traduceri

8
SFANTUL GRIGORIE
CEL MARE

OMILII.
LA PROFETUL !EZECHIEL .
 CUPRINS

Studiu introductiv
(Ileana Ingrid Bauer) ............................................................... 7

OMILII LA PROFETUL !EZECHIEL

CARTEAI

Prefata ..................................................................................... 41

Omilia I ................................................................................... 43

Omilia II ·······'·········································································· 59

Omilia III ........................................................... ..................... 79

Om ilia IV ................................................................................ 95

Om ilia V ...................................................... , ......................... 107

01nilia VI .............................................................................. 121

Om ilia VII . .. . .. .. .. . .. . .. .. . .. .. . .. .. .. .. . .. .. .. ... .. .. .. .. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. . .. . 143

01nilia VIII ......................... ;................................................ ;. 167

Omilia IX .. .. .. .. . .. .. .. .. .. ... .. .. .. .. .. .. . .. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. ... .. .. .. .. .... . .. . 197

Omilia X ................................................................................ 227

01nilia XI ............................................................................... 263

Omilia XII ............................................................................. 287

 OMILII LA PROPBTUL IEZECHIEL
CARTE'AAII-A

Prefata ............ ,.. 315

j •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Studiu introductiv
Omilia I ...............................................................,.... ~ ............. 317
1i. ' ~ ' '

Omilia II' ................................................. :.............................. 341 1. Omiliile la Profetul Iezechiel reprezinta prima scriere
', ' , : \ ,, ;'\ r'· \. " ''.'
exegetica a Sfantului Grigorie eel Mare care se traduce in limba
On1ilia III ......................... ,............ ,.,,...................................... 359
"' " j ' '
romana §i una din cele mai frumoase capodopere exegetice
din literatura patristica.
Omilia IV .............................................................................. 385 Fiind ultimul dintre marii parinti latini dasici ai Anti-
; chitatii, Sfantul Grigorie se remarca printr-o impresionanta
111
Omilia V ................................................................................ 407 capacitate de sinteza §i printr-un talent extraordinar de a face
'I'
III invataturile teologice din scrierile Parintilor de dinainte d~
Om ilia VI .............................................................................. 431
Ii el cat mai pe intelesul credinciosului simplu1• Predicand in
J
!I Omilia VII ............................................................................. 455 imprejurari foarte dificile, cand Roma §i intreaga Italie erau
asediate de barbari, Sfantul Grigorie §tie sa ajunga la inima
Omilia VIII ............................................................................ 481 tuturor ceior care-I asculta, §tie sa selecteze cele mp.i impor-
tante invataturi ale Bisericii, sa le simplifice §i sa le darifice
Omilia IX ............................................................................... 505 atat de bine !neat in Apus a devenit eel mai influent Sfant
Parinte dupa Fericitul Augustin. Aspectele doctrinare pe care
Omilia X ................................................................................ 533 el a pus accent §i le-a dezvoltat au ramas pana in prezent teme
de prim interes pentru intreaga Biserica2•
2. Sfantul Grigorie s-a nascut in jurul anului 540 d.Hr.
Bibliografie ............................................................................ 559 la Roma 3, intr-una din cele mai vechi §i mai instarite familii

Indice de referinte scripturistice .............................................. 565 1 Henry de Lubac, Exegese medievale. Les quatre sens de l'Ecriture,
'': 1
v-01. 1, Paris,1959-1964, pp. 187-193.
2 Ibidem, vol. 2, pp. 537-548; vol. 3, pp. 335-336.

3 Referitor la biografia sa, a se vedea ~i: Walter Stuhlfaith; Gregor[; Der

Grofie. Sein Leben bis zu seiner Wahl zum Papste nebst einer Untersuchung der
iiltesten Viten, Winter Verlag, Heidelberg, 1913; John Moorhead, Gregory
the (Jreat, Routledge, Londra, 2005; Fredrick Homes Dudden, Gregory the
Great: His Place in History arid Thought, v,ol. I, Longman, Londra, 1905;
Bertram Colgrave, The Earliest Life of Gregory the Great by an Anonymous
8 Omilii la Profetul Iezechiel I
senatoriale cre§tine. Strabunicul sau, Felix al III-lea (483-492),
a fost papa, ca de altfel §i o alta ruda din partea tatalui sau,
Anicetus I (535-536). Mama sa, Silvia, §i doua din cele trei su-
rori ale t.atalui sau, Tarsilla §i Aemiliana, sunt §i ele canoni-
zate de Biserica.
A avut parte de cea mai inalta pregatire intelectuala po-
sibila la acea vreme, lucru care i-a facilitat o ascensiune rapida
in administratia romana. In 573, Sfantul Grigorie detinea
functia de prefect al cetatii §i pre§edinte al senatului, cea mai
inalta demnitate civila ?in Roma. Dupa moartea tatalui sau,
Sfantul Grigorie a renuntat la functia politica, a donat cea mai
mare parte din averea sa saracilor, iar casa parinteasca de pe
dealul Caelian din Roma ;;i proprietatile din Sicilia le-a trans-
format ill §apte manastiri. Incepand din 575, a ales sa vietuiasca
in Manastirea "Sfantul Andrei" 1 fosta sa casa parinteasca,
nu in calitate de staret, ci de simplu monah, §i s-a dedicat ru-
gaciunii, contemplatiei §i citirii Sfintelor Scripturi §i a Sfintilor
Parinti. Perioada de tihna §i de retragere in singuratate dupa
care a tanjit atat de mult a fost de scurta durata. In 579, Papa
Pelagius al II-lea 1-a luat din manastire impotriva vointei lui
§i 1-a facut unul dintre cei §apte diaconi ai sai, cu responsa-
bilitati practice pentru bunastarea comunitatii cre§tine din
Roma. Era o perioada de criza, longobarzii asediasera nordul
Italiei :;;i se apropiau de Roma. De,aceea, Papa Pelagius al II-lea
1-a trimis in primavara anului 579 ca apocrisiarh sau nuntiu
al sau la Curtea Bizantului in Constantinopol ca sa incerce
sa-1 faca pe Imparatul Tiberiu sa in~eleaga in ce pericol se afla
Italia ~i sa-1 convinga sa trimita. ajutoare. Interventia sa nu
a avut succes pentru ca 9i Imperiul Bizantin se confrunta cu
per9ii la est 9i cu avarii 9i slavii la nord. In jurul anului 586, a
revenit la Roma 9i s-a intors cu mare bucurie la Manastirea
Monk of Whitby, University of Kansas Press, Kansas, 1968, Gillian R.
Evans, The Thought of Gregory the Great, Cambridge University Press,
Cambridge, 1986, pp. 4-5.
Studiu introductiv 9
,,Sfantul Andrei" unde a devenit staret. In anul 590 Italia 9i
1
mai ales Roma a fost lovita de inundatii foarte mari urmate de
o epidemie de ciuma care a rapus o mare parte din locuitori,
inclusiv pe Papa Pelagius. in acela9i an, pe 3 septembrie 590,
Sfantul Grigorie a fost investit Papa in ciuda impotrivirii lui,
fiind primul papa ales direct din mediul monahal. Astfel,
de9i prefera viata retrasa 9i contemplatia, Sfantul Grigorie
a fost silit din nou sa se implice in viata cetatii §i sa faca fata
multiplelor probleme pe care aceasta functie le presupunea,
mai ales in perioada aceea extrem de grea prin care trecea
Imperiul. Iubind saracia 9i simplitatea, a indepartat de la re-
;;edinta papala toti functionarii laid §i i-a inlocuit cu calugari.
Inca din 590, cand a fost ales papa, Valea Padului se afla
deja sub stapanirea longobarzilor, iar dezastrul la.sat de ciuma
9i de foamete paralizase orice interventie a autoritatilor civile.
A cazut ill sarcina lui sa protejeze poporul din Roma impotriva
navalirilor barbarilor 9i sa organizeze trimiterea de ajutoare.
In 593, longobarzii au asediat Roma, iar Sfantul Grigorie a
incheiat pace cu ei. in ultima decada de viata, Sfantul Grigorie
a trebuit sa se ocupe aproape singur atat de problemele Bi-
sericii, cat 9i de cele ale societatii civile. A numit guvernatori
pentru cetatile Italiei, a organizat finantarea armatei 9i stran-
gerea proviziilor de hrana pentru tot poporul, a purtat de grija
de proprietatile Scaunului Papal, a condus activitatea diplo-
matica cu conducatorii Europei, a pastrat ordinea in vreme ce
autoritatile bizantine s-au dovedit slabe 9i nedemne de in-
credere. Din punct de vedere spiritual, s-a implicat in mod
deosebit in evanghelizarea popoarelor necre9tine din Nordul
Europei, trimitand misionari. Un deosebit succes 1-a avut
misiunea trimisa in Anglia in anul 596, sub conducerea lui
Augustin, staretul care i-a urmat Sfantului Grigorie in ma-
nastirea de metanie, eel care avea sa ajunga in anul 604 Epis-
copul Augustin de Cantebury. De aid au fost trimi9i dupa
moartea Sfantului Grigorie misionari in Olanda 9i Germania.
De asemenea, Sfantul Grigorie a revizut liturghia, alcatuind
10 Omilii la Profetul Iezechiel
Liturghia Darurilor inaintesfintite care astazi se savar§e§te in
Ortodoxie in Postul Mare, precum 11i 'intreg cultul, efortul sau
fiind decisiv in cristalizarea stilului muzical gregorian. Mare
parte din aceasta ultima perioada a vietii1 Sfantul Grigorie
a fost foarte bolnav. Cu toate acesh~a, a lucrat neobosit pana
la trecerea la cele ve~nice, pe 12 martie 604.
3. In timp ce locuia ca monah la Manastirea Sfantul 11
Andrei", Sfantul Grigorie eel Mare a tinut predici exegetice
la prima carte a RegiloJ, la Profeti, la Pilde ;;i la Cantarea
Cantarilor. Aceste predici au fost notate de catre unii dintre
calugari, insa numai Omiliile la prima carte a Regilor4 §i la
Cantarea Cantarilor 5 au supravietuit.
La Constantinopol, Sfantul Grigorie a inceput sa scrie
Comentariul la cartea lui Iov 6, una dintre cele mai intinse lu-
crari patristice, pe care a terminat-o in jurul anului 591 1 du pa
ce s-a intors la Roma §i deja era Papa. In primii ani de epis-
copat a scris Cartea regulei pastorale7 • In 591, fiind prea bolnav
sa rosteasca personal predici, a compus pentru Duminicile §i
sarbatorile de peste an patruzeci de Omilii la Evangheliz'8. In pe-
rioada cand longobarzii au asediat Roma in jurul anului 593
1 1
Sfantul Grigorie a compus §i rostit in Biserica Omiliile la Iezechiel.
Gregoire le Grand, Commentaire sur le premier livre des rois, 6 vol.,
4
SC 351, 391, 432, 449, 469, 482, Les Editions du Cerf, Paris, 1989, 1993,
1998, 2000, 2003, 2004.
Gregoire le Grand, Commentaire sur le cantique des cantiques, SC 314,
5 oglindea foarte bine starea tragica in care se afla poporul
Les Editions du Cerf, Paris, 1984.
b St. Gregory the Great, Morals on the Book of fob, 3 vol., John Henry
Parker, Oxford ~i J.G.F. and J. Rivington, Londra, 1844.
7 Sfantul Grigorie eel Mare (Dialogul), Cartea regulei pastorale, trad.
de Pr. Prof. Onor. Dr. Alexandru Moisiu, Editura Centrului mitro-
politan, Sibiu, 1987
8 Gregoire le Grand, Homdies sur l 'Evan':{ile, 2 vol., SC 485, 522,
Les Editions du Cerf, Paris, 2005, 2008. ' 11 Omilii la Iezechiel II, Prefata, p. 315.
11
Studiu introductiv
Cea mai populara lucrare Dialogurile9 , o colectie de patru carti
1
ce relateaza semne minuni ;;i vindecari ale sfintilor de la
1
inceputul secolului al VI-lea a fost scrisa intre anii 593-594.
1
In 601 a revizuit ;;i publicat Omiliile la Iezechiel. Pe toata pe-
1
rioada in care a fost papa (590-604) a scris peste 850 de scri-
soriJO, din care reiese foarte !impede ampla lucrare practica
;;i misionara pe care a intreprins-o.
4. Prin urmare, Omiliile la Iezechiel au fost rostite in Bi-
serica papala ,,Sfantul loan din Lateran", in al treilea an de
pontificat, intr-un moment extrem de dramatic. Cu doi ani J:na-
inte, inundatiile §i epidemia de ciuma decimasera foarte mare
parte din populatia Italiei, iar flagelul a incetat in popor nu-
mai dupa ce Sfantul Grigorie a organizat ample procesiuni
religioase insotite de rugaciuni pline de umilinta. Tot de la in-
ceputul pontificatului sau, regii longobarzi stapaneau deja
cea mai mare parte din Italia: Valea Padului in nord ;;i duca-
tele Spoleto §i Benevento in centru, fiind in plina expansiune.
Catre sfar;;itul anului 593 a;;a cum Sfantul Grigorie insu;;i
1
precizeaza in prefata cartii a doua a Omiliilor la Profetul Ie-
zechiel 11, regele longobard Agilulfo a trecut fluviul Pad §i
s-a J:ndreptat spre Roma. Nimicirea ultimelor rama§ite din
ceea ce odinioara fusese capitala Imperiului era inevitabila.
Punandu-§i nadejdea numai in Dumnezeu1 Papa Grigorie
alege sa talcuiasca profetia lui Iezechiet pentru ca starea in
care se afla poporul iudeu in Babilon in vremea acestui profet
roman in timpul sau, cercetat de Dumnezeu cu boala. foamete, 1
9 Gregoire le Grand, Dialogues, 3 vol., SC 251, 260, 265, Les Edi-
tions du Cerf, Paris, 1978-1980.
rn The Letters of Gregory the Great, traducere, cu introducere §i note
de John RC Martyn, 3 vol., Pontifical Institute of Mediaeval Studies,
Toronto, 2004.
 0
12 Omilii la Profetul Iezechiel
sabie §i robie, lipsit de orice conducere laica §i incredintat
numai purtarii de grija a pastorilor randuiti de El spre man-
gaiere: ,,Unde este senatul? ~i unde este acum poporul? Oa-
sele s-au topit de tot, carnea s-a topit, toata randuiala dem-
nitatilor lume§ti a disparut. Tot ce o compunea s-a copt. Noi,
destul de putini, care am mai ramas, zi de zi suntem amenin-
tati de sabii, zi de zi suntem apasati de nenumarate suferinte.
Sa se spuna, a§adar: «Pune caldarea goala pe carbuni rncin;i»
(Iez. 24, 11). De vreme ce senatul lipse§te, poporul a disparut
§i chiar §i in putinii o~meni care mai sunt, durerile §i ge-
metele se inmultesc zi de zi, Roma, deja goala, arde! Dar de
ce mai vorbim despre oameni, cand vedem ca, ruina dupa
ruina, toate cladirile ei sunt distruse?" 12 •
Explicand cuvintele Profetului Iezechiel, Sfantul Grigorie
cauta sa sensibilizeze pe toti cei rama§i in Roma sa-§i in-
drepte viata lor §i sa se intoarca din toata inima la 0 viata
placuta lui Dumnezeu, ca sa se potoleasca mania Domnul~i
abatuta asuprn lor cu atata violenta 13 : ,,«Daca, poate, macar
ei asculta». In mod limpede, acest lucru ni se spune noua, cei
care, zdrobiti, urmariti, inchi§i, am pierdut toate bunurile
pe care le-am avut In aceasta lume. Vedem ora§e ruinate,
intarituri maturate, pamanturi devastate, biserici daramate
§i totu§i urmam 1nca in nedreptati pe parintii no§tri de a
caror martdrie, pe care am vazut-c>, nu s.untem diferiti. Ei pa-
catuiat;i, de fapt, 1n mijlocul plikt:1dlor, noi '.lnsa pacatuim in
mijlocul loviturilor, ceea ce este mai grav"~ 4 • Pretutindeni ve-
11
dem durere, peste tot auzim gemete. Ora~ele au fast distruse,
Omilii la Iezechiel II, 6, 22, p. 452.
12
Jeffrey Richards descrie Omiliile la lezechiel ca ,,o tanguire ex-
13
tinsa pentru nimicirea Romei §'i atitudinea care trebuie luata in
aceasta imprejurare". Jeffrey Richards, Consul of God: The Life and
Times of Gregory the Great, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1980,
p. 54.
14 Omilii la Iezechiel I, 9, 9, p. 204.
13
Studiu introductiv
fortificatiile au fost daramate, ogoarele s-au depopulat, pa-
mantul a devenit o pustietate. Nici un om pe ogoare, aproape
nici un locuitor n-a ramas in ora§e; ba chiar, aceste mici ra-
ma§ite ale neamului omenesc inca sunt lovite zi de zi, fara
incetare. Bicele dreptatii cere§ti nu au sfar§it, pentru ca nici in
mijlocul bicelor nu ne-am indreptat gre§elile lucrarii noastre.
Vedem ca unii sunt du§i in robie, altii sunt mutilati, altii
sunt omorati. Atunci ce mai este de placut in aceasta viata,
fratii mei?" 15 •
Ca Papa al Romei in acele imprejurari cumplite, Sfantul
Grigorie este cople§it de tot felul de griji materiale §i spiri-
tuale: ,,Dar, dupa ce mi-am pus povara pastorala pe umarul
inimii, sufletul meu nu mai poate sa se adune fara incetare
in el insu§i, fiindca se imparte intre multe. Caci sunt constrans
sa cercetez atat litigii ale Bisericii, cat §i ale manastirilor §i
adesea sunt silit sa judec viata §i faptele fiecaruia. Trebuie
sa ma ocup §i de anumite probleme de interes cetatenesc, §i
sa ma tanguiesc de navalirea sabiilor barbarilor, §i sa ma tern
de lupii care pandesc turma care mi-a fost incredintata.
Trebuie sa ma ocup §i de lucruri administrative, ca sa nu le
lipseasca mijloacele de trai celor care se supun disciplinei
regulamentului, §i sa suport cu rabdare anumiti jefuitori, §i
sa le zadarnicesc acelora planurile, pazind l:n toate acestea
cu grija dragostea. Atata timp cat mintea mea, franta §i sfa-
§iata, se indreapta catre atatea §i atatea lucruri care trebuie
gandite, cand sa se mai intoarca in ea l:nsa§i ca sa se adune
in intregime in propovaduire §i sa nu se desparta de slu-
jirea cuvantului care trebuie facut cunoscut?" 16 •
Cu toate acestea, Sfantul Grigorie nu l:nceteaza cu ultimele
puteri sa-§i faca datoria de strajer al poporului lui Dumnezeu17,
15 Omilii la Iezechiel II, 6, 22, p. 451.
16 Omilii la Iezechiel I, 11, 6, p. 267.
17 Iez. 3, 17.
 ~
14
Omilii la Profetul Iezechiel
mustrandu-se pe sine cu asprime pentru ca nu reu§e§te sa se
ingrijeasca de lucrarea pastorala a§a cum ar trebui: ,,0, cat de
aspre sunt pentru mine acestea pe care le spun, pentru ca,
vorbind a§a, ma lovesc pe mine insumi, eu care nici nu am
limbaj adecvat ca sa tin o predica a§a cum trebuie, nici - in
masura in care a§ putea tine - nu reu§esc sa urmez 1nde-
ajuns cele graite prin vietuire. Eu, care adesea ma las antrenat
ill cuvinte nefolositoare §i, mole§it §i neglijent, aman sa indemn
§i sa zidesc aproapele!" 18 •
::i
Predicand in fiecare 19, Sfantul Grigorie eel Mare a rostit
cele douazeci §i doua de omilii exegetice la Profetul Iezechiel
intr-im timp foarte scurt. In primele douasprezece omilii a
talcuit trei capitole §i trei versete de la inceputul profetiei 20,
iar apoi, constrans de pericolul iminent sa-§i scurteze cuvantul,
in ultimele zece omilii §i-a indreptat atentia, la indemnul
fratilor, catre viziunea Templului din capitolul al 40-lea21 , fara
s-o termine.
Sfa§iat de durere pentru moartea tragica a multora dintre
cei pe care-i pastorea, el insu§i bolnav, Sfantul Grigorie a
intrerupt §irul omiliilor cu cuvintele Dreptului Iov, a carui
carte o cercetase la Constantinopol in cei §ase ani in care in-
cercase zadarnic sa dobandeasca ajutor impotriva navalirilor
longobarzilor de la imparatii bizantini: Nimeni sa nu-mi re-
11
pro§eze, daca lncetez sa mai vorbesc despre acestea, fiindca,
dupa cum toti va dati seama, suferintele noastre au crescut:
pretutindeni suntem inconjurati de sabii, pretutindeni ne
temem de pericolul mortii iminente. Unii se lntorc la noi cu
mainile taiate, despre altii se aude ca au fast luati prizonieri,
iar despre altii, ca au fast Uci§i. Sunt silit sa tac, «pentru ca
18
Omilii la Iezechiel I, 11, 5, p 266
19
Omilii la lezechiel I, 10, 23, pp. 242-243.
20 Iez. 1, 1-4.
21 Iez. 40, 1-47.
1$
Studiu introductiv
sti£letul meu este dezgustat de viata mea» 22 • Nimeni sa nu
mai caute la mine aprofundarea Sfintei Scripturi, «pentru ca
harfa mea a ajuns instrument al tanguirii §i flautul meu glasul
bocitoarelor» 23 • Ochiul inimii nu mai vegheaza la cercetarea
tainelor, pentru ca «istovitu-s-a sufletul meu de suparare» 24 •
Lectura textului este deja mai putin placuta sufletului meu,
«ca am uitat sa-mi mananc painea mea de glasul suspinului
meu» 25 • Celui caruia nu-i place sa traiasca, cum sa-i mai placa
sa vorbeasca despre intelesurile tainice ale Sfintei Scripturi?
[ar eu, care sunt silit zi de zi sa beau amaraciune, cand a§ putea
sa beau un vin duke? Ce mai ramane In afara de a aduce
multumiri cu lacrimi In mijlocul lncercarilor pe care le indu-
ram din cauza faradelegilor noastre? Caci Insu§i Cel care ne-a
creat S-a facut pentru noi Tata prin duhul lnfierii pe care ni
1-a dat. $i uneori Ii hrane§te pe fii cu paine, alteori ii in-
dreapta cu biciul incercarilor, pentru ca, prin dureri, raniri §i
rasplati, El ii invata pentru a primi mo§tenirea Ve§nica" 26 •
5. De§i au fost rostite in graba, Omiliile la Iezechiel reflecta
maturitatea teologica a Sfantului Grigorie, reprezentand ul-
tima sa scriere exegetica §i totodata cea mai inalta din punct
de vedere spiritual. Bogatia de invataturi dogmatice, morale
§i ascetice, dezvoltate pe temelia talcuirilor Parintilor de di-
nainte de el, atesta sarguinta CU care obi§nUia Sa citeasca per-
manent Sfanta Scriptura §i mai ales scrierile Sfantului Ambrozie,
ale Fericitului Ieronim §i ale Fericitului Augustin.
Cartea Profetului Iezechiel este una dintre cele mai
obscure, mai putin citate §i mai putin comentate carti din
22 Iov 10, 1.
23 Iov 30, 31.
24 Ps. 118, 28.
25 Ps. 101, 5-6.
26 Omilii la Iezechiel II, 10, 24, p. 557.
 16
Omilii la Profetul Iezechiel
Vechiul Testament27. Fericitul Ieronim noteaza ca pana la im-
plinirea varstei de treizeci de ani, rabinii interziceau iudeilor
chiar §i simpla lecturare a viziunii slavei Domnului din primul
capitol §i a viziunii noului Templu din ultimele noua capitole
tocmai din cauza dificultatii interpretarii lor28 • intre aghio-
grafii Noului Testament, numai Sfantul loan Evanghelistul
face aluzie la cele doua viziuni, oferind exegetilor cregtini in-
dicii foarte valoroase cu privire la semnificatia lor. Descri-
erea lui Hristos din Apocalipsa ca avand picioarele asemeni
,,aramei arse in cuptor// .§i glasul asemeni unui vuiet de ape
I!
multe 1129 face aluzie la cele patru fiinte din cartea Iezechiel,
ale caror picioare ,,scanteiau ca arama" 30 §i ale caror aripi pro-
duceau acela§i tip de zgomot31. Mai mult, in viziunea Liturghiei
ceregti din capitolul al 4-lea al Apocalipsei, imaginile con-
template de Evanghelist sunt intru totul similare celor pe care
Profetul Iezechiel le-a vazut pe malul raului Chebar. Astfel
amandoi aghiografii precizeaza ca au vazut cerurile deschise 32,
ca au vazut patru fiinte ale caror fete erau asemenea leului,
vitelului, omului §i vulturului33, pline de ochi de jur imprejur34 .
Iezechiel spune ca deasupra fiintelor era un firmament care
27
Wilhelm Neuss, Das Buch Ezechiel in Theologie und Kunst bis zum
Ende des XII. fahrhunderts, Aschendorffische Verlagsbuchhandlung,
Munster in Westfalia, 1912, pp. 23-106; Ernst Dassmann,,, Trinitarische
und christologische Auslegung der Thronvision Ezechiels in der pa-
tristischen Theologie", in Im Gespriich mit dem dreieinen Gott, Patmos
Verlag, Dtisseldorf, 1985, pp. 157-174.
28
Fericitul Ieronim, Comentariu la cartea Profetului Iezechiel, CCSL
75, Brepols, Turnholt, 1964, pp. 3-4 sau PL 25, col. 17
29 Apoc. 1, 15.
:io Iez. 1, 7.
31 Iez. 1, 24.
32
Iez. 1, l; A poc. 4, 1.
33 Iez. 1, 5-10; Apoc. 4, 6-7.
34 Jez. 1, 18; Apoc. 4, 6.
Studiu introductiv 17
semana cu cristalul, §i deasupra firmamentului un tron in
care era agezat cineva ca un om35 . La loan, firmamentul este
inlocuit de o mare de sticla asemeni cristalului, iar Cel de
pe tron este Domnul insugi36 . in profetia lui Iezechiel, fiin-
tele sunt comparate cu faclii aprinse37, iar la loan sunt
descrise §apte faclii de foe ce ardeau inaintea tronului lui
Dumnezeu38 . Ambele viziuni infati§eaza tronul Domnului
inconjurat de curcubeu39 . in ambele viziuni, Dumnezeu are in
mana Sa o carte ,,scrisa inauntru §i in afara" 40 pe care o da
aghiografilor sa 0 manance, iar in gura lor, aceasta se face
duke ca mierea41 . De asemenea, §i Templul ceresc din Apo-
calipsa42 amintegte de viziunea Templului din profetia lui
Iezechiel43 prin imaginea omului cu funia de masurat44, a mun-
telui inalt pe care este agezat Ierusalimul45, a celor douaspre-
zece porti dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui
Israel46, a raului care izvoragte din Templu47 etc.
. De la Sfintii Parinti ni se pastreaza numai trei comentarii
la Profetul Iezechiel, inafara de Omiliile Sfantului Grigorie,
dintre care doua sunt complete, scrise de Fericitul Ieronim43 §i
35 Iez. 1, 22, 26.
36 Apoc. 4, 2; 5, 1, 13.
37 Iez. 1, 13.
38 Apoc. 4, 5.
39 Apoc. 4, 3; Iez. 1, 28.
40 Iez. 2, 10; Apoc. 5, 1.
41 Iez. 3, 2-3; Apoc. 10, 8-10.
42 Apoc. 21.
43 Iez. 40-48.
44 Iez. 40, 3; 44, l; Apoc. 21, 15-17.
45 Iez. 40, 2; Apoc. 21, 10.
46 Iez. 48, 31; Apoc. 21, 12-13.
47 Iez. 47, 7, 12; Apoc. 22, 1-2.
48 S. Hieronymus Stridonensis, Commentaria in Ezechielem, PL 25, Migne,
Paris, 1845, col. 15-490.
18 Omilii la Profetul Iezechiel
de Fericitul Teodoret de Cir49, iar Omiliile lui Origen50 cu-
prind numai talcuirea primei viziuni. Datorita disputelor cu
gnosticii, marcionipi, arienii §i eunomienii referitoare la impo'"
sibilitatea fapturii de a cunoa§te pe Dumnezeu in fiinta Sa,
observatii foarte pertinente asupra viziunii slavei Domnului
din primul capitol al lui Iezechiel se mai gasesc la multi alti
Sfinti Pa-rinti precum: Sfantul Irineu de Lyon, Eusebiu de
Cezareea, Sfantul Ambrozie al Milanului, Sfantul Chiril al
Ierusalimului, Sfantul Vasile eel Mare, Sfantul Grigorie de
Nazianz §i Sfantul loan Gura de Aur.
6. Omiliile la Iezechiel ale Sfantului Grigorie eel Mare
constituie, alaturi de comentariul la Cartea lui Iov, un veri-
tabil manual de ermineutica biblica ortodoxa. Scrise pe un ton
foarte simplu §i familiar 51 , ele urmaresc in detaliu cuvintele
Scripturii §i, pomind de la acestea, desprind invataturile
cele mai utile pentru ascultatori §i le clarifica prin exemple
concrete din intreaga Scriptura.
Deplin convins ca Autorul tuturor carplor sfinte este Dum-
nezeu52 §i ca scopul ambelor Testamente este mantuirea oame-
nilor53, Sfantul Grigorie nu insista pe date istorice, biografice
49 S. ~heodoretus, Cyrensis Episcopi, lnterpretatio in Ezechielem,
PG 81, M1gne, Paris, 1864, col. 808-1256.
50 Origenes, Homiliae in Ezechielem, W.A. Baehrens, Origenes Werke,
vol. 8, Die griechischen christlichen Schriftsteller, nr. 33, Teubner, Leipzig,
1925; Origene, Homelies sur Ezechiel,, text latin, introducere, traducere ~i
note de Marcel Barret, SC 352, Les Editions du Cerf, Paris, 1989.
51 Referitor la stilul omiliilor, a se vedea: Vincenzo Recchia Le
Omelie di Gregorio Magno zu Ezechiele (I-V), Adriatica Ed., Bari, 1974.
52 ,,A~adar, pentru ca Atotputernicul Dumnezeu, pentru mantuirea
n?astra, a creat E.l 1nsui;;i cele spuse in sfintele Testamente i;;i tot El insui;;i
m le-a descoperit, duh de viata era in roti" (Omilii la Iezechiel I 7 17
P• 157), I I
,,Sfanta Scriptura are doua Testamente: ~i unul ~i celalalt a vrut
53
Duhul lui Dumnezeu sa fie scrise pentru ca sa ne elibereze de moartea
sufletului" (Omilii la Iezechiel I, 7, 16, p. 156).
Studiu introductiv
sau filologice, ci socote§te de folos sa inceapa printr-un amplu
studiu introductiv asupra formelor §i timpurilor profetiei,
subliniind faptul ca ceea ce cunosc oamenii inspirati de Dum-
nezeu, cunosc in parte, ca duhul profetic nu este intotdeauna
prezent in profeti54, ca adevaratii profeti, chiar daca se in-
tampla sa spuna ceva dupa mintea lor, intotdeauna se corec-
teaza potrivit descoperirii Duhului Sfant55 §i ca ceea ce se
descopera in profetie se poate referi atat la un timp apropiat,
cat §i la un timp indepartat, atat la trecut, cat §i la prezent
sau la viitor56 •
Certitudinea sa ca absolut fiecare cuvant din Scriptura este
inspirat de Duhul Sfant57 §i poarta o semnificatie duhovni-
ceasca58, ca nimeni nu poate talcui scrierile dumnezeie§ti
54 Omilii la Iezechiel I, 1, 15, pp. 53-54.
55 Omilii la Iezechiel I, 1, 16, p. 55.
56 Prin aceasta omilie introductiva, Sfantul Grigorie eel Mare aduce
un raspuns ortodox chiar impotriva principiului care sta la temelia
metodei istorico-critice protestante de datare a textelor sfinte. Ai;;a cum
sesiza exegetul catolic E. Pusey, adeptii acestei metode ,,transforma
orice profetie intr-o simpla «anticipatie» a ceea ce ar putea sau nu
ar putea sa se intample, tagaduind profetilor orice cunoai;;tere sigura
a vreunui vii tor". Imposibilitatea de a ajunge la vreun consens cu
privire la datare ,,nu se datoreaza deficientei unei perspicacitati slab
exersate a criticilor; insui;;i principiul lor ca nimic la profeti nu se poate
referi la vreun viitor indepartat, chiar daca acel viitor implinei;;te
exact cuvintele, este principala sursa a confuziilor lor. De vreme ce
cuvintele profetului se refera cu adevarat §i l:§i gasesc implinirea in
evenimente foarte indepartate i;;i teoria criticilor cere ca acestea sa
se refere la evenimente imediate, fie din prezent, fie dintr-un viitor
apropiat, ei trebuie sa rupa aceste cuvinte de evenimentele la care
se refera i;;i astfel cele mai firei;;ti interpretari sunt cele care sunt ulti-
mele admise". E.B. Pusey, The Minor Prophets with a Commentary, J.H.
I
& Parker, Oxford; Deighton, Bell & Co., Cambridge, Rivington, Lon-
dra, 1860, pp. 507-508.
57 II Tim. 3, 16.
58 Omilii la Iezechiel I, 12, 1, p. 287; I, 2, 8, pp. 64-65.
20 Omilii la Profetul Iezechiel
daca nu-i descopera Insu;;i Dumnezeu semnificatia lor59 ;;i
modul in care tainele Luise pot face pe inteles iubitorilor de
adevar60 nu inseamna ca Sfantul Grigorie credea ca aghiografii
sau exegetii ar fi ,,cu totul pasivi in actul inspiratiei" 61 • Dim-
potriva, el vorbe;;te de o conlucrare permanenta intre oamenii
sfinti ;;i Dumnezeu. Astfel, pentru a intelege cele care i se
vesteau, profetul este indemnat chiar de Domnul sa me-
diteze indelung la cuvintele profeplor dinainte de el: ,,De vreme
ce Profetul Iezechiel urma sa asculte multe cuvinte obscure
;;i incalcite, nu i se spune, referitor la sulul sfant, «bea», ci
«mananca». Cu alte cuvinte, ca ;;i cum ar fi spus: «cerce-
teaza ;;i intelege», ca aceasta este «mai intai mesteca ;;i apoi
inghite»" 62 • De asemenea ;;i osteneala exegetului de a cerceta
cu deosebita atentie ;;i rabdare cuvintele Sfintei Scripturi
este voita chiar de Dumnezeu: ,,De buna seama, insa;;i necla-
ritatea vorbirii lui Dumnezeu este de mare folos, caci ea an-
treneaza simtirea pentru ca prin truda sa se largeasca ;;i prin
exercitiu sa poata apuca ceea ce n-ar fi putut in trandavie.
Ea are inca un avantaj ;;i mai mare: intelegerea Sfintei Scripturi,
daca ar fi fost accesibila peste tot, ar fi ajuns dispretuita, dar
a;;a, prin anumite pasaje mai obscure, raspande;;te o dulceata
cu atat mai mare cu cat ea obosise sufletul printr-o mai mare
truda a cautarii" 63 .
Mai mult, oricine nu-;;i deschide gura inimii ;;i nu se
schimba potrivit invataturii pe care o cite;;te sau o asculta,
degeaba cite;;te sau asculta: ,,A;;adar, deschidem gura cand
5"Omilii la Jezechiel I, 10, 5, p. 229.
Omilii la lezechiel I, 1, 19, p. 57.
611
61
A SE:'Vedeo aceasta acuzatie la Fredrick Homes Dudden, Gregory
the Great: His Place in History and Thought, vol. 2, Longman, Londra,
1905, p. 305.
62 Omilii la lezechiel I, 10, 3, p. 228.
63 Omilii la lezechiel I, 6, 1, p. 121.
Studiu introductiv 21
ne pregatim simturile interioare pentru intelegerea cuvan-
tului sfant. Astfel, la glasul Domnului, profetul ;;i-a deschis
gura pentru ca, la suflul invataturii Domnului, dorintele inimii
noastre se deschid larg ca sa apuce ceva din hrana vietii" 64 •
11Gura noastra mananca atunci cand noi citim cuvantul lui
Dumnezeu, iar cele dinlauntru se umplu atunci cand inte-
legem ;;i ne pazim in cele in care ne-am ostenit citindu-le" 65 •
,,Seamana mult in inima sa, dar culege putin, cine cunoa;;te
multe despre poruncile cere;;ti, fie citindu-le, fie auzindu-le,
dar lucrand neglijent, le fructifica putin. Mananca ;;i nu se sa-
tura cine, ascultand cuvintele lui Dumnezeu, dore;;te bogatie
sau marire in aceasta lume. Cu indreptatire se spune ca nu se
satura, pentru ca mananca ceva, dar pofte;;te sa manance alt-
ceva. Bea ;;i nu se imbata cine apleaca urechea la glasul pro-
povaduirii, dar nu-;;i schimba mintea. De obicei, sentimentele
celor care beau se schimba la betie. Deci, cine s-a dedicat cu-
noa;;terii cuvantului lui Dumnezeu, dar dore;;te sa doban-
deasca bunurile acestei lumi, bea ;;i nu se imbata. Daca s-ar fi
imbatat, cu siguranta ;;i-ar fi schimbat mintea incat sa nu mai
caute bunurile pamante;;ti ;;i sa nu mai iubeasca lucrurile za-
darnice ;;i trecatoare pe care le iubise" 66 • Jnnoirea atunci se
savar;;e;;te in inimile noastre, cand patimile omului vechi
se departeaza de la noi, iar patimile atunci se indeparteaza,
cand pantecele se hrane;;te cu '.i:ntelesul cuvantului sfant ;;i
maruntaiele se umplu in profunzime" 67 • ,,Se intampla adesea
ca astfel de oameni, prin darul harului ceresc, sa intuiasca ;;i
cuvantul care limpeze;;te invatatura ;;i sa hraneasca in mod
placut aproapele din alimentul adevarului, pe care ei in;;i;;i
11 rumega, cu dulceata, inlauntrul lor. Propovaduirea venita
64 Omilii la lezechiel I, 10, 5, p. 229.
65 Omilii la Iezechiel I, 10, 6, p. 229.
66 Omilii la Iezechiel I, 10, 7, p. 231.
67 Omilii la Iezechiel I, 10, 11, p. 233.
22 Omilii la Profetul Iezechiel
din gura acestora este cu atat mai duke pentru cei care asculta,
cu cat lucrarea lor nu este opusa inviltaturilor propovaduite,
pentru ca ei iau din propria viata ceea ce dau prin cuvant
aproape1m·116s. D e aceea este necesar ca omut care spune
/1
cuvantul lui Dumnezeu, sa cerceteze mai lntai cu grija cum
trebuie sa traiasca, pentru ca apoi sa adune din viata sa cele
pe care sale spuna §i cum sale spuna. La propovaduire,
con§tiinta plina de iubire sfanta zide§te mai mult decat ma-
iestria vorbirii, pentru ca propovaduitorut iubind cele cere§ti,
cite§te In el lnSU§i Ince mod sa convinga pe ceilalti sa dis-
pretuiasca cele pamante§ti. Cine este atent la viata sa inte-
rioara §i zide§te In exterior pe ceilalti prin exemplul propriu,
lnmoaie mtr-un fel condeiul limbii In inima sa cand scrie cu
ma~a cuvantului, In exterior, In inima aproapelui 1169 .
In acela§i timp, de§i efortul personal atat al propova7
duitorului, cat §i al ascultatorului este strict necesar, totu§i
a se hrani cineva pe sine §i pe aproapele cu alimentul vietii
este posibil numai prin lucrarea lui Dumnezeu. Dupa cum,
pe de o parte, hranirea cu Trupul §i Sangele Mantuitorului
este o porunca de ascultarea careia depinde dobandirea vietii
ve§nice 70, dar pe de alta parte Sfanta Imparta§anie nu hra-
ne§te, nici nu face sa creasca spiritual pe c~i care se apropie
cu nevrednicie, lntrucat Insu§i Arhiereul Hristos, Care este
de fata nevazut, este Cel care lucreaza Taina, tot a§a cuvin-
tele Scripturii nu sunt lntelese de toti cei care se ostenesc sa
le ia J:n gura §i Sa le mestece, ci doar de cei carora JnSU§i
Dumnezeu le deschide mintea la timpul potrivit ca sa priceapa71 :
11 Totu§i, a apuca acest ceva nu tine de puterile noastre, decat
daca ne hrane§te lnSU§i Acela care a dat porunca sa mancam.
68 Omilii la Iezechiel I, 10, 12, p. 234.
69 Omilii la lezechiel I, 10, 13, p. 235.
70 In 6, 50-51.
71 Le. 24, 25.
Studiu introductiv 23
Este hranit chiar §i acela care nu poate sa manance singur~
Si pentru ca datorita slabiciunii noastre nu suntem capabili
de a pricepe cuvintele cere§ti, El Insu§i ne hrane§te, Cel care
potrive§te pentru noi, la vreme, masura graului. 0 data ce din
cuvantul sfant, astazi lntelegem ceea ce ieri nu §tiam, §i maine
vom mtelege ceea ce astazi nu §tim, suntem hraniti prin harul
iconomiei dumnezeie§ti cu alimentul de zi cu zi. Dumnezeul
Atotputernic lntinde mana In acest mod de atatea ori catre
gura inimii noastre, de cate ori deschide lntelegerea noastra
§i pune hrana textului sfant 1n simturile noastre. Ne hrane§te,
a§adar, §i pe noi cu sulul (de carte) cand deschide pentru noi
prin iconomie sensul Sfintei Scripturi §i ne umple cugetele
cu dulceata ei1172 . 11 Poate ca ei sunt lnvatati, dar, cand lncep sa
se gandeasca In tacerea mintii la ceea ce lnseamna lntelep-
ciunea de negrait a lui Dumnezeu, care lnvata mintile oame-
nilor fara zgomotul produs de cuvinte, §i ca vocea lnvata-
torului degeaba lucreaza daca aceasta lntelepciune nu mvata
ea msa§i mintile ascultatorilor, imediat §tiinta lor li se pare
a fi nimic, cad <<nici eel ce sade§te nu e ceva, nici eel ce uda,
ci numai Dumnezeu care face sa creasca» 73 . Poate ca ei sunt
profeti, dar sesizand In tacerea mintii ca nu pot sa patrunda,
cu privirea profetiei, toate tainele dumnezeirii deodata, dupa
cum zice Apostolul: «In parte cunoa§tem §i In parte pro-
fetim»74, atunci realizeaza ca din acea imensitate a tainelor
tot ce vad este putin §i din lnsa§i lnaltimea luminii, §i mai
putin ceea ce au perceput, concentrandu-§i privirea, ca prin-
tr-o spartura1175 .
Urmand In exegeza pe Sfantul Apostol Pavel §i sistema-
tizand principiile ermineutice prezente in scrierile celorlalti
72 Omilii la Iezechiel I, 10, 5, p. 229.
73 I Cor. 3, 7.
74 I Cor. 13, 9.
75 Omilii la Iezechiel I, 8, 17, p. 180.
 24
Omilii la Profetul Iezechiel
Parinti, Sfantul Grigorie eel Mare vorbe§te de doua sensuri
principale ale textului Sfintei Scripturi, unul exterior §i altul
interior: ,,«Era scris inauntru §i in afara» 76 • Sulul de carte al
textului sfant a fost scris inauntru prin alegorie, iar in afara,
prin istorisire. Inauntru, prin intelegerea duhovniceasca, in
afara, prin sensulsimplu al literei, potrivit cu intelegerea celor
mca slabi. Inauntru, fiindca fagaduie§te cele nevazute, 1n afara,
fiindca pune in randuiala cele vizibile prin dreptatea porun-
cilor sale. Inauntru, fiindca promite cele cere§ti, in afara,
fiindca ne mvata in privinta celor pamante§ti, de dispretuit, in
ce mod sa ne folosim de cele necesare respectiv cum sa fugim
de cele care vin din placeri. Pe de o parte, vorbe§te despre
tainele cere§ti, pe de cealalta parte, stabile§te reguli pentru
faptele exterioare. Cele ce mvata 1n afara sunt dare, dar cele
pe care le spune despre cele launtrice nu pot fi mtelese deplin" 77•
,,Dar daca in acest pasaj intelegem prin «poarta» Sfanta
Scriptura, aceasta are doua praguri, 1n afara §i mauntru, pen-
tru ca se imparte intre litera §i alegorie. Pragul din exterior
al Sfiritei Scripturi este litera, iar pragul ei din interior este
alegoria. Fiindca prin litera ne 1ndreptam spre alegorie, este
ca §i cum venim de la pragul care este in exterior spre eel
care este in interior. ~i sunt in ea foarte multe pasaje care,
intelese dupa litera, zidesc sufletul astfel !neat, prin ceea ce
se impline§te in exterior, sufletul ascultatorului sa fie atras
in interior" 78 •
76 Iez. 2, 9.
77
0.milii la Iezechiel I, 9, 30, pp. 220-221. Referitor la aceasta, §i Feri-
citul Ierdnim spune: "Toate Scripturile au fost scrie de Unul §i Acela§i
Duh Sfant, ~i de aceea sunt numite o singura carte. Despre aceasta,
lezechiel atesta intr-un cuvant tainic faptul ca a fost scrisa 1nauntru §i
1n afara, adica dup.sl semnificatie §i dupa litera". Fericitul Ieronirn, Co-
mentariu la Isaia, PL 24, col 332.
78
Omilii la Iezechiel II, 3, 18, pp. 375-376.
Stuili1it introductiv
1. Referitor la termenul ,,alegorie" utilizat foarte des de
Sfantul Grigorie eel Mare precum §i de alti Parinti, trebuie
$a fim atenti la o confuzie pe care foarte multi o fac, ne-
§tj~nd ca exista o alegorie pe care Sfintii Parinti o aproba, §i
o. altct pe care o combat, ca termenul acesta a fost folosit pentru
prima data 1n cre§tinism de Sfantul Apostol Pavel cu referire
la semnificapa celor doua femei ale lui Avraam: ,,acestea sunt
spuse 1n mod alegoric" ,,Cxvnva E:anv iXMriyoqouµeva" ,,quae
sunt per allegoriam dicta" 79, §i ca intenponat Sfantul Apostol
Pavel a dat acestui termen un alt inteles decat eel profan.
Cuvantul provine etimologic din adjectivul ,,ai\i\oc;"
,,alful" §i din verbul ,,ay6qww" ,,a vorbi public" ,,a se adresa
unei comunitati", ,,a proclama". In timpul Sfantului Apostol
Pavel era un termen relativ nou, inventat 1n jurul anului 60 l.Hr
de gramaticianul Philodemus din Gadara §i desemna o fi~
gura de stil ce consta in a spune un lucru in a§a fel !neat sa
se dea de inteles alt lucru. Prin alegorizare, capodopere li-
terare religioase pagane vechi precum scrierile lui Homer,
Hesiod, Orphaeus, Lucius, Musaeus, care deja nu mai erau
acceptabile din punct de vedere moral sau §tiinpfic sau care
erau incompatibile cu o anumita doctrina, erau revalorificate
de filosofi prin atribuirea de sensuri noi, alegorice, §i prin
desfiintarea sensului initial ca pura fictiune, mitologie89 •
Sfantul Apostol Pavel nu nume§te alegorie un inteles ce
desfiinteaza litera sau istoria Scripturii, ci desemneaza prin
el sensul duhovnicesc. Comentand Epistola catre Galateni,
Sfantul loan Gura de Aur precizeaza di termenul ,,alegorie"
este folosit aid cu referire la tip, ,,impotriva uzului obi§nuit":
,,«Acestea au o 1nsemnatate alegorica»81 • Nume§te tipul alegorie
79 Gal. 4, 24.
80A se vedea aceasta terna aprofundata cu nurneroase citate pa-
tristice la Henry de Lubac, Myth and Allegory, in Medieval Exegesis:
The Four Senses of Scripture, vol. 2, pp. 1-4.
81 Gal. 4, 24.
 26
Omilii la Profetul Iezechiel
impotriva uzului obi§nuit (KarraxQT)nKoc;). Ceea ce vrea sa.
sp>u:ha aceasta este: aceasta istorie nu se refera doar la ceea
ce este aparent, ci preveste§te §i alte anumite lucruri, de aici
se nume§te alegorie" 82. De asemenea §i Fericitul Ieronim pre-
cizeaza acela§i lucru: ,,«Acestea au o lnsemnatate alegorica»83•
Alegoria este proprie artei gramaticii. Invatam In §coli de
mici cum sa o deosebim de metafora §i de ceilalti tropi. Alt-
ceva se pretinde prin cuvant §i altceva se semnifica prin sens.
Cartile oratorilor §i ale poetilor sunt pline. O buna parte din
mesajele dumnezeie§tii ·scripturi sunt exprimate tot prin
alegorie. Fiind con§tient de aceasta, Apostolul Pavel, care
CUnO§tea Intr-o anumita masura literatura seculara, a folosit
numele acestei figuri de stil §i a numit-o alegorie dupa modul
In care i se spunea de cei din vremea sa. Dar trebuie sa se §tie
ca In acest loc, termenul grecesc s-a dovedit a fi folosit mai
degraba lntr-un sens impropriu [... ].Din aceste exemple §i din
altele, este evident ca Pavel nu era cu totul lipsit de cuno§-
tinta In ceea ce prive§te literatura seculara §i ca ceea ce aici a nu-
mit alegorie, alta data a numit-o lntelegere duhovniceasca.
Astfel acolo spune «$tim ca Legea este duhovniceasca» 84, din
cauza alegoriei, sau a ceea ce este prefigurat alegoric. Jar alta-
data: «Toti au mancat aceea§i mancare duhovniceasca §i
aceea§i bautura duhovniceasca au baut. Beau din piatra du-
hovniceasca ce Ii urma, iar piatra era Hristos»85 • Nimeni nu
are vreo indoiala ca mana, §i apa care a izvorat §i lnsa§i piatra
care le-a urmat trebuie lntelese In mod alegoric" 86•
82
· Sf3ntulloan Gura de Aur, Comentariu la Epistola dUre Galateni,
PG 61, col. 662.
83 Gal. 4, 24.
84 Rom. 7, 14.•
85 I Cor. 10, 4.
86
Fericitul Ieronim, Comentariu la Epistola cdtre Galateni, PL 26,
col. 389
Studiu introductiv
In opozitie cu alegoria necre§tina, lntelesul alegoric al
Scripturii, adica lntelesul duhovnicesc, nu desfiinteaza veri-
dicitatea faptului istoric sau a realitatilor perceptibile prin
simturile trupe§ti de la care pome§te §irul de metafore al ale-
goriei87, dupa cum prin Intrupare nici firea dumnezeiasca,
nici firea umana a lui Hristos nu se desfiinteaza. Cuvantul
lui Dumnezeu nu devine mincinos, nici mitologie, nici nu este
interpretat arbitrar, In functie de §tiinta seculara sau de fi-
losofia timpului. Alegoria cre§tina corecta pastreaza regula
Sfantul Apostol Pavel: ,,Apostolul ne-a dat regula In ce mod
trebuie sa alegorizam: desigur, sa intelegem pr~figurarea fara
sa negam adevarul istoriei. Caci mai lntai a spus ca Avraam a
avut cu adevarat doua femei §i dupa aceea a aratat ce prefi-
gurau acestea, iar aceasta a facut-o acolo unde faptele sfinte
faceau referire la altceva, nu acolo unde pacatul era con-
damnat"88. ,,Trebuie §i sa credem In veridicitatea celor istori-
site, §i sa dobandim 0 intelegere duhovniceasca prin tainele
alegoriei" 89 .
Referindu-se la faptele istorice relatate de aghiografii
Vechiului Testament, Sfantul Apostol Pavel spune cape de
o parte, evenimentele istorice au fost consemnate spre a deveni
pilde morale pentru toate generapile urmatoare §i, ·pe de alta
parte, ele prelnchipuie alegoric taine dumnezeie§ti: ,,Acestea
s-au facut pilde pentru noi" 90; ,,toate acestea Ii s-au lntamplat
acelora ca prelnchipuiri ale viitorului §i au fost scrise spre
povatuirea noastra" 91 .
87 A se vedea aceasta tema aprofundata cu numeroase citate pa-
tristice la Henry de Lubac, op. cit., pp. 9 ~.u.
88 Primasius din Adrametum, Comentarii la Epistolele Sfantului Apos-
tol Pavel, PL 68, col. 596.
89 Omilii la Iezechiel II, 1, 3, p. 319.
90 I Cor. 10, 6.
91 I Cor. 10, 11.
 28
Omilii la Profetul Iezechiel
In mod similar, Sfantul Grigorie eel Mare imparte sensul
duhovnicesc al Scripturii intr-un sens ce corespunde vietii
active, sensul moral, §i respectiv un alt sens care corespunde
vietii contemplative: ,,Doua sunt felurile de vietuire cu pri-
vire la care Atotputernicul Dumnezeu ne invata prin textul
sfant, evident viata activa §i viata contemplativa" 92 • ,,«$i cand
mergeau fiintele, la fel mergeau §i rotile alaturi de ele, §i cand
fiintele se ridicau de la pamant, in acela§i timp se ridicau §i
rotile» 93 • Fiintele merg cand sfintii inteleg din Sfanta Scriptura
cum sa traiasca moral. Fifntele se ridica de la pamant cand
sfintii se lasa rapiti prin contemplatie. Cu cat un sfant ina-
inteaza in Sfanta Scriptura, cu atat Sfanta Scriptura inain-
teaza cu el. De aceea se spune cu mdreptatire: «$i cand mergeau
fiintele, la fel mergeau §i rotile alaturi de ele, §i cand fiintele
se ridicau de la pamant, in acela§i timp se ridicau §i rotile» 94 •
Scrierile dumnezeie§ti cresc odata cu eel care le cite§te mtrucat
cu atat mai inalt este sensul pe care 11 percepe cineva, cu cat
cauta mai la inaltime. Dar rotile nu se ridica daca nu se ri-
dica fiintele. Daca mintile cititorilor nu se inalta spre cele
de SUS, CUVintele dumnezeie§ti raman ca §i cum Vor fi la pamant,
nefiind intelese in profunzime. Atunci cand cuvintele Sfintei
Scripturi nu pun in mi§care mintea celui care le cite§te in-
trucat intelesurile cuvintelor dumnezeie§ti nu-i par indeajuns
de fierbinti §i nu fac sa scapere in gandul lui nici o lumina a
intelegerii, roata este nelucratoare §i la pamant, caci fiinta
nu se ridica de la pamant. Dar daca fiinta 1nainteaza, adica
dadi ea cauta treptele bunei vietuiri, §i daca prin pasul facut
In inima descopera cum se face pasul lucrarii celei bune,
atund rotile inainteaza §i ele, pentru ca avansezi cu atat mai
mult ln cunoa§terea textelor sfinte, cu cat te desavar§e§ti pe tine
92
Omilii la lezechiel II, 2, 7, p. 348.
93 Jez. 1, 19.
94 lez. 1, 19
Studiu introductiv 29
msuti conform cu ele. Daca fiinta lnaripata l§i ia avant in
contemplatie, rotile de lndata se ridica de la pamant, caci ln-
telegi ca nu sunt pamante§ti cele care mai lnainte ti se pareau
a fi spuse In textele sfinte lntr-un mod pamantesc. $i astfel
ajungi sa simti cuvintele Sfintei Scripturi ca fiind cere§ti daca,
aprins de harul contemplatiei, te la§i pe tine lnsuti rapit la
cele cere§ti. A§adar virtutea cea minunata §i de negrait a tex-
telor sfinte se face cunoscuta atunci cand inima celui care
cite§te este patrunsa de iubirea care vine de sus, de vreme ce
atunci cand fiintele se ridica spre cele lnalte, roata zboara" 95 •
0 alta lmpartire a sensului Scripturii care a fost adop-
tata de majoritatea Parintilor apuseni lncepand din secolul
al IV-lea in mod continuu pana In Evul Mediu, inclusiv de
Sfantul Grigorie eel Mare, este cea fixata de Sfantul loan Casian
prin binecunoscutul dicton: littera gesta docet, quid credas
11
allegoria, moralis quid agas, quo tendas anagogia" i.e ,,(sensul)
literal invata despre faptele petrecute, (sensul) alegoric de-
spre ce trebuie sa crezi, (sensul) moral despre ce trebuie sa faci,
iar (sensul) anagogic catre ce trebuie sa tinzi" 96 •
Sensul literal-istoric este sensul eel mai direct care se
desprinde din textul sfant, fara intelegerea caruia nu se
poate trece la sensul alegoric: ,, Totu§i, ca sa ni se dezvaluie,
prin inspiratia Domnului, lntelesul interior, trebuie mai
intai ca textul sane devina !impede dupa litera lui" 97 •
Sensul alegoric-tipic descopera modul in care toate jert-
fele prescrise de Lege §i toate profetiile Vechiului Testament
se implinesc In Hristos98 : ,,«Pentru ca pana astazi aceea§i ma-
hrama ramane neridicata cand se cite;;te Vechiul Testament,
95 Omilii la Iezechiel l, 7, 8, pp. 148-149.
96 Pr. Prof. Mircea Basarab, Ermineutica Biblica, Editura Episcopiei
Ortodoxe Romane, Oradea, 1997, p. 26.
97 Omilii la Iezechiel II, 10, 2, p. 534.
98 Rom. 10, 4; Mt. 5, 17.
30 Omilii la Profetul Iezechiel
~i numai in Hristos este data la o parte. Cand insa (cineva)
se intoarce la Domnul, mahrama este data la o parte (pen-
tru el). Iar Domnul este Duhul» 99 • Ce sens are aceasta? Cel ce
staruie asupra sensului obi§nuit al literei §i se ocupa de dis-
pozitiile juridice, se aseamana unui (om) care §i-a acoperit
inima cu val. Sufera aceasta pentru ca nu §tie ca, odata cu
venirea lui Hristos, observarea ad-litteram a legii a fost abro-
gata, ca tipurile au devenit adevar. Lampile palesc ill prezenta
soarelui; la fel §i legea inceteaza §i profetiile amutesc cand
se arata Adevarul. Cel ce a'leu§it sa patrunda adancul sensului
legii §i, indepartand ca pe un val obscuritatea ei, ajunge la cele
tainice, a imitat pe Moise - care, pe cand vorbea cu Dumnezeu,
i§i scotea mahrama - §i a trecut de la litera la Duh. Astfel
mahramei de pe fata lui Moise ii corespunde obscuritatea
prescriptiilor legii, iar intoarcerii la Domnul ii corespunde
conternplarea duhovniceasca" 100 • Astfel, Cel care este con-
templatln toate prefigurarile Vechiului Testament este Hristos:
,,Ceea ce Vechiul Testament a anuntat prin tipuri, aceea Noul
Testament a aratat !impede vederii noastre" 101 • ,,Astfel, roata
este inauntrul altei roti, pentru ca Noul Testament este ina-
untrul Vechiului Testament. Cum am spus adesea, ceea ce
Vechiul Testament a fagaduit, Noul Testament a aratat fati§;
ceea ce Vechiul Testament anunta intr-un mod acoperit,
Noul Testament proclama deschis. A§adar, Vechiul Testament
este profetia Noului Testament, iar talcuirea Vechiului Tes-
tament este Noul Testament" 102 •
99 II Cor. 3, 14, 16-17
'IO(J A v
~Sfantu l as1·1 e ce1Mare, Despre Duhul Sfdnt, E.l.B.M.B.O.R., Bu-
cure~ti, 1988, pp. 67-68.
0 rm'l"tt l r:1 l ezech.ze.l I, 6, 15, p. 133.
101
Omilii la lewchiel I, 6, 15, p. 134. Sfantul loan Gura de Aur marturi-
102
se§te acela~i lucm: ,,Vechiul Testament ii lntampi:na pe eel nou, iar Noul
Testament 11 inh:~rpreteaza pe eel Vechi. De multe ori am accentuat
Studiu introductiv 31
Taina unirii lui Hristos cu Biserica Sa face posibil ca cele
spuse cu privire la Hristos sa fie raportate totodata §i la Bi-
serica, trupul Lui, precum §i la fiecare suflet in parte. Acesta
este sensul moral-mistic care se desprinde pornind de la ale-
gorie. ,,Dumnezeul Atotputernic, care nici in cele marete nu
are nevoie sa Se extinda, nid ill cele neinsemnate sa Se restranga,
vorbe§te de Biserica intreaga ca §i cum ar vorbi de un singur
suflet. $i, adesea, ceea ce se spune de catre El despre un singur
suflet, nimic nu ne impiedica sa-1 'intelegem cu privire la in-
treaga Biserica" 103 • Jn ceea ce prive§te virtutile sufletului,
Hristos nu trebuia in nici un fel sa se desavar§easca sub lo-
vituri. Dar, in ce prive§te madularele Sale, care suntem noi,
El Se desavar§e§te in fiecare zi sub lovituri: cand noi suntem
loviti §i chinuiti ca sa devenim vrednici a fi trupul Lui, El In-
SU§i Se desavar§e§te. Despre trupul Acestuia este scris: «De la
cap, tot trupul, prin illcheieturi §i legaturi, indestulandu-se §i
illtocmindu-se, spore§te ill cre§terea lui Dumnezeu»104 • Trupul
Lui suntem noi toti. Trupul este unit prin incheieturi §i lega-
turi: pieptul este legat de cap, bratele de piept, mainile de
brate, degetele de maini; toate madularele sunt prinse illtre ele,
trupul formeaza un tot. Astfel, Sfintii Apostoli, care I-au stat
faptul ca cele doua Testamente reprezinta doua fiice §i doua surori
care slujesc aceluia§i stapan. Dom:nul a fost vestit prin prooroci; Hristos
e predicat in Noul Testament; Noul Testament este cu atat mai mult nou,
cu cat eel Vechi i-a venit in intampinare. Cel Vechi insa nu §i-a pierdut
valoarea. Mai mult, el este interpretat in eel Nau". Sfantul loan Gura
de Aur, Omilie la «A ie~it poruncii de la cezarul August» (Le. 2, 1) ~i
despre i'nscrierea Preasfintei Niisciitoare de Dumnezeu, PG. 50, col. 796.
De asemenea §i Fericitul Augustin: ,,Noul Testament este prefigurat in
Vechiul Testament, iar Vechiul Testament este aratat fara val in Noul
Testament", Fericitul Augustin, impotriva unui adversar al Legii ~i al
Profefilor, PL 42, col. 623.
103 Omilii la lezechiel II, 2, 15, p. 356.
104 Col. 2, 19.
 "'
I
32
Omilii la Profetul Iezechiel
alaturi Mantuitorului nostru, sunt ca un piept legat de cap.
Mucenidi care i-au urmat pe apostoli sunt bratele legate de
piept. Preotii §Ii tamaduitorii care s-au alaturat mucenicilor
prin lucrarea binelui sunt mainile legate de brate. Acest trup
intreg al Mantuitorului nostru, in fiecare zi, prin incheietu-
rile t?i legaturile lui, se indestuleaza in cer pentru ca, atunci
cand sufletele celor ale§!i sunt aduse la El, madularele lor
s~nt unite cu El. Despre aceasta se spune cu indreptatire:
«Indestulandu-se t?i intocmindu-se, spore;;te in cre;;terea Jui
Dumnezeu» 105, pentru ca Dumnezeul Atotputernic, Mantu-
itorul nostru, Care nu trebuie sa Se desavar;;easca, cre;;te in
fiecare zi prin madularele Sale. De unde, iara;;i este scris:
«Pana vom ajunge toti la starea barbatului desavar;;it, la
masura varstei deplinatatii lui Hristos» 106" 107 •
Cel de-al patrulea sens, sensul anagogic, se refera la
viata viitoare ;;i la a doua venire a Mantuitorului. Despre
acesta vorbe;;te Sfantul Grigorie eel Mare cand explica ce este
glasul care se aude de deasupra firmamentului in prima
viziune a lui IezechieP 08 •
Col. 2, 19.
105
Ef. 4, 13.
106
A
107 0
mz'l"l
.zz a.Lezech'l
ze I, 6, 9, pp. !26-127. Potrivit acestei triple imparpri,
Sfantul Gngone eel Mare orgaruzeaza mare parte din materialul exe-
ge.tic. ~s:fel, daca la Irineu 9i la Fericitul Ieronim, cele patru fiinte din
prim~ viz1une a Profetului Iezechiel sunt talcuite a simboliza pe de-o parte
pe ce1 patru Evangheli9ti 9i pe de alta parte aspecte din activitatea
C:1~antul.ui, Sfantul Gri?orie eel Mare adauga o a treia interpretare po-
tnv1t careia acestea sunt icoana a tuturor celor drepp: ,,De vreme ce orice
drept ~s~e ?m prin r~tiune, este vi tel prin jertfa mortii sale, este leu prin
forta l11111?tll sufletel?h, este vultur prin contemplatie, fiecare cre9tin de-
savar9it poate fi desemnat prin aceste sfinte fiinte" (Omilii la Iezechiel I,
4, 2), pp. 97-98. Ase vedea 9i Angela Russell Christman, What Did
Ezekiel See? Christian Exegesis of Ezekiel's Vision of the Chariot from Iri-
naeus to Gregory the Great, Brill, Leiden, 2005, pp. 14-23.
rnH Omilii la Iezechiel I, 8, 11-16, pp. 176-180.
Studiu introductiv 33
Exegeza ortodoxa a Vechiului Testament nu se limiteaza
la intelegerea nedesavar;;ita pe care o aveau iudeii inainte
de venirea Mantuitorului, pentru ca Insu;;i Hristos a poruncit
Apostolilor Sai ;;i urma;;ilor acelora: «Ceea ce va graiesc la
11
intuneric, spuneti la lumina» 109, adica aratati deschis ceea ce
auziti in neclaritatea alegoriilor" 110 • ,,Sfintii Apostoli, fiindca
au avut lumina propovaduirii despre taina Mantuitorului
nostru, au fost prefigurati prin stalpi de argint. Trebuie re-
tinut ca argintul ;;i suna ;;i straluce;;te, arama insa suna, dar
nu straluce;;te, pentru ca propovaduitorii Noului Testament
au spus !impede ceea ce au putut sa ;;i arate. Insa profetii
Ve.chiului Testament, intrucat au vorbit despre taina cereasca
prin umbra alegoriei, au facut, ca sa zicem a;;a, sa se auda su-
netul, dar fara lumina" 111 •
Implinind toate profetiile, Mantuitorul a deschis pentru
noi pecetile Scripturii, precum a vestit Sfantul Apostol loan
in Apocalipsa: ,,De unde ne-a venit aceasta putere sa scrutam
aceste taine atat de profunde ale profetului Iezechiet taine
pe care evreii nu le-au cunoscut pana acum? Sa aducem,
a;;adar, multumiri Celui Unu, Care prin lucrarea Sa a implinit
tot ceea ce a fost scris despre El in Sfanta Scriptura, incat
ceea ce prin auzire nu putuse fi inteles, sa fie dezvaluit prin
vedere. Caci acolo se gase;;te intruparea, acolo Patimirea Sa,
acolo moartea Sa, acolo invierea Sa, acolo inaltarea Sa. Dar
cine dintre noi ar crede acestea doar auzite, daca nu le-ar
cunoa;;te implinite? Dupa cum se cite;;te in Apocalipsa lui loan,
cartea pecetluita, pe care nimeni nu putuse sa o deschida ;;i
sa o citeasca, a deschis-o Leul din tribul lui Iuda, pentru ca El
ne-a descoperit toate tainele despre patimirea ;;i invierea Sa" 112 •
109 Mt. 10, 27.
110Omilii la Iezechiel I, 6, 1, p. 121.
111Omilii la Iezechiel II, 3, 17, p. 375.
112 Omilii la Iezechiel II, 4, 19, p. 405. Ase vedea 9i: Fericitul Ieronim,
Comentariu la Isaia, PL 24, col. 332; Sfantul Ambrozie al Mediolanului,
34 Omilii la Profetul Iezechiel
7. Omiliile Sfantului Grigorie eel Mare la Iezechiel cu-
prind unele dintre cele mai frumoase pagini din literatura
patristica apuseana referitoare la contemplarea lui Dumnezeu
gila vederea luminii necreate 113 •
Era firesc ca Sfantul Grigorie sa fie preocupat de aceasta
tema, atat ca monah care a gustat personal cele pe care le
descria 114, cat §i datorita textelor alese spre talcuire. Viziunea
asemanarii slavei Domnului din primul capitol al profetiei
lui Iezechiel a constituit, alaturi de alte cateva pasaje scrip-
turistice115, nucleul argumentatiei patristice impotriva celor
care credeau ca Dumnezeu ar putea fi vazut gi cunoscut dupa
fiinta Sa116 • Nu mai pupn, viziunea Ierusalimului ceresc talcuita
de Sfantul Grigorie in cartea a II-a presupune in primul rand
a vorbi despre petrecerea sfintilor in Imparatia cerurilor.
Asemeni altor Parinti, Sfantul Grigorie insista asupra
faptului ca, prin contemplare, sfintii abia pot vedea ca prin
Talcuire la Psalmul 118 al lui David, PL 15, col. 1319-1320; Sfantul
loan Gura de Aur, Cuvant la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea
de oameni a lui Dumnezeu §i cum cii nu se cuvine a ne 'invinui unii pe altii,
in Din ospiitul Stiipanului, Editura Adonai, 1995, pp. 75-76.
113 Cuthbert Butler, Western Mysticism. The Teaching of SS Augus-
tine, Gregory and Bernard on the Contemplation and the Contemplative
Life, E.P. Dutton & Co Ink, Londra, 1927, pp. 65-125.
114 Omilii la Iezechiel II, 1, 7, p. 326.
115 le9. 33, 20-22; Os. 12, 11 (LXX), Is. 6, 1-5; Mt. 5, 8; Mt. 11, 27; In
l, 18;
116 Ase vedea: Angela Russell Christman, What Did Ezekiel See?
Christian Exegesis of Ezekiel's Vision of the Chariot from Irinaeus to
Gregory the Great, pp. 63-98; Irenee de Lyon, Cantre les Heresies,
Livre IV, SC 100, Les Editions du Cerf, Paris, 1965; Sfantul Chiril
al Ierusalirnului, Cateheze, E.I.B.M.B.O.R., Bucure9ti, 2003, pp. 119-
121; Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvantiiri 'impotriva anomeilor. Ciitre
Iudei, E.l.B.M.B.0.R., Bucure9ti, 2007, pp. 24-40; St. Basile de Cesaree,
Cantre Eunome, vol. II, SC 299, Les Editions du Cerf, Paris, 1982,
pp. 220-224; Fericitul Teodoret de Cir, Comentariu la Iezechiel, PG 81,
coll. 820-836.
35
Studiu introductiv
oglinda o asemanare a acelei lumini interioare §i nu sunt in
stare sa descrie desavargit nici macar cele pe care le-au putut
contempla117, iar la vederea acelei lumini, sufletul uita de toate
necazurile gi ispitele gi este permanent cuprins de o bucurie
negraita118 gi de un plans duke de mtristare ca nu se poate des-
fata mereu cu cele vegnice 119 • El este inaltat de Duhul mai
presus de sine, mai presus de ingeri gi atunci percepe glasul
care se aude de deasupra firmamentului, vorbindu-i despre Cel
Care este mai presus de orice cugetare §i Care nu poate fi
descris 1n cuvinte120 • Contemplarea presupune gi efort personal
117 ,,Din gura lor vin la noi ca ni9te scantei, cad prin glasul lor abia
se face cunoscut in mica masura ceva despre patria cereasca, ceva care,
totu§i, este iubit de ei nu putin. Nici nu ajung sa vada slava cereasca
atat cat este ea §i nici nu pot sa spuna atat cat vad" (Omilii la Iezechiel I,
3, 5, p. 82). Este firesc cafiintele care se intorc sa fie comparate cu ful-
11
gerul care scapara: cand sfintii se inalta in zbor pentru a contempla
cele de sus, cand primele roade ale duhului lor se ata9eaza de patria
cereasca prin legaturile iubirii, dar, ingreunati de povara traiului ome-
nesc, se intorc la ei in§i§i, fac cunoscute fratilor bunatatile cere9ti pe care
au putut sa le contemple macar prin oglinda §i aprind sufletele acestora
de iubirea luminii interioare pe care ei nici nu pot s-o vada a9a cum este,
nici nu pot sa o descrie a9a cum au vazut-o. Dar, cand vorbesc, iz-
besc prin cuvintele lor inimile celor care asculta §i le aprind" (Omilii
la Iezechiel I, 5, 13, p. 116); ,,A9adar, Isaia a vazut slava Lui pe pamant,
Iezechiel nu a putut sa vada slava Lui in cer, a§a cum e, pentru ~ca alta
este slava Lui in lucrurile fa.cute de El, §i alta este cea din El Insu9i.
Aceasta slava a Lui, care este in lucruri, poate fi vazuta, insa aceea
care este in El Insu9i nu poate fi vazuta decat prin asemanare"(Omi-
lii la Iezechiel I, 8, 31, p. 194).
118
11 Cel ce spune ca este cuprins de necazuri §i totu9i, nume9te pe
Dumnezeu «bucurie care se revarsa», canta, fara nici o indoiala, can-
tare in noapte" (Omilii la Iezechiel I, 9, 32, p. 223. Ase vedea §i: Sfantul
Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole §i Capitole, introducere §i traducere
de diac. loan lea jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 266-267.
119 Omilii la Iezechiel I, 10, 43, pp. 257-259; I, 11, 27, pp. 284-285; I,
12, 13, p. 295.
120 Omilii la Iezechiel I, 8, 14-19, pp. 178-183; II, 1, 13, p. 333.
 36 Omilii la Profetul Iezechiel 37
Studiu introductiv

de a trece cu mintea dincolo de toate cele sensibile121, dar este combinandu-le §i dezvoltandu-le intr-un mod unic, printr-o ·
totodata §i lucrarea lui Dumnezeu 122 • atentie speciala la cele mai mici detalii ale textului sfant §i
Darul contemplarii a fost dat nu numai Sfintilor Noului nu in ultimul rand, prin sensibilitatea §i profunzimea trairii
Testament, ci §i acelora din Vechiul Testament, nu numai duhovnice§ti a autorului, pe care acestea o reflecta.
celor retra§i din lume sau celor desavar§iti, ci §i celor ince- Traducerea textului de fata a fost realizata dupa editia cri-
patori sau casatoriti, niciunei categorii de credincio§i acest tica: Gregoire le· Grand, Homelies sur Ezechiel, Sources Chre-
dar nu este refuzat123 • tiennes 327 §i 360, Les Editions du Cerf, Paris, 1986 §i 1990.
Sufletul nu poate ramane permanent in stare de extaz,
ci, atat timp cat este in aceasta viata, este silit de greutatea Ileana Ingrid Bauer
firii muritoare sa se intoarca degraba la cele pamante§ti 124 •
Viata activa se sfar§e§te in aceasta lume, viata contemplativa
aici abia incepe §i se desavar§e§te dincolo 125 ; Faptul ca su-
fletul se reintoarce la viata activa ii este de folos, pentru ca
atat timp cat suntem in aceasta viata, nu putem parasi de tot
osteneala bunei lucrari126, iar cele care au fost contemplate
ajuta sufletul sa sporeasca in iubire §i in dorul de a se odihni
in bratele Mirelui ceresc127 •

8. Omiliile Sfantului Grigorie eel Mare la Iezechiel re-

prezinta una dintre cele mai valoroase opere exegetice din
literatura patristica, remarcandu-se prin complexitatea pro-
blemelor dogmatice, morale §i mistice abordate, prin ma-
turitatea cu care selecteaza semnificatiile expuse de alti Parinti,

Omilii la Iezechiel II, 1, 16-17, pp. 335-339; II, 2, 12-13, pp. 351-
121

353; II, 5, 9-11, pp. 415-419.

122 Omilii la Iezechiel II, 2, 13, pp. 352-353.

123 Omilii la Iezechiel II, 5, 19-21, pp. 425-427.

A
124
Omilii la Iezechiel II, 1, 17, pp. 337-338. ,,Atata vreme cat se traie9te
m acest trup muritor, nimeni nu inainteaza atat de mult in virtutea
contempl~rii !neat ochiul mintii sa ramana deja neclintit pe insa9i
stralucirea luminii necircumscrise" (Omilii la Iezechiel II, 2, 14, p. 353).
125 Omilii la lezechiel II, 2, 9, pp. 349-350.

126 Omilii la lezechiel II, 2, 11, p. 351.

127 Omilii la lezechiel II, 3, 8, p. 366.

OMILII LA PROFETUL !EZECHIEL
CARTEAI
 Prefata 1

Celui mai iubit frate, episcopul Marinianus,

de la episcopul Grigorie, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu

Din pricina multor griji care ma napadeau, lasasem in ui-

tare omiliile la fericitul Profet Iezechiel, care au fast notate
aga cum le rosteam in fata poporului. Dar, dupa opt ani, ce-
randu-mi-o fratii, m-am ingrijit a cerceta foile de papirus
ale tahigrafilor gi, trecand repede la treaba, cu ajutorul lui
Dumnezeu, le-am mdreptat atat cat s-a putut din cauza stram-
torarii pricinuite de greutaji. Ca atare, dragostea ta m-a in-
demnat ca acestea sa-ti fie trimise pentru a fi citite, cad am
gasit ca foarte nepotrivit sa scoata o apa mocirloasa eel care
nu inceteaza sa bea cu nesat apele adanci gi limpezi din §U-
voaiele fericijilor Parinti Ambrozie §i Augustin. Dar, pe de
alta parte, socotind ca, adesea, intre delicatesele de zi cu zi
chiar §i hrana mai proasta are gust bun, an1 trimis foarte
putin celui invatat sa citeasca altele mai bune, ca luand aceasta
hrana rudimentara oarecum cu neplacere1 sa revina cu mai
mare pofta la bucatele mai fine.
 Omilia I

1. Cu harul Atotputernicului Dumnezeu, urmfmd sa vor-

besc despre Profetul Iezechiel, mai intai trebuie sa arat tim-
purile §i felurile profetiei, ca afland cum atinge ea sufletul,
sa-i fie mai bine cunoscuta virtutea.
Trei sunt timpurile profetiei, adica trecutul, prezentul §i
viitorul. Dar trebuie sa se §tie ca, in cazul a doua timpuri,
profetia i§i pierde sensul etimologic. Cum profetia a fost nu-
mita astfel fiindca prezice cele viitoare, cand se vorbe§te de
trecut sau prezent, pierde justificarea numelui ei, fiindca
nu se profete§te ceea ce urmeaza sa vina, ci aminte§te fie cele
cares-au intamplat, fie cele ce sunt. Totu§i, vom putea vorbi
mai !impede despre aceste trei timpuri ale profetiei daca le
vom prezenta conform marturiilor Sfintei Scripturi. 0 pro-
fetie despre viitor este urmatoarea: ,,Iata, Fecioara va lua in
pantece §i va na§te fiu" 1• La inceput, Dumnezeu a facut cerul
11

§i pamantul" 2 este o profetie despre trecut, dki un om a spus

despre acel timp cand nu exista om. 0 profetie despre prezent
este atunci cand Apostolul Pavel zice: Iar daca toti ar pro-
11

feti §i ar intra vreun necredincios sau vreun ne§tiutor, el este

dovedit de toti, el este judecat de toti; cele ascunse ale
inimii lui se invedereaza §i astfel, cazand cu fa ta la pamant,
se va inchina lui Dumnezeu, marturisind ca Dumnezeu este
intr-adevar printre vor 3 • A§adar, cand se spune: Cele ascunse
11

1 Is. 7, 14.
2 Fe. 1, 1.
3 I Cor. 14, 24-25.
44
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
ale inimii lui se 1nvedereaza", se arata fara indoiala ca, prin
aceasta, duhul profetic nu prezice ceea ce urmeaza sa fie,
ci vorbe§te despre cele prezente. Atunci cum sa fie numit
"duh pr<;>fetic", o data ce nu anunta in nici un fel viitorul,
ci descopera cele prezente? Trebuie remarcat ca §i in aceasta
situatie pe drept i se spune profetie, nu pentru ca ea prezice
~ele viitoare, ci fiindca dezvaluie cele ascunse din prezent.
lntr-adevar, dupa cum timpul ascunde de ochii no§tri orice
fapt din viitor, tot a§a o cauza 11 ascunde de ochii no§tri in
prezent. Un fa pt care urm'eaza sa se intample este ascuns in
timpul care urmeaza sa fie, iar un gand despre cele din pre-
zent este ascuns in cele mai de taina ale inimii. Tot profetie
despre prezent este §i atunci cand un anumit fapt, oricare
ar fi el, nu este ascuns prin vointa sufletului, ci prin inde-
partarea sa in spatiu, §i acest fapt este dezvaluit totu§i prin
Duhul. Atunci, sufletul celui care profete§te devine prezent
acolo unde trupul nu este de fata. Spre exemplu, Ghiezi se re-
trasese departe de profet cand a primit daruri de la Neeman
Sirianul, caruia, totu§i, tot profetul i-a zis: "Au doar inima
mea nu te-a intovara§it, cand omul acela s-a dat jos din ca-
ruta §i a venit in intampinarea ta?" 4•
2, Trebuie §tiut, de asemenea, ca timpurile profetiei se
pun de acord pentru a se adeveri unul pe celalalt, !neat,
uneori, trecutul sa fie adeverit de viitor, iar alteori, viitorul
sa. fie adeverit de trecut. Caci zisese Moise: La inceput,
11
Dumnezeu a facut cerul §i pamantul" 5 • Dar cine ar fi putut
sa creada ca spune adevarul despre trecut, daca despre viitor
nu ar fi spus ceva adevarat? De fapt, la sfar§itul aceleia§i
carti, in al carei inceput spusese acele cuvinte despre trecut,
a adaugat, prin vocea lui Iacov, §i o profetie despre viitor,
4 IV Rg. 5, 26.
5 Fe. 1, 1.
45
Omilia I
care zice: ,,Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de carmu":'
itor din coapsele sale, pana ce va veni Impaciuitorul, caruia
se vor supune popoarele" 6 • $i chiar cu propria sa gura, a pro-
fetit neamului pe care 11 conducea pe Acela Care urma sa fie
trimis, zicand: "Domnul Dumnezeu va ridica voua dintre
fratii VO§tri Profet ca mine, pe Acela sa-L ascultati cape mine.
Iar eel care nu va asculta de Profetul Acela, va fi indepartat
din poporul Sau" 7 • A§adar, de ce a amestecat viitorul cu tre-
cutul daca nu ca, atunci cand aveau sa se implineasca cele
pe care le prezisese despre viitor sa se arate ca spusese ade-
varul §i despre trecut?
3. Fiindca am aratat cum trecutul este adeverit de o pro-
fetie despre viitor, ramane acum sa aratam, pe baza cuvin-
telor Sfintelor Scripturi, §i in ce fel viitorul este adeverit de
trecut prin insu§i duhul profetic. Regele Babilonului, dupa
ce a avut un vis, a trimis dupa magi §i ghicitori §i a chemat
pe toti inteleptii Babilonului §i le-a cerut nu numai sa inter-
preteze visul, ci sa povesteasca chiar §i visul, fara indoiala
ca sa deduca din raspunsurile lor cu privire lace se petrecuse
in trecut daca ceva din raspunsurile lor avea cu adevarat sa
se implineasca in viitor. Cum ace§tia nu putusera sa spuna
nimic, a fost adus in mijlocul lor Daniel care, cerandu-i-se
dezlegarea §i povestirea visului, nu numai ca a raspuns la
ceea ce a fost intrebat, dar a dezvaluit §i originea visului,
spunand: "Tie, rege, iti treceau ganduri prin minte, cand erai
in patul tau, pentru ceea ce se va intampla mai pe urma" 8 •
$i putin mai tarziu: "Tu, rege, priveai §i iata un chip peste ma-
sura de mare ... " 9 etc. Bineinteles ca indata i-a spus tot visul
6 Fe. 49, 10.
7 Fapte 3, 22; 7, 37; Deut. 18, 15-18.
8 Dan. 2, 29.
9 Dan. 2, 31.

46 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
§i, pornind de la el, i-a dezvaluit viitorul. Sa meditam asupra
lnlantuirii profetiei. Din gandurile regelui ea a venit In vis,
din vis a ajuns In viitor. A§adar, eel care a dezvaluit, ca sa zic
a§a, lnsa§i originea visului, a demonstrat fara lndoiala, cat de
adevarate sunt §i cele pe care le-a spus despre viitor. Insa
profetia despre timpul prezent nu are nevoie de marturia
trecutului, nici de a viitorului, fiindca, atunci cand un fapt
ascuns este dezvaluit prin cuvintele profetiei, adevarul aces-
teia este adeverit prin lnsu§i faptul care este dezvaluit.
4. Acum, fiindca am prezentat timpurile profetiei, ramane
Sa discutam cate ceva despre modurile §i lnSU§irile acesteia.
Desigur, duhul profetic nu atinge sufletul profetului nici ln-
totdeauna, nici In acela§i mod. Caci uneori duhul profetic
atinge sufletul celui care profete§te cu referire la prezent §i
nicidecum la viitor, alteori 11 atinge cu referire la viitor, nu
§i la prezent. Uneori lnsa 11 atinge In ce prive§te prezentul
§i viitorul, alteori, trecutul §i prezentul ori, In egala masura,
viitorul. Uneori duhul profetic atinge referitor la trecut, dar
nu §i la viitor; alteori, referitor la viitor, dar nu §i la trecut.
Uneori atinge cu privire la o anume parte a prezentului, nu §i
cu privire la o alta parte, alteori atinge cu privire la o anume
parte a viitorului, dar nu §i dintr-o alta parte a acestuia. Dar
toate acestea, daca putem, sa le aratam cu dovezile Sfintei
Scripturi, In acea ordine In care au fost spuse lnainte.
5. De pilda, duhul profetic atinge sufletul profetului In
ce prive§te prezentul §i nu-I atinge In ce prive§te viitorul,
ca la loan Botezatorul care, vazand venirea Domnului, zice:
,,Iata Mielu1 lui Dumnezeu, Cel Ce ridica pacatul lumii" 10 •
Dar, pe de alta parte, cand urma sa moara, trimitand ucenicii
la El, lntreba zicand: ,, Tu e§ti Cel Care vine sau a§teptam
10 In l, 29.
47
Omilia I
pe altul?" 11 • Prin aceste cuvinte se arata ca el, cu siguranta,
cuno§tea ca Mantuitorul a venit pe pamant, dar poate ca se ln-
doia ca va coborl El lnSU§i pentru a deschide portile iadului.
Caci el fusese atins de duhul profetic referitor la prezent, el
care, vazand natura umana a Mijlocitorului §i lntelegand na..
tura divina a Acestuia, recuno§tea Mielul care ridica pacatul
lumii; dar nu fusese atins referitor la viitor, fiindca nu §tia
de pogorarea Aceluia In iad.
6. Uneori, duhul profetic atinge sufletul profetului cu pri-
vire la viitor §i nu-I atinge cu privire la prezent, a§a cum arata
In mod evident istorisirea cartii Facerea: cum Isaac 1-a trimis
la vanatoare pe fiul sau Esau, iar Rebeca 1-a lnlocuit, pentru
a fi binecuvantat, cu fiul mai mic, care, lmbracat cu piei de ied,
a facut sa para ca adevarat trupul fratelui spre a primi atin-
gerea tatalui. Isaac a dat binecuvantarea acestui fiu mai mic
ca §i cum i-ar fi dat-o celui mai mare, i-a anuntat viitorul l:n-
departat, dar cine era eel de fata §i-i sta alaturi nu a putut
recunoa§te12• Iata ca duhul profetic a atins sufletul profetului
referitor la viitor, nu §i la prezent, din moment ce, cu privirea
lnceto§ata, tatal prezicea cele viitoare §i nu recuno~tea fiul
aflat In fata lui.
7. Uneori, duhul profetic atinge sufletul profetului In
egala masura cu privire la prezent ca §i la viitor, dupa cum
suntem lnvatati In mod !impede de aceea~i carte a Facerii13 •
intr-adevar, acolo este scris cum, atunci cand Iacov se apropia
de sfar§itul vietii, Iosif i-a adus pe cei doi fii ai sai ca din bi-
necuvantarea aceluia sa poata dobandi bunatatile cele vii-
toare, §i i-a a§ezat pe eel mic la dreapta, iar pe eel mare la stanga.
11 Mt. 11, 3.
12 Fe. 27, 1-29.
13 Fe. 48, 1-14.
48 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Fiindca Iacov, cu ochii inceto§ati de batranete, nu a putut
sa deosebeasc;a, prin vedere omeneasca, care dintre nepotii sai
era eel mare §i care era eel mic, intinzandu-§i bratele cruci§,
a pus mana dreapta pe eel mic, iar pe cea stanga, pe eel mare.
In timp ce Iosif voia sa indrepte aceasta gre§eala, zicand: ,,Nu
a§a, tata, ca cestalalt este intaiul nascut" 14 a auzit: ,,$tiu, fiul
meu, ;>tiu! $i din el va ie§i un popor §i el va fi mare; dar fra-
tele lui eel mai mic va fi mai mare decat el" 15 • A§adar, duhul
profetic a atins sufletul profetului deopotriva cu privire la
prezent ca §i la viitor, de vreme ce Jacob vestea viitorul §i pe
cei a§ezati inaintea sa nu putuse sa-i vada cu ochii trupului,
ci ii deosebea prin duh. La fel, duhul profetic atinsese sufletul
Profetului Ahia din prezent §i din viitor, deoarece, in ciuda
ochilor inceto§ati, a cunoscut ca aceea, care se prefacea ca este
alta, este femeia lui Jeroboam §i i-a dezvaluit ce va fi ill viitor,
zicand: ,,Intra, femeie a lui Jeroboam. Ce gand ai avut de ti-ai
schimbat hainele? Eu sunt trimis sa-ti vestesc lucruri grozave.
Du-te §i spune-i lui Jeroboam: A§a zice Domnul Dumnezeul
lui Israel: Tu insa ai intrecut in rautate pe toti cei care au fost
inaintea ta, cad te-ai dus §i ti-ai facut alti dumnezei §i chipuri
turnate, ca sa ma intarati la manie, iar pe mine m-ai aruncat
inapoia ta. Pentru aceasta voi aduce necazuri peste casa lui
Ieroboam" 16 • Intr-adevar, sufletul profetului fusese atins deo-
potriva cu referire la prezent ca ;>i la viitor, fiindca a putut
sa 0 cunoasca pe cea care intrase §i sa-i vesteasca viitorul.
8. Uneori, insa, sufletul profetului este atins, deopotriva
cu referire la trecut, prezent, ca ;>i la viitor, dupa cum Elisabeta,
afland ca Maria a venit la ea, a cunoscut ca aceasta poarta in
pantece Cuvantul intrupat §i a numit-o Maica Dumnezeului
sau, zicand: ,,$i de uncle mie aceasta, ca sa vina la mine Maica
14 Fe. 48, 18.
15 Fc.48,19.
16 III Rg. 14, 6-7, 9-10.
Omilia I
Domnului meu?" 17 . Despre zamislirea aceasta chiar §i lui Iosif
i se spune prin inger: ,,Caci ce s-a zamislit intr-insa este de la
Duhul Sfant" 18 . De aceea Elisabeta spune: ,,$i fericita este aceea
care a crezut case vor implini cele spuse ei de la Domnul" 19 •
Caci spunand: ,,Fericita este aceea care a crezut" arata lamurit
ca vorbele ingerului care fusesera spuse Mariei le-a cunoscut
prin duh §i adaugand: ,,Se vor implini cele spuse ei de la Dom-
nul", ea i-a prezis cele ce urmau sa vina. Deci, in acela§i timp,
ea a fost atinsa de duhul profetic referitor la trecut, referitor
la prezent §i chiar la viitor, fiindca a cunoscut ca Maria a crezut
fagaduintele ingerului §i, numind-o Maica, a 'inteles ca poarta
in pantece pe Mantuitorul neamului omenesc §i, cand pre-
zisa toate ce trebuiau sa se implineasca, ea a vazut ce urma
in viitor.
9. Alta data duhul atinge sufletul referitor la trecut, dar
nu-I atinge referitor la vii tor, a~;;a cum i se arata !impede Apos-
tolului Pavel care spune ucenicilor: Caci va fac cunoscut,
11
fratilor, ca Evanghelia cea binevestita de mine nu este dupa
om, pentru ca nici eu n-am luat-o de la om, nici n-am inva-
tat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos" 20 • Dar §i altora
dintre ucenici, spune: ,,Ca prin descoperire mis-a dat in cu-
no§tinta aceasta taina" 21 • Totu§i acesta, cand urea spre Ieru-
salim urmand sa predice chiar aceasta Evanghelie care-i
fusese data in cuno§tinta prin descoperire, zice: ,,far acum, iata
ca fiind legat cu duhul, merg la Ierusalim, ne§tiind cele ce mi
se vor 1ntampla acolo" 22 • Intr-adevar, aceasta este taina Evan-
gheliei, fiindca Unul Nascut din Tatal S-a J:ntrupat ~i S--a facut
17 Le. 1, 43.
18 Mt. 1, 20.
19 Le. 1, 45.
20 Gal. 1, 11-12.
21 Ef. 3, 3.
22 Fapte 20, 22.
50 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
om adevarat Care a fost rastignit, a murit, S-a ingropat, a treia
zi a inviat i;;i in a patruzecea zi S-a inaltat lacer §i §ade de-a
dreapta Tatalui. A§adar, eel care a cunoscut aceste lucruri,
prin descoperirea Evangheliei, a fost atins de duhul profe-
tic cu privire la trecut, dar fiindca nu a cunoscut ce urma sa
indure el Insu§i pentru aceea§i Evanghelie, fara nici un dubiu,
nu a fost atins in ce prive§te viitorul. Caci, de§i zice: Decat 11
numai ca Duhul Stant marturiSe§te prin cetati, spunandu-mi
ca ma a§teapta lanturi §i necazuri" 23, se arata !impede ca cele
care urmau sa i se intampie fusesera descoperite altora §i nu
lui, dupa cum se spune despre el prin Agabus: Pe barbatul
11
al caruia este acest brau, a§a 11 vor lega iudeii la Ierusalim" 24 •
10. Uneori, duhul profetic atinge cu privire la viitor dar
nu §i la trecut, dupa cum este aratat in scrierea lui Elisei: cand
unul din fiii profetului a pravalit un copac, i-a cazut toporul
in apa §i acesta a zis: "Ah, stapanul meu! Acesta 11 luasem
imprumut. Zis-a omul lui Dumnezeu: Unde a cazut? $i acela
i-a aratat locul. Iar Elisei a taiat o bucata de lemn §i, aruncand-o
acolo, a ie§it toporul deasupra" 25 • Din aceasta fapta a profe-
tului se intelege limpede ca, atunci cand intreaba unde cazuse
toporul, §tia ceea ce avea sa faca, dar, totu§i, de vreme ce in-
treaba, e clar ca nu §tia unde cazuse. Prin urmare, duhul pro-
fetic atinsese gandul lui Elisei referitor la viitor, dar referitor
la trecut nu-1 atingea, fiindca a putut cunoa§te ca toporul scu-
fundat in adancul apei va fi ad us la suprafata, dar nu a §tiut
nicidecum unde cazuse.
11. Alteori, insa, duhul profetic atinge referitor la o parte
a prezentului, dar nu atinge referitor la alta. Aceasta o atesta
istorisirea Apostolului Petru, cand soldatii trimi§i la el de Cor-
neliu i-au fost vestiti prin Duhul, fiindca este scris: $i Duhul
11
23 Fapte 20, 23.
24 Fapte 21, 11.
25 IV Rg. 6, 5-6.
Omilia I 51
i-a zis: Iata, trei barbati te cauta" 26 • El, coborand la ace§tia,
i-a intrebat: Care este pricina pentru care ati venit?" 27 • Prin
11
cuvintele acestuia se arata ca acea pricina pe care cauta s-o afle
de la soldati nu o aflase prin Duhul. Deci, duhul profetic atin-
sese gandul lui Petru referitor la o parte a prezentului §i nu
11 atinsese referitor la alta, caci pe de 0 parte i-a spus ca sol-
datii sunt de fata, iar pe de alta parte a trecut sub tacere
pricina pentru care venisera.
12. Alteori duhul profetic atinge referitor la o parte a vii-
torului, dar nu atinge referitor la alta parte, dupa cum fiii
profetilor spun lui Elisei despre rapirea lui Ilie: $tii oare ca
11
astazi Domnul va sa ridice pe stapanul tau deasupra capului
tau?" 28 • Totu§i, dupa rapirea lui, ei pornesc in diferite locuri
§i-1 cauta printre stand §i prin vai. Deci duhul profetic atinsese
gandul acestora referitor la o parte a viitorului §i atingea foarte
putin referitor la o alta parte, de vreme ce ei cautau pe eel
de negasit, inaltat, despre care luasera cuno§tinta. A§adar,
au fost atin§i referitor la o parte §i nu la alta, intrucat §tiau
ca poate sa fie rapit, dar nu §tiau ca nu poate fi gasit.
Chiar §i Elisei a fost atins de duhul profetic referitor la
o parte a viitorului, dar nu §i la alta, de vreme ce a spus re-
gelui Israelului: Love§te in pamant! $i a lovit de trei ori §i
11
s-a oprit. Iar omul lui Dumnezeu s-a maniat pe el §i a zis:
Trebuia sa love§ti de cinci sau de §apte ori, cad atunci ai fi
batut cu desavar§ire pe sirieni, acum insa vei bate pe sirieni
numai de trei ori" 29 • El §tia, deci, ca ar fi batut pe sirieni de
atatea ori cate ar fi lovit pamantul. Dar cand i-a spus: Lo- 11
ve§te in pamant", el nu §tia de cate ori urma sa-1 loveasca
26 Fapte 10, 19.
27 Fapte 10, 21.
28 IV Rg. 2, 3-5.
29 IV Rg. 13, 18-19.
52 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
(de fapt S•a §i J:nfuriat ca pamantul fusese lovit de trei ori),
ceea ce adevere;:;te ca fusese atins referitor la o parte a viito-
rului dar nu ;;i la alta, fiindca a profetit ca Siria va fi biruita,
dar a vrut ca pamantul sa fie lovit de mai multe ori. Tot astfel
Samuel, cand a fost trimis de Domnul pentu a-1 unge ca rege
pe David, a raspuns: Cum sa ma due? Va auzi Saul ;:;i ma
11
va ucide" 30 • Acesta 1-a uns pe David ;:;i, totu;:;i, nu a fost ucis
de Saul. Deci sufletul profetului fusese atins referitor la o
parte a viitorului, dar nu a fost atins referitor la alta parte,
fiindca el cuno;;tea ca David trebuia uns ca rege, dar nu cu-
no§tea ca el nu trebuia ucis de Saul.
13. Trebuie §tiut, de asemenea, ca anumiti profeti sunt
atin§i referitor la un timp apropiat §i nu referitor la un timp
1ndepartat, altii l:nsa sunt atin§i referitor la un timp J:ndepartat
;:;i nu la unul apropiat, altii sunt atin§i de duhul profetic atat
referitor la un timp 1ndepartat, cat ;:;i la unul apropiat. Astfel,
unii sunt atin§i referitor la un timp foarte apropiat, §i nu la
unul 1ndepartat, precum Samuel cuno§tea ca asinii lui Saul
s-au pierdut, a vestit ca au fost gasiti ;:;i a prezis ca Saul va fi
rege 31 ; chiar 1-a vestit pe Saul ca David va carmui ca rege du pa
el32, dar acestuia nu i-a prezis ca va fi tatal Regelui ve§nic.
Altii, J:nsa, sunt atin§i referitor la un timp J:ndepartat §i nu
la unul apropiat, dupa cum David cuno;:;tea ca Unul Nascut
al lui Dumnezeu trebuia sa se l:ntrupeze, zicand despre Iu-
deea: //Oms-a zamislit J:n ea §i InSU§i Cel Preal:nalt a 1nte-
meiat-o"33. $i a §tiut ca Acela se va J:nalta la ceruri ;:;i va sta
de-a dreapta Tatalui, zicand: "Zis-a Domnul Domnului meu,
§ezi de-a dreapta Mea" 34 . Totu§i, a profetit foarte putin despre
30 I Rg. 16, 2.
31 I Rg. 9, 15-20.
32 I I~g. 16, 12.
3:i Ps. 86, 4.
34 Ps. 109, 1.
Omilia I
multe cares-au J:ntamplat recent. Casa amintesc doar cateva
dintre ele, David nu a cunoscut ca servitorul lui, Mifiboseth,
mintea despre sine J:mpotriva stapanului sau 35 §i fagaduind
lui Amasa, zice: Cutare §i cutare sa-mi faca mie Dumnezeu
11
§i mca §i mai rau sa-mi faca, daca tu nu ai sa fii generalul meu
pentru totdeauna J:n locul lui Ioab" 36, evident fara sa cunoasca
ce urma sa se J:ntample, fiindca Amasa nu numai ca nu avea
sa ia functia de general al armatei J:n locul Ioab, dar chiar,
peste foarte putin timp, acesta avea sa-§i sfar§easca viata
prin mana lui Ioab 37 ,
14. Intr-adevar, unii sunt atin§i fie referitor la un timp
J:ndepartat, fie la unul foarte apropiat, dupa cum Isaia a pro-
fetit viitorul foarte J:ndepartat, zicand: "Iata, Fecioara va lua
J:n,pantece §i va na§te fiu §i vor chema numele lui Emanuel" 38 .
Despre acest lucru zice din nou: Prunc S-a nascut noua,
11
un fiu s-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui §i se
cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat,
Dumnezeu tare, biruitor, Parinte al veacului ce va sa vie, Domn
al pacii. $i mare va fi stapanirea Lui §i pacea Lui nu va avea
hotar" 39 . Acesta a fost atins de duhul profetic §i referitor la un
timp apropiat, cu privire la regele Iezechia, fiindca i-a profetit
case va tamadui de boala sa §ii-a vestit cati ani va mai trai 40 •
15. Uneori, duhul profetic parase§te pe profeti ;;i nu este
J:ntotdeauna prezent J:n gandurile lor, de vreme ce I§i dau
seama atunci cand nu 11 au, §i ca 11 au ca dar de la Dumnezeu
cand 11 au. Astfel, in timp ce 1-a oprit pe servitorul sau, Ghiezi,
35 Cf II Rg. 19, 27 (Evr. 28).
36 II Rg. 19, 13 (Evr. 14).
37 II Rg. 20, 10.
38 Is. 7, 14.
39 Is. 9, 6-7.
40 Is. 38, 5.
 54
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
sa o dea la o parte pe femeia sunamiteanca ce plangea §i se
apucase de picioarele lui Elisei, acesta a zis: ,,Las-o, caci e cu
sufletul amarat §i Domnul a ascuns aceasta de mine §i nu
mi-a aratat" 41 • In timp ce Iosafat 11 !ntreba despre vii tor, dar
duhul profetic Ii lipsea, a chemat sa se apropie un cantaret
din titera ca duhul profetic sa pogoare asupra lui prin lauda
psaltica §i sufletul lui sa se umple de viitor 42 • Caci, In timp
ce glasul cantarii psaltice este urmarit cu atentia inimii, prin
aceasta, drumul catre inima este deschis Dumnezeului Atot-
puternic ca El sa reverse'1n mintea atenta fie tainele profetiei,
fie frumusetea caintei. De unde §i cuvantul Scripturii: ,,Jertfa
de lauda ma va slavi §i acolo este calea 1n care voi arata lui
mantuirea lui Dumnezeu" 43 • Ceea ce 1n latina este ,,mantuire",
1n ebraica se zice ,,Iisus". A§adar, prin jertfa laudei, se deschide
calea cunoa§terii lui Iisus, fiindca, In timp ce cainta se revarsa
prin cantarea psaltica, In inima ni se deschide calea prin care
se ajunge, In cele din urma, la Iisus, dupa cum Acesta Insu§i
vorbe§te de descoperirea Sa, zicand: ,,Cel ce Ma iube§te pe
Mine va fi iubit de catre Tatal Meu §i-1 voi iubi §i Eu §i Ma voi
arata lui" 44 • $i mai este scris: ,,Cantati lui Dumnezeu, cantati
numele Lui, gatiti calea Celui Ce S-a 1naltat deasupra mortii,
Domnul este numele Lui" 45 • Intr-adevar, Cel Care a calcat In
picioare moartea prin 1nviere, S-a 1naltat deasupra ei. Cand Ii
cantam Acestuia, Ii deschidem calea sa vina in inima noastra
§i sa ne 1nflacareze prin iubirea Sa.
Dar ca duhul profetic nu este 1ntotdeauna prezent In pro-
feti, o arata chiar §i un om al lui Dumnezeu, care, trimis con-
tra Samariei, a vestit rautatile care vor veni asupra ei §i, de§i
41 IV Rg. 4, 27.
42 IV Rg. 3, 11-15.
43 Ps. 49, 23.
44 · In 14, 21.
45 Ps. 67, 5.
55
Omilia I
Dumnezeu i-a interzis sa manance pe drum, totu§i profeti
fal§i I-au amagit prin vorbe convingatoare: vorbele 1n§elatoare
nu 1-ar fi amagit, daca ar fi avut prezent duhul profetic46 •
16. De asemenea, trebuie §tiut ca, uneori, atunci cand
sfintii profeti sunt 1ntrebati, fac afirmatii care vin din propriul
duh §i-§i 1nchipuie ca le spun din duhul profetic. Dar, pentru
ca sunt sfinti, sunt 1ndreptati Inda ta prin Duhul Stant; de la
Acesta asculta cele ce sunt adevarate §i chiar ei 1n§i§i retrag
cele spuse daca erau false. Caci cine nu §tie ca Profetul Nathan
a fost un om sfant? Acesta a osandit deschis pe regele David
pentru gre§eala sa §i i-a vestit cele ce urmau sa vina pentru
acea gre§eala. $i totu§i, cand David 1-a 1ntrebat fiindca voia
sa 'i:nalte templu lui Dumnezeu, acesta i-a raspuns: ,,Tot ce ai
la inima mergi §i fa, caci Domnul este cu tine" 47 • Despre aceasta
imediat adauga: ,,$i chiar In noaptea aceea a fost cuvantul
Domnului catre Nathan zicand: Mergi §i spune robului meu
David: a§a graie§te Domnul: Tu oare ai sa-mi zide§ti casa ca
sa locuiesc? Cand eu n-am locuit in casa din timpul In care
am scos pe fiii lui Israel din Egipt §i pana astazi". $i putin mai
1ncolo: ,,Cand se vor plini zilele tale §i vei raposa cu parintii
tai, atunci voi ridica dupa tine pe urma§ul tau, care va rasari
din coapsele tale §i voi 1ntari stapanirea sa. Acela va zidi casa
numelui Meu" 48 • Incuno§tiintat mai tarziu de duhul profetic,
iata ca Profetul Nathan, care spusese mai 1nainte regelui:
,,Mergi §i fa", spunandu-i ca aceasta nu se poate, a contrazis
atat planul regelui, cat §i vorbele sale, fiindca le spusese din
duhul sau §i abia apoi a descoperit ca au fost false.
17. In aceasta privinta, 1ntre profetii adevarati §i cei fal§i
exista aceasta diferenta, ca profetii adevarati, daca spun uneori
46 III Rg. 13, 10-23.
47 II Rg. 7, 3.
48 II Rg. 7, 4-6; 12-13.

56 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
~eva.din duhul lor, ei, inAvatati de Duhul Stant, le indreapta
m mmtea ascultatorilor. Insa profetii fal9i anunta ce e fals §i,
straini d.e Duhul Stant, staruie in falsitatea lor.
18. A9adar, dupa ce au fost discutate timpurile §i modu-
rile profetiei, mi-ar placea sa admir in ce chip Dumnezeul
Atotputernic potrive9te rnasurile maniei Sale din grija Sa fata
d~ oameni. Fiindca s-a indepartat de Creatorul sau, popor~l
Im Israel a fost facut rob regelui Babilonului; totu9i impreuna
cu el est.e trimis in captiv!tate §i Profetul Iezechiel 49, pe care
harul Im Durnnezeu il facuse atat de bland, incat Dumnezeu
sa poata profeti prin el cele ce aveau sa vina §i sa fie invred-
nicit sL'i mangaie sufletul poporului incercat. A9adar, sa cu-
~~tam~ daca putem, cat de mare este iconomia iubirii cere;>ti,
fund~a Dumnezeu astfel s-a maniat pe poporul Sau incat,
totu91, nu S-a maniat de tot; daca El nu se mania, n-ar £i Ia.sat
poporul Sau in robie, dar, daca S-ar fi maniat de tot, nu ar fi
trimis in robie cu el pe ale9ii Sai. Dar aceasta mila cereasca
f~ce ~a, din unul §i acela9i fapt, sa dea oamenilor trupe9ti bi-
~-ml §Ivcelor duhovnice9ti, cre9terea in virtute. In timp cepe unii
:1 cura~e.~te p:~~ gre~tati/ pe Aalt,ii, prin insotirea cu cei supu;>i
mcercanlor, 11 malta spre ca;>hgarea unor merite mai mari.
Els-a maniat pe nedrepti astfel incat totu9i sale mangaie su-
fletele prin insotirea cu cei drepti; daca El ii Uisa cu totul, ni-
meni n--ar fi dobandit mila dupa ce a gre9it. A9adar, a inde-
partat neparasind §i a pastrat indepartand, de vreme ce EI
~~i~nite in ro~ie, o data cu cei pe care ii judeca §i pe cei pe care
11 mbe9te. Cme poate sa inteleaga adancimile unei atat de
mari iu.biri? Cad Dumnezeu nu lasa nepedepsite gre9elile po-
porul~1, dar nu indeparteaza de la Sine de tot pe poporul care
a gre91t. Astfel, cand Moise a trimis douasprezece iscoade
spre pamantul £agaduintei501 dintre care zece au provocat
49 Iez. 3, 12-15.
° Cf. Num. 13, 3-17.
5 53
57
Omilial
apoi poporului disperare, acela~;i popor, aprins de ura, mor-
maind, s-a plans ca a fost dus de Dumnezeu a9a de departe
incat cadavrele lor zac in de9ert 51 • Maniat, Atotputernicul
Dumnezeu a zis ca nimeni dintre ei nu va intra in pamantul
fagaduintei. Caindu-se prin aceasta spaima, au recunoscut
ca au gre~;;it, au cazut la pamant plangand, §i, luandu-9i ar-
mele, au inceput sa se ridice tara intarziere contra vrajma-
~ilor ca, dupa plansetele lor, sa poata sa intre in pamantul
fagaduintei. Prin Moise Dumnezeu le spune: Zi acestora:
11
Nu urcati §i nici nu luptati; caci nu sunt cu voi, sa nu cadeti
inaintea vrajma9ilor vo9tri" 52 • La acest lucru trebuie sane gan-
dim: daca nu era cu ei, de ce i-a oprit sa urce ca sa nu cada?
Daca era cu ei, de ce le spune: Caci nu sunt cu voi"? Prin-
11
tr-o minunata iconomie a pedepsei §i a milei, §i era cu ei, §i nu
era cu ei. Nu era cu ei ca sa invinga, dar era cu ei ca sa nu piara
prin mana vrajma9ilor. 0, adancimi de negrait ale milei Sale!
Pedepse9te gre9elile §i totu9i ii protejeaza pe pacato9i. Se
arata rnaniat §i totu§i ii apara de vrajma~i. In acela9i fel, o
mama adesea se manie pe copilul mic care a gre9it, il do-
jene~te, 11 ocara~te, il bate, dar, daca ea il vede ducandu-se
cu capul inainte unde se arunca in pericol de moarte, intinde
mana §i-1 retine; manioasa, ea il lovise ca §i cum nu 1-ar fi
iubit; ea il retine cu dragoste ca ~i cum, de furie, nu 1-ar fi lovit.
19. Vorbind despre acestea intr-o singura prefata, am fa-
cut-o ca o manevra de incercare a corabiei noastre inauntrul
portului ca, dupa aceea, sa intindem panzele pentru a des-
coperi tainele profetiei in largul marii. Pentru aceasta nu ne
bizuim pe puterea noastra, ci pe a Celui Care face cuvantul
pruncilor !impede, fiindca: "Duhul lui Dumnezeu a umplut tot
pamantul ;>i Cel Ce tine toate laolalta are iscusinta cuvantului" 53 •
51 Num. 13, 31-32; 14, 1-3.
52 Num. 14, 42; Deut. 1, 42.
Intel. Sol. 1, 7.
58
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Dumnezeu este Atotputernic, Cuvantul Tatalui este Atotpu-

ternic, iar noi, care ravnim sa vorbim despre El, nicicum nu
vom fi muti. Ne va da cuvintele potrivite Cuvantul Atot-
puternic Care, intrupat, e viu pentru noi §i stapane§te im-
Omilia II
preuna cu Dumnezeu Tatal §i cu Duhul Sfant, in vecii vecilor.
Amin.

1. Obiceiul discursului profetic este sa descrie mai intai

persoana, timpul §i locul §i apoi sa inceapa sa spuna tainele
profetiei. Pentru a expune cat mai temeinic adevarul, mai
intai trebuie sa fixeze radacinile in istorie §i apoi sa dea la
iveala roadele duhului cu ajutorul semnelor §i alegoriilor.
Astfel, Iezechiel indica perioada vietii sale, zicand: ,,$i a fost
1n al treizecilea an, 1n a cincea zi a lunii a patra" 1• Aratand apoi
locul, adauga: ,Jn timp ce eram in robie Ianga raul Chebar,
cerurile s-au deschis §i am vazut vedeniile Domnului" 2 • Pre-
cizeaza §i timpul, adaugand: ,Jn ziua a cincea a lunii a patra,
in anul al cincilea al robirii regelui Ioiachim" 3 • Casa indice
bine persoana, acesta i§i prezinta §i familia, atunci cand ada-
uga: ,,A fost cuvantul Domnului catre mine, preotul Iezechiel,
fiul lui Buzi" 4 •

2. Ni se ridica o prima problema: de ce acesta, care nu spu-

sese nimic pana acum, a inceput astfel, zicand: ,,$i a fost in
al treizecilea an" 5? ,,$i" este un cuvant de legatura §i noi §tim
ca un cuvant care urmeaza nu se leaga decat de eel precedent.
Atunci, de ce acesta, care nu spusese nimic, spune: ,,$i a fost",
de vreme ce nu este nici un cuvant diruia sa-i adauge pe eel
cu care incepe? In aceasta situatie trebuie sa luam in conside-
rare ca, in timp ce noi percepem cele materiale, profetii percep

1 Iez. 1, 1.
2 Iez. 1, 1.
3 Iez. 1, 1.
4 Iez. 1, 1.
5 Iez. 1, 1.
60 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea l
cele spirituale §i acestea sunt prezente pentru ei, 1n timp ce pen-
tru noi par absente din cauza necunoa§terii noastre. De unde
rezulta ca in mintea profetilor cele interioare astfel sunt le-
gate de cele exterioare incat le vad §i pe unele §i pe celelalte
§i ca, in acela§i timp, este in ei §i cuvantul pe care-I aud ina-
untru, §i cuvantul pe care-1 spun in afara. Astfel se dezvaluie
cauza pentru care eel ce nu spusese nimic incepe zicand:
,,$i a fost in al treizecelea an". Acest cuvant pe care 1-a rostit
in afara 1-a legat de acel cuvant pe care-1 auzise inauntru.
Prin urmare, cuvintele pe ~are le-a rostit le-a legat de viziunea
interioara §i de aceea incepe zicand: $i a fost". A legat de
11
viziunea interioara ceea ce a inceput sa vorbeasca in afara,
ca §i cum ce este in afara el vede inauntru.
3. Ceea ce ni se spune, ca a primit duhul profetic in al trei-
zecilea an, ne arata ca §i altceva trebuie luat in considerare:
vorbirea inteleap~a nu e pe masura judecatii mintii decat la
varsta maturitatii. InSU§i Domnul, la varsta de doisprezece ani,
stand in templu in mijlocul invatatilor, a vrut sa fie gasit nu
invatand pe altii, ci intrebandu-i 6 • Ca oamenii sa nu indraz-
neasca sa predice la o varsta atat de mica, El, la doisprezece
ani, a gasit de cuviinta ca, pe pamant, sa intrebe oamenii,
El Care, prin firea Sa dumnezeiasca, nu inceteaza sa invete
ingerii in cer. Intrucat intr-adevar, El este intelepciunea l~i
Dumnezeu, ingerii, primind-o de la Acesta, traiesc indestu-
lati de o fericire ve~mica. $i Moise da aceea§i lectie, sub valul
unei alegorii, zicand: "Sa nu lucrezi cu boul tau intai-nascut" 7 •
Noi intelegem intaiul nascut al boului cape fericirea primilor
no§tri ani de viata. Totu§i, la aceasta varsta nu trebuie sa are;
caci in aceste prime etape ale adolescentei §i tineretii noastre
trebuie sa fim opriti inca de la profetire ca brazdarul cuvantului
nostru sa nu indrazneasca a rascoli pamantul unei alte inimi.
6 Cf Le. 2, 46.
7 Deut. 15, 19.
Omilia ll
Cat timp suntem slabi, trebuie sane tinem inauntrul nostrU'
ca sa nu pierdem avantajele fragile, prea repede aratate; daca
mai inainte nu au prins radacini in pamant, arbu§tii plantati,
loviti cu mana, se usuca de indata; dar daca au prins rada-
cina, mana ii love§te §i totu§i nu le dauneaza cu nimic, vantul
ii izbe§te §i totu§i nu-i vatama. Lovite, zidurile proaspete ale
unei cladiri se darama, daca nus-au uscat mai inainte. Tot a§a
§i mintea, pana nu se curata deplin de umoarea stricaciunilor
sale, nu trebuie sa fie atinsa de un cuvant strain ca nu cumva
inainte de a-§i lua din plin consistenta sa o piarda. impinsa,
ea s-ar rasturna, ca §i arbustul fara radacini §i s-ar usca, iz-
bita de vanturi mai mult decat ar putea suporta. Ca exemple
nu trebuie aduse decit cele statomice. Mintea trebuie sa prinda
puteri mai intai, §i apoi sa se arate pentru folosul celor apro-
piati, ca nu cumva '.inaltata acum prin lauda, sa cada apoi sau,
atinsa de mustrare, sa se descurajeze. Lui Timotei, de fapt,
i se spune: Acestea sa le porunce§ti §i sa le dai de invatatura;
11
nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale" 8; trebuie §tiut ca in
textele sfinte "adolescenta" nu este numita niciodata "tine-
rete". De unde §i cuvantul Scripturii: Bucura-te, tinere, in
11
adolescenta ta" 9 • Astfel, ca sa se arate ce autoritate are pentru
a profeti, profetul este prezentat ca fiind in deplinatatea varstei,
pentru a se vedea clar in ce masura cele trebuitoare pentru
profetire sunt potrivite cu viata §i spiritul lui.
4. ln raport CU cele de mai SUS, nu trebuie Sa influenteze
pe nimeni faptul ca Ieremia §i Daniel 10 au primit duhul pro-
fetic din copilarie pentru ca minunile nu trebuie sa fie con-
siderate ca model de lucrare. Caci Atotputernicul Dum-
nezeu ,,face limpezi limbile pruncilor" 11 §i din gura copiilor
11
8 I Tim. 4, 11-12.
9 Eccl. 11, 9.
10 Cf Ier. 1, 5-7; Dan. 13, 45.
11 Pilde 10, 21.
 62
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
§i a sugarilor face o lauda deplina" 12 • Dar altceva este ceea ce
vorbim noi despre practica lnvataturii §i regulile ei §i altceva
ceea ce noi §tim despre minune. ' aluneca spre moarte In fiecare zi. De aici, cuvantul Psalmis-
rn:
~· Daca lntr~bam ce sens mistic este indicat prin aceasta
prec1zare a varste1, nu este lipsit de temei ca profetul iI face
c~noscut p_e Dumnezeu, dezvaluit prin cuvinte, chiar §i prin
varsta sa. In anul al treizecilea al Profetului Iezechiel ceru-
rile s-au des~his §i a. vazut vedeniile Domnului Ianga raul
Chobar, dupa cum §I Domnul a venit la raul Iordan Ia trei-
zeci de ani. Ac~lo cerurile"s-au deschis §i Duhul S-a pogorat
sub forma unm porumbel; un glas s-a auzit din cer, zicand:
,,Acesta este Fitil Meu eel iubit lntru Care am binevoit"13.
. 6. Inseyi cuvintele In ebraica ne ajuta pentru a lntelege
tama. Cuvantul ,,Chobar" se traduce prin ,,greutate" sau ,,ne-
putinta", ,,Iezechiel", prin ,,taria lui Dumnezeu" Buzi" prin
ct• 11 Ill f
" 1s~r~t s~u ,,dispretuire", ,,caldeenii", prin ,,cei care due In
c~phv1tate sau un fel de ,,diavoli". Iezechiel a venit Ianga
rau~ C~~bar. Daca ,,Chobar" se nume§te ,,greutate" sau ,,ne-
putinta , ce altceva este mai potrivit a desemna fluviul Chobar
decat ne~?1ul omenesc? De la na§tere, acesta aluneca spre
~Oarte §I ~I este greu din Cauza pacatelor pe care le-a savar§it
§I le poarta, a§a cum zice Scriptura: faradelegea sta sub greu-
tatea plu~~uh:i 14 . Oi;_ice pacat este greu fiindca nu permite
sufletulm sa se malte m slavi. De aici, cuvintele Psalmistului:
,,Fii~ oamenilor, pana cand grei la inima?" 15 Pe de alta parte,
se z1ce despre Domnul: ,,Caci Hristos este puterea lui Dum-
nezeu §i lntelepciunea lui Dumnezeu" 16 • Iezechiel a venit deci
Ianga raul Chobar, pentru ca taria lui Dumnezeu, prin taina
12 Ps. 8, 3.
13 Mt. 3, 17.
14 Cf Zah. 5, 7-8.
15 Ps. 4, 3.
16 I Cor. 1, 18, 24.
Omilia II
Intruparii Sale, a binevoit sa se apropie de neamul omenesc,
lmpovarat de la na§tere de greutatea pacatelor sale, neam care
tului despre Hristos: ,,$i va fi ca un porn sadit Ianga izvoarele
apelor" 17 . Spune ca a fost sadit Ianga izvoarele apelor fiindca
S-a lntrupat Ianga §Uvoaiele de oameni alunecati In gre§eala.
Am spus ca ,,Iezechiel" lnseamna ,, taria lui Dumnezeu", iar
,,Buzi", ,,dispref'. Iezechiel este fiul lui Buzi fiindca Unul-
Nascut al lui Dumnezeu a binevoit sa Se mtrupeze 1n acel neam
de la care Dumnezeu $i-a lntors fata din cauza relei credinte
a aceluia. A§adar, taria lui Dumnezeu se na§te din ,,desconsi-
derare" sau din ,,dispref', de vreme ce Mantuitorul nostru
a binevoit sa-$i traga umanitatea dintr-un popor viclean §i
dispretuitor. A venit chiar In tara caldeenilor. Dupa cum
am spus, ,,caldeenii" lnseamna ,,cei care due In captivitate"
sau un fel de ,,diavoli". Caci nedreptii, care §i ei ln§i§i sa-
var§esc nedreptati, §i pe altii Ii trag, convingandu-i la ne-
dreptate, de buna seama sunt lnrobitori. Pe buna dreptate
ace§tia sunt socotiti un fel de diavoli fiindca cei care Imping
pe altii la nedreptate, convingandu-i, se pun In slujba dia-
volilor pentru nedreptate, de§i nu sunt diavoli prin natura lor.
A venit, a§adar, taria lui Dumnezeu In tara Caldeenilor,
fiindca Unul-Nascut al Tatalui a aparut In mijlocul celor care
cazusera In pacat §i trageau pe altii ca sa-i lnrobeasca paca-
tului. Dar se cuvine ca talcuirea noastra sa revina acum la
persoana profetului.
7. ,,$i a «fost facuta» 18 peste el acolo mana Domnului" 19 •
Fiul este eel numit mana sau bratul Domnului, fiindca toate
17 Ps. 1, 3.
18 A§a este textul latin, pentru ca Fericitul Ieronim traduce prea li-
teral din ebraica: Et facta est super eum ibi manus Domini. Sfantul Gri-
gorie preia expresia strict literal §i transfera semnificatia cuvintelor
in plan spiritual (n. ed.).
19 Iez. 1, 3.
64 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
s-au fa.cut prin El. Despre El §i Psalmistul zice: 11 «Sa se faca»
mana ta ca sa ma mantuiasca"20 • Mana lui Dumnezeu, 1n ce pri-
ve§te firea dumnezeiasca, nu a fost facuta, ci nascuta; in ce
prive§te firea umana, ea a fost facuta pentru a tamadui ranile
neamului omenesc. Deci, profetul a cunoscut lntruparea Unuia-
Nascut, cand a vazut ca 11 s-a fa.cut" peste el mana Domnului.
Acest lucru este intr-adevar descris in continuare:
8. "$i am vazut §i, iata, venea dinspre miazanoapte un
vant vijelios" 21 • Trebuie ~a avem in vedere care este ordinea
cuvintelor in vorbirea profetului. Mai inainte spusese de la
el insu§i: "Cerurile s-au deschis §i am vazut ni§te vedenil
dumnezeie§ti" 22; apoi, ca §i cum ar vorbi despre altcineva,
a adaugat: "$i a «fost facuta» peste el mana Domnului" 23 •
Dupa aceea, ca §i cum s-ar intoarce in sine, zice: $i am vazut,
11
§i iata venea dinspre miazanoapte un vant vijelios" 24 • Ce in-
seamna asta: Cand vorbe§te Iezechiel? Cand vorbe§te despre
Iezechiel? Daca tot timpul ar vorbi de la el, n-ar fi nici o pro,.
blema. Atunci ce inseamna ca vorbirea profetului se schimba
astfel !neat vorbe§te fie de la el, fie despre el, ca §i cum alt-
cineva pare ca vorbe§te? Trebuie sa se §tie urmatorul lucru:
daca uneori vorbesc ei in§i§i 1n moq deschis §i uneori vorbesc
despre ei ca despre alp.i, cei care sunt plini de duhul profetic
arata ca nu profetul, ci Duhul Stant vorbe~te prin profet.
Cand vorbirea se face prin ei l:n§i§i, vorbesc despre ei, iar
cand vorbesc sub inspiratia Duhului Sfant, insu§i Duhul Sfant
vorbe§te prin ei despre ei; acest fapt este atestat de Adevar care
zice: "Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui
20 Ps. 118, 173.
21 Iez. 1, 4.
22 Iez. 1, 1.
23 Iez. 1, 3.
24 Iez. 1, 4.
.Omilia II
vostru este Care graie~te intru voi" 25 • La fel, §i Moise zicei
11Moise insa era omul eel mai bland dintre toti oamenii de pe
pamant" 26 • Faptul ca acesta nu zice 11 eram", ci "era" arata
limpede ca eel care vorbea prin el despre el era altul. La fer
zice loan: 11 A vazut acel ucenic pe care-I iubea Iisus" 27 • Pentru
a arata ca nu el era eel care vorbea, Pavel a zis: "Oare nu
cautati dovada ca Hristos graie§te intru mine?" 28 • A§adar, in
limbajul profeglor, unul este eel care dicteaza, altul este eel care
asculta; cand profetul vorbe§te despre el, este persoana care
asculta; insa, cand Duhul Stant vorbe§te prin profet despre
profet, se arata maretia Celui Care dicteaza. Intr-adevar, Ie-
zechiel vorbe§te ca §i cum ar vorbi despre altcineva: "$i a «fost
facuta» deasupra lui acolo mana Domnului" 29, iar mai departe
adauga despre el: 11 $i am vazut, §i iata venea dinspre miaza-
noapte un vant vijelios" 30 • Acum trebuie sa discutam ce in-
seamna cand zice: 11$i iata, venea dinspre miazanoapte un vant
vijelios, §i un nor mare" 31 •
9. Pentru ca vantul de miazanoapte strange din cauza fri..,
gului, nu este nepotrivit ca impietrirea din cauza duhului rau
sa fie desemnata prin numele Aquilon" [vant de miaza-
11
noapte]. $i Profetul Isaia atesta acest lucru pentru c~ ci. spus
referindu-se la diavol: Voi §edea in muntele Testamentului,
/1
1n partile Aquilonului [vantului de miazanoapte ]"32 • Duhul rau
a pus stapanire pe Muntele Testamentului pentru ca poporul
Iudeu, care primise legea, s-a fa.cut pe sine rob necredinteL
25 Mt. 10, 20.
26 Num. 12, 3.
27 In 21, 20.
28 II Cor. 13, 3.
29 Iez. 1, 3.
30 Iez. 1, 4.
31 Iez. 1, 4.
32 Is. 14, 13.
66
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Cand a pus stapanire pe inimile celor ce primisera lnvata-
tura, diavolul a devenit Domn peste Muntele Testamentului.
Acesta l§i face sala§ In partile Aquilonului cand lnrobe§te
sufletele lnghetate ale oamenilor. Iata de ce se spune, prin
vocea logodnicei, In Cantarea Cantarilor: ,,indeparteaza-te,
vant de miazanoapte! Vino, vant de miazazi! Sufla prin gra-
dina mea ca miresmele sa se raspandeasca!" 33 • Cand, la po-
runca Domnului, duhul rece se J:ndeparteaza, duhul lnfla-
carat pune stapanire pe sufletul credincio~;ilor. Acesta sufla
prin gradina lui Dumnez,eu, adica Sfanta Biserica, pentru ca
faima virtutilor acestuia, adusa multora la cuno§tinta, sa se ras-
pandeasca precum miresmele. Cand Aquilonul, adica duhul
rau, se retrage, Duhul Stant umple sufletul, ca §i vantul de
miazazi. Daca acesta sufla lncalzind, pe data se raspandesc
In inimile credincio§ilor miresmele virtutilor. A§adar, privind
cele ce vor veni la sfar§it, profetul a vazut un vant vijelios din-
spre miazanoapte, fiindca la sfar§itul veacurilor duhul rau
va subjuga mai puternic sufletele oamenilor prin raceala lm-
pietririi sale. De aici, cuvintele Scripturii: ,, Vai, pamantule
§i mare, fiindca diavolul a coborat la voi, avand manie mare,
caci §tie ca timpul lui e scurt" 34 • Du§man vechi, a lnmultit
cu mai mare lndarjire J:ncercarile sale de a prinde In cursa su-
fletele oamenilor. Impotriva trufiei sale enorme s-a aratat
smerenia Dumnezeului Intrupat; pentru a salva neamul ome-
nesc de la slabiciune, marea putere a Tamaduitorului a aparut
chiar atunci cand boala s-a agravat.
10. Pe de alta parte, este firesc ca duhul rau sa fie numit
vant vijelios. Casa pe care o love§te vijelia, zguduind-o, se da-
rama. Orice atac al vechiului vrajma§ este, pentru suflet, vant
vijelios, fiindca, atacand prin dorinte, 11 smulge din lnaltimea
33 Cant. 4, 16.
34 Apoc. 12, 12.
Omilia II 67
trairii sale. Trecand sub tacere cele pricinuite neamului ome-
nesc de vicleanul vrajma§ la sfar§itul veacurilor, sa vorbim
numai despre Iudeea, uncle s-a nascut profetul §i a carei pieire
o vede prin profetire. Dupa Intruparea Domnului, aceasta
a J:ndurat un vant vijelios dinspre miazanoapte, cu atat mai
puternic, cu cat, cazand zguduita din lnaltimea sa, a ra;nas,
prin J:mpietrirea sufletului, In necredinta rece. A§adar, vantul
vijelios a venit din miazanoapte cand duhul rau a zdruncina:
prin ispita viata poporului iudaic. De uncle, este corect sa
se adauge:
11. ,,$i un nor mare" 35 • Intr-adevar, cu cat cineva s-a aprins
mai tare de focul cruzimii, cu atat mai mult a meritat sAa fie
lasat sa rataceasca orb In lntunericul necunO§tintei sale. lnte-
legand Legea §i Profetii, evreii Il a§teptasera pe Mantuitorul
neamului omenesc, dar, vazandu-L, au zis nu! De aici rezulta
ca s-a petrecut ca §i cum sufletul lor fusese acoperit de un mare
nor al ne§tiintei lor, caci dupa aceea, chiar cautand sa-L
descopere, nu L-au recunoscut pe Cel pe Care mai lnainte
putusera sa-L vesteasca, dar pe Care refuzau sa-L iubeas~a.
De§i vazusera bine nu numai virtutile §i minunile Acestma,
ci §i patimirile Lui, un nor mare de la Aquilon venise In su-
fletele celor necredincio§i !neat, din cauza frigului pacatelor,
au devenit orbi In fata pogoramantului Patimirii Lui §i la sem-
nele pe care le savar§ea. Ceea ce urmeaza acelei lntunecimi
a marelui nor este descris In continuare astfel:
12. $i un val de foc" 36 • Inteles In sens figurat, cuvantul
11
foc" desemneaza fie pe Duhul Stant", fie ,,ticalo§ia sufle-
11 11
tului". Despre focul bun Sfanta Scriptura zice: ,,Foe am venit
sa arunc pe pamant §i cat a§ vrea sa fie acum aprins" 37 , Focul
35 Iez. 1, 4.
36 Iez. 1, 4.
37 Le. 12, 49.
68 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
este aruncat pe pamant, atunci cand prin suflarea arzatoare
a Duhului Stant se topesc !ntr-un suflet foarte pamantesc do-
rintele sale trupe9ti. Despre focul rau este scris: $i acum11
focul va mistui pe vrajma9i" 38, fiindca sufletul foarte stricat
se !nspaimanta de propria rautate. Dupa cum focul iubirii
malta sufletul, tot astfel focul ticalo9iilor 11 coboara, caci Duhul
Stant !nalta inima pe care o umple, iar flacara raului o arunca
!ntotdeauna in jos. Astfel Iudeea, orbita de norul ne9tiintei
sale §i dand frau liber rautatii de a prigoni, s-a !mbracat in 1n-
sa9i cruzimea ei in care a'ars, adica s-a 1nfa9urat in legaturile
rautatii chiar prin cruzimea care a aprins-o. $i iata, venea din-
11
spre miazanoapte un vant vijelios, un nor mare §i un val de
foc" 39; urmand calea de la frigul !mpietririi catre !ntunericul
ne9tiintei, [Iudeea] s-a pravalit in rautatea prigonirii. De aici
§i cele spuse altui profet: Ce vezi tu?", la care raspunde pe
11
data: "Vad un cazan clocotind §i cu fata !ntoarsa spre miaza-
noapte"40. Ce altceva a msemnat cazanul clocotit daca nu mintea
iudeilor, !nfuriata spre prigonire §i agitata de rautatea cum-
plita? Se spune ca fata [cazanului] este !ntoarsa spre miaza-
noapte, adica, daca [evreul] nu s-ar fi pus 1n slujba duhului rau
prin !mpietrirea sufletului, nu s-ar fi aprins de atata rautate
!mpotriva celor buni. Norul este urmat de un val de foe, adica
orbirii mintii [evreilor] i-au urmat cruzimea prigonirii. Caci 11
daca L-ar fi cunoscut, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei" 41 .
Dar acest foe !ntr-o parte a ars §i in alta parte a devenit stra-
lucitor. Fiindca adauga:
13. "$i o lumina stralucitoare in jurul lui" 42 . In timp ce in
Iudeea se aplica prigonirea, propovaduirea Sfintilor Apostoli
38 Is. 26, 11 (LXX).
3" Jez. 1, 4.
40 Ier. l, 13.
41 [ Cor. 2, 8.
42 Jez. 1, 4.
Omilia II
s-a raspandit in lumea !ntreaga, dupa cum ei 1n9i9i spun:
Cuvantul lui Dumnezeu voua va fusese trimis, dar, de vreme
fl
ce va judecati pe voi nevrednici de El, iata ne !ntoarcem
catre neamuri" 43 . Datorita ticalo9iei cumplite care a parjolit
mintea iudeilor, Dumnezeul Atotputernic a raspandit nea-
murilor lumina Sa, caci, din cauza ca aceia au prigonit pe Man-
tuitorul lor §i pe ucenicii Lui, Sfintii Apostoli s-au raspandit
in diferite locuri, !neat noi, care fuseseram in !ntuneric de jur
!mprejurul Iudeei, am vazut stralucirea luminii celei adeva-
rate ca dar al milei cere9ti. De aici §i cuvintele Sfintei Scripturi:
Poporului care locuia !ntru !ntuneric §i in umbra mortii i
11
s-a aratat lumina" 44 . Acest foe al rautatii, care a ars in inimile
iudeilor in timpul prigonirii, nu va lovi cu furie in Sfintii
Apostoli, !nainte sa se fi manifestat impotriva Creatorului
Insu9i §i a Rascumparatorului neamului omenesc. De aceea,
urmeaza:
14. ,,Iar in mijlocul lui, metal de culoarea chihlimbarului45,
in mijlocul focului" 46 . Ce altceva poate sa insemne metal de11
culoarea chihlimbarului" decat Iisus Hristos, Mijlocitorul
intre Dumnezeu §i oameni? Metalul de culoarea chihlimba-
11
rului" este din aur §i argint. In acest metal in care aurul §i
argintul se amesteca, argintul ca9tiga in stralucire, in timp ce
stralucirea aurului pale9te. Argintului ii spore9te luminozi-
tatea, iar a aurului se estompeaza. Prin Unul-Nascut Fiul lui
Dumnezeu, firea noastra este unita cu firea dumnezeiasca,
unire prin care umanitatea s-a ridicat pana la slava maririi,
43Fapte 13, 46.
44Is. 9, 2.
45 In limba latina quasi speciem electri, unde electrum se refera la un
aliaj din aur ~i argint. Termenul electrum se mai poate traduce ~i cu
,,ambra", ,,chihlimbar" care este un amestec de ra~inoase de aceea~i cu-
loare: diverse nuante de galben (n. ed.).
46 Iez. 1, 4.
70 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
in timp ce Dumnezeirea $i-a temperat, pentru ochii ome-
ne9ti, puterea stralucirii Sale. Prin acest lucru, firea umana
a devenit mai luminoasa, dupa cum argintul §i-a sporit stra-
lucirea prin aur. Dumnezeirea $i-a potolit pentru privirile
noastre stralucirea, J:ntocmai cum aurul a palit din cauza
argintului. Daca ar fi vrut sa apara 1n fata noastra a§a cum este,
aceasta fire imuabila, care J:nnoie§te toate ramanand in ea J:n-
Sa§i, mai degraba ne-ar fi ars prin stralucirea ei decat ne-ar fi
restaurat. Dar Dumnezeu a potolit maintea ochilor no§tri stra-
lucirea maretiei Sale, pentru ca prin aceasta mic§orare a Lui
pentru noi, slabiciunea noastra sa se faca ea J:nsa9i straluci-
toare in lumina Lui prin asemanarea cu El §i, prin harul do-
bandit, sa-§i schimbe, ca sa spun a§a, culoarea conditiei sale.
Ca un metal de culoarea chihlimbarului, in foe, Dumnezeu
S-a facut om in mijlocul prigonirii. Urmeaza:
15. "$i in mijlocul acestuia ceva ca patru vietati" 47 • Nu
este dificil de 1nteles ce este ceea ce se spune ca este ,,in mij-
locul acestuia", fie al vapaii, fie al focului, caci aceste patru
vietati, care sunt fara J:ndoiala Sfintii Evangheli§ti, au fost J:nta-
riti in credinta prin Intruparea aceasta a Domnului §i in ace-
la9i timp au fost loviti de multe patimiri prin focul prigonirii.
16. Daca cineva ar vrea sa inteleaga despre a doua venire
a Domnului ceea ce am spus noi despre prima, sa-9i urmeze
repede dorinta, fiindca, adesea, duhul profetic, printr-un singur
cuvant, are in vedere mai multe lucruri deodata. Vantul din-
spre miazanoapte vine vijelios pentru ca, fara indoiala, ju-
decarea pacato§ilor se sfar§e9te cu o sentinta atat de zgudu-
itoare !neat sa se bulverseze toate lucrurile in acela9i timp.
Spunand de unde vine spaima tulburarii celei de pe urma, se
arata unde se produce. Caci, J:ntrucat judecata prin care se pro-
duce aceasta ultima tulburare trebuie sa loveasca inimile
47 Iez. 1, 5.
Omilia II
mghetate ale pacato9ilor, este drept sa fie J:nfati9ata ca un vant
venind dinspre miazanoapte. Acestei tulburari i se spune
pe drept vant vijelios pentru ca sufletele tuturor celor care pana
atunci erau in trup muritor vor fi zguduite in acea zi de o
spaima cumplita. Atunci cand 1ntr-adevar va 1ncepe sa se
J:mplineasca ceea ce este scris: ,,Soarele se va J:ntuneca 9i luna
nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer 9i pute-
rile cerurilor se vor zgudui" 48, ce suflet omenesc nu se teme
de sentinta Judecatorului ve§nic? Atunci cu adevarat toate
pacatele revin in fata ochilor; atunci ne amintim cu teama
de toate cate au fost fa.cute prin desfatare; atunci sufletul se J:n-
tuneca meditand dezolat la pedeapsa ce va urma condam-
narii foarte apropiate. De aceea adauga: ,,$i un nor mare" 49 •
Atunci, la amintirea pacatelor, J:ntr-adevar, vederea sufletului
se afunda in J:ntunericul orbirii, caci vederea Fiului Unuia-
Nascut al lui Dumnezeu in J:nfati9area Sa dumnezeiasca nu
este J:ngaduita celor pacato§i. Intr-adevar: JI vor vedea pe Cel
pe Care L-au strapuns" 50 • $i: ,,Sa fie J:ndepartat eel fara de lege
§i sa nu vada slava lui Dumnezeu" 51 • De aceea adauga mai lim-
pede: ,,$i un val de foc" 52 • Adica acel foe al judecatii, care
arde cerul de arama §i pamantul §i nu J:ngaduie ca pacato§ii
sa se mai J:nalte in trufia lor, ci ii J:nfa§oara §iii zdrobe9te,
fara J:ndoiala, de vreme ce sunt condamnati la pedeapsa.
17. ,,$i o lumina stralucitoare in jurul lui" 53 • Intr-adevar,
"precum fulgerul iese de la rasarit §i se arata pana la apus, a§a
va fi §i venirea Fiului Omului" 54 • Atunci nimeni nu va putea
48 Mt. 24, 29.
49 Iez. 1, 4.
50 In 19, 37; Zah. 12, 10.
51 Is. 26, 10.
52 Iez. 1, 4.
53 Iez. l, 4.
54 Mt. 24, 27.
72 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
sa ascunda ceva l:n mintea sa de judecata, fiindca va fi patruns
de 1nsa9i lumina Judecatorului. Despre aceasta adauga ime-
diat: ,,Iar l:n mijlocul lui, metal de culoarea chihlimbarului,
l:n mijlocul focului" 55 . Insu9i Rascumparatorul nostru, Cel
care este Domn peste ingeri, arhangheli §i peste toate pute-
rile, Care a§a cum este prefigurat de metal, este Unul din am-
bele firi §i Unul in ambele firi, 1ntrucat a ramas §i Dumnezeu
ca Tatal §i S-a ;;i facut muritor ca oamenii pentru mantuirea
noastra --- va fi vazut atunci in maretia Sa 1nfrico9atoare, Ca-
ruia focul judecatii Ii sluje9te spre pedepsirea pacato9ilor.
De aceea aceste cuvinte ale Scripturii: ,,Ziua Domnului Il
va vadi pentru ca l:n foe Se descopera" 56 . De aceea cuvintele
Psalmlstului: ,,Dumnezeu stralucit va veni, Dumnezeul nostru,
§i nu va tacea. Foe inaintea lui va arde §i l:mprejurul lui vifor
mare" 57 . De aceea 9i cuvintele Apostolului Petru: ,,Ziua Dom-
nului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare;
stihiile, arzand, se vor desface" 58 • Atunci toti sfintii care
s-au lepadat deplin de lume vor veni ca judecatori, a9a cum
se adauga cu dreptate:
18. 11$i in rnijlocul acestuia ceva ca patru vietati" 59 • Ce se
desernneaza prin cele patru vietati daca nu cei patru Evan-
gheli9ti? Nu fara motiv, prin cei patru Evangheli§ti se ex-
prima tuturor celor desavar9iti, pentru ca toti care
au ajuns la desavar;;ire prin Biserica au l:nvatat dreapta de-
savar§ire prin Evanghelia acestora. Jn mijlocul acestuia ceva
ca patru vietati", fiindca cei care au cautat sa obtina desa-
var9irea potrivit l:nvataturilor Evangheliei vor aparea atunci
55 Jez. 1, 4.
56 I Cor. 3, 13.
57 Ps. 49, 3.
58 II Pt. 3, 10.
59 Iez. 1, 5.
Omilia II
uniti cu trupul Lui, legati de maretia Sa §i facuti judecatorci
1mpreuna cu El. De aici, acest cuvant spus chiar Sfintilo\l'.'
Apostoli: Voi, cei ce Mi-ati urmat Mie, la 1nnoirea lumii,
11
cand Fiul Omului va §edea pe tronul slavei Sale, veti §edea
§i voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece
semintii ale lui Israel" 60 • De aici, cuvantul lui Isaia: ,,Domnul
va veni pentru judecata cu batranii poporului Sau" 61 • De uncle,
Solomon vofbe9te despre Biserica, zicand: "Cinstit este bar-
batul ei la portile cetatii, cand sta la sfat cu batranii tarii" 62 •
Acestea fiind parcurse 1n graba §i pe scurt, urmarind
prima venire, dupa cum am inceput, sane l:ntoarcem, l:n
comentariul nostru, la persoana evangheli§tilor.
19. $i aceasta era 1nfati9area lor, aveau asemanarea omu-
11
lui J:n ei" 63 • Putin mai l:ncolo, aceste sfinte vietati sunt descrise
fiecare sub o forma diferita, !neat uneia i se spune ca este
asernenea unui om, alteia, leului, alteia, vitelului, alteia,
vulturului. Atunci ce 1nseamna cand aici se spune despre
toate: A veau asemanarea omului l:n ei"? Dar ce om este de-
11
scris aid daca nu acela despre care este scris: ,,Care, l:n chipul
lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi El 1ntocmai cu
Dumnezeu, ci S-a de9ertat pe Sine, chip de rob luand, fa-
candu-Se asemenea oamenilor, §i la 1nfati9are aflandu-Se ca
un om" 64 ? Aceste vietati, ca sa se 1nalte la desavar9irea sfin-
teniei, tind spre asemanarea cu acest Om. Ele nu ar fi fost
sfinte daca n-ar fi avut asemanarea cu acest Om; tot ceea ce
au ele din adancurile iubirii, din duhul blandetii, din setea
dreptatii, din pazirea smereniei, din ardoarea iubirii provine
60 Mt. 19, 28.
61 Is.3,14.
62 Pilde 31, 23.
63 Iez. l, 5.
64 Filip. 2, 6-7.
 74
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
din btsufi ~vorul milei, din fnsa§i obar§ia blandepi, din fnsa§i
puterea di:eptatii, adica din Mijlocitorul intre Dumnezeu §i
oameni, D>umnezeu Domnul. Cel mai vestit intre propova-
duitorii ·Evangheliei, Sfantul Apostol Pavel, arata ca a do-
bandit asemanarea cu acest Om cand zice: ,,Sa-mi fiti mie
urmatori, precum §i eu lui Hristos" 65 • La asemclnarea cu Acesta
ne indeamna sa ne ridicam, cand zice: ,,Omul eel dintai este
din pamant, pamantesc, omul eel de-al doilea este din cer.
$i dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, vom purta
§i chipul celui ceresc" 66• Fiecare sfant devine cu atat mai ase-
mancltor acestui Om, cu cat imita mai mult viata Mantui-
torului sau. Caci a fi in dezacord cu invataturile §i ,faptele Lui
ce este altceva decat ate indeparta de la asemanarea cu El?
Sfintii propovaduitori ai Evangheliei67 au plans pentru viata
pacato§ilor, iar despre insu§i Viata noastra este scris ca ,,a plans
pentru Ierusalim" 68 • Ei se bucura de faptele bune ale credin-
cio§ilor §i-i iubesc pe cei care lucreaza binele, iar despre
Mantuitorul nostru este scris ca, atunci cand un tanar oare-
care I-a spus: ,,Toate acestea le-am pazit din tineretea mea" 69
' , '
El 1-a iubit mai mult. Sfintii propovaduitori indura ocarile
§i, la randul lor, nu le intorc niciodata, iar cand Man-
tuitorului nostru I s-a spus: ,, Tu ai demon" 70, El n-a in tors
jignirea, ci a raspuns cu blandete, zicand: ,,Eu nu am de-
mon1171. Sfintii propovaduitori se lnfierbanta de focul dreptatii
65 I Cor. 4, 16.
66 I Cor. 15, 47, 49.
67
Sfantul Grigorie eel Mare nume§te ,,sfinti propovaduitori" mai
ales pe episcopi, dar §i pe top ceilalti membri ai clerului a caror misiune
era aceea de a ajuta pe episcopi in luerarea de evanghelizare (n. ed.).
68 Le. 19, 41.
69 Mt. 19, 20.
70 In 8, 48.
71 In 8, 49.
Omilia II 75
iar Mantuitorul tuturor, facandu-$i un bici din §nur, a alungat ~
din templu pe vanzatori §i pe cumparatori, a rasturnat sca-
unele vanzatorilor de porumbei §i a impra§tiat pe jos banii
zarafilor72 • in tot ceea ce fac cu tarie, propovaduitorii i§i pas-
treaza, cu toata grija, smerenia, iar Mantuitorul nostru zice:
Invatati de la Mine, ca sunt bland §i smerit cu inima" 73 •
II :11 ~
Sfintii propovaduitori i-au iubit chiar §i pe prigonitorii lor,
iar Insu§i Creatorul §i Mantuitorul tuturor, chiar in ceasul
patimirii Sale, S-a facut Mijlocitor pentru cei ce-L prigoneau,
zicand: ,, Tata, iarta-i, ca nu §tiu ce fac" 74 • Propovaduitorii
i§i lasa prada patimirilor mainile lor pentru fratii lor, iar Cre-
atorul vietii Se da, pana la moarte, pentru viata celor ale§i.
A§adar, se zice despre vietaple sfinte ca au asemanarea Omu-
lui in ei intrucat, de vreme ce sunt sfinte, de vreme ce sunt
minunate, au in ele acea asemclnare in ce prive§te infati§area,
adica cele dobandite prin imitare. Capul nostru, al tuturor,
este Mantuitorul. Prin Solomon se spune: ,,inteleptul are ochii
in cap, iar nebunul ratace§te in intuneric" 75 • Atunci avem
noi ochii in cap cand privim cu gand tacut viata Mantuito-
rului nostru, cand toata grija noastra se indreapta spre ur-
marea Acestuia; daca ochiul sufletului nu ar avea grija sa se
uite la caile luminii, pe data, inchis, cade in 1ntunericul gre-
§elii. Spre asemanarea cu acest Om se grabea sa se ridice
, I
profetul care zicea: ,,La poruncile Tale voi cugeta §i voi cu-
noa§te caile Tale" 76 • Caci eel care cunoa§te d\ile Domnului
in tacerea mintii sale §i se grabe§te sa cugete la poruncile Lui
ce altceva face decat sa restaureze in el 1nsu§i chipul Omului
72 Cf Mt. 21, 12; Mc. 11, 15; Le. 19, 45; In 2, 14.
. 73 Mt. 11, 29.
74 Le. 23, 34.
75 Eccl. 2, 14.
76 Ps. 118, 15.
 76
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I Omilia II 77

celui nou? Fiindca acest lucru se petrece fara incetare in
inima sfintilor, pe buna dreptate textul spune acum despre
vietati: "Aveau asemanarea cu Omul in ei".
20. Dupa aceasta asemanare pe care o putem avea acum
in ce prive§te comportamentul, se ajunge la un moment dat
la asemanarea in slava. De aici, cuvintele lui loan: Acum
11
noastra este in ceruri, de uncle §i a9teptam Mantuitor, pe
Domnul Iisus Hristos, care va schimba la in£ati9are trupul
smereniei noastre, intru asemanarea trupu Ims
v . Iave1. Sa Ie 11s2 .
Atunci trupurile ale9ilor vor fi intru asemanarea tru~ulu~
slavei Domnului. De9i, prin fire, nu sunt asemenea slave1 Lm
totu9i, prin mila lui Dumnezeu, vor fi asemenea Lui. Cum

suntem fii ai lui Dumnezeu §ice vom fi nus-a aratat pana asemanarea in fapte a celor ale9i este cu viata Lui, §i la in-
acum, ci §tim ca, atunci, cand El se va arata, vom fi asemenea viere Ii urmeaza in sufletul lor asemanarea cu ve9nicia Lui,
de vreme ce II vom vedea precum este; §i cum chiar trupurile
Lui" 77 • Ca sa intareasca qe unde se va face aceasta, adauga
noastre vor primi aceasta asemanare cu El, se spune pe drept
indata, zicand: "Fiindca II vom vedea a§a cum este" 78 • Caci
despre sfintele vietati: A veau asemanarea Omului in el~".
11
a fi, pentru Dumnezeu, inseamna sa ramana ve9nic §i ne-
Este de ajuns ca la inceputul comentariului nostru am atms
schimbat. Tot ceea ce se schimba inceteaza a fi ceea ce a fost
in treacat aceste lucruri, ca puterea de a vorbi, intarita prin
§i incepe a fi ceea ce nu a fost. Dar a fi, pentru Dumnezeu,
tacere, sa se ridice mai viguros pentru a cerceta tainele care
inseamna ca niciodata nu a fost altfel. De uncle, i se spune
urmeaza. Caci noi suntem siguri ca avem ca ajutor chiar pe
lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt. A9a sa spui fiilor lui Israel:
Cel despre Care vorbim, Care traie9te §i im~arate9te in u~ime
Cel ce este M-a trimis la voi" 79 • Chiar §i Apostolul Jacob zice:
cu Dumnezeu Tatal §i cu Duhul Stant, m veacul vec1lor.
"La Care nu este schimbare sau umbra de mutare" 80 . Iata Amin.
de ce se zice prin loan: Vom fi asemenea Lui, fiindca II vom
/1

vedea cum este" 81 : prin faptul ca privim neschimbarea firii Sale,

eliberati de schimbarea noastra, suntem fixati in ve9nicie.
Vom fi schimbati chiar prin Cel pe Care-L vom vedea, fiindca,
vazand Viata, vom fi lipsiti de moarte §i ne vom ridica dea-
supra schimbabilitatii noastre vazand pe Cel Ce nu Se schimba.
Nu vom mai fi robii niciunei stricaciuni, vazand pe Cel pe
Care nimic nu-L strica.

