Ecologia – o şansă pentru mileniul trei
Iunie 2018 Nr. 6 (316)
Publicaţie de ecologie, turism şi cultură
De Duminica Mare, la Domulgeni, Floreşti
Un material despre Festivalul Turistic Naţional „Duminica Mare” citiţi în pagina 16.
Alecu RENIŢĂ
D
e Ziua Mediului,
în biblioteca dragă
și fidelă, ating
coperta celei dintâi cărți
de publicistică „verde” din
Moldova sovietică „Avertisment ecologic-88” și
tresar. Mă văd surprins: iată, de la acele zile de
luptă îndârjită pentru adevăr, când au început
să bată clopotele trase de jurnaliști, scriitori și
cineaști adunaţi sub aripa crescândă a săptămâ-
nalului „Literatura și Arta”, ne despart treizeci
de ani. De necrezut! De pe coperta din 1988,
literele străine, în chirilică, reîntoarse în ţara
lor, mă privesc dojenitor. Nu și sufletul cărţii,
care venea din adâncurile pământului patern
și a verdelui matern, din suflarea vie a unui
neam ce se „trezea din somnul cel de moarte, ca
voinicul din poveste”. Oricum ai da-o, înţelegi
că trei decenii nu sunt o veșnicie. Totuși, acele
timpuri par atât de îndepărtate încât îţi vine greu
să crezi că ai trăit în Uniunea Sovietică și poţi
mărturisi generaţiilor libere că tot ce spui făcea
parte din realitatea și viaţa cotidiană a aproape
trei sute de milioane de suflete. Ţine de domeniul
fantasticului, dar indiferent de garanţiile false ale
constituţiei bolșevice, cetăţeanul sovietic nu avea
voie să gândească, să vorbească și să facă ceea ce
credea el, ci doar ceea ce îl învăţa partidul comu-
nist. Spaima de a gândi liber și a intra în dizgraţia
autorităţilor sovietice paraliza nu oameni, ci
popoare întregi. De exemplu, moldovenilor li
s-a răpit Ţara, natura-mamă, averea, demnitatea,
limba maternă, identitatea și istoria naţională,
iar ei erau dresaţi din fașă să stea în genunchi și
să mulţumească în cor Moscovei pentru gene-
rozitate că i-a „eliberat de sub jugul român, că
i-a făcut oameni și i-a pus în rând cu lumea”. Pe
atunci, slugile, lingăii și uneltele ocupanţilor
ca Dodonul de azi, se fabricau pe conveier, în
AVERTISMENT ECOLOGIC – 88
incubatoare. Lor, mancurţilor, antrenaţi să-și
omoare propria mamă, stăpânii le încredinţau
rusificarea băștinașilor, munca ideologică și
instituţiile statului. Mai veninoși decât năpârcile,
mancurţii aveau o plăcere patologică să-și umi-
lească părinţii și neamul, iar ca să fie observaţi și
avansaţi de ocupanţi, uneori, fără să fie obligați,
făceau exces de zel în crime oribile ca asasinatele
în masă, exterminarea fraţilor și surorilor prin
înfometare, prigonirea și deportarea a sute de
mii de moldoveni în Siberia și Kazahstan. Cum
să te opui mașinii ucigașe, tăvălugului sovietic
care strivea și nivela totul în calea sa? Cum să
scrii, să aduni o carte într-un regim comunist,
unde orice adevăr rostit te costa libertatea sau
viața? Dar cum să taci, atunci când vezi cu ochii
tăi că naţiunea piere, apele dispar, pădurile mor,
pământul devine otravă, iar tu ai poruncă de la
Kremlin să cânţi, să slăvești, să convingi lumea că
Moldova înflorește și strălucește „ca un strugure
de poamă, de pe harta Uniunii”? Te-ai smintit, ai
căpiat să vezi realitatea altfel decât cea elogiată
de partid și să le spui oamenilor că Moldova e
un poligon experimental al Moscovei, iar mol-
dovenii au rolul de cobai?
„Avertisment ecologic-88” a fost prima carte
de publicistică aleasă de timpurile noi să deschi-
dă ușa la „perestroică și glasnosti” în Moldova
sovietică. Gorbaciov a oprit provizoriu dreptul
nelimitat al autorităţilor să aplice arma lor
preferată – teroarea și arestările împotriva celor
care aveau o altă opinie decât cea a partidului
conducător. În faţa elitelor naţionale tot mai
îndrăzneţe și revendicative, comuniștii nu aveau
ce contrapune, fiindcă fără violenţă și crime, ei
nu puteau conduce. La Chișinău, progeniturile
lui Stalin, planificau să provoace o baie de sânge,
care să le dezlege mâinile la represalii. La fel,
ei puneau la cale și căutau pretexte să închidă
săptămânalul „Literatura și Arta”, tribuna Miș-
cării de Renaștere Naţională. În acea perioadă
de mari frământări, mă refer la anii 1985-1988,
nimeni nu știa cum va proceda Moscova în
situaţii de criză și forţă majoră. Vuietul furtunii
se auzea departe de Chișinău, dar comuniștii
locali ţipau ca din gură de șarpe, că în Moldova
au apărut grupuri foarte periculoase, care pun
la îndoială politica înţeleaptă a partidului,
folosesc anumite greutăţi trecătoare și falsifică
realităţile pentru a semăna neîncrederea în
rândurile populaţiei faţă de uriașele realizări
ale Uniunii Sovietice. Jurnaliștii, scriitorii,
cineaștii, care vorbeau în articolele și filmele
lor despre durerile pământului moldovenesc și
aduceau primele argumente cum acest pământ
a fost supus unui adevărat război chimic timp
de un sfert de veac, ajung să fie prima ţintă a
nomenclaturii academice și comuniste. Timp
de trei ani, săptămânalul „Literatura și Arta”,
susţinut și apărat de „Literaturnaia Gazeta” de
la Moscova, a organizat trei mari campanii de
presă, axate pe ecologia naturii și a sufletului.
Confruntările aprige cu Academia mincinoasă
condusă de A.Jucenco, stoparea distrugerii
rezervaţiei peisagistice „Saharna” și anularea
la 22 iulie 1987 a Hotărârii Comitetului Central
de a șterge de pe harta Moldovei monumentul
natural „Stânca Mare”, i-au învăţat pe moldo-
veni să se unească și să lupte pentru o cauză
comună. Subiectele incendiare de mediu, arun-
cate în spațiul public, au creat primele fisuri în
mitologia comunistă că partidul știe tot și nu
poate greși. Moldovenii simțeau că se întâmplă
ceva deosebit de grav cu ei, cu ființa lor, dar ce
anume, nu avea cine să le spună. Primele dan-
găte de clopot le-a împrăștiat ceața de pe ochi.
Adevărurile se aflau la suprafață. Ele puteau fi
descoperite fără mare greutate de lumea amăgită
Director: Alecu Reniţă
Foto: Dinu RUSU
și supusă experimentelor diabolice. Se cerea
doar să refuzi drogul propagandistic ca să vezi
realitatea înfiorătoare. Apele intoxicate, solu-
rile otrăvite de pesticide, produsele alimentare
îmbibate cu chimicale, creșterea vertiginoasă
a numărului de școli speciale pentru copii
handicapați din localitățile cu ecosistemele
degradate, îmbolnăvirea în masă a colhoznicilor
care lucrau cu chimicale și la tutun, primele
opinii ale medicilor onești care au confirmat
că majoritatea bolilor de care suferă populația
sunt o consecință directă a poluării și degradării
mediului înconjurător,– toate aceste subiecte
tabu apărute în „Literatura și Arta” și adunate
în „Avertisment ecologic-88” au zguduit o
societate lipsită de voce și terorizată de spaime
motivate. Acele neobișnuite și foarte curajoase
campanii de presă i-au îmbărbătat și pregătit
pe moldoveni să se ridice în picioare, să înveţe
să vorbească în public și să-și ceară drepturile
lor legitime de a fi stăpâni în propria lor casă.
Speriați de curajul și unitatea moldovenilor în
apărarea naturii, șovinii îndrăciţi din republică
avertizau conducerea comunistă că moldovenii
nu se vor opri la problemele ecologice, ci vor
trece, dacă nu vor fi aplicate măsuri speciale,
la revendicări de ordin național și istoric. Ceea
ce, evident, devenea inevitabil. Limba română,
alfabetul latin, tricolorul naţional, identitatea
noastră băteau la ușă de o jumătate de secol de
ocupaţie și cereau să intre ca stăpâni în casa lor
de totdeauna, acolo unde, deja, intrase prima,
Natura-mamă.
Cărțile care aduc adevărul și libertatea nu pot
deveni cenușă și mucegai. Una dintre acele cărţi
de bază pe care au urcat românii basarabeni ca
să arboreze Tricolorul Libertății a fost „Avertis-
ment ecologic-88”. Să cinstim faptele înălţătoare
ale înaintașilor, să ne exprimăm recunoștinţa
faţă de cei care, în timpuri cumplite, au avut
demnitatea și curajul să apere veșnicia verdelui
matern pe pământul Moldovei. Să ne amintim
de ei măcar de Ziua Mediului…
 DESCOPERĂ MOLDOVA!
Micul Versailles de Hâncești
A
bia în acest sfârșit de primăvară am reușit să ajung la
Complexului istorico-arhitectural „Conacul Manuc
Bey” din Hânceşti. Odată poposită în sălile răcoroase
ale frumoasei clădiri, am luat notițe și l-am ascultat cu atenție
pe Tudor Plăcintă, cel mai bun ghid local, specialist în Direcția
cultură și turism al CR Hîncești, care pur și simplu a revărsat
peste noi întreaga sa desagă de cunoștințe.
Silvia URSUL a fost ocupat în 1940 de către ostașii
sovietici, care au instituit acolo o
Recunosc că, cazarmă militară. Palatul princiar și
de fapt, nici nu tot parcul din jur au fost împrejmuite
știu de unde să cu sârmă ghimpată, iar la câteva zile
încep această rela- după începerea războiului în iunie
tare, pentru că 1941 toți militarii ruși de la cazarmă au
descrierea cona- plecat pe front. Când armata română a
cului și a întregului complex istorico- ajuns în pădurea din spatele castelului,
arhitectural Manuc-Bey este strâns rușii au incendiat palatul princiar,
legată de viața acestui controversat întrucât subsolul acestuia era plin cu
armean care, de altfel, a trăit foarte muniție de război pe care n-au mai
puțin pe meleagurile moldave. În putut s-o evacueze. După terminarea
primul rând, atunci când ne minunăm războiului, moșia a fost adaptată pen-
de frumoasa arhitectură a palatului tru găzduirea unei școli de mecanizare,
princiar, ar fi bine să ne reamintim apoi a unui colegiu de construcții.
faptul că acest giuvaier n-are nici în Zidurile conacului care înconjurau
clin, nici în mânecă cu însuși beiul odată întreaga zonă au fost distruse
Manuc (Emanuil Mârzaian). Palatul la sfârșitul anilor ’50, când palatul
a fost construit de fiul și moștenitorul a fost reparat capital după proiectul
său, Murad, în perioada 1857-1861, arhitectului general al Chișinăului,
la 40 de ani după moartea tatălui. Robert Kurtz.
Manuc-Bey a cumpărat această moșie Cutremurul din 1986 a lovit din
din ținutul Hânceștiului în anul 1816 plin această moștenire armenească,
și a reușit să trăiască aici doar un an. căci majoritatea construcțiilor au
Moșia aparținea inițial hatmanului fost declarate avariate, iar conacul a
Alexandru Mavrocordat, iar după început să se deterioreze rapid. După
asta a trecut în mâinile grecului Ioniță 1989 Palatul Princiar a fost lăsat fără
Iamandi (pe moșie există și în prezent supraveghere și utilitate, perioadă în
o casă care îi poartă numele). În 1816 care foarte multe obiecte, inclusiv uși
Manuc-Bey a cumpărat moșia și s-a și geamuri, au fost furate, iar palatul
apucat să construiască câteva clădiri, a fost vandalizat în repetate rânduri.
însă a murit subit și n-a mai apucat Pe teritoriul moșiei s-au păstrat trei
să-și țese intrigile politice și cadastra- clădiri: Casa Vechilului, Casa Iamandi
le. A fost înmormântat în pridvorul și Castelul Vânătoresc, singurul castel
Bisericii armenești din Chișinău, acolo de pe teritoriul Republicii Moldova în
unde în 1828 i s-a alăturat soția sa stil neogotic francez.
Mariam Haritum. Dar iată că totul a renăscut din
Construcția conacului a început ruine, astfel că, la sfârșitul lunii mai,
sub conducerea fiului său, Murad, și anul 2018, admir munca asiduă a unei
a fost terminată de către nepotul său, echipe de 60 de specialiști de pe cele
Grigore. Clădirea era o replică a unui două maluri ale Prutului, care au reușit
alt conac din Odessa, care la rândul să transforme ruina într-o perlă arhi-
său era o copie în miniatură a palatu- tecturală și un simbol al Hânceștiului.
lui Versailles. Din acest motiv, palatul Folosindu-se de schițe, precum și
princiar al lui Murad a căpătat numele de descrieri vechi găsite prin arhive,
de „Micul Versailles de Hâncești”. specialiștii implicați în proiectul
Proiectul arhitectural era semnat de „Dezvoltarea turismului transfrontali-
însuși Alessandro Bernadazzi, care în er prin promovarea Conacului Manuc
perioada 1856–1878 a fost arhitect-șef Bey, Complexului Mortuar Elena Ioan
al Chișinăului. Pe lângă palatul impu- Cuza și a Muzeului Bleschunov”, s-au
nător, moșia a fost înfrumusețată cu o străduit să redea conacului o imagine
grădină de iarnă, turnuri de pază, pis- interioară și exterioară cât mai fidelă
cină, baie turcească și un parc imens în de cea inițială.
față. Toate construcțiile au fost legate Plimbându-mă din sală în sală,
între ele prin tuneluri subterane, care admir oglinzile de pe pereți, sobele
la rândul lor erau conectate la rețeaua și mobilele expuse. De la ghid aflu că
de tuneluri ale Hânceștiului. nimic de aici nu este original - toate
Întreaga moșie a rămas fără stăpân reprezintă produsul muncii unor
cu puțin înainte de declanșarea celui echipe de oameni dedicați și pasionați:
de-al II-lea Război Mondial. Conacul sobele de teracotă au fost făcute la
Biserica Armeană Copii ale mobilierului de epocă în una din sălile Palatului Princiar
2 Nici un lucru măreț din lume nu a fost realizat fără pasiune. George William Curtis
Palatul Princiar, reconstruit în 2014-2016, după mai bine de 150 ani
Bistrița (România), oglinzile au fost
aduse de la Odessa, iar mobilele au fost
confecționate la sugestia experților
conform modei specifice sfârșitului
secolului al XIX-lea. În prezent, Pala-
tul Princiar găzduiește săli de muzeu
și de conferinţe, iar sus, acolo unde
stăpânii de cândva se bălăceau în
piscină, stă acum o bibliotecă publică
doldora de cărți.
Subsolul palatului princiar conține
o colecție mică de piese recuperate din
perioada cercetărilor arheologice și de
pe șantierele de renovare: cuie, bârne,
balamale, țigle de acoperiș aduse din
Marsilia, bucăți de obsidian caucazi-
an (lavă vulcanică) instalat pe atunci
la baza fântânilor arteziene pentru
a înfrumuseța locul și a nu permite
pământului să se surpe. Printre pie-
sele recuperate se numără chiar un
fragment din blazonul original al
familiei, expus cândva pe frontispiciul
palatului. Pe baza acestor fragmente,
specialiștii au reușit să reconstituie
blazonul clanului Mârzaian, care acum
înfrumusețează sobele de teracotă și
pereții exteriori ai palatului princiar.
Trebuie să recunosc că a fost o vizită
frumoasă și sunt sigură că așa va fi și
pentru cititorii revistei „NATURA”.
Deși, privind retrospectiv în istorie,
acest armean de care e legat întregul
complex arhitectural s-a dovedit a fi
un trădător al Moldovei istorice (a
mijlocit anexarea Basarabiei la Impe-
riul Rus în 1812), viața lui a fost atât
de tumultoasă, încât merită expusă aici
foarte pe scurt.
Manuc-Bey (pe numele său Ema-
nuel (Manuc) Mârzaian), s-a născut în
1769, în orașul-cetate Rusciuk (astăzi
Ruse), de pe malul Dunării, Bulgaria.
Și-a făcut studiile la Iași și Botoșani,
acolo unde a învățat tainele negusto-
riei, iar în 1795 a fost rechemat la Rus-
ciuc, unde s-a căsătorit cu Mariam și a
preluat conducerea afacerilor familiei
ca urmare a morții tatălui său. La 25
de ani Manuc a reușit să acumuleze o
Iunie 2018
avere impresionantă, zvo-
nindu-se a fi cel mai bogat
om din Balcani. Fiind ager
la minte, inteligent, vor-
bind fluent 12 limbi, el a
devenit vistiernicul guver-
natorului Tersenicli-Oglu,
apoi serdar și ulterior
paharnic al domnitorului
Constantin Ipsilanti al
Țării Românești. În primă-
vara anului 1806, dându-și
seama de apropierea unui
război ruso-turc și temân-
du-se că acesta i-ar dăuna
mult afacerilor, Manuc
a început demersurile
pentru a obține cetățenia
rusească, ce i-a fost acor-
dată în 1813. În 1806 el
s-a stabilit în București Tudor Plăcintă, cel mai bun ghid local
și a construit un han ce a
rămas în istorie sub numele de „Hanul avea la discreție lemn de construcție
lui Manuc” și care a găzduit semnarea care putea fi transportat ușor pe Prut
Păcii de la București de pe 16/28 mai în aval până spre Reni, acolo unde
1812. Deși pe timpul războiului ruso- intenționa să construiască un port
turc (1806-1812) negustorul armean important pe care avea de gând să-l
era responsabil de aprovizionarea numească Alexandropolis, în cinstea
armatei turcești și de plata salariilor, țarului Alexandru. Ca ironie a sorții,
el a intermediat diverse legături, infor- a murit exact în ziua când solii țarului
mând și negociind când în numele au ajuns la moșie pentru a-i comunica
rușilor, când în numele otomanilor, unda verde dată de monarh în scopul
adunând profituri pentru sine însuși. demarării acestui proiect. În urma
În 1807 a fost ridicat la rangul de mare lui a rămas soția și 6 copii minori, iar
dragoman al Sublimei Porți de către averea sa a fost administrată de o epi-
însuși sultanul Mustafa al IV-lea al tropie până când fiul său cel mai mare,
Imperiului Otoman. Următorul sul- Murad, a devenit proprietarul tuturor
tan, Mahmud al II-lea (1808-1839) i-a bogățiilor și a continuat proiectele de
conferit titlul de bey (prinț) ca răsplată amenajare a moșiei visate de tatăl său.
pentru repararea cetăților dunărene Astăzi, complexul istorico-arhi-
și aprovizionarea armatei cu pesmeți. tectural Manuc Bey se întinde pe o
În 1810, pentru serviciul de spionaj suprafață de aprox. 10 ha, fiind doar
prestat rușilor, este decorat cu Crucea o mică parte din moșia pe care diplo-
Sf. Vladimir de gradul III. După 1812 matul armean a cumpărat-o în 1816.
a evadat din Țara Românească, iar în Taxa de intrare pentru vizitatorii com-
1815 s-a stabilit cu familia în Basarabia plexului este de 50 lei moldovenești/
și a cumpărat un an mai târziu moșia persoană pentru tur ghidat și 30 lei
de la Hâncești. Se spune că motivul moldovenești/ persoană – fără ghidaj.
pentru care s-a stabilit aici se datorează Pentru copii taxa de vizitare este de
faptului că fiind în mijlocul pădurii, 25 lei.
Şemineu Castelul de vânătoare
 Iunie 2018 GONG!

