6.

ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR

NEPERIODICE
6.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE. TRANSFORMATA FOURIER
Semnalul neperiodic poate fi considerat cazul limită al unui semnal periodic, la care
perioada tinde spre infinit. Cum în cazul semnalelor periodice trecerea din domeniul timp
în domeniul frecvenţă se realizează prin intermediul seriilor Fourier, în cazul semnalelor
neperiodice legătura dintre cele două domenii se realizează prin intermediul transformatei
Fourier. Pentru a uşura introducerea acesteia, se va scrie seria Fourier ataşată unui semnal
periodic sub forma (echivalentă) a seriei Fourier exponenţiale. Iniţial se vor reaminti
scrierile lui Euler:
e j  cos   j  sin  , (6.1)
de unde, ţinând cont de paritatea funcţiei cos cos x   cos x  şi imparitatea funcţiei sin
sin  x    sin x  , rezultă expresiile echivalente:
e j  e  j e j  e  j
cos   ; sin   (6.2)
2 2 j
Cu acestea, expresia SFA (5.26) se poate scrie sub forma:
  
x ( t )  A 0   A n  cos n 0 t   n   A 0  Re  A n  e jn0 t  n   
n 1  n 1 
     
 A 0  Re  A n  e jn  e jn0 t   A 0  Re  A n c  e jn0 t 
 n 1   n 1 
unde
   S    S 
A n c  A n  e jn  A n   cos arctg  n    j  sin  arctg  n     C n  j  S n
  Cn   C n   
  
Introducând expresia:
A  n c  C n  j  S n  A *n c ,
rezultă că:
A  n c  e  jn0 t  A n c  e jn0 t  C n  j  S n   e  jn0 t  C n  j  S n   e jn0 t 
   
 C n  e jn0 t  e  jn0 t  j  S n  e jn0 t  e  jn0 t 
 2  C n  cosn   0  t   2  S n  sin n  0  t 
Cu acestea, dezvoltarea în SFA (5.26) devine:
1 
x ( t )    A n c  e jn0 t , (6.3)
2 n 
unde:
A n c  C n  j  S n ; A  n c  C n  j  S n  A *n c ; A 0c  2  A 0 (6.4)
Coeficienţii A n c pot fi calculaţi asemănător cu Cn şi Sn:
2
A nc    x t   e  jn0 t dt (6.5)
T T
Înlocuind în (6.3), se obţine seria Fourier exponenţială, SFE:
1  2  
x ( t )       x t   e  jn0 t dt   e jn 0 t (6.6)
2 n   T  T 

Ţinând cont că 0  T  2   , (6.6) devine:

6.1
   
1
x(t)      x t   e  jn0 t dt   e jn 0  t   0 (6.7)
2   n   T 

Considerând acum semnalul neperiodic ca unul periodic cu T   , rezultă că
2
0   0 . În acest mod, suma din SFE devine o sumă de cantităţi infinitezimale,
T
astfel că se transformă în integrală:

1  
x(t)      x t   e  j0 t dt   e j0 t d0
2     T 

Renunţând la indicele”0” ce indica frecvenţa fundamentală a semnalului periodic şi punând
T   , se obţine expresia integralei Fourier:
   
1
x(t)      x t   e  jt dt   e jt d (6.8)
2      

În (6.8), partea corespunzătoare expresiei (6.5) a coeficienţilor A n c se defineşte ca
transformată Fourier a semnalului neperiodic x(t) (impuls):

Fx t   X j   x(t)  e
 j t
dt (6.9)

Relaţia (6.8) (integrala Fourier) se mai numeşte şi transformata Fourier inversă sau
originalul x(t), obţinându-se cu relaţia:

1
F 1 X j  x t   X j  e jt d
2 
(6.10)

Proprietăţile transformatei Fourier sunt următoarele:

   
1) Liniaritatea: F a k x k t    a k X k  j (6.11)
k  k 
Demonstraţie:
   
F a k x k t      a k x k t  e  j  t dt   a k X k  j 
k    k  k

  t 
2) Schimbarea scării timpului: Fx    a  X ja  (6.12)
  a 
Demonstraţie:
t
Cu schimbarea de variabilă   , rezultă dt  a  d , astfel încât:
a
  t    t  
Fx     x   e  j  t dt   x  e  j a  a  d  a  X j  a 
  a    a  

3) Întârzierea în timp: Fx t  t 0   e  j  t 0 X j (6.13)

Demonstraţie:
Cu schimbarea de variabilă:   t  t 0 , rezultă dt  d , astfel încât:
  
 j    t 0 
Fx t  t 0    x (t  t 0 ) e dt 
 j t
 x ()e d  e  jt 0   x ()e  j d. 
  

e  jt 0
 X j
4) Deplasarea spectrului (modularea): F 1 X j  0   e j 0  t x t  (6.14)

6.2
Demonstraţie:
Cu schimbarea de variabilă    0   , rezultă d  d . Se obţine:
 
1 1
F X  0  
1
 X ( j  0 ) e jt d   X ( j) e jt e j0 t d  e j 0 t x t 
2   2 

 
5) Derivarea în timp: F x ' t   j   X j  ; F x ( n ) t    j n  X j    (6.15)
Demonstraţie:
d 1  1 

x ' t    j   X ( j ) e jt d  F 1 Y ( j )
dt  2  
j t
X ( j ) e d
2   
  Y  j 

   
F x ' t   F F 1 Y( j )  Y( j )  j   X j  .

