un izomer la altul. Nu se găsesc unul fală de
e ce lăl alt în re laţia obiect - imagine în oglindă.

l.- Izomeri polichirali


Diastereoizomeri cu mai multe centre de
chiralitate. Ex: N ş i O, P şi R.

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
CH3 CH 3
@cH~Hi-CH2 y H2 @ CH~H-yH2 ©cH~-CH.3 @ cH~lJ.r-CHr-O-CH3
OH OH OH

,.,:::\
H
n=:'\ I //'-OH
t
\S/CH~Hi- O-CH2 CH3 V / C'- H
H CH 3
~clips.11 intercalat

CH3
I
® H--C-OH
HO-C-H
I
CH 3
mc,oformă

'~::6 Izomeri de con formaţie


Doi atomi de carbon hibridizaţi sp3 uniţi printr-o legătură covalentă simpl ă se pot roti
~ţmpreună cu to\i substituenţii lor în jurul acestei legături. În timpul unei rotaţii complete de 360°,
atomii moleculei trec printr-un număr mare de aranjări spaţiale.
Exemplu: Varia\ia energiei moleculei de n-butan care însoţeşte rotaţia în jurul l egăturii C -C3

conformaţii eclipsate

0° 60° 120° 180° 240° 300° 360°


Unghiul de rotaJie în jurul legăturii c2- c3
Molecu lele adoptă, de preferinţă . acele structuri spaţiale care se caracterizează prin
cele mai mici repulsii electrostatice. Acestea vor fi cele mai sărace în energie şi cele mai stabile.
IC'il colectial
lliil EDUCAŢIONAL
Structura spaţială cea mai stabilă a unei catene aciclice saturate este conforma1ia intercalată. în
care cei doi atomi de carbon terminali ai catenei sunt orientaţi la distanţă maximă.

(O
-¼ F:nantiomeri
• Un atom de carbon asimetric este un atom de carbon hibridizat sp3 care are cele patru
covalenţe sat i sfăcute cu patrn substinienţi (atomi sau grupe de atomi) diferiţi.
a
I
b-·ic-......
C d
Atomul de carbon asimetric este un centru de cbjralitate, iar molecula care conţine un atom
de carbon asimetric este chirală. Moleculele chirale nu admit m1 plan sau un centru de simetrie.
• Configuraţia unui atom <le carbon asimetric se stabi leşte ţinând seama de câteva
considerente explicate m·1: .:os oentru următoarele strncturi chirale:
111 Ul
'<···:> : , ŢH3 ŢH3 '( '-· · r
® II HO/C '-- H l\'
-- ,-. - CI 1
® IV H··ic"'o11 II
I CI -~
configuraţie R configuraţie S

- Se stabilesc priorităţile substituenţilor în ordinea descrescătoare a numerelor atomice


....~ atomilor legaţi de atomul de carbon asimetric.
În exemplu considerat: CI (prioritate I. Zc1= I 7), OH (prioritate li. 2 0 - 8). CII3 (prioritate
u Le = 6); H (prioritate IV; Z11 = I).
- Se priveşte modelul structural din poziţie opusă substituentului cu prioritatea cea mai
r.:: că şi se parcurg ceilalţi substitu enţi în ordinea descrescătoare a priorităţi lor.
- Dacă sensul de dispunere a substituenţilor este sensul acelor de ceasornic. atomul de
•..roon asimetric are configuraţia R (rectus = dreapta. în limba latină).
- Dacă sensul de dispunere a s ubstituenţilor esLc sensul opus acelor de ceasornic, atomul
;:r -.arhon asimetric are configuraţia S (sinister = stânga).
• Pentru reprezentarea structurilor chirale se utilizează frecvent formule de proiecţie
• :mule Fischer). Pentru scrierea acestor formule se recomandă să se procedeze aşa cum este
ce--,ris în continuare.
- Se orientează modelul srn1ctural cu doi substituenţi în planul ori7ontal, îndreptaţi spre
- tor. Ceilal1i doi substiruenţi se vor afla în planul vertical şi vor fi orientaţi în spatele hârtiei.
- Se recomandă să se privească molecula din partea substituentului cu prioritatea cea mai
-.ă.

- Toate legăturile sunt rabatate în planul hârtiei. Astfel. legăturile îndreptate spre privitor
or trasa lateral, iar legăturile îndreptate în planul opus privitorului se vor trasa vertical.
-,1p/u:

9H3
@ H
--c,-c-H
I
OH
lcolectla
EDUCAŢIONAL
fii
m
r „ ~--~
I
® / CoH
~
- ~ H-C - Cl
I
H CI OH

• Stereoizomerii care au un atom de carbon asimetric şi care se află unul faţă de celă la lt
în relaţia obiect - imaginea sa în ogl i n dă sunt enantiomcri.

CH3 CH3 CH3


1s RI 1s
Exemplu: H--,,C--.... sau CI-C-H H- C-CI
CI OH I I
OH OH
Doi enantiomeri pereche au proprietăţi fizice (p.t., p.L indici de refracţie. densităţi,
solubilităţi etc.) identice şi propri etăţi chimice identice când reacţionează cu reactivi achirali.
Rotesc planul luminii polarizate în sensuri diferite cu acelaşi unghi şi au, dacă este cazul, activităţi
biochimice diferite.
Proprietatea unor substanţe de a roti planul luminii polarizate atunci când sunt străbătute
de aceasta se numeşte activitate optică. Enantiomerii sunL substanţe optic active şi se mai numesc
şi izomeri optici sau antipoz i optici. Experimental, activitatea optică se pune în evidenţă cu
ajutorul polarimetrului.
Enantiomerul care roteşte planul luminii polarizate spre dreapta este denumit dextrogir
şi este notat cu semnul(+).
Enantiomeml care roteşte planul luminii pola,izatc spre stânga este denumit levogir şi
este notat cu semnul(-).
Amestecul echimolecular al unei perechi de enantiomeri este lipsit de activitate optică din
cauza compensării intermoleculare. Se numeşte amestec racemic şi se notează cu sensul (±).
Nu se poate stabili o relaţie între configuraţia (R sau S) a atomului de carbon asimetric
al unei substanţe optic active şi sensul în care aceasta roteşte planul luminii polarizate.
• O substanţă optic activă se caracterizează printr-o mărime numită rotaţie specifică a
cărei valoare se calculează după una dintre formulele:
20
[a ]O = -
a (pentru substanţa pură) ;
[ a ] 20 l OOa
= - - (pentru soluţie)
.
O
l ·d 1-g

[ a ]~ este rotaţia specifică măsurată la temperatura de 20°C, folos ind ca sursă de lumină
0
unde:
o lampă de sodiu (lumina cu lungimea de undă de 599,6 nm, linia Da sodiului);
a este unghiul cu care este rotit planul luminii polarizate, măsurat experimental;
I este lungimea stratului de substanţă pură sau de solu~e străbătut de lumina polarizată (dm);
d este densitatea substanţei (g/cm3);
g este concentraţia substanţei optic active (g/100 cm 3 de soluţie).

e
Izomeri polichirali
Stereoizomerii cu mai mu lţi atomi de carbon asimetrici care nu se prezintă ca obiect şi
imagine în oglindă sunt diastereoizomeri.

m colecţia
EDUCAŢIONAL
I
În general, pentru un compus cu n atomi de carbon asimetrici există 2" enantiomeri sau
: - ~ perechi de enantiomeri.
CH1 CH-
sI - R I J

~xemplu: H-C-Cl Cl-C-H


RI sl
H-C-Cl Cl-C- H
I I
C2H5 C2Hs
@ @ © ©
(2S, 3R)- (2R, 3S)- (2S, 3S)- (2R, 3R)-
2,3-dicloropentan 2.3-dicloropentan 2.3-dicloropeman 2,3-dicloropentan

Stereoizomerii A şi B sau C şi D sunt enantiomeri, iar stereoizomerii A şi C sau A şi D


:,,.;;J B şi C sau B şi D sunt diastereoizomeri. Enantiomerii A şi B, în care substih1enţii similari (CI,
:=. se află de aceeaşi parte a catenc:i, numesc eritTo, iar enantiomerii C ş i D, în care substituenţii
0
"

smiilari (CI, CI) se află de o parte şi de cealaltă a catenei, se numesc treo.


În cazul compuşilor în care atomii de carbon asimetrici au substituenţi identici, numărul
~ enantiomeri se reduce.

~H3 CH- CH3 CH3


S I
R I „ sI RI
l
H-C-Cl
sI
CI-C-H
Cl-C-H
RI
H- C- Cl
H-C- Cl
.. ·.. id .. .. ··
H-C-CI
=......
CI-C-H
sl· ....
CI-C-H
.=:. emplu:
r I I I I
CH3 CH3 CH3 C2H5
;i @ @ © @
(2S, 3S)- (2R, 3R)- {2S, 3R)-2,3-diclorobutan
n 2,3-diclorobutan 2,3-diclorobuLan
Structurile Aşi B alcătuiesc o pereche de enantiomeri. Structwile C şi D sunt superpozabile
ic :cprezintă aceeaşi substanţă. Acest stereoizomer este lipsit de activitate optică şi este o mezoformă.
- ind aceiaşi substituenţi, dar configura~i opuse, cei doi atomi de carbon asimetrici vor determina
a "7'\tire a planului luminii polarizate în sensuri opuse cu acelaşi unghi. Rotaţiile se compensează
-:::-a.molecular şi mezofonna este optic inactivă. Mezoforma admite un plan de simetrie şi este o
-=~ie achirală.

{C))
~ Izomeri geometrici
• Condiţia ca o substanţă cu dublă legătură să prezinte izomerie geometrică este ca fiecare
.n de carbon din dubla legăh1ră să aibă substituenţi diferi~.
a\ C=C ; c a:t:bşic:t:d
b/ \d
• O substanţă organică cu o legătură dublă în moleculă care îndeplineşte condiţia de
.:entitate a substituenţilor fiecărui atom de carbon dublu legat prezintă doi izomeri geometrici,
~ţi E şiZ.
Pentru a identifica izomerul E ş i izomerul Z se stabileşte o ordine de prioritate a
l şi --sti tuenţilor pentru fiecare atom de carbon din legătura dubiă.
Pentru aceasta se compară numerele
'=lice ale celor doi atomi legaţi direct de atomul de carbon din legătura dublă. Substituentul al

lcolectia
EDUCAŢIONAL
EiJ
~
căruiatom direct legat de atomul de carbon din dubla legătură are numărul atomic cel mai
mare este considerat de prioritate I.
De exemplu, pentru substanţa cu formula pl_ană : CH3 CH--y - CH2 C H 3
Br
pentru atomul de carbon al legăturii duble notat cu a (vezi fomrnla A), substicntul -CH 3 (Zc=6)
are prioritate I, iar substituentul - H (Z 11= l ) are prioritate 11. Pentru atomul de carbon notat cu b.
~ubs titientul -Br (ZR,=35) are prioritate L iar substituentul -CH 2- CH3 (Zc:-=6) are prioritate 11.
In acest caz se pot indica doi izomeri geometrici Z ( fomrn la B) şi E (formula C).
/=o z-~
17:\I H3C\ C=C ; Crfy-CH3 fI
'lY U H 1 " b\Br l
Z /-1,

Aranjamentul în care substimenţii cu aceeaş i prioritate (- CII3 şi - Br) se aftă de a ceeaşi


parte a dublei legături reprezintă izomerul geometric Z. iar aranjamentul în care substimenţii cu
aceeaşi prioritate (-CH 3 şi-Br) se aftă de o parte şi de aha a dublei legături reprezintă izomerul
geometric E.
Pentru izomerii geometrici cu structurile:
H
cLHL 11
I t=~s B r\ ; \ H 2=1
; Ca c b\ H Z=
n ,-1 H cLH z=1 r
\ cH, z~i
pentru stabilirea priorităţi i substituenţilor ataşaţi de Ch, se compară mai departe al doilea rând de
atomi, pentru că atomii lcga\i direct de C0 sunt identici. În cazul substimentului -CH3 , de atom ul
de carbon sunt lega0 trei atomi de hidrogen, iar în cazul substituentului -CH2- CI\, de atomul
de carbon se leagă doi atomi de hidrogen şi unul de carbon. Cw11 atom11l de carbon are prioritate
faţă de atomul de hidrogen, întregul substituent -CH2-CH 3 are prioritate faţă de -CH .
3

• Pentru substanţele cu structuri de tipul:


a\ 1a
b ; C= C\ c
care prezi ntă la ce i doi atomi de carbon dublu lega~i acelaşi substituent, de re1:,riilă atonu de hidrogen
sau halogen, cei doi izomeri geometrici se pot numi şi cis şi trans.
a\ a a\ c
CC 1 C- C 1
b1 .
c1s
\ c b1 trans
\a
În izomerul cis, substituenţii identici de la atomii de carbon dublu legaţi sunt o ri entaţi de
aceeaş i parte a planului legăturii rt din dubla legămră.
În izomerul trans, substituenţii identici de la atomii de carbon dublu legaţi sunt orie ntaţi
de o par1e şi de alta a planului legăturii n: din dubla legătură . ·
Exemple: I Cl \ C= C ; Cl l l CI \ C=C ; H
CH31 \H CH!~ \ CI T
cis sau Z trans sau E
l:'Jl!"I
liâl
I
colectia
EDUCAŢIO NAL
crans sau E cis sau Z
• Pentru compuşii organici care au o catenă ciclică saturată, pot exista mai multe situaţii
p, ind izomeria.

~ emple:
*o
I
CH3
I
Cl
D* I
Cl
I
CH3
G
*!
CH,.,
' u . I*
CH.,
@ ® © @
E nantiomerii A şi B au structură cis, iar enantiomerii C şi D au structură trans.
I

u
I
I
I
/

L]7 I
I
I
I
I
I
[I]
I „ I
I I
I I
Cl '
I
I
Cl CI Cl
'
® ® @
Enantiomerii E şi f au structură trans, iar stereoizomerul G cu structură cis este o
:::::.tzoformă.
Pentru identificarea unui atom de carbon asimetric aflat într-un ciclu, se verifică
::c1dentitatea substituenţilor ca în exemplele de mai jos.

~.remple: V//,,1,, Cele două părţi ale moleculei sunt identifice şi


atomul de carbon considerat nu este asimetric.
I
Cl

Cele două părţi ale moleculei nu sunt identifice

:r--- r
CI CH3
şi , avâud.P.atru substituenţi diferiţi , atomul de
carbon considerat este asimetric.

• Şi altj compuşi organici prezintă izomerie geometrică.


Etemp/e:
H

H'\. / OH H'\. . ..
R / C=N•• R /
C=N,
' OH
cis-decalină trans-decalină sin-ox1ma anti -oximă

• În afară de cazurile de izomerie prezentate, există şi alte situaţii în care apar izome,i:
:.amome1i (vezi pag. 81 ), anomeri (vezi pag. 258), izomeri optici tără atomi de carbon asimetrici
,ezi pag. 67).

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
fD
. -.;:-.,
2.1. Se consideră următorii compuşi organici:
@CH3?H-CH2 CH2 COOH
CH3
CH3
@ CH~- CHrCOOH
tH3
CH=O CH=O Să se identifice:
I I
CH2 CH, a) doi izomeri de catenă;
I • b) doi izomeri de poziţie;
©cH~-OH IR\CH-
\!:V
C-H
3 I c) doi izomeri de funcţiune;
tHi H-C-OH d) doi izomeri de compensaţie;
tH3 tH 3
e) doi izomeri de confomrn~e;
t) doi enantiomeri;
g) doi diastereoizomeri care nu sunt
izomeri geometrici;
h) doi izomeri geometrici cis-trans;
i) doi izomeri geometrici care nu pot fi
denumi ţi decât cu E - Z.

2.2. Se consideră compuşi i organici cu formula


generală C11H 211 _2 Cl 2 care conţi n 56,8% CL
a) Să se determine formula moleculară a
CH=O compuşilor organici consideraţi.
CH O
I I b) Să se calculeze NE.
CH2 CH2 c) Să se scrie formulele structurale ale
I
H-C-CH următorilor izomeri cu formula moleculară
@) I 3 @ CH-t-H
3 I considerată: doi izomeri de catenă, doi izomeri
HO--y-H HO--C-H de poziţie, doi izomeri geometrici cis-trans, doi
CH3 6H 3
izomeri geometrici E-Z, doi enantiomeri.

Cl 2.3. O h i drocarbură cu masa molară µ=84g/mol


Cl I conţine 85,714% C.
CI
I //'--
6 Cl C
H'-- /_,2-2' '-- a) Să se determine formula moleculară a
CD C H H Q) C H H hidrocarburii.
. / ....__ I b) Să se calculeze NE a hidrocarburii.
H H H
c) Să se scrie formulele plane ale următorilor
izomeri cu această formulă moleculară:
- izomerul cu catenă aciclică liniară şi
numărul cel mai mare de atomi de carbon
secundari;
- izomerul cu cel mai mare număr de atomi
de carbon secundari;
- izomerul cu cel mai mare număr de atomi
~ colectia l
liillill EDUCAŢIONAL
ce carbon primari;
- izomeml cu 3 atomi de carboni primari 2.7. Să se identifice izomerii geometrici (cis,
5 3 atomi de carbon terţiari. trans, E, Z) în următoarele structuri:

1.-t. Despre trei hidrocarburi izomere A , B şi C


~ cunosc următoarele date:
- densitatea vaporilor acestor hidrocarburi
""!ă de amestecul echimolecular de CO şi H 2
~te 4,5333;
- au NE=2;
- doi dintre atomii de carbon din molecula
_;:;e5tor hidrocarburi sunt în stare de hibridizare H\ ; CH=CH2
<y:
© CH-CH1C=C \ CH
3 2 J
- izomerul C nu conţine atomi de carbon
S-."Cundari;
- A este izomer de catenă cu C;
- A are în moleculă un atom de carbon
=~ternar;
- A şi B sunt izomeri de poziţie.
Să se indice:
a) formulele plane ale izomerilor A, B şi C;
b) fonnulele plane ale izomerilor de
~..ncţiune cu A, B sau C care au aceeaşi catenă
-- hidrocarbura C ;
c) formu lele structurale ale izomeri lor
_;:eometrici care au aceeaşi formulă moleculară
, aceeaşi catenă cu hidrocarbura A;
2.8. ( R ) - 2 - m e t i 1- 1- butan o 1u 1 (A) este
dextrogir.
d) formulele plane ale izomerilor de
a) Să se determine rotaţia specifică a
-':_nc ţiune cu A, B sau C care nu au în moleculă
compusului A, şti ind că o probă de soluţie de A,
~ mi de carbon primari .
ce con ţine 2g de A în 50 cm 3 de soluţi e, roteşte
planul luminii polarizate cu un unghi a = 0,46
~.5. Un compus organic A conţine în moleculă,
grade, la 20°C, lungimea cuvei polarimetrului
::-e l ângă atomi de hidrogen, patru atomi de
fiind de 20 cm .
...arbon primari hibridizaţi sp 3 şi un atom de azot
b) Să se precizeze rotaţia specifică a (S)-
.:1bridizat sp3 • Să se indice:
2-metil- l -butanolului (B) şi a unui amestec
a) formula plană şi formula moleculară a
echimolecular de A şi B .
-Ompusului A;
c) Să se determine masa de B din 60 cm1
b)NE;
de soluţie de B , ştiind că această soluţie roteşte
c) fonnula plană a izomerului B care conţine
planul luminii polarizate în condiţiile de lucru
.:.el mai mare număr de atomi de carbon nulari.
de la punctul a cu un unghi a= 0,575 grade.
~.6. În alcooli, grupa funcţională OH este legată
de un atom de carbon hibridizat sp3 •
a) Să se indice structura alcoolilor izomeri
geometrici cu formula moleculară C 4Hp.
b) Să se scrie formule le plane a doi
:automeri cu formula moleculară C 4Hp.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
fii
2.9. Să se a l eagă afirmaţii l e corecte referitoare
la compuşii organici cu formula molecu l ară
Q) CH2 f-O-CH 3
C4H7Cl şi catenă aciclică. CH3
A) Au NE= l şi nu prezintă stereoizomeri.
B) Sunt 12 izomeri cu această formulă @ CH2 CH-~Clfy-CH3
moleculară, Să se aleagă afirmaţiile corecte referitoare
C) Nu pot avea catenă aciclică ramificată. la aceşti izomeri.
D) Sunt 6 izomeri geometrici . A) Izomerii A, B, D, F, G, H. J. K sunt
E) Nu prezintf1 izomerie de constituţie. izomeri de constituţie.
B) Izomerii G şi K s unt izomeri de
2.10. Se consideră izomerii cu formula compensaţie .
moleculară C4H8O şi catenă acicl i că: C) Izomerii A, C şi E sunt izomeri de
@ CH2 CH-CH2 y H2 catenă .
D) Izomerii A şi F sunt izomer i de
OH
pozi ţie.
CH3 CH. E) Izomerii B şi C, D şi E, H şi I sunt
I . I j
izomeri de configuraţi e.
@H-C- OH ©H~Ţ-H
I F) Izomerii B şi C sunt enantiomeri.
CH CH G) Izomerii D şi E sunt diastereoizomeri.
li li
CH2 CH2 H) Izomerii B şi I sunt izomeri de
HC~CJ-L ; CH- confom1afie.
@ ~'1\C=C ·'
H1 \H 2.11. Să se aleagă variantele corecte referitoare
la compuşii organici cu formula moleculară
@ H~~\C=C; H C3H~C1Br şi cu catenă aciclică.
H1 \ CK, a) Numărul izomerilor care îndeplinesc
condiţiile de mai sus este:
® CH2 f - Cfii-OH A) 8; B)ll: C)l4; D) lO.
CH3 b) Număru I perechi Ior de izomeri geometrici
care nu pot fi denumiţi decât cu E şi Z este:
(Q) CH2 CH-CT-ţ-O-CH3 A) 6; B) 3; C) 10; D) O.
c) Număiul perechilor de izomeri geometrici
cis-trans este:
@ H3C\ C= C; ~CH3 A) 2; B) 4; C) !O; D) O.
H1 \H d) NE este:
KC\ A) 4; B) 2; C) O; D) 1.
ÎT\
\V
>
H1 -
c-c ;\ H~CH
3

@O
2.12.

-
Se consideră compuşii ornanici:
® CHrC-CH-
I CH,CH,.,
CH 3
2 ~

m colectia l
EDUCAŢIONAL
CR
I J

D) CH3 CH2 C- CH3 ;


I
CH3
E) CH3 CH2 ~-CH2 CH3•
CH2
SLU1t izomeri: 2.15. Se consideră compusul organic:
A) Aş i B; B) B şi C; C)AşiD;
CI ~

D) C şi D; E) B şi D. I
@CH3 CH- CH2 C=CH
:.13, Se consideră compuşii organici: Este izomer de poziţie cu A:
A) CH-CH-C=C-CH,
3 I „·
CI
CK
I J

B). CH-C-C=CH
3 I ,·
CI
CH3
I
C) CH-C-C=CH
r I ·
2,
CI
~ CI
D)W :

Sunt izomeri geometrici:


A) A ş i B; B) D şi E; C) E şi F; 2.16. Se consideră compuşii organici:
D) C şi D; E) C ş i F.
:..J -4. Se consideră compusu l organic:
© H\ c c ; CH3
CH{ \ CH2 CH3
Este izomer de catenă
A) Cl·l3 CH2 fH-CH CH2;
cu A: @CH3 ~-o
CH3

CH3 © H\ c-c ; H
HOOC 1 \ COOI-I
B) CH=C-CH-CH ·
2 I I 3•
CH3CH3
@ H\ C=C; COOH
Hooc 1 \H
C) H\ ; CH,CH 3 ; Este corectă afirmaţia:
C=C - A) A şi B sunt izomeri de poziţie;
CH{ \ CH3
B) C ş i D sunt izomeri de funcţiun e ;
lcolectla m
EDUCAŢIONAL liÎliliil
<> -
-r,
C) A şi B sunt izomeri de compensaţie;
D) C şi D sunt izomeri de compensaţie; 2.18. Referitor la compuşii organici cu
E) C şi D sunt izomeri de constituţie. formula moleculară C4 H 7CI şi catenă aciclică
este corectă afinnaţia:
2.17. Se consideră compuşii organici: A) sunt 8 izomeri;
B) sunt 3 perechi de izomeri geometrici
cis-trans;
C) un singur izomer are caten ă acic l ică
ramificată;
D) sunt compuşi saturaţi ;
E) sunt 6 izomeri cu catenă aciclică
liniară .

Nu este corectă afirmaţia:


2.19. Numărul izomerilor hidrocarburii cu
A) A şi B sunt stereoizomeri;
formula molecul ară C0 _ 1H 1n. i şi N.E. = l este:
B) A şi B sunt diastereoizomeri;
A) 2; B) 3; C) 4;
C) A şi B sunt izomeri geometrici;
D) 5; E) 6.
D) A este izomerul Z şi B este izomerul E;

Teste ti
2.20. Se consideră hidrocarburile: CH3
@CH3TH-C=CH I
CH3
@ CH3 CH-Clfy-NH2

@ CH 2 CH \ _ 1CH3
© CH3 Cfli- Clfy-NH- CH3
H; C- C \ H
@ CH3 CH2 ~ - CH2 CH3
© CH=C-CH2 CH~f\ CH3
@ CH3 C=C-CH2 CH3 Referitor la aceşti compuşi organici sunt
corecte afinnaţiile:
CH \ ;H l. A şi D sunt izomeri de constituţie;
@ CH2 C= C 2. A şi B sunt izomeri de catenă;
H 1 \ CH 3 3. D şi C sunt izomeri de compensaţie;
Referitor la aceste hidrocarburi sunt corecte 4 . B şi C sunt izomeri de compensaţie.
afim1aţiile:
1. A şi C sunt izomeri de catenă; 2.22. Se consideră compuşii organici:
2. A şi B sunt izomeri de fu n cţi une;
3. C şi D sunt izomeri de poziţie;
4. B şi E sunt izomeri geometrici. ~

2.21. Se consideră compuşii organici:


@ CH3 CH2 Clfy-yH2 CK
I J
NH2 ® CH-3 C-I CH-CH,
2 .,
OH
E'Tj'I colectlal
liiiilf-e:,,ED=-=u""'c"""A.:;,,Ţ;.:;10;,,;:N;,l'A:;::.iL
© CH3 yH-CJ+i-CH2 CH 3
2.26. Referitor la compuşii organici cu
formula moleculară C5HrnBr2 şi catenă aciclică
OH liniară, sunt corecte afirmaţiile:
@ CH3 CH2 CH-CH2 CH3 1. sunt 17 izomeri;
I 2. niciun izomer nu are caracteristicile
OH structurale ale unei mezoforme;
® CH3ŢH-O-CH2CH3 3. sunt 6 perechi de enantiomeri;
4. 4 izomeri au în moleculă câte doi atomi
CH3 de carbon asimetrici.
Referitor la aceşti compuşi organici sunt 2.27. Despre mai mulţi izomeri se cunosc
_ ..:cte afinnaţiile: următoarele informaţii:
I. A şi C există fiecare sub formă a doi - au în moleculă două grupe carboxil şi
~ciomeri; două grupe hidroxil;
2. D poate genera un amestec racemic; - au NE=2;
3. A ş i E sunt izomeri de funcţiune; - conţin 64% O.
4. A şi B sunt izomeri de catenă. Referitor la aceşti izomeri, nu sunt corecte
afirmaţiile:
::?23. Referitor la compuşii organici cu 1. au formula moleculară C~Hp 6;
form ula moleculară C 3H 80, sunt corecte 2. sunt patru stereoizomeri cu activitate
afirmaţiile: optică;
I. sunt doi enantiomeri c u formula 3. un izomer este lipsit de activitate optică;
moleculară C/Ip; 4. au î n moleculă un atom de carbon
2. nu pot exista izomeri de poziţie cu asimetric.
formula moleculară C3H8 0;
3. nu pot exista izomeri de funcţiune cu
formula mol eculară C3H8 0 ;
4. sunt 3 izomeri cu fonnula moleculară
C;Hp.
Br\C=C;CH3
2.24. Referitor la compuşii
organici cu 3. I \
H I
formu la molecu l ară C3H6C1Br. sunt corecte
afirmaţiile: 2.29. Formulei mo leculare ClH 6 0 îi
I. sunt 8 izomeri; corespund:
2. sunt 3 perechi de enantiomeri; I. 2 stereoizomeri cu heterocatenă ciclică;
3. sunt 2 izomeri de constituţie şi 6 2. 4 izomeri cu catenă aciclică;
stereoizomeri; 3. I izomer cu catenă de atomi de carbon
4. au NE= l. ciclică:
4. 4 stereoizomeri.
2.25. Referitor la compuşii monobromuraţi
cu NE=l, ce conţin 59,26% Br şi au catenă 2.30. Formulei moleculare C,H. Cl 1 îi
aciclică lin iară, sunt corecte afirmaţiile: corespund:
1. sunt 1Oizomeri; 1. I l izomeri;
2. sunt 6 izomeri geometrici; 2. 3 perechi de izomeri de configuraţie;
3. 2 izomeri conţin un atom de carbon 3. o mezofonnă;
asimetric: 4. 7 izomeri cu catenă aciclică.
4. prin hidrogenare, numărul izomerilor se
reduce la 3.
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
ED
~
9 ~'-------illo

(C;J
::>.:-:6 Caracterizare generală
• Normal - alcanii (o-alcanii) sunt hidrocarburi saturate cu catenă acic l ică liniară.
• lzoalcanii sunt hidrocarburi saturate cu catenă acicli că ramificată.
• Cicloalcanii sunt hidrocarburi satui:ate cu catenă ciclică.
• Noima! - alcanii şi izoalcanii au fomrnla generală C11 H: 11 , 2 şi NE=O. Cicloalcanii au
formula generală C0 H!n şi NE=l .

§
Denumire
• Denumirea n-alcanilor
Primii pam1 alcani au denumiri speciale: CH4 (metan); C2H~ sau CH.,-CH3 (etan), C3 H8
sau C_H,-CH2-CH 3 (propan), C4H io sau CH 3- CH 2- CH 2- CH 3 (butan).
La cuvânml din limba greacă corespunzător numărului de atomi de carbon din molecu lă
se adaugă sufixul -an.
C5H 12 sau Cil3-(CHJ 3- CH 3 peman
C6 H 14 sau CII3- (CH)4- CH.i hexan
C7H 16 sau CH 3- (CH)5- CH3 heptan
C8H 18 sau CII3-(CII)6--CI-T3 octan
C 9H 20 sau CH 3- (CH)7- CH3 noonn
CwH 22 sau CH1- (CH2\ - CH 1 decan
• Denumirea unui radical monovalent se formează prin înlocuirea sufixului -an din
numele alcanului corespunzător cu sufixul -ii.
CH 3- (metil); CH 3- CH 2-(e.til );

CH 3- CH2-CH 2- (propil): CK- CH- CH (izopropil);


I , I 3

CTT -CH -ŢH-CH J (sec-butii); .


CH3 - CH2- CH 2- CH 2- (butii);
3 2
I
CH3- CH-CH 2- (izol>mil); CH.-C-CH.. (teq-buti l).
I , I ,
CH 3 CH3
Denumirile celor mai importanţi radicali divalcnţ.i sunt: CH,< (metilen), - CH,-CH,-
(etilen), CH.-CH<.(etiliden).
, - - --
• Denumirea unui izoalcan se stabi leşte după um,ătoarea reg ulă:
- se alege catena liniară cea mai lungă şi se precizează denumirea o-alcanului
corespunzător;
- dacă au fost identificate mai multe catene ca fiind cele mai lungi, se alege drept catenă
de ba7ă catena cu cele mai multe ramificaţii ;
- se identifică ramificaţiile şi se denumesc ca radicali;
m
liail
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
- se indică prin cifre arabe, numite indici rle poziţie, poziţia fiecărui radical în catena de
~:
- se numerotează catena de bază începând de la acel capăt pentru care indicii de poziţie
ZJ ::unificaţiilor sunt cei mai mici sau suma lor este cea mai mică;
- dacă două ramificaţii diferite se află la distanţe egale de capetele catenei de bază,
=-- ierotarea catenei se face astfel încât radicalul prioritar din punct de vedere al ordinii alfabetice
~ ~bă indicele de poziţie cel mai mic;
- se indică printr-un prefix (di = 2, tri = 3, tetra = 4) numărul radicalilor de acelaşi fel;
- radicalii sunt citaţi în denumire în ord .'a alfabetică, fără a se ţine seama de prefixele
:... tri etc.

Ex.emple: 3-etil-2;2,4-trimetilheptan

3-etil-4-metilhcxan

• Denumirea cicloalcanilor se formează adăugând cuvântul ciclo în faţa denumirii


--~canului cu acelaşi număr de atomi de cilr~on.

D. ciclopror,~:,, D c iclobutan; O
Denum i:·,;.... c i, ,0atca~ilor cu catenă laterală se stabileşte după o regulă asemănătoare
ciclopentan

~urnirii izoalcanilor, alegând drept catenă de bază catena ciclică, dacă aceasta are mai mulţi
~ i de carbon decât catena laterală.
yH2 CH3
~ ple:D.
etilciclopropan 1-ciclopropilhexan

4-etil-1.2-dimetilciclohexan

e Serie omoloagă
O succesiune de termeni în care fiecare termen diferă de vecinii săi printr-o cantitate fixă
c.:s:: 1:omi de carbon şi hidrogen (CH 2), păstrând particularităţile structurale ale termenilor vecini,
~ ;:ameşte serie omoloagă.
E ~-nplu: seria omoloagă a n-alcanilor
CH3-CH2-CH 3 CH3-CH2-CH2-C8:i CH3-CH2-CH2-C8i-CH3
propan bucan pentan
::mologul inferior al butanului) (omologul superior al butanului)

~ Structură
• În alcani, toţi atomii de carbon sunt hibridizaţi sp 3 şi toate covalenţele sunt cr. .
• Catena liniară a unui alcan este orientată în zigzag, cu toţi atomii de carbon situaţi în
.ll!L:..:tş i plan şi cu atomii de hidrogen situaţi de o parte şi de alta a acestui plan, respectând orientarea
~edrică.
'colecţia
EDUCAŢIONAL
m
H H
/ ' •, / ', /
Exemplu: "-H
H _,,, C "- C ,,, C "- C --<!t:.___C
_p
,•' '\. ,' '\. 109"'28'

H H H H

ciclopropan

e~
l a
a \"\
ciclohexan (forma scaun) ciclohexan (formăbaie)

Catena ciclopropanului este plană. Orbitalii hibrizi sp 3 care participă la formarea legăturilor
C-C din ciclopropan nu sw1t deviaţi până la unghiul de 60° şi întrepătrunderea lor nu are loc de-a
lungul axei ce uneşte nucleele atomilor de carbon.
Atomii de carbon din moleculele celorlalţi cicloalcani nu se află toţi în acelaşi plan.
Pentru că nu se poate asigura orientarea tetraedrică a covalenţelor atomilor de carbon,
ciclurile de trei şi patru atomi de carbon sunt tensionate şi se pot deschide în prezenţa mai multor
reactanţi.
Ciclurile de cinci şi şase atomi de carbon sunt cele mai stabile, unghiurile dintre covalenţele
carbonului fiind egale sau apropiate de J09,5°.
Molecula ciclohexanului adoptă două conformaţii extreme: scaun şi baie. Confonnerul
scaun, în care toate grupele Cfi; se află în aranjări intercalate, este forma cea mai săracă în energie
şi cea mai stabilă. Covalenţele C-H orientate aproximativ perpendicular pe un plan mediu al .
moleculei se numesc axiale, iar cele orientate aproximativ în planul mediu al moleculei se numesc
ecuatoriale.

o
~ Izomerie
• Alcanii cu aceeaşi formulă moleculară care diferă prin aranjamentul atomilor de carbon
în catenă sunt izomeri de catenă.
CH ..
I 3
Exemple: CH-CH-CH-CH
s I 2 , CH3 C-CH3
I
CH3 CH3
n-pentan 2-metilbutan (izopentan) 2,2-dimetilpropan
(neopentan)

o
ciclopentan
ffl__,,,,,.,.,.~c,,.,o.,,.le'°"ct..__ia,-11
metilciclobutan

W EDUCAŢIONAL
r.-. Proprietăţi fizice
• yfoleculele alcanilor sunt nepolare şi între ele se exercită interacţiuni slabe de tip forţe
de dispersie. 'Jo.V ct~..., ~ ,,._
• La temperaturi şi presiuni obi şnuite, primii patru tem1en i din seria n-alcanilor (C 1-CJ
~--: gazoşi , termenii medii (C5-C 15) sunt lichizi şi termenii superiori (peste C 16) sunt solizi. _.
Punctele de fierbere cresc c~0-30° pentru fiecare atom de carbon în plus. f• ( '' ""--
Ramificarea catenei micşorează punctul de fierbere. .
La izoakanii izomeri , scăderea punctului de fierber~ este mai mare dacă:
- ramificaţia este mai apropiată de marginea catenei principale;
- există două ramificaţii şi nu una singură;
- cele două ramificatii sunt legate de acelaşi atom de carbon al catenei principale şi nu de
..,._ ..c:pmi de carbon diferiţi.
El -:ple:
CH~H2CH2CH2CH2 CH3 n-hexan p.f. = +68.8°C

CH3ŢH-CH2C H2 CH3 2-metiJpenlan p.f. = ~60,3°c


CH3
CH3 CH2 9 H-CH2 CH 3 3-n'~lilpenllln p.f. = +63,3°C
CH3

CH3Ţ H-~H-CH1 2.3-dimetilbutan p.f. = +58°C


Cl-i3 ~ '!-!3
y H3
c~T-CH2CH3 2,2-dimetilbutan p.f. +49,7°C
CH 3
• Ciclopropanul şi ciclobutanul sunt gaze la temperatura obişnuită. Cicloalcanii au
I . -,eraruri d; fierbere mai mici şi densităti mai mari decât ale n-alcanilor corespunzători .
• Alcan11 sunt insolubili în apă. dar sunt solubili în solvenţi organici (alte hidrocarburi,
:te.).
• Alcanii lichizi ş i solizi au densitatea mai mi că decât a apei~6 - 018 g/cm3).
• Alcanii gazoşi nu au miros. Pentru depistarea scăpărilor de gaze din conductele de gaz
.::: sau buteliile de aragaz, se adaugă substanţe urât mirositoare, compuşi ai sulfuli1i OJ1roiţi
..::ptani. \

Proprietăţi chimice
1. Reacţia de halogenare
C.H20+2 - X2 -+ C0 H2" 1X + HX Condiţii:
a) în prezenţa luminii (hv = energia cuantei de lumină);
.mdc X= CI, Br b) la întuneric şi temperaturi ridicate (300 - 600°C).
• Reacţia de halogenare la alcani este neorientată, poate fi substituit hidrogenul de la
~ atom de carbon, rezultând, după caz, un singur compus sau un amestec de izomeri (vezi
::s - 319).
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
IJil
yl
Cl-1-CH-CH
0
5 2 3
propan
+l:lr2
-HBr
CH3 CH2 yH2
(1-bromopropan) Br o+ o+
ciclohexan
Cl2 (lumină) )
clorociclohexan
HCI

CH-CH-CH
3 I 3
Br (2-bromopropan)
• Iodul nu reacţionează
cu alcanii. Fluorul reacţionează violent cu formare de CF 4•
Compuşii fluoruraţi se obţin indirect utilizând fluoruri metalice (AgF 2, CoF3) .
Exemplu: CH4 + 2CoF 2 -> CH 3-F + HF + 2CoF 2
2. Reacţi a de izomerizare
n-alcan .= izoalcan Condiţii:
• catalizator A1Cl3 cu urme de apă, 50 - 100°C.
CH3

o ~o
t -
Exemple: CH-CH-CH.
3 I "
CH3 ciclohexan metilciclopentan
o-butan (20%) îzobutan (80%) (75%) (25%)

3. Reacţii de descompunere termică


3.1. Reacţia de dehidrogenare
a) cu obţinere de alchene
C„H2n-r2 -+ CnH2n + H2 Condiţii:
alcan alchenă a) temperaturi ridicate (600-900°C);
b) catalizatori (Cp/AIP), 400 - 600°C.
Exemplu: CHg--CH3 (750 - 850°C) )
CH2 CH2 + H2
etan etenă

b) cu obţinere de arene
CnH2nt2 -+ C„H2n-6 + 482. Condiţii:
alcan arenă • catalizatori (P t/Al 20), temperatură: 500 - 550°C,

E xemple: CH3 (CH)


2 s- CH3
(Pt/A~ClJ, t•C) ) C l-T- CH + 4H
n-beptan
fr•is 3 2
presiune: 15 - 25 atm.

to luen
o (Pt, 300°C) ) o
ciclohexan benzen
3.2. Reacţia de cracare
Cn~n+2 -+ C.H2.~2 + CbH2b n=a+b Condiţii:

alcan alcan alchenă • temperaturi ridicate.


Exemplu: C1¾-CI-fy-C1¾ (1so. iwo•q > CH.i+ Cf½ CH2
propan metan etenă
• Cicloalcanii se descompun termic în mod asemănător cu alcanii dând alchene.
Exemplu:
O
ciclopentan
(t·C)
> CHreCH2+ CH3 CH=CH2
etenă propenă
ffl
V
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
• Procesul de descompunere termică a alcanilor este complex. în amestecul de reacţie,
se află produşi ai reacţiei de dehidrogenare şi produşi ai reacţiei de cracare în proporţii diferite ce
,:..--pmd de condiţi ile de reacţie (tempe ratură, catalizatori etc.). De exemplu, prin încălzirea la peste
~ °C a n-butanului au loc reacţiile :
dehidrogenare
I-butenă

CH3 CH2 CH2 CH3 ---'--ci•_c"->-+--'> CH3 CH=CH-CH3+ H2 dehidrogenare


2-butcoă
butan
CH4 + C~ CH-CH3 cracare
metan propenă

Clfr-CH3+ C~ CH2 cracare


etan etenă

4. Reacţii de oxidare
4. 1. Arderea
C0H 2n+ 2 + Jn; 0 1
2
-. nC0 2 -ţ-{n·.-!)Hp T Q
E.. -.,p/11: CJHR+ 502 - 3C02 + 4Hp
4.2. Oxidarea parţială
N-alcanii sunt stabiit Ît1ţă de agenţii oxidanţi obişnuiţi (KMn0 4, K 2Crp,).
Alcanii superiori (C 22- C 26) se oxidează cu aer în anumite condiţii la alcooli sau acizi
:-,,)xilici (vezi pag. 281. 344).

5. Reacţii de deschidere a cicluril.or mici


• lnelul ciclopropanului se deschide în reacţi e cu unii reactanţi şi în anumite con diţii de
~-e.
-ple:
_ Br (l umină sau Fe8r1 j
- 2
sulfat acid de propil
1,3-dibromopropan

- HBr ~ CHj-Cfii- yH2


propan
1-bromopropan Br
• Ciclobutanul este mult mai puţin reactiv decât ciclopropanul. Inelul ciclobutanului nu
-~hide în reacţie cu halogenii sau cu hidracizii. Se poate deschide prin hidrogenare catalitică
: .:c.
D+
ciclobutan
H2 (Ni, i2ooq> Clfy-CI-:Ii- CH2CH3
n-butan

§ Metode de obţinere a alcanii.or


1. Hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate şi aromatice (vezi pag. 51, 67, 80,104, 341)
2. Reacţi a compuş ilor mon ohalogen aţ:i cu sodiu (~a.c~tz) ,
2R-X + 2Na - R- R + 2NaX -.
:,lu: l,, Cfîs-yH- CH3 + 2Na ~ CHs~ H-yl-rCH3 + 2NaCl
CI , CH3 CH3
2-cloropropan 2.3-dimetilbutan
l colecţla
EDUCAŢIONAL
Iii
3. Reacţia comp uşilor dihalogenaţi izolaţi cu metale divalente (Mg, Zn).

Exemplu:

I .5-diclorohexan me!ilciclopcntan

4. Decarboxilarea acizilor (vezi pag. 2 10)


Exemplu: Cfi,-CH2-COONa + NaOH ~ CH 3-CH 3 + Na2C0 3
propanoat de sodiu etan

5. Hidroliza unor com pu şi (vezi pag. 127)


Exemplu: CH3- CH2- MgCl + Hp - CH 3- CH., + MgClOH
cloruruă de etil-magneziu etan
Al,C 3 + 12Hp - 4Al(OH)3 .,. 3CH ,
• Carbura de aluminiu (A l4 C, ) şi carbura de beriliu (Be2C) reacţionează energic cu apa
sau cu acizii diluati formând metan.

~ Metanul
Proprietăţichimice
1. Clorurarea
Cl-T +Cl2 (luminăl:> CH CI +Cl2 (1umină\ CH C1 +Cl 2(1uminâ) CHCl +Cl 2 (hunină\ CC!
u4 -HCI 3 -HCI 2 '2 -IICI 3 -HCI ~

2. Oxidarea la aldehidă formică


CH + ri oxizi de azot ) CH O + HO
4 "'2 400 - 600°c 2 2

3. Conversia catalitică a metanului


CH.i+ Hp ~ 650- IOOO' C) , co+ 3~
4. Amonoxidarea
CH4+ NR3+ 12 0 2 <Pt. tOOO"Cl > HCN + 3H2O

5. Descompunerea termică în acetilenă ş i hidrogen (vezi pag. 85)


2CH4 (ISOO•g ) C2H2+ 3H2

e Utilizări
Cele mai importante utilizări ale alcanilor sunt: combustibili (metanul. propanul. butanul
etc.), carburanţi (benzina, motorina, kcrosenul), solvenţi (n-hexanul etc.), materie primă în industria
chimică pentru obţinerea maselor plastice, a cauciucului sintetic, a săpunurilor, a detergenţ i lor etc.
Ciclopentanul este utilizat ca agent frigorific, iar ciclopropanul ca anestezic.

m
liiil
colecţl•1
EDUCAŢIONAL
3.1. Se se identifice următoarele hidrocarburi (lumină)

....a.-acterizate prin:
Z+ C12
(t°C) )
a) hidrocarbura A este o hidrocarbură X ·H2
~irată cu catenă aciclică ramificată care are un
g) Să se calculeze volumul (c.n.) de clor
-:-~ de carbon cuaternar şi con~ne 83,72% C;
b) hidrocarbura B este o hidrocarbură cu (CI) care reacţionează cu 129 kg de izomer z,
ştiind că se obţin numai compuşi monoclorurati
~=O, are dac,=2,4914 g/L şi este izomerul care
l:"! ill moleculă cel mai mare număr de atomi
şi că reacţia este totală. '
-..r :arbon primari ; h) Să se calculeze masa de izomer Z care
consumă la ardere 1596 m3 (c.n.) de aer cu 20%
c) hidrocarbura C este o hidrocarbură
:-=-.:,asă saturată cu NE=l şi are p0=1,875 g/L;
0 2, procente volumetrice.
d) hidrocarbura D este o hidrocarbură
s;;..:-_-ată cu catenă ac iciică Iiniară şi are raportul
3.3. O hidrocarbură A are molecula formată din
a: ::iasă C:H = 24:5; trei atomi de carbon primari, un atom de carbon
e) hidrocarbura E este o hidrocarbură
secundar şi un atom de carbon tertiar toti atomii
de carbon fiind hibridizaţi sp3 • • ' '
s;;..:..:ra tă cu catenă ciclică, are molecula formată
._: '8 atomi şi are un singur atom de carbon a) Să se scrie formula plană. a hidrocarburii
---=idar; A.
f) hidrocarbura f este o hidrocarbură b) Să se determine fonnula moleculară a
=----=.asă cu NE=O şi are p=3,75 g/L la 4, 1 atm
hidrocarburii A şi să se calculeze raportul de
: -~c; masă C:H.

g) hidrocarbura G este o hidrocarbură c) Să se detennine numărul de covalenţe cr


-=-.--ată cu catenă aciclică, are raportul dintre din 144 mg de hidrocarbură A.
~ărul atomilor de hidrogen şi numărul
d) Să se scrie fomrnla plană a izomerului B
-ilor de carbon din moleculă egal cu 2,2857 care are p. f. mai ridicat decât cel al hidrocarburii
A.
~:ste izomerul care nu are în moleculă atomi
.:l! :arhon secundari.
e) Să se scrie formulele plane şi, după
caz, formulele structura le ale compuşilor
monocloruraţi obţinuţi din reacţia izomerului A
: • O hidrocarbură cu NE=O are raportul de
---..1 C:H = 36:7. cu clorul la lumină şi să se pr~cizeze numărul
ai Să se determine formula moleculară a acestora.
-~.carburii. f) Să se calculeze volumul de aer. măsurat
la 27°C şi 760 mmHg, cu 20% 0 2, ,procente
o) Să se detem1ine compoziţia procentu<jlă
..:r -:iasă a acestei hidrocarburi . volumetrice, consumat la arderea a 288 g de
hidrocarbură A.
c) Să se calculeze masa de hidrocarbură ce
.-c,nrine 7 kg de hidrogen.
d) Să se scrie formulele plane ale izomerilor 3.4. Să se stabilească denumirea următorilor

~ această formulă moleculară şi să se indice


izoalcani:
CH3
..ienurnirile acestor izomeri. I .
e) Să se identifice izomerul X cu p.f cel mai @ CH~Hi-y-CH2 CH3
ndicat şi izomerul Y cu p.f. cel mai scăzut. CH2 CH3
t) Să se identifice izomerul Z care nu are
în moleculă atomi de carbon secundari şi să se CH3 CH3
scrie ecuatiile următoarelor reacţii: I I ·
@ CH3 CH-C-CH- C~CH3
I I
CH3 C!fy-CH3
1colectla m
EDUCAŢIONAL liiifil
3. 7. Să se scrie ecuaţii le următoarelor reacţii
chimice:
(lumină)
© C.Hg-CH-CH2 CH- CH2 CH3 a) CH 4 + 3C1 2 ~ --
I
CH-CH3 CH3
6H3
I
b) CB:ry-Cl-fy-CH3
(1"C)
-H2 )
Ctti- CH3 CH 3
CH3
@ CHr-CH2 tH- TH- tH- CHi-CH3 ("1GJ ,O.IOO'C)
c) C~-yH-CI-fy-CH3
yH---CH3
CH3 CH3
H3C CH3
CH 3
d) Cl-f:i- { -{ - CH3 + C l2 Clumină> >
@ CH~CI-fy-CH-Cfir-C&
I I H3C CH3
CH3 C~CH3 (t°C) )
e) CH3 ŢH-CH3 cracare
H3? ŢH3 CH3
® cH31- 9-cH3
H3C CH3
3.8. Să se identifice compuşii organici (inclusiv
3.5. Să se scrie fonnulele plane ale unnătorilor stereoizomeri) rezultaţi din unnătoarele reacţii
alcani: chimice, teoretic posibile (vezi pag. 320):
a) o-octan;
a) Cff:i-CH2C~CJ-fy-CH3 dehi~~:ena?e
b) 2,2,3-trimetilbutan;
c) 3,5-dietil-4-metilheptan; CH3
d) 1-etil-3-izopropilciclohexan; b) CH_),- C.l.CH +c12c1uminăl>
e) 1,1,4,4-tetrametilciclohexan. 3! 1
2 3 -HCI
CH3
3.6. Să se stabilească denumirea următorilor CH 3

+C!2 (1umină))
6
cicloalcani:
CH

6
c) -HCI
/CH3
(t·C)
@ -CH2 CH3 d) CH3iH-Clfi-CH3 cracare )

CH3
3.9. O hidrocarbură A cu compoziţia 80% C şi
20% H, procente de masă, iniţiază schema de
reacţ i i 3.1.