Nistrul seacă şi dispare Probleme de mediu

discutate de CALM şi Mişcarea

D
espre Novodnestrovsk, „briliantul” ucraine- Ecologistă din Moldova
nilor care ne lasă fără apă am scris în revista
NATURA (numărul mai 2018). La nici o

lună, am revenit la complexul hidroenergetic, cu
ocazia unui media-tur organizat de Centrul Media
pentru Tineri.
Pe durata a două zile, am
văzut și comparat Nistrul la
Soroca, la Naslavcea și Lea-
dova, la Novodnestrovsc și
Hotin. Starea fluviului este tot
mai jalnică, iar din viitura de
primăvară, de care ne bucu-
rasem că umpluse Nistrul în
luna aprilie, aproape nu a mai
rămas nimic. O confirmă și
călugărul mănăstirii Leadova,
părintele Pavel. De ani buni,
de pe vârful stâncii urmărește
continuu curgerea Nistrului
și se îngrijorează când apa
scade, fiind oprită la barajul
de la Novodnestrovsk. Este
îndurerat de situația în care
a ajuns râul, din cauza hidro-
centralelor - pe Nistru este
mai puțin pește, sunt multe
alge și scade apa din fântâni.
Călugărul este convins că dacă
lucrurile continua în același
ritm, râul se va transform
într-un pârâu pe care-l poți
sari.
Nicolae Bulat, pârcăla-
bul de astăzi al Cetății Soro-
ca, își amintește cum, copil
fiind, a văzut un somn (spe-
cie de pește răpitor de talie
mare) în apele Nistrului. „La
Cureșnița, unde am copilărit,
deseori prindeam pește din
Nistru. Iată că odată, în locul
unde stătea la murat cânepa,
am avut fericirea să vad som-
nul - pește care nu mai este
azi în Nistru”, spune Nicolae
Bulat. Potrivit specialiștilor,
până la construcția barajelor,
Nistrul era locul de reprodu-
cere a multor specii de pești:
morun, nisetru, păstrugă,
cegă, șalău, mreană, morunaș,
somn, biban, știuca și încă
alte vreo două duzini, toate
valoroase economic. Astăzi
se întâlnesc doar specii de
talie mică – caras argintiu,
babușcă, biban și alte câteva
caracteristice, mai degrabă,
râurilor mici, nu fluviilor.
Și la Hotin am găsit îngrijo-
rare privind soarta Nistrului.
Cercetătorii și administrația
Parcului Național Hotin (des-
pre care puteți citi în revista
NATURA, numărul august
2017), se pronunță catego-
ric împotriva planurilor de
extindere a hidrocentralelor
pe Nistru și vorbesc despre
impactul negativ produs de
actualul complex hidroener-
getic. Andrei Domanciuc,
directorul Parcului Național
Hotin, spune că în Ucraina ei
desfășoară flashmob-uri prin
care se exprimă împotriva
hidrocentralelor, participă
la conferințe și evenimen-
te publice, publică artico-
le și colectează argumente
științifice care demonstrează
influența negativă asupra
biodiversității. Victoria Biliv-
ska, specialist în educație
ecologică, accentuează că prin
activitatea hidrocentralelor
degradează flora și fauna
Nistrului, iar construcția unei
cascade de baraje în amonte
de Novodnestrovsk va avea
consecințe iremediabile.
Locuitorii de la Hotin deja
se confruntă cu situații de
criză: de la 9 dimineața până
la 6 seara orășenii nu au apă la
robinet, prețul acesteia a cres-
cut de zece ori, iar calitatea a
scăzut dramatic.
Cu toate acestea, Rada de
la Kiev nu a anulat planurile
de dezvoltare hidroenegetică
pe Nistru – punerea în exploa-
tare la capacitate maxima a
Complexului de la Novodne-
strovsk și construirea a șase
noi hidrocentrale. Cât despre
Guvernul de la Chișinău - este
aproape neauzit în luarea de
atitudine și tot așteaptă rezul-
tatele a nu știu care studiu.
Iar Nistrul? Nistrul tace și
dispare.
Lilia CURCHI
„Priviţi spre Nistru, seacă văzând cu ochii”, spune Lilia Curchi
În apărarea fluviului
Vadim ŞTERBATE,
Observatorul de Nord:
Vizita s-a dovedit foarte utilă. De
la expertul Alecu Reniță, președintele
Mișcării Ecologiste din Moldova,
am aflat multe lucruri interesante pe
care doar le bănuiam sau chiar nu le
știam. Totodată, mi-a fost util să aflu
argumentele anti-hidrocentrale ale
reprezentanţilor Parcului Naţional
din Hotin.
Am înţeles că una este să scrii
despre hidrocentrale aflându-te în
birou, fie și în preajma Nistrului –
cum este cazul meu - și alta este să
călătorești de-a lungul albiei sale, să
vezi cum este râul până și după hidro-
centrale, să vorbești despre Nistru cu
specialiștii și oamenii simpli din alte
comunități.
Diana BULAI, Centrul Media
pentru Tineri:
Râul Nistru este principala sursă
de apă pentru circa opt milioane de
persoane din Moldova și Ucraina.
Din păcate, în ultimii ani, starea
fluviului a degradat considerabil, iar
autoritățile din ambele state nu între-
prind măsuri pentru a îmbunătăți
situația. Mai mult, autoritățile ucrai-
nene propun un proiect care prevede
construcția a șase hidrocentrale pe
râu, ceea ce va duce, în consecință,
la o catastrofă. Mai exact, râul Nistru
va dispărea.
Dat fiind că acest subiect este de
o importanță majoră atât pentru
locuitorii din Republica Moldova,
cât și din Ucraina, am decis să abor-
dăm acest subiect în cadrul unui
media-tur – primul eveniment de
acest gen organizat în Moldova.
Astfel, pe parcursul a două zile, în
cadrul unei deplasări în Ucraina,
jurnaliști, activiști civici și tineri
au avut posibilitatea să discute cu
experți moldoveni și ucraineni despre
construcția acestor hidrocentrale și să
se documenteze la fața locului, vizi-
tând mai multe locuri strategice de pe
râul Nistru. Ca urmare, participanții
au avut posibilitatea să înțeleagă mai
profund care este starea actuală a
râului, precum și care vor fi efectele
și consecințele construcției hidrocen-
tralelor pe râul Nistru.
Ileana PÂRGARU,
TVR Moldova:
Am avut parte de o experienţă
interesantă și utilă pentru activitatea
mea de jurnalist. Am văzut cum Nis-
trul din regiunea Hotinului are deja
de suferit din cauza hidrocentralelor
existente. Decizia de construi alte 6
hidrocentrale ar însemna o catastrofă
ecologică. Pe parcursul a 20-30 de ani
râul Nistru se va transforma într-un
lanţ de mlaștini, ceea ce ar însemna
epuizarea sursei noastre principale de
alimentare cu apă potabilă.
Acest material a fost realizat în cadrul
Proiectului „Încurajarea tinerilor să
devină cetățeni activi”, implementat
de IREX Europe și AO „Centrul Media
pentru Tineri”, cu susținerea financiară
a Uniunii Europene. Opiniile exprimate
în acest material nu reflectă neapărat
punctul de vedere al Uniunii Europene.
V
iorel Furdui, director executiv
al Congresului Autorităților
Locale din Moldova (CALM)
și Alecu Reniță, președintele Mișcării
Ecologiste din Moldova au avut o
întrevedere luni, 11 iunie, curent, la
sediul CALM.
Modalitățile
d e c on s e r v a -
re și îngrijire a
patrimoniului
natural, educa-
ţia ecologică a
APL, necesitatea
informării și instruirii acestora privind evacuarea
deșeurilor, PLAM (Planuri Locale de Acțiuni de
Mediu), gestionarea corectă a apelor, solurilor și
pădurilor din comunitățile locale, organizarea
unui front comun pentru a stopa construcția a șase
baraje pe Nistru s-au regăsit printre principalele
subiectele ale discuției.
Potrivit lui Alecu Reniță, avem o atitudine
colectivă nepăsătoare față de tot ceea ce înseamnă
mediul înconjurător și natură, nu avem nicio
înțelegere la nivel local și național despre cum ar
trebui să protejăm și să utilizăm corect resursele
acvatice, iar acest lucru în condițiile schimbărilor
climatice va produce urmări catastrofale chiar
pentru generațiile de astăzi, dacă nu se ia atitudi-
ne în timp util. Președintele Mișcării Ecologiste
din Moldova este de părere că APL ar avea un
rol important în ceea ce privește informarea și
educația ecologică a comunităților locale, protecția
și managementul durabil al resurselor naturale,
administrarea ecologică a teritoriului localităților
și diminuarea problemelor de mediu la nivel de
comunitate.
Viorel Furdui și-a manifestat toată deschiderea
pentru colaborarea cu Mișcarea Ecologistă din
Moldova în vederea elaborării unei platforme
comune în vederea instruirii ecologice a APL, a
educației comunităților locale în spiritul principii-
lor dezvoltării durabile, a sensibilizării și informă-
rii APL privind cauzele și efectele devastatoare ale
neglijării naturii și stabilirii unor priorități în ceea
ce privește schimbarea atitudinii comunităților
privind patrimoniul natural, resursele acvatice,
dar și a protejării mediului înconjurător în general.
La finalul întrevederii s-a stabilit semnarea
unui Acord de Colaborare între CALM și Mișcarea
Ecologistă din Moldova ce ar avea în prim plan
acțiuni ce ar contribui la informarea, educarea și
conștientizarea comunităților locale pentru a se
implica plenar în conservarea resurselor naturale
și protecția mediului înconjurător.
Departamentul de Comunicare al CALM

Plopul, arborele care curăţă aerul din oraşe

N u există primăvară în care să nu declarăm război bieților plopi
care ascultă de chemarea firească a naturii și împrăștie în jurul
lor pufoasa și diafana încercare de a-și perpetua specia.
Acest puf a devenit principalul motiv de ceartă
între cei care pledează pentru lichidarea fizică a
plopilor și cei care caută soluții pentru a păstra
acești copaci. Lista de acuzații începe cu faptul
că puful de plop provoacă disconfort persoanelor
care sunt alergice. În realitate, puful în sine nu
este alergen, ci poate conține polenul (semințele)
altor plante care provoacă o serie întreagă de
alergii persoanelor sensibile. Pe lângă polen,
puful de plop absoarbe și praful de pe drumuri
(aceste particule sunt și ele iritante). Ar fi bine să
precizăm că doar copacii de gen feminin produc
acest puf, plopul fiind o plantă dioică (plante cu
flori unisexuate la care florile mascule se află pe
o plantă, iar cele femele pe altă plantă, deci pe
indivizi separați). La plopi, florile mascule au
culoarea roșcată, iar cele femele – verde. Fructele
plopilor se coc în mai și eliberează semințe multe
și mici, prevăzute fiecare cu smocuri de perișori
lungi pentru a facilita transportarea lor de către
vânt, uneori pe sute de kilometri.
Dacă ne uităm adânc în miezul problemei, ne
vom convinge de faptul că locuitorii din mediul
urban ar trebui de fapt să fie recunoscători plo-
pilor. Studiile au arătat că doar un singur arbore
matur poate capta de la 20 până la 50 kg de praf
urban (a cărui componență, precum știți, este
foarte diferită de a celui din sate sau câmpuri).
În orașele industriale plopul este un adevărat
„salvator“ pentru plămânii noștri: un singur
copac este capabil de a capta până la 30 de kilo-
grame de praf toxic pe an. De asemenea, plopul
absoarbe substanțele cancerigene și metalele
grele care intră în compoziția aerului de orașe,
puternic poluat în urma emisiilor de mașini și ale
celor industriale. Adițional, plopii sunt nelipsiți
atunci când vine vorba de purificarea mediului de
substanţele poluante stabile în sol, căci în țesutul
lor lemnos se acumulează ionii metalelor toxice și
compușii chimici de tipul faimoaselor dioxine, și
rămân imobilizate și inactive pentru zeci de ani.
În plus, un singur plop de vârstă mijlocie
absoarbe până la 40 kg de dioxid de carbon pe
oră, producând oxigen de trei ori mai mult decât
teiul și de șapte ori mai mult decât molidul, de
exemplu. În această privinţă, plopul depășește
chiar fagul, care satisface necesarul de oxigen
pentru 64 de persoane. Pe de altă parte, fagul
crește încet faţă de plopul zis „repede crescător”,
care are o fotosinteză mult mai rapidă.
Această simplitate a plopului,
de a se adapta oricărui mediu, de
a suporta perfect toate schimbă-
rile de temperatură și de a crește
mai repede decât alți arbori,
precum și capacitatea sa de a
acționa ca un puternic și eficient
filtru de aer, reprezintă un avantaj
semnificativ pentru folosirea lui
în mediile urbane populate și
transformându-l într-un lider al
plantațiilor verzi din orașe.
Cunoașterea particularităților Plopii din Parcul Valea Morilor - îi sacrificăm
acestei specii poate ajuta la doar pentru că avem alergie?
depășirea neajunsurilor pe care
le are, o dată pe an: puful este produs de copacii- menea, se poate încerca toaletarea exemplarelor
femele, care trebuie de evitat de plantat. ajunse la maturitate, mai exact tăierea crengilor
O altă particularitate a plopului este că începe pe care apar cele mai multe semințe. În unele
să producă puf abia ajuns la maturitate. Cu cât orașe se recurge la plantarea speciilor de plop
copacul este mai bătrân, cu atât crește cantitatea negru sau argintiu, care nu produc puf, spre
de puf produs. Prin urmare, situația cu care ne deosebire de plopul alb și cel tremurător, specii
confruntăm la sfârșit de aprilie și început de ce se găsesc preponderent în Moldova.
mai în Chișinău reprezintă de fapt perioada Dincolo de micile neplăceri provocate de
de glorie a plopilor plantați în perioada sovie- plop în zilele de înflorire, avantajele pe care le
tică: majoritatea se află în perioada de vârf a oferă acest arbore care „înghite” cantități uriașe
prolificității lor. O soluție de compromis ar fi de otrăvuri din aerul poluat al orașelor, sunt
înlocuirea permanentă a plopilor-femele pentru incomensurabile, și el merită toată dragostea
a preveni înaintarea la o vârstă prea „productivă” orășenilor și recunoștinţa lor de a fi păstrat în
și totodată pentru a evita înlocuirea naturală a orice aglomeraţie urbană.
inflorescențelor mascule cu cele femele. De ase- Ana APINTEI

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Se otrăvesc cu propria lor răutate. Maurice Chevalier 3
 ACTUALITATEA Iunie 2018

