Gheorghiu CazacuChristianaEmilia PDF

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE CONSTRUCłII
CATEDRA CONSTRUCłII
Ing.dipl. Christiana Emilia GHEORGHIU (căs. CAZACU)
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
CERCETĂRI CU PRIVIRE LA COMPORTAREA ŞI CALCULUL

ELEMENTELOR DE BETON ARMAT CONSOLIDATE CU
MATERIALE COMPOZITE DE TIP PAFC
A STUDY ON THE BEHAVIOR OF RC BEAMS REINFORCED

WITH CFRP COMPOSITE MATERIALS
Conducător ştiinŃific:
Prof. univ. dr. ing. Atanasie TALPOŞI
Braşov
România
2011
Rezumat teză doctorat ing.dipl.Gheorghiu (căs.Cazacu) Cristiana Emilia
MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
___________________________________________________________________
Către,
……………………………………………………………………………………………………...
Vă invităm să participaŃi la susŃinerea publică a tezei de doctorat intitulată:Cercetări cu
privire la comportarea şi calculul elementelor din beton armat consolidate cu materiale
compozite de tip PAFC, elaborată de ing.GHEORGHIU (căs. CAZACU) Christiana Emilia
în vederea obŃinerii titlului ştiinŃific de DOCTOR, în domeniul INGINERIA CIVILĂ.
SusŃinerea publică se va desfăşura în ziua de 19.09.2011.ora 12.30, în AulaUniversităŃii,
sala U I 2.
COMPONENłA
COMISIEI DE DOCTORAT
Numită prin ordinul rectorului UniversităŃii Transilvania din Braşov
Nr. 4669 bis din 22.07. 2011
PREŞEDINTE: Conf. dr. ing. Nicolae DĂSCĂLESCU
PRODECAN - Facultatea de ConstrucŃii
Universitatea Transilvania din Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC: Prof. univ. dr. ing. Atanasie TALPOŞI
REFERENłI: Prof. dr. ing. Radu PASCU
Universitatea Tehnica de Constructii Bucureşti
Conf. dr. ing. Dan GEORGESCU
Universitatea Tehnica de Constructii Bucureşti
Prof. univ. dr. ing. Ioan TUNS
Eventualele aprecieri sau observaŃii asupra conŃinutului lucrării vă rugăm să le transmiteŃi pe adresa
UniversităŃii “Transilvania” din Braşov.
RECTOR,
Prof. univ. dr. ing. Ion VIŞA SECRETAR DEP. DOCTORAT,
Maria NICOLAE
1
INTRODUCERE
Cercetările privind rezistenŃa şi durabilitatea armăturilor pe bază de fibre polimerice

plastice au început încă din anii 1970 în S.U.A., Anglia, U.R.S.S. şi Japonia.
Foarte multe structuri din beton armat, afectate de ioni clorhidrici, au fost deteriorate în
mod impresionant datorită coroziunii puternice a armăturii de oŃel. Această situaŃie s-a produs la o
mulŃime de construcŃii din întreaga lume.
Sarea reprezintă o mare problemă, pentru construcŃiile din beton aflate în apropierea
mărilor sau chiar în apa sărată a acestora (poduri).
Pentru rezolvarea acestei mari probleme de-a lungul timpului s-au efectuat diferite
încercări şi experimente de laborator. S-a încercat realizarea de învelişuri pentru protecŃia
betonului de natură catodică, îmbrăcarea sau tratarea armăturilor independente cu diferite
materiale epoxidice şi multe alte metode. În timpul încercărilor s-a observat că folosirea
armăturilor FRP (fibre polimerice plastice) este foarte bună deoarece aceste armături nu
corodează într-un astfel de mediu.
La ora actuală în lume cererea pentru consolidări şi renovări de clădiri vechi este în
continuă creştere şi reprezintă pentru ingineri o mare provocare. Se poate spune acest lucru
deoarece studiind cazurile de consolidări de până acum observăm uşor că după consolidare unele
structuri sunt supuse la încărcări şi eforturi mult mai mari şi mai diferite decât cele pentru care au
fost calculate iniŃial la vremea construirii lor.
Există foarte multe metode de realizare a consolidărilor şi renovării, structurilor de beton şi
beton armat, dar cea mai des folosită metodă, din punct de vedere al fibrelor compozite, până în
momentul de faŃă, este utilizarea Ńesăturilor, plăcilor sau a benzilor din materiale compozite lipite
pe suprafaŃa de beton deteriorată, cu ajutorul unor adezivi foarte rezistenŃi, ce au matricea de bază
realizată din diferite răşini epoxidice speciale. Pentru realizarea acestei tehnici speciale de
consolidare a structurilor de beton şi beton armat, sunt necesare ample cunoştinŃe despre
comportarea în exploatare a celor două materiale folosite, dar şi a întregului sistem astfel rezultat.
În lucrarea de faŃă ne propunem să realizăm un studiu asupra influenŃei pe care o au
materialele compozite (lamelele şi Ńesăturile carbonice) în urma aplicării lor pe suprafeŃele din
beton.
În continuare vor fi prezentate atât studii teoretice şi experimentale, ale autoarei lucrării
cât şi ale altor cercetători din România şi din străinătate.
Septembrie, 2011 Ing.dipl.Gheorghiu (căs. Cazacu)

Christiana Emilia
2
CUPRINS
Pg. Teză/ Pg.Rezumat
CAPITOLUL 1
Stadiul actual al cercetărilor teoretice şi experimentale utilizând betoane 12/9
armate cu fibre.
1.1. Introducere în domeniul cunoaşterii betoanelor armate cu fibre-scurt istoric. 12/9
1.1.1. Beton şi beton armat. 12/9
1.1.2. Beton armat cu fibre din oŃel. 14/10
1.1.3. Beton armat cu fibre obŃinute din diferite materiale. 16/10
1.1.4. Repararea şi consolidarea elementelor de construcŃii. 17/11
CAPITOLUL 2
Principalele tipuri de fibre şi materiale PAF ce pot fi folosite pentru armarea şi 22/13
consolidarea elementelor de beton armat.
2.1. Introducere. 22/13
2.2. GeneralităŃi fibre şi materiale compozite. 23/13
2.3. Utilizarea materialelor compozite obŃinute pe bază de fibre (lamele, Ńesături)
în consolidarea elementelor din beton. 26/15
2.3.1. Clasificarea materialelor compozite. 27/15
2.3.2. AplicaŃii directe ale materialelor compozite folosite în consolidarea
structurilor de construcŃii. 32/17
2.4. Utilizarea barelor independente obŃinute din polimeri armaŃi cu fibre pentru
armarea betonului. 36/
2.5. Cauzele deteriorării materialelor compozite şi durabilitatea betoanelor armate
sau consolidate cu acestea. 38/18
2.6. Comportarea la foc şi temperaturi ridicate a betoanelor armate sau consolidate
materiale pe bază de fibre. 41/19
2.7. Comportarea betoanelor consolidate cu materiale compozite în medii agresive:
apă sărată, medii puternic acide, îngheŃ/dezgheŃ, raze ultraviolete. 42/19
2.7.1. AcŃiunea apei asupra elementelor consolidate cu PAF. 42/19
2.7.2. AcŃiunea îngheŃ/dezgheŃ. 43/19
2.7.3. AcŃiunea acizilor şi a alcaliilor. 43/20
2.7.4. AcŃiunea razelor ultraviolete. 43/20
2.7.5. Concluzii. 44/20
CAPITOLUL 3
Cercetări teoretice privind calculul de rezistenŃă al grinzilor din beton armat. 45/21
3.1. GeneralităŃi. 45/21
3.2. Calculul momentului încovoietor capabil conform SR EN 1992-1. 48/22
3.2.1.Calculul momentului încovoietor capabil, conform SR EN 1992-1,
aplicat pentru grinda de tip G1. 49/22
3.3. Calculul în secŃiuni înclinate la acŃiunea forŃei tăietoare conform SR EN 1992-1 51/23.
3.3.1. Calculul forŃei tăietoare conform SR EN 1992-1, pentru grinda de tip G1. 54/
3.4. Verificarea săgeŃii prin calcul conform SR EN 1992-1. 56
3.5. Calculul elementelor structurale de beton armat consolidate cu materiale PAF. 58/24
3.5.1. Calculul momentului încovoietor capabil, pentru grinda de tip G2. 64/25
3.5.2. Determinarea capacităŃii la forŃă tăietoare a elementelor consolidate cu
materiale de tip PAF. 68/26
3
3.5.3. Determinarea capacităŃii la forŃă tăietoare a grinzii de tip G2

consolidată la partea inferioară cu o lamelă de tip PAFC. 69/
3.5.4. Determinarea capacităŃii la forŃă tăietoare a grinziilor de tip G3, G3b
consolidate cu Ńesături de tip PAFC. 71/
consolidată cu Ńesături de tip PAFC dispuse sub formă de U la 45º. 73/
consolidată cu Ńesături de tip PAFC dispuse sub formă de U la ±45º. 74/
CAPITOLUL 4
Studii şi cercetări experimentale privind comportarea în exploatare a grinzilor
din beton armat consolidate cu materiale de tip PAFC. 76/27
4.1. Scopul cercetărilor de laborator. 76/27
4.2. Programul experimental. 77/27
4.3. Caracteristicile materialelor folosite în experiment. 79/28
4.3.1. Betonul. 79/28
4.3.2. Armătura. 80/28
4.3.3. Lamelele şi Ńesăturile compozite. 81/28
4.4. Caracteristicile grinzilor experimentale şi modul de aplicare al încărcărilor. 83/29
4.5. Tehnologia de execuŃie a grinzilor studiate. 89/31
4.5.1.Aplicarea lamelelor SikaCarboDur, pe suprafaŃa grinzilor din beton. 91/32
4.5.2.Aplicarea Ńesăturilor SikaWrap230C, pe suprafaŃa grinzilordin beton. 93/32
4.6. Încercarea grinzilor. 95/
4.6.1. Calculul momentului de rupere folosind forŃa maximă de rupere
rezultată în urma experimentului de laborator. 134/
4.7. Analiza rezultatelor obŃinute. 136/33
CAPITOLUL 5
Verificarea cu ajutorul elementelor finite a rezultatelor obŃinute experimental. 151/45
5.1. Introducere în programul de calcul folosit. 151/45
5.2. Studiul cu ajutorul elementelor finite a comportării grinzilor. 152/45
5.2.1. Caracteristicile materialelor folosite în experiment. 153/45
5.2.2. Grinzile studiate şi schemele de încărcare folosite. 154/45
5.2.3. Analiza grinzilor şi rezultalele obŃinute. 155/46
5.3. Fidelitatea cu care studiile teoretice refletă compotarea reală a elementelor
de beton armat consolidate cu CFRP. 171/54
CAPITOLUL 6
Analiza studiilor şi cercetărilor teoretice şi experimentale cu privire la consolidarea
grinzilor din beton armat cu PAFC. 175/
CAPITOLUL 7
Concluzii şi contribuŃii personale. 184/57
CAPITOLUL 8
8.1. Bibliografie. 191/62
8.2. Anexe:
Anexa 1
Exemple de consolidări folosind materiale compozite. 197/
Anexa 2
4
Calculul reŃetei de preparare a betonului. 209/

Anexa 3
Analiza granulometrică prin cernere a agregatelor, folosite pentru prepararea
betonului. 211/
Anexa 4
a)Lamele Sika CarboDur, Sistem de consolidare pe bază de fibre de carbon. 217/
b)Sikadur-30, adeziv pentru lamele din fibre de carbon. 222/
Anexa 5
a)Sika Wrap -230C, pânză din fibre de carbon, Ńesută pentru consolidări. 222/
b)Sikadur-330, răşină epoxidică bicomponentă de impregnare. 225/
NOTAłII PRINCIPALE
Prescurtări
PAF polimeri armaŃi cu fibre
PAFS polimeri armaŃi cu fibre de sticlă
PAFC polimeri armaŃi cu fibre de carbon
PAFA polimeri armaŃi cu fibre de aramid
SLS stări limită de exploatare
SLU stări limită ultime
Prescurtări din limba engleză

FRP fiber reinforced polymer (polimeri armaŃi cu fibre)
AFRP aramid fiber reinforced polymer (polimeri armaŃi cu fibre de aramid)
CFRP carbon fiber reinforced polymer (polimeri armaŃi cu fibre de carbon)
GFRP glass fiber reinforced polymer (polimeri armaŃi cu fibre de sticlă)
SIMBOLURI
A. Majuscule latine
A aria secŃiunii transversale de beton
Ac aria secŃiunii transversale de beton
Af aria de armătură compozită PAF
As aria secŃiunii armăturilor pentru beton armat din zona întinsă
A's aria secŃiunii armăturilor pentru beton armat din zona comprimată
Asw aria tuturor ramurilor de armătură dintr-un plan transversal
Ecm modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta de 28 zile
Ecd valoarea de calcul a modulului de elasticitate a betonului
Ed valoarea de calcul al efortului secŃional
Ed,dst solicitarea de calcul din acŃiunile de destabilizare
Ed,stb solicitarea de calcul din acŃiunile de stabilitate
Ef modulul de elasticitate al materialelor compozite
Es valoarea de calcul a modulului de elasticitate al armăturilor pentru beton armat
F valoarea de calcul a unei acŃiuni
Fcd valoarea de calcul a forŃei de compresiune din beton în direcŃia axei longitudinale a
elementului;
Ff rezultanta eforturilor unitare din armătura Af
Frep valoarea reprezentativă a acŃiunii
Fs rezultanta eforturilor unitare din armătura As
F's rezultanta eforturilor unitare din armătura A's
Ftd valoarea de calcul a forŃei de întindere din armătura longitudinală
5
Kc coeficient care Ńine cont de calitatea betonului

Kf coeficient care Ńine cont de armătura compozită utilizată
Ks coeficient care Ńine cont de aria de armătură, As, a betonului
Md valoarea de calcul a momentului de rupere
MEds valoarea de calcul a momentului încovoietor
N valoarea de calcul a forŃei axiale
NEd valoarea de calcul a forŃei axiale
P valoarea forŃei concentrate aplicată
Rd valoarea de calcul al capacităŃii portante
S distanŃa între cămăşile de armătură polimerică, atunci când toată grinda
este îmbrăcată cu astfel de materiale
TEd valoarea de calcul al momentului de torsiune
VEd valoarea de calcul a forŃei tăietoare aplicate
Vc valoarea de calcul a forŃei tăietoare preluată de beton
Vd valoarea de calcul a forŃei tăietoare totală
Vf valoarea de calcul a forŃei tăietoare preluată de materialul compozit
Vs valoarea de calcul a forŃei tăietoare preluată de armătura din oŃel
XK valoarea caracteristică a rezistenŃei materialului
B. Litere mici latine

a distanŃă
ad valoarea de calcul a caracteristicilor geometrice
b caracteristica (lăŃimea) secŃiunii transversale de beton
bf caracterictica (lăŃimea) secŃiunii transversale a materialului compozit
bw lăŃimea minimă a secŃiunii în zona întinsă
d latura secŃiunii transversale a elementului
ds înălŃimea utilă a secŃiunii de beton
’
ds stratul de acoperire cu beton pentru fibra comprimată
fcc rezistenŃa la compresiune a betonului
fcd valoarea de calcul a rezistenŃei la compresiune a betonului
fcf rezistenŃa la întindere prin încovoiere;
fck rezistenŃa caracteristică a betonului obişnuit
fct rezistenŃa ultimă a betonului
fctd valoarea rezistenŃei de calcul
fctm valoarea rezistenŃei normate;
ffu valoarea rezistenŃei ultime a materialului compozit
fy rezistenŃa la compresiune a armăturii comprimate
fyk limita de curgere caracteristică a armaturilor pentru beton armat
fywd valoarea rezistenŃei de calcul a armăturii transversale
h înălŃimea totală a secŃiunii transversale de beton
i raza de giraŃie
k coeficient, factor
l lungime, deschidere
la lungimea de ancorare a armăturii
lcr ungimea critică de ancorare
s distanŃa dintre etrieri
tf grosimea secŃiunii transversale a armăturii compozite
v1 factorul de reducere al rezistenŃei, egal cu 0.55
x înălŃimea axei neutre
z braŃul de pârghie al eforturilor interne
6
C. Litere mici greceşti

α unghiul dintre armătura de forfecare şi talpa întinsă parametrul de deformare considerat
αI, αI I, parametrul de deformare pentru situaŃia nefisurată sau complet fisurată
αcw coeficient egal cu 1 pentru beton armat
β coeficient ce Ńine seama de influenŃa duratei de încărcare
γ Rd coeficient parŃial de siguranŃă care Ńine cont de incertitudinile ce apar la modelarea
acŃiunilor şi modelelor de calcul ale solicitărilor sau ale capacităŃilor portante
γR factor independent de materialul compozit, egal cu 1,05
γ f , γ m coeficienŃi paŃiali de siguranŃă care Ńin seama de posibilitatea unor abateri
nefavorabile a rezistenŃei materialului de la valoarea caracteristică
γm factor parŃial legat de proprietăŃile materialului, care Ńine cont de distribuŃia întâmplătoare
a elementelor din compoziŃia materialului
γ sd coeficient parŃial de siguranŃă care Ńine cont de incertitudinile ce apar la modelarea
acŃiunilor şi modelelor de calcul ale solicitărilor sau ale capacităŃilor portante
ζ coeficient de reducere, coeficient de distribuire
εc deformaŃia specifică la compresiune a betonului
εcu deformaŃia specifică ultimă la compresiune a betonului
εf deformaŃia specifică a materialului compozit
εfu deformaŃia specifică ultimă a materialului compozit
εs deformaŃia specifică a armăturii de otel
εyd, deformaŃii specifice pentru armături
εs1,εs2 deformaŃii specifice pentru armături
η coeficient de reducere a rezistenŃei betonului
θ unghiul dintre diagonala comprimată şi talpa întinsă
λ defineşte înălŃimea efectivă de calcul Xc a zonei comprimate
ξ poziŃia relativă a axei neutre
ρ1 coeficientul de armare longitudinală
ρw coeficientul de armare transversală
σc efortul unitar de compresiune în beton
σcp efortul unitar de compresiune în beton sub efectul forŃei axiale
σs1, σs2 eforturile unitare pentru secŃiunile 1 şi 2
σ's efortul unitar din armătura de oŃel
ω coeficient
DEFINIłII
Adeziv - material polimeric cu rolul de a menŃine lipite suprafeŃele aflate în contact a
două materiale
Amorsă - material de acoperire a suprafeŃei înainte de aplicarea adezivului, în vederea
îmbunătăŃirii aderenŃei dintre adeziv şi suprafaŃa de beton
Aplicare manuală - mod de executare a lucrărilor de consolidare în care straturile de armături sunt
aplicate manual pe elementele structurale
Aplicare umedă - metodă de executare a lucrărilor de consolidare care implică aplicare in situ a
răşinii peste produsul uscat (pânză sau Ńesătură)
Benzi / Lamele - sunt elemente stratificate compozite, alcătuite din matrice şi fibre, realizate
prefabricat prin tragere
Compozit - reprezintă un sistem obŃinut pe cale artificială, unind două sau mai multe
materiale, diferite din punct de vedere chimic, legate între ele prin intermediul
unei matrici, cu scopul de a se obŃine anumite proprietăŃi care nu pot fi
obŃinute luând metrialele separate
7
Dezlipire - cedare locală în zona de aderenŃă intre beton şi armătura de tip PAF
Desprindere - detaşarea pe zone extinse a materialelor de tip PAF
Fibre - termen generic pentru materialele de tip filament
Fibre de carbon - fibre obŃinute prin tratarea la temperature înalte a unui material organic de tip
poliacrilonitril într-o atmosferă inertă
Fibre de sticlă - fibre obŃinute din sticlă topită procesată prin periere
Filamente - fibre individuale de lungimi diferite utilizate în mănunchiuri, fire sau cabluri
Întăritor - component principal al adezivului care intră în reacŃie cu răşina pentru a
asigura procesul de întărire a adezivului
Matrice - faza continuă a unui material compozit, în care sunt înglobate fibrele
Polimer - moleculă de dimensiuni mari format prin combinarea mai multor molecule
mici sau a monomerilor într-o formă regulată
Polimeri armaŃi - materiale compozite alcătuite din fibre cu rezistenŃă şi rigiditate cu fibre (PAF)
ridicată, înglobate într-o matrice de răşini epoxidice
Răşini - polimer cu greutate moleculară indefinită având palierul de îmuiere/topire mai
mare decât cel de curgere rezultat din solicitare
Strat de bază - suprafaŃa elementului consolidat pe care se va aplica materialul compozit
Timp de expunere - durata de timp dintre momentul aplicării adezivului şi cel al realizării
contactului dintre cele două materiale ce urmează a fi lipite
Tragere - proces automat continuu pentru realizarea elementelor din materiale
compozite şi a altor produse cu secŃiune transversală constantă; fibrele
saturate cu răşină sunt trase printr-un dispozitiv încălzit conferindu-le forma şi
asigurându-le tretementul termic necesar
łesătură - reprezintă un produs alcătuit dintr-o împletitură de fibre subŃiri continue
8
CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR TEORETICE ŞI EXPERIMENTALE

UTILIZÂND BETOANE ARMATE CU FIBRE
1.1. Introducere în domeniul cunoaşterii betoanelor armate.
1.1.1. Beton şi beton armat - scurt istoric.

Din datele cunoscute până acum, romanii sunt consideraŃi inventatorii primului liant
hidraulic, obŃinut din amestecarea varului gras cu cenuşă vulcanică de la poalele Vezuviului sau
prin arderea şi apoi măcinarea marnelor naturale.
În trecut romanii au folosit betonul pentru a construii structuri monumentale, bolŃi, planşee
şi pereŃi, pile de poduri. Putem da astfel exemplu podul lui Apollodor din Damasc, ale cărui pile
sunt vizibile la Drobeta-Turnu Severin sau amfiteatrele din Pozzuoli (lângă Neapole) şi din Verona.
[37]
După anul 1840 cimentul a fost obŃinut în Anglia de către J. Apsdin, dar acest lucru se
întâmpla în acelaşi timp şi în Rusia, de aici putem spune că nu se ştie exact Ńara de origine a
cimentului. Din cauza asemănării cu piatra din Portland liantul hidraulic a fost numit ciment
portland. [21]
Inventatorul betonului armat este considerat un grădinar francez pe nume Joseph Monier,
care a realizat elemente alcătuite dintr-un schelet de sârmă îmbrăcate ulterior cu un mortar de
ciment. Aceste elemente (ghivece) erau folosite pentru a creşte flori. În perioada anilor 1867-1875,
Monier a obŃinut mai multe brevete pentru plăci, grinzi, bolŃi, rezervoare de apă, podeŃe, planşee şi
conducte. De asemenea, el a realizat şi unele lucrări de anvergură, cum ar fi rezervoarele de apă de
2000 m3 la Sevres (în anul 1873), dar şi o pasarelă de l6m deschidere şi 4m lăŃime [21].
Elemente metalice s-au folosit încă din antichitate pentru obŃinerea legăturilor între
elementele construite. Astfel se realizau centrarea coloanelor, ancorarea arcelor şi bolŃilor, dar nu se
poate vorbi de "armături". Date concrete cu privire la realizarea aderenŃei dintre beton şi armătură,
despre fixarea traseului armăturii în funcŃie de solicitări (dispunerea armăturilor în zonele întinse ale
elementelor) a fost rezultatul cercetărilor întreprinse de inginerii germani Wayss, Koenen şi
Bauschinger.
În Ńara noastră pentru prima dată inginerul român Angel Saligny introduce betonul armat în
construcŃia silozurilor de cereale din porturile Brăila şi GalaŃi.
În prezent tehnologia betonului armat a evoluat considerabil, astfel încât la ora actuală în
întreaga lume sunt realizate:
• construcŃii pentru căi de comunicaŃii (drumuri, autostrăzi, piste de aeroport, poduri,
canale, viaducturi, tuneluri);
• construcŃii industriale şi agricole (hale, buncăre, silozuri);
• construcŃii speciale înalte (coşuri de fum, turnuri de răcire);
• construcŃii hidrotehnice (baraje, platforme marine);
• construcŃii civile foarte înalte (social culturale, administrative, comerciale dar şi pentru
locuinŃe). [37]
Printre realizările cele mai importante ale ultimelor decenii putem aminti Opera din
Sydney (Australia), tunelul de la San Gottardo- ElveŃia (57 km lungime), noua Bibliotecă şi
Palatul CNIT din Paris, La Grande Arche din Paris (Franta), Stadionul Olimpic din Montreal
(Canada), Stadionul din Bari, Gara TGV Satolas (Lyon), Platforma maritimă TROLL.[47]
9
1.1.2. Beton armat cu fibre din oŃel.

