Sunteți pe pagina 1din 26

FARMACOGNOZIE ŞI BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

PONDEREA PRODUSELOR VEGETALE ŞI A FITOPREPARATELOR ÎN


NOMENCLATORUL DE STAT AL MEDICAMENTELOR REPUBLICII MOLDOVA
Maria Cojocaru-Toma,2, Anatolie Nistreanu1, Mariana Sîrcu 1
1
Catedra Farmacognozie şi Botanică Farmaceutică, USMF „Nicolae Testemişanu”
2
Agenţia Medicamentului

Summary
The weight of vegetal products and phyitodrugs in the List of Autorized Products of
Republic of Moldova
This study shows that the weight of vegetal products are 15,51%, medicinal species are
3,47%, phytodrugs of single-species are 23,38% and phytodrugs of combinations are 57,64%,
according to the List of Authorized Products of Republic of Moldova.
To mention the necessity of this drugs, we have to extend the range of the phytodrugs to
the List of Autorized Products on the basis of local productions.

Rezumat
S-a realizat un studiu mai profund, prin analiza produselor vegetale, speciilor medicinale
şi fitopreparatelor, cota parte a produselor menţionate în Nomenclatorul de Stat al
Medicamentelor, cât şi clasificarea lor conform indicelui farmacoterapeutic şi conţinutului de
principii active. S-a evaluat prezentarea topului plantelor medicinale utilizate mai frecvent, cât şi
a efectelor farmacoterapeutice.

Actualitatea
După ce timp de milenii, fitoterapia a fost singura furnizoare de "medicamente",
dezvoltarea modernă explozivă din secolele XIX-XX a făcut din acest străvechi domeniu, o
cenuşăreasă a medicinii, o "alternativă" oferită de o rudă săracă. Uriaşa amploare a
medicamentelor de sinteză şi marile promisiuni legate de ele, au aruncat fitoterapia într-un con
de umbră. Însă natura are legile ei, care nu pot fi reproduse în laborator. Ca şi întreaga societate
modernă, şi chimia clinică a depăşit adesea "măsura care există în toate", produsele sale, trecând
uşor graniţa de "la uz la abuz". Interesul în continuă creştere pentru plante medicinale şi produse
vegetale a impus o cunoaştere al potenţialului fitoterapiei, cât şi cota acestor produse din
Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor din Republica Moldova [1, 3, 4, 7].

Obiectivele
Studiul plantelor medicinale, speciilor medicinale şi a fitopreparatelor, cât şi cota parte a
produselor menţionate în Nomenclatorul de stat al medicamentelor, prin interesul în continuă
creştere pentru fitoterapie, atât al specialiştilor din domeniu, cât şi al utilizatorilor.

Materialele şi metode
De menţionat că sinteza produselor fitoterapeutice din Republica Moldova a fost evaluată
şi elucidată în cadrul Ghidelor de medicamente, inclusiv ultima ediţie, anul 2010, dedicată
aniversării a 65 ani de la fondarea Alma Mater – USMF „Nicolae Testemiţanu”, în
Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor Republicii Moldova (www.amed.md) cât şi în ordinul
Ministerului Sănăzăţii nr. 770 din 22.11.2010 „Cu privire la clasificarea medicamentelor
autorizate în Republica Moldova”, ce au servit drept materiale [2, 5, 6, 8].

415
Astfel, ca în rezultatul studiilor similare, fitoterapia împreună cu celelalte domenii naturopate
urmează să-şi recâştige treptat locul pierdut, ca într-un viitor nu foarte îndepărtat, să se îmbine
armonios cu realele cuceriri moderne, într-o abordare schimbată, simbiotică, în spiritul naturii.

Rezultate şi discuţii
Din 6300 produse medicamentoase incluse actualmente în Nomenclatorul de Stat al
Medicamentelor ponderea plantelor medicinale, fitopreparatelor, produselor homeopate,
vaccinurile şi serurile constituie 13,95%, conform ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii
Moldova nr. 770 din 22.11.2010 „Cu privire la clasificarea medicamentelor autorizate în RM”.
În rezultatul studiului constatăm că speciile medicinale constituie 3,47%, produsele vegetale
ating cota de 15,51%, fitopreparatele-mono- 23,38% şi fitopreparatele-combinaţii respectiv
57,64% (fig. 1).

70,00%

60,00%
57,64%

50,00%

40,00%

30,00%

23,38%
20,00%
15,51%

10,00%

3,47%
0,00%
Specii Produse Fitopreparate - Fitopreparate -
medicinale vegetale mono combinaţii

Fig.1. Cota parte a produselor vegetale, speciilor medicinale şi fitopreparatelor


în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor

Clasificarea preparatelor alopate conform indicelui farmacoterapeutic include 38 grupe,


în top plasându-se: expectorante cu o marjă de 10,9%, sedative constituie 8,83%, dereglări ale
aparatului genital – 6,49%, antiseptice – 5,71%, vitaminice – 5,19%, antiinflamatoare – 4,93%,
antitusive – 4,67%, dermatologice – 3,89%, terapia ficatului – 3,89% , terapia bilei – 3,37% ş.a
(fig. 2).
Clasificarea chimică a produselor vegetale şi fitopreparatelor constată că uleiurile
volatile deţin 28,77%, compuşii fenolici – 10,18%, alcaloizii–7,3%, heterozide cardiotonice –
6,5%, vitamine – 4,42%, glucide –3,5%, substanţe rezinoase –1,17%, substanţe amare –1,1%,
lipide –0,67%, ş,a .
Topul plantelor medicinale utilizate mai frecvent cât şi numărul de medicamente în care
se regăsesc, pornind de la Ismă bună Mentha piperita L. Lamiaceeae, cu 58 de medicamente din
Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor şi până la Nalbă mare Althaea officinalis L,
Malvaceae cu 8 produse medicamentoase se prezintă în tabelul 1.

416
Tabelul 1
Topul plantelor medicinale utilizate mai frecvent
Denumirea Numărul de
Denumirea latină Familia
română medicamente
1. Mentha piperita L. Lamiaceae Izmă bună 58
2. Valeriana officinalis L. Valerianaceae Odolean 41
3. Eucalyptus globulus Labil. Myrtaceae Eucalipt 38
4. Glycyrrhiza glabra L. Fabaceae Lemn-dulce 35
5. Matricaria recutita L. Asteraceae Muşeţel 25
6. Hypericum perforatum L. Hypericaceae Sunătoare 23
7. Achillea millefolium L. Asteraceae Coada şoricelului 22
8. Humulus lupulus L. Cannabinaceae Hamei 17
9. Foeniculum vulgare Mill. Apiaceae Fenicul 16
10. Crataegus monogyna Jacq. Rosaceae Păducel 16
11. Calendula officinalis L. Asteraceae Gălbenele 15
12. Piper longum Piperaceae Piper lung 15
13. Acorus calamus L. Araceae Obligeană 15
14. Panax ginseng C. A. Mey. Araliaceae Jen-şen 15
15. Urtica dioica L. Urticaceae Urzică 14
16. Melissa officinalis L. Lamiaceae Roiniţă 14
17. Thymus serpyllum L. Lamiaceae Cimbrişor 11
18. Pinus sylvestris L. Pinaceae Pin 11
19. Strychnos nux-vomica L. Loganiaceae Nucă vomică 10
20. Althaea officinalis L. Malvaceae Nalbă mare 8

Afrodiziace 1,29%
Anabolizante 0,51%
Analgezice 1,81%
Antianemice 0,51%
Antidiabetice 1,55%
45 Antiflatulente 1,55%
42 Antihemoroidale 1,03%
Antihipertensive 0,77%
Antiinflamatoare 4,93%
40 Antineoplazice 0,51%
Antiseptice 5,71%
Antispastice 1,29%
35 34 Antitusive 4,67%
Antiulceroase 1,55%
Cardiace 2,85%
Contra răcelii 1,03%
30 Expectorante 10,9%
Dereglări ale aparatului genital 6,49%
25 Depurative, laxative 3,11%
25 Dermatologice 3,89%
22 Diuretice 1,03%
Diverse 4,41%
20
Hemostatice 1,29%
20 19
18 Hipolipemiante 1,03%
17
Imunostimulatoare 1,81%
15 15 Mucolitice 1,03%
15 13 Oftalmologice 0,51%
12 Psihostimulante 2,33%
11 Revulsive 1,55%
10 9 9 Sedative 8,83%
Stomahice 0,51%
7 7 7
66 6 6 6 Stomatologice 1,55%
5 5 5 5 Terapia bilei 3,37%
5 4
3
4 4 4 4
Terapia ficatului 3,89%
2 2 2 2 2 Terapia renală 2,33%
Tonice 1,29%
0 Venotonizante, vasoprotectoare 1,81%
Vitaminice 5,19%

Fig. 2. Diagrama clasificării preparatelor alopate conform indicelui farmacoterapeuti

417
Concluzii
Ponderea plantelor medicinale, fitopreparatelor, produselor homeopate, constituie 13,95%
din Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor.
S-a constatat că speciile medicinale deţin doar 3,47%, produsele vegetale 15,51% şi
fitopreparatele se prezintă cu un număr mai mare, dintre care: fitopreparatele-mono cu 23,38%
şi fitopreparatele-combinaţii respectiv 57,64%.
Studiul denotă necesitatea extinderii produselor medicamentoase în Nomenclatorul de
Stat al Medicamentelor prin numărul de produse vegetale, specii medicinale, cât şi a
fitopreparatelor, preponderent celor cultivate şi fabricate în Republica Moldova.

Bibliografie
1. Ayres D. Loike J. Chemical, biologica land clinical properties, University Press, Cambridge,
1990, p. 145-234.
2. „Al XI-lea Congres naţional de farmacie 8-10 octombrie 1998 Iaşi-România, rezumatele
lucrărilor ştiinţifice”, Editura Cantes, Iaşi, 1998. p.28-34.
3. Grigorescu Em., Ciulei I., Stănescu Ursula „Index fitoterapeutic”, Editura Medicală,
Bucureşti, 1986, p.401-411.
4. Matcovschi Constantin „100 plante de leac”, Editura „Ericon” SRL, Chişinău, 2009, 134 p
5. Matcovschi Constantin, Procopişin Vasile, Parii Boris „Ghid Farmacoterapeutic”, Editura
„Tipografia Centrală”, Chişinău, 2006. 2474 p.
6. Matcovschi Constantin, Procopişin Vasile, Parii Boris „Medicamente omologate în Republica
Moldova”, Editura „Tipografia Centrală”, Chişinău, 1999. 1142 p.
7. Matcovschi Constantin, Safta Vladimir „Ghid farmacoterapeutic”, Editura „Vector V-N”
SRL, Chişinău, 2010. 1253 l
8. Nistreanu Anatolie „Farmacognozie”, Editura „Tipografia Centrală”, Chişinău, 2000, 662 p.