Ziua Mediului la Grădina Botanică Dunărea - simbolul

Z
iua Mondială a Mediului a fost celebrată în aer liber,
la Chișinău, al treilea an consecutiv, adunând peste 2
mii de iubitori ai naturii. Programul a inclus ateliere
voltare Durabilă
a desfășurat un
atelier de foto-
cooperării în Europa
și expoziții ecologice, odihnă în hamacuri, muzică pe vinil grafie peisagis-
selectată de DJ Gonzo, confecționarea oalelor din lut, a tică.
decorațiunilor din obiecte reciclabile, echilibristică pe Despre pro-
sfoară, ateliere de turism, excursii în serele Grădinii Bota- blemele cu care
nice, iarmarocul Yard Sale cu produse naturale, concertul se confruntă flu-
formației Via Dacă și multe altele. Evenimentul a avut loc viul, dar proiec-
sâmbătă, 2 iunie, la Grădina Botanică. tele realizate în Atelier de turism la Ziua Mediului
arealul Nistrului
Ziua Mondială a Mediului din universitar din republică, iar de Jos cu sprijinul GEF SGP atelierele de olărit, confecționare
acest an a fost organizată de Pro- premianții au fost aplaudați de Moldova, a discutat cu vizitatorii a decorațiunilor și jucăriilor din
gramul Naţiunilor Unite pentru toți participanții la Ziua Mediu- Gabriel Mărgineanu, AO Biotica. materiale de plastic utilizat. La
Dezvoltare (PNUD), Programul lui, au primit diplome, seturi Un punct de atracție a vizi- eveniment, Asociația „Hai Mol-
de Granturi Mici al Facilității
Globale de Mediu (GEF SGP), în
parteneriat cu Ministerul Agri-
culturii, Dezvoltării Regionale și
de literatură ecologică, precum
și câte un exemplar al revistei
NATURA.
La atelierele de turism, orga-
tatorilor a fost eco-quest-ul de dova” a reciclat tricouri, care au
la Asociația „Pomul Vieții” – o fost transformate în torbe.
instalație cu exponate de deșeuri Seara a culminat cu un concert
și reprezentarea numărului de ani al formației Via Dacă, renumiți
C omplexul istorico-cultural „Manuc Bey” din
orașul Hâncești a găzduit, la 29 mai 2018,
conferința regională „Oportunitățile Strategiei
Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării”. Acest
eveniment a făcut parte dintr-un șir de trei conferințe
Mediului, Asociaţia Jurnaliștilor nizate de Asociația Jurnaliștilor în care acestea se descompun. De prin piesa „Paparuda”, o formație
asemenea, vizitatorii au aflat des- care îmbină folclorul cu mito- regionale desfășurate sub același generic în regiunile
de Mediu și Turism Ecologic, Gră- de Mediu și Turism Ecologic și
pre biohumus și cum acesta poate logia. de Sud (Cimișlia), Centru (Hâncești) și Nord (Bălți)
dina Botanică, A.O. Ecospectru. Mișcarea Ecologistă din Moldo-
fi obținut chiar și în condiții de ale R. Moldova. Toate conferințele regionale au fost
La eveniment au fost expuse va, participanții au învățat cum Ziua Mondială a Mediului este
casă – proiect ce a fost finanțat de celebrată anual la 5 iunie. La nivel organizate de Agențiile teritoriale de Dezvoltare
și premiate cele mai sugestive să amenajeze un popas turistic,
GEF SGP Moldova și care poate fi global, tema anului 2018 a fost Regională, cu suportul financiar al Agenției Austriece
desene despre natură, realizate cum să instaleze un cort și care
preluat de la AO „Pomul Vieții”. combaterea poluării cu plastic. pentru Dezvoltare.
de copii din întreaga republică, sunt regulile de salubrizare și
Conferința a debutat cu un cuvânt de salut din
participanți la concursul „Natura comportament în sânul naturii. Despre secretele biomasei Sloganul evenimentului de la
partea lui Viorel Jardan, director ADR Centru. Au
în ochii copiilor”, ediția a doua. Ornitologii de la Societatea au vorbit reprezentanții proiec-
Chișinău a fost „Informează-te, continuat discursurile vice-președintele raionului
Competiția a fost organizată de pentru Protecția Păsărilor și a tului „Energie și biomasă”, iar
Hâncești, Constantin Vlas și vice-primarul orașului
Grădina Botanică și A.O. Eco- Naturii, împreună cu participanții despre posibilitățile de finanțare iubește, trăiește!”, iar pe durata
Hâncești, Zinaida Buruiană. Aceștia, în calitate de
spectru, cu sprijinul GEF SGP evenimentului, au urmărit prin în domeniul mediului au oferit Zilei Mediului toți cetățenii au
gazde, și-au exprimat încântarea de a organiza un
Moldova. Au fost înregistrați binoclu păsările din Grădina consultație reprezentanții GEF fost îndemnați să folosească mai eveniment de o asemenea anvergură în incinta unui
peste 250 de concurenţi de la Botanică, iar Asociația Femeilor SGP Moldova. puțin plastic.
obiectiv istoric renovat grație unui proiect ambițios
11 instituţii de învăţământ pre- pentru Protecția Mediului și Dez- La fel de populare au fost și Iulia AMARIEI
implementat sub auspiciile Strategiei Uniunii Euro-
pene pentru Regiunea Dunării (SUERD).
CONSULTARE PUBLICĂ Herta Tödtling-Schönhofer, expertă în cadrul

Restabilirea luncii râului

SUERD, a vorbit despre Strategia Uniunii Europene
Apa în acviferul freatic are pentru Regiunea Dunării în contextul celorlalte
mineralizarea sporită, diluarea strategii macroregionale existente (Strategia Uniunii
ei cu apa din râu ar putea în per- Europene pentru Marea Baltică, Strategia Uniunii

Cogâlnic la Cimişlia spectivă să reducă mineralizarea

până la parametrii acceptabili apei
pentru irigare.
Europene pentru regiunea Adriatică, Strategia Uni-
unii Europene pentru Regiunea Alpină). Doamna
Tödtling-Schönhofer a pornit de la ideea că toate aceste
strategii sunt diferite întrucât se adresează țărilor cu

O rașul Cimișlia este Implementarea acestui proiect

prezintă mai multe oportunități grade diferite de dezvoltare, și a descris principiile de
amplasat în zona funcționare ale Strategiei UE pentru Regiunea Dună-
de sud a Republicii pozitive și anume:
• Restabilirea regimului hidro- rii, enumerând ariile prioritare și subliniind ideea că
Mol dova (stepa Bugea- Republica Moldova coordonează împreună cu Austria
cului), pe malurile râului logic a râului și a funcțiilor de
rezervor natural al florei și faunei; aria prioritară 9: „Investiția în oameni și capacități”.
Cogâlnic. Între localitățile Ana Țurcan, cercetător și business developer în
Cimișlia și Ecaterinovca au • Reconstituirea sistemului eco- cadrul aceleași companii, a vorbit despre oportunitățile
existat câteva lacuri naturale logic a râului Cogâlnic, asigurarea și provocările în procesul promovării SUERD în Repu-
cu denumirea „Lacul (iazul) unui ecosistem acvatic armonios; blica Moldova, menționând că din anul 2019 Republica
lui Iepure”, care asigurau • Crearea unei biosfere bogate în Moldova va prelua președinția SUERD pentru un an
păstrarea biodiversității vegetație și faună de varietate rară; de zile, având astfel ocazia să demonstreze capacitatea
și contribuiau la reglarea • Loc de popas pentru păsările sa managerială. „Dunărea este simbolul cooperării în
hidrologică a râului în migratoare pierdut odată cu adân- Europa, Dunărea nu se termină la granițele UE”, și-a
decursul anului. În anii cirea și îndreptarea cursului râului; încheiat Ana Țurcan ideea.
șaptezeci ai secolului trecut, • Menținerea unui microclimat Sorin Ioniţă, președintele organizației „Expert
cursul râului Cogâlnic a fost favorabil agriculturii și confortabil Forum” și consultant SUERD, a analizat potențialele
îndreptat, fiind transformat pentru trai; beneficii ale Moldovei de pe urma SUERD și a pre-
• Va servi populației drept loc de zentat experiența altor state din Europa de Est prin
într-un canal, zona umedă
odihnă și recreere, pentru practica- prisma unei analize SWOT și oprindu-se la punctele
a fost desecată, iar terenul tari, respectiv slabe, ale Republicii Moldova.
îndreptat și inclus în cir- rea sportului acvatic;
• Creșterea peștelui (piscicul- Ana Otilia Nuțu, analist de politici publice în
cuitul agricol. În rezultatul energie și infrastructură și expert în cadrul aceleiași
intervenției, s-a modificat Imagine a teritoriului unde a fost zona umedă şi unde tura);
organizații, a făcut o paralelă asupra Strategiei Uniunii
regimul hidrologic al râului urmează sa fie construit lacul de acumulare a apei • Irigarea terenurilor agricole, Europene pentru Regiunea Dunării și Strategia Ener-
Cogâlnic și, respectiv, s-a favorizarea implementării tehno- getică 2020 a UE, vorbind despre politica energetică a
amplificat fenomenul de secetă. tru elaborarea documentației tehnice de logiilor agricole moderne; Republicii Moldova și oportunitatea de o consolida/
Din anul 1995 au fost inițiate discuții proiect și pentru evaluarea impactului • Crearea de noi locuri de muncă îmbunătăți cu ajutorul proiectelor transfrontaliere
privind restabilirea zonei umede. În anul asupra mediului. și stoparea migrației din regiune a promovate de SUERD.
2012, primăria Cimișlia, cu sprijinul Restabilirea zonei umede în lunca forței de muncă tânără; Spre finalul conferinţei, Igor Malai, reprezentantul
Institutului de Geologie și Seismologie râului Cogâlnic, numită în popor „Iazul • Practicarea agrementului și MADRM, a prezentat „Liniile Directoare ale revitali-
lui Iepure”, cu reconstituirea lacului turismului sportiv pentru care zării urbane în Republica Moldova”, document ce are
al Academiei de Științe din Republica există cerere pe plan național, recu- menirea de a acorda suport orașelor din ţară în vederea
Moldova, a realizat un Studiu de fezabi- de acumulare, va contribui la sporirea elaborării Programelor de revitalizare a zonelor urba-
noscut ca „turism verde” întrucât
litate privind reabilitarea zonei umede. umidității aerului, alimentarea apelor de ne. Evenimentul a culminat cu o sesiune de întrebări
spațiul este amplasat într-o zonă
S-a constatat că acest lucru este posibil, suprafață din sol, atragerea precipitațiilor care dispune de un potenţial natu- și răspunsuri la subiectul discutat.
cu reconstituirea unui lac de acumulare atmosferice, sporirea recoltelor agricole ral deosebit, totodată teritoriul Reamintim că Republica Moldova este parte a Stra-
a apei în lunca râului Cogâlnic, pe o din zonă, afectate de obicei de secetă și de studiu se bucură de un flux tegiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării din
suprafață de 150 ha, cu un volum de până căldura excesivă. constant de oameni care circulă în anul 2010, iar Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regi-
Construcția lacului se va efectua prin onale și Mediului este coordonator al implementării și
la 10,0 mln. m3 de apă. proximitatea acestuia;
promovării acesteia în țara noastră. Scopul proiectului
Consiliul orășenesc Cimișlia a alocat excavare. Lacul va fi, de fapt, un rezervor • Pe plan cultural proiectul va „Dunărea Unește”, implementat cu suportul financiar
terenul cu suprafața de 150,0 ha pentru în care apa se va acumula în perioada contribui la punerea în valoare a al Agenției Austriece pentru Dezvoltare (ADA), cu fon-
construcția lacului și banii necesari pen- ploilor abundente și de la topirea zăpezii. obiceiurilor și tradiţiilor populare. duri ale Cooperării Austriece pentru Dezvoltare este
fortificarea capacităților de coordonare și promovare a
Adresa primăriei: orașul Cimișlia, SUERD în Republica Moldova, inclusiv a programelor
Primăria or. Cimișlia solicită părerea persoanelor interesate privind transfrontaliere și transnaționale.
subiectul „Restabilirea zonei umede în lunca râului Cogâlnic, numită în str. Ștefan cel Mare 14, MD 4100
Ana APINTEI
popor „Iazul lui Iepure”, cu reconstituirea lacului de acumulare din râul Poștă electronică: relațiipublice@cimișlia.md
Cogâlnic”. Opiniile și comentariile pot fi expediate prin poșta electronică
sau la adresa primăriei, până la data de 30 iunie 2018. Opiniile colectate vor Adresa de Facebook: Primăria orașului Cimișlia
fi sistematizate și de ele se va ține cont la realizarea proiectului. Pagina web: www.cimișlia.md

4 Fericiți cei a căror inima cunoaște pasiunea prieteniei. Panait Istrati

 Iunie 2018 METRONOM

Strategia conservării biodiversităţii: Tragedia de la Cernobâl

Î
mi aduc aminte că, după o înțelegere explozii termice. Dacă exploziile ar fi fost

să trăim în armonie cu natura

prealabilă cu sora mea Maria, hotărâ-
sem să mă deplasez la baștină - satul
Cornești, fostul județ Bălți, astăzi raionul
Ungheni - pentru a face o excursie în pădu-
rea de lângă sat. Tare îmi era dor să vizitez
și să admir peisajele care mi-au lăsat urme
adânci în suflet încă în anii copilăriei. Se
întâmpla la 26 aprilie 1986. Era un timp
frumos, de primăvară, cu mult soare. Aerul
proaspăt era încărcat cu oxigen și cu aroma
florilor de pădure.
O zi întreagă am vizitat cele mai frumoa-
se locuri din pădure, iar spre seară, pe la ora
17, ne-am îndreptat spre casa părintească.
După 10-15 minute de mers am simțit că
vântul, care bătea moderat dinspre nord-
est și care ne lovea în față, mă frigea. Eu o
întreb pe sora mea dacă simte la fel. Ea îmi
În Codrii Moldovei răspunde că nu, dar observă că fața mea este
Foto: Lucian Reniţă foarte roșie. Deschei nasturii de la cămașă
și mă uit la culoarea pieptului - constat că
și pieptul este, de asemenea, roșu. O situație
nucleare, consecințele ar fi fost mult mai
cumplite. Reactorul distrus conținea 180
de tone de uraniu. Primii care au ajuns la
stația atomoelectrică incendiată au fost trei
brigăzi de pompieri (28 de persoane), care
au fost și primele jertfe. Mii de muncitori
ai centralei și cetățenii aflați în apropiere
au murit în câteva săptămâni în chinuri
groaznice: ei nu au fost preîntâmpinați
de pericolul expunerii la soare. Au avut
de suferit și suferă și până în prezent sute
de mii de oameni ca urmare a acestei mari
catastrofe. În urma tragediei de la Cerno-
bâl au fost evacuate, cu întârziere, peste
200.000 persoane și instaurată așa-numita
zonă de „interdicție” cu o rază de 30 km în
jurul or. Cernobâl, pe o suprafață de peste
4000 de km pătrați, cu un nivel de radio-
activitate periculos.
Infernul s-a transformat într-o casă
pentru animalele sălbatice, care, în absența
omului, s-au înmulțit și au pus stăpânire pe

D
e Ziua biodiversității, sărbătorită la data de
22 mai, s-au împlinit 25 de ani de la adop-
tarea Convenției ONU privind diversitatea
biologică, document prin care s-a luat decizia de
a proteja toate formele de viață de pe pământ.
Republica Moldova a aderat la Convenție în 2002,
fiind, astăzi, alături de 196 de națiuni care au reușit
numeroase realizări, dar au setat și angajamente
pentru conservarea biodiversității și a ecosistemelor
pământului. Totuși, există și dificiențe și provocări,
recunoscute la nivel global, precum menționează
ex-ministrul Mediului din România, Cristiana Pașca
Palmer, actualmente secretar executiv al Convenției
ONU pentru Diversitate. Datele specialiștilor sunt
alarmante: jumătate din speciile de animale și plante
din lume sunt ameninţate cu reducerea numărului de
exemplare, iar un sfert - chiar cu dispariţia. Pentru
diminuarea imperativă a consecinţelor negative asu-
pra biodiversităţii (reducerea habitatelor, exploatarea
excesivă a florei și faunei, poluarea ecosistemelor
naturale, invazia speciilor alogene și schimbările
climatice), Organizaţia Naţiunilor Unite a desemnat
instituirea „Deceniului Internaţional al Diversităţii
Biologice”, în perioada 2011 – 2020.
Cu ocazia Zilei Biodiversității, experți și cerce-
tători în domeniu, reprezentanți ai Ministerului
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului,
au participat la o masă rotundă la care au abordat
provocările și realizările R. Moldova în domeniul
biodiversității.
Vitalie Grimalschi, șeful Direcției politici în
domeniul biodiversității din cadrul ministeru-
lui, a remarcat că pentru reducerea pierderilor
biodiversității la nivel național este importantă
realizarea prevederilor din principalele documente
de politici de mediu, în special Strategia și Planul de
Acţiuni în domeniul conservării diversităţii biolo-
gice pentru anii 2015-2020 și Strategia Națională de
Mediu pentru perioada 2013-2023. Aceste documen-
te prevăd mărirea suprafeței fondului ariilor naturale
protejate de stat de la 5,6% până la 8%, iar a fondului
forestier de stat de la 11,1 până la 15 %, precum și
gestionarea durabilă a acestora.
De asemenea, este nevoie de crearea cadrului
instituţional și legislativ cu atribuții întru stoparea
pierderii biodiversităţii; conservarea speciilor de
floră și faună; protecţia resurselor genetice și par-
tajarea beneficiilor de la folosirea acestora; crearea
mecanismelor pentru servicii ecosistemice; mobili-
zarea resurselor pentru conservarea biodiversităţii.
„Situaţia este alarmantă și demonstrează nece-
sitatea unor acţiuni urgente și eficiente în scopul
statului cele mai valoroase ecosisteme naturale ale
Republicii Moldova. „A fost elaborat proiectul pri-
vind fondarea Rezervației biosferei „Prutul de Jos”,
cu scopul de a extinde suprafețele de arii naturale
protejate, prin crearea în Republica Moldova a primei
Rezervații a biosferei „Prutul de Jos”. Proiectul a fost
aprobat de cabinetul de miniștri și este în Parlament,
conform procedurii”, a menționat Victor Gălușcă, șef
al Serviciului protecția solului și subsolului.
Menționăm că Republica Moldova a aderat la 11
tratate internaţionale în domeniul biodiversităţii.
Potrivit Alei Rotaru, consultant superior în cadrul
Direcției politici în domeniul biodiversității, legis-
laţia naţională în domeniile mediu și biodiversitate
necesită a fi adusă în concordanţă cu prevederile
legislaţiei UE. Este nevoie de un monitoring al
măsurilor de conservare a biodiversităţii; trebuie
protejate ariile naturale și create oportunităţi pentru
extinderea acestora și consolidarea lor financiară,
tehnico-materială și instituţională.
La masa rotundă au fost prezentate activitățile de
conservare și conștientizare in domeniul biodiversi-
tatii realizate cu sprijinul Fondului Global de Mediu,
prin Programul de Granturi Mici (GEF SGP Moldo-
va). Cu sprijinul PNUD, acțiuni de educație ecologică
și conștientizare privind protecția biodiversităţii
realizează Mișcarea Ecologistă din Moldova, AO
Biotica, AO Ecospectru, Grădina Botanică Institut
etc. Implicarea organizațiilor neguvernamentale în
domeniul conservării biodiversității a fost apreciată
de autoritatea centrală, or, la nivel național este
recunoscută necesitatea de programe și măsuri de
educaţie și sensibilizare a publicului, de cooperare
a instituțiilor de stat cu organizaţiile non-guverna-
mentale pentru promovarea măsurilor de conservare
a biodiversităţii.
Tăierile ilicite, braconajul și utilizarea neraţională
a resurselor cinegetice, pescuitul ilegal și utilizarea
neraţională a resurselor piscicole, pășunatul ilegal,
utilizarea ilegală a organismelor modificate genetic
– toate duc la o degradare și distrugere continuă a
biodiversității. Este în puterea noastră să ne impli-
căm – este destul doar să deprindem arta de a trăi în
armonie cu natura!
Delia MORARU
Cine ştie câştigă!
CONCURS
asemănătoare mi se întâmplase cu vreo 15
ani în urmă, când calibram pipetele la apa-
ratul „Varburg”, cu folosirea argintului viu.
Mi-am dat seama atunci că de vină nu
era vântul, dar componența aerului adus de
vânt. Probabil, undeva s-a întâmplat ceva
neprevăzut și că înroșirea feței și pieptului
era rezultatul acțiunii radiației. Diseară
sau mâine,- îi spun surorii -, vom afla cele
întâmplate. Și, într-adevăr, pe la ora 21,
postul de radio polonez a transmis că în
Polonia a fost înregistrată o concentrație
Urme dezastruoase ale avariei de la Cernobâl
mare de radiație, care vine dinspre Uniu-
nea Sovietică. Acest post de radio polonez
învinuia Uniunea Sovietică că nu face
nicio declarație despre cele întâmplate,
pentru ca populația să se protejeze de la
acțiunea radiației. Personal, pe parcursul
vieții, m-am ales cu pierderea treptată a
auzului din cauza acelei expuneri masive
la radiație.
Autoritățile sovietice au încercat să
ascundă tragedia care a avut loc la Cerno-
bâl. Cu întârziere, tocmai a doua zi după
masă, URSS a dezvăluit despre ieșirea
din funcțiune a reactorului nuclear nr.4
al stației atomoelectrice. Două explozii
au zguduit reactorul nr. 4. Exploziile au
provocat o emisie de câteva tone de materie
radioactivă în atmosferă. Acestea au fost
c d
toată această zonă. Nu se știe care este efec-
tul radiațiilor asupra animalelor și plante-
lor. Există zvonuri că pe teritoriul „interzis”
au apărut mutații grotești. Rămâne ca
specialiștii în materie să-și spună cuvântul.
În urma catastrofei, s-au depistat apro-
ximativ 270.000 cazuri de cancer din cauza
radioactivității extrem de înalte, dintre care
93.000 de cazuri de cancer fatal. În Rusia,
în următorii 15 ani, au murit 60.000 de
persoane, iar în Ucraina și Belarus – 140000
de decese.
Din Moldova, 3500 de cetățeni au parti-
cipat la lichidarea consecințelor avariei de
la Cernobâl, dintre care 569 au decedat pe
parcursul următorilor 15 ani.
La 26 aprilie 2018 s-au împlinit 32 de ani
de la marea catastrofă nucleară a secolului
XX, 32 de ani de suferință. 26 aprilie 1986 a
fost o zi neagră pentru populația Ucrainei,
Belarusei, României, Moldovei și Europei
de Nord. Poluarea mediului cu elemente
radioactive, în comparație cu alte tipuri
de poluare a atmosferei, este una din cele
mai periculoase pentru organismele vii.
Ecologiștii consideră că tragedia a lăsat
urmări grave în istoria omenirii, efecte care
se vor face simțite în următorii 50 de ani.
Petru TARHON, doctor habilitat,
profesor universitar
e