21. Atunci asemanarea cu Omul va fi chiar in trupurile

noastre. De aici, cuvantul Sfantului Pavel: ,,Caci cetatenia

77 I In 3, 2.
78 I In 3, 2.
79 Ie~. 3, 14.
80 lac. 1, 17.
81 I In 3, 2. 82 Filip. 3, 20-21.
 Omilia III

1. Cele patru vietati sfinte care sunt vazute In viitor prin

d uhul profetic sunt descrise printr-o expunere foarte subtila,
d1t1d se zice: ,,Fiecare din ele avea patru fete §i fiecare din ele
nvea patru aripi". Ce vrea sa lnsemne ,,fata" daca nu ,,cunoa§-
t<;•rea", iar ,,aripa", ce altceva daca nu ,,zborul"? Prin fata se
nmoa§te un om, iar prin aripa, corpurile pasarilor se lnalta
::1pre cer. Fata se refera, a§adar, la credinta, aripa, la contem-
plare. Prin credinta suntem cunoscuti de Dumnezeul Atot-
puternic, dupa cum insu§i zice despre oile Sale: ,,Eu sunt
Pastorul eel Bun §i cunosc oile Mele §i ale Mele Ma cunosc
Mine" 1 • $i zice din nou: ,,Eu §tiU pe cei pe care I-am ales" 2 •
Prin contemplare, suntem rapiti dincolo de noi ln§ine, ca §i
i;,·um am fi ridicati In aer. Fiecare avea patru fete, adica daca
nc 1ntrebam ce lntelege Matei cu privire la intruparea Dom-
nului, fire§te ca lntelege acela§i lucru ca §i Marcu, Luca §i
hmn. Daca mtrebi ce mtelege loan, fara nid o mdoiala, lntelege
~\Ct~la§i lucru ca §i Luca, Marcu §i Matei. Daca lntrebi ce ln-
tt•lege Marcu, acela§i lucru ca §i Matei, loan §i Luca. Daca ln-
trt!bi ce lntelege Luca, la fel ca loan, Matei §i Marcu. A§adar,
flecare avea patru fete, deoarece cunoa§terea credintei, prin
t;:t\rl~ sunt cunoscuti de Dumnezeu, este In fiecare ceea ce este,
acela§i timp, In toti patru. Ceea ce gase§ti In unul recu-
no9ti cu adevarat In toti cei patru In acela§i timp.
2. 11 $i fiecare avea patru aripi", deoarece toti apostolii,
deplin acord, II propovaduiesc pe Domnul Iisus Hristos,

1 In 10, 14.
ln 13, 18.
80 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Fiul Durnnezeu.lui Atotputernic, ;;i, ridicandu-;;i ochii mintii
spre Dumnezeire, se inalta cu aripa contemplatiei. Fetele
evangheli~tilor tin de firea omeneasca a Domnului, aripa,
d~ cea dumnezeiasca. Cand privesc in El pe Cel Intrupat e
ca ~i cum i§i indreapta fata spre El. Cand anunta ca Acesta
este nemarginit ;;i fara trup, prin faptul ca este Dumnezeu,
e ca §i cum se inalta in aer cu aripa contemplatiei. A§adar,
credinta in Intruparea Acestuia este una in toti ;;i contem-
plarea dumnezeirii Acestuia este aceea;;i in fiecare, dupa cum
se spune cu indreptatire: Fiecare avea patru fete ;;i fiecare
11
avea patru aripi". Dar ce ;aloare ar fi avut propovaduitorii
daca, chiar avand credinta in Dumnezeu ;;i contemplarea
Lui, nu ar fi avut lucrarea sfanta a Acestuia? Urmeaza:
3. ,,$i picioarele lor erau drepte". Ce se desemneaza prin
11 picioare" daca nu pa;;ii" faptelor? Picioarele celor patru vie-
/1
tati sunt descrise ca fiind drepte pentru ca lucrarea Sfintilor
Evangheli;;ti ;;i a tuturor celor desavar;;iti nu este intoarsa
din drum pentru a urma ceea ce nu e drept. Insa cei care se
intorc la rautatile lumii, pe care le lasasera la o parte, nu au
picioarele drepte. Despre ei este scris: Cainele se intoarce
11
la varsatura lui ;;i porcul scaldat la noroiul mocirlei lui" 3 •
Vestitul Apostol era intristat de cei care-;;i indreptasera inapoi
pa;;ii drepti ;;i le spunea cu dojana: ,,Cum va intoarceti
iara§i la stihiile cele slabe ;;i sarace, carora iara;;i voiti sa le
slujiti ca inainte? Tineti zile ;;i luni ;;i timpuri ;;i ani? Ma tern
de voi, sa nu ma fi ostenit la voi, in zadar" 4• Altora le atrage
atentia, zicand: ,,Pentru aceea indreptati mainile cele ostenite
;;i genunchii cei slabanogiti ;;i faceti carari drepte pentru picioa-
rele voastre" 5 • Pentru a arata seriozitatea, taria ;;i discemamantul
3 11 Pt. 2, 22; l:f Pilde 26, 11.
4 Gal. 4, 9-1 I.
5 Evr. 12, 12-13.
Omilia III
ce caracterizeaza viata sfintilor propovaduitori, cu indrep..
tatire textul urmeaza:
4. ,,$i talpa picioarelor lor era cum este copita piciorului
de vitel" 6 • Despre faptul ca sfintii propovaduitori erau desem-
nati cu numele de ,,boi", Apostolul Pavel ne invata, facand
cu~oscuta invatatura Legii: ,,Sa nu legi gura boului care tre-
iera"7. Prin urmare, la sfintii propovaduitori, talpa piciorului
este ca ;;i copita vitelului, care pa;;e;;te cu maturitate, pentru
ca este §i vanjoasa, §i despicata. De aceea fiecare propova-
duitor dobande§te respect prin maturitatea sa, are tarie prin
lucrarea sa :;;i are despicatura copitei prin discernarnantul sau.
Caci nu este u:;;or ca propovaduirea lui sa fie primita, daca el
se arata a fi u:;;uratic in obiceiuri. Manifestarea maturitatii
nu inseamna nimic daca taria in lucrare nu ii este alaturi
impotriva tuturor relelor. Insa:;;i taria in lucrare inceteaza
de a avea meritul unei calitati daca-i lipse:;;te discernamantul
mintii. Iata, a:;;adar, cum citim noi Sfanta Scriptura: Daca luam
totui cuvant cu cuvant, ne-am pierdut capacitatea de a dis-
cerne; daca aducem totul la sensul duhovnicesc alegoric,
suntem, de asemenea, prizonieri unei proste:;;ti lipse de dis-
cernamant. Sfintii propovaduitori citesc cuvintele sfinte :;;i
uneori, din istorisire, i:;;i insu:;;esc litera, iar alteori, prin ceea
ce semnifica litera, cauta duhul. Uneori imita faptele bune
ale Parintilor de dinaintea lor, a:;;a cum le gasesc, in litera lor,
alteori inteleg in duh unele fapte care nu trebu~e imitate la fel
ca in istorisire :;;i care tintesc catre imbunatatire. In lucrarea lor,
sfintii propovaduitori ce altceva despica daca nu unghia in
copita? Despre acestea se adauga foarte potrivit:
5. ,,$i scanteiau ca arama stralucitoare" 8 • Metalul de arama
este foarte rasunator. Este drept ca glasurile propovaduitorilor
6 Iez. 1, 7.
7 I Cor. 9, 9; Deut. 25, 4; I Tim. 5, 18.
8 Iez. 1, 7.
82 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
sa fie comparate cu arama, fiindca ,,in tot pamantul a ie§it
vestirea lor, §i la marginile lumii cuvintele lor" 9• ,,Arama
straludtoare" este §i ea o numire foarte buna, pentru ca viata
propovaduitorilor rasuna §i arde. Arde prin dragoste, rasuna
prin cuvant. A§adar, arama straludtoare este p;ropovadu-
irea lnflacarata. Din arama straludtoare ies scantei, deoarece
cuvintele inflacarate din indemnurile lor ajung la urechile
celor care asculta. Pe buna dreptate cuvintele apostolilor sunt
numite scantei, pentru ca-i inflacareaza pe cei carora le ating
inimile. Trebuie sa lufun mconsiderare ca scanteile sunt foarte
fine §i mid, fiindca, atunci cand sfinpi propovaduitori ai Evan-
gheliei vorbesc de patria cereasca, nu pot sa arate prin cuvant
atata cat pot sa arda de dragoste. Din gura lor vin la noi ca
ni§te scantei, cad prin glasul lor abia se face cunoscut in mica
masura ceva despre patria cereasca, ceva care, totU§i, este
iubit de ei nu putin. Nici nu ajung sa vada slava cereasca
atata cat este ea §i nid nu pot sa spuna atata cat vad. Arama
stralucitoare arunca scantei deoarece propovaduitorul abia
poate sa spuna putin despre slava cereasca de la care el insu§i
se aprinde foarte putemic. Bunatatea cereasca face ca sufletul
celui care asculta sa se aprinda din inse§i scanteile mid;
fiindca sunt unii oameni care, de indata ce aud putin, se um-
plu de o mare iubire §i de aid ard desava§it in dragostea lui
Dumnezeu din care primesc scanteile foarte mid ale cuvintelor.
6. Cuvantul propovaduit este o samanta in inima celui
care asculta. Or, un bun ascultator, de aid scoate apoi o mare
recolta a cunoa§terii, de unde inainte o primise ca o mica sa-
manta a vorbei. Acest lucru este in deplin acord cu minunea
facuta pentru yaduva de Profetul Elisei: ca sa-§i scape cei
doi fii de creditorul care-i lua, s-a supus cuvintelor profetului
§i din vasul In care avea putin ulei a varsat in altele goale.
9 Ps. 18, 5.
OmiliaIII·
Toate acestea s-au umplut, putin du pa aceea, pana sus §i
prin umplerea lor femeia a scapat de datoria catre creditor10•
Ce altceva prefigureaza aceasta femeie decat Sfanta Biserica,
mama a doua popoare, adica iudeii §i neamurile, care ii sunt
ca doi fii? Printr-o lucrare vicleana, convinsa de un duh in-
§elator, ea acceptase la lnceput de la creditor banul paca-
tului §i acum ii era teama sa nu-§i piarda cei doi fii pe care-i
nascuse in credinta. Dar, urmand cuvintele profetului, adica
lnvataturile Sfintei Scripturi, din putinul ulei pe care-I avea
a umplut vasele goale. Cu alte cuvinte, atunci cand mintile
goale ale multora asculta din gura unui invatator putin de-
spre iubirea lui Dumnezeu, prin revarsarea milei, ele se um-
plu in intregime de uleiul parfumat al iubirii lui Dumnezeu.
Acum inimile multora, care mai inainte fusesera mid vase
goale, sunt pline de uleiul parfumat al Duhului, de§i doar
putin ulei parea sa fi fost varsat in ele. Cand acest putin este
dat iara§i §i iara§i altora §i credinta este primita de cei care
asculta, femeia lui Sarepta, adica Sfanta Biserica, este elibe-
rata de datoria catre creditorul ei.
7. ,,De tuspatru partile aveau sub aripi maini de om" 11 •
In acest pasaj cele patru parti pot fi intelese ca fiind cele patru
parti ale lumii, adica Orientul, Occidentul, Sudul §i Septen-
trionul, fiindca, dupa randuiala lui Dumne:Z:eu, propova-
duirea Sfintilor Apostoli a ajuns In toate partile lumii.
sa
8. Prin cele patru parp putem intelegem, de asemenea,
cele patru virtuti prindpale din care se trag celelalte, adica
intelepdunea, taria, dreptatea §i cumpatarea. Desigur, aceste
virtuti le intelegem potrivit cu adevarul, cand respectam
ordinea lor. Prima este intelepciunea, a doua, taria, a treia,
° Cf IV Rg. 4, 1-7.
1
11 Iez. 1, 8.
84 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
dreptatea ~i a patra este cumpatarea. Lace folose§te intelep-
ciunea, daca lipse§te taria? Caci a §ti cineva ceva ce nu poate
sa fad\ este mai mult o pedeapsa decat o virtute. Dar eel care
lntelege cu intelepciune ceea ce face §i face ceea ce a inteles
cu tarie, acela cu siguranta este drept. Insa dreptatea sa tre-
buie sa fie insotita de cumpatare, fiindca adesea dreptatea,
daca nu are masura, se poate transforma in cruzime. Drep-
tatea este cu adevarat dreptate cand este tinuta in frau de
cumpatare, astfel !neat chiar §i in fierberea zelului sa existe
moderatie, ca nu cumva c1ocotind prea tare sa pierdem drep-
tatea a carei masura am neglijat S-0 pazim.
9. Viata spirituala a sfintilor propovaduitori este de doua
feluri: activa §i contemplativa. Viata activa preceda in ce pri-
ve§te timpul pe cea contemplativa, pentru ca de la lucrarea
cea buna se ajunge la contemplatie. Insa cea contemplativa
este mai mare in ce prive§te meritul decat cea activa, fiindca
aceasta din urma trude§te in folosul indeletnicirilor prezente,
in timp ce cealalta, printr-o adevarata delectare interioara,
pregusta deja odihna viitoare. A§adar, ce se desemneaza prin
"maini" daca nu "viata activa", iar prin aripi", via ta con-
11 /1
templativa"? Mana de om este sub aripile lor, adica puterea
lucrarii este sub zborul contemplatiei. Acest lucru este prefi-
gurat in Evanghelie prin cele doua femei, Marta §i Maria:
"Iar Marta se silea cu multa slujire; Maria, insa, §edea la pi-
cioarele Domnului §i asculta cuvantul Lui" 12 • A§adar, una era
indreptata spre lucrare, cealalta, spre contemplare. Una se de-
dicase vietii active printr-o slujire exterioara, cealalta vietii
contemplative prin inaltarea inimii spre ascultarea cuvan-
tului. $i oricat de buna ar fi viata activa, mai buna este totu§i
cea contemplativa, fiindca prima inceteaza odata cu viata
cea trecatoare, iar cealalta ajunge la deplinatatea ei in viata
12 Le. 10, 40, 39.
Omilia III
netrecatoare. De unde se spune: Maria partea cea buna §i-a
11
ales, care nu se va lua de la ea" 13 • Fiindca viata activa este mai
mica, in ceea ce prive§te meritul, decat cea contemplativa,
pe buna dreptate se spune: Maini de om sub aripile lor".
11
Cu toate ca §i prin viata activa facem ceva bun, totu§i prin
cea contemplativa zburam spre desfatarile cere§ti. De aceea
§i in scrierile lui Moise viata activa este numita robie, iar cea
contemplativa, libertate.
10. Cu toate ca ambele vieti sunt daruri ale harului, totu§i,
cat timp traim printre semeni, una este pentru noi o datorie,
cealalta o libera alegere. Poate omul care-L cunoa§te pe Dum-
nezeu sa intre 1n Imparatia Lui fara sa lucreze mai mtfo binele?
Cei care nu neglijeaza sa savar§easca binele de care sunt in
stare pot intra in patria cereasca fara viata contemplativa,
insa fara viata activa nu pot intra acolo, de vreme ce negli-
jeaza sa savar§easca binele de care sunt In stare. Prin urmare,
viata activa este o datorie, iar cea contemplativa, o libera
alegere. Aceea este o robie, aceasta, libertate. Aceasta este,
a§adar, ceea ce is-a spus lui Moise: De vei cumpara rob evreu,
11
el Sa-ti lucreze §aSe ani, iar In anul al §aptelea Sa iasa slobod,
in dar. Daca acela a venit cu anumite haine, cu ele sa iasa;
iar de a venit cu femeie, sa iasa cu el §i femeia lui. Daca insa
ii va fi dat stapanul femeie §i aceasta va fi nascut fii sau fiice,
atunci femeia §i copiii ei vor fi ai stapanului lui, iar el va ie§i
singur cu hainele sale. Iar daca robul va zice: Imi iubesc sta-
panut femeia §i copiii §i nu voiesc sa ma liberez, atunci sa-1
aduca stapanul lui la judecatori §i, du pa ce 1-a apropiat de U§a
sau de u§ori, sa-i gaureasca stapanul urechea cu o sula, §i-1 va
robi in veci" 14 • Am citat putin mai pe larg aceasta invatatura
ca sa facem deosebirea intre robie §i libertate in cele doua
13 Le. 10, 42.
14 le~. 21, 2-6.
86 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
feluri de vieti. Aceasta nu ne va fi greu de inteles, dadi vom
cauta sa explicam de unde am luat cele pe care le-am afirmat.
11. "Evreu" se traduce prin ,,eel care trece dincolo". Un
rob E::~vreu este cumparat ori de cate ori cineva trece cu duhul
dincolo de aceasta lume spre a se pune in slujba Domnului
Atotputernic. A§adar acela este eel care dore§te cu adevarat
sa-L slujeasdi pe Dumnezeu, eel care a invatat sa treaca cu
duhul dincolo de aceasta lume. Astfel, Moise a ,,trecut dincolo"
ca sa vada vedenia 15 • La tel §i David, de vreme ce vedea pe
,,eel necredincios falindu-se §i inaltandu-se deasupra cedrilor
Libanului §i am trecut §i iata nu era" 16 • Probabil puterile celor
rai ni se par a fi ceva insemnat, daca noi nu trecem cu duhul
in lumea cea netrecatoare. Este aratat in alta parte di robul
evreu, cumparat, sluje§te §ase ani ca in al §aptelea an sa plece
liber, fara a plati nimic. Ce este desemnat prin numarul ,,§ase"
dadi nu ,,desavar§irea vietii active"? Ce se exprima prin nu-
marul ,,§apte" dadi nu ,, viata contemplativa"? Prin urmare,
a slujit §ase ani §i in al §aptelea an pleadi liber eel care, prin-
tr-o viata activa desavar§ita, trece dincolo la libertatea vietii
contemplative. Trebuie retinut di pleaca liber fara sa plateasdi
nimic, did, dupa cum viata activa a fost din datorie pentru
cei care, dupa ce au facut toate cele pe care trebuiau sa le faca,
i§i spun slugi netrebnice 17, tot a§a §i viata contemplativa o vor
primi fara indoiala prin har. ,,Daca acela a venit cu anumite
haine, cu ele sa iasa" 18, adica, trebuie ca fiecare dintre noi sa
persevereze in lucrul pe care 1-a inceput §i sa mentina in-
tentia de la inceput pana la sfar§itul lucrarii. Acela trece cu
adevarat la viata contemplativa, care in timpul vietii active
15 Cf le~. 3, 3.
16 Ps. 36, 35-36.
17 Cf Le. 17, lO.
18 le~. 21, 3.
Omilia III 87
nu §i-a schimbat hainele pentru ceva mai putin bun. Sunt
oameni care, inainte de a se pune in slujba Dumnezeului
Atotputernic printr-o viata sfanta, deja iubesc savar§irea
binelui. Sunt altii care invata sa lucreze binele dupa ce s-au pus
in slujba Dumnezeului Atotputernic. Cel care s-a straduit
sa lucreze binele chiar inainte de a se pune in slujba lui
Dumnezeu este evreul cumparat ca rob impreuna cu fe-
meia lui.
12. Adesea se intampla ca cineva sa poata ajunge la viata
contemplativa fara sa paraseasca viata activa. De aceea este
adaugat acolo: ,,Daca are femeie, sa iasa cu el §i femeia lui" 19 •
Femeia lui plead impreuna cu el spre libertate, adica, cine
a ajuns la contemplatie nu lasa la o parte lucrarea binelui,
prin care poate sa fie de ajutor altora: ,,Dad insa ii va fi dat
stapanul femeie §i aceasta va fi nascut fii sau fiice, atunci fe-
meia §i copiii ei vor fi ai stapanului lui, iar el va ie§i cu hainele
sale" 20 • Un stapan ii da robului pe care 1-a cumparat femeie,
ori de cate ori un propovaduitor logode§te cu faptele bune
pe eel care s-a fagaduit sa slujeasdi intru totul Dumnezeului
Atotputernic. Propovaduitorii sunt numiti stapani, du pa cum
Profetul Elisei spune despre propovaduitorul sau: ,,$tii oare
ca stapanul tau va fi inaltat de la tine?" 21 Femeia robului cum-
parat na§te fii §i fiice, cand fapta buna rode§te fructe tari
sau moi. Dar femeia data de stapan ramane stapanului im-
preuna cu copiii ei, in vreme ce robul pleaca cu hainele sale,
adica savar§irea binelui, ca §i roadele acesteia sunt socotite
ca rasplata a propovaduitorului. Robul, staruind in urmarea
dorintei sale, pleaca liber spre contemplatie prin harul de sus.
,,Iar daca robul va fi zis: Imi iubesc stapanul, femeia §i copiii §i
19 le§. 21, 3.
20 le§. 21, 4.
21 IV Rg. 2, 3, 5.
 88
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
nu voi p1eca liber" 22 • Robul I§i iube§te stapanul, cand pas-
treaz! in minte cuvintele propovaduitorului. Iubindu-§i fe-
meia §i copiii, refuza sa plece liber, atunci cand, iubind roadele
vietii active, nu vrea sa se ridice spre viata contemplativa,
deoarece, considerand ca are o lucrare buna 1n starea sa de rob
refuza sa se desparta de ea pentru lini§tea libertatii. ,,Atunci
sa-1 aduca stapanul lui la «dumnezei» §i, dupa ce 1-a apropiat
de U§a §i de U§ori, sa-i gaureasca stapanul urechea cu o sula
§i-1 va robi In veci" 23 • Acesta, care a hotarat sa staruie In viata
activa, este adus de stapan la dumnezei 24, atunci cand pro-
povaduitorul Ii lntipare§te In minte cuvintele Parintilor din
vechime, cei care au fost pentru noi preoti ai caii Domnului
Atotputernic. $i este dus la U§a §i la U§orii cortului, pentru
ca de la intrarea Iaca§ului ceresc sa poata asculta cu mai mare
atentie §i cunoa§te mai patrunzator ziua Infrico§atei Judecati,
ca sa evite sa caute sa placa oamenilor prin binele lucrat.
Astfel, urechea lui este gaurita cu o sula, atunci cand sufletul
sau este strapuns de o a§a patninzatoare frica de Dumnezeu,
!neat, strapuns de ascuti§Ul CUVantului, sa priveasca :intot-
deauna, prin tot ce face, catre intrarea Imparatiei §i sa fie ca §i
cum ar purta o ureche strapunsa la U§a §i la U§Orii cortului.
13. El va fi ,,rob In veac" 25, pentru a putea fi liber dupa
veac. A§adar este rob In veac eel care a hotarat sa slujeasca
oamenilor prin viata activa pentru ca, dupa timpul prezent,
22 le§. 21, 3.
23 le§. 21, 6.
•24 Sfantul Grigorie pastreaza exact termenul din textul Vulgatei diis
ad1c.a ,,du~n~zei"~ prin care Fericitul Ieronim a redat pluralul ebraic
el~h1r;:. Scnenle Sfmte nu~esc adesea ,,dumnezei" pe cei care fac pe
pamant o lucrare ce se cuvme doar lui Dumnezeu §i pe care oamenii
o sava.r§esc in numele Lui. Este vorba de judecatori sau de preoti.
Dupa mterpretarea Sfantului Grigorie, ill acest caz stapanul duce pe
robul sau la preoti care 11 due inaintea lui Dumnezeu (n. ed.).
25 le§. 21, 6.
Omilia II1
sa fie capabil sa ajunga la adevarata libertate. Despre aceasta
libertate se spune prin Apostolul Pavel: ,,Pentru ca §i fap-
tura lnsa§i se va izbavi din robia stricaciunii ca sa se bucure
de libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu" 26 • A§adar, atunci
I
vom avea adevarata libertate In noi, cand lnfierea noastra
va fi ajuns la marirea fiilor lui Dumnezeu. Acum lnsa nu
numai viata activa este robie, ci §i contemplatia lnsa§i, care
ne-a rapit mai presus de noi ln§ine, fara sa obtina In mod
desavar§it libertatea mintii. Ea o imita, pentru ca acea lini§te
interioara este vazuta cumva prin ghicitura27 • Totu§i, oricat de
marginita ar £i contemplatia, In raport cu viata activa este deja
cu mult mai larga §i mai sublima: ea trece dincolo, spre o anu-
mita libertate a sufletului, cugetand nu la cele trecatoare, ci la
cele ve§nice. Astfel, viata contemplativa I§i ia zborul spre cele
de sus §i depa§e§te cu mult viata activa printr-o anumita,
ca sa zic a§a, frumusete a lini§tii sale. De aceea se spune cu
lndreptatire: ,,$i mana de om sub aripile lor" 28 •
· 14. Daca lnsa omul mentionat In acest loc este lnteles a fi
Mantuitorul nostru, atunci mana de om este sub aripile lor
pentru ca, daca Dumnezeu nu S-ar £i facut om care sa lnalte
la cele cere§ti mintile celor care propovaduiesc, acele vietati
care a par nu ar zbura. Cu lndreptatire se spune ca mana de
om este sub aripi, fiindca este scris despre Mantuitorul nostru:
,,Care fiind stralucirea slavei §i chipul fiintei lui, care tine
toate" 29 • Mana Lui tine toate inimile noastre, mana Lui ne
ridica In contemplatie. Dupa cum este spus, daca Cuvantul
Atotputernic nu S-ar £i facut om pentru oameni, inimile oa-
menilor n-ar zbura pentru a contempla maretia Cuvantului.
26 Rom. 8, 21.
27 I Cor. 13, 12.
28 Iez. 1, 8.
29 Evr. 1, 3.
90 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I Omilia III 91

Sufletele oamenilor au devenit suflete care urea spre inalt revina in nici un fel spre cele pe care le-au Iasat in urma.
datorita faptului ca intre oameni a aparut un Dumnezeu Pentru ei, a merge pe o cale anume inseamna a merge cu su-
smerit. Sa se spuna, agadar, despre fiintele sfinte: "$i mana fletul mereu spre mai bine. Din contra, despre cei nedrepti
de om sub aripile lor". Acestor lucruri se adauga: se spune ca s-au intors cu inima in Egipt34 • Insugi Adevarul
spune: Nimeni care pune mana pe plug §i se uita indarat
11
15. $i de tuspatru partile aveau fete §i aripi §i aripile lor
11
nu este potrivit pentru Imparatia lui Dumnezeu" 35 , A pune
se atingeau una de alta" 30 • De tuspatru partile au fete §i aripi,
mana pe plug insearnna ca §i cum ai deschide pamantul inimii
fiindca in toate regiunile lumii apostolii fac cunoscut ceea ce
tale cu brazdarul caintei pentru a da la iveala roadele. Cine se
au perceput prin simturi cu privire la umanitatea §i cu privire
uita indarat se intoarce, dupa ce a savargit binele, la cele rele
la divinitatea Mantuitorull!-i nostru. De vreme ce propovadu-
pe care le-a Iasat in urma. Fiindca aceasta nu se intampla
iesc peste tot pe Dumnezeul intrupat, fac cunoscut chipul Lui
alegilor Domnului, se spune cu indreptatire prin profet: "Cand
in cele patru parti ale lumii. De vreme ce vestesc ca El este una
cu Tatal §i cu Sfantul Duh, ei zboara pretutindeni cu aripa mergeau, nu se "m t orceau1136 .
contemplatiei. Aripile lor seating una de alta, fiindca toata 17. Profetul arata de ce nu se intorc, adaugand: "Fiecare
forta lor, toata intelepciunea, prin care se ridica deasupra ce-
mergea drept inainte" 37 • In fa ta noastra sunt cele vegnice, in
lorlalti oameni prin zborul contemplatiei, se unesc, la randul
urma noastra, cele trecatoare. Daca noi, mergand, ajungem
lor, in pacea §i armonia desavargita a sufletelor lor. De aici,
la acelea indepartandu-ne de acestea, le Iasam ca §i cum in
cuvantul Scripturii: Illar intelepciunea cea de SUS este intai
spatele nostru. Iata de ce acea fiinta inaripata, care se inal-
curata, apoi pagnica" 31 • De asemenea, Adevarul spune apos-
tase pana la tainele celui de-al treilea cer, spunea: "Dar una fac:
tolilor sai: Aveti sare intru voi §i aveti pace intre voi" 32 •
11

Deci aripa fiintelor se atinge una de alta, fiindca forta §i in- uitand cele ce sunt in urma mea, §i tinzand la cele dinainte,
telepciunea sfintilor propovaduitori se unesc, la randul lor, alerg la tinta, spre rasplata dumnezee§tii chemari de sus" 33 •
in pacea milei §i a armoniei. Aripa uneia ar fi separata de cea Tinzand spre cele dinainte, a dat uitarii cele care erau in
a altei fiinte daca fiecare dintre ei, zburand spre intelepciune, urma, fiindca, dispretuind cele trecatoare, cauta numai pe cele
ar refuza sa fie in pace cu celalalt. Urmeaza: vegnice. Sfintele fiinte merg drept inainte, pentru ca nu mai
au nici o dorinta de a privi inapoi spre cele lasate in urma.
16. 11 Cand mergeau, nu se intorceau, ci fiecare mergea
De vreme ce tanjesc spre cele vegnice pe care le vad prin ochii
drept inainte" 33 • Fiintele inaripate, adica sfintii propovaduitori,
contemplatiei, i§i intaresc pa§ii pe calea bunei lucrari.
in timp ce merg, nu se intorc, pentru ca ei astfel tree de la ac-
tivitatile pamante§ti la cele spirituale, incat, apoi sa nu mai
. 34 Cf Num. 14, 3-4.
30 Iez. 1, 9. 35 Le. 9, 62.
31 lac. 3, 17. 36 Iez. 1, 9.
32 Mc. 9, 49. 37 Iez. 1, 9.
33 Iez. 1, 9. 38 Filip. 3, 13-14.
 92
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
18. Cine a hotarat sa mearga drept inainte trebuie sa
cantareasca cu mare atentie, pentru ca sunt doua feluri de a te
uita inapoi: una, prin lucrare ;;i cealalta, prin cugetare. Sunt
oameni care cugeta la lucruri mari ;;i, con;;tienp de pacatele lor,
se apuca sa dea multe din bunurile lor celor lipsiti pentru
a-;;i rascumpara gre§elile in fata lui Durnnezeu prin mila Lui
nemarginita. Si incep astfel sa lucreze dar, adesea, in timpul
lucrarii, frica de saracie le zdruncina sufletu] §i, temandu-se
sa nu saraceasca, devin zgarciti fata de saraci §i se opresc
de la buna lucrare pe care au inceput-o. In acest caz, cei care
inaintau, evidents-au intors din cale pentru can-au vrut sa
mearga drept inainte. Cu indreptatire, impotriva acestora
se zice prin Solomon: ,,Din cauza frigului, lene;;ul nu a vrut
sa are, prin urmare vara va cere de pomana ;;i nu i se va da" 39 •
Cel care, din cauza fricii ;;i a amortirii sufletului, nu ia seama
sa lucreze binele, cand Soarele dreptatii va straluci la ju-
decata ca vara, va cer§i viata, dar nu o va primi, fiindca a dis-
pre~uit sa lucreze binele pentru ea. Un altul, dispretuind
do~mtele trupe§ti, se gande§te sa lase totul §i sa se puna in
sl~Jba Dumnezeului Atotputernic ;;i se hotara;;te sa-§i puna
fraul cumpatarii §i al castitatii. Dar, cand vede ca altii au ca-
zut dupa ce traisera in castitate, ii e teama sa faca c~ea ce el
insu§i hotarase. Iata ca se intoarce inapoi prin cugetare eel care,
privind inainte, mergea deja cu pa§ii mintii spre cele inalte.
Despre aceasta se spune potrivit prin Solomon: ,,Cine tine
seama de vant nu seamana, §i cine ia in seama norii nu, se-
cerav 1140 . p rm
. numel e vantului
" este desemnat duhul rau care
indeamna gandul spre ispite, iar prin numele norului este
d~se~nat pacatosul care se lasa mi§cat de imboldul ispitei.
Cme Ia seama la vant, nu seamana §i cine tine seama de nori
nicicum nu secera, adica, temandu-se de ispitele duhului rau
39 Pilde 20, 4.
40 Eccl. 11, 4.
Omilia III 93
§i privind caderea pacato;;ilor, i;;i pierde orice nadejde.
De aceea nu se mai trude;;te in vremea de acum cu samanta
buna a lucrarii ;;i nici dupa aceea nu va mai fi mangaiat cu
o buna rasplata. Sunt, de asemenea, oameni care lucreaza
binele pe care I-au inteles a fi bine §i, lucrand, i§i propun
sa faca mai mult, dar se razgandesc §i, de§i fac binele pe
care-I incepusera, renunta la hotararea lor spre mai bine.
De buna seama, ace§tia par a starui in lucrare, in fata jude-
catii omene§ti, dar, in fata ochilor Dumnezeului Atotputernic,
au cazut de la hotararea lor. De aceea se intampla adesea ca
buna lor lucrare sa placa mai putin lui Dumnezeu, pentru ca,
atunci cand sufletul nu este constant in hotararea de a pa§i
spre mai bine, insa§i aceasta nestatornicie a mintii este adu-
catoare de osanda. Cei desavar§iti insa au privirea intoarsa
spre ei in§i§i cu un discernamant foarte patrunzator, ca sa nu
alunece niciodata spre cele mai putin bune, fie in lucrare,
fie in cugetare. Ei cantaresc neincetat cat inainteaza in fie-
care zi. Despre ace§tia se spune cu indreptatire: ,,Cand mer-
geau, nu se intorceau, ci fiecare mergea drept inainte" 41 •
19. Drept urmare este bine sane cercetam pe noi in§ine
cu atentie cu privire la acestea. Pentru asta, sa aratam cine
suntem, de unde venim §i pana unde am fost inaltati, pentru
a examina atent tainele textelor sfinte. Desigur pe vremea
strabunilor no§tri au fast oameni care se inchinau idolilor,
dar iata ca prin harul Duhului deja cautam sa pricepem cu-
vintele dumnezeie§ti. De unde ne vine acest lucru? Mantui-
torul neamului omenesc a implinit ceea ce s-a spus prin
profeti: ,,~i strainii se var hrani din locurile parasite preschimbate
fn bogatie" 42 • Cuvintele profetilor au fost ni§te de§erturi la iudei,
fiindca ei nu au vrut sa le cultive, cercetandu-le printr-o inte-
41 Iez. 1, 9.
42 Is. 5, 17.
94 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

legere mistica, Pentru noi sunt schimbate in bogape, deoarece,

prin darullui Dumnezeu, cuvintele profetului, spuse aproape
ca o povestire, sunt intelese de mintea noastra in sens duhov-
nicesc, iar noi, strainii, ne hranim cu cele pe care cetatenii Legii
Omilia IV
nu au vrut sale manance. Sa aducem multumiri Unuia-Nascut,
Sa aducem lauda lntelepciunii Ve§nice care traie§te §i impa-
rate~te cu Tatal in unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu, in vecii
vecilor. Amin. 1. Prin duhul sfant al profetiei, fiintele inaripate sunt
descrise in amanuntime pentru ca prin aceasta precizie
a descrierii sa ne arate limpede ca se refera la persoanele
evangheli§tilor §i pentru ca vorbirea lui Dumnezeu sa nu lase
nimic neclar intelegerii noastre. Iata ce se spune: ,,Asema-
narea infati§arilor lor: tuspatru aveau cate o fata de om §i
cate 0 fata de leu la dreapta, tuspatru aveau cate 0 fata de bou
la stanga §i tuspatru aveau cate o fata de vultur deasupra" 1 •
Ca aceste patru fiinte inaripate ii desemneaza pe cei patru
Sfinti Evangheli§ti, o dovede§te chiar inceputul fiecarei Evan-
ghelii. Fiindca incepe cu genealogia omeneasca, Matei, pe
drept, este reprezentat printr-un om; intrucat incepe vorbind
de un strigat in pustie, Marcu, evident, este reprezentat prin-
tr-un leu; eel ce a inceput vorbind de o jertfa, Luca, este re-
prezentat corespunzator printr-un vitel; de vreme ce incepe
de la dumnezeirea Cuvantului, loan este vrednic de a fi repre-
zentat printr-un vultur, eel ce zice: ,,La inceput era Cuvantul,
§i Cuvantul era la Dumnezeu, §i Dumnezeu era Cuvantul" 2 •
Cand i§i inalta privirea chiar la firea lui Dumnezeu, el fi-
xeaza ochii in soare ca §i vulturul. Dar, cum toti cei ale§i sunt
madulare ale Mantuitorului nostru §i Insu§i Mantuitorul
nostru este Capul tuturor celor ale§i, nimic nu impiedica -
madularele lui fiind desemnate prin aceste fiinte - ca in toti
aCe§tia El lnSU§i sa fie desemnat. Caci, lnSU§i Unul-Nascut

1 Iez. 1, 10.
2 In 1, 1.
96 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Fiul lui Dumnezeu cu adevarat S-a facut om; El insu.;;i S-a
jertfit pentru mantuirea noastra, a binevoit sa moara pre-
cum un vitel; prin vigoarea puterii Sale, El insu.;;i S-a inaltat
c~ un le~. Se spune ca leul doarme cu ochii deschi.;;i, adica,
chiar in moartea in care a putut sa se odihneasca prin firea Sa
omeneasca, Mantuitorul nostru a vegheat, ramanand nemu-
ritor prin firea Sa dumnezeiasca. inaltandu-Se la ceruri dupa
Inviere, S-a ridicat la cele de sus, ca .;;i vulturul. A.;;adar,
pentru noi este totul in acela.;;i timp Cel Care S-a facut om
nascandu-Se, vitel, murind, leu, inviind .;;i vultur, inaltan-
du-Se la ceruri. Fiindca am spus mai l'nainte ca prin aceste
fiinte sunt desemnati cei patru Evangheli.;;ti, iar prin aspectul
lor, toti cei desavar.;;ip, ramane sa aratam cum fiecare dintre
cei ale.;;i este reprezentat prin aceste imagini ale fiintelor.
2. intr-adevar, oricare ales .;;i oricare cre.;;tin desavar.;;it
prin urmarea Caii lui Dumnezeu este in acela.;;i timp om,
vitel, leu .;;i vultur. Omul este o fiinta rationala. Vitelul este
de obicei omorat ca jertfa. Leul este fiara putemica, dupa cum
este scris: "Leul, eel mai putemic dintre dobitoace, nu va da
mapoi de la intalnirea cu nimeni" 3 • Vulturul zboara spre mal-
timi .;;i tinte.;;te razele soarelui fara sa-i orbeasca ochii. Prin
urmare, cine este desavar.;;it prin ratiune este om. $i, pentru
ca el moare placerilor acestei lumi, este vitel. Pentru ca prin
insa.;;i moartea sa de bunavoie are puterea lini.;;tii suflete.;;ti
impotriva tuturor relelor, dupa cum este scris: Cel drept,11
ca .;;i leul increzator, va fi fara teama" 4, el este leu. intrucat el
contempla cele cere.;;ti .;;i ve.;;nice, este vultur. De vreme ce orice
drept este om prin ratiune, este vitel prin jertfa mortii sale,
este leu prin fqrta lini.;;tii suflete.;;ti, este vultur prin contem-
platie, fiecare cre.;;tin desavar.;;it poate fi desemnat prin aces,te
3 Pilde 30, 30.
4 Pilde 28, 1.
OmilialV 99'
sfinte fiinte. Spunem acest lucru ca sa aratam ca cele afirmate
despre cele patru fiinte se refera la fiecare cre.;;tin desavar.;;it.
3. Dar ni se ridica o mare intrebare in privinta Evanghe-
li.;;tilor .;;i a Sfintilor Profeti: de ce este reprezentat un om .;;i
un leu la dreapta celor patru .;;i un vitel, la stanga lor? Nu e
lipsit de mirare faptul ca se spune ca doi sunt la dreapta .;;i
unul este la stanga. $i din nou trebuie sane intrebam: de ce
vulturul nu este mentionat la dreapta sau la stanga, ci dea-
supra? Ne stau in fata doua l'ntrebari pe care trebuie sale
lamurim, daca Dumnezeu ni le descopera. A.;;adar, omul .;;i leul
sunt reprezentati la dreapta, iar vitelul, la stanga. Intr-adevar,
la dreapta le avem pe cele vesele, la stanga, pe cele triste.
De aid vine aceasta ca noi numim stanga ceea ce consideram
ca este suparator. Or, dupa cum am spus la inceput, prin om
este desemnata Intruparea, prin vitel, patimirea, prin leu,
invierea Creatorului nostru. Toti cei ale.;;i se bucura de in.,.
truparea Fiului Unuia-Nascut, prin care suntem mantuiti;
msa de moartea Lui s-au mtristat cei dintai dintre ale.;;i, Sfintii
Apostoli, care, din nou, s-au bucurat de lnvierea Lui. De vreme
ce Na.;;terea .;;i Invierea Lui a dat bucurie ucenicilor pe care
i-a intristat prin Patimirea lui, se precizeaza ca omul .;;i leul
au fost in dreapta, iar vitelul, in stanga. Sfintii Evangheli.;;ti
s-au bucurat de firea omeneasca a Lui, au fost intariti prin in-
vierea Lui, ei care se intristasera de Patimirile Lui. A.;;adar,
om .;;i leu este la dreapta, fiindca Intruparea Mantuitorului
nostru i-a insufletit, iar Invierea Lui i-a intarit. Dar vitelul
este la stanga, pentru ca moartea Lui i-a doborat, Iasandu-i
fara credinta pentru un timp. Pe buna dreptate, locul vultu-
rului este indicat a fi nu alaturi, ci deasupra, astfel ca, indi-
ferent daca prin aceasta este desemnata inaltarea Mantui-
torului sau se arata ca insu.;;i Cuvantul Tatalui este Dumnezeu
impreuna cu Tatal, loan s-a ridicat deasupra celorlalti Evan-
gheli~ti prin taria contemplatiei sale .;;i cu toate ca vorbe.;;te,
98 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
impreuna cu toti, de dumnezeirea Lui, totu§i o contempla
cu mai multa patrundere decat top ceilalp. Dar daca vulturul
este unit cu celelalte trei fete §i s-a predzat ca sunt patru fiinte,
atund e de mirare ca este descris ca fiind deasupra celor patru,
decat daca aceasta este pentru ca loan, care a vazut Cuvantul
la inceput5, trece dincolo de el insu§i, ridicandu-se mai presus.
Daca n-ar fi trecut dincolo, n-ar fi vazut la inceput Cuvantul.
A§adar, fiindca a trecut dincolo de el insu§i, a fost nu nu-
mai deasupra celorlalti trei, dar, legat de ei, a fost deasupra
celor patru. Urmeaza: •
4. ,,Fetele lor §i aripile lor erau intinse in sus" 6 • Fetele §i
aripile lor sunt descrise Ca fiind intinse In SUS, pentru ca pri-
virea §i contemplatia sfintilor tintesc dincolo de ei, pentru a
putea ajunge la ceea ce ravnesc, in ceruri. Fie cane ocupam
de buna lucrare, fie de contemplare, ceea ce se face este cu ade-
varat bun cand ravnim sa placem Celui de la Care avem fiinta.
Caci eel care doar pare ca lucreaza binele, dar prin aceasta
dore§te sa placa nu lui Dumnezeu, d oamenilor, acela i§i in-
dreapta fata sa in jos, in directia intentiei sale. Cine cerce-
teaza ceea ce textul sfant spune despre Dumnezeu, cu scopul
ca prin cele pe care le-a inteles sa se poata ocupa cu intre-
bari, pentru ca nu dore§te sa se sature de dulceata feridrii
cautate, d dore§te sa para invatat, acesta nu desface prea mult
in sus aripile intelegerii sale fiindca ocupa atentia simtu-
rilor sale cu o pofta pamanteasca. Atund lasa in jos aripile
pe care putea sa le ridice spre inalt §i prin care el insu§i putea
fi inaltat. Aid trebuie sa ne gandim ca binele lucrat intot-
deauna se inalta la cele cere§ti prin intentia noastra. Cine.
ravne§te la marire pamanteasca prin binele pe care-I face i§i
lasa-n jos aripile §i fata. Despre ace§tia se spune prin pro{et:
5 In 1, 1.
6 Iez. 1, 11.
Omilia IV
,,Duceau animalele de jertfa intr-o groapa adanca" 7 • Caci :ce
altceva sunt lacrimile rugadunii daca nu jertfele ofrande:it
noastre? Dupa cum este scris: ,,Jertfa adusa lui Dumnezeu este
inima infranta" 8 • Sunt oameni care se pun pe plans in timpul
rugadunii, fie pentru a dobandi avantaje pamante§ti, fie pen-
tru a parea sfinp in fata oamenilor. Ce altceva sunt ei daca nu
cei ce due animalele de jertfa intr-o groapa adanca? De vreme
ce ei cauta cele care sunt in partea cea mai de jos, a§aza jos
jertfa rugadunii lor. Insa cei ale§i, care doresc sa placa Dum-
nezeului Atotputemic printr-o buna lucrare §i, prin contem-
platie, ravnesc sa preguste de acum feridrea frumusetii celei
ve§nice, I§i intind in sus fetele §i aripile. Urmeaza:
5. ,,Fiecare avea doua aripi care erau unite §i doua acope-
reau trupurile lor" 9 • Fusese spus: ,,$i fetele §i aripile lor erau
intinse in sus", §i de indata a fost adaugat ceea ce am spus:
,,Fiecare avea doua aripi care erau unite". Se intelege clar ca
doua aripi erau intinse in sus §i erau unite, iar doua acopereau
trupurile lor. Aid trebuie sane gandim printr-o examinare
atenta ce sunt cele patru aripi ale sfintilor, dintre care doua
intinse in sus sunt unite, iar doua le acopera trupurile. Daca
privim cu atenpe, descoperim ca sunt patru virtuti care inalta
de la actiunile pamante§ti orice vietate inaripata, adica)
pentru viitor, iubirea §i nadejdea, iar pentru trecut, frica de
Dumnezeu §i pocainta. Aripile unite intre ele se intind in sus,
pentru ca iubirea §i nadejdea inalta sufletul sfintilor spre cele
de Sus. Cu indreptatire, acestea sunt numite ,, unite", pentru
ca cei ale§i, cu siguranta, §i iubesc cele cere§ti la care nadaj"'
duiesc, §i nadajduiesc la cele pe care le iubesc. Doua aripi le aco-
pera trupurile, pentru ca frica §i pocainta ascund pacatele lor
7 Os. 5, 2.
8 Ps. 50, 19.
9 Iez. 1, 11.
100 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
din trecut de ochii Dumnezeului Atotputernic. A9adar, dupa
cum se spune, doua aripi se unesc sus, cand iubirea §i na-
dejdea le ridica inimile celor ale9i spre lumea de sus §i le face
sa fie legate de cele de Sus. Doua aripi le acopera trupurile,
cand frica §i pocainta ascund pacatele trecutului de privirea
Judecatorului ve9nic. Fiindca i9i amintesc ca au pacatuit, se
inspaimanta §i plang; aceasta nu inseamna oare a-9i acoperi
trupurile? Printr-o severa cercetare, ace9tia ascund pacatele
trupe9ti prin adaugarea d~ buna lucrare. Caci este scris: Fe- 11
ridti carora li s-au iertat faradelegile §i carora s-au acoperit
pacatele" 10 • Noi ne acoperim pacatele, cand suprapunem fap-
telor rele buna lucrare. Intr-adevar, orice este acoperit este
pus mai jos §i ceea cu care este acoperit este pus deasupra.
Cand renuntam la relele pe care le-am facut §i alegem binele
pe care sa-1 lucram, punem deasupra ca un ve9mant peste
cele de care ne ru9inam sa nu fie vazute.
6. Oricat de sfinti ar fi oamenii in aceasta viata, totu9i
au ceva care trebuie acoperit in fata ochilor lui Dumnezeu,
cad este absolut imposibil ca ei sa nu fi gre9it nidodata cu
fapta, cu vorba sau cu gandul. Desigur, feridtul Iov spusese
oamenilor cuvinte desavar9ite; dar, cand a auzit glasul lui
Dumnezeu, repro9andu-9i pana §i aceste cuvinte desavar9ite,
spunea: Jmi voi pune mana la gura" 11 • in mana sta lucrarea,
1n gura, cuvantul. A9adar, a pune mana la gura mseamna a aco-
peri pacatele vorbirii prin meritul unei bune lucrari. Imi face
placere, preascumpii mei frati, sa aduc ca marturie, in acest
sens, pe invatatorul neamurilor [Pavel], sa privesc cum acest
sfant, ca §i fiinta sfanta, se sustine prin cele patru aripi, dintre
care prin doua se inalta spre cele de sus, iar prin doua 19i aco-
pera trupul, fiindca ascunde cele £acute in trecut. Sa vedem
rn Ps. 31, 1.
1J Iov 39 34,
f 16
Omilia IV 101
deci cata iubire 11 malta spre cele cere9ti: ,,Pentru mine, a vietui
este Hristos §i a muri, un ca9tig" 12 • Sa cunoa9tem cata nadejde
11 poarta catre cele de sus: "Viata noastra este 1n ceruri, de unde
a9teptam pe Mantuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos" 13•
Sa vedem daca, chiar avand atatea virtuti, inca se teme:
Jmi chinuiesc trupul meu §i 11 supun robiei, ca nu cumva,
altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic" 14 • Save-
dem daca se caie9te ca a savar9it raul: Eu sunt eel mai mic
11
dintre Apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol,
pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu" 15 • Prin cuvin-
tele lui, nu ne simtim noi oare mustrati pentru impietrirea
sufletelor noastre? El plange pentru ceea ce facuse inainte
de botez; noi insa am facut §i dupa botez multe gre9eli §i,
totu§i, refuzam sa plangem. Astfel, fiintele sfinte se folosesc
de cele patru aripi, pentru ca ele se ridica la cele cere9ti prin
iubire §i nadejde, iar prin frica §i cainta l§i plang gre9elile.
7. Dar pentru ca s-a spus: ,,Fiecare avea doua aripi care
erau unite" 16, acest lucru poate fi inteles in sensul ca ele nu-9i
unesc aripile pentru a se inalta, ci ca aripa uneia este unita
cu cealalta ca aceste aripi care se inalta sa se potriveasca prin
unirea lor. Aid apare o intrebare: daca cele doua aripi care
se inalta desemneaza iubirea §i nadejdea, iar cele doua care
le acopera trupurile desemneaza frica §i cainta, de ce se spune
ca cele doua aripi inaltate sunt unite §i nu se spune acela9i
lucru despre cele doua care le acopera trupul? Dar in aceasta
privinta slava lui Dumnezeu!, o ratiune simpla ne va face
sa intelegem ca, intr-adevar, aripile unite ale sfintilor sunt
12 Filip. 1, 21.
13 Filip. 3, 20.
14 I Cor. 9, 27.
15 I Cor. 15, 9.
Iez. 1, 11.
102 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
iubirea ~i nadejdea §i ca cele care le acopera trupurile neunite
una cu cealalta sunt frica de Dumnezeu §i pocainta. David,
fiindu-i frica §i pocaindu-se de o slabiciune a trupului, se 1n-
tristeaza17. Petru l:§i plange cu amar caderea J:n juramant fals 18 •
Pavel l:§i plange cruzimea prigonirii din trecut1 9 • Totu§i, toti
ravnesc la 0 singura patrie, se grabesc sa ajunga la unicul
Creator a toate. Astfel, doua aripi ale fiecareia sunt unite,
iar doua nu sunt, pentru ca prin iubire §i nadejde doresc un
singur lucru, dar prin fr1ca de Dumnezeu §i prin pocainta
deplang lucruri diferite. Urmeaza:
8. "$i fiecare din ele mergea J:n fata fetei sale" 20 • Mai J:na-
inte fusese spus: "Fiecare din ele mergea drept J:nainte (ante
faciem suam)" 21 , J:nsa acum se zice: "Mergea J:n fata fetei sale
(coram facie sua)" 22 • Ideea pare ca se repeta. Dar, pentru ca
,)n fata (coram)" are sensul de "J:n prezenta sa", cercetand mai
adanc, putem discerne ca altceva este a merge "drept J:nainte
(ante faciem suam) §i altceva este a merge J:n prezenta sa (coram
Jacie sua)". A merge drept J:nainte (ante faciem) J:nseamna
a se J:ndrepta spre cele dinainte; a merge J:n prezenta sa J:n-
seamna a nu fi absent sie§i. intr-adevar, orice drept care-§i
cerceteaza cu grija viata §i cantare§te atent cat a J:naintat J:n
fiecare zi pe calea bunei lucrari sau, poate, cat s-a J:ndepartat
de ea, acesta merge J:n prezenta sa (coram se) pentru ca vede
atent fie ca a crescut, fie ca a decazut. Dimpotriva, eel care
neglijeaza sa-9i analizeze viata: ce face, ce spune, ce gande§te
sau ce dispretuie§te sau ce nu §tie, acesta nu merge J:n pre-
zenta sa (coram se), fiindca nu §tie ce este J:n deprinderile
17 Cf II Rg. 12, 13.
18 Cf Mt. 26, 75.
19 Cf I Cor. 15, 9.
20 Iez. 1, 12.
21 Iez. 1, 9.
22 Iez. 1, 12.
Omilia IV 103
sau J:n faptele sale. Nu este prezent sie§i cine nu s-a l:ngrijit
zilnic sa se cerceteze §i sa se cunoasca pe sine J:nsu§i. Dar se
pune cu adevarat J:n fata sa §i este prezent sie§i cine se ob-
serva pe sine J:n actiunile sale ca §i cum ar observa pe altul.
9. Sunt multe pacatele pe care le facem, dar nu ni se par
grele fiindca, atenti la iubirea de sine §i J:nchizand ochii pentru
noi, ne mangaiem J:n amagirea noastra. Se J:ntampla ca adesea
sa judecam u9or gre9elile noastre grave §i cu asprime, gre-
§elile U§Oare ale aproapelui. Intr-adevar, este scris: "Oamenii
vor fi iubitori de sine" 23 • Or §tim ca iubirea de sine J:nchide
foarte tare ochiul inimii. De aid, se deduce ca ceea ce facem noi
§i nu socotim a fi grav, adesea acela§i lucru facut de aproa-
pele nostru ne pare ca este J:ngrozitor. De ce oare ceea ce ni
se pare nel:nsemnat la noi pare grav la aproapele nostru,
daca nu pentru ca nu ne privim pe noi cum 11 privim pe eel
de aproape, §i nici pe aproapele nostru cape noi? Daca ne-am
privi pe noi cum 11 privim pe eel de aproape, am judeca sever
faptele noastre ca fiind condamnabile. $i invers, daca ne-am
privi aproapele cape noi, fapta lui nu ne va aparea nicicum
inacceptabila. Adesea, poate, noi am facut astfel de lucruri
§i ne gandeam ca nu am facut nimic inadmisibil pentru aproa-
pele nostru. Aceasta judecata rau J:mpartita a mintii noastre,
s-a straduit sa o corecteze Moise prin J:nvatatura Legii, cand
a spus ca efa trebuie sa fie dreapta §i hinul tot a§a 24 • De aid,
cuvintele lui Solomon: 11 Doua feluri de greutati de cantarit, §i
de masurat, amandoua sunt uraciune J:naintea Domnului" 25 •
$tim ca din dublele greutati de cantarit ale negustorilor una
este mai mare, cealalta, mai mica. Ei au o greutate pentru
ceea ce cantaresc pentru ei §i alta greutate pentru ceea ce
23 II Tim. 3, 2.
24 Cf Lev. 19, 38.
25 Pilde 20, 10.
104 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
cantaresc ,pentru aproapele lor. Pentru a da, i§i pregatesc
greutati mai U§oare, pentru a primi, greutati mai mari. Orice
om, care' cantare§te intr-un fel cele care sunt ale aproapelui
§i l:n alt fel cele care sunt ale lui, are doua feluri de greutati.
Amandoua sunt uraciune inaintea Domnului. Daca §i-ar iubi
aproapele cape sine insu§i, el ar iubi calitatile lui cum le-ar
iubi pe ale sale, §i daca s-ar privi pe el ca pe aproapele lui,
ar judeca gre§elile lui cum le-ar judeca pe ale aproapelui.
A§adar, trebuie sa ne analizam pe noi in§ine cu aceea§i atentie
ca §i pe aproapele nostru §i sane punem noi in§ine, dupa cum
s-a spus, in fata noastra ca, imitand fara incetare fiintele
inaripate, sa nu se intample cumva sa nu §tim ce facem §i
sa mergem mtotdeauna 1n fata fetei noastre26 • Cei rataciti insa,
dupa cum am spus putin mai mainte, nu merg 1n fata fetei lor,
pentru ca ei nu privesc cu atentie ceea ce fac, se indreapta
spre pieire §i chiar se bucura de faptele lor rele. Despre ace§-
tia este scris: ,,Cei ce se bucura cand fac rau §i se veselesc in
fapte rele" 27 • Cand ii prive§te pe ace§tia, dreptul adesea iz-
bucne§te in lacrimi, dar ei, ca ni§te schizofrenici, rad cand
sunt deplan§i.
10. Alti oameni daruiesc mult din bunurile lor saracilor
dar, cand &asesc 0 imprejurare favorabila, Ii asupresc pe cei
nevoia§i §i ii jefuiesc de tot ceea ce le pot rapi. Ei pun ina-
intea ochilor cugetarii doar binele pe care-I fac, nu §i raul.
Ace§tia, de buna seama, nu merg in fata fetei lor, fiindca,
daca ar fi prezenti lor in§i§i, ar vedea cu precizie toate fap-
tele lor §i ar cunoa§te in ce chip pierd buna lucrare prin
faptele lor rele, dupa cum este scris: ,,$i cine a adunat ras-
plati le-a pus intr-un saculet gaurit" 28 • Dintr-un saculet gaurit
26 Adica, in prezenta noastra in§ine (n. ed.).
27 Pilde 2, 14.
28 Ag. 1, 6.
105
OmiliaIV
iese printr-o parte ceea ce este pus prin alta parte, adica su-'
fletele fara discemamant nu observa cum rasplata dobandita
prin buna lucrare se pierde printr-una rea. Unul I§i paze§te
castitatea trupului §i vegheaza atent asupra sa ca nu cumva
sa ingaduie ceva condamnabil din afara; el este multumit
cu bunul sau, nu cauta sa apuce altele straine, dar, totu§i, poate
pastreaza in suflet ura impotriva aproapelui. $i cu toate ca
este scris: ,,Cine i§i ura§te fratele este un uciga§ de oameni" 29,
el vegheaza sa fie curat in lucrare in afara §i nu-§i da seama
cat de nemdurator este in sufletul sau. Acest om care umbla
in intuneric cu sufletul §i nu §tie acest lucru, nu este el oare
absent lui inSU§i? Altul nu-§i ingaduie sa rapeasca bunurile
altuia, i§i fere§te trupul de cele murdare, i§i iube§te cu gand
curat aproapele §i, con§tient de pacatele trecute, izbucne§te
in lacrimi in timpul rugaciunii. Dar, dupa terminarea ruga-
ciunii, cauta pe cele vesele de care sa se bucure in aceasta
lume §i, pentru bucurii trecatoare, i§i lasa sufletul neatent
sa cada §i nici nu se ingrije§te ca bucuriile neinfranate sa nu
depa§easca masura lacrimilor; §i aceasta face ca el, razand
prea mult, sa piarda binele pentru care a lucrat plangand.
Nici acesta nu merge inaintea fetei sale, fiindca refuza sa pri-
veasca relele pe care §i le ingaduie. Caci este scris: ,,Inima
mteleptilor este acolo unde e tristete, §i inima nebunilor, unde
e bucurie" 30 • In tot ceea ce facem trebuie sane privim pe noi
ln§ine cu grija, mauntru §i in afara: urmand vietatile 1naripate,
sa fim prezenti noua ln§ine §i sa mergem intotdeauna in fata
fetei noastre, avand ca ajutor pe Unicul Fiu al Tatalui, Domnul
nostru Iisus Hristos, Care traie§te §i imparate~te cu El 1n unime
cu Duhul Sfant, Dumnezeu, 1n vecii vecilor. Amin.
29 I In 3, 15.
30 Eccl. 7, 5.
 Omilia V

1. 0, cat de minunata este profunzimea cuvintelor lui

Dumnezeu! E o placere sa-ti indrepti privirea spre El, e o
desfatare sa patrunzi tainele Lui, prin harul Sau. Ori de cate
ori discutam, incercand sa intelegem acestea, ce altceva fa-
cem decat sa intram in intunecimea padurilor ca sa ne as-
cundem in racoarea ei de fierbinteala acestei lumi? Acolo,
citind, culegem cele mai viguroase mladite ale cuno§tintei
§i, comentandu-le, le rumegam. In expunerea care v-a fost
facuta acum doua zile, frati preaiubiti, s-a spus cum cele patru
fiinte despre care am vorbit simbolizeaza fie pe Mantuitorul
nostru, fie pe cei patru evangheli§ti ai Sai §i tog cei desavar§ig.
De buna seama, virtutea acestor fiinte este descrisa cu §i mai
multa precizie, ca noi, neputincio§ii §i netrebnicii, sa incercam
sa le imitam, in masura in care putem, prin harul Domnului.
Iata, a§adar, ce spune textul in continuare:

2. ,, Unde le dadea Duhul sa mearga, acolo mergeau" 1• Di-

ferit este imboldul din cei ale§i §i din cei pacato§i: in cei ale§i
este imboldul Duhului, in pacato§i, imboldul trupului. Im-
boldul trupului impinge inima spre ura, mandrie, necuratie,
jaf, slava de§arta, cruzime, in§elatorie, deznadejde, manie,
cearta, placeri. Insa imboldul Duhului impinge sufletul la
iubire, smerenie, infranare mare §i multa mila, cre§tere Iaun-
trica, fapte de binefacere, credinta in cele ve§nice, nadejdea
fericirii viitoare, rabdare, pace, gandul ca viata este urmata
inevitabil de moarte §i lacrimi. A§adar, trebuie sa ne gandim

1 Iez. 1, 12.
 108 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
intotdeauna, cu mare grija, ce imbold ne impinge in tot ceea
ce facem: gandul nostru este impins de imboldul trupului sau
de eel al Duhului? Imboldul trupului inseamna a iubi cele
pamante;;ti, a pune inaintea celor ve§nice pe cele trecatoare,
a avea bunuri materiale nu pentru trebuinte, ci pentru la-
comia placerii, ate razbuna pe du§man, ate bucura de neno-
rocirea lui. Dimpotriva, imboldul Duhului inseamna a iubi
cele cere§ti, a dispretui cele pamante§ti, a cauta cele trecatoare
nu pentru placere, ci pentru trebuinta, a suferi pentru moar-
tea du§manului. ;ii pentni ca cei desavar§iti se exerseaza
intotdeauna in aceste virtuti, cu indreptatire se spune acum
despre sfintele fiinte: ,, Unde le dadea Duhul sa mearga, acolo
mergeau".
3. Dar trebuie sa §tim ca adesea imboldul trupului se as-
cunde sub valul imboldului duhovnicesc §i chiar cugetarea
se minte pe sine ca ceea ce face trupe§te, ar face duhovnice§te.
Astfel se intampla adesea ca, invins de pornirile maniei, ci-
neva sa se aprinda mai mult decat trebuie impotriva celor
ce au gre;;it ;;i, in zelul sau de a restabili dreptatea, trece din-
colo de limita dreptatii in razbunare ;;i actioneaza cu cruzime,
motiv pentru care se prive;;te cu admiratie socotind ca actio-
neaza drept. A;;adar, imboldul trupului ~ste ascuns sub apa-
renta Duhului atunci cand ceea ce se crede ca este facut cu
dreptate nu este tinut sub controlul discemamantului. Adesea
altut inclinat spre blandete excesiva, vede defectele celor
din jur ;;i refuza sa le corecteze prin aprinderea zelului.
Aceasta este de fapt o cruzime pentru ca, necorectandu-le de-
fectele, el le inmulte;;te ;;i face ca blandetea sa-i fie nu numai
lui du;;man, ci ;;i celor din jur. Cel care considera amorteala
sufletului sau drept rabdare se indeparteaza de imb~ldul
Duhului prin eel al trupului. A;;adar, primul nostru gand trebuie
sa fie acela de a cerceta cu mare atentie inima noastra, ca nu
cumva in ceea ce facem sa fim impin§i de fapt de imboldul
109
Omilia V
trupului, ca nu cumva sufletul nostru, sedus de placerile .ra-
ului, sa cunoasca ceea ce este rau §i totU§i sa-1 faca. A doua
noastra grija trebuie sa fie aceea de a veghea ca imboldul
trupului sa nu se strecoare pe nesimtite ca imbold al Duhului
§i sa nu socotirn gre§elile pe care le facem drept virtuti.
4. Intr-adevar, trebuie §tiUt ca sunt mai grave gre§elile
care au aparenta virtutilor, fiindca celelalte gre§eli, intrucat
pot fi recunoscute deschis, arunca sufletul in tulburare §i il
atrag la pocainta, pe cand acestea, nu numai ca nu smeresc
prin pocainta, dar chiar slabesc mintea celui ce le face de vreme
ce sunt socotite virtuti. Iata ca ceea ce fusese spus mai ina-
inte despre fiintele sfinte este repetat, pentru a se intipari
mai adanc:
5. ,,Nuse intorceau in timp ce mergeau" 2• Pentru ca cei
ale;;i astfel tind spre bine, incat nu se intorc pentru a sa-
var;;i raul, caci: ,,Cel ce va rabda pana la sfar;;it, acela se va
mantui" 3 • Dupa cum se spune ;;i prin Solomon: ,,Calea drep-
tilor e ca zarea diminetii, ce se mare;;te mereu pana se face zi
deplina" 4 • In sufletele lor, dragostea adevarata ;;i intelep-
ciunea care da lumina Iauntrica este deja o parte a zilei, dar,
pentru ca inainteaza in virtute pana la sfar§itUl vietii, atunci
vor ajunge ei la ziua deplina cand, caiauziti spre Imparatia
cerurilor, nu vor avea cu nimic mai putin din acea lumina
pe care o doreau. Urmeaza:
6. ,,;ii asemanarea fiintelor: infati§area lor ca a carbu-
nilor aprin;;i §i ca a unor faclii aprinse". Infati§area fiintelor
este comparata cu carbunii aprin§i §i cu fadii aprinse. Oricine
atinge carbunele se arde. Cand cineva se alatura unui sfant,
2 Iez. 1, 12.
3 Mt. 10, 12.
4 Pilde 4, 18.
llO Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
imprumuta din modul lui sarguincios de a cerceta, din felul
lui de a vorbi, din exemplul lucrarii lui pana ajunge sa se in-
fladireze de iubirea adevarului, sa fuga de intunericul paca-
telor, sa se aprinda de dorinta luminii ;;i sa arda de iubire
adevarata, el, care mai inainte zacea in faradelegi mort ;;i
inghetat. Facliile aprinse raspandesc lumina lor mai departe
;;i, de;;i sunt intr-un loc, dau lumina in alt loc. A;;adar, la unul,
prin duhul profetic, prin cuvantul invataturii, prin darul fa-
cerii de minuni, faima ii straluce;;te in lung ;;i-n lat, ca ;;i faclia.
Cel care ia aminte la binele propovaduit de acela ;;i prin aceasta
se inalta la iubirea celor cere;;ti, prin acelea care fac dovada
lucrarii binelui propovaduit, raspande;;te ;;i mai mult lu-
mina facliei. Prin urmare, pentru ca sfintii aprind de iubirea
patriei cere;;ti pe cei ce li se alatura ca ;;i cum i-ar atinge,
ei sunt carbuni. $i pentru ca ei lumineaza ;;i pe cei de departe
ca in calea lor sa nu cada in intunericul pacatului, devin
faclii. Este o diferenta intre carbuni ;;i faclii: carbunii ard,
dar nu alunga intunericul in locul in care se afla; facliile,
pentru ca stralucesc printr-o intensa lumina a flacarilor, pun
pe fuga intunericul raspandit de jur imprejur.
7. in aceasta situatie trebuie sa se ia aminte ca majoritatea
sfintilor sunt a;;a de simpli ;;i de ascun;;i, acoperindu-se de
o mare tacete in locuri neinsemnate, !neat viata lor abia poate
fi cunoscuta de altii. Ce altceva sunt ace;;tia daca nu car-
buni? De;;i au inflacarare prin ardoarea duhului, totu;;i nu
au flacara exemplului. Nici nu inving intunericul pacatelor
in alte inimi, fiindca refuza ca viata lor sa fie cunoscuta deplin.
Pentru ei m;;i;;i sunt lnflacaraµ, dar pentru altii nu sunt un exem-
plu luminos. Dimpotriva, cei care imparta;;esc altora exem-
plele virtutilor ;;i, prin viata ;;i cuvantul lor, arata celor ce merg
pe cale lumina bunei lucrari, cu dreptate sunt numiti faclii,
fiindca, prin ravna dorintei lor ;;i prin flacara cuvantului lor,
alunga intunericul gre;;elilor din inimile pacato;;ilor. A;;adar,
Omilia V Ill
eel care traie;;te binele 1n ascuns, dar ajuta foarte putin la cre;;-
terea altuia, acela este carbune. Dar, eel care este model de
sfintenie, imparta;;ind de la el lumina multor drepti, este
faclie, pentru ca arde ;;i pentru sine ;;i straluce§te §i pentru
ceilalti. Urmeaza:
8. ,,$i aceasta se vedea alergand in toate partile intre fi-
inte: stralucirea unui foe ;;i fulger ie;;ind din foc" 5• In mij-
locul fiintelor se vede un foe alergand in toate partile: daca
acele fiinte inaripate nu ar fi primit caldura de la focul Ade-
varului, n-ar arde ca ni;;te carbuni ;;i faclii. Prin numele focului
este desemnat de obicei Duhului Stant. Despre El zice Dom-
nul in Evanghelie: ,,Foe am venit sa arunc pe pamant, §i ce
vreau daca nu sa se aprinda?" 6 Cand un suflet trupesc pri-
me;;te Duhul Stant, se aprinde in el o iubire duhovniceasca
;;i plange raul pe care 1-a facut. $i pamantul se aprinde cand,
la mustrarea con;;tiintei, inima pacatosului este arsa §i mis-
tuita in durerea pocaintei. Despre aceasta, iara§i este scris:
,,Dumnezeul tau este foe mistuitor" 7• Cand curate§te de rugina
pacatelor sufletul pe care-I umple, Creatorul nostru este nu-
mit ,,foe" ;;i Inca ,,foe mistuitor". A;;adar, se spune ca Duhul
Stant, in mijlocul fiintelor, alearga in toate partile, foe stralu-
citor, ;;i fulger ie§ind din foe pentru ca, umpland Biserica
Universala, el arunca din Sine in inimile ale~ilor flacarile iu-
birii pentru a-i lovi cu teama, asemenea fulgerului, ;;i pentru
a inflacara de iubirea Sa inimile impietrite.
9. Dar, de vreme ce Duhul Stant, Dumnezeu mai inainte
de veacuri este §i impreuna-ve~nic cu Tatal ;;i cu Fiul, tre-
buie sane intrebam de ce se spune di alearga in toate partile.
5 Iez. 1, 14.
6 Lc.12, 49.
7 Deut. 4, 24.
112 Omilii la Profetul IezechieL Cartea I
Un om care alearga, ajunge intr-un loc in care nu a fost, §i-1 pa-
rase~te pe eel in care a fost. in ce mod am putea spune ca Duhul
alearga in toate partile, de vreme ce toate sunt inlauntrul Lui
§i nu exista nici un loc in care sa nu fie? Du pa cum este scris:
11 Duhul Jui Dumnezeu a umplut tot pamantul" 8 • ~i totu9i,
cand se aduc laude intelepciunii, se adauga: Jntr-adevar, in
ea se afla un Duh de mtelegere, un Duh fara pereche, cu multe
laturi, patrunzator, neoprit" 9 • $i putin mai departe: J/Iubitor
de oameni, nedintit 1110 •
10. Prin aceste cuvinte, ni se ridica iara§i o mare mtrebare:
de ce acest Duh care umple totul se spune ca este in acela9i
timp "neoprit" §i "neclintit"? Daca ne raportam la obiceiul
omenesc, descoperim mai repede sensul afirmatiei. Un om
care alearga peste tot in tinutul in care traie§te, cu siguranta
iti vine in intampinare oriunde §i, pe nea9teptate, este intalnit
uncle nu se credea a fi. A9adar, pentru a fi aratata prezenta Sa
in tot locul, se spune ca Duhul Atotputernic este in acela9i
timp neoprit §i neclintit. Este neclintit fiindca prin natura Sa
le cuprinde pe toate; este neoprit fiindca Se arata peste tot,
chiar §i celor care nu §tiu. Cuprinzandu-le pe toate in Sine,
este numit "neclintit"; aratandu-Se tuturor prezent este nu-
mit "neoprit". A9adar, stralucire de foe §i fulgerul ie9ind din
foe alearga in toate partile intre fiintele inaripate, pentru ca
Duhul Sfant este prezent in acela9i timp in fiecare §i in toti.
El aprinde pentru ca, dupa frigul de dinainte, cei inflaca-
rati sa arda §i, prin focul iubirii pe care I-au primit, sa-i faca
sa dea in schimb flacarile exemplelor lor. Fulgerul care iese
din acest foe love9te inimile amortite §i, lovindu-le, le treze9te
§i le mflacareaza pentru ca ele sa alerge dupa iubirea Acestuia,
8 Int. Sol. 1, 7.
9 Int. Sol. 7, 22.
10 Int. Sol. 7, 23.
113
Omilia V
arzand §i stralucind in acela9i timp. De aceea este scris in alta
parte: "Tronul Sau, flacara de foe, rotile Lui, foe arzator" 11 •
Caci cei care sunt pazitori ai sufletelor §i §i-au asumat sarcina
de a pa9te turma, nu sunt ingaduiti sa-9i tot schimbe locul.
Ci, pentru ca sunt a9ezati intr-un singur loc, purtand in ei
prezenta lui Dumnezeu §i arzand, se spune despre ei: tronul
lui Dumnezeu, flacara de foe. Dimpotriva, cei care din iubire
pentru Domnul alearga pentru a propovadui pretutindeni,
sunt rotile Acestuia, foe arzator pentru ca, atunci cand alearga
din dragoste pentru El prin diferite locuri, ei in9i9i ard §i ii
inflacareaza pe ceilalti.
11. Alergarea in toate partile §i neoprirea Duhului pot fi
intelese totu9i §i din alta perspectiva. in inimile sfintilor, in
ce prive9te anumite virtuti, El ramane mereu; in ce prive9te
alte virtuti, El vine, apoi se retrage, se retrage §i apoi vine.
in ceea ce prive§te credinta, nadejdea, milostenia §i alte vir-
tuti fara de care nu se poate ajunge la patria cereasca, precum
smerenia, castitatea, dreptatea, mila, El nu parase§te inima de-
savar§itilor. in ceea ce prive9te darul profetiei, u9urinta de
a invata, puterea de a face minuni, uneori este prezent in
ale§ii Lui, iar alteori se retrage. Este prezent ca ei sa fie prea-
mariti §i se retrage ca ei sa se smereasca. Este prezent ca sa-i
slaveasca prin aratarea puterii Sale, pleaca pentru a se cu-
noa§te pe ei in§i§i, dupa retragerea puterii Sale. Este prezent
ca sa arate ce sunt ei prin El, se retrage pentru a arata cum
raman ei fara El. A9adar, in privinta virtutilor fara de care nu
se ajunge la via ta, Duhul Sfant ramane in inimile ~le§ilor Sai,
de unde, cu indreptatire, este numit "neclintit". Insa in pri-
vinta virtutilor prin care se arata puterea sfinteniei, uneori
este prezent prin milostivire §i alteori se retrage §i de aici pe
drept este numit "neoprit". Prin urmare, alergand ill toate par-
tile, Duhul este numit "neoprit" I pentru ca nu Se sala§luie§te
11 Dan. 7, 9.
114 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
permanent dupa cum vrea fiecare in ceea ce prive§te semnele
§i puterile Lui. Pe buna dreptate, este infati:;;at ca alergand
in toate partile intre fiintele sfinte. Alergarea in toate par-
tile tine de iuteala. insa intre cei desavar§iti, Duhul alearga
in toate partile, fiindca, de§i se retrage pentru moment din
inima acestora, revine mai degraba. Urmeaza:
12. ,,~i fiintele mergeau §i se intorceau asemenea fulge-
ru1ui care scapara" 12 • Fiindca mai inainte s-a spus: ,,Nu se
intorceau cand mergeau", <fin ce motiv se spune acum: ,,Fiin-
tele mergeau" §i ,,se intorceau"? Da, aceste afirmatii par con-
tradictorii: ,,mergeau" §i ,,nu se intorceau" §i ,,mergeau" §i
,,se intorceau". Dar vom recunoa§te mai repede in ce mod
trebuie sa le intelegem daca vom discerne cu grija intre cele
doua vieti: activa §i contemplativa. in una putem sa ra-
manem statornic, in cealalta, insa, nu putem in nici un fel
sa ne mentinem permanent atentia mintii. Cand parasim
amorteala noastra §i ne ridicam cu sarguinta la lucrarea bi-
nelui, incotro mergem daca nu spre viata activa? De la aceasta
nu trebuie in nici un fel sa revenim la cele dinapoia noastra:
cine revine dupa aceea la amorteala neglijentei, la sfabiciu-
nile rautatii pe care le parasise, fara indoiala nu §tie sa fie 0
fiinta cereasca. Dar atunci cand ne ridicam de la viata ac-
tiva la cea contemplativa, mintea nu poate sa stea mult timp
in contemplatie, ci prive§te tot ceea ce tine de ve§nicie prin
oglinda §i in ghicitura 13, ca §i cum ar vedea acestea pe furi§
§i in trecere. Impins inapoi prin insa§i sfabiciunea sa la dis-
tanta de o a§a nemarginita inaltime, sufletul cade din nou
in el insu§i. Este necesar sa revina la viata activa §i sa se an-
treneze pe sine continuu in savar§irea bunelor lucrari, astfel
!neat, atunci cand mintea nu poate sa se malte la contemplarea
celor cere§ti, sa nu refuze sa lucreze binele pe care-I poate face.
12 Iez. 1, 14.
13 I Cor. 13, 12.
115
Omilia V
Astfel se ajunge ca, ajutat de msa~i buna sa lucrare, sa se inalte
din nou prin contemplatie spre cele de sus §i sa primeasca pe
pa§unea contemplarii adevarului: hrana iubirii. Dar, pentru
ca din cauza sfabiciunii firii stricacioase nu poate sa se men-
tina mult timp in aceasta stare de contemplatie, intorcan-
du-se din nou la lucrarea binelui, se hrane§te din amintirea
dulcetii lui Dumnezeu §i se intretine cu faptele de milostenie
in exterior, §i in interior cu dorintele sfinte. Iata de ce se
spune despre cei desavar§iti care au revenit din contem-
platie: ,,Va revarsa valuri-valuri 14 amintirea dulcetii tale'115 •
Pentru ca ei pot, atat cat e posibil firii omene§ti, ca printr-o
strafulgerare, sa atinga prin pregustare savoarea acelei dul-
ceti interioare se straduiesc sa reverse necontenit amin-
, I
tirea ei, aducand-o mereu in discutie si vorbind despre ea.
Despre acest lucru, cu indreptatire, psalmistul ne ~trage
atentia, zicand: ,,Lumina a rasarit pentru eel drept, §1 celor
drepti cu inima, veselie. Veseliti-va, dreptilor, in Domnul
§i faudati pomenirea sfinteniei Lui" 16 • ~i din nou zice: ,,Cat
de mare este multimea bunatatii Tale, Doamne 1117 • De buna
seama, n-ar fi cunoscut in nici un fel cat de mare este daca
n-ar fi gustat-o intrucatva prin contemplatie. De aici, iara§i
se zice: ,,Eu am zis intru uimirea mea: am fost lepadat de la
fata ochilor tai'f] 8 • Daca n-ar fi cunoscut, inaltat pri.n strave-
d~rea sufletului, savoarea dulcetii ve§nice, retinut in aceasta
lume, nu §i-ar fi dat seama cat de cazut era, cat de departe
era aruncat! A§adar, fiintele care ni s-au aratat ,,merg §i
nu se intorc", ,,merg §i se intorc", fiindca sfintii nu mai cad
14 In latina: Memoriam suauitatis tuae eructabunt. Verbul eructare
s-ar traduce mai exact cu a erupe", a izbucni" "a face sa curga ~uvoi,
11 11
fierbinte ~i violent".
15 Ps. 144, 7.
16 Ps. 96, 11-12.
17 Ps. 30, 20.
18 Ps. 30, 23.
116 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
in nedrepta!f de la viata activa pe care §i-au facut-o proprie
§i fiindca de la viata contemplativa, intrucat nu se pot men-
tine ne1ntrerupt 1n ea, se 1ntorc la cea activa. Du pa cum s-a
spus, 1nvin§i chiar de povara propriei slabiduni, impin§i
inapoi, revin la ei in§i§i ca, atunci cand merg, sa invete cele
pe care trebuie sa le doreasca §i, atunci cand se lntorc, sa-i;;i
dea seama unde se tarasc. Cei ce merg inteleg unde 1nca nu
sunt, cei care se lntorc, ce sunt.
13. Dar in ce chip se intorc aceste sfinte fiinte este aratat
cand se adauga: ,,Asemerlea fulgerului care scapara". Este fi-
resc ca fiintele care se intorc sa fie comparate cu fulgerul care
scapara: cand sfintii se inalta In zbor pentru a contempla
cele de sus, cand primele roade ale duhului lor se ata§eaza de
patria cereasca prin legaturile iubirii, dar, lngreunati de po-
vara traiului omenesc, se lntorc la ei in§i§i, fac cunoscute fra-
tilor bunatatile cere§ti pe care au putut sa le contemple macar
prin oglinda §i aprind sufletele acestora de iubirea luminii
interioare pe care ei nid nu pot s-o vada a§a cum este, nid
nu pot sa o descrie a§a cum au vazut-o. Dar, cand vorbesc,
izbesc prin cuvintele lor inimile celor care asculta §i le aprind.
Ded ei revin ca un fulger scaparator care, atund cand vorbesc
despre cele cere§ti, intrucat prin ei licare§te lumina de sus,
inflacareaza de iubirea patriei cere§ti mintea celor ce asculta.
Pentru ca, vorbind, lovesc ca un fulger scaparator, raspandesc
focul dorintelor duhovnice§ti.
14. Este §i un alt mod in care sfintele fiinte merg §i se
intorc. Merg fiindca sunt trimise sa propovaduiasca pentru
a face cunoscuta mila darului ceresc §i, pentru a atrage la cre-
dinta, fac minuni In fata necredindo§ilor. Se intorc, fiindca,
punandu-le pe seama puterii Domnului Atotputernic, nu-§i
atribuie lor ceea ce au facut. Cand fac minuni, sunt fulger,
pentru ca izbesc inimile celor ce privesc, le infrico§eaza, le
ilumineaza §i le inflacareaza. De unde, cuvantul Scripturii:
OmiliaV 117
,,Landle Tale vor merge in lumina, 1n straludrea fulgerului
armurilor Tale" 19 • Lancile Domnului sunt vorbele sfintilor
care izbesc inimile pacato§ilor. Dar aceste land sunt lnso-
tite de armuri. Fratilor, §titi ca luptatorii trimit land, dar
sunt aparati de armuri. Cand sfintii 1nsotesc cuvinte lor cu
minuni este ca §i cum se apara cu armuri ca sa nu fie loviti
ei ln§i§i. ,,Lancile Tale vor merge 1n lumina" 20, deoarece cu-
vintele lui Dumnezeu ies la iveala. Dar, cum minunile tre-
buie sa 1nsoteasca afirmatiile celor 1nvatati, cu indreptatire se
adauga: ,Jn stralucirea fulgerului armurilor Tale" 21 • De vreme
ce ei adauga armura minunilor, fulgera mintile prigonitorilor
ca sa nu mai aiba lndrazneala asupra lor. A§adar, aceste fi-
inte merg §i se 1ntorc asemenea fulgerului care scapara, adica:
dupa ce sfintii fac minuni printre oameni, dupa ce inimile
celor care asculta se aprind de lumina, ei se mtorc pentru a slavi
pe Creatorul lor, ca sa intoarca preamarirea Celui prin Care
§tiu ca sunt posibile astfel de minuni.
Astfel, Petru, atund cand a tamaduit un om care fusese
§chiop din pantecele mamei lui, facand o minune de care
s-au mirat foarte mult cei care-I cuno§teau, a zis: ,,De ce va
mirati de acest lucru, sau de ce stati cu ochii atintiti la noi,
ca ;;i cum cu a noastra putere §i cucernicie 1-am fi facut pe
acesta sa umble? Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui
Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor no§tri a slavit pe
Fiul Sau, Iisus" 22 • ~i putin mai apoi: ,,Prin credinta in nu-
mele Lui, pe acesta, pe care il vedeti §i 11 cunoa§teti, 1-a !n-
tarit numele Lui" 23 • Facand un semn, el a infiorat cu lumina
minunii ochii celor care priveau, dar, pazindu-§i smerenia
19 Av. 3, 11 (LXX).
20 Av. 3, 11 (LXX).
21 Av. 3, 11 (LXX).
22 Fapte 3, 12-13.
23 Fapte 3, 16.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I Omilia V 119

§i aducand laude Creatorului, a revenit, ca sa zicem a§a, acolo ,Jn toate lucrarile noastre, ai lucrat in noi" 25 • Caci tot binele
de unde venise, adica: lumina fulgerului §i-a aratat obar§ia. fa.cut de noi este lucrarea Lui, a Carui iubire n-ar fi fost de
A§adar, fiintele sfinte, cand vin pentru a face minuni §i cand ajuns daca numai ne-ar fi inaltat, fara sa Se fi coborat El
se 'i:ntorc inauntrul lor insele pentru a da slava Creatorului Insu§i pentru noi. Prin urmare, daca Dumnezeu impreuna-
lor, sunt fulger: facand sa fie vazute minunile §i oferind ve~nic cu Tatal dinainte de veci nu S-ar fi fa.cut om supus
exemple de smerenie, izbesc §i inflacareaza sufletul celor timpului, cand ar mai fi putut omul eel efemer sa guste cele
care le vad. ve§nice? A§adar, coborarea Adevarului s-a facut inaltarea
smereniei noastre. Sa-I dam slava, sa-I aducem lauda Celui
15. De aceea, in tot ceea ce fac, se intorc intotdeauna Care traie§te cu Tatal in unime cu Sfantul Duh, Dumnezeu,
sa laude pe Creator pentt"U a ramane mereu cu aceasta pu- in vecii vecilor. Amin.
tere pe care au primit-o. Daca ar pune ceva pe seama lor,
nu ar putea sa pastreze ceea ce au primit. De unde, cu in-
dreptatire se spune prin Solomon: ,,Fluviile se vor intoarce
in locul din care au ie§it pentru a curge din nou" 24 • Fie prin
puterile lor, fie prin invatatura, ce altceva sunt sfintii decat
fluviile care scalda pamantul uscat al inimii oamenilor tru-
pe§ti? Dar fie in ce prive§te lucrarea pe care o fac, fie in cu-
vintele invataturii, ar seca mai repede, daca, prin intentia
inimii, nu ar avea grija intotdeauna sa se intoarca la locul
din care au ie§it. Daca nu se intorc la inima lor, in cele din-
auntru, ;d daca nu se leaga pe ei in§i§i cu lanturile doririlor
de iubirea pentru Ziditor, va lipsi §i mana care lucra, se va usca
§i limba care vorbea. Dar intotdeauna ei se intorc inauntrul lor
prin iubire §i ceea ce raspandesc in lume, faptuind §i vor-
bind, ei le scot in taina din fantana iubirii. Ei invata prin
iubire ceea ce fac cunoscut invatand pe altii. Deci, fluviile
se intorc in locul din care ies pentru a curge din nou, pentru
ca intotdeauna ei scot apa intelepciunii de unde ea izvora§te,
ca nu cumva sa sece in timp ce curge. A§adar, in tot ceea ce
facem, sa ne intoarcem cu grija la fantana luminii adeva-
rate. Sa dam slava Creatorului nostru pentru binele pe care-I
primim §i sa-I spunem smerit, impreuna cu Profetul Isaia:

24 Eccl. 1, 7. 25 Is. 27, 12.

 Omilia VI

1. Jntunecoasa, apa din norii vazduhului" 1, dici obscura

este cuno;;tinta din profeti. Dar am inva~at prin glasul lui
Solomon care adevere;;te: ,,Slava regilor cste ascunderea
cuvantului, slava lui Dumnezeu este cercetarea vorbirii cu
de-amanuntul" 2, pentru ca oamenii sunt slaviti prin ascun-
derea secretelor lor, iar Dumnezeu este slavit prin desco-
perirea tainelor cuvantului Lui. Insw;;i Adevarul a spus Apos-
tolilor Sai: ,,Ceea ce va graiesc la intuneric, spuneti la lumina" 3 ,
adica aratati deschis ceea ce auziti in neclaritatea alegoriilor.
De buna seama, insa;;i neclaritatea vorbirii 1L1i Dumnezeu
este de mare folos, caci ea antreneaza simtirea ca prin truda
sa se largeasca ;;i prin exercitiu sa poata apuca ceea ce n-ar fi
putut in trandavie. Ea are inca un avantaj ~i mai mare: in-
telegerea Sfintei Scripturi, daca ar fi fost acc'l~sibila peste tot,
ar fi ajuns dispretuita, dar a;;a, prin amnnite pasaje 1r1ai obscure
raspande;;te 0 dulceata cu atat mai mare cu cat ea obosise su-
fletul printr-o mai mare truda a cautarii. Jato de fapt ce este
spus acum prin glasul Sfantului Iezechicl:
2. ,,$i in timp ce priveam fiintele, o roata a ap2trut dea-
supra pamantului" 4 • Ce desemneaza roata daca nu Sfanta
Scriptura? Ea se rote;;te in toate partile catre sufletul celor

1 Ps. 17, 12.

2 Cf Pilde 25, 2, citat inexact. In Vulgata, ca ~i In ehraid\ scrie ,,Slava
lui Dumnezeu este aceea de a acoperi cuvantul, iar slava regilor de a
cerceta cuvantul cu de-amanuntul" (n. ed.).
3 Mt. 10, 27.

4 Iez. 1, 15.
122
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
care asculta §i nu este impiedicata de la propovaduirea ei
de nici un unghi al gre§elii. Ea se rote§te in toate partile,
pentru ca inainteaza §i in mod drept §i in mod smerit5, atat
in vremuri de necaz cat §i in timpuri prielnice. Evident,
cercul invataturilor ei este intr-un anumit mod in sus, in alt
mod in jos pentru ca celor desavar§iti, acestea le sunt spuse
duhovnice§te, dar dupa litera sunt la nivelul celor slabi.
Cele pe care cei mid le inteleg dupa litera, barbatii invatati
le due in sus prin intelegere duhovniceasca. Spre exemplu
din faptele petrecute cu Esau §i Iacov, ca unul este trimis la
vanatoare pentru a £i binecuvantat §i de fapt celalalt este bi-
necuvantat de tata prin substituirea facuta de mama 6, cu ce
altceva s-ar putea hrani eel incepator decat cu lectura sfanta
dupa litera istorisirii? In aceasta istorisire, desigur, daca cineva
se sile§te la o intelegere putin mai subtila, vede ca Iacov nu
a smuls prin in§elatorie binecuvantarea cuvenita fratelui mai
mare, ci a primit-o ca o datorie cuvenita sie§i, pe care, prin in-
gaduinta fratelui, o dobandise cu pretul lintei date.
3. Dar, daca cineva, care are o simtire mai patrunzatoare,
ar vrea sa cerceteze faptele prin taina alegoriei, se ridica de
la istorisire la interpretarea mistica. Caci ce altceva inseamna
faptul ca Isaac a dorit sa se hraneasca cu vanatul fiului sau
mai mare daca nu aceea ca Dumnezeul Atotputernic a dorit
sa se hraneasca cu buna lucrare a poporului iudaic? Cel mare
intarziind, Rebeca 1-a inlocuit cu eel mic, pentru ca in timp
ce poporul iudaic cauta buna lucrare in afara, mama, adica
harul, a invatat poporul dintre neamuri sa ofere Tatalui Atot-
puternic hrana bunei lucrari §i sa primeasca binecuvantarea
fratelui mai mare. Acesta a luat hrana din animalele domestice
5 Jn mod drept", adica dupa sensul eel mai corect al ei, eel care ex-
prima realitatile duhovnice~ti; ,,In mod smerit", adica dupa sensul li-
teral, smerindu-se la masura celor mai slabi.
6 Cf Fe. 27, 3-28.
123
Omilia VI
pentru ca poporul dintre neamuri, necautand sa placa lui
Dumnezeu prin jertfele exterioare, spune prin glasul pro-
fetului: Jn mine sunt, Dumnezeule, fagaduintele facute Tie,
pe care le voi implini spre lauda Ta" 7 • Ce 'inseamna faptul ca
Iacov §i-a acoperit mainile, bratele §i gatul cu piei de ied daca
nu aceea ca iedul a fost oferit, ca de obicei, pentru pacat? $i po-
porul dintre neamuri a injunghiat in sine pacatele trupului
§i nus-a m§inat sa marturiseasca faptul ca este acoperit cu ele.
Ce inseamna faptul ca este imbracat cu ve~mintele fratelui
mai mare daca nu aceea ca prin buna lucrare facut ve§mant
invataturile Sfintei Scripturi care fusesera date mai inainte
poporului mai mare? Cel mic se folose§te in casa lui de cele
pe care eel mare, plecand afara, le-a lasatinauntru: poporul ales
pastreaza in minte invataturile pe care poporul iudaic nu
a putut sale tina, de vreme ce este atent doar fo litera acestora.
Ce inseamna faptul ca Isaac nu §tie ce fiu bim~cuvanteaza daca
nu ceea ce Domnul a spus despre poporul al<:~s prin psalmist:
,, Un popor pe care nu I-am cunoscut, Mi-a slujit Mie, pentru
ca urechile lui au ascultat, Mi s-a supus" 8? CE~ 1nseamna faptul
ca nu vede pe eel prezent §i totu§i vede cele vor veni
in viitor daca nu aceea ca Dumnezeul Atotputernic, de§i prin
profetii sai anunta harul care avea sa fie danrit poporului
dintre neamuri, nu 1-a vazut invaluit de c1cel har pe poporul
eel dintre neamuri din acel timp, pentru atunci 1-a Ia.sat
prada gre§elii, §i totu§i, fiindca urma sa-1 dnbandeasca intr-o
buna zi, a prevazut harul prin binecuvantare. De unde §i lui
Iacov, care intruchipeaza poporul ales, i se spune in bine-
cuvantare: ,,Iata ca mirosul fiului meu t•ste ca mirosul unui
camp bogat, pe care 1-a binecuvantat Domnul Dumnezeu" 9 •
f
Precum zice Adevarul in Evanghelie: ,,Campul este aceasta
7 Ps. 55, 12.
8 Ps. 17, 45.
9 Fe. 27, 27.
124
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
lume" 10 • $i fiindca poporul dintre neamuri, adus la credinta,
raspande~te in lumea intreaga, prin ale§ii sai, parfumul vir-
tutilor, mirosul fiului este mirosul unui camp bogat.
4. Caci intr-un fel miroase floarea vitei, pentru ca mare
este puterea §i invatatura propovaduitorilor care imbata
mintile celor care asculta. In alt fel miroase floarea de maslin
pentru ca delicata este lucrarea milostivirii care invioreaza §i
straluce§te ca uleiul. In alt fel miroase floarea de trandafir
pentru ca minunata este revarsarea purpurie §i inmiresmata
din sangele martirilor. In ~It tel miroase floarea de crin pen-
tru ca alba este viata trupeasca din cauza nestricaciunii fe-
cioriei. In alt fel miroase floarea viorelei pentru ca mare este
virtutea celor smeriti care, ocupand din propria vointa ul-
timul loc, prin smerenie, nu se ridica de la pamant spre inalt
§i pastreaza in suflet ve§mantul purpuriu al Imparatiei ce-
re§ti. In alt fel miroase spicul granelor cand ajung la coacere
pentru ca desavar§irea bunei lucrari este pregatita pentru
indestularea celor ce sunt infometati dupa dreptate. Astfel,
fiindca poporul dintre neamuri, prin ale§ii sai, s-a raspandit
peste tot in lume §i, prin virtutile pe care le practica, ii umple
pe toti care inteleg de parfumul bunei invataturi, cu indrep-
tatire se spune: ,,Mirosul fiului meu este ca mirosul unui camp
bogat" 11 • J)ar, pentru ca aceste virtuti nu le are de la el insu§i,
adauga: ,,Pe care 1-a binecuvantat Domnul Dumnezeu" 12 •
5. Pentru ca acest popor de ale§i, prin unii se inalta in con-
templatie, iar prin altii se imbogate§te numai in lucrarea
vietii active, cu mdreptatife se adauga: ,,Sa-ti dea tie Dumnezeu
din roua cerului §i din bel§ugul pamantului" 13 • Roua cade
10 Mt. 13, 38.
11 Fe. 27, 27.
12 Fe. 27, 27.
13 Fe. 27, 28.
125
Omilia VI
de sus, delicat. Primim din roua cerului ori ce cate ori, prin
stravederea contemplatiei adanci, vedem cate ceva din cele
de sus. Cand insane trudim trupe§te pentru buna lucrare,
ne imbogatim din bel§ugul pamantului.
6. Ce inseamna faptul ca Esau s-a intors tarziu la tatal sau
daca nu aceea ca poporul iudaic se intoarce tarziu pentru a
placea Domnului? Spre binecuvantare, acestuia i se spune:
Va veni vremea cand se va desface jugul de pe gatul tau" 14 •
11
Fiindca la sfar§it poporul iudaic se va elibera de robia pa-
catului, dupa cum este scris: ,,Pana ce va intra tot numarul
neamurilor, §i astfel intregul Israel se va mantui" 15 •
7. Pe care dintre incepatori nu-1 intare§teistorisirea evan-
ghelica a minunii savar§ite de Domnul cand a poruncit ca
vasele goale sa fie umplute cu apa §i a prefacut indata apa
in vin? Dar atunci cand oamenii mai ageri din fire asculta
acestea §i cinstesc prin credinta istorisirea sfarita, cerceteaza
intelesul ei mai adanc. Cel care a putut sa prefaca apa in vin
era in stare sa umple imediat cu vin chiar vasele goale. Dar
a poruncit ca vasele sa fie umplute cu apa, pentru ca trebuia
ca inimile noastre sa fie umplute mai intai cu istorisirea Sfintei
Scripturi. El preface pentru noi apa in vin, atunci cand insa§i
istorisirea se schimba pentru noi, prin taina alegoriei, in in-
telegere duhovniceasca. Deci, roata se tara§te ca §i la pamant,
pentru ca ease potrive§te cu cei mid prin vorbirea smerita.
$i totu§i, picurand in sufletele celor mari cele duhovnice§ti,
se rote§te in sus ca un cerc §i astfel se inalta de acolo de uncle
mai inainte parea ca atinge pamantul.
8. Dar, pentru ca zide§te pretutindeni, roata alearga ca
un cerc. De unde §i in Lege este scris: ,, Vei face un sfe§nic din
aurul eel mai curat, ductil. Fusul, bratele, cupele, globurile
14 Fe. 27, 40.
15 Rom. 11, 25-26.
126
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
§i crinii lui sa fie dintr-o bucata" 16 • Ce se desemneaza prin
sfe§nic daca nu Mantuitorul neamului omenesc? El a ras-
pandit din lumina dumnezeirii in firea umana, ca sa Se faca
sfe§nicul lumii, astfel !neat, in lumina Lui, orice pacatos sa
vada in ce 1ntuneric zacea. Se poruncegte ca sfegnicul cortului
sa fie fa.cut din aurul eel mai curat, fiindca El a luat asupra Sa
firea noastra afara de pacat. Din aur ductil, care prin lovire
se alungegte, pentru ca §i Mantuitorul nostru, Care de la za-
mislire §i de la nagtere S-,a aratat Dumnezeu §i om desa-
vargit, a rabdat durerile patimilor §i numai astfel a ajuns la
slava 1nvierii. Agadar, sfegnicul a fost fa.cut din aurul eel
mai curat, ductil, pentru ca El n-a avut nici un pacat, §i totu§i
trupul Sau, prin ocara Patimirii, a 1naintat spre nemurire.
Caci, in ceea ce privegte virtutile sufletului, nu trebuia in nici
un fel sa se desavargeasca sub lovituri. Dar, in ce privegte
madularele Sale, care suntem noi, El Se desavargegte in fie-
care zi sub lovituri: cand noi suntem loviti gi chinuiti ca sa
devenim vrednici a fi trupul Lui, El Insugi Se desavar;;egte.
Despre trupul Acestuia este scris: De la cap, tot trupul, prin
11
1ncheieturi §i legaturi, 1ndestulandu-se §i 1ntocmindu-se, spo-
re;;te 1n cre;;terea lui Dumnezeu" 17 • Trupul Lui suntem noi top.
Trupul este unit prin 1ncheieturi gi legaturi: pieptul este legat
de cap, bratele de piept, mainile de brate, degetele de maini;
toate madularele sunt prinse mtre ele, trupul formeaza un tot.
Astfel, Sfintii Apostoli, care i-au stat alaturi Mantuitorului
nostru, sunt ca un piept legat de cap. Mucenicii care i-au urmat
pe apostoli sunt bratele legate de piept. Preotii gi tamadui-
torii care s-au alaturat mucenicilor prin lucrarea binelui sunt
mainile legate de brate. Acest trup 1ntreg al Mantuitorului
nostru, in fiecare zi, prin 1ncheieturile gi legaturile lui, se 1n-
destuleaza in cer pentru ca atunci cand sufletele celor alegi
16 le§. 25, 31; cf 37, 17.
17 Col. 2, 19.
Omilia VI 127
sunt aduse la El, madularele lor sunt unite cu EL Despre
aceasta se spune cu 1ndreptatire: Jndestulandu-se §i 'intoc-
mindu-se, sporegte in cregterea lui Dumnezeu" 18, pentru ca
Dumnezeul Atotputemic, Mantuitorul nostru, Care nu trebuie
sa Se desavargeasca, cre;;te in fiecare zi prin madularele Sale.
De unde, iaragi este scris: Pana vom ajunge toti la starea bar-
11
batului desavargit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos" 19 •
Fusul sfegnicului trebuie sa fie inteles drept Biserica insa;;i,
care este trupul Lui, pentru ca in mijlocul atator 'incercari,
ea ramane dreapta. Bratele care ies din fus sunt propovadui-
torii care au fa.cut sa se raspandeasca in lume un sunet duke,
adica o cantare noua20 • Cupele, de obicei, sunt umplute cu vin.
Mintile celor care asculta nu sunt ele nigte cupe can:~ s1mt um-
plute de Sfintii Apostoli cu vinul cunogtintei? altceva re-
prezinta globul daca nu ugurinta propovaduirii? Globul se
1nvarte in toate partile. La fel ;;i propovaduirea, pentru ca
nici de 1mprejurari potrivnice nu a putut fi oprita, nid reu-
§itele nu au facut-o sa se mandreasca. Este glob pentru ca ea
este plina de curaj in momente dificile, smerita 1n reu§itele ei,
§i nu are nici un unghi de frica ori de mandrie. In drumul ei
nu poate fi oprita, pentru ca pretutindeni Se duce CU U§Urinta.
9. Sa urmarim pana la capat ceea ce am prezentat spre
exemplificare. Dupa brate, cupe §i globu.lett:', in descrierea
sfegnicului apar pe buna dreptate nigte crini: dupa frumusetea
;;i ugurinta propovaduirii, despre care am vorbit, urmeaza
acea patrie 1nverzita care 1nfloregte cu sufletele sfintilor care
sunt florile vegnice21 • Globuletele, a;;adar, Sli:~ refera la lucrare,
crinii, la rasplata. Dupa Moise, globuletul semnifica invatatura
18 Col. 2, 19.
19 Ef. 4, 13.
20 Apoc. 14, 3.
21 Sufletele sfintilor impodobite cu felurite virtuti sunt florile ve§nic
inflorite §i netrecatoare din Imparatia cerurilor (n. ed.).
128
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
propovaduirii, iar roata inseamna insagi Sfanta Scriptura.
Prin urmare, in timp ce avea viziunea fiintelor sfinte, profetul
a adaugat: );ii in timp ce priveam fiintele, o roata a aparut dea-
su pra pamantului".
10. In aceasta situatie, trebuie sa ne intrebam: de vreme
ce mai incolo sunt descrise nigte roti, de ce se spune mai intai
ca a aparut o singura roata? Oare nu pentru ca vechiului
popor i-a fost dat numai Vechiul Testament care se invarte
ca o roata pentru a-1 im:ata? Cu indreptatire se spune ca
acea roata a aparut deasupra pamantului. Omului pa-
catos is-a spus: "Pamant egti, §i in pamant te vei intoarce" 22 •
Astfel, roata a aparut deasupra pamantului, pentru ca Atot-
puternicul Dumnezeu a <lat Legea deasupra inimilor pacato-
gilor. Dar de vreme ce aceste fiinte inaripate desemneaza
pe Sfintii Evangheligti, dupa cum am spus, de ce mai inainte
apar fiintele §i apoi o roata, ca Vechiul Testament a fost mai
inainte §i apoi au venit Sfintii Evangheli§ti? Dar noi putem
in~elege ca au fost vazuti mai intai de profet cei care sunt
mai presus prin vrednicie. Cu cat Sfanta Evanghelie depagegte
Vechiul Testament, cu atat mai mult gi cei care o propova-
duiesc trebuie sa fie aratati primii in descrierea profetului.
11. Oricum mai este inca ceva la care trebuie luat aminte
legat de aceasta descriere. Duhul profetic in aga mod unegte
in el laolalta cele trecute cu cele viitoare, !neat vorbirea pro-
fetului nu poate sa le prezinte pe amandoua in acelagi timp.
Amploarea celor pe care le-a vazut este evidenta din farami-
tarea expunerii: acum vorbegte despre cele din urma dupa cele
dintai, acum vorbegte despre cele dintai dupa cele din urma.
De aceea, Profetul Iezechiel a vazut sub chipul aceleia§i sfinte
Biserici Universale atat faima Evangheligtilor asemanati cu cele
patru fiinte cat §i acele fapte pe care le-a adaugat imediat,
22 Fe. 3, 19.
Omilia VI 129
care s-au intamplat in timpurile anterioare. Prin aceasta
a aratat limpede ca el a vazut simultan ceea ce limbajul obi§-
nuit nu putea sa spuna in acela§i timp. Fiindca am spus ca
cele patru fiinte ii desemneaza pe toti cei desavan;dti, trebuie
sa se ia in considerare ca au existat §i inainte de Lege anumiti
sfinti care au trait riguros dupa legea naturala §i au placut
Dumnezeului Atotputernic. Agadar, roata este descrisa dupa
fiinte, pentru ca multi ale§i, desavar§iti in fata Dumnezeului
Atotputernic, au existat §i inainte de Lege. Dnr daca trebuie
sa intelegem prin acele fiinte doar Evangheli§tii, dupa cum
am spus, mai este inca ceva la care trebuie luarn aminte.
Sfantul prooroc vedea in mod profetic ca inse§i cuvintele pe
care le rostea, invaluite de neclaritati, aveau dezvaluie
intelesurile nu poporului iudaic, ci neamurilor. A§adar, vor-
bindu-ne noua, a trebuit sa descrie mai 1ntai fiintele §i apoi
roata pentru ca noi, atunci cand prin rnila lui Dumnezeu
am venit la credinta, nu am invatat prin Evanghelia,
ci prin Sfanta Evanghelie am deprins Legea. Dar unde a aparut
roata §ice era ea, profetul ne arata, adaugand: ,,Langa fiin-
tele care aveau patru fete" 23 • Cu privire la aceasta, se spune
'in continuare:
12. 11$i aspectul rotilor, §i lucrarea lor, ca infati§area unei
mari; gi 0 singura fata pentru toate patru, §i aspectul gi lu-
crarea lor, ca §i cum o roata era inauntrnl altei roti 1124 • Ce 1n-
seamna aceasta, ca, dupa ce se vorbegte despre o singura roata,
se adauga putin mai incolo: 11 Ca §i cum o roata era inauntrul
altei roti", daca nu faptul ca in litera Vechiului Testament
se ascunde, prin alegorie, Noul Testament? De aceea, aceea§i
roata, care a aparut Ianga fiinte, este dt~scrisii ca avand patru
fete, pentru ca Sfanta Scriptura este impar~ita prin cele doua
23 Iez. 1, 15.
24 Iez. 1, 16.
130 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Testamente in patru parti. Vechiul Testament este impartit
in Lege§i Profeti, iar Noul Testament, in Evanghelii §i Fap-
tele ~i cuvintele Apostolilor. Or, noi §tim ca atunci cand ne
indreptam fata spre un loc, vedem acolo ceea ce avem nevoie
sa vedem. Astfel roata are patru fete, pentru ca ea a vazut mai
intai prin Lege raul care trebuia inlaturat de la popoare, pe
acesta 1-a vazut apoi §i prin profeti; 1-a putut discerne mai
subtil prin Evanghelie, §i, in cele din urma, prin Apostoli, a
sesizat tot ce mai trebuie inlaturat din gre§elile oamenilor.
Se poate intelege ca roat(f are patru fete §i pentru ca Sfanta
Scriptura, raspandita prin propovaduire, s-a facut cunoscuta
in cele patru parti ale lumii. De asemenea, aceea§i roata este
descrisa cu indreptatire, mai intai, ca o singura roata aparuta
Ianga fiinte §i apoi se spune despre ea ca are patru fete,
pentru ca, daca Legea nu ar fi de acord cu Evanghelia,
nu s-ar face cunoscuta in cele patru parti ale lumii.
13. Urmeaza: ,,$i aspectul rotilor §i lucrarea lor ca infa-
ti§area unei mari" 25 • Cu indreptatire, se spune ca textele sfinte
sunt asemenea mfap§arii unei mari, pentru ca 1n ele sunt mari
rostogoliri ale invataturii §i mari ingramadiri de sensuri.
Nu fara motiv se spune ca Sfanta Scriptura este asemenea unei
mari, pentru ca afirmatiile din ea sunt intarite prin Taina
Botezului26 • Fara indoiala, trebuie sa avem in vedere ca noi
navigam pe mare cu corabii atunci cand calatorim spre anu-
mite tinuturi la care dorim sa ajungem. $i care este pamantul
dorit de noi daca nu acela despre care este scris: ,,Partea mea
este in pamantul celor vii" 27? Cel care trece marea este purtat
25 Iez. 1, 16.
In Taina Botezului este recapitulata intreaga iconornie a rnan-
26
tuirii. Atat Botezul, cat ;>i iconornia rnantuirii noastre prin crucea
Mantuitorului au fost prefigurate in Vechiul Testament prin rnan-
tuirea de potop de care s-au invrednicit cele opt suflete din area lui
Noe (I Pt. 3, 20-21) (n. ed.).
27 Ps. 141, 6.
Omilia VI 131
pe lemn28, dupa cum am spus. $i noi §tim ca Sfanta Scrip-
tura ne preveste§te prin Lege lemnul crucii, cand zice: ,,Bles-
temat este tot eel spanzurat pe lemn" 29 • Acest lucru este in-
tarit de Pavel care zice despre Mantuitorul nostru: ,,S-a facut
pentru noi blestem"30 • Sfanta Scriptura prezice prin profeti chiar
§i lemnul cand zice: ,,Domnul a 1mparatit de pe lemn"31 • $i iara§i:
,,Sa punem lemn in painea Lui" 32 • In Evanghelie se arata
!impede lemnul crucii acolo unde este descrisa Patimirea
Domnului, care a fost profetita. Apostolii marturisesc §i ei
cu putere crucea prin cuvintele §i lucrarea lor, dupa cum zice
Pavel: ,,Pentru mine lumea a fost rastignita, §i eu pentru
lume" 33 • $i iara§i: ,,Jar mie, sa nu-mi fie a ma lauda decat nu-
mai 1n crucea Domnului nostru Iisus Hristos" 34 • A§adar, pentru
noi care nazuim spre patria ve§nica, Sfanta Scriptura, prin
cele patru fete ale sale, este marea. Ea anunta crucea fiindca ea
ne poarta pe lemn spre pamantul celor vii. Daca profetul n-ar
fi vazut Sfanta Scriptura asemenea marii, n-ar fi zis: ,,Pamantul
este plin de cuno§tinta lui Dunmezeu, precum marea este
umpluta de ape" 35 • Urmeaza:
14. ,,$i 0 singura mfati§are pentru toate patru, §i aspectul
§i lucrarea lor, ca §i cum o roata era mauntrul altei rop". 0 sin-
gura infati§are pentru toate patru pentru ca ceea ce propo-
vaduie§te Legea spun §i Profetii; ceea ce anunta Profetii
prezinta §i Evanghelia; ceea ce a prezentat Evanghelia, aceea
28 Corabia lui Noe, de la care Sfantul Grigorie porne~te paralela
alegorica, era confectionata din lernn de salcarn (Fe. 6, 14) (n. ed.).
29 Deut. 21, 23.
30 Gal. 3, 13.
31 Ps. 95, 10.
32 Ier. 11, 19 (LXX).
33 Gal. 6, 14.
34 Gal. 6, 14.
35 Is. 11, 9.
132 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
au propovaduit Apostolii in lume. Agadar, o singura infa-
ti§are pentru toate patru pentru ca textele sfinte, degi din
timpuri diferite, sunt totu§i unitare prin semnificatiile lor.
15. "$i aspectul §i lucrarea lor, ca §i cum o roata era ina-
untrul altei roti". Roa ta inauntrul altei roti reprezinta du pa
cum am spus Noul Testament mauntrul Vechiului Testament.
Ceea ce Vechiul Testament a anuntat prin tipuri, aceea Noul
Testament a aratat limpede vederii noastre. Sa prezentam
cateva din multele exemple. Ce premchipuie faptul ca Eva este
facuta in timp ce Adam dormea, daca nu Biserica facuta pe
cand Hristos era mort36 ? Ce inseamna faptul ca Isaac este dus
pentru a fi jertfit, poarta lemne, apoi este pus deasupra al-
tarului §i la sfar§it este viu daca nu aceea ca Mantuitorul
nostru, dus spre patimire, a purtat El Insugi lemnul crucii37?
$i astfel, 1n jertfa Sa pentru noi, a murit dupa firea Sa omeneasca
§i totu§i a ramas nemuritor dupa firea Sa dumnezeiasca.
Ce prefigureaza uciga;;ul care, dupa moartea Arhiereului,
se poate intoarce in pamantul sau de mogtenire38 daca nu nea-
mul omenesc care s-a condamnat pe sine la moarte prin pacat
dar care, dupa moartea adevaratului Preot, Mantuitorul
nostru, a fost dezlegat din legaturile pacatelor §i a redobandit
raiul? Ce inseamna faptul ca s-a poruncit ca in cortul sfant
sa fie facut un ispagitor (propitiator) 39 deasupra caruia sa fie
Cf Fe. 2, 21-22.
36
Cf Fe. 22, 6, 9, 16.
37
38 Cf Num. 35, 25-28. Dupa Legea lui Moise, omul vinovat de uci-
dere avea voie sa se refugieze in anumite cetap, numite cetati de scapare,
spre a nu fi ucis la randul sau de cei care ar fi dorit sa razbune san-
gele celui ucis. Pentru a nu fi ucis, acela trebuia sa ramana acolo pana
ce murea Preotul eel Mare care slujea in acea vreme 'i:n Sfanta Sfintelor
la Templul din Ierusalim. Dupa aceea se putea intoarce in pamantul
sau de mo~tenire, fiindca rudele celui ucis nu mai aveau dreptul sa raz-
bune sangele fratelui lor (n. ed.).
39 Deasupra chivotului Legii din Sfanta Sfintelor era un capac numit
,,ispa~itor" sau propitiator in limba latina (n. ed.).
Omilia VI 133
a;;ezati, la cele doua extremitati, doi heruvimi din aurul eel
mai curat, cu aripile intinse, acoperind locul de unde Dum-
nezeu vorbea, cu fetele lor privind unul spre celalalt §i toto-
data intoarse catre propitiatoriu40 ? Oare nu preinchipuie
ace;;tia cele doua Testamente care in aga mod se pun 'in acord
cu privire la Mijlocitorul dintre Dumnezeu ;;i oameni, incat
ceea ce anunta unul prin tipuri, celalalt sa arate ]impede?
Cine este, a;;adar, desemnat prin ispa;;itor (propitiator) daca
nu Insu;;i Mantuitorul neamului omenesc? Despre Acesta
se spune prin Pavel: ,,Pe Care Dumnezeu L-a randuit jertfa de
ispa;;ire, prin credinta in sangele Lui" 41 • Ce prefigureaza prin
cei doi heruvimi, care sunt numiti ,,plinatatea cLmoa§terii",
daca nu cele doua Testamente? Unul este a§ezat Ia o extre-
mitate a propitiatoriului, altul, la cealalta, pentru ca ceea ce
Vechiul Testament a fiigaduit la inceput prin profe\ie de-
spre Intruparea Mantuitorului nostru, tot aceea spurn::~ ~i Noul
Testament implinindu-1 desavar;;it. Cei doi heruvimi sunt
facuti din aurul eel mai curat, pentru ca ambele r.fostamente
descriu adevarul curat ;;i simplu. Ei i;;i desfac aripile §i aco-
pera locul din care Dumnezeu vorbe;;te, pentru ca noi, cei care
suntem locul din care Dumnezeul Atotputernic I;;i graie;;te
cuvantul Sau, ne ferim cu ajutorul Sfintei Scripturi de grege-
lile iminente ce s-ar abate asupra noastra. Cand cercetam
cu atentie afirmatiile, suntem acoperiti de aripile lor, departe
de ratacirea necunoa~terii. Cei doi heruvimi se privesc unul
pe celalalt cu fata intoarsa catre propitiator, pentru ca intre
cele doua Testamente nu exista nici o discrepanta. Ei Ii!i tin
fetele ca ;;i cum ar privi unul spre celalalt, pentru ca ceea ce
unul fagaduie;;te, celalalt arata deschis, de vreme ce arnandoi
privesc la Mijlocitorul dintre Dumnezeu ;;i oameni, care este
a;;ezat intre ei. Desigur, fetele heruvimilor s-ar intoarce una
4 ° Cf le;;. 25, 17, 20.
41 Rom. 3, 25.

134 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
de la cealalta daca ceea ce un Testament ar fagadui, celalalt
ar nega~ Dar, de vreme ce vorbesc in deplin acord despre
Mijlocitorul dintre Dumnezeu §i oameni, i§i indreapta pri-
virile: ,spre propitiator, astfel incat sa se priveasca unul pe
celalalt. Astfel, roata este inauntrul altei roti, pentru ca Noul
Testament este inauntrul Vechiului Testament. Cum am spus
adesea, ceea ce Vechiul Testament a fagaduit, Noul Testament
a aratat fati§; ceea ce Vechiul Testament anunta intr-un mod
acoperit, Noul Testament proclama deschis. A§adar, Vechiul
Testament este profetia Woului Testament, iar talcuirea Ve-
chiului Testament este Noul Testament. Urmeaza:
16. "Din cele patru parti ale lor, ele mergeau §i nu se in-
torceau"42. Incotro se indreapta cuvintele dumnezeie§ti daca
nu spre inimile oamenilor? Dar rople mergeau din cele patru
parti, pentru ca Sfanta Scriptura inainteaza spre inimile oa-
menilor intai prin Lege, prefigurand taina; prin profeti ina-
inteaza putin mai lamurit, profetindu-L pe Domnul; prin
Evangheli§ti inainteaza mai mult, aratand deschis pe Cel pro-
fetit; iar prin Apostoli inainteaza propovaduindu-L !impede
pe Cel pe Care Tatal L-a trimis pentru mantuirea noastra.
Deci, rotile au fete §i cai, pentru ca textele sfinte descopera
cuno§tinta poruncilor impreuna cu exemple ale punerii lor
in lucrare. Ele merg din patru parp, pentru ca a§a cum am spus
mai inaiii.te, ele au vorbit in epoci diferite, sau desigur, pentru
ca propovaduiesc Intruparea Domnului in toate regiunile
lumii. Despre acestea textul adauga indata:
17. $i nu se intorceau, in timp ce mergeau". Acestea au
11
fost spuse mai inainte despre fiinte, dar intelesul nu poate fi
acela§i §i pent~u roti §i pentru fiinte. Am spus ca rotile repre-
zinta Testamentele. $i Vechiul Testament a inaintat pe calea sa,
pentru ca a ajuns la mintea oamenilor prin propovaduire,
42 Iez. 1, 17.
135
Omilia VI
dar apoi s-a mtors la sine inSU§i, pentru ca invataturile §i
jertfele sale nu au putut fi pazite desavar§it dupa litera lor.
A§adar, acesta nu a ramas neschimbat pentru ca lipsea in-
telegerea duhovniceasca a celor din el. Dar, cand Mantui-
torul nostru a venit in lume, a facut sa se inteleaga duhov-
nice§te ceea ce a gasit ca era tinut trupe§te43 • Prin urmare, cand
litera Vechiului Testament a fost inteleasa duhovnice§te,
tot ce era scris in el trupe§te a fost facut viu prin aratarea Lui.
Noul Testament insa a fost numit Testamentul eel ve§nic44
chiar din paginile Vechiului Testament, pentru ca intelesul lui
nu se schimba niciodata. Cu indreptatire se spune, a§adar,
ca rotile mergeau pe calea lor §i nu se intorceau cand mer-
geau, pentru ca Noul Testament nu este niciodata anulat §i
pentru ca Vechiul Testament este tinut deja dupa intelesul lui
duhovnicesc. Ele nu se intorc fiindca raman neschimbate
pana la sfar§itul lumii. Deci merg dar nu se intorc, pentru
ca ele inainteaza duhovnice§te catre inima noastra fara ca in-
vatatura sau scopul lor sa se mai schimbe ulterior. Urmeaza:
18. ,,$i rople stateau drept §i ferm45, erau inalte, §i aspectul
lor era infrico§ator" 46 • De ce se spune ca Sfanta Scriptura are.
aceste trei proprietati: sta dreapta §i neclintita, este inalta ~i
are un aspect infrico§ator? Sa cercetam, a§adar, cu atentie
ce se intelege prin statura dreapta §i ferma, prin inaltimea
§i prin aspectul infrico§ator al Sfintei Scripturi. Trebuie sa
§tim ca statura dreapta §i ferma se refera la modul de vie-
tuire a celui ce lucreaza binele. De aceea se spune prin Pavel:
43 Prevederile Legii care erau tinute de iudei numai dupa trup,
Mantuitorul ne-a invatat sale pazim dupa duh (n. ed.). ·
44 II Rg. 23, 5; Is. 55, 3; Iez. 37, 26; Ier. 32, 40; Evr. 13, 20.
45 In limba latina participiul statura, de la verbul sto, stare ,,a stain
picioare", descrie atat proprietatea de a sta drept cat gi aceea de a sta
neclintit, ferm (n. ed.).
46 Iez. 1, 18.

136 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
"Cine sta, sa ia seama sa nu cada" 47 • Acesta spune §i ucenicilor:
"Stati a§a statornici 1ntru Domnul, prea iubitilor" 48 • $i pro-
fetul, care se vedea stand drept §i ferm 1naintea Domnului
prin vietuirea §i faptele sale, zice: Yiu este Domnul, 1na-
11
intea Caruia stau" 49 • Inaltimea ei este Imparatia cerurilor
pe care o fagaduie§te, la care se poate ajunge numai dupa
ce este depa§it tot ce este stricacios in viata pamanteasca.
Aspectul infrico§ator este frica de gheena, care chinuie fara
incetare pe cei vinovati §i !e pastreaza viata intr-un zbucium
continuu. A§adar, statura dreapta consta in corectitudinea
invataturilor, inaltimea consta in inaltimea fagaduintelor
celor cere§ti, iar aspectul infrico§ator consta in amenin-
tarile §i groaza de chinurile viitoare. Deci Sfanta Scriptura
are statura dreapta, pentru ca directioneaza conduita omului
pentru a-1 face sa stea, astfel incat mintile celor care asculta
sa nu se incline spre poftele pamante§ti. Ea are inaltime,
pentru ca promite bucuriile vietii Ve§nice in patria cereasca.
Are aspect infrico§ator, pentru ca ameninta pe toti pacato§ii
cu chinurile gheenei. Ea i§i arata statura dreapta prin educarea
moravurilor, i§i arata inaltimea prin fagaduinta rasplatilor,
i§i arata aspectul infrico§ator prin groaza chinurilor. Este
dreapta in invataturile sale, inalta in fagaduinte, inspaiman-
tatoare in amenintari. Ea are o statura dreapta, cand ea zice
prin profet: ,,incetati sa mai faceti rau, invatati sa faceti bi-
" .;> :. .;> :.
nele, cautati dreptatea, ajutati pe eel apasat, faceti dreptate
orfanului, aparati pe vaduva" 50 • $i iara§i: ,,Imparte painea
ta cu eel flamand, adaposte§te in casa pe eel sarman, pe eel
gol imbraca-1 §i nu te ascunde de eel de un neam cu tine" 51 •
47 I Cor. 10, 12.
48 Filip. 4, 1.
49 IV Rg. 3, 14.
50 Is. 1, 16-17.
51 Is. 58, 7.
137
Omilia VI
Are inatime cand zice prin acela§i profet: "Nu vei mai avea
soarele ca lumina in timpul zilei §i stralucirea lunii nu te va
mai lumina, ci Domnul va fi pentru tine o lumina ve§nica §i
Dumnezeul tau va fi slava ta" 52 • Are aspect infrico§ator cand,
descriind iadul, zice: 11 Ziua de razbunare a Domnului, an
de rasplatire pentru pricina Sionului; §i raurile lui in pacura
se vor preface, §i pulberea lui in pucioasa, §i pamantul lui
va fi pucioasa arzatoare, zi §i noapte nu se va stinge in veci
de veci" 53 • Aceasta o descrie §i fericitul Iov, zicand: ,,Tinutul
intunericului §i acoperit de umbrele mortii, tinut al raului
§i al intunericului; acolo este umbra mortii, §i neoranduiala,
§i o groaza ve§nica" 54 • Sfanta Scriptura are statura dreapta
cand Domnul, binevoitor, fagaduie§te prin ea: Precum cerul
11
eel nou §i pamantul eel nou, pe care Eu le voi face vor ra-
manea inaintea Mea, zice Domnul, a§a va dainui semintia
voastra §i numele vostru" 55 • Intr-adevar, stau drepti inaintea
Domnului aceia care nu-§i irosesc viata in depravari. Ea are
1naltime, cand adauga indata: 11$i din luna in luna §i din zi
de odihna in zi de odihna, vor veni toti ca sa se inchine in
fata Mea, zice Domnul" 56 • Ce este luna dad. nu o masura de-
savar§ita de zile? $i ziua de odihna ce este daca nu repaosul
in care nu este mgaduit sa se faca lucrare de rob? Ai;mdar, din
luna in luna inseamna: cei care due aid o viata desavar§ita
sunt condu§i acolo la fericirea desavar~ita. Din zi de odihna
in zi de odihna inseamna: cei care 1nceteaza aid sa lucreze
raul, acolo se odihnesc in rasplata cereasdL Sfan ta Scriptura
are, de asemenea, un aspect infrico;;ator cand adauga: ,,$i
vor ie§i §i vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care
52 Is. 60, 19.
53 Is. 34, 8-10.
54 Iov 10, 21-22.
55 Is. 66, 22.
56 Is. 66, 23.
138
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
s-au razvratit impotriva Mea. Viermele lor nu va muri §i
focul lor nu se va stinge1157 . Caci ce poate fi spus sau gandit
mai 1ngrozitor, decat a indura ranile condamnarii, iar dure-
rile ranilor sa nu se sfar§easca niciodata. Despre acest aspect
ingrozitor al rotilor, cu indreptatire se spune prin Sofonie,
cand anunta venirea pe nea§teptate a zilei Judecatii pentru
sufletele impietrite: 11Aproape este ziua cea mare a Domnului,
aproape este §i zore§te intruna. Amarnica, vocea zilei Dom-
nului, eel puternic va fi atunci chinuit. Zi de manie este ziua
aceea, zi de stramtorare §i jale, zi de pustiire §i de nimicire,
zi de intuneric §i de bezna, zi de nori §i de negura, zi de
strigate de razboi §i cu sunet de trambita 1158 .
19. Dar pentru ca noi am explicat acestea cu privire la
roata exterioara, ramane sa aratam statura dreapta §i ferma,
inaltimea §i aspectul infrico§ator al rotii interioare. Roata
interioara are statura dreapta cand, prin Sfanta Evanghelie,
ne impiedica sa ne aplecam spre dorintele pamante§ti, zicand
prin glasurile Mantuitorului nostru: 11 Luati seama la voi in-
§iva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de ~ancare §i bautura
peste masura §i de grijile vietii acesteia 1159 . Ea are inaltime,
cand fagaduie§te, referindu-se la Mantuitorul: 11 Celor care
au crezut in El, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dum-
nezeu1160.. Ce poate fi mai inalt decat aceasta putere, ce poate
fi mai maret decat aceasta inaltime prin care fiecare om,
creatura, este facut fiu al Creatorului? Roata interioara are
aspect infriCO§ator cand spune despre pacato§i: Vor merge
II
acegtia la osanda Ve§nica1161 . Ea are statura dreapta cand Ade-
varul sfatuie§te pe ucenicii Sai, zicand: Vindeti averile voastre
11
57 Is. 66, 24.
58 Sofr. 1, 14-16.
59 Le. 21, 24.
60 In 1, 12.
61 Mt. 25, 46.
Omilia VI 139
§i dati milostenii. Faceti-va pungi care nu se invechesc" 62 •
Are inaltimea fagaduintei cand zice: Vor veni de la rasarit
II
§i de la a pus §i vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac §i cu Iacov
in Imparatia cerurilor63 • Are aspect infrico§ator cand adauga:
,,Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul eel mai din
afara; acolo va fi plangerea §i scra§nirea dintilor" 64 • Despre
acestea, prin glasul Adevarului, se spune iara§i: ,, Veti muri
in pacatele voastre" 65 . Are statura dreapta cand, prin glasul
celui dintai intre pastori, zice: 11Adaugati la credinta voastra
fapta buna, iar la fapta buna, cuno§tinta; la cuno§tinta, in-
franarea; la infranare, rabdarea; la rabdare, evlavia; la evlavie,
iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca, dragostea" 66 . Are inal-
time cand, putin mai incolo, zice: ,,Ca a§a vise va da cu bo-
gatie intrarea in ve§nica Imparatie a Domnului §i Mantui-
torului nostru Iisus Hristos" 67 . Tot Petru fagaduie§te bunilor
pastori, zicand: ,Jar cand se va arata Mai-marele pastorilor,
veti lua cununa cea neve§tejitaa maririi" 68 . Are un aspectin-
frico§ator, cand zice: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur;
atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile, arzand, se vor
desface" 69 . De vreme ce toate acestea trebuie sa dispara, cu cat
mai mult trebuie voi sa fiti in petrecere sfanta §i plina de
evlavie, a§teptand §i grabind venirea zilei lui Dumnezeu,
cand cerurile, arzand, vor pieri, cand stihiile se vor desface
in valvataia focului! Are statura dreapta cand, prin Pavel,
ne ridica de la poftele cele lume§ti, zicand: ,,Omorati madu-
larele voastre - ale omului pamantesc: desfranarea, necuratia,
62 Le. 12, 33.
63 Mt. 8, 11.
64 Mt. 8, 12.
65 In 8, 21-24.
66 II Pt. 1, 5-7.
67 II Pt. 1, 11.
68 I Pt. 5, 4.
69 II Pt. 3, 10.
140
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea 1
patima, pofta rea §i lacomia, care este o inchinare la idoli" 70 •
Are l:naltime cand fagaduie9te, zicand: Via ta voastra este
II
ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu. Iar cand Hristos, care
este via ta voastra, se va arata, atunci §i voi, impreuna cu El,
va vep arata mtru marire" 71 • Are aspect 1nfrico9ator.cand ame-
ninta, zicand: "La aratarea Domnului nostru Iisus Hristos
din cer, cu ingerii puterii Sale, in vapaie de foe, osandind
pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu §i pe cei care nu se supun
Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, ei vor lua ca pe-
deapsa pieirea ve9nica de la tata Domnului §i de la slava puterii
Lui" 72 • Are statura dreapta cand ne sfatuie9te, zicand: Luati
11
seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci intot-
deauna sa urmati cele bune unul fata de altul §i fata de toti" 73 •
Are inaltime cand fagaduie9te, zicand: Daca murim im-
11
preuna cu El, vom §i imparati impreuna cu El" 74 • $i iara§i:
"Patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea
viitoare care ni se va descoperi" 75 • Are un aspect infrico9ator
cand ameninta, zicand: 110 infrico9ata a9teptare a judecatii §i
i~timea focului care va mistui pe cei potrivnici" 76 • $i iara§i:
"Infrico§at lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului
Celui Viu" 77 • Toate acestea Sfanta Scriptura le rezuma intr-o
fraza scurta, zicand: "Ca sa puteti sa intelegeti impreuna
cu toti sfintii care este Iargimea, §i lungimea, §i inaltimea, §i
" ·
ad anc1mea 117s D
. ragostea este larga, pentru ca ea cuprinde §i
iubirea du§manilor, pe care Atotputemicul Dumnezeu ii rabda
7 ° Col. 3, 5.
71 Col. 3, 3-4.
72 UTes. 1, 7-9.
73 I Tes. 5, 15.
74 II Tim. 2, 11-12.
75 Rom. 8, 18.
76 Evr. 10, 27.
77 Evr. 10, 31.
78 Ef. 3, 18.
141
Omilia Vl
mdelung prin aceasta dragoste cu care El ne iubegte din bel~;ug.
Deci, noi trebuie sa aratam aproapelui aceasta dragoste pe care
o vedem aratata noua, nevrednicii, de catre Creatorul nostru.
Largimea §i lungimea corespund, prin urmare, staturii drepte,
pentru ca roata interioara large§te vietile noastre prin iubire
astfel incat iubirea sa mdure cu multa rabdare relele fratilor.
Sublimitatea ei este acea multime de rasplati ve§nke, despre
a caror maretie se zice: Cele ce ochiul n-a vazut, nid urechea
11
n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a
gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" 79 • Are, a~adar, inal-
time in aceasta sublimitate, pentru ca nici o cugetare de acum
nu este capabila sa cunoasca ill profunzime bucuriile ve;mice
ale sfintilor. Adancimea ei este acea indescriptibila osandire
la chinuri, care-i va cufunda in cele mai de jos pe cei ce o vor
primi. Pentru ace§tia, cuvintele sfinte au un aspect 1nfrico-
§ator, caci ele provoaca celor care asculta o frica fara seaman,
atunci cand vorbesc despre chinurile iadului. Cu '.indrepta-
tire, agadar, se spune: "$i rotile se tineau drept ~i ferm, erau
malte, §i aspectul lor era infrico§ator", pentru ca Sfanta Scrip-
tura, in ambele Testamente, este dreapta J:ndemnand, este
inalta fagaduind §i infricogatoare amenintand. Este suficient,
frati preaiubiti, ceea ce am spus astazi, prin mila Domnului.
Ne vom intoarce, refacuti in pace, pentru a discuta cele ce
urmeaza, avand credinta in Creatorul tuturor, Dumnezeul
§i Domnul nostru Iisus Hristos, care traie§te ~i 1mparate§te cu
Tatal in unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu, in vecii vecilor.
Amin.
79 I Cor. 2, 9.
 Omilia VII

1. A;;a cum §titi, frati preaiubiti, obiceiul profetiei este

sa vada cand una, cand alta §i sa treaca pe nea§teptate de la
una la alta, dupa cum psalmistul, vorbind despre Domnul,
zice: ,,Dumnezeu este judecator drept, tare §i lndelung rab-
dator §i nu se manie In fiecare zi. De nu va veti lntoarce,
sabia Sa o va luci, arcul Sau 1-a lncordat §i 1-a pregatit; §i In
el a pregatit unelte de moarte, sagetile Lui pentru cei ce ard
le-a lucrat" 1• Indata adauga: ,,A zamislit silnicia §i a nascut
nelegiuirea; groapa a sapat §i a adancit-o §i va cadea In groapa
pe care a facut-0" 2• Iata ca, In timp ce descrie dreptatea Dom-
nului, dintr-o data, fara - ca sa zic a§a - sa schimbe registrul,
se lntoarce lmpotriva gre§elii pacatosului. Este suficient acest
singur exemplu pe care I-am spus pentru aceasta situatie,
caci oricine are obi§nuinta citirii In profeti, nu scapa din ve-
dere ceea ce fac ei adesea. De unde, acum, Profetul Iezechiel,
vorbind despre roti, adauga:
2. ,,$i lntreg trupul era plin de ochi de jur lmprejur la toti
patru" 3• Faptul ca a spus ,,toti" §i nu "toate" 4 arata !impede ca

