Leszek Kolakowski

HORROR MET APHYSICUS

METAPHYSICAL HORROR
Leszek Kolakowski
Copyright ([) Leszek Kolakowski 1988

HORROR METAPHYSICUS
Leszek Kolakowski
Traducere: Gennina Chiroiu
Copyright ([) Central European University Press 1997

Această carte a apărut cu sprijinul C.E.U. Press

şi al Fundaţiei SOROS pentru o Societate Deschisă România

ISBN 973-571-208-3

Toate drepturile rezervate Editurii ALL.

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată
fără pcnnisiunea scrisă a Editurii ALL.
Drepturile de distribuţie în străinătate
aparţin în exclusivitate editurii.
Ali rights reserved.
The distribution ofthis book outside Romania, without
the written pennission of B.I.C. ALL srl. is strictly prohibited.

Editura ALL
Bucureşti
Bd. Timişoara nr. 58, sector 6, cod 76548
ir 312.18.21,312.11.46,311.15.47
312.43.21,31107.44,
Fax: 311.05.65

Redactor: Constantin Vlad

Tehnoredactare computerizată: Cătălin Mantu

PRINTED IN ROMÂNIA

� tiparul executat la OLlMP PR1NTING SERVICES

 Leszek Kolakowski

HORROR METAPHYSICUS

Traducere şi adnotare de Germina Chiroiu

 Despre autor

Leszek Kola kowski s-a n ăscut În 1 927 la Radom , În Polon i a . A fost

asiste nt la cated ra de logică a Un i versităţ i i d i n L odz, apoi, Între an i i
1 9 59 şi 1 9 68 a condus cated ra de i stor i a filos ofi e i l a Un ivers itatea d i n
Varşov i a . D u pă el i m i n a rea d i n Un ivers i tate, d i n motive po l i tice, a
e m i grat În Angli a, u n de locu i eşte şi În prezent. D i n 1 9 70 este Sen ior
Research Fel l ow l a AII Sou l s Coll ege, Oxford, acceptând Între t i m p şi
cal itatea de V i s i t i n g Professor l a Un ivers ităţile McG i11 ( 1 968- 1 9 69),
Be rkeley ( 1 969- 1 970), Ya l e ( 1 9 7 5) şi Ch i cago ( 1 98 1 ).
Stră l u c i ta sa cari eră u n i vers itară În Occ ident s-a concretizat În peste
30 de vo l u me, scr ise În l i m b i l e engleză, fra nceză şi germană,
cupri nzând stu d i i de i storia fi l osofi e i , i sto r i a rel i g i e i şi ese i sti că, Între
care trebu i e a m i n tite: Chretiens sans eglise ( 1 9 68), Positivist Philosophy
( 1 970), Conversations with the Devii ( 1 972), Die Gegenwărtigkeit des
Mythos ( 1 973), Husserl and the Search for Certitude ( 1 975), Leben tratz
Geschichte ( 1 977), Main Currents of Marxism ( 1 978), Religion ( 1 982),
Bergson ( 1 98 5), Metaphysical Horrar ( 1 9 8 8).
Pentru opera sa fi l osofi că, tradusă În 1 4 l i m b i , a fost răspl ătit cu
McArth u r Fou ndation Prize În 1 9 83 şi Cll Jefferson Award, În 1 986. Este
membru al American Society of Arts and Scie nce şi Doctor Honoris
Ca usa a n u m e roase u n ivers i tăţi de prest i g i u din l u me.
 Cuprins

Despre fi l osofi .............. . ... . ........... . ... . ... .. . . ........................... . . .... 1

Despre fi l osofie . ... ................ . .. . .............. .. .
.. . .. . ....... . ... .
...... 1
.. . .....

Despre autofl agelarea fi l osofiei . .

.. . .... ... . . ..................... . . . . .. . . . . . . . . . 2
Despre autopers ifl a rea ei . . .
..... . .... ..... . .... . .......... . . .. .
........ . 6
...... . . . ..

Despre narc i s i sm u l fi losofiei . J aspers ( 1 ) . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Despre su pravieţu i rea ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . 1 0
Despre real . . .............. . ..... . . .... . .. .......... . ... . ....... .. 11
. . .... . ......... . . . ....

Vise ca rtez iene. Rec i c l a rea l u i Cogito ( 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Un a l i b i : bl estemu l T i m pu l u i . .
. . ..... ................. . ... . .
............ 25
. . .. . ..

Abso l utu l ( 1 ) .
... . ........ .
... . . . . .... . . . . . . . . ..... . . . .. .
..... . . . .. .
........ . . 28
. . .. . . . .. . .

Absol utu l (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . 3 1

Persoa ne ş i non-persoa ne D i v i ne.
Este oare Dum nezeu bu n ? Cruor Oei . .... .. . . ... . . 34
.. . . . . . ......... . . . . . . . ..

Damascios ş i ce l e două t i pu r i de Nefi i nţă . . .

.. . . . . . .... . . .. ... . 40
. . . . . . ... .

N efi i nţa d i v i nă În creşti n ism . . . .. .. . .

. . ........... . . . .... .46
.... . . ........... . . . . .

Despre toate l i m bajele pos i b i l e ( 1 ) . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 49

Rec i c l a rea l u i Cogito (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . 53
Despre Hu sserl . .... ..... . . ..
.. . .. . . . . . . . . . . . . .... . . .... . ... . . . . . . ............... . ... . . 56
Despre Merleau-Ponty .. . . ..
...... . .. . . . .. . . .. .
...... . ........... .
...... 58
.... . . . ....

E u l ca u n cvasi-absol ut . . .
. . . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . ....... ...... . . . . ............... . 62
Despre de-cartezianizare .
. ........ . ... . . . . . . . ..... . ........... . 65
........... . ... . . .

Despre Spi noza .

........ . .
. . ... . . . ....... . . .. . . . . ............ . . . . 69
. . . . . ..... . ...... ... .

Despre Ja spers (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 71

Lei bniz şi toate l u m i le pos i b i l e . ... . . . .. . .
. . . . ..... . .. .. . : . . . . . . . . . . . 73
.. . . . ... . ..

Despre creaţia d i v i n ă ş i cea u m a n ă .

... . . . . . .. . .. . .. . .. . . . . . . ... . ... . . 78
. .... . .

Alter-ego . . ...... . . . .. . . . .... . . . . ........ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...... . .. . .. . . . .... . . . . . . . . . . . 91

Despre toate l i m bajele pos i bi le (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Lectu rÎnd l u mea . .. . . . .
. . . . . ... ...
.... . . . . . . . . .. ... .
. .... . . . . . . . . 1 07
. . . ............ . .. . .
1.1 "
 Despre fi losofi

F i l osofu l modern ca re n-a avut n i c i odată senti mentu l c-ar fi

u n şarl ata n a re o m i nte atît de superfi c i a l ă Încît probabi l că n u
merită să-i citeşti opera .
T i m p de secol e fi l osofi a şi-a susţi nut l egit i m itatea răspu nzînd
Întrebă rilor moşten ite de la socrat i c i ş i presocrat i c i : cum să
deosebi m rea l u l de i magi nar, adevăru l de fa l s, b i nele de rău .
Ex i stă u n personaj cu ca re toţ i fi l osofi i eu rope n i se identifi că,
deş i Îi respi ng În Întreg i m e idei le: Socrate. U n fi l osof i ncapabi l să
se identifi ce cu acea stă figu ră a rhetipală nu apa rţi ne civi I izaţiei
noastre.

Despre fi losofi e

Totu şi, la u n moment dat fi l osofii trebu i e să Înfru nte ş i să facă

faţă u n u i fapt s i m p l u , du reros de i ncontestabi l: d i ntre problemele
care au susţi nut fi losofi a eu ropea n ă t i m p de două m i len i i şi
j u mătate, nici măcar una si ngu ră n-a fost rezol vată m u lţum itor;
toate au ră mas fie controversate, fie au fost i nva l idate pri n
senti nţa fi losofi lor. D i n punct de vedere cu ltu ra l ş i i nte lectua l , e
l a fe l de pos i b i l să fi i nom i n a l i st sau anti-nom i n a l i st astăzi ca ş i
în seco l u l X I I ; s ă crez i s a u să t e îndoieşti c ă poţi deosebi
adevăru l de esenţă e tot atît de îngădu it acu m ca şi În Grec ia
antică; la fel e să crez i că d i ferenţa d i ntre bi ne ş i rău este o
convenţie arbitra ră, sau că face parte d i n ordi nea l u c ru ri lor. Poţi
fi o persoan ă respectabi lă i nd i ferent dacă crez i sau refuz i să c rez i
În Dum nezeu ; n i c i u n fe l de standarde a l e civi l i zaţiei noastre n u
t e îm pied i că s ă c rez i că l i m baj u l refl ectă rea l itatea s a u c ă o
Leszek Kol akowsk i

creează, ş i nu eşt i exc l u s d i n l u mea bună d acă accepţi sau

respi ngi conceptu l semantic de adevă r. I ndiferent ce a n u me a r fi
i mportant În fi l osofie - şi asta În seamnă: i ndiferent ce ar face ca
fi losofi a să conteze cît de cît pentru v i aţa rea lă - este supus
ace loraşi opţi u n i ca re s-au menţi nut Încă din acel moment
obsc u r În care, ignorînd ca sursă a autorităţi i moşten i rea m ito­
logică, a apărut În civi l izaţia noastră gînd i rea l i beră. Vocabu l a ru l
ş i formele e i de expri mare s-au sch i m bat, fără Îndoi a l ă, ş i a u avut
loc n u meroase mutaţi i ,· graţi e m i nţi lor l u m i n ate ca re apa r oca­
zional În fieca re seco l . Totu şi, esenţa care ţine fi l osofi a În viaţă e
nesc h i m bată.

Despre auto-flagel area fi losofiei

Pentru a a borda acest statut aparent auto-d istru ct i v a l fi losofie i

au fost i n ventate mai m u lte strategi i . C e a m a i nesigu ră, dar care
se bucu ră de cel m a i mare succes - cel puţi n În termen i i
si gu ra nţei d e s i ne a fi l osofu l u i - constă În a nega fa ptu l că
situaţia pe care tocmai a m descri s-o este cît de cît rea l ă . U ne l e
Întrebări sînt decla rate l i psite de s e n s - ş i dec i , non-Întrebăr i ;
cele care a u sens s e pot rezolva, deşi n u c a problemele şti i nţifice,
şi m u lte d i ntre ele chia r au fost rezolvate, iar dacă u nii n u sînt
d i spuşi să accepte sol uţia, nu fac decît să-ş i dovedească i ncapa­
citatea i ntelectuală. Încăpăţînaţi i fi losofi anal itici şi fenomenologi i
de modă veche, care fi l osofează l i ber În l i m itel e acestei strateg i i ,
sînt o specie amen i nţată astăzi, oricît ar f i ei d e n u meroşi.
Cea de-a doua strategi e adoptă o varietate de sol uţi i
re lativi ste. Sensu l Întrebă r i l o r fi l osofi ce (ca a l tutu ror ce lorla lte
Întrebă r i ) este defi n it fie prin i ntermed i u l regu l i lor u n u i joc
l i ngv i stic, fie pri ntr-o s ituaţie istorică sau o civi l izaţie specifică În
cadru l căreia au fost form u l ate, fie pri n consideraţi i de ut i l i tate.
Nu ex i stă sta ndarde de raţ ionalitate ob l i gatori i, şi deci , nu px istă

2
 Horror Metaphys icus

va l id itate tout court. Un adevăr fi l osofi c, o so l uţie a u nei

probleme poate fi Într-adevăr va l idă, dar dacă e aşa, ea e va l i dă
În raport cu u n joc, o cultu ră sau un scop colectiv ori i nd ividua l .
Mai departe pu r ş i s i m p l u n u putem merge, n u avem i n strumente
cu care să forţăm uşa care duce d i ncol o de l i m baj, d i ncolo de u n
set d e norme cu ltu ra l e contingente sau d i ncolo d e i m perati ve l e
practi ce ca re modelează procesu l nostru de gînd i re. ,
Ex istă două i nterpretări fu ndamenta le a l e acestei abordări
rel ativiste: cea l i berti n-a n a rh i stă şi cea restrictivă. Prima d i ntre
e l e adm ite orice e acceptabi l sau bu n (d i n punct de vedere
l i ngvistic, cu ltu ra l , pract i c); d i ferenţa d i ntre, să z i cem, a crede ş i
a nu crede În ex istenţa D i avo l u l u i e s i m i l a ră c u d i ferenţa d i ntre
un vegetar i a n şi un consu mator de carne, sau d i ntre ord i nea
soc i a l ă monogam ă şi cea pol i ga m ă . U ne l e cu ltu ri sau u nele
jocuri pot i nterz i ce sau pot i m pu n e cred i nţa În D i avo l ; u ne l e
prescr i u norme de d i etă, a ltel e nu. Dacă l i m baj u l cu ltu ri i În care
tră iesc perm ite atît dietel e vegetariene, cît ş i pe cele nevege­
tariene, atu n c i sînt Înd reptăţit să fac oricare d i ntre cele două
a l egeri În vi rtutea fa ptu l u i că m ă sati sface, ş i ace l a ş i l ucru e
va la b i l şi pentru c red i nţa sau necred i nţa În exi stenţa D i avol u l u i .
Dacă o societate l e i m p u n e membri lor e i monoga m i a ş i s u pra­
vieţu ieşte, Însea m n ă că monoga m i a e bu nă, dec i e va labi l ă : În
orice caz, opi n i i le şti i nţifice, fi l osofi ce ş i re l i gioase nu Împărtă­
şesc u n alt t i p de adevă r sau valabi l itate. Mai Întîi ex i stă regu lil e,
i a r rea l itatea dep i nde de ele. D u m nezeu n u ex i stă În A l ba n i a , dar
e cît se poate de prezent În Persia; pri n c i p i u l lui H e i sen berg e
va labi l astă z i , dar n u era va labi l În Atena antică.
Necazu l cu această i nterpretare generoasă a re lativism u l u i
este că, deş i i-ar putea sati sface pe u n i i fi l osofi, e a pare să răcă­
c i oasă atu nci cînd e confru ntată cu obiş n u i nţe le menta l e i nvete­
rate (deş i considerate regretab i l e) a l e u ma n ităţi i , i n c l u s i v a l e oa­
men i lor de şt i i nţă. Conform acestor obişn u i nţe, atu n c i cînd spun
"Diavol u l m-a ispitit" mă refer l a fa ptu l că, real me nte, Diavol u l
este cel care m-a ispitit. U n relativism l i ngvistic, i storic sa u

J
Leszek Kolakows k i

uti l itarist perm ite u n set de regu l i În cadru l că rora Îm i este perm i s
s ă spu n : " D i avol u l m - a ispitit", dar cînd spu n asta trebu i e să
înţel eg exact fa ptu l că: "potrivit regu l i lor d u pă care tră i esc, im i
este perm i s s ă spu n JDiavol u l m-a ispit it' (sau Jsuma ce lor tre i
u ngh i u ri a le oricăru i tri u nghi este ega l ă cu două u ngh i u ri
drepte')" . Cu a lte cuvi nte, trebu ie să mă supu n regu l i i ca re m ă
obl igă s ă am În vedere fa ptu l c ă , i nd i ferent ce aş spu ne, eu n u
afi rm c ă acel l ucru s e petrece rea l mente, c i spu n doar că, c h i a r ş i
În cazu l Î n care acel ceva n u s-a r petrece, regu l i le Îm i perm it să
afi rm l u cru l respectiv: e ace l a ş i l u cru cu a spu n e că toţ i a r trebu i
să vorb i m doar Într- u n fe l de meta l i m baj . Form u l ată astfel,
acea stă prescripţie a r putea să pară ci udată, dar n u văd c u m u n
relativism generos a r putea s-o evite fă ră să fie suspectat c ă a
căzut În vech i l e prej u decăţi raţiona l i ste. Pres u pu nînd, de d ragu l
argu mentări i, că prescr i pţia poate fi atît form u l ată, cît ş i a p l i cată
În mod consecvent, ea se afl ă categoric în dezacord cu regu l i le
curente de vorbi re. Î ntreba rea este: de ce a r trebu i abrogate re­
gu l i le uzuale în favoa rea ce lor re l ativiste? Dacă regu la privitoare
la relativitatea regu l i l or n u este ea însăşi rel at i vă, ea n u poate fi
decît u n decret a rbitrar, iar dacă e la fe l de a rb itra ră ca regu l i le
cărora l i se apl i că, atu n c i ea n u are mai m u ltă forţă decît regu l a
opusă, i a r afi rmaţia " n i m i c n u este adevă rat" n u e într-o s i tuaţie
mai bună decît afi rmaţ i a "nu e adevărat că n i m i c n u e adevărat" .
Şi a r trebu i să fie evident că n i c i u n a d i ntre afi rmaţi i le: " n i m i c n u
e adevă rat" ş i "nu e adevă rat c ă n i m i c n u e adevă rat" n u e rost ită
În meta l i m baj .
Sol uţia l u i Wittgenstei n este probabi l u n ica moda l itate sigură şi
consi stentă logic de a rezolva di lema. Ea conti nuă cu auto- i nter­
pretarea . Cînd vorbesc despre rel ativitatea cunoaşteri i, emit n i şte
sunete fă ră nici un conţ i n ut şi nu rostesc n i m i c adevă rat sau fa ls.
Cuvi ntele mele, fă ră să a i bă vreo încă rcătu ră cogn itivă, a u totuşi o
va loare terapeuti că, În măsura În care ne aj ută să scăpă m de
problemele fi losofice, În spec i a l de problema rel ativităţ i i c u n oaş­
teri i şi de pa radox u l auto-referi nţei, pe care ÎI i m p l i c ă . Toate

4
 Horror Metaphys i c lIs

astea par să se rezume la u n sfat practic: n u vă m a i fa ceţ i grij i cu

fi losofia, i a r dacă vă loveşte gh i n i on u l să fiţi fi losofi , ar fi bine să
vă căutaţi o înde letn i c i re m a i respectabi Iă şi să deven iţi i nfi r­
m i eră, preot, i n sta l ator sau clown; în aceste domen i i de activitate
oa men i i se Înţe l eg destu l de b i ne şi fă ră să-ş i pună Întrebă ri
epistem o l og i ce i m pos i b i l e . Se pa re că Wittgenste i n În suşi a
În cercat - eşuînd însă În mod repetat - să u rmeze această
povaţă de bu n s i mţ (deş i, ca să fi m c i n stiţi, nu el a form u l at-ol,
şi ea nu pa re să fie prea des repetată sau rostită cu voce ta re de
către cei a l e căror depri nderi i nte l ectu a l e a u fost model ate de
cuvi nte l e l u i .
Re lativi s m u l restrictiv e m a i puţi n consecvent, în sensu l că
acceptă legătu ra cu ltu ra l ă sau constrîngerea l i mbaj u l u i, sau
ca racteru l pragm atic al "adevă ru l u i ", dar a n u l ează d i n capu l
locu l u i curiozitatea metafiz i că, ad i că face să fie i l i cite toate
Întrebă ri le referitoa re l a ce este şi ce n u este "rea l " . Şi totuşi,
dacă sîntem consecvenţi În re l ati vism u l nostru , n u a re sens să
d i sti ngem între f3robleme metafi z i ce ş i probl eme em p i r i ce, şi n u
ex istă n i c i u n mot i v pentru care prob lema adevă ru l u i teoremei
mare l u i Fermat a r trebu i să fie legitimă, spre deoseb i re de, să
z i cem, problema modu l u i În care tru pu l l u i Isu s C h r i stos este
prezent în euharistie. S i ngu ra legit i m i tate acceptabi lă ţi ne de
standardele prestabi l ite a l e u nei cu lturi sau a l e u n u i l i m baj , iar
va l i d itatea u ne i prob leme - teorema lui Fermat sau E u h a ristia - e
defi n ită de regu l i l e u n u i j oc anu me, i nd i ferent dacă ace l e regu l i
exprimă o sens i b i l itate aparte a u nei civi l izaţ i i sa u a u fost
stabi l ite În mod a rbitra r. N u putem i nva l ida defi n itiv u n set de
probleme dacă n u a pelăm i m p l icit l a standardele permanente a l e
raţiona I ităţi i .
Sceptici lor d i n antichitate l e era cu noscut - i a r de atu nci s e şi
recu noaşte - fa ptu l că orice epi stemo l ogie, adică orice Încerca re
de a con stru i criteri i u n i versa l e de va l i d itate a cu noa şteri i, duce
fie la o regres ie i nfi n ită, fie la u n cerc vic ios, fie la u n i n sol u bi l
paradox a l auto-referenţi a l ităţi i {i nso l u b i l dacă n u cu mva e

5
Leszek Ko lakowski

sol uţionat În mod fa ls, pri n tra n sforma rea În regresie i nfi n ită).
Aspectu l cel m a i supă rător a l aceste i vech i concepţ i i constă În
fa ptu l că, o dată formu l ată, ea cade v i ctimă propri u l u i său ver­
d i ct, ceea ce Înseamnă că u n sceptic e i nconsecvent d i n punct
de vedere logic c h i a r pri n fa ptu l că pred i că doctri n a sceptică.
Pînă aici, Wittgenste i n (cel din ti nereţe) pare să a i bă d reptate.
Î n p l u s, doctri na relativi stă, pe lîngă faptu l că e i ncapa b i l ă să
găsea scă sensuri consecvente a l e expri mări i de si ne, e i n consis­
tentă logic În măsura În care adm ite i m p l icit - d u pă cum se ş i
Întîmplă În mod i nvariabi l - c h i a r pri nc i pi u l i ncon s i stenţe i .
Rel ativi sm u l u n i versa l ren u nţă d e obicei l a logică, şi n u Î n mod
su rpri nzător, de vreme ce a proclama faptul că regu l a non­
contradicţiei este va l idă doar În l i m ite l e unu i joc de l i m baj sau
ale u nei civi l izaţi i face i mpracticabi l ă orice a ltă com u n i ca re, şi
Iasă rel ati v i sm u l Într-o stare de para l izie auto-i mpusă . Relativis­
m u l cel m a i sever I asă neati nsă val i d i tatea regu lei non -contra d i c­
ţiei, adm i ţînd astfe l În mod tac i t u ne l e norme de raţi ona l itate
eterne (sau cel puţi n non - i sto rice şi nesu p u se u n u i j oc de
l i m baj ) . Relati v i s m u l u n ivers a l ren u nţă de o b i cei ş i la m ate­
matică . E m a i u şor să u rm ă reşt i sa l tu r i l e i sto r i e i şti i nţe l o r em­
p i r i ce ş i ale şti i nţelor u m a ne decît să răs p u n z i l a o Întrebare
s i m plă: c u m se face că Ga l i l e i şi N ewton au lăsat fi z i ca
a r i stote l ică Într-o sta re dezastruoasă, În timp ce a rgu mente l e l u i
E u c l i d sînt Încă val ide?

Despre autopersiflarea ei

De ma i bine de o sută de a n i, o mare pa rte a fi losofi ei

academ ice a fost consacrată exp l i cări i concepţiei că fi losofi a este
fie i m pos i b i lă, fie i n ut i l ă, fie a m bele. F i l osofi a dovedeşte p r i n
asta că poate supravieţu i propriei sa l e morţi, În depl i nă sigu ranţă
şi pe depl i n fericită, ocu pÎndu-se cu demonstra rea faptul ui că a

6
 Horror Metaphys i c u s

m u rit. A doved it-o H u me, l a fe l ş i H ege l , bazîndu-se pe motive

cu totu l diferite. La fe l a u procedat ş i adepţi i scientism u l u i , poz i­
tivismu l u i, pragmati smu l u i, i storism u l u i ; la fel au procedat cel
puţi n u n i i d i ntre gînd itori i exi stenţ i a l işti; la fel , u n i i m i stici şi
teo logi. Exi stă o i mensă vari etate de trasee fi l osofice d i sti ncte
care converg spre o poziţie anti-fi losofi că. Despărţi rea de fi lo­
sofi e n u se term i n ă n i ciodată, ca s a l utu l de " I a revedere" d i n
fa i moasa secvenţă cu Sta n şi Bra n . Ceea c e reprezenta od i n i oa ră
esenţa reflecţiei fi losofi ce - fi i nţa ş i nefi i nţa, b i n e l e ş i rău l, eu l
meu subiecti v ş i u n iversu l - pare să fie reprimat ş i ex i l at (cu
excepţ i a cercetă r i i istorice) Într-un cotlon al academ iei, tot atît
de obscu r ca poziţia l u i D u m nezeu În ca pito l u l "Stud i u l
D i v i n ităţi i", sau ca sexua l itatea Î n conversaţia v i ctori ană. Ceea
ce e reprimat, i zgon it d i n d i scursu l acceptabi l şi dec l a rat ruşi nos
nu e totuşi el i m i nat, dacă reprez i ntă o parte i n separabi lă a
cu lturi i . Această pa rte fi e su pravieţu ieşte o vreme În tăcere, în
s u bteranele civi l izaţiei, fie caută să-şi găsească debu şee pri ntr-o
expri mare deformată. Ma n i erele vi ctoriene n-au reu ş i t să el i m i ne
sex u l , iar Du m nezeu n-a fost îngropat cu totu l în adîncu l m i nţi i
omeneşti, sub m a l dă rele de cărţi ded i cate teo l ogiei morţ i i l u i
D u m nezeu ş i exerciţi i lor aferente. Excom u n icări l e n u ucid obl i ­
gatori u . Sens i b i l itatea faţă d e preoc u pă r i l e trad iţion a l e a l e fi l oso­
fiei n-a fost e l i m i nată ; ea su pravieţu i eşte subcutan at, gata să-ş i
dezvă l u i e prezenţa În u rma u nor acc idente minore.
Faptul că această sensibi l itate su pravieţu ieşte nu Însea mnă că
ea constă În n i şte "probl eme de rezo l vat", pe care u n gen i u le va
ataca într-o bună z i cu o "metodă " sigu ră. C h i a r dacă termen u l
"problemă" sugerează c ă o teh n i că de rezolvare este Î n pri n c i p i u
pos i b i l ă ş i poate fi descoperită, tot u ş i vicis itud i n i l e i storice a l e
fi l osofi ei cu greu pot s ă n u arunce o u m bră de îndo i a l ă asu pra
acestei spera nţe; poate că n i c i nu ex i stă "probleme", ci doar
temeri, şi cîtă vreme temeri l e sînt rea l e, e fi resc să te Întrebi: de
u nde vi n ele? C u m expl icăm prezenţa l or? Aceeaş i i storie, care
j u stifică o serioasă îndo i a l ă faţă de tra nsformarea lor În

7
Leszek Kol akowsk i

"probleme", creează d u b i i n u ma i puţi n serioase pri v i n d

eventu a l a lor d ispariţie. F i l osofi i care a u aba n donat cred i nţa În
normele u n i versa l e a l e raţion a l ităţ i i - fie ei pragmatişt i sau
i storişti - se află Într-o situaţie jenantă: tră i esc c h i a r de pe u rm a
acelor preocupări despre care ne spu n că trebu ie s ă l e aban­
donăm, pentru că n-au n i c i un sens ş i n u pot fi de n i c i un fo los
pract i c care s-ar putea i mag i na.

Despre narcisism u l fi l osofi ei. Jaspers (1)

Ne m a i stă la Îndemînă ş i o a ltă atitu d i ne. Putem să adm item

fa ptu l că n i c i una d i n problemele metafi z i ce trad iţiona l e nu se
poate sol uţiona, şi totuşi să negă m că acesta ar fi un motiv să le
respingem sau să le dec l a ră m l i psite de sen s . Conform aceste i
perspecti ve, fi losofi a reprez i ntă Într-adevă r i u b i rea de Înţel ep­
c i u ne, da r o i u b i re care nu se epu i zează n i c i odată ; orice epu i ­
zare este doar o i l uzie, o bi ată sati sfa cţi e dată de o certitu d i ne
aparentă . Dacă aşa stau l u cru ri le, la ce b u n această căutare
i n ut i lă, recu n oscută ca ata re d i n capu l locu l u i? Răspu nsu l este
u rmătoru l : ceea ce contează e căutarea, pentru că ori cît ar fi de
l i psită de su cces, ea ne sc h i m bă rad ica l vi aţa. Trebu i e să
recu noaştem că n i c i u n ivers u l acces i b i l În mod empi ric, n i c i
i nstru mentele matematice p e care l e uti l izăm pentru a - I descrie
n u sînt auto-expl i cative, şi că expl icaţia pe ca re o că ută m n u va
fi n i c iodată găs ită, Întrucît ea a r necesita concepte ş i i mag i n i
care n u pot fi deri vate d i n acest u n ivers. Oricît a r fi d e forţat ş i de
contors ionat, l i m baj u l nostru e i ncapabi l să se ru pă de origi n i l e
sale În percepţi a, i mag i naţia ş i l ogica pe ca re acest u n i vers i l e-a
impus. Pe scu rt, nu putem dez lega m i steru l şi n u - I putem
tra nsforma În cu noaştere, dar e i m porta nt să şti m că ex i stă u n
m i ster; deş i vă l u l n u v a f i sm u l s d e p e faţa rea l ităţi i u l ti me,
trebu i e să şti m că ex istă u n vă I . Acesta este, probabi l, lin modest

8
 Horror M etaphysicus

rezu mat al concepţiei l u i Jaspers, c h i a r dacă el n-a expri mat-o În

atît de mu lte cuvi nte.
Totuş i , acelaşi etern argument sceptic poate aru nca unele
Îndoiel i asu pra consistenţei log i ce a u nei asemenea abordări .
Văzută astfel, fi l osofia e u n Îndem n l a căutarea fă ră s pera nţă a
cunoaşteri i, m a i degrabă decît c u noaştere propri u-zisă - o cău­
ta re Îndel u ngată, avînd În vedere d i mens i u n i l e operei l u i Jaspers.
Ş i totuşi, se presupune că acest Îndem n i m p l ică o cu noaştere a
l i m itelor cunoaşteri i . N u putem scăpa n i c iodată de cercu l
i nferna l a l epi stemologi e i : orice am afirma despre c u noaştere,
c h i a r şi În termen i negativi, pres u p u n e c h i a r cunoaşterea a ceea
ce ne mÎnd r i m că am descoperit; expres ia "şt i u că nu şt i u n i m i c " ,
l u ată l itera l, este auto-contrad i ctorie. Vi aţa cot i d i a n ă şi cea m a i
mare pa rte a com u n ică ri i şti i nţifice Între oamen i n u neces ită n i c i
u n fel de pre m i se epistemologi ce, n i ci u n fe l d e presupoziţi i
despre adevăr În genera l , sau despre rel aţi i le d i ntre percepţi i ş i
rea l itate, şi c h i a r ş i c e l m a i i nveterat sceptic s e poate angaj a
foa rte bine Într- u n d i a l og verba l cu a l ţ i i , fă ră să-I i nterpreteze În
termen i fi losofici . E I poate să fo losească chiar termen i ca "adevăr"
şi "fa l s " În sensu l lor cu rent, ne-reflectiv; Însă, o dată ce Încearcă
să expl i ce de ce este greş it să se meargă d i ncolo de acest uzaj şi să
se caute "natu ra adevă ru l u i " - ad i că, o dată ce nu n u m a i că se
comportă ca un sceptic, ci chiar doreşte să-şi justifice poz iţia - nu
va mai fi deloc consecvent din pu nct de vedere logic.
Totu şi, c h i a r fă ră să em ită astfe l de j u stificări, u n scept i c nu e
neapărat fă ră pată. Dacă se abţi n e s ă d i scute despre fi l osofi e pe
motiv că nu se poate spu ne ni m i c con s i stent despre ea şi, În p l u s,
că argu mentele care exp u n l i psa de conţinut a fi l osofi ei i m pl i că,
o dată enu nţate, prem i se fi l osofi ce i n acceptabi l e, el refu ză pu r şi
s i m p l u să dezvă l u i e un secret pe care crede că-1 deţine. Cu a lte
cuvi nte, el recu noaşte În s i nea l u i că este posesoru l u nei cu­
noaşteri (despre impos i b i l itatea cu noa şteri i ) ca re, dacă a r trans­
m i te-o şi a ltora, l-ar pune Într-o s i tuaţie jena ntă d i n pu nct de ve­
dere l ogic. Presu pu nînd, totu şi, că a reuşit să-ş i el i bereze m i ntea

9
Leszek Kolakows k i

în întregi m e ş i , astfel, să nu-şi m a i a m i ntească motivele refuzu l u i

său, e l n u mai este deloc u n sceptic. Dar oare e pos i b i l ă o
asemenea performanţă - să-ţi u i ţi del i berat ş i pe dep l i n propri a
activitate menta lă, să-ţi el i berez i memoria d e componente l e
logice i ndez i ra b i l e ş i să-ţi fu ri ţ i e însuţi căc i u la, ca s ă spu nem
aşa ? Cel mai proba b i l , n u . Oricare a r fi răspu nsu l , un sceptic se
confru ntă cu u rmătoarea d i lemă: fie nu e cîtuşi de puţi n u n
sceptic, în n i c i u n sens, fie gîndi rea s a e i ncoerentă .

Despre supravieţui rea ei

Se pa re însă că această i ncoerenţă e i nevitabi Iă, o dată for­

m u l ate adevă ratel e întrebă ri fi l osofi ce. Motivu l e s i m p l u : fi l osofia
a căutat u n l i mbaj absolut, u n l i m baj perfect transparent, care să
ne înfăţi şeze rea l itatea aşa cum este ea "cu adevă rat", fă ră s-o
fa l s i fi ce în procesu l n u m i r i i ş i al descrieri i . Această căuta re a fost
d i n ca pu l l ocu l u i l i ps i tă de speranţă, deoarece, pentru a ne pune
întrebă ri, noi fo l os i m în mod necesar l i mbaj u l conti ngent aşa
cum îl găs i m , gata fabri cat şi nepregăt it pentru scopu ri metafi ­
z i ce. N u ex i stă n i c i u n început a bso l ut a l gîn d i r i i ; n i c i u n l i m baj
abso l u t ( P l aton şti a a cest l ucru, stă mărtu rie Cratylos), şi n i c i
c h i a r o moda l itate p r i n care s ă putem exprima într- u n l i mbaj
conti ngent - s i nguru l pe care-I a vem la di spoziţie - însuşi con­
ceptu l de l i m baj abso l ut (ca ş i pe cel de l i m baj conti ngent, de
a ltfel) sau de început abso l ut. În mod i nevita b i l , porn i m şi ne
opri m la m ij l ocu l dru m u l u i .
Conşti i nţa acestei s ituaţi i peri cu l oase o reprez i ntă i l u m i narea
sceptică, i nc l u zînd conşt i i nţa i ncon s i stenţei l ogi ce, care îi este
tot atît de fatidic i nerentă pe cît este de i nevitab i l raţionamentu l
c i rc u l a r sau petitio principii în căutarea u ne i cunoaşteri " l i ps ită
de presu poz i ţ i i �' . Totu ş i , e îndoie l n i c că atît această căutare, cît ş i

10
 Horror Metaphysicus

demonstraţi i l e scept ice ale i n uti l ităţi i ei sînt rezu ltate l e fi reşti a le
Înseş i construcţi e i m i nţi i omeneşti ş i a l e dezvoltări i cu l tu ra le; o
dată apă rută, fi l osofi a n-a mai putut fi desfi i nţată, i nd i ferent cît
de des ş i cît de imperat i v a fost denu nţată l i psa e i de va l id itate.

Despre real

Într-adevăr, de ce ne-am bate capu l cu ceea ce este "rea l " sau

"nerea l " , "adevă rat" sau "fa l s", a l tfel decît Într- u n sen s rel evant
d i n punct de vedere practic? În v i aţa de zi cu z i pri m a d i sti ncţie
e i nd i spensa b i l ă , În măsura În ca re ea deosebeşte v i se l e, i l uzi i le
ş i h a l u c i naţi i le de a lte percepţi i . Această d i st i ncţie n u are n ici u n
fe l d e Încărcătu ră metafi z i că . Visele ş i i l u z i i le sînt even i mente
care se prod uc efectiv ş i În acest sens sînt, evident, rea le. E l e sînt
ne-rea l e În măsura În care nu sînt Îm părtăşite de a lţi i , ş i astfel, nu
sînt i n c l use În procesu l com u n icări i c u sem n i ficaţie practi că. Ma i
exact, vise l e pot fi semne profet i ce ori prevesti ri d iv i ne, ş i astfel
pot dobînd i u n sens soc i a l , dar asta n u anu lează d i sti n cţia d i ntre
cele două t i pu ri de percepţ ie; on irologia se opreşte l a u n s i stem
de com u n i ca re ca re nu poate fi tradu s În cel "secu l ar" . Putem
vorbi fie despre două zone a l e rea l i tăţi i , fiecare guvernată de
regu l i d i st i n cte, fie o putem n u m i pe fieca re d i ntre e l e " rea l ă " În
contrast cu cea la ltă - În ambele s ituaţ i i , d i sti n cţia e l i ps ită de
ca racter metafi z i c . Pot să vi sez i nce ndierea casei mele ş i să
descopă r apoi În v i s u l meu un mesaj ascuns, ven it d i ntr-o a ltă
l u me, Însă o dată trez it n u voi chema pom pieri i În aj u tor. Cu a lte
cuvi nte: În sensu l cu rent, "rea l " şi "nerea l " sînt ca racteristici a l e
procesu l u i de com u n i care, ş i n u a l e l u cru ri lor Î n s i ne. Că uta rea
m etafi z i că a ceea ce este "Într-adevăr rea l " , ca fi i nd opus faţă de
ceea ce doa r pare să ex i ste, nu are n i c i u n fel de conseci nţe
practice (ce l puţ i n la prima vedere), şi poate fi con s iderată ca
l i ps ită de sens, sau poate fi respi nsă d i n con s i derente pract i ce.

11
Lesze k Ko lakowsk i

Ace l a ş i l u cru s e poate s p u n e despre d i sti ncţia "adevă r/ fa l s " .