6) Derivarea în domeniul frecvenţă: F 1 X '  j   jt   x t    (6.16)

Demonstraţie:
d   

X  j  
'
  x ( t ) e dt    
 j t
j t  x ( t ) e  jt dt  Fy( t )
d     
 
yt 


 
F 1 X '  j   F 1 Fy( t )  y( t )   j t   x t 
 t  X j
7) Integrarea în timp: F  x  d  (6.17)
   j
Demonstraţie:
1   1  
t t   t

  2    2  
j j
x (  ) d   X ( j ) e d  d   e d  X ( j )d ;
        
t j
1  j t   e , astfel că:
Dar  e j d  e
j 

  j

t 
1  X ( j )  j
 x () d    e d  F 1 Y ( j )

2   j  
 
Y  j 

 
 
t
X( j)
În concluzie: F  x () d  F F 1 Y j   Y j  
  j
   1
8) Integrarea în domeniul frecvenţă: F 1   X j  d     x t  (6.18)
   jt
Demonstraţie:
        j t 
 X ( j ) d     x (t ) e dt  d   xt   e d dt ;
 j t

         

1   j t     1 e  jt , astfel că:
e
 j t
Dar d   e 

jt    jt
 
 1
 X ( j ) d     j t   x (t ) e
 j t
dt  Fyt 
  
yt 

6.3
    1
În concluzie: F 1   X ( j ) d   F 1 Fyt   yt     x t 
  jt
9) Simetria: Dacă Fx t   X j , atunci FXt   2  x  
Demonstraţie:
Dacă în (6.10) se face interschimbarea   t , atunci rezultă că:

1
x    Xt   e jt dt
2 

Rezultă că: 2  x     X t   e
 j t 
dt  FXt 


6.2 ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR NEPERIODICE. MOD DE LUCRU

Pornind de la idea că semnalul neperiodic este unul periodic cu perioada T infinită,
frecvenţa fundamentală f0 devine tot mai mică, spectrul tot mai dens, la limită
nemaiputându-se discrimina două componente spectrale succesive, spectrul existând pentru
orice pulsaţie  (sau frecvenţă f ).
În concluzie, spectrul unui semnal neperiodic devine un spectru continuu.

Expresia (6.9) Fx t   X j   x ( t )e
 j t
dt poartă numele de funcţie de densitate

spectrală sau spectru de frecvenţe.
Observaţii:
1) Funcţia de densitate spectrală este continuă, ea existând pentru orice  (sau f).
2) Funcţia de densitate spectrală este o funcţie complexă, putând fi scrisă sub formă de
modul şi fază, astfel:
X j   X j  e j   (6.19)
unde:
 X j   M reprezintă modulul densităţii spectrale de amplitudine (spectrul
de amplitudini);
  reprezintă spectrul de fază;
3) Deoarece funcţia de densitate spectrală este o funcţie complexă se poate scrie că:
X j  A  j B (6.20)
unde:
 
A   x ( t ) cos tdt ; B()   x (t ) sin tdt (6.21)
 
În acest caz se poate scrie că:
 M   X( j)  A 2 ()  B 2 () (6.22)
 B() 
   arctg  (6.23)
 A() 
Dacă:
 Funcţia x t  este pară, atunci:
B  0  X j  A (6.24)
Funcţia de densitate spectrală este o funcţie reală.
 Funcţia x t  este impară, atunci:
A  0  X j   jB (6.25)
Funcţia de densitate spectrală este o funcţie pur imaginară.

6.4
 4) Energia E a impulsului este dată de relaţia:

1  2 1 2
E   x 2 ( t )dt   X ( j ) d    X( j) d (6.26)
 2    0
2
Mărimea X( j)  G () se numeşte densitate spectrală de energie a impulsului.
Pentru a realiza analiza spectrală a semnalelor neperiodice trebuie realizat un studiu asupra
absolut integrabilităţii funcţiei x(t).
6.2.1. Funcţia x(t) este absolut integrabilă.
În cazul în care funcţia este absolut integrabilă, este îndeplinită condiţia:


 x t  dt   (6.27)

Interpretarea fizică a condiţiei (6.27) este aceea că aria cuprinsă între curba x(t) şi axa
absciselor, calculată între limitele de existenţă (definire) ale semnalului este finită.
Restricţia (6.27) implică faptul că densitatea spectrală de amplitudine a semnalului x(t),
dată de (6.9), este finită, putând fi calculată. Acestă observaţie este justificată matematic
astfel:
  
 j t  j t
 x ( t )e dt   x ( t )e dt   x (t ) dt (6.28)
  