1 Ps. 7, 12-14.
2 Ps. 7, 15-16.
3 Iez. 1, 18.

4
In limba latina substantivul rota ,,roata" are genul feminin, iar
substantivul animalia ,,fiinte vii" are genul neutru. Textul Sfantului
Grigorie se traduce literal ,,imprejur la ln~ifi cei patru", avand pronu-
mele de intarire la genul neutru, nu la genul feminin. De aici con-
cluzia lui ca profetul se refera in acest pasaj la cele patru fiinte ;;i nu
la roti. Textul ebraic arata totu;;i ca Iezechiel spune ca ochii rotilor
fiintelor erau de jur imprejurul celor patru fiinte: ,,$i rotile lor erau
pline de ochi de jur imprejurul celor patru" (n. ed.).
144 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
expunerea sa s-a 1ntors brusc de la roti la fiinte. Aceste fiinte
simbolizeaza desigur pe cei desavar§iti, dupa cum s-a spus
'inainte. Trupurile fiintelor sunt descrise ca fiind pline de ochi,
caci lucrarea sfintilor este atenta in toate partile, ingrijindu-se
de cele care sunt bune §i de dorit §i ferindu-se cu iscusinta
de rau. Mai dificila este acea lucrare a mintii sfintilor prin
care ei vegheaza cu stra;micie ca nu cumva in ochii lor raul
sa se ascunda sub aparenta binelui. Viata sfintilor este, a§adar,
plina de prevedere, ca nu cumva, libera fiind, sa ajunga sa se
mandreasca, pentru ca adesea mandria se revarsa in cuvinte
§i cauta sa apara in ochii altora drept libertate adevarata.
Ea este smerita in a§a fel ca nu cumva sa devina fricoasa,
caci uneori teama ingrade§te sufletul astfel !neat sa nu mai
indrazneasca sa spuna ce e drept, dar totu§i, prin insa§i ti-
miditatea cugetarii, se preface ca este smerit. Ea este cum-
patata in a§a fel ca nu cumva sa devina zgarcita, caci adesea
zgarcenia dore§te sa fie socotita drept economie spre a da im-
presia cape buna dreptate §i in mod necesar trebuie pastrat
ceea ce sufletul nu vrea sa daruiasca din milostivire aproapelui
in nevoie. Ea este milostiva in a§a fel !neat sa nu devina ri-
sipitoare, pentru ca uneori atitudinea risipitoare este con-
fundata cu milostivirea. Altceva este a da, din iubire frateasca,
aproapelui cele necesare §i altceva este a arunca in toate par-
tile cele avute in mod gratuit. A§adar, in orice facem, trebuie
sa ne gandim bine ce merit are fapta respectiva la judecata
Creatorului, m functie de intenpa de la care pome§te. De aceea
§i Creatorul Insu§i zice: "Cand ochiul tau este curat, atunci
tot trupul tau este luminat" 5 • Evident nume§te ochi, intentia
§i trup, fapta. Daca intentia noastra va fi curata in fata lui
Dumnezeu, fapta noastra nu va fi intunecata la judecata Lui.
Sfintii vegheaza cu grija sa se cerceteze in orice privinta, sa ia
seama ca nu cumva sa doreasca raul pentru el insu§i sau
sa-1 faca sub aparenta binelui, adica nu cumva sa se amageasca
5 Le. 11, 34.
Omilia VII 145
cu faptul ca pacatele lor sunt virtuti. Trupul lor in 1ntregime
are ochi de jur imprejur, pentru ca orice activitate a lor este
patrunsa §i inconjurata de o grija neadormit5.
3. Acesta este motivul pentru care Apostolul Pavel, vazand
ca §i corintenii doresc sa arate mila unui pacatos caruia-i
parea rau de relele £acute, le-a spus: ,,Dad\ ierta~i ceva cuiva,
ii iert §i eu. Pentru ca §i eu, daca am iertat ceva, am iertat
pentru voi, in fata lui Hristos, ca sa nu ne las;'lm covar§iti de
Satana. Caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute" 6 . A§adar,
daca era necesar sa fie indurator, de ce prL'mnirmnatul in-
vatator §i-a unit cu atata smerenie vointa sa cu a ucenicilor,
ca nu cumva sa para J:n dezacord vointa ]ui de a ucenicilor
sau a ucenicilor de a lui in ce prive§te actul de milostivire?
Oare nu pentru ca, prin ingrijorarea ochiului prevazator, era
atent la consecinte, cunoscand ca adesea atund d1nd unul
daruie§te, altul se manie pentru aceasta? $i ce jertfo milei
atunci cand este daruita in dezacord cu aproapele'? De aceea,
cu mdreptatire, spune: "Ca sa nu ne lasam de Satana.
Caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute"'1. Desigur, Sa-
tana are obiceiul sa puna in inima unui orn rllul discordiei,
cand vede pe altul ca a facut lucrarea mild. A~adar, este im-
perfect binele care e facut in a~a un mod 1ndH nu se sesi-
zeze raul ce s-ar putea strecura din el, afar5 de cazul in care
ar £i reprobabil sa nu fie savar§ita o anumita fapta, f?i aceasta
nu poate £i facuta fara sminteala cuiva.
4. De aceea spunem acest lucru, ca facem cunoscut
iubirii voastre ca uneori, in buna noastrll Iucrare, sminteala
aproapelui trebuie sa fie evitata, iar alteori nu trebuie neso-
cotita nicidecum. Am invatat aceasta de la lnsu~i Creatorul
nostru Care, m timp ce lui Petru i se cerea darea pentru templu,
6 II Cor. 2, 10-11.
7 II Cor. 2, 10-11.
146 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
a spus mai 1ntai o pilda prin care arata ca El nu este dator cu
nimk: 11 Regii pamantului de la cine iau dajdie sau bir, de la
fiii lor sau de la straini?" Cand Petru i-a zis: ,,De la straini",
1ndata El a raspuns: ,,A§adar, fiii sunt scutiti" 8 • Dar, dupa
ce a aratat ca El este scutit, ca sa nu faca, 1ntamplator, cuiva
sminteala, a adaugat: ,,Ca sa nu-i smintim pe ei, mergi la
mare §i arunca undita, iar pe§tele care va ie§i intfo, ia-1 §i,
deschizandu-i gura, vei gasi un statir. Ia banul §i da-1 lor,
pentru Mine §i pentru tine" 9 • De alta parte, cand spunea ca
nu ceea ce intra in gura spurca pe om, atunci, apropiindu-se,
ucenicii I-au zis: ,,$tii ca fariseii, auzind cuvantul, s-au scan-
dalizat"? Iar El, raspunzand, a zis: ,,Orice rasad pe care nu
1-a sadit Tatal Meu eel ceresc, va fi smuls din radacina. La-
sati-i pe ei, sunt calauze oarbe, orbilor" 10 • Iata ca invatatorul,
Adevarul insu§i, ca sa nu faca sminteala in inimile unora, a platit
darea de care era scutit; pe de alta parte, a vazut ca se face
sminteala in inimile altora in fata adevarului §i a ingaduit
ca ei sa ramana in sminteala lor.
5. in aceasta situatie trebuie sa fim atenti la aceasta: cat de
mult putem, fara a pacatui, trebuie sa evitam sminteala aproa-
pelui. Dar, daca sminteala vine de la adevar, este mai folositor
sa se permita na§terea smintelii decat sa fie Iasat la 0 parte
adevarul. A§adar, trupurile fiintelor sunt pline de ochi pentru
ca ele privesc in jurul lor cu prudenta.
6. Dar trebuie sa §tim ca adesea, in timp ce ne indrep-
tam atenga spre alti pacato§i, se intampla ca nu luam in seama
alte fapte §i, candle trecem cu vederea, atunci, fara indoiala,
nu avem ochi. Astfel, cercetand Evanghelia, am aflat ce a spus
fariseul acela care urcase In templu sa se roage: ,,Dumnezeule,
8 Mt. 17, 24-25.
9 Mt. 17, 26.
rn Mt. 15, 11-14.
Omilia VII 147
iti multumesc" 11 • Pe buna dreptate multumea lui Dumnezeu
de la Care primise binele pe care-I facuse. Acesta chiar adauga:
,,Ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulter,
sau ca §i acest vame§; postesc de doua ori pe saptamana,
dau zeciuiala din toate cate Ca§tig" 12 • lata ca, pentru a-§i arata
Infranarea, pentru a face milostenie, pentru a aduce multu-
miri lui Dumnezeu, fariseul avusese ochiul [treaz], dar nu
1-a avut pentru a-§i pazi smerenia. La ce folose§te ca Intreaga
cetate sa fie pazita cu prudenta de loviturile du§manilor, daca
se lasa o singura spartura deschisa prin care este atacata de
du§mani? Lace folose§te paza care este pusa pretutindeni
In jur, cand Intreaga cetate este deschisa du§manilor prin ne-
glijarea unui singur loc? Fariseul, care a postit, a dat zeciu-
iala, a adus multumiri lui Dumnezeu, a facut-o ca §i cum ar fi
vegheat la pazirea de jur Imprejur a cetatii sale. Dar, pentru
ca nu a luat In seama deschizatura mandriei din el, a suferit
lovitura du§manului acolo uncle, din neglijenta, a Inchis ochiul.
Mintile sfintilor, prin urmare, vegheaza privind cu atentie
pretutindeni In jurul lor §i, In toata lucrarea lor, I§i due de jur
Imprejur ochiul temerii §i al atentiei ca sa nu savar§easca pa-
cate sau sa neglijeze binele care este recomandat ori, odata
infaptuit binele, sa se mandreasca In sinea lor §i sa cada cu atat
mai grav cu cat par drepti pe dinafara, dar pacatuiesc mai
ascuns. Cu indreptatire se spune: ,,Trupul lor in 1ntregime
era plin de ochi de jur Imprejur".
7. Trebuie §tiut faptul ca In vechea traducere nu era: ,, Tru-
pul lor In Intregime era plin de ochi de jur Imprejur", ci:
,,Spatele lor era plin de ochi". Aceasta afirmatie nu este In
dezacord cu intelesul interpretarii noastre. Cele care, de obicei,
pazesc oamenii de pacate sunt adesea In fata. Dar dreptii,
11 Le. 18, 11.
12 Le. 18, 11-12.
148 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
fiinddi se pazesc de cele care nu par la vedere ;;i in fata,
se spune despre ei ca au ochii in spate. A;;adar, cei care in-
departeaza cele ce sunt ascunse ;;i se pazesc prin ei in;;i;;i de
acestea, de buna seama ca au ochi in spate. Acest lucru poate fi
inteles ;;i altfel: noi vedem ce este in fata noastra, dar altul
vede, in ceea ce ne prive;;te, spatele nostru pe care noi nu
putem sa-1 vedem. Or sfintii se cerceteaza cu grija in cele
dupa care pot fi jud~cati de altii ;;i se privesc sever, ca ;;i cum
ar fi priviti sever de altii; cum ei cunosc cele care ar fi putut sa
se ascunda in ei, poarta iR spate ochi neadormit. Urmeaza:
8. 11$i cand mergeau fiintele, la fel mergeau §i rotile ala-
turi de ele, ;;i cand fiintele se ridicau de la pani.ant, in acela;;i
timp se ridicau ;;i rotile" 13 • Fiintele merg cand sfintii inteleg
din Sfanta Scriptura cum sa traiasca moral. Fiintele se ridica
de la pamant cand sfintii se lasa rapiti prin contemplatie.
Cu cat un sfant inainteaza in Sfanta Scriptura, cu atat Sfanta
Scriptura inainteaza cu el. De aceea se spune cu indreptatire:
"$i cand mergeau fiintele, la fel mergeau ;;i roµIe alaturi de ele,
;;i cand fiintele se ridicau de la pamant, in acela;;i timp se ri-
dicau ;;i rotile" (Iez. 1, 19). Scrierile dumnezeie;;ti cresc odata
cu eel care le cite;;te intrucat cu atat mai inalt este sensul pe
care il percepe cineva, cu cat cauta mai la inaltime. Dar rotile
nu se ridica daca nu se ridica fiintele. Daca mintile cititorilor
nu Se inalta spre Cele de SUS, CUVintele dumnezeie9ti raman
- am putea spune - la pamant, nefiind intelese in profunzime.
Atunci cand cuvintele Sfintei Scripturi nu pun in mi;;care
mintea celui care le cite;;te intrucat intelesurile cuvintelor
dumnezeie;;ti nu-i par indeajuns de fierbinti ;;i nu fac sa sea~
pere in gandul lui nici o lumina a intelegerii, roata este nelu-
cratoare ;;i la pamant, caci fiinta nu se ridica de la pamant.
Dar daca fiinta inainteaza, adica daca ea cauta treptele bunei
13 Iez. 1, 19.
Omilia VII 149
vietuiri, ;;i daca prin pasul facut in inima descopera cum se
face pasul lucrarii celei bune, atunci rotile inainteaza ;;i ele,
pentru ca avansezi cu atat mai mult in cunoa;;terea textelor
sfinte cu cat te desavar;;e;;ti pe tine insuti conform cu ele.
Daca fiinta inaripata i;;i ia avant in contemplatie, rotile de
indata se ridica de la pamant, caci intelegi ca nu sunt pa-
mante;;ti cele care mai inainte ti se pareau a fi spuse in textele
sfinte intr-un mod pamantesc. $i astfel ajungi sa simti cu-
vintele Sfintei Scripturi ca fiind cere;;ti daca, aprins de harul
contemplatiei, te la;;i pe tine insuti rapit la cele cere;;ti. A;;adar,
virtutea cea minunata ;;i de negrait a textelor sfinte se face
cunoscuta atunci cand inima celui care cite;;te este patrunsa
de iubirea care vine de sus, de vreme ce atunci cand fiintele
se ridica spre cele inalte, roata zboara. Urmeaza:
9. 0riunde mergea duhul, acolo, in timp ce duhul mergea,
11
rotile se ridicau in acela;;i timp, urmandu-1". incotro se in-
dreapta duhul celui care cite;;te, acolo se inalta ;;i cuvintele
sfinte, caci, daca vei gasi in ele, vazand ;;i simtind, ceva inalt,
aceste cuvinte sfinte cresc odata cu tine, se inalta cu tine spre
cele mai de Sus. Cu indreptatire se spune despre acelea;;i roti:
11Urmand duhul". Daca duhul celui care cite;;te cauta sa cu-
noasca in textele sfinte faptele istorice ;;i invatatura morala,
sensul moral urmeaza celui istoric. Daca el cauta sensul tipic,
imediat se sesizeaza vorbirea figurata. Daca el cauta sensul
contemplativ, pe data rotile parca prind aripi ;;i sunt rapite
in vazduh, caci in cuvinte se descopera intelesul ceresc al
textului sfant. 0riunde mergea duhul, acolo, in timp ce duhul
11
mergea, rotile se ridicau in acela;;i timp, urmandu-1". Ro-
tile urmeaza duhul, caci cuvintele textului sfant, dupa cum
s-a spus deja adesea, cresc in intelegere potrivit putintei de
intelegere a celor care le citesc.
10. in una ;;i aceea;;i afirmatie a Scripturii, unul se hra-
ne;;te numai cu faptul istoric, altul cauta sensul tipic, altul
150 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea 1
cauta prin tip intelegerea contemplativa. Se ajunge de cele
mai multe ori, a§a cum s-a spus, ca in una §i aceea§i pro-
pozitie sa poata fi gasite impreuna toate cele trei. A§adar,
Moise1 atunci cand a fost chemat din rugul aprins, s-a apro-
piat sa vada aratarea §i iata ca rugul ardea §i nu se mistuia 14 •
Mare este aceasta minune! Daca vei cauta in aceasta doar
faptul istoric, sufletul celui care cite§te are de unde sa se
hraneasca, vazand ca focul arde in lemn §i nu-1 mistuie§te.
Daca insa vei cauta intelegerea tipica, ce este flacara daca
nu Legea, despre care este scris: Jn mana Sa dreapta, o lege
de foc" 15? $i ce altceva a prefigurat rugul acela daca nu po-
porul iudaic plin de spinii pacatelor ? Dar rugul aprins nu a
putut fi mistuit, caci poporul iudaic de§i a primit focul Legii,
totu§i nu a indepartat spinii pacatelor sale, iar stricaciunile
lui nu au ars prin flacara vorbirii cere§ti. Poate ca in acest
fapt istoric, altul dore§te sa contemple prin tip realitatile mai
inalte. Fiindca intelegerea acestuia cre§te in inaltime, rotile
se inalta §i ele. Anume: Fiul eel Unul-Nascut al lui Dumnezeu
S-a fa.cut om desavar§it printre oameni. El nu a avut pacate
proprii, dar a luat asupra Lui spinii pacato§eniei noastre §i
a binevoit sa se smereasca pentru noi pana la patimire §i sa
primeasca in El Insu§i focul suferintelor noastre. Dar El a ars
fara sa arda, caci a murit din cauza smeririi, dar totu§i a ra-
mas ve§nic din cauza dumnezeirii Sale. El a preluat din cele
ale noastre ca sa Se poata face jertfa pentru noi insa a ramas
nepatimitor §i neschimbator in cele proprii ca pe noi sa ne
schimbe de la ale noastre. Poate altul cauta in faptul istoric
o invatatura morala §i prin intelegerea alegoriei, contem-
platia. Este U§or de inteles pentru toti in ce prive§te sensul
istoric ceea ce este scris in Lege cu privire la turtureaua care
este oferita pentru pacat: capul ei ii este frant spre aripioare
14 Cfle~. 3, 2-3.
15 Deut. 33, 2.
Omilia VII
astfel incat acesta sa ramana prins de gat §i nu sa fie rupt
complet1 6 • In aceste cuvinte, sensul istoric nu este indoielnic
pentru cei care citesc. Dar daca in acestea cauti un inteles
moral, roata se pune in mi§care pana ce afirmatia cuvantului
sfant este adusa la intelegerea morala. Noi in§ine trebuie sa
fim turtureaua adusa ca jertfa Dumnezeului Atotputernic,
astfel incat capul nostru sa se franga spre aripioare, adica
sufletul sa se intoarca spre virtuti. Nu pe nedrept noi inte-
legem prin cap minte, fiindca, dupa cum capul comanda
trupul, mintea comanda faptele. Or este prescris sa fie in-
tors capul spre aripioare ca sa faci ceea ce zici §i sa une§ti vorba
cu lucrarea. De asemenea, s-a poruncit sa nu fie frant capul
in a§a fel incat sa se rupa complet de trup ci, despartit nu-
mai intr-o parte, sa ramana agatat de trupul sau, pentru ca
evident, mintea noastra trebuie sa fie desprinsa de la pla-
cerea trupeasca, dar nu de la grija celor necesare trupului.
Despre aceasta este scris: Grija de trup sa nu o faceti spre
11
pofte" 17 • Ceea ce se interzice sa fie facut spre pofte, fara nici
o indoiala, este ingaduit pentru cele strict necesare. Capul
turturelei este rupt intr-o parte §i prin cealalta parte ramane
prins de trup pentru ca, dupa cum s-a spus, mintea noastra
\rebuie Sa Se deta§eZe de VOinta trupeasca §i totU§i Sa nu fie
indepartata de la cele necesare. Ce vom spune daca un altul
cauta in acest fel de jertfa un tip al Mantuitorului nostru prin
intelegerea contemplativa? Daca sufletul cititorului se inalta
spre cele mai puternice, fiintele se inalta §i ele ca sa se inalte
in acela§i timp §i rotile. Cine este capul nostru daca nu Man-
tuitorul neamului omenesc? Despre El este scris: L-a dat pe
11
El cap Bisericii care este trupul Lui" 18 • Persecutandu-L, iudeii
au incercat sa §tearga numele Lui de pe pamant. Vazandu-L
16 Cf Lev. 1, 15; 5, 8.
17 Rom. 13, 14.
18 Ef. 1, 22-23.
152
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
rastignit ~i l:mnormantat, au crezut ca Acesta a fost despartit
de iubirea tuturor. Dar capul turturelei, de§i a fost frant cu
adevarat, totu§i nu a fost despartit de trupul ei, pentru ca
prin aceea ca a l:ndurat moarte pentru noi, Hristos ne-a unit
mai adevarat pe noi toti cu El in insa§i moartea Sa, §i prin
aceea ca $i-a retras prezenta Sa vizibila de la ochii no§tri, El
s-a inradacinat nevazut in mintile noastre. A§adar, capul tur-
turelei, de§i frant, ramane unit cu trupul pentru ca Mantui-
torul nostru a patimit pentru noi, dar nu S-a despartit de noi
prin Patimire. intrucat cuvihtele textului sfant cresc odata cu
duhul cititorilor, cu indreptatire se spune acum: ,,Oriunde
mergea duhul, cand duhul mergea intr-acolo, rotile se ridicau
§i ele, urmandu-1". Textul urmeaza:
11. ,,Caci duh de viata era J:n roti" 19 . Duh de viata 20 este
J:n roti, pentru ca prin scrierile sfinte, datorita darului Du-
hului suntem facuti vii, astfel !neat sa J:ndepartam de la noi
lucrarea datatoare de moarte. A§adar, se poate J:ntelege ca
Duhul merge atunci cand atinge sufletul cititorului in moduri
§i J:n grade diferite. Prin cuvintele textului sfant, Dumnezeu
uneori atata zelul acestuia §i 11 ridica sa faca dreptate, alteori
11 J:mblanze§te spre rabdare, alteori 11 J:nvata in vederea pro-
povaduirii, alteori 11 J:mbolde§te la lacrimile pocaintei. Dar sa
facem o scurta incursiune prin cuvintele acestea pe care le-am
spus §i sa vedem J:n ce mod rotile urmeaza duhul care este
numit duh de viata §i care ne-a fost aratat ca fiind J:nauntrul
rotilor. Cu siguranta, daca duhul de viata a atins inima unui
cititor spre J:nflacararea zelului, acela imediat vede J:n textele
sfinte ca Moise, J:ntorcandu-se J:n tabara §i afland ca poporul
pacatuise J:nchinandu-se la idoli, din J:nflacararea duhului
Iez. 1, 20.
19
20 Duhul de viata din Sfintele Scripturi este darul Duhului Stant sau
acea lucrare perrnanenta a Duhului cu ajutorul careia noi inviern din
rnoartea duhovniceasca in care ne aflarn rnai inainte (n. ed.).
Omilia VII 153
1-a trecut prin ascuti§Ul sabiei" 21 ; vede Ca Finees, pedepsind
desfranarea, a potolit prin sabie mania Domnului22 ; vede ca
Petru, printr-un cuvant, a lovit §i a omorat pe cei care-I min-
psera23; vede ca Pavel ameninta cuvarga pe ucenicii neglijenp24 .
12. Daca duhul de viata atinge inima unui cititor spre
pastrarea rabdarii, indata il urrneaza §i rotile, pentru ca din
textele sfinte, acesta afla ca Moise §i Aaron, dupa ce au in-
durat prigonirea poporului fiindca ii spusesera ce era cu drep-
tate, au alergat la cort pentru a se ruga chiar pentru po-
porul de care se fereau 25 . A§adar sufletul lor sfant a indurat
§i mania acestor trufa§i §i totu§i nu s-a aprins de manie irn-
potriva lor. Caci rabdarea este adevarata cand este iubit §i
eel care o pricinuie§te. Caci a tolera, dar a uri nu virtutea
blandetii, ci acoperarnantul furiei. in acelea§i scrieri 1 cititorul
vede ca Samuel, indepartat de la functia sa conducatoare,
rnarturise§te ca s-a rugat chiar pentru cei care 1-au 1nde-
partat26; vede ca nici un sfant nu ajunge la slava cereasca
daca nu-§i pastreaza rabdarea; vede ca insu~i Creatorul §i
Mantuitorul nearnului ornenesc a rabdat scuipaturile, lovi-
turile, coroana de spini, crucea, loviturile de lance1 ~i totu§i
S-a rugat pentru prigonitorii Sai.
13. Daca duhul de viata aprinde sufletul unui dtitor de
ravna propovaduirii, indata il urrneaza §i rotile pentru ca,
J:n textele sfinte, acesta vede cu ce libertate neingradita a ri-
dicat Moise, la porunca Domnului, cuvantul sau sa predice
J:mpotriva regelui Egiptului27 . Vede ca $tefan spunea iudeilor
21 Cf le:;;. 32, 27.
22 Cf Num. 25, 8.
23 Cf Fapte 5, 5-10.
24 Cf I Cor. 15, 21.
25 Cf Num. 20, 6.
26 Cf I Rg. 8, 20-22.
27 Cf le:;;. 5, 10.
 154
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
in~elatori:,, Voi pururea stati impotriva Duhului Sfant" 28 §i
ca sub. loviturile pietrelor nid nu s-a temut. Vede ca Petru,
lovit cu bate ca sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus
I
raspunde cu o mare libertate: ,,Trebuie sa ascultam pe Dum-
nezeu mai mult decat pe oameni" 29 .Vede ca Pavel este strans
de zalele lanturilor, dar totu§i cuvantul lui Dumnezeu nu
este inlantuit3°.
14. Daca duhul de viata J:mbolde§te sufletul spre a face
sa izvorasca lacrimile pocaintei, J:ndata 11 urmeaza §i rotile,
de vreme ce cuvintele Sfintei Scripturi aduc J:naintea ochilor
pocainta lui David. Certat de profet pentru ca nu s-a supus
Regelui ceresc, acest rege, supunandu-se mustrarii, nus-a
ru§inat sa marturiseasca ce a facut3 1• Vame§ul, care a recu-
noscut vina nelegiuirii sale, de§i a venit nedrept la templu,
s-a 1ntors de aid 1ndreptat32 • Petru a spalat cu lacrimi pacatul
lepadarii33 • Talharul, care §i-a recunoscut vina pe cruce, a gasit
iertarea chiar in momentul mortii34 • Despre aceste roti pro-
fetul repeta ceea ce spunea §i mai J:nainte §i adauga:
15. ,,Cand fiintele inaintau, inaintau §i rotile, §i cand acelea
stateau, stateau §i rotile; iar cand acelea se ridicau de la pa-
mant, atunci J:mpreuna cu ele se ridicau §i rotile, pentru ca duh
"de v ia,a
tv e.ra "m ro)
t'" 35 . A cestea, d upav cum §titi, frati preaiubiti,
m cea mm mare parte au fast spuse deja, dar sunt reluate prin-
tr-o descriere reinnoita. De aceea nid noi sa nu ne plictisim
sa repetam, expunand pe scurt cele pe care Duhul le socote§te
28 Fapte 7, 51.
29 Fapte 5, 29.
3° Cf Filip. 1, 14; Cf II Tim. 2, 9.
31 Cf II Rg. 12, 13.
32 Cf Le. 18, 13-14.
33 Cf Mt. 26, 75.
34 Cf Le. 23,42-43.
35 Iez. 1, 21.
Omilia VII 155
a fi potrivite spre a fi spuse prin profet. Prin aceste cuvinte
se adauga un singur lucru nou: ,,Cand acelea stateau, stateau
§i rotile". Sunt oameni care se desavar§esc pana la acea masura
!neat §tiu sa se lipseasca J:ntru totul de bunurile pamante§ti
pe care le-au primit, sa se dedice faptelor de milostenie, sa-i
ajute pe napastuiti. Ace§tia, evident, ,,J:nainteaza" prin faptul
case straduiesc mereu sa fie folositori aproapelui. Impreuna
cu ace§tia, inainteaza §i rotile, cad cuvintele Sfintei Scripturi
calauzesc pa§ii in drumul lor. Sunt altii care sunt tari in a-§i
pastra credinta pe care au primit-o astfel !neat poata rezista
oricaror J:mpotriviri §i nu numai ca nu se lasa atrn§i in gre§eala
relei-credinte, ci se §i lupta J:mpotriva celor cart' vorbesc cele
potrivnice §iii aduc pe calea cea dreapta. Impreuna cu ace§tia
,,care stau", stau §i rotile, pentru ca acestora, cuvintele Sfintei
Scripturi le confirma dreptatea, de vreme ce ei aud in sinea lor:
,,Stati nedintiti §i tineti predaniile pe care le-ati 1nvatat" 36 •
$i iara§i: ,,Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca
un leu, cautand pe cine sa J:nghita, J:mpotriva caruia sa stati,
tari in credinta!" 37 • Sunt alti oameni care dispretuiesc toate
cele parnante§ti, care socotesc potrivit sa nu posede nimic din
cele trecatoare §i, cum s-a spus inainte, se lasa rapiti de con-
templarea lui Durnnezeu. c;u ace§tia ,,care se J:nalta'', se 1nalta
§i rotile in acela§i timp, cad, cu cat dneva cre~te duhovni-
Ce§te spre cele mai inalte, cu atat §i textele sfinte 1i vorbesc
despre cele rnai J:nalte. A§adar, fiintele ,,J:nainteaza" spre fo-
losul aproapelui, ,,stau" ca sa se pazeasca pe ele 1nsele §i
11se inalta" spre contemplarea lui Durnnezeu.
16. Dar §i rotile J:nainteaza, stau §i se J:nalta in acela§i timp
cu fiintele, pentru ca prin cercetare, lectura sfanta atat de mult
se descopera, pe cat progreseaza insu§i acela de catre care este
cercetata. Ai ajuns la viata activa? Ea J:nainteaza impreuna
36 II Tes. 2, 15.
37 I Pt. 5, 8-9.
 156
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
cu tine. Ai ajuns la neclintirea §i statornicia duhului? Ea sta
impreun' ru tine. Ai ajuns la viata contemplativa prin darul
lui Dumnezeu ? Ea se inalta impreuna cu tine. Si din nou se
adauga: ,,Pentru ca duh de viata era in roti". Se spune a doua
oara ca duh de viata era in roti, pentru ca Sfanta Scriptura
are doua Testamente: §i unul §i celalalt a vrut Duhul lui
Dumnezeu sa fie scrise pentru ca sa ne elibereze de moartea
sufletului. Sau, cu siguranta, pentru ca doua sunt poruncile
dragostei, iubirea lui Dumnezeu §i iubirea aproapelui, prin
care cuvintele Sfintei Scripwri ne intaresc §i prin unul §i prin
celalalt Testament. A§adar, pentru a doua oara se spune ca
duh de viata era in roti, caci noi dobandim iubirea lui Dum-
nezeu §i a aproapelui prin cuvintele sfinte. Cu adevarat,
prin invataturile Sfintei Scripturi reinviem, noi cei care za-
ce~m morti. in p~cat. De aceea, Domnul Atotputemic spune
pnn psalmist: ,,In veac nu voi uita indreptarile Tale, ca in-
"
t r-mse1e m-a1. v1at
. ,,3s. A§ad ar, sunt numite ,,indreptari" in-
vataturile Domnului prin care, noi, corectandu-ne, ne in-
dreptam. Despre acestea psalmistul spune mai limpede:
"La indreptarile Tale voi cugeta §i nu voi uita cuvintele Tale" 39 •
Prin ele ~eci Domnul ne viaza, caci prin ele ne descopera viata
duhovmceasca §i o revarsa in mintile noastre prin suflul
Duhului. Si pentru ca aceasta in fiecare zi se lucreaza prin
darul harului in mintile ale§ilor, cu indreptatire se spune:
. "Duh de viata era in roti".
17. In intunericul vietii prezente, Sfanta Scriptura ni s-a
facut lumina caii. De aceea §i Petru zice: ,,La care bine fa-
ceti luand aminte, ca la o faclie ce straluce§te in loc intunecos"40 •
Iar psalmistul zice: ;.,Faclia picioarelor mele este legea Ta,
Doamne, §i lumina cararilor mele" 41 • Totu§i, noi §tim ca insa§i
38 Ps. 118, 93.
39 Ps. 118, 16.
40 II Pt. 1, 19.
41 Ps. 118, 105.
157
Omilia VII
faclia este obscura pentru noi daca Adevarul nu o face sa lu\,j ·
mineze in mintile noastre. De aceea, psalmistul zice iara§i~
Ca Tu faci sa lumineze faclia mea, Doamne, Dumnezeul
11
meu, lumineaza intunericul meu" 42 • Lace folose§te o faclie
aprinsa, daca ea nu este lumina? Dar lumina creata nu stra-
luce§te pentru noi, decat daca prime§te lumina de la lumina
necreata. A§adar, pentru ca Atotputernicul Dumnezeu, pentru
mantuirea noastra, a creat El Insu§i cele spuse in sfintele
Testamente §i tot El insu§i ni le-a descoperit, duh de viata
era in roti. Urmeaza:
18. Si deasupra capetelor fiintelor, asemanarea unui fir-
11
mament, care era ca §i cristalul la aspect, infrico§ator, intins
deasupra capetelor lor, sus" 43 • Acestea, cu ajutorul lui Dum-
nezeu, le vom explica in doua moduri, ca sa Iasam judecatii
cititorului sa aprecieze ce trebuie ales. Prin urmare prin nu-
mele firmament s-ar putea intelege puterile cere§ti. Cu in-
dreptapre se spune ca firmamentul era ca §i cristalul la aspect,
pentru ca, intr-adevar, cristalul este foarte tare, dar el este
din apa care s-a solidificat. Si firea ingereasca, atunci cand
a fost creata, a primit liberul arbitru: fie ca vrea sa staruie
in smerenie §i sa ramana permanent in fata Dumnezeului
Atotputernic, fie sa alunece in trufie §i sa cada din starea de
fericire. Prin asemanare, atunci era ca apa. Dar, de§i alti ingeri
au cazut, sfintii ingeri s-au mentinut in starea lor de fericire
§i au primit ca rasplata sa nu mai poata sa cada niciodata.
Firea lor, pentru ca acum nu mai poate fi facuta sa redevina
schimbacioasa, este intarita atat de mult ca §i cum ar fi cristal..
Se spune ca acest cristal era infrico§ator §i era intins deasuprai
capetelor fiintelor, pentru ca aceste puteri ingere§ti, care stau
inaintea privirii Dumnezeului Atotputernic, sunt infrico§~.:.)
toare §i de temut pentru noi, care ne aflam inca in stricaciune.;
42 Ps. 17, 29.
43 lez. 1, 22.
158 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Bucuriile de acum ale acestora, pentru ca depa§esc capaci-
tatea de perceptie a mintilor noastre, sunt mentionate a fi
deasupra capetelor fiintelor. $i cine, aflat in trup stricacios,
poate sa inteleaga ce este acea bucurie inexprimabila §i fara
sfar§it a l'ngerilor? Sau fericirea lor de a vedea fata lui Dum-
nezeu fara miC§Orare 44 §i a ramane In mod neschimbacios
in desfatarea Lui?
19. Prin m-:_mele firmament se mai poate l'ntelege, ca o
prel'nchipuire, Insu§i Mant"!;litorul nostru, cu adevarat Dum-
nezeu mai presus de toate §i facut omul desavar§it l'ntre toti,
prin Care firea noastra a fost l'ntarita dupa chipul Tatalui.
Despre El, profetindu-se prin psalmist, se spune: ,,Sa fie mana
Ta peste barbatul dreptei Tale §i peste Fiul Omului pe Care
L-ai intarit Tie" 45 , A§adar, firea omeneasca, l'nainte de a fi asu-
mata de Creatorul tuturor, era pamant, caci nu era firmament.
Omului pacatos i s-a spus, cum era de a§teptat: ,,Pamant e§ti,
§i in pamant te vei 1ntoarce" 46 • Dar, dupa ce a fost asumata
de Creatorul tuturor, §i l'naltata la ceruri, §i dusa deasupra
l'ngerilor, firea omeneasca a devenit firmament, ea care a fost
pamant. Dar firmamentul, care se vedea deasupra, cu ce se
asemana? Aceasta se indica prin cuvintele care urmeaza:
,,Era la aspect ca §i cristalul, l'nfrico§ator". Cristalul, dupa
cum s-a spus, este din apa care a l'nghetat §i a devenit tare.
44 Noi vedem fata lui Dumnezeu prin Hristos, Care Dumnezeu
fiind, ni S-a aratat prin intrupare in mod chenotic, golindu-Se de slava
dumnezeiasca pana la masura vederii noastre. Desavar;>indu-ne,
prin lucrarea Duhului Stant in noi, cre9tem treptat in cunoa9terea lui
Dumnezeu pana la starea cunoa9terii Lui desavar9ite, fara mic9orare.
Vederea limpede, fara mic9orare, a lui Dumnezeu va fi posibila firii
create datorita sala9luirii permanente a Duhului Stant §i a luminarii
Sale desavar§ite. De aceasta stare se bucura sfintii ingeri §i dreptii
care au ajuns sa stea in prezenta lui Dumnezeu, in cer (n. ed.).
45 Ps. 79, 18.
46 Fe. 3, 19.
Omilia VII 159
$tim cat de mare este mobilitatea apei. Or trupul Mantui-
torului nostru, fiindca a suportat starea de patimire pana la
moarte, a fost, l'ntr-o anumita masura, asemenea apei pen-
tru ca - nascandu-se, crescand, obosind, fiindu-i foame, fi-
indu-i sete, murind - pana la Patimirile Sale, El a strabatut
cu mobilitate 47 momentele timpului. Contemplandu-I mi§-
carea, profetul a spus: ,,S-a bucurat ca un uria§ sa alerge pe
drumul lui" 48 • Dar, pentru ca prin slava Invierii Sale, de la l'n-
Sa§i stricaciunea Sa S-a l'ntarit la taria nestricaciunii, El S-a
l'ntarit dupa cum se l'ntare§te cristalul din apa, astfel !neat
in El a ramas §i acea§i fire, §i totodata, ceea ce fusese in ea
stricacios §i schimbator, nu mai este. Deci apa s-a transformat
in Cristal cand slabiciunea stricaciunii Lui a fost schimbata
in fermitatea nestricaciunii prin Invierea Sa49 •
20. Trebuie sa se observe ca acest cristal este numit l'nfri-
co§ator, adica de temut. Cine nu §tie ce frumusete are cristalul?
E de mirare in ce fel frumusetea se insote§te cu frica in acest
cristal. Dar pentru toti care §tiu adevaratele realitati, este
limpede ca Mantuitorul neamului omenesc, cand va aparea
47 Nume9te ,,mobilitate" starea de patimire a firii omene9ti care
se datoreaza afectelor ce au intrat in firea omeneasca dupa caderea
in pacat, nefiind rele prin ele insele. Starea de patimire conforma cu
firea a luat-o §i Hristos prin intrupare, cape omul patimitor sa-1 faca
nepatimitor §i deci nemuritor. Aceasta ,,mobilitate" este prefigu-
rata prin mobilitatea apei. Despre afecte, a se vedea §i Stantul Maxim
Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie, in Filocalia, vol. 3, Ed. Hu-
manitas, Bucure9ti, 1999, pp. 39-41 (n. ed).
48 Ps. 18, 6.
49 Termenii utilizati in limba latina redau mult mai expresiv tre-
cerea de la starea mobila, schimbatoare mutabilitas Ia cea de neschim-
babilitate immutabilitatis. Prin lnvierea Mantuitorului, slabiciunea
,,infirmitas" firii noastre a devenit fermitate firmitatem §i stricaciunea
sau coruptibilitatea corruptio a devenit nestricaciune sau incorupti-
bilitate incorruptio, dupa cum la facerea lumii, apa, care era mobila
a devenit firmament sau tarie (n. ed.).
160 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
ca Judecator, va fi frumos la vedere pentru cei drepti §i in-
frico~ator, pentru cei nedrepti. Ale9ii II vad bland, pacato9ii
Il vad pe Acela9i de temut §i infrico9ator. De aceea atunci
ale§ii nu-L vor vedea infrico9ator, pentru ca ei nu inceteaza
de pe acum sa ia aminte la faptul ca El va fi infrico9ator. Ei iau
seama cu atentie ca vine infrico9ator pentru judecata, i9i plang
pacatele £acute inainte, le evita pe cele care-i pandesc. In fie-
care zi ei pun in fata ochilor mintii teama de El, fara incetare
privesc in sus la clipa in care Elva veni 1nfrico9ator §i zi de zi
lucreaza cu teama, ca nu cumva sa se teama mai tare cand El
va fi venit. A9adar, deasupra capetelor fiintelor, asemanarea
11
unui firmament, care era ca §i cristalul la aspect, infrico9ator".
$i intrucat aceasta teama de El, pe care o au in cugetele lor,
le apara mintile, cu indreptatire se adauga: Jntins deasupra
capetelor lor, sus". Acest firmament care apare deasupra ca-
petelor fiintelor, asemanator cu cristalul, este §i infrico9ator
§i intins, cad mintile celor buni de acolo sunt aparate, de unde
se infrico9eaza. Daca nu ar fi fost teama in sufletele lor, nu
le-ar fi fost protector nici de pacate acum, nici de chinuri apoi.
Dar pentru ca ei intotdeauna iau seama ce 1nfrico9are ame-
ninta la judecata, pastreaza intinse in sus aripile virtutilor.
De uncle, textul mai adauga cu indreptatire:
21. Sub firmament aripile lor erau intinse drept, una
11
spre alta" 50 • Aripile virtutilor sunt intinse drept sub firmament
atunci cand fiecare daruiegte celorlalti din bunurile pe care
le are. Astfel, eel care a primit bogatia pamanteasca sa ugu-
reze saracia aproapelui in nevoie. Cel care este plin de harul
invataturii, sa lumineze prin cuvantul propovaduirii sale in-
tunericul aproapelui negtiutor. Cel care se bizuie pe puterea
sa trecatoare sa-i imblanzeasca de la violenta pe asupritori.
Cel care este plin de duhul profetic sa indeparteze din via.ta
50 Iez. 1, 23.
Omilia VII 161
aproapelui relele care-1 pandesc, convingandu-1 sa lucreze
binele. Cel care a primit harul vindecarii sa se dedice prin
interventiile sale salvarii bolnavilor cu evlavie gi smerenie.
Cel care, eliberat de ocupatiile pamante9ti, a dobandit liber-
tatea de a-9i inchina tot timpul slujirii lui Oumnezeu1 sa se
roage pentru aproapele care a pacatuit. Dar, se 'intilmpla adesea
ca cine este foarte preocupat de bogatiile pamantegti nu se
ingrijeasca de rugaciune cat trebuie. $i se intampla adesea
ca un om care i§i dedica tot timpul pentru a se ruga lui
Dumnezeu, renuntand la toate indatoririle lumeeyti, sa nu aiba
suport material pentru a trai. Dar cand bogatul da hrana §i
imbracaminte saracului §i cand saracul se roaga pentru su-
fletul bogatului, aripile fiintelor se indreapta int.inse una spre
alta. Cand cineva ma lasa sa-i aud cuvantul propovaduirii
§i alunga cu lumina adevarului intunericul ne~tiintei din
inima mea §i cand eu 11 ugurez prin apararea mea pe eel care,
intamplator, este asuprit de un puternic al acestei lumi §i
cand il smulg din maini violente, iaragi 1ntindem penele
noastre unul catre altul ca sane atingem unuI de altul prin iu-
bire §i prin ceea ce este de trebuinta reciprod\ din bunul pe care
1-am primit. De unde, primul pastor ne sfatuie§te, zicand:
11Sfar§itul tuturor s-a apropiat. Fiti dar cu mintea intreaga
§i privegheati in rugaciuni; mai presus de toate, aveti 1ntre
voi 0 dragoste reciproca, permanenta, pentru ca dragostea
acopera multime de pacate. Fiti, intre voi, primitori de oas-
peti, fara de cartire. Dupa harul pe care 1-a primit fiecare,
slujiti-va de el spre folosul tuturor" 51 • Ceea ce la Iezechiel este
numit aripa", la Apostolul Petru, harul primit". Iezechiel zice:
11 11
11Aripile intinse drept una spre alta", iar pastorul Bisericii
[Petru] zice: 11 Dupa harul pe care 1-a primit fiecare 1 slujiti-va
de el spre folosul tuturor" 52 • Aripile noastre nu mai sunt intinse
51 IPt.4,7-10.
52 I Pt. 4 10.
1
162 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
daca sunt intoarse numai spre folosul nostru. Dar devin
intinse atund cand indreptam spre folosul aproapelui ceea
ce avem. Bunurile noastre nu sunt de la noi, ci le-am primit
de la Cel care ne-a facut sa existam. Nu trebuie sa pastram
aceste bunuri particulare pentru noi cu atat mai mult cu cat
le privim ca date noua de Creatorul nostru pentru folosul
comun. De aceea, cu indreptatire, spre incurajarea acestui
lucru, Apostolul Petru adauga: Ca ni§te buni iconomi ai ha-
11
rului celui de multe feluri al lui Dumnezeu" 53 • $i adauga:
,,Daca vorbe§te cineva, cuvitttele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu;
daca sluje§te cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care
o da Dumnezeu" 54 • Ca §i cum ar spune limpede: Dati bunul
11
vostru cu smerenie aproapelui, caci §titi ca nu este de la voi
ceea ce aveti". Atunci cand o aripa, oricare ar fi ea, a unei
virtuti se indreapta spre aproapele nostru spre a da, ea nu
va fi dreapta daca este lipsita de smerenie. Urmeaza:
22. Fiecare din cele doua aripi acoperea trupul lor, §i
11
celalalt la fel era acoperit" 55 • Prin trup se desemneaza acti-
unea, prin aripi, virtutile, am spus deja inainte. Atunci cand
profetul spune: Sub firmament aripile lor erau intinse una
11
spre alta", trebuie sane intrebam de ce adauga: Fiecare din
11
cele doua aripi acoperea trupul lor". Prin acest lucru se arata
clar ca aripile se intindeau una spre alta §i, totodata doua aripi
acopereau propriul trup. Ce inseamna aceasta daca nu faptul
ca noi trebuie sa daruim altora potrivit cu virtutile pe care
le-am primit astfel incat sa nu incetam sa meditam cu grija
§i la acelea prin care am pacatuit §i sa plangem zi de zi pacatul
nostru cu teama §i cainta. Cele doua aripi, prin care trupul
este acoperit, am spus mai inainte ca sunt teama §i cainta.
53 I Pt. 4, 10.
54 I Pt. 4, 11.
55 Iez. 1, 24.
Omilia VII 163
A§adar, a§a sa cre§tem in iubire incat sa intindem aripile
spre aproapele nostru fara sa incetam vreodata sa meditam
§i sa ne plangem pe noi in§ine. Aripile sa se intinda spre aproa"'"
pele nostru, aripile sa acopere trupurile incat §i sa oferim
exemple de buna lucrare, §i teama §i cainta sa §tearga de la
judecata relele pe care le-am facut. In vechea traducere, de-
spre aceste aripi se spune: Doua aripi unite una cu alta, §i
11
acoperind trupul lor" 56 • Din aceste cuvinte se intelege ca in-
se§i aripile care erau unite una cu alta acopereau trupurile
lor. Acestea se inteleg corect ca o preinchipuire, pentru ca
acele virtuti ne apara in fata Dumnezeului Atotputernic: cele
la care il facem parta§ §i pe aproapele din iubire. Cata vreme
traim in buna intelegere cu el, ne acoperim relele pe care
le-am facut. Prin aceste aripi pot fi intelese cele doua po-
runci ale iubirii, adica iubirea pentru Dumnezeu §i pentru
aproapele nostru. Iubindu-L pe Dumnzeu, noi prigonim in
noi relele noastre, adica ne acoperim trupul. Iubind aproa-
pele, ne grabim in ceea ce putem sa-i fim de folos, adica ne
intindem aripile catre celalalt.
23. Ceea ce se adauga: $i celalalt la fel era acoperit" nu se
11
gase§te in vechea traducere §i se poate intreba de ce, dupa
ce s-a spus: "Fiecare dintre cele doua aripi acoperea trupul lor",
se adauga: "$i celalalt la fel era acoperit". Cercetand cu atentie
versiunile talmacite, a lui Aquila, Theodotius §i Symmachus,
nu gasim nimic despre aceste afirmatii, dar, recitind scrierile
Fericitului Ieronim, aflam ca el a gasit aceasta afirmatie in
originalul ebraic, nu chiar cuvant cu cuvant, ci aproape de
sensul ei. Se poate intreba, intr-adevar, de ce apoi s-a spus:
"Fiecare acoperea trupul sau" §i indata adauga: $i celalalt
11
la fel era acoperit". Daca ar spune unul" §i celalalt", mo-
/1 11
tivul pentru care ar spune ar fi pertinent. Dupa ce s-a spus
56 Iez. 1, 11.
164 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I Omilia VII 165

,,fiecare 1
11
se adauga "celalalt", de vreme ce prin fiecare"
11
sunt ,,toate"? Daca privim cu atentie viata celor de-
sava:r,iti eforturile celor care progreseaza, observam ca
"fiecare" §i "celalalt" nu sunt folositi fara temei. Cei care i§i
plang gre~elile §i intind catre aproapele lor aripile virtu-
tilor prin exemplul lor, fara nid o indoiala, sunt desavar§iti.
Or1 sunt foarte multi dintre cei foarte mid care vad lacrimile
lor ;;i ii imita. Cei mid, de§i putusera sa fie nepasatori in
pacato§enia lor, iau seama la sfinti §i la cei care se pazesc, §i
imediat se necajesc pentru,propriile pacate, se aprind ca sa
planga, se inflacareaza spre cainta. Dupa cum vad ca sfintii
i§i acopera trupurile lor, a§a §i ei in9i9i se acopera cu aripile
lacrimilor lor. l§i aduc lor in;>i§i mari repro§uri: om fara vir-
tuti, de ce iti plangi pacatele atat de putin daca aceia nu ince-
teaza sa planga mereu, ei care intind spre aproapele lor aripile
virtutilor prin exemplul lor.
nu consimte sa-$i puna cuvantul Sau pentru nedreptate.
Ce sa facem atunci, fratii mei preaiubiti? Iata ca avem ras-
puns in inima ce sa facem. Pacatele pe care le-am fa.cut, sa le
parasim 9i sale condamnam. Este scris: ,,Dreptul, de la in-
ceput, este acuzatorul sau'' 58 • Orice pacatos, schimbat prin
lacrimi, deja incepe sa fie drept, fiindca a inceput sa con-
damne ceea ce a facut. Cum sa nu fie drept un om care, prin
lacrimi, se infurie impotriva nedreptatii sale? Aparatorul
nostru eel drept ne va apara pe noi, nedreptii, la judecata,
pentru ca am invatat sa ne cunoa9tem pe noi in9ine 9i sa ne
condamnam ca nedrepti. Sa ne punem nadejdea nu in lacri-
mile noastre, nu in faptele noastre, din interventia Aparato-
rului nostru care traie9te §i imparate9te cu Tatal in unime
cu Sfantul Duh, Dumnezeu, in vedi vecilor. Am.in.

24. Prin aceste cuvinte trebuie ca noi, care inca suntem

foarte mid, sa punem intotdeauna in fata ochilor mintii
noastre virtutile 9i lacrimile celor desavar9iti. Sa imitam cele
pe care le vedem la ei ca, de vreme ce am inceput sa cre9tem,
sa putem acoperi, printr-o cercetare severa, raul pe care
I-am facut. Piangand continuu, prin cainta noastra de zi cu zi,
avem in ceruri Preotul care mijloce9te pentru noi. Despre
aceasta se spune prin loan: $i daca a pacatuit dneva, avem
11

Aparator catre Tatal, pe Iisus Hristos eel drept, 9i El este

jertfa de ispa9ire pentru pacatele noastre" 57 • Iata ca sufletul
nostru tresare de bucurie cand auzim vorbindu-se despre pu-
terea Aparatorului nostru. Dar tresarirea noastra de bucurie
din nou este roasa de teama, fiindca Aparatorul nostru este
numit drept. Insa noi avem pridni nedrepte §i Aparatorul
eel drept nu poate sa apere niddecum pridnile nedrepte nici

57 I In 2, 1-2. 58 Pilde 18, 7.

 Omilia VIII

1. Ca multi oameni cresc duhovnice~te datorita exem-

plelor celor drepti, s-a aratat la sfar§itul cuvantarii anterioare.
Aceasta profetul ne-o arata mai !impede cand adauga la cele
ce le spusese: ,,$i auzeam falfaitul aripilor, ca un vuiet de
ape multe" 1• in Sfanta Scriptura, de obicei, prin ape sunt de-
semnate popoarele. Astfel, se spune prin Joan: ,,Apele, in-
tr-adevar, sunt popoarele" 2• Un popor este desemnat prin ape
din cauza zgomotului pe care-I face viata lui, prin agitatia
trupeasca §i pentru ca zi de zi, prin curgerea de neoprit a
timpului, aluneca spre moarte. Dupa cum am spus adesea,
aripile fiintelor sunt virtutile sfintilor. Ce inseamna cand
profetul aude falfaitul aripilor cape un vuiet de ape multe,
daca nu faptul ca acele aripi ale virtutilor care, prin buna-
tatea Dumnezeului Atotputemic, falfaiau mai irttai la putini
sfinti, acum sunt raspandite prin propovaduire 15i rasuna in
tinutul multor popoare? Atunci cand Domnul S-a 1ntrupat,
a patimit §i a inviat, fiintele inaripate au fost putine, pentru
ca erau foarte rari oamenii care sa fie doritori de cele cere§ti
§i sa se inalte la cele de sus prin aripile virtutilor. Dar, du pace
s-a raspanditm lume propovaduirea despre dumnezeirea Lui,
cati oameni foarte neinsemnati, cati oameni mai importanti,
cati tineri putemici, cati oameni slabi, cate pacatoase intoarse,
cate fecioare in varsta nu s-au inaltat, prin credinta §i prin
iubire catre cele cere§ti! Cine ar putea sa povesteasca toate
acestea, cine ar putea sa-i numere? Iata ca falfaitul aripilor,