În fol os i rea curentă ea e destu l de c l a ră ş i n u i m p l ică n i c i u n fel
de prem i se metafi zice privitoa re l a c u m este l u mea "în rea l itate " ,
spre deosebi re de c u m pa re ea să fie. I a răşi, pentru scopuri
practice n u pare să m a i fi e nevo i e de n i m i c a ltceva; "adevărat" ş i
"fa l s" sînt propri etăţi a l e proces u l u i de com u n i care u m a n ă ş i n u
s e referă l a problema corespondenţei d i ntre j u decăţ i l e noastre ş i
rea l itatea "În s i ne".
În ce pri veşte origi nea u ltimă a d i sti n cţiei d i ntre rea l ş i ne-rea l
- într- u n sens care să treacă d i ncolo de d i sti n cţ i a d i ntre ceea ce
este ş i ceea ce nu este împărtăşit de a lţi i - noi nu putem face
decît presu pu neri, şi dec i , putem face doa r specu l aţi i asu pra idei i
că l u mea în care tră i m este poate o i l uz i e, sau o s i m p l ă aparenţă
a u nei rea l ităţi gen u i ne, i nacces i b i l ă percepţiei. Această perspec­
tivă este, b i neînţeles, m a i veche decît fi l osofi a (În sens u l eu ro­
pea n a l acestu i cuvînt) : o şt i m d i n înţe l epc i u nea h i ndusă şi d i n
cea bud i stă .
C i neva a r putea rep l i ca, desigur, că această d i sti ncţie a fost o
cond iţie n ecesară a a pa riţiei şti i nţei în sensu l modern
(Wh itehead a făcut această observaţie). S-a întîm p l at ca
Democrit să afi rme că "într-adevăr" n u ex i stă n i m i c în afa ră de
atom i şi vid, dar dacă n i me n i n-ar fi ven it cu o asem nea idee
specu l ativă, teoria atom i stă modernă n-ar fi a pă rut n i ciod ată ; s-a
întîm p l at ca pitagorei c i i să sta b i lească faptu l că rel aţi i l e n u me­
rice au o a n u m ită prioritate ontolog i că faţă de fenomene le empi­
ri ce, dar c i neva trebu i a să susţ i n ă i ndependenţa cognitivă a ma­
temati c i i faţă de experienţă pentru ca matematica să apa ră.
Aceste argu mente sînt proba b i l so l ide, dar e l e nu expl i că ori g i ­
nea d i sti ncţiei d i ntre aparenţă ş i .rea l i tate; s - a r putea să f i fost
esenţ i a l e pentru evoluţia şt i i nţe i, dar Întîm pl ător lucru r i l e sta u
a l tfe l ; u m a n itatea n-ar fi fost capab i l ă să constru i ască şt i i nţa dacă
n-a r fi real i zat În prea l a b i l d i sti ncţi a d i ntre esenţă ş i fenomene (să
ne gînd i m la i ns i stenţa i stori c i l or asu pra p laton ismu l u i l u i
G a l i lej), Însă această d i sti ncţie n u s-a fă cut pentru ca şti i nţa să fi e

12
 Horror Metaphysicus

pos i b i l ă . Exi stă oare În m i ntea u mană un i mpu l s aparte, care ne

determ i nă să suspectăm fa ptu l că adevă rata l u me rea lă e ascu nsă
s u b suprafaţa tang i b i l ă ? Avem oare u n fel de i n sti nct a l suspi­
c i u n i i, ca re, deşi a l u ngat ş i d i spreţu it de sobra raţi u ne empi rică,
n-a fost n i c i odată cu totu l adorm it de-a l u ngu l i storiei c i v i l izaţiei,
ş i ca re Încea rcă să ne convi ngă de faptu l că och i u l d i v i n (sau eu l
tra nscendental ) vede l u c ru r i l e Într- u n mod destu l de d i ferit de
fel u l În ca re l e vedem noi, ş i că nu sîntem exc l u ş i pentru
totdeau na de la acea stă viz i u ne i nfa i l i b i l ă ?
I stor i a metqfi z i c i i europene pare s ă fie u n d i s perat, fru stra nt ş i
perm a nent efort de a exprima a cest i n st i n ct Într- u n l i m baj apt să
sati sfacă ceri nţe l e Raţi u n i i , c a re se Îna rmează cu o tot m a i mare
s i g u ra nţă de s i ne, ca arbitru u l t i m a l val id ităţi i . Această auto­
atri bu i re sau auto- i n vest i re a fost În pa rte Înşelătoa re, În pa rte
va labi lă. A fost Înşe lătoare În măsura În care Raţ i u nea s-a defi n it
pe ea Însăşi cu aj utoru l c riteri i l or despri nse din corpu s u l deja
ex i stent a l şti i nţe i , şi care nu avea u , dec i , n i c i o a ltă va l i dare
decît si mpla efi c ienţă a şt i i nţei. A fost va l abi lă, totu şi, În măsu ra
În care a atacat metafi z i ca pe baze l ogice ş i a sugerat că l og ica
reprez i ntă o l i m ită de netrecut, d i n co l o de ca re n ic i o com u n i ­
care n u este pos i b i lă, ş i ca re, c e l puţi n Î n acest sens, reprez i ntă
u n fu ndament u lt i m .
Într-adevă r, d e c e atît d e m u lţi fi losofi şi-au consacrat efortu­
r i l e respi ngeri i idei i de sol i ps i sm ş i doved i ri i fa ptu l u i că " l u mea
ex i stă", de vreme ce, În pri m u l rînd, n i men i n-a Întîl n it vreodată
u n sol i ps i st profu nd conv i n s şi consecvent, şi În a l doi lea rînd, de
vreme ce, d i n p u n ct de vedere p ractic, se pa re că n-are n i c i cea
m a i m i că i m portanţă dacă l u mea ex i stă sau n u ? De ce să fi m
nem u lţu m iţi de d i sti ncţ i a pe care o fa ce s i mţu l com u n Între v i se
ş i i l uzi i pe de-o pa rte, ş i percepţi i l e norma le, adică genera l Îm­
părtăşite, pe de a lta, şi să căutăm În sch i m b o metodă p r i n care
să ne convi ngem pe noi În ş i n e de faptu l că u n i versu l pe care- I
percepem nu este În cele d i n u rmă doa r o născoc i re a
i magi naţiei, c i i n c l ude u n fel de rea l i tate "ta re" ? Atu n c i de ce au

13
Leszek Kolakowsk i

ex i stat oa re atît de m u lţi fi l osofi ş i m i stici sufi c i ent de curajoş i ca

să expri me ideea Nefi i nţei ş i să se aru nce în acest abis a l i ma­
gi naţiei, în l oc s-o respi ngă, aşa cum a făcut Carnap în fa i mosu l
său atac l a adresa l u i Hei degger, spu nînd că "Nefi i nţa" n u e
n i m i c a l tceva decît o su bstanţi a l izare prostească ş i i l i cită a pa rti­
culei negati ve, a cuvîntu l u i s i m p l u ş i cît se poate de uti l " n u " ?
Privi nd retrospectiv - şi, b i n eînţel es, specu l ativ - putem
înţel ege de ce au apărut întrebă r i l e metafi z i ce, şi c h i a r de ce ar fi
fost ci udat să nu se întîm ple aşa . .. S u rsa căutări i pasionate a
"rea l ităţi i " este frag i l itatea noastră, pe care D u m nezeu sau natu ra
n u ne îm p i ed i că s-o experi mentăm, de vreme ce el - sau ea, sau
ei - ne-a(u) înzestrat cu puterea de a expri m a pri n l i m baj atît
d i sti ncţia d i ntre i l uz i e ş i non- i l uz i e, cît şi i ncertitudi nea ex i stenţei
noastre.
Fără doar ş i poate, ex i stă bi necu noscutu l fenomen psi hologic
- frecvent, dar de scu rtă d u rat·ă - a l senti mentu l u i " i rea l ităţi i " sau
"de-rea l i zări i ", ş i e pos i b i l c h i a r ca el să fi con stitu it fu ndamentu l
ps i holog i c a l fi l osofi ei l u i Descartes . Dar e l e prea volati l ca să
exp l i ce pers i stenţa căutări i metafiz i ce. Dacă senti mentele metafi ­
z i ce sînt într-adevă r s i m ptome nevrot i ce, trebu i e să fie o nevroză
fu ndamentată, ca să spu nem aşa, a ntropo l ogic, o tră sătu ră
permanentă, i ncu rabi l ă - şi potenţi a l d i structi vă - a fi i nţei, care e
capabi lă, orice ar fi, să perceapă precaritatea desti n u l u i său
i nd i v i d u a l ş i col ecti v, i n certitud i nea strădan i i lor ş i fa i l i b i l itatea
cunoaşteri i sale.
Dacă metafiz i ca - ş i pri n asta spu n : căuta rea cert itud i n i i ş i a
fu ndamentu l u i u lt i m - este într-adevă r expres i a tră i ri i frag i l ităţi i
u m a ne, dacă d i n această tră i re prov i ne energia ca re ţine pînă la
u rmă fi l osofia în vi aţă, asta n u i m p l ică deloc faptu l că reflecţia
metafi z i că n u este a ltceva decît u n e l i x i r i magi n ar, i n ventat
pentru a a l i na o suferi nţă rea l ă . E destu l de pos i b i l ca i nfi rm itatea
spec ific u m a nă ca re con stă în conşti i nţa de a fi i nfi rm să ne
înzestreze cu o sens i b i l itate deosebită, care desc h ide m i nţi lor
noa stre că i noi de explorare ş i ne perm ite să form u lăm d i sti ncţia

14
 Horror Metaphysicus

d i ntre conti ngent ş i necesa r, d i ntre acceptabi l ş i s i g u r, d i ntre

relativ ş i abso l ut, d i ntre fi n i t ş i i nfi n it.
Desca rtes observă (În scri soa rea sa către Vatier, d i n 22
febru arie 1 63 8 ) că certitud i nea dovez i l or sa le În favoa rea ex is­
tenţei l u i Dum nezeu dep i nde de a rgu mente care dovedesc i n cer­
titud i nea cu noaşteri i noa stre despre l uc ru r i l e materia le. De
vreme ce Desca rtes a res p i n s - d i n motive care nu i nteresează
acum - va l i d i tatea a rgu mentelor tom i ste În favoa rea ex i stenţei l u i
Dum nezeu , ş i l e-a con s i derat p e a l e sa le drept u n i ce l e argu­
mente sigu re, e l i m pede că, În opi n i a sa, n-am fi şti ut n i m i c
despre Dum nezeu dacă n-am fi rea l i zat cît de nes i g u r e tot ce
ştim despre u n i vers, i n c l uzînd a i c i c h i a r propr i a ex istenţă .
Apa re nt, acea stă observaţie constitu ie o excepţie, u n hapax
legomenon1 În opera l u i Desca rtes (el a cons i derat-o n�potrivită
pentru a fi i nc l usă Într-o carte pe care o dorea acces i b i l ă pînă ş i
femei l or), ş i este cît s e poate d e rel evantă . E a dovedeşte că
Desca rtes era conştient de fa ptu l că si ngu ra ca l e spre F i i nţa
Su premă trece pri n experi menta rea frag i l ităţi i l u m i i .
Trebu i e subl i n i at c ă pentru Desca rtes n u doa r prem isa
frag i l ităţi i l u m i i e i n d i spensabi lă c u n oaşter i i despre Abso l ut, c i ş i
propria mea fragi l itate: n u i n certitu d i nea privind ex i stenţa mea,
b i neînţel es, c i sără c i a capacităţi lor mele cogn itive; cu nosc F i i nţa
perfectă datorită faptu l u i că am ideea ei În m i nte, i a r m i ntea
mea, fi i nd i m perfectă , n-ar fi n i c i od ată capab i l ă să producă
a ceeastă idee d i n s u rse propri i .
Dacă extragem d i n această idee s i m p l ă şi genera l ă efortu l
i nte l ectu a l a l l u i Desca rtes de a ati nge absol utu l - c u n oaştem
Absol utu l graţie conşti i nţe i pe care o avem despre fragi l itatea
l u m i i şi a noa stră - observă m i med iat că, o dată obţ i n ută, acea stă
noţ i u ne se poate a p l ica aproa pe tutu ror Încercă ri lor de a supune
rea l itatea u ltimă. Toate cele c i n c i a rgu mente a l e Sfîntu l u i Toma
O' Aqu ino Încea rcă să dovedea scă fa ptu l că l u mea, aşa cum o

1 Termen cu o un ică atesta re Într-un d i sc u rs (lb. greacă) - n.1.

15
Leszek Kol akowski

cunoaştem d i n experienţa noastră, neces ită o cauză şi un scop a l

să u ; că i m perfecţ i u nea ş i i n sufi c i enţa d e s i ne, dacă a r fi să fie
Înţel ese, sol i c ită În mod i m perativ o F i i nţă perfectă şi necesa ră .
C h i a r şi a rgumentu l ontologic, cel puţi n În vers i u nea ca rtez i a n ă
(d i n Răspunsuri la AI doilea şir d e ÎntÎmpinărP) , s e referă d i rect la
d i sti ncţia d i ntre conti ngent şi F i i nţa necesa ră . Raţ i u nea practică a
l u i Ka nt ÎI postu lează pe D u m nezeu ca fi i nd b i nele su prem,
deoa rece legea mora lă n u ne oferă nici un temei pentru o
l egătu ră Între morală şi feri c i re; a ltfe l spus, trebu ie să acceptă m
prezenţa necesa ră a l u i D u m nezeu deoa rece, potr ivit l u i Kant,
ex i stă o d i stanţă ce trebu i e parcu rsă Între dori nţa noa stră de feri­
c i re şi regu l i l e mora le raţiona le ca re ne constrÎng; i a r dacă
acestea două co i n c id, e doa r pri ntr-o s i m p l ă întîm p l a re. Fără
Îndo i a l ă, mari i neopl ato n i c i en i , de la P l ot i n la Produ s, de la
Ma i mo n i de la Spi noza, n u a u dedus - cel puţ i n n u În mod evi ­
dent - neces itatea Abso l utu l u i d i n caracteru l conti ngent a l l u m i i ,
Însă de fiecare dată cînd exa m i năm ma i atent motivele cred i nţe i
l or descoperi m aceeaşi perspectivă: toate com ponentele u n i ver-
su l u i em p i ri c acces i b i l , i nc l u s i v noi Înşi ne ş i u n iversu l ca Întreg,
sînt nei ntel i g i b i l e pri n ele înse le - fi i nd coru pt i b i l e, ele nu se pot
auto-Întemeia şi pa r să se prăbuşească, dacă nu ex i stă n i c i o
rea l i tate auto-Întemei ată care să le susţi n ă .
S-a r putea obiecta , î n spi ritu l l u i H u me, c ă această experienţă,
atu nci cînd este expr i m ată În l i m baj metafi z i c , n u e decît o
ta utolog i e: o dată fă cută presu poz iţia că toate l u c ru r i le neces ită
u n temei sau o raţ i u n e sufi c i entă, tot ce e conti ngent trebu i e să
se ra porteze pri n defi n i ţie l a u n l u cru auto-Întemeiat; Însă
acea stă presu poz iţie este a rbitra ră .
Totu ş i , n u este decît o tauto l ogie aparentă . E adevărat că, o
dată ce vorbi m despre "conti ngent" sa u "relat i v " , evocăm "nece­
sa ru l " , şi că, Îndată ce rost i m termen u l Înşel ător de "fi n it", apare
automat ş i termen u l aparent nei ntel i g i b i l de " i nfi n i t"; conform

2 Meditationes de Prima Philosophia, În voI. Rene Descartes, Două tra tate

filosofice, Hu manitas, 1992, În trad u cerea l u i Constantin No i ca - n.t.

16
 Horror M etaphysicus
------- ------- ----

ace l u i aş i raţionament, a cons idera l u mea drept "conti ngentă"

Înseamnă Într-adevă r să postu l ez i o F i i nţă Abs o l ută, dar eroarea
con stă tocma i În fol os i rea celor două concepte non-em pirice, de
ca re ne-am putea l i ps i fă ră să pierdem n i m i c .
D a r oa re ne-a m putea Într-adevăr l i ps i ? Asta depi nde de
răspu nsu l la întrebarea care este origi nea ş i uti l izarea acestor
concepte.
S i mpl u l fa pt că fiecare termen a l perech i i "conti ngent/ne­
cesa r" sau "fi n it/i nfi n it" este i ntel i g i b i l doar ca termen al u nei
perech i ş i n u poate fi defi n it fă ră aj utoru l corespondentu l u i său,
astfel încît fiecare îl susţine pe celă l a lt, nu Înseam nă că sînt
termen i l i ps iţ i de conţ i n ut, sau că expres i i precu m "ca racteru l
conti ngent a l l u m i i rec lamă o fi i nţă Absol u tă " sînt ta utologice.
Conceptel e care Îş i au În mod evident origi nea În experienţă
prez i ntă aceea ş i caracteristică: pot fi Înţel ese doa r ca perec h i a i
că ror termen i s e susţ i n rec iproc ("mare" ş i " m i c", "Încet" ş i
"rapid", "fl u id' ş i "sol id", ş . a . m . d . ) . Dacă toate m i şcări le observa­
bi l e ar fi avut aceea şi viteză n-am fi putut dezvolta conceptele de
" l ent" ş i "ra p id", i a r dacă toate corpu ri le ar fi avut aceea şi
densitate n-a r fi putut fi constru ite noţi u n i l e de "fl u i d" ş i "sol id".
D i ferenţa d i ntre aceste două t i puri de concepte n u constă În
fa ptu l că u l timele sînt empi rice, i a r primele n u . D i ferenţa e de
natu ră i stor i că şi nu se referă la presu pusele caracteristici i nvari a­
b i l e a l e experienţe i . E de pres u pus că d i st i n cţia d i ntre fi n i t şi
i nfi n it a fost sugerată ma i Întîi de s i m p l e con s i deraţi i aritmetice şi
geometrice ( n u mere, l i n i i drepte şi toate ce l e l a l te). Totu şi, d i s­
ti ncţia d i ntre conti ngent şi necesar, sau d i ntre relativ ş i absol ut,
n-ar fi putut să apară pe baze matem atice. Ea se bazează pe
experienţă, ca şi d i sti ncţia d i ntre verde şi roşu, uşor şi greu, zi ş i
noapte. Fa ptu l c ă p r i m a d i sti ncţie a fost respi nsă de obicei ca
fi i n d specu lativă, În timp ce u l tima a fost acceptată ca Înte­
mei ată, se datorează Îm prej u rări i că d i sti ncţia d i ntre, să z i cem,
"ud" ş i "u scat" poate fi apl i cată practi c, spre deosebi re de
d i sti ncţia d i ntre conti ngent şi necesa r. P r i n u rmare, diferenţa e de

17
Leszek Kol akowski

natu ră pragmat i că şi se bazează pe prem isa normativă i m p l i c ită

ca re restrînge i deea de experienţă la ceea ce este sau a r putea fi
uti l În raport cu obiecte l e - dec i , ceva ce este m a i bun sau e
va l a b i l În acest sen s . Prem isa ţi ne c h i a r de fu ndamentele
i nte l ect u a l e a l e modern ităţ i i . Ea este de natu ră i deo log i că şi e
j u stifi cată de atitud i nea uti l itaristă În faţa vieţ i i , n u de regu l i le
perene a l e raţi on a l ităţi i . Acea stă atitu d i ne, căreia Îi datorăm
şt i i nţa şi tehnologia noastră, so l i c ită standa rde prin ca re expe­
ri enţa uti I izabi Iă, experienţa necesa ră pentru a mÎnu i obi ectele,
trebu ie defi n i tă şi sepa rată de experi enţa care n-a r putea fi
fo losită În a cest sens.
S-a r putea rep l ica spu nînd că toate concepte le metafi z i ce
ocu pă u n loc În procesu l ex i stenţei uma ne, ma i a l es În domen i u l
cred i nţelor re l i gioase. Totu ş i , pe lîngă fa ptu l c ă În actele d e c re­
d i nţă "apl i caţi a practică" Înseamnă evident ceva ra d i ca l d i ferit -
o cunoaştere care uti l i zează astfe l de con cepte n u poate fi
tra nsform ată Într-u n i n stru ment de pred i cţie sau de control a l
fenomene lor n atu ra l e - vi aţa re l i gi oasă n u e con stru ită Î n j u ru l
ca l ităţi lor metafiz i ce d e "cont i n gent" ş i " n ecesa r". Zeităţ i le
persona l i zate că rora oamen i i se roagă , le aduc m u lţu m i ri , li se
supu n, pe care l e venerează sau pe care Încea rcă să l e Înşe le, n u
sînt Î n n i c i u n fe l identifi cab i l e Î n mod natu ra l c u entitatea
absol ută pe ca re metafi z i c i en i i Încea rcă zadarn i c s-o surprindă În
i d i om u l lor. O astfe l de identifi c a re s-a prod us În civi l izaţia eu ro­
pea nă ca rezu ltat a l u nor even i mente i sto rice ieşite d i n com u n,
dar ea n u e cîtuşi de puţi n ga ra ntată con ceptua l . Vo i reven i pe
parcu rs asupra acestei chest i u n i .
Privind retrospect iv, pare fi resc fa ptul că procesu l care a avut
ca rezu ltat sepa ra rea d i st i n cţ i i l or empi rice (În sen su l de d i st i n cţ i i
apl i ca b i l e efi ci ent) d e cele metafi z i ce a l u at m a i Întîi o formă
scept i că şi apoi una idea l i stă . În faza l u i cru c i a l ă , În nom i n a­
l i s m u l med i eva l tîrz i u , perspect i ve l e fu ndamenta l e ca rtez iene şi
h u meene erau deja configu rate: atît Ioa n d i n M i recou rt, cît şi
N i colas d i n Autrecou rt a u arătat că, În afa ră de pri n c i p i u l

18
 H orror Metaphysicus

noncontrad icţiei, u n ica certitud i ne pe ca re o pot dobîndi În

cunoaşterea natu ra lă este aceea a propriei mele ex istenţe ( quod
de substantia materia li alia ab anima nostra non habemus
certitudinem evidentiae3, susţi ne una d i n cele şaizeci de teze a l e
l u i N i colas, condamnată Î n 1 3 47); rea l i tatea su bstanţe i e la fel de
puţ i n demonstrabi lă ca şi l egătu ri l e cauza l e natu ra l e, şi oamen i i
a r fi m u l t ma i feric iti dacă, Î n l oc să stu d i eze tratatele l u i
, .

Ari stotel, s-a r concentra asu pra învăţă ri i puţi n u l u i care poate fi
Învăţat În mod efectiv. De vreme ce Dum nezeu, fi i n d om n i po­
tent, poate crea aparenţe pe care nu sîntem capabi l i să le d i stiR­
gem de l ucru ri l e rea le, pur ş i s i m p l u n u a re sens să căutăm ceea
ce este rea l În domen i u l experienţei sens i b i l e, ca fi i nd opus faţă
de ceea ce ex i stă doar În aparenţă. Petrus d' Ai l Iy a făcut m a i
tîrz i u o observaţie asemănătoa re. S-ar putea s ă nu ex i ste n i c i o
dovadă d i rectă a conti nu ităţ i i d i ntre cartez i en i i şi h u meen i i d i n
seco lele XIV şi XV, şi mari i ş i fa i moşi i gînditori ca re au fost
nevoiţi să dea u l tima coup de grâce vech i i metafi z i c i , trei sau
patru seco le mai tîrz i u . Dar n i meni n u se Îndo ieşte că empi­
ris m u l şi scepti c i s m u l modern s-a u născut pe terenu l ferti l i zat de
acele cu raj oase Încercă ri t i m pu ri i, întrepri nse asu pra întregu l u i
apa rat conceptua l a l scolasti c i lor.
Atacu r i l e la adresa moşten i ri i ari stote l i ce au l ăsat i ntactă d i s­
t i n cţia între vise şi rea l itate . Scopu l lor era să a n u leze d i sti ncţia -
de nerea l i zat d i n pu nct de vedere empi r i c - între rea l itate ş i
i rea l itate, l u ate î n sens metafi z i c . Fă ră s-o spu nă neapărat Î n atît
de m u lte cuvi nte, ele a u făcut i n uti l Însuşi con ceptu l de
ex i stenţă, dacă acesta n u e a p l ica b i l la ce l e două rea l ităţi u lti me:
Dum nezeu ş i eu Însu m i .
A i c i Începe horror metaphysicus, spa ima metafi z i c ă . Perm i­
teţ i - m i să o Înfăţi şez.

3 Deoarece despre substa nţa ma terială nu a vem o evidenţă certă, alta deCÎt
propriul nostru suflet. (În lat i n ă În original) - Il .t.

19
Leszek Kolakowski

Vise carteziene. Recicl area l u i Cogito (1 )

Spa i m a metafi z i c i i poate fi rezumată astfe l : dacă n i m i c n u

ex istă cu adevă rat Î n afară d e Absol ut, atu nci Absol utu l n u
Însea mnă n i m ic; dacă n i m i c n u ex i stă cu adevă rat Î n afa ră d e
m i ne Însu m i, atu nci eu Însu m i n u Însem n n i m i c .
S ă privi m puţi n această ameţitoa re cădere În nefi i nţă, m a i Întîi
d i n perspectivă ca rtez i a n ă .
Conceptu l d e opinia somnii a l l u i Desca rtes, a rgu mentu l
visu l u i, apare În Medita/ii ca fi i nd n i m i c mai m u lt decît o i n ven­
ţie a l ogi c i i, ca re ne conduce pe cale c i rcu l ară l a resta u ra rea
rea l i tăţ i i l u m i i . Totuşi, acest concept s-a născut d i ntr-o expe­
rienţă Îngrijorătoa re, care l-a captivat pe Desca rtes şi care l i se
Întîm p l ă m u ltora: poate că vi sez c h i a r acu m ? Poate că l u cru l pe
ca re- I percep nu e decît o i l uzie?
Mu lţi comentatori au subl i n iat faptu l că, pentru a pune
această Întrebare, Descartes trebu ia să cu noască dej a d i ferenţa
di ntre vis şi sta rea de veghe, şi deci e l riu -şi putea i m agi na În
mod coerent că n u ex istă n i m i c În j u ru l l u i cu excepţia nă scoc i­
ri lor m i nţ i i sa le. Îm potriva acestei obiecţ i i , u n i i d i ntre susţi n ători i
să i a u repl i cat că Descartes nu-şi i m agi na c-ar fi putut să vi seze
În permanenţă; ideea sa era doar că În n i c i un moment a n u m e n­
ar fi putut să fie sigu r că nu vi sea ză.
Şi totu şi, Întreba rea l u i Desca rtes vi zează cu sigura nţă Întregu l
u n i vers fi z i c . Tot conţ i n utu l experienţe i este u m brit de Îndoia l ă .
Poate c ă e l i psit d e n o i m ă s ă pu i o Întreba re care presupu ne
pos i bi l itatea de a visa conti n u u , dacă "a visa" e defi nit pri n
contrast cu sta rea de veghe. Totuş i , visarea n u trebu ie concepută
astfe l ; Desca rtes a susţi nut că toate percepţi i l e stări i de veghe ar
putea fi s i m i lare u n u i vis În sen s u l că n u ex i stă n i m i c "În rea­
l itate" care să le corespu ndă. N -am n i ci o gara nţie În faţa bă ­
n u i e l i i că Dumnezeu sau u n demon m a l iţios, d i n motive
cunoscute n u m a i lor, mă h rănesc cu i m agi n i i l uzori i a l e u nei
lumi care " n u ex istă " .

20
 Horror Metaphys i c u s

Rep l i ca u n u i empi rist rad ical la această teroare a i l uziei este

că nu contează CÎtuşi de puţi n dacă l u mea ex i stă sau nu şi că,
Într-adevăr, acea stă d i stincţie este ea Însăşi l i psită de sens şi
i m pos i b i l de formu lat; CÎtă vreme presupu nerea că l u mea " n u
ex istă " n u produce nic i o sch i m bare În experienţa mea, şi CÎtă
vreme pri n defin iţie toate d i st i n cţi i l e privitoare la "starea l u mii"
a u o sem n i ficaţ i e doa r În măsu ra În ca re pot fi descrise În
termen i em p i r i c i , pur ş i s i m p l u n u ex i stă n i ci o diferenţă empi­
rică - şi, dec i , n i ci o diferenţă În genera l - Între o l u me ca re
ex istă ş i o l u me ca re nu ex i stă - aceste două l u m i sînt identice
n u doa r d i n perspectiva tutu ror scopu rilor practice, d şi d i n
perspectiva i nvesti gaţiilor pur teoretice. U n empi rist rad i ca l (cum
este Mach) desfi i nţează Întreba rea lui Desca rtes inva I idÎnd con­
trastu l ( i m p9s i bi l de exprimat) Între două u n iversuri ca re constau
În eve n i mente menta l e şi, respect i v, fizice. Înseş i noţiu nil e de
ex i stenţă ş i rea l itate (dacă n u pot fi defi nite empi ric, ca În caz u l
d i st i n cţiei d i ntre h a l u c i naţii ş i percepţi i l e norm a l e) devi n in utile
ş i Înşel ătoa re.
Este ceva În neregu lă cu acea stă so luţie s i m p l ă ? De ce sîntem
În mod fi resc refractari la ideea de a ne m u lţu m i cu ea ? Avem
oare nevoie de conceptu l de rea l itate şi de cel de ex i stenţă, l u ate
În sens metafiz i c ? Voi a răta În conti n u a re că da, şi că astfe l
conceptu l de Cogito poate fi pa rţi a l rea bilitat - n u În sensu l că
actu l cugetări i ne-ar oferi un fu ndament de nezdru nci nat a l cu­
noaşterii, sau o s u rsă u ltimă a certitudinii, ci În sensu l că ne-ar
putea oferi o pa radigmă a noţi u n i i de ex istenţă.
Acea stă a n a l iză poate fi susţin ută cu ajutoru l u nui experiment
menta l . Să presupu nem - aşa cum ne Învaţă u nii s u per-experţi În
vi aţa de dincolo - că În pa radis am fi capa b i l i să creăm pri ntr-u n
s i m p l u act a l voi nţei orice med i u fi zic; o s i m p l ă poru ncă a r
r i d i ca Î n j u ru l nostru Hima l a ya , Paris u l , o păd u re amazon iană
sau deşertu l l u nar. Astfel de l u m i, fa brica"te menta l În acest mod,
ar fi " i rea le" În sensu l pe care Încercase să-I cla rifice Desca rtes,
dar ele n -a r fi deloc diferite de percepţiile noastre despre l u m i l e

21
Leszek Kolakowski

" rea l e " . N e-ar deranj a oare conşti i nţa i rea l ităţi i lor? Poate că nu,
poate că ne-am bucura de m u nţ i , rîu ri, oraşe ş i păd u ri tot atît de
m u lt ca ş i acum, ş i poate că n i ci n-am s i mţ i c-a r fi ceva În
neregu l ă cu statutu l lor i l uzori u , ş i n i c i n-am fi capabi l i să des­
criem cum a n u me d i feră i l uz i i le de non-i l u z i i . Dar ce s-ar În­
tîm p l a cu ce i l a l ţ i ? E u şor de văzut că În această privi nţă s-ar
putea să ex i ste o diferenţă enormă. Dacă am fi conştienţi de
fa ptu l că toţ i oamen i i cu care a m com u n i ca În să l aşu l cel est,
prieten i i şi cei pe care- i i u b i m, sînt născoc i ri a rtifi c i a l e, create l a
coma ndă de acte le noa stre menta le, ş i n u au n i ci u n fe l d e v i aţă
subiectivă proprie, am fi extrem de Îngrijoraţ i, percepţia noastră
despre viaţă s-ar sch i m ba cu totu l şi am fi copleşiţi de u n
i ns u portabi l sentiment d e s i ngu rătate. Acelaşi l uc ru s-ar Întîm p l a,
desigur, dacă am da Într-adevăr creza re u nei a lte sugesti i carte­
z iene: aceea că oamen i i pe care- i Întîl n i m În vi aţa terestră n u
sînt poate n i m i c a ltceva decît automate fă ră vi aţă menta l ă, fă ră
experienţă proprie, şi ne-am trez i că sîntem s i ngu ri În com pan i a
u nor asemenea fi i nţe a rtifi c i a l e, i nd i sti ncte faţă d e oa men i i rea li,
fabri cate mecan ic, aşa cum apar e l e deseori În sci ence fict i o n .
Reven i m a stfel l a eterna problemă a ca racteru l u i rea l a l su­
biectivităţi i , ca re, i nd i ferent cît de des a r fi fost exorc izată, a
bîntu it fi l osofia eu ropeană m a i b i ne de trei seco le. Datele
pri n c i pa l e a l e problemei sînt destu l de s i mple. Dat fi i nd că
această subiectivitate - respectiv, acea ca l itate a u ne i experienţe
care constă În fa ptu l de a fi a mea - n u poate fi transm i să sau,
m a i degra bă, Înfăţi şată a ltora, conform prem i sei empiriste ea este
i releva ntă pentru vi aţa noastră şi toate deri vatele sale pot fi
e l i m i nate cu uşuri nţă d i n d i sc u rsu l nostru . P rem i sa spune că n u ­
m a i acele l aturi a l e experi enţei care pot f i Împă rtăş ite a ltora sînt
" rea l e", i a r l atu ra subiecti vă nu poate fi tra nsformată Într- u n bu n
com u n . D i scuţi i l e despre "ma ş i n i l e gÎnditoa re " se redu c la va l i d i ­
tatea aceste i prem ise, care stabi l eşte u n standard Î n ra port cu
ca re să fie măsu rată rea l itatea sau i real itatea . Ce ne-ar putea fa ce
să acceptă m această prem isă? N i m i c. Ea este a rbitra ră şi expri m ă

22
 H orror Metaphysicus

o ierarh ie a l ucru ri lor configu rată istoric (va l id itatea cogn itivă
este defi n ită în cele d i n u rmă pri n va lori l e pragmatice).
Experi mentu l menta l pe care tocmai l-am descris sugerează,
de asemenea, că termen u l "ex i stenţă" se referă la două t i puri de
i ntu iţie. Atît În viaţa de zi cu zi, cît şi În d iscu rsu l şti i nţ i fi c, "ex is­
tenţa " obi ecte lor poate fi pusă pe seama procesu l u i com u n i cări i
u m ane. Ea constitu i e u n aspect a l acestu i proces, ş i În acest sens
este rel ativă, i n d i ferent dacă aspectele supuse a n a l izei sînt
acceptate În mod cu rent ca "rea le" (cum ar fi m u nţi i, cîm pu ri l e
magnetice ş i qua rc i j ), sau dacă real itatea lor e contestab i l ă, nesi ­
gură ori îndo i e l n ică (cum e cea a ta h i oni lor, Îngeri l or, n u merelor
sau va lori lor) . Rea l este ceea ce e rea l conform regu l i lor istori­
ceşte stabi l ite ale comu n i cări i u mane. Acest e l efa nt roz pe care
tocmai îl văd În colţu l camerei mele este i rea l În sensu l că sînt
si nguru l care- I percepe şi n i me n i a ltc i neva n u - m i Împărtă şeşte vi­
z i u nea, ca re poate fi respi nsă d i n acest motiv ca fi i nd , să z i cem,
un rezu ltat al del i ru l u i meu a l coo l i c . Mu nţi i şi qu arc i i sînt rea l i
conform aceloraşi regu l i a l e referinţe i . Datorită aceloraşi regu l i ,
rea l itatea ta h i on i l o r, Îngeri lor ş i nu merelor e posi b i l ă, deş i i n­
certă. Pentru scopuri l e pract i ce spre care ti nde procesu I
com u n icări i n u avem nevo i e de m a i m u lt; ne putem l i psi de
"existenţă " În sensu l metafi z i c, adică de prezenţa entităţi lor a�to­
referenţi a l e a l e căror proprietăţi nu ţ i n de faptu l că sînt sau n u
percepute, n u m ite ş i identifi cate Î n procesu l nostru de com u n i ­
care. Cîtă vreme noi sîntem pri n defi n iţie i ncapabi l i s ă determ i­
năm, cu m ij l oace i ndependente de percepţ i e ş i de l i m baj, În ce
măsu ră percepţia ş i l i m baj u l nostru contri bu ie la tablou l l u m i i pe
ca re o percepem şi despre ca re vorb i m (sepa rat de d i storsi u n i l e
i nd i viduale, ca În cazu l e l efa ntu l u i roz), doctri na a bstractă a
so l i psism u l u i colectiv - Într-o va riantă neokantiană, i storistă sau
pragmati stă - n u poate fi resp i nsă. Faptu l că rea l i tatea obi ectelor
ţ i ne de u n joc l i ngvistic, de pattern-u r i l e u n i versa le ale percepţiei
ş i de nevo i l e practice care a l cătu i esc mod u l nostru de a orga n i za
l u mea n u poate fi combătut fără a cădea Într- u n cerc v i c i os. Fără

23
Leszek Ko l a kowsk i

doa r ş i poate, pa radoxu l auto-referenţi a l ităţ i i deja a m i ntit n u va

în ceta să ne c h i n u i e, însă îl putem evita În man iera rad ica l ­
scept i că, Încetînd s ă ne m a i ex pr i m ă m m u lti -sol i ps i s m u l o r i să
ne mai i nteresăm de metafi z i că, ş i dec l a rînd problema "ex i s­
tenţe i " ca fi i nd i n so l u b i lă, l i ps i tă de sens sau, m a i b i n e zis,
i m pos i b i l de expri mat.
Totu ş i , n u aşa sta u l u c ru ri le cu i ntu iţia ex i stenţei atu nci cînd
am de-a fa ce cu identitatea a uto-referenţi a l ă care sînt eu Însu m i .
Sepa ra rea ca rtez iană a aceste i rea l i tăţi privi legi ate de rea l itatea
tutu ror ce lorla lte l ucru ri corespu n de celei m a i prim itive şi m a i
ne-fi losofi ce perspecti ve. N u pot afi rma cu convi ngere c ă " i a u
parte l a u n joc l i ngvistic", că "rea l itatea mea depi nde d e pattern-uri le
de percepţ i e i stori ceşte sta b i l ite", că afi rmaţ i a "ex i st" Însea mnă
că "e uti l să cred că ex i st", că " n u ex i st" etc . Faptu l că ex i st este
Într-adevă r i n contesta b i l, şi În a cea stă măsură "ex i stenţa" În sens
metafi z i c, ne-relativ, dev i n e i ntel i g i b i l ă pentru m i ne.
Dar dacă ex i stenţa mea e u n fa pt i ncontesta bi l (În sensu l că
n i me n i nu poate s-o conteste sau s-o dec l a re nei ntel igibi lă ), oa re
nu cu mva el este adevă rat doa r În sensu l com u n ? Şi de ce a r
avea i m porta nţă acest fa pt? Si ngu ru l ră spuns pos i b i l este u rmă­
toru l : acest fapt n u e i m portant pentru că e l ar oferi o bază pen­
tru constru i rea u nei epistemo l og i i , ca să n u mai vorb i m de o
şti i nţă, aşa cum ar fi făcut Desca rtes, c i pentru că el ne oferă
s i ngura i ntu iţie d i rectă a ex istenţei . N i m i c a ltceva n u poate fi
dedus d i n con ceptu l de Cogito. Ş i dacă adm item că Într-adevăr
Cogito este u n caz paradi g m ati c care fa ce ex i stenţa i ntel i g i b i l ă ,
el n u poate f i apl i cat rea l ităţ i i ne-su biective. Pînă l a u rmă, el n u
m a i este pa rad igmatic.
Dar de ce ar prezenta vreo i m porta nţă fa ptu l că avem i ntu iţia
ex i stenţe i ? E I n u a re nici o i m portanţă - sau, cel puţi n, aşa pare -
pentru n i c i u n fel de scopu r i pract i ce. Cel m a i uşor ră spu ns la
Întreba rea "de ce a r conta a cest fa pt?" este: pentru că m u lţi s i mt
acest l uc ru . Întrebă ri l e asemănătoa re, c u m a r fi : "de ce e
i nteresa nt?", "de ce e i m porta nt? " sînt În a ceea ş I s ituaţie. N e

24
 H orror M etaphysicus

putem Întreba mai depa rte: "de ce a u oa men i i senti mentu l că e

i m porta nt să stabi l ească ce este rea l ş i ce n u ?", "de ce a r trebu i
s ă n e dori m ca l ucruri le pe ca re l e acceptăm s ă fie n u doa r
accepta b i l e potrivit criteri i lor pragmat i ce - pragmatice n u nea pă­
rat În termen i i uti l ităţi i de moment sa u ai u n u i profit i nd i v i d u a l ,
ci Î n termen i i ava ntajelor soc i a l e p e termen l u ng ( i n d i ferent ce
Înseamnă acest l ucru) -, ci să fi e tot atît de adevărate şi Într- u n
sens metafi z i c ?" .

U n alibi . B l estem u l timpu l u i

Răspu nsu l l u i N i etzsche l a această Întreba re era c ă dori nţa de

adevă r mai presus de uti l itate nu e n i m i c a l tceva decît u n u l d i n
n u meroasele s i m ptome a l e s l ă b i c i u n i i uma ne, a l e neput i nţei
noa stre de a ne baza pe noi În ş i ne, de a pu rta pova ra propriei
sol itud i n i, de a aşeza vo i nţa noastră c a temei u lt i m a tot ceea ce
credem şi de a rea l iza că sîntem auto-Întemeiaţi, şi n i c idec u m
p rotej aţi d e vreo ord i ne u n i versa l ă a l ucru ri lor.
Poate că aşa este. Totuşi, pres u pu nînd că el avea d repta te,
asta nu Înseamnă că n u sîntem Îndreptăţiţi să con ştientizăm
propria s l ă b i ci u ne; l a urma u rmei, senti mentu l s l ă b ic i u n i i poate
fi n u doar exp l i cat cauza l, ci ş i b i n e motivat, c h i a r În termen i i
ord i n i i l u cruri lor pe care a respi ns-o Nietzsche, preamărind
haosu l etern (şi fi i nd totodată Îns pă i mîntat de e l ), haos u l d i n care
a r trebu i să răsară i n v i n c i b i la, auto-Întemei ata voi nţă - o voi nţă
goa l ă, l i ps ită de orice conţ i n ut. EI n-a fost con secvent În privi nţa
acestei chest i u n i , deş i, ca În cele m a i m u lte zone a l e fi losofi ei
sa l e, a g l o r i fi cat s p i ritu l Îndo i e l i i ; d a r dacă n u ex i stă ad€vă r,
n u poate ex i sta n i c i îndo i a l ă . Actu l înd o i e l i i m e l e pres u p u n e
fa ptu l c ă eu c red c ă ceva este a devă rat, d a r n u pot sta bi l i ce
a n u m e. O dată desfi i nţată ca l itatea de "a devă rat" , îndo i a l a e
l i ps ită de sens.

25
Leszek Ko l a kowski

Ia r d i n fa ptu l că avem nevoie de o ord i n e nu re iese că nu

ex i stă n i c i u na, c h i a r dacă N i etzsche a re dreptate atu nci cînd
subl i n iază că argumentele În favoa rea conv i ngeri lor ca re se
conformează dori nţelor noa stre a r trebu i privite prima faciae cu
suspi c i u ne. Putem avea nevoie de o ord i ne a l u cruri lor ş i ne
putem dori ca, ea să fie rea l ă, dar ea poate fi Într-adevă r rea l ă , ş i
n u doa r o bi at� plăsmu i re a gînd i r i i noa stre pl i ne de dori nţe.
În favoa rea idei i că nevo ia de a tră i Într-o l u me ordonată, o
l u me a l e că rei ori g i n i, regu l i ş i dest i n să l e putem Înţe lege, n u
este u n capri c i u tempora r, i stori ceşte re lativ, c i o pa rte sta b i l ă a
cond iţiei uma ne, stă m ă rtu rie Întreaga istorie a re l i giei - latu ră
perenă a cu ltu r i i noa stre. S u b l i n i i nd fa ptu l că acea stă nevo i e
apare d i ntr- u n senti ment d e s l ă b i c i u ne, N i etzsche era Într- u n
acord perfect cu trad iţia creştină şi probabi l cu trad iţia rel i gioasă
tout court. Perspectiva c ru c i a l ă pe care o Întîl n i m În experi enţa
re l i gioasă, ş i care revi ne i n s i stent În diferite cărţi sacre, poate fi
cupri nsă Într- u n si ngur cuvînt: a l i b i u l - Înstră i n a re.
În toată i sţoria re l i g i e i , ideea că sîntem în stră i naţi În l u me
impl ică fa ptu l că exi stă un că m i n că ru ia Îi a pa rţi nem şi că tră i m
Î n ex i l ; a f i În stră i n at Î n l u me este o condiţie u m ană perma nentă .
F i losofi a neopl ato n i c i a n ă a identificat "altu ndeva-u l " cu t i m p u l ,
i a r P l oti n a oferit secolelor ce i-au u rmat o perspect ivă ca re, Î n
numeroasele ei va ria nte,. a ş l efu i t fi l osofi a pînă În seco l u l nostru
i n c l u s i v (Bergson, H u sserl, H e i degger, Sartre) . Însuşi fa ptu l că În
fieca re c l i pă a parţi nem u n u i prezent "În m i şcare" (opus etern u l u i
prezent d i v i n), pierzînd pentru totdea u na momentu l care tocmai
a trecut, ech i valează cu a spune că n u putem fi n i ciodată siguri
de ce Înseamnă "să fi i ", pentru că ex peri enţa d i rectă nu e cea de
a fi , ci de a ne i ros i neîncetat ex istenţa Într- u n i remediabi l "a fi
fost" . Deoarece, la o exa m i nare m a i atentă, prezentu l se red uce
l a n i m i c (d u pă cum a a rătat Sfîntu l Augusti n), ş i deoa rece
u n i versu l fizic, neavînd n i c i o conşti i nţă a t i m pu l u i , nu a re l a
rîndu i l u i n i m i c de-a fa ce cu t i m pu l (neavînd memorie ş i astfel,
neavînd nici trecut) , t i m pu l său aparţi nÎndu-ne nouă, această

26
 Horror Metaphysicus

experienţă duce la bă n u i a l a ter i b i l ă că o asemenea i dee evaz i vă

ş i i n stabi l ă cum este aceea de "a fi " stă pu r ş i s i m p l u d i ncolo de
puterea noastră de înţel egere. Acesta a r putea fi un motiv de
d i spera re dacă n-a r ex i sta o F i i nţă Absol ută, care să ne poată
reda încrederea şi senti mentu l că ex i stă, în ce l e d i n u rmă, o
ord i n e a l ucru r i l or.
Sartre n-ar fi fost încîntat să i se spună că era - parţ i a l - u n
d i sc i pol . a l Sfîntu l u i August i n , Însă ceea c e a pre l u at e l de l a
Hei degger era adînc În rădă c i nat Î n i stor ia metafi z i c i i a ntice ş i
med i eva le, cu care probabi l că n u era destu l d e b i ne fa m i l i a rizat.
A spune că o ex i stenţă u m a n ă auto- referenţia l ă n u e n i c iodată
identică cu s i ne, sau că ea n u e ceea ce este datorită natu ri i s a l e
tem pora re, constitu ie o idee a n t i c ă ; atît în neopl aton i sm u l păgîn ,
cît ş i În gînd i rea creşt i n ă med i eva l ă , ea părea să i m p l i ce l og i c
ex istenţa unei entităţi identi ce cu s i ne, atem pora l ă : U n u l - a ltfel
a m fi obl igaţi să adm i tem conc l u z i a depri m a nt de l i ps ită de sens
că " n i m i c n u ex i stă " . Des igu r, Sartre a refuzat să se j oace cu
focu l (ad i că cu i deea Absol utu l u i în sen su l p l ato n i c); s-a m u l ­
ţu m it să defi nească ex i stenţa u m a n ă c a negaţi e p u ră ş i rea l itatea
non-umană ca pe o entitate veş n i c i m penetrabi l ă, i nd i ferentă,
care se conţ i n e pe s i ne şi despre al căre i conţi n ut nu se ştie
n i m i c. Ea n u trebu i a să constitu ie o mai îna ltă - sau cea m a i
înaltă, s a u cea m a i subl imă - formă a spi ritu l u i , c i m a i degrabă
nem i şcarea însă ş i , şi deci ceva care a r putea fi - poate nu
i m propri u - n u m it " n i m ic". Avem oare de-a fa ce cu două tipuri
de . n efi i nţă, care se confru ntă în i n capacitatea rad ica l ă de a
com u n i ca, a m bele putînd fi defi n i te n u m a i negativ, ca fi i nd
opusu l cel u i l a lt termen? Sartre pare să ignore faptu l el ementa r că
propri i l e noastre corpu ri sînt parte a a cestei i nerte F i i nţe-în-si ne;
Într-adevă r, faptu l că avem trupuri pa re să fie un i nconven ient şi
un obstacol supărător, care stînjeneşte c l a ritatea gînd i r i i . În
termen i i cons i stenţe i fi l osofi ce cartez iene, am fi m u l t m a i
avantaj aţi dacă am ieşi d i n această s i tuaţie.