Armarea cu fibre a materialelor casante are o vechime milenară. Prima încercare de a obŃine
beton armat cu fibre, datează din anul 1874, când americanul A.Berard (California) a combinat
betonul simplu cu resturi inegale de oŃel obŃinând astfel o sporire a rezistenŃei acestuia.
În 1918, în FranŃa, H. Alfsen a anticipat o îmbunătăŃire a rezistenŃei betonului la întindere,
prin adăugarea de fibre mai lungi din oŃel, lemn şi alte materiale în compoziŃia acestuia. [31]
În 1927 în California, C.G.Martin brevetează realizarea de conducte din beton armat dispers
cu fibre de oŃel. În figura următoare sunt prezentate câteva imagini cu aceste conducte realizate din
beton armat cu fibre de oŃel (fig.1.1).
Fig.1.1.Conducte realizate din beton armat cu fibre de oŃel. [30]
Betonul armat cu fibre de oŃel a fost folosit pentru prima dată la realizarea cupolei Palatului
Sporturilor de la Roma, de către inginerul italian Luigi Nervi.
Din punctul de vedere al cercetătorilor români, pentru prima oară, un astfel de material
apare în lucrările inginerului Gogu Constantinescu, din 1943 în Anglia iar după doi ani (1945) în
SUA este prezentat mai pe larg noul material şi anume betonul armat cu fibre de oŃel.
Studiile inginerului român conŃin informaŃii asupra modului de distribuŃie a fisurilor şi
mărirea capacităŃii de preluare a eforturilor. Noi studii au apărut în anii urmatori în Statele Unite ale
Americii, FranŃa şi Germania. Totuşi în acea perioadă utilizarea pe scară largă a acestui material a
fost limitată de costurile ridicate, iar până la începutul anilor 1960 nu s-au obŃinut progrese
importante. La începutul anilor 1970 s-a extins cercetarea şi pe plan internaŃional. Un bun exemplu
sunt cercetările din Germania de la Universitatea Ruhr din Bochum, pentru realizarea betonului
armat cu fibre de otel, utilizat la pereŃii interiori ai metroului din localitate. S-au studiat proprietăŃile
mecanice, tehnologice ale materialului şi diferite tehnologii de fabricaŃie ale betonului torcretat.
[21]
În perioada 1974-1976 s-au efectuat cercetări sistematice în Germania, la Institutul pentru
ConstrucŃii Inginereşti de la Universtatea Ruhr din Bochum, cu privire la utilizarea betonului
torcretat cu fibre de oŃel, la construcŃiile miniere din munŃii Alpi. În 1989 se utilizează cu succes
acest material la construcŃia unui tunel de metrou (de 1001metri) în Bielefeld - Germania. [21]
1.1.3. Beton armat cu fibre obŃinute din diferite materiale.

Betoanele armate cu fibre, numite şi betoane cu armare dispersă, rezultă prin înglobarea în
masa betonului a unei anumite cantităŃi de fibre discontinue care pot fi obŃinute din oŃel, sticlă,
polimeri sau alte materiale. La obŃinerea betonului se utilizează lianŃi hidraulici (în special cimentul
portland), agregate grele sau uşoare având diametrul maxim de 7(10) mm, apă şi eventuali
aditivi.[21]
În trecut paiele tocate s-au utilizat la armarea cărămiziilor nearse şi a pereŃilor, iar părul de
cal şi fibrele de sisal erau folosite pentru obŃinerea de ipsos armat.
10
În vremurile noastre, cu o utilizare pe o scară foarte largă în domeniul construcŃiilor şi al

instalaŃiilor în construcŃii este azbocimentul, un material obŃinut dintr-un amestec de ciment, apă şi
fibre de azbest. Acest material s-a produs şi s-a utilizat în proporŃii foarte mari pe plan mondial în
ultimele decenii.
Recent s-a constatat că azbestul prezintă un risc considerabil pentru sănătatea persoanelor
care lucrează în fabricile de defibrare sau de prelucrare a produselor de azbociment, s-a pus
problema găsirii altor fibre pentru armarea dispersă a betonului sau a folosirii unor măsuri eficiente
de protecŃia muncii.[21]
Astfel la începutul deceniului al şaselea al acestui secol, în S.U.A., Anglia, U.R.S.S.şi
Japonia a început să fie experimentată folosirea fibrelor de sticlă ca material de armare dispersă.
[21]
În U.R.S.S. dezvoltarea procedeelor de utilizare a fibrelor de sticlă drept armătură pentru
beton a început din anul 1941, studiile fiind bazate, în special, pe cimenturi aluminoase şi nu pe
cimenturi portland, care crează un mediu bazic la hidratare. Problema care s-a pus de la început a
fost aceea a stabilităŃii fibrelor de sticlă în mediul bazic (alcalin), creat prin hidratarea cimentului
portland.
Pasta de ciment armată cu fibre de sticlă s-a produs pentru aplicare industrială, pentru prima
dată în Anglia în anul 1970. [21]
Mai recent au început să fie cercetate, pentru armarea dispersă a betonului, fibre din
polimeri, singure sau în combinaŃie cu fibre de oŃel. Dintre acestea, cele mai indicate sunt fibrele
din polipropilenă, cercetările în acest sens fiind efectuate în Anglia începând cu anul 1965. [21]
La noi în Ńară studiile şi cercetările în acest domeniu au început din anul 1972 la Catedra de
beton armat şi clădiri a Institutului Politehnic "Traian Vuia" din Timişoara, fiind luate în studiu
betoanele armate cu fibre de oŃel şi fibre de sticlă.
Betonul armat cu fibre de oŃel nu poate înlocui betonul armat obişnuit. Există însa domenii
de utilizare, în care betonul armat cu fibre de oŃel poate fi folosit alternativ sau în completare la cel
cu armatură din oŃel-beton, oferind avantaje constructive dar şi economice.[21] Fibrele de oŃel
îmbunătăŃesc proprietăŃile betonului simplu.
Studiind literatura de specialitate, putem spune că, domeniile de utilizare a betonului armat
cu fibre din oŃel au o arie extinsă, din care menŃionăm:conducte din beton, ziduri de sprijin,
elemente de faŃadă, piste pentru aeroporturi, cofraje pierdute, lucrări de consolidare, etc. Utilizatorii
pe scară largă a acestui material sunt SUA, Japonia, Norvegia, Suedia, Germania la care se adaugă
Ńările din Europa de Est. [21]
1.1.4. Repararea şi consolidarea elementelor de construcŃie.

Repararea şi consolidarea elementelor de construcŃii din beton armat supuse uzurii de natură
mecanică sau datorită exploatării îndelungate a clădirii, constituie un domeniu foarte important în
care se pot folosi cu succes fibrele, atât cele din oŃel căt şi din alte materiale cum ar fi fibrele de
sticlă, carbon, aramid, diferiŃi polimeri.
Deteriorările betonului din construcŃii sunt influenŃate foarte mult de condiŃiile de mediu în
care se află. Când se doreşte consolidarea sau refacerea unei construcŃii din beton, luarea în
considerare a uzurii şi a suprasolicitării, constituie un element necesar, pentru a putea readuce
construcŃia în starea de exploatare normală. [21]
Primele încercări de consolidare s-au realizat cu ajutorul betonului torcretat cu fibre, care s-a
dovedit a fi o soluŃie eficientă pentru consolidarea şi întreŃinerea în stare bună a construcŃiilor din
beton.
Din punct de vedere al consolidărilor, aplicarea acestui nou material, datează din anul 1971,
când în Statele Unite ale Americii s-au realizat primele tronsoane experimentale în domeniul
reparării şi ranforsării îmbrăcăminŃilor rutiere rigide. [21]
Betonul torcretat cu fibre din diferite materiale are un domeniu de aplicare foarte vast. Iată
în continuare câteva domenii de aplicare: [21]
11
1. construcŃia, ranforsarea şi repararea îmbrăcăminŃilor rutiere rigide, piste de aerodromuri;

2. lucrări în mine şi tuneluri, pentru consolidarea pereŃilor şi acoperişurilor împotriva sfărâmării
rocilor, elemente de etanşare, staŃii pentru transformatoare şi pompe;
3. stabilizarea taluzelor, ca de exemplu:
4. repararea deversoarelor la baraje;
5. elemente prefabricate, tuburi de beton simplu sau armat, dale pentru parcări, cadre şi fundaŃii din
beton pentru susŃinerea maşinilor şi utilajelor de construcŃii.
Betonul armat cu fibre polimerice se poate folosi cu succes şi la întreŃinerea şi consolidarea
construcŃiilor hidrotehnice, supuse eroziunii apei sarate şi a vântului puternic. Betonul armat cu
fibre oferă o alternativă la armătura convenŃională, având ca avantaj important timpul şi costurile
reduse de execuŃie a lucrărilor.
Un alt mod de utilizare al betoanelor armate dispers cu fibre, este drept mortare pentru
tencuieli exterioare. Avantajul constă în reducerea timpului de execuŃie, obŃinerea unei
impermeabilităti mai mari, dar şi reducerea apariŃiei şi propagării fisurilor datorate diferitelor
solicitări.
Astfel de betoane se pot folosi cu succes la refacerea şi reabilitarea faŃadelor construcŃiilor
vechi care nu pot suporta o încărcare foarte mare în urma renovării lor.
Conceptul de material compozit este folosit de foarte multă vreme dar numai în ultimele
patru decenii aceste materiale au început să fie folosite şi în afara laboratorului. Cercetările
efectuate până acum au evidenŃiat faptul că aceste materiale au un viitor asigurat în domeniul
construcŃiilor datorită faptului că îmbină cu succes proprietăŃile tuturor componentelor şi permit
controlul acestui proces în funcŃie de necesităŃi.
Interesul pentru armăturile nonmetalice a fost sporit şi de problema coroziunii în timp a
armăturilor din oŃel, dar şi de faptul că astfel de fibre obŃinute pe bază de diferiŃi polimeri au fost
folosite cu succes în industria aerospaŃială. În anii 1980, a început să crească interesul pentru
armăturile din fibre plastice. Tot în această perioadă, s-a demonstrat că armăturile polimerice au o
comportare, mult mai bună la atacul mediului chimic decât betonul şi armatura din oŃel, dar sunt şi
mai durabile şi mai eficiente pentru armarea sau consolidarea betonului. [40]
Aceste armături pot lua diferite forme şi dimensiuni: bare rotunde, pătrate, plate, împletite (
toroane), sub formă de plase, dar şi tridimensionale.
În lume cererea pentru consolidări şi renovări de clădiri vechi este în continuă creştere.
Există foarte multe metode de realizare a consolidărilor şi renovărilor, structurilor din beton şi
beton armat, dar metoda cea mai des folosită, până în momentul de faŃă, este utilizarea Ńesăturilor
sau a lamelelor din materiale compozite lipite pe suprafaŃa de beton deteriorată, cu ajutorul unor
adezivi foarte rezistenŃi, având matricea de bază realizată din diferite răşini epoxidice speciale.
[40]
La ora actuală Ńesăturile şi lamelele obŃinute din materiale de tip PAF (polimeri armaŃi cu
fibre) sunt des folosite pentru consolidarea elementelor de beton afectate de mediul înconjurător. În
construcŃii se folosesc cu succes de câŃiva ani pentru consolidarea elementelor structurale de beton
armat. Avantajele lor principale în lupta cu elementele din oŃel sunt:
• rezistenŃa ridicată şi greutatea redusă;
• reabilitarea structurilor nu necesită întreruperea funcŃionării acestora pe timpul lucrărilor;
• aplicarea lor este economică, rapidă fără a fi nevoie de utilaje speciale;
• prezintă lungimi variate astfel încât nu este necesară îmbinarea materialelor;
• în cazul suprapunerii acestor materiale(armare după două direcŃii) nu apar probleme de
execuŃie, pentru că materialele de tip PAF sunt foarte subŃiri;
• pot fi aplicate pe orice formă geometrică ale elementelor din beton [1] ;
12
CAPITOLUL 2
PRINCIPALELE TIPURI DE FIBRE ŞI MATERIALE PAF

CE POT FI FOLOSITE PENTRU ARMAREA ŞI CONSOLIDAREA
ELEMENTELOR DIN BETON
2.1. Introducere.
Cercetările cu privire la armăturile din fibre polimerice, prevăzute ca armături pentru
structurile de beton, au apărut pe la începutul anilor 1960 şi încă de atunci au pus probleme ce
trebuiau rezolvate. Progrese importante în acest domeniu s-au realizat odată cu folosirea fibrelor
nonmetalice (fibre de sticlă) pentru armarea structurilor de beton, cămăşuirea tunelelor şi ancorarea
cu tiranŃi.[47]
Aceste elemente, la vremea aceea, au fost acceptate doar datorită proprietăŃilor
nonmagnetice şi greutăŃii reduse. Abia după 1970 ele au reuşit să treacă din laborator spre practica
construcŃiilor şi astfel în 1986 s-a realizat în Germania primul pod de autostradă construit din beton
armat cu fibre polimerice. [40]. În laboratoarele din Tokyo, la ora actuală, se efectuează multe
cercetări şi lucrări ce susŃin dezvoltarea şi aplicarea armăturilor polimerice în structurile din beton
armat, realizate de cercetători şi profesori ai Centrului Universitar, dar şi ale instituŃiilor publice sau
ale unor firme private cu capital mare.
În anul 1993 s-a înfinŃat şi a debutat seria Simpozioanelor FRPRCS, având ca temă
materialele de tip PAF, folosite pentru armarea şi consolidarea structurilor de beton şi de atunci
acest simpozion se Ńine la fiecare doi ani prin rotaŃie în America, Europa sau Asia. [40]
2.2. GeneralităŃi. Fibre şi materiale compozite.

La ora actuală fibrele pot fi folosite direct pentru armarea dispersă a betonului, sau sub
formă de materialele compozite obŃinute pe bază de fibre pentru armarea şi consolidarea
elementelor din beton.
În funcŃie de locul şi scopul în care urmează să fie utilizate, fibrele au diferite compoziŃii
chimice. Astfel tipurile de fibre folosibile, pentru armarea betonului se pot clasifica după schema de
mai jos. [30]
1. Fibre anorganice - Naturale : azbest;

- Artificiale : oŃel, vată minerală, sticlă, carbon;
2. Fibre organice - Naturale : bumbac, in, sisal, fibre din nuci de cocos, lemn;
- Artificiale : polietilenă, polipropilenă, poliesteri, răşini
poliamide.
Materialul compozit reprezintă un sistem obŃinut pe cale artificială, unind două sau mai
multe materiale, diferite din punct de vedere chimic, legate între ele prin intermediul unei matrici,
cu scopul de a se obŃine anumite proprietăŃi care nu pot fi obŃinute luând metrialele separat.[38]
Componentele de bază ale acestor materiale compozite sunt:
• fibrele, care reprezintă faza discontinuă având un rol de ranforsant sau material de armare ce
conferă rezistenŃă produsului final;
• matricea, care formează faza continuă cu rolul de a îngloba şi lega fibrele.Aceasta
protejează fibrele şi contribuie la transferul încărcărilor către acestea; [38]
A. Fibrele
Sunt foarte subŃiri şi nu pot fi folosite direct în aplicaŃiile din construcŃii, de aceea ele sunt
înglobate în matrice pentru a obŃine astfel un material armat, rezistent.
13
Principalele caracteristici şi proprietăŃi fizico-mecanice ale fibrelor

folosite pentru obŃinerea materialelor compozite.
În tabelul 2.1 sunt prezentate câteva dintre principalele caracteristici fizico-mecanice ale
diferitelor fibre (carbon, oŃel, sticlă, aramidă, azbest, alumină policristalină, bumbac, poliesteri),
folosite în construcŃii, pentru armarea sau consolidarea elementelor din beton.
Din tabel observăm că fibrele anorganice prezintă valori mai ridicate din punctul de vedere
al rezistenŃei la întindere, în rest valorile sunt aproximativ aceleaşi, excepŃie facând vata minerală.
Modulul de elasticitate al fibrelor de natură anorganică este mai mare, în schimb cel al
fibrelor organice este foarte scăzut, ceea ce duce la dezvoltarea unor deformaŃii mari. Tot din tabel
se pot observa şi valori mari ale alungirii la rupere în cazul fibrelor organice.[21]
O caracteristică tehnică importantă a fibrelor folosite la armarea betoanelor o reprezintă
natura suprafeŃei. În cazul fibrelor de carbon şi sticlă se realizează o bună aderenŃă între fibră şi
matrice, rezultînd o rezistenŃă la lunecare mare.
ProprietăŃile mecanice ale fibrelor. Tabelul 2.1

RezistenŃa Modulul de Densitate RezistenŃă Modulul Diametrul
Fibre la tracŃiune elasticitate ρ specifică specific fibrei
3 3 3
σu (GPa) E (GPa) (kg/m ) kσ (10 m) kE (10 m) d(µm)
OŃel 0.77 - 2.2 180 - 210 7800 -7850 28.8 2750 5 - 800
0.34 - 2.1 210 7800 27.5 2745 -
Vată minerală 0.5 - 0.8 70 - 120 2700 - - 10
Bumbac 0.4 - 0.7 5 1500 - -
Sisal 0.8 - 1500 - - 10.0-50.0
Azbest 0.5 - 3.0 80 - 150 3200 54 3593 0.02 -20
Sticlă 3.1 - 5.0 72 - 95 2400 -2600 200 3960 3.0 - 19.0
Sticlă-E 3.5 72.4 2540 140.5 2907
Carbon de 7 300 1750 400 17100 5.0 - 11.0
înaltă rezistenŃă 2.5 240 1900 134.1 12881 5.0 - 11.0
Silicon 2.7 185 2400 -2700 110 7700 10.0 -15.0
Aramid 3.5 - 5.5 140 - 180 1400 -1470 390 12800 12.0 -15.0
Polietilena 2.6 - 3.3 120 - 170 970 310 17500 20 - 40
Polipropilenă 0.5 - 0.8 3.5 - 5.0 900 72 - 20 - 200
Alumină 2.4 – 4.1 470 - 530 3960 100 13300 20 - 500
B. Matricea
Reprezintă faza continuă a unui material compozit, în care sunt înglobate fibrele. Aceasta
acŃionează asemeni unui liant care leagă fibrele, dând integritate structurală materialului compozit.
Cele mai utilizate materiale pentru obŃinerea matricilor sunt:
• polimeri termoplastici;
• polimeri termorigizi (poliesteri, răşini epoxidice, răşini fenolice);
• ceramică, sticlă şi carbon. [38]
Polimerii sunt produşi organici formaŃi în general din carbon şi hidrogen, care se pot obŃine
fie din natură fie printr-o sinteză de molecule organice în laboratoare. Polimerul se poate afla în
stare solidă sau lichidă, iar matricea reprezintă polimerul întărit. Trebuie menŃionat că matricile nu
14
contribuie la rezistenŃa materialului compozit, ele participând doar la transferul forŃelor spre fibre şi
la protecŃia acestora de mediul înconjurător. [38]
2.3. Utilizarea materialelor compozite obŃinute pe bază de fibre ( lamele, Ńesături ) în
consolidarea elementelor din beton.
Durabilitatea unei construcŃii reprezintă capacitatea ei de a-şi menŃine, pe toată durata de
viaŃă, caracteristicile de rezistenŃă pentru care a fost proiectată şi executată, fără să necesite
cheltuieli suplimentare de întreŃinere altele decât cele uzuale.
Structurile din beton armat, din toata lumea, în timpul anilor au fost sever deteriorate, din
cauza contactului direct cu diferite medii agresive, care pot produce în interiorul structurilor
coroziunea armăturii şi odată cu aceasta şi distrugerea elementului structural. [40]
Pentru a rezolva această problemă, s-au încercat diferite soluŃii, cum ar fi folosirea barelor
din oŃel galvanizat, protejarea acestora cu soluŃii epoxi. Dintre toate aceste încercări, una dintre
metodele cele mai promiŃătoare este reprezentată de folosirea materialelor compozite. Până
acum cele mai multe încercări în acest domeniu s-au realizat în laboratoarele din Japonia, Statele
Unite ale Americii dar şi în Europa. La ora actuală în lume există o gamă foarte largă de materiale
compozite dar în această lucrare ne vom limita la prezentarea materialelor compozite cunoscute în
România prin acronimul PAF (polimeri armaŃi cu fibre) sau în engleză FRP (fibre reinforced
polymers). [40]
2.3.1. Clasificarea materialelor compozite

După cu am mai spus şi în capitolul 2.2 materielele compozite cuprind una sau mai multe
faze discontinue, de regulă mai rigide şi rezistente numită armătură, înglobată într-o fază continuă,
care se numeşte matrice. [38]
1. După tipul matricei pot fi:

• Materialele compozite cu matrice metalice sunt foarte rezistente la acŃiunea temperaturilor
foarte ridicate şi prezintă următoarele proprietăŃi: rezistenŃă ridicată la fluaj, comportare bună la
îngheŃ-dezgheŃ, rezistenŃă mecanică ridicată, rezistenŃă la şoc ridicată.
• Materialele compozite cu matrice ceramice sunt în continuă dezvoltare, datorită avantajelor
pe care le au: comportare mecanică superioară la temperaturi ridicate, prezinŃă o rezistenŃă la rupere
sub sarcină în mediul ambiant bună. Unul dintre marile dezavantaje al acestor materiale îl reprezintă
fragilitatea ridicată.[38]
• Materialele compozite cu matrice polimerice, sunt obŃinute în urma asocierii materialelor
polimerice cu alte materiale, mai rezistente obŃinându-se astfel mase plastice armate, care pot avea
diferite forme şi dimensiuni.
2. După forma şi natura armă turii.

• Materiale obŃinute cu fibre discontinue;
• Materiale obŃinute cu fibre continue.
Fibrele în materiale pot fi dispuse după una sau mai multe direcŃii şi din diferite materiale
(sticlă, carbon, aramid, etc). Armătura fibroasă în general se orientează astfel încât să asigure
rezistenŃa sau rigiditatea pe direcŃia pe care acestea sunt necesare. În general materialele compozite
obŃinute din materiale anorganice, care la rândul lor nu prezintă defecte importante, au rezistenŃele
în lungul armăturilor mult mai ridicate, iar în cazul materialelor organice sporirea rezistenŃelor şi
rigidităŃilor se datorează orientării structurii moleculare. De exemplu rezistenŃele fibrelor de sticlă
mai ridicate se datorează eliminării defectelor de suprafaŃă, în timp ce fibrele de carbon sau aramid
au rezistenŃele ridicate datorită orientării structurii atomice sau moleculare. [38]
Materialele compozite armate cu fibre se pot împărŃii în două grupe:
• compozite monostrat, alcătuite din lamele, de proprietăŃi şi caracteristici identice,
15
orientate spre aceeaşi direcŃie;

• compozite multistrat, alcătuite dintr-o succesiune de straturi (0,1mm), orientate în
funcŃie de cerinŃele de rezistenŃă şi rigiditate cerute de produsul final.
Dintre materialele compozite armate cu fibre, la ora actuală cele mai utilizate sunt lamelele
(benzile) şi Ńesăturile.
1. Lamela este un element stratificat compozit, alcătuit din matrice şi fibre care pot
fi aranjate astfel:
a) aranjate continuu după o singură direcŃie, fig.2.1.a;
b) aranjate discontinuu, (fibre scurte), aleatoriu, fig.2.1.b;
a b c d
Fig.2.1 -Fibre aranjate continuu după o direcŃie, aleatoriu, ortogonal şi tridimensional [38]
c) aranjate după o reŃea ortogonală de fibre continue, fig.2.1.c;

d) aranjate tridirecŃional, după mai multe straturi, fig.2.1.d.
Materialele ce compun lamela sunt matricea şi armătura (fibrele), iar acestea au următoarele
roluri. Matricea [38]
• înveleşte fibrele şi le protejează de mediul înconjurător;
• păstrează distanŃa între acestea;
• împiedică flambajul fibrelor, în cazul preluării eforturilor de compresiune;
• constituie un mediu ideal de transmitere al eforturilor;
• asigură o compatibilitate chimică cu materialul armat.
Armătura [38]
• contribuie la creşterea rezistenŃei şi rigidităŃii materialului compozit;
• creşte rezistenŃa şi rigiditatea fiind direct proporŃională cu volumul de fibre dispus paralel cu
direcŃia de orientare a eforturilor;
• variaŃia rezistenŃelor individuale trebuie să fie redusă, caracteristicile geometrice şi fizice
trebuie să fie uniforme şi să nu se schimbe odată cu manipularea sau punerea lor în operă.
2. łesătura, reprezintă un material compozit alcătuit dintr-o împletitură de fibre subŃiri continue.
InterfaŃa dintre fibre şi matrice reprezintă o zonă foarte importantă, deoarece transferul
eforturilor este posibil numai dacă între aceste două elemente se realizează un contact foarte strâns.
Această lagătură se poate realiza fie pe cale chimică fie prin acŃiunea forŃelor intermoleculare. [38]
Elementele pentru construcŃii realizate din materiale compozite, obŃinute din amestecarea
fibrelor cu diferiŃi polimeri, pot înlocui în foarte multe cazuri materialele de construcŃii tradiŃionale.
Este foarte important însă şi modul de realizare al acestor materiale, doarece există o strânsă
legătură între tehnologia de formare şi tipul componentelor utilizate care împreună au o influenŃă
majoră asupra proprietăŃilor elementului final. Procedeele de realizare a acestor materiale sunt
numeroase şi se aleg în funcŃie de scopul în care materialul va fi folosit ulterior.
Procedeele cele mai folosite la ora actuală sunt [39]:
• manual prin contact, aplicabil atât pentru armătura continuă cât şi dispersă;
• prin pulverizare, aplicabil doar pentru armătura dispersă;
• prin înfăşurare, aplicabil doar pentru armătura continuă;
• prin pultrudere, aplicabil doar pentru armătura continuă;
16
• prin pultrudere/ înfăşurare, aplicabil atât pentru armătura continuă cât şi dispersă;
• prin laminare continuă, aplicabil doar pentru armătura continuă.
2.3.2. AplicaŃii directe ale materialelor compozite folosite în consolidarea structurilor de
construcŃii.
Scopul tehnicilor de consolidare cu materiale compozite obŃinute pe bază de fibre de carbon
este de a spori rezistenŃa şi de a obŃine o bună comportare a elementelor din beton armat. În
continuare prezentăm tehnologia de aplicare a Ńesăturilor şi lamelelor PAFC, deoarece acestea sunt
cele mai folosite la ora actuală în lume, pentru lucrări de consolidare sau de protejare a elementelor
de construcŃii. Au proprietăŃi cu mult superioare materialelor folosite în mod tradiŃional care îmbină
betonul cu oŃelul. Se pot folosi cu succes pentru consolidarea sructurilor avariate din diferite cauze:
acŃiunea agenŃilor chimici, mediul climatic şi variaŃii de temperatură, seism, creşterea încărcărilor
datorate schimbării modului de exploatare a construcŃiei faŃă de cel prevăzut în proiect,...etc.
Modalitatea de dispunere a Ńesăturilor polimerice, pe elementele de beton ce trebuie
consolidate poate fi diferită în funcŃie de tipul solicitării elementului.
Prezentăm câteva modalităŃi de aplicare şi de combinare a Ńesăturilor şi lamelelor de tip PAF
pe grinzile de beton:
a) placarea grinzilor la partea inferioară, cu lamele simple, (fig 2.2, a);
b) placarea grinzilor la partea inferioară, cu lamele simple şi înfăşurarea lor înformă de L cu
Ńesătură, (fig 2.2, b) ;
Fig.2.2. Modalitati de aplicare a tesaturilor pe grinzi.
c) placarea grinzilor la partea inferioară, cu lamele simple şi înfăşurarea în formăde U, cu Ńesătură,