STUDIUL CHIMIC
AL UNOR SPECII DIN GENUL HYPERICUM L.
DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA.
Anna Benea1, Anatolie Nistreanu1, Iurie Tihon2
1
Catedra Farmacognozie şi Botanică Farmaceutică, USMF ,, Nicolae Testemiţanu”
2
Catedra Chimie Farmaceutică şi Toxicologică, USMF ,, Nicolae Testemiţanu”

Summary
The chemical analysis of some species of the genus Hypericum L. from the flora of
Republic of Moldova
The quantitative analysis of flavonoids ( rutoside, hyperoside, quercetol) from 4 species of
Hypericum (H. perforatum L., H. elegans Steph., H. tetrapterum Fries., H. hirsutum L.) was
performed by the TLC method.
The quantitative determination of flavonoids from vegetal drugs was performed by the
spectophotometric method.

Rezumat
Prin tehnica cromatografie pe strat subţire în părţile aeriene ale 4 specii de Hypericum (H.
perforatum L., H. elegans Steph., H. tetrapterum Fries., H. hirsutum L.) din flora spontană, s-a
identificat prezenţa flavonozidelor (rutozidă, quercetol, hiperozidă).
Dozarea totalului de flavonozide în produse vegetale s-a efectuat prin metoda
spectrofotometrică.

418
Actualitatea
Genul Hypericum cuprinde cca 400 specii comune pentru toate continentele. Formele vitale
sunt arbori, arbuşti şi ierbacee perene. În flora spontană a ţării noastre sunt atestate 5 specii de
Hypericum [3,9]:
H. perforatum L. – specie frecventă, dar cu tendinţe de reducere a arealului, creşte cu
abudenţă în grupuri difuze;
H. elegans Steph. – specie spontan întîlnită prin poene şi liziere;
H. hirsutum L. – rareori se întălneşte în plantaţiile silvice şi tufărişuri, formează grupuri
mici;
H. tetrapterum Fries. – specie critic periclitată, creşte difuz, ocrotită de stat;
H. montanum L. – creşte în grupuri mici, ocrotită de stat [2].
În Farmacopeea Europeană (ed. 2008) şi în Farmacopeea Romănă ed. X (1993) pentru
obţinerea produsului vegetal este admisă specia Hypericum perforatum L.
Proprietăţile farmacologice şi indicaţiile terapeutice ale unor specii din genul Hypericum
sunt determinate de componentele lor chimice, aşa numite principii active. Produsul vegetal
Hyperici herba conţine următorii compuşi chimici: flavonozide, derivaţii antracenului, substanţe
tanante, ulei volatil [4]. Din surse bibliografice se cunoaşte că datorită flavonozidelor Hyperici
herba posedă următoarele acţiuni farmacologice: antioxidantă [5], antimicrobiană [6],
antidepresivă [9], antiinflamatoare, antiulceroasă, colagogă [1].
Reeşind din cele enumărate ne-am propus ca scop studiul chimic, comparativ, al
flavonozidelor speciilor de Hypericum, întîlnite în Moldova.

Obiectivele
Identificarea şi dozarea flavonozidelor în diferite produse vegetale: părţi aeriene ( faza
înflorirei depline), flori, frunze, tulpini.

Materiale şi metode
Produsul vegetal (părţi aeriene, flori, frunze, tulpini) s-a colectat în iulie-august 2010:
speciile H. perforatum L. şi H. elegans Steph. în pădurea satului Tîrnova raionul Donduşeni;
H. hirsutum L. şi H. tetrapterum Fries. în rezervaţia ,,Codru” raionul Străşeni.
Analiza calitativă a flavonozidelor la speciile analizate de Hypericum, s-a realizat prin
cromatografie pe strat subţire.
Soluţie test: soluţii alcoolice obţinute din părţile aeriene ale speciilor de Hypericum
(tehnica ca şi pentru dozarea flavonozidelor). Soluţie de referinţă: soluţii de 0,1% rutozidă,
quercetol, hiperozidă. Faza staţionară: plăci de silicagel. Faza mobilă: acetat de etil: acid formic:
apă ( 85:10:15). Migrare: 10,5 cm. Uscarea plăcilor: 100-1050C timp de 10 min. Detecţie: se
pulverizează placa cu o soluţie de 10 g/l reactiv NEU (esterul acidului difenilboric cu
aminoetanol) în metanol şi apoi cu soluţie 50 g/l de polietilenglicol 4000 în metanol [4, 7].
După 30 min se examinează placa în lumină UV la 366 nm [10] .
Dozarea totalului de flavonozide la speciile studiate de Hypericum s-a efectuat prin tehnica
spectrofotomertrică în diferite componente ale părţilor aeriene: flori, frunze, tulpini, părţi
aeriene.
1g produs vegetal (probă exactă) mărunţit, trecut prin sita cu orificiile de 1 mm, se plasează
în balon cu dop rodat de 100 ml, se adaugă 50 ml de alcool etilic 70%. Balonul se cîntăreşte,
apoi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă, la reflux, timp de 90 min. După aceasta balonul se
cîntăreşte şi se adaugă alcool etilic pînă la masa iniţială. Extactul se filtrează şi se răcoreşte timp
de 30 min (soluţie extractivă).
Prepararea soluţiei de analizat: 1 ml de soluţie extactivă se transferă întrun balon cotat de
50 ml, se adaugă 2 ml soluţie alcoolică de AlCl3 3% şi se completează cu alcool etilic 95%
(soluţia de analizat A). Soluţia de referinţă se pregăteşte în felul următor: 1 ml de soluţie

419
extactivă se transferă întrun balon cotat de 50 ml, se adaugă 2-3 picături de soluţie de acid acetic
şi se completează cu alcool etilic 95% pînă la cotă ( soluţia de referinţă A).
În paralel se determină absorbanta unei soluţii etalon de rutozidă. 0,025 g (probă exactă)
de rutozidă se transferă într - un balon cotat de 50 ml şi se dizolvă în 30 ml de alcool etilic 70 %
la fierbere în baia de apă. Apoi se răcoreşte şi se aduce pînă la cotă cu etanol de 70% (soluţia A
de rutozidă). 1 ml soluţie A de rutozidă se transferă într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1ml
de soluţie alcoolica de AlCl3 3% şi se aduce pînă la cotă cu alcool etilic de 95% (soluţia de
analizat a rutozidei B)). Soluţia de referinţă a rutozidei: 1ml soluţia A de rutozidă se transferă
într - un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1 picătură de soluţie de acid acetic şi se aduce pînă la
cotă cu alcool etilic de 95% ( soluţia de referinţă a rutozidei B).
Absorbanţa soluţiilor analizate să măsoară la lungimea de undă 412 nm, peste 40 min după
prapararea soluţiilor [10].

Rezultate şi discuţii
În urma examinării cromatogramei se observă prezenţa rutozidei (Rf=0,2) în extractele
hidro-alcoolice din părţi aeriene de H. perforatum L., H. elegans Steph. şi prezenţa hiperozidei
(Rf =0,57), quercetolului ( Rf =0,98) în părţi aeriene la toate speciile analizate. În urma analizei
cromatogramei se observă că culoarea spoturilor la lumina zilei este oranj. La lumina UV
spoturile, corespunzătoare flavonelor, fluorescează galben-portocaliu.
A B

Fig.1 CSS extractelor hidro - alcoolice din părţile aeriene ale 4 specii de Hypericum: A
– la lumina zilei; B - la lumina UV 366 nm: 1 - H. perforatum L., 2 - H. elegans Steph., 3 – H.
tetrapterum Fries., 4 – H. hirsutum L., 5 – hipericina, 6 – quercitolul, 7- rutozida, 8 – hiperozida,
9 – acid clorogenic.

Dozarea flavonozidelor s-a efectuat prin metoda spectrofotometrică. Rezultatele obţinute


sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Produs Totalul de flavonozide ( %)
vegetal H. perforatum H. elegans H. hirsutum H. tetrapterum
L. Steph. L. Fries.
părţi aeriene 5.58 3.7 2.86 4.31
flori 8.22 4.67 2.99 6.98
frunze 7.48 5.39 5.85 8.57
tulpini 1.53 0.36 - 1.44

420
Din datele obţinute se observă, că totalul de flavonozide variază în părţile aeriene şi în
diferite organe ale speciilor analizate.
În părţile aeriene totalul maxim de flavonozide (%) se observă la H. perforatum 5,58 %,
totalul minim se observă la H. hirsutum L. 2, 86 %. În flori totalul maxim de flavonoide (%) este
la H. perforatum L., în frunze - la H. tetrapterum L. În tulpini la toate speciile analizate totalul
flavonoidelor este foarte mic.

Concluzii
1. Prin cromatografie pe strat subţire s-a demonstrat prezenţa flavonozidelor în părţile
aeriene ale speciilor analizate (H. perforatum L., H. elegans Steph., H. tetrapterum Fries., H.
hirsutum L.).
2. Flavonozidele sunt bine reprezentaţi din punct de vedere cantitativ în speciile de
Hypericum analizate: părţile aeriene - 2,86% - 5,58 %; flori - 2,99% -8,22%; frunze - 5,39 -
8,57%, tulpini - 0,36% - 1,53%.

Bibliografie
1. Gîtea Daniela, Şipoş Monica, Tămaş Mircea, Bianca Paşca The analysis of alcoholic
extract of Hypericum species by UV/VIS spectrophotometry. Analele Universităţii din
Oradea - Fascicula Biologie . 2010, vol. XVII / 1 , p. 111-115.
2. Natura rezervaţiei ,, Plaiul fagului”, Chişinău – Rădenii Vechi. 2005, p. 102.
3. Negru Andrei Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău, 2007, p.83.
4. Tămaş Mircea, C. Dragulescu, Ilioara Oniga, Florina Gliga, Comparative phytochimical
research on some species of Hypericum and populations of H. Perforatum
L.(Hypericaceae) in Romania, Acta oecologica. 2001, vol.VIII, 1-2, p.25-31
5. Bruno A. Silva , Federico Ferreres , Joao O. Malva , Alberto C.P. Dias. Phytochemical and
antioxidant characterization of Hypericum perforatum alcoholic extracts. Food Chemistri
90. 2005, p. 157-167.
6. Dall' Agnol R. Et al. Antimicrobian actyvity of same Hypericum species. Phytomedicine
10: 2003, p.511 – 516.
7. European Pharmacopoeia 6.0, vol.2, 2008, p. 2958-2959
8. Гейдеман Т. С. Определитель высших растений Молдавской ССР, Кишинев
«Штиинца» 1986, с. 369-370.
9. Куркин В.А, Дубищев А. В., Правдивцева О.Е., Зимина Л.Н. Изучение
нейротропной активности новых лекарственных препаратов из травы Зверобоя.
Медицинский альмонах. 2009, №4 (9), с.33-36.
10. Правдивцева O. Е., Куркин В. А. Исследование по обоснованию новых подходов к
стандартизации сырья и препаратов Зверобоя продырявленного // Химия
растительного сырья . 2008. №1, c. 81-86.