27
Leszek Kolakowsk i

Abso l utul (1 )

D i n fragmentel e parmenid iene care ne-au mai ră mas nu

putem Înţelege cum anume a aj u n s Pa rmen ide l a conceptu l de
F i i nţă, Însă atu n c i cînd u rmări m d i fi cu ltăţi l e aceastei idei În
gînd i rea greacă şi apoi În cea creşt i n ă n u ne putem reţ i ne senti­
mentu l că a ex i stat o oareca re constrîngere mental ă care a stat la
baza căutări i acel u i Ultimum, sau mai degrabă a ce lor două
Ultima, care nu sînt neapărat identice. Ceea ce se caută În'a i nte
de toate este cauza sau c reatoru l u n i versu l u i vizibi l , şi a po i
temei u l auto-sufi c ient, auto-Întemeiat ş i l og i c necesar a l ori căre i
ex i stenţe conti ngente. Pri m u l t i p de Ultimum exp l ică origi nea
propriu-z i să a l u m i i , cel de-a l doi lea face l u mea posi b i l ă; pri m u l
n e oferă răspu nsu r i l e l a Întreba rea : "de u nde v i n ste l e l e, pă­
mîntu l , p l anetel e ş i fi i nţe l e u m a ne?"; cel de-a l doi lea ne perm ite
să Înţe legem cum poate ex i sta ceva fi n it şi corupt i b i l , sau "dacă
totu l e fi n it şi coru pti b i l , cum se expl i că faptu l că nu s-a trans­
format totu l în neant? " . Pri m u l tip de Ultimum le este acces i b i l
oamen i lor prin m itu r i l e re l igioa se. Cel de-a l doi lea a fost e l a­
borat pri n i nvestigaţia fi losofi că, o dată ce ea s-a sepa rat de m ito­
l ogie; în orice caz, aşa au stat l u cru r i l e În civi l izaţia eu ropean ă ,
î n t i m p c e În tradiţia ved ică, precum ş i În cea bud i stă, gînd i rea
metafi z i că şi m itu l rel igios pa r să fi apă rut Îm preu nă.
Căutarea fi losofi că a lui Ultimum, aşa cum s-a petrecut ea În
gînd i rea neopl ato n i că, dezvă l u ie ace l aş i traseu i nte l ectu a l care
u rm a să se manifeste u l terior În a rgu mentu l ontologic a l ex is­
tenţei l u i Dum nezeu ş i În argu mentu l cont i n genţei l u m i i . Putem
rez u m a a cest tra seu la o s i ngu ră i ntu iţie: dacă l u mea este m a i
m u lt decît u n a b i s auto-d i structi v, atu nci trebu i e s ă ex i ste ceva
care fi i nţează În mod necesa r, sa u pentru care non-exi stenţa ar fi
atît o auto-contrad icţie logică, cît şi u na ontică. Acea stă u lt i m ă
d i st i n cţie e i nd i spensabi l ă . Ceea c e s e vizează pri n afi rmaţia că
ex i stenţa l u i Ultimum (sau a Abso l utu l u i ) este necesa ră nu e doar

28
 Horror Metaphysicus

faptu l că noi, oa men i i , sîntem i ncapab i l i să-i concepem absenţa

în l i m itele regu l i lor noa stre de gînd i re obi ş n u ite, tot aşa cum n u
putem fi siguri a priori c ă logica noastră e i nfa i l i b i l ă . Putem con­
s idera a ceste regu l i ca fi i nd i ns u portabi l de restrictive, Însă noi
sîntem fi i nţe l i m itate ş i conti ngente, ş i log i ca noastră n u poate fi
m a i puţi n conti ngentă, iar d i n fa ptu l că n u avem n i c i o şansă să
nu i ne supu nem nu rei ese că rea l itatea u ltimă trebu i e să i se
supună la rîndu l său . Astfel, ceea ce se înţelege pri n neces itatea
ex istenţei l u i Ultimum este că n eces itatea e a l u i , şi nu a noastră .
Log i ca noastră descoperă auto-contrad i cţ i a d i n i deea non­
ex istenţei Absol utu l u i deoarece auto-contradicţia exi stă în real i ­
tate, ş i n u i nvers . Des igu r, n u putem descoperi această auto-con ­
trad i cţie fără să ne bazăm de l a bun început p e regul i le noastre
l ogi ce, care u lterior trebu i e să-ş i extragă va l id itatea d i n chiar
s u rsa ex i stenţei ; etern u l blestem a l cercu-lu i vicios acţionează ş i
a i c i , c a ş i Î n caz u l căutări i fu ndamentu l u i u lt i m . D a r cerc u l
v i cios este rez u ltatu l fi resc a l faptu l u i el ementa r că n u sîntem
fi inţe d i v i ne, a ltfel spus, că n i c i odată - exceptîn d poate expe­
rienţa m i stică - n u ne putem Începe căuta rea de l a p u n ctu l-zero
epistemologic, d i ntr- u n punct l i psit de presu poziţi i .
E fi resc s ă n e Întrebăm: dacă acest cerc d ia bol i c e i nevitabi l În
toate încercări l e noastre de a ati nge a bsol utu l În i nterioru l d i s­
cursu l u i nostru l og i c, de ce să n u d�c l a răm pur ş i s i m p l u această
căutare ca fi i nd n i m ic a ltceva decît o a bsu rdă vînătoare de
h i mere, şi să- i punem ca păt, d i ntr-o atitud i ne de bu n s i mţ? Mu lţi
fi l osofi ş i -au pus exact această întrebare ş i a u ră spu n s pri n a
spune că, Într-adevăr, e m u lt m a i s i m p l u să abandonez i acest
efort s i s ific. Asta nu i-a împ i ed i cat pe alţi i să Încerce În conti ­
n u a re. S e pare că, În ci uda tutu rqr dec l a raţi i lor empi rişti lor,
pragmati şti lor ş i sceptici lor despre tri u mfu l i m i nent, u ltim ş i
genera l a l încercă ri i lor, căutarea teme i u l u i u lt i m constitu ie pur
ş i simplu o pa rte i ndestructi b i l ă a c u l tu r i i u m ane, tot atît de m u lt
ca ş i contesta rea l egitim ităţi i aceste i căută r i . Această contesta re,
o dată tra nspusă În i d i om u l fi l osofic - şi n u doa r practi cată, pri n

29
Leszek Kol akowski

ren u nţa rea l a în suşi actu l form u l ă ri i problemei - este, d u pă c u m

am m a i spus, nu ma i puţ i n a rbitra ră decît l u c ru l contestat; orice
exp l i caţie a aceste i negă ri presu pune regu l i l og i ce şi em p i r i ce a
că ror va l i ditate e d i scutabi l ă . Ideea n u este doa r că i nvestigaţ i i l e
metafi z i ce cel e mai d i fi c i l e şi mai a ride n u sînt i n uti le pentru că
a r avea u n i m pact rea l, deş i u neori ci udat ş i i m previz i b i l , asu pra
stări lor l u m i i şi ar afecta, pe că i întortocheate, vi aţa oamen i l or
(fără Proc l os n-ar fi ex istat Hegel, şi fără Hegel l u mea de azi n -a r
m a i f i ceea c e este). Mai degrabă i deea a r f i c ă n u poţi scoate d i n
m i ntea om u l u i dori nţa d e adevăr, î n sensu l ob i ş n u it a l cuvîntu l u i,
dori nţa s i m p l ă şi elementa ră de a şti ce e "într-adevă r adevărat",
adevă rat c h i a r şi în l i psa ca l ificări lor de a cest t i p, adevă rat
i n dependent de gîndi rea şi percepţ i a noa stră, de con s i derentele
noa stre practice ş i de uti l itate. Această dori nţă n u pa re să fie o
expres ie a nevo i i fi reşti ş i evidente de a deosebi i l uz i i l e de
percepţi i l e va l i de, sau eror i l e de raţionamentu l corect. Faptu l că
un l uc ru pa re adevărat şi se dovedeşte că nu e constitu ie o
întîm p l a re cu rentă, i a r pentru a opera această d i sti n cţie n u avem
nevoie de ideea de "adevă r" în sensu l metafizic pe ca re tocma i l-am
a m i ntit. Dar m i nţ i l e noastre vor să ştie ce e adevă rat; c h i a r dacă
pa re să nu conteze cîtuşi de puţi n, vor pu r şi s i m p l u să ştie c u m
este l u mea d e fapt, i a r această nevoie co i ncide evi dent cu i deea
·
de rea l itate, rea l i tate care ex i stă i ndependent de fa ptu l de a fi
cunoscută şi percepută . O dată ce am aflat că erori le şi i l uz i i le
ex i stă , Întrebă ri l e despre rea l itatea care n u poate fi n i ciodată o
i l uz i e sau despre adevăru l faţă de care n u sînt pos i b i l e n i c i u n fel
de erori, sînt i nevita b i l e . Degea ba condamnăm această dori nţă
ca fi i nd o pervert i re a că ută ri i poz itive şi fi reşt i a u n u i "adevă r"
m u lt m a i s i m p l u , a u n u i adevă r de ca re trebu ie să ţi nem seama
în problemele pract i ce, ş i care fa ce pa rte d i n ex i stenţa noastră
ob i ş n u ită. E uşor să d i spreţu i m această problemă şi să ne
întrebăm "de ce ne-am mai osten i ? " - e uşor, dar e neproductiv.

30
 Horror Metaphysiclis

Absolutu l (2)

o dată ce căuta rea Adevă ru l u i şi a Absol utu l u i - scrise cu

maj u scu le - este acceptată ca pa rte i ntegra ntă a cu ltu ri i sau a
gînd i ri i u mane, e lesne de Înţe les că ea nu poate fi sati sfă cută de
n i m i c ca re să reprez i nte m a i puţ i n decît Abso l utu l . N i c i un ade­
vă r pa rti cu l a r - fie el em pi ric sau matematic -, a d i că n i c i un ade­
vă r ca re ne e acces i b i l nu poate fi perfect sigu r şi pentru tot­
deauna i natacabi l dacă nu poate fi privit ca pa rte a adevăru l u i
u n i versa l . Asta se datorea ză Î n pr i m u l rînd fa ptu l u i c ă n u putem
fi n i c i odată siguri de cum a n u m e ar putea adevă ru l u n i versa l să
sch i m be sem n i ficaţ ia u n u i adevă r pa rticu l a r sau să l i m iteze aria
l u i de va labi l itate. În a l doi lea rînd, se datorează fa ptu l u i că nu
putem aj u nge n i c i odată l a cu noaşterea vreu n u i adevă r parti cu l a r
fără s ă uti l izăm a n u m ite pres u poz iţi i sau regu l i ca re controlează
raţionamentu l nostru sau modu l În care ne descriem experien­
ţe le, i a r aceste regu l i şi presu poz iţii, ori cît de s i gu re a r pă rea, n u
sînt auto-Întemei ate; t e poţ i Îndoi Întotdea u n a d e motivaţi i l e lor,
i a r acest proces de i nterogaţie este i nfi n it. Pri n u r m a re, ori ce
adevăr pa rticu l a r ar putea fi tra nsformat În Adevă r n u m a i cu con­
d iţia ca el să co i n cidă cu un adevă r pa rti c u l a r care să reprez i nte
o pa rte sau u n aspect a l Întregu l u i Adevă r, adică n u m a i dacă este
privit ca adevă r de către och i u l i nfa i l i b i l a l subiectu l u i atotcu­
noscător. Pentru a Întru n i criteri u l ·om n i sc i enţei sau pentru a fi
deţ i nătoru l Adevă ru l u i În sensu l nel i m itat al termen u l u i, acest
subiect trebu ie să constitu ie el În suşi tot ceea ce poate fi cu nos­
cut şi să fie perfect transparent În ra port cu s i ne, pentru că ori ce
d i sta nţă Între el şi ceea ce cu noa şte i-ar a n u l a ca l ităţ i l e de certi­
tud i ne ş i Tota l itate. Ia r dacă n u ex i stă nici u n Adevă r În acest
sens, ş i n u ex i stă n i c i u n fe l de criteri i pri n care rea l u l s-a r putea
deosebi de nerea l, atu nci Într-adevă r acea stă d i st i n cţie e cu
neputi nţă de expri m at; ori ce este rea l În mod conti n gent, este
rea l n u m a i cu cond iţia să ex i ste a ltceva care să fie rea l În mod

31
Leszek Kol a kowski

ne-contingent - altfel spus, să fie auto-Întemeiat. Această i dee

constitu ie fu ndamentu l exp l i c it sau i m p l icit al neopl aton i s m u l u i .
Afi rmaţ i a d e m a i s u s i m p l ică fa ptu l c ă orice propoz iţie parti­
cu l a ră adevărată se referă l a Întregu l adevăr, iar adevăru l este
referentu l oricărei propoziţi i adevărate, d u pă cum opi nează ş i
u n i i logi c i e n i p l aton i şti ( d e p i ldă, L u kasiew i cz) .
O dată aj u nşi l a rea l itatea auto-Întemei ată, identică cu
Adevă ru l , aceeaşi logică p l aton iciană ne cond u ce i nevitabi l la
celela lte caracteristi c i .
Rea l itatea auto-Întemei ată este i nfi n ită (ca l itativ i nfi n ită, c u m
l e p l ace germa n i lor s ă spu nă). Asta însea m n ă c ă n u poate fi
l i m itată - ca să nu ma i spunem d i strusă - şi dec i , ati n să de n i m i c
altceva Î n afară d e s i ne Însăş i . A fa ce parte d i n ex i stenţa logic
necesară, sufi c ientă s i eş i , ech i va l ează într-adevă r cu a fi abso l ut
i m pas i b i l ; o entitate care e su pusă sch i m bă ri lor sau mod i ficări lor
provocate de orice a l tceva d i n afara sa a r fi coru pt i b i l ă şi
destructibi l ă , ceea ce este evident i ncompat i b i l cu a fi " i nfi n ită "
(ad i că perfect autonomă) ş i necauzală.
Pri n u rmare, exi stă doar u n si ngu r Abso l ut. Cel puţ i n acest
fapt este de la s i ne înţe les În gînd i rea plato n i c ia nă, deoa rece,
dacă ar exi sta mai m u l te Absol utu ri, e l e s-a r l i m i ta reci p roc ş i
n i c i u n u l n-ar Întru n i criteri u l i nfi n ităţi i . La pri ma vedere, această
con c l u z i e ar putea fi suspectată d i n u rmătoru l motiv: dacă
" i nfi n i tatea " Înseamnă o perfectă a uto-cupri ndere sau auto-Înc h i ­
dere, s a u i m posibi l itatea de fi f i afectat de orice a ltceva, atu nci
n u ex i stă n i c i u n motiv pentru care n-ar putea co-ex i sta i n fi n it de
m u lte Abso l uturi, Într-o tota lă ignorare rec i procă, fiecare d i ntre
ele neşti i nd n i m i c despre ce l e l a l te ş i nefi i n d pertu rbat de pre­
zenţa lor. Criti c i l e care se aduc d i n asemenea considerente ar fi ,
desigur, ne-va l ide, dacă i nfi n itud i nea ar ega la om n i potenţa ş i ar
fi , astfe l , tra nsformată Într-o i nfi n itud i ne "ca ntitat ivă', deoa rece
mai m u lt decît o s i ngu ră entitate atotputern ică este de necon­
ceput. P l aton i c i en i i n u au descris neapă rat om n i potenţa ca ata re,
Însă toţi au presupus i m p l icit că ex i stă o l egătură rea l ă ş i

32
 Horror Metaphys icus

i ntel igibi lă - deş i i n d i rectă - între Absol ut şi u n i versu l m i nţi lor şi

corpu ri lor l i m itate, aşa cum îl cu noa ştem no i . Acea stă s u poz iţie,
deş i ma i s l a bă decît cea a om n i potenţe i , este fă ră îndo i a l ă sufi­
c i entă pentru a contraca ra i poteza ex i stenţei mai m u ltor Abso l u ­
turi; dacă U n i versu l este dependent de Abso lut - i nd i ferent c e a r
Însem na acest l u cru -, atu nci Absol utu l este într-adevă r o b i igat
să fie u n ic, altfel două sau mai m u lte Absol utu ri s-ar l i m ita ori s-a r
concu ra rec i p roc, i nva l idînd astfe l prem i sa auto-sufi c ienţe i .
A m ati ns aşada r o prob lemă d i ntotdea u na cru c i a l ă pentru
specu laţia fi losofi că despre Rea l itatea Su premă, auto-Întemei ată :
putem oa re presu pune că rea l itatea fi n ită depi nde de Rea l itatea
Supremă - şi dacă da, în ce sens? Ia r dacă nu, cum am putea
cunoaşte pînă l a u rmă Rea l itatea Su premă, ş i de ce ar trebu i ea să
fie una si ngu ră? Dacă aşa sta u l u cru ri le, rămîne ea, în l i m itele
capacităţi i noastre conceptua l e, acel Ultimum pe care n i - I dori m?
Conform aceleiaşi d i a l ecti c i p l aton i c i ene, Abso l utu l este
ex i stenţa pură , a l tfel spus, el nu perm ite d i sti ncţi i Între ceea ce
poate să fie şi ceea ce este; el e tot ceea ce poate ex i sta . Acest
l u c ru pa re să rez u l te, i a răşi, d i n În suşi conceptu l de fi i nţă care e
obl igată să ex i ste în vi rtutea natu ri i sale: ea este i m uabi lă pentru
că a fi înseamnă în mod necesa r "a fi perfect", în sens u l de "a fi
com plet" . E de neconceput ca u n l u cru să poată fi adăugat sau
scăzut u nei fi i nţe care nu poate fi creată ; ea poate fi îm bunătăţ ită
sau degradată l a fe l de puţ i n ca ş i o teo remă matem atică .
Prin u rmare, Absolutu l e atem pora l, şi n u veş n i c . Dacă ş i -a r
putea a m i nti trecutu l c a trecut - c a pe ceva c e a fost, dar n u m a i
este -, şi dacă ar putea anti c i pa v i itoru l c a ata re - c a . pe ceva ce
nu ex istă Încă, dar e pe ca le să fie -, şi dacă ar putea aj u nge l a
auto-cu noaştere pri n i ntermed i u l memoriei şi a l anti c i pări i, el n-ar
fi n ic iodată obl igat să d i sti ngă în si nea sa între ceea ce este şi
ceea ce a r putea fi . Ia răşi, e l este l a fel de atem pora l ca ş i o
ecuaţie matemati că .
E lesne de observat acum că o a n u m ită expres ie d i n descrierea
fă cută m a i sus trebu ie corectată . Afi rmaţia că Abso l utu l este

33
Leszek Kol akowski

i mpas i b i l ş i " n u poate fi afectat de n i m i c a l tceva În afa ră de s i ne"

e greş ită dacă ea Înseamnă că Abso l utu l poate fi într-adevă r
afectat de el însu ş i . Totuş i , e l n u poate fi astfel, deoa rece asta l-ar
face totodată suscept i b i l de sch i m ba re, ş i deci, i n com plet ş i
i mperfect. E I e cît s e poate de s i m p l u : dacă n - a r f i astfel, dacă a r
f i com pus d i n părţi, dacă a r avea cal ităţi separa bi l e, n - a r ma i f i î n
mod necesa r i m u a b i l ; u n e l e d i ntre ca l ităţi l e sa l e ( d e exem p l u ,
i nte l ectu l şi vo i nţa prezente Într-o fi i nţă d i v i n ă : u n c a z parad ig­
matic al teo logiei sco l asti ce), sau u n e l e d i ntre pă rţ i l e sale s-a r
amesteca ori s-ar i nfl uenţa rec i p roc, sau ar fu ncţiona sepa rat,
abrogînd astfel com pletitu d i nea. Absol utu l e la fel de s i m p l u ca
un pu nct geometri c .
Toate ca racterist i c i l e prezentate m a i sus, fa m i l iare tutu ror
cercetători lor tradiţiei neoplaton ice ş i ai teo l ogiei med ieva l e -
auto-sufi c i enţă, i m pas i b i l itate, i nfi n itu d i ne, u n i c itate, actua l i tate
pu ră, s i m p l itate - par să se presu pună rec i proc; asta însea m n ă că
n i c i u na d i ntre ele nu poate fi asertată sepa rat de ce l e l a lte.

Persoane şi N on-persoane D ivine.

Este oare Dum nezeu bun? Cruor De;

o dată ce afl ăm toate aceste l u cruri, şi m a i şti m în p l u s că

toate aceste ca l ităţi i-au fost atribu ite l u i D u m nezeu de către
pri n c i pa l e l e curente a l e teo l og i e i creşti ne, sîntem pri nşi i med i at
într-o teri b i l ă capca nă metafizică. C u m poate Ultimum, identi­
ficat astfel, să fie creatoru l a căru i poru ncă a chemat u n i vers u l l a
vi aţă, ş i cîtă bunătate, dragoste sau bunăvo i nţă, î n oricare d i ntre
sensu ri l e cu noscute a l e acestor cuvi nte, îi pot fi atri buite? C u m
poate el s ă f i e o persoană?
Cei ca re l-au citit pe P l ot i n şt i u că În vers i u nea sa U n u l
păstrează n i şte vagi u rme d e v i aţă persona l ă . Deşi nen u m i t ( Enn. ,
V. 3 . 1 3 ; VI 9 . 5 ) - ş i nen u m it Într-o asemenea măsu ră Încît n i c i

34
 H orror Metaphysicus

c h i a r cuvi nte l e " U n u l " (VA. 1 ) şi "este" (Vi .88) nu i se pot apl ica
- U n u l auto-sufi c ient este b i n e l e îns u ş i ( 1 1 . 9. 1 ) ; el este d ragostea
(VI . 8 . 1 5 ) şi l ocu l fi resc l a' care trebu i e să ne Întoarcem (VI . 9 . 9),
ori cît de vag ne-am percepe propria dori nţă; e l constitu i e pavăza
noa stră u ltimă sau c h i a r propria noastră natu ră, ascu nsă nouă de
contactu l cu materia, adică de contactu l cu ră u l . .
Proc los a i dentifi cat U n u l c u B i nele, fă ră îndo i a l ă, dar ci titori i
l u cră ri i sa le Elemente de teologie sînt puşi În Încu rcătu ră atu nci
cînd În cea rcă să afle ce vrea să fie acest B i ne. Pentru el este o
ev idenţă ax iomatică faptu l că orice l u cru care e diferenţi at sau
com pus din părţi este secu ndar În raport cu U n u l ; ceea ce
sugerează că rea l i tatea l u i U n u este garantată conceptua l pri n
însăş i ex i stenţa d i versităţ i i . E I a expl i cat în conti n u a re că B i nele
este cauza pri m ă, a că rei rea l i tate este doved ită de faptu l că
l u cru r i l e trebu i e să a i bă cauze, iar seri i l e cauza l e n u pot fi i nfi­
n ite. Totu ş i , nu ni se expl i că de ce B i nele ar trebu i să fie cauza
primă, şi cu sigura nţă acest l u c ru nu poate fi expl i cat, de vreme
ce B i nele, fi i nd În mod axiomatic co-extensiv în raport cu F i i nţa
(sau "tra nscendenta l u i ", În sensu l med i eva l al termen u l u i ) , apare
ca o ca l itate ne-relativă.
Acest stra n i u concept neopl ato n i c de bi ne, o dată prel uat de
învăţătu ra sco last ică, a fost apl i cat D u m nezeu l u i -persoa nă, îm­
povă rÎndu-ne astfel m i nţ i l e cu şi m a i m u lte m i stere. Conform
acestei învăţătu ri, D u m nezeu este bu n , în sensu l că e b i n evoitor
şi grij u l i u cu creatu ri l e sale, dar nu aceasta este motivul pentru
care el este bu n . B u nătatea căreia îi sîntem m a rtori constitu ie
doar o expres ie a bu nătăţi i sa l e i ntri n seci, care n u se defi neşte
pri n atitudi nea faţă de n o i ; cu a l te cuvi nte, D u m n ezeu ar fi cu
desăvîrş i re şi În mod i m u abi l bun c h i a r dacă ar rămîne u n
Absol ut oţios, care n-ar prod uce n i m i c. Asta pa re s ă contraz ică
ob i ş n u i nţele noastre l i ngvisti ce, ca re presupu n că " b i n e l e" este o
În s u ş i re re lativă ş i ca re, pentru a avea sens, presupune o i ntenţie
înd reptată spre ceva sau c i neva. B u nătatea centrată pe s i ne, non­
i ntenţiona lă şi totu ş i prezentă nu doa r l a mod u l potenţi a l , pare să

35
leszek Ko la kowski

se afle d i ncolo de resu rsele noastre conceptua le. Să afi rm i că

bu năvoi nţa l u i Dumnezeu faţă de noi (presupu nînd că ea este
empiric şi i revocabi l demonstrată - l ucru de care u n i i se
Îndoi esc) expri mă bu nătatea sa i ntri nsecă şi ne oferă astfel o
dovadă că el este bun În s i ne, Însea m n ă să presupui dej a ca
rezolvată prob lema. D i n bunăvoi nţa l u i Dum nezeu, aşa cum e
Înfăţi şată de creaţi i le sale, n u putem deduce n i m i c cu pri v i re l a
bu nătatea s a i ntri nsecă, c a fi i n d d i stinctă de aceste creaţi i ; altfe l
a r trebu i să presupunem că În s i ne e l este bun doar l a mod u l
potenţi a l , ceea ce ar contraz i ce actu a l itatea sa perfectă . De la
"bunătatea" transcendenta l ă la cea m a n i festă n u ex istă n i ci o
tranz iţie conceptu a l legit i m ă ; cea d i ntîi, dacă este cu noscută,
poate fi c u noscută doar a priori şi nu poate fi defi n ită În termen i i
bunăvoi nţei manifeste. Dista nţa di ntre U n u l , care este bun În mod
i ntri nsec, şi protectoru l d ivin, care este bu n faţă de noi, rămîne de
netrecut. Pe scurt, bu nătatea concepută ca o proprietate i nerentă a
fi i nţei Abso l ute n u exp l i că această bunăvoi nţă a F i i nţei .
Totuşi, s-ar putea ca acesta s ă n u fie sfîrş itu l poveşti i .
N i ciodată n u trebuie să credem c ă mari i fi losofi îş i ţes pur şi
simplu păienjen i ş u l lor de a bstracţi i doa r de dragu l de a fi losofa,
şi că n u ex i stă motive serioase - deş i n u întotdeauna înţe lese,
n i c i c h i a r. de fi losofi i În ş i ş i - în spate l e con stru cţ i i lor lor ce l e m a i
obscu re. Dacă citeşti c u atenţie d i a l ogu l pl aton i c i a n Parmenide
sau Elementele l u i Proc los (ori Fenomenologia l u i Hege l ) poţ i
aj u nge l a d i s perare. Să fie oa re prima d i ntre aceste l u crări (pe
lîngă fa ptu l că ea ar putea reprezenta ş i auto-nega rea teoriei idei­
lor) doa r un exerc iţiu de năucitoa re d i a l ect ică a conceptelor, fă ră
n i c i o legătu ră cu vi aţa noa stră , sau poate c h i a r o g l u mă, aşa
cum a u crezut u n i i ? Să fie oare u ltima l u crare a m i ntită m a i sus o
masă i n coerentă ş i i n d i gestă de abstra cţ i i goa l e, de la care n i c i
u n d r u m n u porn eşte spre preoc u pări l e com u ne ş i u n i versa l e a l e
oame n i lor? N u cred . C h i a r d a c ă presupu nem c ă tot ceea c e e
i m po rta nt în fi l osofie a fost spus de grec i , ş i c h i a r dacă acceptă m
cu u m i l i nţă, fă ră să ne dera njeze, postu ra noa stră de epi gon i , tot

36
 Horror Metaphys i cus

ne mal ram me o n esfîrş ită m u ncă de transpunere a vech i lor

concepţ i i Într- u n id iom care să poată fi i nte l igibi l pentru semen i i
n oştri astăz i , ş i probabi l că asta Însea m n ă destu l d e mu lt.
Ideea bu nătăţ i i i ntri nsec i, asemen i m u ltor a lte concepte fi l o­
sofi ce cru c i a l e, poate deven i i nte l igi b i l ă pri n i potetica e i ori g i n e
m i tologică.
În n u meroase m itolog i i zei i n u sînt neapărat bu n i , n i c i În
sensu l de a fi blînz i ş i fol os'i tori oamen i l or, n i c i în sensu l de a ne
oferi model e de com portament mora l ; u n i i sînt bu n i , a lţi i n u , iar
m u lţi dovedesc În aventu ri l e lor atît părţi bu ne, cît şi părţi re le.
Dar bi nele din m ito log i i pa re să fie l egat i nva riabi l de pace ş i
a rmon ie, iar ră u l de război, h aos ş i d i strugere. O dată m ituri le
s u b l i mate în specu l aţie metafi z i că, aceste vi z i u n i e l ementa re tind
în mod fi resc să dobîndească o depl i n ă consistenţă conceptu a l ă :
dacă b i n e l e ech i va l ează c u pacea ş i a rmon ia, atu n c i b i n e l e desă­
vîrş it ech i va l ează cu pacea şi armon ia desăvîrş ită, iar asta
însea m n ă dep l i n a a bsenţă a ten s i u n i i , ş i dec i, În u ltimă i n sta nţă,
ned iferenţierea şi i mobi l itatea abso l u te, sau U n u l . C u cît m a i
m u ltă u n itate, cu atît m a i b i ne - acea sta este axioma d e ne­
contestat a l u i Proc los şi a p l ato n i şti lor. Ş i astfe l , cînd b i nele at i n ­
g e stad i u l com pletitud i n i i, e l Îş i pierde orice ca l itate recognos­
c i b i l ă : ati ngînd perfecţi u nea, bu n ătatea d i spare. Cîtă vreme U n u l
rămîne i m pas i b i l Î n u n itate, e l pare ru pt d e orice rea l itate, a lta
decît rea l itatea l u i Însu ş i . Vi aţa, cel puţi n aşa c u m o putem noi
concepe, i m p l i că d i ferenţiere ş i ten s i u ne; aj u ngi l a pacea desă­
vîrş ită atu nci cînd Încetez i să ma i tră ieşt i .
Pri n asta Absol utu l, care trebu ia s ă expl ice Îns u ş i actu l
ex i stenţei, este red us, ca efect a l propri e i sale perfecţi u n i, la non­
ex i stenţă, şi cade În i releva nţă . F i i n d rea l itatea su premă, el se
tra n sformă În non-rea l i tate.
Problema cea m a i supă rătoare a neopl aton i sm u l u i constă În
i ncapacitatea sa de a exp l ica modu l În care U n u l poate fi creativ
ş i responsabi l În ra port cu u n i versu l v i z i b i l . Ind iferent cît de
n u meroase a r fi stad i i le sau emanaţi i le i nte rmed i a re care acoperă

37
Leszek Kolakows k i

d i stanţa d i ntre u n i tatea sa i nexpri mabi lă şi l u mea m izera b i l ă în

ca re l ocu i m noi, pri m u l pa s d i n spre Abso l ut înspre orice a ltceva
ma i-puţ i n -decît-Abso l utu l e men it să ră mînă m i sterios sau pu r ş i
s i m p l u i m pos i b i l .
U n u l propus d e Proc los, sau B i nele, se n u meşte atît arche, cît
şi cauza pri mă a tutu ror l u cruri lor. F i i nd îns u ş i B i nele, el este
s u perior entităţi lor auto-suficiente care sînt bune În sens pu r
adjectiva l . Ierarh i a fi i nţă ri i este defi nită pri n re laţi i l e de depen­
denţă sau pa rt i c i pare: n i vel e l e i nferioare pa rt i c i pă la ce l e su pe­
rioare; şi totuşi, rea l itatea u lt i m ă, U n u l, nu poate fi împă rtăş ită,
ad ică n i m i c nu pa rt i c i pă la ea . Nu este foarte c l a r care e s ucce­
s i u nea rea lă a n i velelor ex i stenţei, dar �sta nu contează prea
m u lt atu nci cînd ne confru ntăm cu enigma Eschaton u l u i .
Aparent, ceea ce u rmează d u pă pri m u l pri n c i p i u sînt zei i sau
henadele divi ne, apoi F i i nţa, pe u rmă Vi aţa ş i apoi Nous-ul sau
Inte l i genţa care a generat cosmosu l . Ze i i perm it pri nci p i i lor
inferioare să pa rt i c i pe l a bu nătatea lor, totuşi n i m i c nu poate l u a
pa rte la Pri m u l, iar Proc los n u pa re a f i În sta re s ă ne spu nă c u m
anume Pri m u l poate f i , d u pă toate acestea, cauza p r i m ă . N i se
spu ne că toate fi i nţele tind spre B i ne şi eventu a l ÎI ati ng, trecînd
pri n toate trepte le i ntermed i a re a l e scări i ontice şi com pletînd
astfe l etern u l şi etern-m işcătoru l cerc al creaţi e i : de la cauza
primă la sufl etele cele mai decăzute, şi înapoi l a cauza pri mă. Şi
totuşi, n i m i c din acest c i c l u proto-hege l i an n u poate u m p l e breşa
conceptu a l ă d i ntre Pri m u l şi restu l : nu doar pentru că Pri m u l
care-se-conţine-pe-s i ne n u poate avea u n mot i v să iasă d i n s i ne
Însuşi, c i pentru că acest l u cru pa re i m pos i b i l d i n punct de ve­
dere ontologic, deoa rece, pri n defi n iţie, toate creatu ri l e i a u ceva
de la Creator, sau pa rt i c i pă la el, sau l i se dă ceva de către
Creator, şi tocma i acest l u c ru dev i n e de nerea l i zat pri n c h i a r
statutu l p e ca re- I are U n u l . M a i mu lt, într-o m a n ieră cons i stentă
d i n pu nct de vedere l ogic, Proc lqs susţi ne că, deşi l u c ru r i l e
divi ne, i nacces i b i l e gînd i ri i noastre, pot f i tot u ş i cu noscute pri n
i ntermed i u l entităţi lor i n ferioa re, dependente, Pr i m u l, care este

38
 H orror Metaphysicus

u n ic, este perfect i ncognosc i b i l . Dacă acest l ucru e adevărat,

atu nci trebu i e să presupu nem că a-I n u m i "cauza primă" şi a
face d i n cosmos u l - oricît de stră i n - o revărsare a sa, n u e doar
u n l u cru neperm is, ci ş i cu totu l greşit. Cerc u l care n-are n i c i
început ş i n i c i sfîrş it - kuklon anarchon kai ateleuteton4 nu -

poate i n c l ude teme i u l necond iţionat fără s ă fie auto-contrad i c­

tori u . Constitu i e probabi l u n abuz de l i mbaj c h i a r şi să- I n u m i m
"Pri m u l " , c a să n u mai vorb i m d e "cauza primă", dat fi i nd că
expres ia "Pri m u l " nu a re sens fără să fie pres u pus un "AI doi lea " ,
pe cînd U n u l n u pres u pu ne n i m i c a l tceva .
Ord i nea iera rh ică a l u cru ri lor, începînd cu U n u l ş i term i nînd
cu materia, nu trebu i e concepută în terme n i plato n i c i ca fi i nd o
su cces i u ne tem pora l ă ; ea n u este n i c i o serie de rel aţ i i pu r
l ogi ce, în sensu l pe care- I vizăm de obicei atu nci cînd vorbi m de
raţionament ded u ctiv. Ea este m a i degrabă o succes i u ne "feno­
menologică" (În sen s u l hege l i a n ) care ar putea fi n u m ită, proba­
b i l , "cauza l itate fără t i m p şi fără sch i m b de energie " . Şi totu ş i ,
c h i a r ş i fără a ceastă restricţie, e de neînţeles cum a n u m e perfect
i zo l atu l U n u ar putea fi cauza u n u i l u cru , avînd în vedere că este
i m u a b i l , ned i ferenţi at, că bunătatea l u i nu e n i m i c m a i m u l t decît
o a l tă den u m i re a u n ităţ i i s a l e, şi că această den u m i re este
cunoscută a priori. Ma i degrabă, dacă u n itatea e o caracteristică
necesară a unei rea l ităţi care n u poate fi creată, se pare că a fi
i ncapabi l de a fi creat înseam n ă totodată a fi i n capabi l să creez i .
Conceput astfe l , este oa re D u m n ezeu Î n mod fat i d i c steri l ?
Poate c ă s l a be l e noastre i n strumente conceptua l e ar putea fi
d i n nou aj utate de i magi naţia m ito logică. În n u meroase m itu ri
cosmologice a rha i ce u n i vers u l se na şte d i ntr-o zeitate pri mor­
d i a l ă ca re se sfîş i e pe s i ne în bucăţi, o zeitate-mart i r care se
sacrifi că în actu l creaţiei . Acest sacrifi c i u de s i ne expl ică origi nea
cosmosu l u i , dar cu preţu l pi e rderi i ca racteru l u i i m uabi l a l
creatoru l u i . Cosmos u l dev i ne cruor Oei, sîngel e l u i D u m nezeu,
un rezu ltat a l i nfi n itei sale suferi nţe auto-i m puse.

4 un cerc fără În ceput şi fără sfÎrşit (În l i mba greacă, În origi n a l ) - n.t.

39
leszek Kola kowsk i

Această topică frecventă a cosmogon i i lor a rha i ce pare, des i­

gu r, cît se poate de i n compati b i l ă c u orice re l igie a unui s i ngu r
Dum nezeu-creator. Totuş i , n u percepem oare u n ecou a l
ace l u iaşi m it î n i magi nea creşt i nă a Logos u l u i Divi n, care
rec reează l u mea ş i îi redă i nocenţa i n iţ i a l ă pri ntr-u n sacrifi c i u de
s i ne vol u nta r? Nu reafi rmă oare teologia cru c i i ş i a mîntu i ri i
această perspectivă m itol ogică adînc în rădăc i n ată , conform
căre i a un adevărat creator trebu ie să fie un Dumnezeu care
suferă, ş i a stfe l , u n Dumnezeu care-ş i refuză propria dum n ezei re,
aşa cum I s u s Chri stos şi-a refuz at-o asu mîndu-şi o viaţă de om?
U nele c u rente eret i ce ori sem i-eret i ce a l e gînd i r i i creşt i n e a u
mers ş i m a i departe În încercarea de a asi m i l a m itu l zeităţ i i
răn i te, ÎnsÎngerate, lovite de moarte, cu scopu l de a face faţă
i ncongruenţei cu care teolog i a s-a confru ntat i n evitabi l atu n c i
cîn d D u m n ezeu l b i b l i c s-a contopit c u pri n c i p i u l pri mord i a l a l
l u i Proc los. D u m nezeu l l u i Mei ster Eckhart, proiectînd u-se pe
s i ne În l u m e şi deven i nd astfel "ceva", se auto-muti lează, ca să
spu nem aşa, pentru a se putea naşte Într-u n suflet u m a n .

Damascios şi cele două tipuri de N-efi inţă

Doi mari fi l osofi neopl ato n i c i a u încercat să meargă cît m a i

departe în a - I priva p e U n u d e toate îns u ş i r i l e umane sau
persona l i zate, ş i În a păstra, cu toate acestea, ideea de cr e aţie :
Damasc i os ş i Spi noza.
Damascios, u lti m u l l ider al Academ iei pî n ă l a înch iderea ei
de către Împă ratu l I u sti n i a n în 5 2 9 d . C h r. , m a i este Încă u n
merum nomen c h i a r ş i pri ntre fi l osofi, exceptîndu-i pe cei care
acordă o atenţie spec i a l ă gînd i r i i neop lato n i ce. Autoru l u l timei
opere majore a fi l osofi e i păgîne În E u ropa ne-a oferit probabi l
u lt i m u l produs desăvîrş it a l u n u i m i l en i u de specu laţi i asu pra
temei u l u i u l tim ( u n m i l en i u întreg, Într-adevăr, avînd În vedere

40
 Horror Metaphys i(lI�
că apoge u l l u i Parmen ide s-a produs, d u pă cum se consideră În
genera l , În j u ru l a n u l u i 475 î. Chr.). Lucrarea sa Probleme şi
soluţii (sa u Despre PrincipiJ), o l ucrare extrem de l u ngă ş i teri bi l
de haotică, este - dacă se poate i magi n a aşa ceva - c h i a r mai
consecventă decît Elementele l u i Proc los În a evita contactu l cu
orice rea l itate, fie ea fizică sau menta l ă, l a care am putea avea
un acces i ntu itiv. Gîndi rea l u i Damasc ios pare să d i spreţuiască
n u doar trupu l , ca P l ot i n , c i la fel de m u lt viaţa, ş i pa re să se
m i şte în parad isul I/onte lor" pure, l i psite de orice a ltceva În afara
actu l u i de a fi i nţa.
Damasc ios acceptă ca pe un l u cru de l a s i n e înţe les eterna
dogmă pl aton ică: faptu l că exi stă m u lte l u cruri, ş i n i c i măcar
u n u l nu necesită o expl i caţi e care să fie dată obl igatori u pri n
i ntermed i u l a ceva care să i ncludă vre u n t i p de p l u ra l itate, asta
Înseam nă U n u l ; faptu l că m u lt i pl u l nu poate fi un dat primord i a l ,
că U n u l este rea l, că este Într-adevăr rea l Î n mod su prem ş i u n ic,
pare aproape tauto l og i c În gîndi rea neopl aton ică.
Şi totuş i , U n u t nu este Ultimum, nu este cel d i n u rm ă ş i cel
mai înalt. Aşa cum Fi i nţa l u i Parmenide reprezenta pentru P l oti n
u n n ivel secu ndar, d i nco l o de ca re i ndescripti bi l u l U n u formează
întreaga ierarh ie a rea l ităţ i i , tot astfe l În i nterpretarea l u i
Damascios U n u l s a u cauza pri mă dev i n e e a însăşi sec u ndară ş i
s e afl ă mai jos de Întu nericu l nenum it, p e care n i ci u n concept,
n i ci o gînd i re, n i c i o i ntu iţie nu l -ar putea ati nge vreodată .
Această căutare a n ivelelor d i n ce În ce mai îna lte de ex i s­
tenţă poate fi expl i cată pri n însăşi natu ra l i m baj u l u i , o dată înte­
meiată această dogm ă . I nd i ferent ce am spune - c h iar şi negativ
- despre pri n c i pi u l pri m, i m p l icăm în mod fi resc fa ptu l că se
poate afi rma ceva despre el, şi că, În cele d i n u rmă, e l nu este
absolut i nefabi l ; asta ne determ i n ă să că utăm u n pri n c i p i u
d i ncolo d e Pri m u l , i a r acest pri n c i p i u n o u descoperit a r f i atît de
i n efa b i l încît pînă şi a-I n u m i ca atare ar constitu i o greşea l ă .
Acea stă căutare este, va i ! , fă ră sfîrşit. A spune c ă e c h i a r m a i
i m propri u s ă atri bu i ca racter i nefabi l ace l u i Ultim um înseamnă

41
Leszek Kolakows k i

să-i atri bu i Încă u n pred icat; "a fi atît de i nefabi l Încît să n u poţi
fi n u m it " i nefabi l " n u e mai puţ i n u n pred i cat decît "a fi i nefaqi l " .
N u poţi vorb i fă ră s ă scoţi sunete - e o con stata re tot atît d e
s i m p l ă . Spu nînd c ă o rea l itate este cu desăvîrş i re i nefabi l ă sau
abso l ut i n cognoscibi lă, cădem i nevitabi l În a ntinomia a utorefe­
renţi a l ităţi i . Damascios şti a asta (d u pă cum, b i neînţeles, a şti ut-o
şi Sfîntu l Augustin îna i ntea l u D, dar nu a gă sit n i c i o so l uţie în
afară de a-I descrie pe Ultimum pri ntr-o d u b l ă negaţie ( i nefabi l u l
care se află m a i presus d e i n efabi l l, ş i re iterînd astfe l aceea ş i
anti nom ie. Dacă ar f i ex i stat d u pă Damascios u n fi losof care să
conti nue aceea ş i l i n i e de gîndi re, el ar fi Încercat, probabi l, să
acceadă l a un n i vel şi mai Îna lt al rea l ităţi i pentru a evita acest
pa radox - teoreti c, procesu l poate cont i n u a la nesfîrş it.
De fapt, căutînd acel "ceva " care a r fi mai presus de cel m a i
Înalt l ucru, Damascios d u b l ează aceeaşi i ncoerenţă : progres ia
l u c ruri lor porn i nd de l a U n u l e tot atît de puţi n i ntel igibi l ă ca ş i
cea a U n u l u i porn i nd d e l a i nefabi l u l abso l ut. U n u l este perfect
s i m p l u pri n defi n iţie, nu se afl ă În re laţie cu n i m ic a ltceva sau cu
el însuşi ( Despre principii, 1 3 ). Este i n cognosc i b i l , nu cunoaşte
n i c i u n l u c ru În afa ra sa (ma i îna l t sau m a i prej os), ş i n i c i pe s i ne
însuş i (26), dar poate fi cu noscut faptu l că el n u poate fi cu noscut
(6); el este cauza primă a tutu ror l ucru r i l or, ceea ce sugerează că
are nevoi e de descendenţa sa metafizică. Într-adevăr, Damascios
observă contra d i cţia, deşi se strădu ieşte cu stîngăci e s-o exp l i ce:
pentru a fi ceea ce este, U n u l ca ata re n u a re nevoi e de n i m i c,
n i c i c h i a r de s i ne însuşi (neavînd n ic i o re l aţie cu s i ne); totuş i ,
fi i n d pri m u l pri n c i p i u creator, el are nevoi e ş i de altceva ( 1 3 ).
Damasc ios dezvă l u ie astfel i nconsistenţa n ă u c itoare, ş i probabi l
incurabi l ă, cuprinsă c h i a r În conceptu l de Absolut creator.
Dum nezeu l creator d i n tradiţia creştină este i u b i rea, iar noi aso­
ciem cu uşuri nţă i u b i rea cu procrea rea, dar nu sîntem n i c iodată
siguri cum a n u me i u b i rea, care i m p l ică nevoia de a ltceva În
afară de t i n e însuţi, trebu i e pusă de acord cu perfecta Înch idere
în s i ne ş i cu auto-sufi c ienţa F i i nţe i Abso l ute. Totuşi, n u ex i stă

42
 H orror Metaphys icus

n i c i o menţ i u ne a i u bi ri i sau a bu năvo i nţei În caz u l a ce l u i U n u

p e care- I propu ne Damascios: pa re s ă fie vorba d e s i m p l u l act de
a fi Un u, şi de n i m i c a l tceva . La Damascios nu ex i stă ma i m u l t
decît o a l uz i e l a henosis-u l m i stic: U nu l , deşi n u e absolut i ne­
fa b i l , n u poate fi expri m at pri n cuvi nte, n i c i c h i a r În mod nega­
tiv; nu poate fi loca l izat sau identifi cat (ceea ce a pa rent În­
sea m n ă că nu ex i stă n i c i o mod a l itate de a-I defi n i cu aj utoru l
altor concepte), i a r ceea ce m i ntE'il noastră descoperă atu nci cînd
se apropi e de U n u l nu m a i este c u noaştere, ci u n i re (49) . Sună
foa rte p l aton i c, fă ră îndo i a l ă . Însă Damascios n u încearcă să
exp l i ce această u n i re. Ş i a po i , nu ex i stă n i c i o sugesti e În favoa­
rea i de i i că autoru l s-ar referi la o u n i u n e a i u biri i : i u b i re, m i lă,
b u n ăvo i nţă, b u nătate, salvare l i psesc d i n d i scursu l său, ca ş i rău l ,
de a ltfe l . Creaţi a , ş i astfe l , succes i u nea efectelor U n u l u i este on­
to log i c necesa ră , iar U n u l , fi i nd s i m p l u , este, într- u n a n u me sens,
totu l (ca ş i D u m nezeu l creşti n -9 1 bis), sau fa ce d i n fiecare fi i nţă
creată U n u l -tot ( 3 5 ) . Stri ct vorb i nd, este i m propriu să spu nem atît
că l u cru r i le decu rg d i n U n u , cît ş i că n u decu rg; U n u l n u
prod u ce n i m ic, şi doar sără c i a l i m baj u l u i ş i a gînd i r i i noastre n e
face să spu nem c ă U n u l creează: această creaţie e com p l et
d i ferită de orice a l tceva sîntem capabi l i să cupri n dem cu m i ntea
( 3 9 ) . În cele d i n u rmă, n i c i su cces i u nea l u cruri lor care provi n d i n
U n u - ori cît d e m u lte trepte a r fi necesare pentru a desci nde d i n
el - ş i n i ci u ltima l o r reven i re l a Unu, a m i ntită ocaz i o n a l (34), n u
stă l a îndemîna conceptelor noastre.
Şi tocma i această bizară a m b igu itate a l u i U n u aşa cum îl
concepem noi - creativa sa i nsufic ienţă de s i ne ş i i n ut i l a sa auto­
sufi c i enţă, com b i nate - îl obl i gă pe Damasc ios să caute u n a lt
pri n c i p i u care ·n u a re nevoie de altceva, În n i c i o privi nţă, care
n i c i măcar n u e u n pri n c i p i u , n u are n u me ş i prin n i c i u n m ij l oc,
ori cît de i nd i rect, nu se poate desch i de pentru a ne îngădu i o
pri v i re înău ntru l să u .
N u ex i stă o desc riere m a i b u n ă pentru U n u . N u putem spune
că el este mai presu s de orice a ltceva , de vreme ce /Ia fi ma i

43
Leszek Ko lakowski

presus " i m pl ică o rel aţie cu u n a lt l u cru , pe cînd În caz u l nostru

nu poate fi vorba de n i c i o rel aţie. EI e atît de i nefabi l Încît e
i m propr i u să-I n u meşti i nefabi l (24, 5, 444); d i n acelaşi motiv
este greş it să spu nem că ţine de natu ra sa să fie "de neconceput"
(7); el n u poate fi cu noscut n i ci chiar ca U n u , de vreme ce pri ntr-o
astfe l de cunoaştere U n u l s-a r d i viza, şi astfe l s-ar autod i stru ge
(26). N i c i cauză, n i c i pri n c i p i u - acest Eschaton n u este n i m ic;
într-adevă r, Damascios spu ne d el este N i m i c u l sau non- l u c ru l ,
ne-fi i nţa ( 7 ) . Inacces i b i l itatea l u i este tota lă ş i a bsol ută Î n s i ne; În
faţa acestei super-ignoranţe (În termen i i l u i Damascios: hyperagnoia
-29) se recomandă doar tăcerea absol ută (5, 1 3 ) . Pri ncipa l u l efect
este următoru l : pri ntre toate cuvi ntele i mpropri i pentru a numi
Eschatonu l , cel ma i puţin i mpropri u este cuvîntu l "nimic " .
Damascios rei a În d rferite ocazi i (de exemp l u , 4, 7, 443 ) doctri­
na sa despre cele două tipuri de N i m i c : exi stă un N i m i c care stă
mai presus de toate - incl usiv mai presus de U nu ş i de F i i nţă - ş i
u n N im i c care e cel mai decăzut, c e l mai d i n u rmă şi c e l mai
precar, ş i care stă ceva mai prej os de materie (aceasta din u rmă
părînd să păstreze o u mbră de fi i nţa re) . Atît prepoz iţia "ma i
presus", cît şi prepoz iţia "mai prejos" sînt fără doar şi poate i n­
adecvate, de vreme ce impl ică o rel aţie expri mabi lă şi astfel pre­
supun În mod eronat că suprem u l sau infimul N i m i c este, În cele
din urmă, relaţionat În mod negativ cu a lte n ivel e ale rea l ităţi i .
Aj u ngînd astfel la punctu l cu l m i nant, dar, Î n acelaşi timp, şi l a
ce l ma i de j o s a l ceea ce ar putea f i N i m ic u l , ş i operÎnd d i st i n cţ i a
Între c e l e două t i p u r i de nefi i nţă, amîndouă abso l ut i nefabi l e,
Da masc i os cade ch i a r În capcana a cărei evita re fusese princi­
pa l u l său scop: el defi neşte negativ ceea ce, d u pă cum o spusese
c h i a r e l , nu poate fi n i ciodată defi n it astfe l , ca să' nu mai vorbi m
d e vreo defi n i re pozitivă . Capcana autoreferenţi a l i tăţi i face pa rte
i nevitabi l d i n orice Încerca re de a vorbi despre l ucru l care n u
poate fi defi n it. A defi n i u n l ucru d rept i ndefi n i bi l Înseamnă să
negi faptu l că este i ndefi n i bi l . A recomanda "tăcerea abso l ută"
Însea m n ă să Încalci chiar această recomandare.