(fig 2.2, c);
d) placarea grinzilor la partea inferioară, cu o lamelă simplă şi înfăşurarea lor în formă de X, cu
Ńesătură, (fig 2.2, d).
łesăturile PAFC se pot aplica atât la cald cât şi la rece. Temperatura este foarte importantă
pentru că poate influenŃa timpul de întărire. Astfel avem:
• aplicarea la cald care duce la o întărire rapidă şi un timp redus de execuŃie;
• aplicarea la rece care duce la o întărire lentă şi un timp mai mare de execuŃie.[39]
La început se recomandă curaŃarea foarte bine a viitoarei suprafeŃe pe care urmează să se
aplice cămăşuirea. Acest lucru se poate face prin sablare, dar rezultate bune se obŃin şi folosind
aerul sau apa sub presiune. CurăŃarea suprafeŃei se va face până când aceasta devine rugoasă,
eliminându-se în acest mod un strat foarte subŃire din beton, vezi figura 2.3. [10]
Fig.2.3. Aspectul suprafetei de beton după curăŃare [10].
17
Este foarte important ca suprafaŃa pe care urmează să se aplice cămăşile, să fie foarte bine
curăŃată de elemente care pot ataca şi coroda betonul sau cămaşa. [10]
În cazul Ńesă turilor PAFC, primul strat aplicat peste adeziv este o parte din cămaşă, adică un
strat simplu de material compozit, vezi figura 2.4,b. Urmează să se aplice în acest mod, atâtea
straturi de material compozit câte sunt necesare consolidării elementului.
În cazul lamelelor(benzilor), PAFC, figura 2.4a, înainte de aplicare, acestea se curăŃă foarte
bine cu un solvent uşor şi o cârpă moale. Lamelele sunt uşor de manipulat, ele putând fi tăiate chiar
pe şantier cu ajutorul unui bomfaier sau al unui disc cu diamant.[10]
a b
Fig.2.4. Plăci SikaCarboDur şi Ńesături din fibre de carbon şi fibre de sticlă [10]
Pe suprafaŃa de beton curăŃată se aplică adezivul, stratul are maxim 1mm grosime şi trebuie
realizat cu mare atenŃie. În acelaşi timp se aplică răşină epoxi şi pe benzile polimerice, cu un
dispozitiv care controlează grosimea stratului de adeziv şi asigură un contact deplin între cele două
materiale. Aplicarea propriu-zisă a benzilor se face manual, de la un capăt la altul al secŃiunii prin
simpla presare a zonei cu un cilindru din cauciuc. La final se înlătură răşina epoxi în exces.[10]
Se pot folosii tipuri de adezivi diverşi, rezistenŃi la medii şi temperaturi diferite.
Temperatura recomandată de specialişti, la care se pot folosi adezivii pentru aplicarea cămăşilor
este de +10°C, iar sub 3°C nu se recomandă executarea lucrărilor. Executarea lucrărilor trebuie
realizată cu oameni specializaŃi şi calificaŃi pentru astfel de lucrări.[10]
RezistenŃa la smulgere a stratului de beton, pe care urmează să se aplice Ńesăturile trebuie să
fie de minim 1.0 N/ mm 2 şi cu o vechime de la turnare mai mare de 28 de zile. InterfaŃa dintre
cămaşa PAFC şi suprafaŃa de beton joacă un rol critic în menŃinerea performanŃelor mecanice şi a
durabilităŃii structurilor din beton armat astfel consolidate. Există la ora actuală foarte multe
cercetări privind materialele de legătură dintre beton şi elementele compozite, dar puŃine rezultate
sunt cu adevărat bune, nefiind afectate de deformarea betonului, de zona de aplicare sau de mediul
înconjurător (îngheŃ-dezgheŃ, căldură excesivă sau ultraviolete).
2.4. Cauzele deteriorării materialelor compozite şi durabilitatea betoanelor armate sau

consolidate cu acestea.
Cauzele deteriorării elementelor din beton şi a materialelor compozite sunt legate strict de
condiŃiile de exploatare şi de proprietăŃile materialelor componente.
Aceste cauze pot fi:
• cauze ce pornesc din interiorul elementului, interne, reprezentate de procese fizice sau
chimice din interiorul masei betonului ;[40]
• cauze externe, produse de mediul înconjurator de natură fizică, chimică, mecanică, atacul
unor substanŃe solide agresive, temperaturi extreme.[40]
Principalul factor care afectează durabilitatea este reprezentat de acŃiunea apei şi a
substanŃelor agresive în soluŃie, asupra elementelor din beton aflate în medii agresive. Astfel pentru
a proteja betonul au apărut Ńesăturile din fibre (de sticlă, carbon, aramid sau diferiŃi polimeri), care
18
au o rezistenŃă sporită la aceste medii. łinând cont de proprietăŃile dar şi de modul în care sunt
utilizate, cauzele ce duc la distrugerea fibrelor polimerice se pot clasifica astfel [40]:
a)pentru bare independente obŃinute pe bază de fibre:
• încărcări statice, ce pot duce la ruperea secŃiunii de beton;
• încărcări ciclice de scurtă durată ce duc la oboseală.
b)pentru Ńesăturile din fibre polimerice, folosite la cămăşuirea elementelor:
• mediile alcaline;
• mediile puternic acide;
• contactul direct cu razele ultraviolete;
• cicluri de de îngheŃ-dezgheŃ.
În normative structurile din beton armate cu bare de otel, se estimează să atingă cel puŃin
urmatoarele durate de viaŃă:
• 10-15 ani, pentru construcŃii de importanŃă redusă;
• 50-100 de ani, pentru constructiile obişnuite;
• peste 100 de ani, pentru construcŃii importante (spitale, clădiri publice);
• 100 ... 120 de ani, pentru poduri.
Elementele din beton, armate sau consolidate cu materiale obŃinute pe bază de fibre sunt
estimate ca şi durată de viaŃă cu 50 de ani mai mult decât cele armate cu bare de oŃel. Acest lucru
datorându-se rezistenŃei mai mari în exploatare a armăturilor PAF.
2.5. Comportarea la foc şi temperaturi ridicate a betoanelor armate sau consolidate cu

materiale PAF.
Există studii care au realizat evaluări în legătură cu comportamentul la temperaturi ridicate
şi sub foc direct sau comportarea după expunerea la foc a elementelor din beton armat consolidate
cu materiale PAF. Criteriile care determină comportarea la foc se referă la evoluŃia rezistenŃelor
mecanice sub efectul temperaturii ridicate (pericol de colaps), la izolarea termică şi la etanşeitate
(compromiterea integrităŃii). Se poate garanta că la temperaturi cu 20-30°C sub temperatura de
topire a sticlei, aceste materiale se comportă foarte bine şi la capacitate maximă. Armăturile pe bază
de fibre de sticlă sau alte aliaje asemănătoare au o bună comportare la foc. În cazul lor o problemă
ar fi punctul de intrare în curgere al sticlei temperatură la care şi aceste armături ar ceda.
O problemă mai delicată ar fi la fibrele realizate pe baza de răşini epoxi care la temperaturi
între 60-90°C, încep să se deterioreze, mai mult sau mai puŃin în funcŃie de modul de realizare.[41]
Precizăm însă că armătura de oŃel tradidiŃională prezintă o comportare mai bună la foc direct
şi temperaturi ridicate decat armăturile din fibre polimerice.
Din acest punct de vedere informarea şi cercetarea este foarte importantă pentru ca aceste
materiale să poata fi folosite cu succes şi siguranŃă fără nici un fel de dubii cu privire la comportarea
lor de lungă durată în exploatare şi în aceleaşi condiŃii în care sunt folosite cu succes armăturile de
oŃel la ora actuală.
2.6. Comportarea betoanelor consolidate cu materiale compozite în medii agresive: apă

sărată, îngheŃ/dezgheŃ, medii puternic acide, raze ultraviolete.
Unul dintre cele mai de succes moduri de folosire a materialelor compozite, în ingineria
civilă, este reprezentat de confinarea betonului, cămăşuirea coloanelor, stâlpilor sau a grinzilor, cu
scopul de a le spori capacitatea portantă şi ductilitatea.
Studiind literatura de specialitate putem spune că materialele compozite pe bază de fibre nu
prezintă un risc de coroziune atât de ridicat ca armătura din oŃel traditională, dar au şi ele probleme
cu mediile puternic agresive, chimice, care le pot deteriora grav structura. [59]
2.6.1. AcŃiunea apei asupra elementelor consolidate cu PAF.
19
Apa poate pătrunde în interiorul sistemului de consolidare prin intermediul matricei care
reprezintă elementul ce absoarbe cea mai mare cantitate de apă, iar acest lucru depinde de tipul
răşinii şi de temperatura apei. [3]
În cazul materialelor compozite cu fibre de sticlă (PAFS), pătrunderea apei la interfaŃa dintre
răşină şi matrice poate duce la distrugerea agenŃilor de legătură sau poate provoca scăderea
rezistenŃei fibrelor. [3]
Fibrele de carbon nu sunt afectate de acŃiunea apei. În cazul materialelor compozite obŃinute
pe bază de fibre de carbon (PAFC) aflate în contact cu apa, aceasta poate afecta doar matricea în
care sunt înglobate fibrele carbonice. [3]
Fibrele de aramid absorb apă din umiditate până la 13% (raportat la greutate) iar acest
fenomen are efecte defavorabile asupra legăturii dintre răşină şi fibre, dar şi asupra rezistenŃelor la
întindere a materialelor de tip PAFA. [3]
2.6.2. AcŃiunea îngheŃ/dezgheŃ.
łesăturile de tip PAF prezintă o comportare foarte bună şi sub acŃiunea de durată a unor
condiŃii de mediu cum ar fi îngheŃ/dezgheŃ. Apa patrunsă în aceste fisuri odată cu îngheŃarea duce la
expansiunea betonului şi poate produce delaminarea materialului PAF la interfaŃa dintre beton şi
PAF. Efectul ciclurilor de îngheŃ/dezgheŃ asupra elementelor de beton armat este uneori devastator
şi trebuie luat în considerare întotdeauna. [3]
Fibrele de carbon prezintă o bună comportare la cicluri de îngheŃ/dezgheŃ şi se recomandă
utilizarea materialelor de tip PAFC în astfel de cazuri.
2.6.3. AcŃiunea acizilor şi a alcaliilor.
Sistemele de consolidare folosind materiale compozite de tip PAF atunci când sunt expuse
în medii acide sau alcaline depind atât de comportarea fibrelor cât şi a matricei în care sunt
înglobate fibrele. Spre deosebire de fibrele de sticlă care se pot degrada în aceste medii, fibrele de
carbon şi materialele PAFC sunt rezistente la alcalii şi acizi. Aceste armături se comportă foarte
bine în aproape orice medii. [3]
2.6.4. AcŃiunea razelor ultraviolete.
În general fibrele de sticlă şi de carbon nu sunt puternic afectate de razele ultraviolete.
Razele utraviolete pot duce la o reducere a transmisibilităŃii luminii la schimbarea culorii
compozitului şi la reducerea proprietăŃilor mecanice: fibrele de aramid îşi schimbă culoarea sub
acŃiunea razelor ultraviolete şi rezistenŃa acestora poate fi afectată. [1], [3] Razele ultraviolete pot
deteriora însă raşinile din compozitia materialelor de tip PAF şi odată cu asta materialul PAF şi
elementul structural din beton protejat cu aceste de materiale.
În general proprietăŃile macanice ale compozitelor sunt puŃin influenŃate de expunerea la
raze ultraviolete, gradul de deteriorare depinzând de tipul răşinii, fibrelor precum şi de orientarea
acestora. [3]
2.6.5. Concluzii.
În concluzie, cămăşuirea betonului cu PAFC, poate fi o soluŃie foarte bună şi durabilă,
pentru protejarea dar şi consolidarea structurilor şi elementelor de beton, supuse la agenŃi de mediu
chimici care în mod normal sunt foarte agresivi cu armătura tradiŃională din oŃel. [45]
Studiind literatura de specialitate putem spune că fibrele de sticlă în comparaŃie cu cele
carbonice, prezintă o rezistenŃă mai mică la medii acide dar şi la cicluri de îngheŃ-dezgheŃ. Din acest
motiv armăturile obŃinute pe bază de fibră de sticlă (PAFS), nu sunt recomandate să se foloseasca
sub forma de bare independente. [40, pag.26]
Degradarea cămăşilor din fibră de sticlă în medii agresive influenŃează comportarea
grinzilor astfel consolidate, sub încărcări de lungă durată, dar pe termen lung acestea se comportă
mult mai bine decât alte grinzi similare neprotejate de materiale compozite PAF.
Materialele obŃinute pe bază de fibre de aramid (PAFA), prezinză o foarte bună comportare
în exploatare, dar au şi câteva probleme cum ar fi rezistenŃă slabă la oboseală statică, expunerea la
razele soarelui (utraviolete), dar şi în medii puternic acide.
20
CAPITOLUL 3
CERCETĂRI TEORETICE PRIVIND CALCULUL DE REZISTENłĂ

AL ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT CONSOLIDATE
CU CĂMĂŞI DIN FIBRE CARBONICE
3.1. GeneralităŃi.
Determinarea momentului încovoietor şi a forŃei tăietoare capabilă se bazează pe metoda
coeficienŃilor parŃiali de siguranŃă cunoscută şi sub denumirea de metoda stărilor limită.
Stările limită ale elementelor din beton armat sunt grupate în două categorii:
• stări limită ultime, ce corespund epuizării capacităŃii portante sau a unei alte pierderi
ireversibile a calităŃilor necesare exploatării construcŃiei;
• stări limită de exploatare, ce corespund întreruperii capacităŃii de asigurare a unei exploatări
normale a construcŃiei.
Metoda stărilor limită se poate considera ca o metodă semiprobabilistică, în cadrul căreia
coeficienŃii parŃiali de siguranŃă utilizaŃi sunt determinaŃi pe de-o parte pe baza riscului acceptabil,
iar pe de altă parte pe baza experienŃelor acumulate.
Principiul metodei constă în a demostra că starea limită ultimă nu va fi depăşită în cazul
utilizării valorilor de calcul, atât la acŃiuni, la rezistenŃele materialelor cât şi la caracteristicile
geometrice ale acestora.
Calculul la starea limită de rezistenŃă în secŃiuni înclinate se face la acŃiunea forŃei tăietoare
şi a momentului încovoietor care pot acŃiona cu sau fără forŃă axială sau moment de torsiune. În
cazul grinzilor calculul în secŃiuni înclinate se face atât la moment încovoietor cât şi la forŃă
tăietoare. [46]
AcŃiunea momentului încovoietor şi a forŃei tăietoare asupra grinzilor de beton armat
creează o stare complexă de solicitări în interiorul acestora. Sub acŃiunea acestora se produce
ruperea elementelor, iar acest lucru este condiŃionat de mărimea şi relaŃia dintre ele, natura, calitatea
şi cantitatea materialelor folosite.
Ruperea elementelor de acest gen mai poate fi influenŃată de poziŃia forŃei sau a forŃelor în
cazul în care încercarea se realizează cu două forŃe concentrate. DistanŃa de la punctul de aplicaŃie
al forŃei până la reazem este importantă, deoarece acest lucru poate influenŃa comportarea
elementului. Un alt factor care poate influenŃa comportarea grinzilor sub acŃiunea momentului
încovoietor şi a forŃei tăietoare este reprezentat de raportul dintre înălŃimea grinzii notată cu h şi
lăŃimea acesteia notată cu b.
Ipotezele de calcul la încovoiere fără forŃă axială sunt următoarele[42]:
• secŃiunile rămân plane şi după deformare;
• deformaŃia specifică a armăturii aderente, la întindere sau la compresiune este aceeaşi, cu a
betonului înconjurător;
• rezistenŃa la întindere a betonului se neglijează;
• eforturile din betonul comprimat se deduc cu diagrama de efort deformaŃie cunoscută, σ-ε;
• deformaŃia specifică a betonului supus la eforturi de compresiune centrică se limiteză la 2‰
pentru betoane cu rezistenŃa mai mică de 50 N / mm 2
DistribuŃia eforturilor unitare pe înălŃimea zonei comprimate rezultă de formă parabolică

dreptunghiulară utilizând diagrama de efort deformaŃie σ-ε, dar din cauza mecanismului laborios de
calcul se va admite aproximarea acesteia cu una dreptunghiulară, pentru distribuŃia eforturilor
unitare de compresiune, conform figurii 3.1.
Factorul λ defineşte înălŃ imea efectivă de calcul Xc a zonei comprimate de beton iar
coeficientul η de reducere a rezistenŃei betonului ce Ńine cont de efectele de lungă durată rezultat din
modul de aplicare a încărcărilor[12]:
21
3.2. Calculul momentului încovoietor capabil conform SR EN 1992-1.

3.2.1. Calculul momentului încovoietor capabil conform SR EN 1992-1 aplicat pentru grinda
de tip G1 (detalii despre tipurile de grinzi se află in cap.4.4)
Diagrama de eforturi şi deformaŃii, după care vom scrie ecuaŃiile, este prezentată în
continuare, figura 3.2:
Fig.3.1.Diagrama de eforturi şi deformaŃii pentru grinda din beton armat simplă, G1.
Unde: h = 200 mm; b = 150 mm; d = 175 mm; d2 = 25mm.
• Caracteristicile armăturii OB 37:

As1 = 101 mm 2; As2 = 57 mm 2 ;
f t = 355 N/ mm 2 (rezintenŃa normată, la întindere); Es = 20 · 10 4 N/ mm 2.
Deoarece experimentele pe grinzi au fost realizate într-un laborator cu personal calificat,
pentru a obŃine rezultate cât mai apropiate cu cele din laborator nu vom folosi coeficienŃi de
siguranŃă pentru reducerea valorilor normate.
• Caracteristicile Betonului C16/20:

fcd = 16 N/ mm 2 (rezintenŃa normată); Ecm = 29 GPa = 2.9 · 10 4 N/ mm 2
• Calculul rezultantelor Fs1, Fs2 şi Fc :

Fs1= As1 · f t = 101 · 355 = 3.58 · 10 4 N (3.1)
x − 25
Fs2=As2 · Es · εs2 = 57 · 20 · 10 4 · 0,0035 · N (3.2)
x
Fc= Ac · ηf cd = λx · b · ηf cd = 0.8 x · 150 · 1· 16 = 1920 x N/mm (3.3)
Scriem suma rezultantelor pe direcŃia orizontală şi obŃinem:

∑x=0 => Fs2+Fc =Fs1 (3.4)
x − 25
57 · 20 · 104 · 0,0035 · + 0.8 x · 150 · 16 = 3.58 · 10 4 (3.5)
x
Xc = 21,76 mm (3.6)
- deoarece λx ≤ d2 vom calcula momentul capabil în centrul de greutate al armăturii comprimate

pentru a evita calculul efortului unitar în aceasta armătură.
• Calculul momentului capabil în punctul As2 :
Mcap=Fs1·hs1–Fc·hc → Mcap=6.12·106Nmm. (3.7)
22
3.3. Calculul în secŃiuni înclinate la acŃiunea forŃei tăietoare conform SR EN 1992-1.

ForŃa tăietoare de calcul VEd se determină din încărcările exterioare aplicate asupra
elementului de beton. Ca şi la calculul momentului încovoietor verificările se fac la valoarea
maximă a forŃei tăietoare iar în urma calculelor statice efectuate forŃa tăietoare se va obŃine în axul
reazemului.
În calcule pentru determinarea mai rapidă a stării interne de solicitare din grinzi, acestea se
vor înlocui cu un model fictiv simplificat care asigură echilibrarea încărcărilor exterioare şi a
eforturilor interioare. Etapele de calcul sunt următoarele:
• stabilirea diagramei forŃei tăietoare de calcul VEd ;
• corectarea diagramei cu toate reducerile posibile ;
• calculul capacităŃii portante a secŃiunii de beton ;
• verificarea relaŃiei VEd,red ≤ VRd,c. [42]
Dacă VEd ≤ VRd,c atunci elementul de beton nu necesită armare pentru forŃă tăietoare, iar
dacă condiŃia nu este satisfăcută atunci se va dispune armătură transversală astfel încât condiŃia VEd
≤ VRd,c să fie îndeplinită.
În orice secŃiune forŃa tăietoare de calcul nu poate depăşi însă valoarea VRd,max, deci trebuie
satisfăcută relaŃia următoare : VEd ≤ VRd,max , astfel se urmăreşte evitarea ruperilor casante ale
elementului încercat.
În urma calculelor efectuate pentru grinda G1 şi comparând cele două valori obŃinute pentru
VRd,max si VRd,s a rezultat că forŃa tăietoare capabilă a elementelor de tip G1 calculată în funcŃie
de forŃa tăietoare corespunzătoare încărcării care a produs cedarea la moment este egală cu:
VRd,s = 39.00kN.
3.5. Calculul elementelor structurale de beton armat consolidate cu materiale de tip PAF.
La ora actuală în lume cererea pentru consolidări şi renovări de clădiri vechi este în continuă
creştere şi totodată, reprezintă pentru ingineri şi o mare provocare. Există foarte multe metode de
realizare a consolidărilor, iar cea mai des folosită metodă este utilizarea lamelelor sau a Ńesăturilor
PAF lipite pe suprafaŃa de beton, cu ajutorul unor adezivi foarte rezistenŃi. [40]
Pentru a reuşi să consolidăm şi să reabilităm sructurile de beton avariate, într-un mod cât mai
optim, dar să folosim totodată şi aceste noi materiale realizate din fibre polimerice cât mai eficient,
sunt necesare ghiduri de proiectare speciale.
ApariŃia acestor ghiduri a dus la micşorarea riscurilor de a folosi materialele polimerice
incorect, fără înŃelegerea comportării lor în structuri, deoarece o dată aplicate acestea vor lucra
împreună cu structura de beton.
Iată câteva exemple prezente în literatura de specialitate internaŃională:
• Concrete Society Technical Report No. 50- Guide to surface treatments for protection and
enhancement of concrete, 1997; [1]
• Concrete Bridge Development Group Technical Guide 4- The use of fibre composites in
concrete bridges, july 2000; [1]
• Concrete Society Technical Report No. 55- Design guidance for strengthening concrete
structures using fibre composite materials, 2000; [1]
ApariŃia la noi în Ńară, în anul 2007, a unui normativ privind consolidarea cu fibre a
elementelor structurale din beton a reprezentat un mare avantaj în utilizarea acestei categorii de
produse moderne: Normativ privind consolidarea cu fibre a elementelor srtucturale de beton[3],
apărut în anul 2007, elaborat de INSTITUTUL NAłIONAL DE CERCETARE– DEZVOLTARE
ÎN CONSTRUCłII ( INCERC)- BUCUREŞTI.
Acest normativ stabileşte principiile şi regulile de proiectare şi executare a lucrărilor de
consolidare cu materiale compozite de tip PAF, a elementelor din beton. [3]
23
3.4.1.Calculul momentului încovoietor capabil, aplicat pentru grinda G2.