GLICOZIDE STEROIDICE ACILATE IZOLATE DIN BULBII LILIUM HENRYI


BAKER
Gheorghe Goreanu
Catedra Farmacognozie şi Botanica farmaceutică, USMF”Nicolae Testemiţanu”

Summary
The steroidal acylated glycosides from the bulbs of Lilium henryi Baker
The acylated lilionines G,H,M and N were isolated from the bulbs of Lilium henryi
Baker and the compounds to be: (G) 3-O-[α –L - rhamnopyranosyl (1→2)] - O – β- D –
glucopyranosyde-(25R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-3-hydroxy - 3-methylglutaroyl], (H)
3-O-[β-D-glucopyranosyl (1→ 4)] -O- β-D-glucopyranosyde-(25R) – spirost - 5-en-3 β, 27-diol-
421
27-O-(3-hydroxy-3-methylglutaroyl)], (M) 3-O-[α-L-rhamnopyranosyl(1→2)] –O-[ β-D-
glucopyranosyl (1→3)] – O- β-D-glucopyranosyde]-(25R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-
(3-hydroxy-3-methylglutaroyl] and (N) 3-O-[α-L-rhamnopyranosyl (1 →2) –O –( β-D-
glucopyranosyl (1 → 4) – O- β-D-glucopyranosyde]-(25R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O[(S)-
(3-hydroxy-3-methylglutaroyl)].

Rezumat
Din bulbii Lilium henryi Baker au fost izolate lilioninele acilate G,H,M şi N cu
următoarea structură chimică: (G) 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1 → 2)]-O- β-D-glucopiranozida-
(25 R)-spirost-5-en-3 β, 27 - diol - 27- O - [(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil], (H) 3-O-[ β-D-
glucopiranozil (1→4)]-O- β –D – glucopiranozida - (25R) – spirost -5-en-3 β, 27-diol-27-O-(3-
hidroxi-3-metilglutaroil), (M) 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1→ 2)] – O – [ β-D-glucopiranozil (1
→ 3)] – O – β - D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O- [(S)-3-hidroxi-3-
metilglutaroil)] şi (N) 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1 → 2)] – O –[ β-D-glucopiranozil (1 → 4)] –
O- β-D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27 – diol – 27 – O - [(S)-(3-hidroxi-3-
metilglutaroil)].

Actualitatea
Utilizarea raţională a resurselor vegetale mondiale reprezintă un complex de probleme
printre care depistarea compuşilor naturali eficace, ecologic inofensivi, meniţi să satisfacă
necesităţile medicinei şi farmaciei.
E cunoscut că glicozidele steroidice (saponinele) sunt principii active ale multor plante
medicinale cu diverse proprietăţi terapeutice: hipocolesterolemice [4,5], antioxidante [1,2,3] etc.

Obiectivele
Izolarea glicozidelor steroidice acilate din bulbii Lilium henryi Baker şi stabilirea
ulterioară a structurii lor chimice.

Material şi metode
Bulbii proaspeţi de Lilium henryi Baker
Soluţie de 0,05 % bromcrezol – pentru identificarea acidului 3-hidroxi-3-metilglutaric.
Cromatografia în strat subţire de silicagel (CSS) a fost efectuată pe plăci „Silufol-UV-
254”. În calitate de developanţi s-au folosit reactivele Sannie şi acidul sulfuric concentrat. CSS
s-a efectuat în următoarele sisteme:
a) cloroform – metanol (9 : 1);
b) cloroform – metanol (7 : 3);
c) cloroform – metanol (4 :1);
d) cloroform – metanol – apă (65 : 25 : 10);
c) cloroform – metanol – apă (65 : 30 : 5).
Cromatografia prin coloane cu silicagel (CC) a fost efectuată cu utilizarea silicagelului de
diferite dimensiuni: 40/100, 100/160 mcm.
Cromatografia pe hârtie (CH) s-a efectuat în sistemul de solveţi n-butanol : benzen :
piridină : apă (5 : 1 : 3 : 3), cromatogramele au fost developate cu ftalat de anilină.
Spectroscopia în infraroşu (IR) s-a efectuat pe dispozitivul „Specord 75-IR”.
Temperatura de topire a glicozidelor steroidice s-a determinat pe dispozitivul „Boetius”.
Rotaţia specifică s-a determinat la polarimetru „Ceis”.
Spectrele RMN 13C s-au înregistrat cu dispozitivul WM-250 şi AM-400 „Bruker” în
soluţii de Py-D5 la temperatura camerei.

Rezultate şi discuţii
Prin cromatografierea multiplă pe coloană cu silicagel, variind tipul de silicagel şi
polaritatea sistemului eluant, din extractul etanolic obţinut din bulbii de Lilium henryi Baker am
422
individualizat 4 glicozide steroidice pe care le-am numit în ordinea creşterii polarităţii :
lilioninele G, H, M, N. Toate glicozidele dau reacţie pozitivă cu reactivul Sannie la analiza prin
CSS, deci ele pot fi atribuite la glicozidele din seria spirostanului.
Pentru stabilirea naturii geninice şi glucidice glicozidele G, H, M, N au fost supuse
hidrolizei acide complete. Agliconul obţinut după temperatura de topire, rotaţia specifică,
spectrul IR (912>892 cm-1), mobilitatea cromatografică în strat subţire, în prezenţa martorilor
autentici, pentru lilioninele G, H, M, N s-a identificat izonartogenolul. În hidrolizatul compuşilor
nominalizaţi s-au depistat glucoza, ramnoza şi acidul 3-hidroxi-3-metilglutaric (HMG) cu soluţia
de 0,05 % de bromcrezol.
Structura lilioninelor G, H, M şi N a fost stabilită cu ajutorul spectroscopiei RMN 13C
(tab.1).

Tabelul 1. Datele spectrului 13C RMN (1H RMN şi constantele de interacţiune spin-spin)
pentru lilioninele G, H, M, N

Nr Deplasarea chimică, δ, pm (J, Hz)


atom G H M N
„C”
1 2 3 4 5
1 37.7 37.6 37.7 37.7
2 30.4 30,3 30.4 30,3
3 78.1 (3.84) 78.3 (3.84) 78.7 (3.85) 78.4 (3.87)
4 39.2 39.0 39.0 38.9
5 141.1 140.8 140.9 141.0
6 121.7 (5.28, J=4.5) 121.7 (5.26, J=4.5) 122.0 (5.31, J=4.2) 122.0 (5.31, J=4.2)
7 32.5 32.3 32.4 32.3
8 31.7 31.7 32.0 31.8
9 50.5 50.5 50.5 50.4
10 37.3 37.2 37.4 37.3
11 21.2 21.2 21.4 21.3
12 40.0 40.0 40.1 40.0
13 40.6 40.6 40.7 40.6
14 56.6 56.5 56.9 56.8
15 32.3 32.3 32.6 32.3
16 81.4 81.3 81.4 81.4
17 63.0 62.8 63.0 (0.79) 62.0 (0.76)
18 16.6 16.3 16.6 16.5
19 19.7 (0.78) 19.6 (0.78) 19.7 (0.98) 19.6 (0.98)
20 42.2 42.1 42.2 42.1
21 15.3 (1.09, J=1.0) 15.2 (1.10, J=1.0) 15.3 (1.14, J=9.0) 15.1 (1.06, J=5.0)
22 109.2 109.8 109.6 109.6
23 31.3 31.2 31.4 31.2
24 23.8 23.9 24.0 23.8
25 35.9 (1.89) 36.0 (1.86) 35.8 35.6
26 63.2 (3.72, J=11.0 64.1 (3.70, J=11.0 63.3 (3.71, J=11.2 63.2 (3.62, J=11.0
J=11.0) J=11.0) J=11.0) J=11.0)
(3.90, J=10.5 (3.92, J=10.5 (3.89, J=11.2 (3.87, J=11.0
J=11.0) J=11.0) J=4.0) J=4.0)

423
Continuarea tab. 1
1 2 3 4 5
27 66.0 (3.98, J=11.0 66.3 (3.94, J=11.0 66.3 (4.0, J=10.0 66.2 (4.01, J=8.0
J=7.8) J=7.6) J=8.0) J=6.0)
(4.3, J=5.4 (4.02, J=5.2 (4.05, J=10.0 (4.06, J=8.0
J=11.0) J=11.0) J=8.0) J=6.0)
GIc-1
100.5 (4.88, J=8.0) 100.2 (4.87, J=9.0) 100.1 (4.86, J=8.6) 100.2 (4.87, J=9.0)
79.5 (4.88, J=8.0) 79.6 (4.90, J=8.0) 78.9 (4.16, J=9.0) 78.5 (4.14, J=9.0)
78.6 (4.13, J=8.6) 78.5 (4.12, J=8.5) 89.5 (4.14, J=9.0) 76.3 (4.16, J=9.0)
72.0 (4.17, J=8.9) 71.8 (4.16, J=9.0) 69.8 (4.19, J=8.6) 81.9 (4.18, J=8.6)
78.6 (3.91, J=4.5) 78.5 (3.92, J=4.5) 77.9 (3.81, J=4.0) 77.6 (3.81, J=4.2)
62,8 (4.40, J=5.0) 62,8 (4.21, J=4.0) 62,7 (4.23, J=5.5) 62,5 (4.37, J=5.0)
(4.45, J=10.5) (4.42, J=11.0) (4.42, J=12.0) (4.47, J=12.0)
Rha
1 102.0 (6.10, J=2.0) 102.4 (6.23, J=2.0) 102.0 (6.14, J=1.9)
2 72.6 (4.86, J=3.0) 72.7 (4.88, J=2.9) 72.5 (4.68, J=2.8)
3 73.0 (4.56, J=9.5) 73.0 (4.56, J=9.0) 72.9 (4.51, J=8.9)
4 74.0 (4.30, J=9.0) 74.3 (4.30, J=9.0) 74.1 (4.18, J=9.0)
5 69,8 (4.9, J=6.0) 69,8 (4.9, J=6.0) 69,6 (4.85, J=6.2)
6 18,8 (1.70) 19,0 (1.70) 18,8 (1.70)
GIc-2
105,2 (5.02, J=8.0) 104,7 (5.07, J=8.0) 105,2 (5.05, J=8.0)
74.9 (4.00, J=9.0) 75.2 (3.99, J=9.0) 75.1 (3.98, J=9.0)
78.1 (4.12, J=9.0) 77.3 (4.08, J=9.0) 78.4 (4.19, J=9.0)
71.4 (4.06, J=9.0) 71.4 (4.02, J=9.0) 71.4 (4.13, J=9.2)
78.5 (4.21, J=5.0) 71.9 (4.00, J=2.0) 77.8 (3.92, J=2.0)
62,0 (4.50, J=12.0) 62,7 (4.23, J=5.0) 62,3 (4.23, J=5.2)
(4.55, J=12.0) (4.40, J=11.5)
HMG
1 171.7 171.8 171.7 171.9
2 46.6 (3.12) 46.6 (3.12) 46.6 (3.12, J=14.5) 46.7 (3.10, J=15.0)
3 70.1 70.2 70.7 70.2
4 46.7 (3.18, J=12.3) 46.7 (3.18, J=12.3) 46.7 (3.18, J=15.0) 47.0 (3.16, J=15.0)
5 174.7 174.8 174.9 175.8
6 28.4 (1.78) 28.8 (1.78) 28.7 (1.78) 28.4 (1.78)

Analizând constantele fizico-chimice şi datele RMN 13C am stabilit că lilioninele G, H,


M, N au următoarea structură:
lilionina G : 3-O-[ α-L-ramnopirazil (1→ 2)]-O- β-D-glucopiranozida-(25 R)-spirost-5-
en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil] (p.t. 236 – 239 0C, [α]20D -760 (CH3OH);
lilionina H : 3-O-[ β-D-glucopiranozil(1→ 4)]-O- β-D-glucopiranozida - (25R)-spirost-5-
en-3 β, 27-diol-27-O-(3-hidroxi-3-metilglutaroil) ( p.t. 220 – 225 0C, [α]20D -720 (CH3OH);
lilionina M : 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1 → 2)] – O – [ β-D-glucopiranozil (1→ 3)]-O-
β-D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil)]
(p.t. 231 – 235 0C, [α]20D -530 (CH3OH);
lilionina N : 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1→ 2)] – O –[ β-D-glucopiranozil (1 → 4)] – O-
β - D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-[(S)-(3-hidroxi-3-metilglutaroil)]
(p.t. 225 – 232 0C, [α]20D -880 (CH3OH).