- a) Să se identifice hidrocarbura A şi
celelalte substanţe din schemă ş i să se scrie
ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Dacă transformarea A-, a are loc cu un
randament de 75%, să se afle presiunea ce se
crează într-un recipient cu volumul de 100 L,
la 27°C, ştiind că inipal au fost în reL,ţ:rnt 1O
Im colecţl•1
EDUCATIONAL
(C;CVAlp3, 400-600°C)
'.""lQ 3.1. I -H, >a
A +HN03 (toC) b 6oooc > A + a
-H2O I
+Cli(hv) > c +Na B AlClr HiO (50-100°C) C +Cli(hv) > d + e
-HCl -NaCl ~ -HCI
+Na > D Pt/A lp 3 > h +i
I -NaCl -4H2
-HCI f+g
I +Na > E Pt/AlP3> 1
-NaCl -4H2

'."91Q 3.2. A -+-"-C-"'2-1(""-'h--'v)'-'>> a +Na > b (Pt/Al 2O3)> c


-HCl -NaCl -31-f.
l+cl2(hv\ d+e
-HCI !{NaOH sol. alcoolică) >f
-HCI

'na 3.3. A +Cl,(hv) > a+b


-HCI I +Na >
-NaCl

(C; q /Alp3, 400-600°C)


C
-H2
)_
L..::(--'-l 4 ½~ + C
I +NH,+O2 d
(Pt, 1000°C) > + Hp
+0 2
(oxizi de azot, 400-600°C) e+Hp
o: de hidrocarbură A. şi structurile izomerilor A, B, C şi să se scrie
.:) Să se arate care dintre substanţele A, B, ecuaţiile reacţiilor chimice indicate.
:J. E, sunt izomere. b) Dacă amestecul h conţine 25% CH 4 ,
10% C 2H 6 , 10% C1H8 , I 0% izomer C (procente
Izomerii A, B, C ai hidrocarburii volumetrice) să se calculeze:
. ~portul de masă C:H = 5: 1 şi densitatea - randamentul reacţiei de cracare;
--ari lor faţă de oxigen d 0 = 2,25 dau - procentul de izomer C transformat în
- sroarele transformări:
2
CH4 ;
I) schema 3.2. - vol umul amestecului h, măsurat la I 27°C
2) B (C,,O,'Al,O,. ,•q g
şi 2 atm, obţinut din 144 kg de izomer C.
3) C cracare ) h (amestec de hidrocarburi)
l
-~ este izomerul cu punctul de fierbere cel 3.11. Se consideră schema de reacţii 3.3.
,,
=- scăzut şi C izomerul cu punctul de fierbere a) Să se identifice substanţele din schemă
:nai ridicat. şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
)
a) Să se determine formula moleculară b) Să se arate ce procese chimice reprezintă
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
m
obţinute la punctul b:
~ :.,-
transformările şi
2 şi ce substante se mai
I - hidrocarbura B care nu poate forma
află alături de A şi c în amestecul r~zultat din alchene prin dehidrogenare;
transformarea 2. - hidrocarbura C cu catenă liniară;
c) Să se calculeze randarnenrul transformării - hidrocarbura D care formează prin
C - d, ştiind că reactanţii se introduc în proces clorurare fotochimică trei compuşi monoclornrati
în raport molar C:NH3 :O2 = 1:1:2 şi că, după (fără stereoizomeri); ·
ce amestecul de r eacţie a fost răcit la - hidrocarbura E care conduce prin
temperatura camerei , amestecul gazos are clorurare fotochimică la cel mai mare număr de
P: = 27,657 g/mol. compuşi monocloruraţi izomeri.

3.12. Se consideră
schema 3.4., în care A 3.14. Despre izomerii A, B, C, D, E ai
este o hidrocarbură care are raportul de masă C: hidrocarburii cu raportul de masă C:H = 5, 14: J
H = 5,14:1 şi care poate fom1a o hidrocarbură şi cu masa molară de 43 de ori mai mare
aromatică prin dehidrogenare, iar B este o decât masa molară a hidrogenului, se cunosc
hidrocarbură cu 4 atomi de carbon. următoarele date:

a) Să se identifice substantele indicate - izomerul A fonnează prin dehidrogenare


în se hemă şi să se scrie ecuaţiile reacţii lor avansată o arenă;

chimice. - izomerul B formează prin clorurare


b) Să se indice structura următorilor fotochimică cel mai mare număr de compuşi
izomeri ai hidrocarburii A: monocloruraţ.i izomeri;

- izomerul care fonnează prin clorurare - izomerul D formează prin clorurare


fotochimică doi compuşi monocloruraţi; fotochimică doi compuşi monocloruraţi
. - izomerul care formează prin dehidrogenare izomeri;
o singură alchenă. - izomerul E formează prin dehidrogenare
o singură alchenă.
3.13. Prin ardere a unui m o I de a) Să se determine formula moleculară şi
hidrocarbură A cu catenă liniară se obtin structura izomerilor A, B, C, D, E.
176 g de CO2 şi 90 g de H,O. Hidrocarbura · b) Să se indice care izomer prezintă cel mai
A se în călzeşte la 50-100°-C, în prezenţă de mare număr de atomi de carbon secundari şi care
AIC13, iar amestecul rezultat se tratează c~ clor izomer prezintă atom de carbon cuaternar.
la 500°C. Se consideră că din reacţia de clorurare c) Să se indice care izomer fonnează prin
rezultă numai deri vaţ i monocloruraţi. dehidrogenare numai alchene ce nu prezintă
a) Să se identifice hidrocarbura A şi să se izomerie geometrică.
scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. d) Să se aranjeze izomerii A, B. C, D, E în
b) Dacă amestecul de compuşi monocloruraţi ordinea creşterii punctului de fierbere.
s-ar trata cu Na, în condiţiile reacţiei WUrtz, să e) Se consideră că izomerul D fom1ează
se indice numărul de hidrocarburi ce ar putea prin cracare un amestec de hidrocarburi în care.
rezulta teoretic. pe lângă alcani, se află numai alchenele 3-metil-
c) Să se identifice unnătoarele hidrocarburi l-butenă şi propenă în procent molar de 25%

Schema 3.4.
cracare
A '-211.i + B
0

k C + CsH10
I~ +H2O
l+Cli(hv)> a+ b
-HCl

(Ni, 650-900°C)
m colectial
EDUCAŢION.AL
---"---'"--"c...:..:.-"-'-...:...:..-=-~>C+d
$1 respectiv 20%. Să se calculeze compoziţia decolorează apa de brom, nu prezintă izomerie
exprimată în procente molare şi masa molară geometrică, formează o singură alchenă prin
"Iledie a amestecul ui de reacţi e, precum şi dehidrogenare şi trei compuşi monocloruraţi,
;.,rocentul de izomer D transfonnat în propenă . izomeri de poziiie, prin clorurare fotochimică.
a) Să se determine fonnula moleculară şi
3.15. Un amestec de butan şi izobutan formula plană a hidrocarburii A.
e-s:e tratat cu clor gazos la 300°C , rezultând b) Să se indice structura compuşilor
_:: a mestec de compuşi monocloruraţi cu cloruraţi care în reacţie cu zincul formează
-~toarea compoziţie, în procente de masă: hidrocarbura A.
'.33% clorură de butil, I 0,33% clorură de
r.zobutil, 33,57% clorură de sec-butii şi 45,76% 3.18. Raportul dintre masa de C02 şi masa
- ;.)TUră de terţ-butil. de H 2 0 rezultate din arderea unui izoalcan A
a) Să se calculeze raportul molar butan este de 1,9555.
zobutan în amestecul iniţial cons iderând a) Să se identifice izoalcanul.
=-:msformarea totală. b) Să se scrie ecuaţi ile reacţiilor chimice de
b) Să se calculeze raportul molar compuş i mai jos şi să se indice natura transfom1ărilor:
- "fll raţi primari : secundari : t erţ i ari în A-> B + H2
_-estecul fina l. A -> CH4 + C
c) Dacă randamentul de transformare a A +Cl,(v) D+E
~
- ::-ului este de 90%, să se calculeze volumul de
c) Ş t iind că în amestecu l rezultat la
~- măsurat la I 27°C şi 4 atm necesar pentru a
descompunerea termică a izoalcanului A
~7e 50 kg de amestec de compuşi cloruraţi.
raportul molar CH 4 : H2 : A = I :3:0,5, să se
calculeze randamentul reacţiei de dehidrogenare
: 16. Un amestec de etan şi propan este
şi procentul de izoalcan netransfom1at.
s._~:is procesului de piroliză. Ştiind că etanul şi
~ nul se transformă total şi că în amestecul
3.19. Raportul dintre masa atomilor de
-- · raportul molar CH4 : C2 H~: C3 H 6 este I :2:2,
carbon şi masa atomi lor de hidrogen din
sl ;c calculeze:
molecula unui compus monoclorurat B, provenit
a) compoziţia procentuală molară, masa
dintr-o hidrocarbură saturată cu catenă ciclică
ară medie şi densitatea faţă de aer a
A, are valoarea 6,5454. Hidrocarbura saturată
_-,esrecului final;
A se dehidrogenează cu aromatizare.
l b) raportul molar etan: propan în amestecul
ă
a) Să se identifice hidrocarbura saturată A.
...al precum şi densitatea acestui amestec la
b) Să se calculeze volumul de clor, măsurat
: --c şi 1 atm;
la l 7°C şi 5,8 atm, care reaqionează cu 168 kg
a c) randamentul reacţiei de dehidrogenare
de de hidrocarbură A, conform ecuaţiei:
_ 7"'Jpan ului;
A+ Cl2 ---. B + HCI
:â d) variaţia presiunii în vasul de reacţie,
c) Să se calculeze masa de hidrocarbură
-;s.derând temperatura constantă;
1- aromatică rezultată prin dehidrogenarea a 168kg
e) volumul (c.n.) de hidrogen de puritate
de h i drocarbură A, dacă randamentul reacţiei
'o ce se poate separa din 8 m3 (c.n.) de amestec
este de 80% .
- :rroliză , dacă la separarea amestecului se
-rle 5% din cantitatea de hidrogen.
3.20. Un amestec echimolecular de metan,

Diferenţa dintre masa oxigenu l ui ' etan şi propan cu masa de 18 kg este ars în
cantitatea stoech iometrică de aer (cu 20% 0 2 ,
__ ;esar arderii unui mol de hidrocarbură
procente volumetrice). Să se calculeze:
-- masa moleculară 84 şi masa molară a
a) comp oz iţia procentua l ă de masă a
=-ocarburii A este 204. Hidrocarbura A nu
amestecului de alcani;
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
IIJ
Hidrocarbura A care dă reacţiile
indicate de ecuaţii le chimice de mai jos este
b) volumul (c.n.) de aer necesar arderii
hidrocarbura cu cel ma i mare conţinut în
amestecului de alcani;
hidrogen (25%).
c) densitatea faţă de aer a amestecului
gazos după ardere, considerând reacţiile totale I) a + H 20 ' 300- 1ooo•c a+ 3b
şi temperatura amestecului de 20°C. 2) A+ NH3 + ½02 l~'C ) C+ 3d
3) 2A isw c e +3b
3.21. Prin arderea unei probe cu masa de
436 g dintr-un amestec de doi normal alcani
4) A IO(Xl"C f + 2b
omologi se obţin 123 L de CO2' măsuraţi la 17"C 5) A+ O oxizii d<• azo1, 0 +d
2 400-600°C o
şi 5,8 atJn. 6) A + 4Cl soo•c h + 4i
Alcanul inferior are densitatea faţă de 2

hidrogen d11, = 22. Considerând că în fiecare rea cţie se


a) Să se identifice cei doi alcani . consumă 4 kmoli de hidrocarbură A cu un
b) Să se determine compoziţia amestecului randament de 90%, să se determine:
de alcani, exprimată în procente volumetrice. a) volumul am esteculu i gazos a+3b ,
c) Să se calculeze vo lumul (c.n.J de măsurat la l 37°C şi 4, 1 atJ11;

aer, cu 20% 0 2 în volume, necesar arderi i b) masa de substanţă c de puritate 98%;


amestecului. c) presiunea creată de compusul e într-un
recipient cu volumul de 1Om 3, la 17°C;
3.22. Un amestec, format din două d) masa de substanţă f ;
hidrocarburi saturate cu catenă aciclică A şi e) masa soluţiei de c on ce n traţie 40%
B, cu volumul (c.n.) de 134,4 L este ars în aer, obţin ută prin dizolvarea compusului g în apă;

rezultând l 056 g de CO, . l :2 este raportul molar f) masa de solvent h de puritate 96%.
în care se află hidrocarburile A şi B în amestecul
considerat, dar şi raportul dintre numărul de 3.24. Să se aşeze alcanii izomeri cu formula

atomi de hidrogen din moleculele celor două moleculară Cn+2 H112_2 n+6 în ordinea crescătoare a

hidrocarburi. punctelor de fierbere.


O altă probă din acest amestec, identică
cu prima, este tratată cu clor gazos în prezenţa 3.25 Un amestec de metan şi etan conţine
luminii. Se consideră că se obţin numai compuşii 78,94% C. Să se determine:
dicloruraţi. a) raportul molar CH 4 :C2H 6 din amestec;
a) Să se identifice hidrocarburile A şi b) compoziţia procentuală de masă a
B , ştiind că hidrocarbura B nu poate fonna amestecului.
alchene.
b) Să se calculeze volumul (c.n.) de aer, cu 3.26. Gazele obţinute prin combustia a
20% 0 2 , necesar combustiei amestecului, dacă 5600mL (c.n.) de hidrocarbură gazoasă sunt
ox igenul este în exces de 10%. trecute prin două vase spălătoare unul cu acid
c) Să se determine masa amestecului de sulfuric, iar celălalt cu lapte de var. La sfârşit
compuşi dicloruraţi şi să se indice numărul de se constată o creştere a masei celor două vase
compuşi dicloruraţi din acest amestec. cu 22,5 g şi respectiv 44 g.
d) Să se calculeze masa soluţiei, de Să se denumească radicalii monovalenţi ai

concentraţie 30% , care se poate obţine prin hidrocarburii.


dizolvarea în apă a acidului clorhidric rezultat
din reacţia de clorurare.
I
m colecţia
EDUCAŢIONAL
I
-------------------...;:..Teste ti
3.27. Referitor la alcanii izomeri cu fonnula O) izomerul cu catena liniară cea mai scurtă
moleculară C02 _2H 3n'Î' unde n este număr întreg formează prin clorurare fotochimică 4 compuşi
şi pozitiv, sunt corecte afinnaţiile: monocloruraţi;
A) au formula moleculară C 1H 16; E) izomerii ce există sub forma a doi
8) sunt 11 izomeri (inclusiv enantiomeri au denumirile: 4-metil-hexan şi
~ereoizomeri); 3,4-dimetilpentan;
C) 3 izomeri conţin câte un atom de carbon F) toţi izomerii pot forma prin dehidrogenare
.:u.1temar; alchene .

Numărul izomerilor cu formula în moleculă 5 atomi de carbon primari, I atom


- .ecu lară C 7H 16 care conţin atom i de carbon de carbon terţiar şi 1 atom de carbon cuaternar
~...ri este: este:
.\) I; B) 8; C) 9: A) izoheptan;
D) 10; E) O. B) 2,3-trimetilbutan;
C) 2-etil-3-metilbutan;
~ ~9. Denumirea corectă a izoalcanului cu O) 2,2,3.3-tetrametilbutan;
- ~la plană de mai jos este: E) 2,2,3-trimetilbutan.
CH3
I
CH~H2 yH-CH-yH-CHr-CH3 3.33. Numărul hidrocarburilor saturate
cu formula moleculară C 5 H 10 care conţin în
Cffy-CH3 CH3 mol ecu lă un atom de carbon primar este:
.\) 3,4-dimetil-5-etilheptan; A) O; B) I; C) 2:
B) 2,4-dietil-3-metilhexan; O) 3; E) 4.
() 5-etil-3,4-dimetilheptan;
D) 3-etil-4,5-dimetilheptan; 3.34. Despre o-alcanul A care dă reac~a de
E) izoundecan. cracare indicată mai jos se cunoaşte că raportul
dintre masa relativă a atomilor de carbon şi masa
Numărul izomerilor c u formula relati vă a atomilor de hidrogen din molecula sa
~~u lară C 6H 14 care conţin cel mai mare are valoarea 5 .
.:.: de atomi de carbon primari este: A m=~ > C3H6 + a
.\) I; B)2; C) 3; Substanţa a poate forma un număr de
=>> 4; E) O. compuşi dihalogenaţi egal cu:
A) 2; B) 3; C) O;
:.31 Hidrocarbura cu fonnula moleculară D) I; E) 4.
care nu conţine în molecul ă atomi de
, secundari fom1ează prin clorurare un 3.35. Un amestec de metan şi etan. în care
:.: de compuşi monocloruraţi egal cu: raportul molar CH 4 :C 2H 6 = 1:2, consumă la
.\J3; B) O; C) 1; ardere 3024 L (c.n.) de aer, cu 20% 0 2 procente
::>J 2; E) 4. volumetrice. Volumul ocupat de amestecul
supus combustiei, măsurat la 27°C şi 6 atm,
Denumirea izoalcanului care conţine este:

I
l colecţla
EDUCAŢIONAL
w
µ = 26,4 g/mol. Randamentul reacţiei este:
A) 54,54%; B) 66,66%;
A) 604,8 L; B) 3,321 L;
C) 75%; D) 80%;
C) 12,3 L; D) 36,9 L;
E) 33,33%.
E) 36,9 m 3.

3.36. Dacă dehidrogenerea etanului aflat 3.41. Se supun descompunerii termice


într-un recipient închis are loc cu un randament 2240L (c.n.) de CH4 • Dacă 25% din metan nu
de 80%, variaţia presiunii din recipient, se transformă, iar în amestecul final rapo1tul
considerând temperatura constantă, este: molarCH 4 : H2 = 1:5, volumul (c.n.) de aceti lenă
A) presiunea rămâne constantă; rezultat este:
B) scade de L8 ori; A) 22,4 L; B) 44,8 L; C) 224 L;
C) creşte de 0,9 ori; D) 560 L; E) 56 L.
D) se dublează;
E) creşte de 1,8 ori. 3.42. O probă de n-butan cu masa de 348 g
este încălzită
într-un recipient închis la l 00°C
3.37. Prin descompunerea termică a unei în prezenţă de AICI, umedă. În aceste condi ţii .
probe de metan de puritate 98% sc obţin , după constanta de echilibru a reacţiei de izomerizare
separarea a 0,8 kmoli de acetilenă, 67,2 m-1 ( c.n.) este kC = 4. Numărul de moli de izobutan din
de amestec gazos în care raportul molar CH 4 :H2 amestecul de reacţie la echilibru şi randamentul
= 1: 14. Volumul (c.n.) probei de metan introduse izomerizării sunt:
în reacţie este: A) 4,8 moli şi 75%; B) 6 moli şi 80%;
A) 40,32 m-\ B) 45,71 m 3; C) 4,8 moli şi 80%; D) 3 moli ş i 50%;
C)4l, l4 L; D) 45,71 dm3; E) 6 moli şi 100%.
E) 35,84 L.
3.43. Un amestec de ciclobutan ş i
3.38. O probă cu masa de 2, 16 g d in
metilciclopropan este tratat cu Br, în prezenţa
produsul unic al monobromurării unui alcan luminii. În amestecul de reacţie -nu se poate
conduce după mineralizare şi tratare cu azotat afla:
de argint la 5,64 g de precipitat (vezi capitolul A ) 1,3-dibromo-2-mctilpropan;
19). Alcanul este:
B) 1,4-dibromobutan;
A) metan; B) etan;
C) l ,3(S)-dibromobutan;
C) ncopentan; D) propan; D) l,3(R)-dibromobutan;
E) izooctan.
E) bromociclobutan.
3.39. Pentru un amestec ech imolecular
3.44. La descompunerea termică a
de doi izoalcani izomeri care au compoziţia
propanului rezultă un amestec de reacţie ce
proci>,..,tuală de masă 83,72% C şi 16,28% H,
con~ine 30% Ci1-I4 în procente de masă. Dacă tot
raportul dintre numărul atomi lor de carbon
propanul a reacţionat, randamentul de obţinere
primari şi numărul atomilor de carbon terţiari
a etenei este:
are valoarea 3. Tzoalcanii din amestec sunt: A) 58,84%; B)47, 16%;
A) 2-metilbutan şi 2,2-dimetilpropan; C) 100%; D) 50%;
B) 2-metilpentan şi 3-metilpentan; E) 94,28%.
C) 3-metilpentan şi 2,3-dimetilbutan;
D) 2,2-dimetilpentan şi 2,4-dimetilpeutan; 3.45. La dehidrogenarea propanului se
E) 2-meti lpentan şi 2,2-dimetilbutan. fonnează propenă şi hidrogen. Amestecul gazos
rezultat conţine 25% H 2 (în volum). Procentul
3.40. Prin dehidrogenarea propanului de propan descompus este:
rezultă un amestec gazos cu masa molară medie
m
-
cole3tl
EDUCAŢIO
,. 50%; B) 75%; C) 30%; 3.49. Se amestecă l mol dintr-un alcan
:} 33,33%; E) 50%. gazos cu cantitatea stoechiometrică de ox igen.
După combustie, se formează un volum de gaze
Un amestec format din doi alcani (c.n.), în care apa se află sub fonnă de vapori,
. ;;. gazoşi, aflaţi în raport molar l :3, are cu 22,4 L mai mare decât volumul (c.n.) supus
ice ..::ea p0 =1,808 g(L. Volumul de aer (c.n.) combustiei. Alcanul este:
nu ..: arderii a 13,2 g din alcanul superior A) metan; B) propan;
rtul C) hexan; D) butan;
enă ~ 112 L; B) 134,4 L; C) 100,8 L; E) etan.
:::: 44,8 L; E) 168 L.
3.50. Procentul cu care creşte volumul
Doi moli dintr-un alcan necunoscut se gazelor la descompunerea în elemente a unui
=,ces de oxigen. Gazele rezultate se trec alcan (C0 H 2n~J gazos este:
48 g ---.:a vas spălător ce conţine 300g de soluţie
A) 50n%; B) 100n%; C) J00(n+ l)¾;
10°c - - sulfuric de concentraţie 40%. Formula
D) no/o; E) 100(n-1 )%.
diţii, -...ară a alcanului, ştiind că soluţia finală
Lzare _:.iJ spălător are o concentraţi e de 25%,
3.5 1. O probă de metan cu volumul (c.n.)
1 din
de 78,4 L se descompune termic în vederea
entul B) C2H 6;
obţinerii acetilenei. Ştiind că se formează 6g
E) C 5H 12•
de carbon şi un amestec gazos care conţine
1%; 66,66% H,, procente molare, conversia utilă şi
)%; La tratarea metanului cu vapori de apă
selectivitatea transformării sunt:
~{ă de nichel se folosesc 3 moli de metan
A) 57,142 şi 71,428%;
de apă. Procentul de metan transformat,
B) 71 ,428% şi 80%;
il1 şi . .:. in amestecul final procentul molar de
C) 75% şi 80%;
:zenţa ~ 18, 18%, este:
D) 57,142% şi 80%;
poate 66,66%; B) 50%; C) 33,33%;
E) 50% şi 75%.
- "0%; E) 75%.

Teste ti
A firmaţiile corecte referitoare la - masa molară a monocloroderivatului ei
:-'Jura cu formula moleculară C5H12 care este de 1,345 ori mai mare decât masa molară a
1i că a -..e forma alchene prin dehidrogenare hidrocarburii;
,cţie ct
- nu are în moleculă atomi de carbon
)acă toi ..::e un atom de carbon cuaternar; terţiari;
ibţinere - :ormează prin cracare metan şi - se aroma tizează prin dehidrogenare
..:--..ă; avansată .
lsr.eizomer de catenă cu o-pentanul; Referitor la hidrocarbura A, sunt corecte
5te pentanul cu punctul de fierbere cel afirmaţiile:
::at. 1. are formula moleculară C7H 14;
2. este o-heptanul;
11ului se
Despre o hidrocarbură A se cunosc 3. are NE= 1;
:ul gazo,
1rocentt.-
_--ele date: 4. un mol de hidrocarbura A consumă la
'"::.'Ortul masic C:H = 21 :4; ardere 246,4 L (c.n.) Or

1colectla
EDUCAŢIONAL
m
şi că reacţiile sunt totale, referitor la amestecul
rezultat din reacţie, sunt corecte afirmaţiile:
3.54. Referitor la hidrocarbura cu fonnula · 1. nu conţine alcani;
moleculară C 7H 16 care nu are atomi de carbon 2. conţine metan, etan, etenă şi propenă;
secLLndari în moleculă sunt corecte afirmaţiile : 3. conţine butene şi izobutenă;
1. are denumirea 2,2,3-trimetilbutan; 4. are masa molară medie cuprinsă între
2. are catenă aciclică ramificată; 16g/mol şi 42 g/mol.
3. formează prin dehidrogenare o singură
alchenă; 3.59. Un amestec de metan şi clor este
4. formează prin clorurare fotochimică trei iluminat puternic. Se obţine un amestec de
compuşi monocloruraţi. compuşi cloruraţi format din: 3 moli de CH 3Cl,
2 moli de CH2 Cl 2 , 1 mol de CHCl3 şi 0,5 moli
3.55. Referitor la hidrocarbura cu formula de CC14 • Sunt corecte afinnaţiile:
moleculară Cil 16 care conţine în moleculă un I. s-au introdus în reacţie cel puţin 6,5 moli
atom de carbon asimetric şi care formează o de CH4 ;
arenă prin dehidrogenare avansată, sunt corecte 2. amestecul de metan şi clor avea un volum
afirmaţiile: (c.n.) de cel puţin 414,4 L ;
1. are denumirea 2-metilhexan; 3. din acidul clorhidric rezultat din
2. are denumirea 3-metilhexan; reacţie se obţin cel mult 1460 g de soluţie de
3. nu fonnează amestec racemic; concentraţie 30%;
4. fo1mează prin dehidrogenare avansată 4. masa molară medie a amestecului de
toluenul. compuşi halogenaţi este de cel puţin 79,67
g/mol.
3.56. Se consideră transformările:
3.60. Un balon este umplut cu amestec de
A I C~C=CBi+ Bi metan şi izobutan. Condiţia ca balonul să se
I
I 2 CH3
ridice în aer este:
1. în 0,652 moli de amestec să se afle cel
~ C.Eţ- CH CH2+ a puţin 0,452 moli de CH4;
2. amestecul să fie echimolecular;
1. Substanţa A este izobutanul. 3. raportul dintre masa izobutanului şi masa
2. Substanţa a este metanul. metanului din amestec să fie mai mic de 1,61;
3. Reacţia 2 este o reacţie de cracare. 4. masa molară medie a amestecului să fie
4. Reacţiile I şi 2 sunt reacţii de cracare. mai mare de 28,9.

3.57. Referitor la alcanii: 2-metilpentan 3.61. Un amestec format din 1O moli de


(A). 11-pe;1tan (B), ciclobutan (C), n-butan (D), o-butan şi x moli de izobutan este încălzit
neope1Jtan ( E) sunt corecte afinnaţiile: într-un recipient închis la l00°C în prezenţă de
l. punctele de fierbere cresc în ordinea: AlCl 3 umedă. După stabilirea echilibrului în
C<D<E<B>A: amestecul de reacţie se află 9,6 moli de izobutan.
2. toţi atoniliW.de carbon din moleculele lor Cunoscând k,=4, sunt corecte afirmaţiile:
sunt hibridizaţi sp1 ; 1. în amestecul iniţial se află 2 moli de
3. sunt hidrocarburi saturate; izobutan;
4. toţi au aceeaşi nesaturare echivalentă. 2. s-au transformat 7,6 moli de n-butan;
3. procentul de butan netransformat este de
3.58. Un amestec de izomeri cu formula 24%;
moleculară C4HIO este încălzit la 600°C. 4. randamentul izomerizării este de 80%.
Considerând că au loc numai reacţii de cracare
llT,'I
lliii
c ole ctia
EDUCAŢI ONAL
I
..
,.

oă;

:ntre

este
: de o
~ - Caracterizare generală
, CI ,
• Alchenele sunt hidrocarburi nesaturate cu o legăniră dublă şi catenă aciclică liniară sau
noii
~:n.:'icată.
• Alchenele au formula generală C 11 H 2 11 şi NE= l.
noii

lum
o
~:6 Denumire
-
• Toate alchenele au aceeaşi formu lă procentuală: 85,71 % C şi 14,28% H.

din • Din numele alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon în moleculă ca şi alchena,
de Jo i.:l..oc uieşte
sufixul -an cu sufixul -enă.
&c--o/e : CH2 C~ crenă Cfţ-CH CH 2 propenă
de • Pentru alchenele cu aceeaşi cater.~, care se diferenţiază prin poziţia legături i duble în
.67 .-e::iă. sc indică în faţa denumirii nur:-,arul atomului de carbon din catenă după care urmează
~-;-~ dublă.Se numerotează c~,c:oa astfel încât să se obţină indicele de poziţie cel mai mic.
_ ...;1p/e : CHr CP ':ffy-CH3 t-butcnă CH3 CH=CH-CH3 2-butenă
de
• lzoalcheuelc: se denumesc asemănător cu izoalcauii, alegând cea mai lungă catenă liniară
se
....:;: -.on1ine legătura dublă şi sensul de numerotare a catenei pentru care indicele de poziţie al
- ~ ..irii duble este cel mai mic.
cel - c~
E.r -olu: C~ CH-yf.I- tH-CH 3 .3-etil-4-metil-l-pcntenă
153
C112CH3
I;
fie • Dacă dubla legătură are acelaşi indice de poziţie, indiferent de set" .tl de numerotare a
~ e, principale, numerotarea acesteia se face astfel încât ramificaţiile să aibă indicii de poziţie
~ ::iai mici.
de
~it &c:-iple: c~c CH-c~
je I
CH3
în
n. 2-meril -2-butcnă 3-ctil-4-mctil-3-hexcnă

o
le ¼ Structură H H H H H
În molecula unei alchene. atomii de carbon 1•54" . / , : / \ ;. H
109 28
-= .; prin legărură dublă sunt hibridizati sp2• restul H , y C " 7 C , C ; C '..;) 120"
1
le m1lor de carbon sunt hibridizaţi s~ C C C H l
H "'
H H "'
H H "'
H 1.336-

lcolectla
EDUCAŢIONAL
m
Izomerie§
• Alchenele cu aceeaşi formulă moleculară care diferă prin aranjamentul atomilor de
carbon în moleculă sunt izomeri de catenă.
Exemplu: CH1 CH-C~-C~-CH3 C~• C-CH-CH
I 2 3
CH3
1 -pentenă 2-metil-1-bulenă

• Alchenele cu aceeaşi formulă moleculară şi cu aceeaşi catenă care diferă prin poziţia
dublei legături în catenă sunt izomeri de poziţie.
Exemplu: Cf½ C- CH2 C~ CH-C CH-Cl--l
I 3 I "3
CH3 CH3
2-metil-l -butenă 2-metil-2-butenă

• Alchenele cu aceeaşi formulă moleculară, cu aceeaşi catenă şi cu aceeaşi poziţie a dublei


legăturiîn catenă, care diferă prin orientarea substituenţilor atomilor de carbon dublu legaţi faţă
de legătura dublă sunt izomeri geometrici. Prezintă izomerie geometrică alchenele în care fiecare
atom de carbon din dubla legătură este legat de doi substituenţi diferiţi (vezi pag. 23, 24).

Exemplu:
. C8:;\c c;C~-CH3 CH3\c--c ; H
H1 \H H1 \ CH2 CH3
cis-2-pentenă trans-2-pemcna

• Alchenele şi cicloalcanii cu aceeaşi formul ă moleculară sunt izomeri de funcţiune.

Exemplu:
1-pentcny
o
ciclopentan

e Proprietăţi
fizice
• Moleculele alchenelor sunt nepolare sau foarte slab polare şi între ele se exercită
interacţiuni slabe de tip van der Waals.
• Alchenele inferioare (C2-C4) sunt gaze la temperatura obişnuită, termenii mijlocii sunt
substanţe lichide, iar termenii superiori sunt substanţe solide.
Punctele de topire şi de fierbere ale alchenelor sunt mai mici decât cele ale alcanilor
corespunzători.
Punctele de fierbe,e ale izomerilor cis sunt mai mari decât ale izomerilor trans, din cauza
polarităţi i
mai mari a moleculelor cu configuraţie cis.
Punctele de topire ale izomerilor trans sunt mai ridicate decât ale izomerilor cis, deoarece
configuraţia trans permite o apropiere mai mare a moleculelor.
• Alchenele sunt insolubile în apă, sunt solubile în solvenţi organici.
• Densitatea alchenelor lichide este mai mică decât densitatea apei.

§ Proprietăţi chimice
1. Reacţii de adiţie

) c=c( + x - v ~

ffi'I
liM---E---D--
UC
colecţla l
...A....;;;Ţa=l.:.::Oa=NA.z.:.=-lL
I.I. Adiţia hidrogenului (vezi pag. 34 1)
C H2n + H2
0
-+ CnH,,, 12 Condiţii :
alchenă alcan • catalizator (Ni, Pt, Pd).
E.:u-rplu: CH3 <;=CH-CH3 + H2 ~ CH3ŢH-CH2CH3

CH3 CH3
2-metil-2-butcnă 2-metilbutan
1.2. Adiţia halogenilor (ve7.i pag. 327)
I I Condiţii:
'\C=C/
/ '\ + X 2 ~ - C-C
I I- X=CI , Br • so luţ11"de ha Iogen (CI1 , Br2) 'm
X X solventi nepolari (CC1 4, CH2Clz).
&c-p/11: CH3 CH CH2 + CI2 ~ C~-ŢH-ŢH2
CI CI
propenâ 1,2-dicloropropan •
• Alchenele reacţionează şi cu halogenii dizolvaţi în solvenţi polari (apă, alcool). In acest
~ ..,ajoritar este compusul rezultat prin adiţi a la dubla legătură a unui atom de halogen şi a unui
~....,ent din molecula solventului (-OH, -OR). ·
În cazul alchenelor nesimetrice, fragmentul solventu\uj (-OH, -OR) se fixează la atomul
~ ~-.rbon cel mai sărac în hidrogen. (vezi pag. 328)
CH-CH-CH
3 I I i
~ •pâ de clor CC\i- Hfll OH CI
1-cloro-2-propanol
pr"' .....a
C~-yH-ŢH2
I CI Cl
1,2-dicloropropan

1.3. Adiţia hidracizilor (vezi ag.


1 f 6 - 327)
ă
'\ C= C/ + H - X ~ - C-C - X = Cl Br I
/ '\ I I ' '
11 H X
• Reactivitatea hidracizilor în reac1ia de adiţie scade în ordinea Hl>HBr>HCl.
,r • Adi ţi a HCI n ecesită prezenţa unui catalizator (HgCl,).
• Adiţia hidracizilor la alchene nesimetrice are loc cu respectarea regulii lui
.a nikov.
La adiţia hidracizilor la alchene nesimetrice, atomul de halogen se fixează la atomul
:-oon dublu legat cel mai sărac în hidrogen (cel mai substituit).
Cl
.u:
I
Clţ- <j>= CH2 + HCl ~ Clţ-Ţ-CH3
CH3 CH3
2-meti lpropenă 2-cloro-2-mctilpropan

• Adiţia hidracizilor la unele alchene nesimetrice în care atomii de carbon dublu legaţi
- fel de substituiţi poate fi neorientată, reZllltând un amestec de izomeri de pozitie (vezi pag.

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
CJ--l;;-CH-CT--l-C~-CH
J I "2 _ 3

Clţ-CH CH-Clţ-CH + HB
Exemplu: 3 {
B.r 2-bromopentan
2-pentenă CH:;-CH-CH-Cl-l-CH
3 2 I ~"2 3
Br 3-bromopentan
• Adiţia HBr la alchene în prezenţă de peroxizi (R-0-0-R) este o adiţie anti-
Markovnikov. Ceilalţi hidracizi (HCI, fi) nu dau adiţie anti-Markovnikov.
Exemplu: CH3-CH=CH2 + HBr ...... CH3-CH 2-C~-Br
propenă 1-bromopropan
1.4. Adiţia apei
I I
)c=c( + H--OH ~ _T_T_ Condiţii:
• în prezenţa acizilor tari (H 2S0.).
H OH
• Etena necesită o soluţie concentrată (98%) de H2S04 • Alchenele care conţin în moleculă
atomi de carbon dublu legaţi terţiari sau cuaternari reacţionează în prezenţa unei soluţii de H2 S0 _
de concentraţie mai mică (60%).
• Adiţia apei la alchenele nesimetrice are loc cu respectarea regulii lui Markovnikov.
Exemplu: CH:;-CH + H O (HzSo.i > CH:;-CH-CH
3
cu~"2 2 3 I 3
r OH
propenă ( ':) 01 \ ~ O 2-propanol

• Iniţial, la temperaturi joase (0-25°C), are loc adiţia acidului sulfuric la legătura dublă din
alchenă, cu formarea unui sulfat acid de alchil (ester al acidului sulfuric). La încălzire în prezen\2,
apei, sulfatul acid de alchil hidrolizează şi formează un alcool.
I I I I
"/ c=c/'\. + HOS(\H ~ -c-c-
I I
,-> -C-C-
- : : _.__
0
1 I
H 0S03H H OH

• În industrie:

2. Reacţia ~ polimerizare
I I
n)c=c( ~ -(?-?k Condiţii:
• diferite în funcţie de natura alchenei.
CH3
Exemple: nCH2 CH2 ~ -(CH2 CH2~ nCH3 CH CH2 ~ -(tH-CH2~
etenă polietenă propenă polipropenă

3. Reacţia de oxidare
3.1. Oxidarea blândă (vezi pag. 345 - 346)

"c=c/
/ '\.
+[O) + HO
2 ~ -t-t-
I I
Condiţii:
• soluţie apoasă neutră sau slab bazică
de KMnO4 (reactiv Baeyer);
OHOH
diol vicinal • temperatura camerei.

+7 -2 +4 O
2KMn04 + Hp --+ 2KOH + 2Mn02 + 3(0]
m colecţlal
li6il,-,,,,ED=u=c""'A"""T"""IO,..,.N,-!-A,,-tL
+7 +4 +7
Mn :Ul:+ Mn reducere, Mn agent oxidant 2
·'"' O -2
6 - 2e·. O oxidare, O agent reducător 3
• Reactivul Baeyer este un oxidant slab ş i în prezenţa sa se scindează numai legătura 1t
-~ la legătură, nu şi legătura cr.
• Pentru deteminarea numărului de oxidare al unui atom de carbon dintr-un compus
~ ~ se însumează:
-1 pentru fiecare legătură C- H;
Opentru fiecare legătură C-C;
+l pentru fiecare legătură C-nemetal (O, S, N, F, CI, Br, I).
CH3 CH3
ol -2 +7 + 11 -1 +4
u: 3CH3 C=C~ + 2KMn04 + 4Hp ~ 3CH3 y-yH2 + 2KOH + 2Mn02
izobutcnă OHOH
+7 +4 2-metil-1,2-propandiol
Mn ..-1e-, Mn reducere 2
o n
c~c
1
., -I } oxidare 3
c d4 C
• Etandiolul, nu:-nit uzual glicol, se obţine industrial prin oxidarea catalitică a etenei,
- d de hidroliza oxidului de etenă.
CH=CH
2 2
+ .lQ
2 2
(Ag, iso·c, H C-CH
2 2
..:!!4 CHi-C~
etenă 'c(' I
OH OH
I
oxid de 1,2-etandiol
etenă (2licolL-
3.2. Oxidarea energică , .._r v. ..,. ----
R-CH=CH2 + 5[0] ~ R-COOH + C02+ Hp Condiţii:
• soluţie apoasă de ~CrzD7
R-y=CH2 + 4[0] ~ R-~-R + C02+ Hp sau KMn0 4 acidulată
R J) c,
"0:-,'lt cu H2s0•.
+6 ·2 +3 O
K1 Cr20 1 + 4H2S04 \ ~S04 + Cr/S0 4\ + 4Hp + 3(0)
-{) +3 +6
Cr +3e" Cr reducere, Cr agent oxidant 2
J o ~
6 .:l4 O oxidare, · O agent reducător 3

-7 ·2 +7
Yin +Se- Mn reducere, Mn agent oxidant 2
·, O -2
6 -ie-• O oxidare, O agent reducător 5
• Oxidarea energică a alchenelor are loc cu scindarea ambelor legături cr şi 1t din dubla
! -'"i.. În funcţie de structura alchenei se obţin diferiţi compuşi:
H R 2101
O R R
H/"-c = ~ CO+HO
2 2 H "-
/ c= + > R-C -f
\ R"-/C= ~r01 > R"-/C=O
OH
acid cetonă

i!: CH2 CHi + 6[0] ~ 2C02+ 2Hp


etenă
'colecţia
EDUCAŢIONAL
m
CI-fy-CH y-CH2 CH3 + 3[0]--'> CH-3 COOH + CH3 r-CH2 CH3
CH3 O
3-metil-2-pentenă acid acetic butanonă

~ Oxidarea energică a alchenelor este un proces redox.


Exemple:
-) -2 +6 - 3 //0 ,4 +3
3CH3 CH=CH2 + 5.KiCrp7+ 20H2S04 ~ 3C~C\ + 3C02+ 23H20 + 5l<.iS04 + 5CriS0dl,
OH
+6 +3
Cr +ki Cr reducere (3e· acceptaţi) 10
-I +,
c-=14C}
_ _ oxidare(l0e· cedaţi) 3
2 4
C -6e·i C

o _, +1 +2 ,3llo +2
5Clţ-Ţ=C:Ef-C~+ 6KMnQ + 9}-lzSq ~ 5Clfy-~-CH3+ 5Clfy-Cz + 9Hp + 3~S04 + 6MnSO,
CH3 O OH
+7 +2
Mn ~ Mn reducere (Se· acceptaţi) 6
O +2
C -2e-) C }
_
1
+J oxidare (6e- cedaţi) 5
c~c
3.3. Oxidarea cu ozon (O) (vezi pag. 348)
,......o...____ Condiţii:
o o
• oxigen cu 5-6% 0 3;
• ,
0
I I ;0-0\ • agenţi reducători (HjPd.
R-C=CH-R~~C-CH- R~ R-C CH-R~ Zn + CH3COOH).
I I I'-- o,......
R R R
ozonidă primară ozonidă secundară

+H:P
(agen~ n:ducă,ori) R-C=0 + R-CH o
·'IA l
R
cetonă ţldehidă

Exemplu:
;0-0\ +H,O
CH3 CI¾-CH=CH2 ~ CH1 CH2 CH
'-. / ..,_ > CH3 CH2 CH O + CH2 0
CH2 <~~~J
1 -butenă O propanal metanal
• În absenţa unui mediu reducător, apa oxigenată (H20 2) rezultată din această reacţie
oxidează aldehidele la acizi.
3. 4. Arderea
C H20 + 3 0 2 _. 11C02 + nHp
0 2
Exemplu: C 3H6 + ~ 0 2 _. 3C02 + 3Hp

4. Reacţia de halogenare în poziţia alilică


I I Condiţii:
- ? y-y- +X--'>-yyy-+HX 2 • temperaturi ridicate (300 - 500°C).
H X
m
- EDUCAŢIONAL
colecţia I
-.:a::e X = Cl, Br
~:e: CHr-CH- CH3 + Cl2 (SOO°C)) CHz=CH- rH2 + HCI

propenă
Cl
3-cloropropenă (clorură de alil)
• Bromurarea unei alchene în poziţia alilică se poate realiza şi prin încălzirea alchenei,
_:ie de CC14 , cu N-bromosuccin i midă.
=i:z:::;-u:

N-bromosuccinimidă succinimidă
• Din aceste reacţii de halogenare, pe lângă produşii de substituţie alilică, se obţin şi al~
so_ vezi pag. 320).
CH2 CH-CH-CH3
I
+q (500°(:) Cl
CH2 CH-CH2 C~ ·HCI 3-cloro- l -butenă
I-bute::~
yH2 CH=CH-CH3
CI
l-cloro-2-butenă

Q
;>
~ Metode de obţinere a alchenelor
.,}Jd. 1. Dehidrogenarea alcanilor (vezi pag. 36)
{ ).
2. Cracarea alcanilor (vezi pag. 36)
3. Dehidrohalogenarea compuşilor mon ob alogenaţi (vezi pag. 126, 334, 335)
~- Deshidratarea alcoolilor (vezi pag. 141,142,337)
5. Hidrogenarea parţială a alchinelor (vezi pag. 80, 342)
6. Eliminarea de halogeni din compuşi dihalogen aţi vicinali
I I \ - Condiţii:
-?-y- + Zn ~ )c=c( + ZnX 2 • încălzire cu pulbere de z inc
[2 0 X X în etanol.
tanal
reacp.

1,2-dicloropropan propenă

§ Utilizări
Alchenele sunt materii prime importante în sinteza organică. Din alchene se pot obţine:
~om puşi halogenaţi,
cauciuc, mase plastice, detergenţi, emulgatori, sol venţi etc.

D0°C)

1colectia
EDUCAŢIONA.L
l;a
. u
41: Să~;~ determine formula moleculară a A+ 6 [O] (KMnO, 11,SOJ 2h + 2i
um1ătoarelor hidrocarburi:
a) alchena cu masa molară µ=98 kg/kmol; 4.4. Despre o h i drocarbură A se cunosc
b) alchena gazoasă cu densitatea în condiţii următoarele i nformaţii:
normale p0=1,25 g/L; - numărul atomil or de hidrogen din
c) hidrocarbura gazoasă cu NE=l care, la moleculă este de două ori mai mare decât
147°C şi 4, l atm, are densitatea p=5 g/L; numărul atomilor de carbon;
•\. - d) cicloalchena care conţine 11,764% H; - are catenă aciclică ramificată;
e) alchena care formează prin adiţie de - nu are în moleculă atomi de carbon
brom un compus ce conţine 65,57% Br; cuaternari;
f) alchena a cărei masă creşte cu 32,14% - formează prin adiţie de acid clorhidric un
prin adiţia apei. compus organic B care conţine 33,33% CI.
a) Să se identifice hidrocarbura A.
@ O alchenă A fonnează prin hidrogenare un b) Să se scrie fonnulele structurale ale
alcan care are în moleculă un atom de carbon izomerilor cu formula moleculară a hidrocarburii
cuaternar şi care conţine 83,72% C. A şi catenă aciclică şi sa se precizeze denumirile
a) Să se identifice alchena A. acestor izomeri.
b) Să se scrie formulele structurale ale l\. ~c) Să se calculeze masa de compus organic
alchenelor izomere cu A care au în moleculă B rezultată din reacţia a 21 O g de hidrocarbură
numai atomi de carbon primari şi terţiari şi să A cu 91 ,25 g de acid clorhidric.
se precizeze denumirea fiecărei alchene. d) Să se determine masa de hidrocarbură A
c) Să se scrie fonnulele structurale ale care reacţionează cu 200 mL de soluţie de brom
alchenelor izomere cu A care au catenă liniară de concentra~ie 0,5 M.
şi să se precizeze denumirea fiecărei alchene. t"\ e) Să se determine volumul de soluţie
a~iaă de K,Crp 7 de concentraţie 0,5M necesar
~4,J,10 hidrocarbură A cu NE= l are molecula oxidării a 21 g de hidrocarbură A. ·
formată din 6 atomi. f) Să se calculeze volumul de aer (c.n.) cu
a) Să se identifice hidrocarbura A şi să se 20% 0 2, procente molare, necesar arderii a 7 kg
precizeze tipul atomilor de carbon şi starea lor de hidrocarbură A.
de hibridizare. ,
b) Să se identifice compuşii organici: a, b, 41: Să se completeze ecuatiile unnătoarelor
c, d, e, f, g, 11. i din schema de reacţii de mai jos '-'
reacţn:
.. '

şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. ' ŢH-CH= CH- CH3+ H2 ~


a) CH 3
(Kl)
. ••
_ a ~ A + H2 CHg
b (H,SO,. t°C) A + H o
2
, - C (NaOH/c<anol. l°C)) A + HCI

..- d + Zn . - A+ ZnBr2
„ e .,_ H2 (Pd!Pb'·1 > A
- A + H2 ~ a
... A + Br2 rcc1,J d
--A +HCl.-c
- A + Hp (H,SO,) b
--nA - f
A+ [O] + Hp (KMnl\)> g

m colecţlal
. . . EDUCAŢIONAL
de stereoizomeri corespunzători formulei B.
Să se scrie formu lele plane descrise mai
sus şi fonnulele structurale ale stereoizomerilor
C corespunzători şi să se precizeze tipul de stereo-
izomeri .
n ~ Cz <j>".'°SH--CH3+ HCI~ ... d) Săse scrie fonnula plană care îndeplineşte
h următoarele condiţii:
Cfk
- are aceeaşi catenă ca şi formula B ;
: C'H:y l-t-Cl-fy-CH=Cft-CH3+ HCl~ ... - corespunde formulei moleculare a
)D
Cl-13 I
alchenei A;
- reprezi ntă un sin~ur izomer.
(H•)
llll C+.-CH=y- CF½-CH3+ HzO ~ ...
4.8. Se consideră schema 4.1, în care c este un
CH2 CH3
compus hidroxilic ce conţine 60% C şi 13,33%H
1le .:.C½-C=CH2 ~ ... (procente de masă) şi are masa moleculară
- I M=60.
rrii CH3
rile a) Să se identifice substanţele din schemă
2:C= CH-CH3+ [O] + HP (T(\lnO, ) > ••• şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
nic b) Să se calculeze masa soluţiei de brom
Cl-13 de concentraţie 2% ce este decolorată total de
ură
C-:~-CH-?H-CH3 + [O] CK,C,,o,· HiSo.>> 448mL (c.n.) de hidrocarbura A.
răA c) Să se calculeze volumul de hidrocarbură
CH3
rom A, măsurat la 77°C şi 3,5 atm, care decolorează
~ Ri-y=CH-CH3+ [O] (KM,,CJ.;+Hl50,.) > ... total 40 mL de soluţie slab bazică de KMnO.
uţie 1,5M. Să se studieze redox acest proces.
CH3
esar
:fy=CH- ÎH-CH3 ~~~~ (HzlPd) ) • ••
4.9. Se consideră schema 4.2, în care A este o
.) cu hidrocarbură saturată cu catenă acicl ică liniară
CH3 care are d ,,.=2,007.
7kg 0

- - ...0 2-+ ... a) Să se identifice substanţele din schemă


şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice .

relor .:.. se scrie formulele strucd1rale ale tuturor b) Să se determine raportul molar
.:c or cu formula moleculară C5 H10 şi să se hidrocarbură C:~Crp 1:H2 SO4 pentru reacţia
---- --e re laţia de izomerie dintre ei. de oxidare a hidrocarburii C cu soluţie acidă de
K 2Crp 7 •
: .::ons ideră alchena A cu denumirea: c) Să se calculeze volumul de soluţie acidă
-::-hexenă. de K 2 Crp 7 0,2M necesar oxidării a 0,3 moli de
• Să se scrie fomrn la plană B a acestei hidrocarbură C.
d) Să se calculeze masa soluţiei de compus
Să se scrie fom1Ulele structurale ale c sau d, de concentraţie 92,5%, care conduce
- ;zomerilor cu fonnula plană B. la 5,6g de hidrocarbură C, cu un randament de
' :e co n s ideră formulele plane care 80%.
::esc următoarele condiţii :
.. - aceeaşi catenă ca şi formulă plană B; 4.10. Se consideră schema 4.3 .
;espund formulei moleculare a alchenei Să se identifice substanţele din schemă şi să
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice, considerând
,:"-.:afe formulă corespunde la un număr de când este cazul produşii de reacţie majoritari.
~ eri de două ori mai mic decât numărul
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
+Hi(Ni) Schema 4.1.
; a
+Bri(CC~)
;b
d sau f ___-_h___ A +H 0 (H S0
2 2 4) ;
- - 1 ---"--"--"-...;:.:...- c
(NaOH
sol. alcoolică) +HCI
:. d
polimerizare
:. g
+Cli(500°C) . e +Hi(Ni\ f
-HCl
Schema4.2.
(AlCl3-H20, 50-100°() -H2 -HCI
A . ~) a sau b
B (C'20,/Alp3,600°C) C (N a OH~~o~alcoohca

e ___+=Z=n_ _ ___,_ -
-ZnC!z
ÎÎ ·~
(I-f,S0 4 , 200°C)
c sau d

Schema4.3.