În cazul funcţiilor absolut integrabile se pot identifica două tipuri de impulsuri:
 Impulsuri cu valori şi durate finite
Analiza spectrală se realizează aplicându-se transformata Fourier. Calculul
densităţii spectrale de amplitudine este de obicei simplu deoarece impulsurile sunt
date prin expresii analitice clasice (segmente de drepte, exponenţiale, funcţii
trigonometrice...).
 Impulsuri definite pe întreg domeniul: t    ,   .
Acestea nu sunt impulsuri în adevăratul sens al cuvântului, dar respectând condiţia
(6.27), poate fi calculată densitatea lor de amplitudine.
Pentru a calcula densitatea spectrală se propun următoarele două metode:

a) Calcularea transformatei Fourier: Fx t   X j   x ( t )e
 j t
dt

Algoritmul de lucru este următorul:
1) Scrierea expresiei matematice a semnalului;
2) Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a semnalului;
3) Analiza simetriei semnalului;
4) Calculul funcţiei de densitate spectrală a semnalului, X j ; în cazul în care
semnalul este par sau impar se utilizează relaţiile (6.24), (6.25);
5) Calculul modulului densităţii spectrale de amplitudine X  j   M   ;
6) Reprezentarea grafică a modulului densităţii spectrale de amplitudine
X j   M  ;
7) Determinarea lărgimii de bandă a semnalului;
8) Calculul densităţii spectrale de energie a impulsului G  .
b) Aplicarea proprietăţilor transformatei Fourier.
Prin această metodă se pot simplifica în mod substanţial calculele matematice
6.2.2. Funcţia x(t) nu este absolut integrabilă
Restricţia (6.27) este suficientă dar nu şi necesară deoarece lipsa absolutei integrabilităţi nu
implică lipsa de sens a integralei (6.9) (transformata Fourier a semnalului).

6.5
Se vor prezenta câteva exemple în care se va calcula densitatea spectrală de amplitudine
pentru impulsuri a căror expresie analitică este o funcţie ce nu este absolut integrabilă.
Metoda propusă pentru obţinerea densităţii spectrale în cazul acestor impulsuri este de a
calcula transformata Fourier prin trecerea la limită a transformatelor unor impulsuri care
sunt absolut integrabile.
6.3. EXEMPLE DE ANALIZĂ SPECTRALĂ A IMPULSURILOR
6.3.1. Analiza spectrală a impulsului Dirac
Impulsul Dirac este definit astfel:

0 t0
( t )   ;  ( t ) dt  1 (6.29)
 t0 
Metoda I
Se calculează transformata Fourier
Transformata impulsului Dirac este următoarea:
 
Ft    ( t ) e
 j t
dt  e 0  ( t )dt  1 (6.30)
 
În figura 6.1 este prezentat impulsul Dirac şi transformata Fourier a acestuia.

Fig. 6.1: a) Impulsul Dirac, b) Funcţia de densitate spectrală a impulsului Dirac

Cum densitatea de amplitudine sau de energie este constantă pe întreg domeniul de
frecvenţă, rezultă că energia impulsului Dirac este infinită, lucru ce implică faptul că acest
semnal nu este realizabil din punct de vedere fizic.
Impulsul Dirac poate fi doar aproximat prin impulsuri de durate foarte mici   0 , cu
1
amplitudini foarte mari .

Metoda II
O variantă (dar nu singura) de a determina transformata Fourier a impulsului Dirac este de
a-l aproxima prin aşa numita funcţie de eşantionare:
k
f e ( t )  sin ckt  (6.31)

Conform reprezentărilor grafice ale funcţiei de eşantionare din figura 6.2, se observă că
atunci când valoarea lui k se măreşte, lobul principal al funcţiei se îngustează, iar valoarea
sa maximă se măreşte.

k
Fig.6.2: Funcţia de eşantionare f e ( t )  sin ckt  reprezentată pentru două valori ale

parametrului k
6.6
Se demonstrează că aria funcţiei de eşantionare este egală cu unitatea, observaţie ce este în
concordanţă cu definiţia (6.29) dată impulsului Dirac.
 
k 
k sin kt  1  sin kt  1  sin v 
 f e ( t ) dt    sin c kt  dt    kt dt    kt dkt     v d v
    
Se (re)aminteşte expresia funcţiei sinus integral:
x
sin v 
Si( x )   dv (6.32)
0 v
Valorile funcţiei Si(x) sunt tabelate, reprezentarea grafică fiind ilustrată în figura 6.3.