(detaliile despre grinzile încercate în laborator se găsesc în capitolul 4.4)
Prezint în continuare calculul momentului capabil, pentru grinda G2, încercată şi în
laborator, vezi capitolul 4.4. Grinda de tip G2 s-a obŃinut aplicând la partea inferioară a grinzii de
tip G1 o lamelă de tip PAFC. Calculele urmăresc mersul calculului prezentat pentru grinda de tip
G1, tinând cont de influenŃa pe care o are lamela aplicată la partea inferioară. Dimensiunile secŃinii
transversale ale grinzii G2 precum şi caracteristicile materialelor sunt aceleaşi cu cele prezentate
pentru grinda G1, singura diferenŃă între grinda G1 şi G2 fiind prezenŃa lamelei de tip PAFC la
partea inferioară.
• Caracteristicile lamelelor polimerice PAFC, folosite în calcul sunt:

Lamele Sika CarboDur, de tip S512, [12] cu o lăŃime de 50 mm şi grosime de 1.20 mm, aria
sectiunii transversale 60 mm 2.
f f ≥ 3100 N/ mm 2 , (rezintenŃa normată);
Ef = 16.5· 10 4 N/ mm 2 ;
h−x 200 − x
εf = εcu · − ε0 = 0.0035 · − 0.00025
x x
ε0 = deformaŃia iniŃială a betonului de clasă C16/20 egală cu 0,00025.
εf = 1.70 % (deformaŃia la rupere, valoarea minimă);
εf = 0.85 % (deformaŃia la rupere, valoare recomandată de calcul);
densitatea lamelei carbonice fiind egală cu 1.60 g/ cm 3 .
Diagrama de eforturi şi deformaŃii este prezentată în figura 3.6:
Fig.3.6. Diagrama de eforturi şi deformaŃii pentru grindaG2

consolidată la partea inferioară cu lamele PAF.
Calculul rezultantelor Fs1, Fs2, Fc şi Ff
Fs1= As1 · f t = 101 · 355 = 3.58 · 10 4 N (3.18)
x − 25
Fs2=As2 · Es · εs2 = 57 · 20 · 10 4 · 0,0035 · N (3.19)
x
Fc= Ac · ηf cd = λx · b · ηf cd = 0.8 x · 150 · 1· 16 = 1920 x N/mm (3.20)
200 − x
Ff= Af · Ef · εf = (50·1.2) · 16.5 · 104 · 0,0035 · − 0.00025 N (3.21)
x
Scriem suma rezultantelor pe direcŃia orizontală şi obŃinem:
Fs2 + F c = Fs1 + Ff (3.22)
SoluŃia ecuaŃiei de mai sus este Xc = 44.42 mm
Calculul momentului capabil în punctul As2:

Mcap = As1 · ft (d – d2) + Af · Ef · εf (h – d2) + Ac · ηf cd (0.4x – d2) (3.23)
Mcap=20.8 · 10 6 Nmm. (3.24)
24
Analizând rezultatul obŃinut anterior pentru grinda G2 şi comparându-l cu cel obŃinut pentru
grinda de tip G1, fără lamelă observăm cu uşurinŃă o diferenŃă mare între cele două valori.
McapG1 = 6.12 · 10 6 Nmm (teoretic)
McapG2 = 20.80 · 10 6 Nmm (teoretic)
Această diferenŃă demonstrează influenŃa pe care o au lamelele carbonice PAFC asupra
rezistenŃei la încovoiere a elementelor pe care sunt aplicate. Valorile de mai sus au fost confirmate
şi în laborator, ele fiind asemănătoare de cele obŃinute în urma încercărilor experimentale.
DiferenŃele dintre valorile obŃinute în experimental din laborator şi cele teoretice se datorează
faptului că în timpul încercărilor lamela PAFC s-a desprins brusc dar şi faptului că nu se cunosc
valorile reale ale rezistenŃelor betonului şi armăturii.
McapG1 = 8.77 · 10 6 Nmm (în laborator)
McapG2 = 12.26 · 10 6 Nmm (în laborator)
În urma experimentelor din laborator am constatat că materialul compozit nu se deteriorează,
nu se rupe, în aproape toate cazurile a cedat adezivul sau stratul de acoperire cu beton. Am reluat
calculele şi am încercat să Ńinem cont şi de faptul că rezistenŃa la smulgere a adezivului sau a
stratului de acoperire cu beton sunt mult mai mici decât rezistenŃa la întindere a lamelei carbonice.
Astfel valoarea obŃinută, în urma calculelor Ńinând cont de rezistenŃa adezivului şi de rezistenŃa la
smulgere a stratului de beton sunt mult mai apropiate de cea determinată în urma încercărilor de
laborator când lamela carbonică s-a desprins brusc în timpul solicitării.
3.5.2. Determinarea capacităŃii la forŃă tăietoare a elementelor consolidate cu materiale de

tip PAF.
Calculul capacităŃii la forŃă tăietoare a structurilor de beton, consolidate cu materiale de tip
PAF, este bazat pe modelul clasic de armare, cu bare independente dispuse superior şi inferior şi
etrieri pentru preluarea eforturilor transversale, Ńinând cont şi de contribuŃia armăturilor transversale
PAF la preluarea forŃei tăietoare. Se Ńine cont şi de comportarea ortropică a cămaşii din material
compozit (PAFC), proprietatea materialului de a avea elasticităŃi diferite în planuri diferite.
Consolidarea la forŃă tăietoare se poate face cu Ńesături sau cu lamele înfăşurate complet în
jurul secŃiunii de beton armat sau lipite pe diferite feŃe ale elementului structural consolidat. [3]
ForŃa tăietoare totală a elementului consolidat va fi suma dintre contribuŃia betonului, a
etrierilor şi a armăturilor înclinate la preluarea forŃei tăietoare şi contribuŃia armăturilor transversale
PAFC.
Formula de bază este: VRd = Vcd + Vwd,s + Vwd,f (3.25)
• unde :
VRd forŃa tăietoare totală a elementului consolidat;
Vcd contribuŃia betonului la preluarea forŃei tăietoare;
Vwd,s contribuŃia etrierilor şi a armăturilor înclinate la preluarea forŃei tăietoare;
Vwd,f contribuŃia armăturilor transversale PAFC la preluarea forŃei tăietoare;
Ipotezele de calcul sunt următoarele şi Ńin cont de :

• ipoteza secŃiunilor plane (ipoteza lui Bernoulli) care admite că secŃiunile plane şi normale pe
axa barei înainte de deformare, rămân plane şi normale pe axa barei şi după deformare;
• se consideră că materialele, betonul şi armătura (PAFC), se comportă asemeni unui tot
unitar;
• betonul prezintă fisuri puternice înainte de cedare, care apar după direcŃia de orientare a
eforturilor iar armătura prezintă o comportare liniar elastică până în momentul cedării.
EcuaŃia recomandată pentru calcul Vwd,f este următoarea:

Vwd,f = εfd,e · Efu · ρf · bw · sinα· si,cr (3.26)
• unde :
25
εfd,e valoarea de calcul a deformaŃiei specifică pentru materialul PAFC;

Efu modulul de elasticitate al materialului PAFC ;
ρf coeficientul volumetric de armare cu PAF ;
2 ⋅ t f ⋅ sin α 2 ⋅ t f ⋅ bf
- pentru Ńesături ρf= , pentru lamele ρf = (3.27)
bw bw ⋅ s f
bf lăŃimea lamelei PAF folosită la consolidare;
sf distanŃa între lamelele de tip PAF ;
bw lăŃimea minimă a secŃiunii de beton;
α unghiul de înclinare al fibrelor faŃă de axa elementului consolidat;
si,cr lungimea proiecŃiei fisurii înclinate.
Centralizarea rezultatelor obŃinute teoretic pentru forŃa tăietoare în funcŃie

de forŃa care a dus la cedarea elementului la moment încovoietor.
Grinzi nesolicitate anterior Tabelul 3.1

Nr. Tip Beton Lamelă łesătură în łesătură în łesătură în
crt. grindă clasă U la 90º U la 45º X la ± 45º VRd (kN)
1 G1 C 16/20 39.00
2 G2 C 16/20 x 39.00
3 G3 C 16/20 x 39.29
4 G3b C 16/20 x x 92.80
5 G4 C 16/20 x 39.20
6 G5 C 16/20 x 68.15
notă:în căsuŃele tabelelor sunt marcate cu x, lamelele şi Ńesăturile aplicate pe grinzi.
În urma unei analize a rezultatelor obŃinute putem spune:

• cu cât creşte coeficientul volumetric de armare cu PAF (ρf), creşte şi valoarea forŃei tăietoare
VRd preluate de elementul astfel consolidat;
- de exemplu: grinzile G3b şi G5
• Ńesăturile dispuse la partea inferioară, transversal pe elementul de beton şi orientate în lungul
fibrelor carbonice, teoretic contribuie în mică parte la preluarea forŃei tăietoare şi a eforturilor
date de momentul încovoietor, grinzile G3 şi G4; Dar în urma experimentului de laborator am
constatat că forŃa P care a dus la cedarea elementului a fost mult mai mare decât cea rezultată
din calculele teoretice.
• aplicarea materialelor PAFC pe suprafaŃa elementelor de beton a dus, teoretic, la o sporire a
capacităŃii acestora de preluare a forŃei tăietoare cu 35% în cazul grinzilor consolidate cu lamele
(G2), 60% pentru grinzile consolidate cu Ńesături dispuse pe toată suprafaŃa grinzii la ±45º (G5)
şi chiar cu peste 100% în cazul grinzilor consolidate atât cu Ńesături cât şi cu lamele.
26
CAPITOLUL 4
STUDII ŞI CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND

COMPORTAREA ÎN EXPLOATARE A STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT
CONSOLIDATE CU CFRP CARE FAC OBIECTUL TEZEI DE DOCTORAT
4.1. Scopul cercetărilor de laborator.

Experimentele şi cercetările privind comportarea materialelor compozite tip PAFC (lamele
şi Ńesături obŃinute din fibre de carbon), au o mare importanŃă pentru stabilirea potenŃialului lor, dar
şi a modului de utilizare în lucrările de construcŃii.
Modul în care se comportă grinzile din beton cămăşuite cu CFRP, la acŃiunea predominantă
a forŃei tăietoare, cu trei sau patru puncte de sprijn, depinde de foarte mulŃi factori şi poate fi evaluat
doar printr-o serie de încercări experimentale.
Am dorit să aflu ce influenŃă au Ńesăturile şi lamelele carbonice, aplicate pe suprafaŃa
grinzilor de beton armat, asupra comportării acestora la solicitări generate de acŃiunea unei forŃe
concentrate aplicate central la partea superioară.
Încercările de laborator au fost efectuate la S.C. COBCO S.R.L.-Brasov, unde împreună cu
personalul laboratorului am încercat să evidenŃiez modul în care se comportă elementele din beton
armat consolidate cu Ńesături şi lamele carbonice supuse la eforturi de încovoiere.
Scopul experimentului a cuprins următoarele puncte:
• relizarea unei diagrame caracteristice efort unitar-deformaŃie specifică, pentru fiecare tip
de grindă încercată şi compararea acesteia cu cea generală a betonului armat dată în
normativul SR EN 1992-1;
• urmărirea variaŃiei valorii săgeŃii finale în funcŃie de modul de aplicare al lamelelor şi
Ńesăturilor PAFC pe grinzi;
• apariŃia deformaŃiilor elastice şi plastice odată cu deschiderea fisurilor;
• urmărirea influenŃei pe care o au Ńesăturile şi lamelele carbonice asupra elementelor din
beton armat fisurate înaintea consolidării;
• restabilirea capacităŃilor portante a grinzilor avariate cu ajutorul Ńesăturilor şi lamelelor
din fibre carbonice.
4.2. Programul experimental.

Programul experimental constă din relizarea a 10 grinzi din beton armat, consolidate cu
Ńesături şi lamele din fibre de carbon şi testarea lor în laborator la eforturi de încovoiere, cu o
singură forŃă concentrată aplicată la partea superioară a elementului, la mijlocul deschiderii.
Încercarea s-a realizat conform Standardului Românesc SR EN 12390-5, din 2002, Încercare
pe beton întărit, Partea 5-RezistenŃa la întindere prin încovoiere a epruvetelor.
Principiul încercării- grinzile vor fi supuse la un efort de încovoiere cu ajutorul rolelor
superioare şi inferioare ale aparatului. Se va înregistra încărcarea maxim ă şi se va determina
rezistenŃa la întindere prin încovoiere.
Aparatura-încercarea se va realiza în laborator specializat cu o maşină de încercare conform
prEN 12390-4
Aplicarea forŃei-dispozitivul de aplicare a sarcinii este alcătuit din (figura.4.1):
• două role de reazem;
• o rolă superioară susŃinută de un braŃ transversal articulat.[16]
Rolele sunt fabricate din otel şi au secŃiunea transversală circulară egală iar echipamentul de
realizare a încercării este prezentat în figura de mai jos 4.1 [16]
27
Încărcarea va fi aplicată fără şoc şi va creşte continu pănă când grinda nu va mai putea
susŃine o încărcare mai mare.
Fig.4.1. Aparatura de încărcare a grinzii în punct central.
4.3. Caracteristicile materialelor folosite în experiment.

4.3.1. Betonul.
Betonul utilizat pentru executarea grinzilor a fost un beton de tip greu, de clasă obişnuită,
C16/20, conform CP 012-2008 iar calculul reŃetei după care s-a preparat betonul respectă
prevederile SR EN 206-1:2000.
4.3.2. Armătura.
Carcasele de armătură de rezistenŃă au fost confecŃionate manual la o firmă specializată în
fasonarea armăturilor pentru elementele din beton.
Prin diametrele de bare folosite, am încercat respectarea unor proporŃii de armare cu cea a
unor grinzi reale, realizându-se următoarea schemă de armare:
• la partea inferioară 2 bare de oŃel calitate OB 37, cu diametru 8 mm;
• la partea superioară 2 bare de oŃel calitate OB 37, cu diametru 6 mm;
• transversal etrieri OB37-de diametru 4 cm la distanŃă de 4 cm pe toată lungimea grinzii.
În figura 4.2 este prezentată o fotografie a acestor carcase, înainte de a fi introduse în
cofrajele de lemn.
Fig.4.2. Foto -carcasele de armătură.
4.3.3. Lamelele şi Ńesăturile compozite.

Pentru a obŃine rezultate optime, vom folosi lamele şi Ńesături din fibră carbonică, notate
prescurtat CFRP, aplicate cu ajutorul unor adezivi speciali, produse şi comercializate de
SikaRomânia sub următoarele denumiri:
1) SikaCarboDur lamele împreună cu adezivul SikaDur -30;
2) SikaWrap Ńesături, împreună cu răşinile epoxidice SikaDur-330.
28
• În tabelele următoare (4.1-4.4) sunt prezentate caracteristicile acestor materiale
A.SikaWrap Ńesă turi[10]. Tabelul 4.1

łesătura RezistenŃa Modulul Grosimea ElongaŃia
la întindere de elasticitate
MPa MPa mm (%)
SikaWrap-230C 3 500 230 000 0.13 1.5
B .Lamele SikaCarboDur[10]. Tabelul 4.2

Tip Lamele RezistenŃa Modulul Grosimea ElongaŃia
la întindere de elasticitate
MPa MPa mm (%)
SikaCarboDur S 3100 165 000 1.2-1.4 1.70
C . SikaDur-30, adeziv pentru lamele din fibre de carbon[10]. Tabelul 4.3

RezistenŃa la compresiune, pentru o grosime maximă a stratului de 30mm.
Ore de întărire grade celsius
+10 +35
168ore (7zile) 70-80 N/ mm 2 85-95 N/ mm 2
RezistenŃa la forŃă tăietoare, cu menŃiunea că betonul cedează la -15 N/ mm 2

Timp de la întărire grade celsius
+15 +35
7 zile 14-17 N/ mm 2 16-19 N/ mm 2
RezistenŃa la tracŃiune
Timp de la întărire grade celsius
+15 +35
7 zile 24-27 N/ mm 2 26-31 N/ mm 2
Pe o suprafaŃă de beton corect pregătită forŃa de adeziune este mai mare decât cea de cedare
a betonului, 4 N/ mm 2
Modulul de elasticitate este de 12.800 N/ mm 2
Tabelul 4.4.
D . SikaDur-330, răşină epoxidică bicomponentă de impregnare[10].
• rezistenŃ a la compresiune, la 7 zile de la întărire, 30 N/ mm 2 .
• alungirea la rupere 0.9 (%), la 7 zile de la întărire .
• modulul de elasticitate, la 7 zile de la întărire şi la +23C :
1.de încovoiere 3800 N/ mm 2
2.de tracŃiune 4500 N/ mm 2
Pe o suprafaŃă de beton corect pregătită forŃa de aderenŃă este mai mare decât cea a
betonului, 4 N/ mm 2, deci se va produce cedare a betonului .
4.4. Caracteristicile grinzilor experimentale şi modul de aplicare al încărcărilor.

Cele 10 grinzi de secŃiune 15x20 cm şi 100 cm lungime au fost împ ărŃite în trei categorii:
• prima categorie cuprinde o grindă din beton armat (etalon), notată cu G1, ce va fi încercată la
întindere din încovoiere cu o forŃă concentrată, iar rezultatele ob Ńinute se vor compara cu toate
rezultatele ob Ńinute la celelalte încercări, respectiv încercările grinzior G2, G3, G4, G5;
29
Fig.4.3. Grinda de beton tip-G1
• a doua categorie cuprinde 4 grinzi de beton armat consolidate cu Ńesături sau lamele carbonice,
notate cu G2, G3, G4 şi G5 ob Ńinute prin aplicarea de materiale de tip PAFC pe grinzi de
beton armat asemănătoare cu grinda etalon. După consolidate vor fi încercate la încovoiere cu
o forŃă aplicată în punct central, pentru a determina influenŃa pe care o poate avea modul de
aplicare (dispunere) a materialelor PAFC asupra comportării grinzilor.
Fig.4.5. Grinda de beton tip-G3 Fig.4.6. Grinda de beton tip-G4
• a treia categorie notate cu G2a, G3a, G3b, G4a, G4b, cuprinde 5 grinzi solicitate iniŃial până la
limita apariŃiei primelor fisuri, apoi consolidate cu materiale compozite PAFC, cu scopul de a
le restabili capacitatea portantă iniŃială. Dup ă aplicarea materialelor PAFC (lamele şi/sau
Ńesături) grinzile au fost supuse iar la solicitări de încovoiere.
30
Fig.4.8. Grinda de beton tip-G2a
Fig.4.9.Grinda de beton tip-G3a, G3b
Fig.4.10. Grindă de beton tip-G4a, G4b
4.5. Tehnologia de execuŃie a grinzilor studiate.

Cofrajele în care s-au turnat cele 10 grinzi, au fost confecŃionate manual din material OSB
de grosime 15 mm, sub forma unor cutii în care s-au turnat 5 grinzi odată, (vezi fig.4.12). Materialul
a fost special ales pentru a se ob Ńine o faŃă cât mai curată şi fină pentru elementele de beton. Înainte
de turnarea betonului cofrajul a fost uns cu un ulei, pentru ca acesta să nu absoarb ă din apa
betonului, dar şi pentru o decofrare mai uşoară, (figura 4.12). [25]
Fig.4.12. Cofrajele de OSB.Fixarea carcaselor şi turnarea betonului în cofraje.
Carcasele de o Ńel, au fost aşezate în cofraje şi fixate cu ajutorul unor purici, (fig.4.12),
pentru a nu se deplasa în timpul turnării betonului. Stratul de acoperire cu beton fiind la finalul
turnării de 2,5 cm.
31
Betonul preparat pe loc, în staŃia de betoane, respectând reŃeta de beton dată de laboratorul
în care urmau să fie încercate grinzile, s-a turnat manual peste carcasele de o Ńel, b ătând continu cu
un ciocan în cofraj, aşa cum se prezintă în figurile 4.12 pentru o aşezare a agregatelor cât mai
corectă.
La final grinzile au fost acoperite cu folie pentru construcŃii, (figura 4.13), pentru menŃinerea
umidităŃii şi protejarea lor de mediul înconjurator. La 24 de ore de la turnare grinzile au fost
decofrate şi menŃinute într-un mediu umed timp de 28 de zile calculate de la data turnării lor. În
lipsa unor bazine mari cu ap ă, elementele din beton au fost îmbrăcate în cârpe îmbibate cu ap ă şi
învelite apoi, iar în folie de plastic, ca în figurile 4.13. Dup ă 28 de zile grinzile au fost desfăcute şi
transportate în laboratorul în care urma să se desfăşoare experimentul.
Fig.4.13.Îmbrăcarea şi depozitarea grinzilor după decofrare.
În laborator grinzile au fost depozitate şi pregătite pentru experiment conform instrucŃiunilor

din fişele tehnice furnizate de producătorul materialelor compozite folosite. Pentru a nu tăia
materialul în momentul încercării dar şi pentru o mai bună aderenŃă cu adezivul, grinzile care urmau
să fie consolidate cu Ńesături carbonice, au fost rotunjite la muchii şi colŃuri iar zonele pe care s-au
aplicat lamele carbonice au fost bine şlefuite, cu ajutorul unui disc abraziv.
4.5.1. Aplicarea lamelelor şi Ńesăturilor pe suprafaŃa grinzilor din beton.

Aplicarea matrialelor de tip PAFC pe suprafaŃa grinzilor din beton s-a realizat urmărind
fişele tehnice ale acestor materiale şi recomad ările producătorului.
- grinzile şi materialele de tip PAFC au fost curăŃate cu un solvent nitro
- am nivelat colŃurile şi suprafaŃa de beton prin şlefuire cu un disc şi perie de sârme
- am aplicat adezivul cu ajutorul unei spatule pe lamele şi cu o pensulă pe Ńesături după care
materialele PAFC au fost aplicate pe suprafaŃa betonului.
- adezivul este format din două componente care trebuie amestecate iar din punct de vedere al
lucrabilităŃii este valabil doar 30 minute, astfel se recomand ă să nu se prepare decât atâta cât se
poate folosi în acest timp.
Fig.4.14.Aplicarea materialelor de tip PAFC pe grinzi.
32
4.7. Analiza rezultatelor.

Încercările de laborator au cuprins următoarele etape:
1. Prima etapă în care am încercat până la rupere grinda etalon G1 şi până la limita apariŃ iei
primelor fisuri grinzile din a treia categorie G2a, G3a, G3b, G4a şi G4b.
2. A doua etap ă a cuprins aplicarea materialelor compozite, lamele şi Ńesături, pe grinzi şi

depozitarea lor timp de 7 zile într-un mediu ambiant de 15 grade.
3. Etapa a treia în care am solicitat toate grinzile atât cele din categoria a doua cât şi cele din
categoria a treia deja fisurate din prima etap ă.
Comportarea sub sarcină şi modul de cedare al grinzilor testate.

Comportarea sub sarcină a grinzii etalon G1 a fost cea aşteptată. Cedarea s-a produs cu
avertizare la moment încovoietor prin apariŃia de fisuri puternice la partea inferioară în mijlocul
deschiderii.Fig.4.15.
Fig.4.15. Modul de cedare al grinzii etalon G1.
Toate grinzile consolidate cu lamele(G2) sau lamele şi Ńesături (G3b, G4b) au prezentat un
comportament diferit faŃă de celelalte grinzi prin faptul că cedarea s-a produs brusc şi fără
avertizare. Cedarea grinziilor s-a produs rapid odată cu desprinderea bruscă a lamelei carbonice.
Până în momentul desprinderii lamelei pe grinzi nu au apărut fisuri puternice care să prevină
cedarea elementului consolidat.
Fig.4.16. Modul de cedare al grinzilor G2 şi G4b.
33
Fig.4.17.Desprinderea materialelor PAFC de pe suprafaŃa grinzilor G3b şi G4b.
Comportarea grinzilor consolidate doar cu Ńesături (G3, G4 şi G5) a fost asemănătoarea cu

cea a grinzii etalon G1, fisurile crescând proporŃional cu încărcarea iar cedarea grinzilor s-a produs
cu avertizare prin desprinderea Ńesăturilor de pe suprafaŃa grinzilor şi apariŃia de fisuri puternice la
partea inferioară.
Fig.4.18.Încercarea şi modul de cedare al grinzilor G3 şi G4.
Fig.4.19. Modul de cedare şi aspectul final al grinzii G5.
Grinzile din categoria III (G2a, G3a, G3b, G4a şi G4b) fiind fisurate îninte de consolidare,
comportarea lor sub sarcină a fost uşor diferită faŃă de toate celelalte grinzi. Cedarea lor s-a produs
cu avertizare prin apariŃia unor fisuri puternice la partea inferoiară în general altele decât cele deja
existente şi dispuse pe zonele fără Ńesături. Fiind acoperite de Ńesături fisurile din prima solicitare s-
au deschis târziu spre finalul încărcării când s-a produs cedarea elementului.
Fig.4.20. Modul de cedare şi aspectul final al grinzilor G2a şi G3a.
34
Centralizarea rezultatelor pentru grinzile din prima şi a doua categorie. Tabelul 4.5.
Grinda P(kN) P (kN) Sageata Mod de Procentul de Materiale PAFC
crestere
primele fisuri val.max. (mm) cedare al valorii .Pmax. aplicate
G1 23.5 39 10 cu avertizare - -
G2 28.5 54.5 5 fara avertizare 40% lamela
G3 40 51 5 cu avertizare 30% tesaturi U + 90º
G4 31 48.5 8 cu avertizare 24% tesaturi U + 45º
G5 31 48 2.5 cu avertizare 24% tesaturi U ± 45º
- grinzile consolidate cu Ńesături au prezentat o creştere a capacităŃii portante cu 20-30%

- grinzile consolidate cu lamele au prezentat o creştere a capacităŃii portante cu 40%
- odată cu aplicarea materialelor compozite scade valoarea săgeŃii maxime
- prin aplicarea materialelor compozite se întârzie momentul de apariŃie al primelor fisuri
Centralizarea rezultatelor pentru grinzile din a treia categorie. Tabelul 4.6.