4.11. O hidrocarbură lichidă A, cu formula carbon secundari şi să scrie ecuaţia reacţiei:


moleculară C6 H12, nu deco l orează soluţia slab A + H2 ~ a
bazică de KMn0 , nu decolorează so l uţia
4
b) Să se detennine structura izomerului B
de Br2 în CCl4 şi formea~ un singur derivat care are în catenă numai legături cr şi un atom de
monoclorurat în reacţie cu clorul gazos la carbon terţiar ş i structura derivaţilor dicloruraţi
lum i nă. care în reacţie cu zincul sau cu sodiul formează
a) Să se dete1minc structura hidrocarburii izomerul B.
A. c) Să se determine structura izomerului C
b) Să se determine structura izomerilor de care formează prin oxidare cu KMn0 4 şi H2S04
funcţiune cu hidrocarbura A care formează prin propanonă, dioxid de carbon şi apă şi să se indice
oxidare cu seluţie acidă de KMn04 acid acetic structura derivaţilor monocloruraţi şi diclorurati
şi acid butanoic. din care se poate prepara izomerul C şi condiţii le
în care se realizează aceste transformări .
4.12. Se consideră o hidrocarbură cu NE= 1 d) Să se arate ce fel de izomeri sunt
şiM=56. compuşi i A, B, C.
a) Să se determine structura izomerului
A care are catena fonnată numai din atomi de 4.1 3. La oxidarea unui amestec de I-butenă
m .
colectia l
EDUCAŢIONAL
1. .=obutenă s-au consumat 440 mL de soluţie butanonă, alături de un alt compus organic.
- ..;.j de KMnO4 2M şi s-au degajat 4, 1 L de f) Să se indice o cale de transfonnare a
=: 'Uăsuraţi la 27°C şi 3 atm. izomerului C în izomerul A.
?.I Să se calculeze masa amestecului g) Să se arate dacă izomerii A, B, C prezintă
~ - .:hene supus oxidării şi compoziţ ia lui izomerie geometrică şi după caz să se scrie
-~-::iată în procente molare. structura izomerilor geometrici.
:- Să se indice ce substanţe organice rezultă
- ....:est proces şi în ce cantitate. 4.16. Un amestec echimolecular format
dintr-un alcan A şi o alchenă cu acelaşi număr
- -!. Un amestec de propenă, 2 -butenă şi de atomi de carbon în moleculă conţine 15, 15%
4.2. - -~~ - 2 -butenă, în care 2-butena şi 2-metil- hidrogen. Alcanul A se poate obţine prin
- __ "'.a se aftă în raport molar I: l , este oxidat hidrogenare din trei alchene izomere B, C, D
b o so luţ ie acidă de K2 Crp7' În um,a
- J despre care se ştie că formează fiecare câte un
..:...-. se obţin 2,24 L (c.n.) de C0 2 şi o soluţie singur produs de substituţie alilică.
- .:are se neutralizează cu 80g de soluţie de Alchenele B şi C conduc la acelaşi compus
d - de concentraţie 20%. prin adiţia acidului clorhidric.
- Să se determine masa amestecului a) Să se identifice substanţele A, B, C, D şi
- --enc supus oxidării ş i compoziţia lui să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice indicate.
1Q 4.3.
~tă în procente de masă. b) Să se precizeze în ce relaţie de izomerie
- Să se calculeze volumul soluţiei acide sunt alchenele B, C şi D.
• -::.O. 2M necesar ox idării . c) Să se calculeze masa.: de compus organic
. Să se indice care a lchenă din amestec monoclorurat rezultat din reacţia a 9,8g de
--â cantitatea cca mai mică de soluţie alchenă D cu clorul, la 500°C, dacă randamentul
...:-~ şi să se calcu leze volumul soluţie i reacţiei este de 90%.
n - ;:e K.MnO 4 IN necesar oxidării acestei
! S ă se aprecieze volumul so luţ iei 4.17. Indicaţi structura hidrocarburilor
• _e KMnO 4 lN necesarox idării întregului nesaturate cu duble l egături care formează
-- de alchene. prin oxidare cu KMnO 4 şi l\ SO4 următorii
compuşi :
O probă cu masa de 1,96 g dintr-o a)CH-;-C-CH3 +Cl±-,CH-COOH
:acţiei: , li · I
- .\. cu densitatea vaporilor faţă de un
O CH3
- ~ himolecular de C0 2 şi N 2 egală cu
merului= - .:onsumă Ia oxictare 0,4 L de soluţie b) CHj--CJţ-COOH+ C02+ ~O
matom o. ..: ~ \1.n0 4 0,2 N.
dic\onir- ~j se determine formula moleculară şi
c) Hooc- Q-cooH +
Ll formec -:. ?.lchenei. + C02+ Hp + Ciţ-COOH
:1 se studieze redox acest proces de d) Cl±-CH,C=O T r ll:-COOH
omerulUJ " să se determine raportul molar A: , -I '-'6·½
04 şi H2S -l:SO4 • CH3
i să se ind.. : se calculeze masa de soluţie deH 2SO4
}i dicloruq e) C~-Cflr-ClizCHi-COOH
-:--~ţie 98% necesară obţinerii soluţiei
; şicondiţ;. o
.i se determine struct11ra
izomerului B al DCHr-rr-C}ţ--C:(ţ-COOH+ Cfţ-rr-COOH
-1.care formează prin oxidare cu soluţia o o
- ~\1n0 4 acid propanoic şi o cetonă. g)CI+;--C-C- (CH:z)r-COOH+ Clţ-COOH
.:. se determine structura izomeruui C . li li
--eleaş i condiţii, fonnează 3-metil-2- o o
lcolectla
EDUCAŢIONAL
Eil
Schema 4.4.
CH3
IA\ C~CH--CH-t- CH3
VY - I I ®
CH3 CH3
CH3
© C~H--CH=C-tJ+-CU-CH,
I I " 2
'
@ Ciţ-yH-CH=CH-Ciţ-C~
CH3 Ciţ-C~ CH3
CH3 CH1
I I · CH3
® Clţ-C.H,CH-0 C-CJ+-CU-CH, I o-cH3
. - I I i'-2 , ® Clţ-CH- I
Ciţ-CH3 C~
TH3 a) Săse determine formula moleculară - şi
h) numai HOOC-C- COOH
I structurală a alchenei A.
CH3 b) Să se determine formulele de structură
i) O=n ~
+ 2Clt-C-CR
, li .,
ale izomerilor hidrocarburii A notaţi B, C, D care
consumă pentru oxidarea a 0,15 moli din fiecare
COOH O câte 600 mL din aceeaşi soluţie oxidantă.
j) Clţ-rr- rr-CH3 + 2Cl-ţ-COOH c) Să se calculeze volumul de soluţie slab
o o . bazică de K.MnO 4 de concentraţie 0,3M care
oxidează 0,15 moli din fiecare dintre izomerii
k)HOOc- 9tt--ciţ-Ciţ-fH-COOH +
consideraţi şi să se compare aceste rezultate.
COOH COOH d) Să se studieze redox procesele de la
+2CO2+2Hp punctele b şi c.
4.18. O hidrocarbură A formează la oxidare
cu soluţie acidă de KMnO 4 un singur compus: 4.20. Se consideră alchenele A, B, C, D, E,
acidul 6-oxoheptanoic. f din schema 4.4.
a) Să se determine strnctura hidrocarburii a) Să se scrie denumirea acestor alchene.
A.
b) Să se arate care dintre ele prezintă
b) Să se scrie ecuaţiile următoarelor
izomerie geometr ică şi acolo unde este cazul
să se indice structura -şi denumirea izomerilor
reacţii:
A+H\:1 - geometrici.
A + Cl2 500°C ~ c) Să se indice structura compuşilor rezultaţi
c) Să
se calculeze concentraţia molară din oxidarea acestor alchene cu o solutie acidă
de KMnO4 • '
a soluţi ei
acide de KMnO 4, dacă 19,2g de
hidrocarbură A consumă 200 mLde soluţie pentru
a se oxida total. Să se studieze procesul redox. 4.21. Se arde în aer un amestec gazos cc
conţine un alcan A şi o alchenă B cu acelaşi număr

4.1 9. Pentru oxidarea a O, 15 moli de alchenă de atomj de carbon în moleculă, în raport molar de
A se consumă 400 mL de solutie de K 2 Cr2O 7 1:2 şi se separă 79,2g de CO2 şi 37,8g de Hp.
'
de concentraţie 0,25M acidulată cu H2 SO4 , iar a) Să se identifice alcanul şi alchena.
pentru hidrogenarea a 126g din această alchenă b) Să se determine compoziţia amestecului,
exprimată în procente molare şi în procente de
se consumă 12,3 L de H2, măsuraţi la 27°C şi
masă.
3atm .
r,r.l colectla I
._,1---=E=eou""'c"""'A.:;Ţ;:,IO;:;N:1:A~L
4.4. l se indice condiţiile în care se pot
- -msfonnările: A-> B şi B -. A. soluţiei, de concentraţie 20%, obţinută prin
l se calculeze volumul (c.n.) de dizolvarea substanţei b în apă.
- 2')0/o 0 1 în volume, necesar arderii
4.22. Pentru oxidarea a 4 ,2g de alchenă
~că alchena B dintr-o probă identică cu formula moleculară C,,+4 H0 3...3._2 se consumă
..ecul supus arderii este consumată în 100 mL de soluţie ac idă de K 2Crp1 J/3M .
:::=::::c:::;;;;-_· e transformări: Să se stabilească formula şi denumirea
_ ,:{)_ >.-.'.!50-Cl a -H,O b hidrocarburii.
- .
Teste ti
aeferitor la a lchenele cu formula E) s unt cinci perechi de izomeri
:v I) sunt corecte afirmaţiile: geometrici;
- in moleculă 6 atomi de carbon; F) izomerul care consumă la oxidare
... "t 18 izome ri (inclusiv cantitatea cea mai mică de soluţi e acidă de
cturl
::::::-:::::=~~ I: ~crp1 este 3-hexena;
_n atomi de carbon hi bridizaţi sp şi G) prin adiţia de HB r la unul dintre izomeri
1care
masa acestuia creşte cu 96,428%.
ecare
~l cinci perechi de stereoizomeri;
! slab Teste ti m)
care
4.27. A Ic h en a ~ ·- f_o_r_m
_ e _a z_ a-· - -p r i_n_ __
meru ?rin adiţiabromului, masa unei
3te. _t co nţi ne un atom de carbon cuaternar hidrogenare 4-etil-2-rnetilhexan şi prin oxidare
de la • :_ 5,71%. Denumirea alchenei este: energică propanonă şi un acid carboxilic are
:-metil- I-butenă; denumirea:
:-cieti l-2-butenă; A) 2 -metil-4-etil-2-hexenă;
D,E. :-metil-propenă; 8) 4-etil-2-metil-2- hexenă;
-outenă; C) 3-etil-5-metil-4-hexenă;
1ene. _ .:,obuteoă. D) cis- sau trans-4-etil-2-metil-2-hexenă;
:zinl. I E) izonone nă.
Caz\. ~ ?nn adiţia apei, masa unei alchene ce
1erilcr ~ atomi de carbon cuaternari creşte cu 4.28. Alchena care fo rm ează prin
,umărul de alchene care îndeplinesc hidrogenare I , 1,4,4-tetrameti [ciclohexanul
zultaţ: ! indicate este: formează prin oxidare cu KMnO 4 şi H2 SO 4
acid! B) 2; C) 3; compusul cu formula plană:
E)O.
A) CI-ţ-CI-ţ-~-Cl-fy-Clfy-K-Cl-ţ-CH3
zos Ct Alchena care fonnează prin oxidare o o
numt ~ _ : butanonă şi acid 2-metil-propanoic are CH, CH, CH3 CH3
olardt -ea: I I I I
B) HOOC-CH-CH-CH-CH-COOH
"20- - E-2.4 -dimetil- 3-hexenă;
l. 3 E-3 , 5-dimeti l-3-hexenă; CH3 CH3
ecului ~ cis-2,4-dimetil-3-hexenă;
I I
C) HOOC-y'--Cfţ-CHi-f- COOH
:nte de :Jl Z-2,4-dimetil-3 -hexenă;
.::1 AşiD .
CH3 CHg
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
m .
A) 50% C 2H 6, 50% C 2H~;
D) CCi, HP şi o=Q=o B) 49,53% C 2H 6, 50,47% C 2H 4;
E) CI-ţ-tr-Clţ-CJ-fy-Cl¾-CI-ţ--f-CH_i C) 75% C2 H6 • 25% C 2H 4 ;
o o D) 80% C2H6, 20% C2H4;
E) 5 1,72% C2H6 , 48,28% C2 H~.
4.29. Pr in hidrogenarea unui amestec
de alchene se o bţine un singur compus: 3- 4.35. O probă cu m asă de 14g dintr-o
metilpentanul. N umărul maxim de alchene hidrocarbură care arc densitatea vaporilor în
existente în amestec este:
raport cu H 2 rl =28 reacţionează cu 3.075 L
A) l; B) 2; C) 3; "112

D) 4; E) 5. de H 2, măsuraţi la 27°C şi 2 atm. Numărul de


legături 1e din molecula hidrocarburii este:
4.30. Se consideră alchenele: A ) O; 8) I; C) 2;
a: 2-metil-3-hexenă; D)3; E) 4.
b: 3-etil-2 -pentenă;
c: 2,4-dimetil-1-penten ă; 4.36. O probă dintr-un amestec de butan,
d: 2,3-dimetil-3 -hcxenă . izobutan şi izobutenă cu 28% izobu t enă.
Prezi ntă izomeri geometrici: procente de masă , decolorează 500 m L de
A) b ş ic ; B) a şi b; C) C şi d; soluţie slab baz ic ă de KMnO 4 0,2M. Masa
D) a şi d; E) toate. probei este:
A) IOg: 8) 20g; C) 30g;
4.31. Pentru oxidarea unei probe de D) 40g; E) 50g.
2-metil-1-butenă se co nsumă 2L de soluţie
acidă de K Cr O, 2M. Masa de CO 2 rezultată 4.37. Prin adiţia apei la o alchenă A se
2 2
din reactie este: formează un compus B ce conţine cu 25,7 1%
A) lţ2g; B) 176g: C) 44g; mai puţin carbon decât alchena A. Formula
D) 132kg; E) 264g. molecu lară a alchenei A este:
A) C3H 6; B) C3 H~; C) C 2H4 ;
4.32. Prin încălzi re în prezenţa nichelului a D) C4H 8; E) C5H 10 •
unui amestec de C 2H4 ş i H2 , în raport molar 1:2,
se obtine un amestec gazos cu densitatea faţă de 4.38. Diferenta dintre con\inutul în hidrogen
aer d · =O 5272. Randamentul reacţiei este: (procente de masă) al unei alchene ş i conţinutul
aer '
A) 75%; B) 80%; C) 90%; în hidrogen al produsuluj de ad*e este mai mare
D) 99%; E) 100% . în caz ul adiţiei la o alchenă a:
A) HCI: B) HBr; C) Hl;
4.33. La arderea unui amestec de etenă şi D) Hp; E) H 2 •
izobutenă se consumă de 4,5 ori mai
mult oxigen
decât numărul de moli de alchene din amestec. 4.39. Se tratează cu o soluţie slab bazică
Raportul de masă etenă : izobutenă este: de KMnO 4 o masă de 12,6g de a lchenă şi se
A)l:1; B) l:1 ,5; C)2:l; constată o creştere a masei mo leculare cu
D)3:1; E)l :2. 80,95%. Vo lumul soluţiei de KMnO~ 0,lM
folosit este:
4.34. Un amestec echimolecular format din A) IL; B) 2L; C) 3L;
etan şi e tenă sc barbotează printr-o solu ţie de D) 4L: E) 0,SL.
brom (Br2) de concentraţie 2% şi se obţin 18,8g 4.40. O probă de etenă cu masa de 112 kg se
de produs de reacţi e. Compoziţia procentuală oxidează catalitic cu oxigenul din aer. Amestecul
masică a amestecului iniţial este:
m
lăi
colecţlal
EDUCAŢIONAL
::-=:.:.ll în urma reacţiei conţine 14kg de etenă, A) 2-metil- I ,3 -butadienă;
"':l (c.n.) de C0 , oxid de etenă şi Hp. B) ciclopentenă;
2
li'..rJ.::.lrnentul de transformare a etenei în oxid C) 1-metilciclobutenă;
ae~na este: D) metilenciclobutan:
-\ -5%; B) 62,5%; C) 50%; E) 1 ,3-pentadienă.
::> 90%; E) 80%.
4.43. O alchenă obţinută prin deshidratarea
- - 1. Prin dehidrogenarea unei hidrocarburi unui alcool monohidroxilic saturat conţine
~;ine hidrocarbura B. O cantitate de 0,3 cu 20,85% mai mult carbon decât alcoolul.
~ hidrocarbură B adiţionează 48g de brom Numărul de izomeri care corespund formulei
ează 56,4 g de produs de aditie. Ştiind că moleculare a alchenei este:
"" =de A se formează 112 L (c.n.) de amestec A) 3; 8 ) 4; C) 5; D) 6; E) 2.
~ ~ubstanţa A şi randamentul transformării
4.44. Un amestec gazos format din propenă
~ etan, 75%; B) propan, 66,66%; şi izobutenă ocupă un volum de 8,2 L, măsurat
propan, 75%; D) butan, 66,66%; la 2 atm şi 127°C, şi consumă la ardere 285,6L
etan, 66,66%. (c.n.) de aer cu 20% 0 2, procente molare.
Raportul molar propenă : izobutenă şi volumul
e O probă cu masa de 13 ,6 g de de soluţie slab bazică de KMn0 4 0,5 M
a •.:rb ură A cu formula moleculară C5H8 decolorată de acest amestec sunt:
~ 32 g de brom. La oxidarea energică, A)3:1, l L; B) I :1 , 3L;
-'"bura A formează C0 2, H 20 şi o cetonă . C) 3:2, 0,666L; D) 2:1, 6,6L;
--bura A este: E) 2:3, 0,333L.

e
o
a -------------------Teste ti
Masa atomil or de hidrogen din 1. sunt 2.4-dimetil- l-pentena şi 2.4-dimetil-
- unui alcan este de 5 ori mai mică decât 2-pentena;
....:miilor de carbon. Referitor la alchenele f· sunt izomeri geometrici;
:n
'"::lează prin hidrogenare acest alcan sunt l sunt izomeri de poziţie;
!:irmatiile: 4. sunt 4 alchene izornere.
..J formula moleculară C H ;
5 10
: ;...mt 6 alchene izomere; 4.48. Referitor la alchenele care fonnează
!\Îstă o pereche de izomeri geometrici; prin adiţia hidrogenului etilciclopentanul nu sunt
- ··::mnează prin aditia hidrogenului doi corecte afirmaţiile:
1. sunt 5 alchene izomere;
2. sunt izomeri de poziţie;
..\lchenele care formează prin aditia 3. au NE=2;
- 2.3-dibromo-3-metilpentanul sunt 4. prezintă două perechi de izomeri
geometrici.
~ poziţie; 3. de funcţiune;
- ..: catenă; 4. geometrici. 4.49. Alchenele reprezentate prin fonnula
plană:
Referitor la alchenele care formează CHj-C.HrCH-CH=CH-C~H3
~ hidrogenului 2,4-dimetilpentanul sunt
:.5.rma1iile:
6tt 3

sunt:
IEDUCAŢIONAL m
colecţia
'
l. 3-metil-4-heptenă; 3. deshrdratarea unui singur alcool;
2. cis-5-metil-3-heptenă; 4. dehidrogenarea izobutanului .
3. 2-etil-3-hexenă;
4. trans-5-metil-3-heptenă. 4.54. Alchenele care fo1mează prin hidratare
p
compusul cu fonnula mol eculară C6H 1 şi prin
4.50. Referitor la 1-metil-1-ciclohexenă oxidarecu~Crp1 în mediudeH;SO4 un singur
sunt corecte afirmaţiile: compus sunt:
1. are 1',Tfr=2; 1. 2-hexenă;
2. sunt 4 alchene izomeri de poziţie cu 2. 3-hexenă;
această catenă; 3. 3,3 -dimetil- l-hexenă;
3. prin adiţia apei formează ca produs 4. 2,3-dimetil-2-butenă.
majoritar un alcool terţiar;
4. 1 mol de alchenă decolorează 5 kg soluţie 4.55. Un balon umplut cu o alchenă A
de brom de concentraţie 4%. pluteşte dacă este introdus într-un recipient în
care se află un amestec de N2 şi CO 2 în raport
4.51. Referitor la alchene sunt corecte molar N, :CO, == 1:7. Referitor la alchena A sunt
afirmaţiile: corecte âfirmaţiile:
1. au aceeaşi formulă procentuală; 1. este al doilea termen din seria omoloagă
2. au punctele de fierbere cu mult mai mari a alchenelor cu catenă liniară:
decât alcanii corespunzători; 2. o probă de alchenă A cu masa de
3 . sunt insolubile în apă; 2,1 g decolorează 200 g de soluţie de Br2 de
4 . au densitatea cu mult mai mare decât concentraţie 4%;
apa. 3. o probă de alchenă A cu volumul (c.n.)
de 1,12 L consumă 2,5 L de soluţie acidă de
4.52. O alchenă A formează prin oxidare K.MnO. 0,2N;
cu soluţie slab bazică de KMnO 4 un compus 4 . o probă de alchenă A cu masa de 840g
hidroxilic cu formula procentuală: 47,36%C, ocupă la -20°C şi 50662,5 Pa un volum de
10,52% H, 42,10% O. Referitor la alchena A 829,84 dm 3 •
sunt corecte afirmaţiile.
1. formea zJio- prin polimerizare 4.56. O probă de alchenă X cu masa de
polipropena; 84 mg reacţionează cu o soluţie slab bazică de
2. formează prin polimerizare polietena; KMnO4 când se obţin 87 mg de precipitat brun şi
3. formează prin oxidare cu soluţie acidă un compus organic ce nu prezintă stereoizomeri.
de K.MnO4 acid acetic, CO2 şi Hp; Referitor la alchena X sunt corecte afim1aţiile:
'~ fonnează prin adiţia acidului clorhidric 1. are în molecu l ă un atom de carbon
1-cloropropanul. cuaternar;
2. există sub forma a doi izomer i
4.53. O alchenă A cu catenă ramificată geometrici;
formează prin adiţia acidului clorhidric un 3. este omologul inferior al 2-metil-1-
compus organic cu raportul de masă C:H:Cl = butenei;
5,333: l :3,944. Alchena A se poate obţine prin: 4. în reaqia considerată s-au consumat 1OL
l. dehidrogenarea izopentanului; de soluţie de KMnO4 0,3N .
2. deshidratarea a doi alcooli izomeri de
poziţie;

m'
colecţia '
EDUCAŢIONAL
.~..-m=---;~

:e
ll1
Alcadiene şi cauciucuri
llf < ))
-.:-f\ Caracterizare generală
• Alcadienclc sunt hidrocarburi nesaturate cu două legături duble şi catenă aciclică liniară
---,~cată.

• Alcadienele au forr--u la generală CnH:n-: şi KE=2.

Q
7::f1 Denumire
A
în • Din numele alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon ca şi alcadiena. se î .itu1.:uieştt:
ort -an cu sufixul -dienă. Se indică poziţiile dublelor legături în catenă prin :::~:..:ide poziţie şi
llnt =:: sensul de numerotare a catenei pentru care suma indicilor de poziţie este cca mai mică.
•. CH:=C=CH-CH, CH 2=CH-CIT=CH-C- H3
igă 1.2-butadicnă I .3-p~ntGd1enă
• i\lcadienele cu catene ramificate se \.numesc asemănător cu izoalchenele. Se alege
de - .ungă catenă liniară care conţine ~r·,;_,ck legături dllble şi sensul de numerotare a catenei
. de .arc indicii de pozi \ie ai dublr>' A legături au valoarea cea mai mică.
CH~y-CTT L H~ CH3 CH-9-9 CH-CH2 CH3
7.n.) ....,H _ H 3C CH 3
i._ de 2-mctil-1 ,3-butadienă 3 ,4-dimctil-2, 4-heptadi enă
(izopren)
~Og
1de o
-.:o Structltră
Principalele aspecte structurale ale alcadienelor sunt
a de
- , in formulele strncturale de mai jos. rl
• În alcadienelc în care cele două legături duble au un atom
;ă de
- ~ n comuu (legături duble cumulate). atomul de carbon comun
unşi
~~<lizat sp, iar ceilalţi doi atomi de carbon itnplicafi în cele
meri.
-;ăruri duble sunt hibridizaţi sp" (formula structurală A) .
.ţii le:
lrbon
• În alcadienele cu duble legături conjugate, se formează un orbital n extins prin
men ,mderea l aterală a orbitalilor p monoelectronici ai celor patru atomi de carbon hibridizaţi
- patru electroni rr nu se află locali zaţi câte doi în doi orbitali moleculari 7t (fonnula B). Ei
- de localiLaţi în orbitalul molecular 1t extins (fomrnla C).
:ti I-I·
Densitatea de electroni 7t nu este aceeaşi în întreg orbitalul molecular 7t extins. Este mai
- ·'icre atomii C1-C2 şi C,-C4 şi mai mică între atomii C2- C3, conducând la modificarea
at 101
- t legălllrilor C-C (fonnula D).

~ ,11
. . . .,. . ,' H
CC-'

tl
1 c-c \ c-c \H /
H/
I
colecţia ID
EDUCAŢIONAL-
Datorită de localizării electronilor 1t în orbitalul molecular 1t extins, proces care se numeşte
conjugare şi care are loc cu eliberare de energie, molecula butadienei este mai săracă în energie
decât o moleculă cu structura A (vezi pag. 313).
• În 1 ,4-pentadienă (structura E), între cele două legături duble se află un atom de carbon
hibridizat sp3. Această situaţie nu permite fom1area unui orbital n extins şi cele două legături duble
sunt legături duble izolate.

Q
¼ Izomerie
Alcadienele prezintă izomerie: de catenă, de poziţie, de funcţiune, geometrică.
• Cele două duble legături din moleculele a lcadienelor izomere pot ocupa una faţă de alta
trei poziţii distincte:
- duble legături cumulate;
Exemplu: CH2=C=CH-CJ-l ~-CH2- CH3 1 ,2-hexadicnă
- duble legături conjugate;
Exemplu: CHt =CH- CH==CH-CH2- CH3 1 .3-hexadicnă
- duble legături izolate
Exemplu: CH2=CH- CH 2-CH=CH- CH3 1 ,4-hexadicnă

Exemplu:
• Alcadienele sunt izomeri de funcţiune cu alchinele şi cu cicloalchenele.
C5H 8 C~ CH-CH CH- CH3
1 ,3-pentadicnă
CH=C- CH2 CH2 CH3
1-pentină
o
ciclopenlenă

• Alcadienele prezintă şi izomerie geometrică dacă una sau ambele legături duble
îndeplinesc condiţia de neidentitate a substituenţilor atomilor de carbon din dubla legătură.
Exemple:
a) Formulei plane: C8i=CH-CH==CH-CH 3 îi corespund doi izomeri geometrici.
C~ CH, /CH 3 CH2 CH, /H
'C=C 'C =C
H/ "-H H/ "-CH3
cis-1,3-pentadienă trans-1,3-pentadienă

b) formulei p lane: CH 3-CH=CH-CH=CH-CH 3 îi corespund trei izomeri


geometrici.
CH:--.
3 / H
'C=C H
w "- c=c/
H/ "-cH3
trans, trans-2,4-hexadienă

c) Formulei plane: CH3- CH=CH- CH=CH-CH2-CH3 îi corespund patru izomeri


geometrici.
'l':' colectlal
liaa EDUCAŢIONAL
-neşte
CH3, / H
' C=C H
1ergie H/ "- c =c/
H/ "-cH-CH
2 3
arhon trans, trans-2,4-heptadienă

duble
H, / H CH3~ _ / H
' C=C H '' C C CH2 CH3
CH/3 "-c=c/ H/ - \,_ - /
H/ "-cH-CH/
2
H/C-C"-H
2cis, 4trans-2,4-heptadienli 2trans, 4cis-2,4-heptadieoă
• Alcadienele cu duble legături cumulate de tipul:
I I

- ,d : d ' / b b \,_ ,b : b ' / b


/ C=C Cl : \ C- C=C'\. sau /C=C=C'' : \ C=C=C,
\ c: ci a '
a \ a: al 'a I
de alt: (a ,t b ,t c ,t d) (a ,t b)
- două forme izomere optic active, care sunt una imaginea în oglindă a celeilalte şi nu sunt
z.abile. Deşi nu au atom de carbon asimetric, aceste molecule sunt chirale şi ex i stă sub
• joi enantiomeri. r,> Ϋ..,_ .
Q .
::::6 Proprietăţi
fizice
• Moleculele alcadienelor sunt nepolare sau foarte s lab polare ş i între ele se stabilesc
..ni slabe de tip van der Waals.
• La temperatura obişnuită, butadiena este un gaz (p.f. : -4, 7°C), iar izoprenul este lichid
-~4oC).
) • Alcadienele sunt insolubile în apă, dar sunt solubile în solvenţi organici (hidrocarburi,
entcnă nalogcnaţi).

.ri dub
uă.
.§ Proprietăţi chimice ale alcadienelor cu duble legături conjugate
l. Reacţii de ad iţie
1.1. Adiţia hidrogenului (vezi pag. 341, 343)
:rici. Condiţii:
CnH2n-2+ 2 ~ ~ CnH2n•2
• catalizator (Ni, Pt, Pd).
Dublele legături se hidrogenează independent, simultan sau succesiv, conducând în final
-1corespunzător.

izome-- CI-½ y-CH=C"2 + 2H2 {Ni) ) CH3CH-Clţ--CH3


CH 3 lH 3
2-metil- 1,3-butadienă 2-metilbutan
(izopren)
1.2. Adiţia halogenilor (vezi pag. 327)

-r-r=?r-
I

x
I

X
Condiţii:
• soluţii de halogeni (Cl 2, Br2)
-Y ~ C=C-+ X 2
I I I { I
(adiţie 1-4)
I
în solvenţi
CH 2Cl 2) .
nepolari (CCl4 ,

-y-y-y=y-
:ru izom x X X =CI, Br
(adiţie 1-2)

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
'
yH2CH=CHyH
<..\-:"' C!-1.,

- Exemplu: { 2}

, _ _ +Br1 Br Br + B'2 ·
CH2 CH-CH-CH2 1, 4 - ct·b b • C"S'¾)
1 romo- 2 - urena o o
CH
I . ,,-CH-CH-
- I I CHI 2
I.J.butadicnă CH- CH-CH=CH Br Br Br Br
2 2
I I 1,2.3,4-tetrabromohutan
Br Br
3,4-dibrnmo-1-butenă ( 12%)
Cu exces de halogen se obţine compusul saturat tetrabalogenat.
1.3. Adiţia hidracizi/or (vezi pag. 329)

(adiţie 1-4)

-C=C- C=C-+ H X { - ~ - r - r i--


1 I I I I I
-c-c- c c- (adiţie 1-2)
i I I I
H X
X = CI, Br
CH3 CH=CH~H2
Exemplu: CH-CH-CH=CH + HBr (
2 .
t ,3-butadiena
_ 2
=[ J-bromo-2-butenă(80%)
CH-CH- CH= CH
3 I
Br

2
Br
3-bromo- l-butenă (20%)

2. Reacţii de polimerizare ş i copolimerizare


2. 1. Reacţii de polimerizare

n -C=C-C= C- ~ J_C-C=C-C
I I I I \I I I I "
I lf Condiţii:
• diferiţi catalizatori
(TiClJ, Al(C 2HS)v Na).
Exemplu: nCH2 y-CH=CH 2 ~ ţCH2 y=CH-CH2t
CH3 CH3
izopren poliizopren

• Cauciucul natural este un compus poliizoprcni c cu configuraţie cis a dublelor


legături .

2.2. Reacţia de copolimerizare


nxCHz-Cl+-CH=CH2+ nyCHrCH ~ IicH2 CH=C~CH}.fcH2 CHU
I l\ !~) , I {În
y y

Exemplu: ·n xCHrC~CH CH2+ nyCHr fH ~ HcH2 CH-CH-CH2~CH2 rHBn


Cc,85 C6H5
butadienă stiren cauciuc buta<lienstircnic
m
. . .1--ED_U_C_A;:.;Ţ:a;;
colecţia I
IO:.:N::.i;A:.::,jl
• Produşii de polilm:rizare şi copolimerizare ai dicnelor cu duble legături conjugate au
=:pi eu t.1 de c1astomer.

Denumirea
Propri etăţi
\lonomeri Struct11ra elastomerului (denumirea
specifi ce
comercială)

• elastici 1a1e ridicată


:-CH-CH= CII2
'"1tadienă
fcH2 CH CH-CHiţ cauciuc butadicnic
(11una, SKB)
• rezistenţă la
oxidare
• rezistenţă
:=C-CH=CH~ cauciuc cloro- mecanică superioară
(I fc H1 y=CH- CH:l prcnic (Neopren. • rezistenţă la:
Cl Nairit) solvenţi. produşi
~IMopren
chimici, oxidanţi
:-C-CH=CH2
+I 1_ li-- ,,.. -r H- C11,ţ • proprietăţi
CH3 ! -n cauciuc izoprenic asemănătoare cu ale
CH3 cauciucului nan1ral
1Loprcn

- ... H-CH
madicnă
CH2
l.(,_H CHiCt+:-CH = CH-CHtL stirenic (Buna S.
cauciuc butadien-
• proprietăţi
'b\Hs
-t;-CH=CH2
stiren
L

--
Sl1R. Carom 35
etc.)
asemănătoare cu ale
cauciucul ui natural

- rJ I-CH=CII~
nadienă
CIi cauciuc butadien
CI13 I • proprietăţi
Hy-cH2iCilr CH = CH-CH tJ.
i
- a - metilstirenic
2 asemănătoare cu ale
C=CH2 ( Buna SS. Ca rom
CJls cauciucului natural
1500)
C~H5
0-."TI..:til-stiren
CH-CH=CH2 • rezis1en1ă la
solicitări mecanice
c1tadienâ
r H=CH2 Hfi 1- CH~CHr-CI I = CH-CHt ]
0
cauciuc butadi-
cnacrilonitrilic
• reListenţă la
temperaturi mai
C="l (Buna "I. G.R.N.) ridicate
- f
• reisten1ă la
,nlonitril îmbibare cu uiţi

3. Reacţii de oxidare a dienelor


Dublele legături din diene se comportă faţă de agenţii oxidanţi la fel ca dublele legături
.:ne.
3.1. Oxidarea cu soluţii apoase de K1 Cr1 O; sau KMn04 ac:i,tu/ate cu H ? 0 4
\1olecula unei diene se scindează la nivelul dublelor legături , rezultând trei fragmente
conduce la diferiţi compuşi oxigenaii (vezi pag. 346):
o
R- C = .,.2[0]-> R.- C#
I ' OH
H nc,d cetonâ

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
m.
10
=C-C = +2[0] ~ R- C-C-R =C-C = +3[0] ~ R- C-C
I I 11 11 I I tt \ OH
R R O O R H O
dicetonă oxoacid
o o
=c-c = 01 >
+4[ ~c-c1 +[oi >
I I HO/ \ OH
H H
acid etandioic ( acid oxalic)

Exemple: CH2 CH-CH=CH2 + 11 [O]~ 4C02+ 3H20


1 ,3-butadienă

CHrf-CH CH2 + 9(0] ~ 2C02+ 2H20 + CH31r-cooH


CH3 O
izopren acid oxopropanoic
(acid piruvic)

CH2 CH- CBi-CRi-CH y-CH3+8[0]~C02+ H20 + HOOC-CH2 CH2 COOH +


CH acid burandioic (acid succinic)
6-rnetil-1 ,5-heptadienă 3
+ CH- C-CH
3 li 3
o
propanonă (acetonă)

3.2. Oxidarea cu 0 3
Exemplu:

203 2 0
CH2 CH-CH CH 2 + > C ~ ~H-~-O~lli + _~~ )> 2CH2 O + O=CH-CH=O
I ,3-butadienă "-: O / "'- O / metanal emndial
4. Sinteza dien
• O dienă poate reacţiona cu un compus conţinând o dublă legătură reactivă (fi lodienă).
Printr-o adiţie 1-4, se închide un ciclu de 6 atomi, cu o legătură dublă în poziţiile 2-3 ale dienei
iniţiale. Filodiene pot fi: anhidrida maleică, acroleina, acidul acrilic, acrilonitrilul, esterii acidului
acrilic etc.
Condiţii: temperatura obişnuită sau uşoară încălzi re.
Exemple:

~H2
(":::,... + CH-CHO
1,3-butadienă acroleină
~o - cHO
ciclopentadienă anhidridă
maleică

§ Metode de obţinere
Industrial, butadiena se o bţine prin dehidrogenarea unui amestec de butan şi butene, iar
izoprenul din dehidrogenarea unui amestec de izopentan şi izopentene, în anumite co ndiţii (600
- 700°C, Fep/Crp/~O).

eutilizări
Butadiena şi izoprenul sunt materii prime importante în industria cauciucului sintetic.
m colectlal
EDUCAŢIONAL
J)IB@ I B ~
~i se dete rmine formula moleculară a care să îndeplinească următoarele condiţii: A
-=..:.....--erelor hidrocarburi: (reprezintă o singură alcadienă), B (reprezintă
:? ludrocarbura cu NE=2 şi masa moleculară 2 alcadiene izomeri geometrici), C (reprezintă
4 alcadiene izomeri geometrici), D (reprezintă
- ~cadiena cu densitatea p=4,39 g/L la 2 alcadiene enantiomere), E (reprezintă 4
_ _" := ann; alcadiene stereoizomere) . Să se precizeze
• !lcadiena pentru care raportul dintre denumirea acestor alcadiene.
-~:at ivă a atomilor de carbon şi masa
.: a atomilor de hidrogen din mo l eculă 5.5. Să se completeze ecuaţiile chimice de mai
jos şi să se precizeze tipul reacţiilor chimice.
_ : .cloalchena cu 13 atomi în mo leculă; a) CH=C- C CH + l-T (Ni} >
: __.:-adiena cu 6 legături cr în moleculă.
2 I I 2 L-'2
H3 C CH3
.:..cadienă cu catenă aciclică ramificată
b) CH3 CH CH-y=CH2+ Br2 <cci.1>
-~88,23%C.
)H + _ ~1 se determine fonnula moleculară a CH 3
:)
---urii A. CH3
• -j se scrie formulele plane şi denumirile I
c) CH2 c - c~-CH= CHi+2Br2 (CCl.j))
::- :r ce îndeplinesc condiţii le cerute şi să
-=..:eze în ce relaţie de izomerie se află.
CH3
~ =1 se reprezinte formulele structurale I
erilor cu această formulă moleculară d) C!ţ-C CH- CH CH2+HB r ~
..: ac ic lică liniară şi să se precizeze

-CH=
- ~ acestor izomeri şi stările de hibridizare
- or de carbon di n moleculele lor. e)O + Bei ~

~
,dial
~ stabilească structura şi denumirea f) o - CH3+ HBr
~lor alcadiene:
>dienă) _cadienacare are în moleculă: 16 atomi, CH3
! diene ....! ~arbon hibridi zaţi sp 2 şi sp3, numai I
icidulu: g) nCH 2 C- CH C~~
~ ::irbon secundari şi terţiari ;
----=adiena care fo1mează prin hidrogenare
-:erilpentanul şi nu are în moleculă h) nxC~=CH- CH= C~+ nyC~= y H ~
"'" :arhon cuaternari; Cl
·CO'\ -=adiena care conţine 87,8% C şi care
C
-..: acicl i că liniară şi structură cis pentru i) c u
L"î= c=c~+
• H o (F½S .:i >
0

-co1 ~le legături ;


2

....~adiena care formează prin oxidare j ) CH= C-CH- CH=C- Cf..l + [O](KMoo,-~f:?So,>>
2 I 2 I " J
__ so luţie acidă de KMnO 4 : CO2 , Hp, CH3 CH3
- _:JH, HOOC-CH2 -CH2-COOHşi
Jtene, ia-
:liţii (60
-_.--fi rrans pentru o dublă legătură;
_._:a<liena care se obţine prin hidrogenarea
k) O= c~ -;.:. ~ +
~
- H-=-
~0- (Z-n)~ )

.....,_ _..ide Pd/Pb 2+ a 1,4-hexadiinei.


!)+~
.on si deră
a lcadienele cu catena 3- 2) +Hi0 (Zn))
sintetic --~--...-Jlui. Să se scrie câte o fonnulă plană
Icolectia
EDUCAŢIONAL
iii
5.10. Se consideră copolimerul A c i:
m) Cll6 + 0 1 -+
structura:
n) CHf'CH- CH=CH2-'-CH'f'CH- -CH 3' 30'c1>
8 HcH 2 CH-c1+-cHz~CH2 c HB
, I -"
5.6. Se consideră fomrnlele plane:
ri:\ CH1 CH-CH=C-CR
\/Y - I ~
o
a) Să se identifice monomerii şi să se scrie
CH3 ecuaţia reac~ei de copolimerizare.
b) Să se calculeze masa molară a
® CH-C=CH-CH-CH-CH,-CW
l 3 - ~~
copolimerului dacă n-200.
c) Să se calculeze masa din fiecare:
CH3
monomer necesară obţinerii a 2390 kg de
©CH1CHz-CH=CH-Cl-ţ-CH=Clf-C~C113 copolimer A, dacă randamentul copol imerizări i
in raport cu fiecare monomer este de 80%.
@ CH~H-CH CH-C-CH-CH3 5.11. Despre un copolimer X se cunosc
I I
CH3 CH3 următoarele informaţii:
a) Să se precizeze număntl de stereoizomeri - se obţine prin copolimerizarea butadienei
care sunt reprezenta\i de fiecare formu lă plană (A) cu o hidrocarbură aromatică cu NE=5 (B),
şi să se scrie formule structurale ale acestor în raport molar A:B = 2: 1;
stereoizomeri. - are compoziţia procentuală de masă:
b) Să se denumească fiecare stereo- 90.566% C şi 9,434% H.
izomer. a) Să sc identifice copolimerul X şi să se
scrie ecuafia reacţiei de copolimerizare.
5.7. Să se precizeze numărul de stereoizomeri b) Să se calculeze masa de copolimer care
reprezentaţi prin formula _plană: ar putea să se obţină dacă s-au introdus în proces
CH~CH=CH-CH- C=CH-CH3 378 g de butadienă şi 312 g de hidrocarbură
~ I I
CH3 CH3 B.
Să se scrie fonnulele structurale a le acestor
stereoizomeri. 5.12. Prin copolimerizarea izoprenului (A)
cu acrilonitrilul (B) se obţine un copolimer X
care conţine 4,3% N.
5.8. Se introduc în procesul de polimerizare
880m 1 (c.n.) de butadienă de puritate 96%. Ştiind a) Să se detennine raportul molar A :B din
copolimer.
că randamentul procesului de polimerizare este
de 80%, să se calculeze masa de elastomer b) Să se calculeze masa de copolimer X.
ob~nută.
de puritate 95%, ce se poate obţine, dacă se
introduc în procesul de copolimerizare 554 g
5.9. Se obţine izopren prin dehidrogenarea unei de izopren şi randamentul procesului este de
şarje de izopentan cu masa de 720 kg şi puritate
90%.
95%. După separere din amestecul de reacţie,
5.13. Două hidrocarburi nesaturate izomere
izoprenul obţinut este supus polimerizării.
A şi B iniţiază schema de reacţii 5.1.
Ştiind că s-au obţinut 384.37 kg de poliizopren
şi că randamentul polimerizării este de 85%. Să se identifice hidrocarburi le A şi B şi să
să se determine randamentul procesului de
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice cuprinse în
cele două scheme.
dehidrogenare a izopentanului.

m colecţlal
EDUCAŢIONAL
+2H (Ni)2 Schema 5.1.
- ----''-'---'---""'a
2C
\ -1_+_K=-- . .: 7+_H,=--_S_O..:e.•~ b + c + d
:._r-:.,O_,_
polimerizare
i-Clţ-Î":-CI-t-CHj;;
CH3
1) -'-0 3 , 2) .,_HP(Zn)
CR. O + O=CH-CH= O + CR-CH=O ;

3 - 1 -_+H=C~I- ~ e +HCI > f

-~
g
o:
l.- Schema 5.2.
l ) +0 , l) +Hp(Zn)
3
· CI-r-CH=O - O=Clt-CH=O + Clt-CH- CH=O
, . ., I
.\ +2H~ 2e "(Na+CJ·T5OH) a -'-Hi(N1)> b CH,
i --'-Ni)_--"':;.. b
....__+_2_H~
+Cli(CC~)
3 :, C (produs 1najoritar)
+HCI-;. d Hi(Ni) > e

-KMn04 - H2 S04
2CH,COOH + HOOC- CH-COOH
+2Hi(Ni) - I
3 --''--------''-'----'---~ f CH3
+Cl2(CC4)
g
Două hidrocarburi nesaturate izomere consumă la hidrogenare 89,6L (c.n.) de H2 ;
-U reacfiilc din schema 5.2. - A formează prin oxidare cu soluţie acidă
~ă sc identifice hidrocarburile A şi B şi de K.MnOJ în exces acid propanoic. CO 2 ş i
T .-e ec uaţiile reacţiilor chimice indicate. H,0:
5ă se arate dacă hidrocarburile A şi B • - B nu conţine în moleculă atomi de carbon
1.Zomerie geometrică şi să se indice primari:
-~ 17omerilor geometrici posibili. - C formează prin oxidare cu KMnO4 şi
-ă se arate care dintre s ubstanţele H 2SO 4 acid hexandioic.
, in schemă sunt izomere. a) Să se identifice hidrocarburile A, B şi
-ă se dctcrn1inc volumele maxime de C şi să se scrie ecuaţiile unnătoare l or reacţii
- <?utră de KMnO~ 0,2M ce oxidează câte chimice:
111 ,(Ni)
- "tdrocarbLtrile A şi B. A
i ll ,( l\i )
B
Despre hidrocarburile A, B şi C se
11,(1\i J
..nn ătoarele informaţii: C
-~ toate trei NE=2: B -KMnO, li.SO ,
- -1. :;,i B formează prin hidrogenare. în
..l de Ni, acelaşi n-alcan;
C -r8 q CCI,>

pro bă cu masa de 164g din A sau B A -Br_(CC IJ

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
l'iJ
1-4.)/ ..., b) Să se calculeze raportul molar a:b din
-c.:;;:))
b) Să se calculeze volumele de soluţie de amestecul de a şi b rezultat prin hidrogenarea
brom de concentraţie 0,2M care reacţionează unui amestec de hidrocarburi A ş i B, ştii nd
total cu probe de câte 8,2g din hldrocarburile A că s-au consumat 224 L (c.n.) de H, cu un
şi C. randament de 80% şi că amestecul de a şi b
c) Să se calculeze masa soluţiei acide de conţine 15,094% hidrogen.
KMnO4 de concentraţie 25% necesară oxidării c) Să se calculeze masa de elastomer obţinută
unui mol de hidrocarbură B. prin polimerizarea a 6,8 kg de hidrocarbură A ,
dacă randamentul reacţiei de polimerizare este
5.16. Despre hidrocarburile izomere A şi B de 90%.
se cunosc următoarele infonnaţii:
- o probă de soluţie de brom, de concentraţie 5.17. Hidrocarbura gazoasă A are NE=2,
3,2%, cu masa de 1OOg este decolorată total de densitatea în c .n. p0 =2 ,41 g/L şi conţine în
0,0 l moli de A sau de 0,02 moli de B; moleculă numai atomi de carbon hibridiza!i
- prin oxidarea cu soluţie acidă de KMnO4 sp2.
a elastomerului obţinut prin polimerizarea a) Să se identifice hidrocarbura A.
hidrocarburii A se formează acidul 4- b) Să se determine masa ames tecului
oxopentanoic; de alcan şi alchene din care se obţin prin
- hidrocarbura B fonnează prin hidrogenare dehidrogenare 270 kg de hidrocarbura A alături
hidrocarbura b ce nu conţine atomi de carbon de 9 kmoJi de H„ considerând reacţii l e totale.
primari. c) Să se determine masa de elastomer
a) Să se identifice hidrocarburile A şi B să obţi nută prin copolimerizarea hidrocarburii A cu
se sc1ie ecuaţii le următoarelor reacţii chimice: stirenul în raport molar 2: 1, dacă s-au consumat
A <1 1.(l'<il a 216 kg de A.
B - H ,( ls i )
b

Teste ti
"--..........;..........;..ll....,._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

5.18. Izoprenul se obţine prin încălzirea B) În amestecul supus dehidrogenări i şi în


la 700°C în prezen ţă de Fe, O, şi Cr, O , a unui amestecul rezultat din reacţie se află şi izomeri
amestec de izopenlan şi izop~ntene.- Ştiind că geometrici.
se introduc în proces 71Okg de amestec în care C) În amestecul supus dehidrogenării se
izopentanul şi izopentenele se află în raport afl ă I O moli de hidrocarburi.
molar de 1: 1, că dehidrogenarea celor două D ) lzopentanu l şi izopentenele se
componente decu rge cu acelaşi randament şi dehidrogenează cu randament de 80%.
că pentru arderea amestecului de hidrocarburi E) Cu hidrogenul separat din amestecul
obţinut în urma dehidrogenării sunt necesari rezultat din dehidrogenare se pot hidrogena, în
8008 m3 (c.n.) de aer, cu 20% 0 2 procente de prezenţă de N i, 6 kmoli de butadienă.
volum, să se a leagă variantele corecte referitoare F) Din izoprenul separat s-ar putea ob ţine
la acest proces chlmic. 435 ,2 kg de elastomer, dacă polimerizarea
A) În amestecul supus dehidrogenări i se ar decurge cu acelaşi randament ca şi
pot afla cel puţin două hidrocarburi şi cel mult dehidrogenarea.
patru hidrocarburi.

m colectial
EDUCAŢIONAL
un Pentru o hidrocarbură A cu NE=2, 5.24 . Raportul molar 1 , 3-butadienă:
....:ntre masa atomilor de carbon şi masa cloroetenă în elastomerul ce conţine 24,74%
~i b
r ce hidrogen este 7 ,5. Numărul de izomeri clor, procente de masă, este:
nută
- ~.lla moleculară a hidrocarburii A care A) 2:3; B) 3:2; C) 1:1;
A,
"'ă
.:n atom de carbon hibridizat sp este: O) 4:5; E) 4:3.
este -\ O; B)I; C)2;
:) 3: E) 4. 5.25. Un amestec de diene cu duble legături
conjugate sau izolate fonnează prin hidrogenare,
\1.ai multe hidrocarburi izomere cu un în prezenţa nichelului, 3-metilpentanul. Numărul
E=2,
ne în -ut de 88,235% C, procente de masă, nu maxim de diene izomere care se pot aAa în
:lizaţi
- în moleculă atomi de carbon hibridi zaţi amestec este:
;v:mează prin adiţia hidrogenului o-pentan. A)O; B) 1; C) 2;
.=.:...-JI acestor hidrocarburi este: D) 3; E) 4.
~eului -\, O: B) I; C) 2;
n prin
:J 3: E) 4. 5.26. Volumul ocupat la 37°C şi 3, 1 atm
alături
de un amestec echimolecular de 1 ,3-butadienă
:otale. : • 1. Prin adiţia bromului în exces la o dienă şi I-butenă, care consumă la hidrogenare în

stomer acesteia creşte cu 592,6%. Conţinutu l


,=...sa prezenţa nichelului 9 moli de H, este:
- -Z"l. exprimat î n procente de masă , al A) 49,2 L; 8) 49,2 m3; - C) 4,92 L ;
rii A CU
,nsumat , ,::nerului ob1inut prin copolimerizarea D) 98,4 dm3; E) 9,84 L.
- ~ A cu acrilonitrilul în raport molar 1: I 5.27. Numărul de diene izomere care
formează prin oxidare cu K 2Crp 7 şi H 2S0 4
-\ 13,084%; B) 26,168%; C) 6,54%; acid acetic, acid propanoic şi acid oxopropanoic
O I 0%; E) 28%. este:
A) I; B) 2; C) 3;
Denumirea hidrocarburii care formează D) 5; E) 8.
- O\tdare cu KMnO 4 şi H2 SO4 în prima etapă
-.::-- 'lă. acid oxalic, dioxidul de carbon şi apă 5.28. Un cop o limer obiinut din do i
:nării şi îr. : monomeri în raport molar 1: I formează prin
şi jzomen -\) 2- metil-2 ,4-pentad ienă ; oxidare cu Kl'v1nO 4 în mediu acid numai acid
B) 2- metil-1 , 3 --pentadienă; 3-metil-6-oxo-heptanoic. Cei doi monomeri
,genări i se C) 4-metil-1 ,3-pentadienă: sunt:
D) 1,3-hexadienă; A) butadienă şi etenă;
1enel e St E) 1-meti 1- l ,3-ciclopentadienă. B) butadienă şi propenă;
%. C) izopren şi propenă;
amestecu:...:J. Hidrocarbura care fo rmează prin O) butadienă şi butenă;
drogena, ~ -:are cu KMnO. şi H2SO4 , în prima etapă, E) izopren şi butenă.
1ă . .... d etandioic şi acid 3-oxo-butanoic are
Jutea obţinl:::umirea: 5.29. Un copolimer format din butadienă,
\imerizare A) l -metil-3 ,5-ciclopentadienă; clorură de vinil, acri lonitril şi a-metilstiren
11ent ca ~ B) 2-metil-1 ,4 -c iclopentadienă; conţine 6, 147% CI şi 2,4242% N. Ştiind că
C) 1 -metil-1,3-ciclopentadienă; 14,4375g de copolimer adiţionează 8g de brom,
O) 1 -metil-1-ciclopentenă ; raportul molar al celor 4 monomeri în copolimer
E) 1 ,3-hexadienă. este:
I colecţia
EDU CAŢIONAL
ID
G

-~~·
~.
~ ~©&.îfill

~ ~..,$ )
A)2:1:1:3: 8 )3:l:l:2: C) 5:9:27: D) 5:18:27; E) 5:16:27.
C)l:2:3:1: D)J:2:1: l ;
E) l :3:2:2. 5.32. Prin combustia a O. I moli de
hidrocarbură A se consumă 106.4 L (c.n.) de
5.30. Prin oxidarea totală a 79.6 g de cauciuc aer cu 20% O, şi rezultă 15,68 L (c.n.) de CO,.
CAROM l500 :,-au obţinut 134.4 l (c.n.) de Aceeaşi camiiatc de hidrocarbură decolorca7ă
C0 1 . Rapom1I molar al monomerilor în cauciuc 0.4 l de solu\ic de brom 0.5 Yr şi se oxidea7ă
este: cu I L de soluţie acidă de K,Cr,Q_ 0.2 M. Ştiind
A) 2:3: B) 3:2, C) l: 1: că hidrocarbura A fom1cază prin hidrogenare
D) 2:1: E) 1:2. în prezenţă dc nichel un dialchilc1clopentan.
raportul atomilor de carbon cuatemari: terţiari
5.3 1. Se consideră ecuaţ ia reacţiei: : secundari : primari din hidrocarbura A este:
X izopren ... y KMnO,.,. 2 n,s01-> produşi A)l:1:2:l: B) 2:2:l:l:
Raportul x:) :z este: C) 1:2:1:2: D) l:2:2:1:
A) 5:18:20: B) 4:8:6; E) 2:2: I :2.