424
Concluzie
Din bulbii Lilium henryi Baker au fost izolate şi stabilită structura chimică la 4 glicozide
steroidice acilate dintre care lilionina H este o glicozidă nouă.

Bibliografie
1. Goreanu Gh. Proprietatea antioxidativă a asparagozidei H: 3-O-[ β-D-Xylp (1→ 4)]-O- β-D-
Glcp (1 → 4)] – O-[ β –D – Glcp (1→ 3) – O – [β –D – Glcp-1] – 26-O – [β –D – Glcp] –
(25S)–furost-5β, 3 β, 22 α, 26-triol din Asparagus officinalis L. În: Curier medical.Chişinău,
2002, nr 2, p.25-27.
2. Goreanu Gh., Bobeică V., Ivanova R., Chintea P. Activitatea antiradicală a glicozidelor
steroidice izolate din Asparagus officinalis L. În: Curier medical.Chişinău, 2009, nr 3, p.53-
55.
3. Goreanu Gh. Proprietatea antioxidantă a tirozidei 3-O-[ α – L – Rhap (1→ 2)] – O – [β –D –
Glcp – (1→ 4)] – O – β- D – Glcp-izonartogenina-(25 R) – spirost-5-en-3β, 27-diol-27-O-(3-
hidroxi-3-metilglutaroil) din Lilium henryi Baker. În: Analele ştiinţifice ale USM. Chişinău,
2000, p. 174-175.
4. Василенко Ю.К., Фролов Л.М., Чомаева С.Х., Скульте И.В., Руссу Г.В., Горяну Г.М.
Гиполипидемические свойства суммы стероидных гликозидов из Лилии Генри. В
материалах II съезда фармацевтов Молдавии. (Тезисы докладов). Из-во Тимпул.
Кишинев, 1985, с. 147-148.
5. Кинтя П.К., Василенко Ю.К., Горяну Г.М. и др. Поиск гипохолестеринемических
средств в ряду стероидных гликозидов. В: Химико-фармацевтическом журнале.
Москва, Медицина, 1981, nr 9, с.55-60.

CARACTERISTICA FLORISTICĂ A COLECŢIEI DE PLANTE MEDICINALE A


CENTRULUI DE CULTIVARE A PLANTELOR MEDICINALE A USMF „NICOLAE
TESTEMIŢANU”
Tatiana Calalb, Irina Balan, Ion Ungureanu
Catedra Farmacognozie şi Botanică farmaceutică

Summary
Floristic characteristic of the medicinal plants collection of the centre of medicinal
plants cultivation of smpu „nicolae testemitanu”
The collection of medicinal plants of the Centre of Medicinal Plants Cultivation of SMPU
„Nicolae Testemitanu” were evaluated on the complex of botanical parameters
(biomorphological type, period of vegetation, sistematic index, the proportion of local and
alohtonic plants), pharmacognostical characteristics accoding the type of vegetal drug (herba,
radices, rhizomata, bulbus, tuber, stipites, gemmae, flores, turiones, fructus, semina) and its
chemical composition, pharmacological effects according to the therapeutical action on the
principal organ systems and toxicological aspects based on the type of toxic organ and its
chemical composition.

Rezumat
Colecţia de plante medicinale a Centrului de Cultivare a Plantelor Medicnale a USMF
„Nicolae Testemiţanu” s-a evaluat printr-un complex de indici botanici (tipul biomorforlogic,
durata vieţii plantei, compoziţia floristică şi apartenenţa sistematică, ponderea PM autohtone şi a
PM aloohtone, PM cultivate şi PM spontane din colecţie, categoria de rarietate a plantelor,
farmacognostic după tipul produsului vegetal (herba, radices, rhizomata, bulbus, tuber, stipites,
gemmae, flores, turiones, fructus, semina) şi compoziţia chimică a lor, farmacologic conform

425
acţiunii terapeutice asupra principalelor sisteme de organe şi toxicologic după tipul organului
toxic şi compoziţia chimică.

Actualitatea
Omul fiind parte componentă şi integrată a Naturii, înzestrat cu spiritul cognitiv, de-a
lungul anilor în baza observaţiilor a acumulat cunoştinţe practice despre virtuţile tămăduitoare
ale plantelor. În veşnica căutare, omul a observat că anumite plante aplicate pe răni alinau
durerea, favorizând cicatrizarea acestora, iar altele consumate, vindecau diferite afecţiuni trupeşti
şi sufleteşti. În acest scop au fost create primele colecţii de plante medicinale (PM) pe lângă
mânăstiri şi biserici. Interesul vădit faţă de plante a condus la iniţierea şcolilor farmaceutice,
preocupate de studiul biologic, chimic şi terapeutic al PM pentru dezlegarea misterului lor
tămăduitor. Odată cu evoluarea civilizaţiei, colecţiile de PM au devenit indispensabile pentru
dezvoltarea învăţământului farmaceutic.
În Japonia, facultatea Farmacie a Universităţii Keio, o.Tokyo dispune de colecţia
„Urawa-Kyoritsu campus and MP garden” cu 600 specii, a Universităţii Showa din acelaş oraş –
980 specii, iar cea din o.Osaka posedă colecţia „Medicinal Herb Garden” cu 800 specii.
Universitatea de Farmacie din o.Chiang Mai (China) are colecţia „Medicinal Plant Garden” cu
500 specii, a Universităţii Nirma, o.Gujarad (India) cu colecţia “Nirma Herbal Wealth”, care
include 170 specii [5]. Scoala de Farmacie din Puerto Rico dispune de o colecţie de 200 specii
PM, iar în colecţia „The Dorothy Bradley Atkins Medicinal Plant Garden“ a facultăţii Farmacie
a Universităţii Illinois, o.Chicago sunt 200 specii PM [6]. Universitatea de Medicină „Danylo
Galitsky”, o.Lvov (Ucraina) utilizează colecţia cu 150 specii PM a Grădinii Botanice, iar
Colecţia de PM a Universităţii de Medicină „I.M.Secenov”, o.Moscova (Rusia) include 300
specii, inclusiv 40 specii PM rare, incluse în Cartea Roşie a Rusiei.
USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău (R.Moldova) pe parcursul a 12 ani a deţinut
colecţia de PM “Codru” din s.Bursuc, raionul Nisporeni cu 250 specii, din anul 1992 studenţii
facultăţii Farmacie au utilizat colecţiile PM a Grădinii Botanice a AŞM, a Institutului de
Genetică a AŞM, a Dendrariului, iar din anul 2002, colecţia PM a Centrului de Cultivare a
Plantelor Medicinale (CC a PM) a USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Scopul lucrării a fost evaluarea după indicii biologici, farmacognostici, toxicologici şi


farmacologici a colecţiei de PM din CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Materiale şi metode
În calitate de materiale pentru studiu au servit actele normative, registrele, schemele,
materialul foto a CC a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu”.
Colecţia de PM s-a evaluat din punct de vedere botanic (tipul biomorfologic, durata vieţii
plantelor, tipul metamorfozelor, indicele taxonomic, gradul de rarietate, originea şi centrul nativ
de formare a speciei), farmacognostic (tipul produsului vegetal şi compoziţia chimică),
farmacologic (acţiunea terapeutică după sistemele de organe), toxicologic (grupa chimică de
substanţe şi gradul de toxicitate), comparativ cu cerinţele programelor de studii la disciplinele
planului de studii pentru studenţii facultăţii Farmacie.

Rezultate şi discuţii
CC a PM a USMF a fost fondat de profesorul M.Bodrug în baza hotărârii Guvernului
R.Moldova nr.1071 din 15.08.2002 [1,8]. Conform hotărârii, 4,39ha teren arabil, care aparţinea
diferitor primării din raionul Ialoveni au fost atribuite USMF „Nicolae Testemiţanu” pentru
crearea colecţiei de PM, iar ulterior, pentru creşterea PM în scop industrial s-au mai achiziţionat
8,06ha. Fondarea CC a PM a umărit obiectivele: introducerea PM autohtone preţioase şi rar
întâlnite din flora spontană; introducerea PM alohtone din programul de studii al facultăţii;
efectuarea practicii de studii la Botanica farmaceutică şi Farnacognozie; efectuarea
investigaţiilor ştiinţifice a PM insuficient studiate în teze de doctorat şi licenţă; iniţierea unui
426
genofond de bioconservare a PM rare din flora locală şi din alte zone fizico-geografice. Lucrările
au demarat cu partajarea terenurilor, construcţia drumului, instalarea reţelelor electrice,
rezervoarelor de apă şi a sistemului de irigare prin picurare. CC a PM este localizat în partea de
Sud-Vest a Zonei Centrale a R.Moldova, mărginit din 3 părţi de pădure, iar din cea de Sud -
teren arabil. Colecţia de PM a fost repartizată în baza preferinţelor ecologice ale plantelor,
deoarece terenul este preponderent versant, care trece leger în platou cu caracteristici de luncă.
· Evaluarea colecţiei de PM după indicii botanici
Colecţia de PM serveşte în calitate de suport pentru efectuarea practicii de studii a
studenţilor facultăţii Farmacie şi însuşirea programei la disciplina Botanica Farmaceutică [2].
Este necesar ca în colecţie să fie o biodiversitate de PM după forma vitală, durata vieţii,
apartenenţa la diferite grupe taxonomice, originea PM. Evaluarea colecţiei de PM s-a efectuat
printr-un complex de indici botanici: tipul biomorforlogic, durata vieţii plantei, compoziţia
floristică şi apartenenţa sistematică, ponderea PM autohtone şi a PM alohtone, ponderea PM
cultivate şi PM spontane din colecţie, categoria de rarietate a plantelor.
Evaluarea plantelor ierbacee după durata vieţii
Din totalul speciilor de PM din colecţie 72% constituie plantele ierbacee şi 28% - plantele
lemnoase. Analiza plantelor ierbacee după durata vieţii denotă că 37 specii sunt plante anuale, 17
specii - plante bienale, iar plante perene – 105 specii. Ponderea cea mai mare din plantele
ierbacee revine celor perene – 65%, după care urmează plantele ierbacee anuale – 24%, iar
minimul revine plantelor ierbacee bianuale – 11 % (fig.1).
11% 12%