Grinda inainte/ P(kN) P (kN) Sageata Mod de Procent de Materiale
dupa Primele cedare crestere al
consolidare fisuri val.max. (mm) valorii Pmax. aplicate
G2a inainte 18.5 - 0 - - -
dupa 41.5 41.5 3 fara avertizare 6.40% L
G3a inainte 28 - 0 - - -
dupa 28 35 12 cu avertizare 0 T + 90º
G3b inainte 30 - 0 - - -
dupa 43.5 70 6 fara avertizare 79.40% T + 90º şi L
G4a inainte 28 - 0 - - -
dupa 45.5 52 6 cu avertizare 33.30% T+ 45º
G4b inainte 32 - 0.2 - - -
aproape cu
dupa 41 58.5 7 avertizare 50% T + 45º şi L
Centralizarea rezultatelor pentru grinzile din a treia categorie

- odată cu aplicarea materialelor PAFC grinzile fisurate şi-au recăpătat capacitatea portantă
- grinda G3b a prezentat o capacitate portantă mai mare cu 79% decât cea a grinzii G1
Analiza rezultatelor obŃinute în urma încercării grinzilor.

Rezultatele analizate se referă la:
• relizarea diagramei caracteristice efort unitar - deformaŃie specifică , pentru fiecare tip de
grindă încercată şi compararea acesteia cu cea generală, a betonului armat dată în normativul
SR EN 1992-1;
• variaŃia valorii forŃei concentrate P, din punct de vedere al apariŃiei primelor fisuri;
• variaŃia rezistenŃei la întindere din încovoiere pentru grinzile încercate în funcŃie de
materialele compozite aplicate;
• variaŃia săgeŃii grinzilor pentru forŃa de încarcăre P, la limita rupere;
• optimizarea poziŃionării Ńesăturilor folosite pentru consolidarea grinzilor de beton armat.
35
Aspectul diagramei caracteristice efort unitar - deformaŃie specifică.
Fig.4.21. Diagramele caracteristice efort-deformaŃie(săgeată)

pentru G1, G2, G2a G3, G3a,G3b.
36
Fig.4.22. Diagramele caracteristice efort-deformaŃie(săgeată)

pentru G4, G4a, G4b, G5.
Studiind diagramele caracteristice obŃinute putem concluziona următoarele aspecte:

• diagramele caracteristice efort-deformaŃie, ob Ńinute în urma încercărilor sunt
triliniare şi evidenŃiază cele trei stadii de lucru ale elementelor din beton armat, vezi
figurile 4.21, 4.22 ;
• limita stadiului I corespunde situaŃiei în care încărcările sunt mici, întreaga secŃ iune
de beton armat este activă şi se comportă asemenea unui material perfect elastic.
• diagrama grinzii de tip G2a reflectă faptul că comportarea acesteia nu respectă cele
trei stadii de lucru, fapt datorat desprinderii bruşte a lamelei de carbon de pe
suprafaŃa grinzii, fapt care a dus la instaurarea bruscă a stadiului III de lucru şi
distrugerea foarte rapid ă a acesteia;
• după apariŃia fisurilor continuând încărcarea, eforturile unitare din betonul
comprimat şi armătura întinsă cresc brusc;
• din diagramele de mai sus, figurile 4.22 şi 4.23 se poate observa că în acest stadiu
diagrama eforturilor unitare are o variaŃie liniară semn că betonul zonei comprimate
se comportă elastic;
• starea limită de rezistenŃă în secŃiuni normale, corespunde limitei stadiului II şi se
situează la aproximativ 80% din valoarea momentului de rupere;
• sporirea încărcărilor duce la creşterea deformaŃiilor specifice şi a eforturilor unitare
în final ajungându-se la limita stadiului II când unul din cele trei materiale, (armătura
de oŃel, betonul, materialele carbonice), ating deformaŃiile specifice ultime,
declanşând procesul de rupere şi trecerea în stadiul III de lucru;
• în stadiul III de lucru, se produce cedarea grinzilor prin strivirea betonului
comprimat şi deschiderea ireversibilă a fisurilor de la partea inferioară.
37
VariaŃia valorii forŃei concentrate P în momentul deschiderii primelor fisuri.
În tabelele următoare am realizat o centralizare a rezultatelor ob Ńinute în urma încercării

grinzilor, ce reflectă la valoarea forŃei P în momentul apariŃiei primelor fisuri.
Urmărind tabelele 4.7 şi 4.8 observăm cu u şurinŃă cum dispunerea materialelor carbonice pe
suprafaŃa grinzilor influenŃează comportarea acestora.
Tabelul 4.7
łesătură łesătură łesătură ForŃa P ForŃa
Nr. Tip Beton Lamelă în în în înainte de P după
crt. grindă clasă U la 90º U la 45º X la ± 45º consolidare consolidare
1 G1 C 16/20 23500 N -
2 G2 C 16/20 x 23500 N 28500 N
3 G3 C 16/20 x 23500 N 40000 N
4 G4 C 16/20 x 23500 N 31000 N
5 G5 C 16/20 x 23500 N 31000 N
Tabelul 4.8
łesătură łesătură łesătură ForŃa P ForŃa
Nr. Tip Beton în în în înainte de P după
crt. grindă clasă Lamelă U la 90º U la 45º X la ± 45º consolidare consolidare
1 G2a C 16/20 x 23000 N 40000 N

2 G3a C 16/20 x 28000 N 34000 N
3 G3b C 16/20 x x 30000 N 43500 N
4 G4a C 16/20 x 35000 N 45500 N
5 G4b C 16/20 x x 32000 N 41000 N
notă:- în căsuŃele tabelelor sunt marcate cu x, lamelele şi Ńesăturile aplicate pe grinzi.
În urma încercărilor efectuate pot spune că Ńesăturile şi lamelele carbonice aplicate pe

elementele de beton armat au o influenŃă considerabilă asupra comportării acestora la eforturi de
încovoiere. Din punct de vedere al apariŃiei primelor fisuri, (limita dintre Stadiul I şi Stadiul II de
lucru), influenŃa lor se poate observa cel mai bine urmărind tabelul 4.7 unde sunt prezentate
rezultatele grinzilor G1, G2, G3, G4 şi G5. Astfel cinci grinzi identice din punct de vedere al
secŃiunii transversale şi al armării, au fost consolidate cu dou ă tipuri de materiale compozite pe bază
de carbon (lamele şi Ńesături) dispuse în diferite moduri şi încercate după aceeaşi schemă prezentată
în capitolul 4.3. Valorile din tabel reflectă cel mai bine influenŃa materialelor asupra grinzilor. Dacă
în cazul lamelelor, de exemplu grinda de tip G2, am ob Ńinut o creştere a încărcării de 21% faŃa de
grinda etalon, G1, în cazul Ńesăturilor combinate cu lamele, grinda de tip G3b, am înregistrat o
valoare a forŃei P cu 90% mai mare.
Rezultate bune am înregistrat şi pentru grinzile solicitate anterior consolidării şi anume:
• aplicarea materialelor pe suprafaŃa acestora, a dus la o comportare mult mai bună sub
sarcină, deoarece la aceeaşi valoare a forŃei aplicate la care neconsolidate prezentau fisuri, o
dată cu consolidarea acestora, fisurile nu mai erau vizibile, iar grinda nu prezenta săgeată.
Modul de cedare al grinzilor şi forŃa concentrată (P) maximă aplicată.
În timpul experimentului am urmărit şi modul de cedare a grinzilor, deoarece am observat că

materialele carbonice au o influenŃă şi din acest punct de vedere. Am centralizat astfel rezultatele
ob Ńinute în tabelul 4.9.
38
Tabelul 4.9
Materialul compozit aplicat pe grinda
Nr. Tip Lamelă łesătură în łesătură în łesătură în ForŃa P Modalitate
crt. grindă U la 90º U la 45º X la ± 45º măsurată de cedare
1 G1 39.000 N cu avertizare
2 G2 x 54.500 N fără avertizare
3 G2a x 41.500 N fără avertizare
4 G3 x 51.000 N cu avertizare
5 G3a x 34.000 N cu avertizare
6 G3b x x 70.000 N fără avertizare
8 G4a x 52.000 N cu avertizare
9 G4b x x 58.500 N fără avertizare
Modul de cedare prin ruperea sau desprinderea lamelelor carbonice este unic şi caracteristic
elementelor din beton armate sau consolidate cu astfel de materiale. Acest lucru se datorează
apariŃiei unor planuri de fisurare în interiorul elementului din beton, rezistenŃei transversale slabe,
dar şi a comportamentului casant. Ruperea elementului se produce brusc, aproape fără avertizare
(Grinda de tip G3b) iar din momentul ruperii sau desprinderii lamelei elementul de beton se
deformează foarte repede fisurile apar şi progresează rapid iar întreg elementul cedează.
VariaŃia săgeŃii grinzilor pentru forŃa de încarcăre maximă P.
A. Grinzi nesolicitate anterior Tabelul 4.10

Nr. Tip Beton Lamelă łesătură în łesătură în łesătură în Încărcare Săgeată
crt. grindă clasă U la 90º U la 45º X la ± 45º P finală f
1 G1 C 16/20 39.000 N 10 mm
2 G2 C 16/20 x 54.500 N 5 mm
3 G3 C 16/20 x 51.000 N 5 mm
4 G4 C 16/20 x 48.500 N 8 mm
5 G5 C 16/20 x 48.500 N 2.5 mm
B. Grinzi solicitate înaintea aplicării materialelor carbonice. Tabelul 4.11

Nr. Tip Beton Lamelă łesătură în łesătură în łesătură în Încărcare Săgeată
crt. grindă clasă U la 90º U la 45º X la ± 45º P finală f
1 G2a C 16/20 x 41.500 N 3 mm

2 G3a C 16/20 x 34.000 N 12 mm
3 G3b C 16/20 x x 70.000 N 6 mm
4 G4a C 16/20 x 52.000 N 6 mm
5 G4b C 16/20 x x 58.500 N 7 mm
39
În diagramele următoare am centralizat şi analizat rezultatele obŃinute pentru cele 10 grinzi

încercate, grupate astfel:
• G1 + G2 + G2a – elemente consolidate cu lamele carbonice, fig.4.24
• G1 + G3 + G3a + G3b – elemente consolidate cu Ńesături la 90°, fig. 4.25
• G1 + G4 + G4a + G4b – elemente consolidate cu Ńesături la 45°, fig.4.25
• G1 + G5 – elemente consolidate cu Ńesături la ± 45° fig.4.26
În figura 4.24 sunt reprezentate grinda etalon G1 şi grinzile consolidate la partea inferioară
cu o lamelă carboică aplicată la partea inferioară pe toată lungimea acesteia.
Fig.4.24. VariaŃia săgeŃii pentru grinzile G1, G2, G2a.
Diagrama reflectă comportarea reală a grinzilor, aplicarea lamelei pe elementul din beton
nefisurat (G2-albastru), a dus la sporirea rezistenŃei şi acelaşi lucru întâlnindu-se în cazul grinzii
fisurate înaintea aplicării lamelei carbonice. Tragem astfel concluzia că odată cu aplicarea lamelelor
am reuşit să obŃinem atât sporirea rezistenŃei elementului, G2, dar şi consolidarea unei grinzi deja
fisurate, G2a.
Diagramele următoare prezintă o analiză asemănătoare pentru grinzile pe care am aplicat
Ńesături carbonice sub formă de U, la 90°, fig.4.25.A şi la 45°, fig.4.25.B:
A B
Fig.4.25. VariaŃia săgeŃii pentru grinzile G1, G3, G3a, G3b, G4, G4a, G4b
40
Urmărind diagramele se observă cu uşurintă că nu sunt diferenŃe foarte mari între cele dou ă
sisteme de consolidare, sub formă de U la 90° sau la 45°, diagramele pentru grinzile G3, G3b şi G4,
G4b fiind asemănătoare. Aplicarea materialelor compozite pe grinzi este evidenŃiată de valorile
superioare ale diagramelor de culoare verde, albastră şi magentă faŃă de diagrama grinzii etalon G1-
roşu.
Din punct de vedere al grinzilor deja fisurate, G3a şi G4a rezultate mai bune am înregistrat
pentru sistemul de consolidare sub formă de U aplicat sub un unghi de 45°, respective grinda de tip
G4a - verde.
Fig.4.26. VariaŃia săgeŃii pentru grinzile G1, G5.
Analizând toate diagramele prezentate mai sus concluzionăm că aplicarea unor materiale
compozite sub formă de lamele sau Ńesături carbonice pe suprafaŃa de beton, duce la sporirea
capacităŃii portante a elementului, acest lucru fiind evidenŃ iat de comportarea grinzilor în timpul
încercărilor şi redat în diagramele de mai sus unde culorile albastru, verde şi magenta, reprezentând
grinzile consolidate, sunt în toate cazurile poziŃionate superior celei ro şii care reprezintă grinda
etalon. Acest lucru fiind valabil chiar şi în cazul grinzilor fisurate înaintea aplicării materialelor
compozite.
În diagrama 4.27 am realizat o centralizare a rezultatelor pentru cele trei tipuri de sisteme de
consolidare folosite în laborator:
• Placarea cu lamele carbonice la partea inferioară a elementului, G2;
• Aplicarea de materiale (Ńesături) carbonice în formă de U pe toată lungimea
elementului, G3;
• Aplicarea atât a Ńesăturilor carbonice sub formă de U cât şi a lamelelor carbonice la
partea inferioară, G3b;
Fig.4.27. VariaŃia săgeŃii finale în funcŃie de sistemul de consolidare ales

pentru grinzile G1, G2, G3, G3b.
41
Punctele A1, A2, A3, A3b reprezintă momentul apariŃiei primelor fisuri în grindă iar B1,
B2, B3, B3b punctul final al încercării peste care elementele au fost considerate distruse,
deformaŃiile (săgeata şi deschiderea fisurilor) crescând proporŃional cu încărcarea.
Urmărind diagrama 4.27 se observă cu usurinŃă creşterea rezistenŃei sub sarcină a grinzilor
consolidate faŃă de grinda etalon. Valorile înregistrate pentru grinzile G2 şi G3 sunt surprinzătoare,
fiind asemănătoare, aproape egale. În mod normal studiind caracteristicile celor două materiale
(Ńesături şi lamele) am fi tentaŃi să afirmăm că se poate ob Ńine o mai bună rezistenŃă aplicând pe
suprafaŃa elementelor din beton lamele carbonice, dar experimentul efectuat demonstrează că din
punct de vedere al săgeŃii şi a forŃei maxime aplicate, se obŃin rezultate asemănătoare atât pentru
lamele cât şi pentru Ńesături. Ceea ce poate face diferenŃa dintre cele două materiale este
comportarea şi modul de cedare al elementului astfel consolidat. Grinda de tip G2 a cedat brusc şi
fără avertizare în urma dezlipirii lamelei, pe când grinda de tip G3 a avut o comportare normală
deformatiile fiind proporŃionale cu încărcarea, punctul final fiind previzibil.
În momentul în care am aplicat ambele materiale pe o grind ă se observă pe diagramă, cu
culoarea magenta, o mult mai bună comportare, o încărcare finală mai mare cu 80% decât cea
înregistrată pentru grinda etalon, G1.
Concluziile finale ale experimentului de laborator

Studiind rezultatele obŃinute pe grinzile încercate în laborator putem spune că se poate
consolida şi restabilii capacitatea portantă a unei grinzi avariate cu ajutorul materialelor compozite.
Pentru grinzile nesolicitate anterior cămăşuirii s-au ob Ńinut valori ale săgeŃ i finale de aproximativ
60-80% mai mici decât cele ale grinzii etalon.
Comportarea elastică a materialelor carbonice aplicate pe grinzi şi conlucrarea bună cu
betonul au condus la un grad ridicat de comportare elastică a grinzilor în stadiul II de lucru. Am
observat că în unele cazuri chiar şi în stadiul III de lucru se manifestă un anumit grad de comportare
elastică, deoarece deformaŃiile remarente au avut valori cuprinse între: fr = l/600......l/750.
Atunci când nu pot fi aplicate Ńesături se pot dispune şi lamele carbonice dar cu condiŃia să
fie foarte bine ancorate sau prinse cu şuruburi la capete pentru a se evita desprinderea bruscă a
acestora. În cadrul acestui experiment se puteau ob Ńine valori mult mai bune pentru grinzile
consolidate cu lamele carbonice dacă desprinderea lor de pe suprafaŃa de beton ar fi fost evitată,
ancorând lamelele la capetele grinzii.
În toate cazurile lamelele s-au desprins de suprafaŃa de beton înainte de atingerea capacităŃii
portante maxime ducând la distrugerea bruscă a întregului element. Cu toate acestea, pentru grinzile
consolidate doar cu lamele, (G2, G2a) valorile înregistrate pentru forŃa maximă de rupere, P şi a
săgeŃi grinzilor în momentul ced ării erau cu 20-25% mai mari decât ale grinzii etalon G1.
Am constatat astfel că:
• odată cu aplicarea materialelor compozite obŃinem o reducere a săgeŃii sub sarcină, dar şi
a deforma Ńiilor specifice barelor de o Ńel;
• comportarea grinzilor sub solicitare a fost influenŃată de orientarea Ńesăturilor, acestea
având cea mai bună comportare atunci când au fost aplicate paralel cu forŃa de încă rcare,
orientate în lungul fibrei.( ex.Grinda de tip G3, G3a şi G3b);
Valoarea finală a forŃei concentrate a crescut şi ea, iar un rol important l-a avut şi modul de
dispunere al materialelor compozite:
• urmărind valoarea forŃei concentrate aplicate se observă o creştere a punctului de apariŃie
a primelor fisuri cu 21% pentru grinzile consolidate doar cu lamele şi cu până la 70% în
cazul grinzilor consolidate cu Ńesături şi lamele.
• dacă neconsolidată grinda G1 a cedat sub o forŃă egală cu 39.000N, odată cu aplicarea
lamelelor am înregistrat o creştere a valorii forŃei de rupere cu 35%, a Ńesă turilor orientate
la 45º, 22%,orientate paralel cu forŃa, 30% şi în cazul aplică rii atât a lamelelor cât şi a
42
Ńesăturilor, creşterea a ajuns până la aproximativ 60%.

Experimental am constatat că :
• stratul de răşină epoxidică (adezivul) poate ceda, chiar dacă rezisten Ńa la întindere a
acestuia este mai mare decât a betonului, acest caz fiind prezent în laborator pentru:
- grinda de tip G2 unde lamela s-a desprins fără beton, cedând adezivul;
- grinda de tip G4a unde lamela şi Ńesă tura s-au desprins cu tot cu beton;
• prin adaugarea materialelor compozite, suplimentare, în cazul grinzilor armate cu
armătură din oŃel, se poate sporii şi îmbunătăŃii, rezistenŃa la forŃă tă ietoare dar şi
comportarea întregului element.
• cedarea tuturor grinzilor s-a produs atingându-se valoarea maximă a momentului
încovoietor. AparŃia fisurilor de la partea inferioară a grinzilor la mijlocul deschiderii
demonstrează faptul că cedarea nu a fost produsă de atingerea unei forŃe tăietoare maxime.
În cazul grinzilor solicitate anterior consolid ării cu lamele sau Ńesături, până la limita
apariŃiei primelor fisuri, cămăşuirea s-a realizat diferit Ńinând cont şi de existenŃa fisurilor apărute
odată cu prima solicitare. Astfel în momentul poziŃionării Ńesăturilor am Ńinut cont de:
• modul de dispunere al Ńesăturilor, în X, în L sau în U;
• existenŃa fisurilor rezultate din prima solicitare.
În acest fel am dorit să urmăresc comportarea fisurilor deja existente odată cu aplicarea
materialului compozit şi influenŃa pe care o are poziŃ ionarea acestuia faŃă de fisuri.
Principial se pune problema: dacă avem un element structural fisurat este mai bine să
aplicăm Ńesăturile peste fisuri, lăngă fisuri sau nu contează ?
În urma încercărilor pe grinzi fisurate anterior am observat că poziŃionarea Ńesăturilor are un
rol important pentru comportarea ulterioară a fisurilor deja existente şi că atât poziŃia cât şi
orientarea fibrelor pot influenŃa comportarea fisurilor şi a întregului sistem:
• Ńesătura aplicată peste fisuri a împiedicat deschiderea acestora, adezivul având atât rolul
de a lipi Ńesătura cât şi de a pă stra constantă deschiderea fisurilor. Acestea nu s-au mai
deschis, în prima fază a încărcării, iar pe feŃele laterale ale grinzilor au apă rut alte fisuri
fine, toate poziŃionate în zonele fără Ńesă tură . Spre finalul încercă rii când în grindă au
început să apară deforma Ńii plastice s-au deschis şi aceste fisuri, care spre final au tă iat
Ńesătura. De exemplu: grinzile de tip G4a şi G5;
• în cazurile în care fisurile nu au fost acoperite de Ńesă turi, acestea au continuat să se
deschidă, Ńesă tura având un rol important deoarece, la aceea şi forŃă pentru care înainte de
cămăşuire fisurile prezentau o deschidere de 0.5-1 mm, acum acestea nici nu erau vizibile.
Dar odată cu creşterea încă rcă rii, acestea s-au deschis progresiv iar alte fisuri la nivelul
grinzilor nu au mai apărut. De exemplu: grinzile de tip G4b şi G3b;
Pentru a putea urmării mai bine deschiderea fisurilor care erau acoperite cu Ńesături am
realizat mai multe încercări pe etape şi de fiecare dată când am oprit încărcarea am desprins manual
o parte din Ńesătură, în locurile marcate anterior şi am măsurat cu o lupă specială deschiderea
acestora. O problemă au pus fisurile foarte fine deoarece Ńesătura se desprindea cu tot cu beton şi nu
am putut aprecia exact evolu Ńia acestora. Am observat şi faptul că fisurile înclinate apărute în zona
centrală a grinzilor pe măsură ce forŃa creştea, tindeau să se apropie de reazeme.
În concluzie se poate spune că grinzile, în cazul cărora, fisurile au fost acoperite au avut o
comportare mai bună, în special în prima parte a încărcării. Fisurile existente nu s-au deschis uşor
iar pentru apariŃia altora noi a necesitat o sporire a forŃei de încărcare.
Pentru grinzile consolidate doar cu lamele, comportarea acestora a fost bună până în
momentul cedării adezivului şi a desprinderii lamelei de suprafaŃa de beton, deoarece dup ă acest
punct grinda s-a deteriorat foarte repede semn că în acel moment lucra doar lamela la preluarea
forŃelor, nepermiŃând încovoierea grinzii.
43
InvestigaŃiile efectuate în laborator au arătat faptul că modurile posibile de cedare a grinzilor

din beton armat consolidate cu materiale compozite (în special cu lamele carbonice) se datorează
strivirii betonului în zona comprimată, desprinderii lamelei carbonice împreună cu stratul de
acoperire cu beton sau cedării adezivului şi desprinderii materialului compozit.
În general solu Ńia de placare cu platbande din oŃel sau cu lamele din materiale compozite,
prin intermediul răşinilor epoxidice, se recomandă atunci când capacitatea de rezistenŃă a betonului
din zona comprimată nu este afectată iar armătura din zona întinsă poate ajunge la palierul de
curgere. Se are în vedere astfel creşterea capacităŃii portante la moment încovoietor.
Putem spune că un sistem optim de consolidare al unei grinzi din beton armat avariată, ar
putea fi aplicarea pe suprafaŃa acesteia de Ńesături din fibre carbonice, sub forma unor fâşii,
asemenea unor etrieri exteriori, în formă de U. Dacă grinda prezintă fisuri atunci este bine ca aceste
Ńesături să acopere fisurile. În cazuri mai grave se pot folosi şi lamele carbonice aplicate odată cu
Ńesăturile, ca în cazul grinzilor de tip G3b şi G4b, dar acestea trebuie foarte bine ancorate de grindă.
Pentru o folosire cât mai bună a materialelor compozite, pentru consolidarea grinzilor
supuse la solicitări de încovoiere, trebuie Ńinut cont de câteva aspecte foarte importante:
• alegerea materialului trebuie realizată în funcŃie de modul în care va fi folosit;
• secŃiunea transversală a materialului compozit trebuie dimensionată astfel încât să se
realizeze sporirea capacităŃii portante a elementului structural, dar tot odată gradul de
consolidare nu trebuie să depăşească o valoare de 2; [38]
Mcap(consolidat)/Mcap(neconsolidat) ≤ 2
• este importantă o verificare în prealabil a posibilităŃii de cedare prematură din cauza
desprinderii materialului compozit, (Grinda de tip G2, G2a);
• prevederea unor mijloace de ancorare a elementelor compozite care prezintă riscul de
desprindere prematură;
• toate lucră rile trebuie executate sub un control riguros şi cu personal calificat;
• fisurile deja existente să fie intersectate sau acoprite de material compozit.
44
CAPITOLUL 5
VERIFICAREA CU AJUTORUL ELEMENTELOR FINITE A

REZULTATELOR OBłINUTE EXPERIMENTAL
5.1. Introducere în programul de calcul folosit.