1 Iez. 1, 24.
2 Apoc. 17, 15.
168 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
care la inceput in putine fiinte, acum rasuna in popoare, acum
aripile virtutilor inalta intreaga lume spre cerul ravnit. A~;a­
dar, se spune cu indreptatire: ,,$i auzeam falfaitul aripilor,
E:4 PJ YH*ti~ de ape multe", caci, du pa cum am spus inainte,
acel falfait al virtutilor, care la inceput ajungea de la putini
sfinti la urechea lui Dumnezeu, dupa aceea a ajuns, ca de la
ape multe, adica s-a auzit multiplicat, de la nenumarate po-
poare. Despre acest vuiet se adauga cu indreptatire:
2. ,,Ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt" 3 • Ce inseamna
cand se spune despre fiintele sfinte ca falfaitul aripilor era
ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt, daca nu faptul ca Insu§i
Dumnezeul eel Atotputernic umple de dorinta mintile sfin-
tilor §i, dupa ce acestea s-au umplut, tot El Insu§i le face
auzite? El Insu§i a pus iubire in inimile sfintilor §i El Insu§i
asculta rugaciunea din inimile iubitoare. Petru a plans amar-
nic lepadarea sa, §i totu§i, acolo (la pocainta) a fost dinainte
impulsionat, pentru ca Iisus 1-a privit pe Petru4 • Dupa multe
pacate murdare, Maria Magdalena a venit la picioarele Man-
tuitorului nostru, plangand5; dar cine ii inunda inima ina-
untrul ei, daca nu Cel Care, in afara, a primit-o cu buna-
vointa? Cine a impins-o spre lacrimi prin duh de remu§care,
daca nu Cel Care, in· afar a, inaintea eel or cazuti asemenea,
a primit-o ca sa o ierte? Mantuitorul nostru, deci, a inde-
partat mintea femeii pacatoase de la. cele rele atunci cand
ea 5,..a cait de pacat §i a primit-o ca sa 0 izbaveasca de pacat.
Cu indreptatire se spune ca falfaitul aripilor este ca glasul lui
Dumnezeu eel Preainalt, caci ceea ce se lucreaza prin virtu-
tile sfintilor vine de ,la harul Celui Care imparte dupa merit.
3. Acesta, cii indreptatire, este numit prin profet Dumnezeul
eel Prea Inalt. Iri Sfanta Scriptura uneori se zice ,,dumnezeu"
3 lez. 1, 24.
4 Cf Le. 22, 61-62.
5 Cf Le. 7, 37-38.
Omilia VIII 169
prin atribuire de nume, iar alteori cu adevarat in sens propriu.
A§adar, se spune prin atribuire de nume, in texte precum:
,,Iata, Eti am facut din tine un dumnezeu pentru faraon" 6 •
De asemenea §i Moise zice: Daca cineva face aceasta sau aceasta,
,,cheama..l in fata dumnezeilor'' 7, adica in fata preoplor. $i iar~i:
,,Sa nu-i grfile§ti de rau pe dumnezei" 8, adica pe preoti. $i psal-
mistul zice: ,,Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor §i
in mijlocul lor va discerne intre dumnezei" 9 • ,,Dumnezeu"
este, dimpotriva, spus in sens propriu, in texte precum eel
in care El Insu§i zice catre Moise: ,,Eu sunt Dumnezeul ta-
talui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac §i
Dumnezeul lui Iacov" 10 • De aceea, Apostolul Pavel, vrand sa
deosebeasca atribuirea numelui lui Dumnezeu de folosirea lui
in sens propriu, a spus despre Mantuitorul nostru, zicand:
,,Ai carora sunt patriarhii §i din care dupa trup este Hristos,
Cel Ce este peste toate Dumnezeu binecuvantat in veci" 11 •
A§adar, cand se spune ,,dumnezeu" prin atribuire, acela este
,,dumnezeu" intre toti; cand se spune ,,Dumnezeu" cu ade-
varat in sens propriu, El este deasupra tuturor. Ca sa se arate
ca Hristos este Dumnezeu prin fire, s-a spus ca Acesta este
nu numai. Dumnezeu, ci Dumnezeu mai presus de toate.
Caci §i fiecare dintre cei ale§i, dupa cum am spus inainte,
datorita faptului ca este a§ezat inainte ca un exemplu al drep-
tatii, poate fi numit ,,dumnezeu", dar ,,dumnezeu" intre
toti ceilalti, fiindca i se spune ,,dumnezeu" prin atribuire.
Insa Hristos este Dumnezeu mai presus de toate, fiindca este
Dumnezeu dupa fire. Pe Acesta pe Care Pavel II nume§te
6 leg. 7, 1.
7 Cf leg. 22, 8.
8 leg. 22, 28.
9 Ps. 81, 1.
10 leg. 3, 6.
11 Rom. 9, 5.
170 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Dumnezeu mai presus de toate, Profetul Iezechiel, II nume§te
Dumnezeul eel Preainalt. Astfel, dupa ce s-a spus: ,,Auzeam
falfaitul aripilor, ca un vuiet de ape multe", pentru ca la aceasta
s-aadaugat: ,,Ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt", am mai
putea intelege aceste cuvinte §i cu privire la ceea ce §tim ca
va fi 1n viitor cu cei ale§i. Falfaitul aripilor, dupa cum am spus,
a fost facut prin sfintii care L-au propovaduit. Vuietul de ape
s-a facut prin popoarele care s-au convertit §i i-au urmat.
Dar chiar acest vuiet de ape va fi la un moment dat glasul
lui Dumnezeu eel Preainalt, caci multimea, care acum este
atrasa la credinta prin sfintii invatatori, va fi intr-o zi reu-
nita in patria cereasca, astfel incat toti ale§ii sa slaveasca fara
incetare, vazandu-L permanent pe Cel pe Care-L slavesc.
$i pentru ca atunci toata aceasta multime de sfinti vor deveni,
in mod desavar§it, trupul Mantuitorului, dupa cuvantul
lui Pavel care zice: ,,Pentru ca §i faptura insa§i se va izbavi
din robia stricaciunii pentru libertatea maririi fiilor lui
Dumnezeu" 12, vor fi atunci a§a de uniti cu El incat, fiind bi-
ruita in ei toata dezbinarea 13 prin inviere, nimic nu se va mai
impotrivi in ei iubirii sfinte, ci vor fi deplin uniti spre slava
Mantuitorului lor. De aceea cu indreptatire este spus: ,,Ca gla-
sul lui Dumnezeu eel Preainalt".
4. Este de remarcat ordinea descrierii, pentru ca mai intai
se vorbe§te de falfaitul din aripile fiintelor, care apoi devine
ca vuietul de ape multe §i 1n cele din urma ca glasul lui Dum-
nezeu eel Preainalt. A§adar, ceea ce mai intai au propovaduit
sfintii, aceea au crezut apoi popoarele aduse la credinta, §i
12 Rom. 8, 21.
13Literal ,, toata stricaciunea" despre care vorbegte gi Sfantul Apostol
Pavel mai sus. Termenul latin corruptione este folosit aici dupa sensul
etimologic, cu intelesul de neunire" dezbinare", ruptura intre Dum-
11 11
nezeu gi oameni, care antreneaza cu sine dezbinarea interioara gi dez-
integrarea intregii fiinte (n. ed.).
Omilia VIII 171
au pazit §i, in cele din urma, ridicate la sala§urile cere§ti,
ele vor aduce slava Izbavitorului tuturor. Astfel, falfaitul
aripilor fiintelor devine ca un vuiet de ape, iar vuietul de ape
devine ca glasul Dumnezeului eel Preainalt, caci slava Dum"'"
nezeului Atotputemic, adusa mai J:ntai de pupni oameni, dupa
aceea a fost adusa de multi. $i aceasta slava, pe care multi
o aduc acum, pe cand starea lor stricacioasa inca Ii se impo-
trive§te in ei in§i§i, o vor face atunci sa rasune, toti cei ale:;;i,
uni ti deja cu Capul lor. Lucrarea §i virtutile sfintelor fiinte
sunt descrise §i mai mult in textul care urmeaza:
5. ,,Cand mergeau, era ca zgomotul unei multimi, ca zgo-
motul dintr-o tabara de razboi" 14 • Daca prin glasul Dumne-
zeului eel Preainalt este desemnata slavirea Creatorului
nostru in patria cereasca, nu e de mirare ca vorbele profe-
tului se intorc din nou la lucrarea sfintilor care traiesc inca in
aceasta viata, pentru ca Duhul Stant nu spune simultan in
afara, prin vorbirea profetiJor, ceea ce dezvaluie simultan
inauntru, in inima lor. Apa cuno§tintei, care a umplut su-
fletul celui ce profete§te, se revarsa navalnic in contemplatie.
Dar, pentru ca orice gura omeneasca, adica deschizatura tru-
pului, este prea stramta pentru duh, pentru a cuprinde acea
imensitate care este contemplata, vorbirea se diversifica.
A§adar dupa ce a contemplat cum falfaitul aripilor este in
ceruri ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt, din nou se in-
toarce spre pamant §i vorbe§te despre ceea ce fac aici fiin-
tele inaripate pentru a se invrednici acolo de fericirea desa-
var§ita: ,,Cand mergeau, era ca zgomotul unei multimi, ca zgo-
motul dintr-o tabara de razboi". De vreme ce sfintii propova-
duitori fac inconjurul lumii spre a propovadui §i a atrage la
credinta, fiintele merg. $i pentru ca ace§tia ii aduna pe cei
care de indata au crezut §i ii ridica la slavirea Creatorului
nostru, zgomotul se face ca eel al unei multimi. Pentru ca
14 Iez. 1,' 25.
172 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
prin propovaduire l§i asuma lupta impotriva puterilor po-
trivnice/ cu indreptatire se adauga: flea zgomotul dintr-o
tabara de razboi Cand sfintilor propovaduitori Ii se ala-
11
• toare pent;u duhurile rele. In ce fel este 1nfrico§atoare1 se arata
tura popoarele de credindo§i1 ei devin multimi de tabere
de razboi pregatiti pentru razboiul credintei impotriva du-
hurilor rele. Cand1 zi de zi1 credindo§ii se umplu de dorin-
tele cere§ti1 dispretuindu-le pe cele pamante§ti1 §i-§i asuma
nevointe prin iubirea patriei celei mai de Sus1ei devin tabere
de razboi indreptate f/impotriva puterilor vazduhurilor
pentru ca/ inarmati cu credinta §i protejati prin buna lucrare/
ei inainteaza. Ca §i cum s-ar adresa unor tabere ale unei ar-
mate duhovnice§ti1prin Pavel se zice: Jmbracati-va cu toata
armatura lui Dumnezeu1 ca sa puteti sta impotriva unelti-
rilor diavolului1 cad lupta noastra nu este impotriva trupului
§i a sangelui/ d impotriva domniilor §i stapaniilor/ impo-
triva stapanitorilor intunericului acestui veac impotriva 1
duhurilor rautatii/ raspandite in vazduhuri 1115 •
6. Multimile sfintilor1 a§adar1 sunt taberele care due raz-
boiul impotriva puterilor vazduhurilor. De aceea §i Sfanta
Biserica Universala astfel este descrisa sub chipul unei iubite1
!neat sa se spuna: f/Frumoasa e§ti1 iubita mea ginga§a §i sla-
1
vita ca Ierusalimul §i infrico§atoare ca o tabara a§ezata in
linie de razboi1116 • A§adar1pentru ca Ierusalim se traduce ve-
derea padi 1nume prin care este desemnata patria cereasca1
11
se spune ca Biserica este ginga§a §i slavita ca Ierusalimul
pentru ca ceea ce ea traie§te §i ceea ce ea dore§te sunt deja
comparabile cu vederea padi interioare1 astfel ca ea iube§te
sa vada in ea pe Creatorul ei §i dore§te sa contemple fru-
musetea Lui1 despre care este scris: 11 Spre care ingerii doresc
sa priveasca" 17 • Se poate spune ca ea este deja asemenea
15 Ef. 6, 11-12.
16 Cant. 6, 3.
17 I Pt. 1, 12.
Omilia VIII 173
ingerilor prin dorintele iubirii ei. Or cu cat se arata mai iu-
1
bitoare fata de Dumnezeu1 cu atat devine mai infrico§a-
prin comparatia urmatoare: ,,Cao tabara a§ezata in linie de
razboi Ce este aceasta ca Stanta Biserica este infrico§atoare
1118
•
pentru vrajma§ii ei ca 0 tabara a§ezata in linie de razboi?
Aceasta comparatie nu este lipsita de o semnificatie adanca
§i de aceea trebuie privita cu o deosebita atentie. ~tim §i
11
/ toata lumea §tie ca linia de lupta a taberelor militare atunci
se arata de temut pentru du§mani cand ea este concentrata
§i compacta astfel !neat sa nu apara intrerupta in nici un loc.
Caci daca astfel este dispusa1 !neat sa lase un loc gol prin
care du§manul sa poata intra1 atund1 fara indoiala.1 ea nu este
de temut pentru du§mani. A§adar §i noi1 cand aranjam linia
1
de lupta duhovniceasca impotriva duhurilor rele, este absolut
necesar sa ne gasim intotdeauna uniti §i strangi prin iubire/
§i nidodata separati unii de altii prin ura/ pentru ca orice
buna lucrare am vrea sa fie in noi1 daca ne lipsegte dragostea1
prin raul dezbinarii se deschide un loc in linia noastra de lupta/
pe unde vrajma§ul ar putea intra pentru a ne lovi.
7. Vechiul vrajma§ nu se teme de fecioria noastra1 daca
aceasta este fara dragoste1 cad el nu este apasat de pofta tru-
11
pului 1ncat sa se mole§easca in desfranare. El nu se teme de
1nfranare1 cad et care nu e impins de nevoile trupului1 nu
folose§te hrana. Nuse teme daca un om imparte bunurile
pamantegti/ daca aceluia ii lipsegte din lucrare iubirea/ cad
el nu are nevoie de sustinerea materiala a bogatiei. Dar el
se teme foarte tare atund cand gasegte in noi dragostea ade-
varata/ adica de acea dragoste smerita pe care ne-o aratam
unii fata de altii1 §i vede cu ochi foarte rai armonia noastra/
fiindca noi am pastrat-o pe pamant1 iar el a pierdut-o in cer1
18 Cant. 6, 3.
 U'4 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
refuza.nd sa o pastreze. Cu indreptap.re, a§adar, se spune: ,,ln-
frico§atoare ca linia de lupta a taberelor de razboi" 19, cad du-
hurile raului se tern cu atat mai tare de multimea ale§ilor
cu cat ii vad stran§i §i unip. contra lor prin armonia dragostei.
8. Se arata cat de mare este virtutea armoniei cand ni se
demonstreaza ca fara ea, celelalte virtuti nu mai sunt virtuti.
A§adar, mare este virtutea infranarii, dar, daca dneva astfel
se abp.ne de la hrana meat sa judece pe alp.i in privinta man-
carii §i chiar sa condamne aceste alimente pe care Dumnezeu
le-a creat pentru a fi folosite de credindo§i atunci cand a venit
lucrarea harului20, ce a devenit pentru el virtutea infranarii
daca nu mreaja pacatului? De aid, psalmistul, aratand ca
, infranarea nu inseamna nimic fara armonie, zice: ,,Laudati-L
pe El in timpan §i in cor" 21 • In timpan rasuna 0 piele uscata;
insa in cor glasurile canta in armonie. Ce se desemneaza ded
prin timpan daca nu infranarea §ice se desemneaza prin cor
daca nu armonia dragostei? A§adar, cine poste§te astfel incat
sa lipseasca dragostea, lauda in timpan, dar nu lauda in cor.
Sunt destui oameni care, cat timp se preocupa sa §tie mai mult
decat este necesar, renunta la pacea cu cei apropiati pe care-i
condamna ca obtuzi §i pro§ti. De aceea, prin Insu§i Ade-
varul ni se atrage atentia, cand zice: ,,Aveti sare intru voi §i
tr~.iti in pace unii cu alp.i" 22, ca oricine se preocupa sa aiba sarea
J::nte,lepciunii, neaparat sa aiba grija sa nu se departeze nicio-
data Q:e, la pacea armoniei. Ceea ce am spus despre aceste
19 <!&nt. 6, 3.
20 Cf. Rom. 14, 3-6. In Legea harului poruncile vechitestamentare
cu privl.re Ja .animalele curate ~i cele necurate (Lev. 11, 20, 23-26;
Deut. H, l·2fi)~11u mat sunt intelese dupa litera, ci dupa duh (cfFapte
11, 1-17) (n. ed.).
21 Ps. 150, 4.
22 Mc. 9, 49.
Omilia VIII 175
doua virtuti, trebuie sa le percepem §i cu privire la toate
celelalte virtuti. De aceea §i Pavel ne da acest sfat infrico-
§ator, zicand: ,,Cautati pacea cu toata lumea §i sfintenia, fara
de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" 23 •
9. Ca nimic nu poate sa placa lui Dumnezeu fara armonie,
Insu§i Adevarul o arata, zicand: ,,Daca iti vei aduce darul tau
la altar §i acolo Ip. vei aduce aminte ca fratele tau are ceva im-
potriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, §i mergi
intfil §i impaca-te cu fratele tau §i apoi, venind, adu darul tau" 24 •
Iata ca El nu vrea sa primeasca jertfa de la cei certati §i re-
fuza sa accepte arderea lor de tot. De aid, a§adar, chibzuti
cat de mare este raul discordiei din cauza caruia este respins
pana §i darul prin care pacatul este dezlegat. Pentru ca cei
ale§i sunt uniti intotdeauna prin dragoste §i aceasta dragoste
a lor aduce un cantec de slava Creatorului, cu adevarat pro-
voaca chinurile groazei in duhurile rele, vechii lor vrajma§i.
De aceea, cu indreptatire se spune acum despre fiintele ina-
ripate: ,,Cand mergeau, era ca zgomotul unei multi.mi, ca zgo-
motul dintr-o tabara de razboi".
10. E o placere sa prive§ti cu ochii credintei de la inceputul
Sfintei Biserici pana la sfar§itul lumii §i sa vezi in ce fel merge
aceasta tabara de razboi. A§adar, multimile de o§ti sunt nu-
mite ,,tabara", atunci cand ele inainteaza pregatite pentru
lupta sau cand zabovesc in timpul deplasarii intr-un anumit
loc25• Drumul acestor tabere de razboi este viata veacului pre-
zent, toti, traind in armonie dato11ita sfintilor.
, Una este tabara
23 Evr. 12, 14.
24 Mt. 5, 23-24.
25 Sfantul Grigorie se refera la cele doua sensuri derivate din ex-
presia ,,tabara de razboi": o~tile sunt numite ,,tabara" atunci cand
ele tabarasc asupra du~manului sau cand tabarasc pentru popas in-
tr-un anumit loc (n. ed.).
176 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
propova.duitorilor care lupta in toate partile spre a dobandi
sufletele, prin buna lor pregatire in sfanta lucrare. Alta este
tabara celor care se infraneaza §i a celor retra§i din aceasta
lume, care, in fiecare zi se pregatesc in inima lor sa faca fata
asaltului duhurilor rele. Alta este tabara sotilor credincio§i care,
traind in armonie in dragostea Dumnezeului celui Atot-
puternic, astfel I§i indeplinesc datoria trupeasca unul fata
de altul !neat, totu§i, sa nu uite niciodata de buna lucrare
cu care sunt datori lui Dumnezeu. Iar daca o neglijeaza, ca oa-
meni ce sunt, o rascumpbha neincetat prin fapte de iubire.
A§adar, fiindca diversele categorii de credincio§i, de la ince-
putul Sfintei Biserici pana la sfar§itul lumii, traind in inte-
legere, lupta impotriva puterilor vazduhului, sunt tabara
de razboi care merge §i zgomotul lor este ca acela al unei
tabere de razboi. Caci in ei rasuna §i sabiile virtutilor §i
armurile minunilor spre slava Dumnezeului Atotputernic.
Despre sfintele fiinte se adauga:
11. ,,Atunci cand stateau, aripile lor erau lasate in jos" 26 •
Fiintele sfinte stau cand privesc cu atentie prin contemplatie
cele care sunt despre Dumnezeu. Dar aripile lor se lasa in jos,
pentru cam timp ce privesc judecap.le drepte ale lui Dumnezeu,
virtutile lor palesc in ochii lor. Acest lucru este aratat !impede
cand se adauga imediat:
12. ,,Caci atunci cand se facea un glas deasupra firma-
mentului care era deasupra capului lor, ele stateau §i I§i co-
borau aripile" 27 • Am considerat mai sus ca firmamentul trebuie
sa-1 explicam dupa o dubla mtelegere. Putem, a§a cums-a spus,
sa intelegem prin numele firmament puterile cere§ti. $i tot
numele firmament poate desemna pe Fiul eel Unul-Nascut
26 Iez. 1, 24.
27 Iez. 1, 24.
Omilia VIII 177
intrupat, prin Care firea noastra a fost facuta ferma 28 in El
pentru ve§nicie. Sa spunem mai intai ce discernem cu privire
la ingeri §i apoi ce discernem cu privire la Domnul ingerilor.
Iata, a§adar, ca se spune: ,,Atunci cand se facea un glas dea-
supra firmamentului, ele stateau §i i§i coborau aripile". Mai
intai trebuie sa §tim ca in acest loc, ,,submittere" 29 nu trebuie
inteles in sensul de a intinde de jos in sus, ci de a cobori ari-
pile de sus in jos, din cauza a ceea ce s-a spus mai inainte:
,,Cand stateau, aripile lor erau lasate in jos". A§adar, noi tre-
buie sa ne intrebam ce este glasul care se face deasupra fir-
mamentului. Dar acest glas 11 intelegem mai bine, daca ne
urcam ca prin ni§te pa§i, de la cele mai de jos spre cele mai
de sus. Dupa cum auzul trupului este trezit de glas, tot a§a
§i simturile30 mintii sunt trezite de intelectul care lucreaza in
interior. Deci glasul din interiorul mintii este ca o voce a
intelectului. Dar trebuie §tiut ca perceptiilor noastre le vorbe§te
28 Prin Hristos, firea noastra a fost facuta sa stea ferma ;;i neclin-
tita !n credinta, sa nu mai cada !n pacate prin voia libera ;;i sa nu
mai fie patimitoare, stricacioasa ;;i muritoare. Am fost izbaviti nu
numai de vina pacatului, ci 9i de afectele nepacatoase (oboseala,
foame, sete, moarte) care au intrat !n firea omului odata cu caderea
!n pacat. Aceasta stare de nepatimire ne-o 1nsu;;im in mod continuu
'in aceasta viata prin Sfintele Taine, prin lucrarea virtutilor ;;i prin con-
templarea dogmelor dumnezeie;;ti pe care le intelegem din reve-
latie, urmand s-o dobandim desavar9it in Imparatia cerurilor cand
vom putea vedea desavar9it, fara incetare, pe Dumnezeu, prin lu-
crarea Duhului Stant (n. ed.).
29 In limba latina, verbul submittere se poate traduce 9i cu a trimite
11
dedesubt" ,,a Iasa sa cada" ,,a cobor!" dar ;;i cu ,,a trimite de jos in sus",
ca in expresia pamantul face sa rasara flori" submittit flares. Inver-
II
setul anterior: Cand stateau, aripile lor erau lasate (!n jos)" nu este
11
folosit tot verbul submittere, ci verbul dimittere al carui inteles este mai
precis: ,,a demite", ,,a destitui", ,,a elibera din activitate" (n. ed.).
30 Dupa cum trupul are organe de simt prin care percepe sunetul,
imaginea, gustul, mirosul, forma, tot a§a ;;i mintea aude sau percepe
glasul intelectului (n. ed.).
178 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
cand glasµl trupului, cand glasul sufletului, cand glasul fir-
mamentului, cand glasul care este deasupra firmamentului.
13. Sa ne imaginam ca cineva este vatamat de aproapele
sau, §i printr-un rationament omenesc, gande§te sa intoarca
vatamarea, sa rasplateasca raul cu rau. Acestuia ii vorbe§te
1n minte glasul trupului. De vreme ce poruncile dumneze-
ie§ti ne invata sa facem bine celor care ne urasc31 §i acel om
se gande§te sa faca rau celor care-I urasc e limpede ca in su-
fletul lui rasuna glasul trupului. Zi de zi facem multe lucruri
pamante§ti, apoi ne intoarceam la rugaciune. Prin cainta
sufletul se aprinde, dar imaginile acelor lucruri pe care
le-am fa.cut se invartesc in minte §i impiedica in rugaciune
intentia caintei. $i ceea ce am fa.cut cu voie in afara, induram
fara voie inauntrul nostru, !neat acele vedenii ale gandurilor
impra§tie mintea prin imagini care prind trup impiedi-
cand-o sa se adune in intregime numai pentru rugaciune.
Acesta este glasul trupului.
14. Atunci cand noi biruim aceste dificultati §i alungam
din fata ochilor mintii toate imaginile care prind trup, cand
cercetam in noi in§ine firea acestui suflet care poate sa insu-
fleteasca trupul, dar nu reu§e§te sa-1 adune in ganduri bune,
dupa cum dore§te, descoperim un duh inteligent, care tra-
ie§te prin puterea Creatorului §i care insuflete§te trupul care-I
sustine, dar care este totodata supus uitarii §i schimbarii, fiind
adesea afectat de frica sau inflacarat de bucurie. insa§i aceasta
intelegere a sufletului este glasul lui, care ne face sa percepem
ce este el. $i acest glas este tot sub firmament.
15. Urcand deasupra sufletului, noi cautam glasul venit
din firmament cand cautam sa vedem cum este acea nenu-
marata mulpme a sfinµIor mgeri care-L vad pe Atotputemic111
31 Mt. 5, 44.
Omilia VIII 179
Dumnezeu, ce este, pentru ei, bucuria fara de sfar§it a vederii
lui Dumnezeu, ce este aceasta fericire deplina, ce este acest foe
al iubirii care nu chinuie, ci desfata, cat de mare este dorinta
insotita de satietate de a-L vedea pe Dumnezeu, §i cat de mare
este satietatea insotita de dorinta. In ace§ti ingeri, nici do-
rinta nu provoaca suferinta, nici sapetatea nu da na§tere la sila.
Nedezlipindu-se de fericire, in ce mod sunt fericiti? Contem-
pland fara incetare ve§nicia, in ce mod sunt ve§nici? Uniti
cu lumina, in ce mod devin lumina? Privind fara incetare
ceea ce este imutabil, in ce mod se schimba in imutabilitate?
Dar, cand gandim acestea despre ingeri, este Inca glasul venit
din firmament, nu eel de deasupra firmamentului.
16. A§adar, sa treaca sufletul dincolo eyi Ia.sand ingerii,
sa se ridice deasupra a tot ce este creat §i sa-§i fixeze ochii
credintei numai in lumina Creatorului sau. Dumnezeu singur
insuflete§te toate pe care le-a creat. El este pretutindeni §i
pretutind,eni in intregime. El nu poate fi drcumscris prin cu-
vinte §i este mai presus de orice cugetare. El poate fi perceput
dar nu poate fi vazut. El nu este absent nicaieri gi totu§i este
departe de gandurile nedreptilor. El nu lipse;;te nid acolo unde
este departe, caci, unde nu este prezent prin lucrarea harului,
este de fata prin pedeapsa. El atinge totul §i totu§i nu atinge
totul la fel. Pe unele le atinge ca sa existe, §i totu§i sa nu tra-
iasca §i sa simta, a§a cum sunt toate cele fara simtire. Pe altele
le atinge ca sa existe, sa traiasca §i sa simta, §i totu§i sa nu
aiba discernamant, a§a cum sunt animalele fara judecata.
Pe altele le atinge ca sa existe, sa traiasc1\ sa simta §i sa aiba
discemamant, a§a cum este firea omeneasca ~i cea ingereasca.
De§i El insu§i nu este niciodata diferit de El insu§i, totu§i
El atinge in mod diferit fiinte diferite. El este prezent peste
tot §i abia poate fi descoperit, noi urmam pe Cel ce sta ferm §i
neclintit, dar nu putem sa-L ajungem" Sa punem, a§adar, ina-
intea ochilor mintii mtrebarea: ce este aceasta fire care tine toate,
 ~~----------
180 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
umple toate, inconjoara toate, este mai presus de toate §i
sustine toate? Nici nu sustine pe unele in parte, iar altora le
este mai presus, nici nu le umple pe unele in parte, iar pe al-
tele le inconjoara, ci le umple inconjurandu-le, le inconjoara
umpiandu-le, le depa§e§te sustinandu-le, le sustine depa-
§indu-le. Cand sufletul cugeta la puterea acestei firi care-I
cuprinde, se face un glas de deasupra firmamentului, pen-
tru ca i§i face o idee cu privire la Cel care transcende chiar
§i modul in care sunt imaginati ingerii, prin incomprehen-
sibilitatea Sa (sua incompr&hensibilitate).
17. A§adar, cand se face glasul de deasupra firmamentului,
fiintele se opresc §i i§i lasa aripile in jos pentru ca, atunci cand
mintile sfintilor privesc puterea Creatorului lor printr-o
contemplatie adanca, virtutile pe care le au I§i pierd valoarea
inaintea lor §i ei devin cu atat mai neinsemnati in ochii lor,
cu cat le apare mai inalta acea voce pe care o aud de deasupra
ingerilor. Poate ca ei sunt invatati, dar, cand incep sa se gan-
deasca in tacerea mintii la ceea ce inseamna intelepciunea
de negrait a lui Dumnezeu, care invata mintile oamenilor
fara zgomotul produs de cuvinte, §i ca vocea invatatorului
degeaba lucreaza daca aceasta intelepciune nu invata ea in-
sa§i mintile ascultatorilor, imediat §tiinta lor Ii se pare a fi
nimic, caci "nici eel ce sade§te nu e ceva, nici eel ce uda, ci nu-
mai Dumnezeu care face sa creasca" 32 • Poate ca ei sunt profeti,
dar sesizand in tacerea mintii ca nu pot sa patrunda, cu pri-
virea profetiei, toate tainele dumnezeirii deodata, dupa cum
zice Apostolul: Jn parte cunoa§tem §i in parte profetim" 33,
atunci inteleg ca din acea imensitate a tainelor tot ce vad este
putin §i din 1nsa9i maltiffiea luminii, §i mai putin ceea ce au per-
ceput, concentrandu-§i privirea, ca printr-o spartura. A§adar,
32 I Cor. 3, 7.
33 I Cor. 13, 9.
--------------- -
Omilia VIII 181
I§i lasa aripile in jos cand se face auzit glasul de deasupra
firmamentului, in sensul ca ei se smeresc prin cele pe care
le percep atunci cand l§i fixeaza privirea lor catre cele de SUS,
pe care nu le pot intelege deplin.
18. Adesea chiar prin gandurile bune pe care le au, sfintii
se simt maguliti !neat mintile lor se inalta la o oarecare in-
credere in sine, dar imediat se intorc la judecatile ascunse
ale lui Dumnezeu, vazand cum unii cad de la virtute in iad
prin mandrie, iar altii, indreptati de la gre§eli, se inalta la
cer prin smerenie. Chemandu-ne inapoi la smerenie, pro-
fetul ne infrico§eaza §i ne indeamna, zicand: "Veniti ;;i ve-
deti lucrurile lui Dumnezeu, infrico;;ator in sfaturi mai mult
decat fiii oamenilor" 34 • Cine ar putea sa-;;i dea seama cum se
cuvine cat de infrico;;atoare sunt planurile lui Dumnezeu
cu privire la noi, cand un om, virtuos la inceput, ia, in cele
din urma, drumul patimilor, iar altul, plin de patimi, sfar-
;;e;;te in virtuti? De aceea zice §i Solomon: Exista oameni
11
drepti ;;i oameni intelepti, ;;i faptele lor sunt in mana lui
Dumnezeu. $i totu§i nimeni nu ;;tie nici macar daca este
vrednic de iubire sau de ura, ci toate ale viitorului sunt ne-
sigure inaintea oamenilor" 35 • $i Inca: Este o cale care pare
11
dreapta in ochii oamenilor, dar am cunoscut ca duce la
moarte" 36 • A cuget? la aceste adancimi ale judecatii tainice
ce altceva inseamna decat sa la§i aripile in jos, adica sa nu
te mai increzi in nici o virtute, ci sa tremuri de o mare frica.
Fie ca iau in seama firea Atotputernicului Dumnezeu, fie ca se
gandesc la judecatile Lui, tremurand, sfintii se tern foarte
mult. Pentru ei, deci, a se smeri in virtutile pe care_le au este
ca ;;i cum ar lasa aripile in jos.
34 Ps. 65, 4.
35 Eccl. 9, 1-2.
36 Pilde 14, 12.
182 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
19, Nu t\~a Avraam a lasat aripile 'in jos, care, atunci cand
a. 'inceput vorbeasca cu Dumnezeu, a recunoscut ca este
pulbere cenu§a, zicand: ,,Pot sa vorbesc cu Domnul meu,
de~i sunt pulbere §i cenu§a" 37 ? A§a a lasat aripile 'in jos Moise
priceput 1n toata mvatatura Egiptului38, imediat ce a auzit
cuvintele Domnului, a 'inteles ca 'ii lipsesc cuvintele: Te rag
/1
din suflet, Doamne, eu nu sunt 'indemanatic la vorba 'in-
cepand de ieri §i de alaltaieri. Caci de cand ai 'inceput a grai
cu robul tau, limba mea este mai 'incurcata §i mai 1nceata39 •
Ca §i cum ar spune limpede: ,,Dupa ce ascult de la Tine cu-
vintele vietii, 'inteleg ca erau pline de confuzie cuvintele
mele de mai inainte". Tot a§a Isaia, a carui via ta a placut lui
Dumnezeu pentru a-1 chema la propovaduire, atunci cand,
contemplandu-1 pe Dumnezeu, a fost atins pe gura de un car-
bune din altar, zice: Vai mie, ca am ramas fara cuvinte, ca sunt
II
un om cu buze spurcate" 40 • Acesta, inaltat spre cele de sus,
s-a scarbit de sine insu§i din cauza spurcaciunii buzelor.
Daca n-ar fi privit inaltimea curatiei cere§ti, n-ar fi inteles
ca este vrednic de osanda. Tot a§a a strigat Ieremia cand
Dumnezeu i-a grait: ,,O!, Doamne Dumnezeule, iata ca eu nu
§tiu sa vorbesc, pentru ca sunt un copil" 41 • Odata cu acele
vorbe pe care le auzea, a con§tientizat ca era el 'insu§i fara
cuvinte. Tot a§a Daniel, atunci cand a vazut acea viziune mi-
nunata, a fost istovit de puteri §i a cazut bolnav foarte multe
zile42, pentru ca cei care sunt puternici in virtuti, cand privesc
cele mai de sus ale lui Dumnezeu, devin 'in ochii lor slabi §i
fara putere. Tot a§a fericitul Iov, despre care Domnul a spus
37 Fe. 18, 27.
38 Cf Fapte 7, 22.
39 le~. 4, 10.
40 Is. 6, 5.
41 ler. 1, 6.
42 Cf Dan. 8, 27.
Omilia VIII 183
prietenilor sai: Nu ati vorbit de mine a§a de drept, precum
11
a vorbit robul meu Iov" 43, atunci cand a auzit cuvintele lui
Dumnezeu Care-i vorbea, a raspuns, zicand: ,,Am vorbit pros-
te§te §i despre lucruri care intrec cu mult intelegerea mea" 44 •
$i putin mai 'incolo: Pentru aceea, ma urgisesc eu pe mine
11
'insumi §i ma pocaiesc 'in praf §i 'in cenu§a" 45 • Acesta, cat de
intelept vorbise oamenilor, auzindu-L pe Dumnezeu vor-
bindu-i, i§i da seama ca a vorbit proste§te, caci, prin contem-
plarea adevaratei intelepciuni, a sa i s-a parut cu totul nesem-
nificativa. A§adar, la glasul care vine de deasupra, fiintele
'i§i lasa aripile in jos caci, fie ca noi cautam sa contemplam
puterea lui Dumnezeu 1n firea Lui, fie ca ne gandim sa o
descoperim 'in judecatile Sale tainice, inaltimile Lui sunt,
pentru noi, de nepatruns, §i tot ceea ce gandeam ca avem bun,
pale§te. Noi eram incredintati ca, printr-o cat de mica cu-
noa§tere, ne inaltam, dar, studiind firea invizibila de dea-
supra noastra §i judecatile de nepatruns ale acesteia, ne oprim
cu smerenie, Ia.sand aripile 'in jos. Urmeaza:
20. $i deasupra firmamentului care era deasupra cape-
11
telor lor, ceva care avea aspectul pietrei de safir, asemanator
unui tron, §i deasupra a ceea ce semana cu un tron, ceva ca
un chip de om, deasupra" 46 • Ce desemneaza tronul daca nu
acele puteri ingere§ti care depa§esc chiar 'ingerii prin vred-
nicia locului lor mai 'inalt? Caci, in timp ce ingerii sunt nu-
miti ,,trimi§i" §i adesea vin pentru anumite lucruri care trebuie
vestite oamenilor, nicaieri nu sunt mentionate tronurile ca
trimise pentru a sluji ca mesageri, intrucat Creatorul tuturor
conduce curtea de judecata 'in mijlocul lor la o mai mare
maltime. De aceea Apostolul Pavel, descriind ordinele cetelor
43 Iov 42, 7.
44 Iov 42, 3.
45 Iov 42, 6.
46 Iez. 1, 26.
 ~~------------~-
184 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
cere9ti pe care le vazuse, fiind rapit pana la al treilea cer,
zice: Fie tronuri, fie domnii, fie capetenii, fie stapaniri, toate
11
s-au fa.cut prin El §i in El" 47 • A9adar, el a numit tronurile
inaintea cetei ingerilor pentru ca a cunoscut ca tronurile
sunt mai presus de ele. Este firesc sa fie comparat tronul cu
o piatra de safir, fiindca aceasta are culoarea vazduhului.
Puterile cere9ti sunt desemnate prin piatra de safir, fiindca
aceste duhuri, printre care Atotputernicul Dumnezeu con-
duce curtea de judecata, detin in ceruri vrednicia unui rang
mai inalt. Deasupra tronului este ceva ca un chip de om,
pentru ca slava Mantuitoru!ui este deasupra §i acelor puteri,
care intrec chiar §i ingerii. Trebuie sa remarcam §i ordinea
celor observate. Deasupra fiintelor este firmamentul, deasupra
firmamentului, tronul, deasupra tronului se descrie ca este
un om, pentru ca deasupra sfintilor, care traiesc inca in stri-
caciunea trupului, sunt ingerii, iar deasupra ingerilor sunt
puterile ingere9ti superioare 9i foarte apropiate de Dumnezeu,
iar deasupra puterilor foarte apropiate de Dumnezeu a fost
inaltat Mijlocitorul dintre Dumnezeu §i oameni, Omul Iisus
Hristos.
21. Dupa cum am spus mai inainte, prin numele firma-
mentului trebuie sa se inteleaga Mijlocitorul dintre Dumnezeu
§i oameni, din cauza asumarii firii omene9ti, pentru ca de obicei,
prin duhul profetic sunt desemnate multe sub o singura de-
numire. Vocea care s-a fa.cut deasupra firmamentului este
cea care a rasunat din cer deasupra Domnului la botezul Lui,
zicand: Tu e9ti Fiul Meu eel iubit, intru Tine Mi-am gasit
/1
placerea" 48 . Sau, dupa cum se spune prin alt Evanghelist:
,,Acesta este Fiul Meu eel iubit intru Care Mi-am gasit pla-
cerea"49. Sa cercetam, a9adar, in ce fel fiintele aud acest glas
47 Col. 1, 16.
48 Le. 3, 22.
49 Mt. 3, 17.
185
Omilia VIII
9i i9i lasa aripile in jos. Daca vom intreba pe Profetul Avacum
ne va spune: Doamne, am auzit vorbele Tale 9i m-am temut,
11
am luat seama la lucrarea Ta 9i m-am infrico9at" 50 . Ce in-
seamna insa ce spune Tatal despre Fiul: Jntru Care Mi-am
gasit placerea" 51 ? Orice om care, pocaindu-se, i9i indreapta
gre9elile pe care le-a facut, se pocaie9te in el insu9i, ceea ce
arata ca nu i-a placut de sine insu9i pana ce nu indreapta ce
a facut. $i pentru ca Tatal Atotputernic a vorbit despre
pacato9i intr-un mod omenesc pentru a putea fi inteles de oa-
meni, 9i a zis: ,,Ma caiesc ca am facut om pe pamant" 52, a fost
ca 9i cum nu I-a placut de Sine insu9i in privinta pacato-
9ilor pe care i-a creat. Dar I-a placut mult de Sine numai in
privinta Unuia-Nascut Domnul nostru Iisus Hristos, fiindca
nu S-a cait ca L-a creat pe Acesta om printre oameni, in Care
niciodata in nici un mod nu s-a gasit pacat, dupa cum se
spune despre El prin psalmist: Juratu-S-a Domnul 9i nu-I
11
va parea rau. Tu e9ti preotinveac, dupa randuiala lui Mel-
chisedec"53. Deci Tatalui I-a placut mult de Sine numai in
privinta Mantuitorului nostru, cad numai in El nu a gasit
pacat prin care sa Se dezaprobe ca 9i cum prin cainta.
22. A9adar, fiintele sfinte aud glasul de deasupra firma-
mentului 9i le este teama pentru ca daca Unul singur este fara
de pacat, ele vad in curatia Lui cate pacatuiesc ele insele in
fiecare zi 9i cele pe care trebuie sa le planga fara incetare.
Ele iau seama cu atentie ca Insu9i Autorul vietii nu a plecat
din aceasta viata fara durerea patimirii. Prin urmare, acest glas
s-a facut auzit deasupra firmamentului, pentru ca a prevestit
hotararea Tatalui Atotputernic cu privire la moartea 9i invierea
Unuia-Nascut. Atunci cand glasul se face auzit deasupra
50 A vae. 3, 1-2 (LXX).
51 Mt. 3, 17.
52 Fe. 6, 6-7.
53 Ps. 109, 4.
 186 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
rirJl'li:t!l•m1an1:u11Lu, fiintele se opresc ;>i i§i lasa aripile in jos pen-
cand II vad pe InSU§i Unul-Nascut biciuit in
~f'i"l;1'.l!;4'~;1!i lume, leapada orice incredere in vreun merit de-al lor.
daca Cel Care a venit fara de pacat nu a plecat de aici
chin, cum sa nu merite chinurile cei care au venit aici
cu pacat? A§adar, insu§i firmamentul, care este deasupra ca-
puluifiintelor, adica este ceea ce transcende mintea sfintilor,
are deasupra lui glasul, caci Mantuitorul nostru a indurat
in trup hotararea pe care a pronuntat-o El ca Dumnezeu
impreuna cu Tatal. Auzinp aceasta hotarare, dreptii se tern
§i pierd toata increderea in fortele lor. De orice virtuti s-ar in-
vrednici, ce merita viata pacato§ilor, daca viata Lui: care nu
a fost supusa nici unui pacat, a fost supusa biciuirii pentru noi?
23. Dar iata ce intrebare grea ni se ridica atunci cand se
spune: 11Deasupra firmamentului care era deasupra cape-
telor lor, ceva care era la aspect ca piatra de safir, semanand
cu un tron 11 . Daca prin firmament este prefigurat Domnul
§i daca prin piatra de safir §i prin asemanarea cu un tron sunt
preinchipuite acele puteri ingere§ti foarte de SUS, cum Sa fie
de crezut ca acestea sunt deasupra firmamentului, adica dea-
su pra Domnului, atunci cand de indata se adauga: $i dea- 11
supra a ceea ce semana cu un tron, ceva ca un chip de om,
deasupra"? Caci daca, dupa cums-a spus, prin firmament
este desemri.at Domnul, §i daca, iara§i, omul este inteles a fi tot
Domnul, cum se poate intelege ca El Insu§i este §i deasupra,
§i dedesubtul tronului? Dar El Insu§i dezleaga nodurile
stranse ale acestei intrebari despre Care vorbim, Cel care,
prin suflarea Duhului Stant, deschide ceea ce a fost inchis.
Caci Fiul Unul-Nascut al Tatalui, intrupat, a fost mai jos de
ingeri prin faptul ca S-a facut om, dupa cum s-a scris de-
spre El: ,,Mic§oratu-L-ai pe Dansul cu putin fata de ingeri1154.
54 Ps. 8, 6.
Omilia VIII 187
Dar, inviind §i inaltandu-Se la ceruri, El este peste toate pu-
terile ingere§ti, du pa cum este scris despre El a poi: Toate
11
le-ai supus sub picioarele Lui" 55 . Dupa cum §i El zice: Da- 11
tu-Mi-s-a toata puterea, in cer §i pe pamant" 56 . A§adar, fir-
mamentul este dedesubtul tronului, iar Omul este deasupra
tronului, pentru ca prin asumarea firii omene§ti, El Insu§i
S-a nascut sub ingeri §i tot El S-a ridicat mai presus de
ingeri. $i inainte sa fie ridicat prin slava invierii, El a fost
deasupra ingerilor prin firea Sa dumnezeiasca, dar, totu§i,
dupa cums-a spus, El a fost mai mic decat ingerii dupa firea
umana din cauza careia a fost supus moftii. Dar, dupa ce a cfilcat
moartea inviind, a pus firea Sa omeneasca mai presus chiar §i
de maretia arhanghelilor. Deci, mai inainte, tronul este descris
a fi vazut deasupra firmamentului, iar apoi Omul, deasupra
tronului, caci Mantuitorul neamului omenesc, inaltandu-Se,
a ridicat firea Sa omeneasca deasupra ingerilor, fire pe care,
prin Intrupare, $i-a asumat-o dedesubtul ingerilor. A§adar
in acest mod spunem ca El S-a facut mai prejos de ingeri, in
aceea ca El S-a facut om sub Lege, dupa cum auzim, prin
propovaduirea Apostolului. Intelegem de aici ca firea ome-
neasca asumata este mai prejos de ingeri din cauza mic§O-
rarii ei, de la modul in care era vrednic sa apara" 57 .
24. Caci, de indata ce Cuvantul S-a intrupat, Dumnezeu
Omul a fost mai presus de ingeri prin puterea Sa. Despre El,
inainte de Patimire, s-a scris: ,,Iata ingerii au venit la El §i Ii
slujeau" 58 . Dar totu§i, ca sa se arate slabiciunea firii Sale ome-
ne§ti, din nou este scris despre El: Un inger din cer s-a aratat
11
55 Ps. 8, 8.
56 Mt. 28, 18.
57 Cf Filip. 2, 17; Evr. 2, 9.
58 Mt. 4, 11.
 188 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Lui, 1ntarindu-L" 59 • Agadar, in text ni se relateaza ca in ambele
Lui: firi Acesta este §i slujit de ingeri §i intarit de un Inger.
Este Unul'i:n ambele firi, de vreme ce Cel care era Dumnezeu
inainte de veac S-a fa.cut om la sfar§itul veacurilor. Totu§i
Acestuia, inainte de Patimirea Sa, Ii §i slujesc ingerii §i este
~i 'intarit de un Inger. Dar dupa Patimirea §i Invierea Lui,
ingerii pot sa-I slujeasca, dar nu pot sa-L intareasca, pentru ca
s-a spus mai inainte, ca de§i mai intfo firmamentul s-a aratat
dedesubtul tronului, mai apoi, totugi, Omul este deasupra
tronului. Ca sfantul profef sa arate ca in persoana Acestuia
a vazut unirea ambelor firi, adauga indata:
25. ,,~i am vazut, ca un metal de culoarea chihlimbarului" 60 •
De ce aspectul Omului care se vede pe tron este ca un metal
de culoarea chihlimbarului, daca nu pentru ca in acest metal,
dupa cum am spus mult mai inainte 61 , se amesteca aurul §i
~rgintul incat un singur lucru sa fie facut din doua metale?
In el, stralucirea aurului este potolita prin argint, iar argintul
devine mai stralucitor prin stralucirea aurului. In Mantui-
torul nostru, firea dumnezeiasca §i firea omeneasca sunt
unite in El fara a se confunda una cu cealalta §i sunt legate
impreuna incat stralucirea Sa dumnezeiasca sa poata fi po-
tolita pentru ochii no§tri prin firea Sa omeneasca, iar firea
omeneasca din El sa straluceasca prin cea dumnezeiasca §i,
inaltata, sa aiba stralucire care sa o intreaca pe cea prin care
fusese creata. Descriind acel ceva ca un om deasupra tronului
$i asemanator la infati§are cu chihlimbarul pe care 1-a vazut
cum i s-a aratat pana acum, profetul adauga:
59 Le. 22, 43.
60
Iez. 1, 27. In limba latina quasi speciem electri, unde electrum se
refera !a un aliaj din aur §i argint. Termenul electrum se mai poate tra-
duce §1 cu ,,am bra", ,,chihlimbar" care este un amestee de ra§inoase de
aceea§i culoare: diverse nuante de galben (n. ed.).
61 Ase vedea Omilia 2, 14.
189
Omilia VIII
26. ,,Ceva ca un foe inauntrul lui jur-imprejur, de la coap-
sele lui in sus; §i de la coapsele lui in jos am vazut un fel de foe
care stralucea jur-imprejur" 62 • Ce inseamna faptul ca Mijlo-
citorul dintre Dumnezeu §i oameni, Iisus Hristos, Omul, este
descris ca avand, de la coapse in sus, aspectul unui foe ina-
untru jur-imprejur, iar, de la coapse in jos, aspectul unui foe
care stralucea jur-imprejur? Sa cercetam de ce se spune ca
de la coapse in sus are un foe inauntru, nu un foe care stra-
lucea §i de ce se spune ca de la coapse in jos avea aspectul
unui foe, dar, totu§i, nu se aminte§te ca avea acel foe ina-
untru, fiindca este descris ca are un foe care stralucea jur-
imprejur? Ce se exprima prin numele coapselor daca nu in-
multirea firii muritoare? Din aceasta cauza se spune despre
Levi ca era Inca in coapsele tatalui cand Melchisedec a alergat
sa-1 intampine pe Avraam63 • Din coapsele lui Avraam a ie§it
Fecioara Maria, in al carei pantece Unul-Nascut al Tatalui a bi-
nevoit sa Se intrupeze prin Duhul Stant. Prin aceasta Intru-
pare, Dumnezeu S-a facut cunoscut lumii intregi, dupa cum
se spune prin psalmist: ,,lncinge-te cu sabia Ta peste coapsa Ta,
Preaputemice" 64 • Preaputemicul a pus sabia imprejurul coapsei,
caci vorbirea propovaduirii a prins puteri din Intruparea Lui.
Ce desemneaza acest foe daca nu inflacararea Duhului Stant
care aprinde inimile pe care le-a umplut? Despre acesta In-
SU§i Adevarul zice: ,,Am venit sa trimit foe pe pamant" 65 •
Ce este acel ceva cu infati§are de om, din vedenia profetului,
ceva in care, de la coapse in sus, inauntru, §i jur-imprejur
arde un foe, iar de la coapse in jos nu arde un foe inauntru,
ci straluce§te jur-imprejur? Oare nu faptul ca inainte de
Intruparea Unuia-Nascut, Mantuitorul nostru, doar Iudeea
a avut inauntrul ei inflacararea iubirii pentru El, iar dupa
62 Iez. 1, 27.
63 Cf Evr. 7, 10.
64 Ps. 44, 4.
65 Le. 12, 49.
 190 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Intrupare focul Lui a stralucit jur-imprejurul Lui, pentru ca
in lumea intreaga a revarsat nearnurilor stralucirea Duhului
Stant? A§adar, rnai inainte focul era inauntru, dar fara sa
straluceasca, pentru ca Duhul Stant um plea Iudeea chiar in
multi parinti, dar lurnina lui nu scaparase pentru CUnO§tinta
nearnurilor. De la coapse in jos focul stralucea jur-irnpreju'r,
caci, dupa ce a luat trup din Fecioara, Fiul eel Unul a ras-
pandit in lung §i-n lat in nearnul ornenesc darurile Sfantului
Duh. Trebuie retinut ca acest foe de la coapse in sus este
descris ca fiind jur-irnprejur, nu in afara, ci inauntru, caci
flacara iubirii, dupa cum s-a spus, a urnplut Iudeea pretu-
tindeni inauntrul hotarelor sale in cei ale§i §i induhovniciti.
Totu§i, focul nu iese in afara, caci nu s-a raspandit in rnu'I-
tirnea nearnurilor. Dupa aceea, aceasta flacara a focului s-a vazut
stralucind jur-irnprejur, caci dragostea Durnnezeului Atot-
putemic a inceput sa creasca in toate nearnurile din cele patru
colturi ale lurnii.
27. Deci, rnai intai focul era inauntru, cand Iacov zicea:
IIVoi a§tepta rnantuirea ta, Doarnne" 66 • Ceea ce nurnirn in la-
tina rnantuire (i.e. ,,salutare" in latina), in ebraica se nurne§te
,,Iisus". Prin acest cuvant se arata sufletul fericitului Iacov
~i cum ardea el de dorul lui Iisus, pe Care, rnurind, spunea
di-L a§teapta. Focul ardea cand Moise zicea: De am aflat
11
bunavointa in ochii tai, arata-rni-Te ca sa Te vad" 67 • Focul ardea
in sufletul lui David cand zicea: ,,lnsetat-a sufletul rneu de
Dumnezeul eel Viu; cand voi veni §i ma voi arata fetei lui Durn-
nezeu"68? David, iubindu-L pe Cuvantul intrupat, zice: ,,Arata-ne
noua, Doamne, rnila Ta §i rnantuirea Ta da-ne-o noua" 69 • Focul
ardea cand Simeon, dorind sa iasa din stricaciunea acestei
66 Fe. 49, 18.
67 le~. 33, 13.
68 Ps. 41, 3.
69 Ps. 84, 8.
Omilia VIII 191
vieti, a auzit ca el nu va vedea rnoartea rnai inainte de a-L fi
vazut pe Unsul lui Durnnezeu. Dar iata ca acest foe stra-
luce§te in afara, ca §i cum ar straluci in jos de coapse, caci tot
poporul dintre nearnuri a fost infladirat de iubirea Durnne-
zeului Intrupat.
28. Totu§i, acest lucru poate fi inteles §i altfel. Mantu-
itorul nostru, Dumnezeu, Dornnul Iisus Hristos, S-a facut
cunoscut oarnenilor prin firea Sa orneneasca, El Care a fost
cunoscut ingerilor §i inainte de intrupare prin firea Sa durn-
nezeiasca. Deci, pentru noi straluce§te de la coapse in jos
jur-irnprejur; focul inauntru de la coapse in sus arde in cer,
caci acele duhuri cere§ti II privesc in firea Sa durnnezeiasca
§i se aprind de focurile iubirii Sale. Noi, care Il iubirn dato-
rita firii ornene§ti pe care a luat-o, pana acum legati in aceasta
viata stricacioasa, privirn stralucirea acelui foe afara. Deci
pe tron este Cel Unul al carui foe straluce§te de la coapse in
sus inauntru, in ingeri, iar de la coapse in jos straluce§te jur-
irnprejur, pentru oarneni, caci, in tot ce e iubit de ingeri1 in tot
ce e dorit de oarneni, Cel Unul este Cel Care arde in inirnile
celor care iubesc. Iata de ce acele rnari puteri ingere~ti sunt
I
nurnite "serafirni", adica "vapaie". De aceea despre Insu§i
Creatorul tuturor este scris: ,,Durnnezeul nostru este foe rnis-
tuitor1170. Durnnezeu este nurnit 11 foc 11 1 pentru ca prin flaca-
rile iubirii Sale aprinde sufletele pe care le urnple. Serafirnii
sunt nurniti vapaie", pentru ca puterile cele rnai apropiate Lui
II
in ceruri sunt aprinse de focul nernarginitei Lui iubiri. Aprinse
din acest foe, inirnile pacato§ilor se intorc la pocainta §i, in-
fierbantate puternic, preschirnba frica lor in iubire. Inirnile,
care rnai inainte incepusera sa se topeasca de frica, se rnistuie
apoi in focul iubirii. $i pentru ca ingerii ale§i din cer sunt rna-
dularele Lui §i pe parnant oarnenii convertiti sunt rnadu-
larele Lui, un singur Orn arde inauntru de la coapse in sus
70 Deut. 4, 24; Evr. 12-29.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
gi trimite stralucirea focului Sau jur-imprejur de la coapse
injos, caci, prin firea Sa dumnezeiasca, i-a tinut pe ingeri in
iubirea Sa §i, prin firea Sa omeneasca, i-a chemat pe oameni
spre a dori inflacararea Lui sfanta.
29. Ca aspectul unui curcubeu, atunci cand apare in
11
nor intr-o zi de ploaie" 71 . Dumnezeul Atotputernic a pus
curcubeul intre El §i oameni in semn ca nu va mai nimici
lumea printr-un potop: Pun curcubeul Meu in nori, ca sa
11
fie semn al legamantului dintre Mine §i pamant. Cand voi
acoperi cerul de nori, se va arata curcubeul Meu in nori
§i-Mi voi aduce aminte de legamantul Meu facut cu voi" 72 •
in curcubeu se arata in acela§i timp culoarea apei §i a fo-
cului, caci, pe de o parte, este azuriu, iar pe de alta parte,
ro§u aprins, ca sa fie martorul celor doua judecati, adica al
judecatii care trebuie facute §i al celei deja facute §i care nu
mai trebuie facuta pentru ca lumea va fi arsa in focul jude-
catii, dar nu va mai fi distrusa prin apa potopului73 • A§adar,
ce este acel foe stralucitor de la coapsele omului care §edea
pe tron, pe care profetul 1-a vazut ca avand aspectul unui
curcubeu cand apare in nor, intr-o zi de ploaie? De vreme
ce, a§a cum s-a spus, prin foe este desemnat focul Duhului
Sfant, ce asemanare este intre curcubeu §i Duhul Sfant ca
sa se spuna ca focul care a aparut era ca un curcubeu? Dar
este de ajuns sa privim cu atentie imaginea curcubeului,
a§a cum am descris-o mai inainte, ca sane dam seama in ce
£el curcubeul desemneaza Duhul. in curcubeu, dupa cum
am spus, apar apa §i focul. Dupa venirea Mijlocitorului, pu-
terea Sfantului Duh S-a aratat in neamul omenesc astfel:
i-a spalat cu apa botezului pe ale§ii lui Dumnezeu, §i i-a
inflacarat cu focul iubirii dumnezeie§ti. A§adar, ca §i cum
amestecand culoarea apei impreuna cu cea a focului, este pus
71 Iez. 1, 28.
72 Fe. 9, 13-15.
73 Cf II Pt. 3, 6-7.
Omilia VIII 193
un curcubeu in nor pentru induplecarea lui Dumnezeu, de
vreme ce Adevarul zice: De nu se va na§te cineva din apa
11
§i din Duhul Sfant, nu poate sa intre in imparatia lui Dum-
nezeu"74. Acest curcubeu este ,,in nor, intr-o zi de ploaie",
pentru ca el se arata in intruparea Domnul.ui, .in picura.rea
propovaduirii pentru a chema inimile credmc10§1lor la ie~­
tarea Domnului indurator. Nu fara temei, noi intelegem prm
nor trupul Mantuitorului despre Care se spune prin psalmist:
Cel care face norul inaltarea Sa" 75 . A facut norul inaltarea
11
Sa, pentru ca Cel care dupa dumnezeire este pretutindeni,
in ce prive§te trupul S-a inaltat la cele cere§ti. Termina~d
de descris toate cele din viziunea tainica, profetul adauga:
30. A§a era infati§area stralucirii care se raspandea im-
11
prejur, §i aceasta viziune era asemanatoare slavei lui Dum-
nezeu"76. Privind cum 1ucreaza harul Sfantului Duh in lumea
intreaga, profetul zice: A§a era infati§area stralucirii care se
11
raspandea imprejur". Dorind apoi sa-§i indtepte privirea catre
slava Duhului Sfant din acel loc interior in care El Se sala§-
luie§te, dar neputand sa vada cum era, adauga: "Si aceasta
viziune era asemanatoare slavei lui Dumnezeu". El nu spune:
Vederea slavei", ci asemanatoare cu slava", ca sa arate ca
11 11
mintea omeneasca, oricat s-ar stradui in intentia ei, chiar daca
inabu§a inchipuirile imaginilor trupe§ti din cugetare §i in-
latura dinaintea ochilor inimii tot duhul limitat, totu§i, atat
timp cat este in trup muritor, nu va putea vedea slava lui
Dumnezeu a§a cum este. Ci tot ce straluce§te din ea in minte
este asemanare, nu este slava insa§i. De aceea, acel propo-
vaduitor, care fusese rapit pana la al treilea cer, zicea: "Noi
vedern acum ca prin oglinda, in ghicitura" 77 .
74 In 3, 5.
75 Ps. 103, 3.
76 Iez. 1, 28.
77 I Cor. 13, 12.
 ~~~-·---------
194 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
31. Aici ni se ridica o 1ntrebare deloc neglijabila. De ce
Evanghelistul loan, atunci cand a descris, cu cuvintele unui
profet, ne1ncrederea iudeilor in minunile Mantuitorului
nostru, a adaugat: Acestea a zis Isaia, cand a vazut slava
11
Lui §i a grait despre El" 78 ? Daca Iezechiel a vazut nu slava,
ci asemanarea slavei, atunci de ce se spune ca acesta a vazut
asemanarea slavei, iar acela a vazut slava Lui? Dar de vreme
ce loan Evanghelistul a povestit mai 1ntfo minunile Mantu-
itorului nostru §i apoi a adaugat necredinta iudeilor, acesta
a dat de 1nteles ca Isaia a vazut slava Mantuitorului nostru,
a§a cum a aparut ea in lume. Caci toate cele pe care le lu-
creaza Dumnezeu pe pamant in chip minunat este slava
Dumnezeului Atotputernic §i slava Lui se vede in toate cele
£acute de El. A§adar, Isaia a vazut slava Lui pe pamant,
Iezechiel nu a putut sa vada slava Lui in cer, a§a cum e,
pentru ca alta este slava Lui in lucrurile £acute de El, §i alta
este cea din El Insu§i. Aceasta slava a Lui, care este in lucruri,
poate fi vazuta, 1nsa aceea care este in El Insu§i, nu poate fi
vazuta decat numai prin asemanare. Dar ca sa cunoa§tem
ca profetul, de§i era 1n extaz, nici macar aceasta asemanare
a slavei, nu a putut sa o suporte, adauga:
32. "$i am vazut, §i am cazut cu fata la pamant" 79 • Ce s-ar fi
1ntamplat cu acest om daca ar fi vazut slava Lui a§a cum este,
el care, vazand asemanarea slavei aceleia §i neputand sa 0
suporte, a cazut la pamant? Aid trebuie sane gandim cu tris-
tete adanca §i sa cugetam cu lacrimi in ce stare nenorocita
f,?i in mole§eala am cazut noi, care nu putem sa suportam
nici ml\car acel bine pentru vederea caruia am fost facuti.
Mai este totuf,?i §i altceva pe care, pornind de la fapta pro-
fetului, trebuie sa-1 avem in vedere cu privire la noi 1n§ine.
78 In 12, 41.
79 Iez. 1, 28.
-------
195
Omilia VIII
Profetul, 1ndata ce a vazut asemanarea slavei lui Dumnezeu,
a cazut cu fata la pamant. Fiindca noi nu putem sa vedem ase-
manarea acestei slave prin duhul profetic, trebuie sa cautam
fara 1ncetare sa 0 cunoa§tem §i sa 0 contemplam cu atentie
in Sfanta Scriptura, in descoperirile cere§ti §i in 1nvataturile
duhovnice§ti. $i, atunci cand vedem cate ceva despre Dum-
nezeu, cadem CU fata la parnant, pentru Cane rU§inam de
relele de care ne amintim ca le-am savar§it. Atunci cade omul,
cand este tulburat. De aceea §i Pavel spunea oamenilor
cazuti cu fata la pamant: "Ce roada ati avut atunci in cele de
care acum va ru§inati" 80 ?
33. Iata ca, prin darul 1mbel§ugat al harului ceresc, am des-
lu§it 1nceputul 1nvaluit in taine al cartii Profetului Iezechiel
§i, explicand din punct de vedere moral cuvintele tainice,
am ridicat de la pamant istorisirea 1naripata a profetiei, astfel
!neat ceea ce mai 1nainte, pentru sufletele foarte mici, ase-
menea mie, zbura, dar nu se 1nalta, acum ca deja au fost citite
§i cunoscute, §i zboara, §i se 1nalta. A§adar, sa aducem mul-
tumiri Mantuitorului nostru Care ne 1ntare§te fara 1ncetare
prin hrana duhovniceasca, El Care este pfonea cea vie Care 11
Se coboara din cer §i Care da viata lumii" 81 , El Care traie§te
§i 1mparate§te cu Tatal in unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu,
in vecii vecilor. Amin.
80 Rom. 6, 21.
81 In 6, 33.
 Omilia IX

1. In opt omilii, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos,

am studiat inceputul cartii Profetului Iezechiel, un text in-
cuiat din cauza obscuritatilor sale mari §i inmanuncheat prin
anumite noduri ale tainelor. Acum deja cele care urmeaza sunt
mai netede §i mai putin dificile. Vom cerceta in continuare
impreuna cu iubirea voastra, multumind Dumnezeului Atot-
puternic pentru faptul ca, dupa atatea drumuri intunecate prin
padure, in sfargit am iegit bucurogi la campii, in care putem
sa pagim cu indrazneala spre 0 libera inaintare a discursu-
lui nostru. Iata, agadar, ca profetul, dupa ce a contemplat ,,ase-
manarea slavei lui Dumnezeu" §i a cazut cu fata la pamant,
adauga: ,,$i am auzit glasul unuia care vorbea gi mi-a zis:
Fiul omului, stai in picioare, gi voi vorbi cu tine" 1• $i imediat
continua:
2. ,,$i a intrat Duhul in mine, dupa ce mi-a vorbit, gi
m-a facut sa stau in picioare" 2• Iata ca glasul ceresc a poruncit
profetului care zacea la pamant sa se ridice. Dar sa se ridice,
n-ar fi putut deloc daca n-ar fi intrat in el Duhul Dumnezeului
Atotputernic, pentru ca, prin harul Dumnezeului Atotputemic,
putem foarte bine sa ne straduim pentru 0 buna lucrare,
dar nu putem sa o ducem la capat daca nu ne ajuta Insugi Cel
care poruncegte. Astfel Pavel, dupa ce i-a indemnat pe ucenici:
,,Cu frica §i cu cutremur lucrati la mantuirea voastra" 3, a precizat

1 Iez. 2, 1.
2 Iez. 2, 2.
3 Filip. 2, 12.
198 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
lucreaza in ei in aceasta buna lucrare: ,,Caci
este Cel Ce lucreaza J:ntru voi ;;i ca sa voiti, ;;i ca
dupa. a Lui bunavointa" 4• Iata de ce insu;;i Ade-
ucenicilor Sai: ,,Fara Mine nu puteti face nimic" 5 •
Dar trebuie sa meditam la aceasta: daca cele bune ale
noastre sunt daruri ale Dumnezeului Atotputemic, astfel meat
nimk nu este al nostru, de ce cautam rasp la ta ve;;nica ca ;;i
cum ar fi meritele noastre? $i daca, dimpotriva, meritele sunt
ale noastre ;;i nu sunt daruri ale Dumnezeului Atotputernic,
de ce Ii aducem multumire pentru ele? Trebuie sa ;;tim ca cele
rele ale noastre sunt numai ale noastre, pe cand cele bune ale
noastre, sunt ;;i ale Dumnezeului Atotputernic ;;i ale noastre,
pentru ca El Insu;;i ne vine in J:ntampinare, insuflandu-ne
sa vrem, ;;i tot El ne J:nsote;;te, ajutandu-ne sa nu vrem de-
geaba ;;i sa putem sa implinim ceea ce vrem. A;;adar, prin harul
care ne vine in J:ntampinare ;;i prin bunavoirea care ne inso-
te;;te, ceea ce este darul Dumnezeului Atotputernic devine
meritul nostru. Acest lucru este bine explicat de Pavel, intr-o
propozitie scurta: ,,M-am ostenit mai mult decat ei toti" 6 •
Ca sa nu para ca atribuie puterii sale ceea ce facuse, adauga:
Jnsa nu eu, ci harul lui Dumnezeu J:mpreuna cu mine" 7•
Prin urmare, pentru ca darul ceresc i-a venit in J:ntampinare,
ca ;;i cum se considera strain de buna sa lucrare, zice: Jnsa
nu eu" 8 • Dar, pentru ca harul care-i venise in J:ntampinare fa-
cuse libera in el voia de a lucra binele, ;;i prin voia libera
urmase J:ndeaproape acest har in lucrare, el a adaugat: ,,ci ha-
rul lui Dumnezeu J:mpreuna cu mine" 9 • Ca ;;i cum ar fi spus:
4 Filip. 2, 13.
5 In 15, 5.
6 I Cor. 15, 10.
7 I Cor. 15, 10.
8 I Cor. 15, 10.
9 I Cor. 15, 10.
Omilia IX 199
,,M-am ostenit in buna lucrare, dar nu eu, ci ;;i eu. in aceea
ca numai darul Domnului a fost eel care mi-a venit in in-
tampinare, nu m-am ostenit eu, J:nsa i'n aceea ca am urmat
J:ndeaproape darul prin voia proprie, m-am ostenit ;;i eu.
Acestea fiind spuse pe scurt impotriva lui Pelagius ;;i Cae-
lestius10, sane mtoarcem la firul expunerii noastre: Fiul omu- 11
lui, stai in picioare ;;i voi vorbi cu tine".
3. Trebuie sa remarcam ordinea a ceea ce se spune ;;i se face.
Mai J:ntai apare asemanarea slavei Domnului ca sa-1 faca sa
cada la pamant; dupa aceea Domnul ii spune sa se ridice,
apoi ii trimite duhul harului Sau J:mbel;;ugat ca sa se ridice
;;i sa stea in picioare. Daca nu am vedea in duh cate ceva de-
spre ve;;nicie, niciodata nu am cadea cu fata la pamant, cain-
du-ne. Dar glasul Domnului ne mangaie pe noi cei cazuti,
ca sa ne ridicam la lucrare, chiar daca noi nu putem sa 0 facem
prin puterea noastra. Apoi insu;;i Duhul ne umple, ne ridica
;;i ne face sa stam 1n picioare, astfel !neat noi, care eram cazuti
la pamant, caindu-ne pentru pacatele noastre, sa Stam apoi
drepti 1n buna lucrare. $i stand in picioare, profetul adauga
ce a auzit:
4. ,,$i am ascultat pe Cel ce-mi vorbea ~i zicea: Fiul omu-
lui, Eu te trimit la fiii lui Israel, la neamurile care au parasit
10 Pelagius §i discipolul sau Caelestius sustineau ca omul nu are
nevoie de ajutorul harului dumnezeiesc pentru buna lucrare, ca Adam
ar fi murit chiar daca nu ar fi pacatuit, ca 1nainte de venirea Mantui-
torului ar fi existat oameni fara de pacat, ca neamul omenesc nu a
mo§tenit pacatul stramo§esc de la Adam. Impotriva lor au luat atitu-
dine Fericitul Augustin l:n lucrarile: De peccatorum meritis et remissione
libri III (PL 44, col. 109 §.u.), De spiritu et litera (PL 44, col. 201 §.U.),
De perfectione justitiae hominis (PL 44, col. 291 §.u.), De natura et gratia
(PL 44, col. 247 §.U.), De gestis Pelagii (PL 44, col 319 §.u.) §i de Fericitul
Ieronim in Dialogus contra Pelagianos (PL 28, col. 495 §.u.). Au fast con-
damnati definitiv ca eretici de Sinodul de la Cartagina din 418, tinut
in timpul papei Zosima (n. ed.).
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
C!~t~>Oll8'5J.U i:ndepartat de Mine" 11 • Profetul astfel a de-
sa.fJ.i~]friltlre fa el, astfel meat sa aiba semnificape 1n cele
d/Jj~eflf'loi; Caci ce insearnna aceasta ca i se spune lui, care
1 pe piatra. Dar, cum dreapta lucrare trebuie sa urmeze dreapta
ztt•111Pl'mant: ,,Scoala-te in picioare §i voi vorbi cu tine"?
C~l ea;e.:i vc>rbea cand zacea la pamant, de ce a promis ca nu
va 1 vorbi tu el decat stand in picioare? Trebuie sa se §tie ca
altele sunt cuvintele pe care trebuie sa le auzim cand cadem
cu fata la pamant, §i altele cand stam in picioare. Celui cazut
cu fata la pamant i se spune sa se ridice, celui care stain pi-
cioare i se porunce§te ca trelmie sa plece pentru a propovadui.
Autoritatea propovaduirii nu trebuie sa ne fie oferita, atat
timp cat zacem Inca in tulburarea slabiciunii. Dar, cand ne ri-
dicam pentru buna lucrare §i am inceput sane tinem drepti
in picioare, se cuvine sa fim trimi§i pentru a propovadui ca
sa-i ca§tigam pe alpi. Stand 1n picioare, profetul a avut vedenia
duhovniceasca §i a cazut; cazand, a primit indemnul sa se ri-
dice; ridicandu-se, a auzit porunca sa propovaduiasca. Caci
cei care stam in picioare din foarte mare mandrie, se cuvine
sa cadem la pamant pentru pocainta cand deja incepem sa
Simpm Ceva din teama Ve§niciei. $i atunci cand am cazut la pa-
mant cu umilinta, dupa ce am inteles mai subtil neputinta
~noastra, ni se porunce§te, prin mangaierea cuvantului dumne-
zeiesc, sa ne ridicam pentru lucrari indraznete. Cand staruim
i:n temeinicia bunei lucrari, este necesar ca noi, ca propova-
duitori, sa ridicam pe altii de acolo de unde ne~am indreptat
pe noi in§ine. Celui cazut cu fata la pamant nu i se porunce§te
sa pomeasca pentru a propovadui, ca nu cumva, neputincios,
sa daram~ 'prin lucrare ceea ce poate sa zideasca prin cuvant.
De unde,.se &pune cu dreptate prin psalmist: ,,M-a scos din
groapa tical~iei §i din tina noroiului; §i a pus pe piatra picioa-
rele mele~ ~i a i:ndreptat pa§ii mei, §i a pus in gura mea cantare
11 Iez. 2, 3.
Omilia IX 201
noua, imn Dumnezeului nostru" 12 • Mai intai este scos din stri-'
caciunea tinei, ca picioarele lui sa se mtareasca, prin credinta,
credinta, pa§ii lui sunt indreptati pentru ca, dupa indrep-
tarea pa§ilor, adica dupa desavar§irea bunei lucrari; sa pri-
measca pe buzele sale cantarea noua a propovaduirii. Astfel,
Pavel, 1n timp ce strabatea mandru drumul Damascului, a cazut
cu fata la pamant la glasul Mantuitorului. El, care va fi propo-
vaduitor, nu a inteles totu§i sa propovaduiasca imediat ceea
ce vazuse. Lui, care cazuse cu fata la pamant, i se spune: ,,Intra
in cetate §i ti se va spune ce trebuie sa faci" 13 • A§adar, cazut cu
fata la pamant a putut sa auda numai porunca de a se ridica
§i de a asculta ce va fi invatat sa faca. Ridicandu-se, aceasta
a invatat ca trebuie sa propovaduiasca cele pe care acum le
cuno§tea14 •
5. Dar ne-am putea mtreba de ce Iezechiel §i Pavel cad cu
fata la pamant, iar despre eel care urea pe cal, adica despre
eel care este inaltat prin slava lumii acesteia, se spune: ,,Casa
cada 1n spate calaretul lui" 15? Despre prigonitorii Domnului
mai este scris: ,,Eis-au dat inapoi §i au cazut la pamant" 16 •
Ce inseamna faptul ca ale§ii cad in fata, iar pacato§ii, 1n spate,
daca nu aceea ca eel care cade in spate, fara indoiala, cade
acolo unde nu vede, iar eel care cade in fata cade acolo unde
vede? A§adar se spune despre nedrepti ca ei cad 1n spate, pen-
tru ca ei cad in privinta celor nevazute intrucat ei intr-acolo
se rastoarna unde nu pot sa vada Inca ce-i a§teapta. Dreptii
12 Ps. 39, 3-4.
13 Fapte 9, 6.
14 Acum cunoiltea ca Iisus, pe care-I prigonea este cu adevarat Fiul
lui Dumnezeu eel prezis de prooroci (Fapte 9, 20) (n. ed.).
15 Fe. 49, 17.
16 In 18, 6.

202 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
ei in§i§i la pamant in privinta celor care se vad,
1naltati in privinta celor care nu se vad; pentru ei
cum cad in fata, fiindca, mu§cati de teama, se sme-
qim cauza celor pe care le vad.
6. Trebuie sa patrundem mai mult aceste cuvinte: ,,Eu te
trimit la fiii lui Israel, la neamurile care §i-au parasit credinta,
cares-au mdepartat de Mine" 17 • Dupa cum, 1n doua feluri, omul
se indeparteaza de Dumnezeu, tot astfel, in doua feluri, oa-
menii se leapada de Dumnezeu. Caci fiecare se indeparteaza
de Creatorul sau fie in ceea ce prive§te credinta, fie in ceea ce
prive§te lucrarea. Cine se indeparteaza de la credinta este
un apostat. Tot a§a §i eel care se intoarce la lucrarea strica-
cioasa pe care o parasise, fara nici o indoiala, este considerat
apostat de catre Dumnezeul Atotputernic, de§i el pare ca-§i
pastreaza credinta. Una fara alta nu este de nici un folos,
caci nici credinta fara lucrare, nici lucrarea fara credinta nu
ajuta, decat poate daca binele este lucrat pentru a dobandi
credinta, dupa cum Cornelius, pentru buna lucrare, a meritat
sa fie ascultat de Dumnezeu inainte ca el sa fie credincios.
In acest caz se retine ca el facea buna lucrare pentru a dobandi
credinta. Acestuia i se spune de catre inger: ,,Rugaciunile tale
§i milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, inaintea lui Dum~
nezeu" 18, §i indata, ca urmare a faptului ca ele s-au suit la
Dumnezeu; este sfatuit sa trimita oameni la Simon care, ve-
nind, trebuia sa-i propovaduiasca. Este evident ca acesta
a cerut ce a meritat sa fie ascultat. Urmeaza:
7. ,J'arintii lor au incalcat invoiala Mea pana 1n ziua de as-
tazi, §i fiii lor au fata neimblanzita §i inima impietrita; la ei te
trimit Eu" 19 • Iata o vina a mandriei: ,,Au incalcat invoiala".
17 Iez. 2, 3.
18 Fapte .10, 4.
19 Iez. 2, 4.
OmiliaIX 203
Iata alta vina, indarjirea: ,,Pana in ziua de astazi". Iata, intre
nelegiuirile fiilor, marea vina a desconsiderarii, pentru ca avand
,,fata neimblanzita", nici nu se ru§ineaza de relele pe care le-au
facut §i nicicum, du pa ce au gre§it, nu se intorc la pocainta,
caci au ,,inima impietrita". De vreme ce ace§tia la care este
trimis profetul sunt atat de stricati §i de incapatanati, cine nu
vede ca persoana lui va fi dispretuita de ace§ti oameni paca-
to§i? Dar iata ca i se confera o autoritate personala, cand se
adauga: ,,$i le vei zice: a§a graie§te Domnul Dumnezeu" 20 •
Ca §i cum ar spune: ,,Fiindca daca vei vorbi de la tine vei fi
dispretuit, trebuie sa vorbe§ti cele din glasul Meu. Ca sa nu te
nesocoteasca pe tine, eel trimis, facand cunoscute cuvintele
Mele, arata Cine te-a trimis". Urmeaza:
8. ,,Daca, poate, macar ei asculta, ori daca, poate, nu iau
in seama, caci este o casa indaratnica" 21 • De vreme ce se §tie
ca Dumnezeul Atotputernic §tie totul, este de mare mirare
de ce se spune: ,,Daca, poate, asculta, ori daca, poate, nu iau
in seama". De aceea trebuie sa §tim ca aceasta indoiala din
vorbirea lui Dumnezeu vine nu din ne§tiinta, ci dintr-o anu-
mita semnificatie. Cine nu §tie ca Cel Ce a facut tot §i vede
tot §tie tot? Adevarul spune prin El Insu§i, in Evanghelie,
despre propovaduitorii lui Antihrist: ,, Vor da semne mari §i
minuni ca sa amageasca, de este cu putinta, §i pe cei ale§i" 22 •
De ce se spune aceasta sub semnul indoielii, de vreme ce este
§tiut dinainte de catre Dumnezeu ce va fi? Una din doua: daca
sunt ale§i, atunci nu este cu putinta, iar daca este cu putinta,
atunci nu sunt ale§i. $i totu§i se spune: ,,Casa amageasca, de
este cu putinta, §i pe cei ale§i" 23 • Aceasta indoiala din vorbirea
20 Iez. 2, 4.
21 Iez. 2, 5.
22 Mt. 24, 24.
23 Mt. 24, 24.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
un:~n,~7J!'l'ti!l:S,ca.a
aratat ispita din inimile ale~;ilor, caci cei care
pentru a starui, prin minunile propovaduitorilor
vor fi pu9i la incercare spre a cadea. Prin ceea ce
,,De este cu putinta", se exprima urmatorul lucru:
vm fi pu9i la incercare in inima lor. Ei se clatina, dar
Se spune deci: ,,De este cu putinta", pentru ca ei §o-
1;1i, totu9i, sunt numiti ale9i, pentru ca nu cad. A9adar,
indoiala din vorbirea Domnului desemneaza §ovaiala sufle-
tului in cei ale9i. Domnul ii nume9te ale9i, pentru ca vede ca ei
staruie in credinta §i in buna lucrare. De aceea se §i spune:
,,Daca, poate, macar ei asculta ori daca, poate, nu iau 1n seama".
Prin ceea ce se spune: ,,Daca, poate" se arata ca, din marea
multime, putini vor asculta. Prin indoiala din cuvintele lui
Dumnezeu ce altceva se desemneaza daca nu putinatatea celor
care asculta? ·
9. Trebuie retinut ca, dupa ce a vorbit despre relele pa-
rintilor savar9iti din aceasta lume, Domnul spune profetului
pe care-I trimite catre fii: ,,Daca, poate, macar ei asculta, ori
daca, poate, nu iau in seama". Ce inseamna cand se spune:
,,Macar ei", daca nu faptul ca parintii lor, care au murit in
pacat, nu au vrut sa asculte? Sane gandim, va rog, ce putere
este in aceasta scadere a vorbirii dumnezeie9ti, ca sa zica:
,,Daca, poate, macar ei asculta". In mod !impede, acest lucru
ni se spune noua, cei care, zdrobiti, urmariµ, mchi9i, am pierdut
toate bunurile pe care le-am avut 1n aceasta lume. Vedem ora9e
ruinate, intarituri maturate, pamanturi devastate, biserici da-
ramate §i totu9i urmam inca in nedreptati pe parintii no9tri
de a caror mandrie, pe care am vazut-o, nu suntem diferiti.
Ei padttuiau, de fapt, in mijlocul placerilor, noi insa paci-
tuim in mijlocul loviturilor, ceea ce este mai grav. Iata ca Atot-
putemicul Dumnezeu, judecand nedreptatile, deja i-a ridicat
din aceasta lume pe inainta9ii no9tri §i deja i-a chemat la ju-
decata. Pe noi ne a9teapta inca pentru a ne pocai, ne ajuta
Omilia IX 205
pentru a ne intoarce. In ceea ce-i prive9te pe inainta9i, deja
a fa.cut judecata, iar noua ne acorda indelunga Sa rabdare,
ca sa nu ne· piarda impreuna cu inainta9ii no9tri, zicand:
Daca, poate, macar ei asculta, ori daca, poate, nu iau in seama,
11
caci este 0 casa indaratnica".
10. Orice suflet care, chiar §i du pa ce a primit credinta, sta-
ruie 1n faptele sale rele sau se intoarce la ele, este numit casa
indaratnica, pentru ca, prin obiceiuri stricacioase, a alungat
de la ea pe eel care locuia in ea, pe Dumnezeu, pe care-L pri-
mise prin credinta. Caci casa este locuita de un stapan. Dar
daca este ,,casa", de ce este ea "indaratnica"? $i daca este ,,in-
daratnica", de ce este numita ,,casa" din moment ce acum
nu mai este locuita? Dar ea este casa", pentru ca Dumnezeu
11
a inceput sa loc:yiasca in ea prin credinta, dar 0 "casa indarat-
nica", pentru ca El a ie9it din ea, alungat de obiceiuri strica-
cioase, meat ea ramane goala, ea, pe care, mai inainte, 0 umplea
locuitorul ceresc. De aceea, dupa cum am aflat prin glasul Ade-
varului, duhul rau, revenind cu alte §apte duhuri, gase9te casa
maturata24, fiindca umple sufletul strain de virtuti. Urmeaza:
11. ,,$i ei vor §ti ca va fi fost un profet in mijlocul lor" 25•
Se §tie ca, de obicei, oamenilor rai, cei buni le sunt fie de ajutor
spre mantuirea lor, fie marturie spre condamnarea lor. A9adar,
trebuie sa §tie ca ln mijlocul lor a fost un profet pentru ca, au-
zindu-i propovaduirea, sa fie ajutati sa se ridice, ori sa fie con-
damnati fara sa mai poata avea nici o justificare. Urmeaza:
12. ,,Dar tu, fiul omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu
te sperii de cuvintele lor, fiindca sunt ncincrezatori §i distruga-
tori fata de tine, §i tu locuie9ti cu ni9te scorpioni" 26 • Se vede
24 Cf Mt. 12, 45.
25 Iez. 2, 5.
26 Iez. 2, 6.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
clar cat de rai sunt oamenii la care este trimis sa propova-
duiasca, eel care este sfatuit sa nu se teama. $i pentru ca cei rai
1ntotdeauna savar§esc nelegiuiri impotriva celor care graiesc
cele bune §iii arneninta §i cu alte nelegiuiri, din cauza celor
pe care aceia le savar§esc, ii spune: Sa nu te temi de ei", §i
11
din cauza amenintarilor, adauga: Nici sa nu te sperii de cu-
11
vintele lor". Or, desigur, pentru ca cei rai arunca relele lor
pe seama celor buni §i defaimeaza intotdeauna faptele aces-
tora, profetul care le este trimis prime§te indemnul ca nici
sa nu se sperie de cruzimea lor, nici sa nu-i fie frica de cuvin-
tele lor. A1?adar, prin ceea ce se spune: Sa nu te temi", profe-
11
tului ii este data autoritate pentru propovaduire. $i, pentru
ca toti care traim in Dumnezeu suntem instrumentele adeva-
rului, astfel incat adesea mi se vorbe§te prin altul §i adesea
altora Ii se vorbe§te prin mine, intre noi, astfel trebuie sa fie
autoritatea cuvantului cu privire la cele bune, incat §i eel care
conduce sa spuna liber adevarul, §i eel care este supus sa nu
refuze sa exprime, cu smerenie, bunele sale remarce. Prin ur-
mare, binele care este spus de inferior superiorului este bine
cu adevarat, daca este spus cu smerenie. Caci daca dreptatea
gandirii a pierdut smerenia vorbirii, intelesul se altereaza de
, I
la radacina la ramura, de la gand la cuvant. Adica, aceasta al-
terare nu este din ramura, ci din radacina, fiindca, daca inima nu
se umfla, vorbirea nu ajunge aroganta. A§adar pentru a vorbi,
superiorul trebuie sa aiba o autoritate plina de smerenie, iar in-
feriorul trebuie sa aiba o smerenie plina de libertate. Dar adesea,
la oameni chiar §i buna randuiala a vorbirii se tulbura, dupa
cum am spus pe larg mai inainte. Uneori un om vorbe§te cu
o trufie fara margini §i crede ca vorbe§te cu autoritate, alteori
altul tace dintr-o teama prosteasca §i gande§te ca tace din
smerenie. Acela, fiind atent la rangul sau de conducator, nu-§i
da seama de aroganta sa; acesta, cugetand la pozitia sa de su-
pus, se teme sa spuna ceea ce gande§te ca este bine §i nu-§i da
seama cat de vinovat se face fata de iubire, tacand.
Omilia IX 207
13. Astfel, trufia se imbraca in haina autoritatii, iar frica
omeneasca, in haina smereniei, incat adesea nici acela nu
poate sa se gandeasca ce este dator inaintea lui Dumnezeu,
§i nici acesta, ce este dator aproapelui sau. Acela, de vreme ce-
i prive§te pe cei care-i sunt supu§i §i scapa din vedere pe Cel
Caruia toti ne supunem, se ridica in ingamfare §i se fale§te
cu aceasta, luand-o drept autoritate. Acesta, de vreme ce une-
ori se teme sa nu piarda favoarea superiorului §i prin aceasta
sa suporte un anumit necaz in aceasta viata, ascunde ceea
ce gande§te ca este drept §i, tacut in el insu§i, nume§te smerenie
aceasta teama de care este constrans. Dar pe eel caruia nu vrea
sa-i spuna nimic, tacand, il judeca in gand, §i astfel se face ca-
prin cele in care se socote§te smerit - trufia sa este agravata.
Deci intotdeauna trebuie sa se distinga libertatea de trufie §i
smerenia de teama, ca nu cumva teama sa ia forma smereniei,
iar trufia, pe cea a libertatii. Iezechiel, pentru ca era trimis
sa vorbeasca nu numai poporului, ci §i batranilor poporului,
ca nu cumva, neprevazator, sa socoteasca teama drept sme-
renie, este sfatuit ca nu trebuie sa se teama, de vreme ce i se
spune: "Sa nu te temi de ei". $i ca sa nu se sperie de denigra-
rile lor, adauga: Nici sa nu te sperii de cuvintele lor".
11
14. De ce nu trebuie sa se teama de cuvintele denigrato-
rilor? Motivul este adaugat imediat: Fiindca sunt neincre-
11
zatori §i primejdio§i fata de tine, §i tu locuie§ti cu ni§te scor-
pioni". Acei oameni catre care era trimis sa le vorbeasca ar fi
fost de temut, daca ar fi fost placuti Dumnezeului Atotputernic
prin credinta §i lucrarea lor. Dar, pentru ca sunt neincrezatori
§i primejdio§i, defaimatori in cuvintele lor, nu sunt de temut.
Caci este o mare prostie sa cautam sa fim pe placul celor de-
spre care §tim ca nu sunt placuti lui Dumnezeu. Insa trebuie
sa avem teama §i respect fata de judecatile dreptilor, fiindca
ace§tia sunt madularele Dumnezeului Atotputernic §i cei pe
care ace§tia ii osandesc pe pamant, Domnul ii respinge din cer.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Denigrarea noastra de catre cei rai presupune incuviintarea
de catre Dumnezeu a vietii noastre, pentru ca deja se vade§te
ca noi avem o oarecare dreptate, daca incepem sa displacem
acelora care nu sunt placuti lui Dumnezeu. Caci nimeni nu
poate, in una §i aceea§i circumstanta, sa fie placut, in ace-
la§i timp, Dumnezeului Atotputernic §i vrajma§ilor Lui. Caci
cine place du§manului Lui, se neaga ca prieten al lui Dum-
nezeu. Cine se supune in mintea sa adevarului se va opune
du§manilor adevarului. De aceea, sfintii nu se tern, prin mus-
trarea fierbinte a unei voci libere, sa-i atate la ura pe cei
despre care §tiu ca Dumnezeu nu-i iube§te. Aceasta martu-
risind cu ardoare un profet, a adus-o inaintea Creatorului
tuturor ca dar, zicand: 0are nu pe cei ce Te-au urat pe Tine,
11
Doamne, am urat §i asupra du§manilor Tai ma mahneam?
Cu ura desavar§ita i-am urat pe ei, §i mis-au fa.cut du§mani 27 •
Ca §i cum ar fi spus: "Gande§te-Tecat Te iubesc eu, care nu
ma tern sa a tat du§maniile du§manilor Tai impotriva mea".
Prin urmare, spune: ,,Cei ce imi rasplatesc cu rele pentru bune
ma defaimau, ca am urmat dreptatea" 28 • Foarte mare este bi-
nele pe care dreptul il face, cand se impotrive§te, cu voce libera,
celor care fac raul. Dar cei rai rasplatesc cu rau in loc de bine
cand ii defaima pe cei drepti care pazesc apararea dreptatii
impotriva lor. Cei drepti nu privesc spre judecata omeneasca,
ci spre cantarirea dreapta a Ve§nicului Judecator §i de aceea ei
dispretuiesc vorbele denigratorilor. Astfel spunea Pavel corin-
tenilor care-1 defaimau: Dar pentru mine este prea putin
11
ca fiu judecat de voi sau de vreo judecata omeneasca" 29 •
Negasind nimic in inima sa care §i-ar fi putut repro§a, ada-
ttga: 11 Ci nici eu nu ma judec pe mine insumi" 30 • Vazand ca
Ps.138, 21-22.
28 Ps. 37, 21.
29 I Cor. 4, 3.
30 1 CQr. 4, 3.
Omilia IX 209
judecata sa nu este de ajuns pentru a-i garanta desavar§irea
sfinteniei, a spus: Dar nu intru aceasta sunt indreptat" 31 •
11
Motivul pentru care nu se incredinteaza pe sine insu§i nici
propriei judecati, este acesta: Cel Care ma judeca pe mine
11
este Dumnezeu" 32 • Ca §i cum ar fi spus: ,,Consider ca nu tre-
buie sa ma incred in mine cu privire la judecata mea, fiindca
ma judeca Acela a Carui judecata eu nu o inteleg". Astfel,
fericitul Iov, in mijlocul durerilor provocate de ranile lui, a rab-
dat sagegle cuvintelor venite prin limbile defaimatoare ale prie-
tenilor lui, apoi imediat prin cugetare §i-a revenit apeland la
propria COn§tiinta §i cand sufletul i S-a intarit, a privit: lata ca
11
martorul meu este in cer §i eel ce da pentru mine buna mar-
turie este sus in locurile inalte" 33 • $i adauga: ,,Prietenii mei
i§i bat joc de mine, dar ochiul meu varsa lacrimi inaintea lui
Dumnezeu" 34 •
15. In tot ceea ce se spune despre noi, trebuie sa ne intoar-
cem intotdeauna in tacere in noi in§ine, sa cautam martorul
§i judecatorul dinauntrul nostru. La ce folose§te dadi toti la-
uda cand con§tiinta condamna? Sau ce paguba ne-ar putea
aduce faptul ca toti ne denigreaza §i ne apara doar congtiinta?
Fericitul Iov, rezistand cu sufletul neclintit in mijlocul vor-
belor defaimatorilor, fiindca s-a vazut atacat prin afirmatii
mincinoase pe pamant, a cautat un martor in cer. De aceea,
Isaia zice: Poporul meu, cei care te fac fericit te ratacesc §i
11
te abat de la calea pe care tu mergi" 35 • Ca poporul sa nu fie
atent la cuvintele de lauda §i sa nu piara in pacate mai grave,
textul precizeaza catre Cine trebuie in mod constant sa pri-
veasca de a Carui judecata trebuie sa se teama: Domnul sta
11
31 I Cor. 4, 4.
32 I Cor. 4, 4.
33 Iov 16, 20.
34 Iov 16, 21.
35 Is. 3, 12.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
lajudecata, sta sa judece popoarele" 36 • Ca §i cum ar fi spus:
"De ce sa urmezi judecatile omene§ti cand §tii ca peste tine
sta Judecatorul ceresc?".
16. Iata de ce Adevarul spune ca loan Botezatorul nu
este o trestie clatinata de vant: Ce-ati ie§it sa vedeti in pustie?
11
Au trestie clatinata de vant" 37 ? Faptul ca a spus-o, negand,
nu afirmand, este atestat de cuvintele urmatoare: Dar ce 11
ati ie§it sa vedeti in pustie? Un om imbracat in haine moi?
Iata, cei ce poarta haine moi sunt in casele regilor" 38 • O trestie
clatinata de vant, cand se !llalta, cand se apleaca. Orice suflet
slab, care fie se lasa cople§it de defaimari, fie se inalta prin la-
ude, este 0 trestie clatinata de vant. loan nu era a§a, pentru ca
i§i pastra inflexibil varful ascutit al mintii in mijlocul lau-
delor §i al denigrarilor.
17. Dar acest fapt necesita o cercetare mai amanuntita.
Cand noi urmam calea dreptei lucrari, oare intotdeauna tre-
buie sa dispretuim cuvintele denigratorilor sau, eel putin une-
ori, trebuie sa-i oprim? Despre acest lucru trebuie sa se §tie ca,
dupa cum nu trebuie sa atatam, prin ravna noastra, limbile
calomniatorilor, ca nu cumva ei in§i§i sa piara, tot a§a trebuie
sa rabdam cu egala dragoste pe cei atatati prin rautatea lor,
ca sa sporeasca meritul nostru. Uneori insa chiar trebuie sa-i
oprim ca nu cumva, in timp ce raspandesc despre noi rau-
tati, sa strice sufletele oamenilor buni care gasisera ca§tig in
a ne asculta. Iata de ce loan condamna limbajul defaimato-
rului sau, zicand: Diotref, care tine sa fie eel dintai intre ei,
11
nu rie prime§te; pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni
de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate" 39 •
Jo Jg, 3,
:i 7 Mt. 11, 7.
)8 Mt. ll, 8.
39 Ill In 9-lO.
Omilia IX 211
Pavel, la randul sau, vorbe§te despre corintenii care-I defai-
mau zicand: Scrisorile lui, zic ei, sunt grele §i tari, dar infa-
11
ti§area trupului este slaba §i cuvantul lui este dispretuit; eel ce
vorbe§te astfel sa-§i dea seama ca a§a cum suntem cu cuvantul
prin scrisori, cand nu suntem de fata, tot a§a suntem §i cu fapta,
cand suntem de fata" 40 •
18. Cei a caror viata este data ca exemplu trebuie, daca pot,
sa opreasca vorbele defaimatorilor, ca nu cumva cei care
au putut asculta propovaduirea lor sa nu o mai asculte §i, ra-
manand in obiceiurile lor rele, sa dispretuiasca faptul de a trai
binele. Dar in acest lucru, este necesar sa se cerceteze pe sine
cu mare atentie, §i sa-§i examineze inima: nu cumva poate
el cauta slava pentru propria lauda, imaginandu-§i ca ar cauta
folosul sufletelor? Caci adesea sufletul se hrane§te din lauda
numelui sau §i, sub acoperamantul ca§tigurilor duhovnice§ti,
se bucura sa §tie ca despre el se spun lucruri bune. Adesea
se infurie, pentru a-§i apara slava proprie, impotriva defai-
matorilor §i se minte pe sine ca a facut acest lucru din zel
fata de cei a caror inima este abatuta de vorbirea defaima-
torului de la calea cea buna. A§adar, ace§tia trebuie sa aiba
mare grija ca vorbele defaimatorilor sa nu fie mai puternice
decat faima lor §i, scrutandu-§i adanc con§tiinta, sa nu ga-
seasca nimic in ea care sa fie iubirea propriei lor slave.
19. Iata de ce dreptii §i desavar§itii, uneori, propovaduiesc
virtutile lor §i vorbesc despre binele pe care 1-au primit de la
Dumnezeu, nu ca prin aceasta sa se preamareasca inaintea
oamenilor, ci ca, prin exemplul lor, sa-i atraga la viata pe cei
carora li se adreseaza. Astfel, Apostolul Pavel poveste§te co-
rintenilor ca a fost batut de atatea ori, ca a fost lovit cu pietre
de atatea ori, ca a indurat atatea nenorociri, ca a rabdat atata
40 II Car. 10, 10-11.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
pentru adevar41 §i ca a fost rapit pana la al treilea cer, ca a fost
dus in rai - pentru ca sa le abata atentia de la fal§ii propo-
vaduitori, ca facandu-se cunoscut a§a cum este, cei pe care-i
l?tia ca sunt cinstiti pe nedrept de catre ei sa-§i piarda valoarea
in ochii lor42 • Cand desavar§itii fac acest lucru, adica atunci
cand vorbesc despre propriile virtuti, ei II imita pe Atotpu-
ternicul Dumnezeu Care spune laudele Sale oamenilor ca sa
fie cunoscut de oameni. Dar de vreme ce Dumnezeu invata
prin Scriptura Sa, zicand: ,,Sa te laude altul §i nu gura ta" 43,
cum de face El Insu§i ceea· ce interzice? Dar daca Atotputer-
nicul Dumnezeu $i-ar ascunde puterea, nimeni nu L-ar cu-
noa§te, nimeni nu L-ar iubi; daca nimeni nu L-ar iubi, nimeni
n-ar reveni la viata. De aceea §i prin psalmist este spus de El:
,,Marepa lucrarilor Sale a vestit poporului Sau, ca sa le dea lor
IDO§tenirea neamurilor" 44 • El veste§te deci cele marete savar-
§ite de El, nu pentru a-I servi spre lauda, ci ca aceia care Il vor fi
cunoscut datorita laudei Sale sa dobandeasca mo§tenirea
vel?nica. Tot a§a §i dreptii, §i desavar§itii nu numai cand res-
ping cuvintele calomnioase spuse impotriva lor, ci chiar cand
le vorbesc celor slabi despre virtutile pe care le au, nu sunt
de condamnat, cad prin viata pe care o due cheama la viata
· sufletele celorlalti.
20. Totu~;i trebuie sa se §tie despre ace§tia ca niciodata
nu dezvaluie binele lor daca, dupa cum am spus, nu ii.con-
str~nge fie nevoia aproapelui, fie o stramtorare foarte mare.
Dul?~ ce Apostolul Pavel a enumerat corintenilor virtuple sale,
a. ~c:t~ugc;i.t: ,,M-am facut ca unul fara de minte, voi m-ati silit''45 •
41 (:.f IICor. 11, 25-30.
42 Cf. HCor. 12, 1-10.
43 Pilde 27, 2.
44 Ps. 110, 6.7.
45 II Cor. 12, 11.
Omilia IX 211
Se intampla uneori ca cei desavar§itii, siliti de o stramtorare;
sa vorbeasca despre faptele lor bune, dar nu dintr-o necesitate
a altora, ci dintr-o necesitate a lor, dupa cum fericitul Iov enu-
mera faptele sale, zicand: ,,Am fost ochi celui orb §i picior
celui §chiop, eram tatfil celor neputincio§i §i cercetam cu foarte
mare sarguinta pricinile care imi erau necunoscute" 46, §i amin-
te§te de multe altele pe care adesea le-a facut. Suportand du-
rerea ranilor §i expus mustrarilor prietenilor care-i repro§au
ca s-ar fi comportat ca un necredincios, §i ca ar fi fost un om
aspru fata de aproapele sau §i un asupritor al celor saraci,
acest om sfant, prins intre loviturile lui Dumnezeu §i oca. .
rile oamenilor, a vazut ca mintea ii era grav zdruncinata §i
ca este impins in groapa deznadejdii. El putea sa cada imediat,
daca nu §i-ar fi amintit binele facut, ca sufletul lui sa-§i reca-
pete speranta §i sa nu piara in deznadejde, coplel?it de ocari
§i lovituri. A§adar, daca el i§i enumera faptele sale bune, nu
o face din dorinta ca sa fie cunoscute §i altora, ca §i cum din
lauda de sine, ci ca sa-§i indrepte sufletul spre nadejde. Prin
urmare, dupa cum dreptii vorbesc fara mandrie despre binele
pe care-I fac uneori, tot astfel, fara sa ravneasca propria sla-
vire, resping cuvintele defaimatorilor la adresa lor, fiindca
ele dauneaza. Cand limbile defaimatorilor nu pot fi indreptate,
trebuie rabdate intotdeauna cu dragoste. Vorbirea defaima-
torului nu trebuie sa provoace teama, ca dreptii sa nu piarda
calea dreptei lucrari in timp ce se tern de denigrarile celor rru.
De aceea i se spune Profetului Iezechiel: ,,Nici sa nu te sperii
de cuvintele lor, fiindca sunt nemcrezatori l?i distrugatori fata
de tine".
21. Ace§ti neincrezatori ar fi fost mai putin rai daca n-ar fi
fost §i distrugatori. Intrucat nu cred nici in rasplata Impa-
ratiei cere§ti, nici in chinurile gheenei, dand curs rautapi lor,
ei ii intorc §i pe altii de la credinta §i lucrare astfel !neat nici
46 Iov 29, 15-16.
214 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
altul sa nu ajunga in Irnparatia pe care n-au vrut s-o caute.
Caci ei, atunci cand cunosc pe cineva rnai §Ovaielnic in a in-
cepe sa lucreze binele §i sa evite raul, fie luand in ras ceea ce
este prom.is in cer, fie dispretuind arnenintarile Durnnezeului
Atotputernic cu chinurile iadului, fie Iaudand bunurile vre-
rnelnice §i prornitand cu o abila putere de convingere place-
rile acestei lurni, abat rnintile celor sirnpli §i schirnba caile lor.
Ei se bucura daca au putut sa intoarca de la viata §i sa atraga
la rnoarte, se veselesc de nelegiurile lor §i sunt plini de rnultu-
rnire vazandu-le §i pe cele ale altora. Fara indoiala, pacatul lor
nu le este de ajuns, pentru ca fac in a§a fel ca sa nu rnoara
singuri. Iar daca ei se mtarnpla sa intalneasca pe cineva drept,
cu atatea virtuti, meat sa nu mdrazneasca sa-1 vorbeasca de rau,
pentru ca nu-I pot distruge, pe data devin scorpioni. Scorpi-
onul inainteaza pe pipaite, dar vatarna cu coada; nu rnu§ca
din fata, ci face rau pe la spate. Prin urrnare, scorpioni sunt toti
cei blanzi §i rautacio§i care nu se opun chiar pe fata oarnenilor
buni, dar de mdata ce se despart de ei, ii vorbesc de rau, atata
irnpotriva lor pe cei la care au trecere, indreapta irnpotriva lor
toate relele cu putinta, nu inceteaza sa irnplernenteze pe as-
cuns otrava rnortii. A§adar, scorpioni sunt cei care par blanzi
§i nepericulo§i, pe fata, dar in spate poarta ceva de uncle varsa
venin. Cei care lovesc pe ascuns, atrag rnoartea ca §i cum pe
furi§. De aceea §i prin psalmist se spune: ,,lnconjuratu-rn-au
ca albinele, dar s-au stins ca focul 1n spini" 47 • Albinele au 1n gura
rniere, iar in coada, acul care rane§te. Toti, care lingu§esc prin
cuvinte, dar ataca din rautate pe furi§, sunt albine, pentru ca
vorbind, ofera dulceata rnierii, dar atacand pe ascuns, ranesc.
Fa.cand acestea, ei se aprind ca focul in spini, caci, prin fla-
cariledefaimatorilor, viata dreptilor nu este distrusa, dar sunt
aq;i complet toti spinii pacatelor, daca au putut intra vreunii
in ei. De aceea se spune: ,,Sunt neincrezatori §i distrugatori
47 Ps. 117, 12.
Omilia IX
fa ta de tine, §i tu locuie§ti cu ni§te scorpioni". Adica, nein-
crezatori fata de Durnnezeu, distrugatori fata de aproapele
slab §i scorpioni chiar §i fata de cei puternici §i tari. Chiar
daca pe ace§tia nu indraznesc, pe fata, sa-i vorbeasca de rau,
totu§i, 1n ascuns, ii ranesc, defairnandu-i. Sunt in acela§i tirnp
neincrezatori, distrugatori §i scorpioni pentru ca nici nu cred
cele pe care le aud ca fiind de la Durnnezeu, pe cei asupra
carora au putere ii intorc de la bunele obiceiuri §i, prin unel-
tiri facute pe furi§ ataca pe cei pe care nu pot sa-i incovoaie.
22. in aceste Iucruri trebuie sa remarcam ca, spunandu-se
profetului: ,,Sunt neincrezatori §i distmgatori fata de tine,
§i tu locuie§ti cu ni§te scorpioni", ni se ofera un rernediu de
rnangaiere irnpotriva dezgustului de a trai care ne-ar putea
veni din aceea ca nu vrern sa traim cu cei rai. A§adar, ne in-
trebarn, de ce nu toti care traiesc irnpreuna cu noi sunt oarneni
buni? Nedorind sa suportarn relele celor ce sunt aproapele
nostru, hotararn ca toti trebuie sa fie deja sfinti, de vreme ce
nu vrern sa existe nirnic pe care sa-1 suportam din partea lor.
Dar tocrnai in acest fapt ca refuzarn sa suportarn rautatile
altora se arata rnai clar decat lurnina zilei cat de rnari sca-
deri avern noi in§ine in ce ne prive§te facerea de bine. Ni-
rneni nu este bun in mod desavar§it, decat daca este bun §i
cu cei rai. Iata de ce fericitul lov a afirrnat despre el insu§i,
zicand: ,,Arn ajuns frate cu balaurii i;;i tovarai;; cu strutii" 48 •
$i Apostolul Pavel spune ucenicilor: Jn mijlocul unui neam
strarnb §i ratacit, intre care straludti ca ni§te luminatori
in lurne" 49 • $i Petru, pastorul turmei lui Durnnezeu, zice:
,,Pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea desfranata a celor ne-
legiuiti, 1-a izbavit. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei,
prince vedea §i auzea, zi cu zi, din faptele lor fara-de-lege,
48 Iov 30, 29.
49 Filip. 2, 15.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
chinuia sufletul sau eel drept50 • Adesea, cand condamnam
m.odul de viata al aproapelui, incercam sa schimbam locul,
sa alegem singuratatea unei vieti retrase, evident fara sa
ne dam seama ca locul nu ajuta la nimic daca duhul lipse§te.
Acela§i Lot, despre care vorbim acum, s-a aratat sfant in So-
doma, dar a pacatuit pe munte51 • Ca locurile nu pun la adapost
mintea, msu§i primul parinte al neamului omenesc o dovede§te,
eel care §i din rai a cazut 52 • Dar este prea putin sa vorbim nu-
mai de toate locurile de pe pamant. Caci daca locul ar fi putut
sa mantuiasca, Satan n-ar fi cazut din cer. De aceea §i psal-
mistul, vazand ca peste tot in aceasta lume sunt ispite, a ca-
utat loc in care sa fuga, dar afara de Dumnezeu nu a putut
sa gaseasca un loc sigur. De aceea, a cerut Domnului ca El
lnSU§i sa i Se faca loc, zicand: //Fii mie Dumnezeu aparator §i
un loc sigur, ca sa ma mantuie§ti" 53 • A§adar, pretutindeni exista
un aproape care trebuie rabdat pentru ca nu putem sa devenim
Abel, fara sa fim pu§i la incercare prin rautatea lui Cain.
23. Exista un singur motiv pentru care compania oamenilor
rai trebuie evitata: ca nu cumva, ei neputand fi indreptati,
sa atraga spre imitare §i, in timp ce ei in§i§i nu se schimba
de la rautatea lor, sa ii strice pe cei care i-au insotit. De aceea
Pavel zice: "Tovara§iile rele strica obiceiurile bune" 54 • Dease-
menea, se spune prin Solomon: "Nu te intovara§i cu omul
m.anios §i cu eel infierbantat de furie nu te insoti, ca sa nu te
deprinzi pe calea lui §i sa-ti intinzi 0 cursa pentru viata ta" 55 •
Prin urmare, dupa cum cei desavar§iti nu trebuie sa fuga de
aproapele care este stricat, pentru ca adesea 11 atrag pe calea
511 II Pt. 2, 7-8.
51 Fe. 19, 1-10.30-36.
Cf. Fe. 3, 6-7.
53 Ps. 30, 3.
54 I Cor. 15, 33.
55 Pilde 22, 24-25.
Omilia IX 217
cea buna, iar ei niciodata nu sunt atra§i spre o viata stricata,
tot a§a cei slabi trebuie sa evite compania celor stricati ca nu
cumva sa fie incantati sa imite relele pe care le vad adesea §i
pe care nu pot sa le indrepte. Zi de zi retinem in minte, prin
auz, cuvintele aproapelui, la fel cum, inspirand §i expirand,
tragem aer in trupul nostru. $i dupa cum aerul nesanatos,
respirat intruna, otrave§te trupul, tot astfel vorbirea strica-
cioasa, auzita intruna, otrave§te inima celor slabi, !neat acesta
se altereaza prin placerea de a savar§i fapte rele §i prin con-
tinua vorbire plina de nelegiuiri. Urmeaza:
24. "Sa nu te temi de cuvintele lor §i de fata lor sa nu te
sperii, caci sunt o casa indaratnica" 56 • Din acest motiv trebuie
sa ne temem sa nu ofensam pe cei buni, ca nu cumva sa pro-
vocam la manie, din pricina lor, pe Acela Care locuie§te intot-
deauna in inimile lor. Caci, daca ii ofensam pe cei rai, dupa
cum am spus mai inainte, nu trebuie sa ne temem vazand ca
faptele noastre displac celor carora nici dreptatea Creato-
rului nu le place. De ce ar trebui sane temem, daca noua ne sunt
neplacuti cei care nu sunt vrednici sa fie iubiti de Dumnezeu?
De aceea, cu indreptatire, se spune acum: "Sa nu te temi de
cuvintele lor §i de fata lor sa nu te sperii, caci sunt 0 casa in-
daratnica". Ca §i cum ar spune: "Ei ar trebui sa se teama, ca nu
cumva sa Ma manie mult prea tare cu faptele lor". Cu privire
la aceasta, textul adauga imediat:
25. "Sa le spui cuvintele Mele, poate asculta §i se potolesc,
caci sunt oameni provocatori" 57 • Omul care pacatuie§te ce
altceva face decat sa starneasca impotriva lui mania Crea-
torului sau? Noi §tim ca de cate ori pacatuim cu fapta, cu vorba,
cu gandul, de atatea ori Il provocam pe Dumnezeu impo-
triva noastra. $i totu§i Dumnezeu ne sustine §i ne a§teapta
56 Iez. 2, 6.
57 Iez. 2, 7.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
cu 1ngaduinta, acordandu-ne prin El Insu§i privilegiul inde-
lungii-rabdari, iar prin propovaduitorii Sai cuvant de indemn.
Fiecare om care propovaduie§te cele drepte, daca este ascultat,
potole§te mania Creatorului impotriva poporului calcator
de lege. Drept urmare, trebuie ca acela sa nu savar§easca el
inSU§i raul care, de obicei, atata mania Creatorului asupra
poporului. De aceea se §i adauga:
26. ,, Tu insa, fiul omului, asculta cele ce vorbesc cu tine
§i nu fi indaratnic a§a cun;i. este indaratnica aceasta casa" 58 •
Adica, relele, pe care le vezi ca se fac, tu sa nu le faci, ca sa
nu savar§e§ti tu msuti ceea ce e§ti trimis sa impiedici. Fiecare
propovaduitor trebuie mtotdeauna sa ia aminte la sine cu foarte
mare atentie ca nu cumva el insu§i, care a fost trimis sa ridice
pe cei cazuti, sa cada in lucrarea pacatului dimpreuna cu cei
cazuti §i sa fie lovit de aceasta sentinta a lui Pavel: Jn ceea ce
judeci pe altul, pe tine insuti te osande§ti" 59 • De aceea Valaam,
umplut de duhul Sfant pentru a vorbi, dar totu§i prizonier
prin duhul sau in viata trupeasca, spune despre sine: A§a 11
a grait eel care asculta cuvintele lui Dumnezeu, care cunoa§te
invatatura Celui Preainalt §i vede viziunile Atotputemicului,
care, cazand, are ochii deschi§i" 60 • Cazand, a avut ochii deschi§i
pentru ca a vazut binele pe care trebuia sa-1 spuna, dar a dis-
pretuit sa traiasca binele. Evident, a cazut in lucrarea raului,
dar a avut ochii deschi§i in acea sfanta propovaduire.
27. Totu§i se poate intelege §i in alt mod de ce fericitului
Iezechiel, care este trimis pentru a propovadui, i se interzice
Sa fie indaratnic. Daca profetul, cand era trimis pentru a spune
acele cuvinte, nu s-ar fi supus, L-ar fi maniat pe Domnul
Atotputernic prin tacerea sa, dupa cum II maniase poporul
58 Iez. 2, 8.
59 Rom. 2, 1.
611 Num. 24, 16.
Omilia IX 219
prin lucrarea pacatului. Caci dupa cum cei rai manie pe Dum-
nezeu fiindca vorbesc sau fac rau, tot astfel cei buni II manie
uneori, pentru ca tree sub tacere binele. Pentru aceia, a lucra
raul inseamna pacat; pentru ace§tia, a trece sub tacere binele
mseamna pacat. in aceasta, impreuna cu cei rai chiar §i cei buni
II manie pe Dumnezeu, pentru ca, atata timp cat nu mustra
pacatele acelora, prin tacerea lor, le da libertatea sa continue.
Urmeaza:
28. 11 Deschide-ti gura §i mananca ceea ce iti dau" 61 • Ne des-
chidem gura cand vorbim cele cu dreptate gi mancam ceea ce
primim de la Dumnezeu, pentru ca de indata ce incepem
sa propovaduim, hrana vietii ne este daruita §i sporita in gan-
d urile noastre. De aceea, un alt profet zice: 11 Mi-am deschis
gura §i am atras duhul" 62 • N-ar fi atras duhul daca n-ar fi des-
chis gura, cad, daca nu s-ar fi ostenit pentru a propovadui
aproapelui, harul invataturii duhovnice§ti n-ar fi sporit in el.
Urmeaza:
29. 11$i am vazut, §i iata ca 0 mana intinsa spre mine, in
care era o carte stransa sul. $i a desfli§urat-o inaintea mea,
§i era scrisa inauntru §i in afara" 63 • Dupa cum categoria pro-
povaduitorilor este desemnata prin profet, tot a§a paginile
Sfintei Scripturi sunt desemnate prin sulul de carte pe care
1-a primit. Cartea stransa sul este limbajul obscur al Sfintei
Scripturi. Ea este mfagurata sul prin profunzimea invataturilor,
ca sa nu fie U§Or de patruns de intelegerea tuturor. Dar ina-
intea profetului cartea Se desfa§Oara, pentru ca obscuritatea
textului sfant se dezleaga inaintea ochilor propovaduitorilor.
Astfel, mana Domnului a mtins sul de carte, atunci cand Dom-
nul spunea Apostolilor: 11 Asemenea este Imparatia cerurilor
61 Iez. 2, 8.
62 Ps. 118, 131.
63 Iez. 2, 9.
220 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
omului care a semanat samanta buna in tarina sa. Dar pe
cand oamenii dormeau, a venit vrajma;;ul, a semanat neghina
printre grau ;;i s-a dus. Iar daca a crescut paiul ;;i a fa.cut rod,
atunci s-a aratat ;;i neghina" 64, ;;i celelalte, de care Iubirea
Voastra i;;i aminte;;te, le tree sub tacere. Cartea pe care o ara-
tase stransa sul se desfa;;oara atunci cand Domnul a explicat
ceea ce vorbea in pilde, zicand: "Cel ce seamana samanta
cea buna este Fiul Omului. Tarina este lumea. Samanta c~a
buna sunt fiii imparatiei, iar neghina sunt fiii celui rau.° Du;;-
manul care a semanat-o este diavolul; seceri;;ul este sfar;;itul
lumii, iar seceratorii sunt ingerii. $i, dupa cum se alege neghina
;;i se arde in foe, a;;a va fi la sfar;;itul veacului" 65 • Deci, sulul
de carte se desfa;;oara atunci cand ceea ce fusese prezentat in
mod intunecat este desfa;;urat in toata Iargimea semnificatiei
sale. Aceasta carte stransa sul a fost desfa;;urata de Adevar
cand a lucrat in ucenici ceea ce este scris: "Atunci le-a deschis
mintea ca sa priceapa Scripturile" 66 •
30. Despre acest sul de carte se mai spune: "Era scris ina-
untru ;;i in afara". Sulul de carte al textului sfanta fost scris
inauntru prin alegorie, iar in afara, prin istorisire. inauntru,
prin intelegerea duhovniceasca, in afara, prin sensul simplu
al literei, potrivit cu intelegerea celor Inca slabi. inauntru,
fiindca fagaduie§te cele nevazute, in afara, fiindca pune in
randuiala cele vizibile prin dreptatea poruncilor sale. ina-
untru, fiindca promite cele cere§ti, in afara, fiindca ne invata
in privinta celor pamante§ti, de dispretuit, in ce mod sa ne
folosim de cele necesare respectiv cum sa fugim de cele care
vin din placeri. Pe de-o parte vorbe§te despre tainele cere§ti,
pe de ceal;;tlta parte stabile§te reguli pentru faptele exterioare.
M Mt. 13, 24-26.
65 Mt. 13, 37-40.
66 Le. 24, 25.
Omilia IX 221
Cele ce invata in afara sunt dare, dar cele pe care le spune de-
spre cele Iauntrice nu pot fi intelese deplin. De aceea este scris:
,,Cel ce intinde cerul ca o piele 67, Cel ce acopera in ape cele
mai de deasupra ale lui" 68 • Ce se desemneaza prin numele ce-
rului daca nu Sfanta Scriptura? Din ea ne straluce~te ~i soarele
intelepciunii, ;;i luna cuno;;tintei, ;;i stelele exemplelor §i virtu-
tilor Parinplor din vechime. intelegem ca se intinde ca o piele
pentru ca, intocmita prin intermediul scriitorilor sfinti in limbaj
trupesc, ea se desfa;;oara inaintea ochilor no§tri, desfacandu-se
prin talcuirea invatatilor. $ice sunt desemnate prin numele
apelor daca nu corurile preasfintilor ingeri? Despre ace;;tia
este scris: ,,$i apele, care sunt mai presus de ceruri, sa laude
numele Domnului" 69 • Domnul acopera in ape cele mai presus
de cer, pentru ca cele mai inalte ale textului sfant, adica ceea
ce spune despre firea dumnezeiasca sau despre bucuriile ve§-
nice, noua acum ne scapa, dar sunt cunoscute 'in taina doar
de ingeri. A§adar, cerul se §i intinde inaintea noastra, ;;i totu§i
cele mai presus de el sunt acoperite in ape, pentru ca anumite
pasaje ale textelor sfinte ne sunt deja dare prin descoperirea
Duhului, in timp ce altele, care pot fi evidente doar pentru
ingeri, pentru noi sunt pastrate Inca acoperite. Totu§i, din aceste
pasaje intunecate, noi deja percepem ceva prin intelegerea
duhovniceasca, deja am primit arvuna Sfantului Duh, pentru
ca fara sale fi cunoscut deplin, le iubim totu§i din adancul
inimii §i, in multiplele intelesuri duhovnice§ti, pe care deja
le-am cunoscut, pa§tem hrana Adevarului.
31. Prin urmare se spune: ,,Care era scris inauntru ;;i in
afara", pentru ca in textul sfant, prin cuvintele cele mai obscure
67 In vechime cartile erau scrise pe piele de oaie, capra sau vitel,
prelucrate special pentru a se putea scrie pe ele ~i infa~urate sub forma
de suluri de pergament (n. ed.).
68 Ps. 103, 2-3.
69 Ps. 148, 4-5.
222 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
~i cele mai inalte sunt indestulati cei putemici, iar noi, cei mid,
ne hranim cu invataturi mai accesibile. De aceea, este scris:
"Muntii cei inalti adapost cerbilor, stanca scapare aridlor" 70 •
Piscurile intelegerii sa fie ale celor care §tiu deja sa faca sal-
turile contemplatiei. Dar stanca sa fie scapare aridlor, pentru
ca noi, cei mid, acoperiti de spinii pacatelor noastre, de§i nu
putem sa intelegem cele inalte, suntem mantuiti in adapostul
standi noastre, adica in credinta in Hristos. De aceea se spune
unora: ,,Am judecat sa nu §tiu intre voi altceva, decat pe Iisus
Hristos, §i pe Acesta rastignit" 71 • Ca §i cum ar fi spus: ,,Am
gandit ca voi nu puteti sa pricepeti tainele dumnezeirii Sale,
de aceea v-am vorbit numai despre slabidunea firii Sale ome-
ne§ti". Urmeaza:
32. ,,$i erau scrise acolo plansete, un dntec, §i vaiuri" 72 •
Fara indoiala, cantecul este zis cand la bine, cand la rau, cad
putem sa-1 numim §i cantec de bucurie §i cantec de doliu. Dar,
urmand obiceiul Sfintei Scripturi care aproape intotdeauna
asociaza cantecul cu momentele feridte, in contextul de fata
noi luam cantecul a fi spus in sensul lui bun. Caci atund ca_;d
Dumnezeul Atotputernic a scapat poporul Sau de la Marea
Ro§ie, este scris: ,,Atund Moise §i fiii lui Israel au cantat Dom-
nului cantarea aceasta" 73 • $i cand David i-a invins pe du§mani,
este scris: ,,David a cantat Domnului cantarea aceasta" 74 • Chiar
~;i Solomon zice: ,,Otet peste silitra75, cantarea care se canta
unei inimi intristate" 76 • Daca se pune otet peste silitra, nitratul
70 Ps. 103, 18.
71 l Cor. 2, 2.
72 lez. 2, 10.
73 le§. 15, l.
74 Sam. 22, 1.
1~Silitra este denumurea populara a nitratului de potasiu, substanta
explosiva din praful de pu9ca (n. ed.). , so
76 Pilde 25, 20.
Omilia IX 223
indata se infierbanta §i forfote§te. Tot a§a ~i mintea stricata,
cand este mustrata prin dojana sau cand este lndemnata prin
dulceata propovaduirii spre bine, ea devine mai rea din cauza
mustrarii, §i de aid se aprinde in bombaneli nedrepte. Prin
Elihu se spune despre omul nemultumitor ~i .fara de nadejde:
,,$i el nu a intrebat: «Unde este Dumnezeu, Cel care m-a facut,
Care daruie§te noptii cantari de veselie?»'171 • Cantarea din
vremea noptii este bucuria in vreme de necaz. Noi ascultam
cantarea din vremea noptii cand suntem mangaiati 'in sufe-
rintele prezente de bucuriile care vor veni. Apostolul Pavel
ne arata ce este cantarea din timpul noptii, cand zicea: ,,Bucu-
rati-va in nadejde, in suferinta fiti rabdatori 078 • David a aratat
ca §i el cunoa§te cantarea din vremea noptii, cand I! Tu e§ti
scaparea mea din necazul ce m-a cuprins; Tu, bllcuria mea,
izbave~te-ma de cei ce ma inconjoara" 79 • Cel ce spune ca este
cuprins de necazuri, §i totu§i nume§te pe Dumnezeu 11 bucurie
care se revarsa", canta, fara nid 0 indoiala, cantare ln noapte.
De vreme ce Sfanta Scriptura a asociat aproape intotdeauna
dntecul cu 0 stare de bine, trebuie sa-1 intelegem aici cu
acest sens.
33. Vaiurile, in Sfanta Scriptura, sunt de obicei 1ntelese
mai degraba cu privire la plansul ve§nic decat refedtor la eel
prezent. De aceea este scris: ,, Vai de eel rau, ca rautatea este
a lui si va fi judecat dupa faptele lui" 80 • $i fericitul Iov zice:
,,Daca sunt vinovat este vai de mine, daca sunt drept, nu
cutez sa ridic capul, ca unul ce sunt satul de nefericire §i de
nenorocire" 81 • Nefericirea dreptilor este temporara. A§adar,
Iov a deosebit vaiul de nefericirea temporara, el care a spus
77 Iov 35, 10.
78 Rom. 12, 12.
79 Ps. 31, 7.
Is.3,11.
81 Iov 10, 15.
224 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
ca dreptul are parte de nefericire, iar vinovatul de vaiuri. Ade-
varul spune El InSU§i: "Vai lumii din pricina smintelilor" 82 •
$i: "Vai voua celor ce astazi radeti, ca veti plange" 83 • $i: ,,Vai
celor care vor avea in pantece §i celor care vor alapta in acele
zile" 84 • Deci trebuie sa ne gandim in ce mod zice ca sunt scrise
in sulul sfant acestea trei: plansete, cantec §i vaiuri.
34. Plansete, de buna seama, pentru ca acolo este inscrisa
cainta pacato§ilor. Cantec, pentru ca prin else anunta dina-
inte bucuriile dreptilor. Vaiuri, pentru ca in ea este descrisa
condamnarea celor vinovati. A§adar, ca sa-ti pedepse§ti pa-
catele, cite§te plansetele scrise pe acest sul de carte: ,,Sfa§iati
inimile, §i nu hainele voastre" 85 • $i iara§i: ,,Patrundeti-va de
durere, §i va jeliti; rasul intoarca-se in plans §i bucuria voastra
in intristare" 86 • Ca sa te vesele§ti de fagaduinta bucuriei care
va veni, cunoa§te cantarile laudelor ve§nice, scrise pe acest sul:
"Fericiti sunt cei ce locuiesc in casa Ta, Doamne, in vecii ve-
cilor Te vor lauda" 87 • $i cum este spus printr-un intelept despre
Ierusalimul eel ceresc: ,, Toate pietele lui vor fi pardosite cu
o piatra pretioasa §i curata §i pe toate ulitele lui se va canta
«Aliluia» 88 • Acest cantec al lor venisera sane vesteasca locui-
torii patriei cere§ti, care strigau in armonie: "Slava intru cei de
sus lui Dumnezeu §i pe pamant pace, intre oamenii bunei
voiri" 89 • Dar daca e§ti prins cu mintea in veacul prezent, daca
inca te desfeti cu placeri pamante§ti, nu poti iubi bucuriile ve§-
nice de care auzi. Cerceteaza, a§adar, in acest volum vaiurile
82 Mt. 18, 7.
83 Le. 6, 25.
«4 Le. 21 23.
85 Ioil 2, 13.
86 lac. 4. 9.
87 Ps. 831 5.
88 Tob. 13, 22.
89 Le. 2, 14.
225
Omilia IX
care sunt scrise in el §i, prin frica, alunga din suflet ceea ce
indrage§ti, ca sa poti iubi cu deplina convingere cantecul pe
care-I cite§ti acolo. Acolo, dupa cum vezi 1 intreaga multime
a celor lepadati este reprezentata prin persoana unui singur
condamnat, cand se spune prin glasul Adevarului: ,,Legati-1
de picioare §i de maini §i aruncati-1in1ntunericul eel mai din-
afara; acolo va fi plangerea §i scra§nirea dintilor" 90 • Cei le-
padati cad atunci in intunericul eel mai dinafara, caci acum
s-au aruncat de bunavoie in intunericul eel mai dinauntru,
incat nu urmeaza lumina adevarului nici prin credinta, nici
lucrand binele. Pentru aCe§tia se da porunca sa fie trimi§i
in intunericul eel mai dinafara, cu picioarele §i mainile legate,
pentru ca acum, cand este timpul de a lucra binele §i de a alerga
in ajutorul aproapelui, nu au vrut sa aiba mainile §l picioarele
libere pentru buna lucrare. Acolo este vaiul c1;;'lor lepadati:
"Viermele lor nu va mun. §I. focu11or nu se ·va s··t'mge " 91 ..
A coo
1
celor condamnati §i celor lepadati Ii se zice: ,,Duceti-va de la
Mine, blestematilor, in focul eel ve§nic, care este gatit diavo-
lilor §i ingerilor lui" 92 • Deci in acest sul sunt cuprinse toate
cele care zidesc, toate cele care invata. Ai pacatuit ;;i deja iti
pare rau ca ai savar§it fapte nelegiute? Ca sa 1nveti cum sa
lucrezi cainta, acolo, pe acest sul de carte1 gase~ti plansetele.
Dore§ti sa-ti inalti mintea prin nadejdea in bucuriile cere§ti?
Acolo gase~ti cantarea pentru mangaierea ta. Dar daca ai §i
savar§it raul, §i nici nu te caie§ti ca 1-ai savar§it, ci te invarto-
§ezi §i nu te apleci spre nici un plans de pocainta, §i nu te in-
drepti nici prin a§teptarea bucuriilor cere§ti, atunci vrei nu
vrei, vei auzi vaiurile scrise acolo. Astfel acela pe care nici frica
nu-I smere;;te spre pocainta, nici nadejdea nu-1 inalta catre
rasplata ve;;nica, sa priveasca inca de pe acum pedeapsa ce
90 Mt. 22, 13.
91 Is. 66, 24.
92 Mt. 25, 41.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
va urma condamnarii sale §i sa cada fara posibilitate de dez-
vinovatire in chinul ve9nic.
35. A9adar, ce trebuie sa facem, fratilor, ce trebuie sa facem,
nenorocitii de noi, daca nu sa ne trezim la cuvintele acestui sul
de carte §i sa pedepsim prin plans raul de care ne amintim
ca I-am facut, ca sa ajungem, prin plansul caintei, la cantecul
vietii! Ca daca nu voim acum sa ne zdrobim prin pocainta,
sa nu primim mai tarziu fara sfar~it cele din vaiuri. Dar nici
sa nu ne afunde in dezna?ejde multimea ranilor noastre,
pentru ca puterea Doctorului este mai mare decat marimea
slabiciunii noastre. $i ce este pe care sa nu poata sa-1 faca
iara9i nou spre mantuire Cel Care a putut sa faca toate din
nimic? Caci El este Unul-Nascut, impreuna ve9nic cu Tatal
Atotputernic, Care traie9te §i imparate9te impreuna cu El in
unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.
Omilia X
1. De obicei, anumiti cititori ai textului sfant, cand pa-
trund intelesurile cele mai adanci ale acestuia, ingamfan-
du-se, dispretuiesc poruncile mai mid date celor mai slabi
§i vor sale schimbe intelesul. Daca ar avea o inielegere corecta
a celor malte din el, nu ar dispretui nici cele rnai mici porunci1,
pentru ca invataturile dumnezeie9ti se in unele
locuri celor mai avansati, iar in altele se potrivesc celor ince-
patori, pentru ca ace9tia sa sporeasca treptat 1n intelegere,
ca prin ni9te pa9i ai mintii §i sa ajunga la ln\elegerea adeva-
rurilor mai mari. De aceea, se spune acum sfantului prnfet:
2. ,,Fiul omului, tot ce vei gasi, mananca'12 • Desigur, tot ce
se gase9te in Sfanta Scriptura trebuie mancc1t, pentru ca cele
mai marunte ale ei a9aza o randuiala in via~a simpla, iar cele
mai mari fac sa sporeasca intelegerea patrunzatoare. Urmeaza:
3. ,,Mananca acest sul §i mergi sa vorbeS,ti fiilor lui Israel.
$i mi-am deschis gura §i m-a hranit c11 acel sul" 3 • Sfanta
Scriptura este hrana §i bautura noastra. De aceea Domnul
ameninta prin alt profet: ,,Voi trimite foamete pe pamant,
nu foamete de paine §i nu sete de apa, ci de auzit cuvintele
Domnului" 4 • Zice ca vom fi zdrobiti de foame S,i de sete cand
i9i va retrage de la noi cuvantul Sau pentru a arata ca hrana
1 Exprimarea aminte~te de Mt. 5, 19: ,,Cel ce va strica una din aceste
porunci, foarte mici (unum de mandatis istis minimis)" (n. ed.).
2 Iez. 3, l.
3 Iez. 3, 2.
4 Am. 8, 11.
228 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
§i bautura noastra sunt cuvintele Lui. Trebuie lnsa sa obser-
vam ca uneori cuvintele Lui sunt hrana, iar alteori bautura.
In pasajele mai obscure, care nu pot fi lntelese fara talcuire,
Sfanta Scriptura este hrana, pentru ca ceea ce se talcuie;;te,
ca sa fie lnteles, trebuie sa fie ca ;;i mestecat pentru a fi lnghitit.
In pasajele mai dare, este bautura. Bautura o lnghitim fara
s-o mestecam. A;;adar, lnvataturile mai dare le bem In sensul
ca putem sa le lntelegem fara takuire. Din acest motiv, de
vreme ce Profetul Iezechiel urma sa asculte multe cuvinte
obscure ;;i mcalcite, nu i se spune, referitor la sulul sfant, "bea",
ci mananca". Cu alte cuvinte, ca ;;i cum ar fi spus: "cerceteaza
11
;;i lntelege", ca aceasta este "mai lntfo mesteca ;;i apoi lnghite".
Dar, In ravna noastra pentru cuvintele textului sfant, trebuie
sa urmam aceasta ordine: sa le cunoa;;tem pe acestea cu sco-
pul ca, fiind atin;;i de remu;;cari pentru faradelegile noastre,
sa con;;tientizam relele pe care le-am facut §i sa evitam sa mai
savar;;im altele.
4. Apoi, cand multimea §UVOaielor de lacrimi au lnceput
sa ne dea lncredintare de iertarea pacatelor, prin cuvintele
pe care le-am lnteles, sa atragem ;;i pe altii la viata. Caci pen-
tru aceasta trebuie sa le lntelegem, ca sa ne fie de folos ;;i noua,
§i sa fie lmparta;;ite §i altora cu intenpa de a zidi duhovnice;;te.
De aceea cu lndreptatire Ii spune acum: Mananca acest sul
11
§i mergi sa vorbe;;ti fiilor lui Israel" 5 • Ca ;;i cum i-ar fi spus
despre hrana sfanta: Mananca ;;i apoi pa;;te (turma), sa-
11
tura-te §i apoi da afara, prime;;te §i apoi raspande;;te, lnta-
re§te-te ;;i a poi lucreaza".
5. Este de luat aminte ;;i la aceasta pe care o adauga pro-
fetul: ,,~i am deschis gura mea ;;i Elm-a hranit cu acel sul" 6 •
Ca inima are gura 1n ea, este confirmat de un alt profet care zice: ·
Iez. 3, 1.
6 Iez. 3, 2.
229
Omilia X
11Buze videne In inima ;;i cele pe .care le-au grait In inima
sunt rele" 7• A;;adar, deschidem gul'a, cand ne pregatim sim-
turile interioare pentru lntelegerea cuvantului sfant. Astfel la
glasul Domnului, profetul ;;i-a deschis gura pentru ca, la suflul
lnvataturii Domnului, dorintele inimii noastre se deschid larg
> >
ca sa apuce ceva din hrana vietii. Dar totu;;i a apuca acest
ceva nu tine de puterile noastre, decat daca ne hrane;;te In-
su;;i Acela care a dat porunca sa mandim. Este hranit chiar
;;i acela care nu poate sa manance singur. $i pentru ca da-
torita slabiciunii noastre nu suntem capabili de a pricepe
cuvintele cere;;ti, El Insu;;i ne hrane;;te, Cel care potrive;;te
pentru noi, la vreme, masura graului. Odata ce din cuvantul
sfant astazi lntelegem ceea ce ieri nu ;;tiam ;;i maine vom m-
telege ceea ce astazi nu ;;tim, suntem hraniti prin harul ico-
nomiei dumnezeie;;ti cu alimentul de zi cu zi. Dumnezeul
Atotputernic lntinde mana In acest mod de atatea ori catre
gura inimii noastre, de cate ori deschide lntelegerea noastra ;;i
pune hrana textului sfant In simturile noastre. Ne hrane;;te,
a§adar, §i pe noi cu sulul (de carte), cand deschide pentru noi
prin iconomie sensul Sfintei Scripturi ;;i ne umple cugetele
cu dulceata ei. De aceea se ;;i adauga:
6. 11 ~i mi-a zis: fiul omului, pantecele tau va manca ;;i
inima ta se va umple cu acest sul pe care ti-1 dau Eu" 8 • Intra-
ducerea mai veche nu avem: Pantecele tau va manca", ci:
11
Gura ta va manca, §i cele dinlauntrul tau se vor ump le".
11
Gura noastra mananca cand noi citim cuvantul lui Dumnezeu,
iar cele dinlauntru se umplu dnd lntelegem ;;i ne pazim In
cele In care ne-am ostenit citindu-le9 • In traducerea ulteri-
oara, pe care o credem mai potrivita, este scris: Pantecele tau
11
Ps. 11, 3.
7
Iez. 3, 3.
8
9 Este vorba de pasajele mai dificile pentru intelegerea carora a fost
nevoie de meditare 9i de takuire (n. ed.).

Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
"(:a manca §i cele dinlauntrul tau se vor umple". In textul
. itfant, uneori se folose§te ,, pantece" pentru ,,inima". De aceea,
,· se spune §i prin Ieremia: ,,Pantecele meu, pantecele meu ma
I
I doare!" 10 • Pentru ca vorbise de pantecele duhovnicesc, nu
de eel trupesc, a adaugat: ,, Tulburatu-sa inima mea 1n mine" 11 •
Daca profetul ar propovadui ca 1-ar durea pantecele trupesc,
aceasta n-ar avea nici o legatura cu mantuirea poporului.
Dar 11 durea pantecele In sensul ca simtea tulburarea inimii.
Dar de ce sa aducem exeqiplul profetului, cand avem mar-
turia mai clara a Domnului? Cand Insu§i Adevarul vorbe§te,
profetul trebuie sa taca, pentru ca lampa nu are luminozitate
in soare. Prin urmare, Domnul zice: ,,Cel ce crede in Mine,
precum a zis Scriptura, rauri de apa vie vor curge din pante-
cele lui" 12 • Sfintele propovaduiri se revarsa din sufletele celor
credincio§i, ele curg asemeni unor rauri de apa vie din pan-
tecele celor ce cred. A§adar, ce sunt maruntaiele pantecelui
daca nu cele dinlauntru ale sufletului, adica intentia dreapta,
dorinta sfanta, atitudinea smerita fata de Dumnezeu §i iubi-
toare fata de aproapele nostru? De aceea, se spune cu mdrep-
tatire: ,,Pantecele tau va manca §i inima ta se va umple".
Cand sufletul nostru a primit hrana adevarului, cele dinlaun-
.trul nostru nu mai raman goale, ci se satura cu hrana vietii.
7. Sane gandim, preascumpii mei frati, cat de iubitoare
este aceasta fagaduinta: ,,Pantecele tau va manca §i cele din-
launtrul tau se vor umple cu acest sul pe care ti-I dau eu".
CMci multi citesc §i dupa aceasta Iectura raman flamanzi.
MU:l.tf asculta glasul propovaduirii, dar dupa aceea se de-
p~fteaza goi pe dinauntru. Cu toate ca pantecele acestora
man3.11'.ca, inimile lor nu se umplu, pentru ca, de§i p~rcep
10 Ier. 4, 19.
11 Iert'~' 19 ..
12 In 7, 38.
Omilia X 23•1
cu mintea intelesul cuvantului sfant, uitand §i neurmand
cele pe care le-au auzit, nu le pun inlauntrul inimii. De§i pan-
tecele acestora mananca, cele dinlauntrul lor nu se umplu,
pentru ca, de§i percep cu mintea intelesul cuvantului sfant,
uitand §i neurmand cele ce le-au auzit, nu le pun i:nlauntrul
inimii. Iata de ce, printr-un alt profet, Domnul ii cearta pe
ace§tia, zicand: ,,Puneti inimile voastre peste caile voastre.
Voi ati semanat mult, dar ati cules putin; ati mancat, dar nu
v-ati saturat; ati baut, dar nu v-ati 1mbatat" 13 • Seamana mult
in inima sa, dar culege putin, cine cunoa§te multe despre
poruncile cere§ti, fie citindu-le, fie auzindu-le, dar lucrand
neglijent, le fructifica putin. Mananca §i nu se satura cine,
ascultand cuvintele lui Dumnezeu, dore§te bogatie sau ma-
rire 1n aceasta lume. Cu mdreptatire se spune ca nu se satura,
pentru ca mananca ceva, dar pofte§te sa manance altceva.
Bea §i nu se imbata cine apleaca urechea la glasul propo-
vaduirii, dar nu-§i schimba mintea. De obicei, sentimentele
celor care beau se schimba la betie. Prin urmare, cine s-a
dedicat cunoa§terii cuvantului lui Dumnezeu, dar dore§te
sa dobandeasca bunurile acestei lumi, bea §i nu se imbata.
Daca s-ar fi imbatat, cu siguranta §i-ar fi schimbat mintea
!neat sa nu mai caute bunurile pamante§ti §i sa nu mai iu-
beasca lucrurile zadarnice §i trecatoare pe care le iubise.
Despre cei ale§i se spune prin psalmist: ,,Din bogatia casei Tale
se vor imbata" 14 • Eis-au umplut de atata iubire pentru Atot-
putemicul Dumnezeu meat, cu mintea schimbata, par straini
de ei in§i§i, implinind ceea ce este scris: ,,Cine vrea sa vina
dupa Mine, sa se lepede de sine" 15• Se leapada de sine cine
se schimba pentru a lucra binele §i incepe sa fie ceea ce nu era,
§i inceteaza sa fie ceea ce era.
13 Ag. 1, 5-6.
14 Ps. 35, 9.
15 Mt. 16, 24.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
8. Adesea vedem ca anumiti oameni, pocaiti ca ;;i cum
S""ar fi intors catre Domnul la glasul propovaduirii, ;;i-au schim-
bat modul de viata, dar nu sufletul, astfel !neat i;;i pun o haina
religioasa, dar fara sa striveasca patimile de mai inainte. Se agita
enorm sub imboldul manfoi, fierb de resentimentul rautatii
ca sa raneasca aproapele, se mandresc in fa ta oamenilor eta-
Iandu-;;i meritele, cauta cu ardoare avantajele lumii acesteia ;;i
au siguranta sfinteniei numai din modul exterior de vietuire
pe care ;;i 1-au insu;;it. Acestora, ce altceva trebuie sa Ii se spuna
decat cuvantul pe care marele Apostol I-a zis catre cei ce ti-
neau cele exterioare ale Legii: ,,Caci in Hristos Iisus nici ta-
ierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura
cea noua" 16 • Nu este mare meritul daca facem ceva cu privire
la noi in exterior, in trup, dar trebuie sa apreciem foarte mult
ce se savar;;e;;te in suflet.
9. Caci a dispretui lumea aceasta, a nu iubi cele treca-
toare, ate apleca din adancul inimii in fata lui Dumnezeu
;;i in fata oamenilor prin smerenie, a-ti pastra rabdarea in fata
loviturilor primite ;;i, pastrandu-ti rabdarea, a-ti alunga din
inima ;;i resentimentul rautatii, a-ti da bogatiile celor saraci,
a nu ravni la bunurile altora, a iubi pe prieteni in Dumnezeu
;;i a iubi pentru Dumnezeu ;;i pe cei care-ti sunt du;;mani, a
pJange pentru raul aproapelui, a nu sari In SUS de bucurie
la moartea celui care-ti este du;;man, aceasta inseamna fap-
tura cea noua pe care apostolul neamurilor dore;;te sa o observe
cu ochii sai atenti la ceilalti ucenici ai sai, catre care zice:
,,Ded daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi
au trecut1 iata, toate s-au facut noi" 17 •
10. Evident, tine de omul eel vechi a cauta aceasta lume,
a iubi din pofta cele trecatoare, a-ti inalta mintea prin trufie,
1<· Gal. 6, 15.
i7 II Cor. 5, 17.
Omilia X 233
a nu avea rabdare, a gandi din resentimentul rautatii sa ra-
ne;;ti aproapele, a nu darui saracilor ;;i a cauta bunurile altora
spre a le inmulti pe cele proprii, a nu iubi pe nimeni doar
pentru Dumnezeu, a raspunde du;;maniilor prin du;;manii,
a te bucura de nenorocirea aproapelui. Toate acestea sunt
ale omului vechi, acestea pe care, fara indoiala, le taram cu noi
din radacina stricaciunii. Dar cine se ridica deasupra acestora
;;i i;;i schimba sufletul in bunatate, pentru a implini poruncile
Domnului, atunci despre acesta se spune cu indreptatire:
,,Fiindca cele vechi au trecut iata toate s-au facut noi" 18 •
11. lnnoirea atunci se savar;;e;;te in inimile noastre, cand
patimile omului vechi se departeaza de la noi, iar patimile
atunci se indeparteaza, cand pantecele se hrane;;te cu inte-
lesul cuvantului sfant ;;i maruntaiele se umplu in profun-
zime. Noi am vazut destui oameni care s-au dedicat din toata
inima studiului textului sfant ;;i, con;;tientizand din cuvintele
Domnului cate au gre§it se zdrobesc pe ei in;;i;;i prin lacrimi,
se lasa prada unei tristeti continue, nu se desfata cu nici o pla-
cere a acestei lumi astfel !neat viata prezenta le este o povara
;;i insa;;i lumina o sila, accepta greu schimbul de cuvinte obi;;-
nuite, nu-;;i relaxeaza sufletul de la asprimea disciplinei decat
cu anevoie ;;i din iubire pentru Creator, i;;i gasesc bucuria
doar in plans ;;i in tacere. Pantecele acestora s-a hranit cu sulul
sfant ;;i cele dinlauntru s-au umplut, pentru ca memoria lor
nu a lasat sa-i scape poruncile vietii al caror sens 1-a putut
pricepe, ci acest suflet adunat in Dumnezeu, le pastreaza in-
totdeauna, plangand ;;i readucandu-le mereu in amintire.
12. ~i se intampla adesea ca astfel de oameni, prin darul
harului ceresc, sa intuiasca ;;i cuvantul care limpeze;;te inva-
tatura ;;i sa hraneasca in mod placut aproapele din alimentul
18 II Cor. 5, 17.
234 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
adevarului, pe care ei i:n;d§i 11 rumega, cu dukeata, i:nlaun-
trul lor. Propovaduirea venita din gura acestora este cu atat
mai duke pentru cei care asculta, cu cat lucrarea lor nu este
opusa i:nvataturilor propovaduite, pentru ca ei iau din propria
viata ceea ce dau, prin cuvant, aproapelui. De aceea profetul
cu i:ndreptatire adauga aceasta:
13. $i eu I-am mancat, §i s-a facut in gura mea ca mierea
11
de duke" 19 • Cartea care a umplut maruntaiele s-a facut i:n gura
duke ca mierea pentru ca cei care au i:nvatat cu adevarat de
la Domnul Atotputernic sa iubeasca din adancul inimii lor
§tiu sa vorbeasca cu dukeata despre Acesta. Sfanta Scriptura
este duke in gura celui care-§i umple viata in profunzime
cu invataturile Lui pentru ca celui caruia i s-au intiparit in
adancul fiintei aceste i:nvataturi pentru a le trai, i:i este placut
sa vorbeasca despre ele. Vorbirea nu are dulceata cand viata
pacatoasa 11 mustra i:n con§tiinta pe eel care o traie§te. De aceea
este necesar ca omul, care spune cuvantul lui Dumnezeu,
sa cerceteze mai i:ntai cu grija cum trebuie sa traiasca, pentru
ca apoi sa adune din viata sa cele pe care sale spuna §i cum
sa le spuna. La propovaduire, COn§tiinta plina de iubire sfanta
zide§te mai mult decat maiestria vorbirii, pentru ca propo-
vaduitorul, iubind cele cere§ti, cite§te i:n el insu§i in ce mod
sa convinga pe ceilalti sa dispretuiasca cele pamante§ti. Cine
este atent la viata sa interioara §i zide§te in exterior pe ceilalti
prin exemplul propriu, inmoaie intr-un fel condeiul limbii
in inima sa, cand scrie cu mana cuvantului, in exterior, in
inima aproapelui. De aceea, minunatul propovaduitor, dupa
ce a spus multe ucenicilor, indemnandu-i, pentru ca nu avea
nimic pe con§tiinta care sa-1 mustre, a adaugat lini§tit: Jn pri-
vinta oricarei virtuti, in privinta oricarei discipline lauda-
bile, la aces tea sa cugetati: cele ce ati invatat §i ati primit §i
19 Iez. 3, 3.
Omilia X 235
ati auzit §i ati vazut la mine, acestea sa le faceti, §i Dumnezeul ·
pacii va fi cu voi" 20 •
14. ,,$i mi-a zis: fiul omului, mergi la casa lui Israel §i le
vei spune cuvintele mele" 21 • Ceea ce Domnul spune profe-
tului: Le vei spune cuvintele Mele" ce altceva i:nseamna decat
11
ca pune gurii profetului fraul carmei Sale, ca nu cumva sa i:n-
drazneasca sa spuna i:n afara ceva ce n-a auzit mai inainte
inauntrul sau? Fal§ii profeti spuneau cuvintele lor §i nu pe
ale lui Dumnezeu. Despre ace§tia este scris: "Nu ascultati cu-
vintele profetilor, care va profetesc §i va i:n§ala; ei spun i:nchi-
puirile inimii lor, §i nimic din gura Domnului'm. $i iara§i:
Nu le vorbeam lor, ci au profetit ei de la ei" 23 • Din aceasta tre-
11
buie sa tragem concluzia ca ori de cate ori un comentator,
la explicarea textului sfant inventeaza ceva, mintind pentru
a placea, graie§te cuvintele sale §i nu ale Domnului - aceasta
i:n cazul i:n care el minte cu intentia de a placea sau de a seduce.
Dar daca cineva, cautand virtutea in cuvintele Domnului
se va i:ntampla sa inteleaga ceva altfel decat acela prin gura
caruia au fost spuse, §i daca prin aceasta intelegere diferita
cauta sa sporeasca dragostea, atunci sunt cuvintele Dom-
nului cele pe care le spune, pentru ca, prin intreaga Sfanta
Scriptura, Dumnezeu ne graie§te numai cu scopul de a ne
atrage spre iubirea Lui §i a aproapelui. Urmeaza:
15. Caci nu e§ti trimis la un·popor cu grai necunoscut
11
§i cu limba nei:nteleasa, ci catre casa lui Israel. Nici I~ mai
multe popoare cu grai necunoscut §i cu limba neinteleasa,
ale caror cuvinte nu ai putea sa le pricepi. $i chiar daca ai fi
° Filip. 4, 8-9.
2
21 Iez. 3, 4.
22 Ier. 23, 16.
23 Ier. 23, 21.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
trimis la unele ca acestea, ele tot te-ar asculta, casa lui Israel
insa nu vrea sa te asculte, pentru ca nu vrea sa Ma asculte
pe Mine" 24 • Chiar in partea introductiva a poruncii prin care
profetul este trimis la propovaduire, este prevestita in mod
clar §i chemarea neamurilor §i respingerea israelitilor. Caci
atunci cand se spune: ,,Nu la mai multe popoare cu grai ne-
cunoscut §i cu limba neinteleasa e§ti trimis, popoare ale caror
cuvinte nu ai putea sale pricepi", §i mdata se adauga: ,,$i dad
ai fi trimis la acestea, ele tot te-ar asculta", se afirma !impede
supunerea neamurilor care, la un moment dat vor urma fara
intarziere glasurile propovaduitorilor. $i cand se adauga:
,,Casa lui Israel insa nu vrea sate asculte, pentru ca nu vrea
sa Ma asculte pe Mine", este prevestita impietrirea Iudeei
care a cunoscut cuvintele propovaduitorilor §i nu a vrut sa
le urmeze. Limba neamurilor, degi neinteleasa, nu a produs
intarziere supunerii acelora, cu toate ca a fost straina de elo-
cinta Legii. Cu indreptatire, se spune: ,,Ei nu vor sate asculte,
pentru ca nu vor sa ma asculte pe Mine", in consens cu aceasta:
,,Cel ce se leapada de voi se leapada de Mine" 25 • Motivul pentru
care nu-L asculta este precizat in cuvintele care urmeaza:
16. ,, Toata casa lui Israel are fruntea batucita §i inima in-
tarita"26. Cand se spune despre casa lui Israel ca are fruntea
batucita, ce altceva trebuie sa se inteleaga decat ca un pacat
repetat tocegte fruntea inimii de orice simt al ruginii incat
cu cat se pacatuiegte mai des, cu atat sufletul pacatosului
dt;ivine mai neruginat? De aceea, pacatosul ajunge uneori la
o astfel de impietrire a inimii, incat nu mai este sensibil la
mustrare, pentru ca simturile suflete§ti ale aceluia care s-a im-
pietrit prin obignuinta pacatului nu mai percep nicidecum
24 lez. 3, 5-7.
20 Le. 10, 16.
26 Iez. 3, 7.
Omilia X 237
cuvantul celui care-I dojenegte, adica mana care-I atinge 27 •
in acest mod se spune Iudeei care savarffea faradelege atat de
des: ,,Fruntea ti-a devenit ca a unei prostituate §i n-ai vrut
sa roge§ti" 28 • Sau, desigur, frunte batucita este cea obignuita
cu activitatile lumegti pentru ca, du pa cum sunt unii care pun
lini§tea lor mai presus de toate raspla~ile ~i onorurile lumii, tot
aga sunt altii care, pentru a parea ca inseamna ceva in aceasta
lume, asuda de eforturi pamante§ti, se \in de procese, se im-
plica in certuri. De§i simt ca-gi epuizeaza trupul prin atatea
munci, totu§i, biruiti de iubirea bunurilor pamantei;;ti, se obo-
sesc cu placere. Acestora Ii se spune prin profet: Efraim este
11
0 juninca invatata sa treiere graul pe arie" 29 . Juninca obig-
nuita sa bata graul pe arie, chiar dad este lasata libera de la
munca ei, se intoarce de buna voie. Astfel, pentru anumite
minti stricate nimic nu este mai chinuitor decat a Ii se reco-
, I
manda sa nu se ocupe de activitatile lume§li Adesea oameni
indepartati de la activitatea pamanteasca cer se intoarca
la ea, cer sa fie impovarati §i socotesc ca se arund1 intr-o pri-
mejdie grava, odihnindu-se. Deci, au fruntea bi'ltudta cei care
nu numai ca nu evita epuizarea, ci nici nu se t'tt~•dneaza ca par
denaturati cand li se interzice sa se epuizeze lucrand. Urmeaza:
17. ,,Iata ca ti-am dat un chip mai ferm decat chipurile lor,
§i o frunte mai dura decat fruntile lor" 30 • Ru~inarea de rau
este Iaudabila, dar cea de bine este condamnabila. A te ru-
gina de rau este intelepciune, a te ru9ina de bine este prostie.
De aceea, este scris: ,,Este rugine care aduce pacat, §i este rugine
27 Literal ,,mana care-1 palpeaza". Cuv8ntul care dojene~te este ase-
manat mainii doctorului care unge rana printr-o atingere delicata
(n. ed.).
28 Ier. 3, 3.
29 Os. 10, 11.
30 Iez. 3, 8.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
care aduce marire" 31 • Cine se ru§ineaza pocaindu-se de relele
pe care le-a facut ajunge la libertatea vietii. Cine se ru§ineaza
ca lucreaza binele cade din starea de dreptate §i se indreapta
spre condamnare, dupa cum se spune prin Mantuitorul: "De eel
ce se va ru§ina de Mine §i de cuvintele Mele, de acesta §i Fiul
Omului se va ru§ina, cand va veni intru slava Sa" 32 • Sunt oa-
meni care gandesc cu mintea lor cele bune, dar nu se opun
deschis raului. Ace§tia, fara indoiala, sunt buni la suflet, dar
nu au autoritate in rostirea cuvantului, nu sunt capabili sa
apere adevarul. Aparatorul adevarului trebuie sa fie acel om
care nu se teme nici nu se ru§ineaza sa spuna ceea ce simte ca
este drept. De aceea acum i se promite profetului, cu privire
la marea sa misiune: ,,Iata ca ti-am <lat un chip mai ferm decat
chipurile lor §i o frunte mai dura decat fruntile lor". Ce este
pacatosul, daca nu un ranit? $ice este propovaduitorul, daca
nu doctorul? Daca pacatosul care zace ranit nu se ru§ineaza,
de Ce S-ar rU§ina doctorul Sa Se ingrijeasca de sanatatea lui
prin medicamente? Se intampla adesea ca propovaduitorul
sa fie ascultat cu respect, alteori este dispretuit de cei rai, ca §i
cum nu le-ar spune nimic de folos. De aceea, cu indreptatire,
se spune acum:
18. "Ti-am dat un chip ca diamantul §i ca granitul" 33 •
Diamantul §i granitul sunt dure amandoua, dar unul este
pretios, iar celalalt, lipsit de valoare. Diamantul se folose§te
ca bijuterie, granitul este calcat in picioare de trecatori. Se in-
tampla adesea, cand vedem oameni ascultand cu mare sme-
renie mustrarile, sane ru§inam de ei zicandu-le ceva. Uneori
insa se intampla, cand vedem oameni neluand in seama dojana
~i dispretuind-o, sane temem de a le propovadui cuvantul.
·>1 ,s·ir. 4, 25.
"1··n~.
32 Le. 9, 26.
33 3, 9.
Omilia X
Dar daca judecam drept, ne asumam autoritatea indemnului
ori a mustrarii atat pentru cei despre care vedem ca ne cins-
tesc, cat §i pentru cei despre care vedem ca ne dispretuiesc,
!neat sa nu ne ru§inam de smerenia unora §i nici sa ne fie
frica de mandria celorlalp. Se spune, a§adar: Ti-am dat un chip
II
ca diamantul", daca suntem cinstiti de cei care ne asculta;
se spune: ,,Ti-am dat un chip ca granitul", daca suntem cal-
cati in picioare §i dispretuiti de cei care ne asculta pentru
ca limba sa nu fie infranata nici de sfiala datorita cinstirii
primite, nici sa taca din slabiciune din cauza dispretului.
Urmeaza:
19. ,,Sa nu te temi de ei §i nici sa nu te sperii inaintea fe-
telor lor, pentru ca sunt o casa 1ndaratnica"34 • Acest lucru deja
s-a spus mai inainte. Dar este de retinut cat de indaratnica
trebuie sa fi fost acea casa despre care se repeta de atatea
ori ca este a§a. A§adar, pacatosul trebuie sa fie mustrat §i ni-
ciodata sa ne temem de el, pentru ca este 0 casa indaratnica.
De un astfel de om ar fi trebuit sa ne temem numai daca el
insu§i, ca om, s-ar fi temut de Creatorul a toate. Caci cine nu
a avut bunul simt a se teme de Dumnezeu, cu atat mai mult
nu trebuie sa ne inspire teama, cu cat nu este ceea ce ar fi
trebuit sa fie. Urmeaza:
20. "$i mi-a zis: Fiul omului, toate cuvintele ce ti le spun
prime§te-le in inima ta §i asculta-le cu urechile tale, §i du-te,
mergi la cei du§i in robie, la fiii poporului tau" 35 • Trebuie sa
se observe cu mare atentie ce se spune profetului prin glasul
Domnului: intai sa asculte cuvintele Lui §i dupa aceea sa vor-
beasca. Ascultam cuvintele lui Dumnezeu daca le punem
in practica. $i atunci le spunem aproapelui cum trebuie, cand
mai intai noi In§ine le-am pus in practica. Evanghelistul Marcu
34 Iez. 3, 9.
35 Iez. 3, 10.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
1ntare§te acest lucru, cand poveste;;te minunea savar;;ita
de Domnul, zicand: ,,I-au adus un surd, care era ;;i mut, ;;i
L~au rugat sa-;;i puna mana peste el" 36 • Evanghelistul arata
ordinea acestei vindecari, adaugand: ,,$i-a pus degetele In
urechile lui ;;i, scuipand, s-a atins de limba lui, ;;i privind la
cer, a suspinat ;;i a zis lui: Effatta!, ceea ce lnseamna: Des-
chide-te. $i urechile lui s-au deschis, iar legatura limbii lui In-
data s-'a dezlegat, ;;i vorbea bine" 37 • Cand a vrut sa vindece
surdo-mutul, de ce Creatorul a toate, Dumnezeu, $i-a pus
degetele In urechile lui ;;i, scuipand, S-a atins de limba lui?
Ce desemneaza degetele Mantuitorului, daca nu darurile Sfan-
tului Duh? De aceea, 1n alta situatie, dupa ce alungase un de-
mon, Domnul a zis: Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot
11
pe demoni, iata a ajuns la voi Imparatia lui Dumnezeu" 38 •
Prin alt Evanghelist se spune ca Domnul a zis cu aceasta ocazie:
,,Daca Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns
la voi lmparatia lui Dumnezeu" 39 • Comparand cele doua pa-
saje, se deduce ca Duhul este numit degetul lui Dumnezeu.
Prin urmare, a-;;i pune degetele In urechile surdului lnseamna
a-i deschide prin darurile Sfantului Duh sufletul spre ascul-
tare. Ce lnseamna faptul ca Domnul, scuipand, S-a atins de
limba lui? Saliva, pentru noi, este lntelepciunea primita din
gura Mantuitorului In cuvantul sfant. De buna seama, sa-
liva coboara de la Cap In gura. Cand limba noastra este atinsa
de Intelepciune, care este Insu;;i Mantuitorul, imediat se for-
meaza cuvantul pentru propovaduire. Privind la cer a sus-
11
pinat"40. Asta a facut nu pentru ca avea nevoie sa suspine, Cel
care a daruit El Insu;;i ceea ce cerea, ci ne-a lnvatat pe noi
30 Mc. 7, 32.
37 Mc. 7, 33-35.
~8 Le. 11, 20.
39 Mt. 12, 28.
40 Mc. 7, 34.
241
Omilia X
sa suspinam spre Cel care guvemeaza In cer, pentru ca ;;i ure-
chile noastre sa se deschida prin darurile Sfantului Duh ;;i
limba, prin saliva gurii Sale, adica prin ;;tiinta vorbirii dum-
nezeie;;ti, sa se dezlege pentru cuvintele propovaduirii. Imediat
adauga: Effatta!, ceea ce lnseamna: Deschide-te. $i urechile
11
lui s-au deschis, iar legatura limbii lui lndata s-a dezlegat" 41 •
Trebuie sa retinem aici ca s-a spus Deschide-te" din cauza
11
urechilor lnchise. Dar celui caruia urechile inimii i-au fost
deschise spre ascultare, ca urmare i s-au dezlegat desigur ;;i
legaturile limbii, ca binele pe care 1-a facut El Insu;;i sa fie
propovaduit ;;i altora, pentru ca ei sa-1 lmplineasca. De aceea,
se ;;i adauga cu lndreptatire: "$i vorbea bine" 42 • Acela vor-
be;;te cu adevarat bine, care mai mtai a lmplinit, prin ascultarea
sa, ceea ce sfatuie;;te prin cuvantul sau ca trebuie facut.
21. Profetul este trimis pentru a sfatui poporul dus 1n robie.
Aceasta lnrobire trebuie lnteleasa nu numai cu privire la de-
portarea pe care poporul o suferea trupe§te, ci ;;i la cea a mintii.
Poporul venise din Ierusalim la Babilon. Ce lnseamna Ieru-
salimul daca nu "vederea pacii", iar Babilonul ce lnseamna
daca nu confuzie"? Cand cineva cade din buna lucrare In
11
fapte pacatoase, fiindca aluneca de la practicarea binelui
spre patimi e ca ;;i cum ar veni de la Ierusalim In cetatea
Babilonului. El a parasit piscul contemplatiei celei fericite
;;i zace In exil, In tara confuziei. De obicei, adesea oamenii
ajung sa se laude cu virtutea lor, pentru ca lucreaza binele.
De aceea psalmistul, ca sa nu fie luat In robie In Babilon de
la ,,vederea pacii", adica de la buna lucrare, Il implora pe
Domnul: ,, Tu e;;ti ajutorul meu, nu voi parasi tara mea" 43 •
Daca ;;i-ar fi pus lncrederea In el lnsu;;i, s-ar fi lndepartat,
cazand, de la faptele drepte.
41 Mc. 7, 34-35.
42 Mc. 7, 35.
43 Ps. 61, 7.
-----------------------11F\111""""""------------------···
242 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
22. Dar nu trebuie sa cada in deznadajde nici cei care
au cazut din starea de dreptate in fapte rele, pentru ca, iata,
profetul este trimis la cei deportati din Babilon. Or, printr-un
alt profet, Domnul zice: ,,$i te vei duce pana in Babilon, §i
acolo vei fi eliberat" 44 • Adesea, un om, dupa ce a cazut in con-
fuzia patimilor, rU§inandu-se de relele pe care le-a savar§it,
se intoarce la cainta §i se ridica din ratacirile sale spre a trai
binele. Ce inseamna aceasta daca nu faptul ca a mers in
Babilon, §i acolo a fost izbavit? Acesta, dupa ce a savar§it cele
rele in tulburarea mintii, rµ§inandu-se el insu§i de relele pe
care le-a facut, se intoarce impotriva sa §i, lucrand binele,
revine la starea de dreptate. In acest mod este eliberat 1n
.Babilon, in aceea ca se arata izbavit prin harul dumnezeiesc
§i de confuzie. A§adar, profetul vorbe§te catre cei deportap,
atunci cand mustra pe acei oameni care au cazut de la starea
de dreptate §i s-au mutat in ratacirea patimilor. Urmeaza:
23. ,,$i tu le vei vorbi, §i le vei zice: a§a zice Domnul
Dumnezeu: daca, poate, te-or asculta §i se vor lini§ti" 45 • De ce
se reaminte§te de atatea ori, prin glasul Domnului, dificul-
tatea lor de a-L asculta, !neat se spune: ,,Daca, poate, te-or
asculta"? Ce este aceasta decat mca un mod de a arata mda-
ratnicia poporului dus 1n robie? In aceste cuvinte, mare este
mangfilerea noastra, pentru ca, daca Dumnezeul Atotputernic,
trimitand profetul, arata ca sunt greu de ascultat cuvintele Sale
de catre poporul inrait, de ce sa ne intristam noi, netrebnicii,
Ca Suntem dispretuip adesea de fratii nO§tri cand ii dojenim?
Caci noi, de multe ori, ne adresam celor care sunt in gre-
§eala, ne 1nmultim repro§urile sau ii indemnam prin cuvinte
blande. $i totu§i daca unul asculta, altul dispretuie§te cele au-
zite, iar altul prime§te partial cuvantul mdemnului §i, partial,
11 refuza. Astfel vedem in fiecare zi cum se impline§te ceea ce
Domnul spune printr-un alt profet ca a facut El la manie:
44 Mih. 4, 10.
45 Jez. 3, 11.
Omilia X 24!
,,Peste o cetate am revarsat ploaia, iar peste alta, nu. Un tinut
a fost udat, §i tinutul care nu a fost udat s-a uscat" 46 • Cand
un suflet prime§te cuvintele sfinte ale indemnului, iar altu1
le refuza, Domnul revarsa ploaie peste o cetate §i peste alta,.nu.
Cand aproapele care asculta se indreapta in privinta unor
patimi §i nesocote§te sa se mdrepte ln privinta altora inseamna
ca una §i aceea§i cetate este udata intr-o parte, dar ramane us-
cata in partea in care respinge de la ea ploaia propovaduirii.
Sunt, intr-adevar, oameni care nu asculta deloc cuvintele
indemnului, ace§tia nu vor nicidecum sa primeasca ploaia.
Sunt unii care le asculta, dar totu§i nu le urmeaza din adancul
inimii, pentru ca inlatura din ei anumite patimi, dar persista
grav 1n altele. Adesea vedem pe unii care, prin cuvantul pro-
povaduirii, indeparteaza de la ei patima zgarceniei §i nu nu-
mai ca nu mai rapesc bunurile altora, ci le ofera §i pe ale lor
celor 1n nevoie, dar, totu§i, nu-§i potolesc impulsurile de manie
§i nici nu pazesc, printr-o minte lini§tita, masura rabdarii.
$i adesea, altii, la cuvantul indemnului, inving in ei necu-
ratia trupului, pastrandu-§i trupul in castitate, dar ei nu-§i
apleaca inima spre aproapele lor, a§a cum ar trebui, ci se malta
1n cugetul lor prin asprimea trufiei. In ace§tia, o parte este
udata, pentru ca rode§te, dar partea care nu e udata se usuca,
pentru ca, neprimind deplin cuvantul indemnului, ramane
stearpa in lucrarea binelui. Urmeaza:
24. ,,$i Duhul m-a luat §i am auzit in spatele meu un glas
de mare cutremurare47 : Binecuvantata fie slava Domnului,
46 Am. 4, 7.
47 Literal se traduce ,,glas de mare cutremurare" sau ,,glasul unei
mari cutremurari". Atat textul la tin vocem commotionem magnae cat
iJi eel ebraic 7ii~ lzl~1 7ip iJi eel grecesc cpwv~v anaµou µeyai\ou pot
fi interpretate atat in sensul ca glasul produce cutremur mare, cat iJl
in sensul ca glasul izbucneilte dintr-o mare cutremurare interioara,
fiind produs de aceasta cutremurare. Sfantul Grigorie il interpre-
teaza ca fiind glasul pacatoililor care auzind cuvantul celor trimi§i
de Domnul se cutremura §i incep sa-§i planga pacatele §i sa-L sla-
veasca pe Dumnezeu.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
din locul uncle sala§luie§te El" 48 • Ce este aceasta ca profetul,
dupa ce este trimis la fiii poporului sau cei du§i in robie, aude
un glas de mare cutremurare in spatele sau, zicand: ,,Bine-
cuvantata fie slava Domnului, din locul uncle sala§luie§te El"?
Evident, pentru ca se intorsese catre pacato§ii din Babilon
§i vocea slavei Domnului s-a auzit 1n spatele sau, din locul uncle
sala§luie§te El. Locul uncle sala§luie§te Dumnezeu este Ieru-
salimul, adica ,,ved('.'rea pacii", cad este limpede ca acele inimi
vad cele ce sunt ale lui Dumnezeu, care nu se pogoara 1n robia
babilonica, adica in confu:aia patimilor. Caci acolo locuie§te
Dumnezeu, uncle se cauta cu adevarat pacea §i se iube§te
slava vederii interioare. Cei ce aluneca in nelegiure dispre-
tuiesc sa fie locul lui Dumnezeu. Deci locul slavei lui Dum-
nezeu este fie orice suflet sfant, fie orice duh ingeresc care
ramane statornic in ceruri. $i slava lui Dumnezeu este bine-
cuvantata din locul uncle sala§luie§te El, atunci cand lau-
dele ve§nice sunt cantate Creatorului tuturor fie de oamenii
ale§i, fie de sfintii ingeri. A§adar, prin faptul ca cei drepti
gandesc Sa-i J:ntoarca pe pacatO§i, pentru ca luand seama la
patimile acelora I§i J:ndreapta ochii spre fapte trupe§ti, sunt
ca §i intor§i spre Babilon. $i totu§i, prin statornicia lor J:ntru
dreptate, nu J:nceteaza niciodata sa ia aminte, spre lauda lui
Dumnezeu, la desavar§irea sfintilor. De aceea, de§i prin cu-
getare I§i J:ndreapta privirea in alta parte, aud ca in spatele lor
glasul slavei Domnului din Ierusalim, adica din locul uncle
sala§luie§te El.
25. Dar de ce sa insistam asupra acestor consideratii,
cand noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem sa intelegem §i
mai subtil, §i sa explicam §i mai !impede aceste cuvinte ale
profetului, printr-o alta semnificatie? Caci zice: ,,$i duhul
m-a luat". Duhul 11 ia pe profet cand mintea acestuia, J:naltata
'in iubirea pentru Dumnezeul Atotputernic, devine straina
4g Iez. 3, 12.
Omilia X 245
de dorintele pamante§ti !neat sa nu-i placa sa faca altceva
decat sa stranga bogatii duhovnice§ti §i sa duca in impa-
ratia cerurilor rodul lucrarii sale de zi cu zi. De aceea ni se
porunce§te prin profeti: ,,Lucrati nu pentru mancarea cea pie-
ritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata ve§nica" 49 •
26. Textul adauga cu !ndreptatire: ,,$i am auzit in spatele
meu un glas de mare cutremurare". Profetul, umplut de Duhul
Stant, prezinta ca trecute evenimente pe care le vede dinainte
ca urmeaza sa se mtample, pentru ca deja au fost £acute prin
hotararea de a se J:ntampla cele ce urmeaza sa se realizeze
prin fapta. De aceea, in vechea traducere, se spune prin Isaia:
,,El Care a facut cele ce urmeaza sa fie" 50 • Atunci, Ce 'lnseamna
faptul ca profetul a auzit in spatele sau un glas de mare cutre-
murare daca nu aceea ca, dupa cuvantul propovaduirii,
care ajunge la inimile pacato§ilor, urmeaza plansetele celor
ce se caiesc?
27. Atat timp cat cei pacato§i lucreaza raul §i nu asculta
cele pe care cei drepti le propovaduiesc cu privire la cele
drepte, ei nu con§tientizeaza cat de grave sunt cele pe care
ei le savar§eSC §i, din cauza propriei ignorante, SUnt fara de
grija in amortirea lor. Zacand in gre§eli, stau lini§titi ca fara
vlaga, dupa cum se spune despre un anumit popor pacatos
§i nepasator: ,,S-a odihnit pe drojdia sa, pentru ca a zacut
nepasator in pacate" 51 •
28. Dar cand cei pacato§i J:ncep sa asculte cuvantul pro-
povaduirii §i J:ncep sa inteleaga ce sunt chinurile ve§nice,
ce este teama de judecata, ce este cercetarea cat mai profunda
a fiecarui pacat, imediat tremura de frica, se umplu de gemete
49 In 6, 27.
so Is. 45, 11 (LXX).
51 Ier.48,11.
 Omilii la Profetul IezechieL Cartea I
filnu se straduiesc sa-§i repna suspinele. Zdruncinap de o mare
teama, izbucnesc in plans §i in lacrimi. A§adar, ,,un glas de
mare cutremurare" urmeaza pe profet, pentru ca, dupa cu-
vantul propovaduirii, se aud jeluirile celor intor§i la Dum-
nezeu §i ale celor ce se caiesc. Cei care mai 1nainte zaceau
lini§titi §i plini de rani, atin§i apoi de mana vindecatoare,
se 1ntorc cu durere catre mantuire. Despre acest cutremur
al celor ce se caiesc se spune prin alt profet: ,,Picioarele Lui
s-au oprit §i pamantul s-a cutremurat" 52 • Cand urmele pa§ilor
Adevarului se 1nfig in minfea cel01; care asculta, mintea 1nsa§i
se cutremura la vederea tulburatoare a ceea ce ea este. De aceea,
psalmistul se roaga pentru pacato§i, zicand: ,,0, Tu, Care §ezi
pe heruvimi, sa se cutremure pamantul" 53 • De asemenea,
rugandu-se pentru cei zdrobiti §i pentru cei ce se caiesc, zice:
,,Ai cutremurat pamantul §i 1-ai tulburat, vindeca sfaramatu-
rile lui, ca s-a cutremurat" 54 • Evident, pamantul cutremurat §i
tulburat este pacatosul rascolit prin cunoa§terea pacatului
sau §i adus la lacrimile pocaintei. Caci omului pacatos i s-a
spus: ,,Pamant e§ti, §i in pamant te vei intoarce" 55 • A§adar,
el se roaga ca sa fie vindecata sfaramarea pamantului, pentru
ca s-a cutremurat, in sensul ca pacatosul, care este zdrobit
din cauza gre§elilor sale, sa fie mangaiat prin bucuria milei
cere§ti. Prin urmare, acesta este glasul de mare cutremurare,
cand fiecare se simte zguduit, judecandu-§i faptele sale in
zdrobirea pocaintei.
29. Dar sa ascultam ce spune glasul: ,,Binecuvantata fie
sla;va L:lomnului in locul unde sala§luie§te El". Inimile pacato-
§ilo:r ,fusesera locul duhului rau, dar cand, maruate pe ele 1nsele,
52 Zah. 14, 4.
53 Ps. 98, 1.
54 Ps. 59, 4.
55 Fe. 3, .19.
Omilia X
se mtorc prin pocainta la viata, devin locul slavei Domnului
Adica deja inimile pacato§ilor se 1ntorc impotriva lor msele,
deja, prin lacrimile caintei, resping relele pe care le-au fa.cut.
De aceea se aude binecuvantarea slavei Domnului prin lauda
acolo unde mai inainte, din dragoste pentru lumea aceasta,
rasuna insulta la adresa Creatorului. Inimile celor ce se ca-
iesc devin acum pentru Domnul, sala§ul Sau, de§i mai mainte,
cufundate 1n pacate, fusesera un loc strain Lui. Cei care se in-
torc de la pacatele lor catre Domnul nu numai ca §terg prin
lacrimi relele pe care le-au fa.cut, ci chiar, printr-o minu-
nata lucrare, ei progreseaza spre cele 1nalte, !neat devin
fiinte sfinte ale Dumrtezeului Atotputemic, zboara catre mal-
timi prin semne §i virtuti, parasesc complet cele pamante§ti
§i, ca urmare a darurilor primite, se alipesc prin dorinta de cele
cere§ti. Despre ace§tia se adauga:
30. ,,$i zgomotul aripilor fiintelor care se loveau una
de alta" 56 • Profetul aude 1n spatele sau un glas de mare cutre-
murare, pentru ca, dupa cum s-a spus, cuvantul propova-
duitorilor este urmat de plansul celor ce se pocaiesc. El aude
1n spatele sau zgomotul aripilor fiintelor, pentru ca din acest
plans al celor care se pocaiesc izvorasc virtutile sfintilor,
astfel !neat 1nainteaza cu atat mai mult in lucrarea sfanta cu
cat i§i amintesc ca au savar§it nelegiuiri mainte de a cunoa§te
viata. Insa in acest pasaj exista o mare ambiguitate pentru
ca nu se spune limpede prin profet daca fiecare fiinta sfanta
i§i love§te aripile proprii una de alta sau daca ele se lovesc
una de alta cu aripile lor, incat aripa uneia sa o atinga pe a
celeilalte, §i invers.
31. Dar cei mai multi spun ca de aceea exista in textul
sfant expresii obscure ca, prin minunata iconomie a lui Dum-
nezeu, sa fie interpretate in mai multe feluri. Pe acestea noi,
56 Iez. 3, 13.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
(;U ajutorul lui Dumnezeu, trebuie sa le prezentam iubirii
voastre. ~m spus adesea ca aripile fiintelor sunt virtutile
sfintilor. In ce fel fiecare fiinta, scuturandu-§i aripile, le lo-
Ve§te una de cealalta? Oare nu se spune acest lucru ca sa
intelegem limpede ca, daca noi devenim fiinte sfinte, 0 virtute
treze§te in noi alta virtute, de vreme ce una o impinge pe cea-
lalta spre desavar§ire? Iata ca eel care are deja cuno§tinta
cuvantului lui Dumnezeu, invata sa aiba inima plina de mila.
Prin cuno§tinta cuvantului lui Dumnezeu, invata: , ,,Dati
, mi-
lostenie §i, iata, toate va vor £i curate" 57 • $i cand a inceput deja
sa fie milostiv prin binefaceri, el cite§te cuvintele cu autoritate
dumnezeiasca §i ceea ce se spune in ele despre milostivire
intelege de acum prin experienta. Caci este scris: ,,Eram tatal
saracilor" 58 • Mai inainte, poate citea aceste cuvinte §i trecea
mai departe. Dar, cand milostivirea a inceput deja sa imite in
inima lui cele fire§ti 59, el cite§te §i recunoa§te ce inseamna a £i
tatal saracilor, fiindca, intorcandu-se la cele dinlauntru, a in-
teles in sine insu§i ceea ce a auzit in afara. Caci altceva este
a face milostenie dintr-o recomandare §i altceva a face mi-
lostenie din iubire. A lucra binele dintr-o recomandare este
specific incepatorilor, insa a lucra binele din iubire este spe-
cific desavar§itilor care nu numai ca fac ce Ii se porunce§te,
ci facandu-le, iubesc ceea ce se porunce§te. Din aceasta cauza
se spune, despre aceasta mare virtute, prin psalmist: ,, Vezi ca
poruncile Tale am iubit, Doamne, intru mila Ta ma viaza" 60 •
A implini recomandarile lui Dumnezeu din cauza poruncii
inseamna a sluji §i a te supune, insa a le implini din inima
57 Le. 11, 41.
.~ 8 Iov 29, 16.
54 Un tata i§i iube§te fiii in mod firesc §i le da cele ce le lipse§te.
Straduindu-se sa faca celor in nevoie cele pe care orice parinte le face
in mod firesc pentru fiii sai, omul ajunge sa dea milostenie din dra-
goste, dintr-o inima induio§ata de nefericirea aproapelui (n. ed.).
6!.1 Ps. 118, 159.
Omilia X 249
inseamna a te supune §i a iubi. A§adar, pentru ca milostivirea
Se invata de la iubire prin CUnO§tinta §i pentru ca in inima
atinsa prin iubirea milostivirii cuno§tinta spore§te, o aripa
love§te in noi cealalta aripa, caci o virtute stimuleaza alta
virtute. Tot a§a, cine paze§te in trupul sau binele castitatii,
se aprinde de zel impotriva celor desfranati, ca aceia sa se cu-
rete de petele intinaciunii. $i adesea atunci cand gase§te pe unii
cazuti, ii imblanze§te, ii face sa se intristeze §iii trage inapoi la
curatia castitatii. Iar dad, poate, mintea acestuia a fost ispi-
tita de intinaciunea desfraului, acela§i zel cu care a indreptat
pe altii se intoarce impotriva lui §i ii este ru§ine sa cugete ace-
lea§i necuratii pe care le-a indreptat la altii. In acesta, o aripa
love§te cealalta aripa, de vreme ce o virtute inlesne§te alta
virtute §i 11 paze§te de intinaciune.
32. Dad insa, dupa cum am spus mai inainte, fiintele
se lovesc una de alta cu aripile lor, §i aripa fiecareia se lo-
ve§te de aripa celeilalte, §i semnificapa acestei descrieri, devine
evidenta cu ajutorul lui Dumnezeu. Ce inseamna ca aceste
fiinte inaripate i§i lovesc reciproc aripile una de alta dad
nu faptul ca toti sfintii se ating reciproc prin virtutile lor §i se
impulsioneaza unii pe altii pentru a progresa, luand seama
la virtutea celuilalt? Nu sunt date toate unuia, ca, inaltat, sa nu
cada in mandrie, ci acestuia i se da ceea ce tie nu-ti este dat §i
tie ti se da ceea ce aceluia nu i s-a dat. In acest mod, de vreme
ce el vede darul pe care tu il ai, dar el nu-1 are, te pune mai
presus de el in cugetarea lui §i invers, de vreme ce tu vezi
ca el are ce nu ai tu, te pui mai prejos de el in cugetarea ta §i
astfel se impline§te ceea ce este scris: ,,Unul pe altul sa-1 so-
coteasca mai de cinste decat el 1nsu§i"61 • Ca sa dau pupne exem,-
ple din multe cate sunt, unuia i se da virtutea unei infranari ad-
mirabile §i tOtu§i el nu are cuvantul cuno§tintei. Altuia caruia
61 Filip. 2, 3.

250 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
ii dat cuvantul cuno§tintei incearca sa deprinda virtutea
1nfranarii desavar§ite, dar nu poate. Altuia ii este data o voce
Libera ca sa vorbeasca nestingherit spre apararea dreptatii,
asigura.nd oricaror asupriti mangaierea de a fi protejati, §i
t()tU~i, avand Inca multe bunuri in aceasta lume, dore§te sa
le lepede pe toate, dar nu poate. Altuia is-a dat sa lepede
toate bunurile pamante§ti !neat sa doreasca sa nu mai aiba
nimic in aceasta lume, dar totu§i nu-§i asuma Inca sa exerseze
autoritatea cuvantului impotriva pacato§ilor, oricare ar fi ei.
Acesta, care ar fi trebuit sa vorbeasca mai liber, tocmai
pentru ca nu mai are nimic prin care sa fie tinut in aceasta
lume, refuza sa vorbeasca liber impotriva altora ca sa nu
piarda lini§tea vietii sale. Altuia ii este dat darul profetirii,
el vede deja dinainte multe care urmeaza sa se intample,
dar, totu§i, vazand pe aproapele sau imbolnavindu-se sub
ochii lui, §i fiindu-i mila, nu poate sa-1 vindece. Altuia ii este
dat darul vindecarii §i prin rugaciunile sale alunga din trupul
aproapelui slabiciunea pe care acesta o are, dar nu cunoa§te
ceea ce are sa i se intample putin dupa aceea lui insu§i.
A§adar, printr-o iconomie minunata, Atotputemicul Dumnezeu
imparte darurile Sale ale§ilor Sai astfel meat sa dea unuia ceea
ce altuia nu ii da §i sa daruiasca intr-o mai mare masura
unora cele pe care altora le daruie§te intr-o mai mi.ca masura.
In felul acesta, de vreme ce fie ca unul vede ca altul are ceea ce
el nu are, fie ca se gande§te ca altul a primit un dar mai mare
pe care considera ca el 11 are intr-o masura mai mica, toti
vor admira darurile lui Dumnezeu, fiecare admirandu-le in
celalalt, adica reciproc, §i prin aceasta admirare fiecare se va
smeri in fata celuilalt §i va socoti ca celalalt, prin hotararea
lui Dumnezeu, este mai presus de el, pentru ca-1 vede ca are
ceea ce el nu are. A§adar fiintele se lovesc reciproc prin ari-
pile lor cand sufletele sfintilor ating alte suflete ale sfintilor
prin virtutile lor §i, atingandu-se, le stimuleaza, §i astfel sti-
mulate, ele zboara spre desavar§ire.
251
OmiliaX
33. Sa vedem cum Pavel a fost atins de aripile Aposto-
lilor §i :impins spre cainta, el care, cugetand la relele fa.cute
in trecut prin prigonirile sale §i la viata curata a Apostolilor,
zicea: Caci eu sunt eel mai mic dintre Apostoli, care nu sunt
11
vrednic sa ma numesc Apostol, pentru ca am prigonit Bi-
serica lui Dumnezeu" 62 • El a luat aminte la curatia Apostolilor
§i, din cauza rautatii sale de mai inainte, toata grija sa pe care
a aratat-o fata de Biserica, a devenit neinsemnata in ochii sai.
Nu a acordat atentie faptului ca ii intrecea pe multi prin darul
inteligentei, pentru ca, gandindu-se la curatia acelora, el se
intrista ca a fost candva prigonitor. Dar sa vedem daca vre-
unul din Apostoli admira darul inteligentei care i-a fost <lat
lui Pavel. InsU§i primul intre Apostoli trebuie sa fie intrebat
de noi, eel care, :indemnandu-§i ucenicii, zice: "Precum v-a
scris §i iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui
§i cum vorbe§te despre acestea in epistolele sale, unde sunt
unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei ne§tiutori §i ne-
intariti le rastalmacesc" 63 • Astfel Pavel admira ill toti Apostolii
curatia, iar eel dintai dintre Apostoli admira ill Pavel intelep-
ciunea. Deci se ating cu aripile lor cei care, precum indemnan-
du-se reciproc pentru a se desavar§i, se mentin zburand.
34. Aceasta lucreaza Dumnezeul Atotputernic in inimile
oamenilor, precum face in diferite tinuturi ale pamantului.
Ar fi putut sa <lea fiecarui tinut toate roadele, dar daca un
tinut oarecare n-ar fi avut nevoie de roadele altui tinut, el
nu ar mai fi fost ill comuniune cu celalalt. De aceea unuia ii da
vin din abundenta, iar altuia, ulei; pe unul il face imbel§ugat
prin multimea turmelor, pe altul, prin bogatia granelor, ca
toate tinuturile, de§i separate, sa fie unite prin comuniunea
iubirii, de vreme ce unul da ceea ce altul nu are, iar altul da
62 I Cor. 15, 9.
63 II Pt. 3, 15-16.
252 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
in schimb ceea ce primul nu avea. Deci dupa cum sunt tinu-
turile pamantului, a§a sunt §i sufletele sfintilor, care, pentru
ca i§i acorda reciproc ceea ce au primit, se apropie unul de
altul, ca §i tinuturile _care dau roadele lor altor tinuturi, pen-
tru ca toti sa se uneasca printr-o singura iubire.
35. Dar aici trebuie sa se §tie ca fiecare dintre ale§i observa
intotdeauna in ceilalti ceea ce aceia au primit de la Dumnezeu
mai mult decat ei, ca sa-i puna mai presus de ei in cugetare
§i sa se aplece ill fata lor CU§merenie. Insa sufletul celor ce merg
spre osanda nu sesizeaza niciodata ce dar mai mare are altul
decat el insu§i, ci numai ce dar mai mare are el decat altul.
Ace§tia nu se gandesc ce daruri ale Duhului au primit altii,
dar lor in§i§i le lips~sc, ci se gandesc ce calitati au ei insi§i §i
ce defecte au altii. In vreme ce Atotputernicul Dumnezeu
imparte virtutile fiecaruia, ca sa smereasca pe unul in fata
celuilalt prin cugetare, pe cei ce merg spre osanda, binele
pe care I-au primit la aceasta ii duce, ca se pierd prin mandrie
datorita lui, intrucat ei intotdeauna iau in seama calitatile
pe care ei le au, dar nu le au altii §i niciodata nu se stradu-
iesc sa aprecieze cat de multe calitati au altii, dar ei nu le au.
A§adar, ceea ce este randuit prin bunatatea lui Dumnezeu
pentru sporirea smereniei, mintile acestora o intorc spre spo-
rirea mandriei §i cad de la bine din cauza diversitatii daru-
rilor care ar fi trebuit sa-i faca Sa creasca duhovniC~§te prin
virtutea smereniei.
36. De aceea este necesar, frati preaiubiti, sa priviti intot-
deauna la voi ce aveti intr-o mai mica masura, iar la aproa-
pele vostru ce a primit intr-o masura mai mare decat voi.
Cand 11 priviti mai presus de voi pentru calitatea pe care el
o are, dar voi nu o aveti, voi in§iva sporiti, prin smerenie,
pentru a obtine ceea ce are el. A§adar, daca apreciati la cei-
lalti calitatile pe care le-au primit §i daca ei apreciaza la voi
calitatile pe care le aveti, atunci voi va atingeti reciproc prin
Omilia X 253
aripi ca sa va stimulati sa zburati mtotdeauna spre cele cere§ti.
Urmeaza:
37. ,,$i sunetul rotilor care urmau fiintele §i un glas de
mare cutremurare" 64 • Prin roti, am spus mai inainte, sunt de-
semnate cele doua ,,Testamente" ale Sfintei Scripturi. Sunetul
rotilor este, prin urmare, mesajul Testamentelor. Dupa zgo-
motul aripilor fiintelor se aude sunetul rotilor pentru ca,
dupa primirea cuvantului profetilor, virtutile sfintilor zboara
spre lucrarea mai inalta §i se impulsioneaza reciproc pentru
a spori, atunci statura Sfintei Biserici se 1nalta65, ca paginile
Sfintelor Testamente sa fie citite in lumea intreaga. Caci peste
tot deja rasuna Sfanta Evanghelie, peste tot se aud cele spuse
de Apostoli, pretutindeni este glasul Legii §i al Profetilor.
Deci, dupa zgomotul aripilor urmeaza sunetul rotilor, pen-
tru ca, dupa faptele minunate ale sfintilor, cuvintele textelor
sfinte sunt intelese de ascultatori cu libertate ~i cu indrazneala
in interiorul Sfintei Biserici66 • Rotile urmeaza fiintele, pen-
tru ca, a§a cums-a spus mai 1nainte, dupa ce viata sfintilor
a ajuns sa fie admirata, §i cuvintele celor doua Testamente
au aparut oamenilor vrednice de cinstire.
38. Cu siguranta, rotile unneaza fiintele, pentru ca noi
cunoa§tem din viata Sfintilor Parinti ce trebuie sa intelegem
64 Iez. 3, 13.
65 A§a cum spune Profetul Isaia, Biserica este muntele templului
Domnului intarit peste varfurile muntilor, catre care toate popoa-
rele vor curge (Is. 2, 2). Muntii cei l:nalti sunt sfintii. Cu cat ace§tia se
inalta §i stralucesc mai mult in virtute inaintea oamenilor, cu atat
sunt vazuti de la mai mari departari, slava Bisericii cre§te inaintea
oamenilor §i cuvantul lui Dumnezeu ajunge la din ce mai multe
inimi din toate neamurile (n. ed.).
66 Sfintii propovaduiesc mai intai prin fapta vietuirea evanghelica
§i apoi talcuiesc Scripturile. De aceea fiii Bisericii 1nteleg cuvantul lui
Dumnezeu cu libertate §i cu J'ndrazneaza, pentru ca ei deja cunosc din
experienta, din imitarea virtutilor sfintilor mare parte din cele pe care
le invata apoi prin cuvant (n. ed.).
 254
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
din sulul Sfintei Scripturi. Lucrarea lor ne descopera ceea
ce ne spun paginile celor doua Testamente prin predicile lor.
Dar trebuie sa ne intrebam de ce dupa ce s-a spus mai inainte:
,,Am auzit in spatele meu un glas de mare cutremurare",
se adauga ;;i dupa zgomotul aripilor ;;i sunetul rotilor: ,,$i
un glas de mare cutremurare"? Daca meditam cu atentie,
putem realiza ca nu se repeta inutil.
39. Evident sunt doua glasuri de mare cutrernurare prin
care inimile noastre sunt n;ii;;cate. Caci o cutremurare este din
teama, cealalta din dragoste; una provine din plansul celor
ce se pocaiesc, cealalta, din lnfocarea celor care iubesc. A;;adar,
prima cutremurare vine dupa glasul propovaduirii, cand
plangem raul pe care 1-am facut. Iar dupa zgomotul aripilor
;;i sunetul rotilor vine a doua cutremurare 67, cand cautam,
prin lacrimi multe, bunurile cere;;ti despre care am auzit.
Iata, pentru ca in interiorul Sfintei Biserici cunoa;;tem exem-
ple de virtuti de la multi Parinti, este ca ;;i cum auzim zgo-
motul aripilor in fiecare zi. $i pentru ca pretutindeni strabate
rasunetul cuvintelor sfinte, este ca ;;i cum am fi facuti treji
prin sunetul rotilor. $i fiindca, prin cuvintele sfinte, ne aprin-