24%

54%
65% 34%

Fig.1. Distribuirea plantelor ierbacee (%) Fig.2. Distribuirea plantelor lemnoase (%) după
după durata vieţii tipul biomorfologic

Cota parte (%) a speciilor lemnoase din colecţie conform tipului biomorfologic se
distribuie în felul următor: maximul revine arbuştilor – 54%, arborii constituie 34%, iar
semiarbuştii, doar 12% (fig. 2). În rezultatul evaluării plantelor lemnoase conform formelor
biomorfologice menţionăm că colecţia dispune de toate formele biomorfologice ale plantelor
lemnoase cu excepţia lianelor lemnoase cum ar fi iedera Hedera helix, lămâiul chinezesc
Schisandra chinensis, necesare conform pragramei de studii. Menţionăm că arborii şi arbuştii din
colecţie aparţin la diferite familii taxonomice: Rosaceae, Grossulariaceae, Caprifoliaceae etc. În
colecţie sunt specii lemnoase (Juniperus sabina, Ginkgo biloba, Pinus silvestris) din fil.
Gymnospermatophyta, incluse în programa de studii la Botanica farmaceutică.
Analiza plantelor medicinale după tipul organelor metamorfozate
Plantele ierbacee prezintă interes din punct de vedere al metamorfozelor organelor
vegetative, care exprimă adaptarea organelor plantelor pe parcursul evoluţiei lor. Pentru studenţii
facultăţii Farmacie metamorfozele plantelor prezintă şi interes aplicativ, deoarece la majoritatea
PM substanţele biologic active sunt depozitate în rizomi, bulbi, tuberculi, bulbo-tuberculi,
rizocarpi, care constituie produsul medicinal vegetal colectat pentru utilizarea atât în profilaxia şi
tratamentul diverselor maladii în medicina populară şi ştiinţifică, cât şi în calitate de materie
primă pentru industria farmaceutică. În colecţie sunt PM, care dezvoltă tuberculi cu conţinut de
amidon (Solanum tuberosus), rădăcini tuberizate bogate în inulină (Helianthus tuberosus),
vitamine (Daucus carota, var.sativa, Petroselinum crispum), bulbi cu conţinut de vitamine şi ulei
volatil (Allium cepa, A.sativus), rizomi lungi subţiri (microblaste) cu heterozide cardiotonice

427
(Convallaria majalis), rizomi groşi (macroblaste) cu ulei volatil (Inula helenium, Acorus
calamus şi specii din g. Iris) şi cu alcaloizi (Scopolia carniolica).
Evaluarea colecţiei de plante medicinale conform indicelui taxonomic
În programa de studii la Botanica farmaceutică un compartiment constituie sistematica
vegetală, căruia î-i revine şi cel mai mare volum de ore (semestrul II al anului universitar).
Programa de studii prevede 290 specii de plante din flora spontană şi cultivată a R.Moldova, dar
sunt şi multe specii de PM din alte regiuni biogeografice. Speciile de plante din colecţie cuprind
spectrul taxonomic după familii de 85%, care constituie 62% din necesarulprogramei. Conform
rezultatelor evaluării (fig.3) cele mai multe specii aparţin fam. Asteraceae (22), Rosaceae (21) şi
Lamiaceae (18), apoi în descendenţă urmează fam. Fabaceae (14), Apiaceae (11), Solanaceae
(7), Papaveraceae (7), Malvaceae (6), Polygonaceae (5), Scrophulariaceae (5). Câte 3 familii
taxonomice sunt prezente în colecţie cu 4 specii, 11 familii – cu 2 specii şi 20 familii cu câte o
specie de PM (fig.3).
25 22
21

18
20

14

15
11

10
3

2 2

5
1

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fig.3. Repartizarea speciilor de PM din colecţie conform apartenenţei familiei taxonomice: 1 –
Asteraceae, 2 – Rosaceae, 3 – Lamiaceae, 4 – Fabaceae, 5 – Apiaceae, 6 – Solanaceae, 7 –
Papaveraceae, 8 – Malvaceae, 9 – Polygonaceae, 10 – Scrophulariaceae

Numărul speciilor PM cultivate în colecţie este puţin mai redus decât necesarul
programei de studii pentru cele mai importante familii taxonomice (fig.4 ), deoarece unele specii
nu sunt caracteristice arealului R.Moldova, iar altele le găsim în flora spontană din zonele verzi
adiacente CC a PM. Decalajul mai mare între numărul de specii necesare conform programei de
studii şi prezenţei lor în colecţie pentru fam. Rosaceae se explică prin lipsa multor specii
lemnoase, care sunt bine cunoscute şi întâlnite în grădinile particulare.
30
Programa de s tudii

25

20 CC a PM

15

10

0
e
ae

e
e

ea
ea

ea
ea

ce

ac

ac
ac
ac

ia

ab

pi
os
er

A
R

F
st

la
A

Fig. 4. Cota parte (%) a familiilor după numărul specilor din programa de studii la
Botanica farmaceutică şi din colecţia CC a PM a USMF

428
În colecţie sunt specii de plante rar întâlnite în flora R. Moldova, care conform gradului
de rarietate [3] se distribuie în felul următor: vulnerabile – Scopolia carniolica, Ephedra
distachya; critic periclitate – Digitalis lanata, Gypsophila glomerata, periclitate – Padus avium.
· Evaluarea colecţiei de plante medicinale după indicii farmacognostici
Programa de studii la Farmacognozie prevede însuşirea produsului vegetal cu diferită
compoziţie chimică: hidraţi de carbon, lipide, vitamine, uleiuri volatile, oleo-rezine, substanţe
amare, tioheterozide, heterozide cardiotonice, saponozide, alcaloizi, compuşi fenolici, cumarine
şi cromone, derivaţi ai antracenului, flavonoide, substanţe tanante şi diverse principii active [7].
Pentru însuşirea programei studenţii au nevoie de a dezvolta abilităţi practice de
recunoaştere a PM producătoare de produse vegetale, de identificare macroscopică, microscopică
şi fitochimică a produsului medicinal vegetal de diferite tipuri. În acest scop s-a efectuat
evaluarea colecţiei de PM după tipul produsului vegetal şi compoziţia chimică.
Evaluarea colecţiei de plante medicinale după tipul produsului vegetal
Analiza efectuată demonstrează că colecţia CC a PM include marea majoritate de specii
de PM producătoare de diferite tipuri de produse vegetale: herba, radices, bulbus, rhizomata,
tuber, folia, flores, fructus, cortex, semina, prevăzute în programa de studii la Faramacognozie.
Ponderea mai mare revine PM producătoare de frunze – 48 specii, puţin cedează cele
producătoare de fructe – 47 specii, urmează PM de la care se recoltează florile – 39 specii şi
rădăcină – 33 specii. 29 specii PM sunt producătoare de părţi aeriene, 20 specii – seminţă, 14
specii – rizomi şi doar 10 specii – scoarţă. S-a constatat că cota parte (%) se distribuie în felul
următor: produsului vegetal folia revine 20% specii PM şi constituie maximul, valoare aproape
echivalentă produsului vegetal fructus – 19,58% specii, urmează produsul vegetal flores –
16,25%, radices – 13,75%, herba – 12,08%, semina – 8,33%, rizhomata – 5,83%, iar minimul -
4,16% specii PM sunt producătoare de cortex (fig.5). S-a relevat că în colecţie lipsec PM de la
care se recoltează produsul vegetal de tip gemmae, turiones, stipites, succus etc.
Colecţia include specii de PM cu conţinut diferit de principii active: 36 specii de PM cu
conţinut de uleiuri volatile, 23 – alcaloizi, 14 – flavonoide, 11 – substanţe tanante, 10 - vitamine
şi 10 - saponozide, 9 - glucide, 8 - lipide, 7 - derivaţi ai antracenului, 6 - cumarine, câte 4 -
heterozide cardiotonice şi substanţe amare, 3 - diverse principii active, câte 1 - tioheterozide şi
substanţe rezinoase. La compararea PM producătoare de produs vegetal cu diferit conţinut
chimic din colecţie şi a necesaului programei de studii la Farmacognozie (tabelul 1) constatăm
că în CC a PM a USMF cota parte cedează puţin.

1 2 3 4 5 6 7 8

Fig. 5. Cota parte (%) a PM din colecţia de plante medicinale după tipul produsului vegetal: 1 –
herba, 2 – folia, 3 – flores, 4 – fructus, 5 – semina, 6 – radices, 7 – rhizomata, 8 – cortex.

Evaluarea colecţiei de PM după compoziţia chimică a produsului vegetal


Rezultatele studiului demonstrează că în colecţie sunt prezente toate categoriile de PM
după compoziţia chimică, doar că în programă ele prevalează numeric. În colecţie lipsesc PM,
care sunt în flora spontană chiar în locurile adiacente CC a PM a USMF„Nicolae Testemiţanu”.

429
Tabelul 1. Cota parte (%) de PM, după compoziţia chimică a produsului medicinal vegetal din CC
a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu”şi programa de studii la Farmacognozie
SPECII DE PLANTE MEDICINALE
Compoziţia chimică
a produsului vegetal CC a PM (%) Farmacognozie (%)
Hidraţi de carbon 5,77 6,23
Vitamine 6,41 8,40
Llipide 3,13 5,49
Uleiuri volatile 23,08 28,02
Substanţe rezinoase 0,64 1,16
Substanţe amare 2,56 4,07
Alcaloizi 14,74 22,19
Heterozide cardiotonice 4,49 5,23
Saponozide 5,77 7,98
Derivaţii antracenului 2,85 4,65
Flavonoide 6,97 9,98
Cumarine şi cromone 2,85 3,49
Substanţe tanante 7,05 9,98
Diverse principii active 7,69 8,14

· Evaluarea colecţiei de plante medicinale după indicii farmacologici


S-a efectuat analiza comparată a prezenţei PM în colecţie şi a necesarului conform
programei de studii la Farmacologie [4] conform celor mai importante sisteme de organe:
respiratorii, cardiovasculare, urogenitale, gastrointestinale, a sistemului nervos central şi periferic
(fig.6). Rezultatele denotă, că colecţia dispune de tot spectrul de PM conform efectului acţiunii
terapeutice, doar că în programa de studii, PM numeric sunt mai multe. Decalajul cel mai mare
reprezintă categoria de PM cu acţiune cardiovasculară şi sedativă.
· Evaluarea colecţiei de plante medicinale după indicii toxicologici
Rezultatele evaluării denotă că studenţii la cursul de Plante toxice studiază cca 50 de
specii, însă în colecţie sunt în număr de 18 ceea ce constituie doar 36 % din totalul plantelor
toxice studiate (fig.7). Lipsesc plante toxice prevăzute de programa de studii, deoarece ele sunt
specifice altor regiuni geografice: Ledum palustre, Taxus baccata, Aconitum soongaricum,
Lobelia inflata, Thermopsis lanceolata, Sophora pachycarpa, Anabasis aphylla, Heracleum
sosnowski, Nerium oleander etc.