44
 H orror Metaphysicus

Damasc ios cade şi m a i m u lt În a utocontrad icţie. După ce

dec l a rase caracteru l abso l ut i nefabi l a l Eschaton u l u i şi depl i n a
a bsenţă a oricăror rel aţi i p e care acesta le-a r putea avea cu orice
a ltceva, e l se Întreabă (8) dacă o pa rte d i n cea mai subl i m ă
Nefi i nţă n u s - a răsfrînt cu mva asu pra l u cru ri lor şi asu pra noastr� .
Răspu nsu l l u i este că într-adevă r ex i stă în noi u nele d i n vesti gi i le
s a l e - a l tfe l n-am putea avea în m i nte vreo i dee despre el .
Rez u ltă de a i c i că totu l pa rt i c i pă l a Inefabi l , cu a lte cuvi nte, ceva
d i n Inefabi l se păstrează în tot ce ex i stă . Mai m u l t, negînd ori ce
cauzal itate care ar putea fi atribu ită Inefabi l u l u i, el sugerează că
totu l porneşte de la acesta.
Ş i astfel, N efi i nţa constitu i e pînă l a u rmă u n "pri ncipi u " .
Faptu l că întu neri cu l i m penetrabi l este numele si ngu ru l u i
pri n c i p i u - sau a l începutu l u i u n iversu l u i - era cu noscut înţel ep­
ţi lor egi pten i , d i n a căror învăţătu ră secretă Damascios şi-a pre­
l u at propria doctrină, d u pă cum o afi rmă c h i a r el ( 1 2 5 quater) .
Proba b i l că Damascios a mers mai depa rte decît ori ca re d i ntre
confraţi i săi p l aton i şti în a priva Eschaton u l de toate însuşiri le
sa l e persona l i zate, ş i în a dezvă l u i i ncons i stenţa i nerentă m i nţi lor
noastre atu nci cînd trebu ie să-I a bordă m : sîntem obl i gaţi să
vorbi m despre e l deoa rece m i nţi l e noastre n u se pot s ustrage
dori nţe i de a ati n ge gra n iţe l e u ltime a le fi i nţe i , şi sîntem
conştienţi că toate cuvi nte l e şi i magi n i le pri n care încercăm să l e
ati ngem sînt i nevita b i l greş ite. Deoarece şti m că toate cuvi ntele
pe care l e-am putea folosi vreodată În această descriere depi nd
de Însuş i r i l e cont i ngente a le l u m i i sau a l e l ucruri lor fi n ite,
aj u ngem d u pă negări s ucces ive la ideea de N efi i nţă ca fi i nd
n u mele cel m a i puţ i n deformant pentru Absol ut. Cînd Damascios
vorbeşte despre U nu , el susţi ne că acesta este pri n defi n iţie u n
non-l ucru; orice n u me s e referă l a u n l ucru ( 2 a b i s), ş i astfel, l a
ceea c e poate fi , proba b i l , identifi cat pri n contrast c u a lte l u cru ri,
În timp ce natu ra l u i Unu n u poate fi dependentă în mod negati v
de n atu ra n i c i u n u i a l t l ucru .
Se poate spu ne, fără îndo i a l ă , că Damascios a aj u n s - În
haosu l l a borios constru it a l operei sale - l a noţ i u nea pe care

45
Leszek Kol akowski

H egel a rezu m at-o u lterior În această propoz iţie scu rtă : F i i nţa
pu ră ş i Nefi i nţa pu ră sînt totu n a . Fără Îndoi a l ă, Da mascios a
făcut d i sti ncţ i a pe care tocmai am a m i ntit-o Între cel e două
n ivel e a l e N efi i nţei, Însă această d i sti ncţie nu e mai u şor de
exp r i m at conceptu a l decît oricare d i ntre termen i i ei l u aţi sepa rat.

N efi inta D ivină În creştinism

Tema N efi i nţei D i v i ne se păstrează l a mari i neoplaton i şt i

creşti n i, o dată c e U n u l sa u Inefabi l u l onto l ogi lor păgîn i a fost
Îngh iţit cu s u cces - deş i Într- u n mod i nd i gest - de către Tată l
b i b l i c . Pri n c i pa l u l vinovat a fost, desigu r, Pseudo- D i o n i s i e,
oricine a r fi fost el În real itate. Rol u l său În mode larea i storiei
fi l osofi ei creşt i ne cu greu a r putea fi supra-est i mat. S-a subl i n iat
n u o dată că dacă autoru l l u c rări i Despre Numele Divine n-ar fi
fost confu n dat timp de seco l e cu c i ne preti n dea el că a r fi - ş i
a n u me, Întîi u l epi scop a l Atenei convertit de Sfîntu l Pau l l a
creşt i n i s m ( Fapte, 1 7 . 54) - e foa rte probab i l că el n-ar m a i f i
trecut neobservat, cu neop lato n i smu l s ă u evi dent, iar opera sa ar
fi rămas În analele gînd i r i i creşti ne ca o n ăscoc i re eretică.
Această nevinovată fa rsă l itera ră (sau poate doa r u n act de
modestie a l vreu n u i că l ugăr u m i l , ca re a preferat să atr i bu i e
rea l izări l e sa l e u nei venerabi l e fi guri a trecutu l u i ) a dev i at cu rsu l
i storiei spi ritu a l e a E u rope i . Ea a mol i psit defi n itiv creşt i nătatea
apusean ă cu Înţe lepc i u nea h i ndusă şi budi stă, al cărei i m pact
poate fi detectat, spu n i stor i c i i , În p l aton i sm u l tîrz iu, ori cît de
puţi ne s-ar şti despre că i l e rea l e a l e acestei i nvaz i i pe p i aţa de
idei a lexa ndrină şi aten i a n ă . În mod cert, Pseudo- D ion i s i e nu s-a
m u l ţu m i t cu s i m p l e aserţ i u n i despre ca racteru l i nefabi l al l u i
D u m nezeu; acesta constitu ia o teză standard a cred i nţei c reştine.
Senti mentu l i nefabi l u l u i era sen s i b i l mod ificat, porn i nd de l a
i deea c ă orice cuvînt rostit despre D u m nezeu este la fe l d e

46
 Horror Metaphys i c u s

potri Vit ca orica re a l tu l , ş i că, de fapt, orice cu vînt este

i m propr i u ; n ic i o teo logie n u poate fi concepută pe baza prem i­
sei că despre C reator n u se poate afi rma n i m i c cu sens.
Ş i Pseudo- D i o n i s i e merge c h i a� mai departe. Nu ne este
perm i s să spu nem despre D u m nezeu că posedă raţi u ne sau
i nte l igenţă, că tră ieşte sa u că este vi aţă, su bstanţă, adevă r, spirit,
înţe l epc i u ne, U n u ş i u n itate; într-adevăr, el n u e n i m i c d i n toate
aceste l u cru ri, care ex istă sau nu (Myst. Theol. , capito l u l V; De
Oivinis Nomin ibus, capito l u l V) . Mu lţi comentatori ortodocşi,
începînd cu Sfîntu l Max i m Mărtu risitoru l , obişnu iesc s ă expl i ce
p-xcesele d i on i siene ca pe o pre l u a re i nocentă a i de i i că
D u m nezeu este " m a i pres us de orice" . Dar aceasta este o
red ucţie care deformează l ucru ri le. Dacă e greş it să se spună că
" E I este" sau că " E I este U n u l , Adevă ru l ş i Viaţa ", şi dacă, în
conseci nţă, cred i nţa creşt i nă stă m a i presus de expres i a i nte l i ­
g i b i l ă, atu nci ră mînem cu contemp l a rea Nefi i nţei c a fi i nd s i ngu ra
formă de cred i nţă . Desigur, m a i avem ş i Sfînta Scri ptu ră, ş i
D io n i s i e ne prev i n e într-adevăr ( De Div. Nom., cap. 1 . 2 ) c ă n u
treb u i e să rosti m sau s ă gîn d i m despre D u m nezeu n i m i c care să
se afle d i ncolo de acest mesaj . Avem a ic i u n com prom i s i n cert ş i
d u b i os între creşt i n i s m şi neop lato n i s m : Î n l u mea conceptelor
avem, pe de-o pa rte, abisu l nen u m it al Nefi i nţe i, ş i pe de a lta
textu l sacru, pe care nu ne e perm is să-I i nterpretă m ( n i c i c h i a r
menta ! ), ş i ca re e Îngheţat în suprafaţa sa pur verba lă, fi i n d astfel
neintel i g i bi l .
U n i i m i sti c i spec u l ativi med i eva l i ş i a i creşti n i s m u l u i tîrz i u au
prel uat temele d i on i s iene. Pri ntre e i se n u m ă ră ş i N i co l a u s
C u sa n u s, care susţ i n e în aceeaş i m a n i eră tipic neop lato n i că
faptu l că Adevă ru l, fi i nd i ncom u n i cab i l (de vreme ce el co i nc i de
cu D u m nezeu), n i c i u n cuvînt, n i c i c h i a r cuvîntu l " i nefabi l ", n u - i
poate f i atri buit În m o d adecvat l u i D u m nezeu ; dacă el n u poate
fi n u m it " n i m i c ", asta se datorează fa ptu l u i că " N i m i c" este tot
u n n u me ( Nihil non est quia hoc ipsum nihil nomen habet

47
Leszek Kola kows k i

nihil,'5 - Dialogus de Deo Abscondito), dar nu-I putem numi n i c i

"ceva", acest u l t i m cuvînt putînd f i apl i cat doa r fi i nţe l or parti­
c u l a re. Dumnezeu este atu nci "supra Nihil et aliquicl"&, i a r cre­
d i nţa, recu noscută desch i s ca fi i nd i nexpri mabilă, degenerează
într-u n act de venera re l i psită de un obiect identificabi l . Poate că
rezumatu l cel mai sugestiv ş i mai conc i s al acestei doctri ne ne
este dat de bi necu noscuta epigramă a l u i Ange l u s Si lesi u s :
"Dum nezeu este . într-adevă r n i m ic, iar în măsura în ca re e l este
ceva, el este astfel doa r în m i ne, a l egîndu-mă pe m i ne pentru E I
Însuşi" ( Cherubimischer Wandersmann, 1 , 2 00) .
Şti m d i n stud i i le l u i Gershom Scholem (vez i l ucra rea sa Ueber
einige Crundbegriffe des Judentums, 1 9 76) că acelaşi puzz l e -
cum să combi n i într-u n u l s i ngu r Tată l b i b l ic ş i Absol utu l neo­
plato n i c - a sÎCÎit la fel de m u l t şi gînd i rea med ieva lă i u da i că,
cu l m i nînd ocaz ional cu noţ i u nea - pe cît de aventu roasă, pe atît
de melancol i că - a N i m i cu l u i su prem .
Log i ca acestei teo l ogi i a Nefi i nţei pare greu de evitat, o dată
stabi l it faptu l că Dum nezeu l trad iţi i lor creşt i n e şi i u da i ce repre­
z i ntă Într-adevă r Abso l utu l . U n teolog - plătind tribut p.ri n c i ­
p i u l u i i nefabi l i tăţi i l u i Dum nezeu, dar vorb i n d totuş i Î n deta l i u
despre e l - este deseori con strîns s ă adm ită c ă Dum nezeu,
neîmpă rtăş i nd nici u n fe l de proprietăţi cu creatu r i l e sa l e fi n i te, şi
nefi i nd identificabi l în vreu n fel - n i ci chiar negativ - în
i nterioru l u n u i d i scu rs ca re se potri veşte doa r l u m i i l ucruri l or,
este în mod necesar un " non-ceva" sau un " non-l ucru". Şi a i c i
l i m baj u l s e frînge.

5 nimicul nu există, deoarece Însuşi acest nimic poartă numele de "n imic"

(În latină, În orig i n a l ) - n .t.

6 mai presus de Nimic şi mai mult decit atît (În latină, În origi n a l ) - n .t.

48
 Horror Metaphys icus

Despre toate l i m bajele posibile (1 )

Poate că Într-adevă r l i mbaj u l a suferit o criză, dar ne putem

a ştepta ca asta să nu fie u ltima l u i suferi nţă . EI va l ua, proba b i l ,
d e la capăt Încerca rea perpetuă de a-ş i depă şi propri i l e gran iţe şi
de-a se aventu ra pe tă rîm u l i nterzi s a l i nexprimabi l u l u i . Tră i m,
fă ră Îndoia l ă, Într-o civi l izaţie care ridică În ca l ea folos i r i i
cuvi ntelor ba riere straşn i c păzite, d a r care <;:reează destu l d e u şor
noi moda l ităţi ş i n u meroase tru c u ri pentru a-i Înşe la pe pazn i c i .
N u şti m sigur d e u nde v a ră sări d i n nou i nv i n c i b i l a stafie a
Abso l utu l u i, ş i cum anume va reve n i l a viaţă. Ea s-ar putea ivi
din u n ghere neaşteptate, de pi ldă, din m i ntea ascuţ ită-bri ci a
fiz i c ieni lor ş i matematicien i l or, ş i sînt u nele sem ne că Încea rcă
să se strecoare prin aceste porţi regeşti . Ea ar putea c h i a r Încerca
să-şi croi ască dru m În secret cu aj utoru l actualei d i v i n izări
fil osofi ce, a l i m baj u l u i . De vreme ce avem o Scri ptură a l cărei
p rolog se poate redu ce, pe scu rt, l a fraza: " D u m nezeu n u este
decît u n Cuvînt, Însă Cuvîntu l este D u m nezeu ", de vreme ce se
a rată că l i mbaj u l este auto-constitu it În mod d i v i n şi astfel, că
este auto-va l idat, că toate cuvi ntele se referă la cuvi nte, atu n c i
putem cons i dera c ă , măcar Î n ce pri veşte sensu l (sa u l i psa d e
sens), cuvi nte l e " D u m nezeu" ş i "Absol ut" n u d i feră d e cuvi ntele
"măr" şi "mu nte". Aceasta s-ar putea doved i ca lea i nd i rectă (deş i
du reroasă) pri n care D u m nezeu ş i Abso l utu l Îş i vor reafi rma
prezenţa l egitimă În l i mba noa stră, iar cuvîntu l se va face d i n
nou tru p. Acelaşi l u c ru s-a r putea spu n e despre modu l d e gînd i re
pragmati c, care se buc u ră - sau cel puţi n aşa pa re - de o
sănătate robu stă pe tă rîmu l fi losofi e i . S-a considerat că gîndi rea
pragmatică, i n c l u s i v noţi u nea uti l itari stă de adevăr, treb u i a să ne
e l i bereze de l a nţu r i l e specu l aţiei metafi z i ce, măs u rînd va l id itatea
p r i n uti l itate. Dar e lesne de văzut că noţiu nea de uti l itate,
oricum ar fi ea concepută - rigu ros sau vag, ps i hologic sau soc i a l
- desc h ide u n dru m l a rg, pri n care aceeaşi metafi z i că şi aceea ş i

49
Leszek Ko l a kows k i

teo logie se pot întoa rce tri u mfător şi-şi pot susţine l egitim itatea,
deoa rece nu trebu ie decît să afi rm i că e l e s-a r putea afl a În s l uj ba
u nor nevoi u mane. Relativism u l epistemolog i c de d i verse tipuri,
conceput cel mai adesea cu scopu l de a u c i de pentru totdeau na
metafi z i ca, cade vict i m ă aceleiaşi ca pca ne s i m ple: el poate
legiti ma orice, i nc l u s i v su s-am i ntita metafi z i că, dar adepţ i i l u i
sînt ra reori d i spuşi s-o recu noască.
Evident, toate acestea n u sînt decît s i m p l e specu l aţi i , însă a
crede că Absol utu l se va lăsa ex i l at defi n itiv d i n vi aţa spi ritu a l ă a
om u l u i constitu ie probabi l o speranţă a em p i rişti lor înră i ţ i . N u
putem înceta s ă fi m creatori d e t i m p şi s ă fi m, astfe l , auto­
d i stru ctivi . N u ne putem reţine sent i m entu l că i ndiferent ce s-a r fi
întîm plat în a i ntea noastră, acel l ucru oricum n u ma i ex i stă, ş i de
aceea sîntem înc l i naţi să credem că n-a r fi fost un l u c ru rea l :
bucu ri i l e ş i suferi nţe l e noastre - i a r în u l timă i n sta nţă, noi înş i ne
- n u au (sau n u avem) o esse7 proprie. Acest senti ment cît se
poate de bana l , expri m at timp de secol e în d i verse mod u r i de
către poeţ i , fi l osofi , teo logi şi m i sti ci este probabi I de · neînfrînt,
ori cît ar fi el de respi ns ca i relevant pentru orice fe l de preocu­
pă ri practi ce sau şti i nţifice. Căutarea Abso l utu l u i exprimă ş i tot­
odată repri mă acest senti ment; ea ne dezvă l u i e anxietatea u m ană
în faţa experienţe i i rea l ităţi i cuvîntu l u i , senti mentu l că Alles
Vergangliche ist nur ein CleichnisB, şi i nva l i dează, ca să spu nem
aşa, c h i a r această experienţă, i n d i cîndu-ne F i i nţa care e nevo ită
să fi i nţeze, care e atem pora l ă ş i e U na, care readuce l a vi aţă cu
generoz itate frag i l a l u me a experienţei şi fa ce ca totu l să fie d i n
nou m i racu los d e rea l .
Ş i c h i a r în momentu l în care aj u ngem l a acest rezu ltat - sau
credem că a m aj u n s - e l pa re să se năru ie, deoarece Abso l u tu l e
absorbit de h ă u l fă ră sfîrş it a l i n efabi l u l u i .
Privi nd înapoi l a dru m u l pe care l-am parcu rs, n e dăm sea ma
cît sîntem de aproape de dubla Nefi i nţă a l u i Damascios.

7 Î n lati nă esse Înseamnă existenţă s a u fi i nţă .

8 tot ce este trecător este doar o metaforă (În germană, În ori g i n a l ) - n .t.

50
 Horror Metaphysi cli s

Ti mpu l, ca su bstrat a l experienţei uma ne, n u poate fi

con ceptu a l izat (În sensu l de a fi redu s la termen i ma i s i m p l i ) .
Dacă ti mpu l este perceput c a o permanentă auto-a n i h i l are,
Întreaga l u me a experienţei e l i ps ită de su bstrat ş i se prăbu şeşte
În gol . Abso l utu l trebu ie să sa l veze l u mea, să o a bsolve de
moa rtea n i ciodată-Începută ş i n i c i odată-sfîrş ită : în eterna sa
prezenţă, totu l este pă strat, protej at şi perma nenti zat, n i m i c n u
piere vreodată; el constitu ie temei u l u lt i m a l oricăru i l u cru, el
întru c h i pează u ltima subj uga re a t i m pu l u i . Totu şi, pentru a
îndep l i n i această fu ncţie, Absol utu l n u trebu i e să fie doa r i m u n
Î n faţa timpu l u i , c i şi p e depl i n autos ufi ci ent şi i nd i v iz i b i l ; dec i
n u putem şti n i c i odată cum a n u m e (aparenta) N efi i nţă a u n i ­
vers u l u i este re i ntegrată gloriei fi i nţei În u n itatea perenă a
Eschaton u l u i , fă ră a rupe În două această u n itate. Şi CÎtă vreme
Absol utu l - ca şi t i m pu l, duşma n u l său în frînt, dar încă v i u - nu
poate fi redus con ceptu a l la n i m i c a l tceva, numele său, dacă a re
vreu n u l , este N i m i c u l . Şi astfel, u n N i m i c sa lvează u n a l t N i m ic
de N i m i c n i c i a l u i .
Î n asta constă horror metaphysicus.
Risum teneatis9• Omen i rea, în toată d i versitatea c i v i l izati i l or
sa l e, n-a fost ş i probabi l n u va fi vreodată capa b i l ă să scape de
acea stă dori nţă de a se su strage t i m pu l u i . Dacă expres i a cu lturală
a acestei asp i raţi i este gol ită de s i m bol u r i l e metafi z i ce, şi se
con s i deră că treb u i e să ati ngă o exactitate abstractă, o perfec­
ţ i u n e l itera lă, atu n c i ea eşuează într-o tăcere pa ra l i z a ntă . Asta n u
Însea m n ă c ă dori nţa n u este a utentică, s a u c ă a r trebu i respi nse
încercă r i l e d i sperate de a-i da o formă a rticu l ată, în l i m itele pe
ca re le îngădu i e sentimentu l de teroa re. Poate că - e m a i b i ne
pentru noi să bîj bî i m nesigur pe margi nea u n u i a b i s necu noscut,
decît să- i negă m pur ş i s i m p l u prezenţa, înch i zîndu-ne och i i .
Î n ce priveşte potenţi a l u l asc u n s a l l i m baj u l u i , n u şt i m n i m i c
s i gu r. E d e necrez ut (şi n i c i n u s-a r putea crede aşa ceva d e a i c i

9 Nu rideţi. (În lati nă, În orig i n a l ) -n.t.

51
Leszek Kola kows k i

Îna i nte) că l i mbaj u l nostru a r fi În Întreg i me u n parazit a l percep­

ţiei com u ne: dacă ar fi fost aşa, probabi l că oamen i i ar fi putut
constru i teh n i c i ar itmetice şi geometri ce, dar cum a r fi putut ei
aj u nge vreodată la ca l cu l u l i ntegra l , la n u mere l e l u i Ca ntor şi la
geometri i l e ne-eu c l i d iene? Matemati ca e cel mai putern i c veh i ­
cu l i nte l ectua I i n ventat vreodată pentru a fu g i de t i m p . D a r
n -avem n i ci u n motiv s ă credem c ă e a a r perm ite vreodată gen u l
de e l i berare Întruch i pat de că utarea Absol u tu l u i . T i m p de secole
fi losofi i ş i teolog i i au forţat, tortu rat ş i s i l u i t l i m ba, Încercînd să-i
smu lgă cu de-a sila bogăţi i l e ascu nse. Mu lte din aceste agresi u n i
s-au doved it i n uti le; totuş i , u nele n-au fost aşa . Cel m a i probabi l
oamen i i n u vor fi n i c i odată m u lţu m iţi cu fondu l moşten it, gata
făcut al l i m b i i , şi asta nu doa r d i n motivele ob i ş n u ite - de
exem p l u , pentru că trebu i e să dea un n u me l u cru ri lor nou
descoperite şi fa bri cate - ci datorită presupu neri i că l i m ba,
atu nci cînd e forţată , ar putea da la ivea l ă mai m u l te decît e
d i spusă să adm ită că posedă.
Să recapitu l ă m : În m ă s u ra În care Absol utu l , În pofi da ambi­
gu ităţi i sa l e de neînvins, se întreză reşte vag l a orizontu l tutu ror
l i mbajelor noa stre pos i b i le - n i ciodată atins, întotdeauna căutat
pe d i bu ite - el nu poate fi conceput, În l i m itele m i nţ i i noastre, ca
persoa nă sau ca zeu ; cu el n i ci o com u n i care nu e posi b i l ă sau
necesa ră, şi n u i te poţ i ad resa cu "Tu " . EI este m a i degrabă o
entitate s i m bol ică, u n monarh constituţion a l , fă ră putere, dar
extrem de i m porta nt, care conferă l u m i i l u cru ri l or, m i nţi lor,
even i mentelor şi zeităţi lor o conti n u ă " legitim itate ontică, dar n u
guvernează . Fără el, N efi i nţa a r guverna În mod su pre m .
Ultimum n u exp l i că n i m i c, d a c ă termen u l "expl i că " îş i păstrează
sem n i ficaţia l u i cu rentă ; nu putem spune în ce sens el ar putea
conferi rea l itate, adevă r sa u bunătate u n u i l u cru, dar poate că
este o cond iţie necesa ră pentru ca un l ucru să fie rea l , adevărat
sau bun. Presupu nînd că D u m nezeu l-persoană este adevăratu l
stă pîn a l U n iversu l u i , el n u reprez i ntă Absol utu l - cel puţ i n n u în
termen i i a ceea ce noi putem exprima, ori cît de stîngaci .

52
 Horror Metaphysicus

F i l osofi a creştină elenizată, dar şi u n i i m i stici, afi rmă că el ar fi şi

u n a , şi a lta, cu toată i n capac itatea noa stră de a c l a rifica acea stă
identitate. Ca să poată spune m a i mu lt, m i nţ i l e noastre ar trebu i
să se exti ndă d i ncolo de gra n iţele lor actu a l e ş i să-ş i lărgească în
mod corespunzător resursele l i ngvistice. Poate că n-ar trebu i să
fi m atît de siguri pe noi ÎnCÎt să susţi nem cu tă rie că asta n u se va
Întîmp l a n i ciod ată, şi că am ati n s ba rierele u ltime a l e experienţei
şi vorbi ri i .

Reciclarea l u i Cogito (2)

Spu neam că horror metaphysicus a re doi pol i : Absolutu l ş i

S i nele s a u Cogito. S e presupune c ă a mîndoi reprez i ntă fortă reţele
care apară sem n ificaţia noţi u n i i de ex istenţă . Se dovedeşte că
pri m u l , atu nci CÎnd încercăm să-I redu cem l a forma sa perfectă ,
n econta m i nată de contactu l cu vreo a ltă rea l itate m a i puţin
subl i mă, se tra n sformă În nefi i nţă . La o a n a l iză m a i atentă, cel
de-a l doi lea pa re să a i bă aceeaşi soartă .
Am încercat să reciclăm conceptu l ca rtezi a n de Cogito,
contestîndu-i ambiţi i le de su rsă a întregi i certitu d i n i , dar pă strînd
pentru moment uti l izarea sa ca pa radigmă, ori poate ca i nstru­
ment conceptua l i n d i spensabi l , care face i ntel igibi l actu l ex is­
tenţe i . Istoria d i sputei post-ca rtez iene aj u nsă pîn ă în zi lele
noa stre a dezvă l u it fragi l itatea acestei concepţ i i şi a împ i n s
tre ptat acest a l doi lea pivot a l real ităţ i i Î n acelaşi vid conceptu a l .
. D e la bu n început u n a d i n ţi ntele pri ncipale a le criti ci lor l u i
Desca rtes a fost, desigur, trecerea s a i m prudentă de la "Eu
gîndesc" la " E u sînt o su bsta nţă gind i toare (sau u n obi ect gîn ­
d itor)". Ego Cogito este o propoz iţie normală, corect constru ită ş i
care n u generează suspi c i u n i . "Su bsta nţa" trebu ia să f i e ceva ce
nu poate fi atribu it logic n i c i u n u i a lt ex i stent, şi astfe l cuvîntu l
putea fi înţeles doar pri n contrast cu "accident" , " proprietate",

53
Leszek Kolakowsk i

"ca l itate" etc. Faptu l că expres ia "eu gîndesc" ech i va l ează cu

"eu sînt u n l u cru care gîndeşte" poate să fie ta utologic adevă rat,
dar să deduci d i n aceeaş i prem isă că "sînt u n l u cru a că ru i
natu ră n u impl ică n i m i c altceva decît gîn d i rea " sau că "sînt o
su bsta nţă spi ritu a l ă " a părut absolut i n acceptabi l pentru
Gassendi si Hobbes. Într-adevă r, Desca rtes nu a dedus su bsta n­
ţ i a l itatea d i st i n ctă a m i nţi i d i n s i m p l u l Cogito. EI a doved it ma i
degra bă că ar putea controla menta l actu l den u m it cogitatio
(cuvînt ce desem nează toate acte le conştiente, întregu l cîm p a l
subiect ivităţ i i ) fă ră s ă presupună neapă rat prezenţa tru pu l u i .
Atu nci cînd criti c i i a u rep l i cat că, pri n n i ci u n fe l d e m i j l oace
logi ce, Cogito n u poate fi tra nsformat într-o su bsta nţă i n depen­
dentă , ş i că actu l gînd i r i i este destu l de compat i b i l cu ideea că
gîndi rea n u reprez i ntă n i m i c a l tceva decît o fu ncţie sau o
propri etate a corpu l u i, ei s-a u bazat evident pe ceva, dar a u
scăpat esenţa descoperi r i i l u i Desca rţes, d u pă cum o v a doved i ş i
anal iza u rmătoa re.
Într-adevă r, este i n contestabi l că noţ i u nea de Cogito poate fi
expri mată doa r la persoana întîi s i ngu l a r, că, o dată tra nsformată
Într-o a ltă formă gramati ca l ă ( Petre gîndeşte, dec i Petre ex i stă) ar
deveni o absu rd itate. Desca rtes Însu ş i a exp l i cat (ca ră spu ns la AI
doilea şir de întîmpinări la "MeditaJii"l� că, În pofi da ace l u i ergo
pe ca re- I i nc l ude, form u l a sa n u era u n s i l ogism în care prem i sa
majoră - fu sese supri mată, ci doa r o s i m p l ă i ntu iţie. Altfe l spus:
fă ră să constitu ie o bază sufi c i e ntă pentru a doved i prezenţa u n u i
sufl et i materi a l, d i n ca re să fa că pa rte fieca re d i rtre noi, Cogito
afi rmă ca racteru l a bso l u t i reducti b i l a l actu l u i de a fi conştient
(sau al "su biectivităţ i i "); orice s-a r întîm pla, corpu l meu este, ca
să spu nem aşa, publ ic, pe cînd even i mente l e ca re com pu n
propria mea experienţă despre corpu l meu (sau despre a l te
rea l ităţi ) n u sînt publ ice; ce i l a l ţi le pot bă n u i , i a r eu l e pot
desc rie, însă aceste eveni mente - percepţi i , emoţi i , senti mente,

10
v. nota 2 .

54
 Horror Metaphysicus

gînd uri - ră mîn în ch ise pentru totdeauna În i nc u ra b i l a mea

înch idere-în-s i ne, şi sînt i m u ne În faţa Îndoiel i i . Des igur, toate
astea era u la fel de b i ne c u n oscute ca rtez ien i lor ca şi anti­
ca rtez i e n i lor, ş i n u i ntenţionez să pun În d i scuţie aici d i feritele
a rg u mente men ite să a n u leze descoperi rea ca racteru l u i privat al
fenomen u l u i cogitatio. Scopu l meu n u este să-I s u sţ i n pe
Desca rtes, ci să refl ectez asu pra desti n u l u i cupl u l u i Ego- Cogito,
asu pra cvasi -fata l i tăţi i istorice care se încheie cu d i spariţia l u i
"ego " ca u n itate conceptu a l ă d i sti nctă .
Cînd u n ca rtez i a n spu ne că experi enţa mea n u le este
acces i b i l ă a l tora, el are În vedere - şi de obicei afi rmă exp l i cit -
fa ptu l că ea îm i este acces i b i lă m ie. Se presupune astfe l în mod
automat că acest " m ie " diferă de experi enţa Însăşi, şi e depa rte
de a fi c l a r ce a n u m e înseamnă e l , d i ncolo de faptu l evi dent a l
memoriei cont i n u e şi d i n colo de legitimitatea i ncontestabi lă a
pron u mel u i "Eu " în cadru l l i mbi i (deş i se pare că u nele l i mbi se
descu rcă ş i fă ră e l ) . Ai putea Încerca să respingi cu totu l
probl ema, În m a n i era în care a făcut-o H u me, dar n u poţi să
i nterz i c i pron u me l e Într-o l i m bă În care el ş i -a dobîndit dreptu l
de a ră mîne. Oare cum ar trebu i defi n i t acest drept?
Autori i ce lor Şase întîmpinări la "Meditaţii " au făcut de la bu n
început o rema rcă pl i n ă de modest ie, ş i l a prima vedere n u foa rte
c l a ră : pentru a afi rma Cogito ergo sum, Desca rtes trebu i a să fi
cu noscut m a i - n a i nte ce însea m n ă Cogito şi sum. Desca rtes a
resp i n s cu uşuri nţă această critică, spu nînd că toată l u mea ştie
fă ră să stea pe gînduri ce se înţel ege pri n aceste două cuvi nte, şi
că acea stă cunoaştere este în născută . Dacă ne gîn d i m mai bi ne,
obiecţia merită probabi l mai m u ltă atenţie. Într-adevă r, toată
l u mea poate fo losi cuvi ntele Cogito şi sum fără ez itare şi cu
senti mentu l că l e înţe lege, însă uti l izarea propri u-z i să a l i mbi i n u
e u n a i noq:ntă : fi ecare propoz iţie p e ca re o rosti m conţ i n e
întreaga i storie a cu ltu r i i , faţă de care l i mba p e care o fo los i m
reprez i ntă doa r u n s i ngur aspect. N i ci u n cuvînt n u e tra n sparent
de l a s i ne. N i ci u n u l nu poate preti nde că-i transmite

55
Leszek Kola kowsk i

ascu ltătoru l u i l u mea pură l a ca re se presu pune că s-ar referi.

I nd i ferent ce rea l i tate ar exprima cuvîntu l , este o rea l itate fi ltrată
pri n sed i mentele vîscoase a l e istoriei uma ne, pe ca re l e pu rtă m
în m i nte, deş i n u În memor ia noastră conştientă. Aşadar,
rosti ndu-ş i fraza nem u ritoa re, Desca rtes n u are n i c i u n d rept să
pledeze pentru i nocenţa epistemo logică sau "a bsenţa presu po­
,,
ziţi i lor 1 1 ( u n termen stîngaci şi nefi resc, fo losit În vers i u n i le
engleze a l e operelor l u i H u sserl ca fi i nd probabi l si nguru l
ec h i va lent pos i b i l a l foarte sonoru l u i s u bsta ntiv germ a n
Voraussetzungslosigkeit) . Presupu nînd c ă ex i stă o rea l i tate fu nda­
menta l ă ( i nd i ferent ce ar însem na ea), ba c h i a r şi o experienţă
pri n ca re s-o putem ati nge, ca l itatea u n i că a acestei experienţe,
prospeţ i m ea ei neati nsă, însu ş i rea e i de a reprezenta d i vi n u l
început s u nt fatidic pierdute atu nci cînd se înveşmÎntează în
cuvi nte. Rostită, l u mea nu e n i c i odată pură .

Despre H usserl

Din acelaşi moti v, c u rajoasa încerca re a l u i H u sserl de a sa l va

conceptu l de Cogito, ru i nat de sceptici, era sortită să eşueze,
ori cît de i ngen i os ar fi încercat el să scape de i l egitima "sub­
stanţi a l itate a eu l u i " ş i să pă streze totodată neati nsă perspecti va
tra nscendenta lă a l u i Desca rtes . H u sserl a fost u n cartezi a n
deoa rece pentru e l întreba rea par excellence care-i d ă fi losofie i
u n sens este: c e ar trebu i s u p u s Îndo ie l i i ş i ce n u ? H u sserl a
respins eu l ca "su bsta nţă"; În opi n i a sa, acesta n u era decît u n
rez i d u u pe care Descartes a dorit să - I pă streze d u pă c e l u mea ca
întreg fu sese pusă sub sem n u l Întrebări i . O dată suspendată (sau
pusă Între paranteze) cred i nţa noa stră natu rală În ex istenţa l u m i i ,
"eu l ps i h o l ogic" - ca "su bstanţă " sa u c a serie d e even i mente

11 presuppositiofllessness (În engleză, În origi n a l ) - n .t.

56
 Horror Metaphysicus

care au loc În l ume - trebu i e suspendat l a rîndu i l u i . Lu mea ca re

ră mîne este o colecţ i e de sem n ificaţi i care trebu ie cercetate, ş i
n u o colecţie de l ucruri s a u d e even i mente a ş a c u m l e concepem
noi În mod obişnu it. Eu l tra n scendenta l, absorbantu l pur a l
sem n ifi caţi i lor, n u poate f i o su bsta nţă Î n n i c i u n u l d i ntre sen-'
suri l e cunoscute, atît pentru că e l ră mîne, Îm preu n ă cu l u mea, În
i nterioru l conşt i i nţei, cît ş i pentru că este În mod necesar
i ntenţional, îndreptat către a ltceva . D i st i ncţ i a d i ntre u n act de
cogniţie şi obiectu l său n-a fost a n u l ată, dar pentru că a m be l e se
produ c "În con şti i nţă", obi ectu l poate deve n i tra n sparent, c h i a r
dacă procesu l i nterogări i ş i a l i nterpretă ri i l u i este i nfi n it. O dată
ce Desca rtes a făcut d i n actu l gînd i ri i o s u bsta nţă, el ş i -a i ma­
gi nat că această gînd i re, fi i nd o părticică a u niversu l u i, n u a re
nevo i e să se îndrepte pri ntr-o m i şcare i ntenţion a l ă către u n
obiect; ea ex i stă pur ş i s i m p l u, i nd i ferent dacă s e proi ectează pe
s i n e În exterior sau n u ; ea dobîndeşte sigura nţa-de-s i ne În chiar
actu l cunoaşterii-de-si ne. Totuş i , pentru H u sserl eu l n u este un
l u cru i mobi l : a se Îndrepta spre a l tceva constitu i e o proprietate
i nevitab i l ă a cond iţiei sale.
"Su bstanţial itatea" fi i nd astfel În l ătu rată, n u e deloc clar ce
anume a sa lvat H u sserl d i n conceptu l de ego, ş i ce mai este
"ego- i st" În această rel i cvă; nu şti m n i c i ce a n u m e este conştient
În conşti i nţa su pusă red u cţiei transcendenta le, care i nc l ude
amîndoi pol i i : subiectu l purifi cat al cunoaşteri i ş i u n iversu l i nfi n it
a l sem n i ficaţi i lor, fiecare d i ntre aceşti doi pol i fi i nd l egat de
cel ăl a lt În mod necesar. Eu l pare să n u mai fie decît u n reci pient
gol a l fenomenelor ne-rea l i zate, sau o s i m p l ă m i şcare a i ntenţiei,
un act fără actor.
Această nouă convi ngere fi l osofică era menită să ne conducă
d i n nou spre eschaton u l epistemologie, spre o primăva ră a
cu noaşteri i, abso l ut orig i n a lă; acea cu noa ştere n u presu pu nea
n i m i c altceva decît pe s i ne Însăşi, şi pri n u rmare, era tot atît de
necesară ca ş i Dum nezeu . Şi totuş i , preţ u l ce trebu i a p l ătit pentru
această descoperire era exorbitant; exceptînd n u mele, "Eu l " a

57
Leszek Kol akowski

d i spărut şi u n i versu l a fost redus la sem n ificaţi i, ră să rind În

u lt i m ă i n sta nţă c h i a r d i n acest " E u " : două non-l ucruri sprij i n i n ­
du-se u n u l p e cel ă l a l t. A m ati ns Absol utu l cog n itiv go l i ndu-I d e
orice rea l i tate.
N em u lţu m i rea faţă de aceste conc l u z i i a fost l a rg res i mţită, ş i
a avut c a efect n u atît n o i Încercări d e a reaşeza traseu l spre
ati ngerea acel u i aşi scop, cît ma i degrabă ren u nţa rea l a scopu l
Însuşi, sau form u l area expl i caţiei conform căreia atît Întrebă ri l e
l u i Desca rtes, cît şi a l e l u i Hu sserl erau greş it form u l ate.
Hei degger nu ş i -a pus vreo Întreba re asu pra origi n i i necond iţio­
nate a cunoaşteri i, n-a d i scutat despre conşti i nţă, d ate senzori a l e,
su bsta nţi a l itate sau non-su bsta nţ i a l itate a eu l u i , n i c i despre
su spendarea tra nscendenta l ă a rea l ităţi i l u m i i . E I n-a defi n it
fenomen u l uman n i c i În termen i ps i holog i e i , n i c i În termen i
cogn itivi : l-a acceptat ca fi i nd i nevitabi l contingent, aruncat Într-o
situaţie conti ngentă , i ncapabi l să evadeze d i n l u me pri ntr-u n
efort menta l . Exi stenţa u mană, Întotdea u n a a mea, poate fi
descri să În diferitele sale re l aţi i cu ea Însă ş i , cu cei la lţi ş i cu
l u mea , d a r n u poate fi defi n ită În temen i mai s i m p l i ; ea este u n
fa pt onto l ogic, n u ps i ho l og i c sau empi ric, ş i n u ex i stă n i m i c
u lt i m În ea, n i c i o sursă de certitud i n i despre s i ne Însă ş i , despre
Du mnezeu sa u despre u n ivers.