conservării, protejării și restabilirii ecosistemelor și

în special, a speciilor de plante și animale rare. Dacă
prima ediţie a Cărţii Roșii includea 55 specii dintre
care 29 specii de animale și 26 specii de plante, apoi
ediţia a II include 242 de specii, inclusiv: 126 specii
de animale, 116 specii de plante, iar în ediţia a III
sunt incluse 427 de specii, 218 animale și 209 plante”,
a subliniat Vitalie Grimalschi.
Totodată, oficialul a precizat că până în anul 2013
suprafaţa totală a ariilor protejate a constituit 157
227,4 ha (4,65% din suprafața totală a țării), iar prin
fondarea Parcului Național „Orhei”, ariile protejate
au fost extinse până la 189 385,9 ha, ceea ce constituie
5,61% din teritoriul ţării.
Mai mult, confrom prevederilor Strategiei
biodiversității, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului își propune să sporească
suprafețele ariilor protejate și să ia sub protecţia
Întrebare:
Cum se numesc speciile din
imagini (denumirea latină)? Prin
ce se aseamănă?
Răspuns:
Imaginile cu speciile de plante publicate în numărul aprilie sunt: 1. Crinul de
pădure (Lilium martagon); 2. Laleaua pestriță (Fritularia meleagris); 3. Papucul
doamnei (Cypripedium calceolus). Speciile sunt incluse în Caretea Roșie.
Felicitări participanților de la Fundurii Vechi, Glodeni - 20 de cititori au transmis
răspunsuri corecte la concurs. Au mai participat cititori de la Corjova, Criuleni și
de la Mereni, Anenii Noi.
În urma tragerii la sorți, câte o hartă vor primi: Daniel Dolineanschi, Ana
Date de contact: Cerneleanu, Maria Cerneleanu, Ana-Maria Tighineanu, Iurie Buzut din Fundurii
Vechi; Ana-Maria Bruma, Mereni; Eudochia Gori, Corjova. Premiile pot fi ridicată
de la redacţie.
Continuăm concursul. Data limită de expediere a răspunsurilor - 30 a fiecărei
luni. Mult succes!

În tot ce faci cu pasiune, zidești o parte din tine. Mariana Fulger 5

 ÎMPREUNĂ Iunie 2018

Vasul crăpat
Aurelian
SILVESTRU
Păsările lui Zorro
– Asemenea e și în lume. – Iartă-mă, te rog! Îţi fac neca- Silvia URSUL viului Nistru. Această pasăre preferă
Cine se laudă și spune zuri. Sunt un hârb. Timpul nu să cuibărească în arbori înalți, în spe-
Puţin sporește, m-a cruţat și, din această cauză,

În întuneric, contează flacăra,
nu dimensiunea lumânării. E
drept că, atunci când s-a dorit mai
multă lumină, unii au prins a face
lumânări din ce în ce mai mari,
iar alţii au inventat becul electric.
În pofida faptului că nu suntem
inventatorii becului, vanitatea ne
îndeamnă uneori să ne lăudăm cu
micile balonașe de săpun, pe care
le aruncăm în ochii lumii ca pe
ceva de „mare importanţă”. Dar
cine se lasă înșelat de ele? Cine le
ia în serios?
Când vrei să te afirmi, nu
trâmbiţezi succesul pe care încă
nu l-ai obţinut. Muncești. Tran-
spiri, făcându-ți datoria zi de zi.
Cu modestie. Cu perseverenţă.
Efectele se văd în timp...
Ne-o demonstrează și înţe-
lepciunea populară. A. Donici,
de pildă, vorbind de cele două
poloboace, ne avertizează:
Cum se răspunde la „Mulţumesc”?
Vlad POHILĂ
Iar cine tace – treabă face
Și mult mai sigur isprăvește…
O poveste asemănătoare, din
folclorul estic, mărturisește că,
într-un ţinut arid, un bătrân
sărman făcea naveta între izvorul
dintre stânci și satul din apropie-
re: căra apă în două vase. O vin-
dea sătenilor care nu puteau sau
nu voiau să bată drumul până la
izvor. Ca să-i fie mai ușor, folosea
o coromâslă din lemn pe care o
purta de-a latul umerilor săi.
Vasul atârnat pe braţul drept
al coromâslei era ca nou și întot-
deauna ajungea la destinaţie fără
pierderi. Cel din stânga era un pic
crăpat și, astfel, pierdea pe drum o
parte din apa preţioasă. Bătrânul
nu avea bani să-și cumpere alt vas,
așa că situaţia a rămas neschim-
bată ani în șir.
Chinuit de remușcări, vasul
crăpat i-a spus stăpânului într-o
bună zi:
Cultivarea limbii
pierd apa pe care dumneata o cari
din greu.
Bătrânul a pus o palmă obosită
pe fisură și i-a spus:
– Nu sunt supărat deloc. Ba
chiar mă bucur că ești așa cum
ești.
– Cum ai putea să te bucuri de
neajunsul meu?
Vrând să-l liniștească, bătrânul
i-a răspuns:
– Ca să înţelegi mai bine ce
am în vedere, privește drumul
dinspre partea ta.
– Și ce-o să văd acolo?
– Nenumărate flori cărora,
în toţi acești ani, apa pe care ai
pierdut-o le-a dat viaţă.
Cumsecădenia adeseori zace
în umbră.
Ea nu strigă, nu se laudă, nu se
bate cu pumnul în piept.
În locul ei, vorbesc urmele
imprimate în lumină.
T
itlul articolului de astăzi nu cial în cei care sunt plantați de-a lun-
e precis în totalitate: păsările gul șoselelor unde își pot forma mici
acestea din Moldova nu au colonii. Prezența arborilor este una
nici o treabă cu personajul californian necesară nu doar pentru construcția
care e un fel de Robin Hood al indige- cuiburilor, dar și pentru asigurarea
nilor de acolo. Singurul element care cu suficiente puncte de vânătoare.
ne duce cu gândul la Zorro, personaj
creat în 1919 de scriitorul Johnston
McCulley, este banda neagră de pe
ochi, nelipsită din costumul negru
al banditului din California. Și, de
altfel, expresia „păsările lui Zorro” e
mai ușor de reținut decât numele lor
adevărat: sfrâncioci. Numele în latină,
Lanius, înseamnă în traducere „măce-
lar”, cu referire la comportamentul
culinar al acestor păsări. Ele au
Sfrâncioc cu fruntea lată
obiceiul de a fixa în spinii arbuștilor
insecte, păsărele și mamifere mici, în
special atunci când hrana este abun- Acestea oferă și locuri unde păsările
dentă, pentru a o folosi în zilele cu își devorează prada, care e compusă
vreme ploioasă, când hrana este mai de cele mai multe ori din insecte mari.
puţin disponibilă. Aceste păsări își Este un pic mai social decât ruda
caută și prind activ prada cu ajutorul sa, sfrânciocul roșiatic, căci preferă
ciocului și al picioarelor. Prada prinsă să stea împreună cu alți congeneri.
este omorâtă prin lovituri precise cu De aceea, atunci când vedeți vreun
ciocul, în spatele gâtului. Ciocul lor sfrâncioc cu fruntea neagră, există
este puternic și încovoiat, iar picioa- mari șanse ca prin apropiere să mai
rele au gheare puternice, și în acest găsiți câțiva prieteni de-ai lui, care
se fugăresc de acolo-colo cât e ziua
fel sfrânciocii au căpătat reputația de
buni vânători. De fapt, cred că aceste de lungă. De exemplu, pe teritoriul
păsări ar trebui să fie numite „păsările
lui Țepeș-Vodă”…
rezervației cultural-naturale „Orheiul
Vechi” puteți vedea o colonie de acest
Sfrânciocii preferă habitatele des- gen pe Aleea Plopilor, la marginea
satului Furceni. Acolo, pe malul Rău-
chise, cu mărăcinișuri sau păduri, cu
climă caldă sau chiar aridă. În Repu- tului, puteți admira aceste păsări în
blica Moldova există trei specii care habitatul lor natural și verifica dacă

N
u este o întrebare chiar
lipsită de noimă, de sens,
cum ar părea unora.
Totuși, înainte de a răspunde la
această întrebare, să vedem cum
și când spunem noi Mulţumesc! Este, de altfel, un
cuvânt vechi și frumos – poate știţi, verbul a mulţu-
mi provine de la urarea „Mulţi ani!”, iniţial verbul
suna a mulţani (cu accentual pe -i final), apoi: a
mulţăni; a mulţămi, ca să ajungă la forma actuală,
a mulţumi.
Spunem, de regulă, Mulţumesc! ca să ne expri-
măm recunoștinţa, satisfacţia pentru un dar, un
gest, un semn de atenţie ce ni s-a făcut. Dacă vrem
să accentuăm starea de satisfacţie, de recunoștinţă,
spunem: Mulţumesc mult!, Mulţumesc frumos!,
Mulţumesc din suflet!, Mulţumesc din tot sufletul!
Numeroși români, inclusiv basarabeni, folosesc
și franţuzismul Mersi! (cu variantele: Mersi mult,
Mersi frumos). Este un cuvânt utilizat în foarte
multe limbi, de la română și bulgară, până la ebra-
ică și japoneză și la noi face o concurenţă serioasă
formei tradiţionale Mulţumesc. Nu sunt un adept al
„străinismelor” în limba noastră, totuși, nu putem să
nu ţinem cont de unele realităţi implacabile, inclusiv
de pătrunderea temeinică a unor cuvinte din alte
limbi în română. În cazul lui „Mersi!”, și datorită
comodităţii pe care o conţine acest cuvânt, pare
a fi inutil a ne împotrivi utilizării lui. Totuși, sunt
situaţii, când se cere, se cuvinte, se impune folosirea
exclusivă a lui „Mulţumesc! (mult, frumos…)”, care
emană, parcă, o doză suplimentară de sinceritate, de
naturaleţe, de firesc. Cu atât mai mult este nefiresc
(iar în consecinţă, și inacceptabil) recursul la alte
echivalente ale lui Mulţumesc! – de ex., Thank You!,
din engleză, sau chiar Spasiba! din rusă, acestea fiind
rostite, din când în când, pe străzile Chișinăului, dar,
culmea – și în unele localităţi rurale.
Avem însă și situaţii spcifice, când trebuie să
renunţăm la „Mulţumesc!” – vom face aceasta ca
un tribut tradiţiei, din respect pentru un obicei
moștenit de la părinţi, bunici, moși-strămoși. Astfel,
atunci când suntem la o masă de pomenire și gazdele
ne dau o pomană, se cuvine să spunem Bogdaproste
(Bogaproste), nu Mulţumesc.
Cum răspundem, totuși, la „Mulţumesc”? Să ne
amintim, mai întâi, cum răspundeau sau cum mai
răspund părinţii, bunicii noștri:
Nu-i pentru ce; Nu ai pentru ce; Pentru puţin;
Pentru nimic(a); Să-ţi fie de bine!
Din aceste patru forme de răspuns la Mulţumesc!,
ultima – Să-ţi fie de bine! – mi se pare cea mai fru-
moasă, dar și cea mai plină de conţinut.
În ultimul timp, tot mai des la Mulţumesc! se
răspunde astfel: Cu plăcere. E o formula simplă,
nepretenţioasă, dar și agreabilă, frumoasă, din care
motiv o recomandăm alături de celelalte formule
tradiţionale, enumerate mai sus.
Unii – destul de mulţi, dacă nu foarte mulţi!
spun, la noi, cu titlu de răspuns la Mulţumesc! –
Poftim. Precizăm că interjecţia Poftim într-adevăr
este o formulă de politețe, dar care se folosește în
cu totul alte situaţii, și anume: a) pentru a da ceva
cuiva; cu sensul de ia, na, ține; b) pentru a invita o
persoană să vină, să intre sau să se așeze undeva;
pentru a îndemna la acțiune; c) (adesea precedat de
exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă,
reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; în acest caz,
Poftim! are semnificaţia: asta-i bună, na, uite [la el
/ la ea/ la ei/ la ele].
Observăm că acest Poftim în nici un caz nu poate
fi pus în legătură cu Mulţumesc. Și, totuși, el se pune!
De ce? Pentru că așa se întâmplă în limba rusă…
pojaluista. Cum am mai spus-o și cu alte ocazii,
rusa, de cele mai multe ori, sau, mai exact: de regulă,
nu ne poate servi drept model. Este și cazul falsei
corelaţii Mulţumesc – Poftim.
În concluzie, la întrebarea: cum să răspundem
la Mulţumesc!, spunem fără ezitare: vom răspunde
oricum, numai nu cu Poftim! Și de ce oare ne-am
crampona pe acest stupid Poftim!, când avem atâtea
alte răspunsuri frumoase: Nu-i pentru ce; Pentru
puţin; Să-ţi fie de bine; Cu plăcere.
În ultimul timp, tot mai mulţi basarabeni uti-
lizează formula Săru’ mâna. – și la întâlniri, și
atunci când fac cunoștinţă cu cineva, și în semn de
recunoștinţă.
Cum se răspunde la Săru’ mâna? Depinde, deoa-
rece Săru’ mâna, după cum ne putem da seama,
poate fi formulă de salut, dar și de mulţumire. Ast-
fel încât vom proceda în mod diferit, și anume: în
primul caz – ca la Bună ziua (Salut, Noroc, Servus
); în al doilea – ca la Mulţumesc; dar pentru ambele
cazuri, credem noi, ar fi valabilă vechea, frumoasa
dorinţă Să-ţi fie de bine.
fac parte din această familie: sfrân-
ciocul roșiatic, sfrânciocul cu fruntea
neagră și sfrânciocul mare. Cu vreo
50 de ani în urmă a fost semnalată
prezența unei a patra specii - sfrâncio-
cul cu capul roșu – însă observația nu
a fost confirmată în anii ce au urmat,
drept pentru care vom merge înainte
cu aceste trei.
Sfrânciocul roșiatic (Lanius collu-
rio) este specia cea mai răspândită din
această familie. Poate fi observată pe
teritoriul întregii țări, ocupând habi-
Sfrâncioc roşiatic
tatele și de stepă, șes sau deal. Impor-
tant e ca habitatul să fie deschis, unde
influența radiației solare este mare
și unde găsește în apropiere terenuri
agricole de unde își procură hrana.
Sfrânciocul roșiatic se hrănește pre-
ponderent cu insecte, șopârle și broaș-
te, mamifere și chiar păsărele mici.
Oriunde avem zone cu multe tufișuri
și mărăcinișuri, ne putem aștepta să
vedem această pasăre, care este un pic
mai mare decât vrabia, însă care are un
colorit deosebit de frumos: masculul
are capul gri și spatele maroniu, iar pe
ochi are o bandă îngustă de culoare
neagră. Își petrece iarna în Africa, în
Sudan, Egipt și Etiopia, însă revine
din cartierele de iernare în lunile
aprilie-mai, și imediat cum sosește se
apucă să-și alunge rivalii, să-și apere
teritoriul și să facă gălăgie pe acolo pe
unde s-a hotărât să cuibărească.
Sfrânciocul cu fruntea neagră
(Lanius minor) e un pic mai pretențios
când vine vorba de habitat. În primul
rând distribuția lui este mai restrânsă
în zona centrală a țării, fiind mai des
întâlnit la sud și la nord, pe malul flu-
ceea ce am spus eu aici este adevărat.
Dar cum arată sfrânciocul cu fruntea
neagră? Păi, așa cum îi zice și numele,
pe frunte, deasupra ochilor, are o
bandă de culoare neagră, mai lată
decât la sfrânciocul roșiatic. Restul
penajului de pe corp este de culoare
gri, aripile sunt negre, iar pieptul și
abdomenul au o nuanţă ușoară de roz.
Ultima specie de sfrâncioc, sfrân-
ciocul mare (Lanius excubitor), e un
pic mai interesantă decât celelalte
două la un loc. În primul rând, specia
este răspândită pe toate continentele,
cu excepția Australiei, Americii de
Sud și a Antarcticii. Până nu demult,
pasărea venea în Republica Moldova
doar iarna și se credea că este un
oaspete de iarnă. Însă de curând s-a
dovedit că ea rămâne și pe timp de
vară, sau mai bine spus este sedentară,
cuibărind bine-mersi în special în
Sfrânciocul mare
zona de nord a țării, caracterizată de
un climat mai rece. Spre deosebire de
rudele sale, sfrânciocul mare preferă
să cuibărească în zonele mai înalte,
cu o altitudine medie de 174 m și
totodată puternic fragmentate din
punct de vedere altitudinal. Așa cum
îi spune și numele, are dimensiuni
mai mari decât Lanius minor; în rest
are aceeași culoare gri a penelor și
nelipsita bandă neagră de pe frunte.
Toate aceste informații detaliate
pe care vi le-am înșirat eu aici au fost
sintetizate în urma lucrării de docto-
rat făcute de ornitologul moldovean
Vitalie Ajder, care a studiat ecologia
speciilor de sfrâncioci din Republica
Moldova și a actualizat datele din
acest domeniu.