35 Plante toxice în CC a
30 CC a PM
100% PM
90%

25 80% 100 %
70%
20 60% Plante toxice conform
Programa
15 50% programei de studii
farmacologie 40%
10 30%
36 %
5 20%

10%
0 0%

1 2 3 4 5 1
os
rv
ne

Fig. 6. Cota parte (%) de PM din programa de Fig. 7. Cota parte (%) de plante toxice
ul
m
ste

studii la Farmacologie şi colecţie conform acţiunii în CC a PM şi programa de studii


Si

terapeutice asupra sistemelor de organe: 1 – nervos,


2 – cardiovascular, 3 – repirator, 4 – gastrointestinal,
5 – urogenital.

430
Colecţia CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu” include 205 taxoni (specii, subspecii,
varietăţi, forme, soiuri), inclusiv 51% specii de plante cultivate în R.Moldova, 27 % specii de
plante alohtone şi 22% - specii de plante din flora spontană a R.Moldova.
Plantele din colecţia CC a PM sunt studiate în teze de doctor habilitat (Lilium martagon,
Aronia melanocarpa), teze de doctor (Centaurea cyanus, Hypericum perforatum), teze de licenţă
Solidago canadensis, Cynara scolymus, Ginkgo biloba, Carum carvi, Dracocefalum moldavica,
Chaenomeles japonica, Mentha piperita etc).

Concluzii
1. Colecţia de PM a CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu” acoperă aproape total necesarul
de PM după tipul biomorfologic, durata vieţii, tipul metamorfozelor, aparteneţa sistematică,
compoziţia chimică, tipul produsului vegetal, acţiunea farmacologică şi toxicologică. Lipsesc,
preponderent, plante din familii nespecifice condiţiilor pedo-climatice R.Moldova sau care sunt
în flora spontană a ariilor verzi adiacente (pădure, colină, luncă etc).
2. De întrodus în colecţie PM rare în scopul bioconservării: Aluns incana, A.glutinosa, Galantus
nivalis, G.plicatus, Hepatica nobilis, Nupar luteum, Rhamnus tinctoria etc.
3. Pentru asigurarea disciplinilor cu material botanic şi farmacognostic uscat şi conservat de
sporit numărul indivizilor unor specii: Atropa belladonna, Adonis vernalis, Acorus calamus,
Digitalis purpurea, Primula veris, Bergenia crasifolia, Scopolia carniolica.
4. În scopul asigurării disciplinelor catedrei cu tot spectrul de tipuri ecologice de plante de creat
bazin de apă şi o miniseră.

Bibliografie
1. Bodrug M., Grădina de Plante Medicinale a USMF „Nicolae Testemiţanu”, În: Buletinul
AŞM. Ştiinţe Medicale, nr. 2 (2), p. 102-107.
2. Calalb T., Bodrug M. Botanica farmaceutică. Editura CEP“Medicina”,Chişinău, 2009, 498 p.
3. Cartea Roşie a Republicii Moldova, Ed. A II, Ştiinţa, 2001, 288 pag.
4. Goncear V., C. Scutari, Ed.Cheptea, V.Cazacu. Indicaţii metodice pentru lucrările practice la
farmaco şi fitoterapie, Chişinău, 2006, 112 pag.
5. http://www.pha.keio.ac.jp/en/facilities/garden.html
6. http://www.rcm.upr.edu/Pharmacy/MuseumOurCollections.htm
7. Nistreanu A. Farmacognozie, Chişinău, Ed: Tipografia Centrală, 2000, 672 pag.
8. Бодруг М., Бодруг О. Сад лекарственных растений Государственного Медицинского и
Фармацевтического Университета «Николае Тестемицану», В: Матер.
Международного Симпозиума «Нетрадиционое растениеводство. Эниология.
Экология и здоровье», Книга I, Алушта, 2004, с. 41-53.

MORFO-BIOMETRIA PLANTELOR DE CYNARA SCOLYMUS L., CULTIVATĂ ÎN


COLECŢIA DE PLANTE MEDICINALE A CENTRULUI DE CULTIVARE A
PLANTELOR MEDICINALE A USMF “NICOLAE TESTEMIŢANU”
C. Ciobanu 1, T. Calalb 2, E. Diug 1
1
Catedra Tehnologia medicamentelor
2
Catedra Farmacognozie şi Botanică farmaceutică

Summary
Morpho-biometry of plants Cynara scolymus L., cultivated in the medicinal plants
collection of the Centre of medicinal plants cultivation of SMPU“Nicolae Testemiţanu”
Globe artichoke plant Cynara scolymus L. was introduced in collection of the Center of
Cultivation of Medicinal Plants of SMPU“Nicolae Testemiţanu” in 2002 year. The morpho-
biometrical evaluation of the globe artichoke plant was effectuated on more that 10 parameters.
431
The high of plant, number and sizes of leaves are principle biometrical parameters, which
determine the production of raw materials for pharmaceutical industry.

Rezumat
Anghinaria cultivată Cynara scolymus L. a fost introdusă în colecţia Centrului de
Cultivare al Plantelor Medicinale a USMF “Nicolae Testemiţanu” în anul 2002. Evaluarea
morfo-biometrică a anghinariei cultivate a fost efectuată în baza a mai mult de 10 parametri.
Înălţimea plantei, numărul etajelor foliare şi dimensiunile frunzelor sunt parametrii biometrici
principali, care determină productivitatea plantei ca materie primă pentru industria farmaceutică.

Actualitatea
Genul Cynara L. include mai multe specii: C. algarbiensis Coss, C. auranitica Post., C.
baetica (Spreng) Pau, C. cornigera Lindl., C. cyrenaica Maiire şi Weiller., C. humilis L., C.
syriaca Boiss., C. tournefortii Boiss şi Reut., C.syriaca Boiss., C. hystrix Ball şi C. cardunculus
L. Centrul nativ pentru speciile g.Cynara este considerat bazinul Mării Mediteraniene şi Africa
de Nord. Cea mai răspandită este specia C.cardunculus L., cunoscută cu sinonimul C.scolymus
L., în limba engelză Artichoke, în limba rusă - Артишок колючий sau Артишок посевной, iar
în limba română – Anghinarie cu ţepi sau anghinarie cultivată.
Anghinaria C.scolymus L. a fost cultivată încă la romani pentru frunzele utilizate în
medicina tradiţională. Principiile active din Cynarae folia au un spectru extrem de vast de acţiuni
terapeutice: hepatoprotectoare şi hepatostimulatoare, coleretică, diuretică, hipercolesterolemică
[2] antimicrobiană [11], antioxidantă [6,10]. Extractul din frunzele de anghinarie are acţiune
excitantă asupra secreţiei biliare, contribuie la reducerea nivelului de colesterol şi zahăr în sânge,
stimulează regenerarea celulelor hepatice, sporeşte pofta de mâncare în cazul lipsei acestea,
favorizează digestia produselor grase [2]. La răspântia mileniilor 2 şi 3 anghinaria a fost
apreciată şi ca plantă economică, în calitate de sursă valoroasă de materie primă pentru celuloză
şi bioenergie [8]. Graţie însuşirilor terapeutice şi culinare incontestabile ale frunzei de
anghinarie, planta este cultivată în multe ţări europene, iar din anul 2002 a fost întrodusă în
colecţia Centrului de Cultivare a Plantelor Medicinale (CC a PM) a USMF “Nicolae
Testemiţanu” [3,4,5].

Scopul
Evaluarea morfo-biometrică a plantelor de anghinarie cultivate în Colecţia CC a PM a
USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Materiale şi metode
În calitate de fitomateriale au servit plantele de C.scolymis L. din colecţia CC a PM a
USMF “Nicolae Testemiţanu, care au fost evaluate după un complex de indici bio-morfologici
conform metodelor clasice [9], iar rezultatele au fost prelucrate statistic prin programa Graphpad
InStat.

Rezultate şi discuţii
Anghinaria are arealul de răspîndire în bazinul mării Mediteraniene, în special sudul
Spaniei, Italiei, Frantei, nordul Marocului, unde se cultivă pe scară largă ca plantă
legumicolă. În flora spontană ale acestor zone anghinaria ocupă 121,000 ha şi produce 800 000
tone de frunze anual [7]. Solicitarea acestei plante pentru fortificarea şi asigurarea alimentului
sănătos a determinat sporirea studiilor asupra anghinariei axate pe dezvoltarea tehnologiilor
moderne de cultivare prin aplicarea reglatorilor de crştere, care asigură o productivitate sporită a
plantei [1,7].
Pentru creştere şi dezvoltare plantele de anghinarie necesită soluri grase în amestec cu
nisip, este vulnerabilă la temperaturi sub 00C, de aceea necesită temperaturi pozitive. Deoarece
condiţiile pedo-climatice ale R.Moldova se deosebesc de cele din regiunile de origine ale
432
anghinariei, pe parcursul anilor 2002-2010 s-au efectuat observaţii fenologice asupra etapelor
ontomorfogenetice ale anghinariei. CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu” este localizat în
partea de Sud-Vest a regiunii Centrale a Republicii Moldova, iar plantaţia de anghinarie - în
partea bazală a terenului uşor versant cu expoziţie Sud-Estică, caracterizat prin sol bogat în
substanţe nutritive, suficientă umiditate, lumină şi căldură pe parcursul verii. Un impediment în
dezvoltarea normală a plantelor constituie lipsa zăpezilor în perioada de iarnă, ceea ce conduce
la îngheţarea părţii subterane a plantei (a.2003-2004, 2010). Pentru protejarea plantei şi
asigurarea viabilităţii s-a recurs la scurtarea tulpinilor florale la 15-20 cm şi acoperirea lor cu
resturi de frunze şi plante, iar ultima recoltare de frunze de toamnă să se evite.
Anghinaria în colecţia CC a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu” este o plantă ierbacee,
perenă, robustă cu înălţimea de 1,5 – 2,0 m (fig.1,2).
În primul an de vegetaţie planta dezvoltă frunze bazale, mari cu lugimea până la 80 cm,
dispuse în rozetă. Frunzele au un peţiol dezvoltat, cărnos de culoare argintie şi limbul penat
sectat sau fidat, cu 5-8 perechi de lacinii lanceolate, mucronate, marginea măşcat serată, partea
superioară – glabră, iar cea inferioară - alb-tomentoasă (fig. 3,4). Rozeta cu frunze baziliare are
un mare rol fitocenotic – protejează solul atât de supraîncălzire şi expunerea directă la razele
solare, cât şi de evaporarea şi pierderea umidităţii acestuia. Acest fapt asigură şi induce
dezvoltarea mai viguroasă a tulpinilor, frunzelor tulpinale şi calatidiilor. Frunzele tulpinale sunt
alterne şi aproape sesile. De la baza tulpinii spre apex, dimensiunile frunzelor se micşorează.

Fig.1. Aspectul plantei C.scolymus L. Fig. 2. Partea apicală a lăstarului de


C.solymus L.

