CUM ŞI-A GĂSIT ŞORICELUL PRIETENI

Poveste populară osetină

A fost odată un şoricel. Şi tare ar mai fi dorit să-şi facă nişte prieteni
de nădejde. Că avea el nişte vecini - nişte şoricei alde dânsul, care
erau ca vai de ei -becisnici (neputincioşi), mititei. Dorea însă să aibă
un prieten voinic, poate chiar cel mai puternic din lume. Aşa că s-a
urcat el într-o noapte într-un pin înalt şi a început să chiţăie la Lună:

- - Lună, mă auzi, Lună?! Se spune că ai fi cea mai voinică. Hai să fim

prieteni!
Luna l-a privit de pe boltă şi i-a răspuns:
- -Ba nu-s eu cea mai voinică şi nici cea mai luminoasă! Cel mai

luminos şi cel mai puternic este Soarele!

- - De bună seamă, ai dreptate, rosti Şoricelul şi, cum numai se iţi

Soarele de după orizont, îi şi vorbi:

- -Soare-frăţioare, tu eşti cel mai puternic! Aş vrea să fim prieteni.

- -Ba n-aş zice, răspunde Soarele, iată vine norul şi mă acoperă cât ai

zice peşte. Înseamnă că el este mai puternic decât mine.

- Într-adevăr, se dumeri Şoricelul, urmărind cum Norul îl acoperă pe
Soare.
Se dădu atunci la nor:
- -Norule, care eşti cel mai puternic, hai să fim prieteni!
- - N-aş fi contra, a bubuit Norul, însă iată că se stârneşte Vântul-
năprasnicul şi mă pune pe fugă.
Şi, de bună seamă: Vântul cel năprasnic a mânat norul hăt departe.
- Vasăzică, tu eşti cel mai puternic, zice Şoricelul. Hai, Vântule să fim
prieteni!
- -Ba nu-s eu. Cei mai puternici şi voinici, se dădu cu părerea Vântul-
năprasnicul, cred că-s boulenii care trag plugul pe brazdă: eu le suflu
în faţă, dar lor nici că le pasă - îşi caută de treabă.
Abia dădu Şoricelul să sară din pin, să le iasă boulenilor înainte, când
colo ei , cum trăgeau plugul greu, s-au oprit locului.
- -Muuu! mugiră ei. Iar am dat de o cioată(ciot). Nici fierul plugului nu-i în
stare s-o străpungă, oricât ne-am speti. Oare cine ar putea să ne
ajute?
- -Noi! Noi! Noi! s-a auzit un chiţcăit de sub pin.
Şi când s-a uitat Şoricelul, i-a văzut pe vecinii lui de totdeauna -
şoriceii ceia becisnici şi mărunţei. Ţâşnesc unul după altul de prin
găuri, aleargă pe arătură spre brazda unde s-a oprit plugul în cioată.
Şi cum ajung încep să roadă rădăcinile cu dinţişorii. Peste câteva
minutecioata, roasă din toate părţile, s-a dat la o parte şi plugul, tras
de bouleni a mers mai departe.
- - Iată cine-i cel mai voinic, mai de nădejde, au zis uşuraţi boulenii. E
acela care te ajută la nevoie. Dar tu ce fel de prieten cauţi?
- - Eu nu-mi caut prieteni. De-acum i-am găsit, a rostit bucuros

Şoricelul. Aceştia-s vecinii mei. Ei îmi sunt cei mai buni prieteni!