Modelarea comportării elementelor din beton armat consolidate cu materiale compozite, cu
ajutorul elementelor finite, reprezintă un pas important şi inovator pentru calculul structurilor de
construcŃii. Acest tip de analiză a structurilor, cu ajutorul programelor de element finit, a început să
prindă contur prin anii 1997 când cercetătorul Arduini a reu şit să simuleze comportarea şi
mecanismul de rupere al unor grinzi din beton armat consolidate cu lamele carbonice.
Pentru analiza cu ajutorul elementelor finite a grinzilor testate cadrul experimentului din
laborator, am folosit un program destinat studenŃilor de la facultăŃ ile de inginerie mecanică şi
inginerilor proiectanŃi, care oferă metode diverse de modelare tridimensională a pieselor,
mecanismelor, ansamblurilor mecanice, posibilităŃi de simulare cinematică şi analiză cu elemente
finite (FEM): CATIA (Computer Aided Three Dimensional InteractiveApplication).
5.2.Studiul cu ajutorul elementelor finite a comportării grinzilor.

În continuare prezint rezultatele obŃinute în urma modelării prin intermediul acestui
program, a grinzilor de beton armat consolidate cu materiale PAFC (lamele şi Ńesături) studiate în
experimentul de laborator. Grinzile au fost modelate întocmai cu cele din laborator, urmărind
comportarea acestora sub eforturi datorate unor forŃe concentrate aplicate la mijlocul deschiderii.
ForŃele aplicate au avut valori diferite, pentru fiecare tip de grindă folosind valoarea P a
forŃei concentrate măsurată în timpul experimentului la diferite trepte de încărcare:
• forŃa P de încărcare ce a dus la apariŃia primelor fisuri;
• forŃa P de încărcare ce a determinat cedarea elementului de beton.
În cadrul experimentului din laborator cele 10 grinzi studiate au fost împărŃite în trei grupe:
grinda etalon, grinzi consolidate cu materiale PAFC şi grinzi fisurate şi apoi reconsolidate cu
PAFC. Pentru studiul cu ajutorul elementelor finite am ales câte o grind ă din fiecare grupă, grinda
etalon G1, din grupa II grinzile G2, G3, şi din grupa III grinda G3b. Am studiat cu ajutorul
programului eforturile şi deplasările atât din elementul de beton cât şi din materialul PAFC şi le-am
compart cu cele obŃinute în experimentul din laborator.
5.2.1. Caracteristicile materialelor folosite în experiment şi introduse în program.

Pentru ob Ńinerea de rezultate cât mai apropiate cu cele din laborator datele introduse în
programul de calcul care se referă la caracteristicile şi dimensiunile grinzilor beton, materialele
PAFC şi schemele de încărcare sunt identice cu cele folosite în laborator pentru realizarea grinzilor
şi testarea grinzilor.
5.2.2. Grinzile studiate şi schemele de încărcare utilizate.

Schemele de încărcare au fost aceleaşi cu cele din laborator pentru toate grinzile iar valoarile
forŃei concertrate (P) pentru care am realizat verificarea în element finit, au fost reprezentate de
valorile măsurate pentru:
• punctele de apariŃie a primelor fisuri ;
• punctele ce au determinat ruperea elementului de beton.
Am realizat modelarea a patru tipuri de grindă, grinda neconsolidată tip G1, grindă tip G2
consolidată cu o lamelă carbonică, grind ă de tip G3 consolidată cu Ńesături carbonice dispuse sub
formă de U şi grindă consolidată atât cu lamele cât şi cu Ńesături de tip G3b, prezentând imaginile şi
rezultatele redate de calculator cu privire la valoarea deplasărilor şi eforturile din beton, armătură şi
lamelele carbonice. Pentru o citire cât mai rapidă a rezultatelor obŃinute valorile eforturilor sunt
45
reprezentate prin intermediul unei palete de culori, iar în partea dreaptă sus sunt prezentate şi
valorile caracteristice pentru fiecare culoare reprezentată.
Pentru fiecare grindă în parte vom realiza o paralelă între valorile reale (din laborator) şi
cele teoretice (calculul clasic şi cu ajutorul elementelor finite).Vom încerca să accentu ăm atât
diferenŃele cât şi asemănările între rezultatele ob Ńinute.
5.2.3. Analiza grinzilor şi rezultalele obŃinute.

• Grinda de tip G1 – caracteristici şi schema de modelare în program, fig.5.1.
În urma experimentului de laborator pentru acest tip de grind ă am ob Ńinut următoarele

rezultate :
1. punctul de apariŃie al primelor fisuri s-a înregistrat pentru o valoare a forŃei aplicate de
P = 23.500 N;
2. pentru această valoare a forŃei P, am notat fisuri a ce prezentau o deschidere de aroximativ
0.1- 0.2 mm, care porneau de la partea inferioară pe o înălŃime de 2/3 din înălŃimea grinzii,
vezi figura 5.2.
3. valoarea săgeŃii măsurată în acest moment fiind de 0.25 mm
Fig.5.2. Solicitarea grinzii G1_ primele fisuri mă surate în laborator.
În figura de mai jos 5.3 sunt prezentate rezultatele oferite de calculator, cu privire la
eforturile din grindă şi valoarea deplasărilor acesteia, ob Ńinute în urma modelării grinzii pentru o
valoare a forŃei de încărcare egală cu P = 23.500 N, valoare pentru care în timpul încercării de
laborator am înregistrat apariŃia primelor fisuri în grind ă.
46
EFORTURI G1- P = 23.500 N DEPLASĂRI- P = 23.500 N
Fig.5.3. Solicitarea grinzii G1_ reprezentarea eforturilor şi deplasărilor.
Din figura, figura 5.3, observăm modul de distribuŃie al eforturilor din beton dar şi armătura
de rezistenŃă de la parte inferioară.
Valorile eforturilor sunt reprezentate prin intermediul unei palete de culori, pe care
urmărind-o aflăm că în acest moment eforturile din beton sunt cu 4-5 ori mai mari decât cele din
armătura de rezistenŃă, betonul preluând cea mai mare parte a eforturilor:
- valoare eforturilor din beton 5.28 N/ mm 2 ;
- valoarea eforturilor din armătură 1.05-1.56 N/ mm 2;
Din punct de vedere al deplasărilor valorile sunt apropiate, în laborator valoarea săgeŃii
înregistrate a fost de 0.25 mm, iar urmărind diagrama observăm că la partea inferioară calculatorul
prevede o deplasare de 0.16 mm.
4. momentul de rupere şi punctul final de încărcare al grinzii a fost reprezentat de o valoare a

forŃei aplicate egală cu 39.000 N.
În timpul experimentului din laborator pentru această valoare a forŃei P, am înregistrat fisuri
a ce prezentau o deschidere maximă de 5.5 mm şi porneau de la partea inferioară pe o înălŃime de
2/3 din înălŃimea grinzii. Figura 5.4 prezintă pe scurt o reprezentare a grinzii în acest punct de
încărcare, când valoarea săgeŃii măsurată a fost de 10 mm.
Fig.5.4 . Deschiderea fisurilor înregistrate în laborator pentru P = 39.000 N
În figura 5.5 sunt prezentate rezultatele oferite de calculator în urma modelării grinzii pentru
valoarea P = 39.000 N. Rezultatele se referă la eforturile din grind ăşi valoarea deplasărilor.
47
EFORTURI - P = 39.000 N DEPLASĂRI- P = 39.000 N
Fig.5.5. Reprezentarea eforturilor din grinda G1.
Urmărind diagama de mai sus observăm că valoarea eforturilor diferă de cele înregistrate
anterior, crescând eforturile din armătură şi scăzând uşor cele din beton.
• valoare eforturilor din beton 4.28 N/ mm 2;
• valoarea eforturilor din armătură 4.02-5.64 N/ mm 2;
Valorea deplasărilor înregistrate în laborator în acest caz diferă de cele redate de calculator în
sensul că, calculatorul a dat o săgeată egală cu 0.3 cm, iar în realitate s-a înregistat o valoare de 1
cm. Acest lucru nu este îngrijorător deoarece, programul prevede anumiŃi coeficienŃi de siguranŃă
iar comportarea grinzii a fost una bună.
• Grinda de tip G2 – caracteristici şi schema de modelare în program, fig. 5.6.
În urma experimentului de laborator pentru acest tip de grind ă s-au ob Ńinut următoarele
rezultate :
1. punctul de apariŃie al primelor fisuri s-a înregistrat pentru P = 28.500 N;
Pentru această valoare a forŃei P, am observat apariŃia a 3 fisuri la partea inferioară a grinzii, una
centrală cu o deschidere de 0.1-0.2 mm şi două în lateralele axului la 3 cm respectiv 5.2cm, cu o
deschidere mai mică de 0.1 mm.
Fig.5.7. Solicitarea grinzii G2 în laborator_ primele fisuri.
48
În figura 5.8 sunt prezentate rezultatele oferite de calculator în urma modelării grinzii pentru
valoarea P = 28.500 N. Rezultatele se referă la eforturile din grindă şi din lamela carbonică, iar în
figura 5.9 valoarea deplasărilor din grind ă.
EFORTURI - P = 28.500 N EFORTURI LAMELĂ CARBONICĂ-

P = 28.500 N
Fig.5.8. Solicitarea grinzii G2_ reprezentarea eforturilor din grindă şi lamelă.
Analizând diagrama de mai sus putem spune că aplicarea lamelei carbonice la partea
inferioară a avut efectul dorit deoarece la o valoare a forŃei de încărcare mai mare cu 20% decât cea
a din cazul grinzii G1, efortul din beton este 1.06 N/ mm 2 iar cel din armătură 2.5 N/ mm 2 valori
aproape egale cu cele obŃinute pentru grinda de tip G1.
DEPLASĂRI ÎN GRINDĂ- P = 28.500 N
Fig.5.9. Solicitarea grinzii G2_ reprezentarea deplasă rilor din grindă .
Valorile rezultate din analiza diagramei de mai sus, figura 5.9, ne prezintă o deplasare a
grinzii la partea inferioară egală cu 0.005 mm, insesizabilă cu ochiul liber, lucru confirmat şi de
măsurătorile din laborator unde am înregistrat o săgeată egală cu 0.25mm.

forŃei aplicate egală cu 54.500 N. Pentru această valoare a forŃei P, fisura principală prezenta
o deschidere de 4.5 mm iar cele secundare din lateralele ei ajung la 2 mm respectiv 1.8 mm,
aspectul general al grinzii fiind asemănător cu cel al grinzii de tip G1 dup ă solicitare.Săgeata
măsurată la partea inferioară a elementului a atins valoarea de 5mm, detalii ale grinzii se pot
observa din figura 5.10.
49
Fig.5.10. Schema fisurilor la finalul încercă ri din laborator-grinda G.
În figurile, 5.11 şi 5.12 sunt prezentate rezultatele oferite de calculator în urma modelării
grinzii pentru valoarea P = 54.500 N.
EFORTURI -P = 54.500 N. EFORTURI DIN LAMELA CARBONICĂ
Fig.5.11. Reprezentarea eforturilor din grinda G2.
Urmărind diagamele de mai sus, fig.5.11, observăm că valoarea eforturilor înregistrate se

modifică faŃă de cele obŃinute pentru grinda etalon G1, astfel:
- valoare eforturilor din beton 1.08 N/ mm 2;
- valoarea eforturilor din armătură 4.19-6.78 N/ mm 2;
Se observă clar contribu Ńia lamelei care preia o mare parte din eforturi, efortul maxim
înregistrat pentru lamelă fiind de 6.02 N/ mm 2, ducând astfel la eforturi mai mici în beton şi
armătură, chiar dacă forŃa a crescut cu 90%.
Valoarile săgeŃilor înregistrate în acest punct atât în laborator cât şi cu ajutorul programului
de calcul sunt asemănătoare, diferenŃa între ele fiind de 15%, 0.5 cm (în laborator) şi 0.366 cm pe
diagramă, figura 5.12.
DEPLASĂRI- P = 54.500 N.
Fig.5.12 .Reprezentarea deplasărilor din grinda G2 pentru P = 54.500 N.
50
• Grinda de tip G3 – caracteristici şi schema de modelare în program, fig.5.13.
rezultate:
1. punctul de apariŃie al primelor fisuri s-a înregistrat pentru o valoare a forŃei aplicate de
P = 45.000 N; Pentru această valoare a forŃei P, am observat apariŃia a unei fisuri la partea
inferioară a grinzii, poziŃionată central cu o deschidere de 1 mm şi două în lateral cu o
deschidere de 0.3 şi 0.4 mm. Valoarea săgeŃ ii măsurată în acest moment fiind de 0.25 mm.
Fig.5.14. Solicitarea grinzii G3 în laborator_ primele fisuri.
În figura 5.15 sunt prezentate rezultatele oferite de calculator în urma modelării grinzii
pentru valoarea P = 45.000 N. Rezultatele se referă la eforturile şi valoarea deplasărilor din grindă.
Urmărind rezultatele din figura 5.15 observăm o u şoară concentrare de eforturi la marginea
inferioară a materialelor PAFC reprezentată prin culoarea roşie fapt reflectat şi în laborator prin
apariŃia unei fisuri exact în acelaşi loc.
EFORTURI - P = 45.000 N DEPLASĂRI- P = 45.000 N
Fig.5.15. Solicitarea grinzii G3_ reprezentarea eforturilor şi deplasă rilor din grindă.
Din imaginea de mai sus, figura 5.15, se observă cu uşurinŃă diminuarea eforturilor din
zonele pe care au fost aplicate Ńesăturile din fibre carbonice.
51
Eforturile din grindă sunt mult reduse, lucru care se poate observa şi comparând diagrama
cu cea obŃinută pentru grinda de tip G1, unde nuanŃele de portocaliu şi roşu erau mult mai intense.
Valorile eforturilor înregistrate la partea inferioară a grinzii fiind de 1.70 N/ mm 2.
Valoarea săgeŃii măsurate în laborator pentru această treaptă de încărcare a fost de 0.25 mm,
iar urmărind diagrama deplasărilor din figura 5.15 observăm o valoare a săgeŃii apropiată cu cea
măsurată în laborator 0.253 mm.

forŃei aplicate egală cu 51.000 N. Pentru această valoare a forŃei P, fisura principală,
localizată la mijlocul deschiderii pe partea inferioară, prezenta o deschidere de 5.3mm.
Săgeata măsurată la partea inferioară a elementului a atins valoarea de 5 mm, detalii ale
grinzii se pot observa din figura 5.16.
Fig.5.16. Schema fisurilor la finalul încercă ri din laborator-grinda G3.
Figura 5.17 prezintă rezultatele oferite de calculator în urma modelării grinzii pentru
valoarea P = 51.000 N. Rezultatele se referă la eforturile din grindă şi valoarea deplasărilor.
EFORTURI- P = 51.000 N DEPLASĂRI- P = 51.000 N
Fig.5.17. Reprezentarea eforturilor şi deplasărilor din grinda G3.
Pentru acest tip de grind ă, am înregistrat o comportare favorabilă, atât în laborator cât şi pe
calculator, în sensul că aplicarea Ńesăturilor a dus la o creştere a capacităŃii portante, valoarea forŃei
maxime aplicată a crescut faŃă de cea măsurată pentru grinda etalon G1 cu 25-30%. Valoarea săgeŃii
şi a eforturilor a crescut proporŃional cu valoarea încărcărilor.
Valoarea săgeŃii măsurate în laborator la finalul încercării a fost de 0.5 cm, iar urmărind
diagrama deplasărilor din figura 5.17, observăm o valoare a săgeŃii egală 0.323cm. Constatăm
astfel o diferenŃă mică între cele două valori (1.6mm) şi putem spune că rezultatele obŃinute prin
intermediul calculatorului refelectă comportarea reală a grinzii din laborator.
Lipsa eforturilor din dreptul Ńesăturilor, reprezentată în diagramele de mai sus, figura 5.17, a
fost observată şi în laborator prin faptul că toate grinzile consolidate în acest mod au fisurat doar în
zonele pe care nu au fost aplicate Ńesături.
52
• Grinda de tip G3b – caracteristici şi schema de modelare în program, fig.5.18
Fig.5.18. Grinda de beton tip-G3b.
rezultate:
1. punctul de apariŃie al primelor fisuri s-a înregistrat pentru P = 43.500 N; Pentru această
valoare a forŃei P, am observat apariŃia a unei fisuri la partea inferioară a grinzii, poziŃionată
central cu o deschidere de 0.1 mm, aşa cum se poate observa şi din figura alăturată 5.19.
Valoarea săgeŃii măsurată în acest moment fiind de 0.45 mm.
Fig.5.19. Solicitarea grinzii G3b în laborator_ primele fisuri.
În figura 5.20 sunt date rezultatele ob Ńinute pentru pentru valoarea P = 43.500 N.
EFORTURI- P = 43.500 N DEPLASĂRI- P = 43.500 N
Fig.5.20. Solicitarea grinzii G3b_ reprezentarea eforturilor şi deplasărilor din grindă.
Analizând diagrama prezentată în figura 5.20, observăm contribu Ńia lamelei şi a Ńesăturilor la
preluarea eforturilor din grindă. Culoarea verde în care este colorată grinda reflectă contribuŃia
materialelor PAFC la preluarea eforturilor. Comportarea grinzii în laborator a fost asemănătoare,
deoareace la această valoare a încărcării grinda nu prezenta nici o modificare, doar o fisură minoră
de suprafaŃă. Eforturile în acest moment sunt mari, pentru această valoare grinda etalon G1 atinsese
deja starea limită ultimă iar grinda de tip G3 înregistra primele fisuri.
53
Valoarea săgeŃii m ăsurate în laborator pentru această treaptă de încărcare a fost de 4.5mm,
iar urmărind diagrama deplasărilor din figura 5.20, observăm o valoare apropiată egală 3.9mm.
forŃei aplicate egală cu 70.000 N. Pentru această valoare a forŃei P, am notat la partea inferioară
a grinzii, două fisuri ce prezentau deschideri de 0.1 respectiv 0.2 cm.
Fig.5.21. Schema fisurilor la finalul încercă ri din laborator-grinda G3b.
Rezultatele ce se referă la eforturile din grind ă şi valoarea deplasărilor sunt prezentate în

figura 5.22. La fel ca în laborator unde chiar şi sub o încăcare de 70.000 N grinda nu părea
solicitată la întraga capacitate, diagramele de eforturi reflectă faptul că materialele PAFC aplicate
preiau o mare parte din încărcări. DiferenŃa între culorile diagramelor ob Ńinute pentru celelalte
grinzi şi cele de faŃă este evidentă. Valorile eforturilor rezultate în urma analizei de calculator sunt
prezentate în diagrama de mai jos, figura 5.22.
EFORTURI- P = 70.000 N DEPLASĂRI - P = 70.000 N
Fig.5.22. Reprezentarea eforturilor din grinda G3b.
Valoarea săgeŃii măsurate în laborator pentru această treaptă de încărcare 6 mm, este cu 15%
mai mare decât cea redată de calculator, 4.4mm, prezentată în figura 5.22.
În urma analizei cu ajutorul elementelor finite am obŃinut rezultate satisfăcătoare, conforme
cu cele înregistrate în timpul experimentului de laborator. Valorile ob Ńinute, în cele mai multe
cazuri, s-au apropiat foarte mult de cele măsurate în experimentul, în special cele care se refereau la
valoarea deplasărilor. Putem spune că şi imaginea grinzilor deformate cu ajutorul diagramelor
colorate pentru fiecare treaptă de încărcare, prezentată de calculator, s-a apropiat mult de imaginea
acestora din laborator. Diagramele au reflectat punctele slabe ale sectiunilor, punctele unde au
fisurat grinzile sau unde au cedat Ńesăturile PAFC.
5.3. Fidelitatea cu care studiile teoretice reflectă comportarea reală a elementelor din beton
armat, consolidate cu materiale de tip PAFC.
În tabelele prezentate mai jos am înscris rezultatele cu privire la valoarea momentului
încovoietor capabil calculat înainte de experiment, (capitolul 3) şi a momentului capabil de rupere
calculat ulterior experimentului de laborator, pe baza forŃei maxime de rupere P am realizat o analiză
comparativă a momentului capabil stabilit experimental, Mr şi prin calcul teoretic, Mcap.
54
A. Grinzi nesolicitate anterior Tabelul 5.1

Tip Lamelă łesătură în łesătură łesătură în Moment Moment de
grindă U la 90º în U la 45º X la ± 45º capabil teoretic rupere experim.
Mcap (Nmm) Mr (Nmm)
6.12·10 6 8.77·10 6
G2 x 20.80·10 6 12.26·10 6
G3 x 6.12·10 6 11.47·10 6
6
G4 x 6.12·10 10.91·10 6
G5 x 6.12·10 6 10.91·10 6
B. Grinzi solicitate înaintea aplicării materialelor carbonice. Tabelul 5.2