Teste tip

5.33.
©
Re Ieri tor la hidrocarbura care formea.di 5.36. Atomii de carbon din moleculele
prin adiţia unui mol de clor2.5-dicloro-3-bexcna, dicnelor cu duhle legftturi conjugate pot avea
ca produs majoritar, sunt corecte afirmaţ i ile: stările de hibridizare:
I. are denumirea 2.4-hcxadienă: I . spl: 2. sp şi sp!:
2. are duble legături conjugate: 3. sp~şi sp3 ; -l. sp şi -;p\
3. exi s tă sub forma a trei izomeri
gcomemct: 5.37. Se consideră hidrocarbura A care are
4. exi s tă sub forma a patru 1Lomeri )Jl-.-2, lonnula procentuală 88,23% C , 11 ,76'%
geometrici. H şi un singur atom de carbon hibridi1,at sp3 care
este secundar. Referitor la hidrocarbura A !>unt
5.34. llidrocarbunk cu ·E=3 care formca1ă corecte afirmaţiile:
prin oxidare cu KMnO, şi H 1 S04 numai acidul I. nu pre zintă izomeri geometrici;
3-oxo-butanoic sunt: 2. formeaLă prin oxidare energi c ă
I . l-me1il- l -c iclo propcnă; HOOC-CH:- COOH. co~şi 11p :
2. 1.2-dimcti 1-1.4-ciclohe>.adienă: 3. are duble l egături izolate:
3. 1.2 -dimetil-1.3 -ciclohexadienă: 4. formea7ă prin hidrogenare n-pcntanul.
-l. 1,-l-dimetil- I .4-ciclohcxadienă.
5.38. Se consideră schema de rcacrie:
5.35. Prin oxidarea 1.3-butadtenei c;u soluţie +Br,(CCL) '
• • CH;-C==CH- CH,
acidă de K._l\1n0 4 în exces se obţin compu şii : .., · I - I I -
a - ... Ji:( Ni) b Br CH, Br
I. CHJ COOH:
polimerizare C
2. HOOC-COOfl. co~şi H:O:
3 HOOC-CH, CH.- COOH: a, b şi c sunt:
4. co"~i H~o. I. butadienă. n-butan. cauciuc butadienic:
2. ÎLopcntenă. izopentan, po lii,opcntcn~:
IC'r,t
lili,........,
E....
colectia
D_UCA....;:T'""
I
__ . l~O""N-A~L
3 2-1netil - 1 „3-butadicnă: n-pentan: cauciuc 3. polimerizează în poz iţiile 1-4;
:wdicnic: 4. nu arc izomeri.
-1 . izopren. izopentan, poliizopren.
5.43. O hidrocarbură A cu N.E.=3 are masa
:.39. Se consideră schema de reacţii: molară 80 g/mol. fonnează prin adiţia HBr un
. 150o~c > (Cu,q. NI{iCI, 100°C) compus saturat ce conţine 66.11 % Br, iar prin
::i_ -H, a b~ hidrogenare în prezenţă de Ni o hidrocarbură
-HCI polirncrizar~ samrată care are în moleculă numai atomi de
C d carbon secundari. La oxidarea unui mol de A
Referitor la substanţe l e c şi ci sunt corecte cu soluţie acidă de KMn0 4 sunt necesari 3.2
-na!ii lc: moli de KMnO ,. Referitor la hidrocarbura A
l. , unt compu~i nesaturaţi cu mai multe sum corecte afirma!iilc:
- e legătuti în moleculă: 1. are form11la moleculară C)l/
2 au acelaşi conţinut în clor; 2. prezintă 2 alom i de carbon cuaternari:
3 se degradează în prezenţa agenti lor 3. la bromurarea cu N .B .S. (N-bromo-
.....mii: succinimidă ) formca7ă un si ngur produs
.1. ambele au proprietă!i de elastomer. monobromurat:
-L există sub forma a doi izomeri
: ~n. Prin copolimerizarea butadienei t:u geometrici.
metibrirenul se obţ i ne un produs ce contine
: H. Referitor la acest copolin1er sunt 5.44 . Despre o dienă X se cunosc următoarele
• -.:de afim1aţiile: informaţii:
I. raportul molar butadienă: a-metilsti ren - în 13,2 g de dienă X se află 4,8176 -10~1
- .: I· I: electroni n;
2. copolimerul nevulcanizat este utilizat la - diena X formează prin hidrogenare în
.rcrea anvelopelor; prezenţă ele "\Ii o hidrocarbură saturată Cli catenă
3. rapo1tul de masă bu tadienă : a-metilsti ren cic lică simplă. Referitor la dicna X suni corecte
e I ·2.185: afirmaţiile:
-1. proprietăţi le lui sunt foarte diferite de l. arc NE=3 şi duble lcgăntri conjugate;
• - ~ :!le cauciucului natural. 2. 6.6 g de dienă X reacţ i onează cu 9,8 g
de anhidridă maleică;
: -H. Formula brută C\ H 8 corespunde 3. 13,2 g de dienă X consumă 2,4 L de
""puşi lor: soluţie acidă la K.Mn04 <le concentraţie 1.5 N.
I. cauciuc natural; la un timp <le reacţie mai îndelungat;
2. izopren; 4. 6,6 g de dienă X consumă la ardere
3. gutapercă: 93.925 g de aer ce conţ i ne 20% 0 2 procente
-t 1 -rnetilciclohutenă. molare.

: ~1. O hidrocarbură X cu N.E.=2 fonnează


-'l rudrogenarc totală un compus saturat care
~ rapo rtul masic C:H=4,8. Prin oxidarea
..:roca rburii X cu KMn0 4 în mediu acid
- formează numai CO, :;; i H ,O. Despre
~rocarbura X sunt corecte atirmâţiile:
I. continc atomi de carbon în aceeaşi stare
- hibridizare;
2. este o di cnă conjugată;
lcolectla
EDUCAŢI ONAL
m
Alchine şi polimeri vinilici

Alchine
e Caracterizare generală
• Alchinele sunt hidrocarburi nesaturate cu o legătură triplă şi catenă aciclică liniară sau
ramificată.
• Alchinele au formula generală C0 H 20.J şi NE=2.

o
~ Denumire
• Din numele alcanului cu acelai număr de atomi de carbon în moleculă ca şi alchină, se
înlocuieştesufixul -an cu sufixul -in ă .
Exemple: HC=CH etină, acetilenă CH 3-c=-CH propinl!
• Pentru alchinele cu aceeaşi catenă care se diferenţiază prin poziţia legături i triple în
catenă, se precizează poziţia triplei legături în catenă. Se numerotează catena astfel încât tripla
legătură să aibă indicele de poziţie cel mai mic.
Exemplu: CH3-C=:C- CH 2- CH 2-CH 3 2-hex ină
• lzoalchinele se denumesc asemănător izoalcanilor şi izoalcbenelor. Se alege cea mai
lungă catenă liniară care conţine legătura triplă şi sensul de numerotare a catenei pentrn care
indicele de poziţie al legăturii triple este cel mai mic.
CH3
Exemplu: CHTCH-&- CH- C=C-CH
3 2 I I 3
4-c1il-5,5-dimctil-2-hep1ină
H3C CH2 CH3
• Dacă tripla legătură are acelaşi indice de poziţie indiferent de sensul de numerotare a
catenei principale, numerotarea acesteia se face astfel încât ramificaţiile să aibă indicii de poziţie
cei mai mici.
CH3
Exemple: Cffy-t-C= C-C~-CH3 2,2-dimetil-3-hexină
I
CH3

CI-ţ-C~-ÎH-C=C-ÎH- CH2 C~ 3-eti l-6-mclil-4-octină

CH2 CH3 CH3

m .
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
e Structură
-
În molecula unei alchine, atomii de carbon uniţi prin
__ ..iră triplă sunt hibridizaţi sp, iar restul atomilor de carbon
- 'llbridizaţi sp1•

,CJ
~ Izomerie
• Alchinele cu aceeaşi formulă moleculară care diferă prin aranjamentul atomilor de
n 10 moleculă sunt izomeri de catenă.
:piu: CI-fy-C=C-CH-C1¾
I
CH3
2-hexină 4-metil-2-pentină

• Alchinele cu aceeaşi formulă moleculară şi cu aceeaşi catenă care diferă prin poziţia
-- ... legăturiîn catenă sunt izomeri de poziţie.
„fu: CH=C-CH2 Cffy-Citi-CH3 CH3 CHr-C=~Clţ-CH 3
1-hexin5 3-hexină

• Alchinele, alcadienele şi cicloalchenele cu aceeaşi formulă moleculară sunt izomeri de

o
~ ilne .

u: CH=C-CHi-CBi-CH3 Cffi-CH-CH-CH-CH3
1-pcntină 1 ,3-pentadienă ciclopentenă

• Alchinele nu prezintă izomerie geometrică. Legăturile cr ale atomilor de carbon hibridizaţi


-, coliniare (vezi pag. 7).

o.
~ P rop rietăţi fizice
• Atomii de carbon hibridizaţi sp sunt mai atrăgători de electroni decât atomii de carbon
- - z.aţi sp 3. Drept urmare, în alchine. legăturile simple C- C şi C- H vecine triplei legături sunt
::- '.are:..iar interacţiunile dintre molecule su_!lt mai puternice (fo rte van der Waals de dispersie
- • - dipol).

• De aceea, punctele de fierbere ale alchinelor sunt mai ridicate decât cele ale alcanilor
~ - ;:-henelor corespunzătoare.
• Alchinele sunt solubile în solvenţi organici. Acetilena şi alchinele inferioare suntp ull.!2.
- e in apă. Un volum de acetilenă se dizolvă într-un volum egal de apă la temperaturi şi
obişnuite, iar solubilitatea creşte cu creşterea presiunii.
Între sarcina &+ de la un atom de hidrogen al acetilenei şi o pereche de electroni de la
- de oxigen din apă se stabileşte o atracţie electrostatică slabă.
o+ o- o- o+- ••...--H
H-O=C-H .. . ... . . :o
I
H
• Densităţile alchinelor sunt mai mari decât cele ale termenilor corespunzători din seria
~ şi a alchenelor. Alchinele lichide au densitate mai mică decât apa.
• La temperaturi şi presiuni obişnuite, în stare pură, acetik .1a este un gaz incolor şi inodor. În
condi1ii, propina şi butinele sunt gaze.
I colecţia
EDUCAŢIONAL
liJ

-:~:-{i Proprietăţi chimice
1. Re acţii de ad i ţie

-C=C - T X-Y ~ -C = C-
1 I
X y
I. I . Adiţia hidro1:enului
a) Tlidrogenare totală ( vezi pag. 341)
C.H:n-: , 2H 1 - C11 H 2,,, 1 Condi/ii:
alchină alcan • catalizator (N i).
Exemplu: CH3 C=C- y H-CH3+ 2H2 ~ CH-3 CH-CH-CH-CH
2 2 I J

CH3 CH3
4-meti l -2-pen li nă 2-meti lpenta11
h) Hidrogenare par{ialâ (vezi pag. 341 , 342)
c .H2n-2 + H: - C„H2H Condijii:
alchină alchenă • catalizator de paladiu otrăv it cu
săruri de pl um b ( Pd/Pb 2 ' ) .

( l'rl/Pb2 ')
Exemplu :
propină propen,1

• Dacă alchena obţinută d intr-o a l c h ină prin hidrogenare parţială permite existenţa
izomerilor geometrici. se obţine izomerul c is prin hidrogenare în prezenţă de Pd/Pb2- ş i izomerul
trans prin hidrogemu'- cu Na ş i NH, lichid (vezi pag. 342).

1.2. A diţia halogenilor


X X Condiţii:
-x, I I • s o luţi e de halogen (Cl:. B1)
- C= C'- ~ > -C= C- ~ - c- c- 111 s ol venţi nep olari (CC!~,
1 I 1 I
X X X X CH/ ~I) .
unde X - Cl. Hr

Exemplu : CH3 C=C-CH3 CH3 f = y- CH3


2-butină
Cl Cl
2,3-<lic l oro -2-buten ă 2,2,3,3-tctraclorobutan
(cis 50%, trans 50%)
, <\diţ i a halogenilor la alchine nu este stereoselectivă. Din prima etapă, rezultă un amestec
echimo lecui:i r decis ş i trans d i hal ogcnoalch enă (vezi pag. 330). _
Q-<e cicţ ia di ntre acetilenă şi clor, în fază gazoasă, este foarte energică şi are loc cu formare
de carbon şi acid •:lorhidric.

1.3. Adiţia ap ei
H Condiţii:

-C=C- + H,O~ t
-
H' OH
c-1
cV':'>I ~ - c- c-
H O
li
I
1
• catalizator H 2S<\ şi HgS04•

EiJ

cole ctia
EDUCAŢIONAL
I
Eiemple:
HC=CH T H20 ~ [ CH2 9 H ]---.== CHj-Cff-0
etină OH etanal
(acet)ienă) . .. (acetaldehidă)
alcool vm1hc

CH-C= CH + H20
propină
~ [CH:r-y-CH2
OH
]-r= CH3 ~-CH3
O
-
enol

• Jzomerii care se deosebesc între ei prin poziţia unui proton (H+) şi a unei perechi de
propanonă (acet0nă)

~ ni se numesc tautomeri.
Enolul obţinut ca intermediar prin adiţia apei la o alchină şi izomerul său aldehidă
-7"etonă sunt tautomeri. Este posibilă transformarea tautomerilor unul în altul şi reac\ia este
~!'"'Stbi lă. În cazul cnolilor obţinuţi prin adiţia apei la alchine, echilibrul este deplasat mult spre
~ . a şi în amestecul de reacţie se află în cantitate mare compusul carbonilic.
• Adiţia apei la acetilenă este cunoscută sub numele de reacţia Kucerov.
• Adiţia apei la alchinele cu tripla legătură la marginea catenei decurge conform regulii
Markovnikov.
• Adiţia apei la alchinele cu tripla legătură în interiorul catenei şi nesimetrice conduce la
i--..=·:,,;uri de cetone.
piu:
[CH3 Cttr-y=CH-c~] ,= CH3 Cfţ-C-CH2 C~
.
~ lfy-C=C- CH3
_ OH 8 .
3-pentanona
2
·pentină
3 ... '"2 bH .
[CH-Cl-l- CH C- Cl-l] ,= CH- CH;;-Cl-l-C-CH
-".l 3 2 „'"2 3

2·pentanonă
8
1.4. Adiţia hidracizilor
H X Condiţii:

-C= C- ~- y=9- ~ -?-{- • catalizator HgClr


H X H X
unde: X= CI, Br
~.e: HC=CH + HCI (Hgq,. •20 · 170'C) > CH= CH
2 I
etină Cl
(acetilenă) cloroetenă (clorură de vinil)
(Hga,) )
CH3 C=CH + HCl CH-3 C=Cl-l
I ... "2
propină Cl
2·cloropropenă
• Ad iţia hidracizilor la alchinele cu tripla legătură la marginea catenei decurge conform
w Markovnikov.
• Adiţia hidracizilor la alchinele cu tripla legătură în interiorul catenei şi nesimetrice
·e la amestecuri de monohalogenoalchene.
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
.
~ - - CH3- C= 0
I \..J/LCl--f-CK
" 2 "

-HCI CI
t.--xemp/u: CH3C==C- CHi-CH3 2-cloro-2-pcntcnă

2-pentină
(HgC~)
,
CH3 CH=9-CH2 CH 3
CI
3-cloro-2-pentenă

• Dacă hidracidul este în exces, adiţia poate continua, cu respectarea regulii lui
Markovnikov, rezultând compuşi dihalogenaţi gem inali saturaţi .
Cl
Exemplu: CH3 CH2 C=CH <~~~~,i > CH3 CH2 y =CH2~ CH3 CH2 {-CH3
CI CI
\ -butină 2--cloro-l-butenă 2.2-diclorobutan

1.5. Adiţia acidului cianhidric la acetilenă


HC=CH + H-C=N ~ CHz-CH- C= N Condiţii:
acetilenă acid cianhidric acrilonitril • catalizator: Cu 2Cl 2 şi NH 4CI;
• temperatură: 80°C.
1.6. Adiţia acidului acetic la acetilenă

HC=CH + CH3 COOH ~ CH 2 CH-C~CO-CH3 Condiţii:

acetilenă acid acetic acetat de etil • catalizator: (CH.1COO\Zn;


• lemperalură: 200°C.
2. Reacţii de dimerizare şi trimerizare
2.1. Dimerizarea acetilenei
Condiţii:
• catalizator: Cu2 Cl 2 şi NH4 Cl;
acetilenă vini laceti lenă
• temperatură : I 00°C.
• Yinilacetilena poate adi~iona acid clorhidric, fom1ând cloroprenul.
CH2 CH-C=CH + HCI CH2 CH-y =CH2
vinilacetil enă cloropren Cl
• Şi alte alchine cu tripla l egătură la marginea catenei pot da reacţii de dimerizare.

2.2. Trimerizarea acetilenei


Condiţii:
3HC=CH~o a) 600 - 800°C, tuburi ceramice;
acetil enă benzen b) catalizatori (comb inaţi i complexe ale unor metale
tranziţionale), 60°C.

• Prin trecerea acetilenei prin tuburi ceramice încăl zite la 600 - 800°C, se obţine un amestec
complex de hidrocarburi, în care se află: benzen (C 6H 6) în proporţie mai mare (30%), naftalină
(C 10H8) şi alte arene superioare.

SHC=CH
acetilenă
~ 00 nanalen
+ H2

ll:C'l____;::c"'o""le"'cţ"'ia:;;-il
liaill EDUCAŢIONAL
• Şi alte alchine pot da reacţi i de trimerizarc.

::_:rt:mp/11: 3CH3C= CH (llz~O.) >


CH 3/V"-CH 3
yH3

r' I' I
propină 1,3,5-trimctilbenzcn (mezitilen)

3. Reacţii de oxidare
3.1. Oxidarea blândă (vezi pag. 346)
p Condifii:
R- C= CH +3[0] ~ R-0-C 7' • soluţi i
apoase neutre sau
li \ OH
o slab bazice de Kl\1n0 ,
oxoacid (reactiv Baeyer);
• temperatura camerei.
R- C=C- R +2[0] ~ R-i-~-R
o o
dicctonă

Se scindează ambele legături 1t din legătura triplă şi nu se scindează legătura cr.


,â (} o o
niple: HC=CH +4[0) ~ )c-c(
HO OH
acetilenă acid oitalic

Cf-½-C= CH +3[0] --? CH3 W-COOH


o
propină ac id oxopropanoic (acid piruvic)

CH:,C=C-CH-CH
3 2 3
+2[0] ~ CH-3 C- C- CH,CH
1111 - 3
o o
2-pcntină 1,2-pentandionă

3.2. Oxidarea energică


R-0:CH ---> R-COOH + co2f- HzO Condifii:
• solu~ic apoasă con centrată de
R-C=C- R" - R-COOH - R"-COOH KOH şi K.Jvfn0 4 şi apoi soluţia
unui acid mineral tare.
+7 -2 +6 O
2KMn0 , + 2KOH -+ 2K2Mno . + Hp - [O]
Prin tratarea alchinelor, în prima fază, cu so l uţie puternic baz ică de KMn04 , se rupe
-._ra triplă şi se obţin sărurile de potasiu ale unor acizi carboxilici .
Din aceste sămri , acizii carboxi lici sunt scoşi cu un acid mineral tare.
CHJ-COOK '.~~' > CH3 COOH
fK..\fnO,+ KO![) acid acetic
lu: CH3 C=CH
propină
HCQQK ~:~;I ) HCQQH (KMnON) ) CQ2+ HP
acid formic

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
m
-
3.3. Arderea
c.H2n-2+ 3;- 1 0 2 ....... nC02+ (n-1 )HP

Exemplu:

• La arderea acetilenei în oxigen se obţine o flacără foarte.caldă (peste 3000°C). De aceea.


flacăra oxiacet ilenică este folosită la sudarea metalelor.

4. Reacţii de substituţie a hidrogenului din legătura C(sp}-H


4.1. Reacţia cu metalele alcaline
R-C=CH + Na -+ R-C=C-N a++ 1H 2
Condiţii:
• temperaturi ridicate.

Exemple: HC=CH +Na (200' C)>


.,12n,
N a+-c=riN
- 1.., a+
acetilenă acetilură acetilură
monosodică disodică

- c H + Na.
CIfy C= r,'c)
~ C~ = 1..,Na + 2 H2
c- ,., + 1

propină

• Deoarece legătura C(sp)-H este slab polară (C6-- H6"), alchinele cu tripla l egătură la
marginea catenei manifestă slab tendinţa de a ceda protoni (H -) şi sunt acizi foarte slabi (k. = 10·25
mol/L), mai slabi decât: alcoolii (k. = 10·18 mol/L), apa, fenoli i (k, = 10-wmol/L), acizii carboxilici
(k, = lQ·5 mol/L), dar mai tari decât amoniacul (k. = 10·36 mol/L) (vezi capitolul 25).
• Alchinele pot fi scoase din acetilurile lor ionice de către acizii mai tari decât ele şi scot
din sărurile lor acizii mai slabi decât ele.
Exemple: HC=C-Na++ Hp -+ HC=CH + NaOH
CH 3- C=C-N a++ CH3-0H ---+ CH 3-C=CH + CH3- 0 -Na-
HC= CH + NaNH 2 -+ HC= CN a + NH3
4.2. Reacţia cu sărurile complexe ale unor metale tranziţionale
R-C=CH + [Cu(NH)JCl -+ R-C=CCu + NH4 Cl + NH3

R- C=CH + (Ag(NH3\ ]0H ---+ R-C=CAg + 2NH3 + Hp

Exemple: HC=CH + 2(Cu(NH3\ ]Cl --. CuC=CCu + 2NH4 Cl + 2NH 3


acetilenă clorură de acetil ură de
d iaminocupru (I) cupru

HC=CH + 2[Ag(NH 3) 2]0H ....... AgC= CAg + 4NH 3 + 2Hp


acetilenă h idroxid de acetilură de
diaminoargint (!) argint

propină hidroxid de acetilura de


diaminoargim ([) argint a propinei
(reactiv Tollens)
• Acetilurile de cupru şi argjnt sunt precipitate stabile în sol uţie apoasă.
• Pentru că acetilura de cupru este colorată în roşu violet, iar reacţia acetilenei cu

l';'ft _ _--=C;:,Ol:,:9;:.Cţz.:;18:;.il
W EDUCAŢIONAL
'.:u(NH 3) 2]Cl este foarte sensibilă, această reacţie este folosită pentru identificarea urmelor de
-:.!tt lenă
dintr-un amestec de gaze.

§ Metode de obţinere
a alchinelor
I
1. Reacţia acetilurilor alcaline cu compuşi halogenaţi (vezi pag. 126)
~ 2mplu: HC=CH +NaNH, HC=,....Na +CH,~ I HC=,---- CH3 +NaNII, N ac =r--eH
-NH, · ~ -NaCI ~ -1'li; ~ 3 _.

-<:H, -CH,- ("I Cil -CH - C=C-CH


-NaCl ' ' '1 2 3

2. Oehidrohalogenarea 1,2-dihalogenoalcanilor (vezi pag. 127)

3. Obţinerea acetilenei din carbid


CaC2 + 2H,0 -. C 21¾ + Ca(OH)1
-
t9arbidul (CaC 2) sau acetilura de-calciu este o substanţă ionică formată din i o n ~ şi
Ionul acetilură (C,2-) hidrolizează în prezenţa apei formând acetilenă.
~C=C:- + 2H, O -. HC=CH + 2Ho·
• Carbidul se obţine din piatră de var şi cărbune conform ecuaţiilor:
CaCO pooo•q , CaO + CO
3 2
CaO + 3C ,zsOO"q , CaC 2 + CO

4. bţinerea acetilenei prin descompunerea termică a metanului


2CH4 r , şwq , C 2H 2 + 3H2 (r~ti~incipală)

CH4 - -~ C + 2H2 (reacţie secundară)


Căldura necesară reacţiei este fumizată de descărcarea electri că care se realizează între
d ecrrozi metalici legaţi la o sursă de curent electric (procedeul cracării în arc electric) sau prin
r""...:";'~ unei părţi din metan (procedeul oxidării parţiale).

Polimeri vinilici
Polimerii vinilici sunt polimerii care se obţin din compuşi nesaturaţi cu o legătură dublă,
~ monomeri vinilici, prin reacţia de polimerizare, conform schemei generale:
nCHrf H ~ ţ-Cf½-yHfo
R R
1. Polietenă nCH2 CH 2~ ţ-CH2 CHtn
etenă polietenă

Caracteristici şi utilizări
• Polietena are o structură asemănătoare alcanilor, dar are catene mai lungi şi masa moleculară
...._
....-.>ă intre 10.000 şi 80.000. Polietena este o masă solidă, lăptoasă sau transparentă cu o bună
~tă mecanică şi o stabilitate chimică deosebită. Este un izolator electric. Este insolubilă în apă
_-;: solvenţi, la temperatura obişnuită. Are un punct de înmuiere ridicat ( I 00 - 150°C).
• Polietena este utilizată la fabricarea foliilor (pungi, saci, folii pentru ambalaje, folii pentru
~ IZOiarea cablurilor electrice, la obţi nerea de butelii, butoaie, ţevi şi conducte, obiecte de uz

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
la
2. Polipropenă
f CH,CH_l_
" I În
CH3
pol ipropenă

Caracteristici şi utilizări
• Este un polimer cu fluiditate mare, cu o rez istenţă chimică deosebită, cu proprietăţi
optice bune care permit obţinerea filmelor transparente.
• Polipropena este utilizată la obţinerea de frânghii, CQLdaje..., covoare, benzi ad~zive.
containere, foiţi de împachetat, articole de uz casnic etc.

3. Policlorură de vinil (PVC) nCH, CH ~


- I
f CH,- CH_l_
I În
Cl Cl
clorură de vinil policlornră de vinil
Caracteristici şi utilizări
• Este o masă solidă, relativ dură. Se înmoaie la 90 - 95°C şi se descompune la temperaturi
mai ridicate. Este so lubilă în cetone, compuşi halogenaţi şi esteri.
• Policlorura de vinil este folosită la fabricarea foliilor şi covoarelor pentru pardoseli
(muşamale, linoleum), a înlocuitorilor de piele pentru încălţăminte şi marochinărie, a tuburilor
şi conductelor pentru instalaţii sanitare, a diferitelor detalii pentru electrotehnice, ajucăriifor, la
izolarea cablurilor etc.

4. Poliacrilonitril (PNA) nCH 2 f H ~ f CI¾-yHfn


C=N C=N
acrilon.itril poliacrilonitril
Caracteristici şi utilizări
• Poliacrilonitrilul este utilizat la obţinem fribrelor sintetice. Fibrele acrilice prezintă
rezistenţă mare la purtare, elasticitate, flexibilitate , rezistenţă la produse chimfoe şi un tuşeu bun.
Spre deosebire de fibrele naturale, nu sunt hidroscopice (nu re~n apa).

"@Poliacetat de vinil (PAV) nCH2 fH ~ f CH2 CHl


O-CO-CH3 I "'
0-CO-CH 3
\ acetat de vinil poliacetat de vi nil
Caracteristici şi utilizări
Q • Poliacetat11l de vinil este o substanţă solidă. netoxică, termoplastică, insolubilă în apă.
solubilă în solvenţi organici (alcool, benzen), compuşi halogenaţi, cetone etc.)
• Este folosit la obţinerea unor lacuri, emailuri, adevizi, apreturi textile etc.
• Prih hidroliza grupelor esterice din poliacetatul de vinil, se obţine alcoolul polivinilic.

f cH2rHfn -nc:;~~OH > f CH2rHfn


0-CO-CH3 OH
poliacetat de vinil alcool polivinilic

În macromoleculele de alcool polivioilic, nu sunt hidrolizate toate grupele esterice.


Proprietăţile şi utilizărilealcoolului polivinilic depind de număml grupelor acetat nehidrolizate.
• Alcoolul polivinilic este un compus macromolecular solid, de culoare albă, solubil în
apă, glicol, glicerină. Este utilizat ca emulgator, ca adeviz (aracetul) şi în multe alte domenii.

ffl
• •
colectial
EDUCAŢIONAL
AlchiM Ji ~eri-.:i11ilicl

6. Polistiren

Caracteristici ş i utilizări
• Polistirenul este o substanţă solidă. incoloră, transparentă. sol ubilă în benzen sau toluen.
·e punctul de înmuiere 75 - 90°C. Este incn faţă de agenţii chimici şi este un bun iLolatorelectric.
,,e casant şi se descompune la încălzire peste l 50°C.
e • Po listirenul este utilizat ca material electroizolant în electronică şi la fabricarea
• ·oplastclor (buretele), a polistirenului expandat, care este un bun izolator tem,ic şi fonic. a
-balajelor.

7. Politetrafluoroetenă (teflon) nCF2 CF2


tetrafluoroetcnă
~ f C~Cfifo
politetraflutiroetcnil

Caracteristici şi utilizări
• Tefl onul este o substanţă solidă, cu punct de înmuiere rid icat 320 - 330°C. Este stabil
..:. de agenţii chimici şi nu se dizolvă în niciun solvent.
• Teflonul este utilizat ca material electroizolant, la confecţion area unor ech ipamente
c.:-iale. la acoperirea vaselor de bucătărie.

CH3 CH3
l I
8. Polimetacrilat de metil nCH=rC
- I
~ ţ CH2 yfn
C~ CH1 C ~ CH3
mctacrilai de metil polimetacrilat de metil
Caracteristici şi utiliză ri
u • Polimetacrilatul de metil este o substanţă solidă. cu punct de înmuiere 70 - 95°C. solubilă
..::.i1 olventi organici (acetonă, dicloroetan, esteri). Este o substanţă incoloră şi transparentă, cu
"-.mă rezistenţă mecanică ş i chim ică.
• Se numeşte comercial plexiglas sau stiplex. Se foloseşte la ob\inerea parbrizelor, industria
'TIObilelor fiind o mare consumatoare de polimetacrilat de metil. la obţinerea geamurilor şi a
or decorative în industria construcţiilor. ca răşini acrilice la obiinerea unor lacuri etc.

Icolecţia
EDUCAŢIONAL-
m
\ 6.1.Jstse ;~termine formula moleculară a
tiAmitoarelor hidrocarburi:
a) alchina cu masa moleculară M=96;
b) alchina care conţine 87 ,8% C;
c) hidrocarbura care are catena formată din yH3
doi atomi de carbon hibridizaţi sp şi un atom de
carbon hibridizat sp3;
© CH3Ţ-C=C-Clfy-CH3
d) alchina care formează prin hidrogenare CH3
în prezenţă de nichel o hidrocarbură care conţine
(Q)CH3 CH2 ŢH-C=C-CRi-yH-Cffy-CH3
20% hidrogen.
CH3 CH3
~ 2. Despre o alchină A se cunosc următoarele
informaţii: a) Să se denumească aceste alchine.
- are catenă aciclică ramificată; b) Să se scrie formulele plane ale următorilor
- densitatea vaporilor săi faţă de aer este izomeri:
d.CT=2,3529. - un izomer de catenă cu A;
a) Să se identifice alchina A. - izomer de poziţie cu B;
b) Să se scrie formula p lană a alchinei B, - un izomer de funcţiune cu C.
izomeră cu A, care are în moleculă doi atomi de c) Să se precizeze care dintre alchinele
carbon cuaternari. considerate există sub forma a doi stereoizomeri
c) Să se scrie formula plană a alchinei C, şi să se scrie formulele Fischer ale acestora.

izomer de poziţie cu B. d) Să se precizeze care dintre alchinele


d) Să se scr ie formula plană a unei considerate există sub forma a patru stereoizomeri
hidrocarburi D, izomer de funcţiune cu A, care şi să se scrie formulele Fischer ale acestora.

are aceeaş i catenă ca şi A şi nu are atomi de


carbon hibridizaţi sp. • 65}.Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii
chimice:
6.3. Despre hidrocarbura gazoasă A se cunosc a) CH yH-C=CH+H !Pdil'b,_\ ~ a - H, (Ni) b
3 2
un11ătoarele informaţii: CH3
- are NE=2;
- are densitatea în condiţii normale b) CH 3-C=C- CH2 -CH3 + 2H2 .!!:!U+ c
p0=2,4 l 07 g/L; C) CHJ-C=CH + Cl2 iCCI,) d
- are catenă aciclică; d) CH - C=C- CH + 2Br cec,,) e
3 3 2
- are în moleculă doi atomi de carbon
e) CH3 y H-C=CH+HCl----f -Hei> g
cuaternari hibridizaţi sp.
a) Să se identifice hidrocarbura A. CH3
b ) Să se scrie formula p lană a f) CH3-CH 2-C=C-CH2- CH 3 +H2o (H,SOJţ
hidrocarburilor B, C şi D izomere cu A care
formează prin hidrogenare în prezenţă de Ni - [h] ~ i
aceeaşi hidrocarbură ca şi A . g) CH3- C=C- CH2-CH3+ [O] (KMnO,l j
h) CH3- CH2- C=CH + [O] (KMnO,) k
6.4. Se consideră alchinele:
i) CH 3-CH2-C=CH + Na ~ I+ m
@'cH3ŢH-yH-C=CH
j ) CH3-C=CH + (Ag(NH)2]0H-. n +o+ p
CH3 C~CH3
k) HC=CH + 2[Cu(NH3) 2]Cl-+ q + r + s

m colectial
EDUCAŢIONAL
O probă dintr-o alchină gazoasă A, care t) CH 3-CH2-C=CK+CH 3-COOH-->
la 78°C şi 3,5 atm densitatea p:4,878 g/L,
'l.."'e g) NaC;;CNa + CH3-CH2- 0H -+
l!'-:e barbotată printr-o soluţie de Br2 în CC14
h) CaC2 ... HCI-+
..c ~oncentraţie 5%. Din reacţie se obţin 4g de
- -npus bromurat B, care conţine 80% Br, şi l 8g i) CH3-C=CH - C6H$-OK -->
~ compus brom urat C, care conţine 1O¾C.
a) Să se identifice alchina A şi compuşi i 6.9. Să se identifice intermediarii, reactanţii
--:-muraţi B şi C. şi condiţiile de reacţie pentru următoarele
b) Să se calculeze raportul molar B:C din sinteze:
- es1ecul de reacţie. CI
c) Să se detennine volumul ( c.n.) de alchină
I
a) HC=CH~ C ~-yH-CH3
-:ecesar obţineri i amestecului de compuşi B şi
.ndicat mai sus, considerând reacţiile totale. CI CH3
d) Să se determine masa de soluţie de Br2
~esară obţinerii a 11 Og de amestec de compuşi
b) CHj--C=CH ~ Clfs-Ţ~H-0
:-,-:,muraţi B şi C. Br Br

c) 1-butină -+ 3-hexanonă
- . Despre două alchine izomere A şi B se
..:1oscut unnătoarele informaţii:
6.10. Se consideră schema de reacţii:
- raportul dintre masa relativă a atomilor de a -H,(t"C) b
--bon şi masa relativă a atomilor de hidrogen nb polimeri;airc C
- - moleculă este 7,5;
a) Ş tiind că a este alcanul ce conţine
- au caten ă aciclică liniară;
81,81 % C, să se identifice compuşii organici a,
- alchina A reacţionează cu reactivul
b, c şi să
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
- lens.
b) Să se calculeze masa de polimer c care
a) Să se identifice alchinele A şi B.
se poate obţine din 1650 g de alcan a, dacă
b) Să se determine raportul molar A:B
randamentul reacţiei de dehidrogenare este 80%,
_ -m-un amestec format din cele două alchine
iar randamentul reacţiei de polimerizare este
..:e are masa de 272 g şi care poate reacţi ona
90%.
- 69 g de sodiu.
c) Să se determine volumul (c.n.) de H,
6.11. Industrial , cloru ra de v inil se poate
--isumat în reaeţia cu un amestec de A şi
obţine din acetilenă sau din etenă , conform
~ identic cu cel de la punctul b, în prezenţă
ecuaţiil or:
--! catalizator de paladiu otrăvit cu săruri de • HCI
- ..mb. CH=CH (I) ) CH2 ~ IH

~ Dintre reaciiile chimice de mai jos, să se CH2 Ctti ~;~' >~H2 f H2 ·f3~ 1>CH2 ~H
~gă reacţiile posibile şi să se completeze
-~..iari ile lor (vezi capitolul 22). Cl Cl CI
a) CH3-C=CNa + HCI -+ Se cons ideră că randamentele racţiilor
b) CH 3-C;;CNa + Hp -+ sunt: 90% ( 1), 80% (2), 75% (3).
a) Să se calculeze masa de etenă necesară
c) CH3 yH-G==CH +CH 3-COOK-+
obţinerii unei cantităţi de clorură de vinil
CH3 identică cu aceea obţinută din 1250 m 3 (c.n.) de
acetilenă de puritate 89,6%.
d) CH3- C=CAg + HCI __,
b) Să se calculeze masa de policlorură de
e) HC=CH + NaC! -+
vinil, de puritate 94%, ce se poate obţine din
I
colecţia
EDUCAŢIONAL•
l;iJ
a) Să se detennine raportul dintre numărul
proba de clornră de vinil considerată la punctul grupelor acetat (CH3--CO-O-) şi numărul
a, dacă randamentul reac\iei de polimerizare este grupelor hidroxil (- OH) clin polimerul A .
de 95%. b) Să se explice solubilita tea acestui
polimer în apă.
6.12. Se consideră schema de reacţii: c) Teoretic, alcoolul poli vinilic poate să
2a i1s,x,,ci ), · b + 3H, reacţioneze cu sodiu (vezi pag. 141 Să se f
3 " calculeze masa de sodiu care poate reacţiona cu
a + NH3 + 0 2 rP1. 100000 ) c, 3H2O
2 34,8 g de polimer A.
b+C (Cu,Cl,, KH_CL 80'C') d
6. I 5. Se com;ideră schema de reacţii:
nd ( ppJirnen/,;.ifC) ) e
C6H6 + a ~ b
unde b este o hidrocarbură cu NE=2 şi raportul
atomic C:H = l: l. b ~ c+H2
a) Să se identifice substanţe le a, b, c, d, ne (polimer,,.are) ) d
e din sch emă şi să se scrie ecuaţiile reacţiil or
chimice. unde b este o hidrocarbură aroma t ic ă
mononucleară cu catenă laterală saturată care
b) Să se calculeze masa mo lecu l ară a
polimerului e dacă gradul de polimerizare este are masa molarăµ= l 06 g/mol.
750.
a) Să se identifice substanţ.ele organice a, b.
c) Să se deLem1ine compoziţia procentuală c, d şi să se scrie ecuaţii le reaqiilor chimice.
de masă a polimerului c. b) Să se calculeze volumul de benzen
d) Să se ca lculeze vo lumul (c.n.) de (Pc H = 0,88 gicm' ) necesar obtinerii a 52 kg de
6 6

hidrocarbură a necesar obţinerii a 318 kg de polimerd, dacă randamentul global al procesului


polimer e, considerând toate reacţiile totale. este de 78%.
c) Să se calcu leze randamentul cu care se
6.13. Se consideră schema de reacţii: c.onsumă compusul a, ştii nd că pentru ob(inerea
CaC 2 + 2Hp - a , Ca(OH)2 a 52 kg de polimer d s-au introdus în proces
1llg,SO,. II .SO,) 14m3 (c.n.) de compus a.
a+Hp [b] ~ C
d) Să se calculeze masa mo l eculară a
(K C'r,0 , 1 l i SO.,)
c + [O] d polimerului d dacă gradul de polimerizare este
a T d ((CI l ,(;()0) 1/n. 2()\f'(,') e 1900.

6.16.P rocesul tehnologic de ob!inere a


a) Să se identifice substanţele organice a, b, metacrilatului de metil cuprinde mai multe
c, d, e, f şi să se scrie ecuaţiile reaeţiilor chimice. etape, schema 6.1.
b) Să se determine raportul de masă a) Să se identifice substanţele a ş i b.
C:H:O din polimerul f. b) Să se calculeze masa de material plastic
c) Să se dctcm1ine gradul de polimerizare ce conţine 95% metacrilat de metil care se poate
obţine din 551 kg de acetonă, dacă randamentul
dacă masa moleculară a pol imerului feste
86000.
global al procesului este de 80%.
d) Să se calculeze masa de polimer f care c) Se cons ideră schema de reacţii 6.2.
Să se identifice compuşii organici A, B, C.
se poate obţine din 400 kg de carbid de puritate
80%, considerând toate reacţii l e totale.
D ş i să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.

6.14. Prin hidroli7.a parfialăa poliacetatului de vinil 6.17. Se consideră schema de reac!.ii 6.3.,
se obţ.ine un polimer A ce conţi ne 36.78%0. unde compusul b este o substanţă insolubilă în
r.r.l colectial
liilllil EDUCAŢIONAL
Alchine şi polimm vinilici

Schema 6.1.

CH-C-CH
3 li 3
o
o
- b-H,~(),(90-IOO'C> )
-1'1l, HSO, cn-c-c#
2 I \
CH O~H3
3

Schema 6.2.
CH- C- CH • HCN ) A ~ B (J~S0,,1'(') ) C •CIJ,OH(H,SO,J ) D
3 II 3 ,NIi, ,11:() .IJ,O

o
Schema 6.3.
a /KuOII sol alcoolică) B +f/\g(Nll 1) )0H ) b

r
2
-211CI I -2NH,. -ll_O

~C ~HCI ) d +H,O(NaOH)
(JlgCI::) -2HCI ) e
A - H<.:1 f (NaOH sol. alcoolică) C +C'liCq>,. (NaOH sol. alcoolică) D ~ [h] ~
~ -HCI g -2JICI '"' (I ~so,) - e
.
1
+1c111c1
-2NaC:I
I
~CH CI
1 --:--laCI
-------'

-.1 cu compoziria procenruală de masă: 6 7.08% oxidare 2l din aceeaşi solutie oxidantă.
;. 29,81 % C şi 3, 1% H. a) Să se identifice hidrocarburile A şi B
a) Să se identifi ce substanţele din sc hemă şi b) Să se determine structura altui izomt::1
- <.e scrie ecuaţiile reaqiilor chimice indicate. C care consumă aceeaş i cantitate de soluţie
b) Să se indice care dintre hidrocarburile A. oxidantă ca şi izomerul A şi să se studieze redox
B C. D sunt izomere şi cc fel de izomeri sunt. acest proces de oxidare.
c) Pentru un izomer D care face parte din
18. Despre două hidrocarburi i1omere A aceeaşi clasă de hidrocarburi cu A şi C. să se
B se cunosc următoarele date: indice metode de ohrinere pornind de la compuşi
- au 1':E=2; halogenaţi cu mai puţini atomi de carbon în
- raportul dintre masa hidrocarburii s upusă mol eculă decât izomerul D.
• ·deri i şi masa oxigenu lui stoechiometric d) Să se indice o metodă de transformare
.cesar arderii este 0.3035; a izomerului C în O.
- hidrocarbura A nu conţine atomi de
--rbon secundari; 6. 19. Se consideră hidrocarburile izomere
- hidrocarbura B formează prin hidrogenare A, 'B. C care dau următoarele reacţii:
:mirocarbură sarurată ce nu cantine atomi de A ~i-:a <I 50"C) > a - -!H 2
..:-bon primari;
B (KMnO4 sol. neutră) ) CH,C-:-C-Cl-1.
- l mol de hidrocarbură A consumă la 3 li li u3
\.1dare 6 L de soluţie neutră de K.vfn04 l N; o o
- I mol de hidrocarbură B consumă la C (K"1n04- Hz504 ) ) 4CO~- 3Hi0
Icolectia r:n
EDUCAŢIONAL IM
Schema 6.4.
+Hi(PdlPb 'j b +Hi(Ni)) C + (Pd/PbÎ +H Ni
l~c C
+J-½(Ni) +Hi{Ni) ~q ccq) +Cl{CC4)
A
C
B
C r " >s
+C~(Cq ) ~c1iecc4) +f½O (H2SO.) C
d e [m) .=± g +HCI t +HCI ) X
+HiO (r½S04) polimerizare
[fJ ;;:± g -'-HCI (HgC~) n +HCI ) i y
+HCI (Hgq) h +HCI) i (KMnO + KOH) +HCI
o-KCI
~p
[Cu(NH_;)i]CI
(60°C catalizatori
-Nli,Cl, -NH.i q
(K.MnO4 sol. neutra)
k
Să se identifice hidrocarburile A, B, C şi să A +CI, ( 300-S00C)
k
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice din schema
6.4. Unde este cazul, se consideră produşii de b) Să
se calculeze volumul de hidrogen,
reacţie majoritari. măsurat la l 7°C şi 5,8 atm, consumat pentru
hidrogenarea totală în prezenţă de Ni a unui
6.20. Despre trei hidrocarburi nesaturare amestec de A, B şi C cu masa de 81 ,6 kg, dacă
izomere A, B, C se cunosc următoarele date: cele trei hidrocarburi se află în amestec în raport
- au conţinutul în carbon, procente de molar A:B:C = 3:2:1.
masă, 88,23% şi densitatea vaporilor faţă de un c) Să se calculeze masa unui amestec
amestec de C02 şi N2 , în raport molar 1:3, egală echimolecular de B şi A care poate fi oxidat de
cu2,125; 200g de soluţie neutră de K.MnO4 de concentraţie
- hidrocarburile B şi C dau prin hidrogenare 3,16%.
totală acelaşi alcan;
- hidrocarbura B formează un precipitat în 6.21. În urma combustiei unui amestec
reacţie cu [Cu(NH 3\)Cl; gazos de propan, propenă şi propină se separă
- hidrocarbura C formează prin oxidare 22,5 g de Hp. O probă din acest amestec
cu solutie acidă de KMnO 4 , în prima etapă , identică cu prima decolorează l L de so luţie
CH3- COOH, HOOC- COOH, co2 şi Hp; neutră de K.Mn04 de concentraţie 0,5 M, iar o

- 1 mol de hidrocarburăAaditionează 1 mol a treia probă, identică cu primele două, separă


de hidrogen şi formează o hidroc~rbură saturată 20,6 g de precipitat la tratarea cu o soluţie de
ce conţine numai atomi de carbon secundari. [Cu(NHJJCI. Să se determine:
a) Să se identifice hidrocarburile A B a) masa probei analizate şi volumul ei,
C şi să se scrie ecuaţiile următoarelor re;ctii măsurat la 27°C şi 3 atm;
chimice: · b) compoziţia procentuală de masă şi
B H, (l'dlPb' -) a compoziţia procentuală molară a amestecului

-H,(Ni)
de hidrocarburi;
B b c) masa mo l ară medie a amestecului şi
B +H,O (H,SOJ
[C] _.. d ~
densitatea lui faţă de aer;
(KMnO,)
d) masa soluţiei de brom de concentraţie
B e 2% decolorată de acest amestec;
+Na(t' C)
B f e) volumul de aer (c.n.) necesar combustiei
+H, (Ni)
amestecului.
C b
+Br (CCI,) ~s,,(CCI,\
C 1 I o h 6.22. Hidrocarbura A care are NE=2 şi
+HCI
"' conţine în moleculă numai atomi de carbon
A
hibridizaţi sp participă la următoarele reacţii:
m EDUCAŢIONAL
colec11a1
?
.-\ a CR-
, CK, Să se indice denumirea fiecărei alchine şi
? ecuaţiile următoarelor reacţii chimice.
:\ b CHBr2-CHBr2
A +11c1 (11sct,J , a +b
:\ ?
C PVC
B (KMnO, ~KOHJ C + d __
+H_C_
J - e+ f
.:\ [d] - CH3-CH=O
C (K MnOJ
g
A e PNA
D -H.(Ni)
h
A f g (polim,·rizarc)) cauciuc
cloropren ic 6.25. Una dintre metodele de obţinere a
poliacrilonitrilului foloseşte ca materii prime
A --1.......; k ---1.....+ CH3CH2 C=CCH1 CH3
metanul, amoniacul şi oxigenul. Calculaţi
-ă se indice tipul acestor reacţii, reactanţii volumul (c.n.) de metan de puritate 98% necesar
• ~iţi ile de reacţie. obţinerii a 212 kg de poliacrilonitril, dacă
randamentul întregului proces este de 75%.
11...:;.:. Un volum de 452,5252 m 3 (c.n.) de
~ de puritate 99% este introdus într-o instalaţie 6.26. Într-o instalaţie de obţinere a gazelor
;:tinere a acetilenei. După separarea prin în laborator s-au introdus 32 g de carbid
- a 7,5 kmoli de C 2H 2, rămâne un amestec impur şi apoi apă. Gazul rezultat este
~ ce conţine CH4 , C H şi H în raport molar barbotat printr-o soluţie neutră de KMn0 4
2 2 2
- -.." Să se calculeze: de concentraţie 1 M, când se depun 92,8 g de
1 Yolumul (c.n.) ocupat de amestecul final precipitat brun. Considerând reacţiile totale să
- 3 _. C2H 2 şi H 2; se determine:
:, ) randamentul de transformare a metanului a) puritatea carbidului;
_etilenă; b) volumul soluţiei de KMn04 consumat
, randamentul procesului de separare a în reacţie.
_enei;
dl masa de PVC obţinută din acetilena 6.27. O probă de etenă cu masa de 28,52g,
~tă. dacă randamentul fiecărei etape este impurificată cu acetilenă, este barbotată prin
- --î!>o. soluţie de [Cu(NH3\]Cl, când se depun 3,04g
precipitat de CLlloare roşu - violet. 571 ,2 m 3
-
--· Se consideră alchinele: (c.n.) de etenă tehnică este supusă procesului de
CH3 polimerizare şi se obţin 560 kg de polietenă.
I a) Să se dete.nnine raportul molar C2H 4 :
@ Ciţ-Ţ-C==C-Ciţ--C~ C2H2 din proba analizată.
CH3 b) Să se determine puritatea etenei,
exprimată în procente de masă.
CH3 c) Să se determine randamentul procesului
I
@ Clţ-y-C=C-C.Iţ-CH3 de polimerizare.

CH3 6.28. Prin descompunerea termică a 205 m 3


de propan, măsuraţi la 127°C şi 4 atm, se obţine
© crţ-TH-c=C:::-fH--C.Iţ-c~ un amestec de gaze ce conţine 20% (procente
CH3 C.I+i-CH3 de volum) propenă. Să se calculeze masa de
acrilonitril ce se poate obţine din metanul separat
@ Clţ-C.Iţ-f~ C - fH-C.Iţ-CH3 din amestecul de mai sus, considerând reacţiile
C.Iţ-CH3 CH3 totale.

lcolectia
E D UCAŢI ONAL
m
,,,
------
-~ ~~
6.29.
<..-'
Pentru sudarea unor bare metalice cu
a) Să se calculeze masa de carbid, de
puritate 80%, necesar ob\inerii acetilenei care
flacără oxiacetilenică se utili zează un tub cu s-a ars. considerând că au loc pierderi de oxigen
oxigen cu , olumul de 40 dm;. temperatura de şi de acetilenă de 5%.
17°C şi prcsi unea de 142.68 atm. La sfârşitul b) Să se calculeze cantitatea de căldură
opcraţiei de sudare presiunea a scăzut la 59,45 degajată, ştiind că entalpia molară standard de
atm. combustie a acetilenei este Aff<=317 kcal/mol.