Despre Merl eau- Ponty

Merleau -Ponty a În cercat să prec izeze ce a n ume era greş it În

privi nţa Cogito-u l u i ca rtez i a n şi h u sserl i a n . EI susţine (În con­
trad i cţie cu Desca rtes şi În acord cu H u sserl ) că, de fa pt, Cogito­
u l Înd reptat doa r asupra l u i în suşi n u se poate rea l i za. Asta
ech i va l ează cu a spune că În experi enţa noastră nu ne este dată
o " persoană i nterioară " p u ră . N u mă pot gînd i pe m i ne fă ră să
mă descopă r în l u me. Asta deoarece eu n u - m i pot i nva l ida sau

58 .
 Horror Metaphysicus

respi nge percepţi i l e pri n n i ci un fe l de act menta l sau i ntel ectu a l ,

i a r percepţi le m e l e fi n ite dezvă l u i e o putere cogn itivă ca re este
co-extensivă În raport cu l u mea, şi o dezvăl u ie pas cu pas. Dacă-m i
l i pseşte certitu d i nea În privi nţa l ucru ri lor, n u pot fi s i g u r n i ci În
privi nţa percepţiei mele, pentru că afi rmarea ex i stenţei l u m i i face
pa re d i n percepţie, şi nu se adaugă acesteia Într-u n act i nte lectual
sepa rat; dacă Îm i controlez În mod cert propria cogitatio, atunci
l u mea la ca re aceasta aspi ră este i nclusă În ea. Altfel spus, propria
mea ex istenţă n u poate fi redusă la conştientiza rea acestei ex istenţe.
În plus, conform acestei anal ize, Desca rtes a negl ijat rol u l de
med iator a l l i m baj u l u i : conceptu l său de Cogito este expri mat În
cuvi nte, iar abi l itatea de a folosi cuvi nte o dobîndesc Învăţînd cum
anume le manevrează a lţi i În contextu l unei situaţi i date,
asemănător mod u l u i În care Învăţ să folosesc u nelte.
Î n concepţia l u i Merleau-Ponty, dacă H u sserl avea dreptate să
abandoneze Cogito-u l non-i ntenţ i on a l , s i m p l a auto-refl ecţie l i p­
sită de obiect, atu nci propria sa m a n ieră idea l i stă de a rezolva
prob lema ca rtez i a n ă eşuează l a rîn d u l e i . Dacă ego-u l supus
reducţiei transcendenta le este cel care Întemeiază l u mea, n u poţi
cons i dera că sînt i n c l u se În aceste acte creatoa re doar esenţele, n u
şi hy/e materia d i n care e făcută l u mea. A f i i ncapabi l s ă sus­
-

pectez i sau să revoci percepţi i l e Înseamnă a fi i ncapab i l să

suspenzi l u mea . În real itate, Însu ş i actu l exi stenţei mele n u e n i m ic
a l tceva decît m işcarea de a m ă "tra nscende" pe m i ne Însu m i , ş i
orice act d e auto-reflecţie trebu ie privit Î n l i m itele acestei m i şcări .
Se poate repl i ca, desigu r, că dacă a r fi adevărat că n u am n i c i
u n fe l d e acces ne-med iat la a ltceva Î n afară d e m i ne Însu m i , ş i
dacă, Î n consec i nţă , ex i stenţa a l tora a r f i contestată, s a u veş n i c
Îndo i e l n i că, de neconceput, s a u redu să l a a rtefacte l e atotputer­
n i cei conşti i nţe transcendenta le, atu n c i c h i a r actu l com u n icări i ş i
pos i b i l itatea l i mbaj u l u i , i nc l u s i v a l i m b i i În care apare expres ia
ego cogito cogitata mea '2, sau die Voraussetzungslosigkeit ar fi
neintel i g i b i l ă ş i i nexpl i cab i l ă .

12 gÎndesc doar ceea ce a m gÎndit deja (În lat i n ă , În origi nal) - � .t.

59
Leszek Kola kowski

Şi astfe l , Merleau-Ponty a preluat heideggeri a n u l "a-fi-În

l u me" ca pe un dat prim, care nu poate fi negoc iat ş i nu poate fi
expl icat ma i departe, deş i e l credea că perspectiva l u i Heidegger
era pos i b i l ă doa r ca rea cţie îm potriva fu ndamentu l u i reducţiei
tra nscendenta le, pe ca re a mîndoi se s i mţeau datori s-o respi ngă .
În u ltimă i n stanţă, el pă rea să creadă - fă ră s-o spu nă în atîtea
cuvi nte - că problema "ex i stenţei " l u m i i nu este atît s a l vată, sa u
so lvab i l ă , sau i nsolvabi l ă , cît ma i degrabă greş it pusă de către
Desca rtes, ca ş i de către H u sserl . P u r şi s i m p l u n u sîntem
n i c i odată în situaţia de a dec l a nşa acest t i p de i nterogaţie, de
vreme ce c h i a r actu l puneri i întrebă ri i cere ca noi să fi dobîndit
deja o poz iţie a nterioară percepţiei şi l i m baj u l u i .
Totu ş i , d e vreme c e e l a presupus că percepţia şi l u mea se
dezvă l u i e împreună, astfel că Întreba rea privi nd prioritatea lor e
l i ps ită de sens, ar fi trebu it să conch idă că însăşi problema
adevăru l u i în sensu l trad iţional de adaequatio este l a rîndu l ei
l i psită de sens. Dar atu nci e l a r fi avut de înfru ntat - l u c ru destu l
de fi resc - întreba rea cum poate fi con cepută percepţia eronată
sau i l uzorie? Merlea u -Ponty a respi ns prea u şor această între­
ba re, spu nînd că putem avea îndoiel i despre o pa rte sau a lta a
l u m i i , dar n u ş i despre întregu l ei, a l e că ru i fragmente se dez­
vă l u i e în actele percepţiei. Totu ş i , a i c i el pare să se fi pri ns în
p l asa propriei construcţi i , cons iderînd că n i c i un "întreg" nu
poate fi obiect al percepţiei, ş i pare dec i să susţi nă că întregu l
reprez i ntă u n act i nte l ectua l de aserta re, ş i n u o percepţie.
Prioritatea percepţiei este astfel i nva l i dată; dacă percepţia (care
i nc l ude ş i l u mea) este a bso l ut anterioară, ea a r trebu i să fie i n fa i ­
l i b i l ă pri n defi n iţie, a ş a cum este l a E p i c u r. Dacă poate fi
corectată, atu nci e nevoi e de o a ltă i n stanţă, egal ă sau s u perioară
percepţ i e i . Poate n-a r fi prea depa rte de i ntenţia l u i Merleau­
Ponty să spunem că această i n stanţă ex i stă efectiv c h i a r În com u ­
n i ca rea d i ntre oamen i , ad i că adevăru l s a u adaequatio s e dec ide
În u ltimă instanţă pri n verdictu l u nei com u n ităţi vorbitoare. Această
sol uţie pragmatică, pe lîngă îndoiel i le privind pa radox u l auto-

60
 Horror Metaphysicus

referenţial ităţ i i pe care-I i m p l ică, ar desfi i nţa poziţia privi legi ată
a percepţiei.
Aceste argu mente sînt c itate ca verigi În procesu l care trebu ia
să se încheie cu desfi i nţarea eu l u i ca fu ndament (conceptu a l , şi
n u doa r experi menta l) a l Înseş i i ntel igi b i l ităţi i ex i stenţe i .
Empi riocriti cişt i i d e la sfîrş itu l seco l u l u i X I X, care au atacat
proi ectele ca rtez iene, au susţi n ut - pe l i n i a a rgumentelor l u i
H u me - n u doa r c ă "su bsta nţa " spi rituală e o n ăscoc i re d e care
ne putem l i ps i , c i ş i că Însă şi d i sti ncţia d i ntre even i mentele
menta l e şi cel e fizi ce n u este decît o ficţi u ne convenabi lă, l i psită
de orice sens onto log ic. Dacă u n eveni ment este descris ca
menta l sau fiz i c depi nde de ce ca racteri stici a l e sale dori m să
su rpri ndem; Întrebarea dacă fenomenele fi z i ce sînt constructe
menta l e, sau i nvers - stări le menta l e sînt o categorie spec i a l ă de
even imente fi z i ce - e greşit formu l ată. N u cunoaştem n i c i o
perspect ivă pur menta lă, auto- referenţi a l ă şi auto-asertată, sau o
experienţă care să n u aparţ i n ă n i m ă n u i . Noi cunoaştem l u mea ca
pe u n fl ux i n fi n it de experienţe, pe care le ordonăm d u pă diferite
criteri i - cum a r fi t i m pu l , spaţi u l şi s ubsta nţa - În vederea u nor
scopuri practice. Ş i asta e sufi c i ent, atît pentru şti i nţă, cît şi
pentru viaţa de z i cu z i . Problemele ontologice sînt i nva l idate, n u
m a i sîntem Î n situaţia d e a Întreba În mod legitim "cum este
l u mea În rea l itate?", "d i n ce e constru ită ea?" şi toate celela lte.
Atît eu l , cît şi su bstanţa materială Îş i p ierd conţi n utu l atu n c i cînd
n u sînt uti l izate doa r ca m ij loace artifi c i a l e a l e gînd i ri i ; n u m a i
întrebări le specifice, la ca re se poate răspu nde empi ric (sau
matematic) pot fi puse în mod l eg it i m , iar adevă ru l ca relaţie
Între l u mea-în -s i ne şi percepţi a sau cunoaşterea noastră este
respins ca rez iduu a l prej udecăţi lor metafizice. E roa rea ca rte­
z i a n ă d ispare, la fe l şi eu l .
Aici a r fi necesa ră o d i gres i u ne. G i l son, care a consacrat atît
de m u lt efort refacer i i adevă rate i semn ificaţi i "ex i stenţi a l e " a
teo logiei natu ra le a Sfîntu l u i Toma şi respi ngeri i d i stors i u n i lor
kantiene sau ca rtez iene a l e i nterpretă r i i ei , a a rătat că În termen i i

61
Leszek Ko l a kowsk i

l u i Toma (şi a i săi propri i ) întreaga i ntu iţie a l u i Dum nezeu se

înd rea ptă asupra actu l u i pur al ex i stenţe i , mai degra bă decît
asu pra creaţiei . Expres ia " E u sînt cel ce este" este par excellence
numele l u i Dum nezeu, şi, des igur, n u mele a l es de el însu ş i .
F i losofi i creşt i n i care, a i doma ca rtezien i lor ( i ncl usiv Ma lebranche),
îl defi nesc pe Dum nezeu pri n ideea de perfecţi u ne, deducînd d i n
această defi n iţie existenţa l u i necesară, şi n u invers, se fac vinovaţi
de producerea unei ciudate d iscrepanţe Între Dumnezeu l fi losofiei şi
Dumnezeu l revelaţiei rel igioase. Esenţa Dum nezeu l u i creştin este de
"a fi" şi n u de "a crea" sau de "a fi i nfi n it" . Pierderea d i n vedere a
actu l u i exi stenţei constitu ie, potrivit l u i G i lson, pri ncipala sursă de
aberaţi i În fi losofia modernă. EI observă totuşi că e l i m i narea idei i de
existenţă rezu ltă probabi l d i n simpl u l fapt că această noţiune, deşi
extrem de s i mplă, nu poate fi conceptua l izată.
Aceasta este, probabi l , chest i u nea cea m a i supărătoa re d i n
întreaga i storie a dezbateri i fi l osofi ce despre Absol ut. Dacă Într­
adevăr i ntu iţia actu l u i ex i stenţe i este atît perfect s i m p l ă , cît ş i
extrem de rez i stentă la toate încercări l e d e a - i form u l a
conceptua l conţi n utu l , atu nci a r trebu i s-o acceptăm aşa c u m
este, ca pe o i dee i reducti b i l ă ş i e lementară, pe ca re toată l u mea
e pregătită s-o Înţeleagă În mod natu ra l . Da r dacă ar exi sta o
astfe l de idee, a r fi c i udat ca ea să poată fi vreodată u itată.
Presupu nînd - ceea ce constitu ie, poate, controversa l u i G i l son -
că fi losofi i sînt cei ca re, În cercînd să a n a l izeze ceea ce n u se
poate a n a l iza, au divizat şi eventu a l a u d i strus această i ntu iţie
primară, poate fi oare anu l ată opera lor d i structivă ? Dacă da,
atu n c i probabi l că n u pri ntr-o vi itoare med iere de tip i ntelectu a l ,
c i m a i degrabă pri n respingerea tota lă ş i defi n i ti vă a fi l osofiei .

Eul ca un cvasi-absol uf

N i men i n u mai scotoceşte astăz i m i ntea ş i u n iversu l în

căutarea fa ntomatic u l u i Graa l al certitu d i n i i de nezdru nci nat, ş i
s e cons i deră Î n genera l că toate descoper i ri l e făcute p e parcu rsu l

62
 Horror Metaphysicus

acestei cercetări - fie ele Cogito, concepţia eidetică a l u i H u sserl

sau propoziţi i l e-protocol ale Cercu l u i de l a Viena - s-a u doved it
a fi fa l s u r i . Nu ne putem Întoa rce I � i nocenţa cogn itivă pre­
c u ltu rală, pre-l i ngvistică, pre- i storică - ad i că pre-umană - con­
t i n uînd să fol os i m i d i om u l nostru fi l osofi c pentru a o descrie.
Prin criti c i i, ca şi pri n apă rători i să i , Cogito a sch i m bat Însă tra­
seu l i storiei i ntel ectu ale. Desigur, pe vremea l u i Desca rtes "om u l
i nterior" era o teză b i ne stabi l ită a scrieri lor re l igioase ş i m i stice.
Ea a fost Întărită de teologia cred i nţei a l u i Luther ş i de n u meroş i i
profeţi a i "cuvîntu l u i i nterior" care l-au u rmat, d a r care s-au ş i
r i d i cat Împotriva s a . Totuşi, În loc să susţină ideea "su biectivi­
tăţi i " i redu ctibi le, tendi nţa era ca ea să fi e desfi i nţată . Teologia a
pre l uat ş i a rad i ca l izat atacu l augusti n i a n la adresa voi nţei -de­
s i ne ca fi i nd să mînţa ră u l u i . Pe de a ltă pa rte "om u l i nterior",
si nguru l ce treb u i a sa l vat sau d a m n at, era opus, În termen i a nti­
ec l ez i asti c i , fă ptu ri i din carne: esenţ i a l era să fie com bătute toate
că i l e "exterioare" a l e sa lvări i - pen itenţele, su portu l i n stituţion a l ,
preoţia, ceremon i i l e, tem p l e l e ş i ritua l u ri l e . P e d e altă pa rte, ţe l u l
suprem a l omu l u i i nterior era s ă descopere În s i nea s a Cuvîntu l
d i v i n - sau p u r ş i s i m p l u pe D u m nezeu - pentru a-şi a n i h i l a
propria vo i nţă ş i a aj u n ge l a starea d e pa sivitate perfectă . Ş i
astfel, om u l i nterior ati ngea desăvîrş i rea abandonÎnd u-se pe s i ne.
Privea În i nteri oru l său doar pentru a-I descoperi pe D u m nezeu,
ş i nu pe s i ne. Totu şi, Desca rtes nu a descoperit l u mea i nterioa ră
pentru a o tra ns-su bstanţia În fu nda mentu l d i v i n a l fli nţei; ea
trebu ia să reprez i nte u lt i m u l pas În dru m u l spre acesta . Ea
dezvă l u i a s i ng u ra l u me tra nsparentă În ra port cu si ne, şi dec i, la
fe l de identică cu s i ne ca ş i Absol utu l , dar, spre deoseb i re de
Absol ut, acces i b i l ă În mod d i rect, şi n u ca rezu ltat al gînd i r i i
abstracte.
Eu l ca rtez i a n reprez i ntă Într-a devă r u n a bsol ut, În sensu l că,
fi i nd de fieca re dată u n i c ş i exc l u s i v - un eu Înc h i s În s i ne ş i
auto-refl ectat - el poate spu n e întotdea u na, a i doma creatoru l u i
b i b l i c " E u sînt cel ce este" . " E u " reprez i nt actu a l itatea pu ră,
pentru că În orice "acu m" Eu sînt tot ceea ce poate fi . Această
conseci nţă a l u i Cogito n-a fost respi nsă de Descartes, care a
63
Leszek Kola kowski

ignorat aproa pe com p l et d i mens i u nea l u i tem porală; e l c u noştea

timpu l doa r ca pe u n cadru a l eveni mentelor fiz i ce, nu ca pe o
formă de viaţă spi ritua l ă . Bergson a exp l i cat eu l ca pe o m i şca re
a timpu l u i rea l , sau ca pe o energie generatoa re de timp.
Conceput astfe l , eu l reprez i ntă a ctua l itatea pu ră, ca ş i Absolutu l ,
d a r d i ntr- u n motiv contrar: dacă U n u l neopl aton i c este Întot­
deauna actu a l , şi În el nu sînt ascu nse n i c i u n fe l de poten­
ţial ităţi, asta se datorează fa ptu l u i că e l reprez i ntă nem i şca rea
perfect Înc h i să În s i ne; În sch i m b, eu l este mobi l itatea Însăş i : e l
constitu ie u n even i ment perpetu u , a că ru i cont i n u itate este asigu­
rată de un fond a l memoriei, care sporeşte n eîncetat. În t i m pu l
concret, ad i că În timpu l În care apare d i st i n cţia d i ntre acu m ş i
atu n c i , ş i n u doar Între ma i devreme ş i ma i tîrzi u , tot ceea ce
este rea l , este rea l numa i acu m; În consec i nţă , potenţi a l itatea n u
poate f i n i c i odată rea l ă . Spunem despre u n l u cru c ă este po­
tenţ i a l În măsura În care consi derăm un obi ect sa u o sta re de
l ucruri ca fi i n d dej a depăşită În timp, i n d i ferent dacă ea a trecut
efect iv, sau ne proi ectă m m i nţ i l e Într- u n moment care n-a sos it
Încă şi, pri ntr- u n efort de i magi naţie, ne p l a să m pe noi Înş i ne În
vi itor. În rea l itatea l u i "acu m" - adică În's i ngu ra "rea l itate rea l ă "
- totu l este actua l . Eu l , deş i cont i n u u c a m i şca re, este identic c u
s i ne tout court (spre deosebi re d e timpu l neopl aton i c, ca re face
i m pos i b i l ă identitatea cu s i ne) .
F i i nd identi c-cu -si ne, ca ş i cu Absol utu l , eu l este - ca ş i
Absol utu l , deş i d i n motive d i ferite - u n i c ş i necesa r. Este u n i c
prin fa ptu l că, În contrast cu toate ce lela lte entităţi em pi rice, e l
n u poate f i n i c i odată Înţeles c a spec ie a u n u i gen, drept "ceva"
ale că ru i două sau mai m u lte exemp l a re pot i ntra Într-un con cept
genera l . N u exi stă n i c i u n concept pentru " E u " - u n l u c ru pe
ca re l -a scos În ev idenţă Kierkegaard . F i i nd u - m i acces i b i l doa r
m ie, "Eu l " n u are n i c i u n conţ i n u t pe ca re să-I Împa rtă cu
a l tc i neva, ş i deci nu a re n i c i un fe l de m ij l oace conceptu a l e
pentru a prod uce u n u n i versa l ca re s ă mă cu pri ndă atît p e m i ne,
cît ş i un a l ter-ego. Abso l utu l este u n i c pentru că e i nfi n it,
nel i m itat, i m pas i b i l ş i atem pora l ; " E u " sînt u n i c pentru că sînt

64
 Horror Metaphysicus

Însăşi l i m ita, tempora l itatea pură. Iar eu sînt necesa r nu pentru

că Însăşi ideea de "eu " exc l ude non-ex i stenţa mea sau s ituaţia ca
eu să am o origi ne, ci pentru că, fi i ndu-m i cu noscut n u m a i m i e
Însu m i , sînt i ncapab i l s ă concep atît a bsenţa mea, cît ş i cauza
care m-a făcut să ex i st.
Eu l cartez i a n este un fel de gau ră neagră: el poate absorbi
orice (mai puţ i n u n a lter-ego), şi n i m i c nu-i poate scăpa . I nefabi l
şi i ncomu n i cabi l , de neconstru it conceptua l , el ar putea fi numit
pe d rept cuvînt " n i m ic" (Într-adevă r, l a Oxford n i se spu ne acu m
că, deoarece n u a re sem n i fi caţie, cuvîntu l "Eu" n u a re n i c i
referent ) .

Despre de-cartezianizare

Privind retrospect iv, sîntem tentaţi să observă m o fatidică

neces itate i storică În modu l În care l u mea ca rtez iană, d u pă ce a
fost despărţită În două pă rţi defi n i tiv i n com u n i cabi le - s i nele
m i n u scu l şi spaţi u l omogen, i nfi n it ş i i nfi n it-d iviz i b i l - avea să fie
Înţeleasă În seco lele care i -au u rmat. E u l i n cert, un i nd i ferent ş i
i nexp l i cab i l observator a l materiei, a devenit i releva nt pentru
toate scopu ri l e teoreti ce, şi era aruncat cu uşuri nţă şi fă ră regrete
de către cei ca re-şi Înd repta u cu rioz itatea spre o l u me pe ca re o
poţi i nvestiga, Înţe l ege ş i desc rie În concepte abstracte; scepticis­
m u l ş i materia l i smu l a u pre l u at - În mod legitim - una d i n em is­
ferel e (cea vestică? cea stîngă ?) ale moşten i ri i ca rtez iene. Cea ­
la ltă em isferă fu sese pre l u ată - tot În mod l egitim - de către cei
"
ca re au Încep � t cu Cogito şi au ră mas defi n itiv ş i i n ev itabi l la e l ;
aceştia fie au su spendat u n iversu l Într-o preca ră sta re d e sclavie
sub dom i naţia eu l u i , fie au fă cut din el chiar o creaţie a eu l u i .
D i vizÎnd rea l itatea, cartez i a n i s m u l aj u n sese să se nege pe
s i ne; În spaţiu nu m a i era l oc şi pentru gîn d i re, i a r s i ne l e veş n i c
v i rg i n, stîl pu l c u noaşteri i , d i spăruse. Dacă Încerca s ă se
65
Leszek Ko l a kowsk i

convertească în tot ş i să supună materia, s i nele devenea i a ră ş i

N i m i c (aşa cum s-a întîm plat Î n i storia fi losofiei, de l a F i c hte la
H u sserl ) .
Fără doa r ş i poate, a n u m ite părţi d i n l u mea cartez iană d i strusă
conti nuă să su pravieţu i ască, într-o oa reca re măsură . Aşa z i sa
"descoperi re a subiectivităţ i i " (dacă e vorba de descoperi re sau
de creaţie, asta e cu totu l a ltă chesti u ne) a rez i stat ca problemă
i n confu ndabi l ă în moşten i rea fi l osofiei moderne. Ea şi-a doved it
vigoa rea în secolele XIX ş i XX, ori de cîte ori oamen i i s-a u ridi cat
Îm potriva "ti ra n iei u n i versa l ităţi i " şi i s-au îm potrivit cu Îndă răt­
n i ca sigura nţă de s i n e a i nd i sol u b i l u l u i Eu, i ndiferent dacă u n i ­
versa l itatea era concepută într-o m a n i eră hege l iană, h u sseri i a n ă
sau şt i i nţifică: Ki erkega a rd, Şestov sau, pri ntre contem pora n i i
noştri, Levi nas, pot fi priviţi Î n această perspectivă . Totu ş i , atît
scientism u l , cît ş i opoz i ţ i a anti -sc ientistă ş i -a u extras forţa d i n
c u rentu l d i vizat a l ace l e i a ş i su rse, care s-a doved it i ncapa b i l ă să
su pravieţu i ască u n ita r, şi a m be l e cu rente a u contri bu it de pe
poziţi i opuse la de-ca rtez i a n izarea l u m i i .
Ma i sînt, des igur, ş i a lte efortu ri d e de-ca rtez i a n izare. U n i i
fiz icien i (c u m este David Bohm) Încea rcă acum să redescopere
(sau să re- i ntroducă) gîn d i rea În materie, să rea n i meze corpu l
mort a l u n iversu l u i ş i să re-ara njeze a l e sa l e disiecta membra 13
într-un organ i sm v i u , aşa c u m se prezenta el În diferite cos­
molog i i a ntice, med ieva l e sau renascenti ste. Ei susţi n că fiz i ca
cuantică a legiti mat d i n nou con ceptu l de Întreg-prezent-În-fi e­
care-pa rte 1 4, oferindu-ne astfe l o neaşteptată conex i u ne între
şti i nţa modernă şi înţelepc i u nea tradiţiona lă' h i nd u i stă, taoi stă ş i
bud istă , ş i , m a i m u lt, a rătînd că Întregu l a re însu ş i ri asemănă­
toa re proprietăţi l or menta le. Întregu l-prezent-în-pa rte (o a bs u rd i -

13membre amputate, (În latină, În orig i n a l ) -n.t.

14În orig i n a l whole-in -each-part. Terme n u l propriu-z i s fo losit de B o h m pen ­
tru a desemna Î/ltregul-prezen t- În-fiecare-parte este wholeness, tradus În
română pri n plen itutine vez i H . - R . Pata piev i c i , "Cuvînt În a i n te" la l u c ra rea l u i
-

Dav i d Bohm, Plenitudinea lumii ş i ordinea ei, H u man itas, B u c . , 199 5, p . 1 7 .

66
 Horror Metaphysicus

tate evi dentă În termen i i fiz i c i i ca rteziene şi newtoniene), pe lîn­

gă fa ptu l că fu sese o i ntu iţie a majorităţi i căutători lor de Abso l ut
- m a i a l es În metafi z i ca l u i Proc l os - fu sese Întotdea u n a prezent,
într- u n fel sau a ltu l , În ritua l u l rel i g i os, i nc l u s i v în n u meroase
cred i nţe a rh a i ce. E sufi c i ent să avem ideea - ori cît de vagă - a
u nei zeităţi i nd i v i z i b i l e ş i creatoa re, ca să pres u p u nem că
acea stă zeitate, fi i nd prezentă În operele sa le, n u poate să n u fie
prezentă i ntegra l În fi eca re d i ntre ele, sfidînd astfel geometria
s i mţu l u i com u n . Ş i Într-adevă r, de ce ar fi contro l ată zeitatea de
axiomele l u i Eu c l i d ? Şi dacă om n i prezentu l tot este rea l , el nu
poate fi o entitate materi a l ă În nici un sens, ci pa re să fie mai
degrabă u n fe l de i nte l i genţă . Asta n u Însea m n ă că este o
persoa nă conşti entă de s i ne. S-a r putea ca el să fi e tot u ş i u n mod
de ca lcu l primord i a l , matematica pu ră sa u l ogica fi i n d i ntegrată
În l u me (sugestie fă cută de Pa u l Davies În Cod and the New
Physics) sau ar putea fi D u m nezeu l l u i Spi noza, căru i a n u - i pasă
de trebu ri le l u m eşti , dar ca re deţ i n e o i nfa i l i b i l ă putere com pu­
taţiona lă asupra întregu l u i creaţi e i . În această perspectivă hol i stă
sîntem înd reptăţiţi să credem că, la modu l potenţ i a l , materia este
gînd i re, nu doa r în sen s u l com u n (dacă gîndi rea apare d i n
materie, atu nci ev ident c ă materia trebu ie s ă f i fost capa b i l ă s-o
producă), ci în sensu l că gîndi rea este de fa pt prezentă în materie
În toate va rietăţi l e sa le. Oamen i i de şti i nţă care se s ituează pe
acea stă poz iţie nu îm părtăşesc convi ngerea l u i H u me sau a l u i
Mach (susţ i n ută, între mari i fiz i c ien i a i vrem u r i lor noa stre, de
N i e l s Boh r) că fi z i ca nu e o reprod ucere a rea l i tăţi i , ci ma i
degrabă o schematizare a experienţei cu aj utoru l m ij l oace lor
conceptu a l e. Dacă prezenţa observatoru l u i n u poate fi În lăturată
d i n descrierea u n or even i mente fi zice, asta nu Însea m n ă nea­
pă rat că observatoru l este un i nte l ect ka ntia n , ca re i m pune mate­
r i a l u l u i i nform a l percepţiei forme a priori: el este m a i degrabă
u n i ntel ect care-ş i descoperă propri i l e mode le În rea l itatea aşa
cum este ea, şi care e capabi l să l e dezvă l u i e deoa rece rea l itatea
este a i doma gînd i r i i . Şi Însuşi actu l c u noa şter i i , aşa c u m l-ar fi

67
Leszek Kola kowsk i

conceput ş i Platon, presupune o afi n itate sau chiar o tandră

relaţie Între gîndi rea mea ş i gîn d i rea l u m i i .
Bernard d' Espagnat, î n ca rtea sa In Search o f Reality, d i scută
aceste probleme într-o man ieră care îi apare profanu l u i mai
prudentă decît cea a a l tor metafi z i c i e n i ; această anal iză se cen­
trează, la rîndu i ei, asupra conceptu l u i de non-separabi l itate fi­
z i că . Dacă non-separabi l itatea i m p l i că - susţ i n e a utoru l - fa ptu l
că, În a n u m ite situaţi i doved ite experi menta l , parti c u l e l e care au
i nteracţionat o dată cont i n u ă să i nteracţioneze, i ndependent de
d i sta nţă, asta înseamnă fie că non-sepa rabi l itatea lor n u este un
fapt rea l , c i doa r u n mod de a descrie experi mentu l (ad ică ea are
doar o va l oare operaţională), fie că aceste sem nale pot căl ători
u neori mai repede decît l u m i na . E I consideră totu ş i că această
nep l ăcută d i lemă (care constă În a respi nge fie conceptu l de
rea l itate, fi e teoria relativităţ i i ) n u este de nerezol vat dacă accep­
tăm În sch i m b conceptu l de rea l i tate ne- l oca l i zată , desfi i nţÎnd
astfel noţ i u nea de spaţ i u rea l . Parti cu l e l e cercetate de fiz i c i a n n u
sînt, Î n termen i i actua lei teori i cuantice, " l ucru ri " rea le, c i
proprietăţi temporare a l e cîm pu l u i . Interpreta rea stri ct rea l i stă a
fiz i c i i fi i nd, potrivit l u i d' Espagnat, neplauz i b i lă, el optează În
sch i m b pentru un reâ l i sm non-fi z i c; l u mea descrisă În fi z i ca
cua ntică trebu ie văzută, d i n a ceastă perspecti vă, ca fi i nd u n
aspect - a soc iat ş i com p l ementa r conşti i nţei - a l u nei rea l ităţi
ascu nse, care nu este del i m itată de spaţ i u ş i t i m p aşa cum le
concepe fi z i ca, ş i pe ca re d' Espagnat n u ez ită s-o n u mească
D u m nezeu . Aceste două latu ri i n sepa rabi l e a l e experienţei -
u n i versu l ş i conşti i nţa - ar fi legate de rea l itatea u ltimă, care n u
poate f i defi n ită În term en i i n i c i u nei ex perienţe şti i nţifice va l ide.
Autoru l textu l u i de faţă n u a re n i c i o com petenţă să i nterv i nă
În refl ecţi i le - ori cît de metafi z i ce În conţi nut - pe care oamen i i
de şt i i nţă l e fa c pe baza cu noaşteri i lor speci a l izate, sa u să eva­
l u eze va l a b i l itatea i nterpretări lor lor. Nu şti u dacă u nele ecuaţi i
diferenţ i a l e ş i rel aţi i n u merice sînt sau n u i ntegrate În u n i vers ş i
dacă n u - i sînt mai degra bă i m pu se acestu ia, ş i presupun c ă , strict
vorbi nd, problema n u apa rţ i n e domen i u l u i fiz i c i i aşa cum se

68
 Horror Metaphysicus

auto-defi neşte ea. Să ne m u lţu m i m cu a spune că Îns u ş i actu l

cu noaşteri i , însuşi fa ptu l că m i ntea noastră face parte d i n l u mea
cu care nu se confu ndă, şi că ea poate as i m i l a această l u me sau
poate face d i n ea un eveni ment auto-conştient, acest fapt extrem
de s i m p l u , dacă-1 privi m fără n i ci o prej udecată, este l u cru l cel
mai stra n i u pe care ţi-I poţi i magi na. Dacă Dum nezeu este
i ncom prehen s i b i l , aşa cum se spune, faptu l de a percepe şi de a
cunoaşte n u este ma i puţ i n i ncom p rehens i b i l - cel puţi n pe baza
prem i sei com u ne (şi ca rtez iene?) că sînt un observator al u n i ver­
su l u i , care îm i este în mod rad ica l şi i reducti b i l stră i n . "Si nele
meu " poate fi un m i ra co l , Însă fa ptu l că pot face să-m i aparţ i n ă
u n corp stră i n, care n - a fost d i n a i nte prezent î n m i ne, c i a fost
transformat într- u n act de conşti i nţă , este m i n u nea m i n u n i lor. De
îndată ce ne gîn d i m l a acest l u cru simţim c h i a r o tentaţie de a
adera l a teoria p l aton i c-august i n iană a anam nezei : aceea că noi
cunoaştem doar ceea ce se afl ă d i ntotdeauna În noi . Este u n u l
d i n mod u r i l e Î n care putem aborda concepţia "Întregu l u i ­
prezent-în-pa rte": Întregu l s e află î n n o i , ş i tocma i d i n acest
motiv mai putem c u n oaşte cîte ceva, în cele d i n u rmă.

Desp re Spinoza

Faptu l că Întregu l i nd i viz ibi l - sau Absol utu l - se regăseşte în

l u c ru r i l e pa rticu l a re, şi dec i , în fieca re d i ntre noi, este o teză ca re
apare form u l a tă d iferit În opere le a proape tutu ror p l aton i şti lor,
incl u s i v la P l oti n , Proc l os, Da mascios, Eckhart ş i N i co laus
Cusanus, ori cît de greu l e-a r fi fost să facă această idee
compatibi l ă cu noţ i u nea de U n u care se conţ i ne pe s i ne. Ideea o
regăs i m c h i a r ş i l a Spi noza, ca re s-a confru ntat cu probl eme
teri b i le, aproa pe i nso l u bi le, atu n c i cînd a încercat să form u l eze
acea stă perspect i vă În i d i om u l său fu ndamenta l ca rtez i a n ,
conceput pentru u n scop cu totu l d iferit. Deş i neagă faptu l c ă

69
Leszek Kola kowsk i

acea esse a su bstanţe i a r apa rţ i ne esenţei u m a ne ( Ethica, I I ,

Prop. 1 6 ş i Schol. ), e l afi rma că lucru r i l e particu l a re, adică
"mod ificări l e" sau "moduri le" l u i Dum nezeu ÎI "exprimă"
( I , 2 5 , Cor. ) . Corpu l ş i i deea de corp reprez i ntă acelaşi l ucru văzut
În mod diferit, d u pă cum - observă el - u n i i evrei i ntu i esc vag
(quasi per nebulam) faptu l că spu nînd D u m n ezeu , i ntel ectu l l u i
Dum nezeu ş i lucruri l e ca re sînt cupri nse Î n i nte lectu l său sînt
ace l a ş i l uc ru . EI susţi ne c h i a r că m i ntea umană este o parte d i n
i ntel ectu l i nfi n it a l l u i D u m nezeu ( 1 1 , 1 1 , Cor.), c h i a r dacă este
evident că Dum nezeu, fi i nd i nd i vizi bi l , nu poate avea pă rţi
( 1 , 1 3 ) , ş i că i nfi n ita i u b i re i ntel ectuală de D u m nezeu, de ca re
sîntem capabi l i , este o pa rte a i nfi n itei i u b i ri de s i n e a l u i
Dum nezeu (\(,26). Fa ptu l c ă toate lucru ri le sînt "În " Dum nezeu
este pentru el un adevă r axiomatic, iar fa ptu l că D u m nezeu n u
poate f i "În" l u cru ri n u este m a i puţ i n evident, după c u m În
această expres ie prepoz iţia "În " se referă la dependenţa absol ută .
Şi astfe l , fă ră să poată vorbi despre prezenţa l u i Dum nezeu "În "
noi, e l vede fi i nţele u m a ne - ş i toate fi i nţel e - ca pe mod i ficări l e
s a u modu ri l e l u i Dum nezeu , În c i uda fa ptu l u i că su bsta nţa, fi i nd
nem işcată, i m u a b i l ă ş i i nd i v iz i b i l ă n u poate fi "mod ificată " sau
"afectată" În sen su l de a fi sch i m bată de a cţi u n i l e fi i nţelor
m u ritoare. Apa rentel e contrad icţ i i pot fi totu ş i rezolvate, pe baza
prem i sei că fi eca re l u cru pa rti c u l a r este Într-adevăr Dum nezeu
"mod ificat" sau Dum nezeu expri mîndu -se pe si ne. Cu a lte
cuvi nte, Spi noza pare să repete Într- u n d i a l ect modern aceea ş i
i ntu iţie p e ca re a expr i m at-o Eckhart atu nci cînd a vorbit despre
scînte ia de d i v i n itate d i n noi sau despre na şterea l u i Dum nezeu
În sufl et, şi pe ca re Cusa n u s a încercat s-o su rpri ndă den u m i nd
l u mea explicatio (În sensu l de dezvă l u i re) a l u i D u m nezeu, şi pe
D u m nezeu complicatio (adică înfăşura re, ră su c i re) a l u m i i .
D u m nezeu este ca u n pu n ct într-o l i n ie: prezent pretuti nden i ,
n i ciodată d i vizat, Întotdeauna u n u l . Atma n este B ra h m a n .
Spre deosebi re de vec h i i platon i şti, pseudo-cartez i a n u l d i n
Am sterdam (pseudo pentru c ă n i c i o u rmă d i n Cogito sau d i n

70
 H orror Meta p h ysicus

"su bi ectivitate" n u s-a păstrat În teologia sa) n u consi dera că

absol utu l este i nefabi l , şi părea să fi e m u lţu m it cu bogăţi i l e
propri u l u i s ă u l i m baj . Critica empiristă ş i cea raţiona l i stă avea u
să-i ru i neze În cu rînd monu mentu l metodei "geometri ce",
l a borios constru it. Tren u l modern ităţ i i mergea i nev ita b i l către
a ce l a ş i abis a l d u bl u l u i N i m i c: atît U n u l , cît ş i Cogito fu seseră
tra n sformate pas cu pas În nihilum. Des igur, n i m i c n-a d i spă rut
vreodată cu totu l . Metafi z i ca - În sensu l de căutare a F i i nţei
auto-Întemei ate - a su pravieţu it, coborîtă la ra ngu l de dem i ­
m o n d ă a vieţi i fi l ozofi ce. L i m baj u l ei a fost În mare pa rte i nterz i s .