dem de iubire pentru Creatorul nostru, arzand ill focurile unei
mari fervori, plangem ca pana acum am fost departe de fata
Dumnezeului Atotputemic. Astfel, dupa primul glas de mare
cutremurare, ajunge la final inca un glas de mare cutremurare,
pentru ca noi, cunoscandu-1 pe Dumnezeu, am inceput sa
piangem pacatele noastre, ;;i iubindu-L pe Cel Ce ne cu-
noa~te, nu incetam sa-L dorim cu lacrimi. Prin urmare, dupa
67
Ceea ce noi am tradus cu ,,zgomotul aripilor" ~i cu ,,sunetul ro-
tilor" s~ar traduce literal cu ,,glasul aripilor" ~i ,,glasul rotilor". Astfel
devine §i mai !impede interpretarea Sfftntului Grigorie ca in urma
acestor glasuri, cei care privesc virtutile sfintilor simbolizate de aripi
§i asculta cuvintele Scripturii prefigurate de roti se cutremura intele-
gandu~le limbajul (n. ed.).
Omilia X 255
sunetul rotilor urmeaza un glas de mare cutremurare, pen-
tru ca cele doua Testamente ale lui Dumnezeu au inceput
sa rasune in urechea inimii, iar duhul celor care asculta, stra-
puns de iubire, este mi;;cat spre plans. De aceea cuvintele
Sfintei Scripturi ajung drese cu sare in inima celor care le
citesc; de aceea ele sunt citite de obicei de cei care iubesc in
tacere, ca pe furi;; ;;i intr-ascuns. De unde se spune ;;i prin alt
profet: ,,Indepartandu-Te de cei putemici, le-ai retezat capetele;
prin aceasta neamurile vor fi puse in mi;;care, i;;i v?r adapa
gurile precum saracul care mananca in ascuns" 68 • Indepar-
tandu-Se de cei putemici, Dumnezeul Atotputemic le-a taiat
capetele, pentru ca a respins de la El trufia iudeilor, inde-
partandu-Se de ei. Prin aceasta illdepartare, neamurile au fost
puse ill mi;;care, pentru ca, pe cand iudeii cadeau de la credinta,
inimile neamurilor alergau spre cunoa;;terea credintei. Este
!impede ca neamurile deschid gura inimii la hrana lnvata-
turii sfinte ;;i mananca In ascuns, precum un sarac, pentru
ca citind, ei l;;i lnsu;;esc cuvintele vietii In graba ;;i in tacere.
40. Dar trebuie sa se ;;tie ca, cu cat cei care asculta sporesc
mai mult In iubire ;;i intelegere, cu atat sfintilor propova-
duitori le este dat un mai mare har al Duhului. De unde,
dupa ce profetul spusese mai lnainte: ,,Duhul m-a luat, ;;i
am auzit In spatele meu un glas de mare cutremurare", ;;i du pa
glasul de mare cutremurare al aripilor precum ;;i dupa eel
al rotilor, tot a;;a de mare cutremurare, adauga imediat:
41. ,,Duhul m-a inaltat ;;i m-a luat in El" 69 • De ce profetul,
care spusese ca a fost luat de Duhul, afirma iara;;i ca a fost
ridicat ;;i luat de Duhul? Pentru ca mintea celor care propova-
duiesc se ridica la mai mare inaltime cand, datorita lor, inima
celor care-i asculta este cutremurata de dorirea Dumnezeului
68 Avac. 3, 14 (LXX).
69 Iez. 3, 14.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Atotputemic. Evident, de aceea sfinti propovaduitori inain-
teaza, ca prin slujirea lor, darul harului sa se inmulteasca in
Sfanta Biserica, dupa cum este scris in psalmi despre insa§i
Sfanta Biserica: ,,Umpland cu apa rau§oarele ei, inmulte§te
odraslirile ei; de picurarile de ploaie ea se va bucura, cand
va rasari'170 • Rau§oarele Bisericii sunt sfintii propovaduitori
care uda pamantul inimii noastre. Cand rau§oarele se umplu
de apa, odraslirile Bisericii se inmultesc pentru ca atunci cand
propovaduitorii primesc harul Duhului mai abundent, nu-
marul credincio§ilor sp9re§te. Sfanta Biserica se bucura de
picurarile de ploaie. ,,Picurarea de ploaie" este apa care cade
de pe acoperi§ pe pamant, du pace cazuse din cer pe acoperi§.
Acoperi§ul Bisericii sunt sfintii propovaduitori care ne prote-
jeaza, mijlocind pentru noi §i intarindu-ne prin indemnu-
rile lor. Pentru ca, atunci cand predica, inima lor este inundata
de divinitate, este ca atunci cand apa cade din cer pe acoperi§.
Cuvintele lor ne iriga asemeni apei care curge de pe acoperi§
pe pamant. Astfel, Sfanta Biserica, in timp ce odrasle§te, se bu-
cura de "picurarile ei de ploaie", pentru ca, atunci cand na§te
prin credinta §i faptele bune, ia aminte la cele pe care le-a
primit §i se bucura de cuvintele propovaduitorilor. A§adar,
cand cei care asculta se inalta spre mai bine, harul se inmul-
te§te §i pentru propovaduitorii lor; iata de ce profetul zice:
"Duhul m-a inaltat, §i m-a luat in El". Deci eel care propova-
duie§te este cu atat mai mult §i mai mult inaltat §i luat in
Duh cu cat eel care asculta i§i schimba viata spre mai bine.
70 Ps. 64, 11. Sfantul Grigorie atribuie Bisericii ceea ce psalmistul
spunea despre pamantul traversat de rau;;oare. Acestea sunt sfintii
care se ,,umplu de apa" sau literal ,,se imbata" cu apa cuvantului lui
Dumnezeu sau cu harul Duhului Stant. Cuvantul stillicidia ,,picurari
de ploaie" descrie in limba latina apa care curge din strea;;ina unei case.
Verbul exorior ,,a rasari" este spus cu referire la pamantul din care
va iei;;i verdeata. Sfantul Grigorie 11 intelege cu privire la samanta
cuvantului care odrasle;;te in pamantul inimii fiilor Bisericii (n. ed.).
Omilia X
42. Dar trebuie sa ne intrebam: de vreme ce Duhul nu
inalta mintea daca nu o ia in El, de ce mai intai se spume
11m-a inaltat" §i apoi ,,m-a luat in El"? Dar, in acest pasaj,
,,m-a luat in El" inseamna ,,m-a tinut in mod constant 11
•
Sunt oameni pe care Duhul ii inalta, dar nu-i ia in El, oa'"
meni al caror intelect se avanta spre cele duhovnice§ti, dar,
persistand in fapte trupe§ti, viata lor nu este, totu§i, in acord
cu intelectul. Valaam fusese inaltat prin duhul profetic, dar
nu fusese luat in Et pentru ca a putut sa vada, intr-adevar,
un viitor indepartat, insa nu a putut sa-§i desparta mintea
de poftele pamante§ti71• Dar, pentru ca sfantul profet a fost
inaltat prin cuno§tinta §i, in egala masura luat in Duh in ce
prive§te vietuirea, deja auzim in ce dispozitie continua sa
propovaduiasca:
43. ,,$i am mers eu amarat ln indignarea sufletului meu" 72 •
Ganditi-va, frati preaiubiti, de ce acest om, in care sporisera
damrile Sfantului Duh, mergea amarat? Oare orice inima
pe care Duhul Stant o ia in El se face amara de indignarea
sufletului sau? De aici trebuie sa se inteleaga ca eel pentru
care viata pamanteasca are inca dulceata, nu este inaltat §i luat
in Duh, de§i pare ca propovaduie§te cuvantul lui Dumnezeu.
Caci atunci cand Duhul Sfant umple mintea, treze§te 1n ea sen-
timentul amaraciunii pentru cele trecatoare prin desfatarea
cu cele ve§nice. A fi prins in lucruri omene§ti are dulceata,
dar numai pentru acela care nu a gustat inca nici o bucurie
din cele cere§ti, deoarece, cu cat intelege mai putin cele ve§-
nice, cu atat se odihne§te mai cu placere 1n cele trecatoare.
Dar daca cineva deja a gustat cu gura inimii ce este acea dul-
ceata a rasplatilor cere§ti, ce sunt acele imnuri cantate de co-
rurile ingerilor, ce este vederea mai presus de intelegere a
Sfintei Treimi, atunci cu cat ceea ce vede inlauntrul sau se face
71 Cf Num. 24, 4-5.
72 Iez. 3, 14.
258 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
duke, cu atat tot ceea ce sufera in afara se schimba in ama-
raciune. El se cearta pe sine pentru raul de care-§i aminte§te
Ca 1-a fa.cut, §i Se displace peel InSU§i, in timp Ce incepe Sa-I
placa Celui care a creat totul. I§i repro§eaza gandurile sale,
regreta cuvintele sale §i, plangand, se pedepse§te pentru fap-
tele sale. Nazuie§te la cele de sus §i calca deja in picioare,
prin dispretul din mintea sa, toate cele pamante§ti. Atata timp
cat nu are prin vedere ceea ce dore§te, are un plans duke §i
lacrimile unei permanente tristeti. ;Ji fiindca vede ca Inca nu
este in patria pentru care a fost creat, nimic nu-i mai place
in aceasta viata de surghlun decat propria amaraciune. Caci
el socote§te nevrednic de sine73 sa se inrobeasca celor treca-
toare §i suspina cu ardoare dupa cele ve§nice. De aceea, cu
indreptatire se spune prin Solomon: ,,Ca unde este multa
intelepciune, este §i multa indignare, §i eel ce i§i inmulte§te
§tiinta i§i spore§te §i suferinta" 74 • Cunoscand, a§adar, cele ce-
re§ti, socotim nevrednic de noi sa ne inrobim sufletul celor
pamante§ti. Cu c_at incepem sa fim mai COn§tienti (sapere in-
cipimus) de raul pe care I-am facut, cu atat ne maniem im-
potriva noastra in§ine §i astfel multa intelepciune (sapientia)75
duce la multa indignare, pentru ca, cu cat inaintam mai mult
in cunoa§tere, cu atat ne indignam mai mult impotriva propri-
ilor noastre fapte pacatoase. Suferinta spore§te odata cu cu-
no§tinta, pentru ca noi, cu cat cunoa§tem mai mult cele ve§nice,
Dupa Sfantul Grigorie, ,,indignarea" din sufletul profetului este
73
sentimentul de amaraciune care vine din con~tientizarea faptelor
proprii pe care acum le respinge ca nedemne (indignus) pentru eel care
sa
vrea placa lui Dumnezeu (n. ed.).
74 ijccl. 1, 18 (LXX).
75 Sf,antu.l Grigorie explica substantivul sapientia ,,intelepciune"
pornind de la verbul din care acesta deriva: sapere ,,a gusta", ,,a in-
teiege", ,,a. avea sentimentul ca", ,,a con~tientiza". Astfel cu cat con-
~tientizlm (sapere) mai mult pacatele noastre ~i cu cat gustam (sapere)
m.ai mult cele cere~ti, cu atat indignarea impotriva noastra in~ine ~i su-
ferinta noastrl este mai mare din cauza multei intelepciuni (sapientia).
Omilia X
cu atat mai mult suferim ca ne aflam in nefericirea acestui
surghiun. Dupa cum se spune in alta traducere: ,,;Ji cine i~
spore§te §tiinta, i§i spore§te §i truda" 76 • A§adar, pe masura.
ce incepem sa §tim ce sunt bucuriile cere§ti, ne trudim mai
mult plangand pentru a putea scapa din latul ratacirilor noastre.
Deci in multa intelepciune (sapientia) este multa indignare
pentru ca, daca deja gustam (sapimus) cele ve§nice, socotim
nedemn de noi sa mai jinduim la cele trecatoare. Daca deja
gustam (sapimus) cele ve§nice, ne dispretuim pe noi in§ine
pentru ca am facut ceea ce ar fi putut sane desparta de iu-
birea ve§nica. Con§tiinta se mustra pe ea insa~;i, se invino-
vate§te pentru ce a facut, condamna prin pocainta ceea ce
invinovate§te, in suflet se da o lupta care da na§tere impa-
carii cu Dumnezeu.
44. Astfel Ahab, rege nedrept, mustrat de profet, atunci
cand a auzit sentinta dumnezeiasca impotriva sa, s-a infri-
CO§at §i a fost cople§it de o mare tristete astfel incat Domnul
a spus profetului Sau: ,,Vezi cums-a smerit Ahab inaintea mea?
Fiindca s-a smerit inaintea mea, de aceea nu voi aduce neca-
zuri in zilele lui" 77 • Referitor la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu,
trebuie sa ne gandim cat de mult Ii place tristetea amaraciunii
la ale§ii Sai care se tern sa nu-L piarda, daca I-a placut a§a de
mult §i pocainta unui ratacit care se temea sa nu piarda viata
din veacul de acum? Sau cat de agreabila ii este suferinta de
buna voie pentru gre§elile lor a celor care Ii plac, daca aceasta
I-a placut pentru o vreme §i la acela care-i displacea? Dar
trebuie §tiUt Ca nimeni nu poate sa faca acestea din toata inima,
din dragoste pentru Atotputernicul Dumnezeu, decat eel al
carui suflet Duhul Sfant 1-a luat in El. Caci cand a putut vreun
om, prin foqa sa, sa dispretuiasca cele pamante§ti, sa iubeasca
cele cere§ti, sa caute impacarea cu Dumnezeu, sa rabde lupta
76 Eccl. 1, 18.
77 III Rg. 21, 29.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I Omilia X 261

CU el inSU§i, Sa se invinuiasca pe el inSU§i in cugetare §i Sa Se A§adar, in toate cele pe care le cugetam, in toate cele pe care
pedepseasca prin plansete? Nimeni nu poate sa faca aceasta le facem, trebuie intotdeauna sa ne rugam, ca noi sa cugetam
decat acel pe care-I intare~te harul dumnezeiesc. De aceea, inspirati de El, §i sa facem cu ajutorul Lui, Cel care traie~te §i
se §i adauga: imparate§te cu Tatal in unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu,
in vecii vecilor. Amin.
45. ,,Caci mana Domnului era cu mine, intarindu-ma" 78 •
Evident, noi nu putem sa ne desavar~im urcu~ul spre bine,
decat daca Duhul, luandu-ne-o inainte, ne inalta ~i, insotin-
du-ne, ne intare~te. Dar trebuie sane intrebam urmatorul
lucru: dupa ce, mai inainte, s-a scris cu privire la sulul pe care-I
primise profetul: ,,$i s-a £1cut in gura mea ca mierea de duke",
din ce motiv se spune dupa aceea: ,,Am mers amarat in
indignarea sufletului meu"? Desigur, este de mare mirare
in ce mod dukeata coexista impreuna cu amaraciunea. Dar,
dupa cum s-a explicat mai sus, trebuie sa se ~tie ca aceluia
caruia cuvantul lui Dumnezeu a inceput sa-i fie duke in
gura inimii, cu siguranta sufletul i se amara§te impotriva
lui inSU§i. Prin cuvantul lui Dumnezeu el invata inlauntrul
lui cum trebuie sa se mustre pe sine §i prin aceasta se pe-
depse~te mai aspru prin amaraciunea pocaintei. Acesta se
displace pe sine cu atat mai mult, cu cat in sulul sfant, vede
ceea ce este iubit de Domnul Atotputemic. Dar, pentru ca un
om nu poate sa inainteze spre acestea prin puterea sa, cu in-
dreptatire se spune acum: ,,Mana Domnului era cu mine,
intarindu-ma". in scrierile sfinte, uneori Fiul Unul-Nascut este
numit Mana Domnului, cad ,,Toate prin Els-au facut" 79 • $i de-
spre inaltarea Lui, Tatal Atotputemic spune: ,, Voi inalta lacer
Mana Mea" 80 • Aceasta Mana, care intare~te inimile ale§ilor sai,
spunea Apostolilor: ,,Fara Mine nu puteti sa faceti nimic" 81 •

78 Iez. 3, 14.
79 In 1, 3.
80 Deut. 32, 40.
H.1 In 15, 5.
 Omilia XI

1. lntre alte minuni ale genului profetic, cartile profe-

tilor au aceasta trasatura uimitoare: dupa cum faptele sunt
revelate prin cuvinte, tot a§a, uneori, cuvintele sunt explicate
prin fapte, !neat nu numai cuvintele, ci §i faptele petrecute
tin de profepe. De aceea se spune acum: ,,Am venit la cei du§i
in robie, la «Gramada de roade noi», la cei care locuiau langa
raul Chebar" 1• lntrucat contextul cerea, trebuise sa precizeze
venirea sa la cei du§i in robie, dar de ce a fost necesar ca locul
sa-1 redea prin ,,roade", zicand: ,,La «Gramada de roade noi»" 2,
daca nu pentru ca adesea faptele §i locurile semnifica o ra-
tiune ascunsa3? Evident, trecusera deja multi ani de robie
de cand Iezechiel profetea §i, dintre cei care fusesera du§i

1 Iez. 3, 15.
2 Vulgata traduce numele ora§ului ebraic Tel Aviv" prin Gra-
/1 11

mada de roade noi". Cuvantul A viv" este numele ebraic al primei

11

luni iudaice, luna roadelor noi, cea In care se strangeau primele re-
colte de orz, descriind totodata o anumita etapa In dezvoltarea ce-
realelor, momentul cand acestea sunt deja ln spic'' (le§. 9, 31), iar Tel"
11 11

lnseamna movila", gramada" morman" sau ruinele unei vechi a~­

11 11 11 11

zari" (n. ed.).

3 A§a cum Sfantul Grigorie a explicat In prima omilie la Iezechiel,

profepa veste§te nu numai lucruri din viitor, ci §i anumite fapte, eve-

nimente, ganduri care sunt ascunse dintr-un motiv sau altul mintii
obi§nuite. In acest caz, lntelesul ascuns al denumirii topografice "Tel
Aviv" este descoperit prin evenimentele relatate.' De vreme ce mulp
dintre cei catre care Iezechiel profepse In primii ani de robie murisera,
prin trimiterea profetului la Tel Aviv" Gramada de roade noi", se des-
11 11

copera tainic ca Dumnezeu 1-a trimis la fiii acelora, la cei ce aveau

sa fie primele roade" ale propovaduirii sale (n. ed.).
11

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
multi deja murisera. La fiii acestora venise profetul
Vt):t'bE~asca.
De aceea s-a §i spus mai sus: ,,Fiul omului, Eu
tri.mit la fiii lui Israel, la neamurile apostate, care s-au in-
de Mine. Parintii lor au incalcat legamantul Meu
ziua de astazi, §i fiii lor au cerbice tare §i inima im-
pietrita; la ace§tia Eu te trimit" 4 • Fiindca, dintre ace§tia, multi
vor fi devenit credincio§i §i vor fi ajuns, prin ascultare, la
rodnicia bunei lucrari, ei sunt numiti Gramada de roade".
11
Ca sufletele bune sunt numite ,,roade ale lui Dumnezeu"
o atesta un alt profet care zke: ,,Israel este sfant pentru Dum-
nezeu §i parga roadelor Lui" 5 • ,,Roade ale lui Dumnezeu"
sunt §i neamurile intoarse la credinta mai tarziu. Dar, pentru
ca Israelul a crezut in Dumnezeu mai inainte, cu indrepta-
tire profetul 1-a numit parga roadelor Lui. Deci, pentru ca
profetul nu a fast trimis la poporul din prima generatie, ci
a adus cuvantul fiilor acestui popor, a venit la ,,gramada de
roade noi". Ceea ce se desemneaza prin raul Chebar am spus-o
deja mainte §i nu mai repetam ca nu cumva repetand, sa pro-
ducem plictiseala. Urmeaza:
2. ,,$i am stat uncle stateau ei, §i am ramas acolo, §apte
zile, amarat, in mijlocul lor" 6 • Trebuie remarcat cu cata com-
pasiune se alatura profetul poporului captiv, ramanand in-
tristat impreuna cu ei §i imparta§indu-le amaraciunea, pentru
ca virtutea lucrarii este radacina cuvantului. Cuvantul este
primit de ascultatori mai cu drag atunci cand propovadui-
torul graie§te cu o inima plina de compasiune. Tot a§a §i fierul
se sudeaza de fier: mai intai este topit, ca apoi, cele doua parti
sa se lipeasca de la sine. Caci, daca se moaie prea putin, nu se
va lipi suficient de puternic. Astfel, profetul sta impreuna cu
4 lez. 2, 3.
5 Ier. 2, 3.
6 Iez. 3, 15.
Omilia XI 265
poporul captiv §i traie§te indurerat in mijlocul lui, pentru ca,
aplecandu-se asupra lui prin darul iubirii, el sa se inmoaie,
spre a se lipi de inima lor mai trainic prin puterea cuvantului.
Daca poporul lui Israel - numit ,,casa 1ndaratnica" pentru ca
nu §i-a recunoscut pacatele nici in mijlocul nenorocirilor -
nu §i-a smerit sufletul prin nici o intristare, profetul s-a stra-
duit sa stea intristat printre cei ce se bucurau, ca tacand, sa le
arate ceea ce venise sa-i mvete prin cuvant. lnainte de a zamisli
cuvantul, prin aceea ca a tacut amarat, a dat forma cuvintelor.
Urmeaza:
3. Iar dupa ce au trecut cele §apte zile, a fast cuvantul
11
Domnului catre mine, zicand" 7 • Prin aceea ca a stat intristat
§apte zile §i dupa a §aptea zi a primit cuvantul poruncii Dom-
nului ca sa-i reaminteasca de datoria de a vorbi, se arata lim-
pede ca el tacuse intristat in aceste zile. El fusese trimis pentru
a profeti, §i totu§i tacea intristat de §apte zile. Ce ne da de in-
teles sfantul profet prin aceasta tacere a sa daca nu faptul ca
numai acela §tie cu adevarat sa vorbeasca, eel care mai inainte
a invatat sa taca. Infranarea prin tacere este ca un aliment
pentru cuvant. Este drept sa primeasca porunca de a vorbi
printr-o sporire a harului, eel care, pazind aceasta ordine, tace
mai mtai cu smerenie. De aceea se spune prin Solomon: ,,Vreme
este sa taci §i vreme sa graie§ti" 8 • Caci nu spune: ,,Vreme sa
graie§ti §i vreme sa tad", ci pune mai intai ,,vreme sa taci"
§i apoi adauga ,,sa graie§ti", caci noi trebuie sa invatam
sa vorbim tacand, nu sa 1nvatam sa tacem vorbind. Prin ur-
mare, daca sfantul profet, care fusese trimis pentru a vorbi,
a tacut mai mtai mdelung, ca dupa aceea sa vorbeasca a§a cum
trebuie, trebuie sa ne gandim ce mare este vina unui om de a
nu tacea cand nu-1 constrange nici o necesitate sa vorbeasca.
Urmeaza:
7 Iez. 3, 16.
8 Eccl. 3, 7.

266 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
' 4J ,~Fiul omului, te-am pus strajer casei lui Israel" 9 • Tre-
~ui~1r~marcat ca Domnul 11 nume§te strajer pe eel pe care El
il tt1m1te la propovaduire. Celui caruia ii este incredintata
grija de altul este numit strajer, ca sa-§i a§eze mintea in ~ele
inalte §i sa devina vrednic sa fie numit astfel prin virtutea
lucrarii. Caci nu este strajer eel care este in partea cea mai
de jos. Strajerul sta totdeauna la inaltime ca sa vada cu mult
inainte orice urmeaza sa vina. Cine este pus strajer al popo-
r~lui tre~uie sa fie la inalvme prin viata sa, ca sa poata fi de
a1utor prm purtarea sa de grija. De aceea, alt profet indeamna
pe un strajer, zicand: ,,Suie-te pe munte inalt, eel ce bine-
veste§ti VSio~~!ui" 10, ~ent:u ca, evident, cine a primit treapta
propovadmrn, trebme sa se suie la inaltimea bunei lucrari.
El trebuie m~reu s~. excel:ze prin virtute §i sa depa§easca prin
lucrare pe ce1 care n sunt mcredintati, pentru a vedea viata lor
cu atat mai patrunzator cu cat dispretuie§te mai mult cele
pamante§ti carora nu-§i inrobe§te inima.
5. O! Cat de aspre sunt pentru mine acestea pe care le spun,
pentru ca, vorbind a§a, ma lovesc pe mine insumi, eu care nici
nu am limbaj adecvat ca sa tin o predica a§a cum trebuie
• • A \,I A I
mc1 - m masura m care a§ putea tine - nu reu§esc sa urmez
indeajuns cele graite prin vietuire. Eu, care adesea ma las an-
trenat in cuvinte nefolositoare §i, mole§it §i neglijent, aman
sa jndemn §i sa zidesc aproapele! Eu, care inaintea lui Dum-
nezeu Care ma vede, am devenit §i mut §i limbut: mut in
privinta celor necesare, limbut in cele nefolositoare! Dar iata
cu~ cuv~tulvlui Dumnezeu ma sile§te sa vorbesc despre viata
stra1erului. Sa tac, nu pot §i totu§i ma inspaimant foarte ca
vorbind, ma voi lovi pe mine. Voi grai, voi grai, ca sabia cu~
vantului lui Dumnezeu sa treaca prin mine insumi pentru
9 Iez. 3, 17.
10 Is. 40, 9.
267
Omilia XI
a strapunge inima aproapelui! Voi grai, voi grai, ca vorbirea
lui Dumnezeu sa rasune prin mine impotriva mea! Nu
tagaduiesc aceasta acuzatie, sunt deplin con§tient de
mole§eala §i de neglijenta mea. Poate insa§i recunoa§terea
vinei imi va fi de folos inaintea Dreptului JudecMor spre a
dobandi iertarea.
'
6. lntr-adevar, stand in manastire, puteam sa-mi ingradesc
limba de cuvinte nefolositoare §i sa-mi tin mintea aproape
mereu in incordarea rugaciunii. Dar, dupa ce mi-am pus po-
vara pastorala pe umarul inimii, sufletul meu nu mai poate
sa se adune fara incetare In el lnsu§i, fiindca se imparte lntre
multe. Caci sunt constrans sa cercetez atat litigii ale Bisericii,
cat §i ale manastirilor §i adesea sunt silit sa judec viata §i
faptele fiecaruia. Trebuie sa ma ocup §i de anumite probleme
de interes cetatenesc, §i sa ma tanguiesc de navalirea sabiilor
barbarilor, §i sa ma tern de lupii care p~ndesc turma care
mi-a fost lncredintata. Trebuie sa ma ocup §i de lucruri ad-
ministrative, ca sa nu le lipseasca mijloacele de trai celor care
se supun disciplinei regulamentului, §i sa suport cu rabdare
anumiti jefuitori, §i sa le zadarnicesc acelora planurile, pazind
in toate acestea cu grija dragostea. Atata timp cat mintea mea,
franta §i sfa§iata, se indreapta catre atatea §i atatea lucruri
care trebuie gandite, cand sa se mai intoarca in ea lnsa§i ca
sa se adune in intregime in propovaduire §i sa nu se desparta
de slujirea cuvantului care trebuie facut cunoscut? De ase-
menea, fiindca, obligat de locul in care traiesc, adesea vin
In contact cu oameni lume§ti, lmi relaxez uneori regula im-
pusa limbii mele. Caci, daca-mi mentin In permanenta cu
aceea§i putere controlul de sine, §tiu ca sunt evitat de cei mai
slabi §i ca niciodata nu-i pot atrage la ceea ce doresc. De aceea,
se lntampla adesea sa ascult cu rabdare chiar §i cuvinte ne-
folositoare. Dar, pentru ca §i eu sunt un om slab, atras pen-
tru scurt timp de cuvintele nefolositoare, incep sa vorbesc

268 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
c:u plketeiceea ce incepusem sa aud contrar vointei §i ajunge
siomi tplacl1sl ma arunc unde mi-era sila sa cad. Deci ce strajer
sau ce £el de strajer sunt eu, eel care nu stau neclintit in mun-
tele lucrarii, ci zac inca in valea slabiciunii? Dar Creatorul §i
Rbcumparatorul neamului omenesc are putere sa-mi dea
mie, nevrednicul, §i inaltimea vietuirii §i eficienta cuvan-
tului, din iubire pentru Care nu ma crut cu nimic de la a vorbi
despre El.
7. A§adar, viata strajerului trebuie sa fie intotdeauna §i
la inaltime, §i circumspecta. Casa nu se lase invinsa de iu-
birea bunurilor pamante§ti, sa fie la inaltime· ca sa nu fie
> I
lovita de lancile unui vrajma§ ascuns, sa fie circumspecta.
Nu ajunge unui strajer sa traiasca inalt decat daca, vorbind
fara incetare, atrage §i pe ascultatorii sai catre cele inalte §i
aprinde mintile lor de iubirea patriei cere§ti. Dar acest lucru
atunci il face bine, cand cuvantul sau se aprinde din flacara
vietii sale. 0 faclie care nu arde ea insa§i, nu aprinde acel obiect
pe care este a§ezata. De aceea, Adevarul zice despre loan:
,,Acela era faclia care arde §i lumineaza" 11 • Adica, arde prin
iubirea sa pentru cer, lumineaza prin cuvantul sau. Pentru
ca adevarul propovaduirii sa fie pastrat, este necesar sa fie
pastrata inaltimea modului de a trai. De aceea, cu indrepta-
tire, Sfintei Biserici i se spune prin glasul logodnicului in
Cantarea Cantarilor: ,,Nasul tau ca tumul din Liban" 12 • Ce este
aceasta lauda, fratii mei, !neat nasul logodnicei sa fie com-
parat cu un turn? Pentru ca prin nas noi deosebim parfumu-
rile §i mirosurile urate, ce se desemneaza prin nas daca nu
discemamantul strajerilor? Fara indoiala, se spune ca acest
nas este ca un turn, §i un turn din Liban, pentru ca intot-
deauna discernamantul conducatorilor trebuie sa fie intarit
'
11 In 5, 35.
12 Cant. 7, 4.
269
Omilia XI
prin prudenta §i sa ramana la inaltime prin viata lor, adica
sa nu se arunce in valea unei lucrari §OVaitoare. Dupa cum
un turn este a§ezat pe un munte pentru ca strajerul sa poata
vedea din el cu mult inainte venirea du§manului, tot astfel
viata propovaduitorilor trebuie sa ramana intotdeauna fo.
xata in inaltime, ca sa disceama ptin simtul narilor mirosurile
urate ale gre§elilor §i parfumurile virtutilor. Sa zareasca de
departe atacurile duhurilor rele §i, aratand grija, sa puna la
adapost sufletele care le-au fost incredintate. Textul urmeaza:
,,§i vei auzi din gura mea un cuvant, §i 11 vei vesti lor din par-
tea mea" 13 •
8. Iata ca din nou profetul este avertizat sa nu expuna
ceea ce nu a auzit14, ci mai intai sa deschida urechea inimii la
glasul Creatorului §i apoi sa-§i deschida gura pentru urechile
poporului. De aceea, un alt profet zice: ,,Pleca-voi spre pilda
urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu" 15 •
Cel care propovaduie§te a§a cum trebuie, dupa cum s-a spus,
mai intai i§i apleaca urechea inimii spre glasul ce vorbe§te
inlauntrul sau, ca du pa aceea gura lui sa se deschida spre in-
demn. Urmeaza:
9. ,,Daca Eu spun catre eel neevlavios: vei muri, §i tu
nu-1 vei in§tiinta §i nici nu-i vei grai, pentru a-1 abate de la
calea lui cea lipsita de evlavie ca sa traiasca, eel neevlavios
va pieri in nelegiuirea sa, dar Eu voi cere sangele lui din
mana ta" 16 • De aid aceasta trebuie sa retinem, la aceasta tre-
buie sa meditam cu atentie: pe de 0 parte, ca eel supravegheat
nu moare din vina celui care este pus sa supravegheze, iar pe
de alta parte, ca supraveghetorul nu este lipsit de vina cand,
13 lez. 3, 17.
14 Ase vedea Omilia I, 10, 14.
15 Ps. 48, 5.
16 Iez. 3, 18.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
!Ul\UJ: dintre cei peste care este pus sa-i supravegheze moare
din vina lui, pentru ca nu a putut asculta cuvintele vietii.
Moartea, mtr-adevar, se datoreaza pacatosului, dar calea viepi
trebuie sa-i fie vestita de strajer §i necredinta pacatosului
trebuie mustrata. Daca strajerul tace, motivul mortii paca-
tosului va fi insa§i nelegiurea lui, pentru ca a fost rasplata
pacato§eniei sale sa nu fie demn de ceea ce-i vorbe§te strajerul.
Dar Domnul cere sangele lui din ma.na strajerului, pentru ca
acesta 1-a omorat: tacand, el 1-a dat mortii. in ambele si-
tuatii, trebuie sa se observe cat de legate sunt pacatele celor
supravegheap §i ale supraveghetorilor: cand eel supravegheat
moare din propria gre§eala, eel care are autoritate, fiindca nu
a vorbit, este considerat vinovat de moartea lui. Prin urmare,
luati aminte, frati preaiubiti, luati aminte, pentru ca §i atunci
cand noi nu suntem pastori vrednici, ce vi se mtampla este chiar
din vina voastra, carora astfel de supraveghetori va suntem.
~i daca voi alunecati in nelegiure, aceasta este §i din vina
noastra, atunci cand ln aceste dorinte pacatoase nu ati mtam-
pinat nici o rezistenta sau protest. Prin urmare, pazindu-va
pe voi, ne paziti §i pe noi, daca va opriti de la lucrarea strica-
cioasa. Noi va pazim §i ne pazim §i pe noi cand nu trecem
sub tacere ceea ce nu e placut lui Dumnezeu. 0, cat de nevi-
novat de sangele facatorilor de rele se socotea vestitul propo-
vaduitor care spunea: ,,Sunt curat de sangele tuturor, cad nu
m'-am ferit sa va vestesc toata voia lui Dumnezeu" 17• Daca nu
ar. fi vestit, nu ar fi fost curat de sangele lor. Dar s-a ingrijit
sa le vesteasca toata voia lui Dumnezeu §i a fost curat de san-
gele lor. Prin acest glas suntem impreuna vizati, impreuna
legati ~i ara.tap vinovati noi toti cei care ne numim preoti,
noi care adaugam la relele pe care le avem moartea altor
oameni, pentru ca noi omoram atatia oameni cati zi de zi
ii privim 1ndiferenti §i muti cum merg spre moarte.
17 Fapte 20, 26-27.
Omilia XI 271
10. Fiindca se spune: ;,Dar Eu voi cere sangele lui din··
mana ta" daca ln acest loc prin cuvantul ,,sange" este desem-
I
nata ,,moartea trupului", atunci se mare§te foarte mult teama
care vine din tacerea noastra. Caci daca omul, care este pus
pentru a strajui, este considerat atat de tare vinovat fata de cei
supravegheati de el chiar §i cu privire la moartea lor in trup,
moarte care oricum va veni mai devreme sau mai tarziu, cu
cat mai mult este legat de vinovapa pentru moartea sufle-
tului celor supravegheati, suflet care ar fi putut trai ve§nic,
daca. ar fi auzit un cuvant de mustrare. Dar, prin cuvantul
,,sange", mai degraba pot fi desemnate ,, pacatele". De aceea,
cineva, atunci cand i§i plangea pacatele trupului, a zis: ,,Eli-
bereaza-ma de sange 18, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii
mele" 19• Sangele celui care moare este cerut din mana straje-
rului, pentru ca pacatul celui supravegheat este socotit ca o
gre§eala a supraveghetorului, daca acesta a tacut. A§adar,
aceasta trebuie sa faca strajerul ca sa fie nevinovat chiar de
sangele celui supravegheat care moare: sa se ridice, sa prive-
gheze, sa se opuna relelor care se fac, dupa cum este scris:
,,Alearga in toate partile, grabe§te-te, treze§te-ti prietenul,
sa nu dai somn ochilor tai §i nici sa nu dormiteze pleoapele
tale" 20 • De aceea, aid adauga:
18 In latina libera me de sanguinibus. Am tradus expresia foarte li-
teral ,,Elibereaza-ma de sange" pentru a se putea sesiza modul in care
termenul sange se refera in acest context la legatura vinovatiei cu care
este legat eel ce a pacatuit. Cuvantul sange este in textul original la nu-
marul plural, desemnand mai multe pacate. Evident nu este vorba
despre 0 izbavire de la 0 moarte sangeroasa, prin varsare de sange,
sau despre impiedicarea unei viitoare ucideri trupe§ti a cuiva cur:i
s-ar putea intelege din Biblia Sinodala, ci de iertarea unor pacate deJa
savar§ite, de eliberarea din legatura acelor pacate prin care s-a pri-
cinuit moartea trupeasca sau duhovniceasca a aproapelui (n. ed.).
19 Ps. 50, 16.
20 Prov. 6, 3-4.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
11. ,,Iar daca. tu il vei ingtiinta pe eel neevlavios, gi el nu
se va intoarce de la lipsa lui de evlavie §i de la calea sa cea
fara evlavie, acela va pieri de pacatul sau, iar tu iti vei iz-
bavi sufletul tau" 21 • Atunci eel supravegheat moare fara ca tu
sa mori, cand te va suferi pe tine ca opozant in cele ce-i pot
cauza moartea. Caci vei fi vinovat de moartea careia nu i
te opui. Este de remarcat §i ce trebuie sa fie propovaduit
de strajer: desigur, credinta §i lucrarea. Caci spune: ,,Iar daca
tu il vei in§tiinta pe eel neevlavios, §i el nu se va intoarce de
la lipsa lui de evlavie §i de la calea sa cea fara evlavie". ,,Lipsa
de evlavie" tine de necredinta, iar calea cea fara evlavie",
11
de lucrarea stricacioasa. Orice strajer trebuie sa aiba aceasta
preocupare: sa atraga mai intai la evlavia credintei, dupa aceea,
la calea cea plina de evlavie, adica la buna lucrare.
12. Dar, pentru ca a venit vorba de indemn, trebuie sa
facem cunoscut, pe scurt, cat este de necesar ca pastorul care
vorbe§te sa §tie sa-gi ordoneze discursul gi sa-§i cantareasca
cuvintele. Carturarul care invata trebuie sa fie atent la ceea ce
vorbegte, cui vorbe§te, cand vorbegte §i cat timp vorbegte.
Daca unul dintre acestea lipse§te, cuvantul sau nu va fi cum
trebuie. Caci este scris: "Daca faci bine, insa nu imparti bine,
ai pacatuit" 22 • Noi facem binele cand facem o lucrare buna
cu o intentie buna; dar nu impartim corect, daca in buna lu-
crare neglijam a avea discernamant. Trebuie sa fim atenti la
ce vorbim, dupa cuvantul lui Pavel: Vorbirea voastra s~ fie
11
totdeauna placuta, cu sare dreasa" 23 •
13. Trebuie sa luam aminte cui vorbim pentru ca adesea
un cuvant de mustrare, care este permis de o anumita per-
soana, nu este permis de alta. Adesea aceea§i persoana, dupa
21 Iez. 3, 19.
22 Fe. 4, 7 (LXX).
23 Col. 4, 6.
Omilia XI
circumstanta, devine altfel. De aceea, Profetul NatanJ·-alQvtf
pe David, dupa adulterul acestuia, cu o fraza dura de repr~,
Dupa ce David a spus despre rapitorul oitei: ,,Omul care afa,cqt
aceasta este vrednic de moarte", Natani-a zis imediat: "Tu e;;ti
acel om" 24 • $i totugi, altadata, atunci cand ii vorbea despre
domnia pe care trebuia s-o primeasca Solomon, intrucat nu era
vorba de nici o vinovatie, i s-a inchinat lui David, smerit, in
semn de omagiu25 • Astfel, pentru una §i aceea§i persoana,
pentru ca circumstantele au fost diferite, gi limbajul profetic
nu a fost la fel.
14. Trebuie sa luam seama, de asemenea, §i dind trebuie
sa vorbim. Adesea, degi mustrarea este facuta mai tarziu,
este primita cu bunavointa. Dar uneori i§i pierde forta daca
a trecut timpul in care a trebuit sa fie adusa. lnteleapta sotie
a lui Nabal, vazandu-1 beat, nu a vrut sa-1 mustre pentru pa-
catul avaritiei sale pe eel pe care, dupa ce puterea vinului
a incetat, 1-a zguduit cu folos prin cuvintele mustrarii sale26 •
Dimpotriva, profetul afirma ca nu trebuie amanata pentru
mai tarziu mustrarea limbajului lingugitor, zicand: Jntoar-
ca-se indata ru§inati cei ce-mi graiesc mie: Bine, bine!" 27 •
Caci, lingu§eala, chiar daca este primita cu ingaduinta pentru
un timp, se mare§te §i curand magule§te sufletul indit il mo-
lege;;te, prin placerea cuvantului, de la rigoarea dreptatii sale.
Dar, ca sa nu creasca, trebuie lovita de indata §i fara intarziere.
15. Trebuie sa fim atenti, de asemenea, cum sa vorbim.
Caci adesea cuvintele, care pe unul il cheama inapoi la man-
tuire, pe altul il ranesc. De aceea, chiar Apostolul Pavel care 11
avertizeaza pe Tit, zice: Mustra cu toata taria" 28, iar pe Timotei
11
24 II Rg. 12, 5-7.
25 III Rg. l, 23.
26 Cf I Rg. 25, 36-38.
27 Ps. 69, 4.
28 Tit 2, 15.
 Omilii Ia Profetul Iezechiel. Cartea I
il 1ndeamna, zicand: 11Mustra, implora, invinuie;;te cu toata
rabdarea ;;i 1nvatatura" 29 . Ce inseamna faptul ca el recomanda
unuia taria ;;i celuilalt rabdarea, daca nu aceea ca a vazut ca
unul are un temperament mai bland, iar celalalt, un tempe-
rament mai infierbantat? Celui bland trebuia sa-i fie impusa
severitatea cuvantului prin porunca de a fi autoritar, insa
celalalt, care fierbea prin temperamentul sau, trebuia sa fie
potolit prin indemnul la rabdare ca nu cumva, dad s-ar fi
infierbantat mai mult decat trebuie, sa ajunga sa nu-i aduca
pe cei raniti la mantuire, ci sa-i raneasca pe cei sanato;;i.
16. Trebuie sa avem grija, de asemenea, cat sa vorbim,
ca nu cumva, dad adresam un indemn sau o mustrare timp
mai indelungat unuia care nu poate sa suporte mult, sa pier-
dem auditoriul nostru din cauza plictiselii acestuia. De aceea,
acela;;i vestit propovaduitor vorbe;;te evreilor, zicand: Va im-/1
plor, fratilor, sa ingaduiti acest cuvant de indemnare, caci
vi 1-am scris pe scurt1130 . Acest lucru, totu;;i, se potrive;;te mai
ales celor slabi: sa asculte putin, ;;i anume cuvintele pe care
sunt in stare sa le inteleaga, dar care strapung sufletul prin
durerea caintei. Caci, daca le-ar fi fost spus lor, dintr-o data,
cuvantul indemnului in multe feluri, neputand sa retina prea
mult, ar fi Ia.sat sa se piarda totul. De aceea, ;;i medicii tru-
pului care pun cataplasme peste un stomac bolnav, potrivind
leacul, il a;;aza pe plasture cu mare grija, ca nu cumva, pu-
nand prea multa doctorie, in loc sa ajute boala stomacului
intarindu-1, sa 0 agraveze, apasandu-1.
17. Totu;;i trebuie sa se ;;tie ca, atunci cand discursul mai
lung depa;;e;;te masura, el nu devine periculos pentru cei
care asculta. Insa, daca nu se observa cu atentie cum sa spuna
;;i cui sa spuna, devine foarte periculos. Caci sufletele mai
29 II Tim. 4, 2.
30 Evr. 13, 22.
Omilia XI
delicate, care poate ;;i-au parasit gre;;elile, trebuie sa fie doje ..
nite cu blandete, pentru ca, daca sunt mustrate mai aspru,
ele mai degraba se descurajeaza decat se inteleptesc. Dimpo-
triva, sufletele <lure ;;i neru;;inate, daca sunt mustrate bland,
sunt atatate prin aceasta blandete spre gre;;eli mai mari.
18. Este o buna lectie pe care o putem invata de la vestitul
propovaduitor cu privire la acest ?Spect. Acesta, dupa ce a ;;tiut
ca din cauza ata;;amentului pentru anumite persoane corin-
tenii erau in dezbinare, luand seama la delicatetea sufletu-
lui lor, ;;i-a inceput discursul aducand multumiri pentru ei ;;i
Iaudandu-i: 11 Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru
voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat in Hristos
Iisus, caci prin El v-ati imbogatit deplin in tot cuvantul ;;i in
toata cuno;;tinta, precum marturia lui Hristos s-a adeverit
in voi 1131 . $i mai adauga ;;i aceasta: Jncat voi nu sunteti lip-
siti de nici un dar, a;;teptand aratarea Domnului nostru Iisus
Hristos 1132 . Te intreb, Pavele, daca lor nu le lipse;;te nimic,
de ce te obose;;ti scriindu-le? De ce, fiind atat de departe, le vor-
be;;ti? Sa luam aminte, a;;adar, frati preaiubiti, cat de mult ii
lauda! Iata ca Pavel sustine ca harul lui Dumnezeu le-a fost
dat, spune ca s-au imbogatit deplin in tot cuvantul ;;i in toata
cuno;;tinta. Declara ca marturia lui Hristos, adica ceea ce este
marturisit despre El cu privire la moartea ;;i Invierea Sa, s-a
adeverit in viata lor ;;i-i asigura ca nimic nu le lipse;;te din
vreun har. Spuneti-mi, va rog, cine ar crede ca putin dupa
aceea ii mustra pe cei pe care-i lauda in acest fel? Caci, dupa
cateva fraze, adauga: Va implor, fratilor, pentru numele
II
Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel ;;i sa nu
fie dezbinari 1n sanul vostru1133 . Ce dezbinare a putut sa se stre-
coare intre oameni atat de desavar;;iti ;;i atat de Iaudabili?
31 I Cor. l, 4-6.
32 I Cor. 1, 7.
33 I Cor. 1, 10.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
11 Caci, fratii mei, prin oameni de la Hloe din casa, mi-a venit
§tire ca la voi sunt certuri. $i spun aceasta, ca fiecare dintre voi
zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apolo, iar eu sunt
al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos" 34 • Iata, pe cei pe care-i
laudase pentru bogatia deplina in tot cuvantul §i in toata
cuno§tinta, despre care spusese ca nimic nu le lipse§te din
vreun dar, Apostolul, vorbind peste putfila vreme, venind U§or
la mustrari, ii dojenegte ca erau dezbinati intre ei. Astfel, celor
ce mai inainte le vorbise despre sanatatea lor, mai tarziu le da
la iveala ranile. A§adar, medicul priceput, vazand o rana care
trebuia taiata, dar remarcand ca bolnavul este temator, a pal-
pat indelung §i pe nea§teptate a lovit. Mai intai a pus mana
mangaietoare a laudei §i apoi a infipt cutitul mustrarii. Daca
sufletele delicate nu sunt dojenite cu blandete, astfel incat
sa auda §i alte lucruri in care sa gaseasca mangfoere, prin
mustrare cad imediat in deznadejde.
19. Dar oare Pavel a mintit cand le spunea corintenilor
mai intai ca nimic nu le lipsegte din nici un har, pentru ca apoi
sale spuna ca le lipse§te unitatea? Nicidecum! Cine ar putea
crede despre el a§a ceva sau ca ar fi fost atat de lipsit de minte?
Dar, pentru ca printre corinteni erau unii oameni plini de tot
harul §i altii dezbinati prin ata§amentul de anumite persoane,
Pavel a inceput cu laudele aduse celor desavar§ip, ca sa ajunga,
printr-o critica moderata, la dojenirea celor slabi. $i in aceasta
a aplicat cele ce se obignuiesc in medicina trupului la medi-
cina sufletului. Caci medicul, cand vede rana care trebuie
taiata, mai intai palpeaza partile sanatoase din jurul ranii,
ca apoi sa ajunga, palpand cu blandete, la partile care sunt
ranite. Cand Pavel a laudat pe cei desavar§iti dintre corinteni,
a atins partile sanatoase de Ianga rana, iar cand i-a mustrat
pe cei slabi pentru dezbinare, a taiat rana din trup.
:i 4 I Cor. 1, 11-12.
Omilia XI
20. Sa vedem totu§i cum acela§i Pavel, care este manat
sa mustre pe corinteni cu atata rezerva §i blandete, in ce mod
se manifesta impotriva galatenilor, care se indepartasera de
credinta. Nici un cuvant introductiv spus cu prudenta rab-
darii, nici o vorba pregatitoare spusa cu limbajul dulcetii.
Pe cei pe care i-a §tiut ca s-au indepartat de credinta i-a in-
vinovatit, atacandu-i, chiar de la inceputul epistolei sale.
Caci, dupa salutul de la inceput, incepe astfel: "Ma mir ca a§a
degraba treceti de la eel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui
Hristos" 35 • $i dupa altele, adauga printr-o mustrare directa:
0, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi?36 Caci su-
11
fletele impietrite, daca nu ar fi fost lovite printr-o mustrare
directa, nu ar fi cunoscut nicidecum raul pe care-I facusera.
Adesea cei neru§inati nu simt ca au pacatuit decat in masura
in care sunt mustrati pentru pacatele pe care le-au facut,
astfel incat gregelile lor pe care le biciuie§te o mustrare mai
mica le considera mai mid, iar gre§elile pe care le vad repro-
§ate violent le inteleg ca fiind mai mari. De aceea este necesar
ca limbajul propovaduitorului sa fie adaptat la calitatea ascul~
tatorilor sai, ca nu cumva sa vorbeasca aspru celor blanzi sau
bland celor neruginati. $i ce e de mirare daca propovadui-
torul cuvantului lui Dumnezeu face acest lucru? La fel §i
agricultorul care arunca semintele in pamant, mai intfo vede
calitatea pamantului, caror seminte i se pare potrivita §i dupa
ce a vazut calitatea, atunci raspande§te semintele. Dar, pentru
ca am intins cam mult discutia cu privire la calitatile pe care
trebuie sa le aiba invatatura, este potrivit sa ne intoarcem
la §irul celor pe care am inceput sa le expunem.
21. Dar daca eel drept se abate de la dreptatea sa §i va sa-
11
var§i nedreptatea, voi pune inaintea lui 0 piatra de poticnire.
35 Gal. 1, 6.
36 Gal. 3, 11.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
Elva muri fiindca tu nu 1-ai in;;tiintat. Va muri pentru pa-
catul sau ;;i faptele lui de dreptate, pe care le-a fa.cut, nu i se
vorpomeni. Iar eu voi cere sangele lui din mana ta" 37 • Pentru
ca a tacut in fata dreptului care a cazut in pacat, profetul este
considerat vinovat pentru sangele lui. Cine nu s-a straduit
sa fie plin de grija in propovaduire a devenit parta;; la con-
damnare. Dar referitor la aceste cuvinte: Va muri' pentru
11
· pacatul sau ;;i faptele lui de dreptate, pe care le-a facut, nu
se vor pomeni", mai ales l~ aceasta trebuie sa luam aminte,
ca atunci cand savar;;im raul, degeaba readucem in memorie
faptele noastre bune din trecut, pentru ca la savar;;irea raului
nu trebuie sa ne mai incredem deloc in binele facut odi-
nioara. Dar ne-am putea intreba: dreptului trebuia sa i se
propovaduiasca dupa ce acesta a cazut sau mai inainte ca el
sa cada? Propovaduitorul trebuie sa fie atent sa-i vorbeasca
inainte sa cada. Caci textul continua:
22. ,,Iar daca tu 11 vei in;;tiinta pe eel drept sa nu pacatu-
iasca, §i el nu va pacatui, va fi viu, pentru ca 1-ai in;;tiintat, iar
tu iti vei izbavi sufletul tau" 38 • Daca profetul de aceea ;;i-a iz-
bavit sufletul, pentru ca 1-a in§tiintat pe drept sa nu pacatu-
iasca, atunci eand dreptul a cazut in pacat prin tacerea pro-
fetului, acesta, fiindca a tacut, este considerat vinovat. Dar spu-
neti-mi, va rog, cine dintre noi poate sa implineasca suficient
acestea, !neat nu numai sa-i mustre cu mare zel pe pacato§i,
dar ;;i sa vegheze asupra dreptilor sa nu cada? Noi, con;;ti-
enti de slabiciunea noastra, cand vedem oameni drepti, nu in-
draznim sa-i indemnam sa urmeze calea dreptatii cata vreme
vedem ca 0 pastreaza. $i totu;;i este datoria propovaduito-
rului sa-i indemne chiar ;;i pe cei drepti. De aceea vestitul
Apostol zicea: ,,Dator sunt invatatilor ;;i neinvatatilor" 39 •
37 3, 20.
38 Jez. 3, 21.
39 Rom. 1,·14.
Omilia XI 279
23. in toate acestea care s-au spus despre dreptul care
s-a intors la faradelege, este anevoie de rostit ;;i foarte de
temut acest cuvant pe care Domnul il zice: ,, Voi pune ina-
intea lui o piatra de poticnire". Caci spune: ,,Daca eel drept
se abate de la dreptatea sa ;;i va savar;;i nedreptatea, voi pune
inaintea lui o piatra de poticnire". A;;adar, noi spunem ca,
daca savar;;e;;te nedreptatea, dreptul se poticne;;te, ;;i este cu
totul adevarat ce spunem. Atunci de ce Dumnezeul Atotpu-
temic pune inca o piatra de poticnire, inaintea celui pe care-I
vede ca deja s-a impiedicat ;;i a cazut prin nedreptatea pe care
a savar;;it-o? Dar aspre sunt judecatile Dumnezeului Atot-
puternic, Cel Ce a;;teapta indelung pacatosul sa se intoarca
;;i daca acela nu se intoarce ;;i-L dispretuie;;te, pune inaintea
lui inca o piatra de care sa se poticneasca ;;i mai tare.
24. Caci pacatul care nu se ;;terge mai repede prin pocainta
este fie ;;i pacat ;;i cauza unui pacat, fie ;;i pacat ;;i pedeapsa
pentru un pacat, fie ;;i pacat ;;i cauza ;;i pedeapsa pentru pacat
in acela;;i timp. Orice pacat care se savar;;e;;te pentru prima
data este pacat. Dar, daca nu este spalat mai repede prin po-
cainta, Atotputernicul Dumnezeu ingaduie, printr-o dreapta
judecata, ca sufletul pacatosului, prins in legaturile gre;;elii sale,
sa cada ;;i in alt pacat, !neat, pentru ca nu a vrut sa se curete
de fapta sa, plangand-o ;;i indreptandu-se, incepe sa adune
pacat peste pacat. A;;adar, pacatul care nu este spalat cu la-
crimile pocaintei este totodata ;;i pacat, ;;i pricina pentru pacat,
pentru ca din el rasare ceea ce inrobe;;te ;;i mai mult sufletul
pacatosului in pacat. Pacatul care vine dintr-un pacat este
in acela;;i timp ;;i pacat, ;;i pedeapsa pentru pacat. Printr-o
orbire care spore;;te, el este produs din rasplatirea primei
gre;;eli, astfel meat insa;;i sporirea patimilor in pacatos ii sunt
deja ca ni;;te torturi. Se intampla uneori ca unul ;;i acela;;i
pacat sa fie ;;i pacat, ;;i pedeapsa pentru pacat ;;i, in acela§i
timp, §i cauza pentru pacat. Sa ne imaginam spre exemplu
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
cineva a dorit bunul aproapelui pe care 1-a rapit prin furt
pentru ca nu a putut sa-1 ia pe fata; dar/ invinuit de furt/
neaga ca 1-a rapit jurandu-se. Pentru acesta1pofta i-a fost §i
pacat/ §i pricina de a pacatui/ pentru ca prin ea a. ajuns la jaf.
Insu9i furtut prin care a pradat bunul poftit a deve:riit pen-
tru el §i pacat/ §i pedeapsa pentru pacat/ pentru ca a proveilit
din rasplatirea poftei neinfranate !neat sa ajunga furt/ iar
gre9eala inimii sa creasca in lucrare din pedeapsa orbirii.
Dar devreme ce a avut grija sa acopere furtul prin sperjur1
din pacat a rasarit iara~i un pacat. Furtul care a aparut din
pofta §i care a adus sperjurul a devenit pacat §i pedeapsa pen-
tru pacat adica pentru gre9eala de dinainte1 respectiv pacat
§i cauza pentru pacat/ adica pentru gre9eala care i-a urmat1
de vreme ce din acela a rezultat §i asta a produs. Acest lucru
1-a dat de inteles Apostolul Pavel despre acei oameni care-L
cunosc pe Dumnezeu1 dar nu-L cinstesc1zicand: 11 Cunoseand
pe Dumnezeu1 nu L-au slavit cape Dumnezeu1 nici nu I-au
multumit/ ci s-au ratacit in gandurile lor" 40 • Iata un pacat §i
cauza pentru un alt pacat. De aceea1 Pavel adauga urma-
toarele: "$i inima lor cea nesocotita s-a intunecat. Zieand ca
sunt 1ntelepti1 au ajuns nebuni1 §i au schimbat slava lui
Dumnezeu Celui nestricacios intru asemanarea chipului
omului celui stricacios/ §i al pasarilor1 ~i al celor cu patru
picioare/ §i al taratoarelor1141 • Iata alt pacat ~i pedeapsa pentru
pacatul de dinainte. Dar ar fi numai pacat §i pedeapsa pentru
pacat1 daca din el nu ar mai urma §i un alt pacat. Caci1 dupa
ce s-a referirit la necredinta lor Apostolul Pavel adauga:
1
"De aceea Dumnezeu i-a dat poftei inimii lor, necuratiei1 ca
sa-~i pangareasca trupurile lor intre ei1142 • A9adar1 cei care L-au
cunoscut pe Dumnezeu1dar nu L-au slavit cape Dumnezeu1
40 Rom. 1, 21.
41 Rom. l, 21-23.
42 Rom. l, 24.
Omilia XI 281
au fost adu9i1prin acest pacat care este §i cauza pentru alt pa.,,
cat1 la o asemenea masura !neat sa alunece intr-o venerare
a taratoarelor §i a pasarilor. Dar pentru ca prin aceasta or-
1
bire au cazut pana la necuratie §i la pangarirea trupului/
1nsa9i orbirea necredintei lor este1 pentru cunoa~terea lor
de dinainte1 §i pacat, §i pedeapsa pentru pacat iar pentru ne-
curatia care urmeaza, a devenit pacat §i cauza pentru pacat.
Dar, de vreme ce despre acestea s-a vorbit destul de mult
in cartile invataturilor morale43 nu trebuie sa insistam .acum
1
mai mult asupra lor.
25. La aceasta insa mai trebuie noi sa luam aminte cu
cutremur: in ce mod Dreptul §i Atotputernicul Dumnezeu1
de vreme ce se manie pentru pacatele de mai 1nainte1 in-
gaduie ca mintea intunecata sa mai cada §i in alte pacate?
Cu privire la aceasta1Moise zice: ,Jnca nu s-a umplut masura
nelegiuirilor amoreilor1144 • $i David zice: 11 Adauga nelegiuire
peste nelegiuirea lor1 ca sa nu intre intru dreptatea Ta 1145 •
Un alt profet zice: ,,Blestemut minciuna1uciderea, furtut des-
franarea1 toate i-au inundat, §i sangele curge peste sange1146 •
Sangele curge peste sange cand un pacat se adauga altui pacat,
!neat inaintea ochilor lui Dumnezeu inima este insangerata
de nelegiuirile adaugate unele peste altele. Apostolul Pavel
spune: 11Spre a-9i umple ei pururea masura pacatelor" 47 • De ase-
menea, ce se spune prin Inger lui loan: 11 Cine face rau, sa mai
fa ca Inca, §i cine este in spurcaciune, sa se spurce 1nca" 48 •
De aceea, acum chiar Domnul zice: ,,Daca eel drept se abate
43 Cf Morales, 25, 23-24, in PL 76, coll. 335-336 (n. ed.).
44 Fe. 15, 16.
45 Ps. 68, 28.
46 Os. 4, 2.
47 I Tes. 2, 16.
48 Apoc. 22, 11.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
de la dreptatea sa §i va savar§i nelegiurea, voi pune inaintea
lui o piatra de poticnire" 49 • Ca §i cum ar spune: ,,Fiindca nu
a vrut sa vada, pocaindu-se, acolo unde deja s-a poticnit, pa-
rasindu-1 Eu printr-o dreapta judecata, ii voi pune o piatra
ca sa se poticneasca §i mai mult. Pentru Dumnezeu, totu§i,
a pune 0 piatra de poticnire nu mseamna nicidecum a impinge
la pacat, ci a nu vrea sa-1 izbaveasca de pacat. in acest sens
se spune despre Faraon: ,,Eu voi invarto§a inima lui" 50 • Caci
nu Domnul invarto§eaza inima pacatosului, ci se spune ca
o
o invarto§eaza, cand nu izbave§te de invarto§are. A§adar,
Dumnezeu fiind milostiv, ne lasa timp pentru cainta, dar
cand noi facem ca indelunga-rabdarea bunavointei Sale sa
ne slujeasca spre agravarea vinovatie~ chiar acest timp pe care
1-a randuit ca sa-1 iconomisim spre cele evlavioase, ajunge
sa aiba ca scop osandirea noastra cu mai mare asprime !neat,
eel ce n-a vrut sa se mtoarca la El 1n ragazul acordat, prin aceea
l§i spore§te faptele rele spre o mai mare osanda, prin care ar fi
putut sale spele, daca ar fi vrut sa se converteasca. De aceea,
este scris: ,,Nu §tii ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna
la pocainta? Dar dupa invarto~mrea ta §i dupa inima ta nepo-
caita, iti aduni manie in ziua maniei §i a aratarii dreptei jude-
cati a lui Dumnezeu" 51 • Din bunatatea lui Dumnezeu, paca-
tosul l§i aduna manie in ziua maniei, caci, de vreme ce se
prime§te·un ragaz pentru pocainta, dar acesta se arata spre
pacatuire, chiar remediul bunavointei ajunge sa fie folosit
spre agravarea vinovatiei sale. De aceea, Dumnezeul Atot-
puternic, fiindca vede ca remediile date sunt folosite pentru
agravarea vinovatiei, I§i mtoarce bunatatea pe care a acordat-o
In asprimea judecatii astfel meat, chiar faptul ca acum 11 a§teapta
49 Iez. 3, 20.
50 le~. 7, 3.
51 Rom. 2, 4~5.
Omilia XI
mai mult, face ca dupa aceea sa-1 bata mai mult. $i fiindC'a
omul nu vrea sa paraseasca raul ca sa traiasca, el spore§te ceie
care-Ivor face sa moara. in orice caz, fie ca dreptul aluneca
in gre§eala, fie ca pacatosul se pravale§te Vin moarte, straje:
rului trebuie sa-i fie teama ca nu cumva sa se rostogoleasca
in egala masura, din cauza tacerii sale cu privire la faptele
.pentru care pacato§ii vor trebui sa raspunda.
26. Dar vreau sa-mi indrept privirea, in cele ce graiesc,
catre mine insumi §i iata ca din nou cuvantul dumnezeiesc
ma face sa ma napustesc asupra mea, ca sa-mi vad propria ne-
glijenta, §i sa ma inspaimant ca aceste cuv~~te _re care l~ a.ud~ ~
mie !mi sunt spuse. Dupa cum am spus mai mamte, care rmma
hartuita de nenumarate griji poate sa se adune in sine? Cand
sa ;m puterea sa ma ingrijesc c~ aten~ie §~de to~te care ~~nt
m jurul meu, §i sa ma cercetez §1 pe mme msum1 cu o pnvire
adunata? Cand sa pot sa indrept nelegiurile pacato§ilor, mus-
trandu-i, sa veghez asupra faptelor celor buni, laudandu-i §i
indemnandu-i, unora Sa ma arat Infrico§atOr §i altora, plin
de bunatate? Cand sa pot sa ma gandesc §i la cele ce sunt ne-
cesare fratilor, Sa port §i grija strajerilor pu§i Sa apere Ofa§Ul
contra atacurilor du§mane, ca nu cumva cetatenii sa piara m-
tr-un atac nea§teptat, sa fiu prevazator §i, in mijlocul tuturor
acestora, sa raspandesc deplin §i eficient cuvantul indemnului
pentru pazirea sufletelor? Pentru a vorbi despre Du~neze~
este nevoie de o minte foarte lini§tita §i libera. Caci atunc1
cuvantul este bine condus mtr-un discurs, cand dispozitia su-
fleteasca e lini§tita, fara grija, tihnita. Apa agitata nu re-
flecta imaginea celui ce o prive§te, ci a tune~ se oglin~e~t~ 1~
ea infati§area celui ce se apleaca spre ea, cand este lm1§hta.
Ce indemn poate sa va faca, frati preaiubiti, strajerul vostru
pe care-I tulbura atata mvalma§eala a lucrurilor? Si~r est: ca
acest profet despre care vorbim, vazand Templul m ulhma

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
descoperire52, spune, printre altele, ceva ce a observat acolo:
)Pamantul pana la ferestre, §i ferestrele inchise". $i Apos-
tolul Pavel zice: ,,Caci sfant este templul lui Dumnezeu, care
sunteti voi" 53 • In acest templu, ferestrele sunt preotii §i stra-
jerii care revarsa asupra poporului credincio§ilor lumina
sfintei propovaduiri. Dar, cand pamantul ajunge pana la fe-
restre, ferestrele sunt mchise, pentru ca, atunci cand cugetarea
pamanteasca spore§te in inimile preotilor, ferestrele nu mai
revarsa lumina din cauza ~a preotii uita de datoria de a pre-
dica §i devin muti.
27. Mai este §i o alta grava dificultate pe care o intam-
pina cei din treapta preotilor: ei nu pot, asemenea oamenilor
care due o viata lini§tita §i retrasa, sa-§i mentina neclintita
atentia in propria cugetare. Caci, dupa cum am spus mai ina-
inte, oamenii care sunt departe de a avea un post de con-
ducere pot sa spele cu lacrimi petele pacatelor lor §i dupa
tanguire sa-§i mentina in suflet aceeea§i tristete, precum
este scris despre minunata femeie 54 care s-a rugat la Cortul
Stant §i dupa ce a fost patrunsa prin har, nu se clintea din
incordarea inimii sale: ,,$i privirea ei nu s-a mai clintit in
alta parte" 55 • Cu acest prilej trebuie sa meditam la aceasta:
daca femeia care cauta sa dobandeasca un fiu astfel a plans,
cum trebuie sa planga inima care-L cauta pe Dumnezeu?
Preotul insa, chiar §i dupa pocainta §i lacrimi, este constrans
sa se intereseze de cele necesare fiilor sai, sa asculte cu rabdare
ce au 1n suflet, §i dupa suspinele sale spre cer, sa poarte povara
a tot felul de oameni trupe§ti §i adesea sa-§i schimbe dispo-
zitia inimii in functie de cei care vin la el. Uneori se bucura
vorba de capitolele 40-48 ale profetiei lui lezechiel (n. ed.).
I Cor. 3, 17.
54 ref<;~ra la proorocita Ana, mama lui Samuel (n. ed.).
55 IRg.1,18.
285
Omilia XI
pentru anumite ca§tiguri duhovnice§ti dar, cand vine cineva
trist, nu-i poate compatimi durerea decat luand tristetea ace-
luia asupra sa. Alteori plange pentru vatamarile unor suflete
§i dintr-odata vin oameni care se bucura de oarecare reu§ite
de ale lor. Daca preotul nu le imparta§e§te bucuria, se crede
ca el i§i iube§te mai putin fiii a caror bucurie nu-1 face sa tre-
salte, dupa cum zice Pavel: ,,Bucurati-va cu cei ce se bucura,
plangeti cu cei ce plang" 56 •
28. Prin urmare, observ ca nimic nu este mai impovarator
la treapta preotilor decat sa-§i incovoaie disciplina aspr~
a mintii prin compasiune §i sa-§i schir;1-be starea sufletulm
in functie de persoanele care vin la ei. Insa, acest lucru este
foarte necesar. Caci cand se va mai mtoarce un pacatos ill urma
propovaduirii sale ca sa-§i gaseasca placerea in lucrarea bi-
nelui, daca msu§i propovaduitorul pare respingator? De aceea,
tot prin acest profet se spune in partea finala a scrierii sale:
,,$i cand preotii slujesc in interior, sa nu foloseasca ve§minte
de Iana" 57 • La acestea se adauga: ,,$i cand vor ie§i in curtea
exterioara, la popor, i§i vor dezbraca hainele cu care slujisera
§i le vor pune in sala tezaurului sanctuarului" 58 • Ve§mintele
de Iana sunt mai grosiere. Dar atunci cand preotul se apropie
pentru slujirea sfanta, cand intra in interior patruns de ca:
inta, este necesar sa fie inve§mantat intr-o intelegere ma1
subtila ca intr-o haina de in. Dar, cand iese afara la popor,
trebuie sa inlocuiasca ve§mintele cu care slujise inauntru §i
sa apara imbracat pentru popor cu alte ve§minte pentru ca,
daca s-ar mentine in asprimea pocaintei sale, daca ar per-
sista in aceasta tristete adanca pe care a trait-o in timpul ru-
gaciunii, n-ar mai putea primi ce i se spune despre lucrurile
56 Rom. 12, 15.
57 Iez. 44, 17.
58 Iez. 44, 19.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
din afara. $i atunci ce ar putea face turma cu privire la cele
care-i sunt necesare, daca pastorul refuza sa asculte §i sa cer-
ceteze cu grija §i problemele de actualitate ale timpului?
A§adar, preotul, ie§ind l:n fata poporului, l:mbraca haine mai
grosiere ca sa se l:nve§manteze cu acea stare sufleteasca ca-
pabila sa poarte chiar §i cele pamante§ti spre folosul fiilor.
Ganditi-va, va rog, frati preaiubiti, cat de mare este efortul
pentru un strajer §i sa-§i inalte inima la cele mai sublime, §i
sa 0 cheme brusc l:napoi la cele mai de jos; §i sa-§i rafineze
inima in sublimitatea cunoa§terii interioare §i, din cauza in-
tereselor exterioare ale aproapelui, ca sa zic a§a, brusc sa se
ingroa§e in cugetare.
29. Nu-mi este mie acum de folos sa explic cuvintele
profetului, ci sa-mi plang l:naintea voastra nemernicia mea.
De aceea ma rog ca rugaciunea voastra sa ma faca astfel ca sa
ma pot l:ntari §i pe mine §i sa va fiu §i voua de folos. El este
puternic ca, prin mijlocirea voastra, sa-mi daruiasca asta mie,
nevrednicul §i slabanogul, El Care, din dragostea Sa, a bine-
voi t sa Se faca slab pentru noi. El este Taria lui Dumnezeu
§i intelepciunea Lui59, Care a luat asupra Sa slabiciunea
noastra, ca prin neclintirea Luisa ne l:ntareasca, Iisus Hristos
Domnul nostru, Care traie§te §i l:mparate§te impreuna cu
Dumnezeu Tatal, 1n unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu, 1n vecii
vecilor. Amin.
59 C'f.'
;1·
I Cor.
~
l, 24.
Omilia XII
1. Respectand adevarul istoric, cartile sfinte indica uneori
prin timp, alteori prin loc realitati mai profunde, care nu sunt
exprimate printr-un limbaj direct. Iata o astfel de realitate in-
dicata prin timp: relatandu-se cum Domnul vestea cuvantul
iudeilor, se spune prin Evanghelist: ,, Era iarna" 1 • Intre acele
taine despre care vorbea Adevarul, care a fost motivul sa
se adauge ca era iarna daca nu ca sa arate prin insu§irea ano-
timpului raceala inimii? Pentru ca §i atunci cand primeau cu-
vintele Adevarului, inimile iudeilor ramaneau red. Alteori,
o realitate mai profunda este indicata prin loc: poporului celui
trupesc al lui Israel, Legea i-a fost data l:n campie, prin Moise
care era coborat din munte, iar Sfintilor Apostoli, Domnul
§ezand pe munte, le-a spus l:nvataturile cele foarte inalte §i
duhovnice§ti2 • Astfel, evident, prin precizarea locului se arata
ca acelora, fiind trupe§ti, poruncile mai mici Ii s-au <lat l:n
partea de la vale a pamantului, iar acestora, fiind duhovnice§ti
§i sfinti, au auzit poruncile cere§ti l:n munte, spre a se indica
limpede ca aCe§tia, Inaltand inima catre cele cere§ti, au parasit
cele de jos ale lumii §i stau neclintiti in partea cea mai de sus a
sufletului. De aceea, Profetul Iezechiel descrie acum ce a facut,
la porunca Domnului, ca prin natura locurilor sa indice care
vor fi urmarile profetiilor sale tainice l:n timpurile din urma.
2. ,,$i S-a facut peste mine mana Domnului §i El mi-a zis:
scoala-te, ie§i 1n camp, §i acolo voi vorbi cu tine" 3 • Ce mseamna
1 In 10, 22.
2 Cf Mt. 5, l.
3 Iez. 3, 22.
 Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
aceasta, ca mai intai Domnul vorbise catre profetul sau in mij-
locul israelitilor §i, totu§i, dupa aceea, zice: ,,le§i in camp, §i
acolo voi vorbi cu tine"? Oare nu faptul ca Domnul a binevoit
sa reverse harul vestirii Sale profetice mai intai peste Iudeea
ca apoi sa-1 descopere intregii intinderi a neamurilor? Cu in-
dreptatire, intr-adevar, neamurile sunt desemnate prin camp,
ele care se intind in lung §i-n lat, adica in intreaga lume. De
aceea §i adauga:
3. ,,$i sculandu-ma, am ie§it in camp, §i iata ca acolo statea4
slava lui Dumnezeu, ca ~lava pe care am vazut-o Ianga raul
Chebar" 5 • Profetul a vazutin camp slava lui Dumnezeu pe care
o vazuse in mijlocul israelitilor Ianga raul Chebar, pentru a
adeveri faptul ca neamurilor li s-a aratat aceea§i maretie a
Domnului care, mai intai, s-a aratat ale§ilor din poporul iu-
deu prin descoperirea Duhului. Urmeaza:
4. ,,$i am cazut cu fata la pamant" 6 • Vazand slava lui
Dumnezeu, profetul a cazut cu fata la pamant, pentru ca,
oricat de mult se inalta un om la intelegerea celor sublime,
totu§i, atunci cand contempla maretia lui Dumnezeu, i§i da
seama de slabiciunea starii sale §i, ca sa zic a§a, nu are calitatea
de a stain picioare7, eel care se vede inaintea ochilor lui Dum-
nezeu a fi cenuga §i pulbere. Urmeaza:
4 Profetul nu folose§te verbul ,,a fi", ci a sta" indicand mentinerea
11
continua a slavei Domnului in acel loc (n. ed.).
" Jez. 3, 23.
6 Iez. 3, 23.
7 In latina statum non habet. Dupa cum ne-a explicat Sfantul Grigorie
mai inainte, omul "sta" atunci cand ramane nedintit §i cu totul ferm
in credinta §i in vietuirea cea virtuoasa §i staruie§te in vederea celor
dumnezeie§ti prin contemplatie. Vazand slava Domnului §i firmamentul
adica firea celor ce stau", §i tronurile de deasupra firmamentului,
11
§i pe Fiul Omului mai presus de toata zidirea in sanul Sfintei Treimi,
profetul con§tientizeaza nu numai ca firea sa nu a ajuns asemenea fir-
mamentului, ci ca este cu totul pamantesc in cugetare §i in fapte, adica
asemenea pulberii §i cenu§ii, §i aceasta stare de neputinta o marturi-
se§te cu smerenie inaintea lui Dumnezeu, cazand la pamant (n. ed.).
Omilia XII
5. ,,$i a intrat Duhul in mine §i am stat in picioare':s;,
Cand noi ne prostemam cu smerenie inaintea lui Dumnezeu:,
cand recunoagtem ca suntem pulbere §i cenuga, cand, medi~
tand la slabiciunea propriei stari, nu avem acel stat in picioare,
intepenit §i mandru9, Atotputernicul Dumnezeu ne ridica
prin Duhul Sau §i ne face sa stam in picioare. Astfel, pe noi,
care cugetam cu smerenie la slabiciunea noastra §i in ochii
no§tri am fost §i suntem cazuti la pamant, El ne face dupa aceea
ca sane ridicam spre buna lucrare, ca §i cum ne-ar face sa stam
in picioare din dreptatea noastra10 • $i din ce cauza se face
aceasta pentru profet in camp, daca nu pentru a se indica
in mod special ca Duhul Stant trebuia dat §i alegilor dintre
neamuri? Astfel, la cei pe care i-a primit in Sine, Duhul Sfant
a surpat, mai intai, acel stat in picioare, plin de trufie, apoi
i-a intarit pe picioarele lor, adica in buna lucrare, precum
se spune prin Apostolul Pavel: Jndreptati mainile cele la-
sate in jos §i genunchii cei slabanogiti, §i faceti carari drepte
pentru picioarele voastre" 11 • Urmeaza:
6. ,,$i mi-a grait §i a zis catre mine: mergi §i te inchide
in casa ta" 12 • De ce profetul este adus din mijlocul poporului
israelit in camp §i du pa aceea de ce este chemat de acolo ina-
poi in casa lui? Oare nu pentru ca harul propovaduirii a fost
retras de la poporul iudaic §i raspandit peste toata intinderea
8 Iez. 3, 24.
9 In latina statum rigiditatis et superbiae non habemus. Cand omul
nu con§tientizeaza starea vrednica de plans in care se afla din cauza
pacatelor §i a consecintelor pe care pacatul le-a adus in firea noastra,
prin orbirea mandriei lui, are impresia ca ,,sta", fiind de fapt 1!1:1:11 c~r:
sta teapan §i neclintit in indaratnicia cu care se opune chemaru plma
de dragoste a lui Dumnezeu (n. ed.).
10 Prin iertarea gre§elilor, Duhul Sfant ne face parta§i dreptatii lui
Hristos §i ne face sa stam in picioare ca §i cum pentru dreptatea noastra
am ajuns sa stam (n. ed.).
11 Evr. 12, 12-13.
12 Iez. 3, 24.
 290
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
neamurilor? Dar, totu§i, la sfar§itul lumii, cand iudeii se vor
fi intorsla credinta, va fi ca §i cum profetul revine acasa, astfel
incat propovaduirea sa se sala§luiasca din nou in poporul sau,
propovaduire care straluce§te din toate partile in diversele
neamuri, ca 1ntr-o campie. Caci este scris: ,,Pana ce vor intra
toate neamurile §i astfel J:ntregul Israel se va mantui" 13 • $i prin
alt profet se spune: ,,Daca numarul fiilor lui Israel va fi ca ni-
sipul marii, o rama§ita va fi mantuita" 14• A§adar, profetuliese
din mijlocul poporului in camp §i dupa aceea se J:ntoarce din
camp acasa, pentru ca profetia facuta Iudeei sa ajunga la nea-
muri §i, dupa ce acestea s-au umplut de credinta, Iudeea sa
dobandeasca iara§i darurile invataturii duhovnice§ti pe care
le pierduse. De asemenea, profetului i se porunce§te sa se J:n-
chida 1nauntrul casei sale, pentru ca, la vremea lui Anticrist,
poporul iudeilor J:ntors la credinta va suferi cumplite prigo-
niri din partea acelor neamuri care au ramas in necredinta.
De aceea este scris: ,,Iar curtea cea dinafara a templul~i,
scoate-o din socoteala §i n-o masura, pentru ca a fost data
neamurilor care vor caka in picioare cetatea sfanta patru-
zeci §i doua de luni" 15 •
7. ,,$i tu, fiul omului, iata ca se pun asupra ta franghii, §i
te vor lega cu ele, §i nu vei mai ie§i in mijlocul lor; §i limba ta
o vei lipi de cerul gurii tale §i vei fi mut, ca sa nu mai fii ca
un om care aduce mustrari, pentru ca este o casa 1ndaratnica"16 •
Daca urmam ordinea cuvintelor printr-o talcuire tipologica,
evident, cele spuse aceasta 1nseamna: profetul este prins §i
legat cu franghii in casa lui pentru ca, la sfar§itul veacurilor,
dupa ce Iudeea va fi trecut la credinta, in vremea lui Anticrist,
el vede ca vor fi cele mai mari prigoniri, astfel !neat slujitorii
13 Rom. 11, 25-26.
14 Is. 10, 22; Rom. 9, 27.
15 Apoc. 11, 2.
16 Iez. 3, 25-26.
Omilia XII 291
nedreptatii nu vor primi cele propovaduite de el cj, opunan-
du-li-se, le vor sufoca prin franghiile suferintelor. In mijlocul
lor el nu iese, pentru ca profetia nu ajunge la inimile pacato-
§ilor, de vreme ce limba celor buni, legata prin necazuri, tace.
Caci atunci vor fi multi dintre iudeii necredincio§i care-i
vor prigoni pe cei dintre iudeii credincio§i. De aceea trebuie
sa retinem: ceea ce se spune aid, ca profetul poarta fran-
ghiile ,,m casa lui" este evident pentru a se prooroci ca Iudeea,
dupa ce va fi devenit credincioasa, va suporta chinurile pri-
gonirii chiar din partea neamului ei. Caci, de vreme ce aceia
nu cred ca Unul-Nascut al Tatalui Atotputernic S-a 1ntrupat,
a murit, a J:nviat §i S-a ridicat la ceruri, dupa cum se spune
in paginile Sfintei Scripturi, fara J:ndoiala, profetia va fi legata
in mijlocul lor. Daca ea ar fi patruns a§a cum a fost spusa in
strafundul intelegerii lor, propovaduirea ei ar fi avut ca o de-
plina libertate a pasului.
8. Pentru pacato§i, §tiinta propovaduitorilor va fi, a§adar,
atunci constransa la tacere. De aceea se §i adauga aici: ,,$i
limba ta o voi lipi de cerul gurii tale §i vei fi mut, ca sa nu
mai fii ca un om care aduce mustrari, pentru ca este o casa
J:ndaratnica". Dar pentru ca, la propovaduirea lui Enoh §i
Ilie, multi dintre iudeii care vor fi ramas in necredinta se
vor J:ntoarce la cunoa§terea adevarului, du pa cum se spune
despre Ilie: ,,Ilie va veni §i el J:nsu§i va a§eza la loc toate" 17,
amandoi fiind numiti de Zaharia cei doi maslini18, iar de loan,
cele doua sfe§nice19, cu J:ndreptatire, adauga:
9. ,,Dar cand 1ti voi grai, 1ti vei deschide gura §i tu le vei zice:
a§a graie§te Domnul Dumnezeu" 20 • Gura profetului se va des-
chide, intr-adevar, in cele din urma, atunci cand, la profetirea
17 Mt. 17, 11; Mc. 9, 12; Mal. 4, 5.
18 Zah. 4, 3.
19 Cf Apoc. 11, 4.
20 Iez. 3, 27.
292 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
lui Enoh §i Ilie, iudeii J:ntor§i la credinta vor recunoa§te ca pro-
fetia textului sfant s-a referit la Hristos. Dar, fiindca toate
acestea le-am talcuit dupa tipologie, sa explicam acum, Iu-
birii Voastre, acelea§i cuvinte dupa intelesul moral.
10. Ce este aceasta ca profetului i se porunce§te sa iasa
in camp daca nu faptul ca orice propovaduitor, care aduce
mapoi pe calea cea dreapta pe cei ce pa§esc pe langa ea §iii J:m-
piedica de la strambatati, iese In camp atunci candle graie§te?
Acolo vede slava lui Dumnezeu, pentru ca el prime§te cu atat
mai mult harul J:nvatatudi cu cat se straduie§te mai mult in
osteneala propovaduirii, din dragoste pentru aproapele sau.
le§ind afara, el este, a§adar, condus spre o vedere J:nalta, J:n-
trucat chiar prin faptul ca, prin intermediul cuvantului sau,
lumineaza J:ntunericul necuno§tintei din inimile celorlalti,
harul de sus 11 J:nalta la o intelegere mai profunda. Dar pentru
ca J:ntotdeauna profetul trebuie sa se J:ntoarca spre sufletul sau
spre a pastra smerenia §i curatenia interioara, este necesar
sa se J:ntoarca din camp in casa lui, ca sa cunoasca in ce ma-
sura §i cum este el J:nsu§i in con§tiinta sa in ceea ce prive§te
cele pe care le spune. Caci, daca fie nu paze§te nimic din ceea
ce vorbe§te, fie urmare§te slava de§arta cu privire la cele ce le
vorbe§te, atunci el iese in camp spre a vorbi dar, necuge-
tand asupra lui J:nsu§i, nesocote§te sa se J:ntoarca acasa.
Du pa primirea Duhului, noi ne inchidem in interiorul casei
noastre, cand suntem chemati in noi in§ine, prin harul Du-
hului, ca sa cercetam ascunzi§urile mintii noastre, astfel meat
sufletul, adunat in el J:nsu§i, sa se odihneasca J:ntru Dumnezeu
§i Sa nu mai alerge, prin iuteala gandirii, pe caile poftelor lu-
me§ti dupa dorinta de lauda §i faima.
11. Despre aceasta casa a inimii, Adevarul Insu§i spune
unui om pe care 1-a vindecat: Scoala-te, ia-ti patul tau §i mergi
11
la casa ta" 21 • Prin pat, uncle trupul se odihne§te, este desemnat
21 Mc. 2, 11; Cf In 5, 8.
Omilia XII
chiar trupul, iar prin casa este prefigurata COn§tiinta. Pen~
tru ca noi, cu sufletul mort, zacem in patimi, ne relaxam prin
placerea trupului §i, neputincio§i, suntem purtati pe un pat,
atunci cand vom fi devenit sanato§i la minte, !neat sa ne opu-
nem patimilor chinuitoare ale trupului, este necesar ca noi
sa mduram din partea trupului nostru ocara ispitelor. De aceea,
dupa ce bolnavul a fost vindecat, i se spune: Scoala-te, ia-ti11
patul tau" 22, adica poarta-ti patul pe care ai fost purtat. Caci
este necesar ca, J:nsanato§it, fiecare sa-§i poarte ocara trupului,
in care, bolnav, zacea mai J:nainte. Ce J:nseamna, a§adar, ceea
ce spune: ,,Scoala-te, ia-ti patul tau §i mergi la casa ta" 23, daca
nu aceasta: Poarta-ti ispitele trupului, in care ai zacut pana
11
in acest moment, §i J:ntoarce-te la con§tiinta ta ca sa vezi ce
ai facut"? A§adar, profetul este sfatuit sa piece din camp §i
sa se J:nchida in casa lui, pentru ca propovaduitorul, du pa ce
prime§te harul J:nvataturii prin care sluje§te aproapelui, tre-
buie Sa Se J:ntoarca J:ntotdeauna la COn§tiinta sa, §i Sa se scru-
teze pe sine J:nsu§i printr-o cercetare adanca, ca nu cumva in
cele pe care le propovaduie§te ill afara, el sa caute J:nlauntrul
lui vreo faima trecatoare.
12. De aceea se §i spune prin Solomon: Bea apa din putul
11
tau §i din paraia§ele care curg din izvorul tau. Izvoarele tale
sa fie deviate in afara 24 §i J:mparte paraiele tale prin piete.
Sa le ai numai tu, nici strainii sa nu aiba parte cu tine" 25 • Insa
par a fi foarte contradictorii cele pe care le spune: ,,Izvoarele
tale sa fie deviate in afara §i J:mparte paraiele tale prin piete" 26,
22 Mc. 2, 9.
23 Mc. 2, 11.
24 In ebraica ;;i 1n latina scrie ,,Izvoarele tale sa fie deviate 1n afara",
pe dnd 1n Septuaginta se spune dimpotriva Nu Iasa izvoarele tale
11
sa se risipeasca 1n afar a".
25 Pilde 5, 15-17.
26 Pilde 5, 15-17.
294
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
§i cele pe care le adauga indata: ,,Sa le ai numai tu, nici stra-
inii sa nu aiba parte cu tine" 27 • Cum strainii sa nu aiba parte de
apa lut daca izvoarele lui sunt deviate in afara? Cand pro-
povaduim multimilor, de buna seama, 1mpartim paraiele
prin piete, pentru ca distribuim cuvl'ntul de 1nvatatura la mul-
timea celor care le asculta. Dar, cand noi, cu ajutorul harului
dumnezeiesc, ne pastram mlauntrul nostru, temandu-ne ca nu
cumva duhurile rele sane prade ceva prin mandrie - duhuri
despre care pe drept cuvant se spune ca sunt straine de noi
de vreme ce au pierdut parta§ia la starea cea fericita -, §i pri-
vim de jur 1mprejurul nostru cu o prudenta plina de grija,
atunci stapanim noi singuri apele pe care le 1mpartim prin
piete, !neat strainii nu sunt parta§i la ele impreuna cu noi.
Evident, ace;;tia sunt strainii despre care este scris: ,,Strainii
s-au ridicat impotriva mea ;ii cei tari au cautat sufletul meu" 28 •
A;;adar, imparte apele prin piete, dar numai el le stapane§te,
eel care, prin ceea ce propovaduie§te multora, nu se inalta
in cugetarea unei slave vremelnice. Caci atunci are omul
ceea ce invata, cand se bucura nu sa devina cunoscut, ci sa fie
de folos. Deci profetul este adus inapoi din camp in casa,
pentru ca acela care vorbe§te din partea lui Dumnezeu, ·du pa
ce a ie§it afara spre a vorbi pentru folosul aproapelui, sa fie
mereu adus inapoi prin smerenie, ca sa cerceteze cele ascunse
ale inimii sale. De aceea, adauga:
13. ,,;>i tu, fiul omului, iata ca se pun asupra ta franghii,
;ii te vor lega cu ele, §i nu vei mai ie§i in mijlocul lor". Cand
un propovaduitor se mtoarce ill casa sa, catre con§tiinta, asupra
Jui se pun franghii, §i este legat cu ele, deoarece inima dreptu-
lui, cu cat se cerceteaza mai mult pe sine, cu atat mai mult cu-
noa§te cat de legata este prin neputintele firii sale muritoare.
27 Pilde 5, 15-17.
28 Ps. 53, 5.
Omilia XII 295
Caci, daca Pavel n-ar fi vazut ca este legat, n-ar fi spus: ,,Do-
rind sa fiu dezlegat de legaturi §i sa fiu 1mpreuna cu Hristos" 29 •
De aceea se spune §i prin psalmist: ,,Ca sa auda suspinul
celor legati §i sa dezlege pe fiii celor care au fost omorati" 30 •
;>i iara§i: Sa intre sub privirea Ta suspinul celor legap31 • Adesea,
11
cand o inima dore§te sa iasa pentru a contempla chipul Man-
tuitorului ei, cand suspina sa ia parte la bucuriile cere§ti, ea vede
lanturile firii sale muritoare §i geme pentru ca prin ele este mca
tinuta legata in lumea aceasta. Iata de ce, vazand judecata pa-
trunzatoare a Dumnezeului Atotputernic, Ieremia zice: ,,M-a
imprejmuit cu zid ca sa nu ies, a ingreunat lanturile mele" 32 •
A vem, a§adar, ca lanturi msa;;i slabiciunea ;ii stricaciunea firii
noastre muritoare, dar, cand ni se adauga necazuri §i vaiete,
lanturile noastre se fac mai grele. $i intr-adevar, atata timp
cat dreptul sufera intarzieri in aceasta viata, el se grabe§te
sa fie de folos altora, vorbindu-le despre cele bune dar, cand
vede ca sufletele lor sunt impietrite §i constata ca acestea sunt
stapanite de duhul de cearta, se abtine de la a propovadui
cuvantul. In mijlocul lor nu iese, fiindca ramane mut cu pri-
vire la lucrurile bune pe care ar fi putut sale spuna, dupa cum
se spune prin Apostolul Pavel: ,,Nimic din duh de cearta" 33 •
;>i iara§i: ,,Daca cineva vrea sa fie cu duh de cearta, noi nu avem
un astfel de obicei" 34 • De aceea, adauga aici cu indreptatire:
14. ,,$i limba tao voi lipi de cerul gurii tale, §i vei fi mut,
ca sa nu mai fii ca un om care aduce mustrari, pentru ca este
o casa indaratnica". Uneori, insa, chiar impotriva celor care
29 Filip. 1, 23.
30 Ps. 101, 21.
31 Ps. 78, 11.
32 Ier. 3, 7.
33 Filip. 2, 3.
34 I Cor. 11, 16.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
opun rezistenta pe fata, Domnul inflacareaza inimile propo-
vad uitorilor de iubire pentru El, ca ei sa nu ramana tacuti,
ci sa biruiasca spusele mincinogilor prin cuvintele adevarului.
De aceea, urmeaza:
15. ,,Dar cand iti voi grai, iti vei deschide gura §i tu le vei
zice: A§a graie§te Domnul Dumnezeu". Dar pe acestea pe care
le-am expus pe scurt dupa un dublu inteles, ne-ar placea sa
le strabatem in linii mari §i dupa sensul literal. Caci ce ni se
ilustreaza mai mult, prin cfivintele istorisirii, decat virtutea
ascultarii, asta avand in vedere ca acum i se cere profetului
sa mearga la cei du§i in robie Ianga raul Chebar, acum sa iasa
in camp, acum sa se intoarca din camp in casa? Atunci cand
el se duce mai intai la locul poruncit §i putin dupa aceea iese
§i apoi iara§i se intoarce in casa sa, §i se inchide in ea, oare
nu-§i taie de fiecare data voia pentru invatatura cuvantului
dumnezeiesc, de vreme ce, supus poruncii cere§ti, el impli-
ne§te nu voia sa, ci a Creatorului sau? Acestuia i se spune:
,,$i tu, fiul omului, iata ca se pun asupra ta franghii, §i te vor
lega cu ele, §i nu vei mai ie§i 1n mijlocul lor". Aici trebuie sa re-
marcam ca profetul are pre§tiinta dificultatilor pe care avea
sa le mtampine ca sa fie pregatit pentru toate. Raul are mai pu-
tina forta impotriva unui suflet, cand nu vine pe nea§teptate.
$i totu§i, cand sunt cunoscute dinainte evenimentele care-i
vor fi impotriva, se arata mai mult cat de mare este virtutea
ascultarii sale, pentru ca de§i cunoa§te necazurile pe care
are sa le sufere, totu§i nu este neascultator la glasul Domnului.
De asemenea §i cuvintele pe care le adauga indata necesita
o mare atentie: ,,$i limba ta o voi lipi de cerul gurii tale, §i
vei fi mut, ca sa nu mai fii ca un om care aduce mustrari,
pentru ca este o casa indaratnica". Desigur, trebuie sa dis-
cernem daca numai din cauza ascultatorilor rai sau uneori,
chiar din cauza unei lipse a profetului, cuvantul propova-
duirii este retras.
Ornilia XII 297
16. Luand aminte la acest lucru se pot distinge patru si-
tuatii. Uneori, cuvantul este luat de la propovaduitorii buni
din cauza ascultatorilor rai. Alteori, cuvantul este dat, datorita
ascultatorilor buni, chiar §i propovaduitorilor rai. Alteori,
pentru indreptatirea §i a celor care invata §i a celor care as-
culta invatatura, cuvantul este dat propovaduitorilor buni,
ca ace§tia sa creasca in vrednicie, iar ascultatorii lor sa ina-
inteze in intelegere §i intr-o viata mai buna. Alteori, pentru
ca nici cei carora Ii se adreseaza cuvantul 'invataturii nu sunt
vrednici sa-1 primeasca, nici cei care detin rolul de a 'invata
nu sunt vrednici de a adresa cuvantul 'invataturii, cuvantul
profetirii este luat, pentru ca §i unii, §i ceilalti sa fie judecati
cu asprime. Din cauza ascultatorilor rai, cuvantul este luat
de la propovaduitorii buni, dupa cum se sptme acum catre
Iezechiel: ,,Limba tao voi lipi de cerul gurii tale, §i vei fi mut,
ca sa nu mai fii ca un om care aduce mustrari, pentru ca este o
casa 'indaratnica". Dupa cum zice §i Apostolul Pavel: ,,Gra-
be§te-te §i ie§i in graba din Ierusalim, pentn1 ca nu vor primi
marturia ta despre Mine" 35 • Dupa cum §i despre Apostolii care
voiau sa propovaduiasca 'in Asia este scris ca nDuhul lui
Iisus i-a oprit" 36 • Datorita ascultatorilor buni, cuvantul este dat
chiar propovaduitorilor rai, ca atunci cand Domnul spune
despre farisei: ,, Toate dite va vor zice voua, paziti-le §i fa-
ceti-le; dar dupa faptele lor nu vreau sa faceti; caci ei zic, dar
nu fac" 37 • Cuvantul 'invataturii este dat §i pentru meritul celor
care 'invata §i pentru indreptatirea celor care asculta, spre
exemplu, atunci dind se spune Sfintilor Apostoli: ,,Mergand,
'invatati toate neamurile" 38 . Din cauza ascultatorilor rai §i a
vietii ~evrednice a celor care ar fi trebuit sa 'invete, cuvantul
35 Fapte 22, 18.
36 Fapte 16, 6.
37 Mt. 23, 3.
38 Mt. 28, 19.
298 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
invataturii este retras, spre exemplu, in cazul lui Eli, care nu
a avut cuvantul unei mustrari severe pentru a-§i J:ndrepta fiii
pentru ca, atat neglijenta sa cat §i viata fiilor sai39 impunea
ca §i poporul sa cada impreuna cu ei, §i area Domnului sa fie
capturata §i sa treaca 1n mainile strainilor40 • Caci mare este mila
Dumnezeului Atotputernic cand un cuvant dur de mustrare
este adresat de cei care invata celor care lucreaza nedreptatea!
Motivul pentru care acum se spune dimpotriva: ,,$i vei fi mut,
ca sa nu mai fii ca un om care aduce mustrari", este acesta:
el i-ar fi mustrat pe pacafo§i, daca ace§tia ar fi fost vrednici
de insu§i harul mustrarii.
17. Dar, de vreme ce propovaduirea invataturii §i tacerea
cu privire la ea implica atata diversitate de merite !neat nu
se poate §ti cu U§Urinta daca acest cuvant al invataturii este
retras din cauza celui care-I asculta sau din cauz; unei lipse
a celui care pare ca detine functia de a invata - ce altceva ni
se porunce§te decat sa pastram intotdeauna smerenia in cele
indoielnice? Astfel ca, §i atunci cand putem sa vorbim, sa nu
ne mandrim, ca poate acest har al vorbirii noastre ne este acordat
nu pentru vrednicia noastra, ci a ascultatorilor no§tri. $i dim-
potriva, cand nu putem sa vorbim, sa nu ne judece cei care
ne-au fost mcredintati, ca poate faptul ca nu putem sa vorbim
nu este din cauza pacatului nostru, ci al celor ce asculta.
A§adar, toate cu privire la meritele noastre sunt nesigure,
ca noi sa pazim singurul har sigur, smerenia. Oricum, atunci
cand noi vorbim, trebuie sa socotim ca este meritul vostru, prin
darul Dumnezeului Atotputernic. Jar cand devenim muti
cu privire la cuvantul invataturii, de§i este vina noastri,
voi totu§i trebuie sa credeti ca este dintr-o vina particulara
a voastra. Astfel, pentru ca fiecare la randul nostru ne atribuim
noua raul, iar celorlalti binele, fie ca prin InSU§i acest har al
39 Cf I Rg. 2, 29; 3, 13.
"° Cf I Rg. 4, 11-12.
Omilia XII 299
smereniei sa se daruiasca din nou cuvantul invataturii care
fusese retras. U rmeaza:
18. ,,Dar cand J:ti voi grai, J:ti vei deschide gura, §i tu le
vei zice: A§a graie§te Domnul Dumnezeu: Cine asculta, sa as-
culte; §i cine vrea sa fie lini§tit, sa fie lini§tit41 , cad este 0 casa
1ndaratnica" 42 • Sunt multi cei care doresc sa asculte cuvantul
lui Dumnezeu dar, cand vad ca altii i§i intorc urechea in alta
parte, chiar §i ei se abat de la ascultarea cuvantului mantuitor.
De asemenea sunt foarte multi cei care doresc sa se lini§teasca
§i sa fie liberi de toate activitatile acestei lumi, sa nu mai ce-
deze la nici 0 dorinta pamanteasca, dar, cand vad ca altii
prospera, lucrand nedreptatea, §i ca se inalta in aceasta lume
prin bogatii §i onoruri, pentru ca nu sunt Inca fermi in calea
dreptatii, aluneca spre lucrarea stricacioasa dupa exemplul
celorlalti. De aici ce spune psalmistul cu privire la specificul
celor care se mole§esc: ,,Jar mie, putin a fost de nu mi-au alu-
necat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pa§ii mei,
ca am invidiat pe cei fara de lege, vazand pacea lor" 43 • $i din
nou zice: ,,Cand nelegiuitul se mandre§te, saracul se aprinde" 44 •
Iata de ce Profetului Ieremia i se spune despre Iuda §i Israel
prin glasul lui Dumnezeu: ,,Vazut-ai ce a fa.cut Israel, aceasta
fiica necredincioasa? A umblat pe toti muntii inalti §i pe
sub tot copacul umbros §i s-a desfranat pe acolo. $i, dupa ce
a fa.cut toate acestea, i-am zis: intoarce-te la Mine, dar nu
s-a intors" 45 • Aid indata se adauga in ce mod, din tendinta
41 Profetul Iezechiel se refera la cei care,, vor sa fie lini§titi" in sensul
ca nu vor sa fie deranjati de la activitatile lor lume§ti §i de la patimile
lor prin mustrarea profetului. Sfantul Grigorie intelege cuvantul ca re-
ferindu-se dimpotriva la cei care vor sa se elibereze de grijile lume§ti
§i de legaturile pacatelor (n. ed.).
42 Iez. 3, 27.
43 Ps. 72, 2-3.
44 Ps. 10, 2 (TM.).
45 Ier. 3, 6-7.
 300
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
competitivitatii, a cazut §i Juda, care parea ca sta. Caci zice:
,,;ii Juda, sora ei cea necredincioasa, a vazut ca de aceea, din
cauza preadesfranarii am parasit pe fiica lui Israel cea necre-
dincioasa §i i-am dat carte de despartire. $i nu s-a temut Juda,
sora ei cea necredincioasa, ci s-a dus §i ea sa desfraneze" 46 •
Iata, Milostivul Dumnezeu este dispretuit, dar cheama, l§i
desch~d~ sanul m~lostivirii Sale celor careAs-au intors cu spa-
tele, caci spune Im Israel care a pacatuit: ,,Intoarce-te Ia Mine,
§i totu§i :av n_u s-a 1ntors" 47 • Fentru ca poporul lui Israel, du pa
ce L-a paras1t pe Atotputernicul Dumnezeu, nu a vrut sa se
intoarca, el a primit carte de despartire. Evident, L-a parasit
pacatuind, dar a primit carte de despartire, ramanand nepe-
depsit in nelegiuirile sale. A§adar, sufletul care pacatuie§te
se 1ndeparteaza. Dar daca dupa pacat are parte de bunastare,
nici o invatatura, nici o mustrare severa nu 11 face sa se in-
toarca in inima sa. Prin despartirea pe care a facut-o 1ntre el
§~ J?omnul, a pri~it §i cartea de despartire, astfel !neat, pa-
ras1t acum, devemt ca un strain, sa faca raul pe care-I vrea
§i sa nu simta biciul ravnei lui Dumnezeu, de vreme ce el
coboara tot mai adanc spre chinurile ve§nice. Dar sora Iui,
Iu~a, fii~dca a va~ut pe neamul lui Israel abandonat in pla-
cenle Im, s-a aprms ea insa§i de stricaciunea desfranarii.
Prin urmare, pentru ca a vazut pe cea adultera inflorind prin
depravarea ei, nu s-a temut sa pacatuiasca ea insa§i mai rau
§i sa se desparta de legatura cu Durnnezeu, ca de patul de nunta
a unui sot legitim. De aceea, este necesar ca pe pacato§i atunci
sa-i consideram mai nenorociti, cand ii vedem parasiti in
gr~§eala lor fara ~a fie pedepsiti. Referitor la aceasta, se spune
prm Solomon: ,,lndepartarea va omori pe cei simpli, §i bu-
nastarea ii va pierde pe cei pro§ti" 48 • Intr-adevar, eel care se in-
departeaza de Durnnezeu §i prospera este cu atat mai aproape
46 Ier. 3, 7-8.
47 Ier. 3, 7.
48 Pilde 1, 32.
301
Omilia XII
de a fi pierdut cu cat este mai strain de ravna pentru buna
purtare. Se spune, a§adar: ,,Cine asculta, sa asculte, §i cine vrea
sa fie lini§tit, sa fie lini§tit, cad este 0 casa indaratnica", ca §i
cum s-ar spune: ,, Voi, care deja ati inceput sa ascultati cuvin-
tele adevarului §i sa va abtineti de la lucrarea stricacioasa,
sa nu imitati pe cei ale caror obiceiuri vedeti ca Ma supara".
19. Aceasta fraza o putem, totu§i, J:ntelege §i altfel. Prin
urmare, sunt anumiti oameni care asculta. cuvantul fara sa-1
asculte, pentru ca l:ndreapta urechea catre glasul sfant, dar
nu-§i l:nalta inima de la dorintele lume§ti. $i sunt altii care,
odihnindu-se, nu se odihnesc deloc, pentru ca trupe§te au
incetat sa lucreze faptele cele rele, dar framanta cu placere
in mintea lor lucrarea cea pacatoasa. De aceea este scris de-
spre Iudeea ajunsa in captivitate: ,,Du§manii au privit la ea
§i au ras de sabatul ei" 49 • ,,Du§manii au ras de sabatul ei" este
atunci cand duhurile rele inspira mintii nelucratoare ganduri
stricacioase !neat, chiar daca mintea se lini§te~te de la savar-
§irea lor cu fapta, nu se lini§te§te de la desfatarea cu lucrarea
cea rea. De aceea, cu mdreptatire se spune acum: ,,Cine asculta,
sa asculte", in sensul ca astfel sa fie cuvantul in urechea
trupului !neat sa rasune in urechea inimii. ~H: ,,§i cine vrea
sa fie lini§tit, sa fie lini§tit", pentru ca dorintele pacatoase
sa fie alungate din cuget, cand deja par alungate de lucrare.
Ca noi sa nu urmam exemplele celor rai, dupa cum am spus,
se adauga: ,,Caci este o casa 1ndaratnica". Cei rai, de§i sunt
mgaduiti vreme mdelungata, se prabu§esc deodata, ca cei slabi
sa remarce pedepsele lor §i nu cumva sa imite pe cei a caror
vinovatii le socoteau nepedepsite. De aid ceea ce se adauga in
versetul urmator despre pustiirea aceleia§i Jude, care este
numita ,,casa l:ndaratnica", cand Domnul spune indata pro-
fetului Sau:
49 Plang. Ier. 1, 7.

302 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
20. ,,$i tu, fiul omului, ia-ti 0 caramida §i 0 vei pune ina-
intea ta, §i vei incrusta pe ea cetatea Ierusalimului, §i vei in-
fati§a un plan de asediu impotriva ei, §i vei zidi intarituri,
§i vei ridica val de pamant, §i vei randui tabara impotriva ei,
§i imprejurul ei vei pune berbeci de spart zidul; §i tu, ia-ti o ti-
gaie de fier §i o vei pune ca un zid de fier intre tine §i cetate,
§i iti vei intoarce fata ta cu fermitate spre ea, §i va fi in asediu,
§i tu o vei impresura; aceasta este un semn pentru casa lui
Israel" 50 • Ce altceva se pref!gureaza prin aceste cuvinte, dupa
sensul istoric, daca nu asediul §i distrugerea cetatii Ierusa-
limului precum §i suferinta poporului pacatos? Acesta este
numit ,,0 casa indaratnica", atunci cand se spune limpede:
,, Vei randui asediu in fa ta ei, §i vei ridica intarituri, §i vei ri-
dica val de pamant, §i vei randui tabara in fata ei §i impre-
jurul ei vei pune berbeci de spart zidul". Dar, cum textele
profetice, de cele mai multe ori, povestesc fapte istorice ca prin
ele sa fie descrise realitati tainice, trebuie sa examinam din
punct de vedere duhovnicesc aceste cuvinte pe care le-am
prezentat, mai ales ca intre ele se intercaleaza ceva ce pare
ca nu poate fi luat in sens literal, atunci cand se spune: ,,$i tu
ia-ti o tigaie de fier, §i o vei pune ca un zid de fier intre tine
§i cetate, §i J:ti vei intoarce fata ta cu fermitate spre ea, §i va fi
in asediu". Dad realitati tainice nu ar fi amestecate cu fap-
tele istorice, de ce i-a trebuit profetului 0 tigaie de fier sa 0 puna
intre el §i cetate, pentru ca el sa se separe de asediul cetatii?
Cand se spune: ,,$i tu ia-ti o tigaie de fier, §i o vei pune ca
un zid de fier intre tine §i cetate", se afirma deschis ca pro-
fetul trebuie sa se izbaveasca de asediul cetatii prin aceasta
tigaie defier. De aceea, se adauga ceea ce s-a spus inainte:
"Si iti vei intoarce fata ta cu fermitate spre ea, §i va fi in asediu".
Prin aceasta se arata ca profetul nu va fi intre cei asediati,
daca pune intre el §i cetate tigaia defier ca un zid defier.
50 Iez. 4, 1-3.
303
Omilia XII
Sigur, in ceea ce prive§te poporul lui Israel, fie ca se refera
la prima luare in captivitate, fie la urmatoarea51 , nimeni nu
a fost izbavit de pericolul luarii in captivitate, ci nenorocirea
i-a cuprins pe toti in aceea§i masura. Cum se poate intelege
in sens literal ca profetul pune o tigaie de fier intre el §i ce-
tatea care trebuia sa fie asediata? De§i tot ceea ce se descrie
prin incrustarea caramizii, ca simbol al cetatii Ierusalim,
s-a implinit in sens literal, totu§i trebuie sa §tim ca prin tipo-
logie altceva este prefigurat prin tigaie, §i se descrie adeva-
ratul asediu al Ierusalimului.
21. Prin aceasta suntem invatati ca, intrucat §tim ca o
parte din profetie s-a implinit complet din punct de vedere
istoric §i cunoa§tem ca o alta parte, conform realitatii isto-
rice, este lipsita de logica, trebuie sa retinem din cuvintele
sfinte ambele realitati. Sa credem ca §i asediul Ierusalimului,
care s-a implinit dupa aceea in sens literal a fost prefigurat
in cuvintele §i faptele profetului, §i totu§i, prin acela§i asediu
a fost prefigurat §i un altul, adica eel interior. In acesta din
urma pe buna dreptate se cuvine sa cautam sa aflam ce poate
sa se desemneze prin tigaia defier care este numita zid defier.
Deja §tim ca acel asediu prin care cetatea Ierusalimului a fost
distrusa, a avut loc; sa cautam acum un alt asediu, interior,
care are loc in fiecare zi. Despre acesta se spune, in sens figurat:
,,$i tu, fiul omului, ia-ti 0 caramida §i 0 vei pune inaintea ta,
§i vei incrusta pe ea cetatea Ierusalimului".
22. Dar inainte trebuie sane intrebam de ce Profetul Ie-
zechiel, ori de cate ori prive§te realitati sublime sau ori de cate
ori i se porunce§te sa fad lucruri tainice, este numit mai
intai ,,fiul omului"? Caci adesea el este inaltat la cele cere§ti
51Referitor la prima deportare a iudeilor in Babilon, cea din timpul
regelui Ioachim, a se vedea IV Rg. 24, 10; cu privire la a doua, cea din
timpul lui Sedechia, a se vedea IV Rg. 25, 1-2 (n. ed.).
304 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
~i sufletul lui se hrane;;te cu realitati tainice ;;i nevazute. Din
acest motiv este necesar ca 1n mijlocul realitatilor tainice 1n care
patrunde sa fie numit ,,fiul omului", pentru ca el 1ntotdeauna
sa fie con;;tient de ceea ce este ;;i sa nu se mandreasca nicio-
data din cauza celor la care este dus. $ice este aceasta ca pro-
fetului 1naltat la cele duhovnice;;ti i se spune 1ntotdeauna
,,fiul omului", daca nu un mod de a-1 face sa-;;i aminteasca
de propria slabiciune? Con;;tient de starea sa de slabiciune,
el nu trebuie sa se 1nalte in cuget din cauza maretiei celor
contemplate de el.
23. Pentru ca acest profet, dupa cum am spus deja 1na-
inte, este tip al propovaduitorilor sau al celor care 1nvata,
cu 1ndreptatire i se spune acum: ,,Ia-ti 0 caramida ;;i 0 vei pune
1naintea ta". Orice 1nvatator, cand ia in grija un auditoriu
pamantesc, oricare ar fi el, pentru a-1 mvata cuvantul dumne-
zeiesc, ia o caramida. Cand 1ncepe sa-i vorbeasca despre ceea
ce sunt rasplatile patriei cere§ti, despre cum este acolo sus
,,vederea pacii", el mcrusteaza in caramida cetatea Ierusa-
limului. El pune caramida 1naintea lui, pentru ca ia aminte,
cu privirea atenta a mintii, la calitatea celui care asculta, adica
el vede progresul sau lipsa acestuia, §i potrive§te cuvintele
propovaduirii sale cu mtelegerea ascultatorului. Numai a§a
poate sa 1ncrusteze in mintea ascultatorului cetatea Ierusa-
limului, adica ,, vederea pacii". A§adar, i se spune: ,,Ia-ti o ca-
ramida", adica, evident, pamantul inimii aproapelui. ,,$i o vei
pune 1naintea ta", adica sa aiba in grija, prin privirea atenta
a mintii cum traie§te acela §i ce 1ntelege. $i vei 1ncrusta pe ea
11
cetatea Ierusalimului", ca sa-i faci cunoscute care sunt bucu-
riile cere§ti, care vin din ,, vederea pacii". Ierusalimul este
ca 1ncrustat pe caramida, cand mintea pamanteasca 1ncepe
sa cunoasca cu adevarat ce sunt acele bucurii ale pacii in-
terioare §i sa ramana fara rasuflare contempland slava
patriei cere;;ti. ,, Viziunea pacii" este 1ncrustata in pamant,
Omilia XII 305
cand sufletul, care la 1nceput gusta cu placere cele paman-
te§ti, se 1nalta acum, prin iubire, spre contemplarea slavei
imparatiei cere§ti.
24. Dar, de 1ndata ce sufletul va fi 1nceput sa iubeasca
cele cere§ti, de 1ndata ce se va fi adunat cu toata atentia §i
1ncordarea spre vederea pacii interioare, vechiul vrajma§,
care a cazut din cer, 11 invidiaza ;;i 1ncepe sa vicleneasca 1m-
potriva lui ;;i mai mult. Il 1mbolde;;te cu ispite mai subtile
decat de obicei, astfel !neat sa ispiteasca - mai ales acel suflet
care-i opune rezistenta -1ntr-un asemenea mod cum nicio-
data 1nainte, cand 11 stapanea, nu-1 ispitise. De aceea, este scris:
,,Fiule, apropiindu-te sa sluje§ti lui Dumnezeu, stai in drep-
tate §i 1n frica, §i pregate§te-ti sufletul pentru ispita" 52 • De aceea
;;i demonizatul, care este vindecat de Domnul, este zguduit
violent de duhul necurat care ie§ea din el, precum este scris:
11$i racnind §i zguduindu-1 cu putere, a ie§it din el" 53 • Din ce
cauza vechiul vrajma§ nu-1 zguduise pe eel posedat, atunci
cand 11 avea in stapanire, dar parasindu-1, 1-a zguduit? Oare
nu pentru ca, atunci cand este alungat din inima, el face sa
apara in ea ispite mai ingenioase decat cele pe care le trezise
mai inainte, cand el o stapanea lini§tit? De aceea, israelitii
spun lui Moise §i Aaron: ,,Sa va vada §i sa va judece Dum-
nezeu, ca ne-ati facuturati 1naintea lui Faraon §i a slujitorilor
lui §i i-ati dat sabie la mana, ca sane omoare" 54 • In Moise ;;i
Aaron se prefigureaza Legea §i Profetii. Adesea un suflet slab
murmura in el insu§i 1mpotriva cuvintelor sfinte, pentru ca,
dupa ce a inceput sa asculte §i sa urmeze cuvantul ceresc,
a simtit cum cre;;te du;;mania regelui Egiptului, adica ispita
duhului rau.
52 A
Int. Sir. 2, 1.
53 Mc. 9, 25.
54 le~. 5, 21.
306 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
25. A§adar, sufletului care inainteaza in virtute, propo-
vaduitorul trebuie sa-i faca cunoscut cu grija ce ispite au sa ur-
meze, ca el, precaut, sa poata sa se pregateasca impotriva vi-
cleniilor duhului rau. De aceea, pe buna dreptate, dupa in-
crustarea cetatii Ierusalim pe caramida, i se spune profetului:
"$i vei randui asediu in fata ei, §i vei zidi intarituri, §i vei ri-
dica val de pamant". Acelui suflet in care deja este incrustata
"vederea pacii", ii este necesar sa i se vesteasca razboaiele
ispitelor. Caci ca sa poata sa ajunga la acele bucurii ve§nice
ale pacii, trebuie, fara indoiala, ca el sa poarte aici numeroa-
sele lupte ale incercarilor. Despre aceasta, pe drept se spune:
"$i vei infati§a un plan de asediu impotriva ei". Propovadu-
itorul infati§eaza un plan de asediu impotriva sufletului pe
care trebuie sa-1 invete, cand ii arata, spre a-1 pregati dinainte,
in ce fel patimile se opun virtutilor, cum desfraul love§te
castitatea, cum mania tulbura lini§tea sufletului, cat de mult
slabe§te taria sufletului 0 inveselire prosteasca, cat de mult
distruge flecareala fortificatia inimii, in ce fel invidia ucide iu-
birea, cum trufia surpa fortareata smereniei, cum viclenia,
dupa ce a alterat adevarul in vorbire, 11 altereaza §i in gandire,
astfel !neat cine nu a vrut sa spuna adevarul pe care 1-a in-
teles, deja sa nu mai inteleaga adevarul pe care ar fi putut
sa-1 spuna. Planul de asediu este infati§at de propovaduitor
cand se arata, prin cuvantul indemnului sfant, ce patimi
pandesc fiecare virtute §i in ce fel. Impotriva Ierusalimului,
pe care 1-a incrustat pe caramida, propovaduitorul zide§te in-
tarituri, atunci cand arata cum tot felul de rele se napustesc
asupra sufletului, protejate cat mai bine ca de ziduri de mtarire,
astfel !neat patimile sa se ascunda sub aparenta virtutilor.
Astfel, a§a cum adesea am mai spus, mania nestapanita do-
re§te sa para dreptate, slabirea disciplinei vrea sa para blandete,
zgarcenia se nume§te economie §i risipa se cheama generozitate.
Sunt ca ni§te intarituri ridicate impotriva sufletului, cand pati-
mile sporesc sub aparenta virtutilor §i cand se arata la maltime,
Omilia XII 307
prin imaginea sub care se infati§eaza.. ele care intotdeauna zac
in cele mai de jos prin actiunea lor.
26. La acestea, se adauga: "$i vei ridica val de pamant".
Cu cat un suflet a inceput sa doreasca cele cere§ti, cu atat mai
mult duhurile rele, prin ispitele lor, inmultesc in el gandurile
pamante§ti. A§adar, profetul ridica val de pamant, cand pro-
povaduitorul sfant arata sufletelor bune cum obi9nuiesc pof-
tele pamante9ti sa se furi9eze 55 • Se mai adauga: $i vei randui
11
tabara impotriva ei, §i imprejurul ei vei pune berbeci de spart
zidul". Propovaduitorul randuie9te ca o tabara impotriva su-
fletului, cand arata uneltirile viclene adunate la un loc §i strans
unite impotriva lui de catre duhurile rele, ca uneori sa-1 ispi-
teasca nu numai printr-o singura patima, ci prin mai multe
patimi combinate in acela9i timp.
27. Caci sunt anumite patimi apropiate printr-un fel de
inrudire, precum slabirea duhului, pofta gurii §i necuratia
desfraului sau precum flecareala, in9elatoria §i sperjurul.
Din cauza slabirii duhului, sufletul este tarat spre Iacomia
pantecelui §i cand pantecele se dilata de hrana, trufindu-se,
trupul este atras spre desfrau, in robie. $i iara9i, din cauza
flecarelii se na9te 1n9elatoria, pentru ca este foarte greu sa
nu minta cine vorbe9te mult, §i adesea minciuna se acopera
cu sperjur ca sa se ascunda inaintea judecatii omene9ti. Man-
dria nu poate nicidecum sa existe fara invidie §i slava de9arta.
Orice om mandru invidiaza la altii cinstirea pe care o dore9te
pentru el msu9i. $i cand poate a dobandit-o, se malta mai mult
in trufie prin acea faima trecatoare §i pentru ca vede ca altii
nu au putut sa o dobandeasca, se bucura in fata celorlalti
ca o are, prin slava de9arta.
55Valul de pamant prefigureaza acele acumulari de ganduri pa-
mante§ti care se ridica 1mpotriva celui care dore§te sa vietuiasdi
duhovnice§te. Ele permit vrajma§ului sa atace prin surprindere, fu-
ri§andu-se 1n spatele lor (n. ed.).
sos Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
28. De asemenea, trebuie sa se §tie ca anumite patimi
nu vin deodata spre un suflet, ci se succed, meat una urmeaza
alteia in ispitire. Una vine din fata, alta se ascunde J:ntr-o
parte, ca sa ispiteasca, astfel ca, 1n timp ce sufletul rezista uneia,
el este prins de cealalta prin m§elaciune. Prin urmare, inse§i
patimile despre care am vorbit mai J:nainte, se succed de obicei
unele altora, pe furi§. De exemplu, uneori, cand incercam
sa invingem in noi mania, bunatatea pune stapanire pe suflet
mai mult decat este necesar, incat nu mai aratam fata de pa-
cato§i asprimea care trebuie. Adesea insa, cand nu dorim
sa avem in noi o bunatate nechibzuita, ravna noastra se trans-
forma in furie §i tara§te sufletul in robie dincolo de limita
rabdarii. A§adar, pentru ca uneori patimile vin asupra sufle-
tului, deodata amestecate §i strans unite intre ele, cu indrepta-
tire propovaduitorul vorbe§te despre o tabara a§ezata in fata
Ierusalimului pe care 1-a incrustat. $i fiindca uneori patimile
izbesc fiecare din alta parte, sunt pu§i imprejur berbeci de
spart zidul. Deci profetul pune imprejurul cetatii berbeci
de spart zidul, atunci cand, cu precautie, face cunoscut cat
de ademenitor este desfraul cand love§te, cat de grosolana
este nerabdarea cand ucide, cat de istovitoare este zgarcenia
cand aprinde §i nimice§te, cat de umflata este trufia cand
distruge. Prin urmare, a pune berbeci de spart zidul impre-
jurul cetatii inseamna a arata, prin propovaduire, ce sabii ale
patimilor lovesc, de obicei din toate partile, sufletul.
29. Urmeaza: ,,$i tu ia-ti o tigaie defier §i o vei pune ca
un zid de fier mtre tine §i cetate". Fiindca fierul este un metal
tare, iar pe tigaia de fier se frige mancarea, ce este prefigurat
prin tigaia defier, daca nu tortura puternica a ravnei duhov-
nice§ti? Caci intotdeauna ravna duhovniceasca parjole§te
inima celui ce invata, fiindca patime§te foarte tare cand vede
atatia oamenii slabi parasind cele ve§nice §i desfatandu-se cu
lucruri trecatoare. Aceasta tigaie de fier o luase §i Pavel cand,
Omilia XII 309
chinuit de ravna sufletelor, zicea: ,,Cine este slab, §i eu sa nu
fiu slab? Cine se sminte§te, §i eu sa nu ard" 56 ? De vreme ce
insa§i inima sa 0 pusese pe jar din ravna pentru suflete, ce alt-
ceva decat tigaie o facuse el pe aceasta inima in care iubirea
virtutilor ardea impotriva patimilor? A§adar, pentru ca era
aprinsa, era tigaie. Se infierbanta §i se cocea pentru ca era ars
prin amaraciune, dar pregatea prin cugetarea sa plina de du-
rere hrana virtutilor.
30. Dar ce inseamna faptul ca profetul pune tigaia de fier
intre el §i cetate ca un zid de fier, daca nu ca acea ravna puter-
nica din sufletul celui care invata este, in ziua judecatii finale,
marturie intre el §i sufletul pe care-I ravne§te spre a-1 inde-
parta de patimi, astfel incat, de§i eel care este invatat ar putea
sa nu vrea sa asculte, totu§i invatatorul sa nu fie vinovat de
neglijenta ascultatorului din cauza ravnei pe care o dovede§te?
Profetul pune, prin urmare, zid de fier intre el §i cetate, pen-
tru ca, la vremea razbunarii57, prin acesta se apara eel ce in-
vata de pericolul osandirii, prin faptul ca acum sufera parpo-
lire in inima din cauza ravnei sale de a pazi bine sufletele.
Evident, inaintea Dumnezeului Atotputernic nici o jertfa nu
este mai mare decat ravna pentru suflete. De aceea, psalmistul
spune: ,,Ravna casei tale m-a mancat" 58 • Cat de mult Ii place
Domnului Atotputemic parjolirea inimii care trece prin focul
ravnei duhovnice§ti se arata !impede atunci cand se porun-
Ce§te prin Lege sa se aduca faina ca jertfa, cu referire la care
este scris: ,,In tigaie, stropita cu ulei, va fi pfojolita §i o va aduce
pe ea fierbinte, in miros de foarte placuta mireasma, preotul
care va urma in mod legitim pe tatal sau, §i va fi arsa in in-
tregime pe jertfelnic"59 • Atunci, prin urmare, faina se parjole§te
56 II Cor. 11, 29.
57 Cf Ier. 51, 6.
58 Ps. 68, 10.
59 Lev. 6, 21-22.
:no Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I
1n tigaie, cand sufletul curat al celui drept este ars de focul
ravnei sfinte. Este prescris ca aceasta sa fie stropita cu ulei,
adica sa fie amestecata cu milostivirea iubirii, care arde §i
straluce§te inaintea privirii Domnului Atotputernic. A§adar,
sufletul care se parjole§te in tigaie trebuie sa fie stropit cu ulei,
pentru ca este necesar ca severitatea ravnei sfinte, din vir-
tutea milostivirii sa-§i aiba §i aprinderea, §i luminarea. Astfel
el 11 iube§te §i pe eel pe care pare ca-1 ataca. De aceea se §i pre-
scrie sa o aduca Domnului fierbinte, intru miros de foarte
placuta mireasma, pentru ca, daca ravna este lipsita de iubire,
acea faina adusa jertfa pe tigaie §i-a pierdut caldura. Trebuie
retinut §i de cine este prescris sa fie adusa, evident de un preot
care a urmat in mod legitim tatalui sau. Caci acel preot ur-
meaza 1n mod legitim tatalui, care se arata prin comportament
a fi fiu al Domnului Atotputernic, §i care nu dezminte no-
bletea interioara prin calitatea inferioara a faptelor sale. Este
prescris ca sa fie arsa in intregime pe jertfelnic, pentru ca,
evident, sa devina holocaust. Noi numim holocaust ceea ce este
ars in intregime. De aceea, in alta traducere, in acest pasaj
se porunce§te ca aceasta faina care se praje§te in tigaie sa se faca
holocaust. Aceasta este diferenta dintre holocaust §i jertfa,
ca orice holocaust este o jertfa, insa nu orice jertfa este un
holocaust. Caci sunt multe fapte bune care sunt aduse ca jertfe,
dar nu sunt holocausturi, pentru ca ele nu aprind intregul
suflet de iubire duhovniceasca. Cei care astfel lucreaza cele
ale lui Dumnezeu, !neat, totu§i, §i sa nu renunte la anumite
fapte care sunt ale veacului acestuia, fara indoiala aduc jertfa
§i nu holocaust. Insa cei care au parasit toate cele lume§ti §i
I§i aprind intregul suflet de focul iubirii dumnezeie§ti, ace§-
tia, in mod sigur, devin, inaintea Domnului Atotputernic,
jertfa §i holocaust. De aceea, faina in tigaie este sufletul curat
al celui drept in suferinta ravnei duhovnice§ti, suflet care este
fript prin grija pentru alte suflete §i care este socotit a fi nu
numai jertfa, ci §i holocaust pentru Domnul. Sa luam §i noi,
Omilia XII 311
prin urmare, tigaie de fier §i sa o punem intre noi §i cetate
ca un zid de fier, adica sa ne inarmam cu 0 ravna puternica,
pentru ca sa gasim dupa aceea intre noi §i sufletul celor care
ne asculta acest zid puternic de aparare. A§adar, urmeaza
sa gasim atunci acest zid de fier, daca acum mentinem ravna
puternica, desigur invatand, veghind, convingand, mustrand,
mangaind, temandu-ne, actionand uneori cu blandete, alteori
chiar mai sever. Despre aceasta severitate se adauga, cu in-
dreptatire: ,,$i iti vei intoarce fata cu fermitate spre ea §i va fi
in asediu".
31. Ce inseamna a intoarce fata cu fermitate catre Ieru-
salimul incrustat pe caramida, daca nu faptul ca propovadui-
torul, daca observa ca eel caruia-i face cunoscuta ,,viziunea
pacii" cere9ti este Inca lipsit de fermitate in actiunile sale,
trebuie sa nu se mai arate deloc iertator §i mgaduitor? De aceea
este scris: ,,Ai fete? Vegheaza la curatia lor §i sa nu-ti arati catre
ele o fata vesela" 60 • Desigur, sufletele slabe §i dedate la pofta
lumeasca, uneori sunt pazite mai bine prin severitate, !neat
o fata care, prin pastrarea severitatii, inlatura orice speranta
a unei iertari U§Uratice, infrico§eaza sufletul nestatornic §i
11 retine de la desfatarea in patimi prin asprimea severitatii.
Dar faeand astfel, eel ce invata trebuie intotdeauna sa pas-
treze in inima sa blandetea §i smerenia, ca sa iubeasca mult
§i niciodata sa nu se trufeasca prin inaltarea mintii, impo-
triva aceluia caruia, pentru binele sau, refuza sa-i arate iu-
birea §i smerenia sa.
32. Urmeaza: ,,$i tu o vei impresura". Propovaduitorul
impresoara sufletul celui care asculta, atunci cand 11 face sa vada
ca pot fi puse curse ale ispitelor in tot ceea ce se face in aceasta
viata, astfel !neat, privind cu cutremur in toate partile §i fiind
circumspect in toate privintele, sufletul va fi cu atat mai
prudent cu cat este mai temator.
60 A
Int. Sir. 7, 26.
812 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

33. Urmeaza: ,,Aceasta este un semn pentru casa lui Israel".

Daca raportam aceste cuvinte la istoria asediului care s-a pe-
trecut conform literei textului, semn este pentru casa lui Israel
ceea ce a facut profetul. Daca le raportam la taina care se lu-
treaza l:n fiecare zi l:n sufletul fiecaruia prin eel care l:nvata,
semn pentru casa lui Israel este §i ceea ce profetul a savar§it,
§i ceea ce savar§ind a prevestit pentru ca, dupa cum casa lui
Israel a suferit un asediu material, tot a§a §i fiecare suflet,
care l:ncepe deja sa-i slujeasca Dumnezeului Atotputernic,
simte ca duhurile rele uneltesc 1mpotriva lui l:mpresurandu-1.
Daca el dore§te cu adevarat sa scape de acestea, trebuie sa §tie
ca nu poate sa scape prin fortele proprii, ci trebuie sa nadaj-
duiasca la ajutorul Celui Care pe noi, traitori l:n trupul strica-
cios, prin taina rascumpararii Sale, poate sa ne faca putemici, OMILII LA PROFETUL !EZECHIEL
mai putemici chiar decat duhurile care nu au trup, Iisus Hristos, CARTEA a II-a
Domnul nostru, Care traie§te §i l:mparate§te 1mpreuna cu Tatal,
l:n unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, l:n vecii vecilor. Amin.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

ntllea::za: nAceasta este un semn pentru casa lui Israel".

i1raJ:!)Ql'ti1n aceste cuvinte la istoria asediului care s-a pe-
i''1•'1i•,~1 '* i::o:nfimm literei textului, semn este pentru casa lui Israel
ce a facut profetul. Daca le raportam la taina care se lu-
1n fiecare zi in sufletul fiecaruia prin eel care invata,
st~mn perttru casa lui Israel este §i ceea ce profetul a savar§it,
ceea ce savar§ind a prevestit pentru ca, dupa cum casa lui
Israel a suferit un asediu material, tot a§a §i fiecare suflet,
care incepe deja sa-i slujeasca Dumnezeului Atotputernic,
simte ca duhurile rele uneltesc impotriva lui impresurandu-1.
Daca el dore§te cu adevarat sa scape de acestea, trebuie sa §tie
ca nu poate sa scape prin fortele proprii, ci trebuie sa nadaj-
duiasca la ajutorul Celui Care pe noi, traitori in trupul strica-
cios, prin taina rascumpararii Sale, poate sa ne faca puternici, OMILII LA PROFETUL !EZECHIEL
mai puternici chiar decat duhurile care nu au trup, Iisus Hristos,
CARTEA a II-a
Domnul nostru, Care traie§te §i imparate§te impreuna cu Tatal,
in unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.
 Prefata I

Cople~;it de multe griji, nu am avut libertatea sa examinez

1n continuare, in fata Iubirii Voastre, intreaga carte a Profetului
Iezechiel. Exprimandu-va bunele voastre dorinte, v-a placut
sa cereti ca v-ar fi fost de folos sa va fie explicata macar
ultima lui viziune pe care a avut-o cu privire la constructia
ridicata pe munte, cea mai obscura dintre toate viziunile lui.
$i, mtr-adevar, este necesar sa ma supun acestei vointe a voas-
tre, dar exista doua lucruri care perturba sufletul meu de la
aceasta lucrare. Primul este faptul ca aceasta viziune este J:n-
valuita in nebuloasa unei unei atat de mari obscuritati !neat
abia se vede in ea ceva printr-o 1ntrezarire a mintii. Al doilea
este faptul ca noi deja am aflat ca regele longobarzilor, Agi-
lulfus, grabindu-se foarte tare, a trecut Padul pentru a ne asedia.
De aceea, ganditi-va, frati preaiubiti, cum poate sa patrunda
in J:ntelesurile J:ncetogate gi tainice o biata minte stapanita
de tulburarile temerii sale? Caci cu cat ease agita mai mult
in privinta lucrurilor pamantegtt cu atat vede mai putin cele
care sunt ceregti. Cu cat este dusa in afara prin grijile sale,
cu atat mai putin ramane J:nauntrul ei, fiindca, du pa cum este
scris: ,,Locuirea pamanteasca 1mpovareaza mintea cu nenu-
marate ganduri" 1 • Qaca aceasta minte, chiar adunata, nu reu-
gegte sa patrunda aceste realitati ceregti, atunci ganditi-va
ce poate sa faca ea J:mpragtiata? $tim foarte bine, gtim cu totii
ca gi un fluviu, care se ramifica in multe rauri, seaca din al-
bia sa. Dar totugi, In toate aceste dificultati, harul dumnezeiesc

1 Int. Sol. 9, 15.

316
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

este prezent. $i daca povara gandurilor mele imi ingreuneaza

mintea, aripile rugaminplor voastre o ridica. Intr-adevar, scri-
erea pe care incercam sa o abordam este foarte obscura, dar sa
ne punem in minte ca strabatem un drum de noapte. Ne ra-
mane, a;;adar, sa-1 strabatem pe pipaite.
Omilia I

1. ,Jn al douazeci ;;i cincilea an al robiei noastre, la in-

ceputul anului, in ziua a zecea a lunii, in al paisprezecelea an
du pace a fost daramata cetatea, chiar in acea zi a fost mana
Domnului peste mine, ;;i m-a adus pe mine acolo" 1•
Urmand sa descrie realitati tainice, profetul incepe cu
cateva informatii istorice pentru ca sa fixeze in timp ceea ce
i se incredinteaza prin revelatie. Deci trebuie retinut ca la
inceputul acestei carti a indicat in ce an a inceput sa pro-
feteasca, iar la sfar;;it a precizat anul in care a avut ultima
viziune astfel incat sa poata fi cunoscut in cati ani a rostit
ansamblul profetiilor sale. Data la care a inceput sa profe-
teasca a precizat-o la inceputul primei sale profetii, zicand:
,,S-au deschis cerurile ;;i am vazut ni;;te vedenii dumneze-
ie;;ti in a cincea zi a lunii, chiar in anul al cincilea de la de-
portarea regelui Ioiachim". Acum insa spune: ,,in al douazeci
;;i cincilea an al robiei noastre". Caci profetul fusese dus in
Babilon cu regele Ioiachim de la prima deportare 2 • Despre
a doua luare in captivitate a celor din Ierusalim el adauga:
,,in al paisprezecelea an du pa ce a fost daramata cetatea".
A;;adar, Sedechia domnise in cetatea Ierusalimului vreme de
unsprezece ani dupa prima deportare, cea prin care Profetul
Iezechiel a fost dus in Babilon impreuna cu regele Ioiachim.
Iar dupa ce a fost luat in captivitate ;;i Sedechia, care era deja
a doua luare in captivitate a celor din cetate, in al paispreze-
celea an, profetul a avut ultima vedenie. A;;adar, unsprezece

1 Iez. 40, 1.
2 Cf IV Rg. 24, 15.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
cu paisprezece fac impreuna douazeci §i cinci. Deci daca
lezechiel a rostit cele din prima viziune in al cincilea an de
la prima deportare §i afirma ca ultima viziune a avut-o in
~I douazeci §i cincilea an, este evident ca durata activitatii sale
profetice, pana la ultima sa viziune, se intinde pe do~azeci
de ani. Nu trebuie ca cineva sa fie nedumerit de ce in mij-
locul cartii profetiei sale, cand vorbe§te despre regele Babi-
lonului, amintegte de ,,al douazeci §i §aptelea" an. Pentru ca
i~ ~c~l pasaj nu in~roduce nimic cu referire la timpul capti-
v1tat11 sale, el arata !impede ca vorbegte de anii de domnie
ai acelui rege, in timpul caruia Dumnezeu il trimisese sa pro-
feteasca3. Cand zice: ,,La inceputul anului, in ziua a zecea
a lunii", el indica simplu timpul, ca tocmai prin aceasta sa fi-
xeze in inimile ascultatorilor cuvantul sau du pa sensul literal,
ca o radacina din care el sa scoata apoi roade duhovnice§ti.
2. Trebuie retinut, intr-adevar, ce spune: Jn al paispreze-
celea an du pa ce a fost daramata cetatea, chiar in acea zi".
Caci ce inseamna ca, prin aceasta ultima viziune, Atotputer-
nicul Dumnezeu a binevoit sa faca fagaduinta Sa plina de mi-
l~s.~ivire chiar in aceea§i zi in care $i-a potolit mania drep-
tatn Sale asupra cetatii care a fost nimicita daca nu faptul ca
puterea lui Dumnezeu, in care nu este mutare sau schim-
bare, ii face vii pe cei intristati §i pocaiti prin aceea§i lumina
a dreptatii, cu care ii love§te pe cei mandri §i invarto§ati?
A§adar, dupa ce a precizat mai intai data viziunii sale, adauga:
3 La Iez. 29, 17 scrie: Jn ziua intai a lunii intai din anul al doua-
zeci ~i gaptelea, a fost cuvantul Domnului catre mine gi mi-a zis".
A
Intrucat nu se precizeaza nimic cu privire la aceasta data (,,de la ro-
birea Jui Io.actUm" este adaugat ill traducerea Bibliei Sinodale fara a exista
in ori~in~I~, Sfantul G;igorie presupune ca Iezechiel gi-ar fi datat
aceasta v1zmne raportandu-se la domnia unui conducator local din
Babilon. Cercetatorii.moderni inclina totugi sa creada ca este vorba de-
spre al douazec.i $i gaptelea an de la prima deportare gi ca in consecinta
aceasta viziune a avut loc dupa viziunea despre viitorul templu (n. ed~).
Omilia I 319
,,A fost mana Domnului peste mine §i m-a adus pe mine
acolo, in vedeniile Domnului. M-a adus in tara lui Israel §i
m-a a§ezat pe un munte foarte inalt, deasupra caruia era ca
o constructie a unei cetati indreptate spre miazazi" 4 •
3. De buna seama, constructia acestei cetati nu poate fi
inteleasa nicicum in sens literal. Caci putin mai incolo pro-
fetul spune ca insa§i aceasta constructie avea ca masura o pra-
jina de §ase cop §i o palma, o poarta a aceleia§i constructii avea
paisprezece coti, iar stalpii acestei porti aveau §aizeci de coti.
Toate acestea nu pot fi luate in sens literal. Cum intreaga
constructie Sa ma~oare 0 prajina, adica §aSe coti gi 0 palma,
iar portile constructiei sa aiba paisprezece coti §i stalpii por-
tilor sa se extinda la §aizeci de coti? Caci poarta este inclusa
in cetate, iar stalpii sunt inclugi in porti. $i nici o ratiune nu
permite sa se accepte ca este mai mic ceea ce contine decat
ceea ce este continut. Dar in Sfanta Scriptura, chiar §i cele care
pot fi intelese §i la nivelul istorisirii trebuie sa le intelegem
de cele mai multe ori duhovnice§te, astfel incat §i sa credem
in veridicitatea celor istorisite, gi sa dobandim 0 intelegere
duhovniceasca prin tainele alegoriei. Noi §tim, de pilda, ceea
ce spune psalmistul: ,,Fiindca voi vedea cerurile tale, lucrul
mainilor Tale, luna §i stelele, pe care Tu le-ai intemeiat" 5 • Iata
deci ca in descrierea exterioara se mentine limbajul rational,
pentru ca §i cerurile sunt lucrarea lui Dumnezeu, §i luna gi
stelele au fost create §i intemeiate de EL Dar daca psalmistul a
afirmat aceasta doar dupa sensul literal, exterior, dar nu gi
dupa un inteles tainic, eel care a declarat ca cerurile sunt lu-
crarea lui Dumnezeu, spunand apoi acela§i lucru §i despre luna
§i stele, de ce nu a enumerat impreuna cu ele §i soarele, pe
care-I §tim ca este lucrarea Lui? Daca vorbea doar in sens
literal, ar fi trebuit sa vorbeasca mai intai despre luminatorul
4 Iez. 40, 2.
5 Ps. 8, 4.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
mai mare, inainte sa vorbeasca despre luminatorul mai mic,
!neat sa spuna ca intai soarele a fost intemeiat §i apoi luna
~i stelele. Dar pentru ca el spunea acestea in sens mistic, ca sa
ne sileasca pe noi sa intelegem prin luna Sfan ta Biserica §i
prin stele top sfintii, nu a vrut sa numeasca soarele, pentru ca
evident else adresa Insu§i Soarelui celui Ve§nic, despre Care
este scris: ,,Pentru voi, care va temeti de Domnul, va rasari
Soarele dreptaµi" 6 • Referitor la Acest Soare, cei osanditi urm.eaza
sa spuna la sfar§it: ,,Soarele dreptapi nu ne-a rasarit" 7 • Zicand,
a§adar: ,,Luna §i stelele pe care Tu le-ai intemeiat" 8 §i totu§i
trecand sub tacere soarele care a fost creat, psalmistul a aratat
ca el se adreseaza acelui Soare Care a creat nu numai material
soarele, luna §i stelele, ci §i duhovnice§te, luna adica Bise-
rica §i stelele, toti Sfintii. Piin urmare, daca atunci cand ceva
lipse§te din planul istoric este un motiv evident ca sa trecem
la mtelegerea alegorica,· cu cat mai mult trebuie mtelese duhov-
nice§te acele pasaje care dupa logica literei nu au nici o sem-
nificatie istorica. ,,A fost mana Domnului peste mine, §i m-a
adus pe mine acolo, in vedeniile Domnului; m-a adus in
tara lui Israel". El deja spusese: ,,M-a adus pe mine acolo",
dar, reluand, adauga: ,,M:-a·adus in tara lui Israel". Caci spune:
,,A fost mana Domnului peste mine, §i m-a adus pe mine acolo,
in vedeniile Domnului". Mana semnifica forta puterii dumne-
zeie§ti, iar vedeniile semnifica insa§i revelatia pe care pro•
fetul a primit-o. Aceasta mana o percepe mviziune' iar forta .'
in contemplatie9 • Prin aceste cuvinte ce altceva arata el !im-
pede daca nu faptul ca nu spune nimic in sens literal despte
6 Mal. 4; 2.
7 fnt. Sol. 5, 6.
8 Ps. 81 4.
·9 Mina Domnului care s-a facut peste profet §i ducerea lui in tara
lui Israel au fost percepute nu ca lucrari ce s-au petrecut in realit~tea
material!, ci in realitatea viziunii dumnezeie§ti. De asemenea, profetul
a simtit m8.na Domnului peste el in forta profetica a celor pe care le
contempla (n. ed.).
Omilia I 32'1
cetatea pe care o vazuse? Caci el vorbe§te in sens duhovni- ·
cesc despre cetatea pe care o contempla duhovnice§te.
4. ,,$i m-a a§ezat pe un munte foarte inalt". Pe cine
prefigureaza muntele inalt daca nu pe Mijlocitorul dintre
Dumnezeu §i oameni, Omul Iisus Hristos? El este, intr-adevar,
§i. de pe pamant, dar §i mai presus de pamant, pentru ca
Acela§i Rascumparator al nostru I§i are fiinta in ce prive§te
trupul din cele de jos, dar domne§te in cele preainalte prin
puterea Sa. Era prea pupn sa-L numeasca ,,munte malt", a tre-
buit sa adauge ,,foarte", pentru ca El nu este numai om, ci,
prin aceasta plasmuire a firii omene§ti pe ca:t;'e El a asurnat-o,
este Dumnezeu-Om, insa nu numai om mai presus de oa-
meni, ci om mai presus chiar §i de ingeri S-a facut. De aceea
se spune despre El prin Isaia: ,Jn ziua aceea va.fi roada pa-
mantului in marire" 10 • Creatorul nostru, pentru ca S-a intrupat
pentru noi, a devenit pentru noi roada a pamantului. Dar este
roada a pamantului In marire, pentru ca, nascut om pe pamant,
imparate§te in cer mai presus de ingeri, dupa cuvantul lui
David §i al lui Pavel: ,,Toate le-ai supus sub picioarele Lui" 11 •
Priil aceea ca I-a supus Lui toate, mtelegem limpede ca n-a Ia.-
sat nimic nesupus Lui. A§adar, El este munte nu doat inalt~
ci foarte inalt, pentru ca, de§i este de pe pamant prin firea
omeneasca, totu§i este mai presus de intelegere prin inal""'
timea dumnezeirii Sale. Iata de ce, cand Profetul Isaia vedea
inainte pe Domnul venind intrupat, inaltat prin duhul pro-
fetic, zice: ;,$i va fi in vremurile cele de pe urma muntele casei
Domnului, pregatit peste varfurile munplor" 12 • Casa a Dom-
nului a fost poporul lui Israel. Deci munte a fost numit acea
casa a Domnului care a binevoit sa se intrupeze din poporul
10 Is. 4, 2.
11 Ps. 8, 8; I Cor. 15, 26; Evr. 2, 8.
12 Is. 2, 2.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
lui Israel. Dar, In acela§i popor, au fost sfinti care sunt nu-
miti, pe buna dreptate, munti, pentru ca s-au apropiat de cele
ceregti prin meritul vietii lor. Insa Unul-Nascut lntrupat nu
a fost egal cu ace§ti munti, pentru ca, prin natura Sa dum-
nezeiasca, El transcede firea, viata §i meritele tuturor. De aceea,
El este numit cu lndreptatire munte peste varfurile muntilor,
pentru ca, datorita firii Sale dumnezeie§ti, a fost vazut mai malt
chiar decat culmilor Sfintilor, meat ace§tia, care lnaintasera
mult spre Dumnezeu, abia putusera sa atinga urmele Lui prin
lnaltimea cugetarii lor. A§adar, Cel Care este numit acolo
munte peste varfurile muntilor, aici este prezentat a fi munte
foarte lnalt. Urmeaza: "Deasupra caruia era ca o constructie
a unei cetati lndreptate spre miazazi".
5. Trebuie retinut ca nu se spune: Deasupra caruia era o
constructie, ci "ca o constructie", ca sa se arate, de buna seama,
ca toate sunt spuse nu despre constructia unei cetati mate-
riale, ci a unei cetati duhovnice§ti. Declarand ca nu a vazut
o constructie, ci a vazut ca o constructie, profetul lndreapta
inima ascultatorilor catre o constructie duhovniceasca, dupa
cum se spune prin psalmist: ,,Ierusalimul care este zidit ca
o cetate" 13 • A§adar, pentru ca acea viziune a pacii interioare
se construie§te prin reunirea oamenilor care sunt sfinti, Ie-
rusalimul ceresc se construie§te ca o cetate. Insa In timpul
calatoriei pe acest pamant, mtrucat este batuta prin suferinte
§ii lovita de lncercari, pietrele ei zilnic se §lefuiesc. Ea lnsa§i
este cetatea, adica Sfanta Biserica, care patime§te pe pamant
ca imparateasca In cer. Cetatenilo~ Acesteia le spune Petru:
,,$i voi, ca pietre vii, sa va ziditi unii peste altii" 14 • $i Pavel zice:
,,Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu,zidirea lui Dumnezeu" 15 •
13 Ps. 121, 3.
14 I Pt 2, 5.
10 L Cor. 3, 9.
Omilia I 323
Adica, evident, aceasta cetate este deja de aici, prin felul de
a vietui al Sfintilor, marea Sa zidire. Cu adevarat, lntr-un edi-
• >
ficiu o piatra poarta alta piatra, fiindca se pune piatra peste
piatra, §i cine poarta pe altul este purtat de altul. Tot a§a In
Sfanta Biserica fiecare poarta §i pe celalalt, §i totodata este
purtat de altul. Caci cei ce se afla In imediata apropiere se
rabda reciproc, ca prin ei sa se lnalte edificiul iubirii. De aceea,
Sfantul Pavel lndeamna, zicand: "Purtati-va sarcinile unii
altora, §i a§a veti lmplini legea lui Hristos" 16 • Indicand forta
acestei legi, zice: lubirea este plinirea legii" 17 • Caci daca eu
11
nu am grijasa va rabd pe voi cu obiceiurile voastre §i daca voi
dispretuiti sa ma lngaduiti pe mine, cu modul meu de a ma
purta, cum sa se lnalte edificiul iubirii lntre noi daca nu ne
une§te, prin rabdare, o iubire reciproca? Intr-o constructie lnsa,
dupa cum am spus mai mainte, piatra care poarta este purtata:
dupa cum eu rabd comportamentul celor care sunt neprice-
puti In lucrarea faptelor bune, a§a §i eu am fost rabdat de cei
care m-au precedat m teama de Domnul §i m-au purtat pentru
ca eu, purtat, sa lnvat sa port. Dar chiar ei in§i~i au fost pur-
tati de lnainta§ii lor. Intr-adevar, pietrele care se pun in partea
cea mai de sus a unei constructii, ele lnsele sunt purtate de
altele, dar ele nu poarta deloc pe altele, pentru ca §i cei care
urmeaza sa se nasca In partea finala a Bisericii, adica la sfar-
§itul lumii, sunt purtati, fara lndoiala, de stramo§ii lor, pentru
ca felul lor de a vietui sa fie lndreptat spre fapte bune, dar,
de vreme ce ei nu sunt urmati de altii care sa se desavar§easca
prin ei, nu mai poarta deasupra lor nici o piatra a edificiului
credintei. Acum deci altii sunt purtati de noi, iar noi am fost
purtati de altii. Intreaga greutate a unei constructii o poarta
temelia, pentru ca singur Mantuitorul nostru suporta povara
modului nostru de vietuire al tuturor. Despre El, Pavel zice:
16 Gal. 6, 2.
17 Rom. 13, 10.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
,,Caci nimeni nu poate pune alta temelie decat cea pusa, care
este Iisus Hristos" 18 • Temelia poarta pietrele, dar nu este pur-
tata de pietre, pentru ca Mantuitorul nostru suporta toate
relele noastre, dar in El Insu§i nu a fost nici un rau care ar fi
trebuit sa fie suportat. De aceea, cu indreptatire, se spune
in text: ,,M-a a§ezat pe un munte foarte inalt, deasupra ca-
ruia era ca o constructie a unei cetati", pentru ca modul nos-
tru de vietuire §i gre§elile noastre le sustine singur El Care
poarta intregul edificiu al Sfintei Biserici. El spune prin glasul
profetului despre cei care traiesc inca gre§it: ,,Am obosit sus-
gnandu-i"19. Insa nu obose§te Domnul susgnandu-ne, El a Carui
putere dumnezeiasca nu o atinge nici o oboseala ci, vorbind
cu cuvinte omene§ti, El nume§te oboseala insa~i rabdarea Sa
fata de noi.
6. Mai trebuie retinut ca acea cetate pe care a contem-
plat-o profetul a vazut-o ,,indreptata spre miazazi". Vantul de
miazazi (Austrul) este de obicei simbol al Duhului Sfant. Cei
care sunt preocupati de cercetarea Sfintei Scripturi sunt de
acord in aceasta privinta20 . Dimpotriva, prin vantul de mia-
zanoapte (Aquilonul) este desemnat adesea diavolul. Vantul
de miazazi destinde prin caldura sa, iar vantul de miazanoapte
strange prin frigul sau. $i Adevarul spune: ,,Faradelegea se va
inmulti, iubirea multora se va raci" 21 . Un profet afirma chiar
despre Iudeea, zicand: ,,Dupa cum fantana da apa rece, a§a §i
ea a dat rautatea sa cea rece" 22 • Aceasta chiar §i diavolul a spus-o,
dupa cum o atesta un profet: Jn muntele Testamentului voi
§edea, in laturile Aquilonului" 23 • Dimpotriva, aceasta cetate
18 lCor. 3, 11.
19 ler. 6, 11.
20 A se vedea ~i Cartea I, Omilia 2, 9; p. (33) (n. ed.).
21 Mt. 24, 12.
22 Ier. 6, 7.
23 Is. 14, 13.
Omilia I 325
se indreapta spre partea de miazazi, pentru ca harul Duhului
Sfant destinde invarto§area sufletului. De aceea, psalmistul
zice: ,,Intoarce, Doamne, robia noastra, precum puhoiul de apa
spre miazazi" 24 . Fiind, a§adar, noi in robie, prin intepeneala
frigului ramaseseram refractari in a-L urma pe Dumnezeu,
dar am fost SCO§i din amorteala prin caldura Duhului Sfant,
ca sa alergam spre iubirea lui Dumnezeu. De aceea se spune
acum ca cetatea care fusese ridicata pe munte este indreptata
spre miazazi, pentru ca Biserica celor ale§i i§i expune cuge-
tele sale prin suflarea Duhului Sfant §i, coborandu-se din inal-
timea oricarei trufii, aduna in ea caldura iubirii, incat nimic
altceva sa nu-i mai placa decat sa se supuna harului Lui,
sa se infierbante de dragostea Lui §i sa se umple intotdeauna
de darul suflului Lui. De aceea §i un alt contemplator, aprins
de o iubire puternica, zicea: ,,Sufletul meu sa se bucure in
Domnul §i se va desfata mult de mantuirea Lui" 25 • Cuvantul
,,mantuire" din limba latina in limba ebraica este chiar ,,Iisus".
Fiindca, prin duhul profetic, profetul contempla caile Lui,
minunile §i chiar taina mantuirii noastre, se arata ca el se
bucura in Domnul §i se desfata inult de Iisus, pentru ca de
acolo adunase bucuria in suflet, de unde ardea puternic prin
iubire. Sa meditam, a§adar: daca sufletele parintilor duhovni-
ce§ti s-au desfatat in Acela Care inca nu venise, ci II vedeau
dinainte, cat de mare trebuie sa fie pacatul de a nu iubi ca-
ile Sale, exemplele Sale, invataturile Sale dupa ce El a venit
§i ne-a dat mantuirea? Prin urmare, se spune ca aceasta ce-
tate este indreptata spre miazazi ca §i cum s-ar spune lim-
pede ca prima cetate, adica Sinagoga, era indreptata spre
miazanoapte din cauza necredincio§ilor ei, cetate care a sta-
ruit in frigul relei-credinte. Dar Biserica Sfanta, care a primit
iubirea credintei, se indreapta spre miazazi prin caldura ei §i,
24 Ps. 125, 4.
25 Ps. 34, 9.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ca sa spunem a§a, se sustine prin vantul cald, pentru ca ea
se bucura nu prin increderea in sine, ci prin darul iubirii du-
hovnice§ti. Urmeaza: "$i m-a dus pe mine acolo inauntru".
7. Acela intra in edificiul cetatii cere§ti, eel care prive§te
cu atentie, imitand caile celor buni din Sfanta Biserica. De buna
seama, a intra in constructia de pe munte inseamna a privi
cu atentie, iubind, pe ale§ii Sfintei Biserici, ajun§i la culmea
virtutilor, cum progreseaza in Domnul. Unul duce o viata
legata prin casatorie, este n;mltumit de bunurile sale, nu rav-
ne§te la bunurile altora, din ceea ce ii prisose§te face milos-
tenie saracilor, nu neglijeaza sa planga pacatele fara de care
viata de zi cu zi nu poate fi dusa in casatorie. A§adar, pentru
ca insa§i grija familiei ii tulbura sufletul, el se de§teapta spre
plans. Altul, dimpotriva, deja a parasit toate care sunt ale
lumii, nu dore§te sa aiba nimic al lui, nu se hrane§te decat cu
practicarea contemplatiei, se bucura cu lacrimi de nadejdea
rasplatilor cere§ti, trece cu vederea chiar bunurile care-i sunt
ingaduite sa le aiba, cauta in fiecare zi sa aiba izolarea lui
cu Domnul, nici o grija a acestei lumi trecatoare nu tulbura
inima lui, sufletul lui cre§te mereu in a§teptarea bucuriilor
cere§ti. Altul insa deja a parasit toate ale acestei lumi §i su-
fletul lui se inalta in contemplarea celor cere§ti, dar totu§i,
ocupand un post de conducere pentru zidirea multora, fara
sa se mrobeasca prin dorinta celor trecatoare, uneori, din com-
pasiune pentru aproapele sau, se intoarce la acestea, ca prin
tamaduirea suferintelor sa arate mila celor in nevoie. El pro-
povaduie§te cuvantul Vietii ascultatorilor sai §i pune la dispo-
zitie cele necesare §i sufletelor, §i trupurilor. Acest om care
pentru el insu§i se inalta deja prin contemplatie la iubirea
cereasca, totti§i se ostene§te inca in lucrurile trecatoare pen-
tru sustinerea §i folosul aproapelui. A§adar, oricine din Sfanta
Biserica se straduie§te cu grija a avea in vedere sa inainteze fie
intr-o via ta conjugala cinstita, fie in comunitatea celor retra§i
Omilia I 327
§i care au parasit toate bunurile acestei lumi, fie chiar in
categoria cea mai inalta a propovaduitorilor, acela a intrat
in constructia cetatii a§ezate pe munte. Dar cine nu are grija
sa ia seama la viata celor imbunatatiti, pentru a inainta,
ramane mca ln afara edificiului. Iar daca admira cinstea pe care
deja o are Sfanta Biserica in lume, zare9te edificiul ca din afara
§i ramane incremenit. Pentru ca este atent doar la exterior, nu
intra inauntru. Urmeaza: "$i iata un Om, a carui infati§are era
ca mfati§area aramei" 26 •
8. insu§i Cel care este prefigurat prin munte este sem-
nificat §i prin acest om. Se spune insa di acest om masura
constructia. Totu§i cu indreptatire Domnul este semnificat §i
prin acest om §i prin munte, pentru ca El Insu§i este Cel care,
judecand, randuie§te totul 1n interiorul Sfintei Biserici §i tot El
este Cel care poarta aceea§i Sfanta Biserica §i, purtand-o, o malta
la cele cere§ti. Astfel, intr-o Sfanta Evanghelie, Mantuitorul
nostru vorbe§te, zicand: Cine intra pe u9a este pastorul oilor" 27 •
11
$i putin mai. incolo: "Eu sunt U§a" 28 • $i iara§i adauga putin mai
departe: Eu sunt pastorul eel bun" 29 • A§adar, daca El este
11
§i Pastorul eel bun §i tot El este §i U§a, daca Pastorul eel bun
intra pe U§a, de ce in acest pasaj nu s-ar intelege ca El este
§i muntele, §i tot El este §i omul care masoara constructia
de pe munte?
9. Dar trebuie sa ne intrebam de ce se spune despre
acest om ca: Jnfati§area Lui era asemeni 'infati§arii aramei".
$tim cu totii, fratilor, ca metalul "arama" este foarte durabil §i
are o mare sonoritate. A§adar, ce 'inseamna faptul ca infati-
§area Mijlocitorului dintre Dumnezeu §i oameni este comparata
26 Iez. 40, 3.
27 In 10, 2.
28 In 10, 7.
29 In 10, 11.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
'infati§area aramei, daca nu acest fapt, pe care 11 cunoagtem
<.;,'1J
I.impede: Fiul Unul-Nascut, primind chip de rob30, preschimba
slabiciunea trupului omenesc in vegnicie prin slava Invierii
Sale, pentru ca in El trupul deja a fost facut sa dureze fara
sfargit? "Caci inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai
are stapanire asupra lui" 31 • Ce inseamna faptul ca insa§i J:n-
truparea Lui este comparata cu un metal sunator daca nu aceea
ca, prin aceea§i asumare a firii noastre omene§ti, a facut sa ra-
sune pentru toti oamenii slava maretiei Sale? El are in trup
infati§area aramei, pentru ca Dumnezeu S-a facut cunoscut
in trup in lume. De uncle, se spune §i prin loan: Pe haina Lui 11
§i pe coapsa Lui avea scris: Imparatul imparatilor §i Dom-
nul domnilor" 32 • Ce este haina Lui daca nu trupul pe care §i
L-a luat din Fecioara? Totu§i, haina Lui nu este altceva decat
El lnSU§i; caci se spune ca trupul este haina noastra, dar to-
tu§i noi in§ine suntem trupul cu care ne imbracam. Privind
cu mult inainte aceasta haina a Lui ranita, pe cruce, de san-
gele patimirii, Isaia a zis: Pentru ce ai imbracamintea ro§ie
11
§i ve§mintele Tale ca ale celor ce calca in teasc" 33 ? $i Domnul
ii raspunde: "Singur am calcat in tease, §i dintre popoare nici
un om nu este cu mine" 34 • De £apt, a calcat singur in teascul
in care a fost calcat, El Care, prin puterea Sa, a invins Pa-
timirea pe care a indurat-o. Caci El, care a indurat pana la
moartea pe cruce, a inviat din moarte cu slava. De altfel, se
spune cu dreptate: $i dintre popoare nici un om nu este
11
cu mine" 35, pentru ca cei pentru care venise sa patimeasca,
ar fi trebuit sa fie parta§i la Patimirea Lui. Dar pentru ca aceia
3° Cf Filip. 2, 7.
31 Rom. 6, 9.
32 Apoc. 19, 16.
33 Is. 63, 2.
34 Is. 63, 3.
35 Is. 63, 3.
Omilia I 329
nu crezusera inca in El in acea vreme, Se plange in Patimire
de ei, cei a caror viata cauta S-0 izbaveasca prin patimire. Prin
coapsa infaptuie~te, intr-adevar, inmultirea trupului. A§adar,
pentru ca, a§a cum este descris in §irul generatiilor de catre
Matei §i Luca, El a venit in aceasta lume prin inmultirea nea-
mului omenesc, din Fecioara, §i prin taina intruparii Sale
a aratat tuturor neamurilor de pretutindeni ca este Rege §i
Domn, a avut scris pe ve§mant §i pe coapsa: 11 Regele regilor
§i Domnul domnilor" 36 • De aceea chiar foptul ca S-a facut
cunoscut in lume prin intrupare a avut drept consecinta fi-
xarea cunoa§terii celor ce s-au scris despre El. Deci propo-
vaduirea care pome§te de la Intruparea Lui este ca sunetul care
porne§te din arama. Sa se spuna, cu indreptatire, a§adar:
,Jntati§area Lui era ca infati§area aramei". Urmeaza: $i in11
mana Sao sfoara de in" 37 •
10. Dupa traducatorii Septuagintei, nu avea o sfoara de in,
ci o "sfoara de zidari". Daca la acest verset urmam traducerea
lor spre a o comenta, ce altceva intelegem prin zidari decat
sfintii invatatori care, vorbind cele duhovnice§ti, a§aza in
edificiul ceresc pietrele vii, adica sufletele ale§ilor? Caci tot
ceea ce au spus Parintii din vechime, tot ceea ce au spus pro-
fetii, tot ceea ce au spus Apostolii, tot ceea ce au spus urma§ii
Apostolilor, ce altceva a fost decat a§ezarea pietrelor 1n aceasta
coristructie a Sfintilor, care se ridica zi de zi? Prin sfoara de
zidari se face de obicei acest lucru: sa se cunoasca egalitatea
sau verticalitatea peretelui care se inalta §i, daca o piatra este
inauntru, se impinge in afara, daca iese in afara, este facuta
sa revina in interior. Or, cu siguranta, acest lucru 11 face zi de
zi propovaduirea invatatorilor !neat face sa revina in interior
orice suflet care poate nu ar putea purta povara unui post
36 Apoc. 19, 16.
37 Iez. 40, 3.
 83()
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
de conducere, chiar daca ar dori sa se afirme in afara §i dim-
potriva, sa aduca in afara, pentru a fi vazut, un suflet care vrea
sa ramana necunoscut §i sa aiba numai grija de el, daca poate
sa fie folositor §i sie§i §i multora, oricat ar fi dorit el sa ra-
mana necunoscut. $i astfel se face ca ordinea pietrelor sfinte
sa se pastreze, de vreme ce, adesea, §i eel care vrea sa ajunga
la cinste este indepartat, §i eel care fuge de cinste este inaltat
in rangul ordinului sfant. Dar, pentru ca, a§a cum am fost
invatati prin traducatorul nostru, textul evreilor nu are sfoara
"de zidari", ci sfoara dih in in mana Lui", trebuie sa co-
11
mentam ceea ce este mai sigur din punctul nostru de vedere.
$tim ca sfoara de in este mai subtire deeat sforile fa.cute din
alt material. Atunci ce trebuie sa intelegem prin sfoara de
in daca nu propovaduirea mai patrunzatoare, adica aceea
duhovniceasca? Prevederile Legii au fost sfoara, dar nu de in,
pentru ca nu au disciplinat printr-o propovaduire plina de
subtilitate poporul eel primitiv. Ea inlatura la el, prin sen-
tinta pedepsei, nu pacatele cugetarii, ci cele ale faptei. Dar,
dupa ce Domnul, propovaduind El Insu§i, a legat chiar cu-
getarile oamenilor §i a facut cunoscut ca pacatul a fost facut
chiar §i in inima, a tinut in mana o sfoara de in. Caci zice:
"Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu savar§e§ti adulter;
Eu insa va spun voua ca oricine se uita la femeie, poftind-o,
a §i savar§it adulter cu ea 1n inima lui" 38 • Sfoara de in este, deci,
propovaduirea patrunzatoare care leaga mintea ascultatorului
ca sa nu alunece 1n gand rau. Trebuie retinut eand se spune ca
el are in mana 0 sfoara, adica propovaduirea sa e in desfa-
§Urare. Caci El a aratat in Sine modelul a tot ceea ce a invatat,
dupa cum este scris: Cele ce a mceput Iisus a face §i a 1nvata"39 •
11
$i pentru ca cele pe care le-a spus le-a mcredintat scrierii, ca sa fie
38 Mt. 5, 27-28; Ie9. 20, 14.
39 Fapte 1, 1.
331
Omilia I
transmise posteritatii, cu indreptatire se adauga: "$i o trestie
de masurat in mana Lui" 40 •
11. Referitor la Sfanta Biserica, Domnul promite, prin-
tr-un alt profet, zicand: Va rasari in ea verdele trestiei §i al
II
stufului" 41 • Referitor la acest pasaj, !mi amintesc ca am comentat
altadata ca prin trestie trebuie sa se inteleaga scriitorii, iar prin
stuf, ascultatorii. Dar pentru ca, de obicei, §i stuful §i trestia
apar in umiditatea apei, pentru ca §i unul ;ii cealalta se folosesc
de aceea§i apa, pentru ca trestia se folose;;te pentru a scrie,
pe eand cu stuful nu se poate scrie, ce trebuie sa intelegem
prin stuf §i trestie daca nu aceea ca invatatura Adevarului este
una singura, invatatura care, cu apele sale, adapa pe multi
ascultatori? Dar unii, inundati, inainteaza. pana la cuvantul
lui Dumnezeu !neat devin scriitori, adica intocmai ca trestia,
in timp ce altii asculta cuvantul Vietii, pastreaza fragezimea
verde a unei frumoase sperante ;ii a bunei lucrari, dar, totu§i,
nu pot nicicum sa inainteze pentru a scrie. Ce sunt ace§tia in
apa lui Durnnezeu, daca nu, ca sa spun a;;a, stuf? Ace;;tia chiar
inainteaza spre a se face verzi, dar nu pot niciodata sa redea
litere. Mantuitorul nostru, pentru ca a binevoit ca toate cu-
vintele pe care le-a rostit sa fie scrise prin munca invatatorilor,
a tinut in mana o trestie. Se spune o trestie de masurat, pen-
tru ca inse§i eforturile invatatorilor sunt tinute in frau dupa
o anume iconomie a unei judecati tainice, !neat sa foloseasca
unor dtitori, iar altor cititori sa nu poata sa le foloseasca.
Astfel Sfintii Apostoli, cand L-au intrebat pe Invatatorul Ade-
varului, Care lor le vorbise deschis, de ce multimilor le vor-
be;;te ill parabole, au auzit urmatorul raspuns: Pentru ca voua
11
vis-a dat sa cunoa§teti taina Imparatiei cerurilor, acelora insa,
nu" 42 • Sau, in orice caz, trestia este de masurat, pentru ca in
40 Iez. 40, 3.
41 Is. 35, 7.
42 Mt. 13, 11.
lllll!llllll!lllllJlllll!!l!J!lll!!l!lll------------------__,,,,,~
RI Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a JI-a
imBa§i vorbirea Lui sfanta, care a fost consemnata 1n scris pen-
tru noi, recunoa§tem cu adevarat ca este tainica iconomia ei.
Caci prin judecata Lui mai presus de intelegere, un om .este
inclus inauntrul masurii celor ale§i, iar altul este la.sat 1n afara
ca sa nu merite nicidecum sa faca parte din numarul ale§ilor.
Prin urmare, Omul are sfoara §i trestie de masurat in mana.
Cine masoara un loc cu sfoara, trage sfoara intr-un loc, §i o
retrage din altul §i duce acolo ceea ce retrage din celalalt loc.
Fara indoiala, astfel face Mantuitorul nostru cu multimea oa-
menilor, de vreme ce pe u;,_ii ii aduce inapoi din nedrepta-
tile lor, iar pe altii Ii parase§te 1n nedreptatea lor. Catre aceia,
pe care a binevoit sa-i ridice, a tras sfoara masurii Sale tainice,
iar de la cei pe care i-a judecat ca trebuie sa fie parasip, ce a facut
altceva deeat sa retraga sfoara, astfel !neat cei buni sa fie ti-
nuti mauntrul masurii edificiului ceresc, cei rai sunt in afara
acestui edificiu? In ace§tia din urma nu este bine care sa poata fi
masurat §i, ca sa zic a§a, ei raman far a masura.
12. Aceasta sfoara §i trestia de masurat a tinut-o Man-
tuitotul nostru in mana Sa, atunci eand a binevoit sa-1 averti-
zeze pe Apostolul Pavel prin viziunea barbatului macedo-
nean, astfel !neat acel macedonean sa zica: ,, Treeand in Ma-
cedonia, ajuta-ne" 43 • $i totu§i, atunci cand Apostolii voiau
sa mearga sa propovaduiasca in Asia, Duhul lui Iisus nu
le-a ingaduit. Ce inseamna faptul ca Sfintii Apostoli sunt
chemati sa merga acolo unde, poate, nu gandeau sa pomeasca
§i sunt impiedicati sa mearga acolo unde doreau sa pomeasca,
daca nu aceea ca printr-o judecata tainica sunt tinute mtr-o
m§.na sfoara §i trestia de masurat, !neat unii aud cuvintele
vietii, iar altii nu merita nicidecum sale auda? A§adar, este
sfoara de masurat, sfoara care a fost trasa intr-o parte §i r_e-
trasa din alta parte.
43 Fapte 16, 9.
.....
~--------------------
333
Omilia I
13. Am mvatat prin marturia Sfintei Evanghelii ca un om
a venit la Iisus sa-1 spuna: ,,lnvatatorule, Te voi urma oriunde
vei merge" 44 • Acestuia is-a raspuns: ,,Vulpile au vizuini §i pa-
sarile cerului cuiburi, Fiul Omului msa nu are unde sa-§i plece
capu.1" 45 • A venit altul care I-a zis: ,,Invatatorule, da-mi voie mai
intai sa ma due sa ingrop pe tatal meu" 46 • Acestuia i-a ras-
puns: ,,Lasa mortii sa-§i mgroape morpi lor, tu msa vino dupa
Mine §i veste§te imparatia lui Dumnezeu" 47 • De ce primul om
promite sa mearga dupa Iisus §i nu este lasat, iar al doilea om
vrea sa Se intoarca acasa §i totU§i i Se pOtUnCe§te ca trebuie
sa-L urmeze? De ce acela nu este primit, iar acesta nu este
lasat liber de la ascultare nici pentru o ora? A§adar, dupa
iconomia unei judecati tainice, interioare, sfoara §i trestia de
masurat sunt trase, prin care §i acesta este atras, §i acela pa-
rasit, pentru ca edificiul ceresc sa nu se zideasca fara 0 cerce-
tare sfanta §i dreapta.
14. Trestia de masurat poate fi inteleasa ca Sfa,nta Scrip-
tura astfel: oricine 0 cite§te se masoara pe el insu§i prin ea:
in ce masura a inaintat in virtutea duhovniceasca, in ce ma-
sura a ramas departe de binele care este recomandat, in ce
masura s-a mai inaltat pentru a lucra binele, sau in ce ma-
sura zace Inca la pamant in fapte rele. Urmeaza: ,,$i statea
in poarta" 48 •
15. Oricine sta in poarta este intr-o anumita masµra
inauntru, dar intr-o alta masura in afara, pentru c~ altceva
se zare§te din afara §i altceva se ascunde inauntru. Intrupat
din milostivire pentru noi, Mantuitorul nostru a stat in fata
44 Mt. 8, 19; Le. 9, 57.
45 Mt. 8, 20; Le. 9, 58.
46 Mt. 8, 21; Le. 9, 59.
47 Mt. 8, 22; Le. 9, 60.
48 lez. 40, 3.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ochilor omene§ti ca §i cum ar fi stat in poarta, fiindca S-a aratat
~izibil prin firea Sa omeneasca §i S-a pastrat de nevazut prin
farea Sa dumnezeiasca. De aceea iudeii, care-L a§teptasera la
f~gaduinta profetilor, au fost tulburati de necredinta lor, pentru
~a pe Cel despre Care crezusera ca a venit pentru eliberarea lor,
I1 vedeau muritor. A§adar, eel care stain poarta, du pa cum
s-avspus ~aivinainte, este vazut, pe de 0 parte afara, dar pe de
a~t~ ~~rte maun~ru. De aceea, nici macar iudeii n-au fost pa-
ras1t1 m necredmta lor fara aratarea puterii dumnezeie§ti.
Caci vazand minunile Lui, erau atra§i sa creada, dar cand luau
aminte la patimirile Lui, li se parea nevrednic sa-L soco-
teasca Dumnezeu pe Cel pe care Il vedeau in trup muritor.
De aceea au ezitat sa-L recunoasca. Caci Il vedeau, cu ade-
varat, infometat, insetat, mancand, band, obosit, dormind §i
considerau ca El este doar un om. il vedeau inviind mortii
curatind lepro§ii, dand vedere orbilor, alungand demonii
§i simteau ca este mai presus decat oamenii. Dar chiar §i cu
privire la aceste minuni ale Lui erau tulburati in inima lor
, I
cugetand despre El ca este om. De aceea, Sfanta Biserica
dorind sa-L vada deja in mod limpede, zice prin glasul lo~
godrticei: Jn El insu§i sta in spatele peretelui nostru" 49 •
Caci El a aratat in fata ochilor oamenilor ceea ce a luat asu-
pra Sa prin firea muritoare, dar a ramas de nevazut in El
Insu§i. Pentru cei care cautau sa-L vada in mod limpede, El
a stat ca §i cum in spatele peretelui, pentru ca, evident, El nu
a las~t sa fie vazut in deplina Sa maretie. A§adar, a stat ca §i
cum I~ spatele peretelui, El Care a aratat firea omeneasca pe
care §1-a asumat-o §i a ascuns in fata ochilor oamenilor fi-
rea Sa dumnezeiasca. De aceea, §i profetul adauga aici: ,,Privind
pe fereastra, uitandu-se printre gratii" 50 • Cand se prive§te prin-
tr-o fereastra sau printre gratii, nici nu se vede tot, nici se
49 Cant. 2, 9.
so Cant. 2, 9.
335
Omilia I
vede tot. Fara indoiala astfel S-a fa.cut Mantuitorul nostru in
fata ochilor care se indoiesc. Caci daca, facand minuni, nu
ar fi indurat nimic ca om, le-ar fi aparut deplin ca Dumnezeu,
§i invers, indurand suferintele omene§ti, daca nu ar fi facut
nimic ca Dumnezeu, ar fi fost socotit doar un simplu om.
Dar, pentru ca a savar§it lucrari dumnezeie§ti §i a suportat
patimiri omene§ti, El a privit catre oameni ca prin fereastra
§i printre gratii, !neat sa apara ca Dumnezeu datorita mi'"
nunilor §i sa ramana ascuns din cauza patimilor, respectiv
sa fie vazut ca om din cauza patimilor, dar totu§i sa se cu-
noasca faptul ca este mai presus de om datorita minunilor.
Dar, pentru ca se spune ca acest om stain poarta, trebuie sa
ne intrebam daca era cu fata spre interior §i cu spatele spre
exterior sau invers. Daca vom cerceta ceea ce precede §i ceea
ce urmeaza, ne vom da seama mai repede cum statea. Caci mai
, I
intai se spune: ,,Era ca o constructie a unei cetati indreptate
spre miazazi, §i m-a dus acolo inauntru". $i putin mai in-
colo se adauga despre acest om: ,,$i statea in poarta". $i indata
adauga: ,,$i acest om a vorbit catre mine" 51 •
16. Omul care, stand in poarta, a vorbit profetului, ducan-
du-1 inauntru in edificiu, evident statea cu fata spre interior
§i cu spatele spre exterior. Dar profetul, care a fost dus ina-
untru §i caruia i-a vorbit omul care statea in poarta, fara nici
o indoiala, avea fata indreptata catre poarta, de unde auzea
cuvintele celui care-i vorbea. Ce inseamna, a§adar, ca omul
prive§te inauntru, iar profetul in afara.? Ce inseamna faptul
ca fa ta acelui om este indreptata spre edificiu, iar ochii pro-
fetului spre poarta, daca nu aceea ca Unul-Nascut al Tatalui
pentru aceea S-a intrupat, ca sa ne duca pe noi inauntru in
edificiul duhovnicesc, adica sa ne faca sa intram inauntru la
credinta Sfintei Biserici? Ochii Acestuia privesc intotdeauna
51 Iez. 40, 4.
 -------------------------------------------~-,-r:-34~?{';/
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
edificiul Sau, caci observa fara incetare cat inainteaza fiecare
in virtuti. Profetul insa prive;;te spre poarta, caci cine as-
culta cuvintele lui Dumnezeu intotdeauna trebuie sa fixeze
ochii inimii spre ie;;ire ;;i sa se gandeasca fara incetare la
momentul cand va pleca din viata prezenta ;;i va ajunge la
bucuriile ve;;nice. Caci fara indoiala, de aceea S-a intrupat
Dumnezeu, ca sane aduca inauntru la credinta ;;i sane duca
iara;;i la frumusetea vederii Sale. ,,Deva intra cineva prin Mine,
se va mantui, ;;i va intra ;;i va ie;;i, ;;i pa;;une va afla" 52 • Va intra,
evident, mauntru la credinta, va ie;;i la vederea lui Dumnezeu,
va afla pa;;une in indestularea ve;;nica. De aceea, chiar psal-
mistul zice: ,,Domnul sa pazeasca intrarea ta ;;i ie;;irea ta" 53 •
Domnul paze;;te intrarea fiecarui suflet care intra la credinta
;;i paze;;te ;;i ie;;irea prin care iese spre frumusetea vederii Sale
pentru ca nici celui care intra in Biserica sa nu-i fie pusa
piedica prin gre;;elile sale ;;i nici sa nu fie rapit de vechiul du;;-
man cand iese din aceasta viata trecatoare spre cele ve;;nice.
Din cauza acestei ie;;iri a noastre, la care trebuie sa ne gandim
zi de zi, Apostolul Pavel vorbe;;te despre Mantuitorul nostru,
zicand: ,,Ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a patimit
afara de poarta. Prin urmare, sa ie;;im la El, afara din tabara,
luand asupra noastra ocara Lui. Caci nu avem aid cetate sta-
tatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie" 54 • A;;adar, Omul
care a aparut inaintea profetului a stat in poarta ;;i i-a vorbit
astfel, pentru ca Mijlocitorul dintre Dumnezeu ;;i oameni,
Iisus Hristos, a dat poruncile vietii chiar in timpul Patimirii
Sale, ca cei care cred 1n El sa priveasca mtotdeauna spre poarta
;;i, gandindu-se cu atentie sporita la Patimirea Lui, sa nu in-
toarca ochii inimii de la propria lor ie;;ire. Noi, de asemenea,
cand mcepem deja sa dispretuim limitele trupului, sa depa;;im
52 In 10, 9.
53 Ps. 120, 8.
54 Evr. 13, 12-14.
Omilia J 337
stramtoarea conditiei noastre muritoare prin dorinta nemu.,.
ririi, sa tindem spre libertatea luminii de Sus, sa ne gandim
numai la bucuriile patriei cere;;ti, atunci fixam ochii catre
poarta, pentru ca, de vreme ce dorim sa trecem de la tainele
temporale la cele ve;;nice55, am mtors deja spatele, ca sa zic a;;a,
vietii prezente ;;i avem fata inimii indreptata spre dorinta
ie;;irii noastre. intr-adevar, este scris: ,, Trupul eel stricacios
mgreuiaza sufletul, ;;i locuinta cea pamanteasca impovareaza
mintea cea plina de grija" 56 • Prin contemplatie, noi deja tin-
dem cu mintea dincolo de limitele trupului, dar totu;;i 1n aceste
taine al caror inteles 1-am perceput, suntem inca retinuti in
poarta prin insa;;i marginirea noastra trupeasca.
17. Caci adesea sufletul este rapit in contemplatie dum-
nezeiasca astfel !neat se bucura ca deja zare;;te ceva, printr-o
oarecare reprezentare, despre acea libertate ve;;nica pe care
,,ochiul nu a vazut-o ;;i nici urechea nu a auzit-o" 57; respins
insa de greutatea firii sale muritoare, cade din nou in starea
cea mai de jos ;;i este tinut legat de anumite lanturi ale sufe-
rintei sale. A;;adar, mdreapta privirea spre poarta cine prive;;te
bucuriile adevaratei sale libertati ;;i dore;;te deja sa iasa, dar
Inca nu poate. De aceea, poporul evreu, eliberat din robia
55 Termenul sacramentum, pe care 1-am tradus cu ,,taine", este raportat
de Sfintii Parinti latini pe de o parte la toate actele profetice §i cultice
vechitestamentare prin care a fost prefigurata taina mantuirii nea-
mului omenesc, §i pe de alta parte la actele cultice noutestamentare
prin care noi prefiguram 1mparta§irea noastra deplina de Dumnezeu,
contemplarea Lui fara mic§orare §i toata acea stare de fericire §i libertate
specifica vietii ve§nice. A§adar, dupa cum iudeilor li s-a poruncit sa
jertfeasca mielul pascal dupa o anumita randuiala, dar la venirea ade-
varatului Miel toate aceste acte simbolice s-au desfiintat, pentru a fi
inlocuite de jertfa cea duhovniceasca §i fara de sange, tot a§a §i cele
de acum se vor desfiinta ill viata viitoare pentru a fi lnlocuite de cunoa§-
terea §i imparta§irea deplina de Dumnezeu (n. ed.).
56 Intel. Sol. 9, 15.
57 I Cor. 2, 9.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
egipteana, atunci cand Dumnezeu vorbea, vedeau un stalp de
nor ~i fiecare statea inaintea cortului sau ~i II preamarea" 58 •
Despre acestea se spune putin mai inainte: ,,Cand se indrepta
Moise spre Cortul Stant tot poporul se scula ~i sta fiecare in
U§a cortului sau" 59 • Intr-adevar, noi acolo stam, unde ne fixam
ochii mintii. De aici, cuvantul lui Ilie: Viu este Domnut in a
/1
Carui privire stau" 60 • El acolo statea, unde i§i fixase inima.
Ce inseamna ca poporul evreu vede stalpul de nor §i stain
U§a cortului sau §i-L preamare§te, daca nu faptul ca mintea
omeneasca, cand prive§te'ca prin ghicitura acele realitati su-
perioare §i cere§ti, deja iese din limitele locuintei trupe§ti
printr-o cugetare inaltata §i II preamare§te cu smerenie pe Cel
a Carui fire nu poate sa o vada, dar totu§i Ii admira puterea
prin iluminarea Duhului? $i atunci cand Moise intra in cort,
poporul privea spatele lui §i fiecare ramanea in U§a COrtului
sau, pentru ca, atunci cand un sfant propovaduitor vorbe§te
cu convingere despre Dumnezeu, el deja intra, intr-un anu-
mit fel, in cortul locuintei ve§nice. Cei slabi, de§i nu pot sa in-
teleaga deplin virtutea acestei propovaduiri, totu§i ii privesc,
cum s-ar zice, spatele, pentru ca ei urmeaza, prin intele-
gerea lor, invataturile cele mai la indemana lor. Dar chiar §i
prin aceste minime invataturi pe care pot sa le inteleaga, ei,
cum s-ar zice, deja ies din corturile lor §i stau in U§a, pentru
ca incearca sa paraseasca laca§urile trupului §i sa inainteze
spre acele bucurii ale vietii Ve§nice, despre care au auzit.
Iata de ce Ilie, in timp ce auzea glasul lui Dumnezeu vor-
bind cu el, este infati§at ca stand in deschizatura pe§terii sale
~i ascunzandu-§i fata 61, pentru ca, atunci cand glasul intele-
gerii realitatilor superioare este auzit in suflet prin harul
58 le~;.33, 10.
59 leg. 33, 8.
60 III Rg. 17, 1.
61 Cf III Rg. 19, 9-13.
Omilia I 339.
contemplatiei, omul nu mai este cu totul in interiorul pe§terii,
pentru ca grija trupului nu-i ocupa sufletul, ci el st~ ~n. U§a,
pentru ca mediteaza la ie§irea din stramtoarea cond1t1e1 sale
muritoare.
18. Dar deja eel ce sta in deschizatura pe§terii §i percepe
cu urechea inimii cuvintele lui Dumnezeu trebuie sa-§i aco-
pere fa ta, pentru ca, atunci cand suntem condu§i pri~ ~aru~
de Sus catre intelesurile mai inalte, cu cat suntem maltat1
mai fin, cu atat trebuie intotdeauna prin smerenie, sa ne
oprim pe noi in§ine in ce prive§te intele~erea n~astr~, ca sa
nu incercam 11 sa pricepem mai mult decat trebme pnceput
ci sa se priceapa cu cumpatare" 62, ca nu cumva, atunci cand
discutam prea mult despre realitatile nevazute, sane inde-
partam, ca nu cumva sa cautam ceva din lumina creata in
acea lumina necreata. A atinti urechea §i a-ti acoperi fata in-
seamna a asculta cu mintea glasul Firii dinauntru 63 §i, in ace-
la§i timp, a abate ochii inimii de la orice forma materiala, ca
nu cumva inima sa-§i reprezinte ceva material despre dum-
nezeiasca Fire care este pretutindeni in intregime §i pretu-
tindeni nemarginita. Prin urmare, noi, frati preaiubiti, care
prin moartea, invierea §i inaltarea la ceruri a Mantuitorului
nostru am cunoscut deja cele despre bucuriile ve§nice, noi care
62 Rom. 12, 3.
63 In latina vocem interioris substantiae audire. Se refera la Fiinta
dumnezeiasca al Carei glas Se aude inauntrul celui rapit in contem-
plape. Dumnezeu vorbegte proorocilor, apost~lilor gi ~turor _r;opo-
vaduitorilor dinauntrul lor, descoperindu-le mtelesunle mai malte
ale cuvintelor graite de Duhul Stant in profetii dinair:tea ~or. Despr:
modul tainic in care Dumnezeul eel necuprins Se face mtenor omulm,
Sfantul Grigorie Teologul spune: Cel ce este dupa fiinta Sa ~in .ve:icy
11
pana in veac, tuturor nevazut gi de toti necuprins, Se coboara dm i~al­
pmea Sa ca sa poata incapea intrucatva in firea noastra". S. Gregon~~
Theologus, Oratio XL V, 11 PG 36, col. 637. A se vedea gi S. Gregoru
Magni, Moralia in Job, 5, 34, 62-63 PL 75, pp. 713-714 (n. ed.).
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ttim ca mgerii Lui, 1mpreuna-locuitori cu noi, s-au aratat m cele
din afara spre a marturisi dumnezeirea Lui64, sa-L dorim cu
tavna pe Imparatul nostru, sa dorim sa-i regasim pe oamenii
pe care i-am cunoscut §i, stand in acest edificiu al Sfintei Bi-
serici, sa ne fixam ochii spre poarta, sa mtoarcem spatele minpi
acestei vieti stricacioase trecatoare §i sa mdreptam fata inimii
noastre spre libertatea patriei cere§ti. Dar iata ca Inca sunt
multe cele care ne apasa din grija pentru aceasta viata strica-
doasa. Pentru ca nu putem sa ie§im deplin, sa stam, eel putin,
in deschizatura pe§terii :rtoastre, noi care urmeaza sa ie§im,
candva, cu bine, prin harul Mantuitorului nostru Care traie§te
§i imparate§te impreuna cu Tatal, in unime cu Duhul Stant,
Dumnezeu, in vedi vedlor. Amin.
64 ingerii sunt fapturi netrupegti, cares-au aratat in lumea exte-
rioara, materiala spre a aduce marturie oamenilor despre Dumnezeu
(n. ed.).
Omilia II
1. Ca nu cumva unii sa ma critice, poate, in gandul lor,
ca indraznesc sa comentez tainele atat de profunde ale Pro-
fetului Iezechiel, taine cercetate inainte de mari comentatori,
sa cunoasca in ce mod o fac. Nu o fac cu indrazneala, ci cu
umilinta. $tiu, intr-adevar, ca, de cele mai multe ori, multe
pasaje ale textului sfant, pe care nu am putut sa le descrifrez
singur, le-am inteles punandu-le in discutie in prezenta fra-
tilor mei. intelegandu-le, m-am straduit sa pricep §i urma-
torul lucru: prin meritul cui !mi este data aceasta intelegere?
Este evident ca !mi este data datorita celor in prezenta carora
!mi este data. Acest fapt, cu ajutorul lui Dumnezeu, a facut ca
§i intelegerea sa sporeasca §i mandria sa se mic§oreze, de
vreme ce eu invat prin voi ceea ce va invat in mijlocul vostru,
pentru ca - recunosc deschis - aud de cele mai multe ori odata
cu voi ceea ce spun. A§adar, dad\ voi fi inteles mai putin
un anumit lucru din acest profet este din cauza orbirii mele;
dar, daca voi fi putut sa-1 inteleg corect, aceasta se datoreaza,
printr-un dar dumnezeiesc, dnstitelor voastre fete. Adesea
insa, prin harul Domnului Atotputernic, anumite pasaje din
acest text sunt intelese mai bine cand se dte§te cuvantul lui
Dumnezeu in taina §i sufletul, con§tient de gre§elile sale,
in timp ce recunoa§te adevarul in ceea ce aude, se love§te
cu lancea suferintei §i se strapunge cu sabia pocaintei, !neat
nu-§i mai dore§te nimic altceva decat sa planga §i sa-§i spele
petele prin §Uvoaie de lacrimi. Facand astfel, uneori este rapit
catre cele sublime care trebuie contemplate §i dorirea lor ii
devine un chin msopt de lacrimi suave. Sufletul se mdurereaza
342 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ca este aid uncle inca zace la pamant prin slabidunea sa. El nu
are Inca putere sa fie acolo uncle este puternic luminat §i sa
nu-§i mai 1ntoarca ochiul mintii spre intunericul conditiei sale
p:mritoare. De aid, prin urmare, din aceasta lumina se na§te
in suflet un foe §i din acest foe izvora§te jalea. $i pentru ca nu
poate nicicum sa ramana fixat in realitatile cere§ti, ostenit,
se odihne§te in ardoarea sa prin lacrimi. Dar altceva este
atund cand este vorba de 1naintarea duhovniceasca a unuia
singur §i altceva eand esJe vorba de zidirea mai multora.
A§adar, prin cuvantul 1nvataturii trebuie aratate, cu ajutorul
lui Dumnezeu, acele 1nvataturi care oranduiesc viata §i con-
duita ascultatorilor. Sa urmarim, acum, dupa cum am inceput,
in cuvintele profetului, ceea ce ne zide§te spre practicarea
bunei lucrari.
2. ,,Fiul omului, prive§te cu ochii tai ;;i asculta cu urechile
tale" 1• De ce acestui profet, atras spre a marturisi lucrurile
duhovnice;;ti, i se spune: ,,Prive;;te cu ochii", ;;i se predzeaza
,,cu ai tai", ;;i cand se adauga ,,asculta cu urechile", urmeaza
,,cu ale tale"? Trebuie sa se ;;tie ca ;;i cei trupe§ti au ochii ;;i ure-
chile trupului, fiindu-le de folos spre a percepe lucrurile
care sunt materiale. Insa numai cei duhovnice;;ti au ochii ;;i
urechile inimii, cu care vad cele nevazute prin 1ntelegere ;;i
aud laudele cele fara glas a lui Dumnezeu. Despre aceste
urechi vorbea Domnul Atotputernic eand spunea: ,,Cine are
urechi de auzit sa auda" 2 • Caci cine putea sa fie atunci in
acel popor, care sa nu aiba urechile trupului? Dar eand se
spune: ,,Cine are urechi de auzit sa auda" 3 se arata !impede
ca Else referea la acele urechi pe care nu toti putusera sale
aiba. Sa se spuna, a;;adar, profetului: ,,Fiul omului, prive§te
1 Iez. 40, 4.
2 Le. 8, 8.
3 Le. 8, .8.
Omilia II 343
cu ochii tai §i asculta cu urechile tale". Intr-un pasaj de mai
1nainte am spus deja de ce profetul, ori de eate ori este dus