6 Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani și dragostea nu poate fi dobândită cu forța. Emile Zola
 Iunie 2018 FOCUL DIN VATRĂ
Exemple de urmat:
Teleneşti – tărâm de veşnicie
Ionel CĂPIŢĂ
Cooperare şi implicare
în raionul Ştefan Vodă
N u știu
cum se
face, dar
când vine vorba
G
ala parteneriatului local – un eveniment de amploare la nivelul regi-
unii de sud-est a fost organizat la sfârșitul lunii mai curent la Ștefan
Vodă, la inițiativa Mișcării Ecologiste Ștefan Vodă, cu susținerea
de o localitate sau
alta, îmi apar în partenerilor locali și din Chișinău. Evenimentul a celebrat colaborarea și
faţa ochilor locu- implicarea activă dintre primăriile, ONG-urile și cetățenii din raioanele
rile pitorești pe unde m-au dus pașii Ștefan Vodă și Căușeni. Organizarea Galei parteneriatului local a fost posi-
și, neapărat, oamenii pe care i-am bilă grație sprijinului financiar al Fondului Naţional pentru Democrație
întâlnit acolo vreodată. Ca niște (NED) și al Programului de Granturi Mici al Facilităţii Globale de Mediu,
mărgăritare îmi răsar deopotrivă în implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.
memorie și acele personalităţi care „Un asemenea parteneriat aduce rezultate și se bucură de susținerea
s-au născut aci și poartă sau au purtat donatorilor”, susține Tatiana Marin, inițiatoarea Galei și președinta Mișcării
faima baștinei prin urmele frumoase Vedere a satului Suhuluceni, Teleneşti Ecologiste Ștefan Vodă. „Colaborarea între actorii neguvernamentali și de
lăsate în astă lume. Excepţie nu face, Foto: Grigore Stegărescu stat este de succes la Ștefan Vodă și ne bucurăm că toți actorii se implică,
bineînțeles, nici raionul Telenești, pe comunică despre lecțiile învățate. Gala parteneriatului local oferă o platformă
unde am poposit de nenumărate ori, cu diferite ocazii. „descoperit” că cei mai mulţi membri ai familiei NATURA
pentru schimb de experiență și bune practici”, menționează Tatiana Marin.
Dar cine aţi crede că m-a îmbiat de astă dată să revin de- de prin părţile locului sunt chiar din Suhuluceni, adică, din
a-ntregul, cu gândul, cu inima și sufletul în acest colţ de satul de baștină a doamnei Lilia Curchi, colega noastră, Vicepreședintele raionului Ștefan Vodă, Alexandru Pavlicenco, a apreciat
lume, doldora de oameni frumoși la chip și la fapte, să mai care de ani buni e redactor-coordonator al acestei publica- desfășurarea unor asemenea evenimente, prin care se apreciază realizările și
trec o dată prin faţa ochilor pitorescul ce împodobește o ţii de ecologie, turism și cultură. Mda..., mi-am zis atunci, bunele practici de parteneriat între administrația publică locală și societatea
localitate sau alta de pe-acilea? Ei, cititorii revistei NATU- uite încă o cale de a comunica, încă o formă de respect și civilă.
RA, toţi acei care au ales ca ghid turistic, ecologic, cultural prețuire din partea consătenilor față de acei ce și-au luat
această publicaţie. zborul în lume! Ferice de ei! ce aș mai putea spune? Firește,
Cine nu a avut ocazie să ajungă vreodată până la m-am gândit tot atunci și la consătenii mei, din Șirăuţi pe
Telenești, aș vrea să știe că acest oraș, care este reședinţă Prut, care au procedat la fel, ocupând primul loc, privind
a raionului, localitate atestată documentar la 20 martie abonarea la revista NATURA, în tot raionul Briceni. E
1598, se află cale de 93 km de la Chișinău – înspre nord, hat un gest frumos a unor oameni de înaltă preţuire, care se
în hat cu ţinutul Orheiului, pe care-l străbaţi. Această urbe respectă pe ei, dar și pe alţii. Și-atunci, cum să nu răspunzi
e situată la intercalarea zonei de codru cu cea de câmpie, pe măsură acestui Neam frumos și dornic de dreptate?
amplasată fiind pe malul drept al râului Ciulucul Mic. Unde mai pui că izbăvirea nu vine de la sine...
Unii, pe bună dreptate, mai numesc acest oraș poarta de Numai lumină, numai suflet, numai inimă și dragoste
nord a codrilor. Ceea ce este tot atât de adevărat e faptul că emană tablourile distinsei doamne Eleonora Romanescu,
dacă nu treci prin această poartă, unde freamătul și liniș- originară din Leușenii Teleneștilor, a cărui faimă a tot
tea, dar și umbra e la ea acasă, rămâi pe nedrept văduvit purtat-o pe diferite meridiane ale lumii, oriunde a fost Gala parteneriatului local: premianţii
de vraja codrilor străbuni. Și-ar fi păcat... Concursului de desen şi fotografie
prezentă cu opera sa ce exprimă fidelitate faţă de tradiţie,
Se consideră un norocos și acel om care a participat, fie faţă de valorile artei clasice.
și o singură dată, la Festivalul de Folclor, muzică și dans De asemenea, un nume de referinţă în lumea savanţilor Primăria satului Palanca, raionul Ștefan Vodă, se poate lăuda cu o cola-
„De la lume adunate”, desfășurat anual în inima raionului. borare fructoasă dintre toți actorii interesați de dezvoltarea locală. Astfel, în
rămâne a fi Vera Nemțeanu (Verina), geograf cu renume,
Zestrea adusă la acest Festival, nu știu dacă e cu putinţă s-o parteneriat cu Mișcarea Ecologistă Ștefan Vodă, la Palanca, în ultimii trei ani,
născută tot în Leușeni, Telenești.
afli în altă parte. Pe bune, fiecare localitate din acest raion au fost realizate mai multe proiecte pentru dezvoltarea socială și durabilă.
O personalitate marcantă în medicina republicii noas-
își are tezaurul său spiritual, își are valorile sale umane. Scopul pe termen lung este adaptarea localității la efectele schimbărilor
tre este și dl Victor Savin, doctor în medicină, manager
Este destul să pronunţi numele Ion Constantin Ciobanu climatice. Larisa Voloh, primarul satului Palanca, este mândră că în cadrul
și gândul te duce la Budăi, Telenești, satul unde a văzut nepereche în acest domeniu, care a văzut lumina zilei în recentului proiect - „Prin participare ne adaptăm la schimbările climatice și
lumina zilei acest scriitor – o personalitate marcantă, acest sat, Leușeni, străjuit de codrii seculari. Mă bucur că
dezastrele naturale”, susținut de GEF SGP Moldova, a reușit soluționarea mai
care în perioada 12 iulie 1986 - 17 aprilie 1990 a exercitat am reușit să scriu despre domnia sa în paginile revistei
funcţia de președinte al Sovietului Suprem al RSSM, iar NATURA, cu gândul – ca și cei mai tineri din părţile Tele- multor probleme locale. Astfel, a fost instalat un sistem de iluminat stradal
între 12-29 iulie 1989 – și funcţia de președinte al Prezi- neștilor să-și cunoască mai îndeaproape valorile. cu becuri LED, 2 platforme de colectare selectivă a deșeurilor, 14 urne gunoi
diului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești. A fost, în Printre acei care s-au aliniat celor mai mulţi abonaţi stradale și 68 tomberoane, s-a continuat construcția trotuarului adaptat la
repetate rânduri, și deputat în Sovietul Suprem al Uniunii în raionul Telenești se numără și cei din satul Corobceni, schimbările climatice, a fost instalat un sistem de radio local (35 difuzoare),
Sovietice. Tot dumnealui s-a dovedit a fi acel codrean care care este așezat pe cursul de sus al râușorului Malovata, a fost schimbat turnul de apă. Acestea și alte activităţi fac parte din Planul
n-a capitulat în faţa cotropitorilor, apărând, cum a putut afluent al râului Răut. Și acest cuib de dor își are începutu- de Acțiuni privind schimbările climatice și dezastre pentru satul Palanca,
și cât a putut, demnitatea naţională a Neamului din care rile sale în negura vremii, atestat însă documentar abia în elaborat anterior, cu susținerea AO „EcoContact”.
a făcut parte. anul 1604. Localnicii, de bună seamă, ţin mult la baștina La Gala parteneriatului local s-a vorbit și despre importanța educației
În aceeași localitate, Budăi, Telenești, s-a născut în anul lor, la istoria, tradiţiile și obiceiurile lor; ei sunt acei care ecologice a tinerei generații. În ultima jumătate de an, peste 3900 de copii
1934 și redutabilul publicist, un aprig luptător pentru știu a-și cinsti memoria – părinţii, moșii și strămoșii. au participat la 210 ore ecologice dedicate efectelor schimbărilor climatice
deșteptarea naţională a compatrioţilor săi, Axentie Bla- Cum altfel? Satule, dragule... Ești în inimă și-n gând / și metodelor de adaptare. Lecțiile au fost organizate de Mișcarea Ecologistă
novschi, redactor-șef al ziarului „Tinerimea Moldovei” Orișiunde, orișicând, / Cu tine, pe-ntreg Pământ, / Simt Ștefan Vodă, în parteneriat cu Direcția raională de învățământ. Galina Iuraș,
(1965-1969) și redactor-șef adjunct al săptămânalului că ești și simt că sânt. șefa Direcției, a menționat că și profesorii care predau biologia, geografia
„Literatura și arta” (1981-1990). Era un intelectual, cum Ajuns la ai săi 71 de ani, academicianul Boris Găină, și ecologia au fost instruiți în cadrul unui seminar dedicat schimbărilor
mai dă Doamne, i-am ascultat prelegerile, în anii studen- Membru de Onoare al Academiei Oamenilor de Știinţă climatice, astfel că vor putea continua activitatea în mod individual. Pentru
ţiei, la Universitatea de Stat din Chișinău. din România, oricât ar vrea să-și amintească și să spună încurajarea elevilor, a fost organizat un concurs de desene și fotografii, iar
Ceea ce bucură îndeosebi e și faptul că cei din Budăi, cu exactitate pe câte drumuri l-au dus pașii în lume, n-ar premianții și-au primit diplomele chiar în cadrul Galei parteneriatului local.
care au parte de o natură splendidă jur-împrejur, de-a putea-o face, numai drumul ce duce acasă, în satul natal, În cadrul evenimentului a fost lansat și ghidul turistic al raionului Ștefan
valma cu ceilalţi urmași ai lui Ștefan cel Mare, rămași să Chiţcanii Vechi, din raionul Telenești, îl vede și cu ochii Vodă, elaborat grație proiectului PNUD/GEF „Conservarea biodiversității”.
stăpânească aceste locuri, transmit din generaţie în gene- închiși, ades parcurgându-l și în vis. „Altfel nici că se mai Circa 1000 de exemplare au fost repartizate în toate bibliotecile și școlile
raţie steagul demnității de codreni ce sunt, dragostea de poate”, zice domnia sa. O spun și eu, deopotrivă cu toţi din raion. Tot în instituțiile de învățământ au fost distribuite și panouri
tot ce e frumos, de tradiție și obicei. Nici nu-i de mirare acei ce-și iubesc baștina lor: Nu știu, zău, cum să te uit, informative dedicate conservării biodiversității locale, elaborate în cadrul
că sunt dornici de a cunoaște cât mai multe din tezaurul satul meu de dor durut? Și mă bucur de-a valma cu toţi aceluiași proiect.
Neamului și de a sorbi din imensitatea Luminii și Adevă- acei care scriu despre baștina lor la revista NATURA – ca De asemenea, au fost prezentate rezultatele obținute în cadrul proiectelor
rului pentru a fi bravi feciori și fiice ai acestui Neam. Un să afle o lume ce bucură și ce doare leagănul unde lumina „Informarea populaţiei în scopul consolidării managementului în Zona Ram-
sprijin în acest sens îl află, cum se vede, și în publicația zilei au văzut. sar „Nistrul de Jos”, finanțat de GEF SGP Moldova și „Activităţi de asigurare a
lor preferată, NATURA. Desigur, acest lucru nu poate să Sărătenii Vechi din raionul Telenești este și baștina lui
durabilităţii pentru ecosistemele priacvatice în Zona Ramsar „Nistrul de Jos”.
ne lase indiferenți pe noi, colaboratorii redacției. Leonid Popescu, scriitor, pictor iconar și mural. Aici, la
De asemenea, au fost anunțate obiectivele proiectului „Măsuri de adaptare
Vrând să aflu care e, totuși, localitatea din raionul Tele- casa părintească, în data de 5 mai curent, și-a sărbătorit
nești cu cei mai numeroși abonaţi la revista „Natura”, până cei 65 de ani ai lui dimpreună cu mama sa care a rotunjit și reziliență la schimbările climatice și dezvoltarea instituțională în Zona
la urmă, m-am ales și cu o surpriză destul de plăcută. Am frumoasa vârstă de 90 de ani. Curtea casei a fost cu adevă- Ramsar „Nistrul de Jos”, finanţat de Agenţia Austriacă pentru Dezvoltare
rat neîncăpătoare pentru oaspeţii veniţi de pe și implementat de A.O. „EcoContact” și Societatea Ecologică „BIOTICA”.
ambele maluri de Prut și, deopotrivă, strâmtă Lilia CURCHI
deveni pentru expoziţia celor 40 de lucrări de
pictură și 30 de icoane, precum și pentru cea
de covoare, ţesute de mama sa, Alexandra.
De bună seamă, nenumărate sunt faptele
frumoase ce-i reprezintă atât pe acei care
trăiesc și făuresc în localităţile raionului
Telenești, cât și pe acei ce duc în lume bunul
nume al baștinei lor. Personal, le mulţumesc
tuturor acelora care s-au abonat la revista
NATURA, plasându-se pe un loc de frunte în
toată republica, fapt ce m-a făcut să trec prin
inimă și suflet încă o dată dragostea și pre-
Casă cu prispă la Leuşeni, Teleneşti ţuirea mea faţă de bravii codreni și codrence
Foto: Alex Prodan de pe acest tărâm de legendă și de veșnicie. Trotuarul „care respiră” de la Palanca, Ştefan Vodă