Despre Jaspers (2)

Pri ntre contem pora n i i noştri, J a pers a fost cel ca re s-a strădu it,
poate ma i m u l t decît ori c i ne a ltc i neva , să facă faţă a bd i cări i
aparent defi n itive a celor doi termen i u lt i m i a i experienţei u m ane
- Absol utu l ş i ex i stenţa auto-referenţ i a l ă - deş i a respi n s sem ­
n i fi caţia şt i i nţifică a a ceste i abd i că r i . Fa ptu l că ex istenţa specific
uma nă, de fieca re dată u n ică - În contrast cu faptu l bio logic,
soc i a l , fiz i c sau psi ho logic, cu care n u trebu ie confu ndată - se
afl ă d i ncolo de pos i b i l ităţi l e l i m baj u l u i , a fost exp l i cat de
Kierkega a rd . Fa ptu l că atît ex i stenţa, cît şi Absol utu l d i spar În
nea nt la o a n a l iză mai atentă, constitu i se d i sputa acerbă a i l u m i ­
n i s m u l u i . Ja spers a ţ i n ut cont d e aceste rez u l tate a l e modern ităţi i
- i revers i b i le, d u pă c u m pă rea el să creadă -, ş i totuş i a refuzat
să accepte fu ndamentu l şi sen su l lor empirist. Rea l itatea
empi rică, a subl i n i at el, nu e auto-expl i cativă sau auto-suficientă,
l u mea nu ne oferă propri a e i Înţel egere. U n i versu l vi z i b i l , salJ
cel e l a borat În mod şti i nţifi c, care-I i nc lude pe om ca pe u n
obiect pri ntre a ltel e, s e situează Între două rea l ităţi - d i ntre care
n r c l u na n u poate fi descrisă 1n l i m baj u l cu noaşteri i :
Tra nscendenţa ş i Ex i stenţa . Aceste două rea l ităţi u lt i m e n u se I asă

71
Leszek Kolakows k i

obiectivate, su rpri nse de şt i i nţă , transpuse Într-o experienţă i nte­

rioară profu ndă. E l e sînt l egate i nsepa rabi l u na de cea l a l tă, a l tfel
spus, ex i stenţa (sau l i bertatea , sau s i nele meu) se l eagă În mod
necesar de Tra n scendenţă (sau de C u pri nzător), i a r aceasta d i n
u rmă e prezentă doa r Î n vederea Ex i stenţe i . E l e a l cătu i esc două
latu ri - u na obi ectivă ş i a lta subiecti vă - ale aceleiaşi rea l ităţ i ,
care n u poate f i n i c i odată o real i za re poz itivă a u n u i efort
i ntel ectua l , a u nei i ntu i ţi i estet i ce, emoţion a l e sau rel i gioase, o
rea l itate sugerată vag ş i prezentă În mod ta cit În toate aceste
domen i i a l e experienţe i . Acea stă rea l itate nu este pur şi s i m p l u
ex i l ată Î n domen i u l Incognosc i bi l u l u i a bsol ut, s a u Î n c e l a l
negat ivităţi i pu re, pentru că ceea ce este defi n i tiv i ncognosc i b i l
n u prez i ntă n i c i u n i nteres şi n i ci o re leva nţă pentru vieţi l e
noa stre, p e cînd conşti i nţa a ceea c e s e afl ă d i ncolo d e domen i u l
c u n oaşteri i este de cea m a i mare i m porta nţă pentru Ja spers, ş i
sch i m bă rad ical atitud i nea noastră faţă de l u me. Totu l capătă u n
nou Înţeles atu nci cînd percepem experi enţa noastră c a pe u n
fenomen a l Eschaton u l u i , deş i n u ex i stă n i ci o metodă pri n care
proprietăţi l e acestu i a să poată fi deduse d i n mod u ri l e l u i de
apariţie. Deşi n i c i odată Înţe les, Atotcupri nzătoru l este sol u l În
ca re Îş i a re rădăci n i le demn itatea umană; dacă n u Încercăm să
depăşim ba ri era u n i versu l u i "ob iectivabi l " nu ne putem Învi n ge
senti m entu l că vi aţa noa stră este abs u rdă. Oricît de nereu şite,
ori cît de i n capabi l e să cucerească moartea ş i zădă rn i c i a, a ceste
Încercări nu sînt i nuti le: Într-adevă r, ele ne fac să fi m oamen i .
Ş i astfel, Jaspers cedează În fel u l său propr i u pres i u n i i exer­
citate de I l u m i n ism, cel puţi n În va rianta sa empiristă , natu ra l i stă
şi uti l itari stă: În ce priveşte l i m baj u l şi cu noaşterea poz itivă,
ambi i termen i a i l u i Ultimum - cel d i v i n ş i cel uman - a u fost
Îngh iţiţi de N efi i nţă. În orice caz, ei au fost recu peraţi nu doar ca
o l i m ită oa reca re a experienţe i , ci ca o rea l i tate În raport cu care
l u mea experienţei reprez i ntă o ca le de a se m a n i festa . I deea
fi l osofi că ar putea păstra o u rmă d i n Ultimum, Însă cu preţu l de
a se priva pe s i n e de conţi n ut: a ceastă convi ngere fi losofi că pare

72
 Horror Metaph ysicus

să fie doa r o voi nţă oa rbă de a Înfru nta Atotcupri nzătoru l ; ea n u

are n i c i u n m ij l oc de a deven i cuvînt. În mod s i g u r n i c i o
metafiz i că poz itivă - ca să n u m a i vorb i m de teologie - n u poate
fi constru ită, şi n i c i o revelaţie nu este cred i b i l ă ; glasu l l u i
Dum nezeu n u m a i e prezent În l u me: dacă a r fi prezent, a r fi
i rez i sti bi l , susţ i ne Jaspers .
D e c e oare? Mu lţi au senti mentu l c ă g l asu l l u i D u m nezeu este
prezent În l u me ş i că este i rez i sti bi l ; ei spu n că dacă alţi i n u - I
a u d , e pentru că refuză s-o fa că; altfe l spus, g l asu l l u i D u m nezeu
nu e irez i stibi l d i n punct de vedere fon i c: el poate fi auz it, fă ră
Îndo i a l ă , de toţi cei ca re nu-şi astupă u rech i l e.
Des i gu r, chiar ş i cei care ascu l tă şi sînt capabi l i să Înţel eagă
chemarea l u i D u m nezeu trebu ie să adm ită că ea e percepută
diferit faţă de, să z icem, l u m i n a soa re l u i , i a r diferen ţa constă În
fa ptu l că l u m i na soa rel u i nu este un motiv de d i spută Între
oamen i . Cei care d i st i ng sem nele d i v i ne În l u me n u se deosebesc
pri n n i şte el emente empi rice de cei care nu reu şesc să le vadă, c i
s e deosebesc Î n privi nţa i nterpretă ri i experienţei . Interpreta rea
celor d i ntîi e decla rată de către u lti m i i pu r şi s i m p l u i l i cită ş i
l i ps ită d e sens, Î n conform itate cu regu l i le d e l i m baj p e care a u
dec i s s ă l e adopte. Prin u rmare, Întreba rea care se pune este
u rm ătoa rea: ex i stă oare regu l i de u n n i vel superior, pe care să l e
putem fo losi atu nci cînd a l egem Între toate l i mbaj ele pos i b i le?

leibniz şi toate l u m i l e posi b i l e

S e pare c ă astfel de regu l i n u sînt d i spon i b i le. Dacă ele ar fi

fost constrÎngătoare În sensu l În care sînt constrÎngătoa re regu l i le
log i c i i , ar fi trebu it să poată fi expri mate cu aj utoru l l i m baj u l u i ,
fi i nd a ru ncate astfel Într-o regres i e i nfi n ită .
Potrivit l u i Leibn iz, Dumnezeu a lege Între u n n u m ă r i nfi n it de
l u m i pos i b i le d i n . punct de vedere l ogic. F i ecare d i ntre l u m i e

73
Leszek Kol akowski

pos i b i lă atîta t i m p cît ex istenţa sa nu i m p l i că o contra d i cţie

l ogică, deoa rece pri n c i pi u l noncontra d i cţiei ÎI con strînge pe
Dum nezeu nu ma i puţ i n decît pe noi, oamen i i . Atu nci cînd trece
în revi stă toate l u m i l e pos i b i l e, D u m nezeu e g h i dat de propria sa
om n i sci enţă, însă a l egerea efect ivă este determ i nată de bună­
tatea sa : dacă a l ege l u mea în ca re cantitatea tota lă de b i ne este
foa rte m a re În com pa raţie cu ră u l , asta se datorează fa ptu l u i că
D u m nezeu nu e doar un matemat i c i a n care ca l c u l ează ş i com­
pa ră proprietăţ i l e l u m i lor pos i b i l e, ci ş i un pări nte i u bitor. Poate
că Diavo l u l (acest comenta r i u Îm i a pa rţ i n e m i e, nu l u i Leibn iz),
sau cel puţi n şefu l ba ndelor sata n i ce, fost serafi m, a r putea fa ce
un ca l cu l s i m i lar, Însă a l egerea sa ar fi, desigur, opu să: el ar
a l ege o l u me a rău l u i m ax i m . Asta ech iva l ează cu a spu ne că
Dum nezeu l l u i Lei b n i z nu este Abso l u tu l În sensu l p l ato n i c . E
i m pos i b i l , sau pa re i m pos i b i l să dedu cem l u mea care ex i stă În
mod efect i v d i n matematica ş i l ogica perfectă , atotcu pri nzătoa re
- de a l tfe l , asta sugerează şi Lei b n i z . Cu a lte cuvi nte, nu ex i stă
n i c i o mathesis universalis care să a n u l eze d i sti ncţia d i ntre
cont i n genţă ş i neces i tate, d i n tre verites de fa it ş i verites
necessaires. Potrivit l u i Le ibn i z, această d i sti ncţie Îţi v i ne În
m i nte i nevi tabi l datori tă l i m i telor gînd i ri i : ne dăm pu r şi s i m p l u
sea ma c ă a nega u n adevăr (să z i cem, "dacă o propoz iţie p este
o cond iţie sufici entă pentru propoz iţia q, atu nci u l tima constitu i e
o cond iţie necesa ră pentru prima propoz iţie") a re c a rezu ltat o
contrad i cţ i e, pe cînd a nega alte adevă ru ri (cu m a r fi "Pa u l este
frate le Mariei") nu produ ce acest l u cru . Totuş i , pentru o m i nte
perfectă a ceastă d i sti ncţie n u se susţi ne, deoa rece o astfel de
m i nte a r ses iza necesitatea tutu ror eve n i m entelor aparent
conti ngente, toate fi i n d i n c l u se c h i a r În conceptele l u cru ri l o r
cărora l i se Întîm p l ă respecti ve l e even i men te, sau, a l tfe l s p u s , o
m i nte perfectă ştie că toate adevăru ri l e sînt cu adevărat a n a l itice.
Acest mod de a gîndi este subm i nat de faptu l că bu nătatea l u i
D u m nezeu, ş i n u doar omn iscienţa sa trebu ie s ă fie i m p l i cată în
a decide care anume d i ntre l u m i l e pos i b i l e să dev i n ă rea l ă . Dec i ,

74
 Horror Metaphysicus

în ce pri veşte om n i sc i enţa l u i D u m nezeu, l u mea În care tră i m

este conti ngentă . Leibniz ar f i putut respi nge această obiecţie
a rătînd că Dum nezeu este bun pri n defi n iţie, ş i , În consec i nţă, a
i m a g i n a o l u me pe care e l s-o fi a l es efectiv ş i care n-a r fi cea
m a i bună l u me pos i b i l ă Însea m n ă să negi bu năvoi nţa creato­
ru l u i ; a nega oricare defi n iţie va l idă a priori ar genera o contra­
d i cţie: Dum nezeu nu era m a i puţi n o b l i gat să a l eagă cea mai
bună l u me pos i b i l ă decît era o� l i gat să creeze o l u me l i psită de
contrad i cţi i ; pur ş i simplu el n u ' putea să procedeze a ltcu mva.
În legătu ră cu acest contra-a rgu ment i potetic există o pro­
blemă. Le i b n i z Însuşi a făcut în Teodiceea o d i sti ncţie între ne­
ces itatea metafi z i că şi cea mora l ă : D u m nezeu a acţionat s u b o
con strîngere metafizică atu nci cînd a creat u n u n i vers fă ră
contrad icţi i , însă a acţionat, de asemenea, şi s u b o constrîngere
mora l ă , în măsu ra În care u n i versu l său era cel m a i bu n pos i b i l ,
privit pri n prisma raportu l u i b i n e/ră u . S e putea crea u n u n ivers
m a i ră u - sau c h i a r cel m a i ră u u n i vers pos i b i l -, şi care să fi fost
con s i stent d i n punct de vedere l og i c . Lei b n i z a fă cut ca
om i n sci enţa şi bu nătatea l u i D u m nezeu să fi e i ndependente u n a
faţă d e cea l a l tă . Presupu nînd că era corect s ă i nferăm ex i stenţa
necesa ră a l u i D u m nezeu d i n s i m pl u l fa pt a l ex i stenţei m a i
m u ltor l u m i pos i b i l e, între care c i neva a trebu it s-o a l eagă pe
aceasta, şi nu pe a lta, nu şti m n i m i c despre motive l e aceste i
a l egeri . Argumentu l l u i Lei b n i z în favoarea ex i stenţei l u i
D u m nezeu , dacă este va l i d, n u spune n i m i c desprf' bunătatea
creatoru l u i şi nu exc l ude în s i ne cumpl ita pos i b i l itate r';J el să fie
de fapt o fi i nţă rău voitoare; faptu l că n u este aşa neces ită u n
argument sepa rat, p e care Lei b n i z n-a reu şit să-I ofere, d i ncolo
de faptu l că bunătatea reprez i ntă o l atu ră evidentă a perfecţi u n i i .
Dar n u e n i m i c obl i gatori u în acea stă prem i să, d e vreme ce a
doved i neces itatea u n u i creator capa b i l să a l eagă n u este o
dovadă a perfecţ i u n i i sa l e, dacă aceasta d i n u rm ă i n c l ude ş i
b u nătatea, pri n î n s ă ş i sem n ificaţia s a . Cal ităţi le metafi z i ce ş i
mora l e a l e l u i D u m nezeu pot f i d i scutate separat. Mai m u lt, ne-

75
Leszek Kola kowski

ar putea ven i i deea blasfematorie că bunătatea l u i D u mnezeu

este conti ngentă În ra port cu om n i sci enţa sa ( Leibn i z n-o spune
astfe l , b i n eînţel es; n-o fa ce n i c i Duns Scot, care a r putea fi
v i n ovat de d i sti ncţia pe ca re a fă cut-o Leibn i z Între aceste două
atri bute d i v i ne). O dată ce porn im de pe acea stă poziţie, dove­
z i le ex i stenţei l u i D u m nezeu I asă desc h i să problema bu n ătăţ i i
sa l e; fa ptu l că este bu n e a cceptat pu r ş i s i m p l u ca u n fapt de l a
s i n e Înţeles, c a o pa rte a conceptu l u i trad iţional d e Dum nezeu,
dar asta În nci u n caz n u ţ i n e de raţiona mentu l l ogic.
S-a r putea obiecta că n u e n i m ic spec ific l u i Lei b n i z sa u Scot
În această sepa ra re; la u rma u rmei, n i c i argu mentu l onto l og i c ş i
n i c i argu mentele cosmolog i ce a l e Sfîntu l u i Toma n u i m p l ică
d i rect ca racteru l necesar al bunătăţ i i l u i D u m nezeu; În Însuşi
conţi n utu l lor acestea n u exc l ud pos i b i l i tatea ca el să fie rău , sau
să fie un matemat i c i a n mora l mente i ndiferent. Sfîntu l Toma ,
d u pă ce a dovedit perfecţ i u nea l u i D u m nezeu În Contra
Genti/es, 1,28), deduce de a i c i bunătatea sa ( 3 7) . A fi perfect În
pri m u l sens pa re să Însem ne a ati nge n ivel u l cel m a i Înalt pos i b i l
pe sca l a exi stenţei , Însă fa ptu l că binele este "ma i Îna lt" decît
rău l poate fi contestat; D i a vo l u l l-a r contesta , fără Îndoia lă, ş i
capac ităţi l e l u i logice n u sînt, probabi l , i nferioare capacităţi lor
noastre. Pe scu rt, din ex i stenţa lui Dumnezeu ca primum movens,
maxime ens, quo ma ius Cogitari nequit ' S etc. n u decu rge neapă­
rat bu nătatea sa; este nevo i e de un argument sepa rat, iar a cesta
d i n u rmă este m a i s l a b decît dovez i le În favoa rea exi stenţe i u ne i
fi i nţe necesare, d i n motive l e p e care toc m a i l e-a m menţionat:
faptu l că perfecţi u nea i m p l ică bunătatea constitu i e o pre m i să
arbitra ră; a ava nsa de l a bunătatea creatu ri lor l a bu nătatea
creatoru l u i lor nu constitu i e un raţionament corect. Dacă
"bu nătatea" este o ca racteristică ontologică, a rgu mentu l a r fi
cred i b i l doar dacă a r fi adevă rat că fi i nţa rea ş i bunătatea sînt

I S existenJa absolută, faJă de care n imic mai mult nu poate fi conceput (În

l at i n ă, În orig i n a l ) -n .t.

76
 H orror Metaphys i c u s

coextensive, iar acea stă teză metafiz i că n u poate fi va l idată fă ră

c u n oaşterea prea l a b i l ă a atri butelor l u i Dum nezeu ş i a u n ităţi i
sa l e; argu mentu l ar fi , deci, c i rc u lar. I a r dacă "bu n ătatea" este o
ca l itate mora l ă, atu n c i cercu l n u s-a r mai produ ce, c i am
presupune că fi i nţel e umane sînt bune În vi rtutea u ne i observaţi i
e m p i r i ce, ca re poate fi făcută i ndependent de cunoaşterea
noa stră despre D u m nezeu. Şi totu ş i , fi i nţele umane sînt În mod
ev ident pa rţ i a l bune şi parţial re le (presupu nînd, de dragu l
argu mentă r i i , că a m cunoaşte sensu l acestor adjective), ş i este
depa rte de a fi ev ident motivu l pentru ca re raţionamentu l nostru
- de la proprietăţi l e derivate a l e creatu ri lor la atri bute l e divi ne -
ar trebu i să se bazeze În mod necesa r pe bu n ătatea, ş i n u pe
ticăloşia ce lor d i ntîi .
Leibniz mai s u sţi ne (în Principes de la Nature et de la Grace)
că Dum nezeu treb u i e să posede l a n i ve l u l cel mai Îna l t ca l ităţ i le
sau perfecţi u n i l e creatu ri lor sa l e, ad i că putere, c u n oaştere şi
bu n ătate. Acesta este u n argument a posteriori, care rec lamă d i n
nou prem i sa c ă perfecţiu nea i m p l ică bunătate (şi d e c e n-ar
ex i sta o perfecţi u ne În rău ? ) .
Ar putea f i adevărat, des igur, c ă separarea log i că a ex i stenţei
necesare a l u i D u m nezeu de b u nătatea sa În metafi z i ca l u i
Lei b n i z Îş i avea origi n i l e c h i a r Î n procesu l care a provocat
neces itatea de a dovedi, a priori sau a posteriori, ex i stenţa l u i
D u m nezeu . Deci Sfîntu l Toma ş i c h i a r Sfîntu l Anse l m pot fi so­
cotiţi printre cei vi novaţ i . Odată apărută această nevo i e, sîntem
aproape constrînşi d i n pu nct de vedere log i c să separăm ex i s­
tenţa l u i D u m n ezeu de bun ătatea sa, ş i să facem d i n u ltima
obiectu l u nei a l te demonstraţ i i , de obicei mai fragi l ă ş i mai fai l i ­
b i l ă . M i sti c i i au Încercat să sol uţioneze acea stă sepa rare, dar
ori cît ar fi fost e i de veneraţi În trad iţia creşti nă, au fost
spectatori, şi n u gîn d itori, i nte l ectua l i sau fă uritori de adevăr.
C u sigura nţă n i c i Lei bn iz ş i n i c i gînd itori i med i eva l i nu pot fi
acuzaţi că au l uat ca atare trad iţia b i b l ică b i n e stab i l i tă, care
ech i va la capacitatea de a crea c u bu nătatea; această trad iţie n u

77
Leszek Kol akowski

este exc l us i v b i b l i că; ea a pare În d i ferite m itol og i i , nu neapărat

monotei ste. Totu şi, e depa rte de a fi om n i prezentă; În vec h i l e
m itu ri i ra n i ene ş i Î n derivaţi i l e l o r ma n i heiste D u m nezeu l rău ­
voitor este ş i el creator, ş i s-ar putea ri posta c ă , Î n afa ră de forţa
trad iţiei b i b l i ce, n u ex i stă tem e i u r i pentru o astfe l de ec h i va l enţă.

Desp re creaţia d ivină şi cea umană

Această problemă este ecl i psată de confu z i a pe care o poa rtă

cu s i ne cuvîntu l "creaţ ie". Cînd se vorbeşte despre creaţia d i v i n ă
s e Înţel ege d e obicei creaţi a ex nihilo. Conceptu l de ex nih ilo
este Însă u n construct fi l osofic, care n u-şi a re su portu l În i ma­
gi naţia m ito logică. D u m nezeu a creat ceru l ş i pămîntu l , dar oa re
asta înseamnă că, aşa c u m z i ce B i bl ia, nu ex i sta propr i u -z i s
n i m i c Î n afară d e D u m nezeu "în a i nte" d e prima poru ncă?
Des i g u r, În această chesti u ne trebu i e făcută o prec izare cu pri­
vi re la folos i rea i mproprie a cuvîntu l u i "Înai nte" . Începînd de l a
Sfîntu l August i n teolog i a creşti nă a fost în pri n c i p i u u n a n i mă În a
afi rma că timpu l a fost creat o dată cu spaţ i u l şi cu u n ivers u l , ş i
deci n u a re n i c i u n sens s ă vorbi m Î n termen i tem pora l i despre
u n D u m nezeu care precede l u mea. F i z icien i i care ne spun astăzi
că u n iversu l a apărut d i ntr-o sta re atem pora l ă ş i aspaţi a l ă pa r să
confi rme acest l u cru . Presupu nînd, totu şi, că creaţia ex nihilo a
fost priv i l eg i u l u n u i C reator u n i c, n i m i c n u ne opreşte să ne
imaginăm că, În stad i i l e care au u rmat, acte l e creatoare ar fi
putut fi rea l i zate atît de D u m nezeu, cît ş i de D i avol , ca re a
folosit în scopu ri m a l efice materi a l u l d i v i n pentru a fa brica n i şte
creaturi propri i, sa u că, de exemp l u , D u m n ezeu a creat u ne l e
a n i m a l e prietenoase, c u m sînt ca i i , o i l e ş i vră b i i l e, i a r D i avo l u l a
reacţ ionat răutăci os, i nventînd crocod i l i i, h i enele ş i gÎndac i i .
Dacă e aşa, atu n c i n u ex istă n i c i o l egătură necesa ră între creaţie
ş i b u nătate, ş i n i c i o d i st i ncţie c l a ră între a crea ş i a d i struge,

78
 Horror Metaphysicus

Între ord i ne ş i dezord i ne: În a ctivităţ i l e u mane efortu ri l e crea­

toa re pot fi angaj ate În scopu ri d i a bo l i ce, sau ce l puţ i n aşa cre­
dem noi, i a r o ord i ne a l ucru r i lor poate fi şi În serv i c i u l d i a­
vol u l u i . Dacă negă m acest l u cru, trebu ie să avem a l te criteri i
pentru a defi n i creaţia ş i ordi nea (de exem p l u, de ce n-a r putea fi
n u m i ţi "creatori " Întemeietori i celor m a i crude i m peri i ? Oare u n
lagă r d e exterm i n a re n u este ş i e l u n fel d e ord i ne, d e orga n i ­
zaţie? Efortu l creati v a rtistic şi i nte lectu a l a l omu l u i n u poate fi
a ngajat de forţe demon i ce?), sau să presupu nem, În vi rtutea
obi ş n u i nţei l i ngvisti ce, că termen i i "creaţie" şi "ord i ne" sînt a p l i ­
cabi l i doa r la ceea c e percepem ca b u n ; dar atu nci "bu n ătatea "
poate să ţină fie de senti mentu l nostru mora l, fi e de D u m nezeu,
care este bun pri n defi n iţie.
Aşa cum s-a m a i spus, bu n ătatea l u i Dum nezeu era con­
cepută de obicei ca fi i nd tripartită : ca bunăvoi nţă şi d ragoste faţă
de creatu ri le l u i , ca s u rsă d i n ca re se nasc toate regu l i l e b i n e l u i ş i
ord i n i i , ş i c a bunătate i ntri nsecă, i ndependentă de actele
creatoa re. În acest u l tim caz, b u n ătatea este pu r şi s i m p l u
ech i va lentă cu fi i nţa, astfel c ă D u m nezeu a r fi fost l a fe l de bu n
c h i a r dacă, În loc să creeze l u mea, a r fi decis să ră mînă În
sol itu d i nea sa i ndiferentă ; bunătatea sa n u a re n i c i o l egătu ră
evidentă cu ceea ce avem de obicei În m i nte atu nci cînd fo los i m
cuvîntu l "bu nătate", ş i prin u rmare, m u ltora l i s-a r pă rea
i n com prehen s i b i l ă . Dacă, În sch i m b, potrivit Înţelesu l u i cu rent,
b u nătatea i m p l i că bunăvo i nţa i u b itoa re, ş i nu poate fi i dentifi cată
a priori cu ex i stenţa, i a r dacă se presupune că creatoru l este
u n ic, atu nci o vo i nţă bol navă, d i a bol ică sau umană este capabi l ă
doa r d e d i strugere, oricare ar f i apa renţe l e; d i avo l u l n u poate
decît să strice creaţia l u i Dum nezeu, aparenta sa creativitate n u
duce decît la haos, dezord i ne ş i d i strugere. Termen i i "ord i ne" ş i
"creaţie" nu sînt neutri Î n raport cu b i nele şi ră u l . E i pot fi uti l i
doa r atu n c i cînd se u rmăreşte u n scop benefi c. B u n ătatea l u i
D u m nezeu n u s e raportea ză l a s i ne; ea rad i ază În mod fi resc -
potr ivit fa i moasei form u l e a Sfîntu l u i Toma bonum est diffusivum

79
Leszek Kola kowski

sui ' 6. E fi resc să asoc i ez i creaţi a cu p ro p agarea l u m i n i i , ca În

metafiz i c a med ieva lă a l u m i n i i , este fi resc d i n p u nct de vedere
conceptua l .
Acea stă abordare trad iţion a l ă În gîndi rea creşt i nă p a re să
i m p l i ce i deea, oa recum su p ărătoare, că fi i nţele u m a n e sînt
i nca p abi l e să creeze, sau că, mÎndri ndu-ne cu p ro p ria noastră
c reativitate, ne acordăm cu i nso l enţă privi legi i d i vi ne.
I nd i ferent dacă această consec i nţă decu rge l ogic, ea de p i nde
de ce a n u m e se p resu pu ne c ă a r fi "creativitatea" ş i de ce a n u m e
Înseamnă l i bertatea de acţi u n e cu care ne-ar f i Înzestrat
Dum nezeu, potrivit cred i nţei c reştine. Dacă ex i stă n u m a i o
si ngu ră su rsă a ex i stenţei ş i a b i n el u i , o s i n gu ră su rsă de energie
care este activă În toate creaţi i l e natu ri i ş i a l e a rte i , atu n c i
conce ptu l de voi nţă l i beră neces ită efortu ri l a borioase pentru a
p utea fi menţi n ut; şi, de fa pt, toate m i nţ i l e stră l ucite a l e istoriei
fi losofiei eu ropene au încercat să dez lege acest m i ster (ori să-I
el i m i ne l a comandă). Fără să ne aventu răm p rea m u lt în acest
cîmp de d i s p ută, ne putem m u lţu m i cu o si ngu ră d isti ncţie s i m p l ă .
Doctri n a a ugusti n i a n ă p resupune că, o r i de CÎte o r i ne fo los i m
vo i nţa - s a u fa cu ltatea d e a l u a o dec i z i e -, o fo los i m i nva riabi l
împotriva l u i D u m nezeu; ca efect a l coru p eri i noastre auto­
i nduse pri n păcatu l ori g i n a r, n u sîntem n i c i odată l i beri în sensu l
de a fi ca p abi l i să a l egem între b i n e ş i ră u . Dacă p ro p ria noa stră
voi nţă este cea care dec i de, ca re se a l ege pe s i ne - asta înseam­
nă rău l . A legînd binele, noi nu a l egem cu adevă rat; mai degrabă
ren u nţă m la a l egere În favoa rea voi nţei d i v i n e care l ucrează În
noi s u b forma graţ i e i . Se presu p u ne, totu ş i , că din v i n a noastră
am p ierdut capacitatea de a fa ce o a l egere l i beră Între b i n e ş i
rău ; a m fost creaţ i l i beri, ş i dec i cu greu s-a r p utea s p u ne că
înc l i naţia noastră s p re ră u nu ţi ne de natu ra noastră ori g i n a ră .
După căderea în p ăcat n u m a i p uteam face n i m i c ca re să n e
perm ită s ă facem fa pte bune; n u m a i graţia d i v i nă ne poate reda

1
.16 binele se dăru ieşte pe sine (În latină, În ori g i n a l ) -n .t.

80
 H orror Metaphysicus

această capacitate, dar atu nci bi nele pe ca re- I facem nu ne m a i

aparţi ne.
Acesta e, bi neînţeles, un s i m p l u rezu mat al Învăţătu ri i
Sfîntu l u i Augusti n; pentru a i ntra În deta l i i a r fi nevoi e de m u l t
spaţi u ş i de o a n a l iză atentă . Totu şi, e u n rezu mat destu l de bu n
pentru scopu ri l e mele.
În l u mea augusti n i a n ă, n u numai că D u m nezeu este ,su rsa
u ltimă a întregu l u i bine - care e necontrovesat în învăţătu ra
c reşt i n ă - ci noi, fi i nţele uma ne, sîntem i ncapabi le post lapsum
să ne folos i m l i ber de această bunătate, pentru a Îndepl i n i
i ntenţi i le l u i D u m nezeu . Pri ntre cei care a u Încercat s i stematic să
dezvo lte această doctri nă la Începutu l epoc i i moderne, Luther a
fost cel mai spectacu l os. E I n u se confru nta cu o prob lemă pur
teol ogică sau teoretică . E I credea, se pa re ( i m pres i e pe care o
susţi n cu tă rie primele sa le scrieri, ce l e de d i n a i nte de 1 5 2 5 ) că
noi purtă m cu toţi i În fi i nţa noastră u n m i ez Întu necat ş i
i ndestructi b i l, o să mînţă a rău l u i care n u poate f i n i c i odată Îm­
blînz ită, nu poate fi n i ciodată fă cută să devină i nocentă sau
a n gaj ată În scopuri bu ne, n i c i odată În l ătu rată cu m i j l oace l e
natu ra le afl ate la d i spoz iţia noa stră . N i ci u n efort mora l, n i ci o
c ivi l izare, n i ci o vi rtute, n i c i u n fe l de sentimente m i l ostive
În nă scute n u pot l u pta cu su cces îm potriva aceste i esenţe d i avo­
l eşt i ; ea exi stă pu r şi s i mplu, sfi dînd toate Încercă ri le noastre de-a
o zdrobi : (un concept care a m i nteşte de u n u l di n iduri l e
freudi ene, care rez istă i n fa i l i b i l oricărei Încercă ri a c i v i l izaţiei
noa stre de a-I domestici). Ea poate fi a n i h i l ată doa r pri n inter­
venţ i e d i v i n ă . Doa r graţ ia d i v i n ă poate d i struge această să mînţă
de întu neric d i n noi, si dacă acti onează, o face În mod i nfa i l i bi l .
Î n consec i nţă, Luthe ; a res p i n � c u tă rie conceptu l sta ndard a l
nom i na l i şti lor d e secol XV, conceptu l d e /Ia face ceea c e este în
ti ne", facere quod in se est 'l, care presupu nea că noi avem
puterea de a m a n i p u l a energia d ivină şi astfel, de a ne folosi
l i bertatea pentru a fa ce b i ne.

17 a fa ce ceea c e există În tine Însuţi (În l a t i n ă , Î n ori g i n a l ) - Il .t.

81
Leszek Kol akoh k i ...
------

'
În această perspect i vă asu pra l u m i i , creativitatea umană este
evi dent i n i m aginabi l ă ; orice am face d i n proprie i n iţiativă este
fata l mente ră u, i a r rău l este pri n defi n i ţie negativitate pură,
destru cţi e pu r�, non-ex i stenţă .
Uti l izarea legitimă a i de i i de creaţie pa re Însă plau z i b i l ă, o
dată ce ne plasăm fie de pa rtea i de i i cato l i ce, m i n i m a l iste despre
l i bertate (aşa cum a fost ea defi n ită dogm atic de Conci l i u l de la
Trento) , fie de pa rtea generoasei şi nel i m itate i noţi u n i ca rtez i ene,
ca re, de fa pt, este mai aproape - d u pă cum o ştia ş i Descartes -
de opi n ia comu nă, nefi losofi că ş i neinstru ită . În doctrina cato­
l i că, deş i e adevă rat că orice b i ne de ca re sîntem capabi l i este de
ori g i ne ş i de i nspi raţie d i v i n ă , n u e adevă rat că n u sîntem cu
n i m i c m a i m u lt decît n i şte obiecte pa s i ve ale l u cră ri i graţiei
divi ne, fi i ndcă, dacă vrem, putem să-i Întoa rcem spate l e l u i
Dum nezeu ş i � ... - i d i spreţu i m l i ber oferta . Altfel spus, graţ i a n u
operează i rez bri b i l , ceea c e Înseamnă c ă m i n i m a noastră coope­
ra re poz itivă - d i spoz iţia benevolă de a accepta graţ i a - este
i m p l i cată În fl ctele noastre re levante d i n pu nct de vedere mora l
(dacă a evita respingerea graţiei a r fi u n act determ i nat c h i a r de
graţie, ca o condiţie sufi c ientă, atu nci am ră mîne cu ace l a ş i
concept l uteran, care i m p l ică teri bi l a conseci nţă a dublei predes­
tinări În sensu l calvi n i st) .
Descartes a evitat În mod i ntenţionat ş i prudent să fie pri ns În
d i spute teo logi ce, ş i a l ă sat, dec i , deopa rte păcate l e ş i v i rtuţ i l e ca
aspecte ale l i bertăţi i uma ne, exceptînd cîteva remarci d i n
scrisor i . Cu toate acestea, e l era Î n mod cert d e pa rtea ce lor care
credeau că l i bertatea Însea m n ă puterea de auto-determ i na re,
i n c l u s i v puterea de a a l ege Între b i n e şi ră u fă ră n i c i o obl igaţie;
Într-adevă r, În fa i moasa l u i Însem n a re particu l a ră, el a i nc l u s
voi nţa l i beră pri ntre cele tre i m a r i m i racole d i v i ne, a l ături d e
creaţia ex nih ilo ş i d e Întru parea l u i D u m nezeu c a o m . Î n ter­
men i i l i bertăţi i de a legere nu ne deosebim de D u m nezeu m a i
m u lt decît ne deosebi m Î n privi nţa cu noaşteri i ş i a puteri i , amîn­
două fi i nd rel evante pentru a l egeri l e pe care l e fa cem .

82
 Horror M etaphysicLis

Dacă l u ă m În serios i deea b i ne l u i pe care fi i nţele u m a ne ÎI pot

fa ce pri n auto-determ i n area actelor mora le - fie În va ria nta
m i n i m a l istă cato l i că, fi e În cea ca rtez i a nă, nel i m itată - ex i stă o
putern ică tentaţie de a crede că aceste acte sînt cu adevă rat, ş i
n u doa r în sens metaforic, creati ve. Pres u pu nînd c ă fi i nţa ş i
b i nele sînt coextensive, n i s e pare c ă , a l egînd î n mod l i ber
b i nele, fa cem ca bi nele să ex i ste cu adevă rat, iar acest l u cru face
ca ex i stenţa să fie rea lă într- u n sens la fel de putern i c ca acela
potrivit că ru ia, a l egînd ră u l, d i strugem fi i nţa . Dacă în fi eca re
d i ntre noi ex i stă o sursă de i n iţiativă l i beră, care se pune În
m i şcare şi ca re n u a re o cauză sufi c i e ntă în afa ra sa, atu nci se
pare că ne rea l izăm acte le creatoa re e x nihilo, că adăugăm
fi i nţei ceva ca re n u ex ista Îna i nte, că îl h ră n i m, îl Întă r i m sa u îl
sporim pe Dum nezeu .
D i n punctu l de vedere a l ortodox iei platon i ce, o astfel de
noţ i u ne ar putea să pară bla sfematorie, eret i că, idol atră sau toate
trei la un l oc, de vreme ce ea submi nează ex istenţa perfectă a l u i
D u m nezeu, om n i potenţa Ş I puterea sa d e creaţie u n i c
privi legi ată .
Desigu r, e adevă rat că dacă încercăm să reconc i l iem această
i dee de creativitate cu tot ceea ce afl ă m citind Bul/arium
Romanum şi decrete l e Conci l i i lor, ne putem trez i În d i ficu ltate.
Se pa re însă că nu întîm p i n ă m ace l a ş i t i p de d i fi cu ltate atu nci
cînd citim B i b l i a . Dum nezeu l b i b l i c este v i cti ma tutu ror
emoţi i lor, este înfu riat şi fru strat de pu rta rea Încă păţînată a
supuşi lor să i, dar Îi i u beşte ş i se bucu ră la vederea bu n ătăţi i ş i a
s u pu neri i pe care o dovedesc - deşi a ra reori - În vieţi l e lor. Este
u n Dum nezeu a l dragostei, o persoa nă la fel ca şi noi .
Comenta ri u l sta ndard a l teologi lor (ca re apa re cel m a i ades ş i
m a i răspi cat În Ghidul l u i Ma i mon ide) despre fa ptu l c ă l i m baj u l
"a ntropomorfic" d i n Sacra Papina este pe măsur� s l a bei capaci­
tăţi a m i nţi lor noastre, i ncapabi l e să pătru ndă mesaj u l metafi z i c
ascu ns, a r f i ma i puţ i n Îndoiel n i c dacă ei (teologi j), sa u măcar
u n i i d i ntre ei n u a r preti nde că posedă un d i cţionar cu aj utoru l

83
Leszek Kol akowski

căru ia cuvîntu l d i v i n ca ata re poate fi tradus în l i m baj u l adecvat

şi prec i s al şti i nţei lor. Pe lîngă pretenţia de a înţelege ma i b i ne
ce a n u m e vrea să ne com u n i ce Dumnezeu, această încerca re de
a expl i ca i ncongruenţa d i ntre mit ş i fi l osofie presupune atît că
m itu l este de fapt o doctrină fi l osofi că, cît şi că acea stă doctri nă
constitu i e sem n i fi caţ ia reală, sau cel puţ i n cea m a i i m porta ntă, a
Sfi ntei Scr i ptu ri (presupunînd că d i st i n gem Între sensu l l i tera r,
a l egoric, mora l şi meta fi zic). Iar acesta e l u cru l cel mai greu de
acceptat, atît d i n motive istori ce, cît şi epistemologice. Mitu r i l e
n u sînt propriu-z i s "teori i " . E l e n u sînt tradu ctibi le într- u n l i m baj
non-m itic, apt să redea adevăratu l l or conţ i n ut. A crede că putem
cla rifica acest conţ i nut, sau că-1 putem face i ntel i g i b i l pri n acest
tip de traducere e la fe l de puţ i n cred i b i l ca şi afi rmaţia că poţi
tra n s m i te cu iva sem n i fi caţia u nei l u crări m u z i ca le spunîndu-i
"despre ce e vorba". Ne-am putea l i ps i de m itu ri dacă e l e ar
avea ech iva l enţi metafi z i c i . Dacă e l e expri mă, şi în acelaşi t i m p
ascu nd o rea l i tate u ltimă, asta s e datorează fa ptu l u i c ă această
rea l i tate nu poate fi expri mată in abstracto, n u e red ucti b i l ă l a
n i c i u n l i m baj teoretic.
Am putea crede că d i ferite l e aspecte a l e rea l ităţi i u l time sînt
exprimate cel ma i bine de servi c i u l d i v i n şi de arta rel igioasă -
deş i n u În sensu l în care u n p i ctor înfăţi şează Absol utu l pe o
pînză, sau În care un preot ÎI exp l i că pri n categori i sati sfăcătoare
d i n punct de vedere teoret ic.
Ceea ce este nen u m i t ş i i ndescripti b i l poate fi m a i degrabă
sugerat - cel puţ i n pri n acte rel igioase şi a rtistice i ntense - astfe l
în cît a l uz i a să tra nsm ită u n sentiment de Înţe legere, u n fel d e
satisfacţi e momentană, care e va l idă Î n termen i cogn itivi ş i oferă
totodată certitu d i nea de a fi "în contact cu " sau "în i nterioru l "
acel u i l u cru care este m a i rea l decît rea l i tatea vieţ i i d e z i cu z i .
Această sati sfacţie n u poate fi decît u na d e moment; ea a r putea
preti nde că e o rea l i zare defi n i tivă doa r dacă mesaj u l său a r
putea f i convertit Î n concepte - l u cru i m pos i b i l , dată fi i n d însă ş i
natu ra sa .

84
 H orror Metaphysicus

În l i mbaj u l mitu l u i bibl ic, în care Dum nezeu, deşi ascu ns,
apare ca un protector i u bitor - c h i a r dacă u neori ma i degrabă
sever - se poate spu ne că su părarea în faţa neleg i u i ri lor noa stre
n u e mai puţ i n rea l ă decît bucu ria sa l a vederea puţi n u l u i bi ne
pe ca re ne învred n i c i m să-I facem . Dacă e aşa, atu nci e l n u e u n
Absol u t perfect imuabi l , c i sporeşte Într-adevăr pri n creatu ri le
sale, cu alte cuvi nte, este u n Dumnezeu i stor i c; se pare chiar că
Însăşi ideea răspîn d i ri i iubirii divine e i ncom pati bi l ă cu absol uta
non-istoricitate şi i m pasi b i l itate a Creatoru l u i , cel puţ i n atîta timp
cît aceste idei despre i u b i re ş i i m pas i b i l itate îş i păstrează
sem n i ficaţia pe care o au de regu l ă În m i ntea noastră - şi ce a ltă
sem n i fi caţie am putea noi constru i ?
Dacă noi n-am adăuga ceva creaţiei încercînd s ă evităm ră u l
ş i s ă răspîndim i u b i rea - ori cît d e neînsem nat a r fi efortu l nostru
- atu nci probabi l că ar fi greş it să spu nem că putem "face bi ne"
în vreu n u l d i ntre sensu ri l e c u n oscute (presupu nînd că b i nele ş i
fi i nţa sînt co-extensivel. M a i exact, î n termen i i înţe l epc i u n i i
trad iţionale, orice bi ne' care exi stă Î n n o i s a u este înfă ptu it de
noi, este un reflex sau o revărsare a bu nătăţ i i divi ne. Dar c h i ar şi
aşa, se pare că noi, pri n efortu l nostru , facem să ex i ste acea
bu nătate care îna i nte era doar potenţi a l ă, i a r asta ec h i va l ează cu
a spune că noi creăm într-adevăr ceva . Dacă bi n e l e este
întotdea u n a prezent pri n defi n iţie - l u c ru pe ca re- I i m p l ică teza
perfecţ i u n i i l u i D u m nezeu şi a l u i Dum nezeu ca b i n e desăvîrşit ­
atu n c i ideea l i bertăţi i de a l egere a omu l u i n u se m a i susţine.
Ma i m u l t, însăşi i deea de creaţie dev i ne îndoi e l n ică dacă cel e
două teze enu nţate ma i sus sînt va l i de. Actu l creaţiei n u poate
adă uga n i m i c perfecţi u n i i şi i nfi n itei bunătăţ i a l u i D u m nezeu .
C h emînd la viaţă u n i versu l , timpu l , spaţi u l şi gîn d i rea ,
D u m nezeu n u sch i m bă n i m ic, n i c i în s i ne, n i c i în raportu r i l e pe
care l e are cu creaţi i le sa l e; e l e ceea ce este, i ncori g i b i l identic
cu s i ne. Stri ct vorbi nd, n i ci o poru ncă a sa n u poate aduce l a
vi aţă n i m i c nou, pentru c ă ex i stenţa ex i stă deja, atem pora l ă,
veş n i c actu a l ă, i nfi n ită, dep l i nă . N u m e l e de " D u m neze u " dev i ne

85
Leszek Kolakowski

o porec lă a supremei N efi i nţe a Absol utu l u i . Dec i nu n u m a i ră u l

este nea nt: ş i b i nele este nea nt, cîtă vreme i nd i ferent ce b i ne este
sa u ar putea fi Înfă ptu it, el nu sporeşte cantitatea de b i n e dej a
ex i stentă . Asta ne dezvă l u i e o a ltă l atu ră a l u i horrar meta­
physicus: dacă Dum nezeu este Absol utu l, atu nci n u ex i stă n i ci
b i ne ş i nici ră u, şi, a {ortiori, nici o diferenţă Între ele.
De fa pt, n u doa r B i b l i a - a l ături de textel e sacre ale a ltor
civi l izaţi i - ne oferă i magi nea u n u i D u m nezeu care nu reprez i ntă
plen itu d i nea ex i stenţei, ci se bucură de fa pte l e bune a l e
l ocu itori lor acestu i u n i vers, deve n i nd astfel ma i bogat ca rez u l tat
al faptelor respecti ve. Această speculaţie despre D u m n ezeu -
care pri n actu l înstră i n ări i sau c h i a r a l a uto-muti l ă r i i sa l e creşte
în i nterioru l u n i versu l u i, şi d i n truda du reroasă a fi i nţelor u m a n e
- n u l i pseşte d i n curentele p l aton icizante a l e teo l ogiei creşti ne:
l a Scot Eri ugena, la Eckhart, l a Cusan us, la pa nteişti i germ a n i de
secol XVI ş i XVII. S-a r pă rea că În această perspect ivă Dum nezeu
trebu i e să sfă rîme ca rapacea ase ităţi i sa l e, să ru pă propria sa
u n itate, să se exti ndă ş i să se aventu reze În u n ivers pentru a
deve n i ceea ce era doa r în mod potenţi a l : o persoa nă . Astfe l ,
ex i stenţa s a auto-întemei ată "d i na i ntea " t i m pu l u i ne este
i nacces i b i lă, i nexpres ivă şi c h i a r i ndiferentă ; ea poate fi într­
adevă r îm pi nsă în zona pa l i dă a negativităţ i i , a Nefi i nţei .
D u m nezeu poate fi abordat sau i u bit doa r dacă dev i ne "c i n eva",
doar ca un creator, protector ş i l eg i u itor.
Şi nu este oa re o idee de bu n s i mţ să adm i ţ i , ca ş i Hegel, că
viaţa pe·rsona lă (sau conşti i nţa de s i ne) poate fi concepută doar
ca un contact ş i ca un sch i m b Între persoa ne - i u b i re sau
confl i ct, nu contează - a ltfe l spus, că n u ex i stă gînd i re perso n a l ă
izol ată , auto-conţ i n ută ? N u ex i stă n i ci u n mod În care am putea
înţe lege persoa na d i v i nă, În care aceasta să nu se confru nte şi să
nu com u n i ce cu a lte fi i nţe persona l izate, ş i nu neapă rat d i v i ne -
fi i nţe cum sîntem ş i noi .
D i n această perspect ivă teogo n i că - ca re, deş i negată în
repetate rînduri, a constitu it o perma nentă tentaţi e pentru

86
 H orror Metaphysicus

gîn d i rea creşt i n ă neo-plato n i că - putem spu ne că, part i c i pînd l a

bu n ătatea l u m i i ş i a bţi nîndu-ne d e la rău, n o i facem fi i nţa să
sporească . Poate că acest fapt dă un sens afi rmaţiei
heideggeriene: "om u l este păstoru l F i i nţe i " - i n d i ferent ce a vrut
să spună Hei degger pri n asta . .
N u dezvă l u i e oa re acea stă afi rmaţie eretică orgol i u l de s i ne a l
omu l u i ? Oare n u sugerea ză e a c ă D u m nezeu n u -ş ipoate purta
si ngur de grijă, aşa c u m s-ar cuve n i , şi că trebu i e să-I apărăm ş i
s ă - I aj utăm? Poate că da. Î n s ă a cest orgo l i u , depa rte de a f i auto­
a n gaj a nt sau de a j u stifica setea noastră de putere, este compa­
t i b i l cu ideea că b i n e l e, deşi făptu it de noi, nu ne aparţi ne; el n u
sugerează n i c i c ă am dec ide Î n m od a rbitra r c e este bu n sau rău ,
c i doar presupune că depi nde de noi să a l egem Între aceste două
va riante. Putem crede pl i n i de trufie că actu l a l egeri i ne aparţi ne,
sa u putem adm ite cu modestie faptu l că noi găs i m gata constru iţi
termen i i a l egeri i , şi nu avem n i c i o pos i b i l itate să- i defi n i m con­
form capri c i i lor noastre. Dacă e aşa, atu nci trufi a nu i ntră În con­
fl i ct cu u m i l i nţa, cu care trebu i a să ne depri ndă cred i nţa creşt i n ă .
Conform aceleiaşi perspective, n u e l i psit d e s e n s s ă credem
că, aj utÎnd fi i nţa să sporea scă sau să s l ă bească, desch idem de
fa pt ca l ea spre c u noaşterea ei, şi astfel, spre înţel egerea ex is­
tenţe i . Ia răşi, asta e o viz i u ne pu r p l ato n i că ş i În ace l a ş i t i m p pur
b i b l i că, pre l u ată ş i expri mată cu nenumărate pri l ej u ri atît În
i storia gînd i ri i creşt i n e, cît ş i În cea a gînd i r i i ebra i ce - nu
neapărat de către gînditori ca re erau ei înş i ş i de i nfl uenţă
pl aton i c i a nă (o Întîl n i m deseori în l iteratura m i stică; era frecven­
tă pri ntre adepţ i i lui Erasmus). Articu l ată în mod d i ferit, această
concepţie se rezumă la o i dee destu l de s i m p l ă : n u ex i stă cu­
noa ştere pur i nte lectu a l ă a l u i D u m n ezeu ; În măsura în care
aj u ngem l a e l doar pri n specu laţi i , el rămîne u n concept gol - n u
doa r i n uti l î n vi aţă, c i şi vid d i n punct de vedere cogn itiv; Î I cu­
noaştem pe D u m nezeu' pe măsu ra pi etăţi i noastre: "Să n u se
bucure de m i ne cei ce mă d u şmă nesc pe ned rept" (Psalmi,
34, 1 8), timor Oei J}}itium sapientiae'8, etc. Atît cărţ i l e profeti ce,

18
tea ma de Dumnezeu e În ceputul Înţelepciun ii (în latină, În ori g i n a l ) - n . t.