@
Teste tip
·--------------------
6.30. Se consideră um1ăt0are le reacrii de Referitor la aceste reacţii suni corecte
polimerizare: afirmatiile:
nCH;-CH ~ A A) polimerul A conţine 56,8% halogen;
- I B) monomerul di n care se obiine B este
X acetatul de vinil:
nCH;-CH ~ C C) din polimerul C se obţin materiale bune
- I
z izolatoare lem1ice ş i fonice;
D) monomerul din care se obţine C
nCJ:;=Cfi ~ E este utilizat şi la obţine rea cauciu cu lu i
unde: A este polimerul numit tehnic PVC; butadiensLirenic:
B este polimerul utilizat la ob1inerea E) polimerul E este polietena;
fibrelor sintetice care înlocuiesc lâna; F) polimerul D are catenă de i:walcan;
Ceste p(1iimerul cu fom1Ula (C8IIN)11 ; G) formula brută a polimerului D este
D este polimerul care are raportul de masă diferită de cea a alchenelor:
C:TI "" 6: I şi 6 atomi de hidrogen în fiecare H) dacă n=800, masa mo l ec ul ară a
uni late de monomer. polimerului B este !\1=42400.

"[es~tip _ _ _ _ _ _,_ _ _ _ _ __

6.31.
®
·umărul de hidrocarburi izomcre cu denumirea:
N.E.=2 şi catenă aciclică care conţin 11, 11 % H, A) 2-meti l -3- pentină;
procente de masă, este: B) 2-metil-4-pentină: f
/\)0: B) I; C)2: C) 4-metil-2-pentină: F
0)3; E)4. D) 2,2-dim eti l-3-butină; G

E) 2-h exin ă. d
6.32. Prin tratarea unei alchine cu soluţie
de brom în exces, aceasta îşi măreşte masa 6.34. O probă de CH, cu volumul de 224L
cu 390.24%. Numărul izomerilor (inclusiv (c.n.) este descompusă termic la 1500°C.
stereoizomeri) cu această formulă mok-:ulară rezultând 18 moli de amestec gazos în care CH 4 6
care reacţionează cu reactivu l Tollens cu şi C2 H! se află în raport molar CH/C2 H =2:3.
2
C

depunerea unui precipitat este: Procentul de CH. transformat în CJH 2 este:


A) 3; B) 5; C) 7; A) 60%; B) 40%; C) 50%;
D) 4; E) O. D) 33,33%: E) 66,66%.

6.33. Alchina care formează acid etanoic 6.35. Prin trecerea acetilenei prin tuburi
ş i ac id metil-propanoic p rin oxidare cu ceramice încăl z ite la 600-800°C. se obţ ine
KMn0 4 şi KOH urmată de tratarea cu HCI are un amestec complex de hidrocarburi în care
m
- IDUCAŢIONAL
colectl•1
~ ~- - ,e află în proporţie de 30%, procente 6.40. Se consideră hidrocarbu1ile:
Considerând că se obţin 416 kg de CH3-CH 2-CH 3 Cl-l 3- CH=CIT 2
... .:ie hidrocarburi şi că procentul de CH3- C=CH CH3-C::C- CH3
- ~ - -··ea acetilenei în benzen este de 60%, P rezintă unele proprietăţi specifice acizilor:
:e acetilenă, măsurat la 27°C şi 12 atm. A) CH,C=CH: B) CH3CH 2CIT 1:
- proces este: C) CH,C=CCl-13 : D) CH3CH:::CH 2 :
- 1.::! m,: B) 16,4 m3; E) toate.
- ~-~L: D) 16,4L;
-~ . -trn3 6.41. Un volum de apă dizolvă la tempera-
tura presiunea obişnuită ttn volum (c.n.) de
şi
:::>m calcar de puritate 85% se obţine acetilenă. Concentraţia procenruală a unei soluţii
-.:ccsar preparării a 1904 L (c.n .) saturate de acetilenă în apă în condiţii standard
~:.. Ştiind că impurităţile din carbid este:
- ~alcar, puritatea carbidului este: A) 0. 1O15%; B) 0,0923%;
- 1~6%; B)21,613%: C)0, 1315%; D)0,1158%: E) 0.12%.
- · D) 15%: E) 7,83%.
6.42. O masă de 13,5 g de hidrocarbură. cc
"'rnestccurilc acetilenă - aer cu poate să fonneze un compus ce con0ne argint. se
- în acetilenă între 2,6 şi 77% produc barbotea7ă prin 1500 g de soluţ ie apă de brom
.:m: explozii foarte puternice. Un de concentraţie 8%. Dacă soluţia finală de brom
...... e'.i lenă - aer ce conţine 10% acetilenă. are 1.:oncentraţia în Br2 2,81 %, la tratarea cu
·- --~ , olum, ocupă la 27°C şi I atm un reactiv Baeyer rezultă un compus cu conţinutul
_ • olumul de 24,6 m3. Considerând că procentual în carbon de:
- oziei temperatura gazelor rezultate A) 50,26%; 8 ) 48,06%:
10°. presiunea din recipient: C) 46,33% : D) 45%;
.=e de 4.177 ori: E) 47,05% .
-inc constantă:
-~,e de 4, 177 ori; 6.43. Un volum de ll ,2L (c.n.) de amestec
-~:e de 4 1. 77 ori; de etenă şi etină decolorează 4000 mL de soluţie
·e de 41,77 ori. de Br1 în CC!! de concentra1ie 0.2~ . Raportul
molar etcnă:etină este:
~ compus macromolecular obţinut A)l:l; 13)1:2; C)2:1;
~ erizare din acetat de vinil şi clontră D) 2:3; E) 3:2.
·~ 33.65% CI. Raportul molar acetat
- --ură de vinil din copolimer este: 6.44. O de 20,4 g de alchină A cu
masă
13)2:1; C)3:1; legătura triplă în
interiorul catenei se ox.idează cu
E) l :3. 2Lde soluţie apoasă de K.Mn04 0,2 M. Număntl
izomerilor cu alchina A care reacţionează cu
·:C=-C:- reactivul Tollens este:
') baLă slabă; /\)1; B)2; C)3:
un acid lare: D) 4: E) 5.
" bază mai tare decât HO":
_ .in acid slab:
:,pecie chimică cu caracter neutru.

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
m
6.45. Diferenţa dintre 1-butină şi 2-butină 2. soluţia violetă de KMnO4 se decolorează 6.:
se poate face cu ajutornl reactivului: şiapare un precipitat brun;
1. [Ag(NH 3) 2 ]OH; 3. Na; 3. acetilena este alchina care consumă cea
2. [Cu(NHJ2 ]CI; 4. Cl2 (CC14). mai mare cantitate de soluţie oxidant,"t;
4 . este utilizată ca reacţie de identificare a
6.46. Se consideră transfonnări le chimice. acetilenei.
+2Cl,(CCl,J (NaOH sol. alcoolică) b
a -HCI
6.50. Se consideră transformările:
Referito r la substanţa b sunt corecte
afirmaţiile:
CH (Cu.CI., NH,CI, lO0''C) a +2H.O (l\SO) [b] ~ C
2 2
l. are denumirea 1 , 1,2-tricloroetenă; Sunt corecte afirmaţiile:
2. are N.E.=0; 1. substanţa c este un alcool nesaturat; pa
3. conţine 80,988% CI; 2. substanţa care NE=2;
4. este un compus nesaturat cu legătură 3. un mol de c adiţionează doi moli de
triplă.
brom;
4. substan\a c este o cetonă nesaturată. 6.!
6.47. Referitor la alchina care formează
mi
prin oxidate cu soluţie neutră de KMnO 4
6.51. Există orbitali 1t orientaţi în plane m
acidul 4-metil-2-oxo-pentanoic sunt corecte
perpendiculare în moleculele: ca
afirmaţiile:
1. 2-butinei; 3. 1-butinei;
l. fom1ează prin hidrogenare în prezenţă
2. J ,2-butadienei ; 4. 1,3-butadienei.
de Ni 2,2-dimetilbutanul; A
2. are denumirea 4-metil-1-pentină;
6.52. Există legătmi ionice în:
3. nu reacţionează prin încălzire cu Na:
1. acetilenă;
4. fom1ează prin hidrogenare în prezenta
2. acetilură de Na;
catalizatorului Pd/Pb2+ 4-metil-1 -pentenă.
3. clorură de vinil;
4. carbid.
6.48. Referitor la alchinele izomere care 6.:
formează prin adiţia hidrogenului în prezenţă de
de Ni 3-metilhexanul sunt corecte afirmaţiile: 6.53. Se consideră transfom1ările: co
I . sunt trei izomeri de poziţie; C 2H2 ~ a ~ CH2=CH-CH=CH2
2. două dintre ele reacţionează cu Na \a
Reactanţii şi condiţiile reacţiilor I şi 2
cald; Su
sunt:
3. o alchină formează prin oxidare cu
1. 600-800°C; KMn04 şi H 2 SO 4 ;
sol uţie neutră de KMnO4 o dicetonă; Nl
2. CuC1 2 , NH4 CI, 80°C; H/Ni;
4. un izomer de funcţiune al acestor alchine
3. Na, 250°C; H 2SO4 t0 ;
formează prin oxidare cu KMnO 4 şi H SO 4 un
2 4. Cu2C1-i, NH4Cl, l00°C; H/ Pd, Pb2+.
acidul 6-oxo-heptanoic. hi<

6.54. Referitor la baza conjugată a propinei


6.49. Referitor la reacţia: To
sunt corecte afinnaţiile:
CH=CH + 4(0] -+ HOOC- COOH
1. este un anion instabil în prezenţa apei;
sunt corecte afinna~ile:
2. formează cu ionii Na+ leg ătură
I. agentul oxidant este soluţia neutră sau
covalentă;
slab bazică de KMnO4 ; 6.:
colecţia I
m% EDUCAŢIONAL
I OL ŞtI'riid că iniţial presiunea din recipient este 3,387%, cantitatea de naftalină nitrată e~
de 5,166 atm şi că temperatura amestecului este A) 0,2 moli; D) 256 g;
de 27°C, formula moleculară. a hidrocarburii B) 5 moli; E) 128 g.
supusă arderii şi presiunea din recipient după
C) 28,16 g;
ardere. la temperatura de 27°C sunt:
A) CRH 10 3,936 atm; 7.40. Atomii de carbon din moleculele arene
B) C 7H8 3,444 atm; cu NE=4 şi catenă laterală sunt hibridizaţi:
D) C 7H 8 4,428 atm; A) numai sp şi sp 2; C) sp, sp2 şi spJ:
C) C8H 10 5,166 atm; B) numai sp 3; D) sp 2 şi sp3 ;
E) C 9H 12 3,442 atm. E) nu sunt hibridizaţi.

7.39. La nitrarea unei probe de naftalină se 7.41. Dicromatul de potasiu în mediu acid
utilizează 46,2 g de amestec nitrat ce conţine schimbă culoarea de la portocaliu la verde
reacţie cu:
30% HN03 • Ştiind că din reacţie se obţine
A) toluenul; D) benzenul;
un mononitroderivat şi că, în soluţia apoasă
reziduală, acidul azotic are o concentraţie de
B) propena; E)A, B, C.
C) antracenul;
Teste ti)l______________

7.42. Referitor la benezen sunt corecte


afirmaţiile: 7.44. Se conside ră reaeţiile de clorura-
entalpia molară de forn1are a benzenului
1 fotochimică de mai jos:
esce cu 36 kcal mai mică decât entalpia molară (l)A + 3Cl 2 ~ a
de formare a ciclohexatrienei;
2. trei legături C-C sunt mai lungi decât (2) B + 3Cl2 ~~: B
celelalte trei; unde A şi B sunt două arene mononucleare -
3. toate legăturile dintre atomii de carbon conţin 92,3% şi respectiv 91 ,3% carbon.
au aceeaşi lungime; Referitor la aceste reacţii sunt coree:.
4. I mol de benzen poate adiţiona I mol, afinnaţiile:
2 moli sau 3 moli de Cl2 în etape. 1. reacţia l este o reacţie de adiţie şi reacp:.
2 este o reacţie de substituţie;
7.43. Referitor la hidrocarbura aromatică cu 2. compusul a este un derivat hexaclorura:.
fonnula plană: iar compusul b este un derivat triclorurat;
CH3 3. hidrocarbura A are punctul de topire ma

CX
sunt corecte afirmaţiile:
CH.3

'CH,CH-
- J
ridicat decât hidrocarbura B;
4. reacţiile 1 şi 2 sunt reacţii de adiţie.

7.45. Hidrocarbura A cu NE=4 şi M=106 ct.


l. are denumirea l -etil-2,3-dime- unnătoarele reacţii:
tilbenzen; ~c1, (hv)( 1)
A a
2. formează prin oxidare cu 0 2 la cald I CI, (FoCI,) (2) )
în prezenţă de Y 2 0 5 acidul 1,2,3-benzen- A b+c
tricarboxilic; -H. +CI, (CCI,) (3)
A B d
3. formează prin nitrare trei mononi-
troderi vaţi; Referitor la reacţiile indicate sunt corecte
afirmaţiile:
4. este izomer cu terţ-butilbenzenul.
rm
-
colecţia '
EDUCAŢIONAL
: reface propina în reacţie cu un acid mai 2CHp + A - B ~~; ) C ~;~g'>C4H6
- :..e-.:âr propina;
- este stabi lă faţă de acizii minerali tari. Sunt corecte afirmaţiile:
I . substanţa A este o alchină folosită în
Se consideră reacţiile: industria polimerilor vinilici;
111,0 (H,SO,. HgSOJ
2. s ubstanţa B reacţionează cu reactivul
,-L-0=CH [a] ~b Tollens;
-n·:----==
_,., Cif +H,0 (11,SO,) [a ' ] b' 3. compusul C4 H6 conţine atomi de carbon
r 2 - ~~-"---+ ~
în aceeaşi stare de hibridizare;
S.:m corecte afirmaţiile: 4. substanţa C conţine numai atomi de
a şi a' reprezintă aceeaşi substanţă, dar b şi carbon secundari.
~ substanţe diferite;
-= a ş i a' sunt substanţe diferite, dar b şi b' 6.59. Sunt corecte afirmaţiile:
~lă aceeaşi substanţ.ă; I. un mol de aceti J enă şi un mol de
: propina şi propadiena sunt izomeri de vin i lacetilenă deco l o rează acelaşi vv::.im de
soluţie de reactiv Baeyer;
- a şi a' reprezintă acelaş i enol, iar b şi b' regenerează acetilena
2. acidul clorhidric
~tă aceeaşi cetonă . din acetilura de potasiu;
3. tautomerii se deosebesc prin poziţia unui
Hidrocarbura lichidă A cu formula proton şi a unei perechi de electroni ;
_;:-_,ară C6H10 care se obţine din acetih•:-a 4. acetilura de Cu este un precipitat roşu.
~ :i ~o d ic ă şi clorură de izob11 ~11 , se
_,__-..enzează prin: 6.60. Referitor !acea mai sin1plăalchinăcare
• poate participa in ~;r„l de transfonnări prezintă enantiomeri sunt corecte afirmaţiile:
~ B (KOHmoii.,,•c , C (produs majoritar); I. are denumirea 3 -metil-1-penlină;
2. prin hidrogenare în prezenţă de Pd/
~ reac~ onează cu [Ag(NH 3)JCl; Pb2+ sau prin hidrogenare cu Na şi NH 3 lichid
. conţine atom i de hidrogen propargilici; conduce la o hidrocarbură care nu prezintă
- se recunoaşte cu reactiv Baeyer. stereoizomeri;
3. conţine 87,8% C;
S ubstanţa B din şirul de transformări 4. nu reacţionează cu [Ag(NHJ 2)0H sau
~i j os este o hidrocarbură cu NE=3 şi cu [Cu(NH 3)JCI.
--.--..e 92,3% C.
? B +H,O C 6.61. Sunt corecte afirmaţiile:
A 7ir ~ 1. prin hidrogenarea 1-pentinei cu 8i în
j :
..::. ~orecte afirmaţiile: prezenţă de Pd/Pb 2„ se obţine acelaşi produs ca
' reac ţia ( 1) este catalizată de Cu2Cl 2, şi în cazul h i drogenării ei cu Na şi NH lichid;
3
- .CI la 80°C; 2. prin adiţia CI, la 2-butină se obţine în
: . substanţa A în reacţie cu Na fo rmează prima etapă. un amestec echimolecular de doi
. nmpus cu caracter mai bazic decât ionul izomeri geometrici;
:-;)'\:id; 3. prin hidrogenarea 2-pentinei cu H2
3„ substanţa C reacţionează cu reactivul în prezenţă de Pd/Pb2~ se obţine izomerul
~ s; geometr ic al compusului re zultat din
.!_ su bstanţe l e A şi B se oxidează cu reactiv hidrogenarea 2-pentinei cu Na şi NH3 lichid;
ei; 4. 1-pentina şi 2-pentina formează prin
:.=:.:e: er.
u! hidrogenare cu H2 în prezenţă de Ni compuşi
n...:: Se consideră schema: diferiţi.

1cole<:ţia
EDUCAŢIONAL
m
Arene

§ Caracterizare generală
• Hidrocarburile care au ca unitate structurală de bază nucleul benzenic se numesc
hidrocarburi aromatice sau arene.

•Arene
{
mononucleare -c
benzen
I h"Jb
ac 1 enzem
.
Ex: A
Ex: B

olinucleare _____r+-cu nuclee izolate Ex: C, D


p ~ cu nuclee condensate Ex: E, F, G
CH3

benzen
@
6 toluen
©Q-0
bifenil difenilmetan

®00 fcnantren
naftalen antracen
(naftalină)

• Arenele mononucleare cu catenă laterală saturată (benzenul şi omologii săi) au formul a


generală C 11 H211_6 şi NE=4.
Arenele dinucleare cu nuclee izolate şi catenă laterală satmată (bifenilul şi omologii săi)
au formula generală C 0H 20 _14 şi NE=8.
Arenele dinucleare cu nuclee condensate şi catenă laterală saturată (natlalina şi omologii
săi) au formula generală C0 H20 _12 şi NE=7.

o2--".f) Denumire
• Arenele cu catenă laterală se denumesc după. următoarea regulă:
- se denumeşte nucleul aromatic de bază;
- se denumesc catenele laterale ca radicali;
- se indică prin prefix numărul radicalilor de acelaşi fel;
- se indică prin cifre arabe poziţia fiecărei catene laterale în nucleul aromatic;
- se alege sensul de numerotare pentru care suma indicilor de poziţie este cea mai
mică.
În compuşii disubstituiţi ai benzenului, poziţiile se precizează şi după cum urmează: orta
(1,2), meta ( 1,3), para (1,4).

m .
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
J:3
I ,2-dimetilbenzen
(o-xilen)
~ CH3
1,3-dimetilbenzen
(m-xilen)
6' 6H 3
etilbenzen

1,4-dimctilbenzen
(p-xilen)

JU!bcnzen
,tiren)
1-etil-2,4-dimetilbenzen
• În molecula naftalinei, atomii de carbon sunt numerotaţi de la l la 1O cam fonnula A.
Poziţiile 1, 4, 5, 8 sunt echivalente şi sunt notate cu a, iar poziţiile echivalente 2, 3, 6, 7
- -i:ate cu~ (formula B).
• În molecula antracenultti, atomii de carbon sunt numerotaţi de la l la 1O ca în fonnula C.

®
7(0t 8 I
~2
6~ 10 ..-,:::::' 3 © 6~3
8
7~2
9 I

.5 4 5 10 4

• Denu, 11:• ;:.: c, '"r m.1i importanţi radicali aril sunt:


CH CH/ CH~

6 6' 6' 6
fenil benzii benziliden 2-metilfcnil
I
3-metilfenil
(o-tolil) (m-tolil)

6' I
4-metilfeni\
o6 ev
1-naftil
#

2-naftil
#

(p-to lil) (a-nafti l) (P-nartil)


• Arenele polinucleare cu nuclee izolate se denumesc considerând catena laterală drept
-.l de bază şi radicalii aril drept ramificaţii.

:ple: Q - cH2 CH2 Q


1,2-difeniletan tri feni Imetan

o
~ Structură
• în q1olecula benzenului, to\i cei şase atomi de carbon sunt hibridizaţi sp2• Fiecare atom
~:!!bon formează trei legături cr prin intennediul orbitalilor hibrizi sp 2• Aceste legături cr sun t
lcolactia
EDUCAŢIONAL
m
'·····
"2;::.,orientate în acelaşi plan şi au între ele unghiuri de 120°, determinând o catenă hexagonală
(structura A). Cei şase orbitali p, câte unul de la fiecare atom de carbon, au axele paralele
(structura B) şi se întrepătrund lateral, dând naştere unui orbital molecular 1t de legătură, stabil
extins pe întreg ciclu (structura C). În acest orbital 1t extins, gravitează şase electroni 1t, care nu sum
localizaţi în trei legături 1t, ci sunt delocalizaţi pe întreg ciclu. Acest ansamblu de şase electroni n
delocalizaţi este numit sextet aromatic şi conferă stabilitate nucleului benzenic.

-f,,,.t::12Î-
0° ~' '
6
;l...
~~ff
,~D 1xx2o°(
H
H"-(-"),,,.-H
l()0.;424A
1,365A

-c c-
'y,,,. I 6 '!Seif
"'•-u
H ÎT'H
1,39A
H
l,393Â
~
04A

@ ® © @ @
• în moleculele cu nuclee benzenice condensate, delocalizarea electronilor n în orbitalul
molecular extins nu este uniformă. De aceea, legăturile carbon - carbon nu sunt toate identice
(structura E) şi, în comparaţie cu benzenul, aceste arene au un caracter aromatic mai slab şi un
caracter nesaturat mai accentuat.

§Izomerie
• Arenele cu aceeaşi formulă moleculară pot fi între ele izomeri de catenă (exemplu : A ş i
B) sau de poziţie (exemplu: B şi C).

@6 Clfi-CH-CH
2 '

§ Proprietăţi fizic~-~
• Moleculele arenelor sunt nepolare sau slab polare şi au mase moleculare mari. Între
moleculele arenelor se exercită forţe van der Waals.
• Hidrocarburile aromatice mononucleare sunt substanţe lichide la temperatura ambiantă.
• Hidrocarburile aromatice polinucleare sunt substanţe solide, cristalizate, la temperatura
ambiantă . Naftalina sublimeaz~ uşor la temperatura camerei.
• Hidrocarburile aromatice sunt insolubile în apă, dar sunt solubile în solvenţi organici
(hidrocarburi lichide).
• Benzenul şi alchilbenzenii au densităţi mai mici decât apa.
• Hidrocarburile aromatice au mirosuri caracteristice. Vaporii de benzen sunt toxici.
Benzenul şi arenele polinucleare condensate sunt cancerigene.

§ Proprietăţi chimice
1. Reacţii de substituţie
Ar-H + X- Y-> Ar- Y + HX Condiţii:
• catalizatori specifici.
Orientarea reacţiei de substituţie (A) (vezi pag. 320 - 323)
• Un substituent de ordinul Tactivează faţă de reacţia de substituţie nucleul benzenic de
care estţ ·legat şi orientează următorul substituent în poziţiile orto şi para faţă de el. În amestecul
!Jw1 colecţla j
- EDUCAŢIONAL
... :eacţie, cei doi izomeri apar în proporţii diferite care depind de natura substituenţilor şi a
lele .-=-..antului.
.bil. Substitu enţi de ordinul l :
:unt - F, -CI, - Br, - I;
1i 1t y
-0-H, - 0 -R, -0·;

~SA
::) +x-Y -HX y
- NH2, - NHR, - ~;
- R (radicali alchil): -CH3 , -CH2-CH3 etc.;

6
y
I
-C6HS.
-CH2Cl; -CH2-OH ;
-CH=CH 2;

• Un substituent de ordinul ll dezactivează faţă de reacţia de substituţie nucleul benzenic


~ :::.re este legat şi orientează următorul substituent în poziţia meta faţă de el.
1lul
ice Substituenţi de ordinul Il:
un y y - CH=O, >C=O;

~ ŞI
:::) +X-Y 7i?
6 'Y
-CClr
-COOH. - COOR, -CONH2 , -COCI, -C=N;
-N=O, -NO 2;

• În molecula naftalinei, poziţiile a sunt mai reactive în reacţiile de substituţie decât


"?sţt ile ~ şi reacţiile de substituţie decurg cu precădere în poziţiile a.

00 + X- Y ~
.ITT(
:
00
"::::,,, I #

Un substituent de ordinul I activează nucleul benzenic de care este legat şi dirijează noul
::sriruent în acest nucleu, mai reactiv, în poziţia a.

tre

:ă.
y
+ X-Y ~
.HJ(
ex>:
~ I ,#
W y + X-Y~
.HJ(
w,'<: : ,y
~
y
I
#

tra y
Un substituent de ordinul 11 dezactivează nucleul benzenic de care este legat şi dirijează
ici ,. _, substituent în celălalt nucleu, acum mai reactiv, în poziţiile o:.

ci.
y
~
yv
I y
OQ+x-v .m:

u
vU
Obţinerea compusului 1,8-disubstituit este uneori defavorizată steric (aglomeraţie de
::ru şi apariţia repulsiilor între norurile electronice) şi în aceste cazuri acest compus apare în
.-=tităţi mai mici.
Icolecţia
EDUCAŢIONAL
~ • 11:11
Reacţiile de subst ituţie pe nucleul aromatic se orientează într-o proporţie mică şi în
poziţi ile defavorizate.

1.1. Reacţia de halogenare


Ar-H + X-X -+ Ar-X+ HX Condiţii:
• catalizatori (AlCl 3 , FeCl3 , AIBr3 , FeBr)
unde X= CI, Br • întuneric.
Exemple: Cl Br

o + Cl
2
(FcC~) )
6+HCI 00 + Br2 ~ (F•B'J) 0()1I~
:::,,... ~
+ HBr
benzen • clorobenzen naftalină 1-bromonaflalină

• Atomii de halogen dezactivează nucleul benzenic faţă de reacţia de substituţie, deşi au


efect de orientare de substituent de ordinul T(vezi pag. 322).
Cl

6
Cl

-C\l:FcCI;)
·HCI
6Cl
,..,,...CJ
1,2-diclorobenzen

clorobenzen

6CI
I
1,4-diclorobenzen

1.2. Reacţia de alchilare (Reacţie Friedel - Crafts) (vezi pag. 321 , 323)
a) Ar-H + R-X -+ Ar- R + HX Condiţii: AlCl 3 anhidră.
unde: R = radical alchil, X = Cl, Br, l
b) Ar- H -'- C11H 2n -+ Ar-CnHi+i Condiţii :
alchenă a) AlCl 3 cu unne de apă;
b) H.,P04 pe suport de kieselgur la 270°C;
c) H 2S04 •
Exemple:

benzen t0luen benzen propenă izopropilbenzen


1.3. Reacţia de acilare (Reacţie Friedel - Crafts)
o
~ H + R- C/41\f ~ Ar-C- R + HCl Condiţii: catalizatoriAICl3 ,AlBr3 .
CI &
unde: R = alchil sau aril

Exemplu:
o
benzen clorură
de acetil
fenil-metil-ceionă
( acetofenonă)

colecţia I
11!:m ED4CAŢIONAL
n 1.4. Reacţia de nitrare (vezi pag. 321 )
Ar-H + HN03 - Ar-N02 + Hp Condiţii:
• amestec nitrant (amestec de soluţii concentrate
de HN03 şi H2S04), temperatura: 50-60°C.
~ cmple:

o-nitrotoluen +HN03(H:i$0
„ttp
roluen
J
2,4-dinitroto]uen 2,4,6-trinitrotoluen
(TNT, trotil)

p-nitrotoluen

~2

na flalină u-nitronaftalină ~
NO 1 ,5-dinitronaftalină
(produs majoritar) 2 (produs majoritar)

1.5. Reacţia de sulfonare (vezi pag. 321)


Ar-H + H 2S04 - Ar-S03 H + Hp Condiţii: H2 SO4 , soluţii concentrate sau
oleum (H2SO4 cu 20% SO,).
""1ple:

~ en
+H,SO,
- . (300'CJ )
-HP HO
3
6, S03H

s...-----~ "'--so3H
acid
benzensulfonic m-bcnzendisulfonic I ,3,5-benzentrisulfonic

S03H
I
(80'C)

00
acid a-naftalensulfonic

naftali nă oo...-----S0 3H

acid ~-naft.alcnsulfonic

Orientarea reacţiei de substituţie (B)


• Poziţiile orto faţă de radicalii alchil voh1 minoşi_ sau dintre doi substituenţi sunt
- · orizate steric şi produşii de substituţie corespunzători se obţ in în proporţie mică sau foarte

1colectia
EDUCAŢIONAL
&;lim
CH3
I

36
CH C ~H3
-HN03(1½50.J
·Hf>
CH3
X I

0
CH:;-C- CH
3

yN02
82%

• Dacă pe un nucleu benzenic se află doi substituenţi de ordinul I care activează diferit
nucleul aromatic sau un substituent de ordinul I şi unul de ordinu.I 11, orientarea unui nou substituent
este dată de substituentul de ordinul I cu puterea de activare mai mare. Grupele -QH, -o-.
-O-R, -NH2 , - NHR, -NR2 activează mai mult nucleul aromatic decât radicalii alchil.
Exemple:
OH OH

6
CH~ .

I
CH3
x cr RJ
X + Br2 .~: > ::::,,..
(),_.. ---Br

CH3
pr_odus
ma3ontar
6 NOi
I
+ HNO3 c1.1 i50,1>
·HP

• Dacă pe un nucleu benzenic se află doi substituenţi cu o putere activantă similară, noul
substituent se va fixa în toate poziţiile favorizate de cei doi substituenţi.
CH3

<:rNQ
CH2 CH3
Exemplu:

2. Reacţii de adiţie
2. .1. Adiţia hidrogenului (vezi pag. 341, 343)
Condiţii:
arenă cicloalcan • catalizatori (Ni, Pt), temperaturi ridicate.

Exemple:
benzen ciclohexan
mJ colacţlal
EDUCAŢIONAL
00 -4'
_____,,..,,-,
+2t1ic',--:-~
(Ni, IOO"C)
> oo,..,.
"-"-
I --= 2
+3H, -+
)
(NL 180'C)
(X)
naftalină tetralină decalină

Z.2. Adiţia halogenilor la benzen


C6H6 + 3X2 - C6H6X6 Condiţii: lumină sau promotori.
~ X = CI, Br
Cl

~ lu: 0+3C~
benzen
c1umin.1i > Cl--......~
Cl ~ 'Cl
Cl

Cl
1,2,3,4,5,6 hexaclorociclohexan
• Unul dintre izomerii sterici de tip hexaclorociclohexan, numit !indan, este un insecticid

3. Reacţia de halogenare în catena late rală

Ar-CH,R +X,~ Ar-CH-R + HX Condiţii: lumină sau promotori.


- - I
X
~ X=Cl, Br

Cl-?H-CH3

':2mplu:

c1ilbeozcn
•Cl,(lum.uW.)
0

-llCI )
o
1-cloro-1-fcniletan
K'l,(lumonl)
·-HCI )

1,1-dicloro-l -feniletan

Reacţia este orientată în poziţia benzilică {poziţia vecină nucleului benzenic).


4. Reacţii de oxidare
Nucleul benzenic este stabil faţă de agenţii oxidanţi care atacă legătura dublă. Nucleul
~ enic poate fi oxidat numai în condiţii drastice. Mai sensibilă faţă de agenţii oxidanţi este catena
-"':'3lă din a lchilbenzeni. în acest caz, este atacat atomul de carbon legat de nucleul benzenic
-~n1e benzilică) (vezi pag. 344 - 349).
4.1. Reacţii de oxidare la catena laterală
a) Ar-CH2 R + 2[0]~Ar-rr-R + H20
o
Condiţii: soluţie slab bazică de KMnO 4 la cald sau Cr03•

o o
CH2 CH3 CH3 C=O
I I
c'11plu: + 2[0] (K.\lnO,,rq + Hp
etilbeozen fenil-metil-cetonă
(acetofenonă)

b) Ar-CHrCH2 R + 5[0]~ Ar-COOH + R-COOH + H20


CondiJii: soluţii apoase de K2Crp1 şi H2 SO4 sau KMnO4 şi H 2 SO4 •
lcolectia ~
EDUCAŢIONAL Mali
CH-
2 CH, CH3 COOH
I - . I

o
propilbenzen
+ 5[0] (J0 ,1no,- Hz~O.,J ) 0
~
acid benzoic
1 + CH- COOH + H O
3
acid acetic
2

• Alchilbenzenii de tipul C6H 5-CR3, în care atomul de carbon din poziţia benzilică ne
se leagă de atomi de hidrogen, nu se oxidează.

4.2. Reacţii de oxidare la nucleu


a) Oxidarea benzenului Condiţii: catalizator V,O., 500°C.
o -) o
li li
_,,,c..., ,,,.-C
(Vp ~ 500T) CH OH CH \
O +to2 -2CO;,- -Hfl ) li
CH OH
~ li
C,E!
o
I
he.nzen '- C,,,.- C
li li
o o
acid maleic anh idridă maleică

• În aceste condi!ii de oxidare (V 20 5, t0 C), nucleul benzenic din alchilbenzeni nu se


degradează. Este atacată catena laterală în poziţia benzilică şi , în felul acesta, nucleul benzenic
este protejat.
0,.,...-COOH
Exemplu: 'VO L' C)
\ l ~ ) I + 2HP
~ "COOH
I ,2-dimcti Ibenzen acid 1,2-benzendicarboxilic
(o-xilen) (acid llalic)

b) Oxidarea naftalinei
o
li
,.,...-COOH ,.,....c'----o
O"C/
( V2O~ 400°C) (1 20' C) )
)
-2~ , -Hp ·HP
0 "COOH
naftalină
acid ftalic li
o
anhidridă ftal ică
c) Oxidarea antracenului
o
li

cco antraceu
+ 3[0]
(Kf:½O7- CHf XlOH)
-H{ l
cco li
o
#

antrachinonă

11:ll:J' EDUCAŢIONAL
colecţia I
A
~ Metode de obţinere a arenelor
1. Dehidrogenarea alcanilor cu mai mult de 6 atomi d e carbon în moleculă, a
~ hexanului şi a alchilciclohexanilor (vezi pag. 36)
2. Trimerizarea acetilenei şi a alchinelor inferioare (vezi pag. 82)
3. Alchilarea arenelor (reacţia Friedel - Crafts)
4. Separarea din gudroanele rez ultate la d istilarea uscată a cărbun ilor d e p ămâ n t

§ utilizări
• Arenele sunt materii prime importante pentru multe sinteze: medicamente, coloranţi,
- ozivi, detergen~i, insecticide, mase plastice şi cauciucuri, fire şi fibre sintetice, răşini sintetice

• Alchilbenzenii sunt utilizaţi ca solvenţi.

• . Să se determine formula moleculară a


-ăioarelor hidrocarburi : 7.3. O probă cu masa de 2,36 g d intr-o arenă A
a} arena mononucleară cu catenă laterală cu E=S şi catenă laterală aciclică reacţionează
- ,Hă cu masa molară µ ==l 20 g/mol; la întuneric cu 80 g de solu!ie de Br: în CCl~de
b) arena arc NE==5 care arc masa atomilor concentrafic 4%.
- .:arbon de 12 ori mai marc decât masa a) Să se detennine fonnula moleculară a
-:iilor de hidrogen; hidrocarburii A.
c) arena dinucleară cu nuclee izolate şi b) Să se scrie. după ca7., fonnulele plane
- !:lă laterală saturată care conţine 7,69% H; sau form ulele structurale ale izomerilor care
d) arena dinucleară cu nuclee condensate corespund arenei A şi să se precizeze numărul
•.nenă laterală saturată pentru care diferenţa lor.
-~e numărul atomilor de carbon şi număru l c) Să se identifice izomerul B despre care
'";li)or de hidrogen din moleculă este l. se cunosc unnătoarele infonnaţii:
- are aceeaşi formulă moleculară cu A;
- ..:. Despre hidrocarbura A s e · cun osc - este o arenă care nu are în mol ecu l ă atomi
~:.11oarcle informaţii: de carbon primari;
- este o arenă cu NE=4; - nu deco lorează la întuneric so luţia de
- conţine 89.55% C;
- are în moleculă doi atomi de carbon d) Să se scrie ecuaţia următoarei reacţii
,.mdari; chimice:
- fo rmează prin nitrare un singur B + xCl 2 '':':'i~1 , C
,onitroderivat. unde C este compusul clorurat ce conţine
a) Să se determine formula plană şi 23,278% CI.
_._-:unirea hidrocarburii A. c) Să se calculeze masa de compus C care
b) Să se scrie formulele plane ale arenelor se poate obli ne dacă se introduc în proces 236g
... ~ere cu hidrocarbura A care au o singură de compus B şi dacă randamentul procesului
·e:1ă laterală. este de 80%.
c) Să se identifice izomerul hidrocarburii
.a;e prezintă stereoizomeri şi să se precizeze 7.4. O arenă dinucleară A cu NE=7 conţine
- _) acestora. 92,3% C.
lcolectia
EDUCAŢIONAL
Dii
a)~§ă se determine formula moleculară a
arenei A.
b) Să se scrie formulele plane ale arenelor
b)
00 +CH,=CH. (H,SO.)

TH.SO.(80°C)
d T61O1 (KMnO,+H,SO,1
-CO,, -2H,0

-+ e -H,o > f (produs majoritar)


cu formula moleculară a hidrocarburii A. Să se +CI l,Cl(FeCI ,) h +2H NO, (fl,SO,) i +312O,(V,0,, t (.l 0

precizeze denumirile acestor hidrocarburi. c) g -HCI ·2H,O -H,O


c) Pentru izomerul B care are două catene
laterale grefate în poziţiile mai reactive cele
mai depărtate între ele, să se scrie ecuaţii le
următoarelor reacţii chimice:
B + CI ( lumină) ) C
2 -HCI

B + HN03 (J:~~,J ) D
B + 302 (V,OJC) E + 2H20 d) oo,
~
0
'<::::::, +912O:(V,O,, t C)) . +CH,=CH- CH,(H,SO.)
# -2CO,. -11,0 J
C l,( l umină)
7.5. Să se identifice intermediarii din următoarele - k -~.-He-,- -
sinteze teoretic posibile şi să se scrie ecuaţiile
reacţiilor chimice.
e) ~ "I
O ,-<;H,-CH.-Cl(A ICI,)
-HCI ) m
+2[0 1 \ K,\,!nO,, t0 C)
-H,0
I II NO,(H,SO,) a •C:11,Cl(F<CI,) b +CJ,(Jumină) C
-H,0 -HCI -HCI +CI I,-COCI (AICI,)
-+n
-HCI
o

+CliJCl(AICI
a+b Schema 7.1.
·HCI
Cu +A (HiPQ/ Kieselgur, 270°C) B_ _ +_C,=.l(z=hv-'-)- C
6' '6 -HCI
(KMnO4 + fi.SO.) e +HiSO4 (conc.) ) f
-2d, -3!-lzO -HiO
+clţ=CH-Ol=Cf\ h
g (copolimerizare)
(K.MnO4 , 1°C) . +cHc- CH, CO-CI (AJC~ r u
C -f\O ) I ( ~HCI . '-11 " 6

o COOH
li I

k (amestec de izomeri)
o:~
o
HOOC"'o'COOH

+C J\- CJ¾-CI (AICJ (K.MnO, + J-¾SO,.) +HzSO4C80°C)


Schema 7.2.
-HCI a -COz, -21~0 ) b -HzO ) C (produs majoritar)

l+HN(\(Hz-SQ, ) ) d
+Brz(FeBr,J -HP
A -HBr
e

+2f-1:?(Ni, 100°q +C½(hv)


f -HCI ) g
I (K.MnO,, ,·q h
-1-IzO )
Im C EDUCAŢIONAL
colectial
A +Cl,(Cq~ B + 291,(Alq)) C +q(bv) ) D (NaOH, sol. alcoolică) ) E +4[0] ) F
·2HCI I -ţiCJ . . . ·• · -HCI (KMnO,+ Hi50.,)
2
iitar) +HN~(Hz50.) > G + H
pt'Cl:i,-
-HP
+B'i(FeB,J
G (izomer para) -HBr ) I+ J
iH Schema 7.4.
,NO~ +cJi(hvJ B 0

A -HCI ) 2B +AICJ3 )
-2HC1
C (KMn04, t (.') ) D

LE
-2H,O

+2~0(Na0H)î
-4HCI
Se consideră schema de reacţii 7 .1., unde A c) Să se calculeze masa amestecului
.:: ~ 3lchenă, B este o hidrocarbură ce conţine nitrant ce conţine 63% acid azotic consumat
:i iar C, D, E sunt izomeri ai hidrocaburii în transformarea C - G + H. Cantitatea de
- 5e identifice substanţele din schemă şi să substanţă C care se nitrează este cea care se
~ I
-:e ecuaţiile reacţiilor chimice. obţine din cantitatea de hidrocarbură A indicată
la punctul b), considerând transformările
- - Se con sideră schema de reacţii 7.2. unde totale,
~ o hi drocarbură aromatică cu NE==7 care
d) Să se determine NE pentm substanţele
-e93,75%C.
C.şiE.
5ă se identifice substanţele din schemă şi
< s..~e ecuaţii le reacţiilor chimice.
7.10. Se consideră schema de reacţii
una 7. 1
7.4. unde substanţa A este o hidrocarbură cu
O hidrocarbură A cu formula moleculară
-: pentru care poziţiile benzi li ce sunt identice NE=4 şi M=92 şi substanţa D este un compus
- :-CZJţiile alilice participă la reacţiile indicate dicarbonilic.
_os în condiţii de reacţie corespunzătoare : a) Să se identifice substanţeleA, B, C, D şi
-\ - H2 ....h'.4 B să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
b) Să se indice reacţia chimică de obţinere
.3 - Cl2 -124 D + HCI a substanţei D din antracen şi să se calcule-ze
3 -C + 2H 2 cantitatea de substanţă D care se obţine clin
179,8kg de antracen de puritate 99%.
H .-\ - Cl 2 -124 E + HCI
c) Să se identifice substanţa E şi să se indice
~ - H2 ....lli.+.D condiţiile transformării C-+ E.

COOH Să se identifice substanţele A, B, C, D, E


...:. se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. 7.11. Un compus monoclururat C cu NE=5,
diciclic, cu un conţinut în clor de 21,32% se
- • O hi drocarbură A cu raportul de masă C:H poate obţine din următorul şir de reacţii:
:hema 7.: - · şi care conţine în moleculă numai atomi de A +2H, (NI, 100°q B --~...;,1,;.,.(h"'"v..:..·)---,:i,-,. C
-HCI
:::i..-:xio hibridizaţi sp2 iniţiază schema de reacţii
a) Să se identifice substanţele A, B, C şi să
a) Să se identifice substanţele din schemă se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
si se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. b) Să se calculeze cantitatea de compus C
b) Să se calculeze volumul soluţiei de Cl2 obţinută din 404,21 kg de A, dacă randamentul
CCl, de concentraţie 0,1 M necesar clorurării reacţiei de hidrogenare este de 95%, iar
__
- : -,...6 L de hidrocarbură A, măsuraţi la 2 atm şi randamentul reacţiei de clorurare este de 90%.
- '-·
1colectia
EDUCAŢIONAL
g:m
..:..:,,_~- ( '
7.12. O hidrocarbură aromatică A cu două
nuclee condensate şi masa moleculară 142 cu
poziţia mai activă liberă esle supusă reacţiei de
nitrare.
a) Să se detem1ine strnctura hidrocarburii
A.
b) Să se determine randamentul reacţiei de
nitrare dacă din 213 kg de hidrocarbură aromatică
s-au obţinut 240 kg de mononitroderivat B.
c) Să se indice stmctura compusului C
rezultat prin oxidarea energică (0 2 , V 5 , p
500°C) a mononitroderivatului B.
7.15. Să se indice structura şi denumirea

7.13. O soluţie de naftalină în toluen are pentru fiecare dintre următorii izomeri cu
un conţinut în carbon de 92,3077% (procente formula moleculară C 10H 14 :
de masă). Considerând că naftalina şi toluenul a) izomeml A care formează prin oxidare
se consumă total, să se calculeze: cu KMnO 4 şi H2 SO 4 acid benzoic şi acid
a) masa amestecului nitrant necesar propanoic;
transfonnării a 31,2 g de soluţie aromatică în b) izomerul B care fonnează prin oxidare cu
mononitroderivaţi, ştiind că acidul azotic se KMnO 4 şi H 2 SO 4 acid 1,4-benzendicarboxilic.
utilizează în exces de 5% faţă de cantitatea iar prin nitrare un singur mononitroderivat;
necesară şi că în amestecu 1nitrant raportu I molar c) izomerul C care formează prin nitrare
HN01 :H2 S04 :Hp = 1:i :0,5; doi mononitroderiva~i izomeri şi prin oxidare
b) masa soluţiei de H 2 SO 4 de concentraţie cu KMnO4 şi H 2SO 4 un acid tricarboxilic care
98% necesară obţinerii amestecului nitrant; poate forma o anhidridă ciclică;
c) concentraţia procentuală, a soluţiei d) izomerul D care formează prin oxidare
de HNO 3 folosite la obţinerea amestecului cu KMnO4 şi H 2 SO4 un acid tricarboxilic care
nitrant; nu poate fom1a o anhidridă ciclică ;
d) concentraţiile procentuale ale acizilor e) izomerul E care are o singură poziţi e
azotic şi sulfuric din soluţia apoasă rezultată benzilică şi care poate genera două alchene.
după îndepărtarea produşilor organici;
e) volumul de Cl 2 (c.n.) necesar reacţiilor 7.16. Să se indice etapele următoarel or
de clorurare fotochimică posibile, considerând sinteze, considerând compuşii majoritari:
că rezultă rrodusul de clorurare maximă şi că se COOH
introduc in reacţie 31,2 g de soluţie aromatică. I
a)OO ~O)
7.14. Să se precizeze denumirile următoa­ I
relor hidrocarburi aromatice: N02
COOH

b)co ~oo I
I

NOi
COOH
I
c)O ~ o -NOi
I
llllJ EDUCAŢIONAL
colecţia I NOi
d) concentraţia procentuală a soluriei de
HN03 folosite la obpnerea amestecului nitrat.
dacă acesta s-a preparat prin amestecarea unei
soluţii de H SO ~ de concentraţie 98% şi a unei
2
3 soluţii de HNOJ.

7.I 8. Prin sulfonarea unei probe de benzen se


obţin 3960 g de amestec de acid bcnzensulfonic,
acid bcnzendisulfonic şi acid benzentrisulfonic
în raport molar 6:3: I. Să se detennine:
a) masa probei de benzen;
b) masa soluţiei de H 2S04 de concentraţie
98% consumată, ştiind că acidul sulfuric se află
numire? în exces de 20% ;
meri C\: c) masa de oleum cu 20% S03 ce trebuie
adăugată la acidul sulfuric rezidual pentru a-l
1 oxidare readuce la concentraţia de 98%.
: şi aci..
O probă de toluen cu masa de 92 kg
7.J 9. Se consideră unnătoarea schemă de
_-usă nitrării rezultând un amestec de
>xidare c.. reacţie:
- w - ş1 trinitrotoluen în raport molar I :2:7.
arboxilic A - -AICI
~,~ +- B - - · H- -+- C
..:e se consumă 520 kg de amestec nitrat 11,0
erivat;
rin nitrat:
·o, ş i H2S04 se află în raport molar Ştiind că A areµ= 78 gimol şi că C este o
tiind că se consumă total toluenul şi hidrocarbură aromatică mononucleară ce con\ine
m oxidar
)Xilic car- -:"tic, să se calculeze: 91,525% C şi 8 electroni 1t în moleculă, să se
-asa de trinitrotoluen ob!inută; determine cominutul în carbon, procente de masă,
--·ocentul de toluen transformat în dintr-un amestec:
-in oxida!"
uen; a) echimolar de B şi C;
oxilic ca-
• ...~nc e ntraţia procentuală a solu\ici b) echimasic de B şi C.
ri-nase după îndepărtarea compuşi l or
ură pozir
alchene.

mătoarel
>ritari:
Să se completeze ecua\iile reacţiilor
~ .!e mai jos teoretic posibile. considerând
~joritari:
- Br-CI
CCl 3
CH,
:....C-CH3 sJ( ) + H,so,-->

.:) - HNO~ 1-1iso. ) C:OOH


I
6)0+ q Nq )
l=CH2
~I\

Icol ectia
EDUCAŢIONAL
mJ
B) Din reacţia l rezu ltă un compus _
Cf\ cu masa moleculară M= 157.
1
C) În reacţia 2 se obţine în cantitate
7)
0"" "C~+
, CHf=C- CH/\Iq®O>
tiţ mare p-nitro- izopropilbenzenul deoa.-:.
radicalul terţ-buti I este un radical volurru:::.
Clfy-Cl care împiedică orientarea substituţiei în poz;-

8)0-"°4 orto faţă de el.


D) În reacţiile 4 şi 5 orientarea substituţ,~
este determinată de doi substituenţi de ranbrir
diferite.
cto E) În reacţia 6 va fi substituit cu prioritffi!
I \el atomul de hidrogen din poziţia orto faţă C!
9)20 FeCJ~ )
substituentul de ordinul T şi meta faţă c~
subsituentul de ordinul II.
9fţ--c~ F) Din reacţia 7 se obţin în proporţii diferi;::
bv
4 izomeri.
10)0 +q )
G) Hidrocarbura obţinută din reacţia 8 a-
NE=9.
Ţlţ-CH,
H) Compusul rezultat din reacţia 9 se poa::.
11)0 +q FeCl, obţine şi prin oxidarea antracenului cu solu1-
de K2Crp7 şi CH3COOH.
T) Compuşii monocloruraţi obţinuţi d•
Să se aleagă afinnaţiile corecte referitoare
reacţiile 10 şi 11 sunt izomeri de poziţie.
la reacţi ile de mai sus.
J) Toate reacţiile care au loc în prezenţă o.
A) Toate reacţiile sunt reacţii de substituţie
AICl 3 sunt reacţii de alchilare.
cu excepţia reacţiei 3 care este o reacţie de
adiţie.
K) Reacţiile 4, 7 şi 8 sunt reacţii c:
alchilare.
Teste ti
7.21. Un amestec de hidrocarburi aromatice este:
cu formula moleculară C 8H 10 este supus nitrării. A) 2; B) 3; C) 8;
Numărul maxim de mononitroderivaţi care se D) 5; E) l.
pot afla în amestecul de reacţie este:
A) 7; B) 9; C) 8; 7.24. Antrachinona se obţine prin oxidan~t
D) 4; E) 3. antracenului cu soluţie acidă de K 2Cr 2Q_
Raportul molar C14 .H 10 :K2 Cr 20 7 :CH3 COOF
7.22. Un amestec de p-dia lchilbenzeni
este:
izomeri cu M= 134 este tratat cu brom în prezenţă
A) 1:1:1; B) 1:1:4; C) 1:1:8;
de FeBrr Numărul maxim demonobromoderiva~
D) 2:2:5 ; E)3:1:3.
care se pot afla în amestecul de reacţie este:
A)5; B)3; C)2;
7.25. Prin nitrarea unei probe d e
D) 4; E) 8.
toluen se obţin 2740 g de amestecdeo-,m-
şi p-nitrotoluen în raport molar o:m:p=58:5:37
7.23. Numărul de hidrocarburi aromatice
Masa probei de toluen este:
mononucleare cu formula brută C 3 .H 4 , care
A) 184 g; B) 9200 g; C) 1840kg -.J
formează prin dehidrogenare hidrocarburi cu
D) 20 g; E) 1840 g.
NE=5 ce pot decolora soluţia de brom în CC1 4 ,
RfJ colec tlal
- EDUCAŢIONAL
Volumul (c.n.) de oxigen necesar
- .:L de C6H 6, cu p=0,88 g/cm3 este:
- .69.23 L; B) 3790 m3; C) 3,79 m3;
:.- 9 L; E) 18,9m3 • 7.33. Prin rno n onitrarea toluenulu i cu
62,5kg de amestec sulfonitric ce conţine 32%
Prin hidrogenarea nailalinei cu H 2 în HN03 , se formează o soluţie apoasă care conţine
_.:. .:!.e Ni, se obţine un amestec de tetralină 2,245% HNOY Masa de toluen supusă nitrării
~ ce conţine 10,1123% II. Procentul de este:
- - - - :ransfonnak'i în decalină este: A) 20 kg; B) 21 kg; C) 22 kg;
- 5° 0: B) 25%; C) 7,5% : D) 27,6 kg; E) 24 kg.
: 3.33%; E) 2,5%.
7.34. Conţinutul în carbon al unui amestec
O soluţie de naftalină în benzen cu echimolecular de etilbenzen şi naftalină este:
1688 g ce conţine 92,417% benzen A) 92,2%; B) 92,3% ; C) 91 % ;
,:Jtă cu 0 2, la 400-500°C, în prezenţă D) 94,5%; E) 80% .
. Raportul molar anhidridă ftalică:
- ~ m a leică din amestecul rezultat este: 7.35. Prin nitrarea a 9,2 g de toluen cu
•. 20; B) 20: l; C) l: 10; amestec sulfonitric se formează compusul A ce
J: L E) l: I. conţine 18,5% N . Masa amestecului sulfonitric
ce conţine 31 ,5% HN03 necesar nitrării este:
Pri n hidrogenare, o probă de naftalină A) 50 g; B) 55 g; C) 60 g;
'"'5""e masa cu 3,125%. Substanţa reZ'~1tată D) 65 g; E) 70 g.

j ecalina; 7.36. Se supun hidrogenării 390g de benzen


:::> ; 1clohex<1:iu:; la 250°C pe catalizator de platină, cu 448 L ( c.n.)
.u1trachinona; de hidrogen. Ştiind că presiunea scade la 6,86
:-etrali na; atm într-un recipient de l 00 L la temperatură
: ::neti lciclohexanul. de lucru ş i considerând toţi componenţii în
stare gazoasă, randamentul de hidrogenare al
Toluenul poate decolora o soluţie benzenului este:
- .:~ KM n04, dacă amestecul este încălzit A ) 80%; B) 75%; C) 90%;
~ timp mai îndelungat. În soluţia apoasă D) 50%; E) 60%.
~ se află dizolvat:
- ~ S04 ; D) C6H5- COOK; 7.37. Se alchilează 780 kg de benzen cu un
~ \fnS0 4 ; E) Mn02 . amestec gazos ce conţine 60% etenă, procente
C"Hs-CH3; volumetrice, şi rezultă un amestec de etil benzen,
dietilbenzen şi trietilbenzen în raport molar
U n amestec de benzen şi toluen 3 : I: I. Ştiind că tol benzenul se consumă şi că
='12% C. Compoziţia procentuală masică în amestecul gazos final etena este în procent
__.ce-,.-:ecul ui este: volumetric de I0%, volumul amestecului gazos
- 66,67% C6 H6 ; 33,33% Cşf 8 ; iniţial (c.n.) este:
- 69.33% C6H6; 30,67% C7H8; A) 672L; B) 645,12L; C)448L;
- 50% C6H6; 50% C7H8; D) 224 m 3 ; E) 645 ,12 m 3 •
..... -So/o C6H6 ; 25% C-f18;
S. ~ - 25% C6H6; 75% C 7H 8• 7.38. Un amestec format din 0,2 moli de
omolog al benzenului şi din cantitatea de oxigen
Numărnl izomerilor trisubstituiţi ai stoechiometric necesar arderii acestei cantităţi
- Jlui cu trei radicali di feri ţi este: este introdus într-un recipient cu volumul de

l colecţla
EDUCAŢIONAL
IE
I OL ŞtI'riid că iniţial presiunea din recipient este 3,387%, cantitatea de naftalină nitrată e~
de 5,166 atm şi că temperatura amestecului este A) 0,2 moli; D) 256 g;
de 27°C, formula moleculară. a hidrocarburii B) 5 moli; E) 128 g.
supusă arderii şi presiunea din recipient după
C) 28,16 g;
ardere. la temperatura de 27°C sunt:
A) CRH 10 3,936 atm; 7.40. Atomii de carbon din moleculele arene
B) C 7H8 3,444 atm; cu NE=4 şi catenă laterală sunt hibridizaţi:
D) C 7H 8 4,428 atm; A) numai sp şi sp 2; C) sp, sp2 şi spJ:
C) C8H 10 5,166 atm; B) numai sp 3; D) sp 2 şi sp3 ;
E) C 9H 12 3,442 atm. E) nu sunt hibridizaţi.