łesătură łesătură łesătură în Moment încov. Moment încov.de
Tip Lamelă în U la 90º în U la 45º X la ± 45º capabil teoretic rupere experim.
grindă Mcap (Nmm) Mr (Nmm)
G2a x 20.80·10 6 9.33·10 6
G3a x 6.12·10 6 7.65·10 6
G3b x x 20.80·10 6 15.75·10 6
G4a x 6.12·10 6 11.70·10 6
G4b x x 20.80·10 6 13.16·10 6
Rezultatele ob Ńinute pentru grinda G1, grinda etalon sunt destul de apropiate.
Între valoarea momentului ob Ńinut prin calcul teoretic şi cel calculat cu valorile înregistrate
în laborator este o diferentă de 1.7 Nmm. Urmărind şi celelalte valori din tabel, observăm că
rezultate apropiate de cele reale am obŃinut şi pentru grinda de tip G3a unde valoarea momentului
de rupere este mai mare decât momentul capabil calculat cu aproximativ 10%.
În cazul celorlalte tipuri de grinzi G3, G4, G5 unde teoretic Ńesăturile carbonice din cauza
modului de dispunere, nu sunt luate în calcul, vezi capitolul 3, deoarece prin modul în care sunt
dispuse nu pot participa la preluarea eforturilor, analizând rezultatele constatăm că acestea au avut o
inluenŃă asupra comportării grinzilor, crescând capacitatea portantă cu până la 70% .
Valoarea momentului de rupere pentru grinzile consolidate cu Ńesături carbonice aplicate în
formă de U, dispuse la 90° în raport cu axa grinzii, este mai mare cu 80% decât valoarea înregistrată
pentru grinda de tip G1 şi cu 60% pentru grinzile pe care Ńesăturile au fost orientate la
45°.Constatăm astfel că :
• deşi teoretic aceste Ńesături nu ar trebui să influenŃeze momentul de rupere, ele lucrează în
favoarea elementului de beton, ajutând la preluarea eforturilor, crescând capacitatea
elementului cu până la 20 %.
Concluzia de mai sus este valabilă şi în cazul grinzilor din grupa III solicitate şi apoi
cămăşuite cu Ńesături PAFC, G3a, G4a pentru care dup ă consolidare am ob Ńinut refacerea capacităŃii
portante şi chiar creşterea ei faŃă de grinda etalon.
Pentru G1 .............. Mr = 8.77 · 106 N·mm - grinda etalon;
Pentru G3a..............Mr = 7.65 · 10 6 N·mm - grinzi consolidate cu Ńesături;
Pentru G2a............ .Mr = 9.33 · 10 6 N·mm - grind ă consolidate cu lamele;
• Ńesăturile PAFC aplicate sub forma unor etrieri exteriori sub diferite unghiuri 45º sau 90º pe
supra faŃa unor grinzi solicitate, fisurate ajută la refacerea capacităŃii portante şi la preluarea
eforturilor date de solicită ri de încovoiere.
łesăturile au o influenŃă mare, în cazul eforturilor date de forŃa tăietoare, când datorită
modului de dispunere, participă la preluarea eforturilor din secŃiunile înclinate.
Din punct de vedere al lamelelor carbonice, acestea teoretic influenŃează foarte mult
comportarea grinzilor deoarece în urma calculelor efectuate momentul capabil pentru grinzile
55
consolidate cu lamele carbonice dispuse la partea inferioară, în cazul nostru grinzile de tip G2, G2a,
G3b, G4b a rezultat de aproximativ 3 ori mai mare decât al grinzii etalon de tip G1. Pentru
exemplificare se pot observa valorile de mai jos ale momentelor obŃinute în urma carculelor
teoretice pentru grinda etalon dar şi pentru grinzile consolidate:
Pentru G1 ............................ Mcap = 6.12 · 10 6 N·mm - grinda etalon;
Pentru G2, G2a, G3b, G4b....Mcap = 20.80 · 106 N·mm - grinzi consolidate cu lamele;
Comparând valorile ob Ńinute în urma experimentului din laborator şi cele obŃinute din
calcule, observăm mici diferenŃe între valorile reale şi cele teoretice ale momentelor capabile.
De exemplu pentru grinda de tip G2, grindă consolidată cu o lamelă carbonică la partea
inferioară, în urma efectu ării calculelor, respectând cerinŃele normativului, am obŃinut pentru
momentul capabil următoarea valoare: Mcap = 20.80 · 106 N·mm, iar în urma experimentului din
laborator a rezultat un moment de rupere egal cu : Mr = 12.30 · 106 N·mm.
Avem în realitate o valoare mai mică, a momentului de rupere, faŃă de cea rezultată din
calcule. Iar analizând şi celelalte valori obŃinute pentru celelalte grinzi studiate observăm aceeaşi
diferenŃă între cele două valori, teoretică şi experimentală.
Analizând rezultatele din laborator, comportarea grinzilor şi modul de cedare al acestora sub
încărcare, am reu şit să aflăm dece valorile din laborator sunt mai mici decât cele rezultate în urma
calculelor teoretice. Acest lucru s-a datorat faptului că nu se cunosc valorile reale ale rezistenŃelor
betonului şi armăturii dar şi desprinderii lamelei de carbon, de suprafaŃa grinzii, datorită cedării fie
a stratului de acoperire cu beton fie a adezivului. Aproape în toate cazurile, lamela de carbon s-a
desprins cu tot cu un strat de beton, (de grosime 1-1.5cm), provocând astfel o cedare bruscă şi
prematură a elementului. Astfel, putem concluziona următoarele:
• în calculul teoretic se recomandă să se Ńină cont de valorile rezistenŃei la smulgere sau la
întindere ale adezivului sau ale betonului, deoarece acestea pot ceda înaintea lamelei PAFC.
• este foarte importantă o verificare în prealabil a posibilităŃii de cedare prematură din cauza
desprinderii materialului compozit, iar prevederea unor mijloace de ancorare a elementelor
compozite care prezintă riscul de desprindere prematură obligatorie.
În literatura de specialitate se precizează că o supra-armare sau o supra -consolidare a
elementelor din beton poate duce la o cedare bruscă, casantă şi fără avertizare. Am observat că acest
tip de compotare a fost înregistrat pentru toate grinzile pe care s-au aplicat lamele carbonice, acestea
în timpul încărcării elementului s-au desprins brusc la o anumită valoare a forŃei şi au dus la cedarea
grinzii de beton. Cu cât gradul de consolidare a fost mai mare, depăşind valoarea 2, grinzile au avut
o comportare nefavorabilă. Acestea au rezistat sub încărcări mari, de două chiar trei ori mai mari
decât ale grinzii etalon, dar au cedat brusc fără avertizare, materialul cedând foate repede sub
încărcare. Recomand ăm astfel:
• ca raportul dintre momentul capabil al elementului consolidat şi momentul capabil al
elementului în stare neconsolidată să nu depăşească valoarea 2.
Analizâd rezultatele obŃinute în urma analizei cu ajutorul elementelor finite a grinzilor, putem
spune că acest tip de studiu, nou pentru construcŃiile civile, chiar
dacă este un studiu teoretic, reflectă comportarea reală a grinzilor, cu o precizie mult mai mare
decât cea rezultată în urma calculelor.
• rezultatele obŃinute au fost bine apreciate atât din punct de vedere al deplasărilor cât şi din
punct de vedere al eforturilor motiv pentru care se recomandă ca atunci când se impun sau
se cer anumite clarificări să se realizeze şi o verificare în prealabil cu ajutorul elementelor
finite a tuturor structurilor de beton armat consolidate cu materiale compozite.
În concluzie se poate spune că aplicarea materialelor copozite pe elementele de beton duc la
sporirea capacităŃii portante şi îmbunătăŃesc considerabil comportarea elementelor, dar trebuie avut
grijă la modul de aplicare, la cantitatea de material compozit folosită dar şi la prevederea unor
mijloace de prevenire a desprinderii materialului de elementele de beton.
56
CAPITOLUL 7
CONCLUZII ŞI CONTRIBUłII PERSONALE
În urma studiilor efectuate în acest domeniu se poate spune că dintre obiectivele cele mai
frecvente propuse de cercetători, dar care se doresc şi ob Ńinute prin intermediul cercetării stiinŃifice
şi de proiectare fac parte:
• realizarea unor materiale noi mult mai rezistente, mai durabile, u şor de aplicat şi folosit, dar
tot odată cu costuri cât mai reduse;
• realizarea de noi materiale şi elemente de construcŃii care să conducă la reducerea folosirii
de materiale deficitare, de slabă calitate, dar şi la reducerea greutăŃii construcŃiilor;
• economisirea o Ńelului şi realizarea de noi materiale pentru înlocuirea lui.
Până în prezent, din studiile efectuate urmărind literatura de specialitate disponibilă, am

constatat că aceste obiective sunt foarte aproape de a fi îndeplinite, deoarece pe plan mondial există
o preocupare intensă în acest domeniu.
Din momentul apariŃiei, normativului ACI 440.1R-01 pe plan mondial a crescut mult şi
numărul aplicaŃiilor lor în domeniul betonului armat.[40, pag.25]
S-a realizat un progres considerabil pentru dezvoltarea folosirii materialelor compozite (în
special cele din fibre de sticlă şi de carbon), având în vedere că până în anii 1980 nu a existat nici o
astfel de armătură viabilă.
Am constatat totodată şi faptul că, progrese mai puŃine s-au reazlizat în cazul grinzilor de
rezistenŃă din beton armat, din cauza forŃei tăietoare şi a transmiterii de eforturi dar şi pentru
elemente solicitate axial.
Analizând o serie de studii de caz, din literatura de specialitate, unde erau prezentate astfel
de materiale drept soluŃii de consolidare, se poate constata că în prezent utilizarea acestor materiale
a fost limitată pentru cazuri speciale, particulare, cum ar fi cele unde greutatea specifică trebuie să
fie scazută, cu medii corozive şi non magnetice. Până în prezent progresul în acest domeniu este
substanŃial, dar inovaŃia cere timp. În ultimele decenii au existat numeroase aplicări nepotrivite ale
acestor materiale, exemplele sunt multe, iar acest lucru a dus la reŃineri în folosirea lor ca materiale
de construcŃii.
Experimentul de laborator care s-a realizat şi dezvoltat în această lucrare, pe lângă avantaje,
evidenŃiază şi o serie de dezavantaje ale acestor materiale, prezente şi în literatura de specialitate
(bibliografie [40],[41]), care pot provoca cu uşurinŃă aceste reŃineri în folosirea lor pe o scară mai
largă. De exemplu:
• o problemă a acestor materiale ar fi modul de aplicare al Ńesăturilor deoarece la prima
vedere, metodologia de realizare al adezivului şi modul de aplicare pare foarte simplu, dar
în esenŃă are câteva puncte care dacă nu sunt îndeplinite cu rigurozitate întreg sistemul
cedează. Acest lucru referindu-se la prepararea adezivului şi timpul de punere în operă,
orientarea Ńesăturilor, curăŃarea prealabilă atât a materialului compozit cât şi a suprafeŃei pe
care urmează a fi aplicat;
• necesită o prelucrare specială a suprafeŃei de beton pe care urmează să fie aplicate;
• trebuie evitate neregularităŃile din lungul materialului compozit, acestea sunt foarte
sensibile la schimbările bruşte de secŃiune care pot deteriora sever materialul;
• necesită personal calificat, cu experienŃă şi foarte atent la respectarea cu stricteŃe a tuturor
detaliilor de punere în operă a acestor materiale;
• costul ridicat şi dificultatea de procurare a acestor materiale, constituie un dezavantaj
major;
57
Putem spune chiar că ne aflăm într-un fel în impas deoarece având până acum atâtea
cercetări şi aplicaŃ ii ale acestor materiale din întreaga lume, nu s-au realizat până acum proiecte şi
planuri pentru aplicarea lor reală în structuri de mare amploare, la o scară mai largă. Comparând cu
modul de dezvoltare al armăturilor din oŃel de la începutul folosirii lor, până în prezent, în cazul
acestor materiale dezvoltarea este mult mai lentă. Cu toate acestea s-au realizat şi foarte multe
aplicaŃii care dovedesc ca aceste materiale au o comportare bună şi trebuie acceptate pentru
aplicaŃiile viitoare.
Prinderea unor materiale compozite de elementele din beton simplu sau armat, prin
intermediul adezivilor epoxidici a apărut ca o metod ă nouă pentru consolidarea şi repararea
structurilor de beton avariate. Datorită proprietăŃilor fizico-mecanice excelente, rezistenŃei foarte
mare la acŃ iunea agenŃilor corozivi, folosirea acestor elemente a devenit foarte atractivă pentru
constructori, fiind studiate de cercetători din toată lumea. DorinŃa de a realiza structuri cât mai
rezistente şi cu o comportare în exploatare mai bună, dar tot odată cu o greutate redusă şi u şor de
executat m-au împins către acest domeniu nou. Realizând un studiu al literaturii de specialitate din
Ńară şi străinătate, analizând atent toate informaŃiile oferite de specialişti în domeniu, am dorit să
studiez şi în laborator astfel de elemente din beton armat cărora fie le-am sporit capacitatea, fie le-
am consolidat în urma unor avarii existente, folosind materiale ob Ńinute pe bază de fibre carbonice.
Rezultatele şi concluziile ob Ńinute au fost bune, multe dintre acestea confirmând şi întărind totodată,
studii şi rezultate anterioare, prezente şi în literatura de specialitate. MenŃionez în continuare câteva
dintre cele mai importante concluzii ob Ńinute în urma studiilor efectuate şi prezentate pe larg în
cadrul capitolelor 4 şi 5:
• aplicarea unor materiale compozite pe suprafaŃa elementelor de beton simplu sau armat, prin
intermediul adezivilor epoxidici duce la sporirea capacităŃii portante a elementului;
• raportul dintre momentul capabil al elementului consolidat şi momentul capabil al elementului
în stare neconsolidată să nu depăşească valoarea 2; [38]
• aplicarea lamelelor PAFC, bine lipite şi ancorate pe grinzi, eleminând posibilitatea
desprinderii, poate reprezenta o solu Ńie cu rezultate mult mai bune decât aplicarea Ńesăturilor
PAFC (vezi capitolul 4 în care sunt prezentate rezultatele testelor de laborator ce confirmă
aceste date);
• verificarea posibilităŃii de cedare prematură din cauza desprinderii materialului compozit şi
prevederea unor mijloace de ancorare a elementelor compozite care prezintă riscul de
desprindere prematură obligatorie;
• modurile posibile de cedare a grinzilor din beton armat consolidate cu materiale compozite (în
special cu lamele carbonice) se datorează strivirii betonului în zona comprimată, desprinderii
lamelei carbonice împreună cu stratul de acoperire cu beton sau cedării adezivului şi
desprinderii materialului compozit;
• rezultatele obŃinute în urma testării celor 10 grinzi, atât în laborator cât şi teoretic, au
evidenŃiat faptul că to Ńi parametri considera Ńi în cadrul acestor teste contribuie la ob Ńinerea
rezultatelor şi comportării dorite, confirmându-se totodată şi faptul că această tehnică duce la
sporirea considerabilă a capacităŃii portante dar depinde mult de toate elementele sistemului
aplicat;
• comparând rezultatele obŃinute în laborator cu cele teoretice putem afirma că expresiile
matematice folosite în calculele teroretice efectuate sunt corecte şi duc la ob Ńinerea de rezultate
apropiate de comportarea reală a grinzilor;
Odată cu studiile şi experimentele efectuate am încercat să aducem şi elemente noi mai

puŃin studiate în literatura de specialitate. Aceste noutăŃi se referă la aplicarea Ńesăturilor pe
grinzi solicitate, fisurate. Am putut urmării astfel influenŃa pe care o au lamelele şi Ńesăturile
carbonice asupra comportării grinzilor, dar şi asupra fisurilor deja existente pe grinzi de la prima
58
solicitare. Prezint în continuare câteva concluzii şi contribuŃii personale, obŃinute în urma

experimentelor de laborator:
• aplicarea materialelor din fibre carbonice pe grinzi avariate a dus la refacerea capacităŃii
portante a acestora, iar în unele cazuri chiar la mărinea capacităŃii portante iniŃiale cu 15% -
20 %;
• deoarece cedarea grinzilor a fost mult influenŃată de poziŃia Ńesăturilor faŃă de fisurile existete,
pot afirma că acest lucru are un rol important pentru comportarea ulterioară a grinzilor astfel
consolidate. Recomand un studiu în amănunt a grinzilor avariate înaintea aplică rii materialelor
compozite;
• poziŃia şi orientarea fibrelor din Ńesă turile folosite pot influenŃa comportarea fisurilor şi a
întregului sistem;
• în cazul aplicării Ńesă turilor carbonice sub un unghí de 45° urmărind fisurile deja existente nu
se ob Ńin rezultate mai bune decât în cazul aplicării acestor Ńesături după un unghí de 90°, în
formă de U;
• Ńesătura aplicată peste fisuri poate încetini şi limita deschiderea acestora;
• considerând cele trei moduri de aplicare a Ńesă turilor pe suprafa Ńa grinzilor (U, L, X ), studiate
în această lucrare, pot afirma că cele mai bune rezultate se obŃin aplicând Ńesă turile după un
unghi de 90° fa Ńă de axul grinzii, cu fibrele orientate perpendicular pe grindă ;
• consider că parametrii cheie în folosirea corectă a acestor materiale sunt numă rul de straturi
folosite, distan Ńa dintre materiale sau zona suprapunerii acestora;
• experimentul efectuat în laborator demonstrează că din punct de vedere al săgeŃii şi a forŃei
maxime aplicate pe grinzi rezultatele sunt asemănătoare, aproape egale atât pentru cele
consolidate cu lamele la partea inferioară, G2, cât şi pentru cele consolidate cu Ńesă turi, G3,
figura 7.1;
În figura 7.1 am realizat o diagramă efort-deformaŃii(săgeată) în care am reprezentat

comportarea a 4 tipuri de grinzi (G1-etalon, G2-consolidată cu lamelă, G3-consolidată cu Ńesături,
G3b-consolidată cu Ńesături şi lamelă). ÎnfluenŃa materialelor este dovedită de aliura diagramelor
care reflectă comportarea grinzilor sub sarcină. Din diagramă se poate observa un comportament
asemănător între grinzile de tip G2 şi G3 dar şi valorile mult mai mari înregistrate pentru grinda de
tip G3b consolidată atât cu lamele cât şi cu Ńesături.
• cu cât creşte gradul de consolidare creşte capacitatea portantă a elementului de beton

consolidat.
Fig.7.1. VariaŃia săgeŃii finale în funcŃie de sistemul de consolidare ales.

pentru grinzile G1, G2, G3, G3b.
59
• o diferenŃă între cele două materiale, lamele şi Ńesă turi, stă în comportarea sub sarcină şi
modul de cedare al elementului astfel consolidat. Grinda de tip G2 a cedat brusc, fără
avertizare prin dezlipirea lamelei, pe când grinda de tip G3 a avut o comportare normală
deformatiile fiind proporŃionale cu încărcarea, punctul final fiind previzibil;
• pentru a se ob Ńine de sisteme de consolidare mai eficiente, materialele compozite pot fi
combinate cu succes, suprapuse sau unul lângă altul, în cadrul aceluia şi element structural.
Acest lucru fiind demonstrat în laborator de toate grinzile pe care am aplicat atât lamele cât şi
Ńesătui, G3a, G3b, G4a, G4b şi se poate observa şi din diagrama 6.1 unde grinda de tip G3b
(magenta) prezintă o rezistenŃă sub sarcină mai mare, săgeata şi fisuri cu deschideri mai mici .
Printre contribuŃiile personale consider şi rezultatele şi concluziile obŃinute în urma

modelării cu ajutorul elementelor finite a grinzilor studiate în laborator, prezentată în capitolul 5,
care întăresc şi susŃin rezultatele din laborator.
Aşa cum am precizat la finalul analizei efectuate în cadrul capitolului 5, rezultatele au fost
foarte bune, respectând comportarea reală a grinzilor atât din punct de vedere al deplasărilor cât şi
din punct de vedere al eforturilor, valorile fiind apropiate cu cele obŃinute în laborator:
• Ńesăturile au o influen Ńă mare, în cazul eforturilor de încovoiere, când datorită modului de

dispunere, participă la preluarea eforturilor din secŃiunile înclinate;
• în urma analizei cu ajutorul elementelor finite am ob Ńinut rezultate satisfăcă toare, conforme
cu relitatea. Imaginea grinzilor deformate s-a apropiat mult de imaginea acestora din
laborator, pentru fiecare treaptă de încărcare;
• recomand să se realizeze astfel de verificări cu ajutorul programelor de element finit, a
tuturor structurilor ce urmează a fi consolidate cu materiale compozite, deoarece astfel se pot
prevenii mult mai u şor eventualele probleme ce pot să apară ulterior.
Sistemele pentru consolidarea structurilor cu lamele şi Ńesături din fibră de carbon reprezintă
o bună alternativă pentru consolidarea structurilor din beton simplu sau armat. Urmărind literatura
de specialitate, exemplele din întreaga lume, diferite studii de caz şi cercetările personale pot spune
că domeniul lor de utilizare este foarte larg şi confirmă folosirea cu succes pentru:
• remedierea suprafeŃelor suprasolicitate ale construcŃiilor;
• consolidarea podurilor cu trafic mare;
• consolidarea unor părŃi de construcŃii expuse la vibraŃii şi deteriorate de acestea;
• realizarea pereŃilor pentru tuneluri, pereŃi montaŃi cu ajutorul sistemelor mecanice, deoarece
sunt mult mai uşori de manevrat; [40, pag 25]
• consolidarea structurilor la clădiri în cazul modificării domeniului de exploatare pentru care
au fost proiectate;
• remedierea defectelor suprafeŃelor părŃilor portante;
• reabilitarea structurilor afectate de îmbătrânirea materialelor de construcŃii;
• protejarea elementelor de beton armat expuse la medii ce pot determina coroziunea
armăturilor din o Ńel;[40, pag 25]
• consolidarea şi optimizarea structurilor, obŃinându-se astfel o reducere a pereŃilor
suplimentari [40, pag 25].
Posibilitatea folosirii lor în diferite moduri constituie un avantaj major faŃă de materialele
utilizate p ănă în prezent. Avantajele acestor materiale le-am descoperit împreună cu colaboratorii
mei pe parcursul studiilor şi cercetărilor efectuate, atât la birou cât şi în laborator. Voi enumera în
continuare câteva dintre avantajele acestor materiale, avantaje care ne-au convins că pot fi folosite
60
cu succes, cu condiŃia unei verificări foarte atente în prealabil pentru eleminarea tuturor factorilor ce
pot afecta comportatrea sistemului astfel rezultat:
• greutatea materialului este mică;
• au lungimi variate astfel încât nu este necesară îmbinarea materialelor, evitând astfel apariŃ ia
eventualelor puncte slabe în structură;
• comportare deosebit de bună la oboseală;
• o rezistenŃă şi un modul de elasticitate mari;
• sistemul astfel obŃinut nu este afectat de coroziune;
• se ob Ńine o rezistenŃă mare dar şi o durabilitate ridicată în timp;
• sunt mai pu Ńin vulnerabile la acŃiunea agresivă a agenŃilor chimici, de aceea
costul întreŃinerii dup ă instalare este mai redus;
• tratarea lamelelor cu substanŃe speciale înainte de folosire nu este necesară;
• lamelele se transportă uşor, în role, iar Ńesăturile în pachete sau suluri;
• aplicarea lor este economică fără a fi nevoie de utilaje speciale;
• reabilitarea structurilor nu necesită întreruperea funcŃionării acestora pe timpul lucrărilor;
• Ńesătura poate fi acoperită la finalul operaŃiunii cu diferite tencuieli cimentoase sau
peliculizări pentru scopuri estetice sau de protecŃie.
Consider că domeniul de cercetare abordat prin teza de doctorat prezintă interes ridicat dar şi
perspectivă de viitor. Astfel apreciez că este necesară continuarea cercetărilor experimentale şi
teoretice şi doresc să continui activitatea şi să aduc contribuŃii pentru următoarele direcŃii:
• realizarea unor lucrări de consolidare cu asftel de materiale şi urmărirea comportării lor în
timp în diferite condiŃii de solicitare şi exploatare;
• elaborarea unor instrucŃiuni tehnice, standarde sau normative, pentru calculul şi alcătuirea
elementelor de construcŃii din beton armat consolidate cu materiale composite;
• să-mi aduc contrbu Ńia la înfinŃarea şi dezvoltarea unui laborator de cercetare a materialelor
compozite din cadrul FacultăŃii de ConstrucŃii din Braşov.
Acum la final doresc să mulŃumesc tuturor celor care m-au ajutat, într-un mod sau în altul, la
elaborarea şi finalizarea tezei de doctorat. Cu acest prilej doresc sa-mi exprim respectul şi
mulŃumirile mele domnului prof.univ.dr.ing. Atanasie Talpoşi, conducătorul ştiinŃific al acestei teze
de doctorat, care mi-a coordonat întreaga activitate desfăşurată în perioada elaborării tezei precum
şi pentru suportul stiinŃific, material şi moral acordat.
MulŃumesc distinşilor membrii ai Comisiei de evaluare şi susŃinere a tezei de doctorat,
referenŃi oficiali, prof.dr.ing. Ioan Tuns (BRASOV), prof.univ.dr.ing. Radu Pascu (BUCURESTI),
prof.univ.dr.ing.Dan Georgescu (BUCURESTI).
MulŃumesc, totodată, întregului colectiv de cadre didactice de la Facultatea de ConstrucŃii şi
în special domnilor prof.univ. dr.ing. Ciofoaia, conf.dr.ing.Gavrilă Muntean, s.l.dr.ing. Adam Do şa,
s.l.dr.ing.Valentin Ungureanu, drd.ing.Mihai Dobrovolschi pentru sfaturile competente şi sprijinul
acordat la elaborarea şi finalizarea tezei.
Doresc să mulŃumesc în mod special şi colegului drd. Dan Ioan pentru sprijinul acordat în
ceea ce priveşte utilizarea metodei elementelor finite în simularea numerică a experimentului de
laborator, personalului de la laboratorul COBCO din Braşov, doamnei Irina Pu şcaş care m-au ajutat
să realizez întreg experimentul de laborator, dar şi domnului drd.Radu Sava (Sika.România) care m-
a ajutat să procur cele mai bune materiale în domeniul studiat.
În final, dar nu în ultimul rând, doresc să-mi exprim toată recuno ştinŃa familiei mele,
prietenilor şi doamnei dr.ing.ConstanŃa Herea pentru susŃinerea oferită şi sprijinul acordat de-a
lungul întregii perioade de elaborare a tezei de doctorat.
61
CAPITOLUL 8
BIBLIOGRAFIE
[1] Concrete Society Technical Report No. 55- Design guidance for strengthening concrete
structures using fibre composite materials, edited by The Concrete Society, 2000.
[2] GP 033-1998, Ghid de proiectare şi execuŃie pentru realizarea intervenŃiilor cu betoane
polimerice armate la elemente din beton armat degradate prin coroziune.
[3] INCERC, Normativ privind consolidarea cu fibre a elementelor srtucturale de beton,
2007.
[4] INCERC, ST.050-2006, SpecificaŃie tehnică privind utilizarea adezivilor polimerici în
construcŃii.
[5] INCERC, Elaborarea de soluŃii tehnice noi şi evaluări privind siguranŃa, pentru
anvelopă - reabilitarea pereŃilor cu polimeri armaŃi cu fibră de carbon. Etapa 3 din 2009.
[6] “Making Better Use of the Strenght of Advanced Materials in Structural Engineering ”
(ImbunătăŃirii cu privire la folosirea noilor materiale pentru consolidări, în ingineria
structurală), ConferinŃa internaŃională a Fibrelor Polimerice Compozite, Hong Kong,
Decembrie 2001.
[7] “ NE 012-1:2007, Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din
beton, beton armat şi beton precomprimat” -Partea I, Producerea betonului.
[8] “Procedings of the Fifth International Symposium on Fibre Reinforced Plastics for
Reinforced Concrete Structures” (Cercetări, din cadrul celui de alV-lea Simpozion
InternaŃional al folosirii fibrelor plastice pentru structurile de beton), Cambridge, U.K,
iulie 2001.
[9] “Progrese şi perspective în domeniul betoanelor”, Raport general al conferinŃei a VIII-a
de betoane, octombrie 1976.
[10] Sika Romania SRL – Construction, (studii de caz, design, exemple, teorii, sistem de
informaŃii).
[11] Standard Român SR EN 1990:2004, Bazele proiectării structurilor.
[12] Standard Român SR EN 1992:2004, Proiectarea structurilor din beton.
[13] Standard Român SR EN 12390-1:2002, Încercare pe beton întărit ,
Partea 1, formă, dimensiuni şi alte condiŃii pentru epruvete şi tipare.
Partea 2, Pregătirea şi conservarea epruvetelor pentru încercări de rezistenŃă.
Standard Român SR EN 12390-3:2002, Încercare pe beton întărit ,
[15] Partea 3, RezistenŃa la compresiune a epruvetelor.
Partea 5, RezistenŃa la întindere prin încovoiere a epruvetelor.
[17] Standard Român SR EN 12390-7:2002, Densitatea betonului întărit.
[18] Standard Român SR EN ISO 15630-1, OŃel pentru armarea şi precomprimarea
betonului. Partea I-bare, sârme laminate şi sârme pentru armarea betonului.
[19] Verification Test for RC Beams Repaired by CFRP Compozite Materials, Department
of Civil Engineering National Taipei, edited by University of Technology, Taipei,
Taiwan, 2002.
[20] Amer M. Ibrahim, Mohammed Sh. Mahmood,”Finite Element Modeling of Reinforced
Concrete Beams”- Strengthened with FRP Laminates, Universitatea Diyala, Iraq.- 2003,
(articol internet).
[21] Avram Constantin, Bob Corneliu,“Noi tipuri de betoane speciale” – Facultatea de
ConstrucŃii Timişoara, Ed. Tehnică Buc. 1980.
[22] Cadar Ioan, Clipii Tudor, Tudor Ageta,”Beton armat”, EdiŃia I, Editura Orizontul
Universitar, Timişoara, 1999.
[23] Cazacu Christiana, Referat doctorat-”Cercetări teoretice privind calculul de rezistenŃă al
elementelor din beton armat consolidate cu cămăşi din fibre carbonice”,Universitatea
Transilvania Braşov, Facultatea de ConstrucŃii -2005.
[24] Cazacu Christiana, Referat doctorat-“Stadiul actual al cercetărilor teoretice şi
62
experimentale utilizând betoane armate cu fibre polimerice”,Universitatea Transilvania