pentru a vedea cele duhovnice§ti, este numit ,,fiul omului" 4 •
Dar ca sa nu uitam, repet pe scurt ca prin aceasta denumire
se aminte§te 1ntotdeauna slabiciunea firii sale, ca nu cumva
el sa se 1nalte din cauza maretiei contemplatiei. Trebuie sa se
observe contrastul: i se spune: ,,Prive§te cu ochii tai, asculta
cu urechile tale" §i totu§i este numit ,,fiul omului". Prin aceste
cuvinte ce altceva i se spune deschis daca nu urmatorul lucru:
prive§te duhovnice§te cele duhovnice§ti, dar aminte;;te-ti de
slabiciunile tale trupe;;ti?
3. Iata de ce, de obicei, cu cat dneva este rapit mai mult in
contemplatie, se 1ntampla sa fie mai mult chirtuit de ispita.
Aceasta se produce mai ales in perioada de mai mare pro-
gres duhovnicesc. Mintea lor fiind fie patrunsa de pocainta,
fie rapita in contemplatie mai presus de sine, numaidecat
apare ;;i ispita, ca nu cumva sa se 1nalte din cauza celor catre
care a fost rapit. Prin pocainta sau prin contemplatie se 1nalta
catre Dumnezeu, dar prin greutatea ispitei este aruncat 1na-
poi in el 1nsu§i. De buna seama, ispita 11 !mpovareaza, ca nu
cumva contemplapa sa-1 faca sa se mareasca; ;;i invers, contem-
plapa 11 malta, ca nu cumva ispita sa-1 afunde. Daca, intr-adevar,
contemplatia 1-ar Inalta atat de SUS }neat ispita Sa dispara
complet, sufletul ar cadea in trufie. Iar daca ispita 1-ar cople;;i
atat de tare !neat contemplatia sa nu-1 ridice, el ar cadea cu
totul in pacat. Dar, printr-o iconomie uimitoare, sufletul 1;;i
gase§te echilibrul pe calea de mijloc, !neat nici sa nu se tru-
feasca prin cele bune §i nid sa nu cada prin cele rele. De aceea
;;i prin feridtul Iov se spune despre Domnul: ,,$i apele le chib-
zuie;;te cu masura" 5 • Desigur, pentru Dumnezeu, a chibzui
4 Ase vedea Cartea I, Omilia 12, 22, p. 271.
5 Iov 28, 25.
------------------------~--~-----·-----··--··--------
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
apeie !r:'l;t masura inseamna a pazi sentimentele sufletelor in
snter-enie, intre reu§ite §i nereu§ite, intre daruri §i ispite,
lntre cele foarte inalte §i cele foarte joase. Astfel Ilie facuse
sa coboare focul din cer, legase apele in cer §i, totu§i, ingrozit
de amenintarea unei femei, el fugea prin pustii 6 • Celui care
fugea ii apare un Inger, ii ofera hrana, ii spune ca-i ramane
un drum lung de facut7 §i, totu§i, el nu alunga teama din inima
sa, pentru ca, in sufletul profetului, acea slabidune a temerii
era marea aparatoare a tariei sale. Urmeaza: ,,Pune inima ta
in toate cate am sa-ti arat, cad, ca sa-ti fie aratate ai fost adus
aid. Veste§te toate cate tu vezi, casei lui Israel" 8•
4. ,,Pune inima ta". Ca §i cum s-ar spune: Ia seama. ,,Cad
ca sa-ti fie aratate ai fost adus aid. Veste§te toate cate tu vezi".
Adica, de aceea ai fost adus, ca sa vezi, §i de aceea vezi, ca sa
veste§ti, pentru ca orice om care inainteaza, vazand cele du-
hovnice§ti, trebuie sa le ofere, vorbind, §i altora. De buna seama,
vede ca sa vesteasca, eel care, inaintand el insu§i, poarta grija
cu privire la inaintarea aproapelui, pr0povaduirtd. De aceea,
§i in alt loc este scris: ,,Cel ce aude sa zica: Vino''9• Cand glasul
lui Dumnezeu, care cheama, se face auzit in inima cuiva,
este necesar ca, prin indatorirea propovaduirii, acesta sa se
reverse in vorbire pentru aproapele §i astfel sa Cherne pe altul,
pentru ca §i el lnSU§i a fost chemat. lata de ce §i logodnicul
spurte in Cantarea Cantarilor: Tu, ce in gradini sala§luie§ti,
II
pri~~er\ii te asculta, fa-ma sa aud glasul tau" 10• In gradini sa-
latlu}e§te Sfanta Biserica, in gradini sala§luie§te orice suflet
care este plin de verdele nadejdei §i al bunei lucrari. Uscata este,
6 Cf. III ~g. 18, 38; 17, 1; 19, 3.
7 Cf III Rg. 19, 7-8.
8 Iez. 40, 4.
9 Apoc. 22, 17.
1° Ci.nt. 8, 13.
Omilia II 345
desigur, nadejdea acestei lumi, fiindca toate care sunt indr.a·
gite aid se ve§tejesc degraba. Apostolul Petru ne indeamna
sa ne grabim: ,,Spre mo§tenire nestricacioasa, neintinata, ne-
ve§tejita"11. Cea care sala§lUie§te in gradini trebuie sa faca
pe logodnicul ei sa-i auda glasul, adica sa cante melodia unei
bune propovaduiri, cu care acela, pe care-I dore§te, sa se des-
fete, pentru ca prietenii o asculta, adica evident toti ale§ii care,
ca sa se faca vii in patria cereasca, doresc sa asculte cuvintele
Vietii. Dar deja profetul ne descopera cele pe care le vede,
caci adauga: ,,$i iata Un zid pe dinafara inconjurand laca§Ul
de jur-imprejur" 12•
5. In textul sfant, zidul prefigureaza de obicei pe Insu§i
Domnul Intrupat pentru ca El ne protejeaza §i ne intare§te,
dupa cum se spune prin profet despre Sfanta Biserica: ,,Se
va pune in ea zid §i fortificatie" 13 • Caci El Insu§i este pentru
noi zid, El Care ne inconjoara din toate partile, pazindu-ne'.
Fortificatie dinaintea zidului nostru au fost toti profetii carei
inainte ca Domnul sa aparli 1n trup, au fost trirni§i pentru a zidi
credinta, profepnd. A§adar, in Sfanta Biserica, Domnul a fost
pus pentru noi ca un zid, iar profetii LuL ca fortificatie dina-
intea zidului, pentru ca la noi, pe care El ne apara desavar§it,
au ajuns chiar §i cuvintele profetilor spre ztdirea credintei.
De aceea, cu mdreptapre se .construie§te mai intfil zidul §i apoi
fortificapa dinaintea zidului, pentru ca noi, chemati din ran-
dul neamurilor, daca n-am fi cunoscut mai intai pe Domnul,
n-am fi primit deloc cuvintele profetilor Lui. De asemenea,
trebuie repnut ca acest zid al cetatii duhovnice§ti se spune ca
este ,, pe dinafara". Desigur, zidul care se ridica pentru a apara
un edificiu, de obicei, nu se pune in interiorul acestuia, ci in
exterior. Atund de ce a fost necesar sa se spuna ,, pe dinafara",
11 I Pt. 1, 4.
12 Iez. 40, 5.
13 Is. 26, 1.
 Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
de vreme ce niciodata un zid nu se pune pe dinauntru?
Caci trebuie ca, plasat pe dinafara, sa apere cele ce sunt 1na-
unt:u:,., Dar ce altceva se indica !impede prin aceasta precizare
decat Intruparea Domnului? Caci mtaritura interioara ne este
noua Dumnezeu, iar 1ntaritura pe dinafara este Dumnezeu-
Omul. De aceea se spune despre El printr-un profet: ,,Ie§it-ai
ca sa dezrobe§ti poporul Tau, ca sa izbave§ti pe Un§ii Tai" 14 •
Acest zid, evident Domnul Intrupat, nu ne-ar fi fost noua zid
daca nu ar fi fost 1nafara, cad El nu ne-ar fi aparat 1nauntru
daca nu S-ar fi aratat In exJerior15• Nu trebuie sa trecem mai
departe, neglijand acest detaliu: acest zid este pus de jur-
1mprejurul laca§ului, pretutindeni. Fara 1ndoiala laca§ al lui
Dumnezeu sunt nu numai sfintii mgeri, despre care psalmistul
zice: ,,Doamne, am iubit podoaba casei tale §i locul loca§ului
slavei Tale" 16, ci chiar §i noi In ale caror suflete El a binevoit
sa sala§luiasca. Acest zid este pretutindeni de jur-1mprejurul
laca§ului, pentru ca Unul-Nascut al Tatalui, Care este tarie
a 1ngerilor In 1naltime, S-a facut In cele de jos rascumparare
a oamenilor. Pentru 1ngeri este 1ntarire ca sa nu cada, pentru
noi este ajutor ca sa ne ridicam dupa cadere.
6. Daca, 1ntr-adevar, laca§ul lui Dumnezeu prefigureaza
In acest loc doar multimea oamenilor rascumparati, Domnul
ne este zid pretutindeni de jur-1mprejur, pentru ca, pentru
a ne proteja desavar§it, El ne arata prin lucrare toate cele pe
care le-a 1nvatat, dupa cum este scris: ,,Cele ce Iisus a 1nceput
a face §i a 1nvata" 17 • Intrucat a venit sa ne cheme In patria
14 A vac. 3, 13 (LXX).
15
Dumnezeu a "ie§it" din cele interioare, nevazute, duhovnice§ti,
ar'11tandu-Se in exterior, adica in trupul material, circurnscris. Daca
£?omnu,l nu S-a~ fi p~gorat §i nu S-ar fi aratat Orn, noi nu am fi putut
f~ adu~1 la. cele mtenoare, duhovnicegti, nici la vederea §i imparta-
g1rea deplma de Dumnezeu §i la cunoagterea tuturor celor nevazute
(n. ed.).
10 Ps. 8.
17 Fapte 1, 1.
Omilia II 347
cereasca, fara 1ndoiala ne-a 1nvatat sa dispretuim bunurile
trecatoare §i sa nu ne temem de relele temporare. De aceea,
El n-a dispretuit ocarile, a suportat nedreptatile, nu s-a temut
de moarte, nu s-a dat 1napoi de la Patimirea pe cruce §i,
cand ei ar fi vrut sa-L rapeasca §i sa-L faca rege, 1ndata a fugit.
Ce altceva ne..:a 1nvatat El prin aceste exemple ale sale, decat
ca trebuie In aceasta lume §i sa nu ne temem de 1mpreju-
rarile potrivnice, §i sa evitam prosperitatea materiala? Caci mai
adesea bunatatile trecatoare pun stapanire pe suflet decat ne-
cazurile care 11 tulbura. Intr-adevar, a ascultat ocari 1nainte
de patimirea Sa fara sa raspunda asemenea, a rabdat 1nde-
lung, In tacere pe tradatorul Sau §i dupa salutul aceluia
prefacut nu a refuzat sa-i dea sarutare. El a primit moar!ea
pentru ca noi sa nu ne temem ca murim, El a aratat In-
vierea Sa ca noi sa credem ca e posibil sa 1nviem. Dupa Pa-
timirea Sa a chemat la harul credintei §i pe cei care-L ras-
tignisera §i a raspuns nelegiuirii cu darul Sau. A§adar, Cel
Care ne-a 1nvatat toate prin exemplul Sau, S-a facut pentru
noi zid pretutindeni de jur-1mprejur. Urmeaza: "$i In mana
omului o trestie de masurat de §ase coti §i o palma" 18 •
7. in omilia precedenta19 am spus deja ca prin trestie este
prefigurata Sfanta Scriptura. Se spune ca aceasta trestie este
de masurat, pentru ca prin Sfanta Scriptura noi masuram
orice activitate a vietii noastre ca sa vedem fie cat ne-am de-
savar§it, fie cat de departe suntem de desavar§ire. Adesea,
cand facem un anumit lucru, noi avem impresia ca deja avem
un anumit merit, dar cand ne raportam la cuvantul lui Dum-
nezeu §i ascultam 1nvataturile Sale 1nalte, atunci ne dam
seama cat de departe suntem de desavar§ire. Deci trestia este
de masurat, pentru ca viata ascultatorilor este masurata prin
mainile scriitorilor sfinti. Se spune ca aceasta trestie este
18 Iez. 40, 5.
19 Ase vedea Cartea a II-a, Ornilia 1, 11, p. 289.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
in rnana ornului, fie pentru ca textul sfant este In puterea
Mijlodtorului dintre Dumnezeu §i oarneni, Ornul Iisus Hristos,
fie rnai degraba pentru ca El a lmplinit, facand, ceea ce a vrut
sa fie scris. Se precizeaza ca trestia este de §ase coti §i o palma.
Caci doua sunt felurile de vietuire cu privire la care Atot-
puternicul Dumnezeu ne lnvata prin textul sfant, evident
viata activa §i viata contemplativa. Ce altceva se desemneaza
prin §ase coti decat viata activa? Dumnezeu a desavar§it ln-
treaga Sa lucrare In a §asea zi 20 • Palma, despre care se spune
ca este In plus fata de cei §ase coti, deja se refera la a §aptea zi,
fara lnsa sa fie de un cot. A§adar, viata activa este prefigu-
rata prin cei §ase coti, iar cea contemplativa, prin palma,
pentru ca noi ducem panel la sfar§it viata activa prin lucrare,
lnsa, In ceea ce prive§te viata contemplativa, de§i ne straduim
din rasputeri, abia putem sa atingem foarte putin cate ceva.
8. Viata activa lnseamna a da paine celui lnfometat, a ln-
vata pe eel ne§tiutor prin cuvantul lntelepciunii, a lndrepta
pe eel care gre§e§te, a chema la o cale smerita pe aproapele
trufa§, a purta de grija celui bolnav, a lmparti fiecaruia ceea
ce Ii este folositor §i a asigura mijloace de subzistenta celor
avuti In grija. Viata contemplativa lnsa lnseamna a-ti pastra
cu tot sufletul dragostea pentru Dumnezeu §i pentru aproa-
pele dar, lini§tindu-te de la activitatea exterioara, a te dedica
numai ravnei pentru Creator, ca deja sa nu-ti mai placa sa fad
nimic ci, dupa ce toate grijile au fost alungate, inima sa se ln-
flacareze de dorinta vederii fetei Creatorului sau, astfel !neat
sa $tie sa poarte cu tristete adanca povara trupului stricacios,
ravneasca din rasputeri sa se adauge acelor coruri mgere§ti
care J:nalta imne de lauda, sa se ameste~eprintre cetatenii
patriei cere§ti, sa se bucure ill prezenta lui Dumnezeu de ve§-
nicia nestricacioasa. Palma se masoara prin lntinderea mainii
Pc. 2, l.
Omilia II
§i a degetelor. Dar prin palma se acopera foarte putin din
masura unui cot, pentru ca, oricat de mare ar fi iubirea In
care sufletul arde, oricat de mare ar fi puterea cu care se :in-
dreapta spre Dumnezeu prin cugetare, sufletul nu vede Inca
deplin ceea ce at putea iubi, doar lncepe sa vada ceea ce iu-
be§te, pentru ca, a§a cum zice un foarte vestit propovaduitor:
,, Vedem acum ca prin oglinda, In ghicitura, iar atunci, fata
catre fata" 21 • $i: ,,Acum cunosc In parte, dar atunci voi cu-
noa§te precum am fost cunoscut §i eu" 22 • A§adar, din al §ap-
telea cot noi atingem abia o palma pentru ca, aflati In aceasta
viata, noi pregustam doar mceputurile contemplapei interioare.
Dar pentru ca viata activa poate fi experimentata deplin §i
omul a fost creat In a §asea zi, av and datoria de a lucra cele
bune, trestia are §ase coti.
9. Cele doua vieti au fost simbolizate limpede de cele doua
femei, Marta §i Maria, dintre care una se zbatea cu multiplele
griji ale slujirii, iar cealalta §edea la picioarele Domnului §i
asculta cuvintele ce ie§eau din gura Lui23 • De vreme ce Marta
se plangea de sora ei ca neglijeaza sa o ajute, Domnul i-a ras-
puns, zicand: ,,Marto, te lngrije§ti §i pentru multe te sile§ti,
dar un lucru trebuie: Maria partea cea mai buna §i-a ales,
care nu se va lua de la ea" 24 • Iata ca partea Martei nu este dez-
aprobata, dar cea a Mariei este Iaudata. $i nu spune ca partea
pe care a ales-o Maria este buna, ci cea mai buna, ca §i partea
Martei sa fie aratata ca buna. De ce partea Mariei este cea
mai buna, se explica atunci cand adauga: Care nu se va lua
11
de la ea" 25 • Viata activa lnceteaza, de fapt, odata cu trupul.
21 I Cor. 13, 12.
22 I Cor. 13, 12.
23 Cf Le. 10, 40 ~i 39.
24 Le. 10, 41-42.
25 Le. 10, 42.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Cine ar putea da paine unui infometat in patria ve§nica, unde
nimeni nu este infometat? Cine ar putea da sa bea unui in-
setat, unde nimeni nu este insetat? Cine inmormanteaza un
mort, unde nimeni nu moare? Dar in vreme ce viata activa
se sfar§e§te in aceasta lume, viata contemplativa in~epe aid,
ca sa se desavar§easca in patria cereasca, pentru ca focul
iubirii, care incepe sa arda aid, cand II va fi vazut pe Cel pe
Care-L iube§te, va arde mai mult in iubirea pentru EL A§a-
dar, viata contemplativa nu se sfar§e§te, fiindca, sustrasa
de la lumina lumii acesteia: ea se desavar§e§te.
10. Cele doua vieti, dupa cum au spus §i cei de dinaintea
noastra, sunt prefigurate §i de cele doua femei ale feridtului
Iacov, Lia §i Rahila 26 • De buna seama, Lia se talmace§te ,,OS-
tenitoare", iar Rahila, ,,oaie" sau ,,vederea inceputului". Viata
activa este ostenitoare pentru ca asuda prin lucrare, cea con-
templat~va insa este simpl~ §i nazuie§te numai sa vada pe Cel
ce este Inceput, adica pe Insu§i Cel care zice: ,,Eu sunt In-
ceputul §i de aceea va graiesc voua" 27 • Feridtul Iacov ravnise
mult la Rahila, dar, noaptea, a primit-o pe Lia28, pentru ca
orice om care se intoarce la Domnul dore§te viata contem-
plativa, ravne§te la lini§tea patriei Ve§nice, dar, mai intai,
trebuie sa lucreze in noaptea acestei vieti binele de care este
capabit sa se osteneasca prin munca, adica sa 0 primeasca
pe Lia, ca apoi sa se o~ihneasca in imbrati§arile Rahilei pentru
a vedea pe Cel ce este Inceputul. Rahila, de§i vedea, era stearpa,
iar Lia, de§i oarba, era fertila. Rahila era frumoasa §i nerodi-
toare29, pentru ca viata contemplativa este frumoasa la vedere
pentru suflet, dar, de vreme ce dore§te sa se lini§teasca in tacere,
ea nu na§te fii prin propovaduire. Ea vede §i nu zamisle§te,
26 Cf 11c. 29, 16-17.
~7 In 8, 25.
w Cf. Fe. 29, 18-23.
q: Pc. 29, 31-35.
Omilia II 351
pentru ca, din cauza preocuparii pentru lini§tea sa, se aprinde
mai putin de dorinta de a aduna la un loc pe altii §i nu reu-
§e§te sa descopere §i altora prin propovaduire toate cele pe
care le contempla inauntru. Lia este oarba §i roditoare,
pentru ca viata activa, intrucat este preocupata de lucrare,
vede mai putin, dar pentru ca ea, fie prin cuvant fie prin
exemplu, aprinde aproapele spre a o imita, zamisle§te multi
fii pentru buna lucrare. $i daca ea nu poate sa-§i indrepte
mintea catre contemplatie, totu§i, din ceea ce face in exterior,
poate sa nasca ascultatori. A§adar, despre masura trestiei
se spune cu indreptatire ca are, mai intai §ase coµ, apoi o palrna,
pentru ca intai se traie§te viata activa, ca apoi sa se ajunga
la cea contemplativa.
11. Dar trebuie sa se §tie ca, dupa cum ordinea fireasca
este sa se tinda de la viata activa la cea contemplativa, tot a§a,
adesea este de folos ca sufletul sa se intoarca de la viata con-
tem plativa la cea activa, ca prin ceea ce in viata contempla-
tiva 11 aprinde, sa traiasca mai desavar§it viata activa. Prin
urmare, viata activa trebuie sane faca sa trecem la cea con-
templativa §i totu§i, uneori, prin ceea ce am vazut cu sufletul
inauntrul vietii contemplative, sa fim chemati inapoi la cea
activa. De aceea §i Iacov, dupa imbrati§arile Rahilei, s-a intors
la ale Liei, pentru ca, §i dupa vederea Celui ce este lnceput, viata
ostenitoare a bunei lucrari nu trebuie parasita in intregime.
12. in viata contemplativa exista o mare incordare a mintii
atund cand ea se inalta la cele cere§ti, cand indreapta inima
spre bunatatile duhovnice§ti, cand se straduie§te sa treaca
dincolo de tot ce se vede cu ochii trupului, cand se stramteaza
pentru a se Iargi30 • Uneori ea chiar reu§e§te §i se ridica deasupra
30 Mintea ,,Se stramteaza pentru a se largi" atunci cand devine in-
gusta i;;i neprimitoare pentru cugetarea limitata, trupeasca, spre a putea
percepe i;;i cuprinde ratiunile necircumscrise, mai presus de cugetare
ale lui Dumnezeu (n. ed.).
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
impotrivirilor intunericului orbirii sale, ca sa atinga, pe furi§
!fi U§or, ceva din lumina cea necircumscrisa, dar, respinsa,
se intoarce imediat la ea insa§i. De la acea lumina, catre
care aspirand trecuse dincolo, ea se intoarce suspinand la
intunericul orbirii sale. Istorisirea sfanta arata bine acest
lucru, atunci cand vorbe§te despre fericitul Iacov care se lupta
cu ingerul3 1• In timp ce se intorcea la propriii parinti, intal-
ne§te pe drum un Inger cu care a trebuit sa poarte o lupta
apriga. Cel care se masoara cu cineva in lupta uneori 11 ga-
Se§te superior, alteori, inferior, pe eel cu care se lupta. Inte-
legem, a§adar, ca ingerul preinchipuie pe Dumnezeu, iar Iacov,
care se lupta cu ingerul, prefigureaza sufletul oricarui desa-
var§it §i fixat in contemplatie. Caci evident, atunci cand acest
suflet se straduie§te sa-L contemple pe Dumnezeu, aflat ca
intr-un fel de lupta, chiar se ridica deasupra, ca sa zicem a§a,
pentru ca, intelegand §i simtind, pregusta din lumina nemar-
ginita, insa indata este doborat, cad, gustand, slabe§te din nou.
A§adar, ingerul se lasa, ca sa zic a§a, invins atunci cand
Dumnezeu este cunoscut printr-o intelegere adanca.
13. Trebuie retinut ca ingerul invins a prins tendonul
coapsei lui Iacov §i 1-a facut sa se mole§easca imediat, §i apoi
Iacov a §chiopatat de un picior32, pentru ca Dumnezeul Atot-
puternic, cand este cunoscut prin ravna §i intelegere, usuca
in noi orice placere a trupului. Noi, care paream la inceput
ca suntem ca sprijiniti ferm pe doua picioare, pe de 0 parte
cautand sa vedem pe Dumnezeu, §i pe de alta parte tinan-
du-ne de cele ale acestui veac, dupa cunoa§terea dulcetii
lui Dumnezeu, un singur picior ramane sanatos in noi, iar
celalalt §chioapata, pentru ca este necesar ca, dupa ce iu-
birea pentru lume a slabit, numai iubirea pentru Dumnezeu
31 Cf Fe. 32, 24.
32 Cf. Fe. 32, 25.
Omilia II 353
sa devina din ce in ce mai puternica in noi. Deci daca tffiem in-
gerul sa nu piece, §Chiopatam de Un picior, pentru ca, in timp
ce cre§te in noi taria iubirii interioare, scade fara nici o indo-
iala taria trupului. Orice om, care §Chioapata de un picior,
se sprijina doar pe acel picior pe care-I are sanatos. Tot a§a,
eel caruia i-a secat deja pofta cea din lume se sprijina cu toata
forta pe un singur picior, eel al iubirii pentru Dumnezeu.
Sta numai pe acest picior, pentru ca piciorul iubirii pentru
aceasta lume, pe care se obi§nuise sa-1 puna pe pamant, 11 poarta
deja ridicat de la pamant. $i noi, a§adar, daca ne intoarcem
la propriii parinti, adica la parintii duhovnice§ti, sa retinem
ingerul pe cale, ca sa-L cunoa§tem pe Dumnezeu prin dul-
ceata Sa interioara. Caci dulceata vietii contemplative este
foarte placuta, dulceata care rape§te sufletul deasupra lui
insu§i, descopera cele cere§ti, arata ca trebuie dispretuite cele
pamante§ti, descopera ochilor mintii bunatatile duhovnice§ti
§i ascunde cele trupe§ti. De aceea, Biserica spune in Cantarea
Cantarilor: ,,Eu dorm, dar inima mea vegheaza" 33 • Ea doarme
veghind cu inima, pentru ca, prin ceea ce inainteaza Iauntric,
contempland, se odihne§te de la lucrarea agitata din afara.
14. Dar referitor la toate acestea trebuie §tiut ca, atata
vreme cat se traie§te in acest trup muritor, nimeni nu ina-
inteaza atat de mult in virtutea contemplarii !neat ochiul
mintii sa ramana deja neclintit pe insa§i stralucirea luminii
necircumscrise. Nici Dumnezeul Atotputernic nu poate fi Inca
vazut in maretia Sa, dar sufletul zare§te cate ceva dedesubtul
Lui, de unde, inviorat, inainteaza §i apoi ajunge la vederea
slavei Lui. Astfel Isaia, cand marturisea ca a vazut pe Domnul:
,,In anul in care a murit regele Ozia, am vazut pe Domnul
stand pe un tron inalt §i maref" 34, indata a adaugat: ,,$i cele
33 Cant. s, 2.
34 Is. 6, 1.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
eareerau dedesubt de El umpleau templul" 35 • Domnul Se face
v~zut cand moare Ozia, regele trufa§ §i uzurpator36, pentru ca,
atunci cand trufia acestei lumi este omorata de ravna sufle-
tului, atunci sufletul contempla slava lui Dumnezeu. Trebuie
retinut ca Domnul §ade pe un tron inalt §i maret. Ce este
tronul Lui daca nu faptura Sa ingereasca sau omeneasca pe
care o conduce prin inteligenta pe care i-a daruit-o? Se spurn:!
ca acest tron este inalt §i maret, pentru ca §i firea omeneasca,
inaltata, inainteaza spre slava cereasca, §i firea ingereasca,
dupa ce multe duhuri au· cazut, este deja intarita in cer ca
sa nu cada. A fost inaltata prin acelea§i prin care a fost §i
intarita. Templul Lui este, intr-adevar, §i tronul Lui, pentru ca
Regele Ve§nic acolo locuie§te unde §ade. Noi suntem deci
templul Lui, noi in ale caror suflete binevoie§te sa locuiasca.
Cele ce erau dedesubtul Lui umpleau templul, pentru ca acel
ceva care se vede deja din El, Inca nu este El Insu§i, ci este
dedesubtul Lui. Astfel Iacov vede ingerul §i marturise§te
ca a vazut pe Domnul37, fiindca, in timp ce noi privim ajutorul
Sau, deja ne inaltam deasupra noastra in§ine destul de mult.
Este de remarcat case spune: ,,Umpleau templul" 38 • De§i in-
gerul apare, el satisface totu§i dorinta unui suflet neputincios,
astfel !neat daca acesta Inca nu poate mai mult, sa admire
totu§i, macar ceea ce deja vede. A§adar, cele care sunt de-
desubtul Lui umplu templul, pentru ca, dupa cum s-a spus,
35 Is. 6, 1.
.36 .Regele Ozia a facut mai intai fapte placute inaintea lui Dum-
ne.z~;u,. dar apoi, trufindu-se, a dorit sa uzurpe demnitatea preoteasca
~i s.l t!m.aieze in Templul Domnului. Ca pedeapsa pentru indraz-
neala sa, imediat ce a inceput sa tamaieze i-a aparut lepra pe frunte
~i a suferit de aceasta boala pana la moarte (IV Rg. 15, 5; II Paral. 26,
19-21).
37 Cf. Fe. 32, 30 ...
38 Is. 6, 1.
Omilia II
atunci cand un suflet a inaintat in contemplape, nu contempll
Inca ceea ce este El Insu§i, ci ceea ce este dedesubtul Lu;b.
Evident, in aceasta contemplatie se ajunge deja sa preguste
lini§tea interioara. Fiindca este asemenea unei anumite parti
a acelei lini§ti, dar este o lini§te care nu poate sa fie acum
deplina, cu indreptatire s-a scris in Apocalipsa: ,,S-a facut
tacere in cer, ca la o jumatate de ceas" 39 • Cerul este sufletul
celui drept, dupa cum Domnul spune prin profet: ,,Cerul este
scaunul meu" 40 • $i: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu" 41 •
In timp ce lini§tea vietii contemplative se fixeaza intr-un
suflet, se face tacere in cer fiindca ea potole§te gandul la
agitatia activitaplor pamante§ti pentru ca sufletul sa-§i apiece
urechea la tainele interioare. Dar, fiindca aceasta lini§te a
sufletului nu poate sa fie deplina in aceasta viata, nu se spune
nicidecum ca s-a fa.cut tacere in cer un ceas intreg, ci ,,ca la
0 jumatate de ceas" meat nici chiar jumatatea de ceas nu este
I
gustata deplin, de vreme ce este pus in fa ta cuvantul ca". 11
De indata ce sufletul abia a inceput sa se inalte §i sa fie inun-
dat de lumina lini§tii interioare, fiindca agitatia ganduriior
se intoarce rapid, se tulbura in el insu§i, §i tulburat o~be§te.
A§adar, viata conterriplativa, care acolo este ptefigurata prin
expresia ,,ca la o jumatate de ceas", la Profetul Iezechiel este
numita nu ,, trestie", ci ,, palma". Dar frati preaiubiti, iata ca,
in vreme ce doream sa descriem scopurile fiecareia din cele
doua feluri de vieti, ne-am intins prin digresiune putin mai
mult. Dar sufletelor bune, pentru care §i una §i cealalta viata
este placuta pentru a o trai, nu trebuie sa li se para dificil
s-o asculte. Urmeaza: ,,$i el a masurat latimea constructiei,
de o trestie, §i inaltimea, tot de o trestie" 42 •
39 Apoc. 8, 1.
40 Is. 66, 1; Fapte 7, 49.
41 Ps. 18, 1.
42 Iez. 40, 5.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
15. Dumnezeul Atotputernic, Care nici in cele marete
nu are nevoie sa Se extinda, nici in cele neinsemnate sa Se
restranga, vorbe§te de Biserica intreaga ca §i cum ar vorbi de
un singur suflet. $i adesea, ceea ce se spune de catre El de-
spre un singur suflet, nimic nu ne impiedica sa-1 intelegem
cu privire la intreaga Biserica. Latimea constructiei se re-
fera la iubire, despre care psalmistul zice: "Latimea poruncii
Tale este fara sfar§it'~ 43 • Caci nimic nu este mai larg decat
sa-i prime§ti pe toti in sanul iubirii §i sa nu pastrezi nici 0
stramtoare a urii. Cu adevarat, a§a de larga este iubirea, !n-
eat in largimea ei poate sa-i cuprinda chiar §i pe du§mani.
De aceea, se §i recomanda: Iubiti pe vrajma§ii vo§tri, faceti
11
bine celor ce va urasc pe voi" 44 • Trebuie sa luam in conside-
rare §i aceasta, ca latimea se intinde orizontal, iar inal-
timea, spre cele sublime. Latimea deci se refera la iubirea
aproapelui, iar inaltimea, la cunoa§terea Creatorului. Dar
Iatimea §i inalpmea constructiei au masura de o trestie, pen-
tru ca orice suflet, cu cat va fi fost mai larg in ceea ce prive§te
iubirea aproapelui, cu atat se va inalta mai mult in cunoa§-
terea lui Dumnezeu. De vreme ce se Iarge§te in jur prin
iubire, Se Inalta mai SUS prin CUnOa§tere §i CU cat devine
inaltat mai presus de el insu§i, cu atat se intinde in jur prin
iubirea pentru aproapele sau. Fiindca edificiul pe care-1 lo-
cuie§te Dumnezeu este alcatuit in deplinatatea sa §i din firea
ingereasca §i din cea omeneasca - prin faptul ca lumea in-
gereasca este Sus, iar cea omeneasca este inca jos, s-ar putea
ca prin Iatimea §i inatimea constructiei sa fie desemnata fie-
c:are din aceste doua lumi, intrucat cea omeneasca traie§te
Inca jos, iar cea ingereasca ramane in inaltimile cerului. Dar
;;i una §i cealalta masoara o trestie, deoarece starea inferioara
a oamenilor va fi adusa candva la egalitate cu starea ingerilor.
43 Ps. 118, 96.
44 Le. 6, 27.
Omilia II 357
De aceea, cuvantul Scripturii: ,,Nici nu se insoara, nici nu se
marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer" 45 • Iar prin loan
se spune: Masura unui om care este masura unui 1nger" 46 •
11
Caci omul, intr-adevar, este dus pana la acea inaltime a
slavei in care se bucura ingerii ca sunt intariti. Prin urmare,
latimea constructiei masoara atata cat inaltimea, pentru ca
ale§ii, care sufera inca jos, nu vor fi, candva, inegali acelor
duhuri foarte fericite. Iar noi, ascultand toate acestea, sa re- ~
venim la sufletul nostru §i, din toate fibrele inimii, sa-L iubim
pe Dumnezeu §i pe aproapele nostru; Sa ne largim in senti-
mentul de iubire, ca sa fim inaltati in slava inaltimii. Sa pa-
timim, prin iubire, impreuna cu aproapele nostru, ca sa fim
uniti in Dumnezeu prin cunoa§tere. Sa ne coboram la nivelul
celor mai mid frati de pe pamant §i vom fi egali ingerilor
din cer, pentru ca omul, care prin aparitia sa II prefigu-
reaza pe Mantuitorul, a masurat latimea constructiei ca avand
o trestie, iar inaltimea, tot o trestie. Acum, deci, masoara felul
nostru de a fi, cantare§te lucrarea noastra, cerceteaza gan-
durile noastre, ca dupa aceea sane dea rasplata fara de sfar§it,
Iisus Hristos Unul-Nascut al Tatalui, Care traie§te §i impara-
te§te impreuna cu Acesta, in unime cu Duhul Sfant, in vecii
vecilor. Amin.
45 Mt. 22, 30.
46 Apoc. 21, 17.
-----------------~--

Omilia III

1. Iata cum este descris omul in a carui mana era 0 trestie

de masurat: ,,A venit la poarta care privea spre calea rasa-
ritului1. Cine altcineva este desemnat prin denumirea portii
daca nu Insu§i Domnul §i Mantuitorul nostru Care S-a facut
pentru noi poarta a Imparatiei cere§ti? El Insu§i zice: ,,Ni-
meni nu vine la Tatal, decat prin Mine"2 • Dar a§a cum am spus
inainte, acel om imbracat in haine de in este chip al Dom-
nului. De aceea trebuie sa ne intrebam din ce motiv s-a so-
cotit potrivit ca Domnul sa poata fi desemnat §i prin om, §i
prin poarta, avand in vedere ca omul vine catre poarta? Oare
intr-adevar El vine la El lnSU§i? Sau este a§a, pentru ca §i in
Evanghelie marturise§te El Insu§i aceasta, zicand: 11 Cel ce nu
intra pe u§a in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur
§i talhar. Cel ce intra prin u§a este pastorul oilor" 3? $i pu,tin
mai incolo zice: ,,Eu sunt u§a" 4 • $i mai adauga: 11 Eu sunt pas-
torul eel bun" 5• Daca pastorul intra prin U§a §i daca El Insu§i
este u§a §i tot El pastorul, fara nici o 1ndoialc1, intra trecand
prin El lnsu§i. Iata ca, de vreme ce doritn sa deznodam sensul
cuvintelor lui Iezechiel, legam cercetar~a~ chiar de Evanghelie.
A§adar, trebuie sa ne intrebam cum El §i intra, §i totodata
intra trecand prin Sine lnsu§i? Domnul §i Mantuitorul nostru,

1 Iez. 40, 6.
2 In 6, 44.
3 In 10, 1-2.
4 In 10, 9.
5 In 10, 14.
 ------:t5f,;O'-C'
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
cu Sfanta Biserica, pe care a rascumparat-o, dupa trup
fiinta, dupa cum atesta Apostolul Pavel care zice:
in trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos,
trlipul Lui, care este Biserica" 6 • Biserica este trupul
acestui Cap §i Hristos este Capul acestui trup 7 • Cu privire la
Cap al sau, trupul, adica Sfanta Biserica, se bucura, cand
spune prin psalmist: Acum msa a ridicat capul meu deasupra
11
du§manilor mei" 8 • Fiindca ea insa§i trebuie sa fie ridicata
candva, ea se bucura inca de pe acum ca, in ceruri, Capul ei
s~a ridicat impotriva du§ma~ilor ei. A§adar, cand ale§ii ajung
la Viata, fiindca madularele Bisericii intra la El prin El, Insu§i
intra prin Sine la Sine. El lnSU§i este a§adar in madularele Sale
Cel care intra, El Insu§i este Capul la care ajung madularele
prin intrare. Profetul Iezechiel sugereaza aceasta 1n multe feluri,
cand spune mai mtai ca Omul a venit catre poarta §i apoi arata
care era acea poarta, zicand: ,,Cea care privea catre calea Rasa-
ritului". El Insu§i este pentru noi Calea, Cel care a zis: ,,Eu sunt
Calea, Adevarul §i Viata" 9 • El insu§i este §i Calea Rasaritului,
despre care este scris: ,,Iata un om, Rasarit este numele lui" 10 •
Poarta prive§te, a§adar, Calea Rasaritului pentru ca ea repre-
zinta pe Cel care ni S-a facut Cale catre Rasaritul Luminii.
2. Cuvantul ,, poarta" poate fi inteles a reprezenta §i pe
fiecare propovaduitor, pentru ca cine deschide pentru noi,
prin gura sa, intrarea Imparattei cerurilor este o poarta. De aceea
§i in Apocalipsa lui loan, §i in ultima vedenie a Profetului
Iezechiel, sunt descrise douasprezece portp 1 • Prin cuvantul
6 Col. 1, 24.
7 Cf Ef. l, 22.
8 Ps. 26, 6.
9 In 14, 6.
10 Zah. 6, 12.
11 Cf Apoc. 21, 21.
--~- --
Omilia III 361
,,poarta" poate sa se inteleaga prea bine §i §tiinta Sfintei
Scripturi care, de vreme ce ne descopera cuno§tinta, des-
chide u§a imparatiei cerurilor. Prin cuvantul "poarta" putem
sa mtelegem §i credinta la care ajungem mai mtai, pentru a intra
in templul virtutilor. De aceea, se adauga aid limpede: 11§i se
urea pe treptele ei" 12 •
3. Ce sunt treptele acestei porti, daca nu meritele virtu-
tilor? Caci, fie prin cunoa§terea Mijlocitorului dintre Dum-
nezeu §i oameni, Omul Iisus Hristos, fie prin §tiinta textelor
dumnezeie§ti, fie prin insa§i credinta pe care am primit-o de
la El, noi ajungem la cele mai inalte urcand ca pe ni§te trepte.
Fiindca nimeni nu devine desavar§it imediat ci, in buna
convietuire, fiecare incepe de la cele mai mid pentru a ajunge
la cele mari. Despre aceste trepte se spune prin psalmist:
Dumnezeu in treptele ei Se va face cunoscut, cand ii va purta
II
de grija" 13 • De vreme ce Domnul a para Sfanta Biserica, se face
cunoscut in treptele ei, pentru di slava Lui se arata prin spo-
rirea aceleia. Cu cat Sfanta Biserica, urcand, se desavar§e§te,
cu atat Dumnezeu Se face cunoscut mai mult oamenilor prin
virtutile ei. Despre aceste trepte vorbe§te fericitul Iov, zicand:
,,Prin fiecare pas 14 al meu Il voi vesti pe El" 15 • Veste§te, a§a-
dar, prin fiecare pas al sau pe Domnul Atotputemic, eel care A
prin cre§terea in virtute pe care o prime§te de la El, Ii aduce
permanent laude pentru bunavointa Sa. Daca n-ar fi anumite
trepte in urcu§ul inimii, psalmistul n-ar zice: "Merge-voi
din virtute in virtute" 16 •
12 Iez. 40, 6.
13 Ps. 47, 4.
14 In limba latina, acela§i cuvant ,,gradus" se traduce §i prin ,,treapta"
§i prin pas" (n. ed.).
11
15 Iov 31, 37.
16 Ps. 83, 8.
362 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
4,, Nici nu e de mirare ca din virtute in virtute sunt
trepte, cand insa§i fiecare virtute se mare§te, ca §i cum prin
anumite trepte §i astfel, prin sporirea meritelor, se ajunge
la cele mai de sus. Caci altceva sunt inceputurile intr-o virtute,
altceva, sporirea, altceva, desavar§irea. Daca insa§i credinta
nu s-ar indrepta spre desavar§ire prin anumite trepte, Sfinpi
Apostoli n-ar fi spus: ,,Spore§te-ne credinta" 17• ~i un om, care
a vrut sa-i fie vindecat fiul, a venit la Domnul, dar, intrebat
daca crede, el raspunde: ~Cred, Doamne, ajuta necredintei
mele" 18• Gandip-va, deci, ce se zice. Daca credea, de ce vorbea
de necredinta? Daca, intr-adevar, se §tia pe sine ca nu are
credinta, cum credea? Dar, pentru ca prin inspiratia tainica
a harului, credinta cre§te prin treptele meritelor sale, in unul
§i acela§i moment, el care inca nu credea desavar§it, toto-
data §i credea §i era necredincios.
5. De buna seama, Domnul descrie aceste trepte sub de-
numirea de seceri§, zicand: ,,A§a este Imparatia lui Dum-
nezeu, ca un om care arunca samanta in pamant, §i doarme
§i se scoala, noaptea §i ziua, §i samanta rasare §i cre§te, cum
nu §tie el. Pamantul rode§te de la sine, mai intai verdeata > I
apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic. Jar cand rodul se
coace, indata trimite secera, ca a sosit timpul seceri§ului" 19•
Omul arunca samanta in pamant cand sade§te in inima sa
ga.ndul eel .bun. Dupa ce va fi aruncat samanta, doarme,
pentru ca se lini§te§te in nadejdea bunei lucrari. Noaptea §i
ziua, el se scoala, pentru ca inainteaza duhovnice§te in mij-
locul situatiilor potrivniee §i favorabile. Samanta rasare §i
cre~te, In timp ce el nu §tie, pentru ca, de§i nu poate inca
1'' Le. i7, s.
18 Mc. 9, 23.
19 Mc. 4, 26-29.
Omilia III 363
sa-§i masoare cre§terea, odata ce virtutea a prins radacina;
el spore§te. Pamantul rode§te de la sine, pentru ca sufletul
omului, cu ajutorul harului, se indreapta de bunavoie spre
rodul bunei lucrari. Dar acest pamant rode§te mai intai ver-
deata, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic. A produce
verdeata inseamna a avea inca fragezimea inceputului in
lucrarea binelui. Verdeata ajunge la spic atunci cand virtutea
zamislita in inima se indreapta spre desavar§irea bunei lucrari.
Rode§te grau deplin in spic atunci cand deja virtutea a pro-
gresat atat de mult, incat lucrarea sa poata fi temeinica §i
desavar§ita. Iar cand rodul se va fi copt, indata trimite se-
cera, ca a sosit timpul seceri§ului. Dumnezeul Atotputemic tri-
mite secera dupa ce rodul s-a copt §i taie recolta Sa pentru ca,
dupa ce a adus pe fiecare la desavar§irea lucrarii, ii reteaza
viata trecatoare printr-o judecata facuta de El cu scopul de
a cara graul Sau in hambarele cere§ti. A§adar, atunci cand za-,
mislim in minte bune dorinte, noi punem 0 samanta in pa-
mant. Cand incepem sa lucram binele, suntem iarba verde.
Cand cre§tem spre desavar§irea bunei lucrari, ajungem spic.
Cand suntem intariti in desavar§irea bunei lucrari, deja ne
aratam grau deplin in spic.
6. Cu adevarat, Petru era iarba verde, atunci cand, de§i
II urma pe Domnul din iubire in vremea Patimirii, la intrebarea
slujnicei s-a temut sa-L marturiseasca20 • Avea deja verdeata
in suflet, pentru ca el credea in Rascumparatorul tuturor dar,
inca foarte nestatornic, era strivit sub piciorul fricii. El se inalta
deja in spic cand a vazut, prin vestirea Ingerului, ca Cel pe Care
ii fusese frica sa-L marturiseasca la patimirea §i moartea Lui,
era viu in Galileea21 • A ajuns grau deplin in spic atund cand,
2° Cf. Le. 22, 54-57
21 Cf. Mt. 28, 7
 364
Om.ilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Duhul venind de sus §i intarindu-i sufletul22 in iubirea pentru El,
. atatde tares-a calit incat, lovit, dispretuia violentele prigo-
nitorilor §i, biciuit, propovaduia liber pe Mantuitorul sau 23 •
De aceea, sa nu fie dispretuit nici un om care este vazut na-
zuind spre bine cu un suflet Inca plapand, pentru ca graul
lui Dumnezeu incepe de la iarba verde ca sa devina grau.
Omul imbracat in ve§minte de in vine, prin urmare, la poarta,
pentru ca Domnul §i Rascumparatorul nostru este condus
catre El lnsu§i in timp ce mAdularele Sale intra prin El. El urea
treptele portii, pentru ca, in timp ce noi inaintam, El se inalta
§i mai SUS pentru noi, ca prin aceasta sa Se arate ca este malt
§i cu neputinta de cuprins. Se spune, de asemenea, ca El In-
SU§i urea, Urmand treptele Virtuplor noastre, pentru Ca lnSU§i
ni Se arata cu atat mai malt, cu cat sufletul nostru se delimi-
teaza mai mult de lucrurile acestei lumi de jos. Textul con-
tinua: ,,$i a masurat pragul porpi, de o trestie in lapme, adica
pragul intai de o trestie in latime" 24 .
7. Dupa ce s-a spus ,,pragul porpi", de ce se adauga ime-
diat ,,pragul intai", daca nu pentru a se da de inteles ca este
vorba §i de Inca un alt prag, mai de jos? 0 poarta, ca sa fie
poarta, se ridica deasupra unui prag. Prin urmare, daca Dom-
nul este poarta, cine este pragul acestei porp, daca nu parinpi
Vechiului Testament din al caror neam Domnul a binevoit
sa Se intrupeze? Dupa cum se spune prin PC1.vel: ,,Ai carora
sunt parintii §i din care dupa trup este Hristos, Cel Ce este
peste toti Dumnezeu, binecuvantat in veci25. Trebuie retinut
ca in aceasta afirmatie a lui Pavel sunt numiti dumne~ei §i
22 Cf Fapte 2, 4.
23 Cf Fapte 5, 29.
24 Iez. 40, 6.
25 Rom. 9, 5.
Omilia III 365
ceilalti oameni, dupa cum i se spune lui Moise: ,,Eu fac din tine
un dumnezeu pentru Faraon" 26. $i prin psalmist, Domnul zice:
,,Eu am zis, voi sunteti dumnezei" 27 • $i iara§i: ,,Dumnezeu
a stat in adunarea dumnezeilor" 28 • Dar altceva este a numi
pe cineva dumnezeu prin atribuire de nume, §i altceva a-L
numi Dumnezeu pe Cel ce este astfel dupa fire. Daca Moise
a fost facut dumnezeu, pentru Faraon, el este numit dumnezeu
intre toti, nu Dumnezeu mai presus de toti. Dimpotriva,
Cel Care S-a intrupat in pantecele Fecioarei este numit Dum-
nezeu peste toti. Deci pragul portii sunt parintii cei vechi,
din care S-a nascut Acela Care ne-a deschis intrarea Impa-
rapei cerurilor. Pragul porpi este de m~sura unei trestii, pentru
ca parintii cei vechi, care au putut s~-L propovaduiasca pe
Mantuitorul nostru atat prin profepe cat §i prin trairea binelui,
au avut ca sa zic a§a, §ase coti prin desavar§irea lucrarii, §i
o palma prin inceputul lor i:n contemplatie. A§adar, pentru
ca viata lor in unitatea credintei §i desavar§irea lucrarii pre-
cum §i inceputul lor in contemplatie dau deplinatatea vie-
tuirii29, masura pragului a fost de o trestie. Urmeaza: ,,$i
iatacul, de o trestie in lung, §i de o trestie in lat" 30 •
26 le§. 7, 1.
27 Ps. 81, 6.
28 Ps. 81, 1.
29 0 trestie are masura de §ase coti ii o palma. in omilia prece-
denta, Sfantul Grigorie a interpretat cei ,ase coti ca simbol al vietii
active, al lucrarii, pentru ca omul este chemat de Dumnezeu sa lucreze
§ase zile, iar palma ca simbol al inceputului vietii contemplative(
viata ce va fi continuata in etemitate (A se vedea Cartea a II-a, Omilia
2, 7, p. 316). De aceea,, viata lor in unitatea credintei ii desavar§irea
lucrarii" adica cei §ase coti sau desavariirea in viata activa, §i res-
pectiv ,,inceputul lor in contemplatie" adica palma ce ramane peste
cei §ase coti, fac· masura vietii lor pe pamant deplina, perfecta, ma-
sura simbolizata de trestie (n. ed.).
30 Iez. 40, 7.
 366
Omilii la Profetul Iezechiel. Carten a II-a
8. Sa luam in considerare ce se petrece, de obicei, in-
tr-un iatac31 §i sa deducem de aid prin extindere cele pe care
trebuie sa le intelegem cu privire la Sfanta Biserica. Intr-un
iatac, mirele §i mireasa i§i pecetluiesc legatura §i se unesc unul
cu altul prin iubire. Ce sunt iatacurile in Sfanta Biserica, daca
nu inimile in care sufletul se une§te prin a ta ta iubire cu Mi-
rele nevazut, incat arde de dorinta Lui, nu mai dore§te nimic
din cele lume§ti, lungimea vietii prezente i se pare ca o pe-
deapsa, §i se grabe§te sa iq.sa din aceasta viata ca sa se odih-
neasca in imbrati§area iubirii, prin vederea Mirelui ceresc?
Sufletul care deja este intr-o asemenea stare, incat nu mai
prime§te nici o mangaiere de la viata prezenta, ci suspina
din adancul inimii dupa Cel pe Care II iube§te, docote§te,
abia rasufla, se consuma. lnsa§i sanatatea trupului sau devine,
pentru et neinsemnata, pentru ca a fost strapuns de rana
iubirii. De aceea, in Cantarea Cantarilor spune: ,,Eu am fost
ranita de iubire" 32 • Sanatatea unui suflet care nu cunoa§te du-
rerea acestei raniri, nu este buna. Dar, cand a inceput sa do-
reasca cele cere§ti §i sa simta rana iubirii, sufletul devine mai
sanatos prin rana sa, suflet care mai inainte era suferind.
9. Pentru un suflet care iube§te puternic pe Mirele sau,
de obicei, este 0 singura mangaiere cu privire la lungimea
vietii prezente: prin faptUl ca aceasta il intarzie de la vederea
Domnului, sufletele altora progreseaza duhovnice§te prin
cuvantul Lui §i se aprind de flacara iubirii pentru Mirele
ceresc. Se intristeaza pentru ca se vede amanat; trist este
pentru el tot ceea ce prive§te, pentru ca nu vede inca pe Cel pe
Care dore§te sa-L vada. Dar, dupa cum am spus, nu mica
31
Cuvantul thalamus pe care noi I-am tradus ,,iatac" se refera la
le:echiel I~ o c~n;e:a mica, ~estinata paznicilor portilor Templului.
Sfantul Gngone 11 mtelege mtr-un sens mai particular, acela de ca-
mera nuptiala (n. ed.).
ant. 2, 5 (LXX).
32 c~
Omilia III 367
ii este mangaierea daca, in timp ce sufletul sau inflacarat este
intarziat, prin el sunt adunate multe suflete, incat sa-L vada
mai tarziu impreuna cu ele, el care voia sa-L vada mai repede,
singur. De aceea, logodnica zice din nou in Cantarea Canta-
rilor: Jntariti-ma cu flori §i cu mere inconjurati-ma, cad sunt
apatica din cauza iubirii" 33 • Ce sunt florile, daca nu sufletele
care incep deja lucrarea binelui §i care raspandesc parfumul
ravnei cere§ti? Ce sunt merele provenite din flori, daca nu su-
fletele eel or buni ajunse la. desavar§ire, adica sufletele care,
din incepatori in faptele sfinteniei au ajuns la rodul bunei
lucrari? Cea care este bolnava de iubire cere sa fie intarita
cu flori §i inconjurata cu mere, pentru ca, de§i Cel pe Care-L
iube§te nu Se lasa inca vazut, pentru ea este o mare manga-
iere daca se bucura de progresul duhovnicesc al altora. Ded
sufletul bolnav de iubirea sfanta se intare§te cu flori §i mere
pentru ca-§i gase§te odihna in lucrarea binelui pentru aproa-
pele sau, neputand inca sa contemple fata lui Dumnezeu.
10. Sa ne gandim, va rog, ce iatac era sufletul lui Pavel
care zicea: ,,Mie a vietui este Hristos §i a muri ca§tig" 34 • Cu cata
iubire se unise cu Dumnezeul Atotputernic, el care consi-
dera ca pentru el, viata este numai Hristos §i ca a muri este
ca§tig! De aceea zice iara§i: ,,Doresc sa ma despart de trup
§i sa fiu impreuna cu Hristos, §i aceasta este cu mult mai
bine" 35 • Dar sa vedem, tu care dore§ti sate desparti de trup,
din cauza carei iubiri e§ti bolnav? De vreme ce vezi ca intre
timp e§ti amanat, oare nu cauti sa fii intarit cu flori? De-
sigur, cauti, pentru ca adaugi: ,,Pe de alta parte insa, este mai
de folos pentru voi sa zabovesc in trup" 36 • Iar ucenicilor
33 Cant. 2, s
34 Filip. 1, 21.
35 Filip. 1, 23.
36 Filip. 1, 24.
 ----------------------..
368
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
desavar;;iti le zice: ,,Caci care este nadejdea noastra, bucuria
sau cununa laudei noastre? Oare nu voi, in prezenta Dom-
nului nostru lisus Hristos?" 37 •
11. Iata de ce se spune ca acest iatac masoara 0 trestie in
lungime ;;i o trestie in Ia.time. Lungimea se refera la inde-
lunga-rabdare a a;;teptarii, iar Iatimea, la amploarea iubirii.
Deci fiecare iatac are in lungime atat cat a putut sa aiba in
latime, pentru ca un suflet aprins de ravna cereasca, cu cat are
mai multa dragoste pentru a-1 chema la credinta pe aproa-
pele sau, cu atat ii este mai mare ;;i indelunga-rabdarea pe care
o arata spre a-L a;;tepta pe Dumnezeu. El indura rabdator
indelungile intarzieri, pentru ca masura iubirii se large;;te
pentru progresul duhovnicesc al aproapelui. Lungimea mai
poate desemna ;;i indelunga rabdare care este aratata fata
de aproapele. $i pentru ca Iatimea desemneaza iubirea care
deschide sanul sufletului ;;i pastreaza in iubire pe prieteni
la un loc cu du;;manii, lungimea iatacului este atata cat la-
tiroea, deoarece cu cat va fi sufletul mai larg prin iubire, cu atat
el va fi ;;i mai rabdator prin indelunga-rabdare. intr-adevar,
fiecare rabda aproapele atata cat il iube;;te. Daca iube;;ti, rabzi;
daca incetezi sa iube;;ti, incetezi sa rabzi. Pe cine iubim mai
putin, il rabdam mai putin, pentru ca, instalandu-se aversiunea,
faptele aproapelui devin repede o greutate apasatoare, atunci
cand aripa iubirii nu ne face iara;;i u;;ori. Urmeaza: ,,$i intre
iatacuri, cinci coti" 38 •
12. Profetul a vorbit mai inainte de un singur iatac ;;i
acum spune ca sunt cinci coti intre iatacuri. Evident motivul
este acesta: mai multe iatacuri sunt unul singur, du pa cum ;;i
mai multe Biserici sunt numite o singura Biserica. De aceea,
;;i in Apocalipsa, Sfantul loan scrie celor ;;apte Biserici, prin care
37 I Tes. 2, 19.
38 Iez. 40, 7.
- - --'"-S?:t;_;s;-"c
Omilia III 369
este desemnata o singura Biserica universala. Cei care in Sfanta
Biserica, dupa cum am spus, printr-o iubire arzatoare inseteaza
sa-L vada pe Dumnezeu ;;i se unesc cu El prin ravna, sunt nu-
miti iatacuri. Sunt totu;;i in Biserica oameni care, neputand
sa patrunda cele tainice ;;i afundati inca in cele cinci sim-
turi ale trupului, II iubesc cu atat mai putin pe Cel Care a facut
toate, cu cat se leaga mai mult de cele care au fost fa.cute.
$i cu adevarat, ei se straduiesc sa se tina incordati in frica
de Domnul ;;i sa se Iargeasca prin iubirea aproapelui, sa lu-
creze trupe;;te faptele bune, sa rascumpere pacatele prin mi-
lostenii, dar, pentru ca inca nu §tiu sa se inflacareze printr-o
iubire profunda de dorirea celor cere;;ti, ei raman oarecum
robi ai simturilor trupe9ti. A§adar, ace;;ti oameni nu sunt
iatacuri, dar, totu;;i, se afla intre iatacuri pentru ca, prin ca-
Iauzirea celor care iubesc desavar§it vederea lui Dumnezeu,
;;i ei se indreapta spre desavar§irea sufletului. Intre iata~ur~
sunt cinci coti, intrucat cei care nu se 1nalta inca de la cele cmc1
simturi exterioare spre intelegerea duhovniceasca, de vreme
ce se afla intre cei care ard prin duhul iubirii, progreseaza,
ramanand, ca sa zic a§a, 1ntre iatacuri in zidirea credintei §i
nu sunt despartiti de masura edificiului ceresc. Caci putin
cate putin ei se indeparteaza de pofta simturilor trupe;;ti ;;i,
Iargindu-se masura sufletului prin imitarea iubirii pe care
o sesizeaza, se extind in spatiul dintre iatacuri. Dar, pentru ca
au fost infati;;ati nu prin ;;ase coti, ci prin cinci, se desemneaza
insa;;i nedesavar;;irea lor de pana acum.
13. Totu;;i, datorita dorintei lor bune, ei sunt mentionati
ca sunt in masura edificiului duhovnicesc, pentru ca ;;i glasul
Sfintei Biserici spune prin psalmist: "Cele nedesavar;;ite ale
mele le-au cunoscut ochii Tai ;;i in cartea Ta toate se vor scrie" 39 •
De aceea ;;i prin alt psalmist se spune acelea§i: ,,A binecuvantat
39 Ps. 138, 16.
370 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pe toti care se tern de Domnul, pe cei mici impreuna cu cei
mari40 • A;;adar, ace;;tia sunt ;;i nedesavar;;iti, ;;i mici. Insa, in
masura in care pot sa cunoasca, Il iubesc pe Dumnezeu ;;i
pe aproapele lor ;;i de aceea nu neglijeaza sa faca binele pe
care-I pot face. De;;i nu progreseaza nicicum catre darurile
duhovnice;;ti, incat sale inalte sufletul fie spre lucrarea desa-
var;;ita, fie spre contemplatia arzatoare, ace;;tia totu;;i nu se de-
parteaza de iubirea pentru Dumnezeu ;;i.pentru aproapele lor,
atata cat pot ei sa cuprinda in sufletul lor. De aici se face ca
;;i ei au un loc in edificiul Stintei Biserici, chiar daca inferior.
De;;i in ce prive;;te l:nvatatura, darul profetiei, darul minu-
nilor, staruinta in a dispretui deplin cele lume;;ti - pot fi
inferiori ei, sunt bine intariti pe temelia temerii ;;i a iubirii.
Astfel, de;;i nu ard in focul ravnei cere;;ti, in l:nse;;i lucrarile
exterioare pe care reu;;esc sa le faca sunt facuti vii prin aburul
iubirii ;;i sunt cuprin;;i intre laca;;urile fratilor care-i depa;;esc.
De aceea, cu indreptatire spune logodnica in Cantarea Can-
tarilor: ,,Regele Solomon litiera de nunta ;;i-a fa.cut din lemn
de cedru din Liban, stalpii lui i-a fa.cut din argint, spatarul,
din aur, urcarea spre litiera, din purpura ;;i ce este in mijloc
e acoperit cu iubire, pentru fiicele Ierusalimului" 41 • Nu este
de crezut ca Solomon, un rege cu o a;;a de mare maretie, care
era plin de bogatii nenumarate, l:ncat greutatea aurului sau
nu putea fi pretuita, iar argintul nu avea valoare in acele
timpuri, ;;i-a facut litiera de nunta din lemn42 • Dar Acela este
Solomon, evident Acela este ;;i Impaciuitorul nostru, Cel care
$i-a facut litiera de nunta din lemnul de cedru din Liban.
Or, lemnul de cedru din Liban nu putreze;;te.
14. Litiera de nunta a Regelui nostru este Sfanta Biserica
ce a fost construita din Parinti tari din fire, adica din suflete
40 Ps. 113, 13.
41 Cant. 3, 9-10.
42 Cf III Rg. 10, 21.
Omilia III 371
care nu putrezesc. Cu l:ndreptatire se spune ca aceste suflete
sunt litiera de nunta, pentru ca ea poarta in fiecare zi sufletele
catre ospatul ve;;nic al Creatorului nostru. Acestei litiere
s-au fa.cut stalpi de argint, pentru ca propovaduitorii Sfintei
Biserici stralucesc prin lumina cuvantului lor. Dar, alaturi
de stalpii de argint, este un spatar de aur, pentru ca, prin
cuvintele luminoase ale sfintilor propovaduitori, sufletele
ascultatorilor descopera stralucirea unei limpezimi interioare
in care sa se odihneasca. Din cauza celor pe care le asculta
in mod luminos ;;i clar, se odihnesc in ceea ce devine !impede
in inima lor. Deci stalpii au fost facuti din argint ;;i spatarul
din aur, pentru ca prin lumina cuvantului se dobande;;te in
inima o stralucire care odihne;;te. Aceasta stralucire interi-
oara inunda mintea astfel incat, prin luare aminte, sufletul
se odihne;;te in acel loc in care nu mai trebuie sa caute bine-
facerea propovaduirii. Despre aceea;;i Sfanta Biserica este scris:
,,Aripile porumbitei sunt argintate ;;i ultimele pene de pe spa-
tele ei sunt ca aurul la aspect" 43 • Fiind aici pe pamant plina de
duhul blandetii, Biserica este asemenea porumbitei. Are aripi
argintate ;;i ultimele pene de pe spate sunt asemenea aurului
la aspect, pentru ca daca in vremea de acum propovadui-
torii ei se l:nvaluie in lumina cuvantului, in ultimele veacuri
vor face sa se vada l:nauntrul ei stralucirea luminii. Dar se ex-
plica ;;i cum se poate urea la ceea ce l:nauntrul ei se arata lu-
minos, cand imediat despre aceea;;i litiera adauga: ,, Urcarea
in ea, acoperita cu purpura" 44 • Adevarata purpura, fiindca este
vopsita cu sange, nu fara motiv pare a avea culoarea sangelui.
$i pentru ca un foarte mare numar de credincio;;i, la l:nce-
putul Bisericii nascatoare, au ajuns in Imparatie prin sangele
martiriului, Regele nostru a facut urcarea in litiera acoperita
cu purpura, pentru ca la lumina care se vede inauntru se ajunge
prin patimire ;;i varsare de sange.
43 Ps. 67, 14.
44 Cant. 3, 10.
372 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
,15. Atunci noi, nenorocitii §i lipsiti de orice tarie, ce tre-
buie s~facem? Iata ca in aceasta litiera noi nu putem fi stalpi,
pentru ca din noi nu radiaza nici virtutea lucrarii, nici lu-
mina propovaduirii. Noi nu avem spatar de aur, pentru ca nu
reu~im sa percepem, prin intelegere duhovniceasca, odihna
luminii interioare, a§a cum ar trebui. Nu suntem urcare aco-
perita cu purpura, pentru ca nu suntem capabili sa ne varsam
sangele pentru Mantuitorul nostru. Atunci ce trebuie sa facem?
Ce nadejde vom avea, daca nimeni nu ajunge in Imparatie
decat daca are cele mai ina1te virtuti? Dar iata case adauga
§i ceea ce ne mangaie. Sa-L iubim pe Dumnezeu cat putem,
sa ne iubim aproapele §i atunci vom face §i noi parte din li-
tiera lui Dumnezeu, de vreme ce este scris: ,,Ce este in mijloc
este acoperit cu iubire" 45 • Iube§te §i, fara indoiala, ajungi aici
unde se inalta stalpul de argint §i unde se gase§te urcarea
acoperita cu purpura. Ca acest lucru se intampla din cauza
slabiciunii noastre, se arata limpede cand se adauga indata:
,,Pentru fiicele Ierusalimului" 46 • Cuvantul lui Dumnezeu, prin
faptul ca zice nu ,,fii", ci ,,fiice", ce altceva prefigureaza, prin
sexul feminin, decat slabiciunea sufletelor? A§adar, se spune
ca aid, intre ,,stalpii de argint", ,,spatarul de aur" §i ,,urcarea
acoperita cu purpura", ,,ce este in mijloc este iubire, pentru
fiicele din Ierusalim". Acest spatiu, la Iezechiel, este prefigurat
prin cei cinci coti intre iatacuri, pentru ca §i cei care au putine
virtuti, daca nu neglijeaza sa lucreze cu iubire binele pe
care-I pot face, nu sunt straini de laca§ul lui Dumnezeu. Ur-
meaza: ,,$i pragul portii de Ianga vestibul, inauntrul portii,
de un cot" 47 •
16. De vreme ce se precizeaza ca pragul, pe care-I descrie
a fi situat langa vestibul, este inauntrul porpi, se arata limpede
45 Cant. 3, 10.
46 Cant. 3, 10.
47 Iez. 40, 8.
373
Omilia III
ca pragul descris mai inainte era in afara. Daca poarta este
Domnul, sa cercetam ce este pragul portii, pragul dinauntru
§i pragul dinafara. Oricine intra pe o poarta trece un prag.
Ce sunt aceste doua praguri, daca nu parintii Vechiului Tes-
tament §i parintii Noului Testament? Nu numai cei din care
Domnul a binevoit sa Se intrupeze, ci toti parintii Vechiului
Testament au fost pragul acestei porti, intrucat cei care au fost
vrednici sa-L profeteasca §i sa nadajduiasca in El au deschis
poarta credintei pentru toti care vin la El, incat orice om care
va fi crezutin Domnul, sa intre, ca sa zic a§a, pe poarta acestui
prag. Dar de ce se spune, mai intai, ca pragul este in afara §i,
apoi, pragul este inauntru, daca nu pentru ca mai intai au fost
parintii Vechiului Testament §i apoi invatatorii Noului Tes-
tament? Cu indreptatire, pragul dinafara ii simbolizeaza
pe parintii Vechiului Testament, pentru ca prin propovadu-
irea lor a fost condamnata fapta pacatoasa. Dar prin spusele
parintilor Noului Testament, sufletul fiecaruia este impiedicat
§i de la gandurile nelegiuite, de vreme ce se arata ca vinovatia
este deplina §i atunci cand pacatul este consimtit in inima.
Aceia s-au ingrijit sa opreasca sufletele ascultatorilor de la
ticalo§ii, de la cruzimi, de la jafuri; ace§tia insa, de vreme ce
reteaza nu numai fapta pacatoasa, ci §i gandurile nelegiuite,
ce altceva au devenit pentru noi, daca nu pragul dinauntru?
De aceea, Insu§i Adevarul zice: ,,Ati auzit ca s-a zis celor de
demult: Sa nu ucizi; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda.
Eu insa va spun voua ca oricine se manie pe fratele sau fara
motiv vrednic va fide osanda" 48 • Cu J'ndreptatire, pragul din-
afara ii prefigureaza pe acei parinti care de-a lungul veacurilor
au precedat Intruparea Mantuitorului nostru. Intr-adevar,
patimirea Bisericii incepe de la uciderea lui Abel :;ii Biser~ca
ale§ilor este una, a celor care au precedat sau au urmat In-
truparea. Totu§i, fiindca se spune ucenicilor: ,,Multi regi §i
48 Mt. 5, 21-22.
 ----"?>>;:;_;:--'/- -----------------------------
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
profeti au voit sa vada ceea ce vedeti voi, dar n-au vazut" 49,
pentru vechii Parinti, a nu fi vazut prezenta fizica a Mantui-
torului nostru l:nseamna ca §i cum ar fi stat in afara. Ei deci
au fost l:n afara, dar totu§i nu au fost despartiti de Stanta Bi-
serica, pentru ca, prin gandire, prin lucrare, prin propovaduire,
ei au ajuns sa J:nteleaga tainele credintei, §i-au l:ndreptat pri-
virea spre l:naltimea Sfintei Biserici pe care noi o privim nu
a§teptand-o Inca, ci avand-o. Dupa cum noi am fost man-
tuiti prin patimirea de atunc;,i a Mantuitorului nostru, ei au fast
mantuiti prin credinta in aceea§i patimire care urma sa vina.
Deci ei sunt in afara nu in sensul ca sunt in afara tainei, ci in
afara timpului in cares-a petrecut taina.
17. De aceea, in constructia Cortului Sfant, pentru ca stalpii
de argint din interior sa reziste, s-a poruncit sa fie 1nfipte pi-
roane de arama jur-1mprejur in exterior, prin care Cortul Sfant
sa se pna fixat. A§adar, stalpii de argint sunt fixati in interior,
1nsa piroanele de arama, jur-1mprejur50, iar de ele sunt legate
funii !neat Cortul Stant sa ramana fixat, pentru ca, evident,
ca Sfintii Apostoli sa ramana fermi in stralucirea cuvan-
tului lor, ca 1ntreg Cortul Stant, adica Stanta Biserica, sa ra-
mana neclintit in unitatea credintei, parintii Vechiului Tes-
tament §i profetii au fost randuiti in exterior ca §i piroanele
de arama, ca prin funiile cuvintelor lor sa stranga puternic
inimile propovaduitorilor §i sa uneasca in credinta acest Iaca§
al lui Dumnezeu. Prin urmare, piroanele sunt in exterior,
pentru ca ace§ti oameni au trait 1nainte de timpul Sfintei
noastre Biserici. $i totu§i ii ancoreaza pe cei care sunt in ea,
de vreme ce ei propovaduiesc tainele cere§ti care urmau sa vina
§i, dupa ce acestea s-au aratat, i-au facut pe top sa creada 1n ele.
Pentru ca stalpii din interior sa ramana fixap, 1n exterior piroa-
nele au funii, 1ntrucat, ca sa creada deplin in taina 1ntruparii
49 Le. 10, 24.
50 lei?. 27, 17-19.
Omilia III
Domnului, Sfintii Apostoli au fost sustinuti de propovadu-
irea acelor oameni care au putut sa vada §i sa anunte aceasta
1ntrupare 1nainte de a se 1ntampla. De aceea, cu 1ndreptatire,
msu§i eel dintai dintre Apostoli, adica marele stalp al adevara-
tului Tabernacol, spune: ,,Avem 1ntarirea cuvantului proo-
rocesc, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce stra-
luce§te in loc 1ntunecos" 51 • Prin aceste cuvinte el arata ca,
oricat de sus s-ar 1nalta cineva, el ramane acolo ancorat
prin credinta. Aceasta fa.die a cuvantului profetic deja lu-
mineaza pentru cei care 1nteleg, dar, pentru cei care nu 1n-
teleg, ramane 1nca mvaluita in obscuritatea alegoriei. De aceea
§i prin psalmist se spune despre cuvintele profetilor: ,,Apa 1n-
tunecoasa 1n norii vazduhului" 52, pentru ca, evident, la profep,
cuno§tinta este ascunsa. $i nu fara temei stalpii au fast facup
din argint, iar piroanele, din arama, pentru ca ceea ce Apos-
tolii au propovaduit in mod direct, aceea au spus §i profetii
in mod obscur, prin cuvinte cu un 1nteles tainic. Cu 1ndrep-
tatire, cei care nu au fost clari in propovaduirea lor au fost
desemnati prin arama. Dar Sfintii Apostoli, fiindca au avut
lumina propovaduirii despre taina Mantuitorului nostru,
au fast prefigurati prin stalpi de argint. Trebuie retinut ca ar-
gintul zomaie §i straluce§te, 1nsa arama zomaie, dar nu stra-
luceste, pentru ca propovaduitorii Noului Testament au spus
limpede ceea ce au putut sa gi arate. insa profetii Vechiului
Testament, 1ntrucat au vorbit despre taina cereasca prin
umbra alegoriei, au fa.cut, ca sa zicem aga, sa se auda su:..
netul, dar fara lumina. Deci ceea ce se desemneaza acolo prin
piroane §i stalpi, aid se desemneaza prin pragul dinafara §i
pragul dinauntru.
18. Dar daca 1n acest pasaj 1ntelegem prin ,, poarta" Sfanta
Scriptura, aceasta are doua praguri, in afara §i 1nauntru,
51 II Pt. 1, 19.
52 Ps. 17, 12.
376
Om.ilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pentru ca se imparte intre litera §i alegorie. Pragul din exterior
al Sfintei Scripturi este litera, iar pragul ei din interior este
alegoria. Fiindca prin litera ne indreptam spre alegorie, este
ca §i cum venim de la pragul care este in exterior spre eel care
este in interior. ~i sunt in ea foarte multe pasaje care, inte-
lese du pa litera, zidesc sufletul astfel !neat, prin ceea ce se
impline§te in exterior, sufletul ascultatorului sa fie atras in
interior. Acolo gasim §i indemnuri spre lucrare §i exemple
de virtute. Acolo ni se porunce§te §i ceea ce trebuie sa facem
trupe§te, §i tot acolo, ceea ce este prescris ca trebuie sa sa-
var§im, ne este ilustrat in faptele oamenilor sfinti §i putemici,
astfel !neat, dupa ce recomandarile directe §i exemplele drep-
tilor ne invata sa lucram binele, sa ne indreptam daca putem
pa§ii mintii spre pragul interior, adica spre intelegerea tai-
nica a contemplarii interioare. Straduip-va, va rog, frap prea-
iubiti, sa meditati la cuvintele lui Dumnezeu. Sa nu dispretuiti
cele scrise de Creatorul nostru, care ne-au fost trimise. Mare
este puterea lor, ca prin ele sufletul i§i redobande§te crudura
ca nu cumva frigul nelegiuirii sale sa-1 intepeneasca.
19. In Sfanta Scriptura aflam cele pe care dreptii care au
trait inaintea noastra le-au savar§it cu curaj §i ne inarmam
noi in§ine cu curaj pentru fapta cea buna. Sufletul celui care
cite§te se aprinde de flacara exemplelor sfintilor. El vede
faptele care au fost savar§ite de ace§tia cu barbape §i se revolta
puternic impotriva lui insu§i, ca nu imita unele ca acestea.
De aceea, cu indreptapre, in Cantarea Cantarilor, prin glasul
logodnicului se spune catre logodnica: ,,Gatul tau, ca turnul
lui David, care a fost construit cu metereze. Mii de scuturi
atarna din el, toata armatura vitejilor" 53 • In gat se afla larin-
gele, iar in ace~ta, glasul.
53 Cant. 4, 4.
377
Omilia III
20. Ce este simbolizat prin gatul Sfintei Biserici, daca
nu cuvintele ei sfinte? De vreme ce se mentioneaza ca din el
atarna mii de scuturi, prin acest numar foarte mare se in-
dica totalitatea, pentru ca toata fortificatia noastra este con-
tinuta in textul sfant. Acolo sunt invataturile lui Dumnezeu,
acolo sunt exemplele dreptilor. Daca sufletul se mole§e§te
de la iubirea pentru Creatorul sau, sa asculte ce se spune:
,,Sa iube§ti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta §i
din toata puterea ta" 54 • Poate aluneca spre ura pentru aproa-
pele sau? Sa asculte ce se spune: ,,Sa iube§ti pe aproapele tau
cape tine insup" 55 • Ravneste la bunuri straine? Sa asculte lace
este scris: ,,Sa nu dore§ti bunul aproapelui tau" 56 • Sufletul i
se aprinde din cauza nedreptaP.i care a fost pricinuita de vorba
sau fapta aproapelui? Sa asculte ce se spune: 11 Nu vei cauta
razbunare §i nici nu-ti vei aminti de nedreptatea fraplor tai" 57 •
Sufletul bolnav se aprinde rau de pofta trupeasca? Ca ochiul
sa nu urmeze sufletul, sa asculte ce s-a spus putin mai inainte:
,,Oricine se va fi uitat la femeie, poftind-o, a §i savar§it adulter
cu ea in inima lui" 58 • Poate ca cineva hotara§te sa dea frau
liber sufletului sau sa urasca pe dU§man? Sa asculte ce este scris:
,,lubiti pe vrajma§ii VO§tri, faceti bine celor ce Va urasc59 •
Dar eel care nu a rapit bunuri straine, §i totu§i poate este in
mod irap.onal ata§at de ale sale? Sa asculte ce se spune: ,, Vin-
deti ceea ce aveti §i dati milostenie" 60 • Sufletul celui slab do-
re§te sa se bucure, in acela§i timp, §i de Dumnezeu, §i de lume?
Sa asculte ce este scris: ,,Nimeni nu poate sa slujeasca la doi
54 Mc. 12, 30; Mt. 22, 37; Deut. 6, 5.
55 Mt. 22,39; cf. Lev. 19, 18.
56 leg. 20, 17.
57 Lev. 19, 18.
58 Mt. 5, 28.
59 Mt. 5, 44; Le. 6, 27.
60 Le. 12, 33.

378 Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
domni" 61 • Altul pastreaza ce are nu pentru ceea ce-i este strict
necesar, ci pentru placerea dorintei? Sa asculte ce se spune:
,,Cine nu se va fi lepadat de tot ce are nu poate sa fie uce-
nicul Meu" 62 • Caci unii parasesc toate pe care le au; multi
altii insa renunta §i ei la ce au, chiar avandu-le inca in sta-
panire, pentru ca pastreaza ceea ce au pentru nevoie, astfel
incat sa nu se lase infranti de pofta. Cineva dore§te sa se le-
neveasca §i refuza sa ia asupra sa osteneala pentru Domnul,
chiar daca ii stain putere? Sa asculte ce este scris: ,,Cel ce
nu aduna cu Mine risipe§te" 63 • A§adar, se spune ca de gatul
Bisericii - adica de propovaduirea cuvantului sfant, care
este asemanatoare tumului lui David prin fortificaga sa §i prin
inaltime - atama mii de scuturi, cad cate invataturi sunt in ea,
atatea fortificatii sunt pentru inima noastra.
21. Astfel, pentru a ne pastra nevinovatia, ne grabim noi,
chiar §i atunci cand suntem raniti de aproapele, sa induram
cu smerenie? Sa ne vina Abel inaintea ochilor, eel despre
care este scris §i ca a fost ucis de fratele sau, §i nici nu citim
ca is-a impotrivit64 • Putem pastra sufletul curat §i in uniunea
conjugala? Trebuie sa-1 imitam pe Enoh care, de§i casatorit,
a umblat cu Dumnezeu §i nus-a mai aflat, pentru ca Dum-
nezeu 1-a luat dincolo 65 • Ne grabim noi sa punem poruncile
lui Dumne_zeu mai presus de interesul nostru lumesc? Sa-I
privim pe Noe care, dupa ce grija casei a trecut-o in plan
secund, la porunca Domnului Atotputernic, timp de o suta
de ani s-a ocupat de construirea unei corabii 66 • Ne straduim
61 Mt. 6, 24.
62 Le. 14, 33.
63 Le. 11, 23.
64 Fe. 4, 8.
65 Cf Fe. 5, 22-24.
66 Cf Fe. 6, 14.
379
Omilia III
sa luam asupra noastra virtutea supunerii? Trebuie sa luam
aminte la Avraam care, parasind casa, rudele §i locul natal67,
·s-a supus poruncii de a pleca in locul pe care urma sa-1 pri-
measca drept mo§tenire, dar a plecat ne~tiind incotro merge68 •
Pentru mo§tenirea ve§nica, el a fost gata sa trimita la moarte
pe fiul sau preaiubit pe care-I primise ca mo§tenitor. Fiindca
nu a ezitat sa ofere Domnului pe unicul sau fiu, el a primit
in semintie intreaga multime a neamurilor69 • Simplitatea
conduitei morale ne place? Sa-I privim pe Isaac pe care li-
ni§tea vietii sale 1-a impodobit in fata Dumnezeului Atot-
puternic. Se cauta cum poate sa fie dobandita taria neobo-
selii in osteneala? Sane amintim de Iacov care, dupa ce a §tiut
sa slujeasca neobosit unui om70, a ajuns la 0 a§a virtute meat
nu a putut sa fie covar§it de ingerul care lupta cu eF1 • Incercam
noi sa biruim ispitele trupului? Sane amintim de Iosif care,
de§i stapana 11 ademenea, s-a straduit sa se pastreze in absti-
nenta trupeasca, chiar punandu-§i viata in pericol72 • Astfel
se face ca, fiindca a §tiUt sa-§i stapaneasca bine madularele,
a ajuns stapanitorul intregului Egipt. Cautam s~ dobandim
blandete §i rabdare? Sane intoarcem privirile spre Moise care,
de§i conducea §ase sute de mii de barbati inarmati, fara a se
numara copiii §i femeile, este descris ca a fost eel mai bland
dintre toti oamenii care locuiau pe fata pamantului73• Ne aprin-
dem de zelul dreptatii impotriva patimilor? Sa ne intoarcem
privirile spre Finees care, stra.pungand cu lancea pe desfra-
nati, a intors poporul la castitate §i, prin mania sa, a potolit
67 Cf Fe. 12, 5.
68 Evr. 11, 8.
69 Cf Fe. 22, 16-17.
7° Cf Fe. 29, 20; 29, 25; 30, 29.
71 Fe. 32, 25.
72 Cf Fe. 39, 12-20.
73 Num. 12, 3.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
mania lui Dumnezeu74 • Cautam, in situatii cu final nesigur
, I
sa punem mai presus nadejdea in Atotputemicul Dumnezeu?
Sane reamintim de Iosua care, pentru ca a pornit cu sufletul
deplin incredintat la batalia cu final nesigur, a ajuns fara pre-
get la biruinta75 • Dorim sa Iasam la o parte resentimentele §i
sa ne largim inima prin bunavointa? Sane gmdim la Samuel76
care, alungat de popor de la conducere, atunci cand acela§i
popor i-a cerut sa se roage Domnului pentru el, i-a raspuns:
,,Departe de mine acest pacat inaintea Domnului, de a inceta
a ma ruga pentru voi77 • Acest om sfant a fost convins ca savar-
§e§te un pacat dad nu le-ar fi rasplatit, prin harul bunavo-
intei, cu rugaciune, celor pe care-i rabdase ca vrajma§i pana
la alungarea de la conducere. $i iara§i, atunci cand la porunca
Domnului, a fost trimis sa-1 unga pe David ca rege, Samuel
a raspuns: ,,Cum sa ma due? Saul ma va afla §i ma va ucide" 78 •
$i totu§i, fiindca §tia ca Dumnezeu era maniat pe Saul, el s-a
intristat cu atata durere, incat Insu§i Domnul i-a spus: ,,Pana
cand 11 vei plange pe Saul, de vreme ce Eu m-am lepadat
de el" 79 ? Sa ne gandim, a§adar, cata ardoare a iubirii infla-
carase sufletul lui, ca il plangea pe eel de care se temea ca
va fi ucis. Vrem noi sane ferim de un om de care ne temem?
Trebuie sa luam aminte, cu mintea treaza, ca noi in§ine sa nu
intoarcem raul prin rau celui de care fugim, daca, poate, gasim
momentul. Sane reamintim, prin urmare, de David care §i-a dat
seama ca ar fi putut sa-1 ucida pe regele care-I urmarea §i to-
tu§i, de§i ar fi putut sa-1 loveasca, a ales binele pe care el tre-
buia sa-1 fad, nu raul pe care acela merita sa-1 patimeasca:
74 Cf Num. 25, 7; 25, 8; 25, 11.
75 Cf Ios. 3, 5-8.
76 Cf I Rg. 8, 5-6.
77 I Rg. 12, 23.
78 I Rg. 16, 2.
79 IRg. 16, 1.
381
Omilia III
,,Departe de mine sa ridic mana asupra unsului Domnului" 80 •
$i cand Saul, mai tarziu, a fost ucis de du§mani, pe el, pe eel
care cat timp a trait 1-a urmarit ca prigonitor, mort fiind acum,
1-a plans81 • Ne-am hotarat sa vorbim deschis puternicilor
acestei lumi atunci cand ei gre§esc? Sa ne readucem in minte
autoritatea lui loan care, dezaproband nelegiurea lui Irod,
nu s-a temut sa fie omorat pentru dreptatea cuvantului sau82 •
$i cum Hristos este Adevarul, pentru Hristos §i-a dat viata,
fiindca §i-a pus sufletul pentru adevar. Ne grabim noi sa
ne dam trupul mortii pentru Dumnezeu? Sane gandim la
Petru care biciuit fiind, se bucura, care lovit fiind, a opus
rezistenta capeteniilor, care a dispretuit viata sa pentru viata
ve§nica" 83 • Suntem noi gata sa condamnam raul mergand
pana la dorirea mortii? Sane indreptam privirile spre Pavel
care, pregatit nu numai pentru a fi inlantuit, ci §i sa moara
pentru Hristos, nu considera viata sa mai pretioasa decat
propria persoana84 • Cautam noi ca inima noastra sa se aprinda
de focul iubirii? Sa meditam la cuvintele lui loan pentru ca
din tot ce spune emana focul iubirii.
22. A§adar, pentru ca peste tot in glasul scrierilor sfinte
descoperim fortificatia acelei virtuti pe care o cautam, ,,mii
de scuturi atarna din ea, toata armatura vitejilor" 85 • Caci, daca
vrem sa luptam impotriva duhurilor rautatii86, sa cautam la
gatul Bisericii care a fost inaltata pentru rtoi ca tumul lui David,
adica sa cautam in cuvantul sfant armele care sa ne apere,
80 I Rg. 24, 7; Cf I Rg. 26, 11.
81 Cf II Rg. 1, 17.
82 Mc. 6, 18-27.
83 Cf Fapte 5, 40-41.
84 Cf Fapte 20, 22-24.
85 Cant. 4, 4.
86 Cf Ef. 6, 12.
 ····--··-------- ---------------------------------------------~,-·,--
382
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ca prin discernerea invataturii sa dobandim virtutea care ne
ajuta impotriva patimilor. Iata, ne straduim sa stam tari impo-
triva puterilor vazduhului87? in acest turn gasim armatura
pentru sufletul nostru, ca de aici luam invataturile Creatorului
§i tot de aici luam exemplele celor dinaintea noastra, prin care
ne inarmam cu arme de nebiruit impotriva du§manilor no§tri.
Cand dore§ti sa inaintezi intr-o virtute §i o vezi acolo deja dusa
la desavar§ire de catre Parinti, iti gase§ti acolo armatura
prin care vei fi aparat irnpotriva asalturilor duhovnice§ti.
Mii de scuturi, intr-adevar, atarna din ea. Daca cineva do-
re§te sa lupte, s-o faca, sa-§i protejeze pieptul cu virtutile care
se desprind din ea §i sa trimita Iancile cuvintelor.
23. Trebuie retinut ca se spune ca turnul este construit
cu fortificatii. Or fortificatiile au acela§i rol ca §i scuturile,
pentru ca §i unele, §i celelalte 11 apara pe luptator. Dar intre
ele este o deosebire, fiindca scutul il purtam, pentru apa-
rarea noastra, oriunde vrem, dar de fortificatie putem fi apa-
rati fara a putea sa o purtam cu noi. Scutul 11 avem in mana,
nu §i fortificatia. Ce prefigureaza deosebirea intre fortificatii
§i scuturi, daca nu aceea ca in textul sfant, pe de o parte, citim
minunile Parintilor care ne-au precedat, iar pe de alta parte
aflam virtutile in vederea bunei lucrari? Acolo, intr-adevar,
aflam ca unul a putut sa desparta apele marii88, altul, sa opreasca
soarele89, altul, sa invie mortul90, altul, sa ridice, prin cuvant,
un paralitic91 , altul, sa tamaduiasca bolnavii prin umbra sa92,
87 Cf Ef. 2, 2.
88 Cf le§. 14, 21.
89 Cf Ios. 10,12-14.
9° Cf III Rg. 17, 24; IV Rg. 4, 36-38; Mt. 9, 18; 9, 23-26; Le. 7, 11-17;
In 11, 17-45; Fapte 9, 36-43.
91 Cf Mt. 9, 1-8; Mc. 2, 1-12; Le. 5, 17-26; Fapte 9, 33-34.
92 Cf Fapte 5, 15.
- ----
. .- . ----~---------
Omilia III 383
altul, cu haina lui, sa indeparteze frigurile 93 • Dar toti ace§tia
au fost blanzi, cu indelunga rabdare §i arzatori de zelul drep-,
tapi; au fost bogati prin propovaduirea cuvantului §i, totodata,
cu mare mila. Minunile lor dau marturie ca spuneau adevarul
despre Dumnezeu, fiindca n-ar face astfel de lucruri prin El,
daca nu ar spune adevarul despre El. Cat de credincio§i,
cat de smeriti, cat de binevoitori au fast, faptele lor 0 mar-
turisesc. A§adar, daca noi suntem atra§i de credinta pe care
am primit-o prin propovaduirea lor, privim minunile care
insotesc vorbirea lor §i suntem intariti in credinta pe care
am primit-o de la ei. Ce sunt, aiiadar, minunile lor, daca nu
fortificatiile noastre? Putem fi aparati prin ele §i totu§i nu
le stapanim prin voia noastra libedt cad unele ca acestea nu
putem sa facem. Scutul 1nsa 11 avem in mana ;;i ne apara,
pentru ca virtutea rabdarii, virtutea milostivirii stau §i In pu-
terea voii noastre libere, prin harul dat noua de mai inainte,
;;i ne ;;i apara de primejdia du;;manului. Turnul nostru este
deci construit cu fortificatH §i mii de scuturi atarna din el,
pentru ca in Sfanta Scriptura pe de o parte ne ascundem
sub minunile Parintilor de Ulncile du;;manului, ;;i pe de alta
parte in modul lor sfant de vietuire avem arme care ne apara
pe care le putem tine chiar n1 mana prin lucrare. Trebuie sa mai
remarcam ca pragul portii masoara o trestie. Dar trestia cu-
prinde ;;ase coti ;;i o palma, pentru ca in Sfanta Scriptura se
gase;;te ;;i invatatura lucrarii desavar§ite, §i inceputul con-
templarii celor de Sus. Daca, in acest pasaj, poarta prefi-
gureaza pe fiecare propovaduitor 1n parte, pragul dinafara
portii este viata activa, iar pragul dinauntru1 viata contem-
plativa. Prin prima se pa;;e;;te in credinta, prin a doua se zore§te
spre vederea lui Dumnezeu. Aceea dinafara face ca fiecare in
parte sa vietuiasca bine, a§a cum se cuvine; aceasta dinauntru
93 Cf Fapte 19, 12.
384 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

il indreapta sa ajunga, de la buna vieµiire la bucuriile ve~mice.

Dar ne ajunge astazi cat am vorbit despre acestea. Caci, tre-
cand de la una la alta, am vorbit prea mult timp. Sa lasam
cele ce urmeaza pentru o alta expunere, pentru a ne reface Omilia IV
fortele prin tacere, nadajduind in Cuvantul Care traie;;te §i
imparate§te impreuna cu Tatal, in unime cu Duhul Stant,
Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin. 1. Omul a carui infati;;are era ca infati§area aramei ,,a ma-
surat pridvorul portii, de opt coti, iar stalpul lui1, de doi coti" 2 •
Ca sa nu credem ca acest pridvor este in afara portii, adauga:
,,dar pridvorul portii era inauntru" 3 . Ce se prefigureaza prin
pridvorul dinauntru, daca nu largimea vietii ve§nice care,
in stramtoarea vietii de acum, deja se zamisle§te in suflet prin
nadejde? Despre aceasta se spune prin psalmist: ,,Intrati pe
portile Lui prin marturisire §i in curtile Lui cu cantari care-L
marturisesc" 4 • Cand ne marturisim pacatele cu lacrimi, intram
pe poarta stramta a vietii. Dar dupa aceea, cand vom fi con-
du§i la viata ve§nica, vom intra in curtile portii noastre prin
cantari de lauda care-L marturisesc, pentru ca acolo nu va
mai fi stramtoare, atunci cand bucuria sarbatorii Ve§nice ne
va fi cuprins. Din cauza stramtorii marturisirii noastre, Ade-
varul zice: ,,Intrati prin poarta cea stramta" 5 • Dar atunci cand
psalmistul i§i exprima mcredintarea ca va fi primit in largimea
bucuriei ve§nice, zicea: ,,Pus-ai in loc intins picioarele mele" 6 •
A§adar, in curte se ajunge prin poarta, pentru ca la largimea
sarbatorii se ajunge de la ingustimea marturisirii. Acele bucurii
care, la David, sunt numite ,,curti", la Iezechiel sunt numite

1 In fata pridvorului, doua coloane inalte (1n latinafrontes, ,,fron-

tispiciu") 1ncadrau deschizatura portii (n. ed.).
2 Iez. 40, 9.

3 Iez. 40, 9.

4 Ps. 99, 4.

5 Mt. 7, 13.

6 Ps. 30, 9.
 - - ---- ----------~~,,
386 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
,, pridvor dinauntru". De aceea, se §i spune ca acest pridvor
masura opt coti. Acolo trebuie primiti toti care acum §i sta-
ruiesc In savar§irea lucrarii §i suspina dupa bucuriile Ve§nice
prin harul contemplatiei.
2. Nu mtamplator masura pridvorului este fixata la opt cop,
pentru ca totalitatea timpului se rote§te in §apte zile. Dar ziua
ve§nica, urmand celor §apte zile, completandu-le, este a opta.
De aceea, chiar psalmistul, gandindu-se la ziua mvierii, fiindca
urma sa vorbeasca de asgrimea Judecatii finale, a dat acest
titlu psalmului sau: ,,Referitor la sfar§it, psalmul lui David,
pentru a opta117 • Ca sa arate ca acea zi, pe care o nume§te a opta,
era o zi de spaima infrico§atoare, el a continuat la lnceputul
psalmului: ,,Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine,
nici cu urgia Ta sa ma certi" 8 • in vremea de acum, tot omul este
certat cu biciul necazurilor §i este lndreptat prin mustrari,
dar este mustrat cu blandete, nu cu manie. insa la acea ju"'-
decata aspra, orice osandire sau mustrare vor fi furie §i
manie, pentru ca, dupa condamnare nu mai exista iertare.
Ratiunea acestui numar opt este ca, dupa sabat, Domnul a
binevoit sa lnvie din moarte. De buna seama, ziua Domnului,
care este a treia zi de la moartea Domnului, este socotita a opta
mcepand de la crearea zilelor, pentru ca ea urmeaza pe a §aptea.
De aceea, lnse§i patimile cu totul adevarate ale Mantuitorului
nostru §i Invierea Sa cu totul adevarata, au prefigurat prin
zilele Patimilor Sale ceva anume cu privire la trupul Sau.
Caci a §asea zi a patimit, In ziua sabatului S-a odihnit In mor-
mant, iar in ziua Domnului a lnviat din moarte9 • Pentru noi,
viata pamanteasca este Inca a §asea zi, pentru ca o traim in
dureri §i ne purtam crucea in stramtorari. De sabat ca §i cum
Ps. 6, 1.
7 10 Eccl. 11, 2.
Ps. 6, 2.
8 11 In limba latina este utilizat termenul frontes care literal s-ar tra-
9 Ziua a ;;asea este vineri, ziua a ;;aptea este samba.ta, adica sa-
batul la iudei, iar ziua a opta este Duminica, sau ,,ziua Domnului"
cum o nume;;te Sfantul Grigorie (n. ed.).
Omilia IV 387
ne odihnim in mormant, pentru ca ajungem la odihna sufle-
tului dupa viata in trup. In ziua Domnului, evident a treia
dupa Patimire, respectiv, dupa cum am spus, a opta dupa
creape, deja vom mvia din morti cu trupul §i ne vom bucura
1n slava sufletului inclusiv impreuna cu trupul. A§adar, ceea ce
Mantuitorul nostru a facut in chip minunat cu privire la Sine,
aceea a prefigurat cu adevarat cu privire la noi, incat §i la noi
sa fie §i patimire 1n ziua a §asea, §i odihna mtr-a §aptea, §i slava
sa urmeze intr-a opta. De aceea se spune prin Solomon:
Jmparte o bucata :in §apte i;;i chiar in opt, caci nu §tii ce ne-
norocire urmeaza sa fie pe pamant" 10 • impartim o bucata in
§apte §i, In acela§i timp, in opt, cand randuim mtr-a§a un mod
cele ce se petrec in i;;apte zile, !neat sa ajungem prin acestea
la bunataple vei;;nice, cand lucram 1n vremea de acum cu toata
grija cele spre mantuire ca sa evitam mania infrico§atoarei
Judecati care urmeaza. Deci pridvorul dinauntru masoara
opt coti, pentru ca prin lumina care urmeaza zilei a §aptea
ni se deschide intinderea ve§niciei.
3. Dar nimeni nu va ajunge la ea daca nu va fi pazit aid
pe pamant, in sufletul evlavios, iubirea pentru Dumnezeu
§i pentru aproapele. De aceea se adauga: ,,lar stalpul lui 11 , de
doi coti". Stalpul portii reprezinta meritele din viata pa-
manteasca. Dupa cum pridvorul dinauntru trebuie inteles
a prefigura odihna ve§nica, tot astfel prin stalpul portH tre..,
buie sa fie simbolizata calitatea vietii pamante§ti. Stalpul
portii masoara deci doi coti, pentru oricine se va fi straduit
aid sa slujeasca iubirii pentru Dumnezeu §i pentru aproapele,
ajunge la curtea ve§niciei. A§adar, pentru a avea masura de doi
duce ,,fata", ,,fatada" unei cladiri. Textul ebraic arata ca aid Iezechiel
se referea la cele doua coloane care incadrau pe dinafara deschizatura
portii (n. ed.).
388 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
coti, viata noastra trebuie sa fie indreptata prin dragoste,
in fiecare zi, spre iubirea pentru Dumnezeu §i, totodata,
pentru aproapele nostru. Caci nu este dragoste adevarata,
daca are mai putin de doi coti. De aceea §i Moise, cand prin
culorile ve§mintelor prefigura virtutile ale§ilor, a poruncit
sa fie folosita pentru impodobirea Marelui Preot o stofa sta-
cojie12 vopsita de doua ori. Ce se prefigureaza prin stofa sta-
cojie, daca nu dragostea care se aprinde prin flacara iubirii?
Dar stofa stacojie se vopse~te de doua ori, pentru ca dragostea
noastra se aprinde nu numai de iubirea pentru Dumnezeu,
ci §i de iubirea pentru aproapele nostru. Daca cineva astfel
II iube§te pe Dumnezeu, !neat lasa la o parte grija pentru
aproapele care i-a fost mcredintat, pentru el stofa stacojie a fost
vopsita doar o singura data. Iar daca cineva iube§te aproa-
pele astfel, !neat i se mic§oreaza ravna cu care ar fi trebuit
sa arda catre Dumnezeu, nici in el culoarea vopselei nu mai
este impregnata de doua ori. Prin urmare, trebuie §i sa-i iu-
bim pe cei impreuna cu care vietuim, §i sa suspinam cu toata
dorirea catre Acela prin care putem cu adevarat sa fim vii.
Iata, a§adar, ca noi, cei care suntem vazuti a fi imbracati in
haina deprinderilor evlavioase, la credinta §i la ascultarea
cuvantului Atotputernicului Dumnezeu am venit de la di-
verse calitati ale vietuirii lume§ti, §i ne-am adunat in armonia
· Sfintei Biserici de la patimi neasemanatoare, astfel meat deja
sa se vada ca s-a implinit clar ceea ce se spune de catre lsaia
referitor la Biserica fagaduita: ,,Lupul va locui laolalta cu mielul,
§i l~opardul se va culca Ianga ied" 13. Astfel, datorita profun-
zirrlii sfintei iubiri, lupul locuie§te laolalta cu mielul, pentru ca
cei care au fost rapitori in veacul acesta convietuiesc in pace
impreuna cu cei blanzi §i binevoitori. Leopardul se cµlca
12 Cf Iefi. 28, 5.
13 Is. 12, 6.
389
Omilia IV
Ianga ied, pentru ca omul care a fost pMat de urmele paca-
telor sale se armonizeaza in smerenie cu eel care se dispre-
tuie§te pe sine §i recunoa§te ca este pacatos 14 • Cu privire la
aceasta mai adauga: ,,Vitelul §i leul ~i oaia vor ramane Im"'
preuna" 15, pentru ca §i eel care prin inima infranta16 se aduce
pe sine jertfa Domnului in fiecare zi, §i eel care asemenea
unui leu se infurie foarte tare din cruzime, §i eel care asemeni
oii staruie§te in simplitatea nevinovatiei sale, toti sunt adu-
nati in tarcul Sfintei Biserici. Iaai cum este dragostea aceasta
care aprinde sufletele diferite, le 1nflikareaza, le invapaiaza
§i le schimba intr-o singura infclti~are, ca cea a aurului.
Dar avand in vedere ca cei ale§i iubesc a~a, este strict necesar
ca ei sa se grabeasca spre Acela pe Care doresc sa se invred-
niceasca sa-L vada cu o ve§nidi bucurie in cer. Caci Unul este
Domnul §i Rascumparatorul nostru, Care, aici, une§te ini-
mile ale§ilor Sai intr-o singurl simtire §i le atata, prin ravna
dinauntrul lor, catre iubirea pentru cele de Sus. De aceea, §i
acolo se adauga: ,,$i un prune ii va mana" 17• Cine este acest
prune, daca nu Cel despre Care este scris: ,, Un prune S-a nas-
cut pentru noi, un fiu ne-a fost dat" 18 • El mana oamenii cu care
locuie§te J:mpreuna, pentru Ca aprinde zilnic In ei flacara raV"'
nei interioare, ca nu cumva inimiJe lor sa se lipeasca de lucnt.'.:
rile pamante§ti. A-i mana, pentru El, 1nseamna sane aprinda
14 Semnificatia leopardului f}i a petefor de pe blana sa este pr~~
luata de Sfantul Grigorie de la Ieremia: ,,Poate leopardul sa-~i schimbe
petele sale?" (Ier. 13, 23). Iedul, ca ~i toate caprele1 sunt pentru Sfantul
Grigorie simbolul celor pacatof}i in general, pentru ca Insu§li Mantui~
torul aseamana pe cei care merg la osanda cu aceste animale (Mt. 25,
33) (n. ed.).
15 Is. 11, 6.
16 Aluzie la Ps. 50, 19.
17 ls. 11, 6.
18 Is. 9, 6.
390 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
neincetat de iubirea pentru El, ca nu cumva noi, iubindu-ne
reciproc, sa ramanem cu sufletul in acest loc de surghiun;
ca nu cumva sa 1ndragim atat de mult lini§tea acestei vieti,
!neat aceasta sane duca spre uitarea patriei noastre cere§ti;
ca nu cumva sufletul, desfatat de prosperitate, sa se 1mpie-
treasca. De aceea, El amesteca darurile cu necazurile, ca tot
ceea ce ne desfata 1n aceasta viata sa devina amar pentru noi
§i ca sa 1nalte in sufletul nostru acel foe care sa ne puna in
mi§Care ne!ncetat spre ravna cereasca, Sa ne atate §i, ca Sa spun
a§a, sa ne mortifice cu desfatare, sa ne crucifice 1n mod placut,
sa ne 1ntristeze umplandu-ne de veselie. Un prune ne mana,
pentru ca Cel Care S-a facut putin mai mic decat 1ngerii, prin
iubirea pe care ne-a acordat-o, nu ne lasa sa ne 1nrada-
cinam sufletul in aceasta lume. A§adar, stofa stacojie este,
in ceea ce ne prive§te, vopsita de doua ori, daca noi §i iubim,
aid, pe aproapele nostru ca pe noi m§ine §i ne grabim spre
Autorul a toate, 1mpreuna cu cei pe care-i iubim. Prin urmare,
daca viata noastra se imbiba de doua ori de iubire deplina,
pentru noi stalpul portii masoara doi coti. Prin denumirea
de poarta poate fi prefigurat fie invatatorul, fie textul sfant, fie
desigur, credinta. Prin masura celor doi coti nu este nepotrivit
sa mtelegem iubirea pe care 0 propovaduie§te acela care mvata
iubirea pentru Dumnezeu §i pentru aproapele. Caci aceea este
adevarata §tiinta, cea care zide§te credinta §i acea credinta este
viguroasa, care se manifesta prin iubirea pentru Dumnezeu §i
pentru aproapele. Urmeaza: Mai departe iatacurile care da-
11
deau spre calea dinspre rasarit: trei de 0 parte §i trei de cealalta
parte, §i 0 singura masura pentru toate trei" 19•
4. Ce sunt iatacurile care marcheaza calea spre Ras~rit,
deja am spus mai mainte §i nu socotim necesar sa dezvoltam
19 Iez. 40, 10.
OmiliaIV 391
mai mult aceste lucruri. Dar trebuie sa ne intrebam ce m-
seamna aceasta: "Trei de o parte §i trei de cealalta parte".
De buna seama, iatacurile care dadeau spre calea dinspre
Rasarit sunt inimile celor inflacarati de iubirea pentru
Dumnezeu. Atat cei care au fost ale§i pe vremea Vechiului
Testament, cat §i cei care le-au urmat in Noul Testament,
fara indoiala au fost cu totii aprin§i de iubirea Sfintei Treimi.
Caci ei n-ar fi iubit cu adevarat pe Dumnezeu, daca nu ar fi
primit harul acestei Treimi, Care este Dumnezeu. Asadar,
1nspre calea spre Rasarit sunt trei iatacuri de o parte '§i trei
de cealalta parte, pentru ca, de vreme ce a binevoit sa se 1n-
trupeze intre vechii Parinti §i noii Parinti, Domnul a aparut
ca o cale spre Rasarit in mijlocul iatacurilor care au fost im-
podobite cu frumusetea adevarata datorita recunoa§terii
Treimii. Daca, pe de alta parte, ne raportam la numarul trei"11
al virtutilor ale§ilor, sunt trei virtuti fara de care un om,
deja capabil de o oarecare lucrare, nu poate fi mantuit: cre-
dinta, nadejdea §i dragostea. $i fiindca la vechii Parinti a fost
aceea§i credinta, nadejde §i dragoste care a fost la noii inva-
tatori, iatacurile sunt descrise ca fiind a§ezate spre calea din-
spre Rasarit, trei de o parte §i trei de cealalta parte.
5. Sau, desigur, pentru ca trei au fost categorile de Parinti
in vechime, alte trei categorii de noi Parinti le urmeaza in
timpul harului. Caci vechiul popor a avut pe parintii sai
dinainte ~e Lege, apoi pe cei de sub Lege §i dupa aceea a avut
profetii. In noul popor, mai intat evreii au fost parga celor
care au crezut, apoi multimea neamurilar i-a urmat in cre-
dinta §i, 1n continuare, la sfar§itul veacurilor, restul evreilor se
va mantui20 • De vreme ce Intruparea Domnului a implicat,
mtr-o prima serie, Parintii mainte de Lege, Parintii din timpul
Legii §i, in cele din urma, profetii, iar in urmatoarea serie,
° Cf Rom. 9, 27.
2
 --~-----
392 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
credincio§ii din randul evreilor, credincio§ii din randul nea-
murilor, pentru ca la sfar§it sa adune restul poporului evreu,
se mentioneaza ca drumul dinspre Rasarit are trei iatacuri
de o parte §i trei de cealalta parte. Dar nu este nepotrivit sa in-
terpretam acestea ca reprezentand trei categorii de credincio§i.
Caci atatin Vechiul cat §i in Noul Testament1 o categorie este
a propovaduitorilor, alta, a celor care se infraneaza §i alta,
a sotilor credincio§i. De aceea, profetul nostru, intr-un verset
anterior, a vazut trei oarneni mantuiti: Noe, Daniel §i Iov 21 •
Prin ace§tia trei sunt desemnati propovaduitorii, cei care se
infraneaza §i cei casatoriti. Astfel Noe a condus area pe ape
§i de aceea a intruchipat pe cei care conduc22 • Daniel, la curtea
regala, s-a dedicat abstinentei23 §i pentru aceasta a desemnat
viata celor care se infraneaza. Iov/ fiind insotit prin casa-
torie §i purtand grija propriei case, a placut lui Dumnezeu24,
prin el in mod vrednic este reprezentata categoria sotilor
credincio§i. Caci §i inainte de venirea Mijlocitorului au existat
§i propovaduitori, §i oameni care s-au infranat, §i soti cre-
dincio§i care sa a§tepte venirea Lui §i sa doreasca sa-L vada
cu setea unei mari ravne, dar §i dupa aceea exista, dupa
cum putem constata, §i propovaduitori, §i din cei care se in-
franeaza, §i soti fideli care deja nu-§i mai doresc sa Se in-
trupeze Mantuitorul nostru, ci sa ajunga sa-L contemple in
slava maretiei Sale. Iata de ce calea dinspre Rasarit are trei
iatacuri de 0 parte §i trei de cealalta parte, dupa cuvantul
psalmistului care spune despre aceasta cale, adica despre
Mantuitorul nostru: Jn jurul lui, corturile lui" 25 •
21 Cf Iez. 14, 14.
22 Cf Fe. 7, 1-17.
23 Cf Dan. 1, 16.
24 Cf Iov 1, 8.
25 Ps. 17, 12.
-------
Omilia IV 393
6. Dar trebuie sa cercetam cu deosebita atentie §i acest
cuvant pe care-I spune, ca era ,,o singura masura pentru
toate trei". De vreme ce starea propovaduitorilor depa§e§te
cu mult in excelenta starea celor care se infraneaza §i sunt
tacuti, iar starea celor care se infraneaza se distinge mult fata
de cea a sotilor, ce inseamna ca era 0 singura masura pentru
toate trei? Fara indoiala, oamenii casatoriti, de§i lucreaza
binele §i doresc sa-L vada pe Dumnezeul Atotputernic, totu§i
se ocupa cu grijile casei §i, pentru ca obligatia ii constrange,
i§i impart sufletul intr-o parte §i-n cealalta. Cei care traiesc
in abstinenta s-au indepartat de activitatile acestei lumi §i
se infraneaza de la placerea trupului, chiar intr-o casatorie
legitima, nu se implica in nici o grija pentru sotie §i copii,
nici in necazurile §i greutatile familiale. Propovaduitorii insa
nu numai ca se infraneaza de la patimi, ci §i pe altii ii impie-
dica sa pacatuiasca, ii indreapta spre credinta, ii invata sa se
straduiasca la o buna vietuire. $i atunci cum este o singura
masura pentru ace§ti oameni a caror viata nu este la unul §i
acela§i nivel? Este o singura masura pentru toti trei, pentru
ca, de§i este o mare diversitate a meritelor acestora, totu§i
nu este deosebire intre ei in ceea ce priveste credinta spre care
i§i incoarda vointa. Caci aceea§i credinta care-i intare§te pe
unii in lucrurile mari, sustine slabiciunea celorlalti in lucru..,
rile mici. De buna seama1 este o singura masura, pentru ca
la rasplata finala, de§i nu va fi aceea§i demnitate pentru toti,
totu§i viata fericita va fi aceea§i pentru toti. Iata de ce insu§i
Domnul spune: Jn casa Tatalui Meu multe loca§uri sunt" 26 •
De altfel, lucratorii care au fost adu;ii in vie, de§i au venit la ore
diferite, au primit un singur dinar.Prince logica multele lo-
ca§uri corespund unui singur dinar, daca nu prin aceea ca
demnitatea celor fericiti va fi diferita, dar, totu§i, una singura
va fi odihna rasplatii Ve§nice? Cu toate ca meritul fiecaruia
26 In 14, 2.

394 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
m parte este diferit, nu va fi o diversitate a bucuriilor: de§i unul
se bucura rnai putin §i altul rnai rnult, totu§i o singura bucurie
ii invesele§te pe toti, aceea de a-L vedea pe Creatorul lor.
7. Aceasta a§a trebuie inteleasa §i cu referire la Parintii
cei vechi, §i cu privire la Parintii cei noi: calea spre Rasarit
are trei iatacuri de o parte §i trei de cealalta parte, §i toate trei
au aceea§i rnasura, fiindca aceea§i credinta §i acela§i devota-
rnent care au stapanit inirnile parintilor Vechiului Testament,
au urnplut §i inirnile celor care le-au urrnat in tirnpul Noului
Testament, dupa cum se spune prin Pavel: ,,Avand insa
acela§i duh al credintei, dupa cum este scris: «Crezut-arn,
pentru aceea am §i grait», §i noi credern, pentru aceea §i
graim." 27 • Vechii Parinti duhovnice§ti au crezut ca Durnnezeul
Atotputernic este Treirne, aceea§i Treirne despre Care noii
Parinti au vorbit !impede. Caci Isaia a auzit cetele ingere§ti
care strigau: ,,Sfant, sfant, sfant este Dornnul Durnnezeul
Savaot" 28 • Casa se arate Treirnea persoanelor, cuvantul ,,sfant"
este spus de trei ori; dar ca sa se arate ca una singura este fiinta
Treirnii, nu se afirrna ca ,,sunt Durnnezeii Savaoti", ci ,,este
Dornnul Durnnezeul Savaot". Sirntind la fel acest lucru, David
zice: ,,Binecuvinteaza-ne pe noi, Durnnezeule, Durnnezeul
nostru, binecuvinteaza-ne pe noi, Durnnezeule" 29 • Dupa ce
a spus de trei ori Durnnezeu, ca sa se arate ca Acesta este Unul,
a adaugat: ,,$i sa se team.a de El toate rnarginile parnan-
tului"30. Pavel vorbe§te despre aceasta: ,,Pentru ca de la El,
§i prin El, §i mtru El sunt toate" 31 . De la El, adica de la Tatal;
prin El: prin Fiul; mtru El: intru Duhul Stant. Dupa ce spusese
27 II Cor. 4, 13; Ps. 115, 1.
28 Is. 6, 3.
29 Ps. 66, 7-8.
30 Ps. 66, 8.
31 Rom. 11, 36.
395
Omilia IV
de trei ori El, a adaugat: ,,Slava Lui m vecii vecilor. Arnin" 32 .
A§adar nu spune ,,Lor", ci ,,Lui". Zicand de trei ori ,,El", Pavel
a deosebit persoanele §i adaugand ,,slava Lui", nu a irn-
partit fiinta. Fiindca una singura este credinta la vechii
Parinti §i la cei noi, se precizeaza, pe buna dreptate, ca rna-
sura iatacurilor este una pentru toate trei. Acest lucru se repeta
cu alte cuvinte cand se adauga: ,,$i 0 singura rnasura a stal-
pilor de o parte §i de cealalta" 33 .
8. Masura stalpilor este §i de o parte §i de cealalta34, pentru
ca Parintii no§tri, atat cei care au venit rnai intai in tirnpul
Vechiului Testament cat §i cei care au venit dupa aceea m tirn-
pul Noului Testament, se unesc printr-o singura credinta
in Mijlocitor. De vrerne ce ei sunt plini de iubire pentru El,
i§i potolesc trupul prin mfranare, lurnineaza inirnile ascultato-
rilor lor prin lurnina propovaduirii, fac rninuni, lucreaza
virtuti, prin faptul ca fac cunoscut in afara pentru noi ceea
ce este bun inauntrul lor, pe buna dreptate sunt nurniti fron-
tispicii/ stalpi ai acestui laca§ ceresc. Caci tot ceea ce se arata in
vrernea de acurn in mod lirnpede, este frontispiciu/ stalp35,
astfel !neat pridvorul constructiei sa sirnbolizeze ceea ce ne
este rezervat in interior36 • De aceea i se spune Sfintei Biserici
in Cantarea Cantarilor: ,,Obrajii tai sunt ca o coaja de rodie,
32 Rom. 11, 36.
33 Iez. 40, 10.
34 Probabil Sfantul Grigorie i§i inchipuia ca stalpii ce alcatuiau fron-
tispiciul portii Templului ar fi uniti J:ntre ei intr-o arcada (n. ed.).
35 A§a cum am spus, termenul din latina frons se traduce cu ,,frunte",
,, fata", ,,fatada", ,,frontispiciu" §i se refera nu doar la stalpi, ca in ebraica,
ci la intregul complex ornamental din fata portii templului. De aici
asocierea pe care o face Sfantul Grigorie intre frontispiciu §i tot ceea ce
sfintii arata in exterior prin propovaduire, minuni, virtuti (n. ed.).
36 Daca frontispiciul simbolizeaza cele pe care sfintii le arata in ex-
terior, pridvorul simbolizeaza trairea lor interioara §i viata ve§nica
pe care o pregusta deja inauntrul lor prin contemplatie (n. ed.).

396
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
afara de cele care se ascund sub valul tau" 37 • Obrajii Sfintei Bi-'
serici sunt Parintii duhovnice§ti care stralucesc acum in ea
prin minunile lor §i apar, ca in fata ei, demni de cinstire.
Cand vedem pe multi facand minuni, profetind cele ce vor
veni, parasind deplin aceasta lume, arzand de ravna cereasca
obrajii Sfintei Biserici sunt ro§ii ca o coaja de rodie. Dar ce
este tot ceea ce admiram, in comparatie cu acelea despre care
este scris: "Cele ce ochiul n-a vazut §i urechea nu a auzit §i
la inima omului nus-a suit,"pe acestea le-a gatit Dumnezeu
celor ce-L iubesc pe El" 38 ? Ei bine, dupa ce a admirat obrajii
Bisericii, a adaugat: ,,Afara de cele care se ascund sub valul
t au,,39 . c a §I•cum ar spune: Cele ce nu sunt ascunse in tine
v invataturi mai inalte, de aceea i-a §i invatat pe munte po-
sunt mari, dar cele care se ascund sunt cu totul de nedescris.
Urmeaza: "$i a masurat latimea pragului portii, de zece coti,
iar lungimea portii, de treisprezece coti" 40 •
9. Am spus deja multe lucruri despre semnificatia portii,
dar trebuie sa ne oprim la unul singur prin care intelep-
ciunea cititorului va putea. patrunde §i pe celelalte. S-a zis
?eci ca prin poarta ar putea fi prefigurata Sfanta Scriptura.
Insa aceasta trebuie sa cercetam noi cu mare atentie, de ce Ia-
ti~ea pragul~i portii masoara zece coti §i lungimea portii,
tre1sprezece. In acest loc nume§te lungime inaltimea portii,
dupa cum noi cand vedem un om inalt spunem ca este lung
de statura. Caci nu poate fi vorba de lungimea portii in sens
transversat de vreme ce se arata ca Iatimea ei are zece coti41 •
Ce este atunci latimea pragului portii, daca nu Legea Vechi~lui
Cant. 6, 6.
37
I Cor. 2, 9; Is. 64, 4.
38
39 Cant. 6, 6.
40 Iez. 40, 11.
41 Acest pasaj referitor la lungimea portii este obscur. Mai J:ncolo
Iezechiel spune ca lungimea totala a constructiei ce alcatuia poarta
era de 50 de coti (Iez. 40, 15) (n. ed.).
397
Omilia IV
Testament §ice este lungimea portii, daca nu darul Noului
Testament? Fiindca prin Vechiul Testament a fost stavilita
imoralitatea lucrarii, s-a poruncit sa fie data zeciuiala42, prin
poruncile cu privire la cele de jos, ea a zacut, ca sa spun a§a,
in latimea pragului. Dar, fiindca prin Noul Testaments-au
I
infranat gandurile rele, s-a poruncit ca toate sa fie parasite,
iar viata trupeasca §i cele ale acestui veac sa fie dispretuite
pentru Dumnezeu, poarta noastra s-a ridicat in inaltime, ca §i
cum statura ei s-a alungit 43 • Desigur, poporului lui Israel
i-au fost date prin Lege porunci cu privire la cele de jos, de aceea
Moise i-a vorbit 1n camp44 • Domnul, insa, a dat Sfintilor Apostoli
runcile vietii. Caci Rascumparatorul nostru spune in Evan-
ghelie: ,,Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau profetii;
n-am venit sa stric, ci sa implinesc" 45 • A§adar, a venit sa aduca
Legea la plinatate, Cel care a adaugat dreptatii legii, harul,
astfel meat ceea ce acela poruncea la un nivel inferior, El a ajutat
sa se implineasca in mod desavar§it, §i ceea ce acela corecta
in privinta faptuirii, El a infaturat din inima. Prin urmare,
atunci cand a fost inteleasa, Legea care zacea la pamant,
adica 1n latime, s-a ridicat 1n 1naltime46 • Caci msa§i cunoa§terea
lui Dumnezeu pe care Parintii duhovnice§ti au avut-o din Lege,
nu a fost priceputa de tot poporul evreu. Astfel, de§i profetii
propovaduiau pe Dumnezeul Atotputernic, adica evident
Sfanta Treime, poporul ii ignora; el tinea din Lege numai
Decalogul, fara sa cunoasca credinta in Treime. A§adar, la-
timea pragului portii masoara zece coti, pentru ca acest popor
42 Cf Deut. 12, 6.
43 Cf Mt. 15,19; Mc. 7, 21; Le. 9, 24.
44 Cf Ie9. 19, 7-25.
45 Mt. 5, 17.
46 Atunci cand litera Legii a fost J:nteleasa duhovnice9te, a ajuns
sa fie simbolizata §i de latimea §i de inaltimea portii (n. ed.).
398 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II~a
indaratnic, necunoscand maltimea credintei, slujea poruncilor
Decalogului. Dar lungimea portii masoara treisprezece coti,
pentru ca prin Noul Testament, 1n inima poporului credincios,
deasupra poruncilor Decalogului pe care le-a pazit mai ade-
varat, a crescut cunoa;;terea Treimii. $i astfel acest popor aim-
plinit desavar;;it poruncile Legii, prin faptul ca a crezut ca
Dumnezeul Atotputernic este Treime.
10. Cu privire la aceasta, se poate, logic, pune intrebarea
de ce latimea pragului portij, despre care mai inainte spusese
ca masoara 0 trestie, se precizeaza apoi ca masoara zece coti
;;i, in continuare, se adauga ca lungimea portii masoara trei-
sprezece coti? 0 trestie, dupa cums-a spus adesea, are ;;ase
coti §i o palma, dar zece coti depa§esc masura unei prajini,
;;i treisprezece coti sunt mai mult decat zece. Ce inseamna
atunci ca mai intai pragul portii masoara 0 prajina, apoi Ia-
timea portii masoara zece coti §i, la sfar;;it, lungimea portii
masoara treisprezece coti, daca nu aceea ca Sfintii Parinti,
despre care §tirn din Sfanta Scriptura ca au trait mainte de Lege,
au cunoscut ca exista un singur Dumnezeu Atotputernic,
adica Sfanta Treime, dar nu au propovaduit-0 deschis, de§i O
cunO§teau? Supunandu-se poruncilor Lui §i pastrand curatia
vietii, au avut desavar§irea lucrarii lor ca la o rn.asura de
§aSe coti din prajina §i vazand adesea ingeri, au avut palm.a
contern.platiei. Dar, dupa ce Legea a fost data, acest popor
evreu rudimentar a incercat sa se supuna poruncilor Deca-
logului, fara sa fie totu§i educat cu privire la cunoa§terea
Sfintei Treirn.i. $i, de§i parintii duhovnice§ti O cunoscusera de-
savar§it, totu§i rn.area majoritate a celor din Sinagoga nu a putut
sa priceapa taina Treirn.ii, nici nu a §tiut sa o cerceteze.
11. Dar cand, prin Noul Testament, s-a adaugat harul,
Unul Durn.nezeu in Treime a fost cunoscut de tot poporul
credincios §i, prin cunoasterea aceasta, s-a desavar§it virtutea
Decalogului. Astfel pragul portii rn.asoara rn.ai intai o trestie,
Omilia IV
apoi latirn.ea portii este de zece coti §i la final lungirn.ea portii
este de treisprezece coti, pentru ca sfinplor parinti de dinainte
de Lege nu le-au lipsit nici viata activa, nici cea contern.-
plativa, apoi in tirn.pul Legii Decalogului, poporul, fara sa
cunoasca taina fiintei dumnezeie§ti, s-a supus poruncilor,
in ce prive§te Iatirn.ea acestora care se intinde la parn.ant.
Acurn., in vrern.ea harului, poruncile Decalogului fiind pa-
zite rn.ai adevarat, toti oarn.enii care vin la credinta cunosc
tainele Sfintei Treimi.
12. Cu privire la aceasta trebuie sa ;;tirn., de asern.enea,
ca odata cu inaintarea tirn.pului a crescut §tiinta parintilor
duhovnice§ti. Caci Moise a fost rn.ai erudit in §tiinta despre
Durn.nezeul Atotputernic decat A vraam, profetii, rn.ai rn.ult
decat Moise, apostolii, rn.ai rn.ult decat profetii. Daca nu ma
in§el, msa§i Scriptura o spune: ,,Foarte multi vor cerceta §i §ti-
inta se va 1nrnulti"47 • Dar cele pe care le-am spus despre Avraarn,
Moise, profeti §i apostoli sa le aratarn., daca putem, prin cuvin-
tele Scripturii. Cine nu §tie ca Avraarn. a vorbit cu Durn.nezeu?
$i totu§i Dorn.nu! zice catre Moise: ,,Eu sunt Durn.nezeul lui
A vraarn. §i Durn.nezeul lui Isaac §i Durn.nezeul lui Iacov, iar cu
nurn.ele Meu de Dorn.nu! nu M-arn. facut cunoscut lor" 48 •
Iata ca El S-a facut cunoscut rn.ai mult lui Moise decat lui
A vraarn., de vrern.e ce indica lui Moise un lucru despre El,
de care spunea ca nu i-1 descoperise lui Avraarn. Dar sa vedern.
daca profetii putusera sa cuprinda rn.ai rn.ulta §tiinta durn.-
nezeiasca decat Moise. Da, psalrn.istul zice clar: ,,Cum am iubit
Legea Ta, Doarn.ne! Ea toata ziua cugetarea rn.ea este!" 49 • $i din
nou: ,,M-ai mteleptit rn.ai rn.ult decat pe toti care rn.-au invatat;
cad poruncile Tale sunt cugetarea rn.ea" 50 • $i iara§i: ,,Mai mult
47 Dan. 12, 4.
48 le~. 3, 6; 6, 3; Mt. 22, 32; Mc. 12, 26; Le. 20, 37.
49 Ps. 118, 97.
50 Ps. 118, 99.
400 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
decat batranii am inteles" 51 • A~;adar, eel care nu uita sa me-
diteze la Lege §i marturiSe§te ca a inteles mai mult decat toti
care I-au invatat §i mai mult decat batranii, arata ca a primit
§tiinta dumnezeiasca mai mult decat Moise. Cum vom arata
atunci ca Sfintii Apostoli au fost mai invatati decat profetii?
Adevarul zice clar: ,,Multi regi §i profeti ar fi vrut sa vada
ceea ce vedeti voi, darn-au vazut, §i sa auda ceea ce auziti,
darn-au auzit'' 52 • Deci ei au avut mai multa cuno§tinta despre
Dumnezeu decat profepi, pentru ca ceea ce profepi au vazut
numai in duh Sfintii Apos'toli au vazut chiar trupe§te. S-a
implinit, a§adar, aceasta afirmatie a lui Daniel, pe care am
spus-o mai inainte: ,,Pentru ca foarte multi vor cerceta, §tiinta
se va inmulti" 53 • Astfel, masura unei trestii, care este de §ase
coti §i o palma, poate sa fie adusa la zece coti, §i masura de
zece cop poate sa se ridice la final la treisprezece cop, deoarece,
cu cat lumea se indreapta spre sfar§it, cu atat ni se desco-
pera mai mult cunoa§terea ve§nica. Urmeaza: ,,$i o prispa
in fata iatacurilor, de un cot" 54 •
13. Dupa cum am spus adesea, iatacurile sunt inimile
ale§ilor care ard de iubire pentru Atotputemicul Dumnezeu.
Ce preinchipuie prispa din fa.ta iatacurilor, daca nu credinta?
Caci cine nu o are mai intai pe aceasta, nicicum nu ajunge
la iubirea duhovniceasca. Caci nu iubirea preceda credinta,
ci credinta preceda iubirea. Fara indoiala nimeni nu poate
sa iubeasca ceea ce nu va fi crezut. Deci; prispa din fata iata-
curilor este credinta de dinaintea flacarii iubirii, pentru ca,
dupa cum s-a spus, daca nu vei fi crezut ceea ce auzi, nu te vei
inflacara nicicum spre iubirea celor pe care le vei fi auzit. Dar
prispa din fata iatacurilor este de un singur cot, cad atunci
51 Ps. 118, 100.
52 Le. 10, 24.
53 Dan. 12, 4.
54 Iez. 40, 12.
Omilia IV 401
credinta une§te pentru Dumnezeu, in iubire, inimile celor
care asculta, cand ea nu este sfa:§iata prin erezii §i sc:hisme,
ci dainuie in unitate. In acest mod, prispa de un cot conduce
sufletul celui care asculta 1n iatac, pentru ca dupa ce propova-
duie§te aid jos frumusetea Mirelui ceresc, II arata apoi in
laca§urile cere§ti. De aceea se '§i adauga cu indreptatire: ,,$i
un cot sfa:r§itul fiecaruia" 55 •
14. Se spune ,,fiecaru1a", ca §i cum s-ar spune ,,amandu-
rora" adica pentru prag §i poarta. Am spus ca prin latimea
I
pragului §i lungimea portii sunt desemnate Vechiul §i Noul
Testament. Se adauga, cu adevarat, ca sfar§itul fiecaruia este
de un cot, pentru ca Vechiul Testament ne-a anuntat un smgur
Mijlocitor dintre Dumnezeu §i oameni, iar Noul Testament
ne anunta ca acela§i Mijlocitor urmeaza sa vina in slava Lui
ve§nica, pe Care deja L-am cunoscut intrupat pentru noi.
A§adar, sfar§itul amandurora este de un cot, pentru ca §i Cel
pe Care Legea L-a prevestit S-a aratat in trup, §i Cel despre
Care Noul Testament vorbe§te acum, Se va arata 1n slava ma-
repei Sale. $i atunci va fi sfar§itul amandurora, cand, fiind El
vazut in puterea dumnezeirii Sale, toate care au fost prezise se
vor implini. Caci este scris: ,,Sfar§itul legii este Hristos, spre
indreptarea a tot celui ce crede" 56; evident nu un sfar§it care
termina, ci unul care impline§te. Prin urmare, atunci aim-
plinit El Legea, cand S-a mtrupat, dupa cum prezisese Legea.
Dar Noul Testament contine multe referiri la Judecata Lui,
da multe detalii despre Imparatia Lui, pe care nu le vedem
inca implinite. In fiecare zi se cite§te Evanghelia, se propo-
vaduie§te Viata care va veni. Atunci va fi sfa:r§itul Noului
Testament, cand Domnul va implini ceea ce a fagaduit de-
spre El.
55 Iez. 40, 12.
56 Rom. 10, 4.
402 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
15. Noul Testament se va sfaT§i, pentru ca se va implini.
Caci atunci cand Cel despre Care se vorbe§te va fi vazut, cu-
vintele acestui Testament vor inceta. De aceea, Sfintei Biserici,
care a§teapta ziua luminii adevarate ca pe anotimpul de
primavara, i se spune prin glasul Mirelui: "Scoala-te, gra-
be§te-te, iubita mea, porumbita mea, frumoasa mea, §i vino.
Iata, iarna a trecut, ploaia a incetat §is-a indepartat, florile
s-au aratat pe camp" 57 • Fie Sfanta Biserica, fie orice suflet ales,
pentru Mirele ceresc este iubita Sa datorita iubirii, porum-
bita Sa datorita duhului, frumoasa Sa datorita frumusetii vietii.
C~nd aceasta este ridicata de la stricaciunea trupului, iarna
trece pentru ea, fara indoiala, pentru ca amortirea vietii
pamante§ti inceteaza. Ploaia inceteaza §i se departeaza, pen-
tru ca, de indata ce se inalta la contemplarea Dumnezeului
Atotputernic dupa fiinta Sa, deja picaturile cuvintelor nu mai
sunt necesare incat ploaia propovaduirii sa mai trebuiasca
revarsata. Caci ceea ce mai putin s-a putut auzi, mai mult
se va vedea. Atunci se arata flori pe camp deoarece, cand su-
fletul a inceput sa preguste acea suavitate care este doar pre-
misa vietii fericirii ve§nice, ca §i cum miroase in flori parfumul
pe care mai apoi, dupa ce va trece dincolo, 11 va avea din
bel§ug in fruct. De aceea se adauga: "A sosit vremea cura-
tirii copacilor de crengi uscate" 58 • Prin curatire, crengile
neroditoare sunt indepartate, ca cele bune sa rodeasca mai
imbel§ugat. Timpul curatirii noastre vine atunci cand pa-
rasim stricaciunea trupului, neroditoare §i daunatoare, ca sa
putem ajunge la rodul sufletului. Acest rod va fi, pentru noi,
foarte imbel§ugat: vederea Celui care este Unul. Un singur
cot este sfar§itul fiecaruia, pentru ca Unul este Cel care a spus:
Singur sunt Eu pana ce voi trece" 59 • Singur, impreuna cu Tatal
11
57 Cant. 2, 10-12.
58 Cant. 2, 12.
59 Ps. 140, 10.
Omilia IV 403
§i cu Duhul Stant stapane§te in cer. De§i a implinitLegea prin
taina intruparii §i a firii Sale umane desav.ar§ite, El urmeaza
sa implineasca fagaduintele Noului Testament prin aratarea
slavei maretiei Sale.
16. Despre acest unic cotni s-a vorbit §i la masurarea
corabiei. Caci s-a poruncit ca area sa fie de trei sute de coti
in lungime, de §aizeci de coti in la.time, iar in inaltime, de trei-
zeci de coti; dar partea ei de sus a fost restransa la un cot60 •
Ce se desemneaza prin area, daca nu Sfanta Biserica care,
in partea mai de jos, este de dimensiuni mai mari, iar in
partea mai de sus este ingusta? De la trei sute, de la §aizeci,
§i de la treizeci de coti, ea se restrange la un singur cot,
pentru ca, de la Iargimea pe care 0 are prin madularele sale
inca slabe, Sfanta Biserica se ingusteaza putin cate putin ~i,
luand in inaltime, tinde spre unu. Aceasta ratiune ne face
sa credem ca in acea largime a corabiei toate animalele, toate
patrupedele §i reptilele au fost in partile mai de jos, iar omul
§i pasarile, de buna seama, in partile mai de SUS. Langa partea
mai de sus s-a aflat o fereastra, in lateral, de la care omul
a trimis corbul §i porumbelut ca sa §tie daca apa potopului
se retrasese. $i cum area avea la varf un cot, oamenii §i pa-
sarile se aflau aproape de acest cot. Cu indreptatire, a§adar,
prin area este desemnata Biserica Universala care este larga
prin numarul mare al celor care sunt inca trupe§ti, dar in-
gusta prin numarul mic al celor duhovnice§ti. $i cum se re-
strange la un singur om, Care este fara pacat ea masoara
un singur cot la v.arf.
17. Vedem, intr-adevar, ca multi oameni din sanul Sfintei
Biserici se inalta prin mandrie, se mole§esc prin placerea tru-
pului, ravnesc la mai multe bunuri pamante§ti, sunt obligati
de av.aritie sa traverseze mari, se inrobesc maniei, i§i umplu
° Cf Fe. 6, 15-16.
6
404 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
timpul cu certuri, fac rau aproapelui abuzand de puterea lor.
Dar pentru ca Sfanta Biserica Inca ii ingaduie pentru a-i
intoarce, ei sunt animalele, ca sa zic a:;;a, care stau in partea
de jos in largimea corabiei. Vedem ca alti oameni nu cauta
sa ia bunurile altuia, rabda cu seninatate nedreptatile ce li
se fac, sunt multumiti cu ceea ce au, traiesc in smerenie.
Dar pentru ca ace:;;tia deja sunt putini, corabia se ingusteaza.
Observam ca alti oameni parasesc ceea ce au, nu dau nici o
importanta bunurilor pamante:;;ti, iubesc du:;;manii, i:;;i po-
tolesc trupul de la toate placerile, a:;;aza toate mi:;;carile lor
sub dreapta judecata, se inalta prin ravna lor pentru cele ce-
re:;;ti pe aripa contemplatiei. Dar pentru ca astfel de oameni
sunt foarte rari, corabia se apropie de un cot, acolo unde se
afla oamenii ;ii pasarile. Totu:;;i sa se caute daca vreunul
dintre ace:;;tia poate fi fara pacat: nu se gase:;;te niciunul. Ce om
este fara de pacat, daca nu Acela Care n-a fost zamislit in
pacat? Arca are, deci, un cot la varful ei, pentru ca unul
este Autorul :;;i Rascumparatorul Sfintei Biserici, fara pacat,
spre Care ;ii prin Care sporesc toti care :;;tiu ca sunt pacato:;;i.
Putem spune atunci despre prag ;ii poarta: ,,$i un singur cot,
sfar:;;itul fiecaruia", pentru ca, dupa ce unicul Mijlocitor al lui
Dumnezeu ;ii al oamenilor, Iisus Hristos Omul, va fi aparut
in maretia Sa, va implini tot ceea ce s-a propovaduit ;ii s-a
fagaduit in ambele Testamente.
18. Daca insa ,,ambele" desemneaza, aici, pridvorul ;ii
iatacurile, nici aceasta n-ar fi departe de interpretarea noastra,
pentru ca atunci cand maretia Rascumparatorului nostru
ni se va fi aratat, credinta va ajunge la final, pentru ca omul deja
a inceput sa vada ceea ce a crezut. $i iatacurile vor ajunge
la final, pentru ca inimile credincio:;;ilor, incomparabil mai
mari decat sunt acum, se vor desavar:;;i in iubirea pentru El.
Un singur cot este masura ambelor, pentru ca la vederea
Unicului Domn ;ii Mantuitor credinta ale:;;ilor Sai ajunge la
sfar:;;it ;ii iubirea se desavar:;;e:;;te.
405
Omilia IV
19. S-ar putea intreba cineva, cine suntem noi care dis-
cutam astfel de lucruri? Desigur, venim dintre neamuri,
desigur, parintii no:;;tri au slujit idolilor din lemn ;ii din piatra.
Atunci de unde ne-a venit aceasta putere sa scrutam aceste
taine atat de profunde ale Profetului Iezechiel, taine pe care
evreii nu le-au cunoscut pana acum? Sa aducem, a:;;adar,
multumiri Celui Unu, Care prin lucrarea Sa a implinit tot
ceea ce a fost scris despre El in Sfanta Scriptura, !neat ceea ce
prin auzire nu putuse fi inteles, sa fie dezvaluit prin vedere.
Caci acolo se gase:;;te intruparea, acolo Patimirea Sa, acolo
moartea Sa, acolo Invierea Sa, acolo Inaltarea Sa. Dar cine
dintre noi ar crede acestea doar auzite, daca nu le-ar cunoa:;;te
implinite? Dupa cum se cite:;;te in Apocalipsa lui loan, cartea
pecetluita, pe care nimeni nu putuse sa 0 deschida ;ii sa 0
citeasca, a deschis-o Leul din tribul lui Iuda, pentru ca El
ne-a descoperit toate tainele despre Patimirea ;ii invierea Sa.
$i prin faptul ca a purtat afectele datorate slabiciunii noastre,
El ne-a aratat bogatia puterii ;ii slavei Sale.
20. El S-a fa.cut om pentru a ne face pe noi duhovnice:;;ti,
El S-a aplecat cu bunavointa ca sa ne inalte pe noi, El a venit
in afara ca sa ne conduca la cele dinauntru, El a aparut vi-
zibil ca sa ne arate pe cele invizibile, El a indurat lovituri ca
sane tamaduiasca, El a rabdat ocari ;ii batjocoriri ca sane eli-
bereze pe noi de ocara ve:;;nica, El a murit ca sa ne dea viata.
Sa aducem, a:;;adar, multumiri Celui care ne da viata ;ii Celui
care a murit, :;;i Care da mai imbel:;;ugat viata tocmai de aceea,
pentru ca a murit. De aceea, contempland mantuirea noastra
;ii Patimirea Lui, Isaia zice cu mdreptatire: ,,Casa faca lucrarea
Lui, o lucrare care este a altuia, ca sa lucreze lucrarea Lui, o lu-
crare straina de cea a Lui" 61 • Lucrarea lui Dumnezeu este sa
adune sufletele pe care le-a creat :;;i sale cheme la bucuriile
61 Is. 28, 21.
406 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
luminii ve§nice. Or, a fi biciuit §i a fi scuipat, a fi rastignit,
a muri §i a fi ingropat, aceasta nu este in sine lucrarea lui
Dumnezeu, ci este lucrarea omului pacatos care a meritat
toate acestea prin pacat. ,,Dar El Insu§i a purtat pacatele
noastre in trupul Sau, pe lemn" 62 • Cel Care in firea Sa ra-
mane intotdeauna de neatins a binevoit in firea noastra sa fie
atins §i biciuit, pentru ca, daca El n-ar fi luat asupra Lui ceea
ce provenea din slabiciunea noastra, nu ne-ar fi ridicat nicio--
.
data pana la puterea tariei Sale. A§adar, ,,Ca sa faca lucrarea
Lui, o lucrare care este a altuia, ca sa lucreze lucrarea Lui, o lu-
crare straina de a Lui", pentru ca Dumnezeul mtrupat, ca sa
ne adune in dreptatea Sa, a binevoit, pentru noi, sa primeasca
lovituri ca un om pacatos. A facut o lucrare straina de a Lui,
spre a o face pe a Lui, pentru ca, prin faptul ca a mdurat pa-
catele noastre, chiar slabit, ne-a adus pe noi, care suntem
fapturile Lui, la slava tariei Sale, in care traie§te §i impara-
te§te impreuna cu Dumnezeu Tatal, in unime cu Duhul Sfant,
Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.
62 I Pt. 2, 24 .
Omilia V
1. Dupa ce mai inainte au fost mentionate iatacurile,
profetul adauga ca: ,,latacurile erau .de §ase coti, de o parte
§i de cealalata" 1• Acest fapt ne prq<,iuce o mare nedumerire:
de ce mai inainte a afirmat ca uri iatac masoara 0 trestie de-
spre care a spus ca are §ase coti §i o palma, iar mai apoi
afirma ca iatacurile masoara doar §aSe coti? Daca masura lor
nu este de o trestie, ci de §ase coti, lipse§te palma despre care
mai inainte se afirma ca este cuprinsa in masura trestiei.
Daca msa iatacurile simbolizeaza simprile §i cugetele credin-
cio§ilor, prin care sufletele lor curate se unesc cu Creatorul lor
in iubire, daca prin §ase coti se prefigureaza lucrarea desa-
var§ita §i prin palma, cu adevarat, este descris inceputul
contemplatiei, atunci trebuie sa privim madularele Sfintei
Biserici Universale §i vom descoperi degraba ca in ea se afla
iatacuri de o trestie, iar altele care masoara numai §ase coti.
Caci anumiti credincio§i atat de mult Il iubesc pe Atotputer-
nicul Dumnezeu, meat sunt §i desavar§iti in lucrarea lor §i se
lasa rapiti in contemplape. Ace§tia, de buna seama, au ca masura
o trestie, pentru ca au §i cei §ase coti ai lucrarii §i palma
contemplatiei. Altii insa Il iubesc pe Autotputernicul Dum-
nezeu §i se dedica desavar§it bunei lucrari, dar totu§i nu §tiu
sa contemple maretia Sa prirl.tr-o intelegere mai subtila. Ei
Il iubesc, dar nu §tiu sa cerceteze bucuriile vederii frumu-
setii Sale. Ace§tia au §ase coti §i nu au palma, pentru ca deja
sunt uniti cu El prin iubire, dar sunt mca despartiti in ce pri-
ve§te contemplapa. Totu§i dupa mentionarea acelui cot unic,
1 Iez. 40, 12.
408 Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
se precizeaza ca aceste iatacuri sunt §i de o parte §i de cea-
lalta, pentru ca 1n iubirea pentru Creatorul §i Rascumparatorul
nostru s-au adunat sufletele credincioase §i din randul po-
porului iudaic §i din randul neamurilor pagane.
2. De aceea, Insu§i Mantuitorul nostru, atunci cand ,,§e-
zand pe asin, S-a J:ndreptat spre Ierusalim" du pa cum mar-
I
turise§te Evanghelistul, ,,multi a§terneau hainele pe calea Lui,
iar altii taiau ramuri din arbori §i le a§terneau pe calea Lui,
iar cei ce mergeau J:nainte~§i cei ce veneau pe urma strigau,
zicand: Osana! Bine este cuvantat Cel Ce vine J:ntru numele
Domnului" 2• Mantuitorul nostru se J:ndreapta spre Ierusalim
§ezand pe un asin, cand, domnind peste sufletul fiecarui
credincios, adica pe asinul Sau, 11 conduce la vederea pacii
J:nterioare. De asemenea, El §ade pe asin, ca Cel ce conduce
J:n mod universal Sfanta Biserica §i o aprinde de ravna pentru
pacea de Sus. Multi a§tern hainele pe calea Lui, pentru ca ei
I§i potolesc trupurile prin abstinenta pentru a-I pregati Lui
calea catre sufletul lor sau ca sa dea bune exemple celor
care le urmeaza. Altii taie frunzi§ sau ramuri din arbori §i
le a§tern pe calea Lui, pentru ca ei culeg din cuvintele §i cu-
getarile Parintilor l:nvatatura Adevarului §i vin sa le a§tearna,
printr-o smerita propovaduire, pe calea lui Dumnezeu pentru
sufletul celui care asculta. Acest lucru 11 facem §i noi nevred-
nicii acum. Cand noi ne J:nsu§im felul de a gandi al Parintilor
J:ntr-o expunere, taiem frunzi§ din arbori, ca sa-1 a§ternem
pe calea Dumnezeului Atotputernic. Cei ce mergeau maintea
Lui §i cei ce-L urmau strigau: Osana! Poporul iudaic a fost
J:nainte, poporul dintre neamuri a urmat; fiindca toti ale§ii,
fie cei ce traisera J:n Iudeea, fie cei ce sunt acum J:n Biserica,
au crezut §i cred l:n Mijlocitorul dintre Dumnezeu §i oameni,
atat cei care merg mainte cat §i cei care urmeaza, striga: Osana!
2 Mc. 11, 7-10.
Omilia V 409
Cuvantul 0sana", 1n limba latina, se traduce ,,Mantuie§te-ne".
11
De la El, au cautat sa obtina mantuirea §i cei mai dinainte §i
cauta s-o obtina §i cei de azi. Ei marturisesc: ,,Bine este cu-
vantat Cel Ce vine J:ntru numele Domnului", pentru ca una
singura este nadejdea, una singura este credinta popoarelor
care preceda §i a celor care urmeaza. Dupa cum aceia au fost
mantuiti prin Patimirea Sa §i Invierea Sa pe care au a§teptat-o,
a§a §i noi suntem mantuiti prin Patimirea Lui de atunci §i
prin Invierea Sa care dainuie J:n veci. Inainta§ii no§tri din
randul poporului iudeu au crezut ca El va veni §i L-au iubit,
acum noi nu numai credem ca El a venit §i Il iubim, ci ne §i
aprindem de dorirea Lui ca sa-L privim fata catre fata. Astfel,
iatacurile sunt de 0 parte §i de cealalta, pentru ca inimile
celor care-L iubesc J:mbrati§eaza credinta J:n El §i l:n prima
parte a timpului §i 1n ultima. Urmeaza: ,,~i el a masurat poarta,
de la acoperi§ul unei camere pana la acoperi§ul ei3, doua-
zeci §i cinci de coti J:n latime" 4 •
3. Deja am spus adesea ca poarta poate sa simbolizeze
credinta §i, prin aceasta credinta, pe Insu§i Creatorul §i Man-
tuitorul nostru, Mijlocitorul dintre Dumnezeu §i oameni, Iisus
Hristos, pentru ca, prin credinta J:n El, se deschide larg in-
trarea spre viata. Dar nu fara temei mai mtelegem prin poarta
§i Sfanta Scriptura, care ne deschide noua aceasta credinta
spre cunoa§terea Mantuitorului nostru, pentru ca, atunci cand
o vom cunoa§te a§a cum trebuie, vom intra spre 1ntelegerea
celor invizibile. Daca, l:n acest pasaj, dupa cum am spus,
3 Textul ebraic ca §i eel latin pare sa se refere la distanta dintre aco-
peri§ul carnerelor §i acoperi§ul portii. Dupa unii cercetatori moderni,
ar fi mai plauzibil ca lezechiel sa se fi referit de fapt la latimea totala
a constructiei portii, ce cuprindea mai multe camere fata in fata §i
culoarul dintre camere. Acestea ar fi fost masurate J:n partea de sus,
J:n dreptul acoperi§ului (n. ed.).
4 Iez. 40, 13.

410 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
prin poarta" se intelege Sfanta Scriptura, trebuie sa ne in-
II
trebam ce se prefigureaza prin acoperigul unui iatac §ice se
prefigureaza prin acoperigul portii. Iatacul are un acoperi§,
pentru ca sufletul celor care iubesc este acoperit §i pentru ca
ardoarea iubirii este Inca tainica. Poarta, de asemenea, are
un acoperi§, pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa in intre-
gime pentru noi, dar nu este in intregime inteleasa de noi.
4. Multe pasaje din ea synt atat de limpede expuse incat
pot sa-i hraneasca pe cei foarte mici. Anumite pasaje, din
contra, au exprimari mai obscure pentru a-i deprinde prin
exercipu pe cei putemici: cu cat sunt deslu§ite mai greu, cu atat
sunt mai pline de dulceata. 0 buna parte dintre ele sunt atat
de incifrate incat, de vreme ce nu le intelegem, recunoagtem
slabiciunile orbirii noastre §i sporim mai mult in smerenie
decat in cunoagtere. Sunt anumite pasaje care vorbesc in aga
fel despre cele ceregti incat sunt limpezi numai pentru acei
cetateni de sus, stabiliti in patria lor, §i nu ni se dezvaluie
nicidecum noua, calatori prin aceasta lume. Caci daca cineva,
indreptandu-se spre un ora§ necunoscut, aude pe drum multe
despre el: despre unele aspecte i§i formeaza o idee du pa lo-
gica sa, insa anumite aspecte nu le cunoagte nicidecum, fiindca
mca nu le vede; dar cetatenii care traiesc 1n el nu numai ca vad
cele care sunt tainuite despre el ci §i inteleg cele care se spun
despre· el. Agadar, noi suntem Inca pe drum, auzim multe
despre acea patrie cereasca, unele le intelegem prin duh §i
ratiune, dar altele le cinstim fara a le intelege. De aceea este
scris despre acest text sfant: ,,Cel ce intinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui" 5 • Cerul este
acoperit ca §i cu o piele de cort, pentru ca Sfanta Scriptura
ne este explicata in comentarii prin gura unor muritori.
Dar sunt ape in cer, evident multimile mai de sus, adica
5 Ps. 103, 2-3.
411
Omilia V
O§tile ingere§ti, in care se ascund cele mai de sus ale cerului
pentru ca cele care sunt, in textul sfant, mai inalte §i mai as-
cunse se dezvaluie numai duhurilor ingeregti §i raman Inca
necunoscute noua. Iatacul are un acoperi§, pentru ca aproa-
pele Inca nu este con§tient cat este iubit de aproapele sau.
De asemenea, poarta, adica textul sfant, are w1 acoperi§, pentru
ca noi nu putem nicicum sa patrundem, prin mtelegere, tot ceea
ce noi auzim despre realitatile cere§ti.
5. Ne ramane, agadar, ca in cele pe care le intelegem sa
inaintam, prin sporirea zilnica a iubirii. De§i aproapele nos-
tru nu trebuie sa vada cat este iubit de noi, degi trebuie sa
cinstim cu smerenie cele ce nu le intelegem deloc, totu§i in
privinta celor la care am ajuns prin intelegere trebuie sa ne
largim prin buna lucrare. De aceea se §i spune: ,,$i el a ma-
surat poarta, de la acoperigul unei camere pana la acope-
rigul ei, douazeci gi cinci de coti in latime". Noi suntem in-
zestrati cu cinci simturi trupe§ti, adica vazul, gustul, mirosul,
auzul §i pipaitul. Acest numar cinci, multiplicat prin el msugi,
se ridica la numarul douazeci §i cinci. A implini in exterior
ceva din poruncile cere§ti nu putem fara aceste cinci simturi
ale trupului. Peste functiile lor, sufletul vegheaza 1n interior
ca un judecator §i discerne cele pe care le poate savargi in
exterior in mod drept §i cu inima compatimitoare, pentru ca
ele prin functiile lor totodata ii raspund §i ii slujesc. Cand
sufletul se umple de frica de Atotputemicul Dumnezeu, este
necesar ca cele cinci simturi ale noastre sa se puna in slujba
bunei lucrari, ca nigte madulare ascultatoare. Daca noi in-
cepem datorita lor sa facem milostenie, insagi aceasta milos-
tenie devine pe zi ce trece din ce 1n ce mai mare §i, ca sa zic a§a,
largegte sanul bunei lucrari. Astfel, cele cinci simturi se in-
multesc prin ele insele, atunci cand fapta buna ce se savar-
gegte in fiecare zi cu ajutorul lor, crescand zilnic, se multiplica.
De aceea se §i spune ca lapmea este de douazeci §i cinci de cop,
412
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pentru ca frica, zgarcenia §i trandavia sunt inguste. Cine se teme
sa dea paine unui sarac, ca nu cumva lui sa nu-i mai ajunga,
traie§te inca in 1ngustimea fricii. Cine nu da o haina unuia care
tremura de frig, pentru ca dore§te s-o aiba numai el, Inca este
constrans in 1ngustimea zgarceniei sale. Cine nu lucreaza
binele, pentru ca trandave§te in amorteala sufletului, aceasta
amortire a lui este, pentru el, 1ngustime. Dar a te gandi la eel
nevoia§, a-i asculta rugamintea, a-i oferi un marunti§, a-i oferi
aparare §i a nu te teme de q-l apara 1mpotriva du§manului,
oricare ar fi el, aceasta este o mare Iargime a sufletului. La-
timea care este 1ntre iatac §i poarta, masoara douazeci §i cinci
de coti, pentru ca prin lucrarea simturilor in exterior se veri-
fica §i se cunoa§te ce largime a bunatatii exista in interior.
Caci ceea ce ai 1nvatat deja din Sfanta Scriptura §i cat 11 iube§ti
pe aproapele tau in tacere arati prin Iargimea bunei lucrari.
6. Este evident, prin urmare, ca latimea intre iatac §i poarta
este de douazeci §i cinci de coti, pentru ca 1ntre iubire §i cu-
no§tinta, fapta buna este marturie 6 • Daca aceasta lipse§te,
de buna seama este sigur ca nici nu-L cuno§ti pe Dumnezeu,
nici nu-ti iube§ti aproapele, adica nu ai nici intrare pe poarta
textului stant, nici iatacul iubirii. Trebuie repnut ca se preci-
zeaza masurarea de la acoperi§ul iatacului pana la acoperi§ul
portii. Prin ceea ce este pentru noi acoperit de val in Sfanta
Scriptura se face dovada cat suntem de smeriti, pentru ca
nu trebuie sa respingem cu trufie, ci sa cinstim cu smerenie
ceea ce nu intelegem in ea. De aceea este scris despre Domnul:
,,Pleoapele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor" 7 • Pleoapele Lui
sunt judecatile Sale care ne 1nchid mintea pentru ceva §i ne
deschid mintea pentru altceva. Deschizandu-le, ne 1ntreaba
6 Iatacul este simbol al unirii prin iubire, iar poarta simbol al Sfin-
tei Scripturi, prin care avem credinta ~i cuno~tinta cea adevarata
despre Dumnezeu (n. ed.).
7 Ps. 10, 5.
Omilia V 413
daca nu ne ridicam spre a intelege. Inchizandu-le, ne 1ntreaba
daca nu dispretuim ceea ce nu putem sa 1ntelegem. Prin aceea
ca nu vorbim aproapelui nostru despre iubirea noastra, ne do-
vedim mai adevarati in fata lui Dumnezeu. Pe buzele unora
iubirea este prefacuta, dar in inimile altora este adevarata.
Adesea, in ceea ce prive§te iubirea, se arata ce nu este ;;i nu
se arata ce este. Prin urmare, iubirea fata de aproapele nostru
o spune mai mult buna lucrare decat vorba, ca el sa vada ca
este iubit chiar prin buna lucrare. $i cum noi nu putem sa
lucram binele atata cat am vrea, iubirea noastra ascunsa este
de ajuns pentru Dumnezeul Atotputernic. De la acoperi§ul
iatacului pana la acoperi§ul portii sa fie aceea§i mare Ia.-
time ca de la locul ascuns al iubirii pentru aproapele nostru
pana la smerenia cuno§tintei noastre, iar pentru Dumnezeu,
in masura in care 1ntelegem §i putem, sa lucram 1ntotdea-
una binele.
7. Poarta mai poate semnifica §i intrarea in Imparatia
cereasca. Iatacul are acum un acoperi§, poarta are §i ea un
acoperi§, pentru ca nu se cunoa§te cat este masura iubirii
noastre pentru Dumnezeu §i pentru aproapele nostru §i pen-
tru ca nu se §tie momentul cand noi, parasind aceasta lume,
vom ajunge la odihna vietii ve§nice. Creatorul nostru a vrut
ca ziua mortii noastre sa nu ne fie cunoscuta pentru ca, mereu
ne§tiuta, sa fie crezuta mereu aproape, §i cu cat cineva este
mai 1nflacarat in lucrare, cu atat este mai nesigur de che-
marea sa. De unde §i latimea de douazeci §i cinci de coti se
1ntinde de la iatac pana la poarta, pentru ca, prin iubirea pe
care am simtit-o in acela§i timp pentru Dumnezeu §i pentru
aproapele nostru, noi trebuie sa lucram pe cat putem spo-
rind mereu §i fiind neobositi, pana la intrarea in Imparatie.
De la acoperi§ul iatacului pana la acoperi§ul portii este, a§a-
dar, o mare Ia.time, pentru ca, de la darul prin care 1ncepem
sa-L iubim pe Dumnezeu pana la acea iubire care ne deschide
 ~~~
414
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
intrarea Imparatiei cere§ti, noi trebuie sa ne largim pe noi
ln§ine In savar§irea bunei lucrari, sa lnduram cu rabdare si-
tuatiile potrivnice, sa daruim cu bucurie bunurile noastre,
sa-i iubim chiar pe cei de la care avem de suferit, sa dam ceea
ce avem, sa nu ravnim la ceea ce nu avem, sa ne iubim aproa-
pele cape noi ln§ine, sa socotim binele lor ca al nostru, sa plan-
gem nenorocirile lor cape ale noastre. Caci mare este lar-
gimea lntr-un astfel de suflet In care nu exista lngustimea
urii. De buna seama, iubi~ea pentru Dumnezeu §i pentru
aproapele nostru a facut aceasta largirne sa se zamisleasca
In noi, prin poruncile sfinte am lnvatat-o. Ace§ti douazeci
§i cinci de coti ill largime nu i-am interpreta nepotrivit, daca
am vrea sa-i examinam dupa cum ne indica textul sfant. Pro-
fetul afirmase ca masura iatacurilor este de §ase coti; or omul
a fost creat In a §asea zi §i se spune ca In acea zi Domnul a de-
savar§it lucrarea Sa8 • De aceea, numarul §aSe este considerat,
de obicei, ca simbol al desavar§irii. $i pentru ca noi cunoa§tem
toata buna lucrare prin cele patru carti ale Sfintei Evanghelii;
daca lnmultim numarul §aSe CU patru, obtinem douazeci §i
patru. Acestui numar i se adauga numarul unu, pentru ca
Unul este Cel prin care toti lucreaza binele. Astfel largimea
a trebuit sa se desfa§oare pe douazeci §i cinci de coti, pentru
ca toata buna lucrare este marturisita prin cele patru carti
ale Sfintei Evanghelii, dupa cum am spus, §i se desavar-
§e§te In recunoa§terea §i marturisirea unui singur Dumnezeu.
Urmeaza: ,,$i o U§a In fata unei U§i" 9 •
8. In acest pasaj, ,,In fata" 10 nu este folosit pentru a arata
opozitia, ci directia. 0 U§a se afla In fata altei U§i cand se trece
In linie dreapta de la o intrare exterioara la una interioara.
8 Cf Fe. 1, 27; 2, 1.
9 Iez. 40, 13.
10 In latina contra (n. ed.).
--------
Omilia V 415
in ceea ce prive§te cunoa§terea Dumnezeului Atotputernic,
prima U§a a noastra este credinta, a do.ua este vederea Lui
la care ajungem lnaintand in credinta. in aceasta viata in-
tram pe prima ca dupa aceea sa fim condu§i la a doua.
Deci, o U§a se afla in fata unei u§i, pentru ca prin intrarea
credintei se deschide intrarea vederii lui Dumnezeu. Dar daca
cineva ar vrea sa dea ambelor porti o semnificatie referitoare
la aceasta viata, nici aceasta n-ar fi in contradictie cu inte-
legerea dreapta a textului. Caci adesea dorim sa privim firea
nevazuta a Dumnezeului Atotputernic, dar nicidecum nu
reu§im §i sufletul obosit din cauza dificultatilor, revine la el
insu§i §i, pornind de la el 1nsu§i, I§i akatuie§te treptele urcu-
§Ului. Se cerceteaza mai intai pe sine insu§i, daca poate, §i
abia atunci incearca sa priceapa, atat cat poate, aceasta Fiinta
care este mai presus de el. Dar daca mintea noastra se va fi
risipit printre imaginile trupe§ti, niciodata nu va reu§i sa-§i
fixeze privirea mdeajuns asupra sa adica asupra firii sufletului,
pentru ca prin cate cugetari este purtat, prin tot atatea obsta-
cole este impiedicat.
9. Prima treapta este deci sa se adune In sine msu§i, a doua
treapta este sa-§i concentreze atentia catre ce s-a adunat, a treia,
Sa Se lnalte deasupra lui inSU§i §i sa-§i incoarde privirea in
contemplarea Autorului nevazut. Dar el nu se va putea aduna
in sine nicidecum, daca nu va fi lnvatat mai inainte sa tina
departe de ochiul mintii imaginile obiectelor care se vad pe
pamant §i In cer, daca nu va fi invatat sa respinga §i sa dis-
pretuiasca toate cele care tin de vaz, de auz, de miros, de pipait
in cugetarea lui trupeasca, pentru ca el sa se cerceteze pe sine
inauntru a§a cum este fara aceste imagini. Caci atunci cand
cugeta la acestea, de fapt aduce mauntru, ca sa zic a§a, anumite
umbre ale trupurilor. A§adar, trebuie alungate toate departe
de ochii mintii, prin puterea discernamantului, pentru ca
sufletul sa se cerceteze a§a cum a fost creat, mai prejos de
Dumnezeu, mai presus de trupul creat, astfel meat sa fie
facut viu de Cel de Sus §i sa poata face vii, jos, cele pe care
416 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
le administreaza. Acesta este mtr-a9a un mod raspandit 1n trup,
meat sa nu fie divizat in parti dupa madularele trupului.
Caci in oricare punct o parte a trupului ar fi lovit, sufletul
sufera in intregime. Ma mir insa cum, controland madu-
larele prin una 9i aceea9i putere de viata datatoare, de9i el
insu9i nu este de mai multe feluri in firea sa, totu9i lucreaza
diferit. De buna seama, el este eel care vede cu ochii, asculta
cu urechile, miroase cu narile, gusta cu gura, pipaie toate
cu membrele 9i, pipaind, distinge ce e moale de ce e aspru.
$i de9i prin simturi lucreaza lucruri atat de diferite, el nu le face
pe fiecare separat, ci le ordoneaza ca pe o singura lucrare,
datorita acelei ratiuni cu care a fost creat. De indata ce su-
fletul cugeta la sine msu9i fara imaginile trupe9ti, deja a intrat
pe prima u9a. Dar, de la aceasta u9a, se indreapta spre cea-
lalta, ca sa contemple cate ceva din fiinta Dumnezeului Atot-
putemic. A§a cum am spus, sufletul este 1n trup viata trupului,
iar Dumnezeu, Care da viata la tot, este viata sufletelor. Daca.
viata care prime9te viata este o realitate atat de mare incat
nu poate fi inteleasa, cine ar putea pricepe cu mintea cat de
mareata este Viata care da viata? Dar a cugeta la acest lucru
§i a-1 discerne inseamna a intra deja intr-o anumita masura
pe a doua u9a, pentru ca din aprecierea insu9irilor propriului
suflet i§i face o idee ce trebuie sa gandeasca despre Duhul
cu totul de necircumscris Care domne9te intr-un mod mai
presus de intelegere peste ceea ce a creat intr-un mod mai
presus de intelegere.
10. Dar Creatorul nostru dornne9te peste creatura Sa
intr-un mod cu totul incornparabil. El face anurnite firi ca
sa existe 9i totu§i sa nu fie vii; pe altele insa, le face sa existe
§i sa fie vii, 9i totu9i, sa nu poata sa discearna ceva despre
viata; altele, Sa existe, sa fie vii 9i sa discearna. El singur face
toate, fara sa se irnparta in toate 11 • Caci El este, cu-adevarat,
11 Cf I Cor. 12, 6.
Omilia V 417
Fiinta suprerna §i niciodata nu este diferit de El Insu9i. Dar
sufletul, de§i nu este diferit de el insu9i prin natura sa, totu9i
este diferit prin gandire. Caci in mornentul in care se gande§te
la vaz, uita sa se gandeasca la auz; 1n rnornentul 1n care se gan-
de9te la auz sau la gust, nu poate sa se gandeasca la rniros
sau pipait: prin atentie §i uitare, el devine intotdeauna di-
ferit de el insu9i, incat se fixeaza, prin gandire, cand la ceva,
cand la altceva. Dar Atotputemicul Dumnezeu, fiindca nu este
diferit de El Insu9i, vede tot cu acea putere cu care aude tot,
creeaza cu acea putere cu care judeca cele create. A9adar,
pentru El, a vedea tot insearnna, in acela9i tirnp, a stapani tot,
iar a stapani tot inseamna a vedea tot. Nu este altul gandul
Sau cand ii ajuta pe cei drepti §i altul cand ii condarnna pe
cei pacato9i, ci prin una §i aceea9i putere a fiintei Sale unice,
totdeauna, fara nici 0 deosebire fata de El Insu9i, randuie9te
cele diferite. Totu9i de ce sane rniram de puterea Creatorului
cu privire la toate acestea, de vrerne ce vedern urrnele puterii
Lui §i in creaturile Sale? De buna seam.a, natura lutului §i a
cerii este diferita. Dar raza soarelui nu este diferita §i, totu§i,
de9i nu este diferita, sunt diferite efectele pe care le produce
in lut §i in ceara, pentru ca la aceea9i caldura a focului ei
lutul se intare9te, iar ceara se tope9te. Dar poate acest lucru
care pare sa produca efecte diferite in naturi diferite, depinde
de natura lutului §i a cerii, nu de insa9i substanta soarelui.
Insa Durnnezeul Atotputernic are puterea in El Insu9i de a
randui cele schirnbatoare fara a fi schirnbator, de a face di-
versitatea fara a fi El de rnai rnulte feluri, de a form.a cele
neasernanatoare fara succesiune de ganduri. Durnnezeu
actioneaza foarte diferit pentru a obtine efecte diferite, acest
Durnnezeu niciodata diferit de El Insu9i, care este §i pretu-
tindeni §i in intregirne pretutindeni. Caci zice: ,,Cerul este
scaunul Meu §i pamantul a9temut picioarelor Mele" 12 • $i este
12 Is. 66, 1; Fapte 7, 49.
418
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
scris despre El: ,,Masoara cerul cu palma §i strange pamantul
in pumn" 13 •
11. In aceasta privinta trebuie sa se aiba in vedere ca Cel
ce imparate§te in cer ca pe un tron, este §i mai presus, §i ina-
untru. Cel ce masoara cerul cu palma §i pamantul 11 strange
in pumn, este §i in afara, §i deasupra §i dedesubt. Casa in-
dice ca El este inauntru §i totodata mai presus de toate, Atot-
puternicul Dumnezeu a spus ca cerul Ii este tron. Ca sa arate
ca El le cuprinde pe toate, afirma ca masoara cerul cu palma
§i ca strange pamantul in pumn. El este, deci, §i inauntru §i
in afara, §i dedesubt §i deasupra: deasupra imparatind, de-
desubt purtand, inauntru umpland, in afara cuprinzand.
El astfel este mauntru meat sa fie in afara, El astfel cuprinde
!neat patrunde, El astfel imparate§te !neat poarta, El astfel
poarta meat imparate§te. Cand sufletul, ridicandu-se spre el
insugi, intelege micimea lui, recunoagte ca depa§e§te toate
cele trupe§ti §i1 pleeand de la cunoagterea pe care o are cu
privire la el, tinde spre cea a Creatorului sau, ce inseamna
acestea daca nu faptul ca prive§te U§a care este in fata ugii?
De aceea profetul spune Creatorului tuturor: ,,Minunata a de-
venit §tiinta pe care o am despre Tine pleeand de la mine" 14
pentru ca, orieat s-ar stradui, sufletul nu ajunge sa patrunda
total in el insugi, cu atat mai mult nu ajunge sa patrunda
maretia Lui, Care a putut sa creeze insu§i sufletul. In timp
ce se straduia sa aprofundeze §tiinta sa despre Dumnezeu,
obosit §i slabit, profetul a adaugat: ,,Este inalta §i n-o pot
ajunge" 15 • Cand, incereand §i straduindu-ne, dorim sa in-
trezarim eate ceva despre firea invizibila, obosim, suntem
aruncati inapoi, suntem respingi; dar daca noi nu putem
13 Is. 40, 12.
14 Ps. 138, 6.
15 Ps. 138, 6.
Omilia V 419
sa patrundem in interior, vedem Jriacar, de la u;;a exteri-
oara, pe cea interioara. Insagi stradania cercetarii este o U§a,
pentru ca ne face sa vedem eate ceva din ceea ce este ina-
untru, de;;i nu avem Inca puterea de a intra. Urmeaza: ,,$i a
masurat fatada 16 de ;;aizeci de coti, §i Ianga fatada, curtea
portii, pretutindeni, jur-1mprejur" 1".
12. Adesea am spus ca prin num.arul ;;ase este simbo-
lizata desavargirea bunei lucrari, fara a adopta interpretarea
pe care inteleptii acestei lumi s-au straduit sa o stabileasca,
afirmand ca numarul gase este perfect pentru ca else desa-
varge;;te in seria numerelor prin adunarea lui unu, doi, trei,
sau pentru ca este divizibil in trei fractii, gesimea, treimea
§i doimea, ceea ce da unu, doi ;;i trei, ci de aceea spunem
noi ca numarul ;;ase este perfect pentru ca, du pa cum s-a spus
putin mai inainte, Dumnezeu a terminat toata lucrarea Sa
in a gasea zi 18 • Dar pentru ca El a dat omului pacatos Legea
care este cuprinsa in zece porunci, ;;i cum ;;ase inmultit cu
zece da ;;aizeci, pe buna dreptate, prin cei gaizeci de coti
este desemnata desavar;;irea bunei lucrari. Acest lucru 11
arata limpede intr-o Evanghelie chiar Domnul Care, in timp
ce explica parabola semanatorului, zice: ,,$i altele au cazut
pe pamantul eel bun §i, inaltandu-se ;;i creseand, dadeau
roade §i aduceau: una treizeci, alta cincizeci, alta o suta" 19 •
Rodul pamantului bun aduce treizeci eand sufletul traie§te
desavargirea credintei, care este credinta in Treime. Aduce
gaizeci eand sufletul implinegte lucrarea desavargita a unei
bune vieµ. Aduce o suta cand sufletul a inaintat pana la con-
templarea vietii vegnice. Stanga noastra este viata pamanteasca,
16 In limba latina frontes adica ,,fatada", "frontispiciu". In limba
ebraica, a9a cum am mai spus, este vorba de stalpii portii (n. ed.).
17 Iez. 40, 14.
18 Cf Fe. 1, 31; 2, 1.
19 Mc. 4, 8; Mt. 13, 8; Le 8, 8.
420 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
iar dreapta este viata care va veni 20 • Pe buna dreptate, con-
templarea vietii ve§nice este desemnata prin numarul o suta,
pentru ca, atunci cand, numarand, ajungem la numarul 0 suta,
dupa treizeci §i §aizeci, acest numar o suta trece la dreapta.
Credinta §i lucrarea sunt inca la stanga, pentru ca, tinuti inca
in aceasta lume, credem ceea ce nu vedem §i lucram ca sa
vedem. Dar, de indata ce sufletul se inalta in contemplarea
vietii ve§nice, calculul ajunge, ca sa zic a§a, la mana dreapta.
Astfel, a fa.cut fatada de §~izeci de coti. Caci, daca desavar-
§irea este desemnata prin numarul §aizeci, ce se desemneaza
prin fatada edificiului daca nu insa§i lucrarea care se vede
in exterior? A raspandi cuvantul propovaduirii, a da hrana
celor infometati §i imbracaminte celor infrigurati §i, pentru
buna lucrare, a indura cu rabdare situatiile potrivnice, ce alt-
ceva sunt acestea decat fatada edificiului ceresc? Caci fru-
musetea lucrarilor exterioare impodobesc laca§ul lui Dum-
nezeu, la.ca§ care ramane ascuns inca in interior. Dar aceste
fatade au curte, pretutindeni, jur-imprejur, pentru ca prin
aceasta lucrarile exterioare sunt marete, daca amploarea
iubirii din suflet le da largime. Este scris, intr-adevar, despre
iubire: ,,Porunca Ta este fara de sfar§it" 21 • Despre aceasta iubire
psalmistul zice din nou: ,,Pus-ai in loc larg picioarele mele" 22 •
13. Dar iata ca, in timp ce vorbesc, mi-a venit in minte
intrebarea: in ce fel este larga iubirea? La Dumnezeu se ajunge
prin iubire §i Insu§i Adevarul spune: ,Jntrati prin poarta
cea stramta" 23 • Ascult, pe de alta parte, psalmistul care spune:
,,Pentru cuvintele buzelor Tale eu am pazit cai aspre" 24 •
20 Ase vedea ~i Omilii la Iezechiel, Cartea I, Omilia 4, 3, p. 65.
21 Ps. 118, 96.
22 Ps. 30, 9.
23 Mt. 7, 13.
24 Ps. 16, 4.
Omilia V 421
Iar intr-o Evanghelie Domnul spune: 11 Caci jugul Meu e bun
§i povara Mea e U§oara" 25 • Atund in ce £el este larga iubirea
daca poarta este ingusta? In ce fel jugul e bun §i povara U§Oara
daca sunt aspre caile, adica poruncile lui Dumnezeu, care
sunt pazite? Dar aceasta intrebare a noastra o dezleaga de
indata insa§i iubirea, intrucat calea lui Dumnezeu este in-
gusta pentru incepatori, dar pentru cei care due o viata desa-
var§ita este larga. Ceea ce ne propunem duhovnice§te, in
sufletul nostru, impotriva obiceiului, este aspru, dar, totu§i,
povara lui Dumnezeu este U§Oara dupa ce am inceput sa 0
purtam astfel incat, din iubire pentru El, ne este placuta §i
prigonirea, §i orice lovitura suferita pentru El devine dul-
ceata pentru sufletul nostru, dupa cum Sfintii Apostoli se bu-
curau chiar §i cand suportau biciuiri pentru Dumnezeu26 •
Aceasta poarta ingusta devine, a§adar, larga pentru cei care
iubesc, aceste cai aspre devin moi §i netede pentru cei care
alearga spre cele duhovnice§ti, cand sufletul §tie ca prime§te
bucuriile Ve§nice in locul suferintelor trecatoare §i cand in-
cepe sa iubeasca faptul de a fi in suferinta. Se afla deci o curte
inaintea fatadei, adica largimea iubirii in desavar§irea lucrarii.
14. Trebuie sa retinem, de asemenea, case spune: ,,Pre-
tutindeni, jur-imprejur". Evident omul trebuie prin tot ceea
ce face, sa se largeasca intotdeauna in amploarea iubirii, ca nu
cumva frica §i ura sa o ingusteze. Daca cineva vorbe§te de-
spre cuvantul lui Dumnezeu, dar nu pastreaza in suflet iubirea
pe care o propovaduie§te, el are fatada edificiului, dar nu are
curtea dinaintea fatadei. Daca cineva face milostenie cu cei
saraci, dar poate ca in sufletul sau se mandre§te cu aceasta,
el nu vine in ajutor saraciei din iubire pentru aproapele sau, ci
se inalta pe sine printr-o trufie ascunsa; acel cineva arata
25 Mt. 11, 30.
26 Cf Fapte 5, 41.
422 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
fatada edificiului, dar nu a facut o curte inaintea fatadei
Daca cineva rabda jigniri aduse de aproapele sau §i suport~
in tacere acuzapile rauvoitoare, rabdarea pe care 0 dovede§te
este mare, numai cu conditia sa nu aiba resentimente in suflet,
cu conditia sa caute sa dobandeasca la lini§tea blandetii,
chiar §i pe eel care a depa§it limita rautapi. Caci, daca in afara
arata rabdare dar pastreaza resentimente in el, §i daca nu-I iu-
be§te pe eel pe care-I rabda, are, intr-adevar, fatada edificiului,
dar nu are curtea dinaintea fatadei, pentru ca acela care se
supune ingustimii urii, pierde bineinteles largimea iubirii.
Dupa cum am spus deja intr-o expunere anterioara27, acea rab-
dare este adevarata care iube§te chiar pe eel pe care-I rabda.
A rabda, dar a uri, nu este virtutea blandetii, ci ve§mantul
furiei. Or, trebuie repnut ca aici se vorbe§te chiar de curtea porµi.
Fara indoiala, poarta noastra este intrarea in Imparape. A iubi
desavar§it pe Dumnezeu §i pe aproapele este a te indrepta
deja spre intrarea Imparapei. Caci, cu cat cineva iube§te mai
mult, cu atat se apropie mai mult de intrare. Cu cat neglijeaza
sa iubeasca, cu atat refuza sa intre, pentru ca nu se stradu-
ie§te sa vada ceea ce dore§te. A§adar, noi atunci avem curtea
por~ii, cand de la Iargimea iubirii, intram deja prin dorinta
m viata de sus pe care inca nu suntem capabili sa o atingem.
Prin urmare, cand se savar§e§te o fapta buna pentru aproa-
pele, ramane sa se discearna intentia acesteia ca nu cumva
• I
se se caute ca rasplata aprecierea in viata de acum, ci sufletul
sa-§i indrepte nadejdea spre fagaduinta celor viitoare, inc~t
de la cele trecatoare sa nadajduiasca la cele ve§nice §i de la cele
pamante§ti sa nadajduiasca la cele cere§ti. Caci nadejdea in cele
cere§ti intare§te sufletul, ca sa nu fie tulburat de valurile
agitatiilor pamante§ti. Despre nadejde se spune prin Pavel:
,,Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita §i tare,
intrand dincolo de catapeteasma" 28 • Despre acest interior
: A se vedea Cartea I~ Omilia 7, 12, p. 121 ~i Omilia 9, 22, p. 183.
Evr. 6, 19.
Omilia V
se adauga: ,,$i de la fata de dinafa:rl.a,po~iaeea ce se intin-
dea pana la fata pridvorului fAOtlPiiiJA~rioare,, .ciip.cizeci de
coti" 29 • . 1i .i r
15. Cand in acest pasaj se spUh~:1 ,~pe lafata'de dinafar~
a portii", se descrie nu un spapV'e~efibr~ 'dun spatiu interior
de dinaintea portii, de vreine ce s'JspJh~·ca Se intinde pana
in fata pridvorului portii intetioare.'p~iceease spune ca acest
spatiu masoara cincizeci de c6ti. 'be' litina seama, prin nu-
marul cincizeci este simbofizita od:ih~a ve§nica. Numarul
§apte are desavar§irea sa,'rentru 2~ !:tufflarul :iilelor a devenit
complet cu aceasta a. §aptea '~f. O't, Sahqtu,~ a fost dat prin
Lege spre odihna30 : Ac.est §a:p~e, lnmJltit cu el insu§i face
patruzeci §i noua; daca acestuia (Se adaug~ unu, se ajunge
la numarul cincizeci, pentru ca desavar§irea noastra va ajunge
la deplinatate in c;ontem,plarea Celui Unu, de vreme ce odata
cu vederea Lui nimic nu ne va mai lipsi in ce prive§te man-
tuirea §i bucuria. lata de ce jubileul, adica al cincizedlea an,
a fost dat spre odihna. Caci orice om care va fi ajuns la bu-
curiile ve§nice ale Dumnezeului Atotputemic nu va mai avea
apoi parte de chinuri §i gemete.
16. Trebuie sa retinem §i precizarea ca spatiul descris ca
avand cincizeci de cop se intinde pana in fata pridvorului portii
interioare. Prin urmare, in acest pasaj, profetul nu descrie
pridvorul portii interioare, ci spatiul din interior care se in-
tinde pana la pridvorul portii interioare. Oricum, prin acest
spatiu, dupa cum am spus, se prefigureaza nadejdea noastra
care, in timp ce cauta odihna ve§nica, duce sufletul pana la
pridvorul portii interioare. Caci, prin chiar faptul ca dorim
bunataple cere§ti, ca suspinam din adancul inimii dupa bu-
curiile fagaduite, ca noi cautam odihna vietii ve§nice, noi
29 Iez. 40, 15.
3° Cf le~. 20, 8; 20, 10-11.
424 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ne apropiem deja de fata pridvorului portii interioare. A§a-
dar, prin poarta ar putea fi prefigurata credinta, prin curte
iubirea, iar prin spatiul apropiat de fata pridvorului portii
interioare nadejdea. Fara aceste trei virtuti, orice om poate
sa se foloseasca de ratiune, dar nu poate sa intre in edificiul
ceresc. Vedem, prin urmare, credinta in poarta care face sa
patrundem spre intelegere, iubirea in curtea care large§te
sufletul in iubire, nadejdea in spatiul de cincizeci de coti,
pentru ca, prin dorinte §i suspine, ea conduce sufletul pana
la bucuriile tainice ale odihnei. Referitor la aceasta odihna,
de§i nu o vedem Inca in lurnina Adevarului, a§a cum este ea,
totu§i intrezarim deja cate ceva prin crapaturile pe care le
deschide intelegerea duhovniceasca. De aceea adauga: ,,$i fe-
restre oblice in iatacuri" 31 •
17. La ferestrele oblice, acea parte prin care intra lumina
este o deschidere ingusta, dar partea interioara care prime§te
lumina este larga, pentru ca sufletele contemplative, de§i abia
vad cate ceva din adevarata lumina totu§i, inauntrul lor, se lar-
gesc foarte tare. Adica, evident, din cele pe care le vad, abia
pot sa priceapa cate ceva. Este extrem de putin ceea ce vad
despre ve§nicie, in timp ce sunt in contemplatie, dar din acest
putin sanul sufletelor se large§te prin cre§terea ardorii §i a iu-
birii §i dupa aceea ele devin spatioase inauntrul lor din faptul ca
prirnesc in ele, ca prin deschizaturi inguste, lurnina Adevarului.
Deoarece aceasta largime a contemplatiei nu poate fi doban-
dita decat de cei care iubesc, se spune ca ferestrele oblice se ga-
sesc la iatacuri sau in spatiile de Ianga acestea, nu in exterior,
ci in interior. Despre aceste ferestre se adauga: §i in fron-
11
tispiciile acestora care erau in interiorul portii, pretutindeni,
jur-imprejur" 32 •
31 Iez. 40, 16.
32 Iez. 40, 16.
Omilia V 425
18. A§adar, ferestrele erau §i la iatacuri, §i la frontispiciile
acestora, a§ezate in interiorul porpi, pretutindeni, jur-imprejur,
pentru ca omul care-§i tine inirna inauntru prirne§te chiar din
acest motiv lumina conternplatiei. Cei care cugeta prea mult
la lucrurile din afara nu §tiu ce sunt fantele care se deschid
spre contemplarea luminii ve;mice. Caci aceasta raza de lu-
rnina necreata nu se percepe impreuna cu irnaginile obiectelor
materiale, pentru ca, atata tirnp cat oarnenii nu cugeta decat
la realitatile materiale, lurnina irnateriala nu poate sa patrunda
in sufletul lor. Dar eel care are deja privirea atintita spre lu-
mina contemplatiei trebuie sa aiba multa grija ca sa-§i pazeasca
intotdeauna sufletul in srnerenie, sa nu se trufeasca niciodata
din cauza harului revarsat peste el §i sa cerceteze el insu§i
ce sunt aceste ferestre oblice care prefigureaza sufletele con-
templative. Prin ferestrele oblice intra lurnina, dar nu intra
un fur, pentru ca cei care o cerceteaza cu adevarat se sme-
resc intotdeauna, harul intelegerii contemplative intra in
sufletele lor, dar laudaro§enia trufiei nu intra. A§adar, feres-
trele sunt §i deschise §i fortificate, pentru ca pe de 0 parte
sunt deschise ca sufletele sa se poata umple de har, dar pe de
alta parte nu mgaduie ca du§manul sa intre la ele prin trufie.
19. Trebuie retinut, de asernenea, ca in partea din interi-
orul poqii, ferestrele oblice sunt pretutindeni, de jur-imprejur.
Intr-adevar, harul conternplatiei nu este dat numai oame-
nilor celor mai sporiti §i refuzat celor foarte incepatori, ci 11
primesc adesea §i cei mai sporiti, dar adesea §i cei mai in-
cepatori; mai adesea 11 primesc cei retra§i din lume, iar uneori,
chiar §i cei casatoriti. A§adar, daca nu este nici o categorie
de credincio§i de la care darul contemplatiei sa fie refuzat,
atunci oricine i§i tine inirna sa inauntru poate sa fie inundat
de lumina contemplatiei, pentru ca ferestrele oblice au fost
construite m interiorul portii, pretutindeni, jur-imprejur, ca ni-
meni sa nu se mandreasca cu acest har ca de un privilegiu.
426
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Nici un om sa nu considere ca are harul luminii adevarate
cape ceva personal, deoarece, 1n ceea ce lui i se pare ca are mai
mult decat altii, adesea altul, despre care el nu gande§te ca are
ceva bAun, este mai bogat. De aceea, se adauga cu indrepta-
tire: ,,In mod asemanator, erau ferestre la pridvoare, jur-
imprejur, inauntru" 33 •
20. Dupa ce a vorbit despre ferestrele care se aflau in
frontispiciu, profetul adauga ca se aflau ferestre §i la prid-
voare, de jur-imprejur, inauntru, pentru ca nu doar membrii
Sfintei Biserici, care detin o pozitie malta, au darul contem-
plapei, ci, adesea, acest dar il primesc §i acei care, de§i sclipesc
prin ravna catre cele de Sus, totu§i sunt pe treapta de jos prin
functia lor. Daca Atotputernicul Dumnezeu n-ar revarsa lu-
mina contemplatiei §i asupra acestora care par de dispretuit,
n-ar fi fost ferestre la pridvoare. Astfel vedem pe unii oameni
aflati in pozitiile cele mai inalte in Sfanta Biserica vorbind
despre bunatatile cere§ti foarte profund, cu 0 ravna uimitoare,
§i in masura in care sufletul lor luminat de Dumnezeu reu-
§e§te, vedem cum scruteaza ca prin ni§te fante tainele patriei
cere§ti: ei sunt ferestrele din frontispiciu. Altii se numara
intre cei din sanul Sfintei Biserici §i par de dispretuit in ochii
oamenilor, dar §i ei se dedica 1n mod deosebit studiului inte-
lepciunii, aspira la bunatatile cere§ti §i, atat cat pot, cauta
sa inteleaga ce sunt bucuriile ve§nice: ei sunt de asemenea
ferestre oblice, dar ferestrele de la pridvoare.
21. De altfel, se spune cu indreptatire: ,,Jur-imprejur",
pentru ca fiecare se rote§te jur-imprejur cercetand locurile
tainice, 1n timp ce sufletul spune cugetand 1n sine: ,,Ce ti se pare
ca este aceasta? Ce ti se pare ca este aceea?". Astfel el face ca
un fel de inconjur, ca sa ajunga la ceea ce cauta. Dar cand lu-
mina cea necircumscrisa a inceput sa erupa in intelegerea lui,
33 Iez. 40, 16.
Omilia V 427
este ca §i cum o raza a adevarului intraprinfereastra oblica34 •
De buna seama, noi sporim in contemplatie urmand cercul
multor cugetari du pa cum se inta1trpla atunci cand, adesea,
cautam exemplele celor buni ca sane desavar§im moral.
Caci atunci cand sufletul deja se gartde§te sa ·se inalte mai sus,
el cauta sa auda ceva despre virtutile altora §i rasfoie§te cand
via ta unui sfant, cand a altuia. De aceea §i un anumit ales
al lui Dumnezeu, care cercetase cu ochii mintii peste tot in
sanul larg al Sfintei Biserici, prin intreaga lume, cautand vieti
placute lui Dumnezeu spre imitare, spunea: Voi merge de jur-
/1
imprejur §i voi aduce 1n corful Lui jertfa custrigate de bucurie"35 •
Iata, ca sa aduca jertfa cu strigate de bucurie36, mergea de jur-
imprejur, pentru ca, daca nu ar fi trimis privirea sufletului
incoace §i incolo pentru a cerceta via ta celor buni, el insu§i
n-ar fi ajuns sa aduca jertfa cu strigate de bucurie. Dar cand
sfintii din interiorul Bisericii sunt condu§i pana la locurile
cele mai inalte, viata lor este pusa ca in oglinda, ca toti
oamenii sa vada faptele bune pe care trebuie sa le urmeze.
De aceea, se adauga cu indreptatire: "$i pe frontispicii ram-
muri de finic pictate" 37 •
34 Ase vedea ~i Cartea I, Omilia 8, 17, p. 148.
35 Ps. 26, 11.
36 Sfantul Grigorie nu reda textul ca in Vulgata hostiam vocifera-
tionis ,,jertfa cu zgomot mare", ci hostiam iubilationis ,,jertfa cu strigate
de bucurie". Termenul latin iubilatio este 1nrudit etimologic cu nu-
mele anului jubiliar iudaic ('?:;J.i'). Avand in vedere ca tot in aceasta
omilie, 1n paragraful 15, Sfantul Grigorie a aratat ca anul jubileu este
simbol al bucuriei §i al odihnei ve;mice, prin substituirea de termeni
a dorit probabil sa sugereze ca, dupa cum anul jubileu incununeaza
ciclul celor §apte saptamani de ani de lucrare (Lev. 25, 10), tot a§a cer-
cetarea ciclurilor de exemple din vietile sfintilor este incununata de
propria jertfa cu cuvantul §i cu fapta prin care noi in§ine odihnim
pe Dumnezeu.
37 Iez. 40, 16.
428
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
22. Ce simbolizeaza ramurile de finic, daca nu raspla-
tile biruintei? Intr-adevar, ele sunt daruite, de obicei, birui-
torilor. De aceea este scris despre cei care invinsesera vechiul
vrajmar;; intr-o lupta a muceniciei r;;i care se bucurau in patria
cereasca: ,,$i ramuri de finic in mainile lor, §i strigau cu glas
mare, zicand: Mantuirea este de la Dumnezeul nostru, Care
r;;ade pe tron, r;;i de la Mielul" 38 • A tine ramuri de finic in maini
mseamna a fi car;;tigat biruinte prin lucrare. Desigur, ramurile
de finic se acorda ca rasplata pentru lucrare acolo unde deja
sufletele se bucura fara a ~ai avea parte de lupta. De aceea,
m text nu se spune: ,,Ramuri de finic pe frontispicii", ci ,,Ra-
muri de finic pictate pe frontispicii". Caci acolo se va vedea
ramura de finic a biruintei, unde va fi bucurie fara sfarr;;it.
Aid, de foarte multe ori, vedem sfinti facand lucruri uimitoare
, I
savarr;;ind multe minuni, curatind lepror;;i, scotand demoni,
alungand prin atingere bolile truper;;ti, propovaduind prin
duhul profetic cele ce vor veni. Toate acestea nu sunt inca
ramuri de finic, ci doar ramuri de finic pictate, caci acestea
sunt date uneori r;;i celor ce vor fi osandiµ. De aceea, Adevarul
spune prin Evanghelie: ,,Multi Imi vor zice in ziua aceea:
Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am profetit §i nu
in numele Tau am scos demoni r;;i nu m numele Tau minuni
multe am fac~t? $i atunci voi marturisi lor: Niciodata nu
v-am cunoscut pe voi; departati-va de la Mine cei ce lucrati
faradelegea" 39 • Singurul semn al alegerii este taria iubirii, dupa
cum este scris: ,,lntru aceasta se va r;;ti ca sunteti ucenicii Mei,
daca veti avea dragoste unii fata de altii" 40 • Cand aler;;ii fac
minuni, ei le fac intr-un mod foarte diferit de cei ce vor fi
osanditi, pentru ca ceea ce ale§ii fac din iubire, cei ce vor fi
osanditi cauta sa faca din mandrie. Dar, pentru aler;;i, chiar
38 Apoc. 7, 9-10.
39 Mt. 7, 22'-23.
40 In 13, 35.
429
Omilia V
r;;i minunile pe care le fac cu iubire inca nu sunt ramuri de finic,
ci sunt ramuri de finic pictate, pentru ca astfel se arata de-
spre ei in afara cum sunt inauntrul lor in fa ta Dumnezeului
Atotputernic. Ei vor avea ramura de finic acolo. unde deja
nu va mai fi lupta cu moartea. Cad vestitul propovaduitor
atunci a vazut ca ramura de finic adevarata este data invin-
gatorilor, cand a contemplat mai 1nainte cum va fi la mvierea
mortilor, dupa cum spune: ,,Caci trebuie ca acest trup stri-
cacios sa se imbrace in nestricaciune §i acest trup muritor
sa se imbrace in nemurire. Iar cand acest trup muritor se va
imbraca in nemurire, atunci va fi cuvantul care este scris:
Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este, moarte,
biruinta ta? Unde iti este, moarte, boldul tau" 41 ? Atunci va fi
biruinta deplina, cand moartea va fi inghitita complet. Ori de
cate ori suntem martorii uneia din acele lucrari minunate,
care sunt semne, cea pe care noi o vedem nu este biruinta
insar;;i, ci sunt doar imaginile biruintei. Pentru ca, de obicei,
minunile r;;i semnele sunt date sfintilor aflati pe cele mai inalte
pozitii, ca alpi sa fie mdemnap spre buna lucrare, ramurile de
finic pictate se vad pe frontispiciile din interiorul edificiului.
Cele explicate astazi sunt mdeajuns, ca cele ce urmeaza sa le
abordam cu mai multa putere, cu ajutorul Domnului nostru
Iisus Hristos, care traier;;te r;;i imparater;;te impreuna cu Dum-
nezeu Tatal, in unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, in vecii
vecilor. Amin.
41 I Cor. 15, 53-55.
 Omilia VI