Fig. 6.3: Funcţia sinus integral Si( x )

Conform (6.30) expresia ariei funcţiei de eşantionare devine:

1  sin v  1  sin v  
sin v  
 e
f ( t ) dt  
  v
d v  
0 v
d v   v
dv 
 0 

Si    
2

Si     
1
Si    Si     1          1
2

  2  2 
În acest caz transformata Fourier a impulsului Dirac devine:

Ft    f e (t ) e
 j t
dt

Cum funcţia de eşantionare este pară, rezultă:
 
k 2  sin kt 
Ft    f e ( t ) e  j t dt  2  sin ckt  cost  dt   cost  dt 
 0 0 t
1  sink  t  1  sink  t 
 0  0
 dt  dt 
t t
1  sink  t  1  sink  t 
   dk   t  
 0 k  t  0 k  t
 d k   t 

k    t  v
k  t  u 1  sin v 1  sin u 1 1  
 du  2Si    2   1
 0 
dv 
v 0 u   2
6.3.2. Analiza spectrală a impulsului treaptă unitate
Impulsul treaptă unitate (Heaviside) este definit astfel:
1 t 0
u(t)   (6.33)
0 t0
Conform (8.19), acest impuls nu este absolut integrabil. În acest caz, aşa cum s-a afirmat
anterior, metoda propusă pentru obţinerea densităţii spectrale este de a calcula transformata
Fourier prin trecerea la limită a transformatei unui impuls care este absolut integrabil.

6.7
S-a ales ca impuls a cărui transformată se poate calcula, impulsul exponenţial:
e  t t0
x(t)   ;  0 (6.34)
0 t  0
Conform reprezentării grafice din figura 6.4, se observă că la limită,   0 , impulsul
exponenţial se transformă în treapta unitate.

Fig. 6.4: Obţinerea impulsului treptă unitate din impulsul exponenţial

Transformata Fourier a impulsului exponenţial are următoarea expresie:


   e

1 1
Fe  t  t  j t
e dt   e   j t  (6.35)
   j 0
  j
 1 
Se observă că în cazul în care   0 , lim     , ceea ce ar arăta că transformata
  0   j 
 
Fourier a impulsului treaptă unitate nu există.
În acest caz se utilizează scrierea:
1  
 2 j 2
  j    2
  2
Se observă că:
 1   1     1
Im    0 ; lim Im   lim   j 2  (6.36)
  0    j 
   j    0      j
 0   2
   0
0


Fig. 6.5: Funcţia
  2
2

Partea reală a transformatei Fourier a impulsului exponenţial poate fi scrisă ca un impuls a

cărui reprezentare grafică este prezentată în figura 6.5. Reprezentarea grafică sugerează că
la limită ar putea fi aproximat prin impulsul Dirac ponderat cu o constantă.
6.8
Pentru a se demonstra matematic această observaţie se calculează aria impulsului:

   v 
 1 1  1
  1  v 2 dv  arctg v  

  2  2 d   2
d   (6.37)
    
1  

Cum aria impulsului este o mărime constantă independentă de parametrul  , rezultă că:
 1    
lim Re   lim  2 2 
  (6.38)
 0
   j    0   
În concluzie, din (6.36) şi (6.38) rezultă că transformata Fourier a impulsului treaptă
unitate are expresia:
  
Fu ( t )  lim F e t   
 0
1
j
(6.39)

Fig. 6.6: Modulului densităţii spectrale de amplitudine al impulsului treaptă unitate

În literatură se întâleşte şi scrierea:

   0

Fu ( t )   1 (6.40)
 j 0

În figura 6.6 este prezentat modulului densităţii spectrale de amplitudine al impulsului
treaptă unitate.
6.3.3. Analiza spectrală a impulsului video
Impulsul video simetric este prezentat în figura 6.7.
1) Expresia matematică a semnalului este următoarea:
 
M t  2
v s t    (6.41)
0 t  
Fig. 6.7: Impulsul video simetric
 2
2) Analiza simetriei semnalului:
Cum v s t   v s  t   vs(t) este o funcţie pară, adică B  0  Vs  j  A .
3) Calculul funcţiei de densitate spectrală a semnalului, Vs  j :

 2
2M  
Vs  j   A   v s t cos t dt  2M  cos t dt  sin  M sin c (6.42)
 0
 2 2
4) Calculul modulului densităţii spectrale de amplitudine Vs  j  :

Vs  j  M sin c (6.43)
2

6.9
 5) Variaţia modulului densităţii spectrale de amplitudine Vs  j  este reprezentată
grafic în figura 6.8:

Fig. 6.8: Modulul densităţii spectrale de amplitudine a semnalului video

Observaţie:
În cazul în care se reprezintă funcţia de densitate spectrală a semnalului, se obţine
reprezentarea grafică ilustrată în figura 6.9:

Fig. 6.9: Densitatea spectrală a semnalului video

6) Determinarea lărgimii de bandă, BV, a semnalului:

În cazul acestui semnal se consideră că lărgimea lui de bandă se întinde de la zero
până la prima frecvenţă la care spectrul de amplitudini se anulează.
   2k  k
Vs  j   M sin c  0  sin 0  k     f  kN
2 2 2  
 1
Deci, B V  0,  Hz  (6.44)
 
Observaţii:
 Banda (lărgimea de bandă) depinde doar de durata impulsului;
 Cu cât durata impulsului este mai mare cu atât banda de frecvenţă este mai mică
(îngustă) şi amplitudinea spectrală mai mare;
 Cu cât durata impulsului este mai mică cu atât banda de frecvenţă este mai mare
(largă) şi amplitudinea spectrală mai mică.