Braşov, Facultatea de ConstrucŃii -2006.
[25] Cazacu Christiana, Referat doctorat - “Studii şi cercetări experimentale privind
comportarea în exploatare a structurilor din beton armat consolidate cu CFRP”,
Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de ConstrucŃii -2006.
[26] Cazacu Christiana, articol-“Stadiul actual al cunoaşterii betoanelor armate cu fibre
polimerice cu avantajele şi dezavantajele folosirii lor”- Sesiunea stiinŃifică CIBv 21-22
noiembrie 2008, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2008.
[27] Cazacu Christiana, articol-“Sinteză a cunoaşterii cercetărilor în domeniul betoanelor
armate cu fibre polimerice cu exemple de folosire la diferite obiective ”- Sesiunea
stiinŃifică CIBv 21-22 noiembrie 2008, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2008.
[28] Cazacu Christiana, articol- „The effect of wrapping with CFRP technique on concrete
re-enforced beams”- Sesiunea stiinŃifică CIBv 12-13 noiembrie 2010, Editura
Univ.Transilvania Brasov, 2010.
Cazacu Christiana, articol- „A study on the implementation of composite materials on
concrete surfaces.”- Sesiunea stiinŃifică CIBv 12-13 noiembrie 2010, Editura
[29] Univ.Transilvania Brasov, 2010.
[30] Ciornei Al., Gherman Liviu,“Betonul armat cu fibre “- Facultatea de ConstrucŃii Iaşi-
2005.(articol internet)
[31] Dan Sorin, ”Reabilitarea structurilor de beton armat prin folosirea compozitelor pe bază
de fibre de carbon”-Revista de Politica Stiintei şi Scientometrie, 2005- ISSN-1582-1218
[32] Dawood Mina, Summer Emmett, Rizkalla Sami,” Fundamental characteristics of new
high modulus CFRP materials for strengthening bridges and structures”,
Department of civil constructions and Enviromental Engineering, Nord Carolina State
University, 2000
[33] Dobrovolschi Mihai, Cazacu Christiana, articol-“Metodă productivă de executare a
piloŃilor”- Sesiunea stiinŃifică CIBv 21-22 noiembrie 2008, Editura Univ.Transilvania
Brasov, 2008.
[34] Dobrovolschi Mihai, Cazacu Christiana, articol-“Importance of execution technologies
in tunnels construction”- Sesiunea stiinŃifică CIBv 12-13 noiembrie 2010, Editura
[35] Elgwady Mohamed A., Rabie Mohamed, Mostafa Mohamed,„Strengthening of corbels
using CFRP an experimental program”,Universitatea din Cairo, Egipt, 2005.
[36] Hegheş Bogdan, Chiorean Adela, LeŃia Catinca, Moldovan Dumitru ,
Corbu Ofelia, NegruŃiu Camelia, Măgureanu Cornelia ,”Beton armat Îndrumător de
laborator”- U.T.Press, Cluj Napoca, 2007.
[37] Ionescu Ion, Ispas Traian, Popăescu Augustin,“Betoane de înaltă performanŃă “,
Facultatea de ConstrucŃii Bucureşti, Editura Tehnică, 1999.
[38] Isopescu Dorina, Oprişan Gabriel,łăranu Nicolae, Drăghici Gabriela
„Materiale compozite”, Universitatea Tehnică Iaşi, Facultatea de ConstrucŃii şi
Arhitectură, 2000.
[39] Isopescu Dorina, łăranu Nicolae, Oprişan Gabriel,“ Procedee de fabricare a elementelor
din materiale compozite polimerice armate cu fibre “, Proceedings of the International
Conference of Modern Techniqes in Constructions -2000 Chisinău, 129-133.
[40] FRPRCS-6, Fibre-Reinforced Polymer - Reinforcement for Concrete Structures,
(“Polimeri armaŃi cu fibre -Armarea structurilor din beton”), din cadrul celui de al VI-
lea simpozion cu privire la armarea structurilor de beton din Singapore, edited by Kiang
Hwee Tan, Singapore, 2003, volumul I.
[41] FRPRCS-6, Fibre-Reinforced Polymer - Reinforcement for Concrete Structures,
(“Polimeri armaŃi cu fibre -Armarea structurilor din beton”), din cadrul celui de al VI-
lea simpozion cu privire la armarea structurilor de beton din Singapore, edited by Kiang
Hwee Tan, Singapore, 2003, volumul II.
[42] Kiss Zoltan, OneŃ Traian,”Proiectarea structurilor de beton după SREN 1992-1”,
Editura Abel, 2008.
[43] Keller T.,“Strengthening of concrete bridges with carbon cables and strips”
63
(Consolidarea podurilor cu ajutorul cablurilor şi lamelelor PAFC), FRPRCS-6

(pag.1331- 1340), edited by Kiang Hwee Tan, 2003.
[44] L.de Lorenzis, F.Micelli, A.la Tegola,“ Strengthening of steel silos with post-tensioned
CFRP laminates”,(Consolidarea unor silozuri metalice cu ajutorul bandelor CFRP post-
tensionate), FRPRCS-6(pag.1351- 1360), edited by Kiang Hwee Tan, 2003.
[45] L.de Lorenzis, F.Micelli, A. la Tegola ,“Effects of Wet Environment on CFRP-
Confined Concrete Cylinders”,(Efectele condiŃiilor de mediu umede, asupra cilindrilor
de beton, armati cu PAFC), FRPRCS-6 (pag.795), edited by Kiang Hwee Tan, 2003.
[46] Mizgan Paraschiva, Teză de doctorat-„Comportarea şi calculul elementelor din beton
uşor la forŃă tăietoare”, Institutul Politehnic Cluj-Napoca-Facultatea de ConstrucŃii-
2006
[47] Nawy Edward G. “ Fundamentals of High-Performance Concrete”, (Beton de înaltă
performanŃă), P.E.,C.Eng.-Universitatea de Stat din New Jersey, ediŃia II, 2001.
[48] Nguyen Viet Hung, Thai The Hung,”Concrete beam reinforced by CFRP strips:
numerical simulation and experimental validation” – articol intrenet, Hanoi University
of Technology, Vietnam, 2003
[49] OneŃ Traian, Mizgan Paraschiva, Iulian H.,”Comportarea grinzilor din beton uşor armat
la forŃă tăietoare”- Sesiunea stiinŃifică CIBv, Editura Univ.Transilvania Brasov, Braşov,
2004.
[50] OneŃ T., Kiss Z., Munteanu G., Îndrumător pentru proiectarea betonului armat,
U.T.Press, Cluj Napoca, 2004.
[51] Pelella T., Mannara G., Cosenza E., Iervolino I., Lecce L.,“Seismic performance
improvement of the bell tower in Serra S. Quirico by composites”(ÎmbunătăŃirea
comportării la acŃiuni seismice a structurii turnului bisericii S.Lucia's din Serra S.
Quirico folosind materiale PAF), FRPRCS-6(pag.1361- 1370), vol.II, edited by Kiang
Hwee Tan, Singapore 2003.
[52] Takahashi Y., Sato Y., “Flexural Behaviour of RC Beams Externally Reinforced with
Carbon Fiber Sheets” (Comportarea la forŃă tăietoare a grinzilor de beton armat
cămăşuite cu Ńesături PAFC), FRPRCS-6(pag.237),vol.I, edited by Kiang Hwee Tan,
Singapore 2003.
[53] TerŃea I, OneŃ Traian,” Ruperea elementelor încovoiate din beton uşor armat cu bare
netede (OB 37) şi cu profil periodic (PC2), Studii şi cercetări”.
[54] Toutanji H., Zhang Y., Balaguru P.,“Crack Widths in RC Beams Externally Bonded
with CFRP Sheets”, FRPRCS-6(pag.367), vol.I, edited by Kiang Hwee Tan, Singapore
2003.
[55] Tribuna Constructorilor, sectia Normative, articol “Consolidarea cu fibre a elementelor
structurale din beton“, editia din 28.05.2004.
[56] łăranu Nicolae, Isopescu Dorina,“Structures made of composites materials“,
Universitatea Tehnică Iaşi, Facultatea de ConstrucŃii şi Arhitectură, 2000.
[57] Umoto T.,”Durability Design of GFRP rods for concrete reinforcement„ – Singapore
FRPRCS-6 (pag.37), vol.I., edited by Kiang Hwee Tan, 2003.
[58] Viorel G., Kiss Traian, Măgureanu C., Socaciu N,”Beton armat şi precomprimat”-
Îndrumător de Laborator
Atelierul de multiplicare al Înstitutului Politehnic Cluj Napoca, 1983.
[59] Zhenyu Ouyang, Baolin Wan „Numerical simulation of bond deterioration between
CFRP plate and concrete in moisture environment” - articol internet;
Marquette Universit, Milwaukee, WI, USA-2003
[60] Wang Z., Joh O., Ibe H., T.,”Reinforcing Effects of CFRP and AFRP Sheets with
Respect to Flexural Behaviour of RC Beams„ – Singapore FRPRCS-6 (pag.227), vol.I,
edited by Kiang Hwee Tan, 2003.
64
Abstract
Consolidarea grinzilor din beton armat cu materiale compozite aplicate pe suprafaŃa acestora
prin intermediul unor adezivi speciali, reprezintă o tehnică inovatoare a ultimilor decenii.
Materialele compozite de rezistenŃă înaltă ob Ńinute pe bază de fibre de carbon, sticlă, aramid
sunt în prezent promovate ca fiind o foarte bună alternativă a platbandelor metalice. Avantajul
major pe care îl au aceste materiale este reprezentat de greutatea redusă, rezistenŃă ridicată la
solicitări mecanice, rezistenŃa la medii exterioare corozive şi modul u şor de aplicare pe elementele
de beton.
DorinŃa de a realiza structuri cât mai rezistente şi cu o comportare în exploatare mai bună,
dar tot odată cu o greutate redusă şi uşor de executat m-au împins către acest domeniu nou. În
această lucrare am elaborat o sinteză documentară cu privire la: stadiul actual al cercetărilor
teoretice şi experimentale utilizând betoane armate cu PAFC (capitolul 1 şi 3), principalele tipuri de
fibre folosite pentru armarea şi consolidarea elementelor de beton simplu sau armat (capitolul 2)
dar şi un experiment de laborator(capitolul 4) şi un studiu cu ajutorul elementelor finite (capitolul 5)
efectuate cu scopul de a determina modul în care aplicarea materialelor compozite influenŃează
comportarea grinzilor de beton armat solicitate cu o forŃă concentrată dispusă la mijlocul
deschiderii. Rezultatele şi concluziile ob Ńinute au fost bune, multe dintre acestea confirmând şi
întărind totodată, studii şi rezultate anterioare, prezente şi în literatura de specialitate şi pot spune că
sistemele pentru consolidarea structurilor cu materiale de tip PAFC reprezintă o bună alternativă
pentru consolidarea structurilor din beton simplu sau armat iar posibilitatea folosirii lor în diferite
moduri constituie un avantaj major faŃă de materialele utilizate pănă în prezent.
Abstract
Strengthening RC beams with externally bonded fiber reinforced polymer (FRP) composite,
is one of the techniques developed in recent years. High strength carbon, glass and aramid
composites are being promoted as an alternative to steel plates. The major advantages in using fiber
reinforced polymer composites are: lightweight, high strength, corrosion resistance and the ease of
application.
The desire to obtain structures more resistant and with better behavior, but still lightweight
and easy to make, pushed me to this new field. In this paper I developed a documentary overview
of: a current state of theoretical and experimental research using reinforced concrete composite
materials (Chapter 1 and 3), the main types of fibers used for reinforcement and strengthening of
RC elements (Chapter 2), and a laboratory research (Chapter 4) and a study using finite element
(Chapter 5) conducted in order to determine how the application of composite materials affect the
behavior of reinforced concrete beams required to a concentrated force aplied in the middle span.
The results and conclusions we obtained were good, many of them also confirming and
strengthening, studies and previous results from international literature, and I can say that the
reinforced systems for building structures using CFRP materials is a good alternative for
strengthening concrete structures and the possibility to use them in different ways is a major
advantage over the materials used so far.
The six and seven chapters are dedicated to Conclusions, research directions, manner of
valorising the results , but also to detailing the personal contributions, emphasizing the complexity
of researches carried out on the behavior of RC beams srengthened with externally bonded with
fiber reinforced polymer (FRP) composite.
65
Curriculum vitae
INFORMAłII PERSONALE
1. Nume: GHEORGHIU (cas. CAZACU)
2. Prenume: Christiana Emilia
3. Data naşterii: 25.05.1979, Brasov, România
4.Stare civilă: căsătorită, doi copii
5. Studii:
1998-2003, Universitatea Transilvania din Braşov, LicenŃiată în construcŃii civile
2003 – 2007, Universitatea Transilvania din Braşov, Doctorand cu frecvenŃă
2009 – 2011, Universitatea Transilvania din Braşov, Doctorand fără frecvenŃă
6. Studii şi cursuri de specialitate.
1. Mechanics of Composite Materials, at Technical University of Kosice, Faculty of Civil
Engineering, Kosice, july 2011.
7. Limbi străine: engleză, germană
8. Lucrări publicate/prezentate în volumele conferinŃelor internaŃionale de specialitate.
„The effect of wrapping with CFRP technique on concrete re-enforced beams”- Cazacu Christiana,
Sesiunea stiinŃifică CIBv 12-13 noiembrie 2010, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2010.
„A study on the implementation of composite materials on concrete surfaces.”- Cazacu
Christiana, Sesiunea stiinŃifică CIBv 12-13 noiembrie 2010, Editura Univ.Transilvania Brasov,
2010.
“Importance of execution technologies in tunnels construction”- Dobrovolschi Mihai, Cazacu
2010.
9. Lucrări prezentate în cadrul conferinŃelor naŃionale.
“Metodă productivă de executare a piloŃilor”- Dobrovolschi Mihai, Cazacu Christiana, Sesiunea
stiinŃ ifică CIBv 21-22 noiembrie 2008, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2008.
“Stadiul actual al cunoaşterii betoanelor armate cu fibre polimerice cu avantajele şi dezavantajele
folosirii lor”- Cazacu Christiana, Sesiunea stiinŃifică CIBv 21-22 noiembrie 2008, Editura
“Sinteză a cunoaşterii cercetărilor în domeniul betoanelor armate cu fibre polimerice cu exemple
de folosire la diferite obiective ”- Cazacu Christiana, Sesiunea stiinŃifică CIBv 21-22 noiembrie
2008, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2008.
10. Lucrări şi proiecte.

În perioada 2006-2010, ca angajată a firmei de proiectare SC.Gekoglu Construct SRL- Germania
am participat la realizarea proiectelor de rezistenŃă pentru următoarele lucrări:
1. PANDION ISOLDEN GmbH & Co.KG- München-www.pandion-prime.de Rümannstraße NR.
1913 WA1
2. Bahnstadt, Wohnen an der Promenade, W6
Bluntschlistraße 14, Heidelberg
3. SKYGARDEN München-www.skygarden.de
Tölzer Straße 12
4. Lindenallee Köln
Neubau Wohnanlage Lindenallee 11-17, Köln
5. Catharina Müller-Straße / Steinfurter Straße 40284 Münster
11. Aptitudini şi calităŃi:
operare PC, dinamism, abilitatea de comunicare cu oamenii, capacitate de muncă
12. Aptitudini şi competenŃe tehnice:

proiectare asistată de calculator( IsbCad, Axis, AutoCad), metode numerice de programare şi
calculul structurilor.
66
Curriculum vitae
1. Name: GHEORGHIU (cas. CAZACU)
2. First name: Christiana Emilia
3. Birth date: 25.05.1979
4. Education:
1998-2003, Transilvania University of Braşov, Civil Construction
2003 – 2007, Transilvania University of Braşov, PhD Student
2009 – 2011, , Transilvania University of Braşov, PhD Student
5. Foreign language: English, germain

6. Papers presented/published in Proceedings of International Conferences
„The effect of wrapping with CFRP technique on concrete re-enforced beams”- Cazacu Christiana,
Sesiunea stiinŃifică CIBv 12-13 noiembrie 2010, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2010.
„A study on the implementation of composite materials on concrete surfaces.”- Cazacu
2010.
“Importance of execution technologies in tunnels construction”- Dobrovolschi Mihai, Cazacu
2010.
7. Papers presented/published in national Conferences

“Metodă productivă de executare a piloŃilor”- Dobrovolschi Mihai, Cazacu Christiana, Sesiunea
stiinŃ ifică CIBv 21-22 noiembrie 2008, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2008.
“Stadiul actual al cunoaşterii betoanelor armate cu fibre polimerice cu avantajele şi dezavantajele
folosirii lor”- Cazacu Christiana, Sesiunea stiinŃifică CIBv 21-22 noiembrie 2008, Editura
“Sinteză a cunoaşterii cercetărilor în domeniul betoanelor armate cu fibre polimerice cu exemple
de folosire la diferite obiective ”- Cazacu Christiana, Sesiunea stiinŃifică CIBv 21-22 noiembrie
2008, Editura Univ.Transilvania Brasov, 2008.
8. Professional experience. Projects.

1. PANDION ISOLDEN GmbH & Co.KG- München-www.pandion-prime.de
Rümannstraße NR. 1913 WA1, 2009
2. Bahnstadt, Wohnen an der Promenade, W6, 2009

Bluntschlistraße 14, Heidelberg
3. SKYGARDEN München-www.skygarden.de
Tölzer Straße 12
4. Lindenallee Köln, 2010

Neubau Wohnanlage Lindenallee 11-17, Köln
5. Catharina Müller-Straße / Steinfurter Straße 40284 Münster, 2010
9. Skills and abilities:

operare PC, dinamism, abilitatea de comunicare cu oamenii, capacitate de muncă
10. Technical skills and competences:

proiectare asistată de calculator( IsbCad, Axis, AutoCad), metode numerice de programare şi
calculul structurilor.
67

Gheorghiu CazacuChristianaEmilia PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gheorghiu CazacuChristianaEmilia PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

Ing.dipl. Christiana Emilia GHEORGHIU (căs. CAZACU)

CERCETĂRI CU PRIVIRE LA COMPORTAREA ŞI CALCULUL

A STUDY ON THE BEHAVIOR OF RC BEAMS REINFORCED

MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUI

Cercetările privind rezistenŃa şi durabilitatea armăturilor pe bază de fibre polimerice

Septembrie, 2011 Ing.dipl.Gheorghiu (căs. Cazacu)

Pg. Teză/ Pg.Rezumat

3.5.3. Determinarea capacităŃii la forŃă tăietoare a grinzii de tip G2

Calculul reŃetei de preparare a betonului. 209/

Prescurtări din limba engleză

Kc coeficient care Ńine cont de calitatea betonului

B. Litere mici latine

C. Litere mici greceşti

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR TEORETICE ŞI EXPERIMENTALE

1.1. Introducere în domeniul cunoaşterii betoanelor armate.

1.1.1. Beton şi beton armat - scurt istoric.

1.1.2. Beton armat cu fibre din oŃel.

Fig.1.1.Conducte realizate din beton armat cu fibre de oŃel. [30]

1.1.3. Beton armat cu fibre obŃinute din diferite materiale.

În vremurile noastre, cu o utilizare pe o scară foarte largă în domeniul construcŃiilor şi al

1.1.4. Repararea şi consolidarea elementelor de construcŃie.

1. construcŃia, ranforsarea şi repararea îmbrăcăminŃilor rutiere rigide, piste de aerodromuri;

PRINCIPALELE TIPURI DE FIBRE ŞI MATERIALE PAF

2.2. GeneralităŃi. Fibre şi materiale compozite.

1. Fibre anorganice - Naturale : azbest;

Principalele caracteristici şi proprietăŃi fizico-mecanice ale fibrelor

ProprietăŃile mecanice ale fibrelor. Tabelul 2.1

2.3.1. Clasificarea materialelor compozite

1. După tipul matricei pot fi:

2. După forma şi natura armă turii.

orientate spre aceeaşi direcŃie;

c) aranjate după o reŃea ortogonală de fibre continue, fig.2.1.c;

Fig.2.2. Modalitati de aplicare a tesaturilor pe grinzi.

c) placarea grinzilor la partea inferioară, cu lamele simple şi înfăşurarea în formăde U, cu Ńesătură,

Fig.2.3. Aspectul suprafetei de beton după curăŃare [10].

2.4. Cauzele deteriorării materialelor compozite şi durabilitatea betoanelor armate sau

2.5. Comportarea la foc şi temperaturi ridicate a betoanelor armate sau consolidate cu

2.6. Comportarea betoanelor consolidate cu materiale compozite în medii agresive: apă

2.6.1. AcŃiunea apei asupra elementelor consolidate cu PAF.

CERCETĂRI TEORETICE PRIVIND CALCULUL DE REZISTENłĂ

DistribuŃia eforturilor unitare pe înălŃimea zonei comprimate rezultă de formă parabolică

3.2. Calculul momentului încovoietor capabil conform SR EN 1992-1.

Unde: h = 200 mm; b = 150 mm; d = 175 mm; d2 = 25mm.

• Caracteristicile armăturii OB 37:

• Caracteristicile Betonului C16/20:

• Calculul rezultantelor Fs1, Fs2 şi Fc :

Scriem suma rezultantelor pe direcŃia orizontală şi obŃinem:

- deoarece λx ≤ d2 vom calcula momentul capabil în centrul de greutate al armăturii comprimate

• Calculul momentului capabil în punctul As2 :

Mcap=Fs1·hs1–Fc·hc → Mcap=6.12·106Nmm. (3.7)

3.3. Calculul în secŃiuni înclinate la acŃiunea forŃei tăietoare conform SR EN 1992-1.

3.4.1.Calculul momentului încovoietor capabil, aplicat pentru grinda G2.

• Caracteristicile lamelelor polimerice PAFC, folosite în calcul sunt:

Diagrama de eforturi şi deformaŃii este prezentată în figura 3.6:

Fig.3.6. Diagrama de eforturi şi deformaŃii pentru grindaG2

Calculul momentului capabil în punctul As2:

Mcap=20.8 · 10 6 Nmm. (3.24)

3.5.2. Determinarea capacităŃii la forŃă tăietoare a elementelor consolidate cu materiale de

Ipotezele de calcul sunt următoarele şi Ńin cont de :

EcuaŃia recomandată pentru calcul Vwd,f este următoarea:

εfd,e valoarea de calcul a deformaŃiei specifică pentru materialul PAFC;

Centralizarea rezultatelor obŃinute teoretic pentru forŃa tăietoare în funcŃie