7.39. La nitrarea unei probe de naftalină se 7.41. Dicromatul de potasiu în mediu acid
utilizează 46,2 g de amestec nitrat ce conţine schimbă culoarea de la portocaliu la verde
reacţie cu:
30% HN03 • Ştiind că din reacţie se obţine
A) toluenul; D) benzenul;
un mononitroderivat şi că, în soluţia apoasă
reziduală, acidul azotic are o concentraţie de
B) propena; E)A, B, C.
C) antracenul;
Teste ti)l______________

7.42. Referitor la benezen sunt corecte


afirmaţiile: 7.44. Se conside ră reaeţiile de clorura-
entalpia molară de forn1are a benzenului
1 fotochimică de mai jos:
esce cu 36 kcal mai mică decât entalpia molară (l)A + 3Cl 2 ~ a
de formare a ciclohexatrienei;
2. trei legături C-C sunt mai lungi decât (2) B + 3Cl2 ~~: B
celelalte trei; unde A şi B sunt două arene mononucleare -
3. toate legăturile dintre atomii de carbon conţin 92,3% şi respectiv 91 ,3% carbon.
au aceeaşi lungime; Referitor la aceste reacţii sunt coree:.
4. I mol de benzen poate adiţiona I mol, afinnaţiile:
2 moli sau 3 moli de Cl2 în etape. 1. reacţia l este o reacţie de adiţie şi reacp:.
2 este o reacţie de substituţie;
7.43. Referitor la hidrocarbura aromatică cu 2. compusul a este un derivat hexaclorura:.
fonnula plană: iar compusul b este un derivat triclorurat;
CH3 3. hidrocarbura A are punctul de topire ma

CX
sunt corecte afirmaţiile:
CH.3

'CH,CH-
- J
ridicat decât hidrocarbura B;
4. reacţiile 1 şi 2 sunt reacţii de adiţie.

7.45. Hidrocarbura A cu NE=4 şi M=106 ct.


l. are denumirea l -etil-2,3-dime- unnătoarele reacţii:
tilbenzen; ~c1, (hv)( 1)
A a
2. formează prin oxidare cu 0 2 la cald I CI, (FoCI,) (2) )
în prezenţă de Y 2 0 5 acidul 1,2,3-benzen- A b+c
tricarboxilic; -H. +CI, (CCI,) (3)
A B d
3. formează prin nitrare trei mononi-
troderi vaţi; Referitor la reacţiile indicate sunt corecte
afirmaţiile:
4. este izomer cu terţ-butilbenzenul.
rm
-
colecţia '
EDUCAŢIONAL
I. reacţi ile de clorurare 1,2.3 sunt toate para faţă
de el;
-eacţii de substituţie; 3. A şi B conţin substituenţi de acelaşi
2. r eacţiile 1 şi 2 s u nt reacţii de ordin;
,.ubstituţie; 4. B conţine un substituent de ordinul 11
3. a, b, c şi d sunt derivaţi monocloruraţi; care orientează grupa NO 2 în poziţia meta faţă
4. a, b şi c sunt derivaţi monocloruraţi. de el.

-.46. Referitor la reacţia de oxidare a etilben- 7.49. Se consideră schema:


zenului: ~,<icc. V20,l ) a( +30it°C. V20y B crH )
A (C xHy) -2CCi, -H;O -2lli0 '-"'I x
CH,CH3 COOH

aO
-1-
I -
+bK.MnO4+cH2SO4-d

eK2 SO 4 + fMnSO4 +gCO2 +hH2 O


o+ l
b
t•}Hp

unde A este o hidrocarbură cu E=7 şi


nuclee condensate, utilizată în gospocllirie ca
insecticid.
sunt corecte afirmaţiile: Sunt corecte afinnaţiile:
I. coeficienţii reactanţilor sunt: a=S, b=l 2. I. hidrocarbura A sublimează uşor şi se
c=l8: evaporă la temperatura camerei;
2. coefic ienţii d şi g sunt identici ; 2. hidrocarbura B este un dialchilbenzen;
3. pentru oxidarea unui mol de etilbenzen 3. l mol de a reac.:ţionea:că cu 2 moli de
ie cons umă 1,2 l de soluţie acidă de K.i\th;C, 4 KOH;
2-.\1; 4. b conţine 32,43% oxigen.
4. 1 L de soluţie acidă d~ î<MnO4 2M
_,xidează 106 g dP etilbe,.,-.~·•· 7.50. Se consideră sintezele:
COOH
I

I
-.47, Despre adiţia hidrogenului la benzen nu
sunt corecte afirmaţiile: ( l ) o ~ o - N 02
I. are loc în ace leaşi condi!ii ca adi\ia
:udrogenului la etenă; COOH
I
2. conduce la ciclohexan;
3. conduce la un amestec de ciclohexenă
~ ciclohexadienă ;
(2)01~01
~ ~ '---N02
4. are loc în prezen\ă de Ni, la I 80°C.
Succesiunea optimă a etapelor este:
1. pentru ambele sinteze: alchilare,
i,48. Se consideră reacţiile:
oxidare, nitrare, separare de izomeri;
+HKO;(I ~S~) (I) 2. pentru si nteza l: alchilare, nitrare,
-1120
A separare de izomeri, oxidare:
+3Cl,(hv) • I INO;{H-.S(\)(2)
-JHCI
B -HiO ) ............ 3. pentru ambele sinteze: nitrare, alchilare,
oxidare;
'.llldc A este arena obţinută prin dehidrogenarea 4. pentru sinteza 2: alchilare, oxidare,
a,·ansată a o-heptanului.
nitrare.
Sunt corecte afirmaţiile:
l. în ambele reacţii de nitrare grupa 0 2
7.5,1. Un amestec echimolecular de benzen, o-
este orientată în meta faţă de substituenţii deja
xilen şi naftalină este oxidat cu aer la temperatură
e~stenţi în moleculele compuşilor A şi B;
ridicată în prezentă de vp,, obţinându-se 29,6
2. A conţine un substituent de ordinul l
kg de anhidridă ftalică. Referitor la acest
-.are orientează grupa 0 1 în poziţiile orto şi
amestec sunt corecte afirmaţiile:
Icolecţia
EDU CAŢIONAL
iJEI
Referitor la arena A sunt corecte
1. masa amestecului supus oxidării este afirmaţiile:
31,2 kg; I. are denumirea l-etil-2-metilbenzen;
2. volumul (c.n.) de aer cu 20% 0 2, 2. formează prin nitrare 4 mononitroderivaţ
procente de volum, necesar oxidării amestecului izomeri;
este 134.4 m3 ; 3. fom,ează prin oxidare cu solurie acidl
3. volumul soluţiei acide de K.Y1nO 4 de ~Crp7 la cald acid 1,2-benzendicarboxil ic
2N necesar oxidării unei probe din amestecul dioxid de carbon şi apă;
considerat cu masa de 62,4 g este de l,2 L ; 4. formează anhidridă mal eică prin oxidare
4. conţinutul în carbon al amestecului , cu 0 2 la temperaturi ridicate în prezenţă de
exprimat în procente de masă, este 92,3%.. V20s-

7.52. Benzenul se poate alchila în condiţiile 7.56. O probă de benzen este tratată Cl.
reacţiei Friedel - Cra:fts cu: 1200g de oleum cu 20% SO 3, procente d~
I. clorura de vinil; 3. clorura de fenil; masă. După reacţie se separă o soluţie apo~
2. clorura de alil; 4. clorura de etil. de H 2SO 4 (acid rezidual) de conce ntraţie
88,75%. Considerând că se obţine numai acic
7.53. Prin tratarea benzenului cu 525 kg benzensulfonic sunt corecte afuma1iile:
de soluţiede H 2SO 4 de concentraţie 98% se 1. s-au obţinut 1106 g de acid benzen-
formează 790 kg de acid benzensulfonic. Sunt sulfonic;
corecte a:fim,a~ile: 2. în proba considerată se aflau 7 moli de
I. masa de apă din amestecul final este benzen;
1005 Ir~; 3. raportul molar dintre so3care "
2. masa de !f,SO4 care a reacţionat este reacţionat şi H 2SO4 care a reacţionat este 3:4:
514,5 kg; 4 . în acidul rezid ual se atlă 568 g de
3. masa de oleum cu 20% solce trebuie H 2 SO,.
adăugat la soluţia apoasă separată după
îndepărtarea compuşilor organici pentru 7.57. O probă de benzen se a l chi!ează
a o transforma într-o soluţie de H 2S O 4 de cu etenă în vederea obţi nerii etilbenzenulu1
concentraţie 98% este 1507,69 kg; (A). Ştiind că se obţin ca produse secundare
4. masa de benzen care a reacţionat este o-dietilbenzenul (B) şi p -dietilbenzenul
409,5 kg. (C) în raport molar 2:3 şi că procesul se
caracterizează prin c.= 70% şi c,=80%, sunt
7.54. Sunt mai reactive decât benzenul în corecte afirmaţiile:
reacţiile de substituţie substanţele: I. din S kmoli de C6H6 introduşi în proces
l. C6H 5-0H, C6H 5-0-CH3 ; reacţionează 3,5 kmoli;
2. C6H 5-CO-NH-CH 3, 2. din 5 kmoli de C6 H6 introduşi în proces
C6HS-CH=O; 4 kmoli se transformă în etilbenzen;
3. C6HS-l'-H-CHl , 3. dacă se introduc în proces 5 kmoli
C6HS-!'-H-CO-CH3; de C 6H 6 se obţin 2 kmoli de o-dietilbenzen ş1
4. C6H 5-C=N, C 6H5-CI. 3kmoli de p-dietilbenzen;
4. în amestecu I rezultat din reacţie, raportul
7.55. Prin tratarea cu ozon urmată molar A:B:C:C 6H 6 = 7:0,4:0,6:2.
de hidroliză în mediu reducător, o arenă
mononucleară A conduce la un amestec
format din: 2.3 - pentandionă, 2-oxobutanal,
2-oxopropanal şi etandial în raport molar:
!'ff;I colecţla l
MM EDUCAŢIONAL
Petrol. Combustibili şi carburanţi

~ Petrol
• Ţiţeiul sau petrolul brut este o rocă sedimentară de natură bituminoasă, care se află în
.:>arţa terestră sub formă de zăcământ.
Ţiţeiul s-a format prin degradarea anaerobă, catalizată de unele bacterii, a microorganismelor
r .1IJale şi mai ales a celor vegetale provenite din planctonul marin.
• Din punct de vedere chimic, ţiţeiul este un amestec de hidrocarburi gazoase şi solide
.::::oh·ate în hidrocarburi lici1:A.:.-!.
Hidrocarburile din ţiţei fa<.; parte din următoarele clase: alcani, cicloalcani, arene. Aceste
...:.""Ocarburi pot avea catene: aciclice liniare, aciclice ramificate, ciclice simple, ciclice cu catenă
..:.:":ală. În ţiţei, nu se găsesc hidrocarburi nesaturate.
În ţiţei, apar de la tenneni foarte uşori (CH4 ) până la termeni cu masă moleculară mare
- -ca 1800). Pe lângă hidrocarburi, se găsesc, în cantităţi mici, şi compuşi cu oxigen, cu azot şi
_ sulf.
• Ţiţeiul este un lichid vâscos, de culoare brună cu reflexe verzi - albăstrui, cu miros specific.
-~ insolubil în apă şi mai uşor decât apa (p=0,8-0,93g/cm3). Fonnează cu apa o emulsie. fiind un
~ ec de substanţe, nu are un punct de fierbere definit şi distilă continuu în intervalul 30 - 370°C.
• Prin prelucrarea primară a petrolului, proces complex în care se foloseşte în special
-"-:tlarea, se separă diferite fracţiuni petroliere: benzină, eter de petrol, petrol lampant, motorină,
!'"'JTÎ etc. Fiecare fracţiune petrolieră este un amestec de hidrocarburi care distilă într-un anumit
- ~·al de temperatură.
• Prelucrarea secundară a petrolului constă în supunerea unor fracţiuni petroliere unor
-:..:ese de dehidrogenare, cracare sau izomerizare în anumite condiţii de temperatură şi presiune şi
- :,-ezenţa unor catalizatori şi separarea produşilor de reacţie prin diferite metode (distilare, extracţie
Se obţin hidrocarburi mai valoroase ca materii prime sau carburanţi decât primele.

o
~ Combustibili
• Combustibilii sunt materiale care constituie sursa de căldură pentru viaţa cotidiană şi ţ.
-=...""ll diferite procese industriale. Drept combustibili se folosesc: gazele naturale, gazele de sondă,
~ tecul de propan şi butan din buteliile de aragaz, butanul, motorina, păcura, cărbunii, lemnul
.3.lte resturi vegetale.
• Puterea calorică a unui combustibil se exprimă prin cantitatea de căldură degajată la
~ ea unităţii de masă sau de volum a combustibilului . Puterea calorică a combustibililor gazoşi se
--ună în kJ/Nm 3 sau MJ/Nm3, volumul de l m 3 fiind măsurat în condiţii normale de temperatură
- esiune (0°C şi I atm) şi notat Nm 3 (normal metrn cub).
Puterea calorică a combustibililor lichizi sau solizi se exprimă în kJ/kg sau MJ/kg.
Puterea calorică (Q) se calculează după relaţi i le:
1000
Q=
22 4 · l~Hcomhustic I pentru combustibili gazoşi şi se exprimă în kJ/Nm>;
' Icolecţia iii
EDUCAŢIONAL
1
- ·IuAH combustie I
Q = -OOO 11 r1ch'1z1· sau sor1z1· ş ·
pentru com bustL·b·1· · - ·m kJ,~g
1 se expnma '·
µ
unde: L'ili combustie este căldura molară de combustie (căldura degajată la arderea unui ml'."
de substanţă);
µ este masa molară a substanţei care arde.
În tabelul 8. 1. sunt prezentate puterile calorice ale unor combustibili.
Tabelul 8 1 Tabelul 8·-~
Combustibil Putere calorică Conţinutul în C Putere caloric ă
Cărbune
(% de masă) (MJ/kg)
metan (CH4 ) 35,81 MJ/Nm3
antracit 90 - 95 37,2 - 39,8
propan (C3H 8) 91,25 MJ/Nm 3 I
huilă 79 - 90 33,3 - 35,6
butan (C4H 10) 118,61 MJ/Nm 3 I
lignit 60 - 82 18,8 - 29,3
motorină 43,1 MJ/kg I
turbă 50 - 60 16,7 - 24
metanol (CHpH)

etanol (C 2HpH)
19,94 MJ/kg

26,84 MJ/kg

• Cărbunii de pământ s-au format din plante prin transformări biologice şi chimice lente.
'
în condiţii anaerobe în cursul epocilor geologice.
Puterea calorică a cărbunilor de pământ creşte odată cu creşterea confinutului în carbon.
care este mai mare cu cât cărbunele este mai vechi (tabelul 8.2.).
e Carburantu..
~ l
• Energia eliberată prin arderea carburanţilor este transformată în lucru mecanic de
motoarele mijloacelor de transport. Cei mai utilizaţi carburanţi s unt: benzina pentru motoarele
cu ardere internă, motorina pentru motoarele diesel, kerosenul pentru motoarele cu reacţie ale
aviaonelor.
• Cea mai importantă proprietate a carburanţilor folosiţi pentru motoarele cu ardere internă
este rezistenţa la detonaţie. În foncţionarea normală a motorului, arderea carburantului are loc
treptat, viteza cu care înaintează flacăra fiind de 15 - 30 m/s. Dacă flac.ăra se propagă cu vi teză mare
(2000 - 2500 m/s) se produce autoaprinderea în toată masa de gaze, proces ce se numeşte ardere
cu detonaţie şi care este dăunătoare motorului. Stabilitatea la detonaţie a carburanţilor se indică
prin numărul octanic sau cifra octanică (C.O.). Cifra octanică arată comportarea unei benzine la
aprindere prin comparaţie cu comportarea unui amestec de n-heptan care are C.O. = Oşi izooctan
(2,2,4 - trimetilpentan) care are C.O. = I 00.
De exemplu, o benzină cu C.O. = 90 va avea calităţile unui amestec format din 90%
izoocton şi 10% n-heptan. Cu cât cifra octanică este mai mare cu atât calitatea benzinei este mai
bună. Cifra octanică a hidrocarburilor cu acelaşi număr de atomi de carbon în moleculă creşte în
ordinea: alcani < cicloalcani < alchene < izoalcani < arene.

§ Relaţii utilizate în termodinamică


• Canitatea de căldură Q necesară unui corp cu masam şi cu căldură specifică c .pentru a
se încălzi cu 6-t grade se calculează după relaţia: Q =mc6.t.
• Cantitatea de căldură Q necesară unui corp cu masa m şi cu căldura latentă de topire
sau de vaporizare Â. pentru a se topi sau pentru a se vaporiza, având temperatura de topire sau de
vaporizare, se calculează după relaţia: Q = 11,m.
~ colecţlal
llillÎI EDUCAŢIONAL
1. Să se calculeze puterea calorică a etanului 8.4. Să se calculeze: volumul (c.n.) de metan,
- .;,n mată în kJ/Nm 3 şi în kJ/kg, ştiind că la masa de motorină şi masa de lignit care ar trebui
:.::.:_erea a 600 g de etan se degajă 28548 kJ. să se consume pentru a obţine I m 3 de agent
tennic, ştiind că apa se încălzeşte de la 10°C la
". C onsumul de gaz me ta n pentru o 90°C şi că randamentul de utilizare a căldurii
:ui ntă într-o lună de toamnă este de degajate este de 85%. Se cunosc: P.pa= 1 g/cm 3 ,
~' (c.n.). Cunoscând puterea calorică cara =4.184
" · J/o
e ·grad ' Q metan= 35 •81 MJ/Nm1.
• :::ietan ului OcH = 358 16 kg/Nm 3 şi puterea
Q moul<ini= 43, 1 MJ/kg, Q11.,,,,= 20 MJ/kg.
ncă a butanul~i Oe H = 1186 I 6 kJ/Nm 3, să
_.:llculeze volumul (c~n~) şi masa de butan care
_: consuma dacă lil loc de metan s-ar utiliza 8.5. Pentru a încălzi 10 kg de apă (copt= 4,184
kJ/kg·grad) cu 50°C se ard 56,29 g de alcan
A. Şti ind că numai 80% din căldura degajată
-;_ ă se calculeze masa de amester "~hi molar la arderea alcanului este utilizată la încălzirea
apei şi că la arderea unui mol de alcan se degajă
.i:: :ropan şi butan necesar obtinerii a I 00 L de
2044kJ, să se identifice alcanul A.
.c-:. cal dă menajeră, cunoscând: P,pl= I kg/l,
- 9 .184 kJ /kg·grad, Ou .=91250 kJ/Nm\ 8.6. La arderea unei probe dintr-un amestec
=l I 8616 kJ/N m3 şi c~n~iderând că apa se carburant cu C.O. = 90, fonnat din o-heptan şi
i1zeş1e de la 15°C la 45°C şi că sunt pierderi 2,2,4-trimetilpentan s-au consumat 6224,064 L
:te • .ăld ură de 20%. (c.n.) de aer, cu 20% 0 2 procente de volum. Să
se determine masa amestecului carburant ars.

• La arderea un u i m o l de etan se
-.=-.4 kJ, iar la arderea unui mol de etanol se
:e-=--' ă 1234,8 k). Sunt corecte afirmaţiile:
degajă E) 4.6 g de etanol şi 3 g de etan
ardere aceeaşi cantitate de căldură.

.\) puterea calorică a etanului este 63723 8.8. Despre un carburant cu C.O. = 98, sunt
degajă la
I
i(.. "m' sau 47580 kJ/kg; corecte afirmaţiile:
B) puterea calorică a etanolului este 26,843 A) poate fi fom1at din 10 g de n-heptan şi
- g: 490 g de 2,2,4-trimetilpentan;
C) pulerea calorică a substanţelor B) se comportă în motorul cu ardere internă
;:;;bustibile care conţin oxigen este mai mică ca un amestec format din 2 g de o-heptan şi 98g
-~--t puterea calorică a alcanilor cu acelaşi de 2,2,4-trimetilpentan;
-_..,ăr de atomi de carbon în molecu l ă; C) este un amestec carburant de foarte
D) 1 kg de etan degajă la ardere o cantitate proastă calitate;

________________,_
.... căl dură de circa \ ,77 ori mai mare decât I kg
...:~tanol;
D) poate fi benzină Premium .

Hidrocarbura cu puterea calorică 56062,5 8.10. O probă de propan cu masa de 8,8 kg


'- ,m 1 care degajă 125580 kJ la arderea a 2,6kg degajă la ardere o cantitate de căldură egală cu
„ e
(QC,H -=91250 kJ m3):
A) CH 4 : B) ClHZ; 'Â) 408.8j; B)91 ,25 kJ; C)408,8MJ;
D) C1H ,6; E) C3 H 8 .
l colecţta
EDUCAŢIONAL
fli
E) 408,8 kJ.
8.13. Benzina cu C.O. = 75 poate conţine :
8.11. Proba de huilă cu puterea calorică A) 75 g de n-heptan în I 00 g de benzină :
Q=34 MJ/kg care degajă la ardere aceeaşi B) 25 g de 2,2,4-trimetilpentan în 100 g de
cantitate de căldură ca şi 50 m3 (c.n.) de metan benzină;
C) un amestec de hidrocarburi care se
CQcH4=35 ,81 MJ/Nm3) are masa de:
comportă la aprindere ca un amestec format
A) 52,66 g; B) 50 kg; C) 50 t;
din 75 g de 2,2,4-trimetilpentan şi 25 g de n-
D) 52,66 kg; E) 5,26 t.
hcptan;
D) un amestec de hidrocarburi care se
8.12. Puterea calorică, exprimată în kJ/kg, a
comportă la aprindere ca un amestec format
unui amestec de propan (Oc,H = 91250 kJ/Nm3 ) din 25 g de 2,2,4-trimetilpentan şi 75 g de n-
·' 8
şi butan (Oe 11 = 118616 kJ/Nm3) în raport heptan;
·4 10
molar C3H8:C4H 10 = 2:3 este: E) 150 g de n-heptan în 200 g de benzină.
A) 46026,7 kJ/kg; B) 460 kJ/kg;
C) 12058 kJ/kg; D) 1825 k.J/kg;

Teste ti

8.14. Aceeaşi cantitate de căldură care se a l kg de combustibil lichid sau solid;


degajă la arderea a 3 k.rnoli de metan (căldura 2. cantitatea de căldură. necesară unei
molară de combustie a metanului este de 802,3 substanţe pentru a Se Încălzi Cll 100°;
kJ/mol) se degajă la arderea a : 3. cantitatea de căldură degajată la arderea
1. 70 kg de motorină (Qmotonnâ=43, 1MJ/kg); a 1 Nm 3 de combustibil gazos;
2. 50,58 kg de etan (Qc„0 =63723kJ/Nm 3); 4. procentul de căldură recuperată din
3. 100 kg de metanol (Qm,mnol =19,94 MJ/kg): căldura degajată la arderea unei cantităţi de
4. 63,34 kg de antracit (Q„uraci,==38 MJ/kg). combustibil.

8.15. Cantitatea de căldură degajată la 8.17. Prin cifra octanică se poate aprecia:
arderea a 32,8 L de acetilenă, cu temperat11ra l. c.ompoziţia
unui carburant;
de 27°C şi presiunea de 3 atm, acetilena având 2. conţinutul în carbon al unei benzine;
puterea calorică de 56062,5 kJ/Nm1, este 3. puterea calorică a unui carburant;
suficientă pentru: 4. comportarea unui carburant la aprindere
l. a încălzi 24 kg de apă cu 50°; în comparaţie cu un amestec format din n-heptan
(capa = 4,184 kJ/kg·grad) şi 2,2,4-trimetilpentan.
2. a încălzi 60 kg de aluminiu cu 100c;
(c" 1 = 0,9 kJ/kg·grad) 8.18. La arderea a 100 kg de cărbune se
3. a topi J5 kg de gheaţă cu temperatura de degajă o cantitate de căldură mai mare când:
0°C; (,,topm:
. apa = 334 kJ/ko0 ) 1. cărbunele este încălzit;
4. a topi 14 kg de aluminiu cu temperatura 2. conţinutul în carbon al cărbunelui este
de 660°C. mai mare;
(A.,opfre AI = 397 kJ/kg) 3. cărbunele este mărunţit;
4. cărbunele este antracit.
8.16. Puterea calor i că a unui combustibil
reprezintă:
1. cantitatea de căldură degajată la arderea
~ colecţlal
. . . . EDUCAŢIONAL
Compuşi halogenaţi
Q
~ Caracterizare generală
• Compuşii organici care conţin în molecula lor, drept grupă funcţională, unul sau mai
- uiţi atomi de halogen se numesc compuşi halogenaţi sau derivaţ i halogenaţi.
• Formula generală pentru o serie omoloagă de compuş i halogenaţi se stabileşte ţi nân d
=arna de natura restului hidrocarbonat, de numărul atomi lor de halogen şi de faptu l că un
~ m de hidrogen este înlocuit de un atom de halogen, hidrogenul şi halogenul fiind elemente
~onovalente.
~remplu:
- compus monoclorurat provenit de la un alcan (C0 H zn+J C"H 2.,+1Cl;
- compus dibromurat provenit de la o alchenă (C"H 20) : C11 H2"_2 Br2 •

~ !
~::-u Clasificare
Clasificarea compuşilor ha logenaţi este prezentată în schema 9.1 .
p::::o Denumire
• Regula după care se stabilesc denumirile compuşilor halogenaţi ţine seama de structurile
....esrora şi
cuprinde mai multe subpunctc:
- se stabi leşte denumirea hidrocarburii de la care provine teoretic compusu l halogenat:
- se adaugă numele halogenului (fluoro, cloro, bromo, iodo) ca prefix la nume le
~ ocarburii;
- se indică poziţia fiecărui atom de halogen în catenă prin indice de poziţie;
- se indică prin prefix (di-, tri- etc.) numărul atomi lor de halogen de acelaşi fel;
- se a lege numerotarea catenei pentru care suma indicilor de poziţie este cea mai mică.
Cl CI Br
1 I ,I „ ..1 .I ?/Br
~ emp/e; TH-f-Ciţ-CH3
CI CI
O
"I
l

c loroetan I, 1,2.2-tctraclorobutan Br
1,2,4-tribromobenzcn
• Dacă în molecula compusului halogenat se află atomi de halogen diferiţi, numele
~ogeuilor se citează în denumire în ordine alfabetică.
:.:><'mplu: Ţiţ-Cify-°Ţft--Ciţ-CH3
CI Br
3-bromo-l-cloropentan
• Când catena de atomi de carbon este aciclică ramificată sau ciclică cu caten ă laterală,
~icalii alchi I şi halogenii sunt citaţi în ordine alfabetică, iar catena de bază este numerotată astfel
-,,_·at suma indici lor de poziţie să fie cea mai mică.

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
IEIJ
.,,~, ~'compuşi după natura --.. • fluoruraţi Ex: CF 4
halogenului • cJoruraţi Ex: CH 3CI
halogenaţi
• bromuraţi Ex: CH 3-CH2-Br
R-X • ioduraţi Ex: C6H5- l

după numărul-. • monobalogenaţi Ex: CH3- CH 2


atomilor de I
halogen din Cl
molec ulă Conţin în moleculă un atom de halogen.

• polihalogenaţi Ex: CH3 CH-CH2


I I
Cl Cl
Conţin în moleculă mai mulţi atomi de halogen.

după poziţia --.. • geminali Ex: CH2 CH-CH- Cl


în catenă a I
atomilor de Cl
halogen Atomii de halogen sunt legaţi de acelaşi atom de carbon.
• vicinali Ex: CH-2 CH,
I I -
Cl CI
Atomii de halogen sunt legaţi de atomi de carbon vecini.
• izolaţi Ex: CH3ŢH-CH2 ŢH2

Br Br
Atqmii ge h~logen sunt legaţi de atomi de carbon
mat departaţ1.
după natura __.. • alifatici • saturati Ex: CH-;:;-CH- CH3
radicalului . , I
hidrocarbonat Cl
Atomul de halogen este legat de
un radical saturat.
• nesaturaţi Ex: CH2=CH- CI
Atomul de halogen este legat de
un radical nesaturat.
• aromatici Ex: C6H 5-Br
Atomul de halogen este legat de un radical aromatic.
după - . . • cu reactivitate normală Ex: CH_- CH2-Cl
reactivitatea Atomul de halogen este legat de Lu{ atom de C sp3.
~alogen.ului • cu reactivitate scăzută Ex: CH2 CH, C6 H5- Cl
m reacţia de b1
substituţie Atomul de halogen este legat de un atom de C sp 2
dintr-o legătură dublă sau dintr-un nucleu aromatic..
• cu reactivitate mărită Ex: CH2=CH-CH2- Cl,
C6H5-CH 2- Cl, (CH 3) 3C-Cl
Atomul de halogen este legat de un atom de C sp3
din poziţia alilică, benzilică sau terţiar.
l:f!l EDUCAŢIONAL
colecţlal
HJC CJ-fy-CH, C H3

- cmple:
I

CI
• I· I}
Ţ~-CI+-Clfy-yH-CH3
CH3
4 o \

5-bromo-1-cloro-3-etil-2,2-dimetilhcxan
Br
6
Cl-
O -Clt-CH
2 3

4-cloro-1 -etil-2-metilben;,;en
• Compuşii halogenaţi aromatici cu catenă de alchilbenzen, pot fi denumiţi ca halogeno-
• i1lbenzcn, grupa alchil primind număru l l.
CH3
A<Cl
• "Plplu:
vt1 ·
2,4-diclorotoluen

• În cazul compuşilor halogenaţi cu catenă nesaturată , legătura multiplă are prioritate faţă
-logcn la numerotarea catenei, primind numărul cel mai mic.
(, " ... l l h ~ --+ ) .,

-ple: C~l+-p·t-CH=Cl+-CH3 C~l+-C=C-yH-CH3


Br CH3 CI T3 CI
5-brumo-4-mctil-2-hexcnă 2-cloro-5-metil-3-hexină
• Pentru compuşii halogenaţi cu structură simplă, denumirea uzuală se formează conform
-- 11:
.::.logenură (fluorură, clomră. bromură, iodură) - de - numele radicalului hidrocarbonat.
-,/e: CH;Cl CH2 ŢH 0-Clţ-Br CHr=CH-CH2 CI
CI
clorură de metil clorură de vini l bromură de benzii clorură de alil

:;:_.t, Struct ur ă
• Legăturile C-X (X=F, C I, Br, I) sunt legături covalente polare, electronii puşi în comun
.:tplasaţi spre atomul de halogen (C0'-Xo.).
• În ordinea F, CI, Br, I:
- scade electronegativitatea halogenilor;
- creşte lungimea legăturii C- X:
- scade tăria legăturii C- X;
- creşte reactivitatea compuşilor halogenaţi (R- X).
• in molecula compuşilor halogenaţi vinilici (R-CH=CH-X) şi arilici (Ar-X), se află ~
~ orbital 1t extins, la obţinerea căruia participă şi un orbital p dielectronic al atomului de

Perechea de electroni peste delocalizată în acest orbital 1t extins şi astfel legătura C- X


_""";!_;:ter parţial de legătura dublă. De aceea, compuşii halogenaţi nesaturaţi şi aromatici sunt
~ reactivi faţă de unii reactanţi (vezi capitolul 20).

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
lf!J
,~, ~ • În funcţie de numărul legăturilor C- X şi de orientarea lor în spaţiu, molecule •
compuşilor halogenati pot fi polare sau nepolare.
' CI
I
Exemple: CH 3- CI (µ = 1,86D) / C~· Cl (µ=O)
Cl Cl
o~ Izomerie
Compuşii halogenaţi au structuri foarte diferite şi în funcţie de acestea pot prezenta difeffi!
tipuri de izomerie.
Exemple:
@ CH3 @ yH 3
© I ~
CH, @ CHj-Ţy-CH3
H-t-CI Cl-C-H H-C-Cl CI CH 3
I I I 2-cloro-3-metil-2-butenă

CH-C-1'
3 \
C-H

H
C
H_...,... /C- CH3
H
H-, rfC-H

CH3 ® Tfţ-CH=y-CH3
CI CH3
(S),cis-4-cloro-2-pemenă (R),cis-4-cloro-2-pentenă (S),t(ans-4-cloro-2-pentenă l-cloro-3-metil-2-butenă

i A şi B (enanriomeri), A şi C (izomeri geometrici), A şi D (izomeri de catenă) , D şi E


(izomeri de poziţie).

§ Proprietăţi fizice
• Moleculele compuşilor halogenaţi sunt nepolare sau polare, iar între ele se exercită
interacţi unide tip van der Waals.
• La temperatura şi presiunea obişnuită, compuşii halogenaţi pot prezenta toate stările de
agregare.
Exemple: CH 3- CH1-CI (gaz, p.f. = + 12,3°C)
C6 H5- Br (lichid, p.t. = -30,6°C, p.f. = + I 55,6°C)

C l - 0 - C l (solid, p.t. = +54°C)


• Unii compuşi halogenaţi (CH,f, C2Hl, CH3CI) sunt solubili în apă. Între moleculele
de R- f şi moleculele de apă se stabilesc legături de hidrogen (R-F: ... ~ - 5H)).
Compuşii halogenaţi superiori (peste C3) şi compuşii polihalogenaţi sunt insolubili în
apă,dar sunt solubili în solvenţi organici (hidrocarburi, alcooli, esteri).
• Densitatea compuşilor halogenaţi este mai mare decât a hidrocarburilor corespunzătoare.
Compuşii halogenaţi bromuraţi, ioduraţi şi polihalogenaţi au densităţi mai mari decât apa.
Exemple: CH3CI (p=0,903 g/cm-1), CH3Br (p=l,73 g/c!n 3 ) , CC14 (p=l,6 g/cm3)
• Compuşii ha l ogenaţi au proprietăţi narcotice. ln concentraţi e mare sunt toxici.
Halogenurile de benzi! sunt lacrimogene.

e Proprietăţi
chimice
1. Reacţii de substituţie a halogenului
R-X + Y- Z-> R- Z+X- Y
unde: X= CI, Br, I şi R = alchil, alil, benzii
Reactanţii de tip anion (CN-, R- 0 , Ar-O-, R- C=c· etc.) sau de tip moleculă neutră
r;p,rj
-
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
"'vsedând la unul dintre atomi o pereche de electroni neparticipanţi la legătură (NH,, R- NH2 ,
..!-:O etc.) pot substitui sub formă de anion ()C) atomul de halogen din compuşii halogenari cu
-eactivitate norma lă sau mărită (vezi pag. 323 - 325).
Compuşii halogena\i cu reactivitate scăzută nu dau reacţii de substituţie a halogenului
: ecât rareori şi în condiţii speciale.
I.I. Reacţia de hidroliză
Condiţii:
I -11/> I
- C-X
I ~ -C-OH
-•c< I • soluţii apoase de hidroxizi
alcalini (NaOH).
compus alcool
monohalogenat

I
-y-x ~
•211/>
[-?-oH] ~ -y=o
X OH
compus dihalogenat compus carbonilic
geminal

OH
~~::; > [-?-oH]~
OH
compus trihalogenat acid carboxilic
geminal
::Cemple: Cl-fy-CffzCI + Hp '"''0 m > C}fy-Clţ-OH + HCI
cloroctan etano l

C6·~
W-rHCl
,_, 2+ HO
2 r.-;aoH, > C6'U-rH=O
~ ,_, + 2HCI
clorură de benziliden bcnzaldehidă

CHCI3+ 2H2O ~ HCOOH + 3HCI


triclorometan acid metanoic
(clorofonn) (acid fonnic)

1.2. Reacţia cu wmpuşii ionici ce conţin ioni ai metalelor alcaline


a) ReaC{ia cu cianurile alcaline
I I
- y -X+NaCN ~ - y-C=N + NaX
nitril
::Cemplu: Ciţ-C~CI + NaCN ~ C61ţ-Clţ-C= N + NaCI
clorură de benzi\iden fenilacetonitril
::Js. În această reacţie se formează o nouă legătură C-C.
b) Reacfia cu alcoolaţii (R-O·Na+) sau.fenolafii (Ar-O-Na--) alcalini
I _ + I
-C-X + R-0 Na ~ -C-0-R + NaX
I I
eter
::.xemple:
CH2=CH-CH1- Cl+CH3-CH2-0-Na- -+ CH 2=CH- CH2-0-CH 2-CH3 +NaCI
alil-etil-eter
CH 3-CI + C6H 5- O-Na- -+ CH3-0-C6H 5 + NaCI
fenil-metil-eter (an isol)
I
colecţia
EDUCATIONAL
lfi
c) Reac_ţia cu acetilurile alcaline
I - + I
- C- X + R- C=C Na ~ -C - C= C- R + NaX
I I
alchină

Exemplu: C6 1-fsC}ţ-Cl + CJ:ţ-C=C-Na+ ~ Clfr-CI-fy-C=C-CH3 + NaCl


clorură de benzii l-fenil-2-buti nă

1.3. Reacţia cu amoniacul şi aminele (vezi pag. 168)


R- X + NH ~ R-NH +R- X) R- NH ~R ~ ) R-N-R 4
R- X) RN+x-
3 ·HX 2 .J-(]( I -HX I ~

R R
amină amină amină sare cuaternară
primară secundară ter\iară de amoniu
unde: R = alchil primar (R-CH2- ) sau secundar (R 2CH-)
Condiţii: prezenţa unei baze sau NH3 în exces.
• Reacţia reprezintă un proces de alchilare a amoniacului şi a aminelor şi o metodă de
obţinere a aminelor.
Exemplu: CH3
t . +
NH +CH,CI )
3 ·HU
CH-:--NH
.) 2
-,(_"HŢCJ
-HCI
) CH-NH-CH
3
+CHJ:"CI )
3 -HCI
CH-:--N-CH
·' I 3
•Cll;CI ) Cfr,- N-CH ci-
o I j1
metil amină dimeti l amină CH CH
3 3
trimetilamină clornră de t.etrametilamoniu

C6H:sNH2 - CH,-~;Hrl ) C6H:z-NH-CI-fy-CH3 '~:~7


1
) C6Hs-~CI-fy-CH3
fenilamină N-eti lfeni lamină CH3
(anil ină) N-e1il-N-metilfenilamină

2. Reacţia de alchilare a arenelor (reacţia Friedel - Crafts)


Ar-H + R-X -+ Ar-R + HX Condiţii: catalizatori (AICI).
unde: X = CI, Br
Exemn/u: i:.:r + Cit-CI-f;--CI (Aici,i > C I-h-GE-k-CH + HCI
C 6"6
Y .l 2 6 5 ' 2 3
benzen ci oro etan ctilbenzen
3. Reacţia de dehidrohalogenare
Condiţii: baze tari (NaOH, KOH, C2 H 5ONa,
I I
-C-C- ~
"/C=C"
/ + HX (CH 3\ CONa) dizolvate în alcooli
I I (metanol, etanol, etandiol , alcoo l
H X terţ-butilic); temperaturi uşor ridicate
unde: X = CI, Br, l (70°- 100°C).
• Reacţia de dehidrohalogenare este o reacţie de eliminare şi decurge, atunci când este
cazul, conform regulii lui Zaiţev (vezi pag. 333 - 337).
În reacţia de eliminare, halogenul preia hidrogenul de la atomul de carbon vecin cel
mai sărac în hidrogen sau cel mai substituit.
CH3
I -
CH3 CI-ţ-C,=CH-CH3
I (KOH/ctanol) 2-metil-2-butenă (72%)
Exemplu: CHj-Ţ-Cffy-CH3 -HCI
CH3
Cl I
2-cloro-2-metilbutan CI-1rG-Cffy-CH3
2-metil- 1 -butenă (28%)

f'fiil colecţla
EDUCAŢIONAL
I
• O metodă de obţinere a alchinelor din alchene se bazează pe dehidrohalogenarea în două
!:ape a 1,2-dihalogenoalcanilor. în a doua etapă se utilizează baze tari (ex. H2N-) şi temperaturi
--:iai ridicate.
~,emplu:
Cffy--CH-CH2 •&(Cct,)> CHr-yit-yH2 <Ko~.;;:OO'C) > Clfr-CH=ŢH c ~:i:,1 > Cffy-C=CH
propenă Br Br Br propioă
1,2-dibromopropan 1-bromopropenă

• Structura compuşilor organici rezultaţi din reacţiile de substituţie şi de dehidrohalogenare


- e compuşilor halogenaţi depind de mul ţi factori (vezi capitolul 20).

4. Reacţi a cu magneziu
R-X+Mg - R- MgX Condiţii: solvent eter anhidru.
-=-de: X = CI, Br, l
• Toţi compuşii halogenaţi, indiferent de reactivitatea lor în reaeţia de substituţie, pot
-_2q iona cu magneziu. Legătura C- Mg este puternic polarizată (c&-- M~).
Clfs'CI + Mg (eter anhidru) ) Clfs'MgCI
clorobenzcn clorură de fenil-magneziu

• Compuşii organo-magnezieni, numiţi şi compuşi Grignard, sunt intermediari în multe


-:ceze organice (vezi pag. 145, 2 11 ). Prin hidrol iză dau hidrocarburi.
---:emplu: Cl¼-°MgCI + Hp ~ C6H6 - MgCIOH

e
1.
Metode de obţinere
Co mpu şii h alogen aţi se obţin u şor din toate clasele de hidrocarburi, prin reacţii
.:c substituţie şi de adiţi e (vezi pag. 35, 51, 67, 68. 80, 81 , I02).
2. Reacţi a a lcoolilor cu hidracizii (HCI, HBr, HI) (vezi pag. 300)
R-OH+HX - R- X + Hp ·
3. Reacţia alcoolilor primari şi s~cundari co PBr3 (tribromură de fosfor) sau SOCl2
:_orură de tionil).
3R- OH + PBr3 -+ 3R- Br + Hl0 3
R-OH + SOCl 2 - R-CI + SO2 + HCI
4. Reacţia co mpu şilor carbonilici cu PCl5 (pentaclorură de fosfor).
R" R " / Cl
R(H) / C=O + PCls ~ R(H) / C" c i + POC13

.. Utilizări
Compuşii halogenaţi sunt intermediari importanţi în multe sinteze organice. Ei participă
~ :::mite reacţii din care se obţin compuşi cu diferite funcţiuni: alcooli, aldehide, cetone, acizi,
:.. nitrili, amine, esteri, alchene, alchine, alchilbenzeni etc.
• Unii compuşi halogenaţi se utilizează ca: agenţi frigorifici (CHFI, CF2Cl,), solvenţi
-·Kl3 , CC1 4), monomeri (CH 2=CH-Cl, C F2=CI\ ), insecticide (C6 H6 C l6) etc.
• În ultimul tirup s-a constatat că freonul (CF2Cl 2) este una din substan ţe le care distrug
_-ul de ozon din atmosferă şi de aceea s-a limitat fabricarea şi utilizarea acestui compus.

I
colecţia
EDUCAŢIONAL
Efi
-<> •
9.1. Să se determine formula moleculară a fonnulele structurale ale izomerilor cu fo1mula
următorilor compuşi halogenaţi: moleculară C 4H 7Cl şi să se precizeze tipul de
a) compusul monobromurat cu NE=0 care izomeri.
conţine 73,39% Br; b) Să se precizeze numărul izomerilor
b) compusul obţinut prin adiţia acidului care nu pot reacţiona cu NaCN ş i numărul
clorhidric la o alchenă şi care are raportul de izomerilor care au reactivitate mărită în reacţii le
masă C:H:Cl = 5,142:1:5,071; de substituţie.
c) compusul monoclorurat cu NE= l cu
masa molară µ=90,5 g/mol; 9.5. Se consideră compuşii dicloruraţi cu
d) compusul cu formula procentuală : catenă aciclică saturată care au masa molecul ară
15 ,46%C, 2,06%H, 82,47%Br, obţinut prin M=l41.
tratarea unei alchine cu o solutie de brom în a) Să se determine formu la mo l eculară a
exces; acestor compuşi.
e) compusul diclorurat obţinut dintr-o b) Să se identifice compuşii cu această
hidrocarbură aromati că mononucleară cu catenă formulă moleculară care formează prin hidrol i ză
laterală saturată printr-o reacţie de substitu~ie şi aldehide şi să se precizeze denumirile lor.
a cărui moleculă este formată din 15 atomi . c) Să se identifice compuşii cu această
formulă moleculară care formează prin hidroli ză
9.2. Se consideră următoare l e reaeţ.ii
de cetone şi să se precizeze denumirile lor.
adiţie: A+ HCI _.. A'
B + HCI -+ H' 9.6. Să se denumească următorii compuş i
unde A şi B sunt arene mononucleare cu NE=5 halogenaţ.i:
şi o catenă laterală nesaturată . IA\ CH;-CH-CH-CH-CH
VY 3 I 2 I 3
Compusul A' are molecula formată din
18 atomi. Arena B are raportul de masă C:H
Cl CH3
= 10,8: l şi conţine în moleculă doi atomi de CH2 CH3
carbon cuaternari. I
a) Să se identifice compuşii organici @ y ffy-CH2 y- CH2 CH2 CH3
A, B, A', B' şi să se scrie ecuaţi ile reacţii l or CI Cl
chlmice.
b) Să se a precizeze activitatea optică a © C6H5 Cffy-yH-CH3
produsului fiecărei reacţii. Br
9.3. Se consideră schema de reacţii:
A __:-!lr,(CCI,) B +H,(Ni) C
A ~ttc1 D +H.(Ni) E

unde A este 2-butina.


a) Să se identifice compuşii organici A,
B, C , D, E şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor
chimice.
b) Să se scrie formulele structurale ale
stereoizomerilor care au formulele plane
corespunzătoare compuşilor B, C, D, E şi să se
precizeze în fiecare caz tipul de izomerie.
9.4. a) Să se scrie, după caz, formulele plane sau
IE:J EDUCAŢIONAL
-
colecţia I
~. 7. Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii NH2
:::umice teoretic posibile: I
a) CH- CH- c~c1 + H O (NaOH) >
3 I
CH3
" 2 2
3 CH:, Cl +
i) CH-
- (X) ~

b) CH3yH-Clţ-CH3 (NaOlllewnol) ) j) CH3 CH2 ~-CH3+ CH31~


CH3
Cl
Cl k) CH2 C-CH2+ Mg~
I I I
C) Clţ- y-C6 J-4 + HiO (NaOH) )
CI CI
9.8. Săse identifice intermediarii, reactanţii
Cl
şi condiţiilede reacţie p entru sintezele teoretic
d) Cl2CH-Q -cc1l HP (l'aOH) ) posibile din schema 9.1 .

e) CH2=CH- CH2-CI + NaCN - 9.9. Un derivat clorurat saturat cu trei atomi de


carbon în mol ec ulă prezintă u r.. ::.onţinut în clor
f) Br- Q -c1¾-Cl + Crf:i- 0-Na+~ de 62,83%.
a) Să se detennine formula moleculară a
g) CH3 CH2 Br + Clţ-C=C-Na+ ~ derivatului clorurat.
b) Să se indice structurile izomerilor
h) c1-Q '-cH-c1
- I
+ 0' -c,
!Al<":3, >
posibili ( fără stereoizomeri) şi denumirile lor.

CH,.,
Schema 9.1.
a) CH-3 CH-C=CH~ a ~ b ~ CH-3 CH- C-CH3
I I 11
CH3 CH3 0
OH OH
b) CH3 C~- CH-CH2~ a ~ b ~ c ~ d ~ CH~6H-t-CH3
I I J I
CH3 CI CH3
Clfy-C O

c) o~a~b~c~ V'--Br
~

e)

f)
l colecţla
EDUCAŢIONAL
ifiJ
c) Să s~-indice câte o metodă de obţinere
pentru fiecare izomer pornind de la o hidrocarbură @ Tlţ--Ciţ-TH-Ciţ-yH2
cu trei atomi de carbon în moleculă. CI CH3 Br
d) Să se indentifice următorii izomeri:
A+ ... NaCN -
- izomerul A care formează prin hidroliză
o aldehidă; CI CI
- izomerul B care formează prin hidroliză I I
o cetonă; ® clfy--9-cH cH-9-c1
- izomerul C care fonnează prin hidroliză Cl CI
un diol cu ambele grupe hidroxil de tip alcool B + ...Hp (NaO H)
primar.
e) Să se identifice un izomer care dă prin
dehidrohalogenare propina.
© Cl-CH-Ciţ-CH-CH
I I
3
CI Br
(NaOfi)
9.10. Se consideră schema de reacţii 9.2. C+ ... Hp
unde a, b, c, ... , q sunt substanţe organice. Să se
identifice substanţele din schemă şi să se scrie IR\ Cf-ln)=C-CH-C~
'W I I I
ecuaţiile reacţiilor chimice. H3C CI Cl
11 ·
D + ... NaCN->
9.11. Izomerii A, B, C, D, E, F, G, H
cu formula mo l eculară C 5 H6 Cl 2 , iniţiază
transformări le teoretic posibile în condiţii de
@o-ci
rea<'ţi-:: ;orespunzătoare din schema 9.3. Să se
/\
CI CI
identifice izomerii A, B, C, D, E, F, G, H şi să (NaOH)
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. E+ ... Hp

9.1z. Se consideră şirul de transformări: Îiţ-CHi


CH3
I
®0-CH,
I
O +Cl2(hv) ) a +HP )
(NaOH,t0 )
b
Br
unde a este un compus organic ce conţine
F+Mg -
54,475% CI.
a) Să se identifice substanţele a şi b şi să
I-CH-Cfţ-CH3
se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. I
b) Să se calculeze volumul de Cl 2, măsurat
la l 7°C şi 5,8 atm, consumat pentru a obţine ©0
G (sol. alcoolică de Na()H, ,•ci
391kg de compus a, cu un randament de 80%.