7) Densitatea spectrală de energie a impulsului: G   Vs  j    2 sin c 2
2

2
Observaţii
1. Impulsul video nesimetric este prezentat în figura 6.10.

6.10
 M 0t
vt   
0 t

Fig. 6.10: Impulsul video nesimetric

Într-o primă variantă, transformata Fourier a acestui semnal poate fi calculată
direct:
V j  A  j B unde:
 
M
A   vt cos  t dt   M cos  t dt  sin  
 0

 
M
B   vt sin  t dt   M sin  t dt    cos    1
 0
iar modulul densităţii spectrale:

V j  A 2   B 2   M sin c
2
Ar fi mai simplu dacă s-ar utiliza proprietatea transformatei Fourier de întârziere în
timp (6.13), aplicată expresiei (6.42) – transformata Fourier a impulsului video
 
simetric, observându-se că vt   v s  t   şi deci:
 2
 
 j  j 
V j   e 2V
s  j   e 2 M sin c , şi cum
2

 j     
e 2  cos    j sin     V j  M sin c
 2  2 2
Observaţii:
 Modulul densităţii spectrale de amplitudine pentru cele două semnale este
identic. Deci oricare două semnale care diferă doar printr-o întârziere în timp,
au modulele densităţilor spectrale de amplitudine egale;
 Banda de frecvenţă pentru cele două semnale este aceeaşi;
 Spectrele de fază ale celor două semnale sunt diferite;
 Reprezentarea grafică a modulului densităţii spectrale de amplitudine este
identică cu cea din figura 6.8.
2. Metoda a-2-a
Se procedează la o derivare succesivă, punând în evidenţă, treptat, impulsurile
Dirac, corespunzătoare derivării discontinuităţilor.
Impulsurile Dirac extrase sunt ignorate când se trece la o nouă derivare
(pentru că derivatele lor sunt nule). Procedeul continuă până când derivata
respectivă se exprimă ca o sumă de impulsuri Dirac.
Parcurgând apoi drumul în sens invers şi scriind transformatele Fourier ale
impulsurilor Dirac, se deduce (pas cu pas) funcţia spectrală căutată.
În figura 6.11 este reprezentat procedeul de evidenţiere a impulsurilor Dirac
rezultate în urma derivării impulsului video simetric.
În figura 6.11b se observă că impulsul video simetric poate fi scris ca sumă de
impulsuri treaptă unitate, astfel:
     
v s ( t )  M  u  t     M  u  t   (6.45)
 2   2 

6.11
 Se poate demonstra că derivata unei funcţii într-un punct de discontinuitate este un
impuls Dirac localizat în acel punct, ponderat cu mărimea discontinuităţii funcţiei
în acel punct. Aplicând această observaţie asupra expresiei (6.45) rezultă:
     
v s' ( t )  M   t     M   t   (6.46)
 2   2 
În figura 6.11c se pun în evidenţă impulsurile Dirac ce apar ca urmare a derivării
celor două funcţii treaptă unitate.

a) b) c)
Fig. 6.11: Evidenţierea impulsurilor Dirac în urma derivării impulsului video simetric
Se parcurge drumul în sens invers, aplicând transformatele Fourier derivatei de
ordinul I al impulsului video simetric.
  6.13; ( 6.30)  j   j 

'
       
F v s ( t )  M  F  t    M  F  t    M   e  e  (6.47)
 2 2
  2    2   
Conform relaţiilor lui Euler (6.1) şi (6.2), (6.47) devine:
 
F v s' ( t )  2 jM sin 

2
(6.48)
Aplicând proprietatea (6.15) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:

Fv s t   Vs  j  
 
F v s' t 

2 jM
sin  
 2M
sin

 M sin c

j j 2  2 2
Această expresie este identică cu cea obţinută în urma aplicării directă a formulei
transformatei Fourier asupra impulsului video simetric, dar cu calcule mult mai
simple.
3. Utilizând rezultatul obţinut pentru transformata Fourier a impulsului video se poate
deduce expresia seriei Fourier corespunzătoare impulsului periodic:
  
  vt  kT1  t  kT1 
v p t   k  2 ,
0 altfel

2
unde T1 este perioada (de repetiţie a) impulsului video (6.41); 1  .
T1
Se scrie SFE ataşată semnalului vp(t), conform (6.3):
1 
v p t     A n c  e jn1t ,
2 n 
unde, conform (6.5):
2 2 2 M n 
A n c    v p t   e  jn1t dt   V jn1   sin c 1
T1 T T1 T1 2
1

M   n1 jn1t 
v p t     sin c e 
T1  n   2 

6.12
 Ţinând cont de (6.4) şi de faptul că că funcţia cos este pară şi sin impară, rezultă
expresia:
M   n1    
v p t     sin c cosn1 t   j sin n1t   M 1  2 sin c n1 cosn1 t 
T1 n  2  T1  n 1 2 
care se poate constata cu uşurinţă cu e aceeaşi cu cea obţinută în paragraful 5.5.5.
4. Utilizând rezultatul obţinut pentru transformata Fourier a impulsului video se poate
deduce expresia transformatei Fourier corespunzătoare „impulsului” constant:
x(t )  M (6.49)
Conform (6.27), acesta nu este un impuls absolut integrabil, astfel că în acest caz,
pentru obţinerea densităţii spectrale se va calcula transformata Fourier prin trecerea
la limită a transformatei unui impuls care este absolut integrabil, respectiv a
impulsului video simetric.
Conform reprezentării grafice din figura 6.12, se observă că la limită,    ,
impulsul video simetric se transformă în impuls constant.