Cel mai bun mod de a te înveseli este să încerci să înveselești pe altcineva. Mark Twain 7
 INVITATUL DE ONOARE
- Domnule Teodor Buzu, aţi absol-
vit Liceul de arte plastice „Igor Vieru”
din Chișinău, după care - Academia
de Arte și Design din Harkov, Ukraina.
La sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut
v-aţi stabilit în Cehia, unde activaţi
până în prezent. Ca artist plastic, sun-
teţi onorat în ţara de baștină, venerat
în ţara adoptivă, elogiat de specialiștii
în domeniu și aplaudat oriunde aţi
prezentat lucrările în străinătate. De
ce și cum aţi ajuns să trăiţi și să creaţi
într-o ţară mai puţin cunoscută de
moldoveni, deși capitala ei este una
dintre bijuteriile urbane ale Europei?
- În 1981 am întâlnit-o pe viitoarea
mea soţie, Dagmar, care este născută
în orașul Tabor. Acest eveniment mi-a
determinat destinul meu. Deoarece
nu am avut posibilităţi sa fac fami-
liei mele condiţii de viaţă cât de cât
decente, am fost nevoit sa plec în ţara
soţiei mele. Locuiesc în orașul Tabor,
care te uimește mereu cu o atmosferă
magică rămasă parcă în Evul Mediu.
Orașul este vizitat de turiști din toată
lumea, iar eu am găsit aici a doua mea
casă, unde îmi pot realiza visurile. De
fapt, fiecare tablou al meu este un vis
realizat.
La început, mi-a fost foarte greu,
treptat am învăţat să muncesc și să
aștept. Abia în străinătate am înţeles
prompt un lucru - viaţa nu constă în
putinţă, ci în dorinţă. Natura e datoare
să-ţi dea numai atât: Putere și Timp.
Restul depinde numai de tine.
Pentru mine, Cehia este spaţiul în
care m-am maturizat ca om și ca artist.
Aici am fost pus în situaţia să-mi dau
un răspuns la întrebări precum: cine
sunt, încotro mă duc, ce educaţie le
voi da copiilor și nepoţilor mei? Ambii
mei fii vorbesc limba română, acum
îl învăţ și pe nepoţel. Limba este un
mediu excepţional pentru atingerea
valorilor strămoșilor.
Nu există ţări de emigrare bune sau
rele. Există ţări cu ale căror popoare te
potrivești mai mult sau mai puţin în
planul trăirilor emoţionale. Pentru un
artist e foarte important să se realizeze
și să fie înţeles. Cehia a devenit a doua
patrie, m-a învăţat să ascund soarele
adus din Moldova în atelierul meu de
creaţie și să iau câte-o rază în fiecare
zi, după necesităţile sufletului. Majo-
ritatea lucrărilor mele sunt inspirate
din viaţa de toate zilele și din natură.
Sunt o simbioză de moștenire a două
culturi. Atelierul meu e peste tot acolo
unde se află șevaletul și masa de lucru,
iar masa de lucru o pot aranja oriunde
m-aș afla – în tren, la cârciumă, în
pădure sau altundeva. Centrul lumii
este acolo unde-i masa mea de lucru…
- La Academia de Arte și Design
din Harkov a studiat și soţia Dum-
neavoastră, Dagmar. În 2010 aţi
editat un album cu lucrări proprii, o
ediţie modernă, valoroasă, pe care aţi
8 Pictura este poezie tacută. Plutarch
Teodor BUZU, artist plastic:
Acolo unde se întâlneşte
sufletul cu natura se naşte arta
încoronat-o cu: „Dedic
soţiei mele, Dagmar,
care a făcut posibil să
încep o viaţă nouă”.
Ce însemna acea viaţă
nouă?
- Există trei mari
surse de rost pe lumea
asta mare: familia,
pământul și credinţa.
Pentru artist, dragostea
e o necesitate profesi-
onală. În spatele unui
bărbat de succes, întot-
deauna stă o femeie
puternică. Acest fapt i-l datorez soţiei
mele, Dagmar. Toate tablourile și rea-
lizările mele au dreptul la un coautor,
aceasta este soţia mea, care, de la bun
început, mi-a fost o călăuză și mi-a
asigurat condiţiile necesare pentru cre-
aţie. Acest moment înseamnă pentru
mine o lume și o viaţă nouă.
Un artist e ca un copac – dacă nu-i
dai la timp apă și soare – nu crește.
- În orașul ceh Tabor - din apro-
pierea Pragăi - aţi iniţiat și o Școală
Populară unde predaţi pictura și arta
desenului. Este oare mai populară arta
plastică în Cehia decât în spaţiul româ-
nesc, inclusiv Republica Moldova?
- Ferice de ţările care își preţuiesc
și stimulează artiștii. În Cehia cultura
este un lux pe care mi-l pot permite.
Sunt recunoscător destinului - ţara
adoptivă mi-a încredinţat educaţia
artistică a copiilor săi. Procesul de
predare este o formă superioară de
comunicare cu generaţia tânără, este
o transformare continuă a practicii de
viaţă artistică. De la cei tineri culeg și
eu arta de a fi tânăr. În ultimii 24 de
ani, lucrez și cu un grup de maturi.
Copiii de azi sunt mai emancipaţi
decât am fost noi la vârsta lor. Acest
lucru se datorează presiunii de infor-
maţii și de evenimente rapide, care îi
înconjoară. În asemenea caz, copiii
pierd cel mai mare miracol ce ţine de
percepţia artistică – mirarea în faţa
lucrurilor obișnuite. De aceea e mai
greu să aprinzi scânteia din sufletele
copiilor, dar tocmai pentru acest
lucru arta plastică este un factor ideal.
- Care dintre pictorii români din
Izbutește să îmbogăţească sufletul,
stânga și din dreapta Prutului v-au
dragostea faţă de natură, mediul influenţat sau v-au mobilizat în cre-
înconjurător, dezvoltă fantezia. Acti-
aţie?
vitatea artistică pentru copii este un
- Sunt anumite clipe în viaţa mea
joc, iar acest joc e o muncă, roadele
când simt că Dumnezeu îmi dă multe
căreia le vom culege în viitor. Copilul
încercări, dar și mă alintă cu situaţii
începe sa picteze mai devreme decât a
extraordinare, în formă de întâlniri
vorbi. Această minune ne călăuzește
cu personalităţi remarcabile. Am avut
Peste gard, acrilic, pânză, 50 x 30 cm
toată viaţa noastră. Ești tânăr atâta
timp cât admiri și în măsura în care
admiri. Deci, să ne bucurăm din plin
de tot ce ne poate oferi mai bun această
viaţă: Frumuseţe, Creaţie, Smerenie.
- Practicaţi pictură de șevalet,
grafică, ilustraţie, artă monumentală,
design grafic... Specialiștii vă conside-
ră un maestru al culorilor. Spunea unul
dintre criticii de artă că spectatorul
rămâne fascinat înaintea torentului de
lumini pastelate din creaţia lui Teodor
Buzu precum unii rămân încremeniţi
înaintea privirii hipnotizante a cobrei.
De unde această frumoasă manie
pentru culoare în lucrările Dumnea-
voastră?
- Copil fiind, am păscut gâștele,
apoi vacile, ceea ce mi-a arătat și m-a
învăţat că viaţa e frumoasă. Vei fi cu
atât mai fericit cu cât va trăi mai mult
în tine copilul care ai fost. Cele șapte
minuni ale lumii sunt cele șapte culori.
Acestea sunt culorile copilăriei mele.
Când amesteci o culoare cu altă
culoare pe paleta ta, amesteci o culoare
cu o doză de suflet. Oamenii au nevoie
de hrană spirituală și datoria artistului
e să aducă oamenilor bucurie în viaţa
cotidiană printr-o vorbă bună, prin
poezie, melodie, pictură. O pictură
bună este un leac pentru suflet. Cele
mai bune și mai frumoase lucruri din
viaţă nu pot fi văzute, nici atinse, doar
simţite cu inima. Nici cea mai nouă
tehnologie, program de computer, nu
ne poate înlocui o operă de artă care
este concepută în inima omului.
Culoarea rămâne marea calitate
și marea taină a picturii. Artistul se
întreabă mereu: ce culoare are Zâm-
betul, Dorul, vorbele frumoase ale
Mamei? Cineva pictează Soarele în
galben, altul transformă galbenul în
Soare. Culoarea Baștinei mele e un
Verde-nrourat, dar această nuanţă de
culoare încă n-am potrivit-o pană la
capăt. Mai am ce face...
Un tablou nu se pictează numai în
timpul când te atingi cu pensula de
pânză. De n-ar fi cei 50 de ani de când
pictez, n-ar fi nici măiestria ultimului
tablou.
ocazia să mă întâlnesc cu
Regele Mihai, Prea Ferici-
tul Daniel, Vaclav Havel,
președinţi și reprezentanţi
ai diferitor ţări, oameni
cu biografii alese. Aceste
întâlniri și evenimente
personale mă încurajează
și mă îmbogăţesc spiritu-
al, dar și mă obligă. Primii
mei dascăli - Vasile Cojo-
caru, Alexei Colâbneac,
Ion Tăbârţă, Elena Bon-
tea, Victor Marinescu... -
mi-au transmis totul nece-
sar pentru o cale lungă,
grea, dar foarte intere-
santă, care poartă numele
de Arta Plastică. E puţin
numai să vezi tabloul unui
pictor. Mă interesează
Omul și Viaţa lui de după
tablou, sentimentele și
Iunie 2018
dorinţa autorului
de a fi sincer. În
acest context, am
plecăciuni faţă de
marele artist Ilie
Boca.
Totu l c e am
realizat în viaţa
me a î l datore z
părinţilor, soţiei,
surorilor, fraţilor
și multor-multor
oameni care mi-au
insuflat optimism
în ceea ce fac. Nu
cunosc niciun
pesimist care să fi
creat ceva frumos.
Altfel, arta înseam-
nă 1% inspiraţie și
99% transpiraţie.
- Cum apreciaţi Părăsirea cuibului, acrilic, pânză,
creaţia colegilor 120 x 100 cm
Dumneavoastră
din Republica Moldova? Ce „must” Asociaţia Artiștilor Plastici din Boe-
fierbe azi (dacă fierbe) în artele plas- mia de Sud, Grupul „Die Neuen Mil-
tice moldovenești? ben” din Austria, Uniunea Artiștilor
- Ne-am născut pe un loc nesigur. Plastici din Praga, Uniunea Artiștilor
Moldova a trecut prin încercări isto- Plastici din Republica Moldova...
rice foarte dificile. Asta ne-a obligat Ce avantaje vă acordă statutul de
la modestie și înţelepciune – iată la membru și pe care dintre aceste asoci-
ce a ajuns să caracterizeze un popor aţii de creaţie o consideraţi prioritară?
întreg. Schimbările din ultimii ani au - Să fii membru al unei asociaţii
făcut multe tulburări în societate și profesioniste de creaţie e lucru mare.
ne-au pus la mari încercări. Dacă te Asta te face să fii mereu în contact cu
întorci în Moldova după o perioadă lumea artistică, la expoziţii, simpozi-
mai lungă, observi cât de chinuit este oane etc.
poporul nostru și cât de rău devine Dar, totuși, marile opere de artă au
din această cauză. Străinii care vin în fost create în singurătate...
Moldova sunt deranjaţi de obișnuinţa Soarta a hotărât că în marea călă-
moldovenilor de a se plânge… torie a artei în căutarea sinelui, să fim,
Atmosfera artistică de la Chișinău e totuși, singuri, nu pentru înstrăinare,
una foarte specială. Marea majoritate a ci pentru concentrarea spiritualului.
artiștilor sunt concentraţi în capitală, Pentru mine cea mai importantă
deci, sunt mulţi artiști la un metru semnificaţie spirituală e noţiunea de
pătrat sau pe cap de locuitor. La Chiși- liniște, pe care o alin în lucrările mele.
nău, nimic nu fierbe, dar totul geme...
- Aveţi în palmares mai multe
Boala artiștilor este lipsa de soli-
premii internaţionale, iar în 2003 aţi
daritate. Am întâlnit la Chișinău
devenit Cavaler al ordinului naţional
suficientă modestie, dar și îngâmfare,
al României „COMANDOR”. Dintre
poezie și mediocritate, patetism, dar
ele, m-a impresionat Premiul „Exce-
și complex de inferioritate... Provin-
lenţa artistică” pe care l-aţi primit la
cialismul depinde de atitudine, nu de
Dubai în anul 2005. Ce s-a întâmplat
situaţia geografică.
atunci?
În multe ţări, precum Germania,
Marea Britanie, Statele Unite, unde - Participarea mea la simpozionul
viaţa culturală și universitară e des- de pictură de la Dubai a fost o experi-
centralizată, intelectualii ocupă un loc enţă cu totul deosebită. Erau prezenţi
neînsemnat în viaţa politică. În Mol- 20 de artiști din 20 de ţări ale lumii,
dova a trebuit să apară imediat după dar numai 4 artiști din Europa... Acolo
1989 o intelectualitate strălucită care am văzut ca pe palmă ce se întâmplă
și azi încurajează mediocritatea spre o cu arta, practic, în tot mapamondul
renaștere naţională. La noi autoritatea artistic. Momentul extraordinar pen-
se găsește mai mult în personalităţi și tru mine l-a reprezentat premiul pe
mai puţin în legi, de aceea intelectua- care l-am primit. A fost o apreciere a
litatea moldovenească are o misiune tablourilor mele, care, conform deci-
istorică și, aș spune, divină - să trezeas- ziei juriului, au reflectat cel mai bine
că acest popor din somnul letargic și să Coranul. Iar șocul cel mai mare pentru
întoarcă oamenilor Speranţa. Artiștii organizator a fost atunci când m-a
trebuie să iubească Viaţa și să arate petrecut la aeroport: i-am dezvăluit că
celorlalţi că e frumoasă, altfel vom sta nu am citit Coranul, dar am intuit și
mereu la îndoială. În ultimă instanţă, am perceput cu o sensibilitate supremă
sensul culturii este sufletul. Am întâl- atmosfera și energia din spaţiul arab...
nit, din păcate, și intelectuali patrioţi - Care dintre oamenii de creaţie
de profesie, adică, pe această undă, ei moldoveni v-au trecut pragul casei din
își fac interesele personale... Tabor și despre ce vă place să discutaţi
Dar, în general, partea bună a situ- atunci când vă vin în ospeţie prietenii
aţiei artistice de la Chișinău e că Arta din Republica Moldova?
Plastică este un articol demn pentru
- Dincolo de graniţă nu e dincolo de
prezentarea culturii naţionale la orice
ţară. Sunt mereu în curs cu totul ce se
expoziţie sau forum cultural din lume.
petrece Acasă. Tehnica modernă, reţe-
Acest lucru îl spun cu cea mai mare
lele sociale scurtează distanţa dintre
seriozitate.
noi, dar, din păcate, ne îndepărtează
- Sunteţi membru al mai multor factorul uman din noi... Avem sute
uniuni de creaţie: Uniunea Internaţio- de prieteni virtuali, dar, cu timpul, îi
nală a Artiștilor Plastici Profesioniști, pierdem și pe cei adevăraţi. X
 Iunie 2018
Atelierul și casa mea au
ușile deschise pentru oame-
nii de bună voinţă din multe
colţuri ale lumii, în special
- de pe Plaiul Mioritic. Ate-
lierul meu este loc de întâl-
nire cu mulţi compatrioţi
– pictori, muzicieni, poeţi,
diplomaţi... Nu-i voi enu-
mera ca să nu uit pe cineva.
Mi s-a întâmplat odată să
primesc în vizită tocmai
12 primari din Republica
Moldova, unii dintre ei sunt
acum în parlament.
După discuţiile noctur-
ne, uneori - până-n zori
de zi, mă umplu de ferici-
re și de îngândurare: câţi
oameni luminaţi a dat lumii
pământul nostru și cât de
neapreciaţi sunt ei Acasă... Spre primăvară, acrilic, pânză,
70 x 50 cm
- Vă îngrijorează situaţia
politică din ţara de baștină?
La sfârșitul acestui an în Republica
Moldova sunt programate noi alegeri
parlamentare. Dacă doriţi să se întâm-
ple atunci o surpriză, care ar fi ea?
- Dacă vorbim de surprizele de la
noi, mi-i cam frică. De regulă, surpri-
zele în Moldova sunt negative... Aș dori
mai bine sa vorbim de o continuitate.
Nu ne conduc cei care merită, ne
conduc acei pe care îi merităm. A
adopta legi europene în Moldova e
mai ușor decât a adopta mentalităţi
europene. În momentul când în Mol-
dova nu mai funcţionează legile de
stat, oamenii disperaţi tind spre legea
supremă – Dumnezeu. De aceea sunt
pline bisericile de necredincioși. Sun-
tem atât de departe de Dumnezeu, dar
vrem să fim mai aproape de Rusia…
Avem democraţie, urmează să avem
și democraţi… Paradoxul moldove-
nesc este că suntem un popor foarte
harnic, dar, concomitent, și cel mai
sărac din Europa. Alt paradox mol-
dovenesc – dorim să fim în Europa,
dar votăm comuniștii, socialiștii...
Basarabia a fost supusă unor defor-
mări serioase. Nu degeaba cuvântul
Verticalitate este ca o umbră, atât de
des folosit astăzi în toate mediile mol-
dovenești. Ca să atingi demnitatea, mai
întâi trebuie s-o găsești...
În ultimul timp, se vorbește mult
despre criza economică, dar mai puţin
despre criza umană. Una din rezolvări-
le crizei economice este întoarcerea la
rădăcinile valorilor umane, la valorile
culturale și cele creștine.
Lucrurile sunt destinate pentru a le
folosi și oamenii pentru a-i stima, a-i
iubi. Problema zilei de azi e că lucrurile
sunt iubite, iar oamenii folosiţi. De
aceia suntem acolo, unde suntem...
Timpul ne cheamă spre o campanie
serioasă, la toate nivelurile, cu generi-
cul Deșteptarea.
- Sunteţi născut la Drăsliceni, o
localitate din apropierea Chișinăului.
Atunci când vi-e dor de baștină, care
amintiri din copilărie vă strigă cel mai
tare și cel mai insistent?
- Ca să ajungi departe, înseamnă
să te întorci. Când vin la Drăsliceni,
am impresia că nu am plecat de aici
niciodată. Am părăsit satul meu, dar
nu m-am lăsat părăsit de sat. Cât de
înalt ar fi copacul, tot la rădăcini îi
cad frunzele…
Îmi amintesc mereu de cântecul
ţârâecilor și al broaștelor, de lătratul
câinilor din sat, de mirosul de fân și
pâine coaptă, de tălpile picioarelor
mele pline cu spini când mergeam la
păscutul vacii noastre, care era cu ochi
mari și blânzi. Nu pot uita primii topo-
rași și viorele, gustul dulce al cireșelor
încă necoapte din grădina vecinului,
buzunarele pătate cu cerneală din căli-
mara vărsată în drumul spre școală,
primii bani făcuţi pe când îmblam cu
uratul, sărutul Mamei pe fruntea mea
înainte de culcare...
Cred că port în mine locul în care
m-am născut...
- Domnule Buzu, este adevărat că
natura de acasă e mai frumoasă ca
cea din alte părţi? O spuneţi pentru
Revista NATURA, pe care, din câte
știu, o citiţi...
- Dumnezeu este artistul de geniu
care a compus simfonia ploii, a pictat
fresca zăpezii, a adunat roua dimine-
ţii - sudoarea veșnicilor îndrăgostiţi...
Pentru îndrăgostiţi și-n decembrie e
Primăvară. Unuia păsările îi cântă,
iar altuia îi fac zgomot. Acolo unde se
întâlnește Sufletul cu Natura se naște
Arta. În peisajul sufletului meu nu
fac diferenţă dintre natura de acasă și
natura străină. Mă interesează Natura
în care Omul este o parte componentă
și oaspete în acest Spaţiu și Timp. La
cele 7 păcate capitale din Biblie aș
adăuga încă unul - distrugerea Naturii.
Din cauza acestui păcat, avem multe
probleme, care ne avertizează din
ce în ce mai mult – secete, viituri de
ape, pornituri de pământ... Natura
ne dă mereu semnale, ne avertizează:
oameni buni, fiţi oameni, dar și buni!
În acest context, Revista NATURA
de la Chișinău își face misiunea sa
sacră de purificare a mentalităţii popo-
rului nostru. Asta înseamnă păstrarea
Naturii și, concomitent, Păstrarea
Cauzei Neamului Românesc.
- Dle Buzu, toţi românii sărbătoresc
în acest an un secol de la Unirea Basa-
rabiei cu România, precum și 100 de
ani de la Marea Unire de la Alba Iulia,
din 1 decembrie 2018. Ce înseamnă
pentru Dumneavoastră Centenarul
Unirii și cum îl comemoraţi?
- Am fericita ocazie să particip
anual la Congresul Spiritualităţii
Românești de la Alba Iulia, unde
mă întâlnesc cu multe feţe luminate
românești din toate colţurile lumii.
Spiritualitatea românească e oriunde,
acolo unde sunt asemenea oameni.
Să fii român nu e o etichetă, e o stare
de spirit. Noi, urmașii marilor noștri
înaintași, suntem datori să întoarcem
România Acasă. Trecutul poate fi șters,
dar nu poate fi uitat. Cine uită - nu
merită viitorul. Se vorbește mult des-
pre Unire, despre naţiune, dar iubirea
de naţiune nu e doar strigatul prin
piaţă, ci lucrând cu sârguinţă pentru
înflorirea și întregirea ei. Personal,
nu percep noţiunea de România Mare
– percep și doresc o România Între-
gită. Centenarul Unirii pentru mine
înseamnă o plecăciune faţă de Steagul
Tricolor, de Cântecul, Portul, Limba și
Datina noastră. Sigur că aceste lucruri
sfinte le transmit cu dragoste fiilor și
nepoţilor mei.
- Vă mulţumesc, domnule Buzu,
pentru sincerităţile pe care mi le-aţi
dezvăluit în acest interviu.
Gheorghe BUDEANU
CENTENARUL MARII UNIRI
Personalităţi basarabene
Gheorghe Mare (1881-1962)
G
heorghe Mare s-a născut la 1 septembrie 1881 în comuna Slobozia Mare, judeţul
Ismail (actualmente satul Slobozia Mare, raionul Cahul). Termină școala primară
din comuna natală ca prim-elev, iar apoi, la îndemnul tatălui, își continuă studiile
la o școală profesională din Reni, pe care o absolvește, de asemenea, ca prim-elev. Intră
apoi la Școala Superioară de Viticultură, încheindu-și studiile cu menţiune, în anul 1904.
Timp de un an își face practica în Ucraina
(guberniile Herson și Taurida), la cneazul Piotr
Trubeţkoi. Colindând cu acesta Europa, Gheorghe
Mare capătă o mare experienţă în cultura viţei de
vie. În 1906, a fost numit profesor la Școala de
Agricultură din comuna Purcari, judeţul Cetatea
Albă.
În noiembrie 1916 este trimis pe Frontul
Român, la Bacău, pomenindu-se, astfel, aruncat,
prin voia destinului, în vâltoarea Primului Război
Mondial. Aflându-se la Roman, Gheorghe Mare,
ajutat de alţi confraţi moldoveni, a organizat
Comitetul Moldovenesc, care l-a delegat la Con-
gresul de la Iași. Comitetul de aici l-a delegat, Muzeul din Slobozia Mare
la rândul său, la Congresul din Chișinău (20-27
octombrie 1917). Prin deciziile sale istorice,
Congresul Militarilor Moldoveni a pregătit terenul pentru
faptele ce aveau să marcheze viitorul Basarabiei, punând
prima piatră de temelie la constituirea Sfatului Ţării, scrie
Europa Liberă despre Gheorghe Mare, ca personalitate
necunoscută a Centenarului.
Istoricul Ștefan Ciobanu reproduce, în cartea „Unirea
Basarabiei”, cuvântarea lui Gheorghe Mare rostită în ziua
de 21 noiembrie 1917, în ședinţa de inaugurare a Sfatului
Ţării. Discursul a fost îndelung aplaudat și, ulterior, reţi-
nut în procesul-verbal al ședinţei.
„Fraţi deputaţi,
Istoria poporului nostru ne arată că sute de ani poporul
nostru a fost persecutat și subjugat de către alte popoare.
Noi am suferit năvălirile hunilor, tătarilor, turcilor și altor
neamuri, care ne prădau și oprimau. Dar Dumnezeu ne-a Ultimul sunet 2017 la Slobozia Mare,
cu Adela Dehenes şi premiantul anului
ajutat ca după suferinţe îndelungate să ajungem ziua de
astăzi, cea mai însemnată zi în istoria poporului nostru.
Astăzi, domnilor deputaţi, puneţi temelia fericirii poporu- Mare, l-a eliberat din închisoarea din Reni și l-a ajutat să
lui... Dar, d-voastre, să ţineţi minte trebuie să luptaţi mult treacă Prutul, împreună cu cei doi feciori: Alexei și Valeriu.
pentru menţinerea libertăţilor cucerite (...). Să fiţi conduși A pribegit până în iulie 1941, când revine în Basarabia. În
permanent de două sentimente, care sunt cele mai sfinte: 1944 se refugiază a doua oară în Banat, de unde în 1952
iubirea de masă și patrie”. este deportat în Bărăganul de răsărit. După eliberare s-a
La 17-18 decembrie 1917, s-a hotărât organizarea la stabilit cu traiul mai aproape de baștină, la Galaţi, unde
Tiraspol a unui Congres al Românilor transnistreni, la va deceda la 30 martie 1962.
care Gheorghe Mare a luat parte alături de reprezentan- La Slobozia Mare este cinstită memoria lui Gheorghe
ţii Sfatului Ţării: Pan Halippa, Vasile Gafencu și Anton Mare, iar pe holurile Gimnaziului din localitate sunt foto-
Crihan. Avea să declare în cuvântarea sa memorabilă că grafii, copii de documente, mărturii despre personalitatea
„delegaţia de la Chișinău vă pune în mână steagul acesta; lui Gheorghe Mare.
el este steagul neamului nostru. Sub umbrirea lui trăiește Impresionant este că nepoata lui Gheorghe Mare, Adela
întregul neam moldovenesc și românesc de pretutindeni, Dehenes, are o dragoste aparte pentru baștina buneilor
și pentru izbânda lui luptăm cu toţii în aceste vremuri”. și a tatălui ei și contribuie la dezvoltarea satului. Deja al
La 27 martie 1918, votează alături de alţi 85 de deputaţi cincilea an consecutiv premiază cel mai bun elev al gim-
Declaraţia de unire a Basarabiei cu România. naziului „Alecu Mare”. Premiul pe care-l oferă, an de an,
După Unire, Gheorghe Mare se întoarce la Școala de este o bicicletă și reprezintă o încurajare și un îndemn la
Viticultură din comuna Purcari. Foarte curând este ales învăţătură în Slobozia Mare.
în calitate de director. În 1926 este ales primar al acestei Delia MORARU
localităţi. În anul 1939 își întrerupe activitatea de primar
ca urmare a alegerii sale în Parlamentul României.
În anul 1940 este arestat de sovietici, dar căpitanul rus
Tvardovski, al cărui tată făcuse facultatea cu „inculpatul”
Să ne trăiești, frate Tudore!
Z ilele trecute, bunul nostru
prieten, cunoscutul ziarist
Tudor Iașcenco a îmbrățișat o
vârstă onorabilă – 70 de ani, vârstă
încoronată și cu 50 de ani de activitate
locale, un blazon al independenței și
corectitudinii presei moldovenești.
Tudor Iașcenco nu face parte din
cei care așteaptă aprecieri oficiale,
distincţii sau medalii. El este un om
în mass-media. împlinit și un luptător care face cinste
Și-a început cariera profesională neamului românesc din Basarabia. A
în 1968, iar în scurt timp Tudor constituit, acum 21 de ani, Asociația
Iașcenco de la Rezina devenise un Presei Independente, fiind primul ei
ecologist înfocat și avea scrise zeci președinte, iar astăzi poartă cu dem-
de articole în apărarea plaiului natal nitate titlul onorific de „Membru de
și a verdelui matern. De asemenea, Onoare al API”. Pentru investigaţiile
pleda insistent pentru o presă liberă jurnalistice bine documentate la tema
și a adunat câțiva colegi pentru a corupţiei și a conflictelor de interese,
înfiinţa săptămânalul „Cuvântul”, pentru subiecte abordate profesional Ca promotor activ al revistei
considerat prima publicație de presă în domenii de economie, mediu și „NATURA” și veteran al Mișcării
independentă din Republica Moldo- drepturile omului, Clubul de Presă Ecologiste din Moldova el se zbate
va. Astăzi, „Cuvântul” este apreciat din Chișinău, Centrul pentru Jurna- de ani de zile ca minunatul ţinut al
ca o publicație cu mare greutate, cu lism Independent și Comitetul pentru Rezinei să redevină acea gură de rai
investigații, materiale de analiză, Libertatea Presei i-au înmânat de pe care a văzut-o în anii copilăriei și
interviuri cu personalități, fiind patru ori premiul „Jurnalistul anului” care păstrează atâtea bijuterii natu-
difuzată în patru raionale ale fostu- – în 1999, 2003, 2006 și 2012. Tudor rale înșirate de-a lungul Nistrului.
lui județ Orhei - Rezina, Șoldănești, Iașcenco deține și premiul Asociației La mulți ani, frate Tudore! Toți
Telenești și Orhei. Grație profesi- Jurnaliștilor de Mediu și Turism să-ți fie frumoși și sănătoși precum
onalismului și dedicației lui Tudor Ecologic, oferit împreună cu revista ai unui stejar vânjos de pe malul
Iașcenco, ziarul „Cuvântul” a fost NATURA, pentru promovarea și Nistrului.
și a rămas un port-drapel al presei apărarea plaiului străbun prin cuvânt. Colectivul redacţiei NATURA
Toate visele par imposibile până când le îndeplinește cineva. Barry Neil Kaufman 9
 CASA ŞI FAMILIA TA
LA PLĂCINTE,
ÎNAINTE!
Ciorbă răcoritoare de vară
Ingrediente: 1 ciolan afumat, 250 gr smân-
tână sau iaurt, 500 gr fasole păstăi, 500 gr
cartofi noi, 500 gr corcodușe verzi,1 morcov, 2
cepe noi (bulbi), 3-4 roșii de grădină, 1 legătură
verdeaţă (mărar, pătrunjel), sare. - opţional:
suc de lămâie
Mod de preparare: Se pune la fiert o oală
cu 5 l apă. Se curăţă fasolea de capete. Se spală
și se taie fâșii mici. Se curăţă și se spală ceapa,
cartofii și morcovul și se taie cubuleţe.
Se spală verdeaţa și se toacă mărunt. Cor-
codușele spălate se pun la fiert, separat. După
ce s-au fiert, se pasează și se îndepărtează
sâmburii și coaja. Se obţine un piure fin cu
care se acrește ciorba.
Roșiile se spală și se opăresc. Se curăţă de
coajă și se toacă cuburi mici.
Când începe să fiarbă apa din oală, se
adaugă ceapa și morcovul, apoi fasolea și
cartofii. Se lasă un pic să fiarbă, apoi se adaugă
roșiile tăiate cuburi, verdeaţa. Se potrivește
de sare. Se acrește ciorba cu piureul de cor-
Margaretele, florile de vară cu cele mai multe secrete
F
lorile albe sub formă de stele sunt originare
din regiunile aride și însorite ale Africii.
Cu toate acestea, margaretele s-au adaptat
și în climatul nostru temperat și pot fi cultivate
în grădină pe timpul verii. Dar sunt plante
delicate, pe care le poţi pierde ușor, dacă nu le
cunoști secretele.
Margaretele sunt delicate și au nevoie de mult
soare pentru a se dezvolta și pentru a înflori.
Locul ideal pentru ele este o grădină însorită
și sunt printre puţinele flori care rezistă timp
îndelungat la secetă și temperaturi caniculare.
Ţine cont să nu le plantezi niciodată la umbră,
pentru că vor crește înalte și firave și nu vor face
flori. Sunt plante perene pe care le poţi avea mai
mulţi ani, dacă știi să le îngrijești corect și dacă
le ajuţi să treacă peste gerul iernii.
Nisipul, esenţial pentru rădăcini
Temperaturile extreme din ţara noastră, cu
zile toride vara și nopţi geroase iarna, nu sunt
pe placul margaretelor, dar aceste plante știu să
se adapteze, dacă le ajuţi. În lunile mai și iunie le
Sfaturi utile
Grădina în luna iunie
Iunie 2018
ÎN GRĂDINA CU FLORI
poţi cultiva în plin soare, într-un loc bine
drenat din grădină. Sapă și mărunţește
bine pământul în locul în care le cultivi
și adaugă câteva lopeţi de nisip, să fie
bine drenat și să permită apei de ploaie
să se scurgă. Așa cum nu suportă umbra,
margaretele nu suportă nici umezeala. Nu
trebuie să le uzi în exces și nici să lași apa
să băltească în jurul florilor. Cel mai bine
ar fi să găsești un loc în pantă, nisipos și chiar cu
bolovani. Margaretele sunt flori potrivite pentru jur împrejur, ocolind frunzele și florile. După o
perioadă de 3 sau 4 ani de la plantare, tufele pot fi
borduri și rocării, conferind un farmec aparte
divizate primăvara devreme pentru a le înmulţi.
grădinilor în care multe alte flori nu supravieţu-
iesc în soare puternic. Cum le protejezi de ger
Cum se înmulţesc margaretele Iarna, margaretele trebuie ferite de îngheţ.
Tufa se taie la câţiva centimetri de la sol și se
Margaretele se dezvoltă sub formă de tufă și
acoperă cu pământ amestecat cu nisip, apoi se
pot face câteva sute de flori în fiecare an, când
protejează fie cu borcane, fie cu scoarţă de copac
ajung la maturitate. În perioada în care apar
bobocii, este bine să uzi plantele cu fertilizatori și folie de plastic. Sunt plante sensibile la frig
pe bază de potasiu, să stimulezi înflorirea. În și suportă foarte greu nopţile geroase de la noi
perioadele toride, margaretele se udă doar seara, din ţară.
după apusul soarelui, și este bine să le uzi de Adina STĂNILĂ
Regulile de aur
ale bunicii
(despre lucrurile pe care le poţi