9.13. Să se identifice substanţele organice Ciţ-CH-CJ-ţ-CRi


a şi b şi să se indice reactanţii şi condiţiile de
reacţie pentru transformarea din schema 9.4.
@ o I I
Br
I
9.14. Săse precizeze denumirile următorilor
Br
compuşi halogenaţi şi să se scrie ecuaţiile H + ...CH 3-C=CNa -
reacţiilor chimice indicate:

IE:J colecţla l
EDUCAŢIONAL
Schema 9.2.

,·cw,~b (sol

(sol.
apoasă

alcoolică
de NaOH)

de NaOH)
C -c

d
+IICI
::

+Na
e
.
1
-t::RC
+M
f (sol.apoasădeNaOH)

h
) g

+NaCN k .
f-..--'-N-'-H"-
3 --¼ / ~m
a .,.HCI ) j
C',;11,;(AICh +cl2(hv)) (sol alcoolică de NaOH) ) p
0

+NaN0 2
n
S
7. .cti(FeC~') q + r
+CHJONa-) X

t -G: CHf=CH---Ciţ-C=C- CH,


Schema 9.3.
A 4
+ fOJ ) L +Hp(Na~H, 10>) HOOC-CH,C-CH;-COOH
(KMnOr~S04) -2HCI - li -
o o
A +[O]+H,O)
(KM.nO.,)
M +H20(NaOH. t
-21ICI
0
) ) oii
HO- -OH
OH
B +H,O(NaOH, t
-2HCI
0
) ) N .,.2H 2
(Ni)
)
ol
C +NaCN) p +31-½ >Q +CH1 C=CNa)
-NaCI (Ni) -NaCI

+2[0] T2(i;Hş(AJCI,)
D (KMn04+t1iso.)> S -2HCI ) C6Iţ-~t(CH-iF"tr-c6~ Nlt-CHi

E (cu pozitiilc alilice nesubstituite) +H,O(NaOH, 1°))


-HCI
o
Ţ +H,
(Ni)>
o
U+CH,Nll,
-HCI > oI
I

F +4[0 ] -H20(NaOH,t 0
) • OH
· (KMn04+H S04) )
2
V -2HCI ) HOOC-CHr-?It-COOH
CH=O 7
+2'fli0
G (cu atomii de CI legaţi de atomi de C s"""' +2Mg )
~ - - X -2MgCIOH>
„ J -(eter-anhidru) 0 -cH3
+2NaCN +4Hp
H -2NaCI ) Y -2NHi > HOOC-Ciţ-C=C-CH-COOH
I
CH3
Schema 9.4.
Br
CH,-Clf-CH2 ~ a ~ C~l:-CH3~ b +Hp> CHj-CH---CH3
I I I I
~CI ~ ~

I colecţia
EDUCAŢIONAL
IEIJ
9.15. se scrie formulele plane ale prin hidroliza în mediu bazic a amestecului de
compuşilor cloruraţi A, B, C, D, E, F care derivaţi bromuraţi.
formează prin hidroliză bazică următorii
compuşi organici: 9.17. Se consideră sintezele teoretic
posibile indicate în schema 9.5 . Să se identifice
intermediarii a, b, .. . n, reactanţii şi condiţiile
de reacţie şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor
chimice.
© CH:j-yl-t-COOH @ C~rr-COOH
OH o 9.18. Se consideră reacţiile:
C~CH-CH3 +Clz(toc~ A +H,O (NaOH) ) A'
@ CH:j-fi-CH=O ® o=Q=o
o c~ +q(hv)) B + H20 (NaOH) ) B'

9.16. O probă cu volumul (c.n.) de 13,44L unde A şi B sunt derivaţi tricloruraţi.


dintr-un amestec de propenă şi propină este a) Să se identifice substanţele din schemă
reţinut într-o soluţie de Br2 în CC14 de concentraţie şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
2%, rezultând un amestec de derivaţi brom uraţi b) Să se calculeze masa amestecului
ce conţine 86,768% Br. Să se calculeze: de A' şi B' obţinut pornind de la un amestec
a) raportul molar propenă : propină din echimolecular de metan şi propenă cu volumul
amestecul iniţial; (c.n.) de 13,44 dm3.
b) masasolu~ei de Br2 consumată, ştiind că c) Să se calculeze masa soluţiei de KOH
bromul se aftă în exces de 10% faţă de cantitatea de concentraţie 28% necesară neutralizării
necesară; amestecului de A' şi B'.
c) masa fiecărui compus organic rezultat

Schema 9.5.
a) C6}t--CH; ~ a ~ Ciţ--CI-ţ-O=C- ŢJ+-CH3

CH3
b) cH-cH~ b ~ C ~ ?Hi-?H-j-CH=O
OH OH O
flfy-CH, CJ-ţ-yO

c) -O ~d~ O
I I
CH; COOH

d)

e)

t)

Im colectlal
EDUCAŢIONAL
9.20. Formula moleculară a derivatului
monoclorurat cu NE=4 ce conţine 25,267% CI 9.26. Nu mărul de izomeri cu formula
este: moleculară C3HsCI este:
A) C6 H5Cl; B) C 7H 7Cl; A) 5; B) 3; C) 4;
C) C8 H9Cl; D) C 10H7CI; D) 6; E) 1.
E) C 6H 11 CI.
9.27. Numărul de izomeri geometrici cu
9.21. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri formula moleculară C 3H 5CI este:
cu nucleu aromatic (fără izomeri optici) cu A)4; B)2; C)l;
formula moleculară C 8H 9Cl este: D) O; E) 5.
A)14; B)5; C)15 ;
D) 9; E) 10. 9.28. Denumirile izomerilor cu formula
m oleculară C 3H 5 CI şi catenă aciclică care
9.22. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri reacţionează cu NaCN sunt:
cu nucleu aromatic (fără izomeri optici) cu A) cis- l-color- 1 -propenă, trans- l-cloro-1-
formula moleculară C8 H9CI care au reactivitatea propenă;
mărită este: B) 2-cloro-2-propenă; l-cloro-1 -propenă;
A) l ; B) 4: C) 5; C) 1 -cloro-1-propenă, clorociclopropan;
D) 9; E) O. D) 2-cloropropenă, clorociclopropan;
E) 3-cloropropenă.
9.23. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri
cu nucleu aromatic (fără izomeri optici) cu 9.29. Prin clorurarea propenei cu clor
formula moleculară C8H9CI care hidrolizează gazos la 500°C se obţine un amestec format
la tratarea cu o soluţie apoasă de NaOH, este: din 3 -cloropropenă, 3 ,3-dicloropropenă, 1,2-
A) 4; B) 2; C) 9; dicloropropan şi propen ă , în raport molar
D) 5; E) O. 16:2: I :1. Randamentul de obţinere a clorurii de
alil este:
9.24. Numărul de derivaţi cloruraţi izomeri A) 90%; B ) 10%; C) 20%;
cu nucleu aromatic cu fonnula moleculară C8H9CI D) 80%; E) 100%.
care reacţionează cu Mg şi nu reacţionează cu
NaCN, este: 9.30. Prin clorurarea toluenului cu clor
A) O; B) 2; C) 9; gazos la lum ină se obţine un amestec fonnat
D) 5; E) 14. din clorofen ilm etan, dic lorofenilmetan şi
triclorofe.nilmetan î n rapo rt de masă
9.25. Prin clorurarea propenei cu clor la 177, I :64,4:39,1. Procentul de toluen transformat
500°C masa ei creşte cu 82,143%. Derivarul în clorură de benzii este:
clorurat obţinut formează prin hidroliză: A) 70% ; B) 20%; C) 10%;
A) CH2=CH-CH=O; D) 90%; E) 30%.
B) CH2=CH- COOH;
9.31. Prin clorurarea fotochimică a unei
C) CH2=CH- CH 2-0H;
probe de metan se o bţ in 11 58 g amestec de
D) CH3- CH2-CH2-0H;
c lorometan, diclorometan şi triclorometan, în
E) nu hidrol izează. raport molari :2:3 . Amestecul este apoi tratat
Ff!J eoleetia
EDU CAŢIONAL
I
- 50luţie apoasă de NaOH. Masa de compus C) C4 H 8BrCI, 10 perechi de izomeri;
-;:mi c rezultat din hidro I iză care poate D) C 3H 6BrCl, 6 perechi de izomeri;
~µ ona cu excesul de NaOH este: E) C 3H 4BrCI, 10 perechi de izomeri.
A) 64 g; B) 27,6 g; C) 120 g;
9.35. 5,5-dicloro-2-hexanona formează
D) 7 17 g; E) 276 g.
prin hidroliză un compus X. Hidrocarbura care
formează la oxidare energică compusul X ca
- -· Se consideră sintezele:
:-H:=CH-CH3 +Cl,(500'(') ....... TH,(Ni)
unic produs, este:
A) 1,3-dimetilciclobutan;
: ::.-H~=CH--CH ~8-(Ni) ......... +Cl,i50o•c\ ..... .. B) 1,2-dimetilciclobutenă;
3
CH=C-CH3 +HCI .... ...... ... +H,(Ni)
C) 2,3-dimetilciclobutenă;
D) ciclobutenă;
Varianta optimă pentru sinteza 1- E) 1,3-dimetilciclopropenă .
.Jpropanului este:
A) I şi 2; B) 3; C} 2 şi 3; 9.36. La clorurarea fotochimică a toluenului,
D) 1; E) toate. in vederea obţinerii clorurii de benzii, se obţine
un amestec format din: clorură de benzii,
~3. Se supun analizei 3,175g de compus clorură de benziliden, feniltriclorometan şi
-;::mic A. După mineralizare cu sodiu şi tratare toluen netransformat in raport molar4:2:1 :1. La
- -\gN0 3 se obţin 7,175g precipitat alb (vezi neutralizarea HCI rezultat din reacţie s-au folosit
-:-.rolul 19). Ştiind că A are µ=127 g/mol, 550 kg de soluţi e de NaOH de concentraţie40%.
~=O şi molecula fonnată din atomi de carbon, Cantitatea de toluen luată în lucru, conversia
.:..-ogen şi halogen, formula moleculară a utilă şi conversia totală sunt:
=pusului A şi numărul de izomeri posibili A) 322 kg, c. = 87 ,5%, c, = 90%;
_-j stereoizomeri) sunt: B) 276 kg, c. = 30%, c, = 63,3%;
-\) C3 H6 Cl 2 , 6 izomeri; C) 368 kg, c. = 50%, c, = 87 ,5%;
B) C.H 10Cl 2, 9 izomeri; D) 400 kg, cu = 50%, c, = 87,5%;
C) C4H 10 , 6 izomeri; E) 460 kg, cu= 43,3%, c, = 50%.
D) C4H8Cl2, 9 izomeri;
E) C3H 6Cl 2 , 6 izomeri. 9.37. La obţinerea clorurii de vinil prin
adiţia HCI la acetilenă se lucrează cu un raport
-~- Un derivat dihalogenat cu catenă molar C 2H 2 : HCI= l:1 ,2. Considerând că
:s.;, ~ucă şi
NE=! conţine 74,276% CI şi Br. randamentul reacţiei este de 80%, calculaţi masa
- ~mia moleculară a derivatului şi numărul de soluţie de KOH 40% care neutralizează acidul
- ::-erechi de izomeri geometrici sunt: clorhidric rămas în exces la obţinerea a 500 kg
.-\) C3H4BrCl, 5 perechi de izomeri; de clorură de vinil.
B) C3 H6BrCl, 3 perechi de izomeri; A) 560 kg; B) 28 kg;
C) 280 kg; D) 500 kg; E) 560 kg.
Teste ti
Despre un derivat clorurat A cu 3. are NE= l;
:::iula brută (CHCl)0 se ştie că masa atomilor 4. are numai catenă ciclică.
- :.or este cu 67 ,5 mai mare decât suma maselor
9.39. Referitor la derivaţii cloruraţi cu
-:iilor de carbon şi hidrogen. Referitor la
formula moleculară C 3 H 3Cl3 şi catenă aciclică
.::=:--arul clorurat A sunt corecte afirmaţiile:
sunt corecte afinnaţiile:
l. are formula moleculară C 3H3Cl 3;
l. sunt 8 izomeri;
~- are formula moleculară C6 H6 Cl6 ;
lcolectla
EDUCAŢIONAL
l:EJD
< >·
2. sunt 2 perechi de izomeri geometrici; Cl-lj-C~C +NH,
3. un izomer nu dă reacţie de hidroliză; '--2- " - - ~ ...... ... .... .

4. 3 izomeri formează prin hidroliză +HCECN

compuşi ce conţin grupa carbonil (>C=O). +CH,ONa


4

9.40. Derivarii c l oruraţi cu formula Sunt corecte afirmaţiile:


mol eculară C3 H3 Cl3 care formează prin hidroliză l. aceste patru reactii nu sunt reactii de
compuşi ce conţin grupa OH şi care au catenă substituţie; ' '
aciclică sunt: 2. niciunul dintre compuşii organici rezultaţi
1. 1, 1 ,2-tricloropropenă; din aceste reacţii nu dă reacţie de hidroliză ;
2. 1 ,2,3-tricloropropenă; 3. în toate reacţiile se formează noi legături
3. 2 ,3,3-tricloropropenă; C- nemetal;
4. 1, 1 , 3-tricloropropenă. 4. în reacţii le I şi 3 se fo1111ează noi legături
C-C.
9.41. Referitor la derivaţii cloruraţi cu
formula moleculară C 3 H 3 C l3 care conţin în 9.45. Diclorometanul este utilizat ca solvent la
moleculă câte un atom de carbon primar, extragerea cafeinei din boabele de cafea. Referitor
secundar şi terţiar şi cel puţin un atom de clor la acest compus sunt corecte afirmaţiile.
cu reactivitate mărită, sunt corecte afirmaţiile: l. se numeşte şi clorură de metilen;
1. sunt 7 izomeri; · 2. formează p ri n hidroliză aldehidă
formică;
2. conţine fiecare un singur atom de clor
cu reactivitate mărită ; 3. reacţionează cu benzenul, în prezenţă
3. un izomer formează prin hidroliză un de A1Cl 3 , formând o hidrocarbură aromatică cu
acid nesaturat; NE=8;
4. toţi conţin câte doi atomi de clor cu 4. este numit şi ke len şi utilizat în medicină
reactivitate scăzută. ca narcotic.

9.46. Referitor la deri vaţii bromuraţi ce


9.42. Referitor la derivaţii bromuraţ i cu conţ in 80% brom şi se obţi n din propină prin
fermul~ moleculară C,H 7Br ce conţin un nucleu adiţie de brom, sunt corecte afirmaţiile:
aromatic sunt corecte infonna~ile: l. formează o pereche de izomeri
I . sunt 4 izomeri; geometrici;
2. un izomer este foarte reactiv în reactia 2. conţin atomi de brom cu reactivitate
de hidroliză; ' scăzută;
3. toci izomerii formează toluen în reactia 3. s unt izomeri cu 1, 1-dibromociclo-
cu Mg u~ată de hidroliză; ' propanul;
4. trei izomeri se obţin ca produşi majoritari 4. în reacţie cu Mg, urmată de hidroliză
în reacţia de bromurare, în prezenţă de FeBr3, a formează propena.
toluenului.
9.47. Referitor la derivaţii ioduraţi sunt
9.43. 2-Metil-2-butena se obţine prin corecte afirmaţiile:
dehidrohalogenare din: · I. nu se obţin direct din hidrocarburi prin
1. . 2,2-dicloro-3-metilbutan; reacţii de substituţie ;
2. 2-cloro-2-metilbutan; 2. conţin cea mai puternică legătură
3. 1,2-dicloro-3-metilbutan; C-halogen;
4. 2-cloro-3-metilbutan. 3. sunt cei mai reactivi derivaţi halogenaţi;
4. conţ in cea mai scurtă legă t ură
9.44. Se consideră schema de reacţie :
C -halog en .
~
llli'-II
colecţia
EDUCAŢIONAL
I
Alcooli şi fenoli
Alcooli
§ Caracterizare generală
• Alcoolii sunt compuşi organici care au în molecula lor grupa hidroxil (-OH) legată de
...= atom de carbon hibridizat sp 3 (atom de carbon saturat).
~emple: CH 3-CH 2-0H CH 2=CH-CH~-OH C6 H 5-CH2-0H
alcool eti lic alcool alilic alcool benzilic
• Poliolii conţin în molecula lor mai multe grupe hidroxil legate de atomi de carbon
:.ori dizaţi sp 3, câte una la fiecare atom de carbon.
~Templu: C&-CH-CH
I 2 I I 2
OH OH OH
glicerol

• La stabilirea formulei generale a unei serii omologate de alcooli se ţine seama de natura
~rului hidrocarbonat, de numărul grupelor hidroxi I şi de faptul că introducerea unui atom de oxigen
- molecula unei hidrocarburi nu modifică numărul atomilor de hidrogen (C-H, C-0-H).
~:r:emplu: C,.I 120,p (alcooli rnonohidroxilici saturaţi cu catenă aciclică) .

§ Clasificare
alcooli primari: R-CH,-OH Ex: A, D, E
Grupa - OH se leagă de un -atom de carbon primar.
după natura atomului de
ca)mon _de care se leagă alcooli secundari: R-CH-OH Ex: B
grupa hidroxil (-OH) l
R
Grupa -OH se leagă de un atom de carbon secundar.

f
alcooli tertiari: R-C-OH Ex: C
' ·1
R
Grupa -OH se leagă de un atom de carbon terţiar.

alcooli saturati Ex: B


ă hidrocarbură saturată.

-E
. . R - provine de I~
Alcooli d up natura ra d ,ca1u1m
I hidrocarbonat (R-) alcooli nesaturaţi Ex: D
R-C-OH R - provine de la hidrocarbură nesaturată.
I alcooli aromatici Ex: E
R - provine de la hidrocarbură aromatică.
alcooli monohidroxilici Ex: A
d~pă n_umărul grupelor Conţin în moleculă o singură grnpă -OH.
hidroxil (-OH) -[ l · li etc) Ex: F
a cooli polih1'drox1 · (d'10l'1, tno
·i·1c1
Conţin în moleculă două sau mai multe grupe -OH.
lcolectla ~
EDUCAŢIONAL lliM
CH3
Exemple: @ Cffy-CRi-Clfy-OH @ Clţ-fH-CH3 © Clţ-?-CH2CH3
I-propanol
OH OH
2-propanol 2-metil-2-butanol

@ CH2 CH-Clfy-OH @ Cify-CRi-OH ®cl--ţ-CH2


alcool alilic alcool benzilic
6H 6H
1,2-etandiol

e n enumire
Alcoolii au structuri foarte diferite şi de aceea modalitatea de denumire nu este unitară,
utilizându-se, după caz, una dintre următoarele variante:
a) denumirea alcanului corespunzător+ sufixul ol;
Exemple: CH3 0H o-OH
metanol ciclohcxanol

b) indice de poziţie care precizează poziţia grupei hidroxil în catenă (se alege sensul de
numerotare a catenei pentru care acest indice este cel mai mic) + denumirea alcanului+ sufixul -ol;
Exemplu: CH3 yH- Clfy-CH3 2-butanol

OH
c) indici de poziţie care precizează poziţia grupelor hidroxil în catenă (se alege sensul de
numerotare a catenei pentru care aceşti indici sunt cei mai mici)+ denumirea alcanului corespunzător
+ prefix care precizează numărul grupelor hidroxil + sufixul -ol;
?H
Exemple: CH-CH- CH- CH-CH
I 2 I I 2 3
OH OH OH Q_OH
1.2,3-pentantriol 1,3-ciclopentandiol

d) în cazul acoolilor mono- sau polihidroxilici care au catene sarurate ramificate, se ţine
seama de um1ătoarele precizări:
- se alege catena liniară cea mai lungă care conţine grupa sau grupele hidroxil;
- se alege sensul de numerotare a catenei pentru care indicii de poziţie ai grupelor hidroxil
sunt cei mai mici;
- se stabileşte denumirea hidrocarburii de bază luând în considerare aspectele necesare
din regula de denumire a izoalcanilor;
- la denumirea hidrocarburii de bază se adaugă: indicele de poziţie al grupei hidroxil şi
sufixul -ol (pentru alcooli monohidroxilici) sau indicii de poziţie ai grupelor hidroxil, prefixul care
precizează numărul grupelor hidroxil şi sufixul -ol (pentru polioli);
CH3 CH2 CH3 H3C CH3
Exemple:
I I I I
CH3 y - CH2 CH-Clfy-CH3 yH2 CH-CH-?H-C~
OH OH OH
4-etil-2-metilhexan-2-ol 2,3-dirnetilpentan-1,4-diol
4-etil-2-metil-2-hexanol 2,3-dimetil-1,4-pentandiol
IEJJ EDUCAŢIONAL
0 c olectla I
e) în caZlll alcoolilor mono- sau polihidroxilici care au catene nesaturate se ţine seama
~ -7Ilătoarele precizări:
- se alege catena liniară cea mai lungă care conţine grupele hidroxil şi legătura
:iplă;

- se alege sensul de numerotare a catenei pentru care indicii de poziţie ai grupelor hidroxil
'A::: cei mai mici;
- se stabileşte denumirea hidrocarburii nesaturate luând în considerare aspectele necesare
...::: :egula de denumire a acelei hidrocarburi;
- la denumirea hidrocarburii nesaturate se adaugă: indicele de poziţie al grupei hidroxil
,::ix -ol (pentru alcooli monohidroxilici) sau indicii de poziţie ai grupelor hidroxil, sufixul care
-...:--.zează numărul grupelor hidroxil şi sufixul -ol (pentru polioli);
-rple:
H3C CH3
H3C\ ;H I I
CH3 C=C-9H-yH2 O=C yH2 C=C- CH3
OH OH HI \Clfy-C~-y"2 OH
3-pentin- 1,2-diol trans-4-hexen- l-ol OH 2,3-dimetil-2-buten-1-ol

Clfy-CH2\ ;H
li1 c c\
= '-.2-ciclohexen-1-ol
Cff,,-C-CH?1 Cfr-CH3
I ~ I - I
OH OH CH3 cis-2,4-pentadien-1-ol
(S,Z)-4-ctjl-6-metil-4-heptcn-1,2-diol

f) alcool+ denumirea radicalului hidrocabonat de care se leagă grupa hidroxil + sufixul -ic;
CH3
I
.,,e: Clfy-CH2 OH CH2 CH-CH2 OH Clţ-f-CH
3 Ciţ-CH OH
2
alcool etilic alcool a lilic OH alcool benzilic
alcool terţ-butil ic

g) denumirea radicalilor care se leagă de atomul de carbon hibridizat spi de care se leagă
;:---:ia hidroxil + metanol.
C6H5 yH-C6 ~
OH
diferulmetanol

§ Structură
Atomul de oxigen din apă şi alcooli este hibridizat sp3 • În alcooli, el formează două
~ cr (0-C şi 0--H) şi are doi orbitali hibrizi sp 3 dielectronici. Orientarea acestor orbitali este
_J.tă de orientarea tetraedrică, unghiurile dintre legăturile C- 0-H este 109° la majoritatea
..lor.

unde o=o' + o"

lcolecţla
EDUCAŢIONAL
Im
Legăturile C-O şi 0-H din alcooli sunt polare, oxigenul având electronegativitate mai
mare decât carbonul şi decât hidrogenul.
Moleculele alcooli lor sunt polare şi alcoolii au momentul electric diferit de zero (exemplu
µ <:1130 11 = 1,66D).

o
2'.:-6 lzomerie
Alcoolii au structuri foarte diferite şi în funcţie de acestea pot prezenta diferite tipuri de
izomerie . Alcoolii sunt izomeri de funcţiune cu eterii (R-0-R) .
Exemple:
@ @ CH3
I
© CH3
I
@
C~CH2 CH2 yH2 C~y-CH3 Clfy-CH- CH3
I
OH OH OH metil-propil-eter
I-butanol 2-metil-2-propanol 2-metil- l-propanol ( 1-metoxipropan)

@ ® © CH3 ® CH3
C
I H2\ - / CH3 y H2\ - ; H I I .
OH c - C\ OH / G- C\ Hy -OH HO-y-H
1
H H H CH3 CzH5 <:;H5
cis-2--buten-1-ol trans-2-buten-1-ol (S)-2-butanol (R)-2-butanol
A şi B (izomeri de catenă), B şi C (izomeri de poziţie), A şi D (izomeri de funcţiune), E
şi F (izomeri geometrici), G ş i H (enantiomeri).

0 )
~ ti Proprietăţi fizice
• În stare solidă şi l ichidă, moleculele alcoolilor sunt asociate între ele prin legături de
h idrogen.
R R R
I I I
·o ·o ·o
···'H H''
.· ••• 'H
•• H ··
-····'H - CH - CH -
I I
··· ·:O / :o / :o :o,
I I ••"'-H ..... •• 'H
R R
Dacă structura poliolilor permite, legături le de hidrogen se pot realiza şi între grupele
-OH din aceeaşi moleculă (legături de hidrogen intramoleculare).
Legăturile de hidrogen se pot stabili§! între moleculele alcoolilor şi moleculele apei.
H H H
I I I
·o
"•• 'H ........ ·o
• •• 'H .•·o
•• "-- H
•• H· ·.. •• H··
:o / ··:o /
I I
R R
• Având moleculele asociate prin legături de hidrogen, alcoolii au puncte de topire şi de
fierbere ridicate în comparaţie cu cele ale altor compuşi organici cu structuri asemănătoare lor (ex:
p.f,Cll30H= +64,7°C, p.f.CHP = -23,7°C).
mm colectlal
EDUCAŢIONAL
La temperatura obişnuită, alcoolii inferiori sunt substanţe lichide, iar alcoolii superiori sunt
50hzi. Punctele de fierbere ale alcoolilor izomeri scad în ordinea: alcool primar > alcool secundar
> alcool terţiar (ex. p.f. I-butanol = +118°C, p.f. 2-butanol = +99,5°C, p.f. 2-metil-2-propanol =
- 33°C). Punctele de :fierbere cresc cu creşterea numărului de grupe -OH din moleculă (ex. p.f.
~..anol = +78°C, p.f. 1,2-etandiol = + 195°C).
• Alcoolii inferiori sunt miscibili cu apa (se dizolvă în apă în orice proporţie) . Solubilitatea
.tlcoolilor în apă scade cu mărirea catenei şi creşte cu mărirea numărului de grupe hidroxil din
;:;iolec ulă .

• Alcoolii au densitatea mai mică decât densitatea apei, dar mai mare decât densitatea
:idroc rburilor corespunzătoare.
• Metanolul (CH3-0H) este un lichid incolor, volabil, cu miros specific, este toxic pentru ~
:-rgani ul uman (doza letală O, 15 g/kg corp).
Etanolul (CH3-CH2-OH) este un lichid incolor, cu gust arzător şi miros specific. În
joze m ri este toxic.
Glicerolul ( 1,2,3-propantriol) este un lichid cu consistenţă siropoasă, incolor, cu gust dulce.

AP ropne
e::o · t aţi
- · ch 1m1ce
. ·
1. Reacţia cu metalele active (Na, K, Mg, Al)
I I - + I Condiţii:
-C-OH+Me ~ -C-OMe + -H
I I 2 2 • alcool anhidru.
..:.nde: Me = Na, K, li
• 6- 6+
• In urma scindării heterolitice a legăturii covalente polare O- H (0-H ), alcoolii pot
sâ cedeze protoni (H+) în -r~ac~e cu metalele puternic electropozitive şi sunt acizi foarte slabi
\ = 1Q· 16 - 10· 18 mol/L, vezi capitolul 22).
fremplu: CH3-CH2-OH + Na - CH3-CH2- O"Na++ 1 H2
2
etanol etanolat de sodiu
(etoxid de sodiu)
• Îo prezenţa apei, alcoolaţii hidrolizează puternic, refăcând alcoolul. Echilibrul este
complet deplasat spre dreapta.
CH3- CH-i- O-Na~ + Hp -+ CH3-CH2-0H + NaOH T

2. Reacţii de deshidratare
2.1. Deshidratarea intramoleculară a alcoolilor
I I \ / . Condiţii:
-y-
H
y-
OH
== IC C \ + HzO a) cataliză omogenă acidă (H2SO4 , HlO.) , 30-180°C;
b) cataliză heterogenă (A1p 3 , SiO2 -Alp), 300-400°C.
• Reactivitatea alcoolilor în reacţia de deshidratare scade în ordinea: alcool terţiar> alcool
secundar> alcool primar. Astfel, deshidratarea alcoolilor terţiari necesită concentraţii mai mici
ale acizilor şi temperaturi mai scăzute, în timp ce alcoolii primari se deshidratează în prezenţa
so l uţiilor concentrate de acizi şi la temperaturi mai ridicate.
Exemple: CH 3
Clfy-CHr-OH (Hz504_:;· 11s•c) CH2CJ-Ii Ciţ-?-c~ (Hz~04.;, 8S°C)
etanol etenă OH 2-metilpropenă
2-metil-2-propanol (i:zobutenă)
(alcool terţ-butilic)

IEDUCAŢIONAL IIIJ
colecţia

1.2,3-propantriol (glicerol) propenal (acroleină)

• Dacă · există mai multe posibilităţi de eliminare a apei, deshidratarea are loc, în mare
măsură, cu preluarea hidrogenului de la atomul de carbon vecin grupei - OH cel mai sărac i;:
hidrogen (regula lui Zaiţev, vezi pag. 333 - 337).
CJ.+-CH=CH-CH. 2-butenă (90%)
Exemple: CH:;-b H- Cit-CH
3
H
2
2-butanol
3
CHiS04 6Q'i,_ lOO'C)
·IIP C ,. . ,

Ci.J-Cl--l-
„ '3 „ '-2
CH CH2
.,

I-butenă (Hl%)
• În unele cazuri, eli minarea apei este însoţită ş i de o migrare a dublei legături spre

Exemplu: CH- Crţ-Clţ-CH3


<HzW• w~.140'C) C
interiorul catenei. fenomen ce este detenninat de structura catenei (vezi pag. 326, 32!)-
·
Clţ-CH-Clt-CH3 2-butena (90%)

IH Ciţ-CH;-CH-Clii I-butenă (10%)


O I-butanol -
• Soluţii le concentrate ale acizilor (H2SO) şi temperaturile înalte favorizează reacţia de
deshidratare a alcoolilor. Hidratarea alchenelor (adiţia apei la alchene cu fonnare de alcooli) are
loc în prezenţa solu{iilor diluate de acizi (H2S04) şi la temperaturi mai scăzute.
2.2. Deshidratarea intermoleculară a alcoolilor
I I I I Condi(ii:
- C-OH + HO-C- ~ -C- 0-C- + HO
2 • catal iză omogenă acidă, cantitate
I I I I mică de acid (H2S04) .
Exemplu: 2CI-ţ-CH20H - - C H2 CH2 0-CJ-ţ--CH3 + Hp
etanol dietil-eter (etoxietan)
• În reacţiile de deshidratare a alcoolilor, se obţin alchene şi eteri în proporţii diferite în
funcţie de condiţiile de reacţie şi de structura alcoolului.
• Eterii se obţin mai uşor din alcoolaţi şi compuşi halogenaţi (R-CH 2- X şi R2CH- X.
vezi capitolul 20).
CH3
Exemplu: I - -
Cfţ-C-0 K + CJ:fy-Br ~
I
CH3
2.2-dimetilpropanolat metil-tl!f'!-butil-cter
de potasiu

• Eterii sunt substan ţe stabile faţă de mulţi reactivi organici şi de aceea ei se utilizează ca
solvenţi
î11 numeroase reacţii. Se scindează în reacţie cu acizii foarte tari (HI).
Exemplu: Cffy-0-C~+ H1 ~ CH3 0H + CH3 1
dimetileter metanol iodometan

3. Reacţii de esterificare
3.1. Obţinerea esterilor anorganici

- t- OH + HOS03H .==== -t-O-S0 3H-H20


I I sulfat acid

- t- OH + HONOi .==== -t- O--NOi+ H:P


I I nitrat
~
lillll6il
colecţia
l!DUCAŢIONAL
I
Clţ--C1½-0H + 1½S04 ~ Ciţ--CH2 0-S03 H + HzO
::.xemple: sulfat acid de etil

fH2 0H fH2 0-N02


fH-OH + 3HN03 TH-0-NO;i + 3H20
CH2 0H CH2 0 - N02
glicerină trinitrat de glicerină
• Trinitratul de glicerină explodează puternic la încălzire bruscă sau la lovire. Aprins arde
- - flacără Ii ni ştită.
4C3H 5(ONO2\ - I 2CO2 + l OHp + 6N 2 + 0 2
Dinamita se obţine prin îmbibarea trinitratului de glicerină în materiale absorbante
.1...e-selgur) şi este mai stabilă.

3.2. Obtinerea esterilor organici


'O O Condiţii:
R-C // + R!..._OH ~ R-C // + H20 • cataliză acidă (H 2SO4 , HCI).
\ OH \0-R'
110 . //0
- miplu: CH3 C \ + CH3 CH:2 OH ~ CH3 C \ . + H20
OH O--CI-fy-CH3
acid acetic etanol acetat de eti l
• Studiul mecanismelor de reacţie a arătat că apa formată din reacţie provine din grupa
--OH din acid şi din hidrogenul grupei -OH din alcool (vezi pag. 325).
• Reacţia de esterificare directă este o reacţie de echilibru. Pentru obţinerea esterului cu
-.::-dament mai bun se ia în exces unul dintre reactanţi (acid sau alcool) sau se îndepărtează din
~ m unul dintre produşi (ester sau apă).
• Alcoolii pot forma esteri şi în reacţie cu clorurile sau cu anhidridele acizilor organici
-;orm ecuaţiilor generale:

R-C //O + R!..._OH ~ R- C //O + HCI


\ CI \ 0-R' I
1
clorură acidă alcool ester

o
R- C 11 O
\ O + R!..._OH~R- C 11 + R-COOH
R-C / alcool \ 0-R' acid
to ester
anhidridă acidă

_.,..,..ple: CH3 COC1 + CH3 Clţ-OH ~ CH3 COO--CH2 CH3+ HCI


clorură de acetil etanol acetat de etil

(C6fls- CO\O + CH3 0H ~ Cifs-COO-CH3+ C6H5 COOH


anhidridă benzoică metanol benzoat de metil acid benzoic

4. Reacţii de oxidare
4.1. Oxidare blândă
R-CH 2-OH ~ -H,O
R- CH=O ~ R-COOH
alcool primar · aldehidă acid

Icolecţia
EDUCAŢIONAL
IIIJ
Condiţii:
alcool secundar cetonă a) soluţie diluată de K2Crp 1
şi
fi,SO 4 ;
R,C-OH
., - - + nu se oxidează b) catalizator Cu, 200-300°C.
alcool terţiar
• Alcoolii primari se oxidează la aldehide care, dacă se prelungeşte timpul de contact cu
agentul oxidant, se oxidează la acizi.
Alcooli secundari se oxidează la cetone.
Alcooli terţiari nu se oxidează în aceste condi{ii.
Exemplu:
CH3 C
2
I H-CH2CH2 OH +_28[0]p > CH3 C~CH- ~
-(O;
tr-
CH3 rr-C~COOH -o
OH O O
1.3-butandiol 3-oxobutanal acid 3-oxobutanoic
• Oxidarea alcoolilor primari la aldehide şi a alcoolilor secundari la cetone poate avea
loc ca dehidrogenare în prezenţa cuprului drept catalizator şi la temperaturi de 200 - 300°C.
Exemplu: CH3 0H :;:::::::= CH20 + H 2 sau CH3 0H + CuO :;:::::::= CH2 0 + Cu + H 20
metanol metanal metanol metanal
4.2. Oxidare energică
R-CH 2-OH ~ R-CH=O ~ R-.COOH Condiţii:
-H.0
• soluţiede KMnO 4 şi
alcool pri mar aldehidă acid
H2 S04 •
R2CH- OH ~:~; R 2C=O +, roi amestec de acizi
alcool secundar cetonă

R,C-
o
OH +.,roi amestec de acizi
alcool terţiar

• Soluţia acidă de KMnO 4 oxidează alcoolii primari până la acizi. Moleculele cetenelor
obţinute din oxidarea alcoolilor secundari şi moleculele alcoolilor terţiari sunt degradate prin ruperi
de legături C-C, rezultând amestecuri de produşi de oxidare.
Exemple: CH3 CH2 0H + 2(0) ~ CH3 COOH + Hp ,\-
etanol acid acetic

• Etanolul se oxidează aerob, sub acţiunea enzimelor produse de unele bacterii (Mycodenna
aceti) la acid acetic (fermentaţia acetică).
Prin fermentaţie acetică se obţine oţetul alimentar din vin (oţeţirea vinului).
CH3-CH2- OH + 0 2 ---. CH3-COOH + Hp
4.3. Arderea
Alcoolii inferiori ard uşor, cu putere calorică mare (circa 7000 kcal/kg) şi sunt utilizaţi
uneori drept combustibili.
Exemplu: CH,QH + 102 - CO2 + 2Hp

5. Reacţia alcoolilor cu hidracizii (HCI, HBr, HI) (vezi pag. 300)


mm co,.-ctia
EDUCAŢIONAL
I
o
~ M.etode de obţinere a alcoolilor
1. Hidroliza compuşilor monohalogenaţi (vezi pag. 125)
2. Hidroliza esterilor organici în mediul acid şi în mediul bazic (vezi pag. 214)
3. Adiţia apei la alchene (vezi pag. 52)
4. Reducerea compuşilor carbonilici (vezi pag. 186)
5. Sinteza Grignard
R-CH=O + R'MgX ~ R- CH-OMgX R-CH-OH
aldehidă compus .
organo-magncz1an
i, -M~~~H )
I
R' alcool secundar

R' R'
I Hlf> ) I
R-C=O + R'MgX ~ R-C-OMgX -MgXOr! R- C- OH
I I
R
cetonă
compus
organo-magnezian R i
aJc.oo I terţiar
::.r:emple:
CH3 CH=O + C6H 5MgC1 ~ CH1 y H-0MgCl -M:~H > CH3 y H-C6 ~
etanal clornră de C6H5 OH 1-feniletanol
fenil - magneziu

CH-
1 J
•np
-MgClOH) CH3 C&z-C-CH3
I
OH
2-metil-2-butanol

6. Obţinerea metanolului
(ZnO. Cr,O)
• Din gaz de sinteză: CO + 2H2 ( 35Cf 'C, ~so atm) CH.-
, OH
• Separarea prin distilare din fracţiunea numită acid pirolignos, formată din: acid acetic
0%), acetonă (0,5%), metanol (1-2%), rezultată la distilarea uscată a lemnului.

7. Obţinerea etanolului
• Fem1entaţia sucurilor dulc i din fructe sub acţiunea microorganismelor din drojdia de
-,ere (fermentaţia alcoolică).
C6 H 120 6 -> 2C0 2 + 2C 2HpH
glucoză etanol
• Adiţia apei la etenă (metoda industrială):
CH2=CH 2 + Hp 2511
etenă
·~:~ci>:t~~atm ,
CH1-CH2-0H
etanol

Utilizări
• Alcoolul metilic serveşte ca materie primă pentru obţinerea aldehidei fom1ice, a esteri lor
-eril ici, a unor intermediari în industria coloranţi l or. ca dizolvant pentru grăsimi, lacuri şi vopsele,
.:..--ept combustibil etc.
• Etanolul obţinut prin fermentaţia alcoolică este utilizat la prepararea băuturilor alcoolice
a spirtului medicinal. Alcool etil ic se ·mai utilizează ca solvent pentru lacuri şi vopsele, coloranţi,
-edicamente, în parfumerie, în diferite sinteze (esteri, eteri), combustibil.
• Glicerina apare ca produs secundar la obţinerea săpunului. Industrial se obţine din
IEDUCAŢIONAL IIIÎl6il
colecţia ~
~z.--::,.~...--.
~

~ propenă. Glicerina se utilizează în cosmetică, în farmacie, la obţinerea săpunurilor speciale,


a explozivilor, a lichidelor antigel, a unor răşini sintetice.

Fenoli
o
~ Caracterizare generală
• Fenolii sunt compuşi hidroxilici care conţin grupa hidroxil (-OH) legată de un atom
de carbon hibridizat sp2 dintr-un nucleu aromatic (Ar-OH).
• După numărul grupelor hidroxil din moleculă, fenolii se clasi fică în:
- fenoli monohidroxilici (Au în mole~ulă o singură grupă -OH);

Exemple:
fenol 1-naftalenol
- fen oli polihidroxilici (Au în moleculă mai multe grupe -OH).

Exemple:

l ,3-benzendiol 1,3,5-benzemriol
• Pentru fenoli se pot indica mai multe fonnule generale, în funcţie de hidrocarburile
aromatice de la care provin fenolii şi de numărul grupelor hidroxil din molecu lă.
Exemplu: C0 H2 0 •60 (fenoli monohidroxilici proveniţi de la arene mononucleare
cu catenă laterală saturată) .

o
~ Denumire
Pentru denumirea fenolilor sunt acceptate mai multe variante, indicate prin următoarele
reguli:
a) indici pentru poziţia grupelor hidroxil în moleculea arenei numele arenei + prefix
..1..

pentru numărul grupelor hidroxil + ol (variantă recomandată de IU PAC):

?H
Exemple: o ?H ?H
H0,O,,-,0H 00 00 ?H

#
benzenol 1,2,3-benzentriol 1-naftalenol I
OH
1,4-naftalendiol
b) indici pentru poziţia grupelor hidroxil în molecula arenei - prefix pentru număru l
grupelor hidroxil+ hidroxi + numele arenei;
?H 9H3
,,-,0H
Exemple:
O
hidroxibenzen
0~'
t -hidroxi-2-metilbenzen
~
vv
OH

2-hidroxinaftalen

1,4-dihidroxibenzen
mm colecţlal
EDUCAŢIONAL
c) denumiri uzuale
• -~'mple:
CH3 OH

3
feno l o-crczol
o
I

m-crezol
' OH
~'
OH
p-cre:rol
(X)
I

#
a-naftol
co-OH
13-naf\ol
#

?H,..,...OH ?H ?H ?H

OI
pirocatechol
pirocatechină
o ' OH
rczorcinol
rezorcină
o I
OH
HOV,. ,. .OH
~I
pirogalol

hidrochinonă

ofii' Structură
Ca şi în alcooli, atomul de oxigen din grupa-OH fenolică este hibridizat sp3• Unul dintre
~ .ali i hibrizi dielectronici este orientat paralel cu orbitalul p de la atomul de carbon de care
~.1gă oxigenul şi se întrepătrunde lateral cu acesta. În acest fel orbitalul 7t extins din nucleul
=zenic se prelungeşte spre atomul de oxi~~,1 (vezi pag. 314, 315).

aq~ra=
- \

I
H

Perechea de electroni din acest orbital sp~al oxigenului se deplasează spre nucleul aromatic.
~ . se micşorează densitatea de electroni de la atomul de oxigen, care se pozitivează, şi se
:-?"Şte densitatea de electroni în orbitalul 1t extins din nucleul aromatic.
Ca unnare, legătura C-O din fenoli este parţial dublă şi este mai puternică decât legătura
-t~ din alcooli. Atomul de oxigen pozitivat devine mai atrăgător de electroni şi polarizează
,uit l egătura 0 - H. Astfel, legătura 0 - H din fenol i este mai s l abă decât legătura 0 - H din
şi fenolii sunt acizi mai tari decât alcoolii.

-:>:~ Izome rie


În funcţie de complexitatea nucleului, feno lii pot prezenta diferite tipuri de izomerie: de
- .inc cu alcoo lii sau cu eterii, de poziţie, de catenă etc.
.,,t>:
CH2 CH3 CH2 CH3
sl
- C- H H-C-CH CH:,OH Ctţ--CH3 O-CI-fy-CH3 CHr-CH3

~ o
I

I
3 I •
o -CH3
(2-metilfcnil)metanol
o o
I

I etil-fenil-eter
6-0H
2-etilfenol
DH OH OH
- ~-outilfenol (S)-4-scc-butilfenol 4-etilfenol

~ @ © @ ® Icolec!ia ® Iii
EDUCAŢIONAL •
~ A şi B (enantiomeri), C şi D sau D şi E (izomeri de funeţiune), D şi F (izomeri de
poziţie)

§ Proprietăţi fi zice
• Caşi în cazul alcoolilor, între grupele-OH din fenoli se pot stabili legături de hidrogen.
intermoleculare sau intramoleculare dacă structura moleculei pe1mite.

oI / R••••
\
H
Exemple: Q-9.:------ H-~ 0 /0 "-.H

o
Moleculele fenolilor sunt asociate între ele prin legături de hidrogen. Astfel de interacţi uru
se pot realiza şi între grupele hidrox il din fenoli şi moleculele apei sau grupele hidroxil dii;

o-o.··. 0-o....
alcooli.
Exemple: .. ..
\ H ------ ·: O- H \ H-- --- -·: O- H
I I
H R
• Fenolii sunt substanţe solide cristaline la temperatura obişnuită. Punctele de topire cresc
cu mărirea numărului de grupe - OH din molecu lă.
Exem_nle: fenol (p.t.=+43°C); 1,4-benzendiol (p. t.=+ 169°C); 1,3 ,5-benzentriol (p. t.=+ 218°C
Fenolii care au în poziţia orto faţă de grupa hidroxil o grupă funcţională care permite
formarea unei legături de hidrogen intramoleculare au puncte de topire mai scăzute decât izomeru
lor meta sau para.
Exemplu: 1,2-benzendiol (p.t. = + 104°C); 1,3-benzendiol (p.t. = + l 14°C)
• Fenolii monohidroxilici sunt puţin solubili în apă (soluţia apoasă saturată de fenol are
concentraţia 6,79%), solubili în alcooli şi eteri. Solubilitatea în apă creşte cu creşterea numărul u.:
de grupe -OH din moleculă.
• Fenolii au mirosuri caracteristice. Fenolul (C 6H5- 0H) se înroşeşte în aer în unna
oxidării , este hidroscopic, este toxic şi produce arsuri. Crezolii au proprietăţi bactericide ma;
puternice decât fenolul.
o
'S{ Proprietăţi chimice
4 Cele două grupe distincte din moleculele fenolilor, nucleul aromatic şi grupa hidroxil, se
influenţează reciproc şi determină comportarea chimică a fenolilor. Deplasările de electroni din
molecule le fenoli lor (vezi capitolul 20) modifică tăria legături lor C-O şi 0-H şi, prin urmare.
reactivitatea grupei hidroxil (fenolii sunt acizi mai tari decât alcoolii, cu unele excepţii, grupa
-OH din fenoli nu participă la reacţii cu eliminare de apă). Fiind un substituent de ordinul I.
grupa -OH măreşte reactivitatea nucleului benzenic de care este legată în reacţiile de substituţie
şi orientează aceste reacţii în poziţiile orto şi para faţă de ea. De aceea, reacţiile de substituţie la
fenoli au loc în condiţii mai blânde decât la arenele corespunzătoare şi sunt orientate.
1. Reacţii specifice grupei hidroxil
fi
1.1. Reacţia c u metalele alcaline cu hidroxizii alcalini
Ar-OH + Na - Ar-O.Na++ H,
2
fenol fenolat
ll!7!'r,'I
llliii
colecţla
EDUCAŢIONAL
I
Ar- OH + NaOH -+ Ar- O-Na+ + H 2 0
fenol fenolat
- emp/e:

fenol fenolat de sodiu l-naftalenol 1-naflalenolat de sodi u


(a-naftol) (a-naftolat de sodiu)
• Fenolii sunt acizi relativi slabi (k, = I 0· 8 - I0- 10 moVL, vezi capitolul 22). Sunt acizi mai
_, decât alcoolii, dar mai slabi decât acidul carbonic şi decât acizii carboxil ici. De_aceea. fenolul
- ate fi pus în libertate din fenolatul de sodiu de acidul carbonic sau de acidul acetic.

C6H 5- 0"Na~.._ C0 2 + Hp - C6H5-0H + NaHC03


fenolat de sodiu fenol carbonat acid de sodiu

C6H 5- 0"Na· + CH 3-COOH - C6H 5-0H + CH3-C00Na


fenolat de sodiu acid acetic feno l acetat de sodiu

• Fenolaţii sau fenoxizii alcalini sunt substanţe ionice, solubile în apă. În prezenţa apei
=roLizează parţial , soluţ;aio1 apoasă având caracter bazic.
emplu: C6H 5-0.Na++ Hp ~ C6H 5- 0H + NaOH
J.Z. Obţinerea eterilor f e110/ici
Ar-O· a· + R- X -+ Ar-0- R - NaX
-J e X = Cl, Dr, I, R = alchi l pri mar (R- CH 2- ) sau secundar (R2CH-)
- .:mplu: C6H S-0·Na++ CH J- 1- C6 H S- 0-CH3 + Nal
fenolat de sodiu fenil-met il-eter
(anisol)

1.3. Obţinerea esterilor.fenolici


R-CO-CI + Ar- OH -+ R-COO-Ar + HCI Condiţii: prezenţa unei baze
dorură acidă fenol ester organice (amină terţială).
R-CO)p + Ar- OH -+ R-COO-Ar + R- COOH Condiţii: catalizatori acizi (H 2S0J
L'lh1dridă ac idă fenol ester ac id sau baze (baze organice).

.:. ~mple:
0 -ct o
\ c1
~ 0'-c
- \o-Q'
10
+ HCI
clorură de benzoil fenol benzoat de fenil -

c&-c
3
1
\

CI-fy-C ~
Io
~o
anhidridă acetică
o

1-naftalenol
~ CH3 C\ O-
10

acetat de 1-naftil \
8' j
+ CH3 COOH
acid acetic

• Spre deosebire de alcooli, fenolii fonnează esteri în reacţie cu acizii numai în anumite
..diţii (eliminarea continuă a apei din mediu de reacţie).
lcolecţla
EDUCAŢIONAL
mm '
~ • Esterii fenolici se pot obţine şi din reacţia unui fenoxid alcalin cu o clorură acidă. dac..
aceasta este stabilă faţă de apă.
o
Exemplu: Clfs-C( + Cl~-0-Na„ -7 C6Hs-COO-C6H5 + NaCl
Cl fenolat benzoat de fenil
clorurâ de bcnzoil de sodiu

2. Reacţii specifice nucleului aromatic


.
2.1. Reacrii de substitutie .
Nucleele aromatice din fenoli dau uşor reacţii de substituţie specifice arenelor: reacţii u...

Exemple: &
halogenare, de alchilare, de acilare, de nitrare, de sulfonare.

~ Br

"-?Hl o-b~o~enol ?H · ?H
O ,,
-0•2
-llBr ?H
-Br2
·118r
~
y Br
~
-Or2
y
Bry yBr

fenol 01
y Br
2,4-clibromofenol
Br
2,4.6-tribromofenoi

Br
p-bromofenol

Prin adăugare de apă de brom la o soluţie apoasă alcalină de fenol se obţine direct 2,4.--
tribromofenolul, sub forma unui precipipat alb, insolubil în soluţie apoasă. Reacţia decurge cantita::
şi serveşte la dozarea fenolului.

ÎH <~~~~,
u + CH,c(o
Cl ~
F
CH3 CO- o -OH
(4-h;dro,irmil)-meril~•""'

O-o-c0-CH3
acetat de fenil

În funcţi e de condiţii le de reacţie se poate acila nucleul benzenic sau grupa - OH.
?H
v
~ N0 2

o fenol
1 tu-10:fdrluaL)
·Hf>
o-nitrofenol

Q
?H
2.4-din.itrofenol 2,4,6-trinitrofenol
(acid picric)
N02
p-nitrofenol

&:E:iJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
?H
~S~H
0
acid o-fenolsulfonic
+HzS04 {t<J00°C, timp scurt)
-llfl
?H timp mai îndelungat
şi încălzire
fenol

o I
S~H
acid p-fenolsulfonic

?H
+f½.,(,li . ,..
·l:lfl.
00 #

S~H
acid naftalen-4-ol- l -sulfonic
2.2. Hidrogenarea 1-iuc/eului benzenic din fenoli
CnH2n-6O + 3H2 -+ CnH2nO Condiţii:
fenol alcool • catalizator (Ni).

?H ?H ?H
~plu:O
fenol
+3H2 (N1.180'c) > o o
ciclohexanol fenol
+2H2 (N1. 1so•q >

Alături de ciclohexanol se obţin şi cantităţi mici de ciclohexanonă.