Fig. 6.12: Obţinerea impulsului constant din impulsul video simetric

Ţinând cont de (6.42) transformata Fourier a impulsului constant devine:
 
  2   
Fx t   lim M sin c  2M lim  sin c  
   2    
  2 
 

Dacă se face notaţia k  , atunci se obţine:
2
k 
Fx ( t )  2M lim  sin ck
k    
S-a arătat (în cadrul analizei spectrale a impulsului Dirac) că la limită funcţia de
k
eşantionare, f e   sin ck , devine impuls Dirac. În consecinţă,

Fx t   2M   (6.50)
Reprezentarea grafică a spectrului funcţiei continue este prezentată în figura 6.13.

Fig. 6.13: Spectrul funcţiei continue

6.3.3. Analiza spectrală a impulsului radio

Expresia matematică a semnalului (impuls) radio (singular şi cosinusoidal) este
următoarea:
 
M  cos  0 t  t 
c s t    2, (6.51)
0 altfel

6.13
 2 
unde T0  
0 2

a) b)
Fig. 6.14: Impulsul radio cosinusoidal
a) singular
b) periodic

Se poate observa că semnalul cs(t) se poate scrie sub forma c s ( t )  v s t   cos0 t  , unde
vs(t) este impulsul video simetric (6.41). Impulsul radio (figura 6.14a) reprezintă
“decuparea” unei perioade a semnalului cosinusoidal (periodic) – figura 6.14b.
1 1
Se poate scrie că c s ( t )  v s t  cos0 t   v s t  e j 0 t  v s t  e  j 0 t
2 2
Folosind proprietatea (6.14) - de deplasare a spectrului (modularea), se obţine că:
 
F 1 X j  0   e  j 0 t x t   X j  0   F e  j 0 t x t 
Cum Fx t   X j  şi x t   v s t  , se obţine:
1 1
C s  j   Vs  j   0   Vs  j    0  
2 2
(6.52)
M    0    0  
  sin c  sin c 
2  2 2 
M   0    0 
C s  j   sin c  sin c
2 2 2
Spectrul de amplitudini al impulsului radio este centrat în jurul pulsaţiilor 0 şi  0 .
Cum pulsaţiile negative nu sunt realizabile practic, rezultă că spectrul este axat în jurul
pulsaţiei 0 , după cum se poate observa şi în figura 6.15, din care se poate observa şi că
banda impulsului radio este de două ori mai largă decât banda impulsului video:
2
Br  2  BV  (6.53)


Fig. 6.15: Spectrul de amplitudini al impulsului radio cosinusoidal

Observaţii:
1. Utilizând rezultatul obţinut pentru transformata Fourier a impulsului radio (singular
şi cosinusoidal) se poate deduce expresia seriei Fourier corespunzătoare semnalului
periodic:

6.14
   
  v t  kT1   cos 0 t  t  kT1 
c p t   k   s 2,
0 altfel

2
unde T1 este perioada (de repetiţie a) semnalului radio (6.51); 1  .
T1
Se scrie SFE ataşată semnalului cp(t), conform (6.3):
1 
c p t     A n c  e jn1t ,
2 n  
unde, conform (6.5):
2 2
A n c    c p t   e  jn1t dt   C s  jn1  
T1 T T1
1

M  n1  0  n1  0  
  sin c  sin c 
T1  2 2 
M    n1  0  n1  0   jn1t 
c p t      sin c  sin c e 
2T1 n   2 2  
În figura 6.16 se prezintă spectrul de amplitudini al semnalului radio (cosinusoidal)
periodic. Se poate observa că acesta este discret, având drept înfăşurătoare spectrul
impulsului radio din figura 6.15.

Fig. 6.16: Spectrul de amplitudini al semnalului radio (cosinusoidal) periodic

2. Utilizând rezultatul obţinut pentru transformata Fourier a impulsului radio (singular
şi cosinusoidal) se poate deduce expresia transformatei Fourier corespunzătoare
„impulsului” cosinusoidal continuu:
Semnalul cosinusoidal este definit astfel:
x C t   cos 0 t , t   ,   (6.54)
Deoarece semnalul nu este absolut integrabil, se construieşte un semnal pentru care
se poate aplica transformata Fourier. Acest semnal, absolut integrabil, este (6.51), a
cărui transformată Fourier este (6.52), în care M  1 . Rezultă că:
    0      0  
Fx C ( t )  lim sin c   sin c  
  2  2   2 