87
Leszek Ko l a kows k i

cît ş i cel e d idacti ce ale Vech i u l u i Testa ment i dentifică de nen u ­

mă rate o r i Înţelepc i u nea cu pietatea, vi rtutea, obed ienţa ş i
u m i l i nţa .
Totuşi, u n scu rt rezumat istoric n-ar fi de pri sos a i c I . În
privi nţa acestei chesti u n i , În istoria biseri c i i romane moderne
ex i stă o a n u m ită ambigu itate. Pe de-o parte, atît tradiţia b i b l i că,
cît şi scrieri le m u ltor Pări nţi, Doctori şi m i st i c i recu noscuţi -
incl usiv Sf. Bernard, Sf. Bonaventura, Ta u ler, Thomas d i n Kempis,
Sf. Ioa n al Cruc i i , Sf. Teresa - leagă În mod i n s i stent cunoaşterea
noa stră despre Dum n ezeu de devoţ i u nea, adoraţia, c red i nţa,
speranţa şi caritatea noastră . Asta sugerează În mod evident că o
cunoaştere pur specu l ativă in divinis este n u doa r i nuti lă În
relaţie cu mîntu i rea noastră - fa pt pe ca re, desigur, n i c i u n
creşt i n n u - I poate nega -, c i ş i că ea n u e cîtu ş i d e puţ i n
cunoaştere. Acest pri n c i p i u , dacă este l uat Î n serios ş i e a p l i cat
fă ră restricţi i , foarte probabi l că fa ce i n uti lă Întreaga teologie
natu ra lă ş i o mare pa rte d i n tradiţia scol astică, iar venerabi l a
d i st i n cţie Între scientia ş i sapientia n u ne-a r aj uta prea m u lt.
I ntransigentu l curent a nti -fi l osofi c, pentru care l u cra rea De Fa/sa
Sapientia a l u i Lactanţi u constitu ie u n exem p l u c l a s i c, n-a d i spă­
rut n i ciodată cu totu l d i n cu ltu ra creşt i n ă, i a r scrisori l e Sfîntu l u i
Pau l î i conferă o legiti m itate defi n itivă . Pe d e a ltă parte, calea
pu r i ntel ectua l ă spre D u m nezeu n u n u m a i că n u a fost contestată
de B i serică, ci aparţine de fapt corpu su l u i ei dogmati c . Apărarea
autonom i e i şi va lori i c u noaşteri i spec u l ative despre D u m nezeu
devine m u lt mai presa ntă în confu z i a Contrareforme i , cînd era
i m perios necesar să fi e atacat d i spreţu l l u i Luther ş i a l a ltor
reform işti pentru teologia natu ra lă, precu m şi fa ptu l că e i con­
centrau toate vi rtuţ i l e c reşti ne În actu l ned i ferenţiat al c red i nţei .
N u m a i puţ i n i m porta nt era s ă s e lase loc va lori lor i ndependente
a l e raţi u n i i ş i cu noaşteri i , ş i să se a pere trad iţia lega l istă a
B i seri c i i , care constitu i a , în defi n itiv, stîlpu l de n ec l i ntit a l
legiti m ităţi i sa le. Probleme oarecum s i m i l a re avea u s ă apa ră l a
Începutu l seco l u l u i nostru c a efect a l crizei modern i ste.

88
 Horror Metaphysicus

Dar n u trebu ie să ne preocu pe a i c i a l ambicatele d i ficu ltăţi

ale problemei devoţ i u ne versus cu noaştere În i storia dogmei
creşti ne. Această chesti u ne depăşeşte cu m u lt pos i b i l ităţi l e
d i scuţiei d e faţă; ideea cunoaşteri i despre Abso l ut - care con­
stitu ie un aspect al vieţi i noa stre spiritu a l e În ansam b l u , şi mai
a l es a l modu l u i În care avem experienţa b i nel u i şi a rău l u i , ca
fi i nd propri u l nostru b i ne şi propri u l nostru rău - face pa rte d i n
trad iţi i le bud i stă , ebra ică, creştină şi pl aton i că . Faptu l c ă pri n
acea stă experi enţă dobÎn d i m n u doa r accesu l - ori cît de i n cert,
oricît de efemer - pe tărîmu l F i i nţei, ci ş i Îmbogăţi m sau secătu im
aceeastă fi i nţă, n u constitu ie o pa rte b i ne s i stematizată şi bine
stabi l ită În n i c i una din aceste trad iţi i , dar este prezentă În toată
i storia civi l izaţiei, atît În m i t, cît şi În i nvestigaţia fi l osofi că . În
l i m bajele m it i ce ea se exprimă s u b forma cred i nţei că D u m nezeu
se bucură sau se Întri stează la vederea comportamentu l u i nostru .
În i d i om u l metafi z i c această concepţie se poate exprima În
d i verse mod u ri : spu nînd că În sufl ete l e noastre D u m nezeu
dev i n e d i n n i m i c "ceva", că rasa u mană, ca ava ngardă a u n i ­
versu l u i , conduce Întreaga creaţi e spre reconci l ierea u ltimă c u
C reatoru l , c ă D u mnezeu, fi i nd natura non naturata non
naturans ' 9, va absorbi l u mea fă ră să- i d i strugă d i versitatea; pe
scu rt, spu nînd că- i oferi m l u i D u m n ezeu ajutoru l necesar În
constru i rea l u i Ultimum, ÎI aj utăm să dev i n ă ceea ce este; putem
spune c h i a r că "tu Îi eşti de o s ută de ori mai necesa r l u i decît Îţi
este el ţie" (afi rmaţie a l u i Meister Eckhart În Predica despre L uca,
2 .42); sau, putem spune că, În ci uda faptu l u i că toate creatu ri le i a u
fi i nţă, ele sînt Nefi i nţă pură, ş i c ă "naşterea l u i Dum nezeu Î n
suflet" apare ca rezu ltat al pasivităţi i u mane auto-i mpuse.
Convi ngerea că aj u ngem să c u noaştem F i i nţa , spori nd-o sau
m i cşorînd-o prin actele noastre bune sau rele, este o i dee cît se
poate de ne-ka ntiană şi de ne-pragmati stă , i deea "priorităţ i i
raţi u n i i practi ce" . Este ne-ka nti a nă pri n fa pt u l c ă ea n u extrage

19 na tură necreată care nu creează (În latină, În orig i nal) - n .t.

89
Leszek K o l a kows k i

regu l i l e raţi u n i i practice d i n norme l e u n iversa l e ale raţion a l ităţi i

tra nscendenta le la care pa rt i c i păm cu toţi i (În defi n itiv, pentru
Kant i m perativu l categoric este va l id pentru că eu n u - I pot nega
fă ră să cad În auto-contrad i cţie). În acelaşi t i m p, este ne-kanti ană
şi pentru că sugerează că noi Întrezărim F i i nţa pri n experienţa
practică a b i nel u i ş i rău l u i d i n noi, m a i degrabă decît o
cunoaştem d i n tentative l e raţion a l e de a reconci l i a postu late l e
raţi u n i i pract i ce cu rea l itatea empi rică. Şi este ne-kant i a n ă pri n
faptu l că ea n u oferă n i c i o so l uţie fi losofi că nouă vech i u l u i
m i ster, c i doar expl i c i tează o cred i nţă trad iţională. E a este cît se
poate de ne-kantiană În sensu l că fam i l i a rizarea cu F i i nţa, ori cît
de modestă sau de ambiţioasă, dacă se rea l i zează În acest sens,
nu poate fi convertită Într-o teorie genera l ă va l i dă. Fă ră doar şi
poate, ea depi nde de experienţa În care oamen i i sînt i n iţiaţi pri n
edu caţie, dar puterea ei de val idare este conferită doar de
contactu l cu noi Înşi ne, ca agenţi ai b i n e l u i ş i ră u l u i . Nu este
pragmatică - nu a n u l ează i nvestigaţia metafiz i că pe criteri u l
uti l ităţ i i , ş i n i c i n u este a ptă să confere va l id itate aceste i
i nvesti gaţi i apl i cînd criteri u l pragmatic.
Ideea că ea reprez i n tă o concepţie trad iţion a l ă este confi rmată
i n d i rect de faptu l că ditr i nu a rea ponderi i meta fi z i c i i şi a cred i n­
ţe i rel i gioase se l eagă ev) dent - c a experienţă i storică - de d i spa­
riţia treptată a Înseş i noţ i u n i lor de b i n e şi de rău , i nd i ferent care
d i n ce l e două d i spariţi i s-a r prod u ce prima; e i n uti l să arătăm cît
de învech ite, de desuete ş i de l i ps i te de sens - cel puţ i n pentru
moment - au deve n i t aceste noţi u n i pentru civi l izaţ i a noastră .
Atu nci cînd este pos i b i l ş i plauzi bi l , această concepţie i n­
fl uenţează vînătoarea noastră d i s perată pe u rm e l e l u cru l u i atît de
Înşe l ător care este ex i stenţa ' ca act pri mord i a l , i red ucti b i l , i nde­
pendent de orice proces cogn itiv, i m pos i b i l de testat em p i ric, ş i
despre care s e presupune c ă ne este dată pri ntr-o i ntuiţie
i ntel ectu a l ă a abso l utu l u i , sau de i ntu iţia ex i stenţi a l ă a l u i
Cogito. Intu iţia ex i stenţei n u provi ne, deci, d i n fam i l iarizarea
noastră prea l a b i l ă cu Absol utu l sau cu Cogito, ci d i ntr-o m i şcare

90
 H orror Metaphysicus

despre care s i m ţ i m că fa ce F i i nţa să sporească sau să scadă, ca

rez u l tat al b i nel u i sau rău l u i fa pte lor noa stre. F i i nţa devi ne
i ntel i g i b i l ă pri n auto-percepţia b i nel u i ş i a rău l u i .

Alter e g o

Dacă aşa stau l ucru ri le, atu nci ş i Cogito este l a rîndu i l u i
resp i ns c a fu ndament u ltim, a l ătu ri d e Absol ut - Î n sen s u l
ca rtez i a n, Î n orice c a z . Totu şi, n u este respins c h i a r În m a n i eră
empi ri stă . Il u z i a u nei i ntu iţi i d i recte ( " nemed i ate") a "s i n e l u i " n u
este În l ă tu rată de s i m p l u l fa pt că o percepţi e pre- l i ngvistică n u
poate fi pu r şi s i m p l u convertită Într-o teorie, c a să n u m a i vorbi m
d e o fu ndamenta re teoretică a cu noaşteri i ; s e poate ori cînd repl ica
În mod plauz i b i l că o astfel de percepţie, deşi i n expri mabi lă, poate
fi totuşi va l idă, cel puţin În cazu l pe care l-am d i scutat, oferi ndu­
ne astfe l o perspecti vă ca re - aşa cum a m Încercat să sugerez pînă
acum - reprez i ntă pentru noi un caz pa rad igmatic de "ex i stenţă ".
Ma i degra bă i deea a r fi că l u cru l pe ca re l-am dobîndit pri n Cogito
n u este propri a mea persoa nă ca entitate metafizică; ea nu-mi este
accesibi l ă ca u n ivers auto-constitu it de jure.
Del i m itînd eu l ca fu ndament epi stemolog i c, d i ncolo de care
n u ma i ex i stă n i m i c, Desca rtes a fă cut i m pos i b i l ă Înţe legerea
em patică a u n u i a l ter-ego; n u m a i i ntu iţia i n certă , i n d i rectă mă
convi nge că mai ex i stă şi u n a lt eu în afa ră de m i ne. Ş i este c h i a r
ş i m a i Îndoi e l n i c c ă acest raţiona ment i nductiv este u n u l
Întemei at, porn i nd d e l a prem i sa că n i ci u n fel d e presupu neri
bazate · pe a n a l ogie n u pot fi fă cute În mod l egitim dacă un a l ter­
ego se află s u b protecţ ia i n fa i l i b i l ă a propriei sale exci us i v ităţ i, ş i
e Înc h i s ermetic În faţa orică ru i acces d i n afa ră .
Ideea este d e fa pt u na ob i ş n u ită; e a a fost ex p r i m ată În
n u meroase oca z i i ş i de n u meroase persoa ne, a căror menţionare
a i c i n-a r fi decît o i n uti l ă pa ra dă de n u m e mari : a face pa rte

91
Leszek Ko l a kows k i

d i ntr-o com u n itate u m a n ă ş i a f i i m p l i cat Î n com u n i carea c u

cei l a lţ i constitu ie o parte i nevitabi lă a ceea c e i m propri u este
n u m i t " E u " ( i m propri u deoa rece cuvîntu l " E u " nu este u n s u b­
stantiv) . Mod u l meu de viaţă , acte l e şi emoţi i l e mele dep i nd atît
de ceea ce aştea ptă a lţi i de la m i ne, cît ş i de sprij i n u l pe ca re
aceştia m i - I oferă . Asta Însea m n ă că dep i nde de n i ve l u l la care
Întru nesc aceste aşteptă ri dacă apa rţ i n Într-adevă r com u n ităţi i
sau n u , i a r a sta însea m n ă că, pentru a face parte d i n com u n itate,
trebu ie să m ă văd pe m i ne însu m i În termen i de b i n e şi de ră u .
Dec i conşti i nţa b i ne l u i ş i rău l u i este cea ca re fa ce pos i b i l ă
apartenenţa m e a l a com u n itate, ş i astfe l e a este o cond iţie a
auto-afi rmări i conti n u e a propriei mele ex i stenţe. " E u l " este
constru it, pri ntre a l te l e, d i n conşti i nţa b i n e l u i şi a ră u l u i . B l ocînd
eu l, ca rtez i a n i sm u l l-a îm p i n s la non-ex i stenţă . EI este deblocat
d i n nou şi readus la real itate atu nci cînd devi ne această con­
şti i nţă, şi astfel e fă cut să ex i ste în procesu l de comu n i ca re; asta
n u Însea m n ă În n i c i u n caz că el constitu i e doar o pa rte, ş i că n u
are statu l onto l og i c propriu, c ă este Î n întregi me derivativ - atît
d i n pu nct de vedere logic, cît şi ontolog i c - ş i secu ndar În ra port
cu "întregu l " soc i a l (aşa c u m c redea u Comte ş i B rad l ey); s-a r
putea c h i a r ca, reprezentînd o pa rte, e l să n u fie creat, c i să
ex i ste pur şi s i m pl u .
A concepe "eu l " c a p e o entitate autonomă d i n pu n ct de
vedere onto l og i c, care se ma n ifestă (sau devine o persoa n ă ) pri n
i ntermed i u l com u n icări i pe tă rîm u l bi nel u i ş i a l ră u l u i , presu­
pu ne în plus faptu l că s i n e l e este pl asat într-o com u n i tate stabi lă
din perspecti vă i storică, ş i că este cît de cît conştient de a par­
tenenţa sa . Cu a lte cuvi nte, pentru a fi rea lă, o com u n itate tre­
bu i e să i nc l udă generaţi i trecute şi c h i a r i potet i ce generaţi i
v i i toa re, trebu ie să tră i ască într-u n spaţ i u spi ritu a l În care trecutul
să fi e actu a l ; un a n u m i t tip de com u n i ca re cu spi rite l e an cestra l e
ş i c u l tu l morm i ntelor a fost d i ntotdea u n a o expres i e fi rească a
conşti i nţei faptu l u i că acest spaţ i u spi ritu a l este rea l . Faptu l că
rea l itatea eu l u i ŞI sent i mentu l a pa rten enţei la o com u n itate

92
 Ho rror Metaphys i c Ll s

defi n ită istoric sînt legate re iese, i a ră ş i , din mod u l În care ele
decad În civi l izaţia noa stră . C u ltu l morm i nte l or, a l tru pu l u i
morţi lor ş i conşti i nţa fa ptu l u i că tră i m Într-o aşezare uma nă, ca re
se pre l u ngeşte Îna i nte şi d u pă generaţia prezentă, se sti ng pari
paru o dată cu col a psu l rea l i tăţ i i eu l u i . Cu cît com u n i tatea
i stor i că este percepută ca i rea l ă, cu atît "Eu" sînt m a i puţ i n rea l .
C h i a r dacă acea stă observaţ i e pa re il la jean jacques Roussea u,
l uaţi-o ca ata re.
Î n cercînd să sa l veze eu l, ş i În acelaşi t i m p să-I priveze de
d i mensi u n i l e l u i com u n i ta re ş i i stori ce, Desca rtes - orica re ar fi
fost i ntenţi i l e sa l e - l -a fă cut tot atît de puţi n rea l ca şi co­
m u n itatea, i storia, b i nele sau ră u l .
Rez u ltatu l acestu i d i sc u rs sem i -cartez i a n ş i sem i -anti cartez ian,
sem i - p l aton i c ş i sem i-anti p l aton ic n u preti nde n i c idec u m Gă a r
ech iva la c u noi descoperi r i . E I spune doar u rmătoa rele:
Nu ex i stă n i c i un acces la absol utu l epistemo l og i c, şi nici u n
a cces privi l eg i at l a F i i nţa abso l ută, care să a i bă c a rezu ltat o
c u n oaştere teoret ică va l i dă (această utl i m ă restr icţie este nece­
sa ră, pentru că noi nu putem exc l ude a priori rea l itatea expe­
ri enţei m i sti ce, care le oferă u nora acces u l privi l eg i at, dar
experienţa lor n u poate fi tra nspusă Într-o teorie). Acea stă d u b l ă
i nterd i cţie n u trebu i e s ă sfîrşească Într- u n n i h i l i sm pragmatic; ea
este com pat i b i l ă cu opi n i a că perspect iva metafiz i că, ne-pragma­
ti că, e pos i b i l ă ca rezu ltat a l vieţu i ri i noa stre pe tă rîm u l b i n el u i şi
ră u l u i , ş i ca rezu ltat a l ex peri mentări i bi nel u i ş i ră u l u i ca stă ri a l e
ex i stenţei propri i . Această i nterd i cţie expl ică Însă de c e fi l osofia,
ca ş i Peter Pan, n u se matu rizea ză n i c i odată .

Despre toate l i m baj ele posi b i l e

Şi d e c e a r trebu i s ă credem toate astea ? E c l a r c ă pentru o

astfe l de opi n ie n u ex i stă n i c i u n fel de motive care s ă ţi nă de

93
Leszek K o l a kows k i

norm e l e de gîn d i re a d m i se În mod c u rent, ş i c a re l a rînd u i lor

să-şi extragă va l i d itatea d i ntr- u n abso l ut epistemolog i e genera l
acceptat, ş i asta tocma i pentru că u n astfe l de abso l ut n u poate fi
ati ns. Dacă u n ele d i ntre aceste regu l i trad iţiona le pe care am
Încercat să l e reform u l ez sînt cred i b i l e sau n u , asta ţine de
a l egerea pe care o fa cem noi Între toate l i m baj ele pos i b i l e .
Totu şi, acea stă a l egere n u este n i ci a rbitrară, ş i n i c i ori entată de
o cu noaştere an terior dobînd ită, privitoa re la merite l e cog n i h ve
sau l a superioritatea u n u i l i m baj În ra port cu a ltu l ; o astfe l de
cu noaştere ar neces ita criteri i m a i în alte de va l i d itate, şi astfe l ea
n-ar reu ş i să iasă d i n bi necu noscutu l cerc scept i c . Totuşi, a l ege­
rea nu este a rbitra ră, nu e oa rbă sau a l eatorie. Ea con stă, de fa pt,
În a fa ce exp l i c it ceea ce şt i m dej a .
Pentru a fa ce operaţ iona l ş i i nte l i g i b i l u n u l d i ntre l i mbajele
pos i b i l e - ş i astfel, pentru a face c red i b i l u n p u n ct de vedere
metafi z i c sau epi stemolog i e - noi n u Începem n i c iodată cu
Începutu l . Al egerea Între toate l i mbajele pos i b i l e o fac civi l iza­
ţi i le, n u D u m nezeu . F i l osofi i l e exprimă aspi raţi i l e şi a l egeri l e
civi l i zaţi ilor; asta nu Însea m n ă c ă fi l osofi i sînt n i şte ca n a l e pa s i ve
sau n i şte i nstru mente fonografice pe care l e fol osesc civi l izaţi i le
pentru a se exprima (aşa cum pa r u neori să creadă hege l i en i i ) .
Expl i c itÎnd o civi l izaţie, ei o aj ută s ă s e exti ndă ş i s ă s e afi rme,
tot aşa cum noi desc h i dem i n ed ite şi neaşteptate că i a l e evo l uţ i e i
noastre pri ntr-u n efort de expri mare. Într-o oa reca re măsu ră, fi l o­
sofi i l e sînt nevoite să a l eagă ; fi i nd l i m itate ş i n i c iodată i m pa r­
ţia l e, e l e exprimă i nevita b i l u n e l e aspecte a l e c i v i l izaţi i l or d i n
care fac pa rte, Î n dauna a ltora . Civi l izaţi i l e - cel puţ i n cele ca re
a u nevoie de fi l osofi e pentru a se exprima, ş i ne sînt cu noscute
pri n i nte rmed i u l ei - n u sînt n i c i odată perfect coerente; dacă a r fi
coerente, e l e s-a r b loca' Într-o a uto-contem p l a re i nertă, şi s-a r
îndrepta spre d i strugere. Dec i, i ntermed i a ru l d i stors ionează obl i ­
gatori u mesaj u l . F i i nd se l ectivi Î n a dezvă l u i prem isele ascu nse
a l e u nei c i v i l izaţ i i , oferi ndu-i astfel o cunoaştere de s i ne pa rţ i a l ă
ş i col orÎnd" această c u n oaştere de s i ne cu propri i le lor pre m i se,
"
94
 Horror Metaphysicus

mari i fi l osofi, deşi nu pot evada pu r şi s i m p l u d i n ti m p u l În ca re

tră iesc, creează d i sconti nu ităţi ş i Îm p i ng "spi ritu l epoc i i " Într-o
nouă d i recţie; În ce măsură rezu ltate l e acestei m u n c i trebu ie
privite ca o conti n u a re sau ca un h i atu s În i storia cu lturi i , este În
genere un l ucru nes i gu r, c h i a r şi d u pă ce au trecut secole.
Vrînd, nevrînd, fi l osofi i - atu nci cînd Încearcă să form u l eze
aspi raţi i l e nerostite a l e epoc i i l o r, şi, În ace l a ş i ti m p, Îş i depăşesc
resu rsel e perso n a l e - creează sau recreează, sau poate activează
noi l i mbaje. U ne l e d i ntre aceste l i mbaje se dovedesc a fi moa rte
şi cad În u i ta re. Alte l e rămîn şi pri nd rădăci n i În sol u l c u l tu r i i ,
d a r d e regu lă n u sînt i med i at şi Î n mod fi resc conv i ngătoare, sau
c h i a r i nte l i g i b i le. Deseori a Înţe l ege un nou l i mbaj al fi l osofi ei
ţi ne de co'n verti rea spiritu a l ă : a cte l e Înţel egeri i ş i cred i nţei sînt
i nd i sti n cte, sau poate c h i a r u l ti m u l ÎI precede pe p r i m u l .
Să a n a l izăm pri m a propoz i ţ i e a Tratatului l u i Wittgenste i n -
n u m a i puţi n rel eva ntă, totuş i , i n compara b i l m a i puţi n citată
decît fa i moasa propoz iţie fi n a l ă . Ea s u n ă astfe l : "Această ca rte va
fi Înţe l easă, probabi l , doar de către cel care a avut deja ide i l e
cu pri nse Î n e a - sa u c e l puţ i n idei s i m i l a re".2o Această afi rmaţie
ech i va l ează cu a repeta form u l a credo ut intelligam2 1 (z i c a l a n u
s e potri veşte, totu ş i , c u convi n gerea l u i Wittgenstei n de il f i oferit
o sol uţie defi n i tivă, c u desăvîrş i re c l a ră, un adevăr u lt i m , etc.) Şi
Într-adevă r, În fi l osofi e acest pri n c i p i u n u e m a i puţi n va labi l
decît În cred i nţa re l i g i oasă: cu excepţia anti -fi losofi i lo� poziti­
vi ste ş i materi a l i ste, o fi l osofi e dev i ne i ntel i g i b i l ă pri ntr-u n t i p de
i n iţi ere care nu este precedată de un act de Înţel egere

20
Am preferat traducerea d i rectă a versi u n i i l u i Kol a kowski pentru prima
frază d i n Tractatus cel e i dej a existente în l i mba româ nă ("proba b i l că această
ca rte va fi Înţeleasă n u m a i de către acela care a med itat CÎndva el Însuşi asupra
gînd u r i l o r exprimate a i c i , sau cel p u ţ i n la gîn d u r i asemănătoa re" - Human itas,
1 9 9 1 , p , 3 S ) pentru a păstra n u anţa acceptă r i i prea l a b i l e a u n e i idei ca o
condiţie a înţelegeri i e i . (î n textu l englez : "perhaps this book wi l l be u nderstood
o n l y by someone who has h i mself already had the thoughts that a re expressed
i n it - or at least sim i l a r thoughts") . Subl i n ieri le îmi aparţ i n - n . t.
21 cred ca să În,teleg (În l a t i n ă , În ori g i n a l ) - n .t.

95
Leszek Ko l a kows k i

i nte l ectua l ă ; înţel egem acea stă fi losofie în c h i a r actu l acceptă ri i

ei, care poate să con corde sa u n u cu ideea pe care gînd i toru l o
a re despre s i ne. Iată de ce fi l osofi i se plîng atît de des că sînt
greş it înţe l eş i . Potrivit l u i Wittgenstein, Bertra nd Russe l l n-a reuşit
să pătru ndă sensu l Tracta tus-u l u i . Despre Hege l se spune c-a r fi
afi rmat că doa r un s i ngu r om l -a înţe l es, şi ace l a l -a înţe les greş it.
U n i i d i sc i po l i susţi neau că Ari stote l , d u pă dou ă decen i i petrecute
în Acade m i �, n-a reu ş it să - I înţe l eagă pe P l aton, ca re l a rîndu l
l u i, d u pă ce a petrecut cîţiva a n i în com pa n i a l u i Socrate, n u
pricepuse despre c e era vorba î n învăţătu ra maestru l u i să u .
Avi cenna a st� d i at Metafizica patruzec i d e a n i În a i nte s ă Înceapă
să-i înţel eagă sensu ri l e, J a nsen i u s a trebu it să citească de zece ori
opera com p l etă a Sfîntu l u i August i n ş i l u c ră r i l e l u i despre graţ i a
d i vină de treizeci de o r i îna i nte de a îndrăzn i să-şi com pu nă
vo l u m i nosu l tratat eretic. Ja mes l -a i nterpretat greşit pe Pei rce nu
m a i puţi n decît Sa rtre pe Hei degger etc.
D i fi c u ltăţ i l e fi l osofi ei abu ndă În asemenea poveşt i, ca re l a
p r i m a vedere pa r s ă depu nă o m ă rturie n u prea p l ă cută despre
pretenţi i le fi l osofi ei la adevă r ş i ri goa re, dar poate că, la o
a na l iză m a i atentă, e l e confi rmă pri nc i p i u l pe ca re tocma i l-am
a m i ntit. N u exi stă u n l i m baj perfect, ş i sînt tot atît de m u lte l i m­
baje pos i b i l e ca ş i perspective l e din ca re pot fi privite F i i nţa ş i
Nefi i nţa, ceea c e Însea m n ă : i nfi n it d e mu lte. Şi n u ex i stă n i c i u n
u ngh i de vedere care să desch idă s i m u lta n toate perspecti ve l e
(doa r dacă e l n u coi n c i de c u och i u l d i v i n ) . U neori putem trece
de la un u ng h i de vedere la a l tu l fă ră să u i tăm perspect iva a nte­
rioa ră, şi astfel, sîntem capa b i l i să percepem adevă ru l ma i m u ltor
perspect i ve metafiz i ce, ca re, odată aduse la un presupus l i m baj
com u n, i ntră În confl i ct. Dar cel m a i adesea ne menţi nem la u n
s i ngu r pu n ct d e observaţ ie, d u pă ce a m fost Îm p i nşi spre e l atît
de con strîngeri le civi l i zaţiei n oastre, cît ş i de preferi nţe l e noa stre
menta l e, de tentaţi i l e ş i de dori nţele noastre. Dec i, eu ş i vec i n u l
meu percepem Într-adevă r l u cru r i diferite.
D i s puta m u ltor fi l osofi şi l i ngvişti ţine de fa ptu l că i dentifi­
ca rea obi ecte l or, atît În l i m baj, cît ş i În percepţ i e, este orientată
96
 Horror Meta phys i c Li s

de con s ideraţ i i practi ce, de neces ităţ i, de vo i nţă, pe scu rt, de u n

t i p d e i nteres, fie e l legat d e spec ia noa stră - fi i nd astfel, u n i ver­
sa l u m a n -, fie spec ific u nei soc ietăţ i , civi l izaţ i i sau c h i a r u nei
persoa ne a n u me. Acest l ucru pare i n compati b i l cu convi ngerea
că ex i stă În mod cert obi ecte s i mple, exceptînd s ituaţia În ca re
acea stă conv i ngere este con s i derată d rept u n a d i n n u m eroasele
i magi n i ale l u m i i, toate la fe l de va l ide. Ace l a ş i pri n c i p i u a l p l u ­
ra l ităţ i i i m agi n i lor ec h i pol ente este a p l i cabi l a fortiori l i m baj u l u i
metafi z i c i i .
D a r atu n c i Însea m n ă c ă ne Întoa rcem la d i lema noa stră
i n iţ i a l ă . Cum pot fi l egat de un l i mbaj pa rti c u l a r (sau de u n u ng h i
d e vedere d i n care privesc l u mea, s a u d e o regu l ă de i nterpreta re
a întregu l u i experienţei) şi să n u - i atr i bu i o capacitate cogn itivă
privi legi ată ? Ş i dacă mă prefa c că a m l a d i spoz iţie u n l i m baj
su perior, sau c h i a r u n l i mbaj a bsol ut, atu nci fie aş putea vorb i
doa r despre a l te l i m baje, n u ş i despre rea l itatea l a care a cestea se
referă, fie l i m baj u l meu a r fi u n l i m baj sta nda rd, faţă de ca re
cel e l a lte ar fi d i a l ecte i ncom p l ete. Dacă u l tima va ria ntă este cea
va l a b i l ă , atu n c i ex i stă Într-adevăr un l i m baj d i v i n absolut,
cupri nzînd toate p u n ctel e de vedere care pot fi concepute. U n
astfe l de l i m baj este i m pos i b i l : c h i a r ş i D u m nezeu, atu nci cînd
vorbeşte prin gura profetu l u i, trebu ie să se traducă pe s i ne Înt r-o
l i m bă omenească ; tradu cerea este evident deforma ntă, i a r noi n u
avem acces l a or i g i n a l . Dacă e va l a b i lă p r i m a va ria ntă, atu nci
l i m baj u l meu part i c u l a r ( l i m baj u l de gradu l Întîi, l i m baj u l l ucru­
r i l or) poate Într-adevă r să n u rec lame n i c i o poz iţie privi legi ată,
însă eu n-aş putea ex pl i ca În acest l i m baj a bsenţa poz iţiei
privi leg i ate: pentru a face a cest l u cru a r trebu i să-m i a ba ndonez
l i m baj u l ş i să mă îndrept către u n super sau meta- l i m baj, În ca re
poz iţia mea pa rticu l a ră nu poate fi ex pri mată .
Cu a l te cuvi nte: atu nci cînd afi rm c u m ă ri n i m i e c ă "toate
teori i l e metafi z i ce sînt la fel de bune" eu nu-m i a s u m n i ci u n
p u n ct d e vedere, c i exprim doa r pri n c i p i u l to lera nţe i, ca re, ori cît
de l ă uda b i l a r fi, este form a l şi n u va prod u ce - n i c i măcar nu va

97
Leszek Ko l a kows k i

Încu raja - vreo idee metafi z i c ă . Atu nci cînd Încerc să pă strez În
m i nte acest pri n c i p i u şi să-I com b i n cu pu nctu l meu de ve� ere
pa rticu l a r sînt i n coerent, deoa rece susţ i n că " poz iţia mea este la
fel de bu nă ca oricare alta, c h i a r dacă e i ncom pati b i l ă cu
aceasta " . ProcedÎnd astfel, eu nu pot expl i ca În m od i nte l i g i b i l În
ce sens poz iţia mea se afl ă În contrad i cţie cu a l te le. Gene­
roz itatea to lera ntă n u ne oferă o i eş i re d i n paradoxu l auto­
referenţ i a l ităţi i .
Log i c i a n u l ş i p i ctoru l po lonez Leon C hwi stek a publ i cat În
1 9 2 1 o ca rte i ntitu l at ă Pluralitatea Rea lităţii, În care sugera că
există patru tipuri de rea l ităţi rec i proc i ndependente şi prez u mtiv
non- i nterferente: rea l itatea lucru r i l or, aşa c u m sînt e l e diferenţia­
te de către s i mţu l com u n, rea l itatea fi z i c i i, cea a i m pres i i lor şi
cea a i ma g i n aţie i . Ele sînt expr i mate a rt i st i c ca p i ctu ră pri m iti­
vi stă, natu ra l i stă, i m p res i o n i stă ş i respect iv, futu r i stă . Da r atu nci ,
susţi nea el, această p l u ra l itate j u stifică u n n u m ă r i nfi n it de pers­
pective la fe l de val ide asu pra l u m i i, n i c i u n a demonstrabi lă, dar
fiecare d i ntre e l e acceptabi lă, cu cond iţia să n u Încerce să stabi­
l ească În favoarea ei u n monopol a l adevă ru l u i . Diferite l e răs­
punsuri date u nor probl eme trad iţiona l e - c u m sînt l i bertatea
vo i nţe i, a m i nţi i şi a tru pu l u i, obiectivitatea val ori lor - dev i n
acceptabi l e o dată c e s e l i m itează l a u na s a u a l ta d i ntre cel e
patru ti puri de rea l ităţ i .
Teoria ex i stenţe i m a i m u ltor rea l i tăţi - ori cît d e identice -
c h i a r dacă În acest caz a fost creată ca ex p l i caţie metafi z i că a
p i ctu r i i, constitu i e o i magine p l a uz i b i l ă ş i tenta ntă a u n i versu l u i ,
d a r Îndată c e apare c a propunere epistemologi că, e a n u poate
depăşi - atît În cazu l l u i Chwi stek, c ît şi În cel al l u i Wi l l i a m
J ames - acest obstaco l : c u m s ă susţi i s u perioritatea u nei teori i
despre ex i stenţă În ace l a ş i l i m baj În ca re este form u l ată Însăşi
teori a ? Ar trebu i să susţi nem oa re că, În u l timă i nstanţă, afi rmaţia
totu l este necesa r" este l a fe l de va l idă ca ş i afi rmaţia n i m i c n u
" "
este necesa r decît Î n vederea rel aţi i lor logice", ş i că teza conform
că reia "cuvîntu l < E u > nu a re referent" nu este mai puţi n

98
 Horror Metaphysicus

adevă rată decît teza "orice l u cru ca re a re referent se referă l a

cuvîntu l <Eu>"? Vom Întîl n i oa re Într-o b u n ă z i u n gen i u care să
dovedească (şi nu doa r să afi rme) că, de pe poz i ţi i m a i Îna lte,
Sfîntu l Augusti n, Spi noza, H u me, Kant şi H egel fie au spus
a ce l a ş i l u cru, fie a u expri mat viz i u n i perfect compat i b i l e despre
rea l i tate, aşa c u m apar e l e privite d i n u n gh i u ri d i ferite? O z i ca l ă
c i tată d e Mart i n B u ber spu ne c ă toate afi rmaţi i l e contrad i ctori i
a l e Înţelepţi lor evre i sînt adevă rate În ceru ri, d u pă c u m toate
adevă ru ri l e sînt u n ite În ceru r i . Să a n a l izăm această i dee.
Dacă stratu r i l e rea l ităţi i, i ndependente u n u l faţă de a ltu l ,
neces ită l i mbaje i ndependente pentru a putea fi descri se, atu nci
ex i stă o putern i că su gestie că acele l i m baje sînt com p l et i ntra­
d u cti b i l e, ş i dacă e aşa, atu n c i ex i stă Într-adevă r un m otiv sufi­
ci ent de bun pentru a susţ i n e că perspecti ve diferite asu pra l u m i i
pot coex i sta Într-o perfectă i nd i ferenţă rec i procă: e l e n u se pot
confru nta sau i ntra În contra d i cţie. Şi c h i a r această expres i e "ele
n u se pot confru nta etc. " este expri mată Într- u n meta-l i m baj, care
l a rîndu i l u i este n u l d i n pu n ct de vedere metafi z i c . Atu n c i
reven i m l a vechea d i lemă : fie ne l i m ităm l a a cest meta- l i m baj ş i
fa cem c a verd i cte l e noastre s ă fie i re l eva nte faţă d e temeri l e
rea l e d i n care tră ieşte fi l osofi a, fie ne a ngaj ă m l a o perspectivă
m etafizică part i c u l a ră şi dec l a ră m că a ceastă perspectivă, o dată
defi n itivată, n u poate fi n i c i odată a rmon i z ată sau opusă riva lelor
s a l e, ş i din nou a ceastă a uto- i nterpreta re face perspect i va noastră
i re l eva ntă faţă de prob lemele rea l e d i n care tră i eşte fi l osofi a .
Ex i stă u n motiv pentru care ecu men i s m u l metafi z i c e m a i
puţ i n s i g u r ş i m a i preca r d i n p u n ct de vedere l og i c decît
ecumen i sm u l re l i gios.
Atu n c i cîn d rom a nti c i i ş i n u meroş i i lor conti nuatori d i n
seco l u l nostru - fie e i teolog i s a u sava nţi - repeta u Î n d i verse
va ria nte cuvi nte l e l u i Wi l l i am B l a ke "toate rel igi i l e sînt u na", e i
avea u Î n vedere doa r u n u l d i n ce le două pri n c i p i i pos i b i l e, ş i se
fă cea u vi novaţi de a n u fi operat o d i st i n cţ i e c l a ră Între e l e .
"Toate re l i g i i l e sînt u n a " a r putea s ă Însem ne c ă ex i stă u n
n u m ăr, ori cît de l i m itat, de cred i nţe ca re pot f i identifi cate ş i

99
Leszek Ko/a kowski

exprimate, ca re sînt com u ne tutu ror re l i gi i lor şi În ca re toţi

cred i ncioş i i se regă sesc. Acea stă opi n i e, fi e ea corectă sau
greş ită, i m pl ică fa ptu l că re l i g i a este o colecţie de afi rmaţi i ,
d i ntre ca re u nele sînt cu adevărat i m porta nte, i a r a l te l e n u , ş i că
ace l e afi rmaţi i care contea ză sînt i n c l u se În toate s i stemele de
cred i nţe c u noscute.
Aceea ş i afi rmaţie a r putea să Însem ne, pe de a l tă pa rte, că
toate rel i g i i l e sînt expres i i cu ltu ra l e a l e aceleiaşi experienţe
umane fu nda menta le, care nu poate fi totuşi exprimată În forma
sa neconta m i nată, orig i na ră, c i este deg h izată Într-o mu ltitu d i ne
de ritu a l u ri, m i turi, dogme, ta bu-uri ş i norme, d i ntre ca re n i c i
u n a n u poate spera s ă s e bucure d e va l id itate exc l u s ivă . Esenţa
vieţi i re l i gioase este Într-adevă r aceeaşi, dar ea nu con stă În
aserţi u n i doctr i n a l e ca re să poată fi extrase d i n nen u m ă rate l e
forme de veneraţie, c a fi i nd pri n c i pi u l lor u n i fi c ator; o dată Îm­
brăcată În cuvi nte, acea stă esenţă nu poate decît să apa rţ i n ă u nei
civi l izaţi i a n u me; oamen i i d i n epoc i ş i spaţi i cu ltu ra l e d i fer ite pot
Îm părtăşi a ceea ş i experi enţă, d a r eşuează de fieca re dată atu n c i
cînd Încearcă să- i dea forma "teoretică" adecvată : oa men i i d i n
alte c i v i I izaţi i n u s e regăsesc Î n această reconstrucţie.
Prima d i ntre ce l e două a lternative e a proa pe sigur greş ită . E
foa rte puţ i n proba b i l să se poată găsi o dogmă u n iversa l ă a
tutu ror re l ig i i lor, recu noscută efectiv În toate, ş i care să n u fie o
genera l iza re vagă, vec i nă cu l i psa de sens, sau o necontroversată
p l atitu d i ne. Cea de-a doua vers i u ne e m u l t m a i p l a u z i b i l ă, dacă
n u ca teorie em p i ri c sa u i stor i c demonstrabi lă, atu n c i măcar ca
regu l ă hermeneutică ferti l ă . În orice caz, ea ne aj ută să căută m ş i
să găs i m o com u n i u ne d e sensu r� Î n forme d e vi aţă rel i g i oasă
d i spa rate ş i fără l egătu ră, fă ră să preti ndă că sem n i fi caţia com u n ă
astfe l descoperită a r putea În l ocu i c u ltu l re l igios ex i stent,
mode lat i storic. Ea n u exc l ude n i c i c h i a r perspectiva u ne i
com u n ităţi rel igioase u n i versa l e - ori cît de puţ i n probabi l ă ş i d e
Îndepă rtată - ca re s ă găsească u n l i m baj com u n a l c u l tu l u i
rel igios; totu şi, c h i a r ş i atu n c i expres ia u ne i experienţe rel i gioase

1 00
 Horror Metaphys icus

tot a r fi s i m bo l i că şi i stori ceşte re lativă, deoa rece d i sta nţa d i ntre

experienţa propri u -z i să ş i toate formele s i m bol ice, ori cît de
bogate şi de l a rg ră spîndite, ră mîne de netrecut.
Ecumen ismu l fi l osofi c nu suferă de a cea stă ambigu itate pentru
că vocaţia fi l osofi ei este doa r aceea de a fi a rti cu l ată Într- u n
l i m baj şi de a oferi a rgumente; e a n u s e poate referi - s a u cel
puţ i n aşa pa re - l a o experienţă i nexpri mabi l ă, În căutarea
esenţei sa le com u ne; dacă ar ex i sta o asemenea esenţă, ea a r
avea o formă propoz iţion a l ă, ca re ar preti nde c ă e sati sfăcătoa re
d i n pu nct de vedere log i c, şi n-ar fi extra să de s u b m u nţi i de
cuvi nte d i n care e a l cătu ită fi losofi a . Ea n i c i măcar n-ar putea fi
red usă la o p l atitu d i ne necontroversată, pentru că n i c i o ba na­
l itate n u e atît de ba n a l ă În cît sensu ri l e e i să n u fie d i n cînd În
cînd provocate ş i contestate de fi l osofi . Pri n u rm a re, e mai
probabi l - dacă avem Încredere În Învăţă m i nte l e experienţei
i storice - ca i d iomu ri. le rec i p roc ne-i ntel igi b i l e şi i ncong u rente să
i ntre În confl i ct. D i ntre toate l i m baj e l e pos i b i l e, i n fi n it de n u ­
meroase, proba b i l c ă n i c i u n u l n u este atotcupri nzător, exceptînd
lingua incognita Oei. 22
C h i a r ş i tolera nţa e m a i uşor ş i m a i b i n e j u stifi cată de jure,-

n u d i n p u n ctu l de vedere a l docu mentelor i stori ce, des i g u r - În

cu ltu l re l igios decît În fi l osofie, deoa rece, pe lîngă fa ptu l că a re
n u meroase m ij l oace non-verba l e de expres i e, cu ltu l rel i g ios
i n c l ude recu noaşterea, i m p l i c ită şi deseori exp l i cită, a fa ptu l u i că
l i m ba omenească este i neptă şi i ncom p l etă atu nci CÎnd vorbeşte
despre ceea ce n u poate fi expri mat. D i n acest motiv potenţ i a l , e
m a i fi resc să accepţi d i versitatea i d iomuri lor rel i g i oase, toate
i m perfecte În mod i nevita bi l . Î n rea l itate e c h i a r m a i d i fi c i l,
pentru că n u doa r cred i nţe le model ate verba l , c i ş i ritu a l u r i l e ş i
obice i u r i l e t i n d s ă rec l a m e va l i d itate abso l ută, i a r oamen i i a u
motive să ia c a ata re ideea c ă , atu n c i cînd s e dezbat probleme

22 limba necunoscută a lui Dumnezeu (În l a t i n ă , Î n ori g i n a l ) - n . t.