1. Dupa ce Iezechiel a vorbit indelung despre harul con-

templatiei care se strecoara printre ferestrele oblice, profetul
spune ca a fost scos in afara §i precizeaza ca a vazut camarile
tezaurului. Ce altceva se desemneaza prin aceste camari ale
tezaurului decat cuno§tinta invatatorilor ? Dar, in acest caz,
pe buna dreptate, se poate pune intrebarea: de vreme ce sfintii
invatatori invata despre adevaruri duhovnice§ti §i interioare,
de ce profetul spune ca a fost scos in exterior §i ca in afara
a vazut camarile tezaurului? Dar trebuie sa se §tie ca una este
contemplatia prin care se vede mai mult decat se poate ex-
prima §i alta este cuno§tinta §i invatatura prin care se vede
tot atat cat se poate exprima prin limbaj. Prin comparatie
cu acea lumina care nu poate fi exprimata prin cuvant, ceea
ce poate fi exprimat prin cuvant este ca §i cum ar fi in intregime
in exterior. Iata de ce profetul zice: ,,$i m-a scos in curtea cea
dinafara, §i iata acolo erau camari ale tezaurului (gazophylacia),
§i un pavaj facut din dale de piatra in curte, jur-imprejur" 1•

2. Cum in limba greaca cDvAaTTELV inseamna "a pastra",

iar in limba persana gazae inseamna "bogatii", gazophylacium
denume§te, de obicei, locul in care sunt pastrate bogatiile.
Ce se prefigureaza, a§adar, prin camarile tezaurului, daca nu,
dupa cum am spus inainte, sufletele invatatorilor, pline de
bogatiile intelepciunii §i ale cuno§tintei? Desigur, dupa cu-
vantul lui Pavel: Unuia i se da prin Duhul Stant cuvant de
II

1 Iez. 40, 17.

432 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia VI 433

intelepciune, iar altuia, dupa acela§i Duh, cuvantul cuno§- pastrate, dar nu servesc la nimic. Oamenii care au in ei adev~­
tintei"2. Sunt, intr-adevar, unii oameni care, prin darul Duhului, ratele bogaµi sunt numip, CU indreptapre, camari ale tezaurulUI.
inteleg adevaruri pe care nu le-au auzit £acute cunoscute
3. Aceste camari ale tezaurului au un pavaj, jur-imprejur,
de catre invatatori; ace§tia, desigur, au primit cuvant de inte-
pentru ca smerenia ascultatorilor se ata§eaza §i se supune :rnor
lepciune. Sunt, de asemenea, alti oameni care nu pot sa in-
astfel de oameni. Se spune, cu indreptatire, ca acest pavaJ este
teleaga singuri ceea ce aud, dar retin ceea ce au citit la exegeti
fa.cut din dale de piatra in curte, pentru ca sufletele credin-
§i expun in cuno§tinta de cauza ceea ce au invatat prin lectura.
cioase sunt legate intre ele in spatiul larg al iubirii. Acestea
De aceea, nu sunt ace§tia plini de cuvantul cuno§tintei?
sunt numite pietre datorita tariei credintei §i, mai mult, pietre
Totu§i, acest lucru ar putea fi inteles §i altfel: intelepciunea
a§ezate una Ianga alta in pavaj datorita unirii in smerenie.
se refera la vietuire, iar tuno§tinta la invatatura. Cine vie-
Apostolul Petru vazuse aceste suflete ale credinci~~ilor, pu~
tuie§te a§a cum trebuie §i propovaduie§te cu intelepciune,
ternice in credinta, cand zicea: ,,$i voi1 ca pietre vn, suntet1
pe buna dreptate este numit camara a tezaurului edificiului
ziditi casa duhovniceasca" 6 • Despre aceste pietre ale Sfintei
duhovnicesc, pentru ca prin cuvantul lui se raspandesc bo-
Bise~ici Domnul zice prin Isaia: Voi face intariturile tale de
/1
gatiile cere§ti. Insu§i Invatatorul neamurilor vazuse ca uce-
iaspis §i portile tale din pietre sculptate, iar imprejmuir:~
nicii Sai aveau din bel§ug aceste bogatii, cand le spunea:
din pietre nestemate, iar pe toti copiii tai ii voi face ucernc1
11 Prin El v-ati imbogatit deplin in tot cuvantul §i in toata cu-
ai Domnului" 7• Atotputernicul Dumnezeu a facut intariturile
no§tinta"3. A§adar, in edificiul Sfintei Biserici au fost construite
Sfintei Biserici din iaspis, care este o piatra de culoare verde,
camari ale tezaurului, deoarece cuvantul invatatorilor are din
pentru ca El a intarit sufletele propovaduitorilor printr-o iu-
bel§ug bogatiile cuno§tintei. Ca aceste bogatii sunt adevarate,
bire de 0 a§a prospetime interioara, meat sa dispretuiasca toate
lnSU§i Adevarul 0 spune cand vorbe§te de bogaµile trecatoare:
cele trecatoare, sa nu doreasca nimic in aceasta lume care
,,ln§elaciunea bogatiilor inabu§a cuvantul" 4• lntelepciunea
este impresurata de sfar§it, sa dispn:_tuias~a ~oate bu~riil: :i
§i cuno§tinta invataturii duhovnice§ti sunt, intr-adevar, adeva-
ca pe ni§te flori ve§tede. De aceea, mSU§l Pastorul B1senc11,
ratele bogapi, in comparape cu cele trecatoare care sunt numite
chemand ascultatorii sai la paji§tile ve§nic verzi, vorbe§te
in§elatoare. Despre aceste bogatii se spune prin Solomon:
de Dumnezeu, zicand: ,,Dupa mare mila Sa, prin invierea lui
,, Tezaurul de ravnit se odihne§te pe buzele inteleptului" 5 • Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie,
Bogatiile duhovnice§ti, pe Ianga faptul ca conduc spre patria spre mo§tenire nestricacioasa §i neintinata §i neve§tejita, pas-
ve§nica, sunt foarte diferite de bogatiile pamante§ti, fiindca
trata in ceruri" 8 •
bogatiile duhovnice§ti, de§i cheltuite, sporesc, in timp ce bo-
gapile pamante§ti fie ca sunt cheltuite §i se termina, fie sunt 4. Portile Sfintei Biserici sunt £acute din pietre sculptate,
pentru ca oamenii, prin al caror glas intram in viata Ve§nica,
2 I Cor. 12, 8.
3 I Cor. 1, 5. 6 I Pt. 2, 5.
4 Mt. 13, 22. 7 Is. 54, 12-13.
5 Pilde 21, 20 (LXX). 8 I Pt. 1, 3-4.
434 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
de vreme ce dau prin ei in§i§i exemplul lucrarii sfinte porun-
cite de Dumnezeu, au avut aceasta lucrare ca §i sculptata in ei.
Portile n-ar fi sculptate, ci netede, daca ei ar fi facut doar sa se
auda glasul lor, dar nu ar fi dat prin ei in§i§i exemplul lu-
crarii sfinte. Dimpotriva, cand arata ca traiesc urmand ceea
ce spun, ei sunt poqi, pentru ca ei conduc inauntru, §i sunt porti
sculptate, pentru ca, prin felul lor de a trai, pazesc ceea ce spun
altora. Remarcam ca toata incinta Sfintei Biserici este facuta
din pietre pretioase, deoa~ece noi vedem in ea credincio§i
intariti in credinta §i iubire. Ca sa arate ce sunt aceste pietre,
Isaia a adaugat: Pe toti copiii tai ii voi face ucenici ai Dom-
11
nului"9. Ceea ce Isaia a vazut, toata aceasta incinta a Bisericii,
din pietre pretioase, Iezechiel a prezentat-o ca un pavaj facut
din dale de piatra, jur-imprejur; el mai adauga despre ca-
marile tezaurului: Treizeci de camari ale tezaurului jur-
II
imprejurul pavajului" 10 •
5. Numarul zece intotdeauna semnifica desavargirea,
pentru ca pazirea Legii este cuprinsa in zece porunci. Viata
activa §i via ta contemplativa sunt strans legate in poruncile
Decalogului, pentru ca in el se poruncegte sa se pastreze §i
iubirea pentru Dumnezeu §i iubirea pentru aproapele. Iu-
birea pentru Dumnezeu se refera la viata contemplativa,
iar iubirea pentru aproapele se refera la viata activa. Dar pen-
tru a se manifesta deplin in viata activa §i pentru a se inalta
cu sufletul treaz in viata contemplativa, orice invatator tre-
buie sa fie desavargit in ceea ce privegte credinta in Sfanta
Treime. De aceea, camarile tezaurului sunt precizate ca fiind
treizeci, pentru ca, numarul zece fiind multiplicat de trei ori,
viata §i vorbirea invatatorilor sa se intareasca in Treime.
9 Is. 54, 13.
10 Iez. 40, 17.
Omilia VI 435
6. Referitor la asta, trebuie sa remarcam cu atentie ca pro-
fetul, dupa ce descrisese camarile tezaurului, a adaugat:
un pavaj jur-imprejur". $i mai jos a adaugat: "Camari ale
11
tezaurului jur-imprejurul pavajului". in ce £else pare ca sunt
§i camari ale tezaurului jur-imprejurul pavajului §i pavajul
jur-imprejurul camarilor tezaurului? Pavajul §i camarile sunt
astfel dispuse, incat camarile sunt in intervalele pavajului §i
pavajul in intervalele camarilor. Faptul ca se spune ca jur-
imprejurul camarilor este pavaj §i jur-imprejurul pavajului
sunt camari este, fratilor, o mare taina. De fapt, pavajul are de
jur-imprejur camari, deoarece cuvantul invatatorilor zi de zi
formeaza §i pazegte viata celor care-i asculta. Intr-adevar,
bunii invatatori in §tiinta sfanta, fie prin cuvintele calde ale
blandetii, fie prin asprimea mustrarii, vegheaza sa apere de
patimi viata celor care-i asculta. Camarile tezaurului au §i ele
de jur-imprejur pavaj, pentru ca §i inima invatatorilor este
atinsa adesea de ispita patimilor, incat fie se inalta prin fala
trufiei, fie ca se aprinde de ghimpele maniei. Dar atunci cand
iau aminte la viata bunilor ascultatori §i-§i dau seama ca aceasta
a sporit prin indemnurile lor, ei se rugineaza ca nu sunt aga cum
vad ca au devenit, prin harul lui Dumnezeu, altii datorita lor,
§i se intaresc in sufletul lor inainte sa cada complet in gregeala.
Cand invatatorilor le revin in memorie propriile lor cuvinte,
ei se rugineaza ca nu pazesc ceea ce spun. De aceea, se spune
prin Solomon: Sufletul lucratorului lucreaza pentru el,
11
fiindca gura lui il sileste" 11 • Gura noastra ne sile§te la lucrare,
cand prin ceea ce spunem ne infranam de la patimi; ~ste
foarte ruginos ca noi sa cadem din neglijenta acolo de uncle
am incercat sa-i ridicam pe altii prin propovaduire. Ca-
marile tezaurului au, agadar, pavaj jur-imprejur, pentru ca
marea grija a invatatorilor este viata demna a ascultato-
rilor. Cuvantul lor este un ajutor §i pentru ei in§i§i, fiindca
11 Pilde 16, 26.
436 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
se ru§ineaza sa nu reziste ispitelor patimilor, ei care i-au in-
vatat pe altii sa lupte impotriva patimilor.
7. Cat traim in aceasta viata, ce altceva facem decat sa fim
In razboi impotriva duhurilor rele? Dupa cum am spus inainte,
sufletul unui invatator poate ca este tulburat de o oarecare trufie.
Fie ca sa nu piara el insu§i, fie ca sa nu-i atraga pe altii spre pier-
zanie prin exemplul sau, else cerceteaza pe sine cu grija §i
repede se dojene§te in gandul sau. Aducandu-§i aminte de viata
ascultatorilor sai, el se smere§te §i acponeaza prin toate mij-
loacele posibile ca trufia sa nu-i stapaneasca nici sufletul,
nici lucrarea. Caci este scris: ,,lnceputul oricarui pacat este
trufia" 12 • Care va fi deci in ochii lui Dumnezeu, rodul bunei
lucrari, daca a fost putred din radacina din cauza trufiei?
Adesea, dupa cum a_m spus inainte, sufletul invatatorului
este incercat de ura; dar foarte repede cercetandu-se pe sine
se aduna, §i smerindu-se sub jugul invataturii, face ca mi§-
carea spre manie a sufletului sa nu treaca In cuvant, sa nu fie
tradata prin glas. Astfel se face ca ura din sufletul tulburat
care a aparut prin neglijenta sa dispara inabu§ita de ratiune.
Rezultatul a toate acestea este ca, prin vina simpta, sufletul do-
bande§te virtutea, pentru ca, de§i nu a vrut sa se pazeasca
cu tarie ca sa nu aiba pomire spre manie, totu§i §i-a invins-o
cu mult curaj. De aceea se spune, cu indreptatife, prin Solomon:
,,Cel incet la manie e mai de pret decat un viteaz, iar eel ce i§i
stapane§te duhul este mai pretuit decat cuceritorul cetaplor'' 13 •
Pe buna dreptate, eel incet la manie este mai presus de cu-
ceritorul cetaplor, pentru ca prin aqiunea sa biruitoare acesta
invinge oameni, iar prin blandetea rabdarii acela se invinge
pe sine insu§i. Urmeaza: ,,$i pavajul di~ fata portilor, era de
lungimea portilor, mai jos" 14•
12 Int. Sir. 10, 15.
13 Pilde 16, 32.
14 Iez. 40, 18.
Omilia VI 437
B. Daca socotim ca lungimea:portilor se refera. la spatiul
pe care portile fusesera construite, pavajul era de lungimea
portilor, mai jos, deoarece, cu ~~t spatiul portilor putea sa
se extinda, cu atat se putea extin~ §i pavajul care era mai jos.
A§adar, lungimea pavajuh,J.i :p,µ,era;.diferita de a porplor, dar,
totu§i, nu era la acela§i nivel. cµ,portile. Ce inseamna ca lun-
gimea pavajului era la fel cu a portilor, dar nu era la acela§i
nivel, daca nu faptul ca viata pastoriplor se deosebe§te cu mult
de cea a invatatorilor? De§i, ravnind lmparatia cerurilor, toti
au aceea§i nadejde indelung rij.bdatoare, totu§i nu au aceea§i
sarguinta in modul lor de vietuire. Pavajul poate, deci, sa aiba
aceea§i mtindere in lungime pentru ca ascultatorii pastreaza
aceea§i credinta, aceea§i nadejde pe care o au, cu siguranta, §i
propovaduitorii. Dar pavajul se afla mai jos ca top ascultatorii
sa recunoasca faptul ca propovaduitorii ii depa§eSC CU mult
prin meritele lor. lnsa, daca trebuie sa primim ca lungimea
portilor se refera la inaltimea lor, dupa cum am spus mai
mainte, atunci, dupa cum este scris pupn mai departe, de vreme
ce catre porti se urea pe trepte, cu atat pavajul este mai jos,
cu cat o poarta se ridica mai mult in inaltime. Cu cat viata
unui invatator este mai sfanta, cu atat sufletul celui care
asculta devine mai smerit. Acesta se dispretuie§te pe sine in-
SU§i, cand i§i da seama ca viata propovaduitorului sau se ri-
dica la mare inaltime. Sa imite unele lucruri bune ale vietii
propovaduitorului poate ca este posibil, altele insa este
imposibil. Prin cele pe care reu§e§te sa le imite, inainteaza;
prin cele pe care nu poate sale imite, spore§te in smerenie.
Prin urmare, ceea ce nu poate sa urmeze pentru a inainta
este, pentru el, tot inaintare.
9. Iata ca, daca noi vom medita la cele pe care le citim
despre faptele §i cuvintele propovaduitorilor no§tri, vom cu-
noa§te la ce inrupme se vor fi ridicat porµIe. Trecand sub tacere
evidenta minunilor, sa vorbim despre virtutile inimilor lor.
438 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Desigur Pavet tare a spus despre sine ca a murit Legii prin
Lege 15, pentru ca §i insa§i Legea ii propovaduia sa creada
in Hristos, aprins de o mare flacara a credintei, nu a vrut sa
respecte trupe§te poruncile Legii §is-a opus sa se faca dr-
cumcizia la neamuri 16. $i atunci cand Apostolul Petru voia
sa fie pazit obiceiul Legii in ceea ce prive§te circumcizia, el
i s-a impotrivit pe fata §i i-a spus ca era vrednic de infrun-
tare in aceasta privinta17. Vorbind ucenicilor sai, el nume§te
acest zel al lui Petru nu numai o gre§eala, ci, ceea ce este mai
grav, o ipocrizie, adica prefacatorie: ,,Dupa ce Petru a venit
in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, cad era vrednic de in-
fruntare"18 $i pupn mai departe: ,,$i, impreuna cu el, s-au fa-
tarnicit §i ceilalti iudei" 19 . Pe de alta parte, eel dintai dintre
Apostoli, cand ii avertiza pe ucenicii sai cu privire la multe,
§tiind ca unii desconsiderau epistolele lui Pavel, spune: ,,Pre-
cum v-a scris §i iubitul meu frate Pavel dupa intelepciunea
data hii, cand vorbe§te despre acestea in epistolele sale uncle
sunt lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei ne§tiutori §i
neintariti le rastalmacesc, ca §i pe celelelalte Scripturi, spre
a lor pierzare" 20 . Iata ca Pavel a scris in epistolele sale ca Petru
era vrednic de infruntare; iata ca Petru afirma in epistolele
sale ca Pavel este de admirat in cele pe care acela le scrisese.
Desigur, daca Petru n-ar fi citit epistolele lui Pavel, nu le-ar fi
laudat. Daca le-a citit, atunci a descoperit ca acolo el este nu-
mit vrednic de infruntare. Deci prietenul adevarului a laudat
chiar §i faptul ca-1 face vrednic de infruntare §i i-a plac~t
pana §i acest lucru, ca lui Pavel nu-i placuse la el ceea ce el
15 Cf Gal. 2, 19; Rom. 7, 10.
16 Cf Fapte 15; Gal. 5, 2-4.
17 Cf Gal. 2, 11.
18 Gal. 2, 11.
19 Gal. 2, 13.
20 II Pt. 3, 15-16.
Omilia VI 439
intelesese altfel decat ar fi trebu'iit1 il i-a dat dreptate fratelui
mai mic §is-a facut urmator inapeaata privinta celui mai mic,
!neat chiar prin aceasta sa fiei inaintemergator, ca devreme
ce era primul in treapta ieranhid. suprema a apostolatului,
sa fie primul §i in smerenie.·Ltteiti;aminte,.va rog, frati prea-
iubiti, la inaltimea sufletului unui om care a laudat epistolele
in care a gasit scris ca este vr.ednic de mustrare! Cat de mare
i-a putut fi blandetea! Cat~'lini§te a sufletului, ce ferma sta-
panire de sine §i cata seninatate in cugetare! Iata ca este in-
fruntat de fratele sau 'mal mfc §i nu considera ca n-a fost vrednic
sa fie infruntat. Nu a~h,,t~§.te nimic de faptul ca el a fost pri-
mul chemat la.apost9i~f,1 , ca' a primit cheile imparatiei ceru-
rilor, ca pacatele pe care le-ar dezlega pe pamant ar fi dezlegate
§i in cer22, ca a mers pe mare23, ca 1-a facut pe un paralitic sa se
ridice, poruncindu-i in numele lui Iisus24, ca a tamaduit pe
bolnavi cu umbra trupului sau25, ca prin cuvantul lui a facut
sa moara cei mincino§i26, ca prin rugaciunea sa i-a inviat pe cei
morti27 . A§adar, ca sa nu fie socotit mai putin vrednic de a as-
culta cuvintele de mustrare, el a alungat, ca sa zic a§a, din me-
morie toate darurile pe care le primise, ca sa pastreze cu tarie
un singur dar: smerenia. Care dintre noi, va intreb, daca ar fi
facut chiar cea mai mica minune, in caz ca ar fi mustrat de
un frate mai mic, ar asculta rabdator cuvintele de mustrare?
Noi n-am facut nici o minune §i, daca cineva poate ne doje-
ne§te, referitor la vreo fapta de-a noastra, imediat ne infuriem,
ne consideram in sinea noastra cineva mare, ne atribuim
21 Cf Mt. 4, 18-19.
22 Cf Mt. 16, 19.
23 Cf Mt. 14, 29.
24 Cf Fapte 9, 33-34.
25 Cf Fapte 5, 15.
26 Cf Fapte 5, 10.
27 Cf Fapte 9, 40.
440
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
virtuti suflete§ti, chiar §i pe cele pe care nu le avem. Petru,
dimpotriva, cu toate virtutile sale, a ramas smerit in fata
mustrarii; dar poarta a crescut in 1naltime. 0 atat de mare
blandete noi nu putem sa imitam, ci pentru ca noi suntem
pavajul, zacem 1ntin§i la pamant, mult mai prejos.
10. Sunt unii care considera ca nu Petru, 1ntaiul dintre
Apostoli a fost eel mustrat de Pavel, ci altul cu acela§i nume.
Dar daca ei ar fi citit mai cu atentie cuvintele Apostolului
Pavel, n-ar mai sustine asta.·Urmand sa spuna: ,,Dupa ce Petru
a venit in Antiohia, pe fata i-am stat 1mpotriva" 28, ca sa arate
despre care Petru vorbe§te, Pavel a pus la 1nceputul povestirii
sale urmatoarele cuvinte: ,,S-a vazut ca mie mi-a fost 1ncre-
dintata Evanghelia pentru cei netaiati 1mprejur, dupa cum
lui Petru Evanghelia pentru cei taiati 1mprejur. Caci Cel ce
a lucrat prin Petru la apostolia taierii 1mprejur a lucrat §i prin
mine la neamuri" 29 • Prin urmare, se arata clar despre care Petru
vorbe§te Pavel, eel pe care 11 nume§te §i Apostol §i despre
care spune ca a fost conducatorul evanghelizarii celor din
taierea 1mprejur.
11. Au fost unii care au sustiriut ca a doua epistola a lui
Petru, in care au fost laudate epistolele lui Pavel, nu a fost
a lui. Dar, daca ei ar fi vrut sa cerceteze textul acestei epistole,
ar fi putut fide o alta parere. Caci in ea este scris: ,,Din 1nal-
timea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: «Acesta este
Fiul Meu eel iubit, 1ntru care am binevoit>>'' 30 • $i urmeaza:
,,$i acest glas noi 1-am auzit, pe cand eram cu Domnul in
muntele eel sfant" 31 • Sa citeasca, a§adar, Evanghelia §i 1ndata
sa recunoasca adevarul ca, in timp ce glasul acesta a venit
28 Gal. 2, 11.
29 Gal. 2, 7-8.
30 II Pt. 1, 17.
31 II Pt. 1, 18.
441
Omilia VI
din cer, Apostolul Petru era in munte cu Doinnul. Prin ur-
mare, aceasta epistola a scris-o 1nsu1?i Petru care a auzit pe
munte glasul Domnului.
12. Dar, fiindca am spus cateva cuvinte despre Petru,
acum, daca binevoiti, sa ne indreptam atentia catre buna-
tatea lui Pavel §i sa ne gandim, daca putem, cat de mare
era bunatatea lui in practicarea 1ndelungii rabdari, el care a
avut atata ardoare in zelul propovaduirii !neat nu 1-a crutat
nici pe primul dintre Apostoli. Sa nu spunem nimic de faptul
ca a fost de trei ori batut cu vergi, ca 0 data a fost batut cu
pietre, ca de trei ori a suferit naufragiu, ca a petrecut o noapte
§i 0 zi in largul marii, ca a primit de cinci ori de la iudei patru-
zeci de lovituri de bici fara una32 • Caci relele care ne sunt pro-
vocate de du§manii declarati provoaca mai putin sufletul
la manie; de obicei, aceea ne doare mai mult, ceea ce induram
din partea alor no§tri. De aceea, Insu§i Adevarul spune prin
psalmist, urmand sa vorbeasca impotriva tradatorului Sau:
,,Ca de m-ar fi ocarat vrajma§Ul, a§ fi rabdat. lar tu, omule,
asemenea Mie, capetenia Mea §i cunoscutul Meu, care 1m-
preuna cu Mine te-ai 1ndulcit de mancari" 33 • A§adar, sa ne
gandim, daca putem, cat de bland a fost in mijlocul ucenicilor
sai Pavel, el care a fost atat de rabdator in mijlocul prigoni-
torilor sai. Venind la Corint, i-a impiedicat pe corinteni de
la slujirea idolilor, le-a fa.cut cunoscut cine este adevaratul .
Dumnezeu, le-a propovaduit bucuriile vietii ve§nice. $i dupa
ce a adus la credinta o mare parte din popor, a suportat acolo
o atat de mare saracie !neat era stramtorat in ceea ce prive§te
nevoile pentru hrana sa. El nu a primit painea pamanteasca
de la ucenicii sai carora le-a propovaduit painea cereasca.
S-a dedicat cuvantului pentru viata ascultatorilor sai §i totodata
32 Cf II Cor. 11, 24.
33 Ps. 54, 13-15.

442 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
muncii cu propriile maini pentru viata trupului sau34 . Din alte
tari ii erau trimise ajutoare in bani de catre ucenicii sai, ca sa
poata propovadui corintenilor35 • Else adreseaza, dupa aceea,
corintenilor intr-o epistola, zicand: "Pe cand eram la voi §i
eram in saracie, n-am fost impovarator pentru nimeni; cad
ceea ce-mi lipsea au implinit fratii care au venit din Mace-
donia"36. Spre a lor ru§ine, a inceput prin a le spune: ,,Alte Bi-
serici am pradat, luand plata ca sa va slujesc pe voi" 37 . Sa me-
ditam, a§adar, daca putem, la ceea ce presupunea aceasta
'blandete: sa propovaduie§ti painea duhovniceasca §i sa nu
o prime§ti pe cea necesara trupului, sa inveti inimile ascul-
tatorilor despre bogapile ve§nice §i sa induri foamea in mijlocul
ucenicilor credincio§i §i bogati, sa suporti saracia in mijlocul
oamenilor indestulap §i, totu§i, sa nu spui ce indurai §i sa nu
te intristezi, sa simti inimile aspre ale ascultatorilor zgarciti
§i sa nu renunti la propovaduire! Dupa cum atesta Faptele
Apostolilor, Pavel a propovaduit fara intrerupere un an §i §ase
luni in aceasta cetate38 • Dupa ce s-a retras de la corinteni,
le-a scris ceea ce a suferit cand era la ei39 . De ce nu le-a spus ni-
ciodata acest lucru pe cand traia in mijlocul lor? Ca sa nu fie
facut din porunca ceea ce nu fusese facut fata de el din propria
lor dorinta §i ca nu cumva sub o generozitate aparenta, ade-
varata lor vointa sa ramana ascunsa. Dar de ce a scris acest
lucru dupa aceea, fiind departe? Ca ucenicii sa nu ramana
neindreptati §i sa nu mai fie tot a§a de zgarciti fata de alti
frap, cum au fost fata de invatatorul lor. Cu adevarat, in aceasta
imprejurare, Pavel, adevaratul invatator al neamurilor,
34 Cf I Cor. 4, 12; I Tes. 2, 9; II Tes. 3, 8.
35 Cf II Cor. 11, 8-9.
36 II Cor. 11, 9.
37 II Cor. 11, 8.
38 Cf Fapte 18, 11.
39 Cf II Cor. 11, 23-29.
443
Omilia VI
nepasandu-i de ale sale ci ingrijindu-se de ale altora, a implinit
ceea ce propovaduise: ,,Nimeni sa nu caute ale sale, ci pe ale
altuia" 40 • ,,$i fiecare sa nu caute la ale sale, ci la ale altora" 41 •
Cat de mare ii era virtutea blandetii! Cata lini§te sufleteasca!
Care dintre noi, daca ar fi intors pe un singur bogat al acestei
lumi la slujirea Atotputemicului Dumnezeu §i ar vedea ca este
in nevoie iar bogatul nu-i ofera sprijin pentru a trai, n-ar cadea
imediat In deznadejde §i cu privire la vietuirea acestui bogat?
Cine n-ar spune ca nu s-a straduit In zadar? Cine n-ar J:n-
ceta sa mai indemne un om pe care 11 vede ca nu produce rodul
bunei lucrari, In primul rand, In el InSU§i?
13. Dar Pavel, prin blandetea sa, a ramas intarit pe cul-
mea virtuplor, a propovaduit, a iubit, a dus la bun sfar§it binele
pe care-1 incepuse; indurand §i staruind42, a facut sa se nasca
milostivirea In inimile ucenicilor sai. Caci, aratand apoi ca el
cunoa§te progresul lor, in aceea§i epistola scrie: "Despre stran-
gerea de ajutoare pentru sfinti !mi este de prisos sa va scriu.
Ca §tiu bunavointa voastra, cu care, pentn1 voi, ma laud catre
macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, §i ravria
voastra a J:nsufletit pe cei mai multi" 43 . Despre corinteni zice
din nou: ,,Care inca de anul trecut ap inceput nu numai sa facep,
ci sa §i voiti" 44 • In privinta acestora, el cauta nu atat lucrarea,
cat ravna plina de iubire; fara nici 0 J:ndoiala, el lauda mai
mult ravna plina de iubire decat lucrarea. Trebuie retinut
totu§i ca insa§i mangaierea conpne un repro§, fiindca se spune:
11 De anul trecut". Ei facusera o buna lucrare, dar tarziu, §i de
aceea invatatorul n-o lauda fara a le repro§a. De buna seama,
40 I Cor. 10, 24.
41 Filip. 2, 4.
42 Cf II Cor. 9, 3-12.
43 II Cor. 9, 1-2.
44 II Cor. 8, 10.
444
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
el este un doctor; el pune pe rana alifia care da vigoare la ceea ce
este curatit §i distruge cele ce sunt gasite putrede. Astfel
indurand §i propovadunid, el a dus la bun sfar§it ceea ce a
inceput. Aceasta admirabila virtute a indelungii rabdari a
inmuiat asprimea ucenicilor pana la adancul milostivirii,
pentru ca lungimea portii s-a ridicat in inaltime. Slabi fiind,
noi nu suntem capabili de a imita indelunga rabdare a unei
atat de mari blandeti, pentru ca noi suntem, evident, pavaj
§i zacem in partea cea ma~ de jos prin modul nostru de a ne
comporta.
14. Iata ca, in timp ce vorbesc despre cei doi conducatori
ai armatelor cere§ti, imi vine in minte §i martirul $tefan45 care,
prins pentru numele Creatorului sau §i dus in mijlocul pri-
gonitorilor, a ramas neinfricat, i-a invatat cu incredere §i,
din ravna pentru adevar, i-a apostrofat cu tarie pe prigonitorii
sai, zicand: ,,Voi pururea stati impotriva Duhului Sfant" 46 •
in timp ce prigonitorii alergau sa ia pietre §i il loveau sa-1
omoare, el s-a rugat ill genunchi pentru acei prigonitori ai sai47,
zicand: ,,Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta" 48 • Cata vir-
tute! 0 ravna atat de arzatoare, !neat adresa cu indrazneala
mustrari celor de care era prins pentru necredinta lor; o ase-
menea iubire, incat se ruga chiar in momentul mortii pentru
cei de care era omorat. Astfel, el s-a inflacarat de ravna, ca §i
cum nu avea blandete §i a ramas biand in iubirea pentru ei,
ca §i cum n-ar fi avut nici un motiv de a se infierbanta im-
potriva lor. Sa reflectam inaintea acestui exemplu cat de jos
ne situeaza acuzatiile din con§tiinta noastra. Care dintre noi,
daca prime§te de la aproapele doar un cuvant jignitor, nu in-
toarce imediat jignirea, nu se supara in adancul inimii,
45 Cf Fapte 6, 8 - 7, 50.
46 Fapte 7, 51.
47 Cf Fapte 7, 58-60.
48 Fapte 7, 60.
445
Omilia VI
nu izbucne§te de ura, nu uita porunca iubirii? Dar $tefan a fost
puternic, prin darul Atotputernicului Dumnezeu pentru ca
a fost poarta care se inalta foarte sus. Noi insa, prea saraci
in virtute, nu reu§im sa urmam acest exemplu pentru ca noi
zacem cu mult mai jos, ca un pavaj.
15. Dar de ce sa vorbim noi despre admiratia noastra
fata de viata sfintilor, cand Parintii Vechiului Testament
s-au minunat ei in§i§i privind cu atentie viata propovadui-
torilor Sfintei Biserici? Oare nu de via ta lor s-a minunat psal-
mistul, cand zicea: ,,Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai,
Dumnezeule, §i foarte s-a mtarit staparurea lor" 49 ? Despre care
prieteni ai Lui vorbe§te? Intreaba ,,Evanghelia", in care Ade-
varul spune propovaduitorilor: ,,Voi sunteti prietenii Mei" 50 •
Luand seama la viata lor, §i Isaia zice: ,,Cine sunt ace§ti oa-
meni care zboara ca norii §i ca porumbitele spre sala§ul lor" 51 ?
Pe buna dreptate, sfintii propovaduitori au fost numiti ,,nori",
fiindca prin cuvintele lor revarsa ploaie §i prin minunile lor
scapara. Se spune, de asemenea, ca ei zboara ca norii, fiindca,
de§i traiesc pe pamant, ei au fost in afara celor pamante§ti
prin tot ce au facut. De aceea, unul dintre ace§ti ,,nori" spune:
v m trup, nu ne 1up tvam t rupe§ t e 1152 .
,,Pentru ca, de§i umb l am A
Parintii Vechiului Testament se casatoreau, aveau copii, aveau
bogatie materiala, aveau griji familiale. Dar vazand inainte,
prin duhul profetiei, ca ace§ti oameni renunta la averile lor
materiale, nu doresc casatoria, nu dau na§tere la copii, nu pre-
tind nimic pe pamant, nu stapanesc nimic, ei nu i-au numit
oameni care umbla pe pamant, ci nori care zboara. De fapt,
ei zboara deoarece contempla cu mintea realitatile cere§ti.
49 Ps. 138, 17.
so In 15, 14.
51 Is. 60, 8.
52 II Cor. 10, 3.

446 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Ei, ca sa zic a§a, nu ating pamantul fiindca nu doresc aici nimic.
Ei sunt ca porumbitele care zboara spre sala§ul lor fiindca,
prin duhul blandetii lor, nu ravnesc cu ochii la nimic din aceasta
lume. Sa ne gandim, a§adar, cat de mare este inaltimea por-
tilor edificiului duhovnicesc, de care se minuneaza §i Parintii
duhovnice§ti. Cu atat mai mult este necesar ca noi sa ne sme-
rim, minunandu-ne de ele, noi care suntem pavaj! Dar, intrucat
prin numele de lungime am ascultat cele cu privire la inaltimea
portilor, acum sa cunoa§tem cate ceva despre Iatimea lor.
Urmeaza: "$i el a masurat latimea, de la fata portii inferioare
pana la fatada curtii interioare: o suta de coti spre Orient §i
spre Aquilon (nord)" 53 •
16. In acest loc, daca intelegem poarta ca intrare prin care
avem acces catre cunoa§terea Domnului, poarta inferioara este
credinta, iar curtea interioara este contemplatia. Poarta in-
ferioara are in fata o larga intindere intrucat credinta, prin
marimea iubirii, are acea lucrare care este vazuta de ochii
aproapelui. Cand vedem ca aceasta lucrare este savar§ita cu
tarie de oamenii mai imbunatatiti,, , noi cei atat de stramti
, in ce
prive§te faptele bune, gasim in ace§tia exemplele faptelor
pline de generozitate. Fiecare lucrare sfanta devine pentru
noi ca un drum larg care mai inainte era ingust din pricina
dificultatilor. Curtea interioara are §i ea o fatada, pentru ca
viata contemplativa arata, prin anumite manifestari ale doririi
§i suspinului, cat de multe a vazut inauntru din cele pe care
le iube§te atat de mult. Or, numarul zece, inmultit cu el insu§i,
face o suta. De aceea, cu indreptatire, prin numarul zece este
desemnata desavar§irea, dupa cum se spune despre cei ale§i:
,,Oricine lasa casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama,
sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, va primi
insutit §i va avea viata ve§nica" 54 • Nici un sfant nu renunta
53 Iez. 40, 19,
54 Mt. 19, 29.
Omilia VI 447
la cele pamantesti ca sa poata sa le aiba mai sporit in aceasta
lume, pentru ca oricine parase§te cele pamante§ti ravnind
cele pamante§ti, de fapt nu le lasa ci le pofte§te! Cine lasa o fe-
meie nu urmeaza sa primeasca o suta! Prin numarul o suta
este desemnata desavar§irea, de vreme ce chiar viata ve§nica
este fagaduita, pentru ca oricine dispretuie§te, pentru nu-
mele lui Dumnezeu, cele trecatoare §i pamante§ti, §i datorita
acestui lucru prime§te desavar§irea sufletului, nu mai dore§te
ceea ce dispretuie9te §i astfel ajunge in veacul urmator la slava
vietii ve§nice. Deci, prime§te insutit ceea ce a dat eel care a
primit duhul desavar§irii §i nu duce lipsa celor pamante9ti,
de§i nu le are. Acela este sarac, eel care i§i dore§te ceea ce
nu are. Caci cine neavand, nu pofte§te sa aiba, este bogat.
De buna seama, saracia consta in saracia sufletului, nu in
cantitatea bunurilor pe care le ai. Cine se impaca bine cu sa-
racia nu este sarac. Omul a masurat deci latimea de la fata
portii inferioare pana la fatada dinafara a curtii interioare,
de o suta de coti pentru ca Mantuitorul nostru zi de zi ma-
soara prin dascali §i invatatori viata credincio§ilor cu masura
desavar§irii, fie sub aspectul bunei lucrari prin credinta, fie
sub eel al ravnei sfinte prin contemplatie.
17. Multi oameni credincio§i savar§esc, intr-adevar, lu-
cruri marete, dar nu au masura de 0 suta de coti, pentru ca,
prin ceea ce savar§esc, ei cauta slava de§arta. Vedem pe unii
oameni ca se rastignesc prin abstinenta, ca persista in suspine,
dar masura lor e foarte departe de a atinge o suta de coti,
pentru ca, prin ceea ce fac, ei cauta sa fie apreciati de judecata
omeneasca. Cine este, a§adar, eel care masoara o suta de coti,
daca nu eel a carui buna lucrare se face printr-o intentie dreapta,
astfel incat, prin ceea ce lucreaza, sa nu se gandeasca in sinea
lui la avantajele pamante§ti sau la faima trecatoare?
18. Iata, a§adar: a arata mila fata de aproapele tau, a darui
din ceea ce ai, a sprijini repede pe eel in nevoie acestea sunt
448 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
latimea din fata portii inferioare. Dar daca tu dai bunurile
tale fara sa dore§ti pe ale altuia, daca nu cauti slava de§arta
din l:nsa§i buna lucrare, atunci ai masura numarului o suta,
adica a desavar§irii. Caci cine este vazut ca da cu milostivire
bunurile proprii dar rape§te, poate, prin violenta pe cele ale
altuia, l:nca nu cunoa§te care este drumul desavar§irii §i nici
nu §tie de unde se tinde spre desavar§ire, fiindca nici nu a
gasit l:nceputul acesteia. Caci, mai l:ntai, a trebuit sa alunge
din sufletul sau pofta §i dupa aceea sa daruiasca ceea ce are
l:n mod legitim. De aceea' este scris: Fere§te-te de rau §i fa
11
binele" 55 • Cum poate sa fie buna lucrarea unui om care l:nca
nu s-a l:ntors de la rau? Sunt unii oameni care, dupa cum
s-a spus, se abtin de la hrana, l:§i chinuie trupul §i totu§i,
daca sunt loviti, recunosc ca nu doresc decat slava lumeasca.
Ace§tia arata privirilor fatada curtii interioare, dar nu au ma-
sura de o suta de coti.
19. A§adar, aceia au numarul desavar§irii, cei despre care
se spune prin Pavel: 11 Care §i-au rastignit trupul l:mpreuna
cu patimile §i cu poftele" 56 • Trebuie retinut ca masura nu este
luata pe interior, ci pe exterior, pentru ca, evident, Mantu-
itorul nostru, de vreme ce aproba sau judeca prin noi faptele
omene§ti, nu masoara interiorul, ci exteriorul. De aceea, se
§i spune prin Evanghelie: Dupa roadele lor l:i vep cunoa§te" 57 •
11
Prin ceea ce vedem, noi cunoa§tem sufletul lucrator pe care
nu-1 vedem: noi masuram din exterior fie Iatimea care este
1n fata portii inferioare, fie fatada curtii interioare. Cand ve-
dem ca astfel de oameni fac milostenie, l:i ajuta pe cei mtristati,
vin l:n ajutorul celor napastuiti, nu cauta slava acestei lumi,
nu doresc nici un d§tig al acestei lumi §i cand l:i vedem ca
55 Ps. 36, 27.
56 Gal. 5, 24.
57 Mt. 7, 16.
Omilia VI 449
l:§i stapanesc trupul, se lasa prada lacrimilor, reflecteaza la
cuvintele cere§ti, nu doresc nicio cinste trecatoare, ce altceva
trebuie sa credem decat ca sunt ni§te desavar§iti, ce altceva
trebuie sa-i socotim decat ni§te sfinti? Intrucat vedem l:n ei
ni§te desavar§iti dupa ceea ce noi observam, din exterior
masuram viata lor la 0 suta de coti.
20. $i fiindca multi oameni au ajuns la aceasta culme a de-
savar§irii din Iudeea, §i cei mai multi din randul neamurilor,
cu l:ndreptatire adauga: Spre Orient §i spre Aquilon". Po-
11
porul iudeu a fost numit, pe drept, 0rient", pentru ca din
11
trupul lui s-a nascut Acela, Care este numit Soarele dreptapi.
Despre El se spune prin profet: Pentru voi care va temeti de
11
Domnul, va rasari Soarele dreptatii" 58 • Prin Aquilon, dimpo-
triva, sunt reprezentate neamurile, care au amortit l:ndelung
l:n frigul necredintei lor §i in a caror inima a domnit acela
care, a§a cum atesta profetul, §i-a zis in el insu§i: "Voi pune
sala§Ul meu spre Aquilon" 59 • Intrucat Domnul Atotputernic,
l:ntrupat, a ridicat in interiorul Sfintei Biserici pe unii desa-
var§iti din Iudeea, iar pe altii din randul neamurilor, a masurat
o suta de coti nu numai spre Orient, ci §i spre Aquilon.
21. Dar pentru ca cercetand numele Aquilon, am ajuns
sa vorbim despre neamuri, ar fi bine sane gandim la cat de mult
a fost revarsata asupra noastra iubirea Creatorului nostru.
Caci noi toti ne tragem din neamuri. Stramo§ii no§tri au slujit
idolii din lemn §i din piatra §i, parasindu-L pe Dumnezeul
de Care au fost facuti, au venerat dumnezei pe care ei i-au
facut. Dar noi, prin mila Dumnezeului Atotputernic, am fost
adu§i de la intuneric la lumina. Sa ne amintim, a§adar, din
ce intuneric am venit, ca sa aducem multumiri pentru lu-
mina pe care am primit-o. Cine nu-§i aminte§te de starea sa
58 Mal. 4, 2.
59 Is. 14, 13.
450
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
nenorocita nu mtelege mila lui Dumnezeu. De aceea, se spune
lui Dumnezeu prin psalmist: Minunate fa milele Tale, Doamne,
11
Cel Ce mantuie;;ti pe cei ce nadajduiesc in Tine" 60 • Milele lui
Dumnezeu devin pentru noi minunate atunci cand suferin-
tele noastre ne revin m memorie, fiindca, amintindu-ne de ceea
ce am fost, intelegem cui datoram ceea ce suntem. Sa aducem
cantari deci cu bucurie, Creatorului nostru, caci noi am scu-
turat jugul slujirii creaturii care ne apasa sufletul. Sane bu-
curam cam noi s-a implinit ceea ce s-a spus prin Isaia: "$i zabala
gre;;elii, care era in falcile popoarelor, va va fi cantec, ca noap-
tea sarbatorii de praznic" 61 • Zabala gre;;elii strange a falcile po-
poarelor cand neamurile, facandu-se vinovate de pacatul
idolatriei, nu ;;tiau sa dea adevaratului Dumnezeu lauda
prin care sa-L marturiseasca. Dar aceasta zabala a gre;;elii
s-a schimbat pentru noi in cantec, de vreme ce bucurandu-ne,
psalmodiem ;;i cantam: Toti dumnezeii neamurilor sunt de-
11
moni, insa Domnul a fa.cut cerurile" 62 . $i iara;;i: Idolii nea-
11
murilor sunt de argint ;;i de aur, lucrari ale mainilor oamenilor:
au gura, dar nu vor grai; au ochi, dar nu vor vedea; au urechi,
dar nu vor auzi; au nari, dar nu vor mirosi; au maini, dar nu
vor pipai; au picioare, dar nu vor umbla" 63 • Noi, care psal-
modiem Dumnezeului Atotputernic, am schimbat in cantec
pentru Dumnezeu zabala gre;;elii noastre, care ne legase gurile
de la a-L Iauda. Cu indreptatire se spune: Ca noaptea sar-
11
batorii de praznic" 64, pentru ca, in timp ce aducem laude prin
care-L marturisim pe Dumnezeu, ne bucuram in sarbatoarea
de praznic. Sa raspundem prin conduita noastra milei nemar-
ginite a Mantuitorului nostru ;;i sa ne mdepartam de mtunericul
lucrarii stricacioase, noi care am cunoscut lumina.
60 Ps. 16, 7.
61 Is. 30, 28-29.
62 Ps. 95, 5.
63 Ps. 113, 4-7.
64 Is. 30, 29.
Omilia VI 451
22. Ce mai este, va intreb, de placut in aceasta lume? Pre-
tutindeni vedem durere, peste tot auzim gemete. Ora;;ele
au fost distruse, fortificatiile au fost daramate, ogoarele
s-au depopulat, pamantul a devenit o pustietate. Nici un om
pe ogoare, aproape nici un locuitor n-a ramas in ora;;e; ba
chiar, aceste mici rama;;ite ale neamului omenesc inca sunt
lovite zi de zi, fara incetare. Bicele dreptapi cere;;ti nu au sfar;;it,
pentru ca, nici in mijlocul bicelor, nu ne-am indreptat gre-
;;elile lucrarii noastre. Vedem ca unii sunt du;;i in robie, altii
sunt mutilati, altii sunt omorati. Atunci ce mai este de placut
in aceasta viata, fratii mei? Daca indragim Inca o astfel de
lume, noi nu mai iubim bucuriile, ci ranile ei. insa;;i Roma,
care parea candva stapana lumii, vedeti ce a ramas din ea:
o Roma devastata de imense ;;i felurite suferinte, de pustiirea
de oameni, de atacul du;;manilor, de multimea distrugerilor,
astfel !neat noi vedem ca s-a implinit in ea ceea ce se spune
cu mult timp inainte, prin profet, impotriva Samariei: Pune 11
0 caldare, pune-o, iti spun, ;;i toarna in ea apa ;;i umple-o de
bucati de carne" 65 • $i putin mai incolo: Fierbe-o in clocot, a;;a
11
ca sa fiarba ;;i oasele din ea" 66 • $i iara;;i: Umple-o de oasele
11
pe care le voi fierbe la foe: bucatile de carne se vor topi ;;i
intregul amestec va fi fiert ;;i oasele se vor topi. Pune cal-
darea goala pe carbuni incin;;i, ca sa se incalzeasca ;;i ca arama
ei sa se topeasca" 67 • Caldarea a fost pusa pentru noi cand a fost
ridicata aceasta cetate. S-a tumat apa in ea ;;i a fost umpluta
cu bucati de carne, cand popoarele veneau la ea din toate
partile; aceste popoare clocoteau de activitatile lume;;ti ca apa
de pe foe ;;i se topeau, prin insa;;i fierberea lor, ca bucatile de
came. Despre aceasta se spune cu dreptate: Fierbe-o m clocot,
11
65 Iez. 24, 3-4.
66 Iez. 24, 5.
67 Iez. 24, 10-11.
 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
a§a ca sa fiarba §i oasele din ea" 68, pentru ca la inceput inde-
letnicirile slavei lume§ti s-au aprins cu violenta in ea, dar dupa
aceea aceasta slava a disparut impreuna cu toti urma§ii ei.
Prin oase sunt simbolizati putemicii acestei lumi, iar prin came
sunt desemnate popoarele, pentru ca du pa cum carnea este
sustinuta de oase, a§a §i slabiciunea popoarelor este purtata
de puternicii acestei lumi. Dar iata ca puternicii acestei lumi
i-au fost top inlaturap; oasele, a§adar, s-au topit. Iata ca popoa-
rele s-au sleit de puteri; farnea lor s-a topit. Sa se spuna,
a§adar: ,, Umple-o de oasele pe care le voi fierbe la foe: bu-
catile de carne se vor topi §i intregul amestec va fi fiert §i
oasele se vor topi" 69 • Caci unde este senatul? $i unde este acum
poporul? Oasele s-au topit de tot, camea s-a topit, toata ran-
duiala demnitatilor lume§ti a disparut. Tot ce o compunea
s-a copt. Noi, destul de putini, care am mai ramas, zi de zi
suntem amenintati de sabii, zi de zi suntem apasati de nenu-
marate suferinte. Sa se spuna, a§adar: ,,Pune caldarea goala
pe carbuni incin§i" 70 • De vreme ce senatul lipse§te, poporul
a disparut §i chiar §i in putinii oameni, care mai sunt, durerile
§i gemetele se inmultesc zi de zi, Roma, deja goala, arde! Dar
de ce mai vorbim despre oameni, cand vedem ca, ruina dupa
ruina, toate cladirile ei sunt distruse? De aceea, se adauga,
cu indreptatire, despre cetatea deja goala: ,,Sa fie incalzita
§i arama ei sa se topeasca" 71 • Iata ca se tope§te insa§i cal-
darea in care mai intai erau topite bucatile de carne §i oasele,
pentru ca, dupa ce oamenii au disparut, cad §i zidurile. Unde
sunt cei care odinioara se bucurau de stralucirea ei? Unde
este fastul lor? Unde este trufia lor? Unde este bucuria
aceea mare §i nemasurata?
68 Iez. 24, 5.
69 Iez. 24, 10.
70 Iez. 24, 11.
71 Iez. 24, 11.
Omilia VI 453
23. in ea s-a implinit ce se spune prin profet despre dis-
trugerea cetatii Ninive: ,,Unde este culcu§ul leilor, unde sunt
pa§unile puilor de leu" 72 ? Oare nu erau comandantii §i con-
ducatorii ei lei care, strabatand diferitele regiuni ale lumii,
infuriindu-se §i omorand, in§facau prada? Acolo puii leilor
i§i gaseau pa§unile, deoarece copiii, adolescentii, tinerii lu-
me§ti §i fii ai celor lume§ti, veneau de pretutindeni in acest
loc cand voiau sa reu§easca in aceasta lume. Dar iat-o acum
parasita, iat-o distrusa, iat-o inabu§ita de gemete! Nimeni
nu mai alearga la ea, ca sa reu§easca in aceasta lume, deja
n-a mai ramas nimeni putemic §i violent care, nimicind, sa pra-
deze. Sa spunem, a§adar: ,, Unde este culcu§ul leilor, unde
sunt pa§unile puilor de lei" 73 ? Se ajunge la ceea ce §tim ca
s-a spus despre Iudeea prin profet: ,,Mare§te-ti ple§uvia ca
vulturul" 74 • Ple§uvia omului se intalne§te, de obicei, numai
la cap, dar ple§uvia vulturului se intalne§te pe tot corpul,
fiindca, atunci cand vulturul este foarte batran, fulgii §i pe-
nele lui cad de pe tot corpul. Deci ea i§i mate§te ple§uvia ca
vulturul, pentru ca §i-a pierdut fulgii, pierzandu-§i poporul.
Au cazut §i penele aripilor cu care se obi§nuise sa zboare
dupa prada, deoarece au disparut toti puternicii ei prin
care rapea bunuri straine.
24. Ceea ce spunem despre distrugerea ora§ului Roma
§tim ca s-a intamplat cu toate cetatile lumii. Unele locuri
s-au depopulat printr-o calamitate, altele au fost distruse prin
sabie, altele au fost rapuse de foame, altele au fost inghitite
de crapaturi ale pamantului. Sa dispretuim, a§adar, din tot
sufletul aceasta lume a veacului de acum sau cea care deja
a disparut; sa punem capat dorintelor lume§ti, macar 0 data
72 Naum 2, 11.
73 Naum 2, 11.
74 Mih. 1, 16.
454
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
cu sfar;;itul acestei lumi; sa urmam faptele celor buni, atata
cat putem. in Orient ;;i in Aquilon sunt multi oameni care, pen-
tru desavar;;irea vietii lor, masoara 0 suta de coti. In Iudeea .
;;i in randul neamurilor, dupa cums-a spus, ei s-au ridicat
pana la culmea sfinteniei. Prin Orient §i Aquilon s-ar mai
putea intelege, de asemenea, dreptii §i pacato~;ii. De buna
seama, prin numele 0rient" sunt desemnati, nu fara motiv,
11
dreptii care, a;;a cum s-au nascut in lumina credintei, au sta-
ruit in curatenie morala. 1:rin Aquilon insa, pe buna dreptate,
intelegem pacato;;ii care, risipiti in frigul sufletului, au amortit
1n negura pacatului lor. Dar, pentru ca mila Atotputemicului
Durnnezeu Ii cheama ;;i pe astfel de oameni la pocainta, ii spala
prin cainta §i lacrimi, ii imbogate;;te cu virtuti, ii ridica pana
la frumusetea desavar§irii, cei o suta de coti se intind nu nu-
mai spre Orient, ci §i spre Aquilon, de vreme ce §i pacato§ii
ajung impreuna cu dreptii la desavar§ire, prin pocainta §i
prin darurile date cu marinimie de Domnul nostru Iisus
Hristos, Care impreuna cu Tatal §i cu Duhul Stant traie§te
§i imparate§te, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.
Omilia VII
1. Discernamantul cititorilor trebuie sa fie foarte mare
astfel !neat sa nu-;;i inchipuie ca in Sfanta Scriptura printr-un
cuvant este exprimat mtotdeauna unul §i acela§i lucru. Astfel
soarele are uneori un sens pozitiv, iar alteori un sens n:_gativ.
Intr-adevar, uneori prin cuvantul soare este desemnat Insu§i
Mantuitorul nostru, iar alteori, prigonirea. A;;a cum atesta
Cartea Intelepciunii, nelegiuitii vor spune in iad: //Ne-am ra-
tacit de la calea adevarului, §i Soarele dreptatii n-a stralucit
pentru noi" 1• Insa Domnul spune despre semintele aruncate
1n pamant: Dupa ce soarele a rasarit, s-au uscat" 2, adica, atunci
11
cand se face prigonire, cuvintele propovaduirii seaca i~ ini-
mile celor ce vor avea parte de osanda. Tot a§a, leul II de-
semneaza pe Domnul atunci cand este scris: "A invins leul
din tribul lui Iuda" 3, iar altadata se refera la diavol, precum
se spune prin eel dintai intre pastori: "Potrivnicul vostru,
diavolul, umbla racnind ca un leu, cautand pe cine sa in-
ghita"4. Tot a§a, prin cuvantul bou este desemnat inteleptul
atunci cand este scris: Nu vei injuga un bou cu un asin" 5,
11
adica, nu vei insoti inteleptul cu prostul in lucrarea de pro-
povad uire. Iar altadata, prin bou este simbolizat omul in-
dobitocit, dupa cum se spune despre eel care a fost inrobit
1 Int. Sol. 5, 6.
2 Mt. 13, 6.
3 Apoc. 5, 5.
4 I Pt. 5, 8.
5 Deut. 22, 10.
456
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
de o iubire ru;;inoasa: ,,$i merge dintr-o data dupa ea, ca un
bou dus la junghiere" 6, adica precum un dobitoc este tarat
spre moarte. A;;adar, am spus aceste lucruri, ca nu cumva,
dupa ce am precizat ca poarta II desemneaza pe Domnul, sau
propovaduitorii, sau Sfanta Scriptura sau credinta, sa se creada
ca acest cuvant, in textul acestui profet, nu semnifica ;;i altceva.
Atunci cand profetul a vorbit mai rµult timp despre o singura
poarta, pe buna dreptate s-a inteles prin ea credinta, deoarece
credinta tuturor ale;;ilor este una singura. Dar cand sunt men-
tionate §i alte porti, pe ac~stea le-am putea interpreta drept
gurile propovaduitorilor, prin care sufletele ajung la cuno;;-
tinta adevaratei vieti ;;i prin care se inalta spre cunoa;;terea
tainelor celor duhovnice;;ti. Poarta despre care am spus ca de-
semneaza credinta, trebuie sa retinem ca este numita poarta
inferioara. Caci, in aceasta viata de acum, suntem retinuti
intr-o conditie inferioara ca ;;i cum am fi pu;;i in partile eel~
mai de jos. De aceea cu dreptate poarta inferioara este cre-
dinta, pentru ca ne deschide spre cunoa;;terea lui Dumnezeu
pe noi, care suntem in conditia pamanteasca. Drept urmare
se spune acum: ,,El a masurat, de asemenea, atat in lun-
gime, cat ;;i in Iargime, poarta curtii exterioare, care dadea
spre calea catre Aquilon. $i iatacurile sale trei de o parte ;;i
trei de alta; ;;i frontispiciul ei ;;i pridvorul ei, de masura porpi
precedente: cincizeci de coti in lungime ;;i douazeci ;;i cinci
de cop in Iapme. Ferestrele ei, pridvorul ;;i sculpturile ei, de
ma1;mra portii care dadea spre Orient; la ea se urea pe ;;apte
trepte, §i inaintea ei avea un pridvor" 7 •
2. Despre poarta curtii exterioare care dadea spre calea
catre Aquilon se repeta precizarile care au fost £acute mai In.ainte
referitor la cealalta poarta ;;i se adauga altele pe care profetul
6 Pilde 7, 22.
7 Iez. 40, 20-22.
457
Omilia VII
le trecuse sub tacere cu privire,la.poarta despre care a vorbit
ln.ainte. Ca sa ne oprim mai Jill1l\l:lt asupra celor care n~au fost
luate In.ca in discupe, trebuie sa revenim pe scurt asupra a ceea
ce deja s-a spus. 0 poarta este indreptata catre calea dinspre
Aquilon, cand un propovaduitor cunoa;;te viata unui pacatos
;;i ii deschide prin cuvantul propovaduirii calea catre vietuirea
interioara. Acestei porti i se spune poarta curtii interioare.
Evident, curtea exterioara este viata prezenta in care tot ceea
ce se petrece fizic este perceput cu ochiul trupesc. Aceasta
curte masoara tot atat in lungime cat ;;i in Ia.time, pentru ca
atunci cand un pacatos este condus pe calea credintei, trebuie
ca invatatorul lui sa cerceteze cat a sporit prin indemnul lui,
fie in ce prive;;te lungimea nadejdii, fie in ce prive;;te Iar-
gimea iubirii. Caci omul care se intoarce la Dumnezeu, daca
inca a;;teapta totul de la bunurile vietii prezente, nu are lun-
gime, pentru ca scurta este viata in care ;;i-a pus nadejdea.
Daca prin pofta bunurilor pamante;;ti ;;i prin ura fata de
aproapele sau se ln.gusteaza, nu are largime, pentru ca nu ;;tie
fie sa dispretuiasca cele trecatoare, fie sa se Iargeasca in iu-
birea pentru aproapele sau. Dar, cand cineva, In.tors la Dum-
nezeu, nadajduie;;te cu ln.delunga rabdare la bucuriile vietii
ve;;nice, suporta cu iubire neplacerile din partea aproapelui
;;i dispretuie;;te sa ravneasca la ceea ce nu are; poarta are
lungime §i Iargime, pentru ca sporirea ascultatorului este darul
propovaduitorului. De aceea, se spune despre aceasta prin-
tr-un mare propovaduitor: ,,Bucuria mea ;;i cununa mea" 8 •
$i iara;;i: ,,Iata ca acum sunt viu, daca voi stati neclintiti intru
Domnul" 9 • $i din nou: ,,Caci care este nadejdea noastra sau
bucuria? Oare nu sunteti voi inaintea Domnului" 10? Poarta
care da spre Aquilon are deci lungime ;;i largime, pentru ca,
8 Filip. 4, 1.
9 I. Tes. 3, 8.
10 I Tes. 2, 19.

458 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
un propovaduitor, atunci cand intoarce la credinta pe cineva
necredincios incremenit in frigul pacatului sau, prin faptul ca
11 indreapta spre indelunga nadejde §i 11 Iarge§te in marimea
iubirii, i§i face proprie slava aceluia. In plus, fiindca, prin cu-
noa§terea Sfintei Treimi - datorita cuvantului celui care pro-
povaduie§te - ascultatorii sporesc in iubire pentru aceasta
Sfanta Treime, poarta are trei iatacuri de o parte §i trei de alta;
cad tot ceea ce Creatorul nostru spune despre Treime in Noul
Testament face cunoscut §i Vechiul Testament. Inima as-
0
cultatorilor spore§te in iubirea pentru patria cereasca astfel
incat, ata§andu-se de Dumnezeu precum logodnica de lo-
godnic, sufletul deja safa§luie§te in iatac §i se intoarce pe deplin
de la poftele pamante§ti.
3. De buna seama, dupa cum s-a spus mult mai inainte,
sunt trei categorii de oameni care traiesc a§a cum trebuie,
adica sotii fideli, cei care se infraneaza §i propovaduitorii.
Unii, chiar §i legati prin casatorie, ard de iubire pentru pa-
tria cereasca; altii, in nadejdea bucuriei ve§nice, i§i omoara
trupul, fug de orice activitate pamanteasca §i evita sa se im-
plice in grijile acestei lumi; altii dispretuiesc bunurile paman-
te§ti §i propovaduiesc bucuriile cere§ti de care au aflat. Ce sunt
toti ace§ti oameni, in edificiul duhovnicesc, daca nu iatacuri
in care sufletul, prin cugetare §i meditatie, se une§te cu Mirele
ceresc? Aceste trei categorii de oameni buni nu numai Bise-
rica dintre neamuri le are, ci §i Sinagoga le-a avut candva,
cand o multime de oameni insuflati de Duh a a§teptat cu
ardoare darul Mantuitorului. Poarta edificiului ceresc are
a§adar, trei iatacuri de 0 parte §i trei de alta, pentru ca orice
propovaduitor, in timp ce indeamna ascultatorul spre pa-
tria de Sus, arata ca §i noii §i vechii Parinti au ars de iubirea
cereasca. De cele mai multe ori, exemplele ating sufletul mai
mult decat cuvintele unui raponament; cand propovaduitorul
arata cum au fost oamenii casatoriti sau cei care s-au infranat
459
Omilia VII
sau propovaduitorii in ceea ce prive§te iubirea fata de Atot-
puternicul Dumnezeu, in Noul Testament, sau cum au fost
in Vechiul Testament, poarta despre care se vorbe§te face sa
se vada ca are trei iatacuri de o parte §i trei de alta. Aceasta
poarta are, de asemenea, o fatada, pentru ca in viata unui pro-
povaduitor este cunoscuta lucrarea care se vede. Inaintea
fatadei are un pridvor, pentru ca, inainte de a indemna la
buna lucrare, propovaduie§te credinta prin care se inalta su-
fletul care se indreapta smerit spre faptele bune. Toate aces-
tea au masura portii de mai inainte, dupa cum se adauga:
11 EI a masurat cincizeci de coti pentru lungime §i douazeci
§i cinci de coti pentru fargime".
4. Va amintiti ca mai pe larg am vorbit despre aceasta mai
inainte. Am spus ca numarul cincizeci simbolizeaza odihna,
pentru ca al cincizecilea an, numit jubileu, a fost dat vechiului
popor pentru odihna, iar numarul §apte, prin care se de-
semneaza toata desfa§urarea timpului, inmultit de sapte ori,
da patruzeci §i noua. Acestui numar i se adauga unu, pentru
ca odihna ve§nica se dobande§te in contemplarea Celui Unu.
Acela§i numar cincizeci masoara pentru noi, a§adar, lungimea,
pentru ca nu se poate ajunge la acea odihna, daca eel care
tinde spre aceasta nadejde nu o poate face cu indelunga rab-
dare. Ca prin numarul cincizeci noi suntem chemati la odihna
ve§nica ne invata deplin faptul ca odinioara s-a poruncit sa fie
£acute zece draperii la cort, care aveau fiecare cincizeci de
cheotori §i cincizeci de inele de aur pe lateral §i in partea de sus11 •
Draperiile cortului sunt toti sfintii care fac mai frumoasa po-
I
doaba Sfintei Biserici prin nenumaratele culori ale virtutilor.
Ei §i interiorul i-1 acopera cu val §i exteriorul i-1 impodobesc
in mii de feluri pentru ca viata lor, prin ceea ce este vizibil
din afara, ii este podoaba, iar darul intelegerii se ascunde
11 Cf le~. 26, 1; 26, 4-5.

460 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
in interior, in timp ce realitatile cere§ti, pe care le pastreaza
in suflet §i pe care nu pot sale exprime prin cuvinte, ramanand
in ei ca acoperite de val. De asemenea §i faptul ca sunt zece
draperii are rostul sau, fiindca sufletele sfintilor prin pazirea
Decalogului au sporit. S-a poruncit ca cele cincizeci de cheo-
tori ale draperiilor sa fie facute din hiacint. Hiacintul are cu-
loarea cerului. A§adar, cheotorile draperiilor sunt invata-
turile cere§ti de care se ata§eaza sufletele ca, ridicate de la cele
de jos, sa fie rapite in SUS .•Aceste cheotori au, de asemenea,
inele de aur, adica o intelegere care straluce§te de la adevarata
intelepciune. Fiindca aceasta intelegere trebuie sa fie circum-
specta in toate imprejurarile §i sa fie inarmata cu 0 vigilenta
plina de prudenta, pe buna dreptate ea este desemnata
prin inele.
5. Trebuie retinut, in plus, ca cheotorile §i inelele drape-
riilor trebuie dispuse pe lateral §i in partea de SUS, pentru ca
invataturile cere§ti §i intelegerea duhovniceasca trebuie nu
numai sa ne rapeasca in SUS prin iubirea pentru Dumnezeu,
ci §i sa ne uneasca, prin iubire, cu aproapele nostru. Prin
faptul ca Il iubim pe Creatorul nostru, noi suntem ca §i sus-
pendati in aer prin cheotorile de Sus. Prin faptul ca il iubim
pe aproapele nostru ca pe noi in§ine, avem cheotori §i inele
pe lateral, astfel incat draperiile .cortului, adica sufletele cre-
dincio§ilor, sunt legate prin iubire, nu despartite prin dez-
binare. De aceea, dupa mentionarea lungimii de cincizeci
de coti, se adauga indata ca latimea este de douazeci §i cinci
de coti, pentru ca evident largimea se refera la iubirea pentru
aproapele. Largimea se mare§te prin iubirea pentru fratii no§tri
§i se face simtita pentru ei prin tot ceea ce poate fi buna lu-
crare. Toata buna lucrare, care se savar§e§te material, se face
vazuta prin cele cinci simturi ale trupului, adica prin vaz, auz,
pipait, gust §i miros. Numarul cinci, inmultit cu el insu§i,
ajunge la douazeci §i cinci, pentru ca buna lucrare, cand cineva
Omilia VII
461
a inceput sa 0 faca, prin fervoarea sufletului ajunge sa spo-
reasca §i astfel ea se inmulteste prin ea insa§i. In felul acesta,
ea deschide sufletului un spatiu larg, ca acesta sa nu mai ra-
mana ingust in indiferenta sa, ci sa se deschida, prin iubire,
pentru buna lucrare. Amortirea nepasarii este intotdeauna
ingustime, dar darnicia iubirii este intotdeauna o mare lar-
gime. Caci de§i bunurile pe care sa le oferim aproapelui in
nevoie ne-ar putea lipsi, mare este .resursa bunavointei care
este de ajuns pentru obpnerea Imparapei, dupa cum este scris:
,,Pe pamant pace, intre oamenii cu bunavoire" 12• Urmeaza:
,,Ferestrele ei, pridvorul §i sculpturile ei, de masura portii
care dadea spre Orient" 13 •
6. Toate acestea au fost explicate pe larg mai inainte §i
de aceea nu trebuie sa insistam intr-o expunere minutioasa.
Totu§i, trebuie retinut un lucru important: poarta dinspre
Aquilon este prezentata ca avand tot ceea ce are poarta din-
spre Orient, adica ferestrele contemplatiei, pridvorul sme-
reniei, sculpturile bunei lucrari. Caci top cei care, prin faptul
.ca sunt nascuti pentru Dumnezeu, in familiaritate cu El,
s-au mentinut in curatie, au poarta catre Orient, pentru ca
intrarea Imparatiei cerurilor le este deschisa de lumina pe
care au primit-o. Toti cei care, cazuti dupa aceea in pacat,
s-au afundat in frigul amortirii, dar se intorc prin cainta §i
se reincalzesc de iubirea pentru patria cereasca, toti ace§tia
au poarta catre Aquilon, pentru ca, dupa frigul pacatului,
li se deschide, prin iubire, intrarea Imparatiei. Se spune ca
poarta dinspre Aquilon are ceea ce are §i poarta dinspre Orient,
deoarece pacato§ii intor§i se imbogatesc prin virtuti tot atat cat
sunt bogati cei care au evitat sa cada in pacat. De asemenea,
Domnul spune prin glasul psalmistului: ,,Mancam cenu§a
12 Le. 2, 14.
13 Iez. 40, 22.
462
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ca painea" 14, pentru ca El ii prime§te pe pocaiti, ca §i pe cei
drepti. Caci este scris despre pacato§i: ,,De mult, in sac §i in
cenu§a, s-ar fi pocait" 15 • Cenu§a este deci mancata ca paine,
cand un pacatos, prin pocainta, este adus inapoi, la harul Cre-
atorului sau, ca un nevinovat. Poarta dinspre Aquilon are,
deci, ferestre, are pridvor, are sculpturi pentru ca atunci cand
un pacatos se reintoarce la viata dupa gre§elile sale, adesea
el prime§te lumina contemplatiei §i gase§te in insa§i aducerea
aminte a ratacirii sale harul unei mari smerenii §i chiar forta
bunei lucrari, incat tot ce~a ce era recomandat spre a fi facut
sa a para ca §i sculptat in via ta lui.
7. ,,La ease urea pe §apte trepte, §i maintea ei avea un prid-
vor". La poarta se urea pe §apte trepte, pentru ca intrarea
vietii ve§nice ne este deschisa prin cele §apte haruri ale Du-
hului Sfant. Isaia a enumerat cele §apte forme pe care le are
harul, fie in Capul nostru, fie in trupul Lui, care suntem noi,
zicand: ,,Peste el se va odihni duhul intelepciunii §i al inte-
legerii, duhul sfatului §i al tariei, duhul cuno§tintei §i al bunei-
credinte, §i-1 va umple pe el duhul temerii de Dumnezeu" 16 •
Vorbind de cele cere§ti, el a enumerat aceste trepte, coborand
mai degraba decat urcand, adica intelepciunea, intelegerea,
sfatul, taria, cuno§tinta, buna-credinta, temerea. $i, de vreme
ce este scris: ,,Inceputul mtelepciunii este temerea de Domnul" 17,
el sustine ca, fara nici 0 indoiala, de la temere se urea spre
intelepciune §i ca nu se revine de la intelepciune la temere
fiindca, de buna seama, intelepciunea are iubirea desavar§ita.
Este scris: ,,Iubirea desavar§ita alunga temerea" 18 • Fiindca vor-
bea pornind de la cele cere§ti spre cele de jos, profetul a mceput
14 Ps. 101, 10.
15 Mt. 11. 21.
16 Is. 11, 2-3.
17 Ps. 110, 10; Eccl. 1, 16; Pilde 1, 7; 9, 10.
18 I In 4, 18.
Omilia VII 463
cu intelepciunea §i a coborat pana la temere. Dar noi, care tin-
dem de la cele pamante§ti catre c;ele cere§ti, enumeram aceste
trepte urcand, ca sa putem ajunge de la temere la intelepciune.
in sufletul nostru, prima treapta a urcarii este temerea de
Domnul, a doua este credinta, a treia cuno§tinta, a patra taria,
a cincea sfatul, a ~asea intelegerea §i a §aptea intelepciunea.
Un suflet are temerea de Domnul. Dar ce valoreaza aceasta
temere, daca nu o insote§te credinta? Caci, daca acest suflet
nu §tie sa aiba compasiune fata de aproapele sau, daca se
preface ca are compasiune fata de eel in necaz, temerea sa
nu valoreaza nimic in fata Dumnezeului Atotputernic, pen-
tru ca el nu se ridica pana la credinta. Dar credinta, printr-o mi-
lostivire dezordonata, adesea cade ill gre§eala, daca ea mgaduie
ceea ce nu trebuie ingaduit. Caci pacatele pasibile de pedeapsa
cu focurile gheenei trebuie indreptate cu biciul invataturii.
Or, credinta dezordonata, care este plina de toleranta vre-
melnic, duce spre chinul ve§nic. A§adar, ca sa fie adevarata
§i ordonata, credinta trebuie sa se ridice la o alta treapta,
adica la cuno§tinta, pentru a §ti fie ce sa pedepseasca cu mi-
lostivire, fie ce sa ierte din milostivire. Dar daca cineva §tie
ce trebuie sa faca, insa nu are taria de a face? Atunci, cu-
no§tinta noastra cre§te pana la tarie, pentru ca, atunci cand
vede ce trebuie facut, sa poata s-o faca prin taria sufletului,
sa nu tremure de teama §i, du pa ce teama a disparut, sa poata
sa apere ceea ce simte ca e bine. Dar, daca a fost nepreva-
zatoare §i mai putin atenta la patimi, taria adesea se prava-
le§te in prapastie prin increderea prea mare in sine. Atunci
ea trebuie sa se inalte pana la sfat ca, prevazatoare, sa pre-
gateasca dinainte tot ce poate sa savar§easca cu tarie. Dar nu
poate sa fie sfat daca lipse§te intelegerea, pentru ca cine nu
intelege raul pe care-I agraveaza, facandu-t cum poate sa in-
tareasca binele pe care il sluje§te? Astfel, de la sfat, sane ri-
dicam la intelegere. Dar, daca intelegerea privegheaza chiar
printr-o mare ascutime a mintii, insa nu §tie sa se conduca
464 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
in mod cumpatat? Sa se inalte, atunci, de la intelegere pana
la mtelepciune, pentru ca mtelepciunea sa oranduiasca ln chip
cumpatat ceea ce descopera subtil intelegerea. Fiindca prin
temere ne inaltam la credinta, prin credinta suntem condu§i
spre cuno§tinta, prin cuno§tinta ne fortificam in tarie, prin
tarie tindem catre sfat, prin sfat inaintam catre intelegere,
prin intelegere ajungem la cumpatarea intelepciunii, noi
urcam, a§adar, cele §apte trepte catre poarta prin care ni se
deschide intrarea in viata duhovniceasca.
8. Se spune, pe buna dreptate, ca in fata portii era un
pridvor, pentru ca, daca cineva nu are, mai intai, smerenie,
nu urea aceste trepte ale harurilor duhovnice§ti, dupa cum
este scris: "Asupra cui se odihne§te Duhul Meu, daca nu asu-
pra celui smerit ~i lini§tit, §i asupra celui ce tremura la cuvin-
tele Mele" 19? Despre acela se spune prin psalmist: Sui§uri 11
1n inima lui am pus in valea plangerii" 20 . Valea este un loc jos
§i orice pacatos, de vreme ce se zdrobe§te in sufletul sau, in
lacrimi, smerit, inainteaza prin urcarea treptelor virtutilor.
Psalmistul mai zice: A trimis izvoare in vai" 21 , pentru ca
11
Atotputernicul Dumnezeu acorda celor smeriti harurile du-
hovnice§ti ale iubirii Sale.
9. Prin pridvor se poate intelege, de asemenea, credinta.
Aceasta, intr-adevar, este in fa ta treptelor §i a portii, pentru
ca noi mai intai venim la credinta §i apoi ajungem prin trep-
tele harurilor duhovnice~ti sa intram 1n viata cereasca. Caci nu
se ajunge prin virtuti la credinta, ci prin credinta se ajunge
la virtuti. Centurionul Cornelius22, a c.arui milostenie, ina-
inte de botez, a fost Iaudata, a§a cum rnarturise§te ingerul,
19 Is. 66, 2.
20 Ps. 83, 6-7.
21 Ps. 103, 10.
22 Cf Fapte 10, 1-48.
465
Omilia VII
nu a ajuns prin lucrare la credinta, ci prin credinta a ajuns
la lucrare. Caci lui i se spune prin Inger: "Rugaciunile tale
§i milosteniile tale s-au suit inaintea lui Dumnezeu" 23 . Daca,
chiar inainte de botezul sau, n-ar fi crezut in adevaratul
Dumnezeu, cui se ruga? Sau cum Atotputernicul Dumnezeu
1-a ascultat, daca nu cerea sa fie intarit de El in buna lucrare?
Prin urmare, el §tia ca Dumnezeu este Creatorul a toate,
dar nu §tia ca Fiul Atotputernic al Lui S-a intrupat. El n-ar fi
putut sa faca binele daca n-ar fi crezut mai mtai. Caci este scris:
11Fara credinta nu este cu putinta sa fim placuti lui Dum-
nezeu"24. Deci a avut credinta eel ale carui rugaciuni §i mi-
lostenii au putut sa fie placute lui Dumnezeu. Dar, printr-o
buna lucrare, a meritat sa-L cunoasca desavar§it pe Dumnezeu
§i sa creada in taina Intruparii Lui, de vreme ce a ajuns la
taina botezului. Prin credinta, a§adar, a ajuns la lucrare, iar
prin lucrare s-a intarit in credinta. Pridvorul se afla, a~adar,
inaintea treptelor, pentru ca cine mai intai a crezut urea a poi
treptele virtutilor pana la intrarea portii. Urmeaza: "$i poarta
curtii interioare, in fata portii Aquilonului §i a portii dinspre
Orient" 25 .
10. In acest pasaj, in fata" (lat. contra) nu este folosit
11
pentru a arata opozitia, ci directia. Poarta curtii interioare
era a§ezata in a§a fel !neat poarta Aquilonului §i cea a Orien-
tului aveau intrarea catre ea in linie dreapta. Ce este acesta
ca poarta interioara este aratata a fi ln linie dreapta in fata porpi
Orientului §i a Aquilonului, daca nu faptul ca in acest mod
se da !impede de inteles ca intrarea Imparatiei ceregti se des-
chide in mod egal fie poporului iudaic gi celui dintre neamuri,
fie dreptilor gi pacatogilor, dar pacato§ilor dupa ce s-au intors
23 Fapte 10, 4.
24 Evr. 11, 6.
25 Iez. 40, 23.
466
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
de la pacatele lor? Caci mare este mila Creatorului nostru!
Poarta interioara nu da numai spre poarta Orientului, ci §i spre
cea a Aquilonului, pentru ca bucuriile curtii interioare sunt
deschise nu numai celor care staruie in curatie, ci §i pacato-
9ilor care-9i condamna pacatele prin cainta, astfel !neat sa
cunoasca tainele de negrait ale patriei cere9ti, cunoscand,
sa 'i:nseteze, 'i:nsetand, sa alerge spre ele, alergand, sa ajunga
la ele. Cunoscuse aceste taine ale bucuriei interioare eel care
zicea: Jnsetat-a sufletul meu de Dumnezeu eel viu, cand
voi veni §i ma voi arata fetei lui Dumnezeu" 26 ? Propovadui-
torul neamurilor suspina dupa aceasta intrare a Imparatiei
cere9ti, cand zicea: ,,Doresc sa ma despart de trup §i sa fiu
'i:mpreuna cu Hristos" 27 • Aceste taine ale bucuriei interioare
le cunoscuse logodnica, fiindca spunea: ,,Iubitul meu mana
pe fereastra §i-a-ntins, §i inima mea a tresarit la atingerea lui" 28 •
Iubitul 19i intinde mana prin fereastra cand Domnul, cu pu-
terea Sa, love9te sufletul nostru printr-o raza fina din lu-
mina Sa. Inima tresare la atingerea Lui, pentru ca slabiciunea
noastra, atinsa de aceasta lumina a bucuriei cere9ti, se tulbura
de propria sa bucurie. In sufletul nostru se produce o bucurie
amestecata cu teama, pentru ca el deja simte ceva din bucuria
cereasca pe care o iube9te, dar Inca se teme ca nu cumva sa
nu perceapa ceea ce abia simte foarte subtil. Ca toti cei care
marturisesc acele bucurii ale patriei cere9ti, ce altceva ra-
mane decat sa se 'i:ndrepte spre 0 viata mai desavar9ita?
De aceea, se adauga cu 'i:ndreptatire: ,,$i el a masurat de la
o poarta la alta o suta de coti" 29 •
11. Deja am spus mai 'i:nainte ca numarul o suta, pentru ca
se obtine din zece multiplicat de zece ori, este desavar9it.
26 Ps. 41, 3.
27 Filip. 1, 25.
28 Cant. 5, 4.
29 Iez. 40, 23.
Omilia VII 467
Prin urmare, cine vede intrarea curtii interioare trebuie, de
buna seama, sa alerge de-a lungul unei vieti a desavar9irii,
ca sa ajunga de la poarta 'i:nceputului pana la ultima intrare.
A9adar, curtea interioara, care se 'i:ntinde de la poarta exte-
rioara pana la poarta interioara, masoara o suta de coti: eel ce
'i:ncepe sa intre iubind, sa aiba in minte largimea desavar9irii,
pentru ca nici biruintele sa nu-1 'i:nalte, nici situatiile potrivnice
sa nu-1 ingusteze, ci, dispretuind tot ce e trecator, pana cand
ajunge la bucuriile tainice, sa traverseze alergand curtea de-
savar9irii. Sunt multi care deja au strabatut cele §apte trepte
pana la intrarea porpi exterioare, dupa acea masura a iconomiei
divine: smeriti prin temerea de Dumnezeu, compatimitori
prin zelul pietatii, cu discernamant prin cuno§tinta, liberi prin
taria sufletului, circumspecti prin sfat, prevazatori prin mte-
legere, cumpatati prin mtelepciune; dar, constran§i Inca de anu-
mite obligatii, se 'i:nrobesc grijilor acestei lumi §i, de unde I§i
'i:ndepartasera in mare parte sufletul, acolo sunt Inca tinuti
contrar vointei lor. Purtand poverile activitatilor pamante§ti
care le sunt impuse pe deasupra, ei se ocupa mai putin de 'i:n-
vataturile cere§ti. Nu se straduiesc sa ravneasca din adancul
inimii spre patria ve§nica, in ei dorintele slabesc 'i:ntr-o anu-
mita masura, deoarece, cu un suflet legat de grijile trecatoare,
nu pot sa iubeasca, atat cat ar vrea, bucuriile adevarate pe care
le-au cunoscut. De cele mai multe ori, ace§tia scutura grumazul
sufletului de jugul lumii, parasesc tot, renunta la poverile
grijilor pamante9ti §i deschid mai larg sanul sufletului catre
ravna pentru cer. Cauta o viata retrasa, §i acolo, concentrati
1n rugaciuni sfinte, lasandu-se in voia meditatiilor sfinte, se pe-
depsesc cu lacrimi zi de zi, aprind 'i:mbatranirea sufletului lor
cu focul iubirii §i sunt re'i:nnoiti prin flacara bucuriei cere9ti.
De cele mai multe ori, aprin9i in ravna lor, ace9tia doresc deja
sa iasa din trup §i nu vor sa se mai 'i:ntoarca, dupa plansul lor,
la viata prezenta. Dar totu9i, ei trebuie sa 'i:ntarzie, ca iubirea
risipita sa sporeasca din chiar risipirea ei §i ca ravna arzatoare
468 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
sa creasca chiar prin aceea ca este incarefuzat. Astfel omul,
care in tinutul Gherghesenilor fusese izbavit de o legiune de
demoni, voia sa mearga impreuna cu Domnul, dar i se spune
totu;;i: Jntoarce-te in casa ta ;;i spune cat bine ti-a facut tie
Dornnul" 30 • Tot a;;a, logodnica din Cantarea Cantarilor vorbe;;te
nelini;;tita despre ravna sfanta, zicand: Nopti de-a randul
11
1-am cautat in pat pe eel pe care-1 indrage;;te sufletul meu.
L-am cautat, dar nu 1-am aflat" 31 • Sufletul cauta in pat pe eel
indragit atunci cand in insa;;i odi~na ;;i in libertatea la care
nazuie;;te, ravne;;te sa-L· vada deja pe Domnul, dore;;te sa
ajunga deja la El, suspina sa se elibereze deja de intunericul
vietii prezente. Dar Il cauta ;;i nu-L afla, pentru ca, de;;i rav-
ne;;te printr-o mare iubire, totu;;i nu-i este ingaduit inca
sa-L vada pe Cel pe Care-L iube;;te.
12. Astfel de suflete ale sfintilor ce altceva fac prin aceasta
ravna daca nu sa alerge de la portile exterioare, prin pridvor,
mauntru, spre poarta? Acestor suflete, adesea li se mtampla ca,
atunci cand se simt atinse de marele har al iubirii cere;;ti, sa aiba
impresia ca sunt desavar;;ite ;;i sa se creada ascultatoare, dar
pentru ca nu e nimeni care sa le porunceasca lucruri grele,
se considera ca sunt rabdatoare, pentru ca nimeni nu le lo-
ve;;te cu jigniri ;;i du;;manii. Or adesea se mtampla sa primeasca
0 slujire duhovniceasca, chiar impotriva vointei lor, ;;i sa fie
pu;;i la conducerea credincio;;ilor. Acolo iata-i loviti, ;;i de o
parte ;;i de alta, de mari necazuri. Inima lor se tulbura ;;i des-
copera ca sunt nedesavar;;iti, ei care, cand n-au fost loviti,
au crezut ca sunt desavar;;iti. Aceasta situatie ii face sa se adune
in ei in;;i;;i ;;i, fara a spune un cuvant, sa se inro;;easca ru;;i-
nati de slabiciunea lor. A poi intariti prin insa;;i tulburarea lor,
devin rabdatori ill situatiile potrivnice ;;i, sporesc duhovnice;;te
30 Le. 8, 39.
31 Cant. 3, 1.
Omilia VII 469
datorita necazului, ei care mai inainte erau amortiti in odihna
provenita din insa;;i siguranta lor. Ei incep sa fie cu adevarat,
a;;a cum mai inainte socoteau degeaba ca sunt. A;;adar, cand
ace;;tia de la portile exterioare pana la poarta interioara sunt
intarziati de curtea practicarii binelui, aceasta curte atinge
in ei masura de o suta de coti, pentru ca, prin aceasta intar-
ziere ;;i prin aceasta lucrare sfanta, ei inainteaza zi de zi spre
desavar;;ire. A inainta suflete;;te prin ravna de zi cu zi este
ca ;;i cum curtea interioara masoara o suta de coti. Pentru
aceea, de la porti ;;i pana la poarta sunt o suta de coti, ca in-
tarzierea mersului sa fie insa;;i intarzierea in viata aceasta
prin care in fiecare zi se spore;;te in virtuti, incat sa se ajunga
mai aproape de desavar;;ire la intrarea interioara. Urmeaza:
11$i m-a dus spre calea dinspre Austru32, ;;i iata o poarta care
dadea spre Austru; ;;i a masurat stalpul ei ;;i pridvorul ei,
dupa masurile de mai inainte, ;;i ferestrele ei, ;;i pridvoarele
de jur-imprejur, ca ;;i ferestrele celelalte: lungimea de cinci-
zeci de coti ;;i largimea de douazeci ;;i cinci de coti. $i se urea
pe ;;apte trepte catre ea ;;i un pridvor era inaintea ei" 33 •
13. Toate acestea s-au spus deja referitor la poarta Orien-
tului ;;i a Aquilonului, ;;i nu este potrivit sa mai reluam co-
mentariile pe care le-am facut prima ;;i a doua oara34 • Trebuie
sa retinem, totu;;i, ca in edificiul duhovnicesc se deschide 0
intrare spre Orient, alta spre Aquilon ;;i alta spre Austru.
Dupa cum prin frigul Aquilonului sunt desemnati paca-
to;;ii, tot astfel prin calea dinspre Austru sunt desemnati
cei care au fervoarea duhului. Aprin;;i de caldura Duhului
Stant, ace;;tia sporesc in virtuti, ca in lumina de la miazazi.
32 Austrul este vantul de la miazazi (n. ed.).
33 Iez. 40, 24-26.
34 Se refera la Iez. 40, 6-16 §i Iez. 40, 20-22 despre care a vorbit in Cartea
a II-a, Omiliile 3-5, p. 325, respectiv p. 327, §i Omilia 7, 1-12, pp. 423-437.
470
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
A§adar, o poarta se deschide spre Orient, ca oamenii care
au inceput sa priceapa bine tainele credintei §i nicidecum.
n-au mai cazut apoi in adancimea patim.ilor, sa ajunga la bu-
curiile tainice. 0 poarta se deschide spre Aquilon, ca oamenii
care, du pa ce au inceput in caldura §i in lum.ina, au cazut in
frigul §i intunecimea pacatelor lor, sa se intoarca la iertare
prin imboldul pocaintei §i sa cunoasca bucuriile adevarate
ale rasplatii interioare. 0 poarta se deschide catre Miazazi,
ca oamenii, care au fervoarea ravnei sfinte in practicarea
virtutilor, sa poata patrunde zi de zi, prin intelegere du-
hovniceasca, tainele bucuriei interioare. Referitor la acestea,
ne-am. putea intreba: de vreme ce patru sunt partile acestei
lumi, de ce in aces~ edificiu nu sunt mentionate patru porti
exterioare, ci trei? Intrebarea aceasta ar fi fost indreptatita,
daca profetul n-ar fi vazut un edificiu duhovnicesc, ci material.
Caci Sfanta Biserica, adica edificiul duhovnicesc, ca sa ajunga
la bucuriile tainice, are doar trei porti, credinta, nadejdea §i
iubirea: una spre Orient, alta spre Aquilon §i a treia spre
Miazazi. Desigur, poarta spre Orient este credinta, pentru ca
prin ea se na§te in suflet adevarata lumina. Poarta spre Aquilon
este nadejdea, pentru ca orice pacatos, daca nu nadajduie§te
in mila lui Dumnezeu, se pierde definitiv. De aceea, este
necesar ca omul, care a m.urit prin ratacire, sa renasca prin
nadejdea in mila dumnezeiasca. Poarta spre miazazi este
iubirea, pentru ca ea arde in focul iubirii. in partea de mia-
zazi, intr-adevar, soarele se duce in inalµm.e, pentru ca lumina
credintei, prin iubire, se ridica la iubirea pentru Dumnezeu
§i pentru aproapele. A§adar, spre curtea interioara se ajunge
prin trei porti, pentru ca la bucuriile tainice se ajunge prin
credinta, nadejde §i iubire. Apare o alta intrebare: de ce se
spune ca poarta curtii interioare era a§ezata in fata portii
Orientului §i a Aquilonului §i nu se spune daca ea dadea spre
poarta de miazazi? Dar, pentru ca, a§a cum am precizat, prin
Orient sunt desemnati incepatorii, iar prin Aquilon cei cazuti,
Omilia VII 471
a fost potrivit sa se spuna explidt,,ca poarta curtii interioare
se deschide fie incepatorilor, pentru care soarele este inca slab,
fie celor cazuti, dar intor§i prin pocainta, astfel incat sane
faca siguri in ceea ce ar fi putut fi indoielnic in privinta lor.
Despre poarta dinspre miazazi nu trebuia spus acest lucru,
fiindca top §tiu ca ajung la bucuriile interioare cei care staruie
in virtup prin ardoarea duhului. Este un obicei al textului sfant
sa spuna deschis ceea ce putea fi indoielnic sau sa treaca
sub tacere ceea ce e clar, dupa cum se spune prin psalmist:
11Au maniat pe Moise in, tabara §i pe Aaron, sfantul Dom-
nului"35. La cererea poporului, Aaron facuse un idol §i era po-
sibil, pe buna dreptate, sa ne indoim de felul lui de vietuire.
Moise nu este numit sfant, pentru ca se §tie de catre top ca este
sfant. Dar Aaron este numit sfantul Domnului, ca sa ne inla-
ture indoiala referitoare la felul lui de vietuire. Urmeaza:
"$i se aflau palmieri incrustati, unul aid §i altul acolo, in fron-
tispiciul ei" 36 .
14. Ce inseamna aceasta, ca mai intai sunt mentionati
palmieri pictati pe frontispicii, iar acum palmieri incrustati
in frontispiciu? in sculptarea pietrelor operele par ca sunt
in afara. Dar, dupa cum deja am precizat mai inainte, pictura
palmierilor inseamna aratarea semnelor minunilor. Acum
insa se vorbe§te de sculptura palmierilor, pentru a se desemna
aratarea bunei lucrari. Caci se spune chiar celor mai mari
propovaduitori: ,,Sa vada faptele voastre cele bune §i sa sla-
veasca pe Tatal vostru Care este in ceruri" 37 • Cei care arata ca
faptele sfinte sunt incrustate in viata lor au palmieri sculp-
tati pe frontispiciu, pentru ca ei arata, inca de pe acum, fap-
tele lor sfinte carora le urmeaza rasplata in viitor. Oricum,
35 Ps. 105, 16.
36 Iez. 40, 26.
37 Mt. 5, 16.
472
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
fiindca am precizat ca credinta este desemnata prin poarta
Orientului, nadejdea, prin cea a Aquilonului, iar iubirea, prin
cea dinspre Miazazi, trebuie sa retinem ca se spune ca pe
poarta Orientului sunt palmieri pictati, iar pe cea a Aquilo-
nului §i pe cea dinspre Miazazi sunt palmieri incrustati
pentru ca se intampla adesea ca oamenii care sunt incepa-
tori sa nu se exerseze in lucrari putemice §i marl, iar oamenii
care, dupa rataciri, se intorc la virtute, ca sa poata sa-§i §tearga
gre§elile in fata Dumnezeului Atotputemic, de cele mai multe
ori se exerseaza in fapte mari. Iar oamenii care, prin ardoarea
duhului, au crescut deja in virtuti, se aprind, in faptele sfinte,
ca Miazaziua. A§adar, pe poarta Orientului se afla pictura,
iar pe cea a Aquilonului §i a Sudului se afla sculptura, pen-
tru ca semnele biruintei, care se arata la incepatori, sunt inti-
parite mai temeinic §i mai viguros in cei intor§i la Dumnezeu
§i in sufletele aprinse.
15. Trebuie observat cu mare atenpe §i acest ,,aid §i acolo''.
Toti, care ne indreptam spre intrarea vietii, trebuie sa avem
un palmier in partea dreapta, §i altul in partea stanga. Caci
ceea ce este numit ,,aid §i acolo" desemneaza fiecare din cele
doua parti. Are palmierul din partea dreapta eel pe care bi-
ruintele nu-I fac sa se trufeasca; are palmierul din partea
stanga eel pe care situatiile potrivnice nu-I fac sa cada. Pavel
avea ca sa zic a§a, un palmier de o parte §i altul de cealalta parte,
cand zicea: ,,Prin armele dreptatii cele de-a dreapta §i cele
de-a stanga, prin slava §i necinste, prin defaimare §i lauda,
ca ni§te amagitori, de§i iubitori de adevar" 38 • Pe el, situatiile
potrivnice nu I-au doborat, succesele nu I-au ridicat in trufia
sufletului. A§adar, poarta un palmier ,,aid §i acolo", eel care
ramane §i puternic in momente potrivnice §i smerit In situapi
favorabile. Oricine este inaltat prin succese nu §tie sa aiba
38 II Cor. 6, 7-8.
473
Omilia VII
palmier in partea dreapta. Cineeste doborat de.situatii po"'
trivnice nu §tie sa poarte palmi:e1!'Jn partea stanga. Pentru ca
palmierul sa fie ,,aid §i aeolo'Fpe frontispiciu, trebuie, a§adar,
ca intotdeauna nadejdea sll fie in sufletele noastre in situatii
potrivnice §i temerea in dipele fericite, ca nu cumva greuta-
tile sa impinga la deznadej~esau momentele fericite sa inalte
sufletul prin increderea in el insu§i. lata de ce acela§i vestit
propovaduitor zicea: ,,$tiu §i sa fiu smerit, §till sa am §i din
abundenta, oriunde §i in toate m-am invatat sa fiu §i satul
§i flamand, §i in bel§ug §i in lipsa, toate le pot in Cel care
ma intare§te" 39 •
16. Fratilor, oare este o arta sa fii §i smerit §i sa ai §i din
abundenta, sa fii satul §i flamand, sa ai §i din bel§ug §i sa su-
porti lipsa, pentru ca un propovaduitor atat de mare sa faca
cunoscut ca a §ti aceasta valora mult pentru el? Da, este o arta,
§i o admirabila cuno§tinta a felului de viata, pe care trebuie
sa o invatam cu toata puterea sufletului. Omul, pe care nici
lipsurile sale nu-I doboara, nici lucrarea harurilor nu-1 impie-
dica §i nici nu se aprinde de dorinta lucrurilor trecatoare -
§tie sa se smereasca. In acest pasaj, Apostolul Pavel spune ca a
te smeri inseamna a suporta nevoia. Caci el adauga imediat
prin contrast: ,,$tiu sa am §i din abundenta" 40 • Cine nu se
mandre§te cu bunurile primite, cine nu le intoarce spre do-
bandirea unei slave de§arte, cine nu are doar pentru el ceea
ce prime§te, ci imparte, plin de mila, cu cei nevoia§i, §tie sa
aiba din abundenta. Cine nu se folose§te de hrana primita
pentru imbuibarea pantecelui, ci pentru refacerea fortei §i
nu da trupului mai mult decat este necesar §tie sa fie satul. Cine
suporta fara sa cracneasca lipsa hranei §i nici nu face pentru
trebuinta hranei ceva prin care sufletul sa cada in mrejele
39 Filip. 4, 12-13.
40 Filip. 4, 12.
474
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pacatului, §tie sa fie flamand. A§adar, omul pe care, nici in
bel§ug fiind, nu il inalta trufia §i pe care, nici in nevoie fiind,
nu il atata lacomia, §tie sa aiba din bel§ug, §tie sa suporte lipsa.
Cand adauga indata: ,,Toate le pot", pentru ca noi sa nu cre-
dem ca sunt cuvinte de trufie, el a precizat: Jntru Cel care
ma intare§te" 41 • Iata ca ramura a crescut in inaltime dar ,
pentru ca s-a tinut strans in radacina, el a ramas in prospe-
timea verdetii. El s-ar fi uscat daca, ridicandu-se la inaltime,
s-ar fi rupt de radacina. Pavel nu-§i atribuie nimic, pentru
ca marturiSe§te ca el toafe le poate nu prin el, ci prin Cel
care 11 intare§te. Vestitul propovaduitor, a§adar, are un pal-
mier "aici §i acolo", pentru ca nici bel§ugul nu-1 atrage in
trufie, nici lipsa nu-I atrage in lacomie.
17. A§adar, fratilor,
, sa invatam
, sa aducem multumiri
, nu
numai in momentele fericite, ci §i in momentele potrivnice.
Caci, in bunatatea Sa, Creatorul nostru a devenit pentru
~oi Tata §i ne hrane§te pe noi, fii adoptivi, spre mo§tenirea
Imparatiei cere§ti. Or, El nu ne intare§te numai prin darurile
Sale, ci §i prin loviturile incercarilor ne formeaza. Sa invatam
prin urmare, sa avem din abundenta, astfel ca toate pe care
le-am primit de la El sa le impartim cu cei nevoia§i. Prisosul
sa nu inalte sufletul, ca nu cumva, poate, sa se bucure ca ceea
ce el are lipse.-;;te altuia §i sa se bucure nu ca de un bun co-
mun, ci individual. De la bucuria individuala la cea comuna
a chemat Adevarul pe ucenicii Sai, atunci cand i-a indemnat,
du pa ce se intorsesera de la propovaduire §i se bucurau de
supunerea demonilor: "Nu va bucurati de aceasta ci mai de-
, f
graba bucurati-va §i va veseliti, pentru ca numele voastre
sunt scrise in ceruri" 42 • Nu toti,, alec:ii
"1
alunga demonii dar I
totu1?i, numele tuturor ale§ilor sunt pastrate inscrise in cer.
41 Filip. 4, 13.
42 Le. 10, 20.
Omilia VII 475
Ucenicii sunt sfatuiti sa lase la o parte bucuria individuala
§i sa se bucure de fericirea comuna §i ve§nica. Cand un om
se bucura de ceva pe care altul nu-1 are, chiar acel prisos al sau
ajunge sa-i dauneze, ca el are 0 bucurie individuala. loan ne
avertizeaza impotriva poftirii unui astfel de prisos, zicand:
I I
"Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume" 43 • El adauga
imediat motivul: "Daca cineva iube§te lumea, iubirea Ta-
talui nu este intru el" 44 • "Caci nimeni nu poate sa slujeasca
la doi domni" 45, pentru ca nu poate sa iubeasca in acelasi timp
cele trecatoare §i cele ve§nice. Daca noi iubim ve§nicia, toate
cele trecatoare le avem spre folosinta, nu spre a ne ata§a
sufleteste de ele. loan adauga indata de ce, zicand: "Pentru
ca tot ce este in lume este pofta trupului §i pofta ochilor §i
trufia vietii" 46 •
18. Oamenii, intr-adevar, poftesc sa aiba §i mai mult
decat le trebuie, ca, avand, sa se trufeasca §i sa se inalte in
cugetare prin faptul ca altul nu are. Daca cineva este a§a,
nu este inca invatat sa duca povara bel§ugului. Pe de alta
, I parte, adesea socote§te trebuinta ceea ce Iacomia aduce in plus
din pofta §i, de§i mai putin este indeajuns, se intristeaza
ca-i lipse§te mai mult §i sufletul nechibzuit sufera, ca sa zic
a§a, pentru o oarecare trebuinta pe care o face sa se nasca.
Cum cele pe care le dore§te sunt fara masura, i§i justifica in-
tr-un mod oarecare Iacomia. A§adar, abundenta este vecina
cu trufia. Daca, la un moment dat, lacomia il subjuga pe ne-
a§tepta te, el este, ca sa spun a§a, cuprins ca de o robie stra-
ina. Daca vrem sa cunoa§tem arta de a trai in abundenta,
este necesar sa ne ferim nu numai de acele patimi care sunt
I
43 I In 2, 15.
44 I In 2, 15.
45 Mt. 6, 24; Le. 16, 13.
46 I In 2, 16.
 476
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
in imediata ei vecinatate, ci §i chiar de acelea care vin de de-
parte. Sa invatam sa suportam lipsa, ca sa nu cautam sa avem,
chiar §i printr-un pacat, ceea ce nu avem §i nici sa nu-i so-
cotim fericiti pe cei pe care-i vedem plini de bunuri. Sunt mult
prea multe cele pe care ace§tia §i le pregatesc pentru risipa
vietii prezente. Ei au multe poveri, noua insa, in scurta noas-
tra cale, saracia ne este un insotitor de nepretuit pentru ca-
latoria noastra, caci ea nu face inima sa se stramteze atunci
cand ne lipsesc bunurile pamante§ti, de care vom da seama
ve§nicului Judecator. Ne~indreptam mai liber spre patrie,
pentru cane lipse§te, ca sa zic a§a, povara pe drum.
19. Sa invatam sa ne saturam, ca luand hrana trupului,
sa nu ne inrobim gurii mai mult decat trebuie. Caci la-
comia pretinde mai mult decat este nevoie. Adesea in timp
ce ne ingrijim sa satisfacem un trup in nevoie, gustul placerii
se furi§eaza §i intrece masura refacerii. De aceea se intampla
sa trecem dintr-un pacat in altul, caci, de obicei, 0 alta ispita
a trupului se na§te, cand ne inrobim trupului peste masura
care este spre refacere. Din pacatul primului om, prin sla-
birea firii, noi ne na§tem in aceasta lume cu ispitele noastre.
Trupul ne este cand de ajutor pentru buna lucrare, cand se-
ducator spre cele rele. A§adar, daca ii dam mai mult decat
trebuie, hranim un du§man. Daca nu-i dam a§a cum trebuie
cele ce-i sunt strict necesare, omoram un tovara§ de drum.
Trupul trebuie sa fie saturat, dar pana acolo !neat sa ne poata
sluji in buna lucrare. Oricine Ii da atat cat sa cada in trufie
nu §tie deloc sa se sature. Prin urmare, este o mare arta sa
te saturi, ca nu cumva, prin satisfacerea trupului, sa cazi in
alte nelegiuri mai josnice. Sa invatam sa ne infometam, !neat
aceasta lipsa a noastra sane placa datorita bel§ugului care
urmeaza, ca nu cumva trebuinta pantecelui sa ne atraga in
gre§eala, ca nu cumva insa§i nevoia sa ne sugereze in minte
pacatul §i, in timp ce trupul sufera de foame, sufletul sa fie
477
Omilia VII
atatat spre pofta §i sa caute, printr-un pacat, sa procure tru-
pului ceea ce poate sa-i satisfaca trebuinta, ca nu cui:nva inima
sa izbucneasca in manie §i limba sa se aprinda de amara-
ciunea cartirii. A§adar, eel care ramane circumspect ,,aici §i
acolo" atunci cand trupul sufera de foame, §i se paze§te de
mrejele pacatului, acela §tie sa indure foamea.
20. Noi, frati preaiubiti, atunci cand ne pazim de manie
§i de Iacomie in situatii potrivnice §i cand fugim de trufie §i
de a ne bucura peste masura in situatii prielnice, pentru ca
dorim sa intram in curtea vietii interioare prin cele trei porti:
prin credinta, nadejde §i iubire, avem palmieri ,,aici §i acolo".
Ne face placere sane aducem acum aminte §i de un alt ce-
tatean al patriei cere§ti §i sa aratam cum tinea el palmierul
de o parte §i de alta. Fericitul Iov, de§i era mai bogat decat alti
oameni din Orient - era prosper in toate, fiii aveau mare putere,
numarul slugilor cre§tea, turmele se inmulteau - s-a mentinut
intr-o atat de mare temere fata de Dumnezeul Atotputernic,
!neat §i-a pazit disciplina vietuirii, a savar§it fapte de drep-
tate, a dat adesea dovada de smerenie, s-a dedicat faptelor
de milostenie, a adus jertfele care trebuiau aduse, a oferit
Domnului jertfe ardere de tot pentru fiecare din fiii sai, ca nu
cumva unul din ace§tia sa fi pacatuit, nici macar in inima lui47 •
Sa ne gandim, a§adar, cat valora pentru el pazirea bunei lu-
crari, el care ispa§ea prin jertfe §i gre§elile inimii fiilor sai!
Cat de drept era s-a aratat in vremea cand era prosper in toate,
insa nu se §tia foarte bine daca ar fi putut sa ramana drept
§i in mijlocul loviturilor. Prin urmare, trebuia sa fie atins de
o lovitura, pentru ca acel om, sfant in momentele de pros-
peritare, sa fie cercetat in situatii potrivnice; trebuia ca el, care
era cunoscut Domnului Atotputernic, sa devina cunoscut noua
§i lui inSU§i prin loviturile incercarilor. Atunci, prin randuiala
Domnului, turmele s-au prapadit, paznicii au fost omorati,
47 Cf Iov 1, 2-5.
478
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
casa a fost distrusa, fiii au murit, trupul i-a fost strapuns de la
talpa piciorului pana la cap. A ramas nevatamata sotia care-i
sporea ranile cu lancile cuvintelor. Dar acest barbat, sfant §i
In vreme de ispita, teafar la minte In ciuda ranilor, Ii ras-
punde 'invatand-o cu lntelepciune: Daca am primit din mana
11
Domnului cele bune, de ce sa nu primim pe cele rele" 48 ? Pri-
etenii vin pentru a-1 mangaia, dar rabufnesc In ocari §i la
durerea ranilor adauga acum ranile cuvintelor. Ii vorbesc
nemilos, 11 numesc pradator, 11 acuza de cruzime, 11 declara
asupritorul celor saraci.,Ce ar putea face soldatul lui Dum-
nezeu, prins 'intre ranile dureroase §i cuvintele amare? Iata ca,
In acela§i timp, loviturile lui Dumnezeu §i cuvintele oame-
nilor afunda In deznadejde sufletul celui lovit; dar, plin de
forta duhului, zacand la pamant prin ranile trupului, a stat
In picioare prin vigoarea sufletului §i §i-a amintit, 1mpotriva
impulsului deznadejdii, faptele bune pe care le facuse. Fiindca
fusese milostiv, spune: Am fost ochi celui orb §i picior celui
11
§Chiop" 49 • ~i iara§i: Eram tatal celor saraci" 50 • Fiindca l§i pa-
11
zise disciplina vietuirii §i fusese bun, spune: //~i pe cand sta-
team ca un lmparat, osta§ii stand lmprejurul meu, eram totu§i
mangaietorul lntristatilor" 51 • Fiindca fusese smerit, spune:
"Nu am dispretuit dreptul slugii sau al slujnicei mele, In so-
cotelile lor cu mine" 52 • Fiindca a fost primitor, marturise§te:
"Nu am dispretuit un trecator care nu avea haine" 53 • Fiindca
a fost marinimos, spune: Coapsele lui m-au binecuvantat
11
§i a fost lncalzit de Iana oilor mele" 54 • Fiindca nu a fost crud,
marturise§te, zicand: Nu mi-am ridicat mana 1mpotriva
11
48 Iov 2, 10.
49 Iov 29, 15.
50 Iov 29, 16.
51 Iov 29, 25.
52 Iov 31, 13.
53 Iov 31, 19.
54 Iov 31, 20.
Omilia VII 479
vreunui orfan, atunci cand m-am vazut pe mine In cinste la
poarta cetatii" 55 • Fiindca nus-a bucurat niciodata de necazul
unui du§man, spune: Nu m-am bucurat de nenorocirea celui
11
care ma ura" 56 • Fiindca a fostrabdator §i a suportat cu draga
inima rautatea chiar alor sai, spune: Cu adevarat oamenii
11
care tineau de casa mea au zis: cine ne va da ca sa ne saturam
din carnurile lui" 57 ? Ce este, a§adar, faptul ca acest om sfant,
sub loviturile lncercarilor, l§i enumera atatea virtuti? Ce este
faptul ca lauda cu propria gura lucrarea pe care 0 facuse,
daca nu aceea ca, In mijlocul loviturilor §i a cuvintelor care
ar fi putut sa-1 deznadajduiasca, l§i lndreapta sufletul spre
nadejde? El, care a fost smerit In momente de prosperitate,
amintindu-§i de faptele bune, a ramas ne'infrant'in nenorocire.
Caci care suflet, In mijlocul atator lovituri, n-ar fi fost lmpins
In deznadejde prin acele cuvinte, daca nu §i-ar fi amintit fap-
tele bune pe care le facuse? Cunoscand atatea nenorociri,
acest om sfant a simtit ca sufletul sau se tulbura In dezna-
dejde §i, pornind de la faptele sale bune, s-a straduit admi-
rabil sa se lntareasca printr-o nadejde sigura. Se lmpline§te
astfel cuvantul Scripturii: Jn ziua bunatatilor sa-ti aminte§ti
de rautati §i In ziua rautatilor sa-ti aminte§ti de bunatati" 58 •
Daca atunci cand avem bunatatile ne amintim de rautatile
pe care fie ca deja le-am lndurat, fie ca putem Inca sale lndu-
ram, bunatatile primite nu lnalta sufletul, pentru ca temerea
cu care-ti aminte§ti rautatile cople§e§te bucuria lor. Daca atunci
cand avem pe cele rele, ne amintim de bunatatile pe care deja
le-am primit, sau pe care nadajduim Inca sa le primim, po-
vara rautatilor nu face sufletul sa cada In deznadejde, pen-
tru ca amintirea bunatatilor 11 ridica spre nadejde. Daca, frati
preaiubiti, prin lnvataturile dumnezeie§ti §i prin exemplele
55 Iov 31, 21.
56 Iov 31, 29.
57 Iov 31, 31.
58 Int. Sir. 11, 27.
480 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

sfintilor noi inaintam, !neat nici momentele de prosperitate

sa nu ne inalte, nici momentele potrivnice sa nu ne infranga,
noi facem dovada ca avem, in fata Dumnezeului Atotpu-
ternic, un palmier de o parte §i un palmier de cealalta parte. Omilia VIII
Acestuia I se cuvine cinstea §i slava in vecii vecilor. Amin.

1. Textul profetului, despre care trebuie sa va vorbesc

astazi Iubirii voastre, cu harul Domnului, are nevoie mai
mult de o lectura decat de un comentariu. Caci el repeta,
referitor la cele trei porti interioare, ceea ce s-a spus deja de
doua sau de trei ori despre portile exterioare. Putine detalii
sunt schimbate in descrierea lor. De aceea este necesar sa
citim rapid ceea ce a fost deja spus, ca sa putem explica mai
pe indelete ceea ce Inca nu s-a spus. Iata acum ce se spune:
,,;>i poarta curtii interioare dinspre calea catre Austru; §i el
a masurat de la o poarta la alta dinspre calea catre Austru:
o suta de coti. $i m-a dus in curtea interioara Ianga poarta
dinspre Austru, §i a masurat poarta dupa masurile precedente,
iatacurile ei, frontispiciul ei §i pridvorul ei, de aceea§i masura,
ferestrele ei §i pridvorul ei jur-imprejur, cincizeci de coti in
lungime §i douazeci §i cinci de coti in Ia.time; §i un pridvor
imprejur" 1 • Va amintiti ca toate acestea au fost spuse §i co-
mentate mai inainte. Dar nu s-a spus Inca ceea ce se adauga
despre pridvor: ,,In lungime avea douazeci §i cinci de coti §i
in Ia.time cinci coti; §i pridvorul ei era langa curtea exterioara" 2 •
Apoi, din nou, se repeta ceea ce fusese spus mai inainte, cand
se spune: ,,$i pe frontispiciul ei avea palmieri" 3 • Indata se
adauga ceea ce nu fusese Inca spus: ,,$i erau opt trepte pe care
se urca" 4 • Ceea ce a fost scris despre poarta de la Austru

1 Iez. 40, 27-30.

2 Iez. 40, 30.
3 Iez. 40, 31.
4 Iez. 40, 31.
482 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
este prezentat in aceea§i ordine §i despre poarta dinspre
Orient. Caci textul urmeaza indata: ,,$i m-a dus in curtea
interioara prin poarta de la Orient, §i a masurat poarta, de ma-
surile precedente, iatacurile ei, frontispiciul ei §i pridvoa-
rele ei, ca inainte, §i ferestrele ei §i pridvoarele ei jur-imprejur,
in lungime de cincizeci de coti §i in la.time de douazeci §i
cinci de coti. $i pridvorul ei, adica al curtii exterioare, §i pal-
mieri sculptati I incrustati pe frontispiciul ei, aici §i acolo, §i
scara ei cu opt trepte" 5 • Ceea ce s-a spus despre poarta dinspre
Austru §i cea dinspre Orient, se repeta cu acelea§i cuvinte
§i despre poarta care dadea spre Aquilon. Caci urmeaza:
,,$i m-a dus spre poarta care dadea spre Aquilon, §i a ma-
surat-o, de masurile precedente, iatacurile ei, frontispiciul
ei, pridvorul ei §i ferestrele sale jur-imprejur, :in lungime de
cincizeci de coti §i in latime de douazeci §i cinci de coti §i prid-
vorul ei dadea spre curtea exterioara, §i palmieri sculptati
pe frontispiciul ei, aici §i acolo, §i scara ei cu opt trepte" 6 •
2. Ce simbolizeaza, a§adar, curtea interioara, iatacurile,
frontispiciile, pridvorul, ferestrele, lungimea §i latimea, pal-
mierii sculptati, deja am spus mai inainte pe larg §i nu tre-
buie sa ne ocupam din nou de acestea, ci doar de cele care
n-au fost inca abordate. Acum trebuie sa ne intrebam ce sunt
aceste trei porti interioare sau ce inseamna faptul ca pridvoa-
rele acestor porti masoara douazeci §i cinci de coti in lungime
§i cinci coti in Ia.time sau de ce se urea spre ele nu pe §apte
trepte, cum fusese precizat despre portile exterioare, ci pe opt.
Poarta curtii interioare, care a fost mentionata mai inainte,
nu este una din aceste trei porti interioare7, pentru ca aceea
se spune ca da spre fata portii Orientului §i a Aquilonului,
5 Iez. 40, 32-34.
6 Iez. 40, 35-37.
7 A se vedea Cartea a II-a, Omilia 7, 10, p. 433, unde Sfantul Gri-
gorie comenteaza Iez. 40, 23 (n. ed.).
Omilia VIII 483
in timp ce acestea sunt prezentate ca fiind plasate fiecare :in
interior, spre Austru, spre Orient §i spre Aquilon. De aceea,
cu indreptatire, prin a.cea poarta se desemneaza intrarea catre
interior, pentru ca, dupa cum deja s-a spus in expunerea
precedenta, ea se deschide fie Iudeei §i neamurilor, fie ince-
patorilor §i celor care staruie in buna lucrare, fie celor cazuti
din buna lucrare, dar care, dupa ce au gre§it, se ridica prin
cainta. Dar acum, dupa ce au fost descrise portile dinspre
Orient, Aquilon §i Austru, de ce se descriu din nou portile
curtii interioare, dinspre Austru, Orient §i Aquilon? Trebuie,
cu harul Domnului, sa cercetam cu mare atentie taina unei
atat de mari profunzimi. Daca prin porti intelegem sfintii
propovaduitori, trebuie sa §tim ca este o singura Biserica in
propovaduitorii Vechiului §i ai Noului Testament. Portile
insa au §apte sau opt trepte, pentru ca ei propovaduiesc po-
trivit cu cele §apte daruri ale Duhului Sfant, dar vestesc ca
fiind a opta treapta ca§tigul rasplatii ve§nice. De aceea este scris:
Jmparte o bucata in §apte §i chiar in opt" 8 • Despre portile
exterioare ce putem spune, daca nu faptul ca ele au fost vechii
Parinti care, prin invataturile Legii, §tiusera sa pazeasca mai
mult lucrarea poporului decat propriul suflet? Tot a§a, tre-
buie sa intelegem portile interioare ca fiind propovaduitori
ai Sfintei Biserici, care au pazit sufletele ucenicilor prin sfaturi
duhovnice§ti, ca nu cumva ace§tia sa fie atra§i, nici macar
cu gandul, de raul pe care nu-1 fac cu fapta. Se spune case urea
§apte trepte la primele porti, dar se precizeaza ca este 0 scara
cu opt trepte la urmatoarele, pentru ca a §aptea zi a fost cin-
stita de Lege, iar in Noul Testament a opta zi este sfanta, zi
care se nume§te ziua Domnului, a treia dupa Patimi, dar a opta
dupa Creatie, pentru ca o urmeaza pe a §aptea.
3. Dar, daca intelegem ca prin porti sunt desemnati numai
Sfintii Apostoli care sunt pentru noi primii propovaduitori
8 Eccl. 11, 2.
484
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
ai Sfintei Biserici §i care ne-au invatat sa pastram cu cea mai
mare grija credinta, nadejdea §i dragostea, ace§tia, prin virtu-
.tile lor, sunt pentru noi porti care ne due, prin acelea§i vir-
tuti, la intelegerea launtrica a intelepciunii ve§nice. Dar, daca
ace§tia sunt porp exterioare, pe cine intelegem ca porti inte-
rioare? Sau daca, intr-adevar, ace§tia sunt porti interioare,
pe cine intelegem ca porti exterioare? In aceasta situatie,
ne-ar putea fi de folos sa intelegem ca ei sunt pentru noi, in
acela§i timp, §i porti exterioare §i porti interioare. Cand
propovaduiesc incepatotilor nu realitatile inalte §i tainice,
ci ceea ce sunt in stare sa inteleaga ace§tia, ei sunt porti ex-
terioare; dar cand vorbesc celor desavar§iti de realitatile
adanci §i tainice, ei sunt porti interioare. Sa vedem cum se
deschide poarta exterioara: ,,Nu am putut sa va vorbesc ca unor
oameni duhovnice§ti, ci ca unora trupe§ti, ca unor prunci in
Hristos; cu lapte v-am hranit, nu cu bucate" 9• Sa vedem cum
se deschide poarta interioara: Jntelepciunea·o propovaduim
la cei desavar§iti" 10• Sa vedem daca aceea§i poarta este, in
acela§i timp, §i interioara §i exterioara: ,,Dator sunt §i inva-
tatilor §i neinvatatilor'111 • $i iara§i spune: ,,Daca am fost in afara
mintii, este pentru Dumnezeu, iar daca am fost cumpatati,
este pentru voi" 12 • Cand este in afara mintii, contempland
§i vorbind invatatilor, el este poarta interioara; dar cand se
potole§te, propovaduind cumpatat pentru cei mid, §i cand
nu arata, propovaduindu-le, de cat zel al duhului este patruns
in suflet, se manifesta ca o poarta exterioara. A§adar, sunt
pentru noi §i porti exterioare §i porti interioare, cei care nu
numai ne a§eaza inainte prima intrare a credintei, a nadejdii
§i a dragostei ci §i, propovaduind tainele Imparatiei cere§ti
9 I Cor. 3, 1-2.
10 I Cor. 2, 6.
11 Rom. 1, 14.
12 II Cor. 5, 13.
Omilia VIII 485
celor care suntem deja mai desavar§iti, ne conduc printr~o in-
telegere mai adanca pana la realitatile launtrice.
4. De aceea, se precizeaza ca urcarea spre aceste porti
se face mai intai pe §apte trepte, iar apoi pe opt. Prin a opta
treapta a portii suril simbolizate tainele acelei vietuiri pe
care cei desavar§iti o inteleg in adancul inimii lor, pentru ca
ei §tiu deja sa se ridice cu duhul deasupra tuturor celor tre-
catoare, dispretuiesc deplin viata prezenta care se desfa§oara
de-a lungul celor §apte zile, §i se hranesc din contemplatia
interioara. Deci porple edificiului duhovnicesc au §apte trepte,
pentru ca ei propovaduiesc ascultatorilor temerea de Domnul,
pietatea §i cuno§tinta, taria §i sfatul, intelegerea §i intelep-
ciunea. Dar, cand indeamna ca totul sa fie parasit, cand
sfatuiesc sa nu fie indragit nimic in aceasta lume, sa nu ne
ata§am suflete§te de nimic, cand indeamna sa ne dedicam
contemplarii patriei cere§ti §i sa ne desfatam cu tainele ei,
ei mai adauga o treapta §i tree la cele dinlauntru. Aceasta
treapta, a§a cum ne invata Adevarul, a fost aratata unui tanar
care, cand i-au fost amintite invataturile Legii, raspunde:
,,Acestea toate le-am pazit din tineretea mea" 13• El se men-
tinea bine pe cele §apte trepte, cand a spus ca a pazit toate
Inca din tineretea sa. Dar lui i se spune imediat: ,, Un singur
lucru iti mai lipse§te: daca voie§ti sa fii desavar§it, du-te,
vinde averea ta §i da-o saracilor §i vei avea comoara in cer;
dupa aceea, vino §i urmeaza-Mi" 14• In aceste cuvinte el vede a
opta treapta, dar nu a vrut sa o urce, fiindca s-a indepartat trist.
A§adar, eel care, dispretuind lucrurile trecatoar_;, se hrane§te
cu contemplarea ve§niciei §i scruteaza bucuriile Imparapei ce-
re§ti, dupa ce a stat pe cele §apte trepte, temandu-se, lucrand
§i crescand treptat prin intelegerea intel~pciunii, a pa§it prin
a opta treapta pragul portii interioare.
13 Mt. 19, 20.
14 Mt. 19, 21; Mc 10, 21; Le 18, 22.
486
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
5. Prin nurnarul opt se desernneaza atat ziua Judecatii
ve§nice, cat §i invierea trupului. De aceea, psalrnul, care s-a scris
pentru a opta zi, a inceput prin ternerea de Judecata, cand
spune: ,,Doarnne, nu cu mania Ta sa ma rnustri pe mine, nici
cu urgia Ta sa ma cerp" 15 • Acurn este vrernea rnilei, insa la acea
Judecata este ziua rnaniei. In aceasta zi ia sfar§it tot acest
tirnp care se scurge de-a lungul celor §apte zile; dar, pentru ca
urrneaza dupa ziua a §aptea, pe buna dreptate se nurne9te
a opta. In aceasta zi, trupul nostru se ridica din tarana pentru
a prirni de la Adevar fie binele, fie raul pe care I-a fa.cut. De
aceea, prin Lege se porunce§te ca taierea irnprejur sa fie fa-
cuta in a opta zi. Prin rnernbrul care este taiat irnprejur se nasc
urrna9ii rnuritori, cre9te nurnarul oarnenilor care rnor §i care
urrneaza sa se nasca. Dar, pentru ca la invierea rnortilor nu
se rnai face perpetuarea trupului §i nu va rnai fi rnoarte §i
na§tere, fiindca: ,,Nici nu se insoara, nici nu se rnarita, ci
vor fi ca ingerii lui Durnnezeu in cer" 16, de aceea este prescris
sa se faca taierea irnprejur in a opta zi. Acolo, a~adar, perpe-
tuarea trupului nu va rnai avea loc, caci trupul inviat are
dainuirea ve§niciei. Prin na§tere a intrat in descendenta
parnanteasca Fecioara Marna, care L-a zarnislit fara barbat
pe Durnnezeu, Cel care ne-a aratat eel dintai, prin invierea Sa,
slava patriei ve§nice. Acesta, inviind din rnorp, nu rnai rnoare
11
§i rnoartea nu rnai are stapanire asupra Lui" 17 • $i ne-a dat
noua un exernplu, pentru ca noi sa credern ca in ultirna zi
se va face din trupul nostru ceea ce noi §tirn ca a fost facut
din trupul Lui in ziua Invierii.
6. Dar, intrucat expunerea ne-a adus sa vorbirn despre
invierea trupului, este foarte trist §i de plans sa §tirn ca unii oa-
rneni fac parte din Biserica §i se indoiesc de invierea trupului.
15 Ps. 6, 1.
16 Mt. 22, 30.
17 Rom. 6, 9.
Omilia VIII 487
Vechii Parinti au crezut cu toata taria ca aceasta urrneaza
sa vina, pe cand nu aveau inca nici un exernplu al acestei in-
vieri. Ce pedeapsa rnerita, prin urrnare, cei care au avut deja
exernplul Invierii Dornnului §i totu9i nu cred inca in invierea
lor? Ei au dovada, dar nu au credinta. Ei urnplu Biserica, dar,
fiindca se indoiesc de invierea lor, sunt aici cu sufletul gol.
Despre aceasta inviere se spune prin fericitul Iov: ,,Eu §tiu ca
Rascurnparatorµl rneu este viu §i ca, in ziua cea de pe urrna,
ma voi ridica din pulbere §i din nou ma voi irnbraca cu pielea
rnea §i in trupul rneu voi vedea pe Durnnezeu, pe care eu in-
surni urrneaza sa-L vad §i ochii rnei Il vor privi, eu §i nu altul" 18 •
De asernenea, se spune prin psalmist: Jnaintea Lui se arata
top cei ce se pogoara in parnant" 19 • Morpi se pogoara in parnant
nu cu duhul, ci cu trupul. Cei care se pogoara in parnant se arata
inaintea Dornnului, pentru ca cei ce acurn putrezesc in ta-
rana, inviind, vin la Judecata. De aceea se spune din nou:
Jnsetat-a de Tine sufletul rneu, in cate feluri a insetat §i tru-
pul rneu" 20 ! Sufletul inseteaza sa-L vada pe Durnnezeu; trupul
dupa ce inseteaza, daca nu sa invie? Despre aceasta zice ia-
ra§i: Lua-vei duhul lor §i se vor sfar9i §i in tarana se vor
11
intoarce" 21 • Dar indata psalrnistul adauga referitor la invierea
trupului: ,, Trirnite duhul Tau §i se vor zidi §i vei innoi fa ta pa-
rnantului"22. De aceea se spune iara9i: Scoala-Te, Doarnne,
11
intru odihna Ta, Tu §i chivotul sfinprii Tale" 23 • Dornnul S-a sculat
intru odihna Sa cand a trezit trupul Sau din rnorrnant. Dupa
El s-a sculat §i chivotul, pentru ca Biserica a inviat. Despre
aceasta, prin acela9i profet despre care vorbirn, este scris:
18 Iov 19, 25-27.
19 Ps. 21, 34.
20 Ps. 62, 2.
21 Ps. 103, 30.
22 Ps. 103, 30.
23 Ps. 131, 8.
 488
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
,,Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului. Aga graiegte
Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iata, Eu voi face sa intre
in voi duh §i veti invia. $i voi pune pe voi vine §i voi face
sa creasca pe voi carne gi va voi acoperi cu piele §i va voi da
duh §i vep invia" 24 • Iata de ce un alt profet a vazut ca la sfar§it
neamul omenesc va fi ridicat prin Invierea Doinnului §i zice:
,,Dupa doua zile din nou ne va da viata, iar in ziua a treia
ne va ridica §i vom trai in fata Lui" 25 • Iata de ce, in timp ce
Domnul vorbea de El Insugi, a adaugat: ,,Nu va mirati de
aceasta, ca vine ceasul in' care toti cei din morminte vor auzi
glasul Lui. $i vor iegi cei ce au facut cele bune, spre invi-
erea vietii, iar cei ce au fa.cut rele, spre invierea osandei" 26 •
De asemenea, Pavel zice: ,,De unde §i agteptam Mantuitor,
pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care va schimba la infati§are
trupul smereniei noastre, intru asemanarea trupului slavei
Sale" 27 • De asemenea, spune iaragi: ,,Pentru ca de credem
ca Iisus a murit §i a inviat, tot aga (credem) ca Dumnezeu,
pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El" 28 •
Pavel zice din nou: ,,Hristos este incepatura (a invierii) celor
adormiti" 29 • Daca nu ne ridicam din somnul mortii, cum sa
avem noi ca incepatura Invierea Domnului? , mireasma a roadelor? Oare, intr-adevar, semintele arborilor
7. Iata ca vechii §i noii Parinti sunt de aceeagi parere in
ceea ce privegte invierea trupului. Iata ca Adevarul Insugi
ne-a invatat mai intai prin glasul Sau ceea ce a aratat apoi
prin fapta Sa despre invierea trupului. $i totugi unii, din sla-
biciune, nu au inca credinta, degi se mentin in casa credintei!
Ei se mira, de obicei, cum ar putea trupul sa invie din tar~a.
24 Iez. 37, 4-6.
25 Os. 6, 2.
26 In 5, 28-29.
27 Filip. 3, 20-21.
28 I Tes. 4, 14.
29 I Cor. 15, 20.
Omilia VIII 489
Sa se mire, dar, de intinderea cerului, de masa grea a paman-
tului, de adancimile apelor, de toate care sunt in lume, chiar
§i de ingerii creati din nimic. A face ceva din ceva inseamna
mult mai putin decat a crea toate lucrurile din nimic. Insegi
elementele, insegi infati§arile lucrurilor ne propovaduiesc
imaginea invierii. Soarele moare in fiecare zi pentru ochii
nogtri, dar in fiecare zi se ridica din nou. Stelele pier pentru
noi la orele diminetii, dar seara apar din nou. Noi vedem in
timpul verii arborii plini de frunze, de flori §i roade, arbori
care in timpul iernii raman goi de frunze, flori §i roade, ca gi
cum ar fi uscati; dar, cand revine soarele primavaratic, cand ·
seva urea iaragi din radacina, se imbraca din nou cu po-
doaba lor. Agadar, de ce, cu privire la oameni, sa ne indoim
de ceea ce se vede case intampla cu lemnul? Dar adesea ei vad
tarana trupului putrezit §i spun: Cum oasele §i maduva, cum
carnea ;;i parul vor putea fi refacute la inviere? Intrebandu-se
aga, sa priveasca la semintele mid ale arborilor foarte mari
§i sa spuna, daca pot: Uncle se ascunde in ele atata masa pu-
ternica, atata felurime a ramurilor, atata multime §i pros-
petime a frunzelor, atatea feluri de flori, atata bogatie, gust §i
au mireasma sau gustul pe care ingi§i arborii le arata apoi
in roadele lor? Daca deci din samanta arborilor se poate pro-
duce ceea ce nu poate fi vazut in ea, de ce sa ne indoim ca din
tarana trupului omenesc se poate reface o forma care nu se vede
in aceasta tarana?
8. Adesea obignuiesc sa arunce in fata o mica obiectie lip-
sita de temei, prin care spun: un lup a mancat trupul unui om,
un leu a devorat lupul, leul, murind, s-a intors in tarana; cand
acea tarana se va ridica, cum se deosebegte trupul omului de
eel al lupului §i al leului? Cum altfel trebuie sa raspundem
acestora, daca nu sa cugete mai intai cum au venit ei in aceasta
lume §i atunci vor afla cum vor invia. Omule, care ne spui
aceasta, tu, cu siguranta, ai fost candva spuma de sange
 490
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
in pantecele mamei; tu erai acolo o sfera mica §i lichida
provenita din samanta tatalui §i din sangele mamei. Spu-
ne-mi, te rog, daca §tii, cum acel lichid al samantei s-a intarit
In oase, cum lichidul a ramas In maduve, cum s-a intarit In ten-
doane, cum a crescut in trupuri, cum s-a intins in piele, cum
s-a deosebit in par §i unghii, astfel !neat parul sa fie mai
flexibil deeat carnea §i unghiile sa fie mai moi decat oasele,
dar mai tari deeat carnea? A§adar, daca dintr-o singura sa-
manta s-au deosebit prin aspect atatea §i atatea elemente §i
tOtu§i raman unite mtr-o· forma, ce este de mirare daca Atot-
putemicul Dumnezeu, la invierea mortilor, poate sa deose-
beasca trupul omenesc de trupul fiarelor, astfel !neat una §i
aceea§i tarana nu inviaza ca tarana a lupului §i a leului §i,
totu§i, inviaza ca tarana a omului? Vezi deci omule, cum ai
venit la viata §i sa nu ai nici o indoiala asupra modului in
care te intorci la viata! De ce vrei sa intelegi rational cum te
mtorci la viata, tu care nu §tii cum ai venit la ea? Lasa 1n seama
puterii Creatorului tau ce nu pop sa mtelegi despre tine msup!
Intrucat tu ai fost facut din pamant, iar pamantul din nimic,
cu siguranta tu ai fost din nimic. Nu deznadajdui, a§adar,
in privinta invierii trupului tau; socote§te cu intelepciune ca,
pentru Dumnezeu, a repara ceea ce era inseamna mai putin
decat a fi facut ceea ce nu era.
9. Daca nu poti sa intelegi rational .cum se realizeaza
mvierea, gande§te-te ca sunt multe pe care nu le intelegi cum
sunt §i totu§i nu te indoie§ti ca ele sunt Spune-mi, te rog,
daca tu cuno§ti spiralele cerului, polii pamantului, adanci-
mile apelor, unde se sfar§esc, unde sunt suspendate? Or,
noi §tim ca ceea ce a fost facut din nimic atarna in nimic.
Dar, daca este ceva care este numit nimic, acela deja nu mai
este nimic. Daca insa nimicul este nimic, masa pamantului
nu este suspendata nicaieri §i nici nu este mediul unde sa
poata sa fie ceea ce a fost creat pentru a fi. Atunci cum ceea
Omilia VIII 491
ce noi §tim ca este nu este nicaaeri? Dar, poate, acestea sunt
mult prea mult pentru tine; intoarce-te la tine insuti, omule!
E§ti creat, cu siguranta, di;n duh §i lut, primul invizibil, ce-
Ialalt vizibil, unul perceptibil, celalalt imperceptibil pentru
simturi. A§adar, cum a putut sa se amestece 1n tine duh §i lut
§i cum din lucruri deosebite a putut sa se faca un lucru ne-
deosebit? Cum duhul §i lutul se amesteca intr-o a§a armonie,
meat, atunci cand trupul slabe§te, duhul este fara vlaga, iar cand
duhul este zdrobit, trupul se prapade§te? Dar, poate, nu e§ti
nicicum in stare sa te scrutezi nici pe tine insup. Gande§te-te,
te rog, daca pop, cum Marea Ro§ie a fost despaftita cu o nuia30,
cum, sub lovitura unei nuiele, duritatea stancii a facut sa ta§-
neasca apele31 , cum nuiaua uscata a lui Aaron a inflorit32,
cum a zamislit Fecioara, de§i venea din spita ei, cum a ra-
mas fecioara pana §i in na§tere33, cum un om mort de patr~
zile a inviat la 0 porunca, a ie§it din mormant cu mainile §i
picioarele legate §i apoi Domnul a poruncit ca acesta sa fie
dezlegat de ucenicii Sai34, cum Mantuitorul nostru, inviind
in carne §i oase, a intrat la ucenicii Sai prin U§ile inchise35 •
10. Iata ca nu poti sa explici aceste lucruri §i totu§i le
crezi. Atunci de ce te indoie§ti de slava invierii, dezbatand
§i discutand, tu care ai crezut, fara comentarii, in atat de multe
taine? Totu§i, daca nu crezi in invierea trupului, degeaba ai
crezut in toate celelalte, pentru ca tu pari ca alergi CU U§U-
rinta in acest spectacol pentru ingeri, dar, dupa ce ai terminat
cursa, intorci spatele pentru a nu primi premiul. De aceea
30 Cf leg. 14, 21.
31 Cf Num. 20, 21.
32 Cf Nurn. 17, 8.
33 Cf Le. 1, 27-35; 3; 23-28.
34 Cf In 11, 17; 11; 44.
35 Cf In 20, 26.
492
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
se spune prin Pavel: ,,Alergati a§a ca sa-l luati" 36 . Acesta zice
iara§i: ,,Daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta,
suntem mai de plans decat toti oamenii" 37 . Tainele puterii
dumnezeie§ti, care nu pot fi intelese, nu trebuie Iamurite
cu ajutorul intelectului, ci trebuie cinstite prin credinta. Tre-
buie sa §tim ca orice poate fi inteles prin ratiune omeneasca
nu mai poate fi de mirare; singura ratiune in minuni este
puterea celui ce le face. Iata ca, in timp ce vorbim de invi-
erea trupului, ne-am indepartat putin de la §irul comenta-
riului nostru. Sa ne into~rcem, deci, la ceea ce am inceput.
11. Portile interioare au pridvoare care masoara doua-
zeci §i cinci de coti in lungime. Daca inmultim pe opt cu trei,
obtinem douazeci §i patru. Acestui numar i se adauga unu
ca sa obtinem douazeci §i cinci. Bunii ascultatori, care sunt
ca ni§te pridvoare ale portilor, pastreaza indelunga rabdare
~ nadejdii ve§nice; ei a§teapta a opta zi in credinta in Treime.
Intrucat aceasta Treime este un singur Dumnezeu, ei inmultesc
pe opt cu trei, dar se intaresc in marturisirea unui singur
Dumnezeu. Pridvoarele sunt netede, pentru ca inimile bu-
nilor ascultatori sunt smerite. Ele au lungime, pentru ca ei
staruie in nadejde cu indelunga rabdare. Lungimea lor
masoara douazeci §i cinci de coti, pentru ca ei cred in invierea
trupului in a opta zi, prin Treime, §i marturisesc ca Sfanta
Treime este un singur Dumnezeu. Ele au, de asemenea, cinci
coti in Ia.time, pentru ca in aceasta viata simpla, care este
condusa prin cinci simturi, se largesc in ceea ce prive§te iu-
birea pentru aproapele. Dar trebuie retinut ca, dupa ce mai
inainte au fost mentionate alte pridvoare ale portilor, se spune
apoi ca pridvorul, care are cinci coti in latime, da spre exte-
rior. Desigur, sunt unii ascultatori care, inaintand mai mult
36 I Cor. 9, 24.
37 I Cor. 15, 19.
Omilia VIII 493
in virtuti, patrund in intelegerea vietii Iauntrice; dar sunt anu-
miti oameni, simpli, care traiesc binele, dar potrivit celor cinci
simturi ale trupului. De aceea se spune ca ei privesc spre
exterior. Ei privesc ca §i in afara, pentru ca traiesc potrivit
celor cinci simturi ale trupului. $i totu§i, privind spre exterior,
ei sunt inauntru, pentru ca, de§i nu §tiu sa treaca dincolo
de simturile trupe§ti prin intelegere, totu§i ei pastreaza cu
smerenie credinta §i dragostea. Deci ei sunt inauntru, in edi-
ficiul duhovnicesc, prin iubire §i ei privesc in afara, ca sa zic
a§a, prin simplitatea lor.
12. Prin pridvorul care da spre exterior poate fi desem-
nata credinta incepatorilor, iar prin pridvorul interior, cre-
dinta desavar§itilor care, datorita credintei, ies in evidenta
prin minuni §i virtuti. De asemenea, prin pridvorul interior
pot fi simbolizate invataturile mai inalte, iar prin pridvorul
care da spre exterior, invataturile inca foarte mici. De buna
seama, prin pridvor se merge spre trepte §i spre poarta, pen-
tru ca prin invataturile propovaduirii se ajunge la virtuti §i la
intrarea slavei cere§ti. Cand se porunce§te unora sa reflecteze
in cugetul lor la cele ve§nice, sa ia seama la cele cere§ti §i
cand Ii se spune sa traiasca in psalmi, laude §i cantari du-
hovnice§ti38, este ca §i cum Ii se arata pridvorul interior care
masoara cincizeci de coti in lungime §i douazeci §i cinci de coti
in Ia.time. Sa trecem sub tacere acum aceste numere, fiindca
despre ele am spus deja multe mai inainte. Dar cand unora
li se recomanda: ,,Barbatul sa-i <lea femeii iubirea datorata,
asemenea §i femeia barbatului" 39, este ca §i cum ar fi desemnat
pridvorul care prive§te spre exterior. De§i acesta prive§te
in afara, totu§i el este inauntru, pentru ca ascultatorul care
este inca simplu §i face ceea ce tine de trup nu este strain de
numarul celor buni.
38 Cf Col. 3, 16.
39 I Cor. 7, 3.
494
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
13.. De asemenea, prin poarta Orientului poate fi desemnat
Domnul, prin cea a Austrului Iudeea §i prin cea a Aquilo-
nului neamurile convertite. [Noi spunem ca Domnul este
poarta, pentru ca prin El noi intram la El. De asemenea,
numim porti Iudeea §i neamurile, nu nepotrivit, pentru ca
noi am cunoscut intrarea edificiului ceresc mai intai prin evrei
§i apoi prin Parintii veniti dintre neamuri.] Dar, in acest caz,
se ridica o intrebare: de ce in povestirea de mai sus a pro-
fetului, este descrisa mai intai poarta Orientului, apoi cea a
Aquilonului §i apoi cea~a Austrului? Or, cand vorbea despre
portile din interiorul curtii, el a descris mai int.ii poarta Aus-
trului, apoi pe cea a Orientului §i in al treilea rand pe cea a
Aquilonului. De ce nu a pastrat in descrierea portilor aceea§i
ordine cu care incepuse, ci a schimbat-o? Mai intai a vorbit
de poarta Orientului, a Aquilonului §i a Austrului, iar apoi de
poarta Austrului, a Orientului §i a Aquilonului. Dar daca prin
numele Aquilonului sunt desemnate neamurile, este limpede
pentru orice cititor serios ca neamurile au fost inainte de
Sinagoga. Caci insu§i Eber40, de la care sunt numiti evreii a
> I
fost ales dintre neamuri. Este mentionata, a§adar, poarta
Orientului inaintea celei a Aquilonului §i a Austrului, pen-
tru ca Domnul, in dumnezeirea Sa, S-a nascut inaintea nea-
murilor §i a Iudeei, fiindca este dinaintea tuturor vecilor. In re-
latarea urmatoare, sunt mentionate poarta Austrului, a Orien-
tului §i a Aquilonului, pentru ca Mantuitorul nostru, dupa firea
umana a binevoit sa se nasca intre Iudeea §i neamuri, pen-
tru ca El a venit la sfar§itul Sinagogii §i inainte de inceputul
Bisericii pe care a strans-o la un loc din neamuri. In prima
descriere, prin urmare, este corect sa fie poarta Orientului
inaintea portii Aquilonului §i celei a Austrului, iar in a doua
descriere, sa fie amintita poarta Orientului mtre poarta Aus-
trului §i cea a Aquilonului, pentru ca, prin dumnezeirea Sa,
4 ° Cf Fe. 10, 21.
Omilia VIII 495
El a fost inaintea tuturor lucrurilor, iar prin firea Sa umana
El a venit in mijlocul tuturor lucrurilor, El Care S-a facut
sfar§it al Iudeei care disparea §i inceput al neamurilor care
urmau. A§adar, fiindca am cercetat, cu harul lui Dumnezeu,
atat cat am putut, ceea ce nu se spusese mai inainte in text
§i am parcurs ceea ce s-a repetat de mai multe ori, sa revenim
acum la cele ce sunt mentionate in continuare, astfel !neat
sa nu repetam aproape deloc ceea ce s-a spus: ,,$i pentru fie-
care camara a tezaurului 0 intrare in frontispiciile portilor" 41 •
14. Camarile tezaurului sunt, a§a cum am spus mai ina-
inte42, inimile invatatorilor care pastreaza bogatiile cuno§tintei.
Frontispiciile portilor sunt cuvintele §i lucrarea propova-
duitorilor prin care-i cunoa§tem in afara cum traiesc inla-
untrul lor. Se afla insa o intrare pentru fiecare camara ate-
zaurului in frontispiciile portilor, pentru ca fiecare invatator
deschide intelegerea in inima ascultatorului prin cuvintele
§i lucrarea Parintilor. Intr-adevar, cand discutam despre pro-
povaduirea Apostolului Petru, cand incercam sa patrundem
cuvintele lui Pavel, cand aprofundam Evanghelia lui loan §i,
din cuvintele lor, atragem ascultatorii no§tri spre intelegerea
interioara, ce altceva facem daca nu deschidem o intrare din
frontispiciile portilor? Sa se spuna, a§adar: Pentru fiecare
11
camara a tezaurului o intrare in frontispiciile portilor", pen-
tru ca, daca invatatorul nu se bazeaza, cat de putin, pe cu-
vintele Apostolilor in ceea ce spune, el nu are intrarea din
frontispiciile portilor. $i daca el nu are aceasta intrare, nu
se mai poate vorbi de camara a tezaurului in edificiul du-
hovnicesc, pentru ca, daca nu deschide intelegerea, nu este
invatator. Dar, cand bunii ascultatori cunosc prin gura inva-
tatorilor cuvintele §i lucrarea Apostolilor, ei i§i repro§eaza
41 Iez. 40, 38.
42 Ase vedea Cartea a II-a, Omilia 6, 1-2, pp. 399-400.
496 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
1n ei in§i§i tacup gre§elile lor §i dezaproba cu lacrimi tot ceea
ce-§i amintesc ca au facut rau. De aceea, referitor la intrarea
care se afla in frontispiciile portilor, se adauga: ,,Acolo se
spala jertfa arderii de tot" 43 •
15. Intr-adevar, cei care s-au dedicat Domnului, prin cre-
dinta, mtr-o vietuire sfanta, au devenit jertfa a arderii de tot
pentru Domnul. Dar, fiindca au inca multe de patimit in ei
de la trupul lor stricacios, fiindca in inimile lor curatia inca
este pangarita de ganduri murdare, ei revin in fiecare zi la
lacrimi §i se pedepesesc prin plans nemtrerupt. Ei sunt atenti
la vorbele §i faptele Sfinplor Parinp §i, cand se gandesc ca ei
sunt nedemni, spala arderea lor de tot la intrarea portilor.
Spre exemplu, un om care datorita temerii sale de Domnul
Atotputernic a fagaduit sa fie rabdator, sa nu intoarca ni-
manui ocarile prin ocari, sa rabde totul cu draga inima, §i
tOtu§i, cand 0 jignire Venita din gura aproapelui il love§te
pe nea§teptate, tulburat, el spune, poate, ceva ce n-ar fi tre-
buit sa spuna. Cu siguranta, acest om este o ardere de tot,
dar inca murdara. Sau poate a aratat rabdare fata de jigni-
rile primite, a ramas tacut, dar totu§i, in fata acestor jigniri,
pe care le rabda, este atins de resentiment §i in sufletul lui
dragostea a fost ranita. Adevarata rabdare este cea care iu-
be§te §i pe eel pe care-I rabda. Caci a rabda, dar a ud nu este
virtutea blandepi, ci ve§mantul furiei. Acest om se judeca ade-
sea 1n sinea sa, se dojene§te pentru ca a avut resentimente §i,
totu§i, nu reu§e§te sa nu aiba resentimente in interiorul lui.
A§adar, datorita bunei fagaduinte pe care a facut-o, el este
deja ardere de tot, dar, totu§i, o ardere de tot inca murdara
datorita resentimentului care-I atinge. Alt om a hotarat ca ceea
ce are pentru el sa fie dat celor in nevoie, sa nu pastreze
nimic pentru el, sa-§i incredinteze viata numai Providentei
43 Ibidem.
Omilia VIII 497
de Sus, dar, 1n timp ce ofera saracilor ce are, in minte, poate>
i se strecoara un gand care zice: Din ce vei trai, daca tu vei
da totul? Totu§i, acest gand nu-I impiedica sa dea, dar cee4
ce incepuse sa dea cu bucurie, ofera apoi cu tristete. Ce est~
sufletul acestuia daca nu holocaustul milostivirii? Dar este
un holocaust murdar prin tristetea cugetului. El ar fi trebuit
fie sa nu ia 0 decizie radicala, fie sa nu se indoiasca nicicum
dupa luarea deciziei. Alt om, dupa ce a dispretuit slava aces-
tei lumi, a hotarat sa lase la o parte onorurile §i demnitatile,
astfel !neat sa se gaseasca cu atat mai inaltat in slava ve§-
nica, cu cat pare mai smerit in viata trecatoare. Acesta, cand
pe nea§teptate vede ca poate este dispretuit de aproapele sau,
este cuprins de indignare ca este dispretuit. El vrea, mtr-adevar,
sa fie mtr-un loc smerit §i totu§i, nu vrea sa fie privit ca vred-,
nic de dispret. Hotararea sa de a-~i inchina viata slujirii lui
Dumnezeu deja 11 malta, dar slabiciunea mca il impovareaza.
A§adar, prin faptul di s-a dedicat este deja ardere de tot,
dar o ardere de tot indi murdara datorita slabiciunii sale.
Deci cei care in sinea lor au hotarat sa se dedice desavar§it
lui Dumnezeu dar sunt atin§i de vreo gre§eala din cauza sla-:
biciunii lor, cand inteleg invataturile Parintilor prin cuvin-
tele invatatorilor §i se pedepsesc pe ei in§i§i prin lacrimile
diintei, spala arderea de tot la intrarea portilor.
16. Trebuie sa se §tie ca este deosebire intre jertfa §i ho-
locaust. Orice holocaust este o jertfa, dar nu orice jertfa este
un holocaust. Pentru jertfa se obi§nuia sa fie oferita o parte
din animat dar pentru holocaust, tot animalul. De aceea, in
limba latina, se spune di holocaust inseamna ardere de tot.
Sa ne gandim, a§adar, ce inseamna o jertfa §i ce inseamna
un holocaust. Cand cineva fagaduie§te lui Dumnezeu ceva
al sau, dar nu-I fagaduieste §i altceva, acela este o jertfa.
Dar cand fagaduie§te Atotputemicului Dumnezeu tot ce are,
tot ce traie§te, tot ce cunoa§te, el este un holocaust. Sunt unii
 498
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
oameni care se mentin Inca in aceasta lume cu mintea §i,
totu§i, din bunurile avute asigura necesarul pentru hrana
§i se grabesc sa-i apere pe cei asupriti. Ace§tia, prin binele
p~ care-I fac, ofera o jertfa, pentru ca, pe de o parte, ei jertfesc
Im Dumnezeu ceva din bunurile lor, iar pe de alta parte,
pastreaza ceva §i pentru ei In§i§i. Dar sunt anumiti oameni
care nu pastreaza nimic pentru ei in§i§i, ci jertfesc Domnului
Atotputemic tot ceea ce au primit de la El: inteligenta, limba,
viata §i starea materiala. Ce ofera ace§tia daca nu un holocaust
• I
sau mai degraba, nu devin ei in§i§i holocaust? Poporul lui
Israel a ad us prima jertfa in Egipt44, iar pe a doua in pustiu.
A§adar, cine are mintea Inca in lume, dar lucreaza oarecum
binele aduce jertfa lui Dumnezeu in Egipt. Dar cine para-
Se§te lumea prezenta §i lucreaza binele de care este in stare
. I
ca §i cum ofera o jertfa in pustiu dupa ce a parasit deja Egiptul
~e~tru c~ d~pa indepartarea vuietului poftelor trupe§ti, in
hm§tea §I smguratatea sufletului sau el jertfe§te lui Dum-
nezeu toata lucrarea pe care o face. De§i holocaustul, dupa
cum s-a spus, este o jertfa, totu§i holocaustul este mai mult
decat o jertfa, pentru ca sufletul care nu este supus placerii
acestei lumi arde in jertfa sa pentru Dumnezeul Atotputemic
tot ceea ce are.
17. Trebuie sa §tim insa ca sunt anumiti oameni care
v v· ~ I
parasind lumea, ofera tot ceea ce au §i totu§i, in binele pe care-I
lucreaza, nu au nici un fel de pocainta. Binele pe care-I fac
~Ste Un holocaust, dar, pentru ca nu §tiU Sa planga §i Sa se
JUdece pe ei in§i§i ori nu se atata spre lacrimi, din iubire,
holoc~ustul lor nu este desavar§it. De aceea se spune prin
psalmist: ,,Pomeneasca-se toata jertfa ta, arderea de tot a ta
bineplacuta sa fie" 45 • Holocaustul uscat este buna luctare
44 CJ. le~. 12, 13.
45 Ps. 19, 3.
499
Omilia VIII
pe care nu o uda lacrimile rugaciunii. Holocaustul este bine-
placut, cand binele facut cu inima smerita este udat cu· lacrimL
De aceea se spune din nou: ,1Arderi de tot pline de maduva
voi aduce pe" 46 • Oricine faptuie§te binele, dar nu §tie sa planga
de iubire §i ravna pentruDumnezeul Atotputernic are ho-
locaustul, dar nu are maduva in holocaust. Cine lucreaza
binele, cine inseteaza dupa vederea Creatorului sau §i se gra-
be§te sa ajunga la bucuriile contemplapei ve§nice ori se jertfe§te
pe sine insu§i in plansete din iubirea de care este aprins, acela
a dat Domnului holocaustul plin de maduva. Trebuie, a§adar,
sa ne straduim atat sa parasim deplin raul, cat §i sa lucram
binele pe care-I putem §i, prin binele pe care-1 lnfaptuim, sa fim
strapun§i de iubirea luminii ve§nice. Caci ea, iubirea luminii,
impra§tie intunecimea inimii, ca sa putem vedea mai patrun-
zator ca nu cumva raul sa se amestece cu binele pe care-I facem.
Trebuie sa fim atenti cum este lucrarea noastra, la ce ne gan-
dim in timpul lucrarii, ce intentie insote§te gandul. Cand
ne dam seama ca ceva rau sau o placere stricacioasa s-a ames-
tecat in buna noastra lucrare, sa ne intoarcem la lacrimi,
sa ne spalam holocaustul.
18. Sunt anumiti oameni care s-au devotat Domnului
prin lucruri mari §i au ajuns la o a§a desavar§ire, !neat sa nu
mai poata fi intor§i vreodata de nici o dificultate. Atat de pu-
ternica le este hotararea de a ramane in curape, meat trupul sa
nu le mai poata niciodata subjuga sufletul prin pofta vreunui
gand stricacios. Caci §i atunci cand trupul se atata printr-un
gand viclean, sufletul nu-1 lasa sa se inalte, pentru ca 11 calca
in picioare prin puterea judecatii. Ei sunt atat de fermi in
rabdarea lor, ca nu le mai iese din gura nici un cuvant ne-
potrivit §i nici un resentiment tacut nu le mai apasa inima;
au atata generozitate in milostenie meat nici 0 teama de saracie
46 Ps. 65, 15.
500 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
nu le mai provoaca tristete; sunt atat de neclintiti in sme-
renie !neat nici un dispret nu le mai poate roade sufletul.
Dar, cand deja se dovedesc puternici in cele in privinta carora
cu indreptatire s-au fagaduit, i;;i amintesc de pacatele de mai
inainte, care au fost £acute inainte de hotararea lor buna, ;;i
plang orice nelegiure i;;i amintesc ca au facut. Ei sunt, a;;adar,
holocaust prin viata pe care o due, dar un holocaust murdar
prin viata pe care au dus-o inainte. A;;adar, ei i;;i spala holo-
caustul la intrarea portilor, fiindca, prin intelegerea pe care
o dobandesc de la cuvintele Parintilor, ei se pedepsesc zilnic
prin plansete ;;i i;;i spala cu lacrimi viata pe care au murda-
rit-o candva prin fapte stricacioase. Prin urmare, sa ne in-
toarcem ;;i noi ochii mintii spre viata noastra din trecut, sa ne
amintim cine am fost cand am urmat poftele acestei lumi.
$i daca acum Ii slujim Domnului din toata inima, fiindca
ne amintim ca am pacatuit, sa plangem, sa spalam holoca-
ustul cu lacrimi.
19. Iata ca noi am dedicat curatia noastra Dumnezeului
Atotputernic, dar daca un gand murdar inca ne pateaza
mintea, sa ne intoarcem la lacrimi, sa spalam holocaustul.
Iata ca noi am hotarat sane pastram rabdarea, dar daca mania
inca ne tulbura, daca un resentiment tacut ne chinuie sufletul,
sa ne intoarcem la lacrimi, sa spalam holocaustul. Iata ca deja
;;tim sa dam bunurile noastre ;;i sa ocupam un loc smerit lh_
aceasta lume. Daca vreo teama de saracie inca ne mai apasa
sufletul, daca dispretul aratat de catre aproapele nostru ne
tulbura prin vreo indignare, sa ne intoarcem la lacrimi, sa spa-
lam holocaustul. Caci larg este sanul milei Creatorului nostru,
pentru a primi plansetele celor smeriti! Uncle au fost primite
plansetele a nenumarati oameni, acolo i;;i vor gasi locul ;;i
lacrimile noastre. Sa ne gandim la ce se spune prin alt profet:
,,Acela dintre ei, care se va poticni, 1n ziua aceea va fi ca David,
;;i casa lui David va fi ca o casa a lui Dumnezeu, ca ingerul
501
Omilia VIII
Domnului 1n fata Lui" 47 • Aceasta este ziua milei, care ne-a fost
fagaduita de la venirea Mantuitorului nostru. Cine se va po-
ticni va fi ca David, pentru ca pacatosul se intoarce la cainta;
iar casa lui David va fi ca o casa a lui Dumnezeu, pentru ca
orice om intors la dreptate devine Iaca;;ul Creatorului sau,
ca sa poata fi ca un inger in fata Lui, fiindca adancimile milei,
pe care le-a cunoscut in el, le ofera Ji altora, vestin~u-le: Iata
de ce, putin mai departe, se spune: ,,In ziua aceea va fi un 1zvor
descoperit al casei lui David pentru locuitorii Ierusalimului,
spre curatirea pacatosului ;;i a femeii in stare de necuratie" 48 •
20. De buna seama, izvorul acoperit este Unul-Nascut al
Tatalui, Dumnezeu, Care nu poate fi vazut. Dar izvorul des-
coperit este Insu;;i Dumnezeu intrupat. Acest izvor descoperit
este numit, cu indreptatire, al casei lui David, pentru ca din
neamul lui David a venit pentru noi Mantuitorul nostru.
Pe de alta parte, cuvantul Ierusalim se traduce prin ,,viziunea
pacii". Locuiesc in Ierusalim cei care i;;i indreapta mintea
spre vederea pacii interioare. Pacatosul ;;i femeia in stare
de necuratie este omul care a pacatuit prin fapta, respectiv
mintea care aluneca intr-un gand pacatos. Aceasta murda-
rire este cea a femeii in stare de necuratie, pentru ca ea nici
nu este atinsa de alt trup ;;i totu;;i se murdare;;te in trupul sau.
Deci a;;a este orice suflet care, de;;i nu lucreaza raul, totu;;i,
se pateaza printr-un gand murdar. Iata de ce se spune p~~-~
alt profet, sub infati;;area Iudeei, despre sufletul stapamt
de pofte murdare: ,,Toti cei ce o cauta nu se vor osteni, o vor
gasi in starea ei de necuratie" 49 • Duhurile rele nu se ostenesc
cautand, atunci cand doresc sa provoace pierzania ;;i nu sunt
izgonite prin dreptatea unui gand bun. Ele gasesc sufletul
47 Zah. 12, 8.
48 Zah. 13, 1.
49 Ier. 2, 24.
 502 503
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia VIII

in stare de necuratie, atunci cand acela este stapanit de gan-
duri murdare §i il indreapta U§or spre o lucrare pacatoasa.
Sa se spuna, a§adar: Jn ziua aceea va fi un izvor descoperit
al casei lui David pentru locuitorii Ierusalimului, spre cura-
tirea pacatosului §i a femeii in stare de necuratie" 50, pentru ca
descoperit ne este deja noua izvorul milei, Mantuitorul
nostru, Care a binevoit sa Se intrupeze in casa lui David, ca
sa spele pacatosul de lucrarea stricacioasa §i sa curete mintea
patata de gandul murdar. Izvorul este deci descoperit; sa aler-
gam cu lacrimi, sa ne spalam in acest izvor al bunatatii.
21. lnSU§i David s-a spalat in acest izvor, cand, dupa pe-
tele unei gre§eli grave, s-a intors la lacrimile pocaintei. El cauta
sa gaseasca izvorul cand spunea: ,,Da-mi mie bucuria mantuirii
Tale, §i cu duh stapanitor ma intare§te" 51 • Ceea ce in latina
se spune ,,Mantuitor", in ebraica este ,,Iisus". Ce altceva in-
seamna ca David cerea sa-i fie data bucuria lui Iisus, daca nu
aceea ca, inainte de pacat, el obi§nuia sa-L contemple §i ca, prin
gre§eala, pierduse bucuriile contemplaru Lui? De aceea pe buna
dreptate cerea el ca in continuare, datorita caintei, sa-i fie data
bucuria vederii Lui. in acest izvor al milei s-a spalat Maria
Magdalena, mai inainte o pacatoasa renumita, care a spalat
dupa aceea cu lacrimi petele ei, a §ters aceste pete indrep-
tandu-§i felul de viata52 • in acest izvor al milei a spalat Petru,
!11 fata tuturor, pacatul de a se fi lepadat, caci a plans cu amar53•
In acest izvor al milei s-a spalat in ultimele sale clipe tal-
harul care, revenindu-§i in sine in pragul mortii, s-a spalat
de gre§eala sa prin marturisirea Adevarului54 •
22. A§adar, noi de ce suntem trandavi? De ce ramanem
impietriti §i red, noi care §tim ca atatia oameni s-au spalat
deja in acest izvor al milei? Oare vom deznadajdui cu privire
la curatirea noastra, noi care avem atatea dovezi ale milei?
incetam noi sa cerem iertare §i sa avem nadejde insotita de
lacrimi, noi care deja am primit curatirea atatora ca dovada
a nadejdii noastre? Ar fi trebuit sa cautam izvorul milei,
chiar daca ar fi fost inchis. El este deschis §i noi ramanem
nepasatori. Sa indreptam privirea credintei catre intreaga
lume, sa luam aminte cati pacato§i, zi §i noapte, se spala prin
plansete in acest izvor al milei, cati revin din intuneric la lu-
mina, de la murdarie la curatie. Sa alergam cu astfel de oameni
de la intunericul mortii spre apa vietii, sa luam aminte cat
am pacatuit, cat pacatuim in fiecare zi §i, ca sa aparem curati
dupa gre§elile noastre, sa ne spalam holocaustul. Pentru a face
acestea avem harul Mantuitorului nostru, Care traie§te §i im-
parate§te in vecii vecilor. Amin.