     0       0  
  lim  sin c  sin c 
  2   2  2  2 

S-a arătat (în cadrul analizei spectrale a impulsului Dirac) că la limită, funcţiile de
eşantionare,
 
    
f e (  0 )  2  sin c    0   , sau f e (   0 )  2  sin c   0  
  2   2

6.15
 devin impulsuri Dirac.
În consecinţă,
Fx C ( t )    0      0  (6.55)
Reprezentarea grafică a spectrului impulsului cosinusoidal este prezentată în figura
6.17b.

a) b)
Fig. 6.17: Semnalul cosinusoidal
a) Reprezentarea în timp a semnalului cosinusoidal cos  0 t
b) Funcţia de densitate spectrală a semnalului cosinusoidal cos  0 t

3. În mod analog se poate proceda pentru impulsul radio sinusoidal, definit astfel:
 
x v t   sin 0 t  t 
s s t    2, (6.56)
0 altfel
2 
unde T0  
0 2

a) b)
Fig. 6.18: Impulsul radio sinusoidal
a) singular
b) periodic
3.1.Pentru “segmentul” de semnal sinusoidal transformata Fourier are expresia:
 
6.2  A
e 
2 2
Ss  j  A  sin 0 t e  j t dt  j 0 t
 e  j 0 t e  j t dt 
 2j
 
2 2

 j 0    j  0 

j  0 

 j  0 
 
A e 2 e e 2 2 e 2  6.1
    
2j j  0  j  0 
 
 
  
 sin    0  sin   0  
A 2 2 
 
j    0    0  
 
A      
jsin c n1  0    sin c n1  0   (6.57)
2   2  2 
Prin comparaţie cu modul de lucru utilizat în cazul impulsului radio
cosinusoidal, se poate observa simplificarea calculelor oferită de aplicarea
proprietăţilor transformatei Fourier faţă de calculul direct.

6.16
 Din analiza expresiei (6.57) se poate observa că spectrul de amplitudini Ss  j
este identic cu cel al impulsului radio cosinusoidal, prezentat în figura 6.15.
3.2.Utilizând rezultatul obţinut pentru transformata Fourier a impulsului radio (singular
şi sinusoidal) se poate deduce expresia seriei Fourier corespunzătoare impulsului
periodic (figura 6.18b):
  
  x v t  kT1   sin 0 t  t  kT1 
s p t   k   2,
0 altfel

2
unde T1 este perioada (de repetiţie a) impulsului radio (6.56); 1  .
T1
Se scrie SFE ataşată semnalului sp(t), conform (6.3):
1 
s p t     A n c  e jn1t ,
2 n 
unde, conform (6.5):
2 2
A n c    s p t   e  jn1t dt   Ss  jn1  
T1 T T1
1

A      
j sin c n1  0    sin c n1   0  
T1   2  2 
A          jn1t 
s p t   j    sin c n1  0    sin c n1  0     e 
2T1  n     2  2  
Spectrul de amplitudini al semnalului radio sinusoidal periodic este acelaşi cu
cel din figura 6.16, corespunzător semnalului radio cosinusoidal periodic.
3.3.Utilizând rezultatul obţinut pentru transformata Fourier a impulsului radio (singular
şi sinusoidal) se poate deduce expresia transformatei Fourier corespunzătoare
„impulsului” sinusoidal continuu (fig. 6.19a):
Semnalul sinusoidal este definit astfel:
x S t   sin 0 t , t   ,   (6.58)
Deoarece semnalul nu este absolut integrabil, se construieşte un semnal pentru care
se poate aplica transformata Fourier. Acest semnal, absolut integrabil, este (6.56), a
cărui transformată Fourier este (6.57), în care M  1 . În consecinţă:
j      
Fx S ( t )  lim sin c    0    sin c   0   
  2   2  2 
  
2   2   
 j lim   sin c   0     sin c   0  
    2   2 

 

a) b)
Fig. 6.19: Semnalul sinusoidal
a) Reprezentarea în timp a semnalului sinusoidal sin  0 t
b) Funcţia de densitate spectrală a semnalului sinusoidal sin  0 t

6.17
 Ca şi la impulsul cosinusoidal, se obţine:
Fx S ( t )  j   0   j   0  (6.59)
Reprezentarea grafică a spectrului impulsului sinusoidal este prezentată în
figura 6.19b.
6.3.4. Determinarea funcţiei spectrale a unui impuls cu discontinuităţi
Impulsul este reprezentat în figura 6.20a.

a) b)

c) d)
Fig. 6.20: Exemplificarea metodei de derivare succesivă ce pune în evidenţă impulsurile
Dirac, utilizată la calculul funcţiei de densitate spectrală
Expresia semnalului este următoarea:
2 t 2 t 0,1

x ( t )  t  1 t 1, 2 
3 t 2, 3

Metoda I
Se aplică transformata Fourier
 1 2 3
Fx t   X j    x t  e  j t dt   2t 2 e  j t dt   t  1 e  j t dt   3 e  j t dt
 0 1 2
Calculând pe rând cele trei integrale, se obţine:
1
I1   2 t e  j t
dt  2  t
1
e  dt   2  t e
 j t '
2  j t 1  2 t e  j t dt  
1


2 2
 
0 0  j  j   0
0 
2   j 1
 2 t
e  j t
'
 