3. Alte reacţii
3.1. Condensarea fenolilor cu compuşi carbonilici (vezi pag. 190, 191)
3.2. Cuplarea fenolilor cu săruri de diazoniu (vezi pag. 169, 170)
3.3. Reacţia de culoare cu FeC/3
Prin tratarea soluţiilor apoase ale fenolilor cu o soluţie def eCl3, apar coloraţii caracteristice
- -'TT1are a formării unor fenoxizi cu formula generală ArOFeC12• Astfel, apar coloraţiile: violet
~ fenol şi ex-naftol, albastru pentru crezoli şi hidrochinonă, verde pentru ~-naftol.
3.4. Reacţii de oxido - reducere ale fenolilor 1,2- şi 1,4-dihidroxilici
-:-rnple: ?H o ?H o
o
li

o
li
•2H+. -2n oxidare) WOH ·2H•. •2e"(oxidare)
wo
-zc·. ~2H+(reducere) # ~2e·, -2H+(reduccre) #
I li
OH o 1,2-naftalendiol o-naflochinonă

hidrochinonă chinonă

2W+2e- +[O]-+ KO
Sistemele în care pot avea Io~ reversibil reacţii de oxidare şi de reducere se numesc sisteme
- '- Fenolii 1,2- şi 1,4-dihidroxilici sunt agenţi reducăto1 i, pot reduce unii agenţi oxidanţi şi se
-...:ează în tehnica fotografică.

Icolectia
EDUCAŢIO NAL
IBJ
§ Metode de obţinere
a fenolilor
1. Din gudroanele de la distilarea cărbunilor de pământ
fenolul şi crezolii se găsesc, în cantităţi variabile, în gudroanele obţinute la distilarea
uscată a cărbunilor de pământ din care se izolează confom1 schemei:
- tratarea gudronului cu soluţie apoasă de NaOH şi separarea fazei apoase;
Ar- OH + NaOH -> Ar-O-Na + Hp
- tratarea soluţi il or de fenolaţi cu acizi minerali;
Ar-O-Na++ H2S04 -> Ar-OH + NaHS0 4
- extracţia fenolilor cu un solvent organic adecvat şi separarea prin distilare.
2. Topirea alcalină a sărurilor acizilor sulfonici aromatici
Ar- SO.]Na+ NaOH <25o- 3oo•c) ) Ar-OH + Na2SO>.
arilsulfonat de fenol
sodiu
Ar-OH + NaOII -> Ar- ONa + H,O
fenolat de sodiu -
Fenolii sunt eliberaţi din fenolaţi prin tratarea acestora cu un acid mineral.
3. Din amine primare prin intermediul săruri lor de diazoniu (vezi pag. 169)
+fi'<O.+HCI (0-5"C> 111 ,O (50. C')
Ar-NH2 -2H,0 -N„HCI Ar- OH
arenă sare de diazoniu

4. Hidroliza derivaţilor cloruraţi aromatici în condiţii foarte energice


Exemplu: C6H -C1 + 2Na0H c3oo"c. iso-iooatml C H -0Na + NaCI + Hp
5 6 5
C6H,-0Na + HCl - C6 H5-0H + NaCI

5. Obţin erea fenolului din izopropilbenzen


CH3
I
ClJ,-CH-CH3
1o,.(l 20'C) )
CH-C-0-0H (HzSO.,) ) C U-OH + CH-C-CH
6 s I 6'L"; 3 li 3
I
CH3 CH3 o
izopropilbenzen hidroperoxid de fenol acetonă
(cumen) cumen

§ Utilizări
Fenolii sunt materii prime importante 'i'n sinteza organică. Fenolul este utilizat la obţinerea
unor medicamente, a unor coloranţi , a novolacului şi a bachelitei, a unor fibre sintetice, a unor
ierbicide. a unor soluţii antiseptice. Creolina este o soluţie cu acţiune dezinfectantă obţinută prin
dizolvarea crezolilor în soluţie de săpun . Naftolii sunt utiliza~i la obţinerea coloranţilor, hidrochinona
este folosită ca revelator în tehnica fotografică, iar pirogalolul la dozarea oxigenului din gaze.

im colecţia
EDUCAŢIONAL
I
rPIB@ID~~
'Jr.1.
:.
Să se detem1ine formula moleculară
:mnători l or compuşi hidroxilici:
1ri Se , consideră următoarele formule
plane corespunzătoare unor alcooli.
a) alcool monohidroxilic cu compoziţia ..., /
:--.x:en tua!ă de masă: 64,86% C, 13,51 % H, CH, CH3
_: .62% O;
I , l ·
b) diol cu NE=2 care are molecula formată
@ CH- CH- CH- CK
I 2 J

_ '1 12 atomi ; OH
c) alcool monohidroxilic nesaturat care are
.egătură dublă şi catenă aciclică ş i care are
® CH3 CH- CH-C8i- yH2
--,sa molară ~t = 58 g/mol; OH
d) compusul hid_roxilic obţinut prin CH1 CH.,
darea unei alchene cu soluţie slab bazică de l .. /<' I .
• ln0 4 şi care cantine 47,368% C: © CH- 3
CH- CH-CH-
I I
CH- CH3
e) compusul hidroxilic obţ i nut prin adiţia OH OH
·-e1 la o cicloalchenă care are raportul de masf1
CH,CH,OH
-I = .. 6:5: I - -
lc.mncază
~ tlcoolul monohidroxilic care
·-11 deshidratare o hidrocarbură A c u N i:- .'i ş i
..:re conţine cu 13 ,639% mai puţin carbon dcc:it
© ()
,.:rocarbura A : ® CHi-CH-CH~ C=CH- Cl-l,
· I - I
g) feno lul monohidroxilic cu l\: l·:- 7 l.'nl\.'
OH CH 1
~ţine I0. 126% O:
h ) ren o I li I t I' i h id ro Xi I i C C li for l1l LI I a
""0Centualr1: 57.14% C. 4. 7M1) 11. ]\(09°/i, O:
i) fenol monollidroxilic pro\'enit de la o
® o I l
OHOH
:~ă mononucleară cu catenă laterală saturată ~i
-"e arc raportul de masr1 C : H : O - I 0.5 : 1:2:
a) Să se precizeze denumirea tiecărui
alcool. tară a se ţine searna de stereoizomeri.
u)J fenolul provenit de la benzen. ~tiind că
b) Să se scrie formulele structurale ale
- -5 g de fenol reacţionează cu 50 g de soluţie
~ \:aOH de concentraţie 40%.
stereoizomerilor care au formu lele plane A. 13. 1
C. E şi să se precizeze tipu l de stereoizomeri.
~2 . O probă cu masa de 4,4g dintr-un c) Pentru fiecare alcool, să se scrie ecuaţ i a
reacţiei de deshidratare intramo leculară şi să se
...:ool monohidroxilic saturat cu catenă acicl ică
- rea eţionează total cu 1,95 g de potasiu. precizeze denumirea hidrocarburii rezultate.
a) Să se detennine formula moleculară a d) Să se identifice alcoolii care se poate
--oolului A. obţine prin reacţia de oxidare a unei hidrocarburi
nesaturate, să se scrie ecuaţii le acestor reacţii
b) Să se scrie fonnulele structurale ale tuturor
chimice şi să se precizeze condiţiile de reacţie.
-=.,merilor care îndeplinesc condiţiile problemei
să seprecizeze denumirile acestora. _µ{4, Se consideră sintezele teoretic posibile
c) Să se identifice izomerii care se pot prezentate în schema 10.1. Să se identifice
:-tine prin adiţia apei la o alchenă. intermediarii din aceste reacţii şi să se scrie
d) Să se identifice izomerul care nu poate ecuaţiile reacţiilor chimice.
- reacţia de deshidratare intramoleculară fără /
-;Odificarea catenei. l 9'5. Să se completeze ecuaţiile mmătoarelor
e) Să se identifice izomerul care este stabil feactii chimice:
.'i:â de soluţia di l uată de K,Crp 7 şi H2SO 4 • a)'c6H5-COOH + CH3-OH (~
IEDUCAŢIONAL~
colec tiall!'ff't
+jOJ + Hf) C
-c121soo•q ) ~ttp (NaOHj ) b (KMnO,.)
a) CH3 yC~ -HCI a -HCI
d
CH3
+S(Cl]
(KAO,· H:i-~o<ll + e + 2f

0-CH CHi ~ g
+H-.O(i'faOH) <N• • -CHf:1 •
b) "-HCI ) h -1i2H2 ) l ~j

Schema 10.2.
CH3 y=O

B
+4Cii(lum,nă~
-4IIC1 a
- iHp (NsOH) )
-411Cl
b - Na()H )
-Hj.1
C +CH.,C-J )
-Na(I o-O--CH3
I
CH3 C=O
doi enantiomeri cu formula moleculară A care
b) CH3 T H- CH3+ Na ~ reactionează cu NaOH.

OH 'c) Să se identifice izomerul B cu formula


moleculară A care iniţiază schema de reacţii
c) yH2CH2CH2 ŢH 2+ 2HN03~ teoretic posibile I 0.2. şi să se scrie ecuaţiile
OH OH reactiilor chimice.
d) CH .-CH,- Cll,- OH+H 2SO~ 120·u
· d) Să se identifice izomerul C cu formula
·' ... - moleculară A care participă la reacţiile teoretic
e) CH ,- CH:-CH:-OH cAi_o,..,or,'n posibile din schema 10.3. şi să se scrie ecuaţiile
CH 3 reacţiilor chimice.
I . ( K,C-1,0,,,- H,SQ,) e) Să se identifice izomerul D cu formula
I) CH3 CH-yH- CH3+[O] -· - . - >
moleculară A care se obţine confonn reactiilor
OH din schema 10.4.
(K 'vtr.O.r• H,S04)
g) CH-CH- C&-OH + [O]
- 3 I • · > IO.î. Se consideră următorii alcooli:
-A care se obţine prin adiţia apei la alchena
1
CH3
ce fonnează prin oxidare cu soluţie acidă de
h)CH3 CH2 0Na + Ciţ-ţH-CH~ KMnO4 acid acetic şi ac~tonă;
Br - B care se obţ.ine prin reducere a
i) CHl-OH +Mg___. butanonei;
- C care se obţine prin hidroliza derivatului
10.(t Se consideră compuşii aromatici monoclorurat obţinut prin clorurarea fotochimică
c/formula procentuală: 80% C, 9,33% H, a ciclopentanului;
10,66% O care au un singur atom de oxigen în - D care este alcool monohidroxilic, iar
moleculă.
prin arderea a 4,6g de D se obţin 8,8g de C02
a) Să se determine formula moleculară A a
şi 5,4g de Hp; _
compuşilor aromatici consideraţi. - E care se obţine prin oxidarea propenei
b) Să se scrie formulele Fischer pentru
cu soluţie neutră de K.MnO 4 •
l:Bl EDUCAŢIONAL
colegial
CH3 Schema 10.3.

C+d ~ CH-t-0'
3I - - 0-C-CH
li 3
CH3 O
CH3
C + d <:~;~11y > CH-t- 0 ' -0H
3 I -
CH3 t-CH,
li .,
o
Schema 10.4.

O~
-!\aOH
·HD
>e •CH,-t'H,. CI

a) Să se indice fomrnlele plane şi denumirile


.:-,...c
> f -CIi, rn,11-12so..i
-

I_9.,9:
- > D (p-d1su
· bst1tu1t
· ·)

Se consideră următoarele alchene:


.Jcoolilor A. B. C. D. E. A: 2 -metil-propcnă C: 2-etil-1-butenă
b) Să se scrie ecuaţiile următoarelor reacţii B: 2-metil -2-pcntenă
.himice. a) Să se identifice alcoolii care formează
D ..- Na--> .......... . prin deshidratare aceste alchene.
E l i- Cr 0.- H.SO.l b) Să se descrie comportarea acestor
(timp scurtl
alcooli fotă de so luţia diluată de K~Cr,O, şi
E + K--> .......... .
H :SO•. considerând timpul de reac\ic scurt.
A +- H 2S04 -= .......... . c) Să se identifice alcoolii izomeri şi să se
B I l-~1n0. li ~O I
arate în ce relaţie de izomerie se află.
B 1- CH.COOH = .......... .
·'
C (H!So_.com:., 1 0
10. !Jt· Se consideră schema de reaeţii I 0.5.
C tK.Cr.O li 50,t
unde a estt: o hidrocarbură cu NE-O şi cu d, , ,,- I .
O tKMnO,•ll.SOJ Să se identifice substan\ele din sc hemă ş i să se
scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
A Tttna~.c1.1

10.}I. Se cons ideră următori i alcooli:


10/ Mai multe alchene izomere dau prin OH
I
1Jî~~ apei alcooli terţiari. Un mol din fiecare
3lchenă fonnează prin combustie 264g de co2
~i 108g de H,O.
a) Să se detennine formula moleculară a
OH
®9
alchenelor. H3C CH3
b) Să se identifice alchenele ce satisfac I I
conditia problemei . Ctţ-f-C=CH, ©
c) Să se indice structura alcoolului A obţinut OH
prin adifia apei la alchena care fonncază prin a) Să se indice denumirile acestor
oxidare energică C0 2, Hp ş i 3-penlanonă. alcooli.
d) Să se calculeze masa de alcool A care b) Să se indice rcactantii şi conditiile de
se obtinc din 8,4g de alchenă, dacă randamentul reacţie şi să se scrie ecuatiilc următoarelor
reacţiei de adiţie este de 90%. sinteze chimice:
Icolectia
EDUCATIONAL
&;m
-,-J·-lP (NaOH)
-HCI e
b (KOH/ ' -OH,t
0
) d +1-"20(H2S04)) f
-HCI
a~
C ~(-- - . . .-H
:..:..:C:..:..I __,I
+c
-KCI
h
+K +Mg
11-I:i g ·Hz , m
~oirc COCI
-KCI
j
+CJ:ţ-COCI
e
+HNO, f -HCI ' 11
-1\0
+I
+t)
-q
-
,
n
-HP J
(K2Cr2 0,+ 1-!iS04) ~ p
(K2C'20,-1-1iso.,) k (K1Cr"0;1~~SQ)) l
(KMn04- H2S04)
(KMn04 +H2S04) , q + C0 + HP
2

CI-ţ-CI·f: CH2 ~ A
o~a CH,
~b~B
© O_
OH
I
@cI-ţ-?H--a+i-ff½
I OH OH OH
CI-ţ-C- C H2 ~ c ~ D
a) Să se detennine structura compuşilor
c) Să se in<licc structura compuşilor
carbonilici care dau prin reducere aceşti
orl!anici obţ inu ţi prin oxi<larea acestor alcooli cu
alcooli.
ex~es de soluţie d i luată de K,Cr,0. şi H,SO ,.
@ Să se calculeze masa de sodiu consumat~
@ Sfi SC studieze rcdl'.X reac~iile de l? Îdare
în reactie cu alcoolul etilic necesară obţmem
a alrnPlilor C şi I) cu sohq1e acida de K2C rp. ş1
a 2 mo,l i de alcool A din compusul carbonilic
s[\ SL' dctl'rmine raportu l molar alcool : K,Cr2 0 Î
co respunzător.
: li .SO I în cele două cazuri.
@ Să se calculeze cantitatea_de al_cool Bc.t.
· e) Să se calculeze numărul <le moli de
se poate obţine , consumând aceeaşi cantitate de
alcooli C şi O care pot fi oxidaţi de probe de
sodiu în reacţia cu alcoolul etilic.
so l uţie de K/\0. 2M cu volumul de 200 mL.
d) Să se indice care dintre alcoolii
Se consideră compuşii hid~ox_ilici
cons ideraţi se pot obţine prin oxidarea unei
1oCii) alchene şi în ce condiţii.
izomeri: 2-fenil-1-propanol (A), 2-fenil-2-
propanol (B) ş i p-izopropillenol (C).
10.14. La combustia unui alcool mono-
a) Să se precizeze etapele tmnsformării A-+B.
hidroxilic nesaturat cu NE=l se con s umă o
b) Să se aleagă variantele corecte pentru
cantitate de oxigen, exprimată în grame, de
transfonnări Ie:
2,444 ori mai mare decât masa de alcool arsă.
compus carbonilic +2H+ + 2e- -+ A, B sau C
a) Să se detennine fonnula moleculară a
A, B sau C ccu, ,•q compus carbonilic + H2
alcoolului. ,
A, B sau C + NaOH-+ compus ionic+ H2 0.
b) Să se indice structura şi denumirea
alcoolilor izomeri cu această formulă moleculară
10.13. Se consideră următori i alcooli:
şi catenă aciclică.
CH
I 3 c) Să se identifice alcoolul A care fo1mează
@ cl:lj-y-yH2 prin oxidare cu soluţie acidă de Kprp1 acid
HO OH oxopropanoic, C02 şi Hp.
Im EDUCAŢIONAL
.
colectial
H +-CHrCHrCI d
9
co-C:::11,0+KaOH - c : : : NI a C
Schema 1O.6.

a -Hio > b -Hp.


-t l~SQ,(R0-J00°C) +2NaO11
(\ >
-NazS"'l - l.J;iSO.
C
f
+c COCI
-NaCI
e
-~O

-tCHp
e Schema 1O. 7.
-NaCI

+0ţ120°q

;(Cl-lrCO)p k
-CHţCOOII

1 ,rn,cooNn,. m+n
+3HNO
-31-!iO
-t 31-1:z(Ni} (H,SQ. , t0 )
O --HiO ) p
O-OH Schema 10.8.
c,~T Ciţ-CH=CHi <K\ ¼Hr-p+-cH3·<?i ~c\ ¼~f-C~ 120
<H~o<i>> ¼l-ir-OH + c1-~o-c1-1:i
cH.i CI-t
d) Să se identifice alcoolul B care fonnează 10.17. Se consideră schema de reacţii 10.7. Să
:mn oxidare cu solu\ie acidă de KMnO 4 acid se identifice substanţele din schemă şi să se scrie
;,ropandioic, C02 şi Hp. ecuaţiile reacţiilor chimice.
e) Să se calculeze masele de soluţii
.>xidante de concentraţie 20% consumate pentru 10.18. Se consideră schema de reac\ii:
J>.idarea a 7,2g din fiecare alcool A şi 8. +Na a +Cll3I ) b
f) Să se precizeze în cc relaţie de izomerie A • NaOH C -rCilrCOCI ) d
se află alcoolii A şi B. +CH;CI AICI e +f
10.15. Se consideră unnătoarcle transformări Despre compusul A se cunoaşte că este un
~bimice: compus aromatic paradisubslituit cu formula
CH4 + Hp --1-+. a + 3b moleculară C 7 Hg02 şi că 24,8g de A reacţion ează
cu 9,2g de Na sau cu 40g de solutie de NaOH
a + 2b --1-+. c --1-+. CH 2=O
-H„ de concentraţie 20%.
a) Să se identifice substa nţele organice a, Să se identifice substanţele din schemă şi
:-_ c şi condiţiile de reacţie şi să se scrie ecuaţiile să se scrie ecuaţiile reacţii lot chimice.
-eacţii lor chimice.
b) Să se calculeze masa aldehidei fom1ice 10.19. Se obţ ine fenol din benzen şi propenă
Jbtinute din 224 m3 (c.n.) CH4 , dacă randamentul conform reacţiilor din schema l 0.8.
~obal al transformărilor este de 70% . a) Să se determine randamentul întregului
proces, ştiind că s-au introdus în proces 886,36L
I O. 16. Se consideră schema de reacţii 10.6. de benzen cu p = 0,88 g/cm3 şi s-au obţinut
a) Să se identifice substanţele din schemă 791,58kg de fenol de puritate 95% .
,, să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice. b) Să se determine volumul de propenă
b) Să se calculeze masa de su~ 0 · ~ măsurat la 20°C şi 2 ,93 atm necesar procesului,
.:e puritate 95%, consumată pentru ob. • ...., ştiind că benzenul şi propena se introduc în
5- 6g 1-naftalenol, cu un randament de 80%. proces în raport molar 1: I.
lcolecţla !m
EDUCAŢIONAL MiM
-<.,.....""
10.20. Să se preciz eze care dintre reacţiile
de mai jos sunt teoretic posibile şi să se scrie Substanţa pKa
ecuaţiile lor. C6H 5-0H 9,89
a) CH3- CH2 - 0H .l. Mg -
CHpH 15,5
b) CH 3- CH1- 0H + NaOH -
c) C\ H 5- 0H + K9H--> CH3-CH2-0H 15,9
d) C6H 5- 0H + (CH 3-CH2- CO\ O -
H,O 15,7
e) CH 3- 0H + CH,-CH2- COOH -
l) C6H5-0H • CH3-CO-C\ -+ CH3COOH 4,75
g) CH )-CH 2-ONa + CH,-COCl - HCl -7
I0.21. Să se compare exponenţii
de aciditate
H2 C03 6,37
(pKa) din tabelul 10.9. şi să se precizeze care HCC\- 10,4
dintre reacţiile prezentate în continuare sunt
HC=CH 25
teoretic posibile (vezi capitolul 22). Acolo unde
este cazul, să se completeze ecuaţiile chimice.
0 2N- o -OH 7,15
a) C6 H 5- 0H + CH 3- ONa-
b) CH 3- CH 2- ONa + Hp - OH
c) CH3- COONa + C6 H5-OH---> I
0 2N-o -N02
d) NaCI + CH1- OH - 0,25
e) CJ-15- 0H + NaHCO, - I
N02
f) C6H 5- OH + Na 1CO.1 -
g) CH 3- 0H + NaC = CNa-+
- adiţionează brom şi formează compusul
h) C6 H 5-ONa + O 2N- C 6H4-OH---> bromural cu fonnula moleculară CioH 18OBr4 ;
i) (NO 2),C6H 2-OH + NaHCO 3 - - prin oxidare cu K.MnO4 în mediu acid
j) CH 1-OH + 0 2N-C6 H4- ONa - formează acetonă, acid 4-oxopentanoic şi CO
2
în raport molar de 1: 1:2.
Să se determine:
10.22. Despre geraniol, o substanţă izolată din
a) structura geraniolului;
uleiul de trandafir, se cunosc um1ătoarele date:
b) volumul soluţiei acide deKMnO~ 0,1M
- este un alcool nesaturat cu catenă
necesar oxidării a O, I moli de geraniol.
ramificată. şi are formula moleculară C 10H p;
1

Teste tip
10.23. Se cons ideră schema de reacţii 10.10. b) Substanţae este:
a) Substan\a b este: A) un compus aromatic meta-disubstituit;
A) un alcool primar; B) un compus monohidroxilic;
B) un alcool secundar; C) un compus dihidroxilic aromatic para-
C) un feno l; disubstituit;
D) un compus dihidroxilic. D) un compus dihidroxilic cu o grupă OH

o +C}¼CO-CI (AICI,)) a
+2[H] (Na+q '50H b Schema I O. I O.

+H2SO. c , 2NaOH, 1° > d +2[H] (Na+CzHPH\ e


·f-liO -HzO, -N¾50j
IEiJ. EDUCAŢIONAL
colecţia I
:.e tip alcool secundar şi cu o grupă OH de tip B) substituţie pe nucleul aromatic şi topire
-~noi. alcalină;
= Transformări le a---.b şi d---.e reprezintă: C) metodă de obţinere a fenolilor;
A) reacţii de reducere; D) numai reacţii de neutralizare.
B) metodă de obţinere a alcoolilor e) Substanţa b reacţionează cu:
~"Cundari; A) NaOH; C) H2 SO4 , t°;
C) metodă de obţinere a fenolilor; 8) Na; D) (CH 3CO)p.
D) substituţii pe nucleul aromatic. f) Substanţa e reacţionează cu:
• Transformarea a--+c--+d reprezintă: A) NaOH; C) C~Cl(AICIJ;
A) o metodă de obţinere a alcoolilor; B) CH 3COOH; D) Cu (t0 ) .

Teste ti
10.24. Se consideră izomerii aromatici cu formează prin oxidare cu K.MnO4 şi H2 SO 4 acid
:orm ula procentuală 78,69% C, 8,196% H, 1,4-benzendicarboxilic este:
. 3.J 14% O şi NE=4. Formula moleculară a A) 5; B) 2; C) 9;
?Cestor izomeri este: D) I; E) 4.
A) CIOHp; B) C8Hlp;
10.30. Despre un alcool monohidroxilicAse
C) c sH100 2; D) c10HP2; E) c sttp.
cunosc următoarele date:
I 0.25. N umărul de izomeri (rară stereoizo- - raportul dintre masa atomilor de carbon
şi masa atomilor de oxigen din molecu lă este
"Jleri) cu formula moleculară C8H wO şi nucleu
~romatic care reacţionează cu Na dar nu 3,75;
--eacţionează cu NaOH este: - raportul dintre masa atomilor de carbon şi
A) 5; B) 14; C) 4; masa atomilor de hidrogen este egal cu numărnl
D) 19; E) 10. atomilor de carbon din moleculă ;
- nu deco l orează soluţia acidă de
10.26. Numărul de izomeri cu formula K 2Cr20 7•
-no l eculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care Alcoolul A are denumirea:
;."cacţionează şi cu Na şi cu NaOH este: A) 3-metil-3-butanol; T
A) 5; B) 14; C) 9; B) 2,2-dimetil-l-propanol;
D)l9; E) l O. C) 3-pentanol;
D) 2-metil-2-butanol;
10.27. N umărul de izomeri cu formula
E) alcool terţ-butilic.
moleculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care nu
.-eacţionează nici cu Na şi nici cu NaOH este: 10.31. Nwnăruldealcooli (fără stereoizomeri)
A) 5; B) 14; C) 9; cu fonnula moleculară C 5H 12 O care fonnează
D) 19; E) IO. prin oxidare cu K.MnO 4 şi H 2 SO 4 acizi cu cinci
atomi de carbon în moleculă este:
10.28. Numărul de izomeri cu formula
A) 4; B) 8; C) 10;
moleculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care se
D) 1; E) O.
o bţin prin reducerea unor aldehide cu Na şi
C1H,OH este: 10.3l. Numărul de alcooli (fără stereoizomeri)
A) 5; B) 14; C) 9; cu fonnula moleculară C 5H 12O care fonnează
D) 19; E) 4. cetone în prezenţa cuprului la cald este:
A) 7 ; B) 3; C) 2;
10.29. Numărul de izomeri cu formula
D) O; E) I.
moleculară C 8H 10O şi nucleu aromatic care
1colectia
EDUCAŢIONAL
l:EEl
O probă de fenol cu puritatea de 94c_
10.33. Se consideră sinteza: este tratată cu apă de brom, în exces, în mecli.
C6Hs-OH i 2ll.(Pdl [a] ~ b bazic. Prin dizolvarea în apă a gazului rezul~
Cantitatea de compus b care se obţine din reacţie, se obţin 2430 g de soluţie acidă de
din 312,5 kg de fenol de puritate 94% cu un concentraţie 20% . Considerând reacţi ile totale
randament de 80% este: masa probei de fenol este:
A) 235 kg; B) 245 g; C) 2,5 kmoli; A) 486g; B) 176,72g; C) 2kg;
D) 25 moli; E) 325,79 kg. D) 188g; E) 200g.

10.34. Se consideră sinteza: 10.38. Se amestecă 200g de soluţie de aci.:

o
o acetic de concentraţie 60% cu 110g de soluµe
li de alcool etilic de concentraţie 41 ,818% şi C"~
a TJl l.(Ni) b -H_(Cu) 44g de acetat de etil. Se adaugă câteva picătur
de acid sulfuric concentrat şi se încă l zeştt
Masa de materie primă a de puritate 94% amestecul până la stabilirea echi librulu:
necesară obţinerii a 300 kg de ciclohcxanonă de Concentraţia procentuală de masă a acetatulu.
puritate 98%, cu un randament de 98,7%, este: de etil în amestecul rezultat (kc=4) este:
A) 282 kg; B) 28S,7 l g; A) 30,49%; B) 17 ,426% ;
C) 3 kmo\i; D) 303 ,95 g; C) 6,055%; D) 25%; E) 50%:
E) 303 ,95 kg.
10.39. Un alcool monohidroxilic saturat C"-
10.35. Alcoolul al ilic formează prin oxidare catenă aciclică A formează prin deshidratare
alchenă B care conţine cu 20,845% mai mu
cu soluţie acidă de KMnO" în exces:
A) CH~=CH- COOH; carbon decât alcoolu\ A.
F ormula m o leculară a alcoo lului A ~
B) CH 2=CH-CH=O;
numărul izomerilor (inclusiv stereo izomeri) car~
C) co1+ Hp + HOOC- CH =O; au formu la moleculară a alcoolului A sunt:
D) 3C02 + 3Hp; A) C 4H 1p , 8; B) C 4Hp, 4;
E) C02 + 2H,Q + HOOC-COOH. C) C4 Hp, 7; D) C4 Hp, 8;
E) C4 Hp, 5.
10.36. Se consideră următorii compuşi 10.40. O masă de 250g de sol uţie de etanol î:
hidroxilici (vezi capitolul 22): apă reacţionează cu cantitatea stoechiometrică d:-
CH3
sodiu şi formează 68,432 L(c.n.) deH2 • Concen-
@cHi-C~OH ® Clfy-?- c~ traţia procentuală a soluţiei de etanol este:
A) 91 %; B) 92%; C) 93%:
OH
D) 94%; E) 96%.

10.41. Un amestesc echimolecular de


izomeri cu formu la mo l eculară C 4H l 00 c_
masa de 59,2g este tratat cu soluţie acidă de
K,Crp 7 de concentraţie 0,8 N. Considerând ci
.. timpul de reacţi e este scurt, volumul solu~ei de
Aciditatea creşte în ordinea: K2Cr20 7 necesar oxidării amestecului, n um ăn:..
A) A<B<C<D; B)B<A<D <C; de izomeri din amestec şi numărul de compuş
C) D<C< B<A; D) C<D< A<B; organici ce rezultă din reacţia de ox idare sunt:
E) A<C<B <D . A) O,S L; 7; 3; B) 1000 mL; 8; l ;
C) 0,75 L; 4; 3; D) l L ; 8 ; 3 ;
m •
colecţia \
EDUCAŢIONAL
E) 0,75 L; 7; 3. 10.46. U n amestec de etanol şi I-propanol cu
masa de 27 .2g se oxidează la acizii corespunzători
.42. Compusul cu fomrnla: cu 200 mL de s oluţie acidă de KMnO~ 2M.
C~-ţH-CH CH2 Raportul molar etanol : !-propanol este:
OH A) I :2; B) 1 :3; C) 2: l;
~ox idează cu soluţie acidă de K,Cr2O7' Volumul D) 2 :3; E) 3:2.
.:i= solu~ie de ~Crp 7 2M folosit pentru a oxida
..5 moli din compusul dat este egal cu: 10.47. Prin po lietoxilarea a 376 kg de
A) 0, lL; B) 5L; C) 2L; fenol cu ox id de etenă se obţin 3896 kg de
D) 500 mL; E) 200 mL. hidroxipolieter (vezi pag. 285). Şti i nd că s-
a lucrat cu ox id de etenă în exces de 10%,
.43. O masă de 67,6 g di ntr-o soluţie raportul molar fenol : oxid de etenă este:
- "'0a să conţ i nând cantităţi echimolare de A) 1:20; B) 1:25; C) 2 :1 1;
-c!tanol şi pirogalol reacţionează cu 64,4g Na. D) 1: 15; E) 2:32.
'3:Sa de metanol din această soluţie este:
A) 3.2g; B) 1,6g; C) 4,8; 10.48. O probă cu masa ;:!~ 300g dintr-o
O) 9,6g; E) 6,4g. soluţ ie apoasă de alcool etilic de concentraţie
92% se supune arderii până când concentraţia
..t-t O probă cu masa de 150 g dintr-o scade la 27 ,7 1% . Ştiind că vapor ii de apă
_utie apoasă care con!i ne 2-propanol şi rezultaţi din reacţie condensează şi revin în
..Jrochinonă în raport molar 2: I reacţion -:"ză soluţie , procentul de alcool ars este:
- 131 , I g sodiu . Canti tăţ ile de pr')panol şi A) 80%; B) 83,33%; C) 75%;
..!rochinonă din amestec sunt: D) 66,66%; E) 90% .
A ) 36g şi 31g: ::,, 24 g şi 22g;
C) 60g şi 22g; D) 30g şi 44g; 10.49. O probă din compusul organic:
E) 36g şi 66g. C~ y- CI-fy-ŢH- CH3
CH3 OH
~AS. Numărul alcoolilor monohidroxilici
..zuraţi cu catenă acicl ică (inclusiv stereoizomeri) consumă la oxidare 250 mL de soluţie de
~ un conţinut de 68, 18% carbon care fonn ează K2Crp 1 şi H 2S04
de concentraţie 2M. Masa
-:-in oxidare cu dicromat de potasiu ş i acid probei este:
...!lfuric cetone este: A) 15g; B) 30g; C) 0,3g;
A) 1; B) 2; C) 3; D ) 60g; E) 100g.
D) 4 ; E) 5.

Teste tip

~O.SO. Alcoolii care formează prin oxidare 10.51. Nu sunt posibile reacţiile:
• .1 s oluţi e acidă
de K 1 Cr2 0 7 în exces ac id 1. C6 H 5- 0Na + HCOOH--,.
_ ~-oxo-butanoic, dioxid de carbon şi apă au 2. C6H 5- 0H + NaHCO 3 --,.
l. :enumirea: 3. CH.-., ONa + HCOOH-->
1. 4-penten-2-ol 4. C6H 5- 0H + HCOONa-->
, 2. 1-penten-4-ol
3. 3-metil-3-buten-1 -ol 10.52. Mentolul, component al uleiului de
4 . 2-metil-l -butcn-4-ol mentă, are structura:

Icolectia
EDUCAŢIONAL
Im'
o
CH3 1. este un proces de fermentaţie ce are loc
sub acţiunea enzimelor din drojdia de bere;
2. este procesul de fermentaţie acetică;
I " OH 3. conduce la o so luţie ce conţine 12-18%
CH alcool etilic;
Hi:; "CH3 4 . reprezintă procesul de obţinere a oţetul ui
Teoretic mentolul reacţionează cu: din vin.
l. metale active (K, Na, Mg);
10.57. Referitor la compusul dihidroxilic A.
2. soluţie acidă de K 2Crp 1;
3. cu H 2SO 4 la temperaturi ridicate; cu structura o - CH2 0H, sunt corecte
4. cu CH 3COCI. --.. . . OH
afirmaţiil e :
10.53. Reactanţii comuni pentru alcoolul
1. un mol de A reacţionează cu doi moli de
izopropilic şi alcoolul terţ-butilic sunt: NaOH;
I. K 2. CH3COC1 3. CH3 COOH
2. un mol de A reac ţionează cu cel mult 1
4. soluţia de K 2 Crp1 şi H 2SO4 .
mol de (CH3-CO\ O;
10.54. S e consid e ră sinteza d in schema 3. nu de c olorea ză soluţia acidă de
KMnO 4 ;
10.11. Referitor la compusul e sunt corecte
afirmaţiile : 4. prezintă legături de hidrog e n
intennoleculare.
l . este osubstanţă explozivă din care se
obţine dinamita;
10.58. Terpinolul are miros de liliac şi este
2. este o substanţă explozivă din care se utilizat în parfumerie.
cbţine trotilul;
3. pentru a obţine 1 kmol de e, cu un
randament de 80%, sunt necesari 28 m 3 (c.n.)
de propenă;
4. substanţa e este un nitroderivat stabil.
O'
CH3 y-OH
I
10.55. Se consideră sinteza: CH3
-tl/20 . +~LO
CH2=CH 2 t\g. 2so•c a ----- ,1,,, b Un mol de terpinol reacţionează cu:
Refer itor la substanţa b sunt corecte 1. lL de solu ţie acidă de ~Cr2 O 1 lM;
afim1aţii le: 2. 162g de HBr;
1. conţine 51 ,61% oxigen; 3 . 4 kg de soluţi e de Br2 4%;
2. tratat cu o soluţi e acidă de KMnO4 în 4. 39g de K.
exces fom1ează. CO2 şi H2O;
3. se foloseşte la obţinerea antige lului; 10.59. Referitor la timol, substanţă organică
4. se poate obţine şi prin barbotarea etenei cu structura:
prin so l uţia slab bazică de K.MnO4 •

10.56. Referitor la reacţia:


C6 H,p6 - 2CH3-CH 2-0H + 2C0 2
sunt corecte afirmaţiile :

Schema 10.11.
1Cl,(SW-C) - HJ)(NaOH) b ~Ct,(CCI.) +2H.O(Na0 H) -3HNO,
-IICI a -HCI C -2HCI d -3H,O e
IE EDUCAŢIONAL

colecţia I
,unt corecte afirmaţiile: A • K0H +O 1,-CU--CI
- -H-,o- · a -1,;CI b
l. este un alcool terţiar;
2. este un fenol; Re ferit or la compus ul b sunt corecte
3. reacţionează cu: HCL CH3- COO a; afim1aţiile:
4. re acţi o nează cu: KMn0 4 ş i H 2 S0 4 , 1. conţin e I 7,2% O;
1
.. 0 , KOH.
2. este un ester al a-naftolului;
3
3. are denumirea acetat de 2-naftil;
10.60. Un mol de compus organic A. obţ i nut 4. este i:.wmer de funcţ iune cu etil-2-naftil-
~,n oxidarea izobutenei cu reactivul Baeyer. eterul.
:acţi on ează cu:
1. I L de solu~e acidă de K1Crp 1 l/3M, la I 0.64. într-un balon cotat cu volumul de 500
'11p scurt de reacţie ; mL se introduce o pro bă de fenolat de sodin
2. 46g de Na: (C6H pNa) pur şi apoi apă dist ilată până la
3. 400g de so luţie de H1S0.; 49%, la uşoară semn. Soluţia rezultată are pH= 1O. Cunoscând
.:ă l1irc: Ka(C H 0H) - 10· 10 mol/ L, masa pr~bei de
6 5
-L 400g de soluţie de NaOH 20%. fenolat de sodiu este:
1. 0,0232g; 2. I I 6· IO·'g:
J.6 I. Prin tratarea fenolului cu soluţie de 3. 116g; 4. I 1,6mg.
:im în exces se obţine un compus A ce conţine
-: .5°o Br. Referitor la compusul A sunt corecte 10.65. Se consideră compuşii hidroxilici:
m1a1iilc: a lcool etili c (A). gl ico l (B), fenol (C),
I. nu reacţionează cu NaOH: pirocatechină (D), hidrochinonă (E), dimetileter
2. are masa moleculară mai r:.;că decât cea (F). Sunt corecte afirmaţiile:
cnolului: I. solubilitatea în apă creşte în ordinea:
3. are denumire::: :i .5-dibromofenol; C<E<B;
-l. are denumirea 2,4,6-tribromofenol. 2. punctele de topire cresc în ordinea:
C<D<E;
.62. Compusul aromatic A cu formula 3. punctele de fierbere cresc în ordinea:
- .centuală : 77,77% C, 14,81% O, 7,4% H are F<A<B:
..!,a atomilor de carbon cu 60 mai mare decât 4. toţi com puşii au moleculele asociate prin
~a maselor atomilor de oxigen şi hidrogen legături de hidrogen.
~ moleculă. Compusul A nu reacţionează cu
s::taJele active, cu bazele tari. dar reacţionează 10.66. Despre o soluţie de 2.4,6-trinitroienol
3cidul iodhidric. Compusul A este izomer de (acid picric) cu pH=2 (pk. = 0,25) sunt corecte
-criunc cu: afirmaţii le:
I. alcoolul benzilic; l. are concentraţia de cel puţin l o·;nol/L;
2. 2-feniletanolul ; 2. în 500 mL de soluţie se află cel puţin
3. p-crezolul: I, 145 g de acid picric;
-t 4-etilfenolul. 3. O, I L de sol uţie reacţionează cu cel puţin
2 ml de soluţie de aOH 0,5 M:
63. Compusul monohidroxilic aromatic A 4. concentraţia ionilorpicrat(C~H/N02) 30·)
XF,=7, con ţine 11.11 % O şi în prezenţă de este ega lă cu 10· 2 M.
::. dă o coloraţie verde. Compusul A iniţiază
-atoarca sinteză:

1colecţla
EDUCAŢIONAL
illiJ
'
Amine şi nitroderivaţi
Amine .::J

§ Caracteriz are generală


• Aminele sunt compuşi organici care au în molecula lor una sau mai multe grupe-~
(amino). Aminele provin teoretic din amoniac (NH3) prin substituirea atomilor de hidrogen "-
rad icaii hi dTOcarbonaţi . t
Exemple: C~NH 2
E
metilamjnă N-mctilfenilamină

trimetilamină

• Pentru amine se pot indica mai multe formule generale în funcţie de particularităţile loc
structurale. La determinarea acestora se ţine seama de faptul că introducerea unei grupe amine
în molecula unei hidrocarburi conduce la mărirea numărului de atomi de hidrogen cu o unitate
(- C-H, - C-NH). 5'

Exemplu: C0 H 20 _5N (rnonoamine provenite de la arene mononucleare cu cate nă laterală saturată


• Aminele au structuri foarte diferite ş i diferen ţele strncturale reprezintă criterii de
clasificare (schema 11. l.).
Schema 11.J
Amine după num ă rul -.. • amine primare Ex: CH3- NH2
radicalilor De atomul de azot se leagă un singur radical organic.
organici legaţi • amine secundare Ex: CH 3- NH- CH 3
de atomul de
De atomul de azot se leagă doi radicali organici .
azot • amine tertiare Ex: CH;-N-C6H5
, ~ I
CH3
De atomul de azot se leagă trei radicali organici.

după natura --+- • amine alifatice Ex: CH3- NH2, CH3- NH-CH 2-CR
radicalului Atomul de azot din grupa amino se leagă numai de
organic atomi de carbon saturaţi.
• amine aromatice Ex: C6H5- NH 2 , C6H 5- NH- CHr
Atomul de azot din grupa amino se leagă de cel puţ i n
un nucleu aromatic.
după numă rul~ • m?noamine Ex: CH3-CH 2- NH2
grupelor amino ln moleculă se află o singură grupă amino.
din moleculă • poliamine Ex: !½N-0- NH2
ln moleculă se află două sau mai multe grupe amino.
mJ colecţia
EDUCAŢIONAL
I
'~ Denumire
Structurile foarte diferite ale aminelor au impus mai multe variante de denumire a
--~:tora.
• Pentru monoamine primare de tipul R-l'·.1H2 sau Ar-NH2, sunt recomandate unnătoarele

a) numele radicalului alchil (R- ) sau aril (Ar- )+ amină;

- _"lp/e: CH3 CH- CH3


I
NH2
o NH2
I
I
izopropilamină fenilamină 1 -nafiilamină

b) indice care precizează pozitia grupei amino în catenă+ numele hidrocarburii de bază
'-! sau ArH) + amină (vari antă recomandată de IUPAC).
NH,
I -
o
C "'lple: CH-CH- CH3
3 I

NH2
2-propanamină benzcnamină 1 -naftalenamină
sau propan-2-au1i;i'i
• Pentru diaminele sau poliaminele primare de tipul H 2N-R-NH1 sau H 2N-Ar-NH 2,
• :-ecomandate următoarele reguli:
a) indici de poziţie pentru grnpele amino + numele hidrocarburii de bază+ prefix pentru
~ 11grupelor amino+ amină (variantă recomandată de TU PAC);
NH2
-.zple: CH,-CH2
, - 1
A
~
NH2 NH2 H2N / ~ NH2

1,2-etandiaminil 1 ,3,5-benzentriamină 1 ,4-nafialendiamină

b) numele radicalului divalent, trivalent etc. + prefix pentru numărul grupelor amino + amină.
NH2
=..u.-r.ple: CH2CH2
I I
ol I /NH2

NH2 NH2
ctilendiamină 1,2-fenilendiamină

• Pentru aminele secundare şi teqiare care co nţin radicali identici de tipul: ~NH şi R3N
-\r:NH şi Ar3N, se recomandă următoarea regulă:
prefix pentru numărul radicalilor + numele radicalului (R- sau Ar-)+ amină.
wnnple: Cr-ţ-CH2NH-CH2 CH3 Ciţ-NH-C6H5 C r-ţ-N-CH 3
dietilamină difcnilamină
I
CH3
trimetilamină
• Pentru aminele secundare ş i terţiare care conţin radicali diferiţi, ca de exemplu:
- '\'H-R2 , R1 ~-Ri,Ar, -NH-Arr Ar-~-Rr se recomandă unnătoarele variante:

_RJ I
a) denumll'ea or ca
denvaţ1
. ' N - su bst .1tu1ţ1
-~. . . . d ~
a1 unei amine pnmare, upă următoarea regula
I
colectla
EDUCAŢIONAL
Im '
:~(variantă recomandată de TUPAC):
N + numele radicalului legat de azot , numele aminei primare; .
Ca radical al aminei primare se a lege radicalul cu structură mai complexă sau, mai e~pliciL
radicalul prioritar în ordinea: radicalul aromatic polinuclear, radicalul aromatic mononuclear
radicalul alifatic cu catena cea mai lungă.
Exemple:
CH,
N/ J
CH3 CH2 yH- NH- CH3 I \ c H3
CH3
N-metil-2-butanamină
N-metilbutan-2-amină
0 I
N.N-dimetilbenzenamină N-etil -N-metil-1 -naftalenami nă

b) numele radicalilor (R- sau Ar- ) ci taţi în ordine alfabetică+ amină .


Exem~e:
C6 . -NH- CH-2 CH,., CH-CH-
3 2 N
I - CH-2 CH-., CH3 CH2 CH2 f - C6Hs
etil fenilamină CH CH 3
3
, ...._ dietilmetilamină fenilmctilpropilamină

o
• Pentru unele amine sunt acceptate şi denumiri mai vechi, mult utilizate.
NH2 CH 3

Exemple: (YH
,
anilină o-toluidină cada verină

A .
:i=l Stru ctură
• Ca şi în amoniac, atomul de azot din grupa amino este hibridizat sp3 • În amine, atomul
de azot stabileşte 3 covalenţe cr cu atomii de hidrogen sau carbon şi are un orbital sp3 dielectronic.
Aminele au o structură de piramidă turtită cu bază tri unghiulară în vârful căreia se află atomul
de azot. Unghiurile dintre covalen\ele H-N- H, H- N-C sau C-N-C diferă în funcţie de
structura aminei şi este mai mare decât în amoniac.
• Legătura N- H din amine este slab pol ară şi generează legături de hidrogen mai slabe
decât cele generate de grupa - OH.
o
~ Izomerie
În funcţie de structura lor, aminele pot prezenta diferite tipuri de izomerie.
. CH, CH3
I - I
Exemplu: @ CH3 CH2 CH2 ŢH2 ® H- C- NH
I i
© H N-C-H
2 I
NH 2 CH2 CH2
1 -butanamină I I
butilamină CH3 CH 3
(S)-2-butanamină (R)-2-butanamină
(S)-sec-butilamină (R)-sec-butilamină
ŢH3
@ CH-CH- CH
3 I 2
@ CH3 CH2 NH- CH 2 CH3
dieti lamină
NH2
2-metil- l -propanamină

m ' '
I
colecţia
EDUCAŢIONAL
i zobutilamină
A şi D (izomeri de catenă), A şi B (izomeri de poziţie), B şi C (enantiomeri), A şi E
l.Zimeri de compen saţie).

~ Proprietăţi fizice
• Moleculele aminelor ?.rimare şi secundare sunt asociate prin legături de hidrogen slabe.
;R ;R ;R
: N . . . ._ H ......... : N . . . ._ H ......... :N . . . ._ H .
\ H \ H \ H
legăturile de hidrogen se pot stabili şi între moleculele aminelor şi moleculele apei .
.. .... --H-N
o: ··· / "-.
H- "- H R
H

• La temperatura obi~nuită, aminele inferioare sunt gaze, iar aminele cu mase moleculare
-nai mari sunt lichide sau so,1<ic. Pnnctele de fierbere cresc odată cu mărirea catenei şi cu
.ntroducerea mai multor grupe amino în molecul ă şi scad pentru aminele izomere în ordinea: amine
primare> amine secundare > amine terţiare.
::xemplu:
CHr-CHrCH-CHrNH2 CH.3CHrCH-NH- Clţ, CH3CHr~- CHrCH3

p.f.~97°C
6H3 6H3
p.f.=-84°C
CH3
p.f.=+65°C
• Aminele inferioare sunt soluhile în apă. Solubilitatea aminelor în apă scade cu cât
r::idicalul hidrocarbonat este mai mare. Anilina este puţin solubilă în apă, soluţia saturată de anilină
~n: concentraţia de 3,4%.
• Aminele inferioare au miros de amoniac. Proaspăt dist i lată, anilina este un lichid incolor.
în contact cu aerul. în timp, se colorează în galben până la brun.
,o
~6 Proprietăţi chimice
Comportarea chimică a aminelor este determinată de grupa amino ş i de natura radicalului
organic.

I. Caracterul bazic
Atomul de azot din amoniac şi din amine posedă o pereche de electroni neparticipanii la
legăru ră de care se poate lega covalent coordi nativ un proton. De aceea, amoniacul şi aminele au
caracter bazic şi pot reacţiona cu substanţele donoare de protoni (apa şi acizii).
1.1. Reacţia de ionizare
• Ca şi amoniacul, la dizolvarea în apă, aminele solubile ioni zează, într-o ~eacţie de
echilibru, formând hidroxizi complet ionizaţi (vezi pag. 357 - 358).
Exemple: NH 1 + H,O
_
-= NH4 + Ho- CH:l- f'- ' 4 2 - H2O .: CH3- NH 3+ T Ho·
amon iac amoniu metilamină mctilamoniu

• Caracterul bazic al aminelor creşte în ordinea:


Ar- NH < NH < R- NH < R-NH- R
2 3 L R, ~

1.2. Reacţia c11 acizii minerali


• Aminele reacţionează cu aci zii minerali (HCI. l-1 1SO4) acceptând protonii cedaţi de acizi

I
colecţla
EDUCAŢIONAL
~
'
·--
~ , ,l•
..-~·'
~ - ~ şi formează săruri de alchilamoniu, solubile în apă. Reacţia serveşte la solubilizarea aminelor
insolubile în apă .
Exemple: CH3-NH2 + HCI - CH 3- NH/ Ct C6 H5- NH2 ..,_ HCI ---+ C6H 5-NH/ Cr
metilamină clornră de metilarnoniu fenilamină clorură de fenilamoniu

• Aminele pot fi deplasate din săruril e lor de bazele mai tari.


Exemplu: CH.-NH
, 3
·ci- + NaOH - CH3-NH3+ NaCI + H 2O
clorură de metilamoniu metilamină

2. Reacţia de alchilare
• În reacţia cu compuşii halogenaţi de tipul R-C~-X sau ~CH-X, atomii de hidrogec
din grupa amino sunt substituiţi cu radicali hidrocarbonaţi (vezi pag. 126).
Intermediar se obţin halogenuri de alchilamoniu care în prezenţa unei baze sau a amine>"
în exces cedează protoni. generând amina ale.hi lată.
Exemplu:
CH3 CI-Ii-NH2 +CH,T ) CH:::-CH-NHT- ~ CH-CH,-NH-CH -'-CH,l )
., 2 I -om 3 • 3

CH3
etanaminâ iC>dură de etilmetilamoniu N-metiletanamină

9H, ; - B·
CH3
I +CH [
CH 3
.I -
~ Clig-CH2 ~ I
CH 3
~R~~ CI--ţ1 CH2N-CH3 ~ CHi-CH
21 CH3
CH3I

iodură de ctildimetilamoniu N,N-dimetiletanamină iodură de ctiltrimctilamoniu


Reacţia reprezintă o metodă de obţinere a aminelor secundare şi terţiare care au în moleculi
radicali hidrocarbonaţi diferiţi.
• Se pot utiliza şi alţi agenti de alchilare: sulfaţi acizi de alchil (R-OSO3H), alcooL
(CH.,OH), oxid de etenă (vezi pag. 285).
3. Reacţia de acilare
a) R- NH2 + R.L...COOH ·Hfl > R-NH-CO-R' Condiţii:
aminâ primară amidă N-substituită • încălzire la temperatur
mai ridicate.
R\ NH + RL..COOH R\ N- CO-R'
RI
amină secundară
R/ amidă N,N-disubstituită

b) R-NH2 + RL..COCl ~ R- NH-CO-R' Condiţii:


• mediu anhidm (eter, benzen),
R\ , R\ prezenţa unei baze orga-
R/ NH + R-COCl ~ R / N-CO-R' nice, încălzire slabă.

c) R-NH2 + (R1.....C0)20 > R-NH-CO - R' Condiţii:


• temperaturi obişnuite sau
încălzire slabă.
: > NH + (R