433
Fig.3. Partea inferioară a frunzei de anghinarie. Fig.4. Partea superioară a frunzei de anghinarie.

Tulpina aeriană apare în cel de-al doilea an, este erectă, viguroasă, ramificată de la bază şi
are aspect tomentos. La vârful tulpinelor se dezvoltă florile unite în inflorescenţe de tip calatidiu
globulos (antodiu). Bracteele cărnoase la bază, cu apex acut sau obtuz şi uşor pungente ale
involucrului sunt aranjare acropetal. Pe discul receptaculului cărnos sunt dispuse florile centrale
tubulate bisexuate, iar marginal florile sterile, ambele de culoare roşu-violaceu. Fructele
reprezintă achene brune, uşor comprimate, însoţite de papus de culoare galbenă-albicioasă.
Pentru studiul biometric s-a elaborat un complex de parametri bio-morfologici: înălţimea
plantei (cm); numărul de tupini pe un exemplar (unităţi), de ramificaţii ale tulpinii (unităţi), de
etaje foliare (unităţi) şi lacinii a unui limb (unităţi), de calatidii pe plantă (unităţi de calatidii pe o
ramificaţie (unităţi), diametrul tulpinii (mm), lungimea limbului foliar (cm), lăţimea limbului
foliar (cm), iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1.Caracteristecile biometrice ale plantelor de anghinare din colecţia Centrului de Cultivare
a Plantelor Medicinale a USMF “Nicolae Ţestemiţanu”

Parametrii Valorile extreme şi medii ale parametrilor biometrici


biometrici Minim Mediu Maxim
Înălţimea plantei, cm 25-50 51-120 121-185
± 2,7 ( 8,72) ± 5,16 (16,33) ± 6,43 (20,35)
Numărul de ramificaţii ale 2-3 4-6 7-8
tulpinii (unităţi) ± 0,16 (0,52) ± 0,27 (0,87) ± 0,16 (0,51)
4-10 11-17 18-23
Diametrul tulpinii, mm ± 0,65 (2,0) ± 1,06 (3,38) ± 0,52 (1,65)
Numărul de etaje foliare 5-8 9-17 18-25
(unităţi) ± 0,33 (0,05) ± 0,83 (2,63) ± 0,97 (3,0)
Lungimea limbului foliar, cm 14-24 25-30 31-39
± 3,39 (1,07) ± 0,67 (2,13) ± 0,88 (2,78)
Lăţimea limbului foliar, cm 7-12 13-17 18-23
± 0,96 (2,16) ± 0,56 (1,79) ± 0,60 (1,90)
Numărul laciniilor (unităţi) 7-9 10-12 13-16
± 0,44 (1,0) ± 0,26 (0,62) ± 0,39 (1,24)
Numărul de calatidii pe plantă 3-7 8-19 20-24
(unităţi) ± 0,74 (1,67) ± 1,06 (3,38) ± 0,90 (1,27)
Numărul de calatidii pe o 1-2 3-5 6-8
ramificaţie (unităţi) ± 0,24 (0,54) ± 0,30 (0,94) ± 0,29 (0,91)
La numărător - valorile extreme ale caracterelor; la numitor - eroarea standard; în paranteze -
deviaţia standard.

Analiza parametrilor biometrici denotă că înălţimea maximă a plantelor variază între 121-
185 cm, ce sunt valori mai mari decât ale plantelor din colecţia Institutului de Genetică a
Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova [9] şi mai reduse decât la plantele crescute în
Uzbechistan [13] şi Tadjichistan [12]. Înălţimea mai mare a plantelor favorizează dezvoltarea
434
unui număr mai mare de etaje foliare decât în regiunile geografice din Asia [12,13]. Un interes
prezintă biometria frunzelor, deoarece ele constituie produsul medicinal vegetal Cynarae folia
[3] în calitate de materie primă pentru producerea fitopreparatelor. Valorile medii ale numărului
de etaje foliare (9-17), a lungimii (25-30 cm) şi lăţimii (13-17 cm) frunzelor demonstrează, că
în condiţiile pedo-climatice ale colecţiei CC a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu” plantele de
anghinarie dezvoltă o suprafaţă foliară impunătoare (tabelul 1).
Plantele ramifică în 3-4 în partea bazală a tulpinii, care la rândul lor ramifică iar spre
extremităţi, iar fiecare extremitate se termină cu calatidii cu diametru 7-9 cm. O ramificaţie
formează în mediu 3-5 calatidii, iar o plantă poate dezvolta în mediu 8-19 unităţi. De menţionat
că valorile maxime ale numărului de calatidii pe ramificaţii (6-8) şi pe o plantă (20-24) sunt
superioare celor caracteristice plantelor din Tadjichistan [12] şi Uzbechistan [13], dar cedează
faţă de anghinaria din plantaţiile Spaniei [1], crescute în baza tehnologiilor moderne prin
aplicarea reglatorilor de creştere. Numărul calatidiilor şi seminţelor corelează direct cu gradul
de ramificare al tulpinilor. Calatidiile se formează odată cu ramificarea tulpinii pe parcursul
perioadei ontogenetice, de aceea ele au diferit grad de dezvoltare şi maturizare, ce permite o
continuitate în utilizarea calatidiilor imature în scop alimentar. Heterogenitatea calatidiilor după
gradul de maturitate este caracteristică şi pe parcursul lunilor de toamnă, iar odată cu sosirea
îngheţurilor, cele imature nu reuşesc să se maturizeze şi nu dezvoltă seminţe viabile.
Astfel, compararea rezultatelor morfo-biometrice ale plantelor de anghinarie din CC a
PM a USMF „Nicolae Testemiţanu” cu cele ale plantelor din ţările de origine şi crescute în alte
regiuni geografice denotă că condiţiile pedo-climatice din Republica Moldova favorizează
dezvoltarea normală a acestora.

Concluzii
1. Plantele de anghinarie C.scolymus L. din colecţia CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu”
dezvoltă un înveliş foliar sporit, determinat de înălţimea plantei, numărului de etaje foliare
şi dimensiunile frunzelor, care constituie sursa de materie primă pentru producerea
fitopreparatelor.
2. Ramificarea puternică a tulpinilor contribuie la dezvoltarea unui număr sporit de calatidii,
care pot fi utilizate în calitate de produs alimentar dietetic, ce favorizează digestia.

Bibliografie
1. Abdel-Wahab, H.A., Effect of growth regulator (gibberellic acid) on some biochemical of
globe artichoke and its relation to population density of some associated pests. J. Agric. Sci.
Mansoura Univ., 2003. 28(7), p. 5731-5736
2. Adzet T., Camarasa J, laguna J. Hepatoprotective effect of polyphenolic compounds from
Cynara scolymus against CCL4 toxicity in isolated rat hepatocytes. Journal of Natural
products 1987, 50, p. 612-17.
3. Bodrug M., Grădina de Plante Medicinale a USMF „Nicolae Testemiţanu”, Buletinul AŞM.
Ştiinţe Medicale, nr. 2 (2), p. 102-107.
4. Calalb T. Particularităţile morfo-anatomice ale plantei de anghinarie Cynara scolymus L. In:
Romanian Biological Sciences, Piatra-Neamt, 2007, vol. V, nr 1-2, p. 21-22.
5. Chiţan E., Calalb T. Planta medicinală anghinaria Cynara scolymus L. – trecut, prezent,
perspective. Mater. Conf. De Istoria farmaciei cu participare internaţională in memoriam
Vasile Procopişin, Chişinău, 2009, p.48-50.
6. Coloru G.C., Alamanni M.C., Cossu M., Antiradical and antioxidant properties of Sardinian
spiny artichoke (Cynara scolymus L.) var., following treatments for conservation and
treatments. Rivista di Scienza dell'Alimentazione, 2005, Nr 3, p. 53-60.
7. El-Abagy, H.M.H; El-Sh. M. Rashad; A.M.R. Abdel-Mawgoud; and Nadia H. M. El-Greadly
Physiological and Biochemical Effects of Some Bioregulators on Growth, Productivity and
Quality of Artichoke (Cynara Scolymus L.) Plant. Research Journal of Agriculture and
Biological Sciences, 2010, 6(6), p. 683-690.
435
8. Fernandez J Lignocellulosic biomass production from annual energy crops. Report EUR
12631 EN-C- Commission of the European Communities, Luxemburg, 1990, 54 pag.
9. Florea V. Cultura Plantelor Medicinale, Chişinău, 2006, 312 pag.
10. Gebhardt R., Henke B., Fausel M., Antioxidative properties of extracts from leaves of the
artichoke (Cynara scolymus L.) against hydroperoxide-induced oxidative stress determined
in cultured rat hepatocytes are due to polyphenols and flavonoids. European Journal of Cell
Biology, 1997, 72, p. 1023-1028.
11. Zhu X., Zhang H., Lo R., Phenolic compounds from the leaf extract of artichoke (Cynara
scolymus L.) and their antimicrobial activities. Journal of Agricultural and Food Chemistry
52, 2004, p. 7272-7278.
12. Рагимов М. Артишок. Колхозно-совхозное производство Таджикистана, 1969, nr. 4,
стр. 12-16.
13. Хайдаров Р. Артишок. Сельское хозяйство Узбекистана, 1971, nr.10, стр. 16-19.

STUDIUL EXTRACŢIEI FLAVONOZIDELOR DIN SPECIA CENTAUREA CYANUS L.


Tatiana Ţurcan1, Anatolie Nistreanu1, Eugen Diug2, Natalia Corcodel1
1
Catedra Farmacognozie şi Botanică farmaceutică USMF „Nicolae Testemiţanu”
2
Catedra Tehnologia Medicamentelor USMF „Nicolae Testemiţanu”

Summary
The study of flavonoids extraction from Centaurea cyanus L.
Fluid extracts of aerial parts of C. cyanus L. have been analyzed for the first time. The
optimal concentration of ethanol for flavonoids extaction (60%) has been determined.
Qualitative comparative analysis of fluid extracts of Cyani herba and Cyani flores has been
done using TLC.

Rezumat
Pentru prima dată s-au obţinut şi analizat extracte fluide din părţi aeriene de C. cyanus L.
S-a determinat concentraţia alcoolului etilic (60%) care extrage maximum de flavonozide. S-a
realizat analiza calitativă comparativă a flavonozidelor din extractele fluide de Cyani herba şi
Cyani flores prin cromatografie în strat subţire.

Actualitatea
Specia C. cyanus L., familia Asteraceae este o plantă anuală, ce creşte prin semănături de
cerealiere. În Republica Moldova se întâlneşte spontan, în mare parte, la nordul ţării. Produsul
vegetal oficinal este prezentat de florile marginale din inflorescenţă Cyani flores. Acestea intră în
componenţa speciilor diuretice, aperitive, colagoge, antidiareice. Infuzia din flori se utilizează ca
antiinflamator, dezinfectant, contra cearcanelor în oftalmologie şi cosmetologie. Principalii
componenţi chimici sunt flavonozidele (antocianii, flavonolii, flavonele şi heterozidele lor) [5].
Flavonozidele deţin un spectru larg de acţiune: antioxidantă, astringentă, hipoglicemiantă,
antibacteriană, P-vitaminică, antiinflamatoare [2,4]. Pornind de la importanţa acestor principii
active pentru fitoterapie, ne-am propus realizarea unui studiu al părţilor aeriene de albăstriţă, în
vederea obţinerii unui produs extractiv cu conţinut de flavonozide.

Obiectivele
Studiul comparativ al metodelor de obţinere a extractelor fluide şi al factorilor care
influenţează extracţia.