codușe, în funcţie de gust. Pentru un surplus
de vitamina C și gust, se poate suplimenta cu
suc de lămâie proaspăt.
Ciorba se drege cu smântână sau iaurt. Se
presară verdeaţa proaspăt tocată în momen-
tul servirii. Separat se fierbe afumătura și se
adaugă în ciorbă în momentul servirii, dacă
se vrea o ciorbă mai săţioasă și mai savuroasă.
Este o ciorbă răcoritoare, plină de vitami-
ne și de savoare!
Salată cu ton şi porumb
Ingrediente: 160 gr ton în ulei, 1 salată
verde mică, 3 linguri porumb dulce, 1 ardei
kapia roșu mic, 8-10 roșii cherry, 1 ceapă
roșie mică, 2-3 linguri măsline, suc de la 1/2
lămâie, 1 ou fiert de consistenţă tare (pentru
decor), piper, sare.
Mod de preparare: Se spală frunzele de
salată, apoi se rup bucăţi mici. Se amestecă într-
un vas împreună cu ceapa tăiată julien, roșiile
cherry tăiate pe jumătate, măslinele, porumbul
și tonul. Se adaugă ulei de măsline, suc de
lămâie, sare și piper și se omogenizează salata.
Pui cu verdeaţă şi caise
Ingrediente: 2 bucăţi piept de pui fără os și
fără piele, 20-24 de caise mari, o ceapă mare,
coaja și sucul de la o lămâie, ulei, cimbru uscat,
două legături de pătrunjel și una de mărar,
piper, sare.
Mod de preparare: Se taie carnea în bucă-
ţele și se pune ulei la încins într-o cratiţă.
Carnea se pune la prăjit și se potrivește de
sare și piper. Se lasă carnea să se rumenească
frumos. Se adaugă ceapa tăiată mărunt, cim-
bru, și după vreo câteva minute, puţină apă.
Se acoperă cu un capac și se lasă să fiarbă la
foc mic, 15 minute.
Când puiul este gata se adaugă coaja și
sucul de la o lămâie și caisele tăiate în bucă-
ţele. Se lasă la fiert toate împreună circa 10
minute și se amestecă din când în când. La
final se adaugă toată verdeaţa, mărarul și
pătrunjelul tăiate foarte mărunt. Se ţine totul
pe foc încă două-trei minute. Mâncarea se
acoperă și se lasă la odihnit 10-15 minute,
pentru ca aromele și gusul să se combine,
înainte de a o servi.
Prăjitură cu vişine
Ingrediente: 1 kg vișine, 6 ouă, 200 gr
zahăr, 200 gr făină, 100 ml ulei, 50 ml apă,
două plicuri zahăr vanilat, un plic praf de
copt, sare.
Mod de preparare: Se separă gălbenușu-
rile de albușuri. Albușurile se bat cu mixerul
și se adaugă zahărul și praful de copt. Se
amestecă gălbenușurile cu apa, uleiul, sarea,
zahărul vanilat și se toarnă peste albușuri,
împreună cu făina. Se pune compoziţia într-o
tavă unsă cu ulei, peste care se adaugă vișinele
fără sâmburi și date prin făină.
Totul se dă la foc potrivit, circa 30 de min.
I
ată că vara nu s-a lăsat
așteptată, iar prima lună
din anotimpul cald și-a
făcut apariţia și îi îndeamnă pe
grădinari să înceapă primele
lucrări de vară în frumoasele lor
grădini. Însă, înainte de a începe
să faceţi ceva în grădină, citiţi în
rândurile care urmează ce facem
în grădină în luna iunie.
Ce faceţi în luna iunie
în grădina cu flori
Luna mai este, fără doar și
poate, luna florilor, însă aceas-
ta reprezintă doar începutul a
ceea ce urmează să devină un
adevărat paradis al culorilor. În
luna iunie, în grădina de flori,
vă puteţi ocupa de plantarea
florilor de vară târzie, dar și de
plantarea frumoaselor flori de
toamnă care vor înveseli prin
culorile lor bogate zilele moho-
râte ale acestui anotimp.
Tot în această lună puteţi
planta trandafirii. De aseme-
nea, trandafirii deja plantaţi în
grădină vor începe să prindă
contur, învăluind într-un aer
boem întreaga grădină de flori.
Tufele de floarea-soarelui de
grădină, crizantemele și tufăne-
lele vor fi tăiate în această lună
pentru a se îndesi.
Mare atenţie la buruieni!
Acestea nu doar că vor oferi
grădinii de flori un aspect cu
totul și totul neîngrijit, însă
acestea se vor hrăni cu substan-
ţele nutritive din sol, substanţe
care, în mod normal, ar trebui
să fie absorbite de către frumoa-
sele flori. După îndepărtarea
buruienilor nedorite puteţi
adăuga un strat de mulci care va
uniformiza solul și va menţine
umiditatea acestuia și în ace-
lași timp va împiedica apariţia
buruienilor.
Luna iunie în grădina
de legume
În această lună grădinarii vor
avea mult de muncă în grădina
de legume.
• Este timpul pentru recolta-
rea salatei de vară, a ridichiilor,
a dovleceilor și a castraveţilor,
precum și a fructelor de pădure,
a cireșelor, caiselor și piersicilor.
• După recoltarea acestor
legume și fructe este timpul să
începeţi să realizaţi culturile de
toamnă, nu înainte de a pregăti
solul prin îndepărtarea tuturor
resturilor vegetale, a frunze-
lor uscate și a buruienilor și
prin îmbogăţirea cu substanţe
nutritive (este de preferat să se
folosească gunoiul de grajd).
• Iată căteva legume pe care
le puteţi planta în luna iunie și
de a căror prospeţime vă veţi
putea bucura la sfârșitul verii -
începutul toamnei:
– Varza
– Salata
– Sfecla roșie
– Ridichiile
• Nu doar pentru grădina
de flori buruienile reprezintă
o adevărată bătaie de cap, ci și
pentru grădina de legume. În
acest fel, straturile vor fi plivite
cât mai des cu putinţă pentru
a oferi plantelor din grădina
dumneavoastră toate condiţiile
optime dezvoltării.
• Fasolea plantată în luna
mai va fi ajutată să se dezvolte în
această lună, prin fixarea unor
araci de susţinere sau a unor
scăriţe. De asemenea, trebuie
să ţineţi cont de faptul că faso-
lea este o plantă sensibilă, iar
buruienile dezvoltate în jurul
său îi pot inhiba creșterea. Așa
că pliviţi cât mai des cu putinţă
fasolea pentru a vă bucura de
roade sănătoase.
• Luna iunie este luna în care
roșiile trebuie să fie copilite pen-
tru ca dezvoltarea lor să fie cât
mai rapidă și cât mai sănătoasă.
Ce presupune copilirea? Acest
proces presupune ruperea par-
ţială a frunzelor fără rod pentru
ca acestea să se poată dezvolta.
De asemenea, în luna iunie,
dacă apare pericolul manei,
este indicat ca fructele afectate
deja de această problemă să fie
îndepărtate, la fel și frunzele.
• Și viţa-de-vie trebuie îngri-
jită în iunie. Aceasta trebuie
copilită, iar lăstarii vor fi legaţi
în așa fel încât planta să fie cât
mai aerisită și să se bucure de cât
mai multă lumină cu putinţă.
• Luna iunie poate fi secetoasă
așa că asiguraţi-vă că sistemele
de irigare funcţionează perfect.
Va trebui să udaţi cu simţ de
răspundere grădina, însă întot-
deauna dimineaţa sau seara,
niciodată la amiază, deoarece
atunci temperaturile sunt foarte
ridicate, iar plantele pot fi arse.
• În această perioadă ana-
lizaţi atent aspectul plantelor
pentru că există posibilitatea
ca bolile să dea primele semne
de existenţă. Luaţi măsurile
potrivite pentru combaterea
timpurie a acestora pentru ca
recolta dumneavoastră să nu
aibă de suferit.
• Și pentru că vara a venit,
este momentul să faceţi mici
modificări în spaţiul de relaxare
din grădină. Dacă în luna mai
v-aţi ocupat de mobilierul de
grădină și de unele aranjamente,
la începutul lunii iunie puteţi
crea un mic iaz.
Urmărind acest articol veţi
învăţa cum să construiţi chiar
dumneavoastră un mic iaz în
propria grădină în așa fel, încât
să vă bucuraţi de liniștea apei și
de cântecul vesel al păsărelelor
în dimineţile de vară.
curăţa cu sare)
Sarea nu e doar cel mai bun prieten al
piperului sau condimentul care se află în
(aproape) orice bucătărie, ci și un agent
de curăţare foarte bun. Prin urmare, îţi
prezentăm doar câteva dintre lucrurile
pe care le poţi curăţa cu ajutorul sării. În
fiecare caz poţi folosi, literalmente, cea
mai ieftină sare pe care o ai la dispoziţie,
iar efectul va fi același.
Tigăile din fontă
Ai o tigaie din fontă murdară pe care nu
o mai folosești? Ai nevoie de sare grunjoasă
și un prosop de hârtie ca să o faci ca nouă.
Freacă tigaia cu sare folosind prosopul și
las-o la înmuiat timp de 10 minute, după
care spală totul cu apă caldă.
Vazele cu flori
Vazele cu flori tind să se murdărească
des, iar de cele mai multe ori sunt și greu
de curăţat. În loc să te chinui să le cureţi cu
o perie de sticle, umple vazele cu apă caldă
și o treime de cană de sare și lasă „soluţia”
să acţioneze timp de 5 minute. Agită vaza,
aruncă apa murdară și clătește.
Petele de cafea
Fie că vorbim despre masa de acasă,
despre birou sau despre cana preferată, toate
au fost, cel puţin o dată, pătate de cafea.
Pentru toate aceste cazuri, îţi recomandăm
o soluţie din detergent de vase și sare, care
va îndepărta ușor petele de cafea.
Tocătoarele din lemn
Problema cu tocătoarele din lemn este că
prezintă semne vizibile de uzură după o anu-
mită perioadă. Din fericire, acum e timpul să
le mai dai o șansă! Taie o lămâie pe jumătate,
trece-o prin sare și freacă tocătorul cu ea.
Astfel, tocătorul va căpăta un miros proaspăt
și va avea un aspect mai curat.
Chiuveta
Urmele de săpun și de calcar pot duce la
înfundarea chiuvetei. Pentru a preveni acest
lucru, încearcă (cel puţin o dată pe lună) să
torni în chiuvetă o cană de sare, jumătate
de cană de oţet alb și o cană de bicarbonat
de sodiu. Lasă totul să acţioneze timp de
10 minute, după care spală chiuveta cu apă
fierbinte.