1 01
Leszek Ko l a kows k i

rel igioase, Î n j o c s e află m a i m u l t decît atît ( u n foa rte i m portant

motiv de d i spută În i storia sch i smei ră să ritene ca re a pecetl u i t
ma rea sepa ra re a biser i c i i creşti ne, cu enorme consec i nţe pentru
vi itoru l c i v i l izaţiei, a fost Întreba rea dacă În Sfînta Împă rtă şa n i e
ar trebu i fo losită pîi ne dospită sau nedospită ) . Totu şi, fi l osofi a
rec l a mă n u doa r adevă ru l, ci adevă ru l În sen s u l l itera l ; proc la­
maţi i l e ei, privite ca regu l i , sînt adevă rate l u ate ca ata re, fă ră
conces i i făcute i nerentei i nadecvă ri a cuvi ntelor.
Un fi lo s of presupune de regu l ă că, i nd i ferent ce ar spune un
a l t fi l osof, dacă are vreun sens, atu nci acesta e traducti b i l În
j a rgon u l propri u ; i ntraduct i b i l itatea, nerecu n oscută de obicei,
fu n cţi onează totu ş i ca o plasă de sa l vare În t i m pu l confl i ctelor
("critica pe ca re m i -o aduci dovedeşte că m-a i Înţe l es com plet
greş it"), doa r dacă n u cumva confl i cte le apar În i nterioru l
aceleiaşi convenţ i i l i ngvistice ş i se referă l a chesti u n i spec ifi ce,
restrînse.
Mari i fi l osofi, care reprez i ntă puncte de d i scont i n u itate În
iti nerari u l spi ritu a l al u m a n ităţi i, pornesc de la un punct care n-a
fost Încă descoperit, de l a ceea ce a reprezentat pînă a c u m o
pată a i bă pe ha rta Gînd i ri i . E i sînt obl igaţi să dea u n n u me
aceste i pete, u n punct de u nde ei văd În mod d i ferit pe i saj u l
Înconj u rător. Se creea ză astfe l o l i m bă v i rgi nă, ş i n i c i u n obsta col
i nsurmontabi l n u stă În ca lea martori lor care vor să pună p i c ioru l
În ace l a ş i l oc, să vadă aceeaşi prive l i şte ş i să preia ace l eaş i
i n stru mente l i ngvistice pentru a o descrie. Totu ş i , de regu l ă acest
l u cru nu e u şor, pentru că noi Încercăm În mod fi resc să
traducem texte le stră i ne Într- u n d i a l ect fa m i l i a r - ş i rată m sensu l .
Orice exem p l u o poate confi rma . Cînd citeşte cuvi nte l e l u i
Hei degger: Oas Sosein des Oeseins ist die Sorge, u n fi l osof
a n a l itic ti nde să creadă că ceea ce a Încercat să spu nă germa n u l
este c ă oa men i i Îş i fa c deseo ri grij i pentru d i verse l u cru ri - o
remarcă prea puţ i n i l u m i nată . Desigu r, a m putea Încerca o
tradu cere m a i pu ţ i n ban a l ă , d a r ati ngÎnd u n a n u m it grad de

1 02
 Horror Metaphysicus

i nt i m itate cu noua l i mbă, cel mai p robabi l vom aj u nge la con­

c l uz i a că mod u l cel mai bu n de a reda ceea ce a vrut Heigegger
să spu nă este fel u l În ca re a spu s-o e l . N e-am ob i ş n u i t cu u n e l e
concepte i ntraduct i b i l e a l e fi l osofiei orienta l e, c u m sînt Tao s a u
Atm a n, i a r ce1 care (asemen i autoru l u i de faţă) n u pot citi texte l e
c h i neze s a u sanscr ite Î n origi n a l n u vor Înţel ege probabi l n i c i ­
odată sens u l lor rea l, Însă confu z i a l i m bajelor În fi l osofie e d i fe­
rită şi mu lt m a i derutantă decît d i versitatea etn ică. Atît
Înţe l epc i u nea i n d i a nă, cît ş i - În trad iţia eu ropeană - fi losofi a
neo-plato n i că ocu pă u n teritori u spi ritu a l În care se presupune că
Întregu l poate fi conţi nut În pa rte ş i că, dacă p l ecăm de la
certitud i nea că acest fa pt este În mod evident i m pos i b i l deoa rece
g l obu l terestru nu poate fi vîrît Într-o cutie de c iocol ată, atu n c i
trebu ie să ren u nţă m la efortu l de a Înţe l ege ş i să a ba ndonăm
această trad iţie În groapa trecutu l u i p l i n de su perstiţi i , căru i a
probabi l că- i aparţ i ne. Ce-a r trebu i să facem cu afi rmaţia Înţelep­
ţi lor bud i şti, conform căre i a samsara ş i nirvana sînt u n u l şi ace­
I a ş i l u cru ? Sau cu pri n c i p i u l l u i San kara : " F i i nd l i psit de pri n­
c i p i u l vieţii, n u acţi onez. F i i nd l i psit de i nte lect, n u sînt u n Învă­
ţat. Pri n urmare, nu posed n i c i c u noaştere şi n i c i nec u n oaştere,
ci posed doar l u m i na conşti i nţei pure"? (A Thousand Teachings,
cap. 1 3 , În traducerea engleză a l u i Senga ku Mayeda). Şi totlJ ş i ,
celor care a u aderat pentru o vreme l a gîn d i rea budistă ş i
h i nd u i stă n i m i c n u l i s e pa re de neînţeles Î n astfel de afi rmaţi i ; Î n
sch i m b, ele pot avea prea puţ i n înţe l es pentru i magi nea p e care
ş i -o fac evrei i despre Dum nezeu, de exem p l u .
Scopu l no i l or l i m baje n u este propri u-z i s fa brica rea de neo l o­
g i sme, o artă În care germa n i i a u excel at timp de secole; mari i
fi l osofi care a u uti l i zat doa r res u rsele l exicale ex i ste nte a u produ s
ş i ei l i m baje noi, forţînd vec h i l e cuvi nte s ă descrie n o i l aturi a l e
rea l ităţi i .
Perm iteţi-m i o scu rtă d i gres i u ne: u n u l d i ntre profesori i mei de
logi că, Kaz i m ierz Adj u k i ewi cz, a e l a borat o teorie form a l ă
asu pra l i mbaj e l o r înc h i se ş i coerente, com plet i ntraducti b i l e u n u l
"

1 03
Leszek Ko l a kows k i

În raport cu cel ă l a lt (teorie pu b l i cată ca o serie de art i cole În

revi sta Erkenntnis la sfîrş itu l a n i lor '30). Mu l ţi a n i mai tîrz i u eu,
ca tînăr student atoateşti utor (d i n feric i re, u rm a să-m i pierd În
curînd aceste două cal ităţi) am atacat această teorie ş i am arătat că
autoru l ei fu sese i ncapabi l să găsească măcar un si ngur exem p l u
care s-o susţină. Acum sînt d e pă rere c ă ceea c e s e apropi e c e l m a i
m u lt d e u n exemplu pentru astfel d e l i mbaje sînt sistemele"
"
fi l osofi ce auto-conţi n ute, ca ş i expres i i le cultu l u i rel igios.
Oare cum s-a prod us a mestec u l l i m b i lor? Povestea b i b l i că
( Geneza, X I , 1 -9) se refer ă, des igu r, la l i m b i l e popoa relor, a căror
d i vers itate pa re să fie atît o pedeapsă d i v i n ă pentru ră utatea
umană, cît şi o măsu ră practică, l u ată de Dum nezeu pentru a Îm­
p i ed i ca acea stă ra să trufaşă să fa că tot ce- i trece prin cap. Exe­
geza creşt i n ă sta ndard leagă acest eve n i ment cruc i a l de cobo­
rîrea D u h u l u i Sfînt, care a dă ru it Aposto l i l o r haru l l i m b i lor
( Fapte, 1 1 , 1 - 1 3 ) , ref ăcînd astfe l , graţi e sacrifi c i u l u i l u i I s u s
Chri stos, u n i tatea p e care u m a n itatea o pierd u se d i n v i n a e i .
F i lon d i n A l exandria, Într- u n tratat consacrat acestu i subiect, a
Înce rcat o a l tă i nterpreta re a l egorică, oarec u m ri sca ntă . De
vreme ce oamen i i sînt foa rte adesea s l a b i ş i-şi fol osesc l i bertatea
pentru a face rău (cei pioşi ar trebu i să se roage ca p l an u r i l e ş i
i ntenţ i i l e acestora să dea greş), Dum nezeu, Împ i d i cîndu - i să-ş i
Îndepl i nească dori nţele, a vrut pu r ş i s i m p l u să m i cşoreze rău l , ş i
le-a amestecat l i mb i l e Î n acest scop. Totu ş i , confu z i a " n u
"
Înseamnă sepa raţi e - a ltfel Moi se a r f i folosit acest cuvînt.
Confuzia apare atu nci cînd diferite i ngred i ente sînt amestecate
astfe l Încît e l e nu mai pot fj separate şi n i c i u n a d i ntre fostel e lor
Însuş i r i n u se mai păstrează, c i sînt create În sch i m b noi Însu ş i ri .
L i m ba u n i c ă de d i n a i ntea constru i ri i Turnu l u i Babe l reprez i ntă
m u lţ i mea de ticăloş i i u mane, d i n care D u m nezeu a rea l izat u n
a mestec pentru a i m p ied i ca pe fiecare d i ntre e l e s ă d i strugă
b i n e l e ( De Confusione Iinguarum, XXXVI I-XXXV I I I ) .
Ca exerc i ţ i u de i nterpreta re, a l egoria l u i Fi lon n u sună convi n­
gător. Am a m i ntit-o a i c i pentru a face o sugest i e cvasi-teolog i că,

1 04
 Horror Metaphysicus

men ită să exp l i ce confu z i a l i m bi lor fi losofi ce şi bazată pe

confu z i a celor două sem n i fi caţ i i a l e cuvîntu l u i "confuz ie" - cea
creşt i n ă şi cea "ch i m i că", pe ca re a avut-o În vedere şi F i lon.
Cît timp oamen i i tră iesc Într- u n u n i vers relativ stabi l ş i
ordonat d i n pu n ct de vedere ontologic, atît sem n i fi caţi a eve n i ­
mentelor de z i cu z i , cît şi u n itatea l u m i i , edificată pri n i storia
creaţiei, sînt clare ş i n u pot fi su puse Îndoiel i i . Ord i nea este atît
fiz i că, cît şi mora lă, şi astfel prob lema d i sti ncţiei d i ntre rea l şi
nerea l , sau d i ntre b i ne şi rău, n u-şi mai are rostu l, În cazu l În
care ar apărea . Păcatu l origi nar al fi losofiei (sau al Înţe l e pci u n i i )
constă În faptu l că a ren u nţat l a această ord i ne pentru a constru i
o a lta, Întemei ată doar pe Raţ i u ne. Asta ech i va lează cu În­
cercarea de a uzu rpa dreptu r i l e d i v i ne În benefi c i u propriu, sau
de a constru i u n turn care să aj u ngă pînă la cer. Să ne a m i nt i m
că Tu rn u l Babel trebu i a s ă Îm pied i ce oamen i i s ă se risi pească pe
pămînt şi astfel, să Încu rajeze u n itatea umană; Însă rez u ltatu l a
contraz i s i ntenţ i i le. F i losofi a era men i tă să descopere Într- u n
cîm p gol sensu l l u m i i ş i u n itatea s a ; i n stru mentele pentru rea l iza­
rea acestu i scop erau s i mţu r i l e şi l ogica. Ca şi m itol ogi i le,
fi l osofi a cons idera că l ucruri l e nu sînt ce ni se pare nouă c-ar fi,
că l u mea are nevo i e de o exp l i caţie, ş i că, pentru a o face
i ntel igi bi lă, trebu i e descoperită u n itatea sa - atît a l ucru ri lor care
o com pu n, cît ş i a origi n i i sa l e i stori ce; spre deosebi re de m ito­
l og i i , ea nu considera că noi descoperim u n sens gata constru it,
c i că Raţi u nea este capabi l ă să-I reconstru iască. F i l osofi a a fost,
dec i , În mod fi resc obl igată să facă d i sti n cţ i a d i ntre cauze efi­
c i e nte ş i cauze fi n a l e, ad i că Între ceea ce este l i psit de sens ş i
ceea c e are sens Î n ord i nea even i mentelor, l a fel c a ş i d i sti ncţ i a
d i ntre ord i nea fiz i că ş i cea mora l ă . N i c i u n a d i ntre e l e n-a r putea
servi ca bază pentru cea l a ltă, ş i trebu i e cercetate şi reconstru ite
sepa rat.
Confu z i a l i mbi lor era, dec i , i nevitabi l ă . Pri ntr- u n progres lent,
criteri i le au fost cod i fi cate astfe l Încît să fie pos i b i l u n acord În
cadre l e Raţi u n i i , iar setu l acestor criteri i avea să se n u mească

1 05
Leszek Ko l a kows k i

"şti i nţă " . În zona moşten ită de fi l osofie de la n u cleu l m ito l ogiei -
o l u me de sem n ificaţi i atotcupri nzătoa re - astfel de criteri i n u
erau acces i b i l e, i a r acea stă zonă u rma eventu a l s ă s e defi nească
pe s i ne ca fi i nd fi losofi a propr i u -z i să . F i losofi a este pri n defi n iţ i e
u n terito r i u a l confuziei l i m bajel or, a l tfe l s p u s , o zonă Î n care n u
e pos i b i l n i ci u n acord p e baza criteri u l u i va l id ităţi i . Fără doar ş i
poate, o m a re pa rte a fi l osofi e i e consacrată scopu l u i de a
doved i că ea, fi l osofi a, defi n i tă conform a m b iţi i l or sa l e i n i ţ i a l e,
este i m pos i b i l ă , de vreme ce criteri i l e accepta b i l e În m od
c u rent n u o pot va l ida, sau, m a i s i m p l u spus, de vreme ce
căuta rea "sensu l u i " este i n ut i l ă pentru că sens u l n u poate fi
văzut" În l u me (fapt asem ă n ător criti c i i atei ste a rel i g i e i , care
"
se red uce la observaţ i a că " n i me n i n u l-a văz ut pe D u m nezeu -
l u cru perfect adevărat, ş i totodată atestat de B i b l ie). I a r Între
şti i nţă ş i fi l osofi e ex i stă o "zonă gri", care con stă În d i verse
"sem i -şti i nţel/ .
Pînă acum povestea dezastru l u i Tu rn u l u i Babel a rel i efat
u rmătoarele, cel puţi n În aparenţă : confuzia l i m bajelor fi l osofi ce
reprez i ntă o pedeapsă pentru însuşi fa ptu l de a fi i nventat
fi l osofi a, sau răzbu narea m itologiei pentru emanci pa rea datorată
încercări i aroga nte a fi l osofi ei de-a o răstu rna . F i l osofi a pret i n ­
dea, p e de-o pa rte, c ă este căutătoarea de adevăr per excellence,
dar pe de a ltă pa rte deţi nea monopo l u l privi nd dreptu l de a
sta bi l i ce este propriu-z i s adevăru l . Dacă ea a r l ua În serios acest
d rept, s-a r pune pe s i n e În postu ra dem nă de i nvid iat a u n u i
j udecător care n u este controlat n i c i d e u n cod lega l , n i c i de
s ituaţi i le precedente: e l are pur ş i s i m p l u puterea de a pro m u lga
ad hac o l ege u n i versa l va l i dă, ş i să dec l a re apoi că n i c i u n a
d i ntre senti nţele p e care l e dă n u este l ega l ă şi nu-şi extrage
va l i ditatea d i n cod u l u n iversa l . Totu ş i , acest privi l eg i u rega l are
u n preţ, ş i e l constă În fa ptu l că ori c i ne poate em ite prete � ţ i i
asu pra l u i . Porn i nd d e la această prem isă, conceptu l d e adevă r
ş i , pri n u rmare, adevăru l Însu ş i ar putea deveni propri etatea
exc l u sivă a oricu i ar vrea să-I deţi n ă . Pretenţia legitimă la dreptu l

1 06
 Horror Metaphys icus
de proprietate asu pra ace l u i a ş i l u cru em isă de n u meroşi i
propri eta ri potenţia l i are ca rez u l tat, În mod i nevitabi l , nu me­
roa se l i mbaje, la fel de va l ide, dar i ntradu cti b i l e, de vreme ce n u
ex i stă n i c i o Curte Su premă care s ă decidă c ă o pretenţie este
m a i întemei ată decît oricare a lta . Horrar metaphysicus şi spectru l
nesfîrş itei i ncertitu d i n i apar i nevita bi l .
Totu şi, dacă î n l oc să constru i ască conceptu l d e adevă r po­
trivit i maginaţiei sale l i bere, fi losofi a îl preia d i n şti i nţe şi în­
cea rcă să se dec l a re pe s i n e drept una de-a lor, ea se ru pe de
propri i l e rădăc i n i ş i de chemarea sa origi n a ră, riscînd astfel să
dev i n ă u n divertisment nei nteresant, cu prea puţ i n ă re l eva nţă
faţă de temeri le rea l e - fi e ele şti i nţifi ce, mora l e sau soc i a l e - a l e
civi l izaţiei. Însă confuzia î n sensu l "sepa rări i " prez i ntă o latu ră
ca re o aseamănă confuziei l u i F i lon, concepută ca u n amestec
c h i m ic. În ci uda d i spersiei l i mbi lor natu ra l e, fi losofi a a reu şit să
reprez i nte un dome n i u - ori cît de vag - al vieţ i i cu ltu ra le, ca re,
deşi deseori d i spreţu it, se bucu ră de o l egitim itate precară ş i
as i m i lează n u meroase idiomu ri, reciproc nei ntel i g i b i le. Asemen i
păcatelor şi defecte lor uma ne, care se l i m itează ş i se controlează
reci p roc, conform perfi du l u i proiect al l u i Dum nezeu d i n
descrierea făcută d e F i l on, aceste idiomuri îş i ocupă propri i l e
n i şe cu ltu ra l e ş i s e îm pied i că rec iproc s ă devină dom i n a nte. Pe
acest tă rîm m i raco l u l penti costa l, dacă este pos i b i l , încă ne m a i
aşteaptă .

Lectu rÎnd l u mea

Gînditori i germa n i ne în vaţă de m u ltă vreme că rasa umană

a re o înc l i naţie " h erm eneutică" natu ra l ă, a ltfe l spus, că ea
încea rcă aproape i n sti nctiv să descopere sem n i ficaţia a tot ceea
ce se întîm p l ă să experimenteze. În acest context, a gă s i o
"sem n i fi caţie" înseamnă m a i m u lt decît a identifica obi ecte,

1 07
Leszek Kola kows k i

even i mente şi concepte În termen i i nevo i l or, asp i raţi i lor, obi ce­
i u ri lor şi pericole lor u m a ne - i nd i vidu a l e sau u n i versa le; cu asta
- vorb i nd despre "sem n ificaţie", sau despre "Înţel egerea sem n ifi­
caţiei " - n u mergem ma i depa rte decît a ntropo logia strict natu ra­
l i stă sau fu ncţiona l i stă . "Sen s u l " despre care vorbeşte herme­
neutica pa re să sugereze m u lt ma i m u lt. Ma i Întîi, este un fa pt
ba n a l ş i necontroversat - exceptÎndu-i pe behaviorişti i rigizi - că
noi Înzestrăm În mod fi resc (ceea ce Însea m n ă : ca o chesti u ne de
obişn u i nţă cultura l ă) cu o sem n i fi caţie s u p l i mentară acele activi­
tă ţi şi prod use u mane ca re a r putea să pa ră drept n i m i c m a i mu lt
decît o pre l u ng i re a comporta mentu l u i a n i ma l . Şti m d i n expe­
rienţă că dragostea Însea mnă m a i m u l t decît i n sti nctu l de repro­
ducere şi că i deea de căm i n a re o sem n i fi caţie ca re nu ţine de
s i m p l a noţ i u ne de adă post". Con s i derăm cu noaşterea noastră n u
"
doa r u n m ij loc pri n care sporim şansele d e su pravieţu i re a spe­
ciei , ci susţi nem că ea reprez i ntă o căuta re a adevă ru l u i , un bu n
de preţ pentru noi, i ndependent de avantajele practice pe ca re n i
le-ar putea aduce creşterea e i . Con s i derăm c ă persoa na umană
este preţioasă În si ne, şi n u doa r ca agent angajat de Natu ră să
prod ucă sperma sau embrion i i necesa ri pentru conti n u itatea
spec iei . Şti m că rel aţi i l e d i ntre pă rinţi şi cop i i merg m u lt d i ncolo
de legi l e naturi i , sub ord i nea căreia gen itori i Îş i cresc
progenituri le. S i mţim că l i m baj u l nostru este m u lt mai mu lt decît
o colecţie de sem n a l e pe ca re l e sch i m bă m Între noi În scopu ri
practi ce, că este o formă de vi aţă spiritu a l ă ş i că e l creează o
com u n i u ne ce constitu i e o entitate onto l ogică de s i n e stătătoa re,
şi nu doa r un m ij loc de su prav ieţu i re. M a i m u lt, cons i derăm că
toate ca racterist i c i l e com u ne nouă şi a n i malelor Îş i sch i m bă la
rîndu i lor sem n i fi caţia ca efect al aceste i noi sem n i fi caţi i, o dată
ce ele ni se Înfăţi şează sub forma acestei perech i anti nom i ce
a n i ma l-fi i nţă umană", cu a lte cuvi nte, cons i derăm că n u ex i stă
"
n i m i c non-uman În noi : şi tîrfa , şi Sfînta Fec ioară sînt deopotri vă
uma ne; la fel , conşti i nţa fa ptu l u i de a fi m u ritor şi conşti i nţa
nem u r i ri i . Pe scu rt, noi credem În mod fi resc În caracteru l

1 08
 Ho rror Metaphysicus

Întreru pt al arbore l u i vieţi i , sau În ex i stenţa u nei poru n c i apa rte,

care ne-a adus pe noi la viaţă.
Concepută astfe l , "sem n ificaţia " pa re să se refere la întreaga
rea l itate spi ritu a l ă excl u s i v uma nă, care nu se red u ce la date l e
ps i hologi ce, a d i că l a ceea c e este tră it În mod efect i v, ş i n i c i n u e
redu cti bi l l a aspecte le pre-umane a l e exi stenţei noa stre. "Sem n i ­
ficativ" este ceea ce face parte, sau poate fi descris În term en i i
aceste i rea l ităţi, pe care H egel a identifi cat-o pri m u l ca fi i nd u n
domen i u aparte a l F i i nţe i . Î n măsu ra Î n care doreşte s ă desc ifreze
o astfel de "sem n i fi caţie", hermeneutica nu este neutră d i n pu nct
de vedere onto l ogic: ea e nevoită să afi rme - cel puţi n i m p l icit -
fa ptu l că Gînd i rea poate fi Înţe l easă sau poate dezvă l u i "sem n i ­
ficaţi i " pentru c ă e a este efecti v Înzestrată cu sem n i ficaţ i i, a l tel e
decît i ntenţi i l e conştiente a l e oa men i l or care au lăsat u rmele m a ­
ter i a l e a l e ex i stenţe i lor sub forma d i verse lor a rtefa cte - u neltele,
c l ă d i ri le, operel e de artă, l i m ba vorbită, legi l e, teori i l e şt i i nţifi ce,
m itu r i l e, oasel e ru pte ale vec i n i l o r şi toate ce l e l a l te.
Dacă totu ş i Înţe l egerea ( verstehen) se referă la semnifica,tie ca
fi i nd tra n s m i să de i ntenţi i l e i nd i vizi l o r care sînt a utori i acestor
a rtefacte, şi dacă ea constă În Încerca rea de a re-a şeza aceste
i ntenţi i Într-o perspecti vă empatică ( D i lthey îşi Îndem na u neori
cit itor i i spre această prem isă; nu şi Gadamer), atu n c i n u e
necesa ră o onto l ogie spec i a l ă a "Gînd i r i i Obiect i ve", Însă pers­
pectivele căută ri i sem n ifi caţi e i dev i n Îndoiel n ice. Putem susţine
că sîntem capabi l i să Înţel egem, să z i cem, ta blou l "Sfîntu l
Bonaventu ra pe patu l de moarte" de Zurbara n , sa u Concertu l
pentru vioară de Beethoven pentru că Împă rtă ş i m asp i raţ i i le,
temeri l e, dori nţe l e, bucu ri i l e ş i grij i l e u n i versa l u m a ne şi ne­
l i m itate i storic, şi pentru că şti m cîte ceva despre cO,ntexte l e
cu ltu ra l e spec ifice a l e că ror fragmente sînt aceste creaţ i i, da r În
mod cert noi nu putem În l ocu i m i ntea l u i Zu rba ra n sau a l u i
Beethoven c u a noastră, ş i n u putem s ă re-creă m sau s ă re-tră i m
i ntenţi i l e ş i senti mentele lor.
"Sem n ifi caţi a" care n u poate fi defi n ită d i n pu nct de vedere
ps i hol ogic, da r se presupune că fa ce pa rte Într-a devăr d i n

1 09
Leszek Kola kowski

activitatea u m a n ă ş i d i n produsele ei, sau că reprez i ntă o ex­

pres ie a Gînd i ri i, ar trebu i să fi e totodată şi o expresi e a i storiei
u ma ne; cu a lte cuvi nte, pe baza acestei prem i se istoria u m a n ă
devine i ntel i g i b i lă per se, ş i n u doa r În sensu l c ă motivaţi i l e
actori l or ei sînt i ntel i g i b i le. Şi ce însea m n ă oare să Înţe legi
istoria, dacă nu însea m n ă n i ci să înţeleg i motivaţi i l e i nd i v i z i lor,
n i ci să dezvă l u i - ca Bossuet - u n p l a n d i v i n b i n e t i c l u it, pe care
cursu l acti vităţi lor u mane de-a l u ngu l secolelor îl dezvă l u i e ş i în
acelaşi t i m p îl ascu nde? Cu sigura nţă, nu înseamnă doar să
rema rci unele tendi nţe c u a ntificabi le, cum a r fi fa ptu l că, dacă se
u rmăreşte un i nterva l de t i m p sufi c ient de mare, oamen i i încep
să tră iască m a i m u lt ş i sînt capa b i l i să con sume d i n ce în ce ma i
mu ltă energie pentru scopu ri l e l or; astfel de l u cru ri sînt doa r
date, şi nu sem n ificaţi i . A înţe lege i storia n u însea m n ă n i c i exa­
m i na rea re l aţ i i lor cauza le. Atu n c i care este scopu l acestei căutări
a înţe l egeri i ne-teleolog i ce ş i ne-ps i holog i ce? Apa rent, prem isa ar
fi că noi înţel egem procesu l istoric ca pe o desfăşu ra re a u n u i
Spririt U n iversa l hege l i a n, care n u este n i c i d e natu ră d i v i n ă, n i c i
de natu ră u m a n ă, n u a re conşti i nţă de s i ne ş i n i ci m ij l oace de
subz i stenţă tra nscendenta l e, dar pregăteşte teren u l pentru un ţel
i ndefi n i b i l p r i n i ntermed i u l efortu ri lor ş i aspi raţi i l or uma ne; spre
deosebi re de Hegel, hermeneutica n u trebu ie să identifice ţe l u l
u l ti m a l Spi ritu l u i, ş i dec i, s e poate mîndri c ă e neutră d i n p u n ct
de vedere metafi z i c . Ş i totu ş i , n u e aşa. Să susţi i - c h i a r ş i i m ­
pl icit - c ă ex i stă o Gîn d i re Impersona l ă i m a nentă în i storie, o
Gînd i re în raport cu care fi i nţe l e u m a n e constitu ie aj utoa re (dacă
nu c h i a r s l u g i ) i nconştiente, şi care îş i m a n i festă voi nţa într-o ma­
n i eră aparent haot ică, în seamnă să i ntri pe teren u l metafi z ic i i .
Asta n u Înseamnă Î n n i c i u n caz c ă a n a l iza hermeneut ică e
greş ită sau steri lă, c i înseamnă că, spre deosebi re de şti i nţă, ea
n u poate a pe l a la criteri i l e de va l i d itate adm i s i b i l e în mod
curent.
Ma i m u lt, acest fapt n u exc l ude o exti ndere u lterioară;
hermeneut ica e gata să l ă rgească sem n ificaţia ş i asupra natu ri i

110
 H o rror Metaphysicus

non-u mane. Gadamer (În eseu l său des pre hermeneutică şi

estetică) citează cuvi ntele lui Goethe: "totu l este- u n s i m bo l " , şi
exp l i că fa ptu l că, atît În experienţa i storică, cît ş i În cea natura l ă,
noi ascu ltă m u n l i m baj . Faptu l că totu l poate fi ascu ltat astfel n u
Înseamnă că Î n actu l ascu ltă r i i reu ş i m să afl ă m c e a n u me este
Exi stenţa, ci doa r cum a n u m e apare ea pentru Înţe l egerea
u m a n ă ; şi Într-adevă r, a i c i nu e n i m i c de neînţe les pentru n o i .
Acea stă expl i caţie este oa rec u m nec l a ră . Faptu l c ă tot ceea ce
noi experi mentă m şi fieca re obi ect Întîl n i t poate avea o re l eva nţă
pentru exi stenţa u mană nu constitu i e u n motiv de d i spută, atîta
t i m p cît ne referi m fie l a pos i b i l u l ava ntaj pract i c, fie la reacţ ia
estet i că (perm iteţi-mi o d i gres i u ne : Însu ş i fa ptu l că sîntem
capabi l i să rea cţionăm estet ic În faţa natu r i i e su rpri nzător, i a r În
termen i i u nei fi l osofi i care l eagă toate experienţe l e u m a ne de
"gă u ri l e" cu ltu ra l e el trebu ie cons i derat un fa pt ce parazitează
percepţi a a rtei, sau poate c h i a r treb u i e resp i ns - ca În caz u l l u i
Croce) . Orice s e afl ă Î n orizontu l percepţiei ş i gînd i r i i noastre
este as i m i l at ca fi i nd o pa rte a l u m i i În care l ocu i m şi pe care
Încercăm s-o supu nem. Da r oa re noi creă m pu r ş i s i m p l u acest
sens al l u m i i pri ntr-u n decret, l egîndu-I de asp i raţi i le noastre
practi ce, cogn itive ş i estet i ce, sau ÎI descoperi m ? Sau ambele?
Pă rerea mea este că, din perspectiva hermeneut i c i i, ră spu nsu l
este: ambele. Dacă e aşa, sem n i fi caţ i a n u e n i c i constru ită de noi
În mod l i ber, n i c i pu r ş i s i m p l u gata-făcută, ascu nsă În natu ră sau
i stori e şi aşteptîndu-şi descoperitoru l . Ma i degrabă Gînd i rea
generatoare-de-sem n i ficaţ i i dev i n e actu a l ă c h i a r în procesu l pri n
ca re ea se dezvă l u i e m i nţi lor noastre, sau Existenţa înzestrată-cu­
sem n ificaţ i i "devine ceea ce este" graţie Înţel egeri i oamen i lor.
Acea stă i poteză se aproprie mai m u lt de ideea d iscutată ma i sus,
cea a "Dum nezeu l u i istoric " .
N u sînt foa rte sigur că aceasta e o reconstrucţie exactă a
presu pusu l u i fu nda ment metafi z i c a l hermeneuti c i i . Dar esenţ i a l
a i c i n u este care e i nterpreta rea corectă a u n u i fi l osof, ci m a i
degrabă fa ptu l că, dacă hermeneut ica Însea m n ă că uta rea u nei

111
Leszek Kol a kowski

"sem n i ficaţ i i " d i ncolo de i ntenţi i l e i nd i vizi lor, dacă vrea să

cuprindă procesel e istorice şi Întregu l domen i u al natu ri i , ea n-a r
trebu i să ren u nţe la cred i nţa Într-o Gînd i re care n u ne a parţi ne,
c h i a r dacă ea nu e neapă rat guvernatoru l d ivin, înţel ept şi perfect
conştient de s i ne a l U n i versu l u i , sau Absol utu l atem pora l .
Alternativa aceaste i concepţi i este o i magi ne consecvent şti i n­
ţifică asupra l u m i i , care sugerează sa u afi rmă exp l i cit că "a fi "
este l i psit de sens, că n i ci u n iversu l , n i c i vi aţa , n i c i i storia, n u au
un scop, ş i că n u ex i stă n i c i o a l tă sem n i fi caţie În afară de i n ­
tenţi i l e u m a ne. p i aget expl ică, de pi ldă, c ă i nvestiga rea cauzelor
u ltime corespu nde în dezvo lta rea uma nă stad i u l u i cop i l ă r i e i ;
n u m a i copi i i întreabă Într-una "cine l e-a făcut?" (pe acest mu nte
sau pe acea cascadă), dar ei cresc şi Încetează să mai Întrebe - la
fe l şi uman itatea . Ca rtea lui Jacques Monod Hazard şi Necesitate23
e o Încerca re de a ne convi nge că viaţa se datorează şa n sei În
sen su l cel m a i putern i c al acestu i cuvînt.
Şi totu ş i , noi nu creştem În sensu l În care dorea piaget, i a r
dacă copi i i p u n astfel de Întrebă r i , e pentru că probabi l stă Î n
fi rea noastră să procedă m a şa . Dezvo ltarea Il u m i n i sm u l u i
cu l m i nează exact c u acea stă senti nţă : " n u m a i pu neţi astfe l de
Întrebări " . Dar l I u m i n i smu l , d u pă cum observă şi Gadamer, este
doa r o eta pă În desti n u l nostru .
N-am Încetat n i c i odată - şi probabi l n i c i n u vom În ceta - să
pu nem astfel de Întrebă ri . N u vom scăpa n i c iodată de tentaţ ia de
a percepe u n i vers u l ca pe o scriere secretă, că reia Încercăm cu
î ncă păţînare să-i gă s i m che i a . Ş i Într-adevă r, de ce ne-am e l i bera
de acea stă tentaţ ie, care se dovedeşte a fi su rsa cea mai fert i l ă a
tutu ror civi l izaţi i l or, exceptînd-o pe a noastră (sau măcar
ten d i nţa ei dom i na ntă) ? Şi de u nde provi ne su prema va l id itate a
verd ictu l u i care ne i nterz ice acea stă că utare? Doa r d i n faptu l că
această civi l izaţie - a noastră - ca re s-a e l i berat în mare măsură
de acea stă căuta re, s-a doved it extrem de pl i nă de su cces În
u ne l e privi nţe; dar ea a eşuat la mentab i l În a ltele.

23 Jacques Monod, Haza rd şi necesita te, H u m a n i tas, Buc. 1 99 1 .

1 12
 Horror M etaphysicus

Te-ai putea Întreba : presupu nînd că u n i versu l este Într-adevă r

o scriere secretă a zei lor şi că ne transmite Într-adevă r u n mesaj,
de ce n-ar fi scri s acest mesaj în cuvi nte obişnu ite mai degrabă
decît În h i erogl ife, a căror desc i fra re e descu raj ant de difi c i l ă şi
În p l u s, nu cond uce n i c i odată la certitud i n i ?
Întreba rea e su perfl u ă d i n două motive d i sti ncte . M a i întîi, ea
presupu ne că noi şti m sau ne putem într-adevă r i magi n a cum ar
fi u n i versu l dacă mesaj u l ş i sem n ifi caţia lui a r putea fi desc ifrate
c l a r şi prezentate fă ră ambigu ităţi În faţa och i l or noştr i . Dar noi
n u şti m toate astea, şi ne l i pseşte acest t i p de i m a g i n aţie. În a l
do i l ea rînd, dacă a m şti d e c e mesaj u l este asc u n s (sau pa rţ i a l
ascu ns) s-a r putea c a el s ă Înceteze a m a i f i astfe l ; cu a l te
cuvi nte, această tă i n u i re a mot i velor pentru care e l e ascuns fa ce
pa rte i nevita b i l d i n fa ptu l de a fi ascu ns.
U n i i preti nd că sînt capa b i l i să spa rgă - parţ i a l , des i g u r,
n i c i od ată com p l et - acest cifru u i m itor, şi asta n u neapă rat
d atorită unei i n iţieri de tip gnosti c, u n u i acces privi legiat la o
comoară esoterică a cunoaşteri i ; ei pret i n d m a i degrabă că a u
adoptat o atitud i ne spi ritu a l ă spec i a lă, desch i zînd u -se î n faţa
voc i i Gînd i r i i pu rtătoa re-de-sem n ificaţi i ; şi m a i spu n că acest
acord m u z i ca l este u n i versa l acces i b i l . S-a r putea să se înşele,
desigur, i a r cei care n u i-au a u z i t vocea n u pot fi convi nşi de
motivele ce lorl a l ţ i ; cei care au a u z it-o sînt dec i cons ideraţi
v i ctimele u nei i l u z i i . Dar dacă ei au d reptate, şi dacă vocea
poate fi a u z i tă de oricine vrea Într-adevăr să a u dă, atu n c i
întreba rea " d e ce e ascu ns mesaj u l ? " e greş it form u l ată .
Ş i n u e oare îndreptăţită bă n u i a l a că, dacă "a fi " a r fi l i psit de
sens, i a r u n i versu l n-ar avea n i c i un înţe l es, noi n-am fi dobînd i t
n i ciodată n u doa r ca paci tatea de a ne i magina a l tceva, c i şi
capacitatea de a gînd i exact acest l u cru : "a fi " este într-adevă r
l i psit de sens, i a r u n i vers u l n-are n i c i u n înţeles?

113
 I ndex de nume

Adj u k iewicz, K . , 1 03
Anse l m , Sf. , 7 7
Ari stote l , 9 6
Augu � i n , Sf. , 2 6- 2 7 ; 42 ; 78; 8 1 ; 96; 99
.
Av icenna, 9 6

Bergson, H . , 26; 44
Bern a rd, Sf. , 88
B l ake, W., 99
Bohm, D . , 66
Boh r, N . , 67
Bon aventu ra, Sf. , 88; 1 09
B rad l ey, F . H . , 92
B u ber, M . , 9 9

Ca ntor, G . , 52
Carnap, R. , 1 4
Chwistek, L . , 98
Comte, A. , 92
Croce, B . , 1 1 1

Damasc ios, 40-46; 50; 69

Dav i es, P., 67
Descartes, R. , 1 4- 1 5 ; 20-2 1 ; 24; 5 3 - 5 6 ; 5 8-60; 63; 9 1 ; 93
D ' E spagn at, B . , 68
D i lthey, W., 1 09
D i o n i s i e Pseu do-Areopagitu l , 46
Duns Scotu s, 76
Leszek Ko l a kowsk i

E c k h a rt, Meister, 40; 6 9 ; 70; 8 6 ; 8 9

E p i c u r, 60
E rasmus, 8 7
E ri ugena, I o a n Scotu s, 8 6
E u c l id, 6 ; 67

F i lon din Alexand r i a , 1 04- 1 0 5

F i chte, J . G . , 66
Fermat, P., 5

Gada mer, H . G . , 1 09, 1 1 1 , 1 1 2

G a l i l eo, 6; 1 2
Gasse n d i , P . , 5 4
G i lson, L , 6 1 -62

Hege l , G.W. F . , 7; 30; 36; 46; 96; 99; 1 09 - 1 1 0

H e i degger, M . , 1 4; 2 6-2 7; 58; 8 7 ; 96; 1 02 - 1 03
Hei sen berg, W., 3
Hobbes, T., 5 4
H u me, D . , 7 ; 1 6; 5 6 ; 6 1 ; 67; 9 9
H u sse r l , E . , 2 6; 5 6-60; 6 3 ; 66

Ioan al Cruc i i , Sf. , 88

Ioan d i n M i recou rt, 1 8
Iusti n i a n , 40

James, W., 96; 98

Jansen i u s, 9 6
Jaspers, K . , 8; 9; 7 1 -73

Kant, 1., 1 6; 90; 99

Kie rkegaard, S . , 64; 66; 71

116
 Horror Metaphys icus

Lactantius, 88
L e i bn i z , G . W . , 73-77
Lev i n as, E., 66
L u ka s i ew i cz, J., 32
L uther, M . , 63; 8 1 ; 88

Mach, E., 2 1 ; 67
M a i mon ide, 8 3
M a l ebranche, N . , 6 2
Max i m Mărtu r i s i toru l , 47
Merleau-Ponty, M., 5 8-60
Monod, J., 1 1 2

N ewto n , 1 . , 6
N icolas d i n Autrecou rt, 1 8- 1 9
N i co l a u s Cusanus, 47; 69; 70; 86
N ietzsc he, F., 2 5 -2 6

Parmen i de, 4 1
Pei rce, C . S . , 9 6
P i aget, J . , 1 1 2
P l aton, 1 0; 67
P l oti n , 1 6; 2 6; 34; 4 1 ; 69
Proc l os, 1 6; 30; 35-38; 40-4 1 ; 6 7 ; 69

R u sse l l , B . , 9 6

San kara, 1 03
Sartre, J . - P . , 2 6-2 7; 9 6
Scholem, G . , 4 8
S i lesius, A., 4 8
Socrate, 1 ; 96
S p i n oza, B . , 1 6; 40; 67; 69-70; 99

117
Leszek Ko l a kowski

Şestov, L., 66

Tau l er, J . , 88
Tereza, Sf. , 88
Toma d i n Aq u i no, Sf. , 1 5 ; 6 1 -62; 77; 79

Vatier, 1 5

Wh itehead, A. N . , 1 2
Wittgenste i n , L . , 4-6; 95-96

118