2  j 4   j t 1  1  j t 
0 
  e dt    e   te  e dt  
j 
 0  j   j  j 2  0 

6.18
 2  j 4  j 4 1 e  j t 2  j 4 '
e  j 
2 
 e  e  t dt   e 
j  j 2
 j  0  j  j  j  2


4   j t 1 
3 
e 
2  j
e 
4
e  j 
4
e  j  1  
 j   0  j  j  2
 j 3

2
I 21   t e  j t dt   t
2
e  dt   1
 j t '   j t 2  2  j t 
1  
 te  e dt  
1 1  j  j   1 
1

2e 2 j   e  j   
1 2 e  j t 1 '
2e  2 j   e  j   
1   j t 2 


j 
j  1  j 
dt  
j
e
 j 2 

1 


1

2e  2 j   e  j  
1

e 2 j   e  j   
j  j  2

2
I 22   e  j t
2
dt  
e  dt   1  e
 j t '
 j t 2

   1 e 2 j   e  j 
 
1 1  j  j  1  j
3
I 3  3 e  j t
dt  3
3
e  dt   3  e
 j t '
 j t 3

   3 e 3 j   e  2 j 
 
2 2  j  j  2 j
În final se obţine:
X  j    I1  I 2  I 3 
4
1  e  
 j 1
3e  j

 e 2 j  
3 3 j 
e (6.60)
 j  3
 j  2
j
Metoda II
Se procedează la o derivare succesivă, punând în evidenţă, treptat, impulsurile Dirac,
corespunzătoare derivării discontinuităţilor.
În figura 6.20b, c, d este reprezentat procedeul de evidenţiere a impulsurilor Dirac rezultate
în urma derivării impulsului video simetric.
Se obţine:
4 t t 0,1
x ' t   yt   3t  3 , unde y( t )  
1 t 1, 2 
y ' t   zt   3t  1  t  2  , unde z( t )  4 , t 0,1
z ' t   4t   4t  1
Ţinând cont de (6.13) şi de (6.15) – întârzierea în timp şi derivarea originalului, precum şi
de (6.30) – transformata Fourier a impulsului Dirac, se parcurge drumul în sens invers,
astfel:
 se aplică transformata Fourier derivatei de ordinul I a funcţiei z(t):
 
F z ' ( t )  4  Ft   4  Ft  1  4 1  e  j  
(6.61) 
Aplicând proprietatea (6.15) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:

Fzt  
 
F z ' t 

4
1  e  j   (6.62)
j j
 se aplică transformata Fourier derivatei de ordinul I a funcţiei y(t):
 
F y ' ( t )  Fz( t )  3  Ft  1  Ft  2  


4
j
 
1  e  j  3e  j   e 2 j 
(6.63)

Aplicând proprietatea (6.15) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:

6.19
 Fyt  

F y ' t   4
1  e   j1 3e
 j  j
 e 2 j   (6.64)
j  j  2

 se aplică transformata Fourier derivatei de ordinul I a funcţiei x(t)

 
F x ' ( t )  Fy( t )  3  Ft  3 


4

1  1e  j 
1
 
3e  j   e  2 j   3e 3 j   (6.65)
 j  2
j 
Aplicând proprietatea (6.15) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:

Fx t  
F x ' t  

4 1  e  j 
1
 
3e  j   e 2 j   
3 3 j 
e 
j  j 3
 j  2
j
Se observă că aplicarea acestei metode implică realizarea unor calcule matematice mult
mai simple. Este vorba, la urma urmelor, de aplicarea proprietăţii care spune că
transformata Fourier a impulsului Dirac este impulsul treaptă unitate.
6.3.5. Determinarea funcţiei spectrale a impulsului trapezoidal
Să se determine funcţia de densitate spectrală a impulsului din figura 6.21a (generaizarea
impulsului video).
x(t) x’(t) x”(t)
2A    2A   
A  t    t  
2A   1  2    1  2 
  1
1  1 1

t 2 2 t 2 2 t
  1     
  1   1 
2 2 2 2 2 2 2 2
2A

  1 2A    2A   
  t  1    t  1 
  1  2   1  2
a) b) c)
Fig. 6.21: Impulsul trapezoidal simetric
a) forma de undă
b) prima derivată
c) a doua derivată

În figurile 6.21b şi c sunt reprezentate primele două derivate ale semnalului din figura
6.21a. Transformata Fourier a derivatei a doua este:
2A   j 2 j 
   

F x t  
"

  1 
 e e
 j 1
2 e
j 1
2 e 2
4A 
   1 
  cos

2
 
 cos 1  
2 

8A   1    1 
  sin  sin
  1 4 4
Cum prin derivările succesive nu s-au pierdut impulsuri Dirac, transformata Fourier a
semnalului original x(t) se poate calcula direct cu (6.15) – derivarea în timp:
  1    1 
 
F x " t    j2  X j  X j  2
8A
 sin  sin 
    1  4 4
2A   1    1 
  sin c  sin 
 4 4
  1   A   1    1 
  sin c  sin c
2 4 4

6.20