50 Zah. 13, 1.
51 Ps. 50, 14.
52 Cf Le. 7, 37-38.
53 Cf Mt. 26, 75.
54 Cf Le. 23, 41.
7~W:-:&:-'."j-·~~~-~-----------------------------------------------------

Omilia IX

1. Ce vom spune despre :intelesurile tainice pe care Pro-

fetul Iezechiel dore§te sa le exprime, daca pana §i cuvintele
din planul istoric al acestui text abia le mtelegem? Iata ce spune:
"$i :in pridvorul portii, doua mese de o parte §i doua mese
de cealalta, ca pe ele sa se taie jertfele arderii de tot, pentru
pacat ;;i pentru vina. Pe latura de dinafara, care se ridica
aproape de intrarea portii care dadea spre Aquilon, se aflau
doua mese, §i pe cealalta latura, :in fata pridvorului portii,
doua mese. Patru mese de o parte §i patru mese de cealalta
parte. Erau opt mese pe care se taiau jertfele" 1 • Prin aceste cu-
vinte, evident, ia na§tere o mare dilema datorita obscuri-
tatii pasajului: ele se refera la o poarta, oricare din ele, sau
la doua sau la fiecare poarta :in parte? Dar de vreme ce sunt
mentionate patru mese pe fiecare latura §i apoi se totalizeaza:
Erau opt mese pe care se taiau jertfele", este evident ca Duhul
11

nu spune aceasta despre fiecare poarta :in parte pe care o de-

scrisese mai :inainte, pentru ca, daca cele §ase porti prezentate
anterior aveau fiecare patru mese pe fiecare latura, s-ar £i spus
ca toate aveau :irnpreuna nu opt, ci patruzeci §i opt. Din nou,
daca textul se refera la o singura poarta, o alta mare nedari-
tate ne :impiedica sa :intelegem: dupa descrierea pridvorului
portii uncle sunt mentionate doua mese de o parte §i doua
mese de cealalta, mai sunt mentionate doua mese pe latura
de dinafara care se :inalta aproape de intrarea portii care da
spre Aquilon, adaugandu-se; "$i pe cealalta latura, :in fata

1 Iez. 40, 39-41.

506 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pridvorului porµi, doua mese". Daca 1n interiorul pridvorului
portii se aflau doua mese pe fiecare parte, cand se adauga:
,,$i pe latura de dinafara, doua mese, §i pe cealalta latura,
in fa ta pridvorului, doua mese", intre care se precizeaza ca
se afla poarta care dadea spre Aquilon, este evident ca se afla
un pridvor care dadea spre mauntru §i alt pridvor care dadea
spre inafara, pentru ca, in acest pasaj, este descrisa mai intai
poarta interioara §i apoi poarta de dinafara dinspre Aquilon.
Jntr-adevar, dupa Ce de$Crisese mai mainte trei porti, profetul
a amintit ca sunt alte trei porti ale curtii interioare, dintre care,
ultima, a precizat ca este poarta dinspre Aquilon, dar, dupa
cum s-a spus inainte, a curtii interioare. Acum, cand sunt
mentionate in pridvorul acestei porti doua mese de o parte
§i doua mese de cealalta, textul se mlantuie, referitor la poarta
interioara, cand se adauga imediat: ,,Pe latura de dinafara,
care se ridica aproape de intrarea portii care dadea spre mia-
zanoapte, doua mese, §i pe cealalta latura, 1n fata pridvorului
portii, doua mese". S-a precizat deci ca poarta inte~ioara
are doua mese pe fiecare latura a pridvorului §i poarta exte-
rioara, la fel, are doua mese pe fiecare latura. Aceasta in..:
seamna patru mese de o parte §i patru mese, tot a§a, de cealalta
parte, de vreme ce pentru fiecare latura sunt mentionate doua
mese in pridvorul portii interioare §i doua mese de o parte
§i de alta, spre exterior, la poarta dinspre Aquilon, mese care
toate la un loc fac opt §i pe care se aduc jertfele. Odata dis-
cutate aceste lucruri referitoare la descrierea concreta, sa rea-
ducem expunerea la intelesul duhovnicesc care trebuie sa
ne fie, cu harul Domnului, cu atat mai u§or, cu cat neinte-
legerea descrierii concrete nu ne stanjene§te.
2. Prin cuvantul ,,porti", dupa cums-a spus mai 1nainte2,
pot fi intele§i sfintii propovaduitori, iar pridvorul portii
2 Ase vedea Cartea a II-a, Omilia 3, 2, p. 328-329.
OmiliaIX 507
poate fi poporul. In timp ce prime§te cu mintea smerita cu"-
vintele propovaduirii, in acesta se construiesc, din virtu~
tile lui, mesele pentru jertfa. Pe de alta parte, nimic nu ne sta
impotriva sa intelegem poarta drept intelegerea textului
sfant, care ne este deschisa prin gura propovaduitorilor, iat
pridvorul portii poate simboliza pentru noi cuvintele pro-
povaduitorilor pe care mai mtai le primim cu smerenie, ca apoi
sa ajungem la intelegerea textului sfant. Astfel poarta inte-
rioara ne este noua Noul Testament, iar poarta exterioara
Vechiul Testament, pentru ca unul deschide intelegerea du,.
hovniceasca, iar celalalt a pastrat in istorisirea textului sfant,
sensul literal pentru mintile Inca rudimentare. Dar poarta
interioara, are in multimea deja considerabila a popoarelor
credincioase, doua laturi, adica iubirea pentru Dumnezeu
§i iubirea pentru aproapele. Sunt doua mese de o parte §i doua
de cealalta, fiindca din iubirea pentru Dumnezeu trebuie
sa fim statornici 1n credinta §i vietuire, iar din iubirea pentru
aproapele trebuie pazite mai ales rabdarea §i bunatatea. E:ste
necesar sa fim statornici in credinta §i vietuire din iubire
pentru Dumnezeu, caci este scris: ,,Fara credinta nu este cu
putinta sa fim placuti lui Dumnezeu" 3• $i iara§i este scris:
,,Credinta fara fapte este moarta" 4 • Din iubire pentru aproa-
pele trebuie sa se pazeasca de catre noi rabdarea §i buna-
tatea, caci despre aceasta iubire este scris: ,,Dragostea mdelung
rabda, dragostea este binevoitoare5• Este rabdatoare, pentru
a suporta cu draga inima raul pricinuit de aproapele, este
binevoitoare, pentru a cheltui cu marinimie bunurile proprii
pentru aproapele. Poarta exterioara, adica Legea, are doua
laturi, Parintii duhovnice§ti §i poporul trupesc. In fiecare
dintre aceste doua grupuri sunt cate doua mese, pentru ca
3 Evr. 11, 6.
4 lac. 2, 20; 2, 26.
5 I Cor. 13, 4.
 508
Omilii la Profetul Iezeehiel. Carted aII-a
in Parintii duhovnice§ti se afla invatatura §i profetia, iar in
poporul trupesc se afla taierea imprejur §i jertfa. Pe aceste
opt mese, a§adar, se fac jertfe, pentru ca tot ceea ce credinta lor
ne invata sa credem, tot ceea ce arata viata lor prin exe~plul
bunei lucrari, tot ceea ce ingaduie cu smerenie rabdarea, tot
ceea ce bunatatea ofera cu marinimie, tot ceea ce invatatura
ne instruie§te in chip sanatos, tot ceea ce profetia a~unta
despre viitor, tot ceea ce taierea imprejur a consacrat dupa
o porunca exterioara, tot ceea ce jertfa a obtinut prin devo-
tamentul celui care o atluce, toate acestea sunt animale de
jertfa aduse maintea ochilor Dumnezeului Atotputemic. Chiar
sub Lege, ce altceva aducea poporul prin jertfa materiala
decat devotamentul inimii sale? Trebuie observat ca au fost
amintite doar patru mese pentru arderile de tot, despre care
aflam ca sunt ale pridvorului portii interioare, astfel incat
sa mtelegem despre celelalte patru mese ca au fost construite
pentru jertfa, nu pentru arderile de tot. Caci holocaust'', dupa
11
cum am precizat deja in expunerea anterioara, inseamna
"ardere de t~t". Chiar §i Legea porunce§te sa-L iubesti pe
Dumnezeu §1 pe aproapele, sa paze§ti poruncile sfinte §i ea
mfraneaza de la ravnirea bunurilor straine; insa nu porun-
Ce§te ca totul sa fie parasit. In Noul Testament Adevarul ne
mdeamna, zicand: "Daca cineva nu se leapada de tot ce are,
nu poate sa fie ucenicul Meu" 6• $i ne mai spune: Cine vrea
11
sa :ina ·au~a Mine, sa se lepede de sine" 7• Mesele portii in-
t~noare, p~1mesc, a§adar, arderile de tot, pentru ca, prin virtu-
tile Noulm Testament, ardem totul ca prin holocaust atunci
cand ne lepadam de toate care sunt ale acestei lumi. Dar
mesele portii exterioare primesc jertfa, nu arderile de tot,
pentru ca poruncile Legii prevad sa fie data zeciuiala, dar
nu poruncesc sa te lepezi de toate.
6 Le. 14, 33.
7 Mt. 16, 24; Le. 9, 23.
509
OmiliaIX
3. Dar, despre ,cele patru mese ale pridvorului interio~
se spune: 11 Ca pe ele sa se taie jertfele arderii de tot, pentrh
pacat §i pentru vina". Intre pacat §i vina este aceasta dite~
renta: pacatul inseamna a face rau, iar vina inseamna a neglija
binele care trebuia respectat din toate puterile. Sau, cu sigu..;
ranta, pacatul este in lucrare, vina, in gand. Deci, cu indrep-
tatire, pe cele patru mese ale portii interioare se fac arderile
de tot atat pentru pacat, cat §i pentru vina, pentru ca oricine a
putut sa dispretuiasca deplin aceasta lume prezenta §i, lepa-
dandu-se de. tot, a putut sa se dea pe sine Domnului ca ar-
dere de tot, acela deja §tie desavar§it sa-§i planga §i pacatele
cu fapta §i pacatele gandului, sau ceea ce a facut rau sau ca
nu a fa.cut binele pe care ar fi trebuit sa-1 faca. Acesta, care
s-a lepadat de tot, deja i§i prive§te mai liber gre§elile, cu la-
crimi. Cand grija cea lumeasca nu-i mai repne sufletut ce alt-
ceva face daca nu sa aduca Domnului Atotputernic sufletul _
sau c.a ardere de tot, plangand pentru fapta §i gandul sau?
4. Nu pare lipsit de ratiune ceea ce profetul a adaugat,
in timp ce vorbea de latura de dinafara §i mentiona intrarea
portii: "Care da spre Aquilon". Legea primita era tinuta prin
pazirea exterioara a literei ei. Intrarea portii este chiar inte-
legerea Legii in plan istork intelegere care conduce la te-
merea de Domnul. Se spune ca aceasta poarta da spre Aquilon, ,
pentru ca aceasta Lege a tinut in frau inimile inghetate ale
poporului iudaic sub temerea de amenintari. Acest popor
ar fi alergat ca §i prin caldura, daca ar fi pazit din iubire
poruncile Domnului. Dar, pentru ca a pazit litera lor sub teama
de moarte care-i era pusa mainte, el a ramas ca amortit de frig.
De aceea se spune poporului celui nou care iube§te raspla-
tile ve§nice, care nu se teme de chinurile trecatoare §i care este
deja lnflacarat: 11 N-ap primit iar8.§i un duh al robiei, spre temere,
ci ap primit duhul lnfierii, prin care strigam: Avva! Pfuinte!" 8 •
8 Rom. 8, 15.
510 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Sa se spuna, a§adar: ,,Patru mese de o parte §i patru mese
de cealalta, pe laturile portii". Cand in sufletele celor buni
sunt pazite credinta §i vietuirea, invatatura §i profetia, poarta
noastra, adica intelegerea textului sfant, are patru mese pe
o latura. Cand o propovaduire sfanta mentine in popoarele
care inainteaza duhovnice§te rabdarea §i bunatatea, dupa
ce mai inainte a pazit in poporul trupesc taierea imprejur §i
jertfa, patru mese se arata §i pe cealalta latura. Aceste opt mese
sunt fa.cute pentru jertfire, patru mese interioare pentru ar-
derile de tot, iar patru m~se exterioare pentru jertfa: cei care
in Sfanta Biserica sunt statornici in credinta, vietuire, rab-
dare §i bunatate, au fara nici un dubiu putere mare prin vir-
tutile lor cele foarte inalte, iar cei care in Sinagoga au cu-
noscut invatatura §i profetia, taierea imprejur §i jertfa, ofer-
ind o parte din bunurile lor §i pastrand alta parte pentru ei
in§i§i, au adus Domnului Atotputernic jertfa devotamentului
lor. Dar, fiindca s-a spus mai inainte ca cele patru mese ale
pridvorului interior au fost construite, de buna seama, pentru
a se face pe ele arderile de tot atat pentru pacat, cat §i pentru
vina, ne intrebam din ce au fost construite ele? Aceasta se
dezvaluie in continuare, cand se adauga: ,,Cele patru mese
pentru arderile de tot au fost construite din pietre cubice" 9 •
5. Ce intelegem aici prin aceste pietre cubice, daca nu
sfintii care au §tiut sa ramana neabatuti in ce prive§te vietu-
irea, atat in perioade de prosperitate cat §i in vreme de necaz?
0 piatra cubica sta drept, pe orice latura ar fi intoarsa. Cine
nu se inalta in perioade de prosperitate, cine nu se frange
in vreme de necaz, cine nu este atras spre rau prin sfaturi
proaste, cine nu este intors de la fapta buna prin ocari, acela
este o piatra cubica. Este ca o piatra ce pastreaza pe toate la-
turile stabilitatea, eel pe care nici o schimbare nu-1 face sa cada.
Desigur, cand a cunoscut ca poporul iudaic va parasi credinta
9 Iez. 40, 42.
Omilia IX 511
§i a vazut dinainte case vor ridica in Biserica SfintiiApostoli
prin care multi oameni dintre neamuri vor fi intariti in cre-
dinta §i in vietuire, Profetul Isaia a vorbit avand o mare man-
gaiere: ,,Pietrele au cazut, dar vom zidi cu pietre cubice" 10 •
Vazand ca in Sfanta Biserica se ridica Apostoli, martiri §i in-
vatatori, de caderea pietrelor, adica de pieirea iudeilor, s-a in-
tristat mai putin, pentru ca a observat ca edificiul Dumnezeului
Atotputemic, adica Sfanta Biserica, este zidit cu pietre cubice.
Deci cele patru mese sunt construite din pietre cubice, deoa-
rece credinta §i vietuirea, rabdarea §i bunatatea din viata sfin-
tilor sunt date ca exemplu popoarelor care-i urmeaza. Pridvorul
are mesele sale, in sensul ca poporul are virtutile vietii prin care
poate sa aprinda pe altarul inimii lui 0 jertfa de rugaciune
Dumnezeului Atotputernic. Caci in tot binele pe care popoa-
rele binecredincioase ale Sfintei Biserici fie 1-au facut, fie il fac,
ele au avut exemplu in viata propovaduitorilor lor. Cum ar fi
putut avea pridvorul mese, daca nu s-ar fi aratat pietrele
cubice? Vreti, frati preaiubiti, sa aducem repede sub ochii
vo§tri una din pietrele cubice? Vreti sa vedeti credinta?
,,Pentru mine, a vietui este Hristos §i a muri este ca§tig" 11 •
Vreti sa §titi ce inseamna a trai? ,,Pentru mine, lumea este
rastignita, §i eu pentru lume" 12 • Vreti sa auziti ce inseamna
rabdarea? ,,Pana in ceasul de a cum flamanzim, suntem ba-
tuti, suntem pribegi §i ne ostenim lucrand cu mainile noastre;
ocarati fiind, binecuvantam; prigoniti fiind, rabdam; huliti
fiind, mangaiem" 13• Vreti sa §titi ce inseamna bunatatea? ,,Deci
eu foarte bucuros voi cheltui §i ma voi cheltui peste masura
pentru sufletele voastre" 14 • $i pentru ca noi sa nu credem,
10 Is. 9, 10.
11 Filip. 1, 21.
12 Gal. 6, 14.
13 I Cor. 4, 11-13.
14 II Cor. 12, 15.
 512
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
poate, ca este dator iubirii acelora pentru care doregte sa se
cheltuiasca, indata adauga despre ucenicii sai: De§i, iubin- 11
du-va mai mult, eu sunt iubit mai putin" 15 . Cand viata sfin-
tilor propovaduitori este cunoscuta de poporul credincios
pentru a le imita virtutile, de buna seama mesele din pridvor
sunt construite din pietre cubice. Dar §i Sinagoga a avut Pa-
rintii sai duhovnicegti, in invatatura §i In profetie, de la care
sa ia exemplul de vietuire virtuoasa. Dar poporul ei, Inca
rudimentar, slujind mai mult din teama decat urmand din
iubire, nu a vrut sa urmeze viata Parintilor, pe care a vazut-o,
§i iata de ce poarta exterioara, care da spre Aquilon, nu are
mese pentru arderile de tot. Dar, pentru ca acestea le-am
spus cu privire la sensul moral, ramane acum sa scrutam
aceste mese §i dupa semnificatia lor tipologica.
6. Poarta noastra are, agadar,in pridvorul interior patru
mese, pentru ca Sfanta Biserica a fost instruita prin propo-
vaduirea a patru Evangheli§ti, prin a caror invatatura inima
a invatat sa se inalte in iubirea pentru Dumnezeul Atotpu-
temic §i sa-I jertfeasca gandurile ei. Doua din aceste mese sunt
de o parte §i doua de cealalta, pentru ca doi Evangheli§ti
au adeverit ceea ce au vazut ei in§i§i despre Domnul, iar
ceilalti doi au relatat ceea ce au aflat, ascultandu-i pe ina-
inta§ii lor. Sau, de buna seama, in pridvorul interior sunt
patru mese care sunt agezate inaintea ochilor nogtri, pentru
ca Sfanta Biserica primegte pentru instruirea popoarelor de
credincio§i patru categorii de indrumatori, pe care Pavel le enu-
mera ca fiind din darul Domnului Atotputernic: El a dat pe
11
unii ca sa fie apostoli, pe altii profeti, pe altii evangheli§ti,
pe altii pastori §i invatatori" 16 • El mentioneaza pe pastori §i
invatatorii ca pe 0 sigura categorie de indrumatori, pentru ca
15 II Cor. 12, 15.
16 Ef. 4, 11; I Cor. 12, 28.
Omilia IX 513
cine invata pa§te cu adevarat turma lui Dumnezeu. Poarta ex.-
terioara a avut, de asemenea, patru mese, fiindca Sinagoga
s-a mentinut in pazirea ascultarii exterioare prin capete-
niile preotilor §i prin batranii poporului, prin carturari §i
prin farisei care au fost numiti §i invatatori ai Legii. Poarta
exterioara §i poarta interioara are fiecare cate doua mese
de 0 parte §i doua de cealalta, pentru ca, la inceputurile ei,
Sfanta Biserica a avut apostoli §i profeti. Nu vorbim aici de
profetii pe care i-au avut vechiul popor, ci de cei care au aparut
in Sfanta Biserica dupa Apostoli. In vremea urmatoare, care
este §i acum, are evangheli§ti §i invatatori. Intrucat cuvantul
evanghelie" inseamna vestea cea buna", noi numim evan-
11 11
gheli§ti pe cei care vestesc popoarelor neinvatate bunatatile
patriei ceregti. Ace§ti binevestitori §i invatatori au existat §i
in timpul de mai inainte §i ei continua sa existe pana acum,
prin harul Domnului, de vreme ce noi vedem in fiecare zi
popoare necredincioase atrase spre credinta §i credincio§i
instruiti in bunele moravuri prin invatatori. Apostolii §i pro-
fetii nu mai sunt §i in timpul nostru §i de aceea spunem ca aceste
mese ale portii noastre, adica ale Sfintei Biserici, s-au aflat ca
sa zic a§a in cealalta parte".
11
7. Poarta care da spre Aquilon are, de asemenea, doua
mese de o parte §i doua de cealalta, adica acele capetenii ale
preotilor §i batrani ai poporului, despre care am vorbit, in-
vestiti cu o mai mare autoritate, respectiv carturarii §i fariseii
care au indrumat §i ei acest popor neinvatat la un nivel mai
inferior. Aceste mese sunt aproape de poarta care da spre
Aquilon, pentru ca, in timp ce aceste patru categorii con-
duceau poporul, Sinagoga s-a pornit furioasa in prigonirea
Mantuitorului nostru §i s-a pravalit in amortirea necredintei.
Aceste mese au avut totu§i pe ele jertfa care a fost tinuta nu-
mai dupa litera; de aceea au §i alunecat in amortirea frigului,
 514
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pentru ca flacara duhului nu i-a aprins. Mesele interioare au
pe ele arderi de tot, pentru ca atat in inimile apostolilor §i
profetilor, cat §i in mintea evangheli§tilor §i a 1nvatatorilor,
focul duhului a ars §i arde. De vreme ce toata cugetarea lor este
absorbita de buna lucrare, flacara iubirii pentru Dumnezeu
arde, ca §i arderile de tot, tot ceea ce 1ntalne§te. Ace§tia aduc,
a§adar, arderi de tot, ei care atat in buna lucrare cat §i in
cugetarea sfanta se aprind din adancul inimii.
8. Aceste mese sunt £acute din pietre cubice, 1ntrucat
cuvintele Sfintei Scripturi, atunci cand se mediteaza zilnic
la ele, sunt construite ca din pietre cubice pentru a oferi Dom-
nului ~rderea ~e tot a rugaciunii. Cuvintele Sfintei Scripturi
sunt p1etre cub1ce, pentru ca sunt stabile in orice loc §i pen-
tr~ ~~ pe orice latura ar fi a§ezate se dovedesc irepro§abile.
Caci m tot ceea ce relateaza despre trecut, ill tot ceea ce anunta
ca urmeaza sa se 1ntample, in tot ceea ce propovaduiesc din
punct de vedere moral, in tot ceea ce fac sa se auda duhov-
nice§te, ele au, ca sa zic a§a, pe orice parte stabilitate, fiindca
sunt irepro§abile. Inimile sfintilor sunt, a§adar, mese ale lui
~umnezeu pentru arderea de tot, construite din pietre cu-
b1ce pentru ca cei care cugeta permanent la cuvintele lui
Dumnezeu se jertfesc pe ei 1n§i§i Domnului, prin cugetare,
renuntand sa mai traiasca trupe§te. De aceea, este scris:
,,Legea Dumnezeului sau in inima lui §i nu se vor poticni
pa§ii lui" 17 • $i iara§i: ,,in inima mea am ascuns cuvintele Tale
ca sa nu gre§esc T"
v
. 1eis . De vreme ce am aflat din ce sunt constru-
ite aceste mese, sa auzi?1 §ice masuri au. Urmeaza: ,,In lungime,
de un cot §i jumatate, §i in latime, de un cot §i jumatate, §i
in 1naltime, de un cot" 19 •
17 Ps. 36, 31.
18 Ps. 118, 11.
19 Iez. 40, 42.
Omilia IX 515
9. Acest pasaj a fost explicat astfel2°: in lungime §i in
Ia.time mesele au cate un cot §i jumatate, formand un patrat;
aceste masuri adunate fac trei coti. Ace§ti trei coti au in 1nal-
. un cot, ca sa se mentina
time . . in Taina Treimii masura de
un cot, adica unicitatea maretiei dumnezeie§ti. Aceasta tal-
cuire nu este sustenabila, pentru ca in aceasta Treime mai
presus de toate, Care a creat toate, Care contffie toate, nu exista
nici o jumatate §i nici o unitate facuta din doua jumatati.
Nici nu cunoa§te vreo mic§orare sau vreo scadere in fiinta Sa,
Ea care, ramanand 1ntotdeauna neschimbatoare, nu admite
nici pierdere, nici cre§tere. Am spus adesea ca lungimea se
refera la 1ndelunga rabdare a nadejdii, iar latimea, la ma-
rimea dragostei. Mesele, care au fost construite pentru arderea
de tot, masoara in lungime un cot §i jumatate, pentru ca sfintii
parinti §i 1nvatatorii, care se straduiesc cu multa rabdare sa pa-
trunda in cele mai adanci taine ale nadejdii, sunt, prin fap-
tul ca traiesc in virtute, ni§te desavar§iti, in raport cu masura
omeneasca, dar in raport cu acele taine dumnezeie§ti, care nu
pot fi intelese deplin de om, ei nu sunt desavar$iti, atata timp
cat traiesc in acest trup muritor. Ei au deja un cot in ei 1n§i§i,
dar nu 11 au Inca in Dumnezeu, pentru ca ei sporesc deplin
in virtuti §i, totu§i, cele despre Dumnezeu nu le cunosc decat
in parte. Iata ca din nou Pavel ne vine in gand, ca dovada
in ceea ce prive§te masura mesei. Sa vedem daca viata lui
masoara un cot 1ntreg. El spune: ,,Cati suntem desavar§iti,
aceasta sa gandim" 21 • Sa vedem daca, prin ceea ce cunoa§te el
I despre Dumnezeu, a ajuns sa 1nteleaga deplin tainele Lui:
,,Eu nu socotesc ca am inteles"22 • Acesta zice din nou: ,,In parte
cunoa§tem §i in parte profetim; dar cand va veni ceea ce este de-
savar§it, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta" 23 • $i iara§i:
2° Fericitul Ieronim, In Hiezechielem, PL 25, col. 391 B.
21 Filip. 3, 15.
22 Filip. 3, 13.
23 I Cor. 13, 9-10.
516 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
,,Acum cunosc In parte, dar atunci voi cunoa§te pe deplin,
precum am fost cunoscut §i eu" 24 • Deci daca este desavar§it
§i cunoa§te In parte, are un cot In el lnsu§i §i o jumatate dea-
supra de el. Fie ca inimile Sfintilor sa se mentina In mdelunga
rabdare a nadejdii, fie ca ele sa se mentina in desavar§irea
pe. care o au, aceea de un cot. Dar, pentru ca nu pot Inca sa
vada deplin acolo unde trimit ochiul nadejdii, ceea ce au mai
mult de un cot este redus la o jumatate de cot, dat fiind ca
In aceasta viata se vad lntotdeauna nedesavar§iti §i alearga
mai arzator spre desava.t§ire.
10. Mesele au §i latimea de un cot §i jumatate, pentru ca
inimile Sfintilor, largite In marimea iubirii fata de aproa-
pele pe care-I iubesc §i-1 vad, au un cot. Pot sa iubeasca
desavar§it cei ce pot, lntr-o anumita masura, sa cunoasca de-
savar§it. Pe Atotputernicul Dumnezeu II iubesc din toata
inima, II urmeaza din toata inirrta, dar totu§i nu pot sa-L
iubeasca atat cat trebuie, pentru ca Inca nu pot sa vada pe
Cel pe Care-L iubesc §i pentru ca masura iubirii este mai
mica acolo unde masura cunoa§terii Inca este mai mica.
A§adar, ei au peste un cot Inca o jumatate pentru ca, iubirea
lor este lntreaga In ceea ce este mai mic: adica In iubirea
pentru aproapele, pe cand In ceea ce este pentru ei mai mare,
adica In iubirea pentru Dumnezeu pe Care Inca nu-L vad,
ea nu este lntreaga. Despre aceasta iubire, care I§i are lnce-
putul aici, ca sa se desavar§easca prin vederea Domnului
ln patria cereasca, cu mdreptatire vorbe§te Isaia, zicand: Viaza
II
Domnul, a Carui vapaie este In Sion §i a Carui cuptor In
Ierusalim" 25 • A fi cuptor este mai mult decat a fi foe, cad focul
poate sa fie mic, msa In cuptor se aprinde o flacara mai mare.
Sion inseamna contemplare, iar Ierusalim, viziunea pacii.
Noi privim, deocamdata, aid, pacea noastra, pentru ca apoi
24 I Cor. 13, 12.
25 Is. 31, 9.
517
Omilia IX
sa o vedem deplin dincolo. Din iubire pentru Domnul
se aprinde o flacara In Sion §i un cuptor In Ierusalim,
pentru ca aid ardem lntr-o anumita masura In flacarile
iubirii pentru El atunci cand contemplam cate ceva despre El,
dar vom arde deplin acolo unde Il vom vedea desavar§it
pe Cel pe Care-L iubim.
11. inaltimea meselor este de un cot. Care este lnaltimea
Sfintilor, d~ca nu credinta lor In cele ce nu pot fi vazute?
Prin credinta, lntr-adevar, se crede ceea ce nu se vede §i de
aceea, prin ea, mintea dreptilor este dusa pe lnaltime, !neat
sa dispretuiasca tot ceea ce se vede pe pai;-iant §i sa urmeze
cele nevazute din cer despre care a auzit. Inaltimea meselor
este de un cot, pentru ca In inima tuturor Sfintilor credinta
este una singura. Atat parintii Vechiului Testament, cat §i pro-
povaduitorii Noului Testament au marturisit ca Treimea este
un singur Dumnezeu. A§adar, lnaltimea meselor este de
un cot, nici mai mult, nid mai putin, deoarece credinta tu-
turor Parintilor se armonizeaza lntr-o mare unitate. Dar cei
care, spori~d In cele mai lnalte virtuti prin lndelunga rab-
dare a nadejdei, au un cot §i jumatate, cei care masoara prin
Iargimea iubirii un cot §i jumatate, §i cei care se lnalta cu
un cot In lnaltimea
, credintei,
, ace§tia sunt mari §i trebuie
dnstiti cu cea mai mare admiratie. Ei trebuie sa primeasca
suflet~le celor mici In sanul vietuirii lor §i sa le ofere lna-
intea Domnului ca ardere de tot §i jertfa. De aceea, se adauga
limpede: 11 Pe ele se pun vasele In care se junghie jertfa arderii
de tot §i animalele de jertfa" 26 •
12. Ce sunt sufletele credindo§ilor, daca nu ni§te vase sfinte
care primesc cuvintele iubirii, ca din sufletele lor sa aduca
arderea de tot a vietii §i a rugaciunii? Iata de ce Pavel, lnce-
pator In credinta dupa chemarea lui, fiindca primise deja
26 Iez. 40, 42.
 518
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
cuvintele Domnului §i era plin de harul ceresc, este numit vas,
dupa cum se spune: ,,El lmi este vas ales" 27 • De aceea, profetul
Ii avertizeaza pe pastori §i lnvatatori, zieand: ,,Curatati-va,
voi cei care ducep vasele Domnului" 28 • Ca ni§te mese, ei poarta
vasele Domnului, ei care sustin viata credincio§ilor, l:nva-
tandu-i, ca la un moment dat sa o aduca Domnului ca ar-
dere de tot §i jertfa. Dar nu trebuie privit cu neatentie acest
detaliu ca In aceste vase se spune ca se face arderea de tot
§i se jertfesc animalele. Arderea de tot, dupa cum am spus
' 13. Ce lnseamna faptul ca marginile/buzele meselor
§i mai 1nainte29, este o jertfa, dar totu§i o jertfa nu este lntot-
deauna ardere de tot, pentru ca atunci eand ceva este In parte
oferit §i In parte pastrat, este cu adevarat jertfa, dar nu este
ardere de tot. Intr-adevar, In marea multime a credincio§ilor
sunt unii care parasesc toate ale lumii, dau tot ce au, nu pas-
treaza nimic pentru ei ln§i§i, ravnesc din adancul inimii
patria ve§nica §i se jertfesc, prin lacrimi, din toata inima.
Ace§tia sunt vasele de deasupra mesei, In care se aduce ar-
derea de tot. Sunt alti oameni care poarta grija propriei case,
se gandesc la copii, le asigura mo§tenirea, care totu§i, amin-
tindu-§i de judecata ve§nica, fac milostenie cu cei In nevoie,
dandu-le hrana §i lmbracaminte dupa masura pe care §i-au
stabilit-o. Ace§tia, de buna seama, sunt vasele de pe masa
In care este adusa jertfa, fara a fi lnsa o ardere de tot. Pentru ca
prin rabdarea §i mvatatura lor, avertizand §i suportand, sfa-
tuind §i amenintand, Sfintii formeaza sufletele unora pana
acolo, !neat sa paraseasca totul §i sa se aprinda In lntregime
de iubirea pentru Domnul, pentru ca Sfintii lnvata sufletele
altora pana acolo, !neat ace§tia, neputand sa paraseasca totul,
devin milostivi, eel putin In masura de care sunt In stare,
27 Fapte 9, 15.
28 Is. 52, 11.
29
Ase vedea Cartea I, Omilia 12, 30, p. 277; Cartea a II-a, Omilia
8, 16, p. 454; 9, 3, p. 477.
519
Omilia IX
§i l§i Impart grija pentru trup cu grija pentru suflet - me.,
sele Domnului, construite din pietre cubice, poarta vasele
In care se face arderea de tot §i In care se aduc jertfe. Caci de-
savar§itii, dupa cum s-a spus, cand parasesc totul, l§i aprind
tot sufletul de iubirea pentru Domnul, iar nedesavar§itii ofera
o jertfa care Ii este numai In parte lnchinata. U rmeaza: ,,;ii
marginile lor/§i buzele lor30, de o singura palma, lndreptate
spre mauntru, JUr-1mpre1ur 1131 .
A '.I • A •
mascara 0 palma deeat ca palma este masura mainii dupa ce
a fost 1ntinsa32 §i ca sfintii parinti §i lnvatatorii propova-
duiesc cele prin care lucrarea ascultatorilor se lntinde? Cand
Iargim lucrarea noastra este ca §i cum extindem mana. A§a-
dar, fie ca orice lnvatator sa vorbeasca, fie ca el sa formeze
inima celui care asculta, fie ca el sa zdruncine toropeala
celor lene§i. Cand Ii lndreapta spre buna lucrare, el arata ca
are o palma In marginile/buzele sale. Trebuie sa mai fie avut
In vedere ·faptul ca masura palmei se extinde de la degetul
mare la degetul mic. Ce prefigureaza degetul mare §i de-
getul mic, daca nu o fapta foarte mare §i o fapta foarte mica?
A§adar, mesele trebuie sa aiba pe margini o palma, pentru
ca ascultatorul sa fie atent la propovaduirea lnvatatorilor sai
§i, la lndemnul lor, sa savar§easca fapte mari, fara sa neglijeze
sale faca §i pe cele mici. Sa-§i lndrepte atentia spre faptele
cele mai nelnsemnate, In a§a mod !neat sa nu se leneveasca
de la cele mari care trebuie facute. De aceea, Adevarul spune
prin Evanghelie: ,, Vai voua, carturarilor §i fariseilor fatarnici,
ca <lap zeciuiala din izma, din marar §i din chimen, dar la.sap
3° Cuvantul labia desemneaza aid marginile mesei care se revarsa.
De vreme ce intelesul lui eel mai propriu este acela de buze, Sfantul
Grigorie socote§te ca simbolizeaza propovaduirea J:nvatatorilor.
31 Iez. 40, 43.
32 A se vedea §i Cartea I, Omilia 2, 8, p. 32.
 520
Omilii Ia Profetul Iezechiel. Cartea a JI-a
partile m~i g~ele ale Legii: judecata, mila §i credinta; peaces-
te~ t~ebma s~ le ~a~e~i §i pe acelea sa nu le lasati" 33. Evident,
pnn 1.udec~t~, m1la §1 credinta se indica degetul eel mare al
b~~e1 lucr~n. Izma, mararul, §i chimenu1 reprezinta, fara
mci un dubm, degetul mic. Ei- ar fi trebuit sa faca acestea §i sa
~u le !ase pe acelea, pentru ca, daca vrem ca lucrarea noastra
s.a ~a~oare o palma, este necesar ca degetul mic sa se in-
tmda, m a§a mod incat degetul mare sa nu fie tras catre el.
14. Cand ~recizea~a ma~~ra marginilor meselor de o palma,
tex~l a~auga :,una srngura ca prin propovaduirea mvata-
I din vedere sa judece in ei in§i§i cu privire la altele, ci sa se
tonlo_: sa se pastreze nu numai unitatea credintei, ci §i uni-
tatea m lucrare a sufletelor, ca nu cumva, prin buna lucrare,
pe ~are u~ulvo face, altul sa fie starnit spre raul dezbinarii.
N~1 tre~m: sa facem buna lucrare astfel meat, prin ea, sa pas-
tra?1: atat cat pu~em, comuniunea de suflet cu cei cu care traim,
adica n_:i renuntand la ceea ce facem, ci prevenind prin sfaturi
bune raul dez.binarii de care ne temem. Astfel, pastrand in
l~crarea :a u~1tateva palmei, Pavel a impiedicat sa apara dez-
~mar~a cand 1-a vazut pe corinteni deja dornici sa primeasca
map~1 pe ~~.~arec~re care cazuse §i fusese alungat din Bi-
sen~a: "Cm 111ertat1 ceva, ii iert §i eu. Pentru ca §i eu, daca
am 1ertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos ca sa
~u ne l~sa_m c.ovar~iti de Satana" 34, Satana are obiceiul ~a faca
s~ apara dm bme raul §i sa atraga spre dezbinare ceea ce se face
du:_ d.ra~oste. De aceea, Pavel a adaugat indata cu privire Ia el:
,,Caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute"3s D v " vtv
. aca mva a-
t~~u~ care prin. binele propovaduit formeaza pe ascultatdrii
sa1 sa lucreze bmele, nu leaga sufletele acestora intr-o unitate
de suflet, b~zele lui au o palma, dar nu acea palma despre care
se spune ca este ,, una singura".
33 Mt. 23, 23.
34
II Cor. 2, 10-11.
35
II Cor. 2, 11.
521
Omilia IX
15. Trebuie sa fim cu mare luare aminte §i la faptul ca
se spune ca marginile meselor ,,sunt indreptate spre ina;.
untru". Marginile meselor se indreapta spre inauntru atunci
cand invatatorii, printr-o reflectare tacuta, examineaza in
con§tiinta ceea ce spun, cand se cerceteaza adanc pe ei in§i§i
daca fac ceea ce propovaduiesc. Cand se spune ca marginile
meselor sunt indreptate spre inauntru, cu indreptatire se adauga
,,jur-imprejur" astfel incat invatatorii sa nu se examineze
numai dintr-o singura perspectiva, oricare ar fi ea, §i sa scape
priveasca pe ei in§i§i in toate §i, atat cat pot, sa se stradu-
iasca sa implineasca fiecare lucrare despre care ii invata pe
altii, ca nu cumva neglijand sa faca binele pe care-I propova-
duiesc, ace§ti cultivatori ai ogoarelor altora sa devina distru-
gatorii propriului ogor. 0, invatatorule, iata ca tu e§ti mas~~
ca tu porti vasele, cii in aceste vase tu sustii greutatea ardem
de tot §i a jertfei, dar indreapta spre inauntru marginea/
buza ta, adicii recheama cuvantul in inima! Asculta ce spui1
lucreaza ce propovaduie§ti! Caci daca tu treci cu vederea
sa impline§ti ceea ce propovaduie§ti, semeni seceri§ pentru
altii iar tu insuti ramai flamand, fara partea ta din seceri§.
, f ,
De aceea este scris: Seceri§ul lui il mananca flamandul" 36 •
11
De buna seama, seceri§ul invatatorului care propovaduie§te
binele, dar nu-I face, 11 manancii flamandul, pentru ca omul
care este infometat dupa painea dreptatii impline§te reco-
mandarile pe care le-a auzit, in vreme ce acela care a muncit,
semanand, nu are el insugi rodul. De aceea, Solomon zice:
Lene§ul i§i ascunde mana sa subsuoara §i nu o duce la gura" 37 ,
11
Nimeni nu este atat de lene§ incat sa i se para ca a duce mana
la gura, chiar spre a manca, este un efort! Dar lene§ul care
Iov 5, 5.
36
Pilde 19, 24. Din ebraica versetul se traduce astfel:
37 ,,Lene~ml in-
tinde mana in blid §i nu 0 duce la gura" (n. ed.).

522
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
nu-§i duce nici macar mana la gura este eel care nu vrea sa
faca nici macar ceea ce zice. De aceea se spune din nou
despre cei care invata pe altii binele §i savar§esc raul: Fiii 11
lui Efraim, care intindeau arcul §i trimiteau sageti, au
in~ors spatele in zi de razboi" 38 • intind arcul §i trimit sageti
cei care fac cunoscute invataturile Sfintei Scripturi §i lovesc
prin cuvinte drepte patimile celor care-i asculta, dar intorc
spatele in zi de razboi, pentru ca ei se intorc cu spatele pen-
tru ei in§i§i atunci cand patimile ii asalteaza §i nu vor sa-§i
opuna pieptul, fiindca hu rezista in lupta cu ispitele. De
aceea se spune iara§i: "Luat-ai puterea sabiei lui §i nu 1-ai
ajutat in vreme de razboi" 39 • Desigur, sabia invatatorului
este cuvantul lui Dumnezeu. De aceea se spune prln Pavel:
"$i sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu" 40 •
Cand vede un invatator ca nu vrea sa faca ceea ce spune,
Atotputernicul Dumnezeu retrage sabia ajutorului Sau in
vrem: ~~ razbo~, pentru ca nu ingaduie ca in lupta cu ispi-
!ele sa-1 fie de aJutor cuvintele invataturii pe care i le-a dat.
Invatatorul deci are sabie, dar nu-I ajuta in razboi, pentru
ca, atunci cand furia ispitei se napuste§te, el uita de cuvan-
tul prin care ii invata pe altii. Iata, poate, ca invatatorul are
de vorbit despre rabdare §i este constrans de sarcina lui de
invatator sa spuna cum sa va pastrati rabdarea cand ati
suferit 0 vatamare, sau cand ati auzit cuvinte jignitoar~.
Dar, dupa ce el inSU§i a fost atins fie de 0 vatamare, fie de 0
jignire, a uitat ceea ce invatase §i, mai grav, intrece masura
fi~ in r~nirea aproapelui, fie in intoarcerea jignirii. Atunci,
s~~se gandeasca ~a faptul ca este masa lui Dumnezeu §i sa-
§1 mdrepte margmea/buza spre inauntru, ca sa implineasca
ceea ce propovaduie§te. Desigur, este scris: ,,Prin rabdarea
38 Ps. 77, 12.
39 Ps. 88, 42.
40 Ef. 6, 17.
523
Omilia IX
voastra veti dobandi sufletele voastre" 41 • $i iara§i este scris:
Jntelepciunea unui om provine din rabdare" 42 • Daca rab-
darea este semnul intelepciunii, cu cat omul este rabdator,
cu atat se arata invatat. Iata de ce acel bun ucenic, care vedea
ca invatatoml sau se ridica in vazduh, striga cu toata iubirea
inimii sale, zicand: ,,Parintele meu, Parintele meu, carul lui
Israel §i vizitiul lui" 43 • Ce inseamna, frati preaiubiti, faptul
ca Ilie este numit "carul lui Israel" §i vizitiul lui", daca vi-
II
zitiul pune in mi§care, iar carul poarta? Invatatorul, care §i
suporta rabdator felul de viata al poporului, §i il invata prin
cuvintele textului sfant, este numit §i "car" ;;i "vizitiu". Este
numit car, pentru ca poarta rabdand; este numit vizitiu,
pentru ca pune in mi;;care, indemnand. Este numit car", 11
pentru ca suporta raul; este numit "vizitiu", pentru ca im-
bolde;;te poporul prin sfaturi bune.
16. Dar, poate, invatatorul vorbe;;te impotriva slavei
de§arte §i, facand cunoscut in mod admirabil cum trebuie
evitata, el cauta slava de;;arta prin inse;;i cuvintele cu care
vorbise impotriva ei! Daca acesta dore;;te sa dobandeasca
ceea ce el condamna, masa nu-;;i indreapta marginea/buza
spre inauntru. Masa Domnului, construita din pietre cubice,
va avea marginea/buza indreptata spre inauntru, daca el se
va fi ingrijit sa asculte ceea ce spune. Caci este scris: ,,Nici
prin duh de cearta, nici prin marire de§arta" 44 • $i, din nou,
vestitul propovaduitor zice: Nici n-am cautat marire de la
11
oameni, nici de la voi, nici de la altii" 45 • Caci, a cauta lauda tre-
catoare prin munca de propovaduire, ce altceva inseamna
41 Le. 21, 19.
42 Pilde 19, 11.
43 IV Rg. 2, 12.
44 Filip. 2, 3.
45 I Tes. 2, 6.
 524
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
decat a vinde un obiect pretios la un pret neinsemnat? Dar in
cuvintele invataturii exista un mare rise, deoarece adesea cu-
vintele invatatorilor atrag laudele ascultatorilor. Or, dupa
ce invatatorii au ajuns astfel foarte vestiti, nu mai vor sa se
arate inferiori in cele pe care le spun. Astfel, ei din dragoste
pentru Atotputernicul Dumnezeu §i-au inceput activitatea de
raspandire a invataturii spre a cagtiga sufletele ascultatorilor
dar dupa aceea lucreaza pentru a cagtiga laude pentru ei.
In cuvintele lui Dumne~eu ei cauta la inceput bogatii du-
hovnicegti, iar apoi urmaresc laude trecatoare. Aga se face ca
atat faptele bune cat §i cuvintele sfintei invataturi pier la ju-
decata Dumnezeului Atotputernic, de vreme ce, prin ele,
se ravnegte la laude trecatoare. Legat de aceasta, se spune
prin profet Iudeei, ce va gasi un suflet neglijent in el insugi,
daca, nici macar dupa ce a gregit, nu scruteaza cu bagare de
seama cugetele sale: ,,Maslin bogat, frumos, plin de roade,
aratos, te-a numit Domnul. La glasul unui cuvant puternic
s-a aprins un foe in el §i ramurile lui au fost mistuite" 46 • De
buna seama, Domnul nume§te maslin bogat §i frumos, plin
de roade §i aratos, sufletul pe care ii aproba fie pentru efi-
cienta in lucrare, fie pentru ravna lui sfanta pentru cuvintele
cuno§tintei. Dar, la glasul unui cuvant puternic, s-a aprins
un foe in el, pentru ca, dupa ce un om a inceput sa fie laudat,
el se ru§ineaza, poate, sa para inferior fata de ce se spune
despre el §i se straduiegte sa fie cum se spune ca este. Glasul
unui cuvant puternic este lauda lingu§itorilor. Despre aceasta
este scris: ,;eel ce binecuvinteaza pe aproapele sau cu glas
mare dis-de-dimineata este asemanator celui ce blestema" 47•
Agadar la glasul unui cuvant puternic s-a aprins un foe in el,
pentru ca, la rasunetul laudei, se aprinde in inima 0 flacara
46 ler. 11, 16.
47 Pilde 27, 14.
Omilia IX 525
de iubire pentru slava degarta. Toate ramurile maslinului
sunt mistuite de foe, pentru ca in ochii Dumnezeului Atot-
puternic fie faptele bune, fie cele ce-au fost spuse din cuno§.,.
tinta pier, cand ele nu mai provin din iubire pentru Domnul,
ci din cautarea unei laude trecatoare. Astfel, adesea, unui gand
bun i se adauga un gand rau, !neat insu§i sufletul care le-a fa.cut
sa apara, cu greu poate sa-gi dea seama. Despre aceasta,
vestitul propovaduitor, spunea foarte subtil: ,,Cuvantul lui
Dumnezeu este viu §i lucrator §i mai ascutit decat orice sabie
cu doua tai§uri §i patrunzator pana la despartitura dintre su-
flet gi duh" 48, apoi adauga imediat: ,,dintre incheieturi §i ma-
duva, §i eel ce discerne intre ganduri §i intentiile inimii" 49 •
17. Cuvantul lui Dumnezeu, intr-adevar, distinge intre
incheieturi §i maduva, pentru ca deosebe§te gandurile de
intentiile inimii. Prin incheieturi, se leaga os de os. Adesea,
cand facem ceva cu un gand bun, dar brusc ne abatem spre
iubirea de lauda §i facem pentru lauda ceea ce incepusem
sa facem pentru adevar, fiindca unor ganduri se adauga alte
ganduri, se face in duh ca un fel de incheietura. Dar oasele,
care sunt legate in incheietura, au §i maduva. Sfantul pro-
povaduitor arata mai clar acest lucru, cand adauga: ,,Cel ce
discerne intre ganduri gi intentiile inimii" 50 • Incheieturile sunt
gandurile noastre, iar maduva, intentiile noastre. Adesea noi
altceva gandim §i catre altceva se indreapta intentia prin
acel gand. Caci daca cineva, fiindu-i propusa o suma de bani,
apara cauza unui orfan sau a unei vaduve, §i, poate, intrand
in Biserica, zice in rugaciunile sale lui Dumnezeu: ,, Tu vezi ca
apar cauza orfanului §i a vaduvei", omul respectiv, fara indo-
iala, este congtient de ceea ce gande§te, dar nu-§i da seama
48 Evr. 4, 12.
49 Evr. 4, 12.
50 Evr. 4, 12.
 526
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
incotro tindea intentia gandului sau. El gande9te un lucru
§i i9i indreapta intentia spre altul. El nu cauta apararea or-
fanului sau a vaduvei, ci recompense in bani. Caci daca ii iei
aceasta rasplata trecatoare, §i el inceteaza sa mai apere orfanul
§i vaduva. A9adar, cuvantul lui Dumnezeu este eel care dis-
ceme intre ganduri §i intentiile inimii, pentru ca el nu prive9te
ceea ce gande9ti in tine insuti, ci, prin maduva incheieturii,
adica prin intentia gandului, el prive9te la ceea ce tu cauti
~a obtii. Ramane deci c~ invatatorul, cand vorbe9te, sa fi~
mtot~eauna ca o masa a lui Dumnezeu care-9i indreapta
rr:argmea/b~za sp~e inauntru, ca nu cumva fie sa inceapa
sa vorbeasca cu o mtentie rea, fie, dupa ce a inceput bine,
sedus de laude, sa se intoarca spre o alta dorinta.
18 .. ~oate ~nvatatorul vorbe9te de pazirea disciplinei in
COndUit~. ~e ~JU~ge adese"'a Ca el Sa §tie Sa VOrbeaSCa despre
r~gula d1s~1plme1, pe care msa nu §tie sa 0 urmeze, pentru ca
fie este m19cat de un zel prea puternic §i nu se tempereaza
de!oc p~in. blandete, fie este lini9tit din cauza unei prea mari
blandet1 §I nu se aprinde deloc impotriva patimilor sub im-
boldul zelului. Trebuie sa cugetam cu mare atentie la ceea ce
este scris: "Pe vasele Templului, intre coroane ii ghirlande,
au fost sculptati boi, lei §i heruvimi; §i dedesubtul boilor §i
leilor, curele care atarnau" 51 • Coroanele sunt semnul biru-
intei, ghirlandele simbolizeaza comuniunea sufletelor iar
heruvim se traduce 11 deplinatatea cuno9tintei". Intre cor~ane
§i ghir.la~de~ a~ica intr: forta bunei lucrari; prin care alearga
spre birumta, §I respectiv dragostea care armonizeaza inimile
incat sa nu se deosebeasca unii de altii, preotii §i invatatorii
s~nt desemna~i p:in boi, lei §i heruvimi pentru ca in depli-
natatea cuno9hnte1 pe care o au, este necesar ca ei sa pastreze
blandetea boilor §i infocarea leilor, astfel incat, in invatatura
pe care 0 propovaduiesc, sa aiba §i infocarea ravnei ~finte
51 Cf III Rg. 7, 29.
Omilia IX 527
§i blandetea dulcetii parinte9ti. Dedesubtul lor sa atarne CU"'"
rele, ca franghiile normelor morale, prin care ei in§i§i sunt
legati, sa atame cu grija §i deasupra celor supu9i lor. Caci cure-
lele care atama dedesubtul lor sunt legaturi spre pazirea celor
care le sunt supu9i. Acestea sunt pazite cum trebuie, atunci
cand nici blandetea boilor nu se pierde in fervoarea ravnei,
nici forta ingrozitoare a leilor nu se schimba in blandete.
Desigur, trebuie sa fie atata disceramant, incat nici disci-
plina sa nu fie excesiva, nici mila sa nu fie prea ingaduitoare,
ca nu cumva, daca o gre9eala este iertata pe nedrept, eel care
este condamnabil sa fie legat de un pacat mai mare; §i invers,
daca 0 gre9eala este condamnata fara masura, sa nu se in-
tample ca eel care este indreptat sa devina cu atat mai rau,
cu cat el considera ca a fost tratat fara nici un dar al bunatatii.
A9adar, fata de cei rai trebuie aratata o fata aspra, dar sa fie
§i dragoste in suflet, astfel incat duritatea aratata sa-1 infra-
neze pe eel ce a gre§it, iar dragostea bine pazita sa nu piarda
rasplata blandetii.
19. Iata de ce, in timp ce vorbesc, imi vine in minte Iosif,
ca sa confirme cele pe care urmeaza sa le spun. Povestind
fratilor sai visul pe care-I avusese cu privire la inaltarea sa
deasupra lor, prin ceea ce a relatat cu nevinovatie a starnit
cu siguranta acul rautatii impotriva lui52 • A fost vandut de
fratii sai ismaelitilor, a fost dus in Egipt53 §i, printr-o admi-
rabila iconomie a Domnului Atotputemic, a dobandit un rang
inalt in Egipt54 • $i, in timp ce in tinutul Canaanului era foa-
mete, frapi lui vin in Egipt, il afla pe Iosif ca demnitar in Egipt
§i I-au cinstit cu fetele plecate la pamant55 • $i fiindca nu puteau
sa schimbe planul lui Dumnezeu, ca sa nu cinsteasca pe eel
52 Cf Fe. 37, 5.
53 Cf Fe. 37, 28.
54 Cf Fe. 41, 41.
55 Cf. Fe. 42, 5-7.

528 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pe care-I vandusera, 1-au cinstit tocmai de aceea pentru ca
1-au vandut. Atunci acest om al lui Dumnezeu, plin de duhul
discemamantului, §i-a recunoscut frap_i, fara sa fie recunoscut56 •
Dar, amintindu-§i de vina lor §i iertandu-le nedreptatea57,
Iosif s-a straduit nici sa nu intoarca raul suferit din partea
fratilor, nici sa-i lase fara sa ispa§easca. Caci indata le-a zis
cu o voce banuitoare: ,, Voi sunteti ni§te spioni; ati venit sa
iscoditi locurile mai slabe ale tarii, §i acum va voi pune la
incercare58 • Cat Faraon este in viata, nu veti ie§i de aici" 59 •
0, ce lance in inima! Venisera ca straini, fugeau de ame-
nintarea foamei, nu primisera bucatele pe care le cereau §i,
pe deasupra, se vedeau loviti de o invinuire! Pentru aceasta
sunt du§i la inchisoare, sco§i dupa trei zile, §i apoi sunt in
continuare tratati cu aceea§i asprime. Atunci se intorc catre
inima lor, atunci le tresare sufletul aducandu-§i aminte de
gre§elile lor §i zic unii catre altii: Pe merit induram acestea,
pentru ca am pacatuit impotriva fratelui nostru, cad am vazut
zbuciumul sufletului lui cand ne implora §i nu 1-am ascultat;
de aceea a venit asupra noastra urgia aceasta60 • Dar, in acest
moment, inima lui Iosif este invinsa de iubire, cere voie sa
se retraga, se istove§te in lacrimi pe care era firesc sa le verse
din iubire. Se intoarce aspru catre fratii sai, pentru ca su-
fletul lor chinuit sa ajunga liber de pacatul lor. Dupa aceea,
unul dintre ei este legat in lanturi, ceilalti sunt lasati sa plece
cu bucate, cu conditia sa vina in Egipt fratele lor eel mai mic
despre care abia spusesera ca-1 au 61 • A venit apoi fratele 62 •
56 Cf Fe. 42, 8.
57 Cf Fe. 42, 9.
58 Cf. Fe. 42, 9.
59 Fe. 42, 15.
6° Fe. 42, 21.
61 Cf Fe. 42, 34-35.
62 Cf Fe. 43, 16.
529
Omilia IX
Iubirea invingea inima lui Iosif, cand i§i vedea fratele ne~
vinovat, dar fata lui ramanea aspra, pentru ca fratii vinovati
sa ispa§easca63 • Lise dau grane, o cupa este ascunsa in sacul
fratelui mai mic §i apoi se pune problema ca ei au furat-0 64 •
Se trimite sa fie adu§i inapoi, se decide sa fie dus in sclavie eel
asupra caruia fusese gasita cupa. Cupa este gasita in sacul
fratelui celui mai mic. Atunci este adus Veniamin §i toti fratii
11 urmeaza intristati65 • 0, ce cruzime a milei! Ea chinuie §i tot
ea iube§te. Intor§i, aruncandu-se la pamant, fratii cer iertare
cu lacrimi. Amintindu-§i de ceea ce promisesera tatalui lor
cu privire la fratele lor eel mai mic, se sfa§iau intr-o durere
insuportabila. Atunci, nemaiputand sa se abtina, rupe barie-
rele inimii, dragostea izbucne§te sub ochii tuturor §i, din in-
fati§area aspra, iubirea face sa ta§neasca lacrimi66 • Mania care
se vedea, dar nu era, s-a §ters; iubirea, care era §i nu se vedea,
s-a aratat. Astfel, sfantul a §i iertat fapta fratilor, dar i-a §i
pedepsit. El a pastrat cu tarie mila, astfel incat nici sa se arate
iubitor fara a pedepsi fratii care gre§isera, nici sever ca sa-i
pedepseasca fara iubire.
20. Iata, aceasta este sarcina instructorului moral: sa §tie
§i sa ierte gre§elile ·cu discernamant §i sa le taie din radacina
cu dragoste. Cine nu are discernamantul duhului fie iarta
pacatele fara sa le indrepte, fie le condamna ca §i cum spre
indreptare, dar fara sale ierte. Deci invatatorul care trebuie
sa vorbeasca despre regula morala va §ti, a§adar, ca el este
masa lui Dumnezeu §i-§i va indrepta marginea/buza spre
inauntru incat ceea ce spune, invatand, sa puna in lucrare,
cu grija, in duhul discernamantului. Daca i§i da seama ca ceva
ii lipse§te, trebuie sa se abpna de la a propovadui. intr-adevar,
63 Cf Fe. 43, 30-31.
64 Cf Fe. 44, 2.
65 Cf Fe. 44, 10-13.
66 Cf Fe. 45, 1.
 531
530 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia IX

sa araseasca pacatele §i sa se grabeasca spre cura?e, :ste ~~-

functia lui 11 obliga sa vorbeasca. Sa se puna de acord pe el p A A atatorului predica sa creasca d1vers1fi-
insu§i cu propriile cuvinte §i, daca nu vorbe§te pentru aceea cesar ca, m gura mv , ' A v v .. Ct
candu-se §i fa ta de unii sa insiste in cuvantul mv~taturn ~.a ~.
ca nu pune in lucrare, sa puna inlucrare, ca sa fie impins sa vor- • mult cu cat apreciaza ca ei au cazut mal gr~v/ § nn . I

beasca. Cand el vede ca impline§te prin lucrare ceea ce spune, ma1 ' v v tAt ai mare cu
"d t ca el insu§i va primi o rasplata cu a a m . , .
atunci sa indemne ascultatorii sai §i sa le aprinda sufletele ev1 en , .. d' v t mai man
cat va ridica prin cuvintele lui pe altn m paca e .
spre ravna bunei lucrari. Cand insa el vede ca nu a implinit
nicicum ce spune, atunci sa se aprinda in sufletul lui spre 22. Ne face placere sa citam legat d: ac;asvta c~vi:t:i
binele la care-i indemna pe ascultatorii sai, !neat el insu§i Sfintei Evanghelii, intr-un loc in care istona ~fant.a, pnn f p
sa invete, odata cu ei, sa puna in lucrare ceea ce Adevarul v . v A ·ta veste"te mmumle care se fac
ca relateaza o mmune savar§l , ..., . v A d d -
vorbe§te prin El in propovaduirea Sa. Adesea, binele pe care in fiecare zi. Dupa ce multimi obos1te ~1 _Ham:~. es~~ A;i
nu §tim sa-1traim,11 invatam imbolditi de cuvantul invata- v A . 1 Lui Domnul a zis ucemc1lor Sai. "Mila 1
nasera m 1uru ' . A.. v lA v Mine
turii, vorbind despre acel ceva. Atunci, prin cugetare, se na§te t de multime ca sunt trei z1le de cand a§teapta. anga
in minte vinovatia pentru trandavia noastra, pocainta brusc e~ e ~ maV/naAnce "i de-i voi slobozi flamanz1 la casa lor,
§l n-au ce sa ' .., . 116s
rasarita in minte ne strapunge §i trezita de vocea sa, mintea se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au vem~ de depa;~~ .
devine atenta la lucrare, ea, care mai inainte de acel glas, cand om~ ,imle
0 multl,·me ramane trei zile Ianga Domnul, . v· tv d e pacate e
era amortita in Iancezeala. Dar, cand marginea mesei are ma- . . . A1ndepartandu-se pnn pocam,a
sura de 0 palma, adica atunci cand, prin gura invatato- de ere d mc10§1, · 1
rului, sunt condamnate patimile, iar inima ascultatorilor se pe care le-au facut, se intoarce la D~~nt~ze~tvp;{~m~~:r~~
A · A d Domnul nu vrea sa-1 nm1 a
aprinde spre buna lucrare, iata ca multi, care asculta cuvin- cuvant §1 gan . v v vto ii
casa lor, ca sa nu se istoveasca pe drum, pen~ru c: pac~ c§ v
tele lui, au realizat cat de mult rau sau ce fel de rau au
savar§it, vin la el pentru a se marturisi §i ii cer cu lacrimi intor§i se istovesc pe drumul vietii pamante§~l dac~ sun sea;:
sa devina mijlocitor pentru pacatele lor, ca el, rugandu-se hrana invataturii sfinte in con§tiinta lor. De~1, ~a sa n~ v
sa §tearga pacatele pe care le-a scos la lumina prin propo- toveasca pe drumul acestei calatorii, ei treb~1e sa se hran;~s:
Ad 1sfant. Trebuie sa se reflecteze mdelung la p p
vaduire. De aceea, se adauga: ,,Iar pe mese, carnea anima- cum emnu v 1 . . care se spune:
lelor pentru jertfa" 67 • .tia sfanta care a ie§it din gura Adevaru m, prm
Zl, . d t 1169 Un om care nu a fost
Ca unii dintre ei au vemt de epar e · . v.
21. Cand sfinµi mvatatori malta rugaciurii Domnului Atot- ~'sp1"t1"t deloc nici de in§elatorie §i nici de stncacmnea tru-
1 · 1 · Dumnezeu
puternic pentru pacato§ii strapun§i de pocainta §i care-§i mar- peasca s-a grabit spre slujirea Atotputem1cu m .
turisesc pacatele, prin faptul ca ei cer iertare pentru viata , . de departe fiindca a fost foarte aproape
Acesta nu vme I v. . 1 vtat de nici
trupeasca a acelora, mesele Domnului poarta carnea anima- rin nestricaciunea §i prin curatia lm. Altu , nepa .
lelor pentru jertfa. Dar, ca ei sa ajunga sa se roage pentru cei ~ desfranare §i de nici 0 ticalo§ie, dar avand doar expenenta
care s-au intors §i care plang, trebuie ca, mai intai, sa propo-
vaduiasca celor cazuti in pacat. Cand ace§tia vor fi inceput
68 Mc. 8, 2-3.
69 Mc. 8, 3.
67 Iez. 40, 42.
532 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

casatoriei, s-a mtors spre slujirea celor duhovnice§ti. Nici acesta

nu vine de departe, fiindca, dupa casatoria consimtita, nu
s-a ratacit in fapte nelegiute. Altii, insa, revin la pocainta §i
OmiliaX
se intorc la slujirea Atotputernicului Dumnezeu dupa fapte
trupe§ti ru§inoase, sau dupa marturii false, sau dupa ce au
savar§it furturi, sau dupa ce au provocat violente, sau dupa
ce au ucis: ace§tia, evident vin la Dumnezeu de departe. Caci, 1 Pavtrunzand circumspect, prin inspiratia DuhuluiMS~ant,
· ft une· mu-
cu cat cineva s-a ratacit mai mult in lucrarea stricacioasa, sensurile mistice ale textului sfant, un pro e sp ." 1
cu atat mai mult s-a indepartat de Domnul Atotputernic. nate sunt marturiile Tale, pentru aceasta le-a c:rc~tat pe e te
Caci §i fiul risipitor, care ,,;;i-a parasit tatal7°, a mers intr-un tiflut sufletul meu"1. $i iara§i: ,,Descopera ochii me~§~ v01 cunoa§ ~
indepartat uncle a pascut porcii, pentru ca el §i-a hranit pa- . . d" L Ta"2 Cine nu intelege mc1cum ce se as
mmumle m egea · , ·· D ·
timile. Porunce§te, a§adar, Apostolilor sa se dea hrana §i celor cunde sub ceea ce este in exterior are ochii aco~enti. ar cm:
care vin de departe, fiindca pacato§ilor care s-au intors tre- . " 1 vlul dat la 0 parte de pe och1, cunoa§te m
de1a mte ege, cu va .. v atrunzand in duh
buie oferita hrana invataturii sfinte, ca ei sa-§i refaca pentru ·1e din Legea lui Dumnezeu, fnndca, p b
Dumnezeu fortele pe care le pierdusera in ticalo§ii. Ei au, num v v etie se ascunde dedesu -
litera textului, l§i da sea~a ce n;a~, numit lucru rasuna
adesea, nevoie sa fie saturati de invatatori cu 0 invatatura cu
tul ei. Oare nu este de mirare ca,;1 un ~ intele ere?
atat mai hrarutoare, cu cat ei au venit istoviti de patimi mai marl. " hi §i alt lucru, care nu rasuna, iese spre" , g v

m urec
Cand ei incep sa marturiseasca relele pe care le-au savar§it §i,
marturisind, incep sa le paraseasca §i sa se pedepseasca prin
cu ce am putea sav asemavnam cuvantul textului sfant, daca nu
v"
d focul? Cand este tinuta m mana,
" v
cu o piatra in care se ascun e . . , v v scantei
aceasta piatra este rece, dar,_lovita c~ fien;~:~~~:;i~ ea, acea
lacrimi, este necesar ca sfintii invatatori sa se roage cu grija
pentru pacatele lor, astfel incat mesele Domnului sa poarte
§i face sa iasa un foe care ap01 se tr~ns orma Astfel da astfel
camea animalelor pentru jertfa. Ori de cate ori ei fac acest lucru,
iatra e care mai. "mam · te m a"na 0 s1mtea, rece." '. ' r-
prin aceea ca mijlocesc pentru pacatele altora, le §terg pe ale p p . tele textului sfant, cuvinte care m ce pn:e~te ~
lor mai mult in ochii lui Dumnezeu, pentru ca se arata drepti sunt cuvm d v · prm msp1-
. torisirii sunt simtite ca reci, dar, aca cmeva, v
prin msa§i dragostea care-i face sa se pedepseasca prin lacrimi, ter~ is v d D 1 ,le va fi lovit printr-o intelegere atenta,
dintr-o admirabila iubire frateasca, pentru gre§elile altora. raha data e omnu ' 1" "t rin ele
di~ intelesurile lor mistice face sa iasa foe, astfe m~a" p. te le
invatatorilor nu trebuie sa le fie greu sa verse lacrimi pentru
sufle~l sa se inflacareze duhovnice§te, el care ~ai· i:1amartea
pacato§ii care s-au intors, cand El insu§i, Care a creat totut " l"t ra lor Iata ce spune profetul. ,,$1 m p
S-a facut om, a varsat sangele Saupe cruce pentru pacatele asculta rece m 1 e · 1 · tru
din afara a portii interioare erau can:,arile tezau:~ u~~::are
noastre, El Care traie§te §i imparate§te impreuna cu Tatal, 1n
cantareti in curtea interioara, care se gasea pe latu p ,
unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.

1 Ps. 118, 129.

° Cf Le. 15, 12-16.
7
2 Ps. 118, 18.
 534
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia X 535

dadea spre Aquilon; §i fatadele lor erau mdreptate spre calea

Af ridvorului se inalta poarta dinspre
cea una dinspre Austru, din latura portii dinspre Orient care dinspre Austru. In ata P A d' fara a portii in-
dadea spre calea catre Aquilon" 3• f 1 t care era m partea m a .
Orient §i ast e cut ea, . ., A drata de porti pe exterior.
terioare, ca sa fie §i intenoara, era mca . .
2. La auzirea literei acestor cuvinte, inima cui ar putea curt acestea cu privire la litera textulu~,
sa se ln.flacareze pentru Dumnezeu, sau mai degraba cine prin 3. Am p~r:urs pe .s A delung intelesurile mistice ale lm.
simpla lor citire nu devine caldicel? Dar daca se analizeaza ca sa exammam mal m . · · d· " rta dins pre
Mai inainte au fost des.crise .tre1 Pd?rt1, a l~s~~apoi au fost
miezul duhovnicesc ascuns in litera, atunci din ceea ce mai . dinspre Aquilon §1 cea mspre '
inainte rasuna in urechile inimii, lasand-o rece, ies scantei Onent, . cea . 1
t lt trei porh a e cur 11 1 t'. .nterioare , dica poarta
a
ale intelegerii §i ele inflacareaza. Totu§i, ca sa ni se dezva- ment10na e a e . . 0 . . t i cea dinspre Aquilon;
dinspre Austru, cea dmspre nen ~ .. m·· interioare unde
luie, prin inspirapa Domnului, mtelesul interior, trebuie mai
. ~
b.t despre o poarta a cur '
in continuare s-a vor 1 . · bice §i despre
mtai ca textul sa ne devina limpede dupa litera lui. Se spune sunt amintite mesele constr~1te dmdp1etr~: me~ele pentru
ca era o poarta interioara §i 1n afara ei, o curte numita curte " d" d pre Aquilon, un e se
o poarta care a ea s " rin poarta inte-
interioara; apoi sunt mentionate alte porti, adica poarta din- . " ntru arderea de tot. Am spus ca P . .,
spreAquilon, dinspre Austru §i dinspre Orient, !neat curtea, Jertfa, nu pe ., B. . iar prin poarta extenoara,
rioara este desemnata 1senca, t t acestea din nou profetul
despre care se spusese ca este In afara poftii interioare, sa apara
Sinagoga. Dar, dupa ce a ~reze~ a " "'1. alt~ trei porti, adica
ca este 1n interiorul porplor exterioare. Deci aceasta curte este "d · poarta mtenoara ~ ·
incepe sa escne . d. re Austru §i cea dinspre
poarta d~nspr~ Aq~1l~1: c:rt:~~~terioara a acestora, aflata
atat in afara, cat §i mauntru: in afara, pentru ca este in afara
Orient, §1 prec1zeaz~ cam
portii interioare, iar inauntru, pentru ca este mauntrul por-
fl" amari ale tezaurului, can-
tilor
~ .
exterioare. Camerele cantaretilor
~ sunt mentionate a fi
.;,
A f portii intenoare, se a a c .
1n aceasta cude, camere despre care se spune ca sunt a§ezate m a ara . . tfe Prin aceste cuvmte, pen-
tareti, preoti, t:mplu, "aldtar, Jer. .titutia Sfintei Biserici alte
pe latura portii care da spre Aquilon. Dar acelea§i camere dau ., A sa spuna espre ms . · cl
tru ca mcepe 1 mai inainte se arata ar
§i spre calea dinspre Austru. Apoi adauga: ,,Din latura portii lucruri decat cele pe care e sprt~~~set n'oare Dae~ ar fi descris
sem~1nif t'~
rasaritene, care dadea spre calea dinspre miazanoapte" 4• Din · b 'ficatia po 11 me ·
aceste cuvinte se mtelege clar ca odrule cantareplor erau a§e-
catul
a sch1m at •
b 0 singura sem 1ca.i , . el n-ar fi repetat acelea§i lu-
b'
to su ., d' C"ci cum am putea vor 1
cruri §i altele i~r-o no~~~i ~~:~ez:urului, cantarep, preop,
zate mtre latura porpi care dadea spre Aquilon §i latura portii
dinspre Orient, poarta care, evident, dadea spre calea din- despre o curte,. .espreA c ortii interioare, daca, in acest
spre Aquilon. Fatadele camerelor erau intoarse catre calea templu, altar §1 Je~tfe m a:~r~!io~ra ar fi desemnata Sfanta
dinspre Austru, dar pozipa lor era mtre poarta dinspre Orient pasaj, prin aceasta poarta m nt 1n interiorul ei, cum
§i cea dinspre Aquilon. Poarta interioara avea, a§adar, pe o Biserica? De vre~~ .ce t~ate ac~ste~ ~~ sunt in afara Bisericii?
latura, poarta dinspre Aquilon §i pe cealalta latura, poarta sunt in afara portn mter.1o~re, atca interioara este cea de care
d m putea socoh ca poar a
3 Iez. 40, 44. A§a ar, a
am vorbit pe larg . ma1. Amamte. s' poart a despre care se spune
4 Iez. 40, 44.
s A se vedea Cartea a II-a, 0 m1Tia 8' 2- 4' p . 450-453.
 537
536 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia X

. nezeu: duhul zdrobit"7. Despre jertfa de a~olo

ca este situata In fata portii dinspre Aquilon §i a celei din- ,,Jertfa l~~ Du:nci va binevoi jertfa dreptatii, prinosul 91 ar-
spre Orient §i despre care noi am afirmat ca simbolizeaza este sens. ,,A v T ante Tie §i sa nu
·1
den e e d tot"s c:.1·
·v i'aravsi·
·" Ca slava mea sa- .1 c .v · · .·
intrarea care ni se deschide spre bucuriile interioare ale patriei
. "h ,,9 "In ambele 1·ertfe sunt oferite carnun: aic1
cere9ti. Astfel, prin portile despre care se spune ca sunt 1m- ma
v mai ma nesc .
v '• A
·
a mortificarea trupului, acolo, pnnosu
1
prejurul pridvorului este simbolizata Sfanta Biserica, iar prin prinosul carnu n:seamn ,. . . . . "ntru lauda lui Dumnezeu.
poarta interioara, intrarea 1n Imparatia cerurilor. Ca nu cumva carnii inseamna slava mv1er11 1t oferita ca o ardere de tot
cineva sa creada ca aduc fortat cuvintele Duhului Stant la D buna seama, acolo carnea es e v . • I
e . "nd transformata, intr-o ve§nica nestncacmne, ea nuv
interpretarea mea ori sa spuna ca nu ar trebui sa revin asupra atunCl ca ' . . f deloc muritoare, pentru ca,
a ceea ce am afirmat o data despre poarta interioara, anume mai opune 91 nu va ma1 i v .
se v_a v " " • de flacarile iubirii pentru El, starme
ca este simbol al Sfintei' Biserici, sa ramanem, strafulgerati aprmsa m mtregm~e oarta aceasta interioara are
de lumina harului Atotputernicului Dumnezeu, la ceea ce fara sfftr;;it 1:1 :auda. A;;;.d~r,Jn interiorul Sfintei Biserici,

~~~~:~ts:ce~:~~~~:e :st~~nc~ as~uns~ ~ch~lor n~;:!:::s~~

am 1nceput sa spunem, astfel !neat §i poarta interioara sa sim-
bolizeze Biserica prin care suntem calauziti spre bucuriile
t . din afara curtea extenoara, ad1ca viata p
interioare, §i camerele, c~ntaretii, preotii, templul, altarul §i
jertfele sa fie In curtea situata In afara portii, dar, totu9i, nu in f:rc::ee~rice bine se face pentru a ajunge la binele care nu
afara Bisericii. Caci, daca cercetam cu o mai mare atentie, ~~~it. .
nimic nu ne 1mpiedica de la a interpreta poarta interioara, ,. . v ·t'l r se afla in curtea m-
5 Camarile de tezaur ale cantare) o . v t ..
dupa cum s-a spus, ca fiind Sfanta Biserica. Despre aceasta . v i in partea dm afara a por )1,
se spune acum: $i In partea din afara portii interioare ca-
11
terioara, ~arlee~1:1. ~~s~!~~v~~~;i{, care inca vietuiesc in trup
marile tezaurului ale cantaretilor, In curtea interioara" 6 • Sunt P entru.
ca a ., ., · . · " ·" fara bu-
t atat in sanul Sfintei Bisenc1, cat 91 m a .
muntor, sun . CV v ·1 tezaurulm ale
doua lucruri despre care se vorbe§te: poarta interioara ;;i, curiilor tainice ale vietii launtnce. a~an e v inimile
1n afara ei, o curte interioara, astfel meat aceasta curte sa fie, In
cantaretilor se afla ;;i in interior ;;ili~ eAxtteort1po~t~:~~~~irea lor
acela9i timp, §i exterioara §i interioara, exterioara fata de poarta . . " ta Dumnezeu m
sfmt1lor, care can . b. .. t deja inauntru, ;;i in ace-
§i interioara, dupa cum am spus 1nainte, fata de portile de-
spre care profetul vorbe§te In continuarea descrierii sale.
printr-o mare ard~ar; "a :u lfll, sunt ca aflandu-se in sanul
la;;i timp nu.s'.1n~ me.a m~u~tru pen ru ot ~a iubeasca puternic
4. Sfanta Biserica are, 1ntr-adevar, doua vieti: una pe care Sfintei Bis~nc1, e1 .d_:Ja _;ad mv ~~ ~e~lin ceea ce iubesc. A;;a-
o duce In timp, alta pe care o prime9te pentru ve9nicie; una inauntru v§l~ totu;;1, m~a :1u v~ in curtea interioara, dar in afara
prin care se ostene9te pe pamant, alta prin care este raspla- dar, camanle tezaur~ i:1 ~un . ra"vna c:i totodata sa nu
·· · v f de) a mauntru, pnn '"
tita In cer; una prin care aduna fapte vrednice de rasplata, portn, ca e1 sa ie . l d r a Ce sunt camarile
alta In care se bucura de rasplatile primite. Dar, §i In una, §i fie inca inauntru, prin reahzarea or ep m .
In cealalta viata, se aduce jertfa: aici, evident, jertfa poca-
intei §i acolo, jertfa laudei. Despre jertfa de aici se spune: 7 Ps. 50, 18.
8 Ps. 50, 21.
6 Iez. 40, 44.
9 Ps. 29, 13.
 ·......--~-----------------------··-·---·---·-··
538
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
tezaurului ale cantaretilor, daca nu ravna sfanta a I
iub ? A . ·. . , ce or care
esc. _ce§~I oamem pastreaza in mintealor invatiiturile
~~mn:z~:e§b :a pe ni§te bogatii pe care le pazesc c~ntand,
f~m~c~ e1 ~mpl_mesc poruncile lui Dumnezeu nu din teama
c~ d1~ _mbire §I,.., pentru ei, invataturile textului sfant devi~
cantan ~e lau~a, pe~tr~ ca ei intotdeauna le pun in lucrare
nu cu tr~stete, a cu ravna. Vreti sa ascultati inima unui drept,
~ came:a _a tezauri:lui a unui cantaret? ,,Cantate erau de mine
mdreptanle Tale, m locul pribegiei mele"10 N · d A
t" ·1 I · · um1m m rep-
an e m Dumnezeu inv"ataturile Sale care ne fac drepti d . . ,
su t 1· . A . ' aca
~ 11:1~ Imte. cestea ajung sa fie cantate de noi In locul
A
pn?eg1e1 noastre atunci cand, in calatoria vietii pamante§ti
mb1m aceste porunci §i le implinim din ravna" Iata" d '
I · I · · e ce ace-
:§1 ~sa ~1st face cunoscut iara§i despre camara de tezaur a
cantaretilor: ,,Mila §i judecata Ta voi canta Tie, Doamne"ll
6. Pacatosul trebuie sa cante mila Domnul . .
· b" •t . , 1 m, prm care sunt
IZ .av1 e pacate e, adica trebuie sa 0 faca CU bucurie §i CU na-
de!d~: Dar cine este atat de drept, !neat sa puna in fata ochilor
mmtu Judecata Lui ve§nica §i sa nu se cutremure .d f . . ,
sa · 1 ., . e nca,
"u ~~1 mu t, sa o Ia mamte, sa se grabeasca §i sa se bucure
A •
s~ vma l~ acea cercetare a unui Judecator atat de mare? Ori-
cme ar fI. a~~la, este mar~ pentru ca, daca deja canta mila
Domnulm §I JUdecata Lui, II iube§te cu toata puterea sufletului
pe Du~ezeul Atotputernic Care il izbave§te, cu mila, de pa-
cate, §I de aceea nu se teme de judecata Lui Ca . . b"
d ., A • .., c1 ,,1u irea
•
esavar§1ta alunga frica"12, dupa cum spune Apostolul loan
Acest om ~anta J~decata la care nu-i este teama sa intre:
Suflet.ul Im trebme sa fie camara de tezaur a cantaretilor
ca, ~rm bo~atiile milei pe care le prime§te, sa mearga ;esel
la o Judecata de care nu se mai teme. Sa vedem, daca sunteti
10 Ps. 118, 54.
11 Ps. 100,1.
12 I In 4, 18.
Omilia X 539
de acord, frati preaiubiti, camara tezaurului a unui alt can-,.
taret. $i el, poate, canta;Judecata. Ce spune, a§adar? ,,Ca eu
de-acum ma jertfesc §i vremea despartirii mele s-a apropiat.
Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savar§it, credinta
am pazit; de acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Dom-
nul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator" 13 . Con-
§tient de lucrarea sa, Pavel i§i aminte§te de lupta pe care a dus-o,
i§i aminte§te de credinta pe care a pazit-o, spune ca o co-
roana ii este pregatita la Judecata si nadajduie§te mai de-
graba sa-i fie data in schimb, in acea zi, decat sa-i fie daruita.
Se arata clar ca el canta Judecata la care dore§te sa ajunga.
De aceea, adauga: ,,$i nu numai mie, ci §i tuturor celor ce
au iubit aratarea Lui" 14 • Nimeni nu iube§te venirea unui jude-
cator, decat eel care §tie ca la judecata are 0 cauza dreapta.
Inimile celor care iub~sc venirea Judecatorului sunt, a§adar,
camari de tezaur ale cantaretilor, pentru ca, prin anticipa-
rea harului §i a vietii Ve§nice, prin puterea ravnei sfinte
canta judecata pe care o vor avea dreptii, cea de care se tern
toti cei nedrepti.
7. Iubirea voastra i§i aminte§te ca intr-o expunere ante-
rioara am spus ca prin poarta dinspre Orient este desem-
nata credinta, prin poarta dinspre Aquilon este desemnata
nadejdea, iar prin cea dinspre Austru, dragostea15• Aceste
camari ale tezaurului sunt mentionate ca aflandu-se intre
poarta dinspre Orient §i cea dinspre Aquilon §i ca dand spre
calea dinspre Austru, pentru ca inimile Sfintilor, situate intre
credinta §i nadejde, privesc spre calea dinspre Austru, in-
trucat se invapaiaza de focul dragostei sfinte. Se spune ca §i
poarta dinspre Orient este indreptata spre calea dinspre
13 II Tim. 4, 6-8.
14 II Tim. 4, 8.
15 A se vedea Cartea a II-a, Omilia 7, 13, p. 437 (n. ed.).
 540
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Aquilon, pentru ca, intr-adevar, toate pacatele ne sunt §terse
la botez prin credinta, dar totU§i cat timp traim Inca aid
chiar §i dupa asumarea credintei, ne abatem prea adese~
s~re pacate. Poarta dinspre Orient este indreptata spre calea
d~ns~re Aquilon, cand viata noastra, dupa primirea cre-
d1vn~e1,. amorte~te intr-o anumita masura in frigul gre§elii.
Caci cme este m stare, dupa primirea credintei sa traiasca
fara gre§eala, de vreme ce loan spune: ,,Daca ;i;em ca pacat
nu avem, ne amagim pe noi 1n§ine §i adevarul nu este 1ntru
'lf16? A '
nm . In acord cu cuvintele acestuia, Iacov zice: Pentru ca
11
toti gre§im in multe chipuri" 17 • Daca pacatele trecute sunt
iertate odata cu primirea credintei §i dupa aceea Inca se alu-
neca spre pacate, ce garantie a dreptatii vom avea, ce na-
dejde a vietii Ve§nice vom avea? Doar sa ridicam ochii mintii
spre calea dinspre Austru, cata vreme suntem Inca lnt;e
poarta dinspre Orient §i cea dinspre Aquilon astfel !neat
A I
arzand de dragostea sfanta, caldura iubirii sa ne izbaveasca
de Vina amortirii §i a lnghetarii. Se afla, a§adar, camari ale te-
zaurului vlntre poarta dinspre Orient §i cea dinspre Aquilon,
d~r, dupa cum s-a spus, fatadele lor sa fie orientate spre calea
d:ns~re A~stru c':' cei nascuti la lnceput prin credinta, §i
~azut1 ~upa aceea m pacate, sa fim lncrezatori prin nadejdea
m bunatatea Sa, sa ne exersam pe noi ill§ine In ardoarea dra-
gostei §i sa ne lndreptam ochii inimii acolo uncle suntem
aprinr;>i de flacarile iubirii.
8. S-ar mai putea ca prin poarta dinspre Aquilon sa fie
desemnate neamurile, prin poarta dinspre Austru sa fie de-
se~ata Iudeea, iar prin poarta dinspre Orient, fnsu§i Domnul.
Des1gur, _:iu pe n~d:e~t neamurile sunt simbolizate de Aquilon,,
pentru ca le-a stapamt prin amortirea frigului eel care a spus:
16 IIn 1, 8.
17 lac. 3, 2.
Omilia X 541
IIin muntele eel sfant al Testamentului voi pune sala§ul meu,
1n fundurile laturei Aquilonului" 18 • Prin poarta dinspre Austru,
cu indreptatire, se intelege Iudeea In care Parintii duhov-
nicer;>ti au clocotit de iubirea cereasca. Unul dintre ei spune:
,,intoarce, Doamne, robia noastra, cum intorci paraiele spre
Austru" 19 • Caci de§i Iudeea a avut un popor trupesc, in care
ea a lndurat, ca sa zic a§a, frigul Aquilonului, totu§i, prin sfintii
invatatori §i profeti ai ei, a fost arzatoare prin caldura dra-
gostei pentru Dumnezeu §i pentru aproapele. Poarta dinspre
Rasarit, nu pe nedrept, Il desemneaza pelnsu§i Domnul, de-
spre Care este scris: ,,Iata un om, numele Lui este Rasarit" 20 •
Despre El, Zaharia mai zice: Ne va cerceta Rasaritul eel de
11
Sus 21 • Sa se afle, a§adar, camari de tezaur ale cantaretiJor pe
latura portii dinspre Aquilon, pentru ca nu numai 1n ludeea
au fost aprinse duhovnice§te inimile Sfintilor, ci §i In mul-
I timea neamurilor convertite la Sfintele Taine ale credintei,
lnimile SfintiJor ard de iubirea patriei cere§ti, ravnesc la bu-
curiile ve§nice, suspina dupa comunitatea tuturor locuito-
rilor din cer; §i, totu§i, aceasta fervoare dobandita prin darul
Sfantului Duh are ca modele pe Parintii duhovnice§ti ai Si-
nagogii. De aceea, chiar situate pe latura dinspre Aquilon,
camarile tezaurului sunt orientate spre calea dinspre Austru.
Iata ca noi venim din neamuri, dar, prin faptul ca ne in-
calzim prin iubirea Sfantului Duh, noi privim spre Parintii
Iudeei, care ne ofera zi de zi, prin ceea ce ne spun, exem-
plele ravnei sfinte.
9. Oare nu era lnflacarat ca de caldura focului dinspre
Austru eel care spunea aceste cuvinte arzatoare: ,,in ce chip
18 Is. 14, 13.
19 Ps. 125, 4.
20 Zah. 6, 12; Cf Le. 1, 78.
21 Le. 1, 78.
 542
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia X 543

dore~te cerbul izvoare~e apelor, a§a Te dore§te sufletul meu dinspre Austru. Ce patimim noi pe care parintii no§tri sa nu fi
pe Tme, Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu d D lndurat altadata din iubire pentru Domnul?
eel viu. Ad .. . . e umnezeul
~,. . v .can AVO! vem §1 ma voi arata fetei lui Dumnezeu"227
I

d I iar;;1: ,:C:nta-voi §i voi merge, cu pricepere, 1n cale far~ 11. Trebuie retinuta precizarea ca intre poarta dinspre
e pr ana, cand vei veni la mine"23 Fusese ·. d Austru §i cea dinspre Aquilon se afla poarta dinspre Orient,
i eel · · aprms e acest foe
§ care z1cea: "Acum, sloboze§te pe robul Tavu D pentru ca Domnul §i Mantuitorul nostru S-a nascut din ran-
dupa A 1 TV A · , oamne
. cuvantu au, m pace, ca ochii mei au vazut maAn~ dul poporului iudeu §i ab.ia dupa aceea a atras la credinta Sa
tu1rea Ta" 24 F · d v · Biserica din randul neamurilor. El a aparut ca lntre poarta
. un ca vemm, a§adar, din neamuri, dar fiindca
na: ~rt~p~nlemd ca modele de iubire dumnezeiasca pe Sfinti1'
P
dinspre Austru §i cea dinspre Aquilon, fiindca din aceea a venit
rm I ai u eei · - . · · §i pe aceasta a lntors-o in slujba Sa. De aceea se spune cu
canta, fl v vn?I suntem ca nl§te camari de tezaur ale
I

d. re) or, ~aman de pe latura portii care da spre calea
~nspre AAqmlon, dar ne pastram fa ta intoarsa spre calea
d mspre ustru.
v ~O: Mai trebuie cercetat §i de ce se precizeaza ca aceste
cama:1 ale tezaurului se afla intre poarta dinspre Aqu ·1
cea dm~pre Orient: dupa fntruparea Domnului, mul~i:~~
n:a1:1u~1lor ~ v~nit la credinta §i, intre aceste popoare ~ cre-
dmc10§Ilor, mbmd din tot sufletul tainele IAntrupav .. D
n I · · · ·1 rn om-
:1 ~~v m;m1 e. celor care sunt indragostiti se inalta. A§adar
s~ ~: ~I e e, sfmtele camari ale tezaurului, poarta dinspre Ra'
san, e ~Aparte, §.i poarta dinspre Aquilon, de cealalta art~
pentru ca mtre Tamele Mantuitorului lor p 1 p v
i . . , e care e urmeaza
: .r~~pe~t~v rob1~ trupului pe care o rabda in interiorul Sfin~
. e~. ISenci, n:u!t1 oameni 1nainteaza spre Dumnezeu printr-o
~~ ~~ p~t~m1ca, cresc 1:1 virtup, a§teapta venirea Judecatorului
§ IC §I, mtre ceea ce mbesc §i ceea ce rabd v . v vA
· t A . v a, e1 pastreaza m
mm e ca m nI§te camari ale tezaurului/ bogavt1'1'le duh . .
CV ·A . ovmce§b
in~c1 ~tr~ Tai~:le pe care le iubesc §i anumite ispite pe care I~
ura, e1 nu s abesc, pentru ca 1ndreapta fetele lor spre calea
22 p s. 41, 2-3.
23 p 25
s. 100, 1-2.
24 L c. 2, 29-30.
lndreptatire ca poarta dinspre Orient da spre calea dinspre
Aquilon, pentru ca Domnul nascut In Sinagoga S-a des-
partit de aceasta §i a adunat multimea neamurilor. Trebuie
observat §i faptul ca, atunci cand se spune despre camarile te-
zaurului: "$i fatada lor era orientata spre calea dinspre Aus-
. tru"25, a adaugat,, cea una singura", ca sa mtelegem, evident,
ca nu este o alta cale catre patria cereasca pentru noi, care
venim din neamuri, §i o alta cale pentru vechii Parinti care
au trait in Iudeea, ci este una §i aceea§i cale §i pentru noi §i
pentru ei, cale care ne calauze§te pe toti la bucuriile ve~nice
despre care ni se spune prin Evanghelie: ,,Eu sunt Calea, Ade-
varul §i Viata" 26 . Despre aceasta cale psalmistul zice: ,,Ca sa
cunoa§tem pe pamant calea Ta, in toate neamurile mantu-
irea Ta" 27 • Cuvantul ,,Iisus" din ebraica se traduce In latina,
,,mantuitor". A§adar, o cale se face cunoscuta pe pamant,
pentru ca Iisus, Dumnezeu inainte de veacuri §i facut om la
sfar§itul veacurilor, S-a aratat neamurilor. Este, a§adar, o sin-
gura cale §i pentru cei care vin de la Austru, §i pentru cei
care privesc spre El dinspre partea de la Aquilon, pentru ca
Domnul §i Mantuitorul nostru, odata lndepartata frica de
Iez. 40, 44.
26 In 14, 6.
27 Ps. 66, 2.

544 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
pedeapsa, a devenit pentru ale;;ii dintre iudei ;;i ale§ii dintre
neamuri cale a iubirii catre Tatal ;;i ajutor pentru a ajunge
la EL Urmeaza: ,,$i a zis catre mine: aici este o camara ate-
zaurului care da spre calea dinspre Austru, a preotilor care
vegheaza la paza templului" 28 • $i imediat adauga: ,,Apoi, o ca-
mara a tezaurului care da spre calea dinspre Aquilon, va fi
a preotilor care slujesc in altar" 29 •
12. Referitor la aceste cuvinte ale profetului trebuie, mai
intai, sa ne intrebam: care sunt preotii mai mari din punct
de vedere ierarhic, cei care vegheaza pentru paza templului
sau cei care slujesc in altar? Dar pentru ca putin mai incolo
se precizeaza: ,,Altarul se afla in fata templului" 30, se arata
clar ca preotii pe o treapta ierarhica mai inalta erau cei care ve-
gheau pentru paza Templului, pentru ca ei, de buna seama,
slujeau in altarul care era inauntrul Templului. De asemenea,
trebuie sa ne intrebam: cine sunt preotii care pazesc templul
;;i cine sunt cei care sunt mentionati ca slujesc in altar? inva-
tatorul neamurilor, scriind credincio;;ilor, zice: ,,Sfant este
templul lui Dumnezeu, care sunteti voi" 31 • A;;adar, cine sunt
preotii care pazesc templul lui Dumnezeu, daca nu cei care,
rugandu-se, propovaduind, priveghind la treburile duhov-
nice;;ti, apara Sfanta Biserica de atacurile duhurilor rele, de
sfaturile celor rai, de gre;;elile ereticilor? Nu fusese pazitor
al templului eel care, enumerand chinurile suferintelor sale
A >
zice: ,,In osteneala ;;i in truda, in privegheri adeseori, in foame
§i in sete, in posturi de multe ori, in frig §i in lipsa de haine" 32 •
$i indata adauga: ,,Pe langa cele dinafara, ceea ce ma impresoara
28 Iez. 40, 45.
29 Iez. 40, 46.
30 Iez. 40, 46.
31 I Cor. 3, 17.
32 II Cor. 11, 27.
545
Omilia X
in toate zilele este grija de toate Bisericile"33 • Gandiµ-va, va rog,
cu cata grija a vegheat acest aparator al templului! Iata ca
el indura suferinte fara seaman, dar acorda altora atentia
deplina a inimii sale. Care virtute _este mai mar~, va in~re~~
sa te gande;;ti la folosul aproapelm sau la propna sufermta.
Cine ar putea sa aprecieze cum se cuvine? Cine ar putea sa
judece cum se cuvine? Else chinuie, pl~nge, este vin~ometa~,
este insetat, sufera de frig, poste§te, pnvegheaza §1, totu;;1,
veghind, are permanent in minte grija pe care trebuie s-o poart~
tuturor Bisericilor. Iata, un paznic foarte iscusit al templulm,
ne este dat ca exemplu. Sa-1 urmeze cine poate! A indura
situatiile potrivnice pentru adevar, a face pentru aproapele
tau tot binele posibil, a veghea cu grija asupra sufletelor, ca
nu cumva vreunul sa cada in rea-credinta, ca nu cumva
altul sa cada in trufie, ca nu cumva altul sa cada in hotie
sau in necuratie, a-i cerceta ;;i a-i infrana, aceasta inseamna
a pazi templul lui Dumnezeu, adica Sfanta Biserica.
13. Sunt insa preoti pe o treapta inferioara, care vegheaz~
la slujirea altarului, adica cei care, spre a-i ajuta pe preot~1
mai mari, cerceteaza patrunzator pacatele celor care au gre;;1t
§i indreapta viata celor trupe§ti §i pentru aceasta ii aduc ~a~a
acolo, incat, prin lacrimile pocaintei, sa le aprinda, ca sa z1c
a§a, trupul spre jertfa, trup pe care mai inainte il lasasera sa
traiasca in pacat. Caci cei care sunt pu§i in f~untea Sfint~lor
I Biserici, nu pot sa faca totul prin ei in§i;>i. In timp ce ~1 ~e
ocupa de cercetari duhovnice§ti, daca se savar§esc rele §1 ~a­
cate trupe§ti, le incredinteaza altora pentru a 1,: cerceta ~1 ~
le indrepta. De vreme ce viata trupeasca este mdreptata §1
se ajunge, din partea celor care sporesc, pana la r~vna infra:
narii §i a rugaciunii, prin ace;;tia trupul deja se apnnde, ca s~
zic a§a, ca pe un altar, incat sa raspandeasca in fata Domnulm
33 II Cor. 11, 28.

546 Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
Atotputernic mirosul jertfei de acolo de uncle mai inainte nu-I
era pe plac din cauza gregelii.
14. Dar in aceasta situatie se ridica o intrebare. Daca mai
inainte s-a spus ca acele camari ale tezaurului au fatada in-
dreptata spre calea dinspre Austru, de ce se spune acum ca
o camara a tezaurului care da spre calea dinspre Austru este
a preotilor care vegheaza pentru paza templului, iar o alta ca-
mara a tezaurului care da spre calea dinspre Aquilon este a
preotilor care slujesc la altar? Daca §i una §i cealalta aveau
fatadele orientate spre calea dinspre Austru, de ce acum se
spune ca una dadea in calea dinspre Austru, §i alta spre calea
dinspre Aquilon? Prin aceste cuvinte, noi cunoa§tem urma-
toarele: camara tezaurului care era a preotilor care vegheaza
pentru paza Templului era situata astfel incat sa dea numai
spre calea dinspre Austru, iar camera tezaurului care era a
preotilor care se ocupau cu slujirea altarului era plasata in
curte astfel meat sa aiba vedere §i spre calea dinspre Austru,
§i spre cea dinspre Aquilon. La fel ca §i camara tezaurului a
preotilor care vegheau pentru paza Templului, camara tezau-
rului celor ce se ocupau cu slujirea altarului dadea §i spre
calea dinspre Austru, §i totu§i, spre deosebire de camara te-
zaurului acelor preoti, camara tezaurului a preotilor care
se ocupau cu slujirea altarului avea vedere §i spre Aquilon.
Ce inseamna aceasta, frati preaiubiti? Ce realitate tainica
putem intui in aceste cuvinte, daca nu ceea ce un ascultator
duhovnicesc deja intelege, urmand cele spuse mai inainte:
preotii din treapta superioara, care vegheau pentru paza tem-
plului, privesc doar calea dinspre Austru, pentru ca, ocupati
numai cu cercetari duhovnice§ti, ei i§i indreapta mtotdeauna
toata atentia spre ceea ce tine de iubirea pentru Dumnezeu.
Dar preotii din treapta ierarhica inferioara, care au mtaietate
in cercetarea pacatelor eel or care au gregit, privesc inapoi spre
calea dinspre Aquilon, ca sa vada in sufletul pacatogilor cat
547
Omilia X
de tare i-a amortit frigul §i, intorcandu-i p.rin vcuvi~te .mus-
tratoare pana Ia suspinul pocaintei, sale apnnda, ca sa z1c a~a,
trupurile pe altarul Domnului. Sa pr~v~asca, ~§advar, acegtla,
impreuna cu preotii din treapta ierarh1ca ~upeno~ra spre calea
dinspre Austru, pentru ca, in ceea ce-i pnve§te, ei ard de focul
dragostei §i sunt aprin§i de flacarile iubirii pentru Dumneze~.
Dar fiindca ei indreapta adesea pacatele celor care au gre§1t,
i§i i~dreapta privirea §i spre calea di~spre Aq~ilon. D~.~pr~
ambele trepte ale preotilor se adauga: 11 Ace§tl.a sunt fm Im
Tadoc, singurii dintre fiii lui Levi, care se aprop1e de Domnul
ca sa-1 slujeasca" 34 •
15. Tadoc", in latina, inseamna 11 drept". Dar cine este
/1
drept, d~ca nu Cel caruia I se spune: "Drept e§ti, D~amne~
§i dreapta este judecata Ta" 35 ? Cine sunt fiii drep~i, daca nu ce1
despre care este scris : 11 $i celor care au crezut m El le-a dat
putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu" 36? Levi insa se vtraduce
prin 11 rezervat". Cine a fost rezervat de D~m~~l, daca nu po-
porul credincios, care prin Ta.inele ~re~mte1 a f?st a§eza:
deoparte de cei necredincio§1? Toti ce1 care ~e ~~d_reapta
staruitor spre activitatile duhovnice§ti sunt, d~ci,. fn ai dre~­
tatii. Fiind pu§i deoparte dintre fiii poporulm, ei se ~pr.op1e
de Domnul ca sa-I slujeasca, pentru ca ei sunt aleg1 dmtr~
cei cu adevarat credincio§i, ca sa vina in slujba Atotputem1~
cului Dumnezeu §i sa cerceteze cu atentie realitatile cere§h
pentru a invata poporul.
16. Dar trebuie sa cercetam cu atentie cine sunt cei care-I
slujesc Domnului. Nu toti cei care cites~, nu toti. ~are pro~
povaduiesc, nu toti care-§i dau bununle proprn, nu tot1
34 Iez. 40, 46.
35 Ps. 118, 137.
36 In l, 12.
37 Evident se refera la Taina Botezului (n. ed.).
~------------------------------- .----~------------------------- --
548 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
care~§i biciuiesc trupul prin infranare slujesc Domnului.
Caci ce~ care, citind §i propovaduind, cauta propria slava, cei
care, <land ceea ce au §i mortificandu-§i trupul prin infra-
nare, doresc sa prim;asca laude de la oameni, ace§tia i§i slujesc
lor, n~ Domnului. Impotriva acestora, Domnul spune prin
psalmist: ,,Cel ce umbla pe cale fara de prihana, acela Imi
slujea" 38 • Are calea patata cine in buna lucrare, pe care o face,
pune mai presus in ochii sai rasplata slavei de§arte, cine cauta
sa dobandeasca rasplata 1n aceasta lume §i pangare§te 1n fata lui
Dumnezeu frumusetea bil.nei lucrari cu necuratia unei intentii
p~cat?~se. De pild~ poate un om, inflacarat de.ravna drept~i­
v1etmn, pu~e s~av11a pacatelor celor faradelege; daca totu§i
acesta este 1mpms spre acestea nu de iubirea pentru Dum-
nezeul At?tputernic, ci de zelul personal, lui i§i sluje§te, §i nu
D?mnulm. Alt om, ca nu cumva sa para aspru, tolereaza cu
blandete multe care se savar§eSC cu rautate. A§adar acesta
:iinvdcva "refuz~ sa ~e arate sever pentru Dumnezeu, pri~
mcapatanarea m blandetea sa, lui i§i sluje§te, §i nu Domnului.
A§adar, fie ca ne grabim spre slujirea Cuvantului, fie ca sun-
tem genero§i cu bunurile noastre fata de cei 1n nevoie fie ca
v ,... • I
~e st~pCU:rm :mpul pi:m 1nfranare, fie ca ne aprindem prin zel,
fie ca prm rabdare a1ungem sa toleram uneori cu blandete
fapte rele - trebuie ca noi mai maite de toate sa ne examina~
cu cea mai mare atenpe intenpa noastra, purtand de grija ca
toate cele pe care le savar§im sa le facem nu din ravna pentru
~lava noastra, ci din ravna pentru Dumnzeu, ca nu cumva
m ceea ce facem sa slujim mai degraba noua decat Domnului.
Nu Domnului, ci lor i§i slujeau cei despre care Pavel zicea:
,,Top cauta ale lor, nu ale lui Iisus Hristos" 39 • Acela§i Pavel, im-
~reuna cu fratii ale§i, se grabeau sa slujeasca, §i traind §i mu-
rmd, nu lor m§i§i, ci Domnului: ,,Nimeni dintre noi nu traie,§te
38 Ps. 100, 8.
39 p·1·
l lp. 2 21. I
.... -- - --------------
549
Omilia X
pentru sine §i nimeni nu moare pentru sine. Caci daca traim,
pentru Domnul traim, §i daca murim, ai Domnului suntem"40 •
A§adar, sfintii nicinu traiesc, nici nu mor pentru ei. Nu tra-
iesc pentru ei, pentru ca, prin tot ceea ce fac, inseteaza dupa
ca§tiguri duhovnice§ti §i, rugandu-se, propovaduind, staruind
in lucrarea 'sfanta, ei doresc sa mareasca numarul cetatenilor
patriei cere§ti. Nu mor deloc pentru ei, pentru ca in fata oa-
menilor, prin moartea lor 11 slavesc pe Dumnezeu la Care se
grabesc sa ajunga chiar murind. Sa ne gandim, a§adar, in ce
prive§te moartea sfinplor, nu la cata ocara la adresa lor a venit
din partea necredinciO§ilOr, ci la cat de mult a sporit lauda
pentru Domnul in inima credincio§ilor. Daca ei ar fi cautat
lauda pentru ei, de buna seama s-ar fi temut sa indure atatea
ocari in moarte. Dar nimeni dintre noi nu traie§te pentru sine
§i nimeni nu moare pentru sine, pentru ca ei nu au cautat
slava proprie nici traind, nici murind. Sa vedem daca a murit
pentru sine primul pastor al Bisericii, care nu a trait pentru sine.
Sa-1 intrebam pe loan, tovara§ul lui, §i sane spuna marturia
Domnului referitoare la moartea acestui pastor: ,,Iar aceasta
a zis-o, insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dum-
nezeu"41. A§adar, nu a murit pentru sine eel care L-a prea-
slavit pe Dumnezeu in moarte. Sa invatam, deci, fratii mei,
sa examinam printr-o cercetare atenta intenpa noastra in tot
ce facem §i sa nu cautam avantajele noastre, daca vrem sa slu-
jim Dumnezeului Atotputernic. Dar, de vreme ce am spus ca
fiii lui Tadoc au £ost pu§i deoparte din randul poporului cre-
dincios pentru slujirea Dumnezeului Atotputernic, oare in
acela§i popor nu sunt multi care sa fie gasiti ca traind desa-
var§it dupa poruncile lui Dumnezeu? Fara indoiala, sunt,
cad se adauga: ,,$i a masurat curtea, in lungime de o suta de
coti §i in latime de o suta de coti, in patru colturi" 42 .
40 Rom. 14, 7-8.
41 In 21, 19.
42 Iez. 40, 47.
 550
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
17. Deja am spus adesea ca prin lungime este desem-
nata indelunga rabdare a nadejdii, iar prin Ia.time, marimea
dragostei 43 • Numarul o suta, la care se ajunge inmultind nu-
marul zece cu zece, s-a spus lnainte ca desemneaza,culmea
desavar9irii 44 , Ce simbolizeaza atunci curtea edificiului du-
hovnicesc, daca nu numarul mare al popoarelor credincioase?
Or, lungimea indelungii rabdari §i Iargimea iubirii nu sunt
za~amic~ Invinimile credincio9ilor, cad ele lucreaza tot ce pot
prm credmta. De aceea s.e spune prin Pavel: ,,Caci in Hristos
Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea im-
prejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire" 45 • A§adar,
daca in viata credincio9ilor, dupa masura proprie a fiecaruia
indelunga rabdare a nadejdii este desavar9ita, Iargimea iubirii
este desavar9ita, certitudinea in credinta este desavar§ita, ravna
pentru buna lucrare este desavar9ita, curtea templului are
o.s~ta de cvoti pe fiecare latura 46 • Or, in masura unui patrat,
mc1 ~ latt;ra. nu este mai mare sau mai mica, ci toate cele patru
latt:n se mtmd pe un spatiu egal, pentru ca aceste patru vir-
tut1, des?re care am vorbit, adica credinta, nadejdea, dra-
gostea §I lucrarea, le gasim In mod egal In noi In§ine cata
vreme traim 1n aceasta viata. Insa de aceea se spune ca dragostea
este.mai mare decat nadejdea §i credinta47, pentru ca, dupa ce
se a1~nge la vederea Creatorului nostru, chiar §i nadejdea §i
credmta tree, dar dragostea ramane. Caci acum, cu cat credem
mai mult, cu atat iubim mai mult, §i cu cat iubim mai mult
cu atat indraznim mai mult sa nadajduim. Despre credint~
§i ravna in lucrare Apostolul loan spune: ,,Cel ce zice ~a
:: Ase vedea Cartea a II-a, Omilia 3, 11, p. 336; 8, 11, p. 460; 9, 9; p. 483.
45 Ase vedea Cartea a II-a, Omilia 6, 16, p. 414; 7 11; p. 435.
Gal. 5, 6.
1
46
Simbolul patratului este evocat §i in Cartea a II-a Omilia 9 5·
P• 478, I I I
47 I Cor. 13, 13.
Omilia X 551
L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le-a pazit,
este mincinos" 48 • De buna seama, cunoa9terea lui Dumnezeu
se raporteaza la credinta, iar pazirea poruncilor, la lucrare.
Cand puterea, timpul §i locul pentru a lucra exista, un om
lucreaza in masura in care Il cunoa9te pe Dumnezeu §i arata
ca Il cunoa9te pe Dumnezeu in masura 1n care lucreaza binele
pentru Dumnezeu. A9adar, virtutile poporului credincios
se masoara printr-un patrat, fiindca orice credincios, care tra-
ie9te in practicarea vietii active, crede in masura in care nadaj-
d uie9te, iube9te §i lucreaza; nadajduie9te in masura in care
crede, lucreaza §i iube9te; iube9te in masura in care crede,
nadajduie9te §i lucreaza; lucreaza in masura in care crede,
iube9te 9i nadajduie9te. Astfel, pentru ca in randul poporului
din Sfanta Biserica sunt multi oameni putemici prin credinta,
indelung rabdatori prin nadejde, largi la suflet prin dragoste
§i eficienti prin lucrare, curtea templului masoara cate 0 suta
de coti pe cele patru laturi.
18. Ca sa spunem cate ceva despre virtutile lor, observam
ca adesea unii dintre ei sunt prudenti prin intelegere, puter-
nici 1n situatii potrivnice, drepti 1n lucrare, cumpatati 1n placeri
§i moderati intotdeauna in zelul lor prin masura discerna-
mantului. De vreme ce au prudenta, forta, dreptate §i cum-
patare, sau, dupa cum unora le place sa le enumere, prudenta,
cumpatare, forta §i dreptate, ace9tia au masura curtii duhov-
nice9ti in patrat. Iata, a9adar, ca aceste virtuti, pe care le au oa-
menii buni §i credincio9i, formeaza un patrat, a9a cum am spus,
astfel !neat o masura sa nu o depa9easca pe cealalta. De buna
seama, prudenta este importanta; dar, daca este mai putin
cumpatata in ceea ce prive9te placerile, este mai putin pu-
ternica in primejdii, mai putin dreapta in lucrare §i, bine-
mteles, este mai putin prudenta. Cumpatarea este importanta;
48 In 2, 4.
 552
Omilii Ia Profetul Iezechiel. Cartea a II-a
dar, dad lntelege mai putin Ince sa fie cumpatata, daca poate
sa fad fata mai putin situatiilor potrivnice prin forta sa §i
se descurajeaza prin frica, dad prin graba sa se napuste§te
uneori spre actiuni nedrepte, este mai putin cumpatata. Forta
este importanta; dar, daca lntelege mai putin ce fapte bune
sa pazeasca, dror rele sa se opuna, dad se retine mai putin
de la pofta placerii §i se lasa biruita de desfatare, daca se ocupa
mai putin de faptele dreptatii §i se lasa dominata uneori de
nedreptate, este mai putin puternica. Dreptatea este impor-
tanta; dar, daca disceme mai putin decat trebuie lntre actele
drepte §i cele nedrepte, daca l§i retine mai putin inima de la
desfatarea lumeasca, daca se intare§te mai putin in situa-
tiile potrivnice, este mai putin dreapta. A§adar, viata credin-
cio§ilor desavar§iti se masoara printr-un patrat §i 0 la~ra a curtii
duhovnice§ti masoara atat cat masoara fiecare latura ln part~,
pentru ca fiecare credincios desavar§it este prudent In masura
In care este cumpatat, puternic §i drept, este cumpatat In ma-
sura In care este prudent, puternic §i drept, este puternic In
masura In care este prudent, cumpatat §i drept, este drept
In masura 1n care este lntelept, cumpatat §i puternic. Totu§i,
printre credincio§i sunt foarte multi care Inca traiesc trupe§te.
Cei care poate nu cunosc Iiterele §i nu pot sa citeasca invata-
turile lui Dumnezeu, cu siguranta vad In viata multor c;e-
dincio§i exemplele pe care sa le imite. Iata ca 1n Biserica rasuna
glasurile Sfintei Evanghelii §i ale Apostolilor; iata ca exem-
ple~e celor care traiesc cum trebuie sunt zi de zi puse in fata
ochilor oamenilor. Ei n-ar putea spune spre dezvinovatirea lor:
Nu am vazut ce ar fi trebuit sa imitam. De aceea, se adauga:
11$i un altar lnaitea fatadei templului" 49•
19. Ce simbolizeaza templul, daca nu poporul credincios?
Caci a§a se spune ucenicilor prin Apostolul Pavel: 11 Sfant este
49 Iez. 40, 47.
553
Omilia X
templul lui Dumnezeu, care sunteti voi" 50 • Ce reprezinta al-
tarul lui Dumnezeu, daca nu sufletul celor care traiesc binele?
Amintindu-§i pacatele, ace§tia spala cu lacrimi petele lor,
i§i mortifica trupul prin lnfranare, nu se lasa atra§i in nic~ o ~c:
tivitate lumeasca, dau saracilor ceea ce au §i nu poftesc sa aiba
ceea ce nu au. Inima acestora, prin urmare, este numita, pe buna
dreptate, altar al lui Dumnezeu unde, din triste~ea c~intei,
arde un foe §i mistuie trupul. Oare astfel de oameru, frap. prea-
iubi ti nu vedem noi In fiecare zi, In randul acestui popor
cred,i~cios, ca §i in curtea templului? Nu este viata lor pusa
nelncetat lnaintea ochilor no§tri ca exemplu? A§adar, un altar
este inaintea fatadei templului, cand multi oameni se afla sub
privirea Sfintei Biserici, §i ace§tia i§i an:.int~sc ?e Judecata
ve§nica §i se ofera pe ei ln§i§i, zi de zi, ca 1ertfa Im D~~n~zeu
prin tanguirea pocaintei. Dupa cu1:1A s-a ~pus n;ai mamte,
ace§tia l§i pedepsesc trupurile, ca sa implmeasca ceea ce .se
spune prin invatatorul neamurilor: "Sa lnfatii?ati trupunle
voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Du~e-:,eu" 51 •
Evident, un animal este omorat ca sa fie oferit ca Jertfa. Dar
jertfa vie este trupul 1n suferinta pentru Du~ne-:,:u. Se spune
despre trup ca este §i jertfa, §i vie, pentru ca traie§te p~ntru
virtuti, dar este mort pentru patimi. Este jertfa, pentr~ ~a este
deja mort pentru aceasta lume 1n ce prive§te faptelevpa.catoase,
insa este vie, pentru ca din toate puterile lucreaza bmele.
20. Dar pentru ca prin cuvantul "altar" ex~un:re~ s-a
orientat spre flacara pocaintei, socotesc necesar sa arat d1ver-
sitatea de forme pe care o poate avea aceasta pocainta. Caci al:a
este pocainta care se na§te din frica §i alta care se na§t~ dm
iubire, pentru ca una este sa fugi de chinuri §i ~lta ves:e s~ do-
re§ti rasplati. De aceea, prin Lege, s-a porunc1t sa fie £acute
50 I Cor. 3, 17.
51 Rom. 12, L
 554
Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia X 555
doua altare in Cortul Sfant u I " . .
terior, unul in curte, altuI in_ ~~a m ~xtenor: iar altuI in in- in timp ce sunt aprinse prin mari virtuti de iubire pentru
acoperit cu bronz altul . " chivotulm, unul care era Dumnezeu, prin aceasta ravna sfanta ard pentru Cel pe Care
, care era 1mbrv t"
de bronz sunt arse trupu ·1 . aca m aur. Pe altarul nu pot Inca sa-L vada cu chipul dezvaluit. Intre chivot §i
aromele52 c " v n e,. iar pe alta ruI d e aur sunt arse altar este, intr-adevar, un val, pentru ca ceea ce ne desparte
. e mseamna frati prea. b. . f
arse trupurile, iar inau~tru ~ro 1U 1t1, vaptul ca afara sunt inca de vederea lui Dumnezeu, obstacolul stricaciunii noastre,
dem zi de zi, pentru ca sunt d ~ele, ~aca ~u ceea ce noi ve- nu este indepartat. Dar, cata vreme suntem in fata valului,
plang inca din teama iar It~~~ .fel~n ~e cainta, astfel ca unii trebuie sa ardem la flacara iubirii ca tamaia pe jar. Dar, prin
Caci multi amintind, . : )I m mb1re sufera cu lacrimi? lacrimile pocaintei, nu trebuie sa cautam nimic pamantesc,
nurile vei;ice se zdroub-;s1cpa.cdatel~ lor, fiindca se tern de chi- nimic trecator. Sane fie de ajuns doar Insu§i Acela care le-a
, c: z1 e z1 cu I · · Pl" facut pe toate. Prin ravna, sa transcendem toate, ca sa ne adu-
care le-au facut c::i ard " c I v. acnm1. ang relele pe
" ~ m iocu pocamte · f ·1
starnire inca sufera in . . I . I pa im1 e de a caror nam sufletul in Cel Unu. Aprin§i nu de teama chinurilor,
tarul de bronz pe car ~a or. ~e sunt ace§tia, daca nu al- nici de amintirea pacatelor, ci de flacara iubirii, sa ardem,
faptul ca s-au Ia.sat at::~ "1 trlupu:Il.e, pentru ca ei plang inca in lacrimi, impreuna cu mireasma vfrtutilor.
~ n ucran trupe§ti?

. ~1. Altii, dimpotriva, eliberati de . . . 22. Aceasta rugaciune a celor ale§i a fost prevazuta mult
de1a m siguranta dupa pl" " d. I pahmlle trupe§h sau inainte, de vreme ce in lauda logodnicei se spunea: ,,Cine-i cea
. .. .
bIru • ans m e ungat a d d fl v . care se ridica in pustie ca un firi§or de furn din miresmele
prm Iacrimile pocv· t . " , r e acara iu-
l v. am.e1, pun m fata och'l . . .. v de smima, de tamaie §i ale tuturor pulberilor unui vanzator
p aple patriei cerec::ti c::i .. d . v . • I or m1m11 ras-
~ ~ ]In mesc sa fie de1 ·a · t v ..
Sus. Lungnn·ea ca.Iaton· . I I pnn re cetatenn de de parfumuri" 55 ? Sfanta Biserica a celor ale§i, cand cu iubire
ei or e apare ca 0 v b'
sa vada Regele "1n fru aspra ro Ie. Ei doresc arzatoare se inalta deasupra acestei lumi prin sfintele ruga-
musetea sas3 · "
zi de zi dm' i'ub'
ire pentru El Ce
. §I nu mceteaza sa planga
. ciuni, se ridica in pustia pe care a parasit-o. In ce mod se ridica,
de aur, ei in a caror in1·mv . d sunt ace§ha, daca nu altarul textul arata imediat: ,,Ca un firi§or de furn din miresme" 56 •
a ar aromele d' v · ·
Se spune cu indre tatire , a ica v1rtutlle lor? Fumul se na§te din tamaie, dupa cum se spune prin psalmist:
'
u;
valului chivofuluf S£"detspSrefi acest altar ca este situat in fata
an a ntelor De · ch' · -
,,Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta" 57 •
tamentului a devenit pentru . EI " . . s1gur, ivotul Tes- Fumul, de obicei, face sa curga lacrimi. Fumul din miresme,
s-a scris· Intru c n01 InSU§l despre Care §tim ca a§adar, este rugaciunea pocaintei, nascuta din puterea iubirii.
·" are sunt ascuns t . . ..
ciunii §i ale cuno§tintei"s4 Ch' ~ ~ate v1stier11Ie intelep- Aceasta rugaciune este numita ,Jiri§or de furn", pentru ca,
a vfilului este Mantu .t· I . iv~tu dm partea de dinauntru de vreme ce ea cauta numai bunataµIe cere§ti, urea drept in
I oru nostru m cer Alt Id
se arde tamaie in fa ta val I . : . ~ e aur, pe care SUS, astfe} meat sa nu se intoarca deloc pentru a cere bunuri pa-
. . u UI, sunt m1mlle Sfintilor . , care, mante§ti §i trecatoare. Trebuie retinut ca nu este denumita
:: Cf le~;. 39, 37-39; 40, 5; 40, 24-25
Cf Is. 33, 17. . 55 Cant. 3, 6.
54 Col. 2, 3. 56 Cant. 3, 6.
57 Ps. 140, 2.
 557
556 Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a Omilia X
" · ·· ·fl utul
entru ca harfa mea a ajuns instrument al tan~1rn §1 a v
I/fir", ci 11firi§Of11, pentru ca in focul pocaintei puterea iubirii p
II 1 1 bocitoarelor1160. Ochiul inimii nu mm vegheaza la
este de o a§a delicatete, !neat nu poate fi sesizata nici macar meu g asu v . .tu- -a sufletul meu de su-
de sufletul care, inundat de lumina, merita s-o aiba. cercetarea tainelor, pentru ca ,,1stov1 ·
s
· f
v fl
1vcuta su e-
v e"61 Lectura textului este deJa ma1 pu ,in p a 1
23. Cu indreptatire se spune: de smirna §i tamaie
11
11
•
pt alra~me~ ca am uitat sa-mi mananc painea mea de glas~.
UUl '" v v• v msa-1
Tamaia este dupa Lege arsa spre jertfa Domnului. Cu smirna . 1 . 62 Celui caruia nu-i place sa traiasca, cu
suspmu m meu . . . 1 Sf t .
se imbalsameaza trupurile dupa moarte, ca sa nu fie mancate mai laca sa vorbeasca despre lntelesurile tam1ce ave v .m el
de viermi. Aduc jertfa de smirna §i tamaie cei care-§i strunesc Scri;uri? Iar eu, care sunt silit zi de zi sa b~a~ a~ar~ci~ne~
trupul, ca nu cumva sa fie stapaniti de patimile stricaciunii, " utea sa beau un vin duke? Ce mai ramane ma ara
§i ard jertfa cu bun mirqs a iubirii lor in fata Domnului §i se cdand ad§ p multumiri cu lacrimi in mijlocul incerdiri~or pe. care
e a a uce , . 7 Cv · I §l Cel
arata pe ei in§i§i lui Dumnezeu in sfinte virtuti. De aceea, le induram din cauza faradelegilor noa:tre ·. ac1 n:~ f ..
se §i adauga: 11$i ale tuturor pulberilor unui vanzator de par- care ne-a creat S-a facut pentru noi Tata prm d~hu m ie:~~
fumuri1158. Pulberea vanzatorului de parfumuri este virtutea Pe care ni 1-a dat . $i "uneorivIi·1hrane§tetrupe fii cu.pame, a~te~n.1~
celui care lucreaza binele. Trebuie retinut ca virtutile celor ca prm duren, ran1n
indreapta cu biciul mcercan or, pen , . . v
care lucreaza binele sunt numite nu balsamuri, ci pulberi. . v plati El ii invata pentru a primi mo§temrea ~e§~ica.
Atunci cand lucram binele, oferim balsamuri. Dar cand re- §1 ra~ , ., re . Domnului nostru Atotputermc hsus
Slava prm urma v T vl "
Hrist~s, Care traie§te §i imparate§t: impr.~una. cu ~ta {nm
I

consideram binele pe care 1-am fa.cut §i cand suntem atenti

in judecata reconsiderarii, ca nu cumva sa fie ceva rau in acest . D h 1 Sfa"nt/ Dumnezeu/ m vecn vec1lor. m .
un1me cu u u
bine, este ca §i cum facem pulbere din aceste balsamuri, astfel
!neat, prin discernamant §i iubire, sa aprindem mai tare ruga-
ciunea noastra catre Domnul.
24. Iata acestea sunt, frati preaiubiti, cele pe care le-am
putut scruta cu ajutorul lui Dumnezeu, inaintea voastra. Ni-
meni Sa nu-mi repro§eZe, daca J:ncetez sa mai vorbesc despre
acestea, fiindca, dupa cum toti va dati seama, suferintele
noastre au crescut: pretutindeni suntem inconjurati de sabii,
pretutindeni ne temem de pericolul mortii iminente. Unii se
intorc la noi cu mainile taiate, despre altii se aude ca au fost
luap prizonieri, iar despre alpi, ca au fost Uci§i. Sunt silit sa tac,
,,pentru ca sufletul meu este dezgustat de viata mea1159 . Ni-
meni sa nu mai caute la mine aprofundarea Sfintei Scripturi, 60 Iov 30, 31.
61 Ps. 118, 28.
ss Cant. 3, 6.
62 Ps. 101, 5-6.
59 Iov 10, 1.
 Bibliografie

Editii in latina ~i traduced in limbi moderne

Sancti Gregorii Magni, Homiliae in Hiezichielem, PL 76, Migne, Paris,

1849, col. 785-1072.
Sancti Gregorii Magni, Homiliae in Hiezechihelem prophetam, ed.
Marcus Adriaen, Corpus Christianorum Series Latina 142,
Brepols, Turnholti, 1971.
Les Homelies de S. Gregoire Pape sur Ezechiel, trad. par Pierre Le Clerc,
Paris, 1747, Livre I.
Gregoire le Grand, Homelies sur Ezechiel, trad. par Ch. Morel, Sources
Chretiennes 327, 360, Les Editions du Cerf, Paris, 1986, 1990.
San Gregorio Magno, Omelie su Ezechiele, trad. Emilio Gandolfo,
2 vol., Citta Nuova Editrice, Roma, 1992.
Obras de San Gregorio Magno. Regla pastor. Homilias sabre la profe-
cia de Ezequiel, trad. P. Gallardo - M. Andres, Madrid, 1959.
The Homilies of St. Gregory the Great on the Book of the prophet Ezekiel,
transl. by Theodosia Gray, Center for Traditionalist Ortho-
dox Studies, Etna, 1990.
Gregor der GroBe, Homilien zu Ezechiel, i.ibertragen und eingeleitet
von Georg Burke, Johannes Verlag, Einsiedeln, 1983.

Comentariile altor Sfinti Parinti la Iezechiel

Origenes, Homiliae in Ezechielem, W. A. Baehrens, Origenes Werke,

vol. 8, Die griechischen christlichen Schriftsteller, m. 33, Teubner,
Leipzig, 1925.
 560
Omilii la Profetul Iezechiel Bibliografie 561

Orig~ne, Homelies sur Ezechiel, Texte latin, introduction, traduc-

Angela Russell Christman, "The Spirit and the Wheels: Gregory
;t
hon .~ates par Marcel Barret, Sources Chretiennes, nr. 352,
the Great on Reading Scripture", in In Dominico Eloquio In
Les Editions du CERF, Paris, 1989 .
Lordly Eloquence, EBsays on Patristic Exegesis in honour of
Origenes, Fragmenta ex commentariis in Ezechielem PG 13 M' Robert Louis Wilken, William B. Eerdmans Publishing Com-
Paris, 1862, col. 664-665. ' , igne,
pany, Grand Rapids, Michigan, 2002, pp. 395-407.
Origenes, Selecta in Ezechielem PG 13 M' p . Angela Russell Christman, What did Ezekiel see? Christian exegesis
768-825. , ' igne, ans, 1862, col.
of Ezekiel's vision of the chariot from Irinaeus to Gregory the Great,
Hippolytus, Fragmentum in Ezechielem PG 10 M' p . Brill, Leiden, 2005.
col. 632-633. ' ' igne, ans, 1857,
> Bertram Colgrave, The Earliest Life of Gregory the Great by an Ano-
S. Greg~rius Nazianzenus, Significatio in Ezechielem, PG 36 Mi nymous Monk of Whitby, University of Kansas Press, Kansas,
Pans, 1885, col. 665-669. ' gne, 1968.
B. The~doretus, Cyrensis Episcopi, Interpretatio in Ezechielem, PG 81 Claude Dagens, La fin des temps et l'Eglise selon saint Gregoire le
11

M1gne, Paris, 1864, col. 808-1256. ' Grand", Recherches· de Sciences Religieuses 58 (1970), pp. 273-288.
S. Cyril~us Alexandrinus, Fragmenta in Ezechielem, PG 70 Mi Claude Dagens, Saint Gregoire le Grand. Culture et experience chre-
Pans, 1864, col. 1457-1460. ' gne, tiennes, Etudes Augustiniennes, Paris, 1977.
B. Hieronymus Strido · C . Claude Dagens, ,,Saint Gregoire le Grand mystique et docteur de
. . nens1s, omnentarza in Ezechielem, PL 25
M1gne, Pans, 1845, col. 15_490 . ' !'experience mystique", in Lettre de Liguge, 206 (1981), pp.
7-18.
Lucrari 1ji Studil Fredrick Homes Dudden, Gregory the Great: His Place in History
and Thought, 2 vol., Longman, Londra, 1905.
Cuthbert Butler, Western mysticism. The teaching of SS Augustine Gillian R. Evans, The thought of Gregory the Great, Cambridge
~regory and Bernard on the contemplation and the contemplativ; University Press, Cambridge, 1986.
life, E. P. Dutton & Co Ink, Londra, 1927. Jacques Fontaine, Gregoire le Grand. Colloques internationaux, Centre
Gerhard ?·
Carluccio, The seven steps to the spiritual perfection Culture[ Les Fontaines, 15-19 sept. 1982, Chantilly, Ed du CNRS,
according to St. Gregory the Great, University Press Ottawa Paris, 1986.
1949. I f

Michael Frickel, Deus totus ubique simul. Untersuchungen zur allgemeinen

Patrick Catr D' · Gottgegenwart im Rahmen der Gotteslehre Gregors des Groflen,
y, " esir et amour de Dieu chez S. Gregoire le Grand"
Recherches Augustiniennes 10 (1975), p. 269 _303 . ' Herder, Freiburg, 1956.
Patrick Catry L' d . Sofia Boesch Gajano, Gregoire le Grand: aux origines du Mayen Age,
. ' " amour u procham chez S. Gr.egoire le Grand"
Studia Monastica, 20 (1978), pp. 28 7_344 ' trad. Jacqueline Martin~Bagnaudez et Noel Lucas, preface Pierre
Riche, Editions du Cerf, Paris, 2007.
Patrick Catry, Parole de Dieu, Amour et Esprit Saint chez Gregoire le
Grand, Abbaye de Bellefontaine, Begrolles-en-Mauges, 1984. Robert Gillet, Gregoire le Grand", in Dictionnaire de Spiritualite,
11

6 (1967), Paris, col. 872-910.

 562
Omilii la Profetul lezechiel Bibliografie 563

Philippe Henne, Gregoire Le Grand, Editions du Cerf, Paris, 2007;
Dietram Hofmann, Die geistige Auslegung der Schrift bei Gregors des
Groften, Vier-Turme-Verlag, Munsterschwarzach, 1968.
Thomas L. Humphries, Ascetic pneumatology from John Cassian to
Gregory the Great, Oxford University Press, Oxford, 2013.
Stephan Ch. Kessler, Gregor der Crofte als Exeget. Eine Theologische
Interpretation der Ezechielhomilien, Tyrolia Verlag, Innsbruck,
1995.
Rade Kise, Patria Caelestis. Qie Eschatologische Dimension der TI1eologie
Gregors des Groften, Mohr Siebeck, Tubingen, 2011.
Conrad Leyser, Authority and Asceticism from Augustine to Gregory
the Great, Clarendon, Oxford, 2000.
Vincenzo Recchia, Gregorio Magno, papa ed esegeta biblico, Diparti-
mento di studi classici e cristiani, Bari, 1996.
Vincenzo Recchia, Le Omelie di Gregorio Magno zu Ezechiele (I-V),
Adriatica Ed., Bari, 1974.
Jeffrey Richards, Consul of God. The Life and Times of Gregory the
Great, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1980.
Mirjam Schambeck, Contemplatio als Missio. Zu einem Schliissel-
phiinomen bei Gregor dem Crofter, Echter, Wurzburg, 1999.
Terence B. Snow, St. Gregory the Great: his work and his spirit, Bums
Oates &Washboume, Londra, 1924.
Carole Straw, Gregory the Great: Perfection in Imperfection, Univer-
sitv of California Press, Berkeley, 1988.
;

Henry de Lubac, Exegese medievale. Les quatre sens de l'Ecriture, t. Walter Stuhlfaith, Gregor I. Der Crofte. Sein Leben bis zu seiner Wahl
1-4, Paris, 1959-1964. zum Papste nebst einer Untersuchung der iiltesten Viten, Winter
Darius Oliha Makuja, Eschatology and Inculturation: The Missionary Verlag, Heidelberg, 1913.
Strategy of Pope Gregory the Great (590-604), Saint Louis Uni-
versity, lucrare de doctorat, 2006.
Robert A Markus, From Augustine to Gregory the Great. History and
Christianity in Late Antiquity, Collected Studies Series 169,
Variorum, Londra, 1983.
Robert Markus, Gregory the Great and His World, Cambridge Uni-
versity Press, Cambridge, 1997.
Fabrizio Martello, All'ombra di Gregorio Magno, Citta Nuova, Roma,
2012.
John Moorhead, Gregory the Great, Routledge, Londra, 2005.
Barbara Muller, Fuhrung im Denken und Handeln Gregors des Groften,
Mohr Siebeck, Tubingen, 2009. .
Wilhelm Neuss, Das Buch Ezechiel in Theologie und Kunst bis zum
Ende des XII fahrhunderts, Aschendorf Verlag, Munster in West-
falen, 1912.
Vera Paronetto, Gregorio Magno. Un maestro alle origini cristiane
d'Europa, Studium, Roma, 1985.