436
Materiale şi metode
În calitate de produs vegetal au servit părţile aeriene de C. cyanus L. recoltate în perioada
de înflorire şi uscate în mod natural. În scopul studiului comparativ al extracţiei flavonozidelor
din Cyani herba au fost folosite 3 metode: repercolarea cu fracţionarea produsului vegetal în
părţi egale în ciclu terminat, repercolarea după metoda Squibb şi percolarea [3].
Conform metodei de repercolare cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale, în
percolatoare s-au introdus părţi egale de produs vegetal. Produsul vegetal pentru primul
percolator s-a umectat cu o cantitate egală de solvent; peste 4- 6 ore, materialul umectat s-a
întrodus în percolator şi s-a macerat 24 ore cu o cantitate dublă de solvent, apoi s-a percolat pînă
la epuizarea produsului. Din primul percolator s-au obţinut 80% lichid extractiv faţă de masa
produsului vegetal, după care s-a mai continuat percolarea şi s-au obţinut trei porţiuni de lichid
extractiv mai diluate. Prima porţiune de lichid extractiv, egală cu masa produsului, s-a folosit
pentru umectarea produsului vegetal din al doilea percolator; a doua porţiune de lichid extractiv -
pentru macerare, iar a treia – la extracţie, pînă la obţinerea a 100% produs finit, faţă de masa
produsului vegetal. S-a continuat percolarea şi s-au separat trei porţiuni de lichid extractiv mai
diluate, care s-au utilizat pentru materialul din cel de-al treilea percolator ş. a. m. d. Lichidul
extractiv mai diluat din ultimul percolator s-a evaporat, sub vid, pînă la volumul de 20% faţă de
masa materialului; extractul obţinut s-a amestecat cu volumul total al lichidului extractiv
percolat.
Conform metodei Squibb produsul vegetal fragmentat şi trecut prin sită cu diametrul
ochiurilor 3 mm a fost repartizat în 3 percolatoare: 5,0; 3,0; şi 2,0 g (1:1) şi 10,0; 6,0; şi 4,0 g
(1:2) corespunzător. O cantitate de 10,0 g produs vegetal se împarte în 3 părţi: în primul
percolator se introduc 5,0 g, în al doilea percolator 3,0 g şi în al treilea percolator- restul de 2,0
g. Se adaugă solventul în primul percolator şi după macerare se extrage o primă fracţiune de
lichidul care se separă (2 ml), se continuă percolarea şi se mai separă 3 fracţiuni a cîte 3 ml lichid
extractiv. Cu aceste 3 fracţiuni secundare, adăugate succesiv, se percolează produsul vegetal din
al doilea percolator. Se separă o primă fracţiune de 3 ml lichid extactiv şi încă 3 fracţiuni
secundare a cite 2 ml fiecare. Aceste 3 fracţiuni secundare servesc la percolarea produsului
vegetal din cel de-al treilea percolator, de unde se separă 5 ml lichid extractiv. Fracţiunile
principale separate iniţial din cele 3 percolatoare se reunesc.
Tinctura de albăstriţă a fost obţinută prin metoda de percolare în raport de 1:5, având
următoarele etape ale procesului tehnologic de preparare: pregătirea amestecului hidroetanolic,
fragmentarea produsului vegetal, umectarea produsului vegetal, întroducerea amestecului
umectat în percolator, adăugarea solventului şi macerarea, percolare propriu-zisă, sedimentarea
la rece, decantarea şi filtrarea percolatorului.
Analiza calitativă a flavonozidelor din extracte a fost efectuată prin CSS [1].
Soluţie de referinţă. 5 mg rutozidă, quercetol, quercitozidă, hiperozidă se dizolvă în 10 ml
etanol 96%.
Faza staţionară. Placă de silicagel.
Faza mobilă. Acid formic anhidru: apă: etilacetat (6:9:90)
Distanţa parcursă. Nu mai puţin de 10 cm de la linia de start.
Uscarea. La aer 10 - 15 minute.
Developarea. Placa după pulverizare cu soluţiile acid difenilboric 10 g/l al eterului
aminoetilic în metanol, macrogol 400 în metanol, se menţine timp de 10 min în termostat la
1000C până la 1050C şi se examinează în UV la 365 nm.
Dozarea flavonozidelor a fost efectuată prin metoda specrofotometrică [4]. Conform
metodei, 1 ml extract fluid se trece într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 4 ml soluţie AlCl3
5%. Pentru pregătirea soluţiei de comparare în al doilea balon cotat de 25 ml se adaugă 1 ml
extract de analizat, după care ambele colbe se aduc pînă la cotă cu alcool etilic de 60% şi se lasă
la temperatura camerei 30 min. Absorbanţa optică se masoară la lungimea de undă 415 nm.
Pentru trasarea graficului de calibrare, care exprima dependenţa absorbanţei de
concentraţia rutozidei, 0,05 g de rutozidă se trece într-un balon cotat cu capacitatea de 50 cm3, se
437
adaugă 40 ml de alcool etilic de 60%, se încălzeşte pînă la temperatura de 50 – 600 C pînă la
dizolvarea rutozidei, apoi se răceşte pînă la temperatura camerei şi se aduce pînă la cotă cu
alcool etilic 96%. Pentru prepararea complexului cu AlCl3, în baloanele cotate A şi B cu
capacitatea de 25 ml, se adaugă soluţie de rutozidă şi se prelucrează în modul indicat mai sus,
obţinînd o soluţie de analizat cu AlCl3 şi una de referinţă, fără AlCl3. Dependenţa absorbanţei de
concentraţia rutozidei reprezintă o linie dreaptă ce trece prin axa coordonatelor.

Rezultate şi discuţii
Pentru determinarea concentraţiei solventului (extragentului) care extrage maximum de
flavonozide din Cyani herba s–au pregatit extracte fluide 1:1 prin două metode de repercolare:
cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale şi metoda Squibb.
Conform datelor obţinute rezultă că maximul de flavonozide din Cyani herba se extrage
prin metoda de repercolare cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale 1:1 cu alcool etilic cu
concentraţia de 60% (fig.1).
Tabelul 1
Determinarea concentraţiei solventului (extragent) care extrage maximum de flavonozide
din Cyani herba
Metoda de repercolare
Repercolarea cu fracţionarea produsului
Squibb 1:1
vegetal în părţi egale 1:1
Cantitatea Cantitatea
Extragent Extragent
flavonozidelor, % flavonozidelor, %
Alcool etilic 20 % 0,03 Alcool etilic 20 % 0,06
Alcool etilic 40 % 0,20 Alcool etilic 40 % 0,49
Alcool etilic 60 % 0,27 Alcool etilic 60 % 0,55
Alcool etilic 80 % 0,21 Alcool etilic 80 % 0,46
Apă purificată – Apă purificată –

0,6 Squibb 1:1


Conţinutul în flavonoide, %

0,5
Repercolarea cu
0,4 fracţionarea
produsului vegetal în
părţi egale 1:1
0,3

0,2

0,1

0
20 40 60 80
% EtOH

Fig. 1. Extracţia flavonozidelor din Cyani herba cu alcool etilic (concentraţii diferite)

În vederea realizării unui produs extractiv standardizat al părţilor aeriene de albăstriţă, ne –


am propus să efectuăm un studiu comparativ al metodelor de obţinere a extractelor fluide şi al
factorilor care influenţează extracţia.
Cea mai mare cantitate de flavonozide (0,46%) se conţine în extractul fluid de Cyani herba
obţinut în raport de 1:1 prin metoda repercolare cu fracţionare produsului vegetal în părţi egale
(tabelul 2).

438
Tabelul 2
Conţinutul de flavonozide în produse extractive de albăstriţă, extragent – alcool etilic 70%

Conţinutul de flavonozide, %
Nr. Extract fluid (1:1)
Extract fluid (1:2) Tinctură (1:5)
fracţionarea PV în
metoda Squibb percolare
părţi egale
1 0,44 0,44 0,33
2 0,43 0,44 0,32
3 0,45 0,44 0,31
4 0,47 0,43 0,31
5 0,5 0,44 0,32
6 0,47 0,45 0,31
media 0,46 0,44 0,32
Parametrii statistici
S 0,0253 0,0063 0,0082
Sx 0,0103 0,0026 0,0033
e95 0,0265 0,0066 0,0086
Abat. Rel (Cv) 5,4996 1,4374 2,5784
Precizia 95 5,7715 1,5085 2,7059

Rezultatele identificării flavonozidelor în extracte fluide hidroetanolice de Cyani herba şi


Cyani flores prin metoda cromatografiei pe strat subţire (CSS)sunt arătate în figura 2.

Fig. 2. CSS pentru extractele de Cyani herba şi Cyani flores în UV


1 – quercetol, 2 – rutozidă, 3 – hiperozidă, 4 – Cyani herba extract fluid 70%,
5 – Cyani herba extract fluid 60%, 6 – Cyani flores extract fluid 70%, 7 – Cyani flores
extract fluid 60%

439
Din analiza calitativă a flavonozidelor prezentate în cromatogramă (fig. 2), rezultă că atât
în părţi aeriene (extracte fluide 70% şi 60%) cât şi în flori (extracte fluide 70% şi 60%) sunt
prezente 5 fracţiuni flavonozidice cu fluorescenţă galben-portocalie, dintre care una este identică
cu hiperozida (Rf 0,35) şi una cu rutozida (Rf 0,12). Alte fracţiuni flavonozidice apar la Rf 0,41;
0,49 şi 0,98. Acidul clorogenic (Rf 0,3) şi acidul cafeic (Rf 0,86) prezintă florescenţă albastră.

Concluzii
Au fost obţinute şi analizate extracte fluide din părţi aeriene de albăstriţă (Cyani herba). S-
a demonstrat că maximul de flavonozide din Cyani herba se extrage prin metoda de repercolare
cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale 1:1 cu alcool etilic cu concentraţia de 60%. Cea
mai mare cantitate de flavonozide (0,46%) se conţine în extractul fluid de Cyani herba obţinut în
raport de 1:1 prin metoda repercolare cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale.
Analiza calitativă a flavonozidelor s-a realizat prin CSS. Rezultatele arată că în extract
fluid de Cyani herba şi în cel de Cyani flores se regăsesc aceleaşi fracţiuni flavonozidice.

Bibliografie
1. European Pharmacopoeia 6.0, vol. 2, p. 2958 – 2959
2. Garbacki N., Gloguen V., Damas J. Antiinflammatory and immunological effects of
Centaurea cyanus flower-heads, Journal of Ethnopharmacology, 1999, vol. 68, p. 235 –
241
3. Popovici I., Lupuleasa D. Tehnologia farmaceutică, volumul I, Iaşi 1997, p. 379
4. Лобанова А.А, Будаева В.В, Сакович Г.В. Химия растительного сырья.
Исследование биологически активных флавоноидов в экстрактах из растительного
сырья 2004, №1, с. 47 – 52
5. Муравьёва Д.А., Бубенчикова В. Н., Беликов В. В. Спектрофотометрическое
определение суммы антоцианов в цветках Василька синего, Фармация, 1987, № 5,
с. 28 – 29

440