10 Fericirea nu e o destinație. E un mod de a trăi. Burton Hills

 Iunie 2018
Enterocolita: simptome,
tratament şi metode de prevenire
S
ezonul de vară se asociază cu frecvenţa
maximă a cazurilor de enterocolită. În
special copiii sunt cei afectaţi, deoarece
stomacul lor sensibil nu poate tolera alimentele
care au suferit modificări organoleptice în urma
temperaturilor necorespunzătoare.
Nu doar copiii sunt vizaţi, ci și adulţii care, în condi-
ţiile nerespectării regulilor de igienă, se pot îmbolnăvi
ușor de diverse tulburări digestive.
Ce este enterocolita?
Enterocolita reprezintă o afec-
ţiune a tractului digestiv și este
determinată de infecţii diverse
cu bacterii, ciuperci, virusuri
sau paraziţi. Aceasta se mani-
festă de obicei prin diaree
moderată sau severă, care poate
fi însoţită de pierderea apetitu-
lui, vomă, crampe și disconfort
abdominal.
Deși, de obicei, nu este severă la
adulţii sănătoși, provocând numai
disconfort și neplăcere, la paci-
enţii foarte bolnavi, foarte tineri
sau foarte bătrâni poate produce
deshidratare severă și dezechilibre
electrolitice, ambele fiind potenţial
fatale.
Simptome
Tipul și severitatea simptomelor depind
de tipul și cantitatea microorganismelor
sau toxinelor ingerate, precum și de rezistenţa
individuală.
Debutul este de obicei brusc – uneori dramatic -
cu pierderea apetitului, greaţă sau vomă. Pacienţii
prezintă zgomote intestinale puternice și uneori
crampe abdominale.
Diareea, însă, este simptomul cel mai frecvent
întâlnit în caz de enterocolită, și poate fi însoţită
de eliminarea vizibilă de sânge și mucus odată cu
materiile fecale.
De asemenea, meteorismul, balonarea, febra,
starea generală de rău, durerile musculare și epu-
izarea extremă se numără printre manifestările
enterocolitei.
Episoadele de vomă și diaree severă pot conduce
la o deshidratare marcată, care are drept consecinţă
stări de slăbiciune, scăderea frecvenţei episoadelor de
urinare, gură uscată și plânsul fără lacrimi (în cazul
copiilor mici).
Trebuie ţinut cont de faptul că dezechilibrele hidro-
electrolitice sunt potenţial severe, în special la sugari,
bătrâni sau la persoane care suferă de afecţiuni cronice.
Cauze
Infecţiile care produc enterocolita pot fi transmise de
la o persoană la alta (contact interpersonal), în special
dacă o persoană care are diaree nu se spală bine pe mâini
după ce a avut scaun.
Infecţia unei persoane se poate produce și în urma
ingestiei de alimente sau apă care au fost contaminate
cu materii fecale infectate. Majoritatea alimentelor pot
fi contaminate cu bacterii și produc enterocolită dacă nu
sunt preparate termic sau pasteurizate corespunzător.
Apa contaminată este ingerată uneori în moduri
neobișnuite, de exemplu prin înotul într-o piscină
contaminată de materii fecale eliminate de o persoană
infectată. În unele cazuri, infecţia este dobândită în
urma contactului cu animale purtătoare ale microor-
ganismului infecţios.
Diagnostic
Diagnosticul este ușor de stabilit pe baza simpto-
melor, însă determinarea cauzei bolii se poate dovedi
dificilă. Uneori și alţi membri ai familiei sau colegi de
serviciu au prezentat recent simptome similare. Alteori
enterocolita pare a fi produsă de ingestia unor alimente
contaminate sau insuficient preparate termic.
Călătoriile efectuate recent, în special în anumite
ţări, pot de asemenea să ofere detalii referitoare la
cauza bolii.
Dacă simptomele sunt severe sau persistă peste 48 de
ore, se pot examina în laborator mostre de materii fecale
pentru a se stabili prezenţa de globule albe și bacterii,
virusuri sau paraziţi. Rareori, în încercarea de a desco-
peri cauza, se pot analiza în laborator mostre prelevate
din lichidul de vomă, alimente sau sânge.
Dacă simptomele persistă mai mult de câteva zile,
poate fi necesară examinarea intestinului gros prin
colonoscopie pentru a se stabili dacă persoana suferă
de un alt tip de boală, cum ar fi colita ulcerativă.
Prevenţie
Deoarece majoritatea infecţiilor care produc entero-
colită se transmit de la o persoană la alta, în special prin
contact direct sau indirect cu materii fecale infectate,
spălarea corectă pe mâini după fiecare scaun – folosind
apă și săpun – este cel mai eficace mod de prevenire.
Pentru prevenirea infecţiilor transmise pe cale ali-
mentară, carnea și ouăle ar trebui preparate termic
corespunzător, iar ceea ce rămâne după masă ar
trebui refrigerat cât mai repede. La sugari, o moda-
litate simplă și eficace de prevenire o reprezintă
alăptarea la sân, însă mama trebuie să aibă grijă
la alimentaţie.
Prevenirea enterocolitei este
posibilă prin respectarea regu-
lilor de igienă individuală:
spălatul mâinilor cu apă
și săpun înaintea oricărei
mese, spălarea eficientă
a alimentelor care se
consumă neprelucrate
termic, spălarea și dez-
infectarea tacâmurilor,
veselei, prin utilizarea
numai a apei prove-
nite din surse sigu-
re, necontamina-
te, iar când acest
lucru nu este posibil,
a apei fierte și răcite
ori a apei minerale
îmbuteliată cores-
punzător.
Tratament
Nu întotdeauna tra-
tamentul cauzei, adică
eradicarea agentului
infecţios cu ajutorul anti-
bioticelor este indicată.
Diareea provocată de
virusuri nu răspunde la trata-
mentele antibiotice!
În plus, utilizarea neraţională
a antibioticelor duce la perturba-
rea florei intestinale normale nepatogene sau determină
selecţionarea unor tulpini microbiene rezistente la
antibiotice.
Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este
corectarea pierderilor de lichide și electroliţi. Aceasta se
realizează prin consumul de lichide - ceaiuri neîndulci-
te, apă minerală (plată), zeamă de orez, supă de morcovi.
Utilă este adăugarea sărurilor de rehidratare care se
găsesc în farmacii, în pliculeţe cu dozaj corespunzător.
Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza
antispastice (numai la recomandarea medicului), apli-
caţii de căldură pe abdomen.
Vărsăturile pot fi combătute cu medicamente de
tipul Emetiral, Torecan, Metoclopramid, dar numai la
indicaţia medicului și în dozaj corespunzător.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat,
enterocolitele se vindecă în câteva zile. Regimul alimen-
tar este bazat pe orez fiert, brânză proaspătă, mere rase,
supă de zarzavat strecurată, carne fiartă.
Sunt excluse legumele și fructele crude, lactatele
și prăjelile. Regimul trebuie menţinut 2–3 zile după
dispariţia simptomelor.
Pe măsură ce simptomele se ameliorează, pacientul
poate începe să mănânce alimente cu acţiune blândă
asupra sistemului digestiv, cum ar fi cereale, banane,
orez, marmeladă și pâine prăjită.
Antibioticele sunt utilizate în unele cazuri de ente-
rocolite bacteriene: dizenteria bacteriană, gastroente-
rite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie și localizări
extraintestinale, forme care nu răspund la dietă și la
medicaţia simptomatică, forme recidivante, enterocolite
ale sugarului, cu coproculturi pozitive.
Totodată sunt recomandate în enterocolite ale copi-
ilor din colectivităţi, enterocolite ale personalului din
sectoarele cu risc epidemiologic crescut și enterocolite
cu febră persistentă.
Administrarea de antibiotice se face numai la indi-
caţia medicului. Antibioticul recomandat, doza zilnică,
durata tratamentului, diferă în funcţie de etiologia
enterocolitei, gravitatea bolii, vârsta pacientului.
Paula ROTARU
Pe cât de rar este adevărul, oferta a fost întotdeauna mai mare decât cererea. Josh Billings
MEDICINA NATURISTĂ
Sucul care dizolvă şi
elimină pietrele la rinichi
U
na din 10 persoa-
ne va face pietre la
rinichi de-a lun-
gul vieţii. Pietrele apar de
obicei din cauză că nu
bem suficientă apă
sau că nu mergem la
toaletă atunci când
avem nevoie. Deci
e foarte importantă
hidratarea și spălatea
căilor urinare printr-o diureză
sănătoasă. Litiaza renală poate fi Remediul din bucătărie
asimtpomatică foarte multă vreme. Vă puteţi prepara acasă un tra-
„Simptomele apar de obicei când tament natural și eficient împotriva
nisipul se deplasează și zgârie căile pietrelor la rinichi. Aveţi nevoie doar
urinare. Atunci apar dureri, și de câteva ingrediente
mici sângerări”, spune dr. Alice - o portocală
Popescu, specialist în acupunctură
- un măr
și fitoterapie la Institutul Naţional
de Medicină Complementară și - o lămâie
Alternativă din București. Nu exis- - patru felii de pepene roșu
tă semnale de alarmă decât atunci - patru cuburi de gheaţă.
când pietrele sau nisipul încep să Lămâia poate dizolva pietrele la
se miște și să deranjeze. Atunci pot rinichi datorită conţinutului de acid
apărea: dureri puternice în zona citric. Pepenele roșu conţine multă
spatelui, abdomenului inferior sau apă și este unul dintre cele mai efici-
a zonei genitale, senzaţie de arsură ente fructe în eliminarea calculilor
în timpul urinării, urinare cu sânge, renali. Conţine, de asemenea pota-
ameţeli și vărsături. siu, care ajută la dizolvarea pietrelor.
Fructele lunii iunie
Fructele și legumele roșii: Conţin nutrienţi, cum ar fi licopenul, acidul
elagic, quercetin și hesperidină. Aceste substanţe nutritive reduc riscul
de cancer de prostată, ajută la scăderea tensiunii arteriale, reduc nivelul
de colesterol LDL, luptă împotriva radicalilor liberi, a degenerescenţei
maculare și a artritei.
Cireșele sunt bogate în vitaminele A, B, C, fier, fosfor, calciu, potasiu,
magneziu, zinc, cobalt, cupru și mangan. Le puteţi consuma sub formă
de gustări, prânzuri la școală, servite alături de alte fructe pe platouri de
brânzeturi. Sunt delicioase sub formă de îngheţată, în salate de fructe,
sosuri, prăjituri, plăcinte, jeleuri, gemuri, clătite și budinci. Pot fi glasate
și conservate în alcool.
Dudele sunt printre cele mai tonice fructe ale lunii iunie. Conţin 85%
apă, glucoză, zahăr, tanin, vitaminele A și C. Au acţiune depurativă, laxativă,
antiscorbutică, împotriva asteniei, afecţiunilor pulmonare, stomatitelor
și aftelor. Dudele conţin fitonutrienţii esenţiali unui organism sănătos:
polifenoli, minerale și vitamine. Când nu sunt consumate ca atare, din
dude se pot prepara gemuri, dulceţuri, siropuri. Sunt preferate în tarte,
alături de alte fructe de pădure sau în plăcinte. Sunt un ingredient preţios
în îngheţate și smoothie-uri.
Consumul de vișine combate depresiile și migrenele, datorită flavono-
izilor (substanţe antioxidante) și elimină kilogramele în exces. Sucul de
vișine este benefic persoanelor care au diabet, cărora le este recomandată
o cură de trei săptămâni. Vișinele au un conţinut mai ridicat de acizi orga-
nici, antociani și beta-caroten, dar mai puţine zaharuri și acid ascorbic în
comparaţie cu cireșele. Vișinele au proprietăţi astringente, diaforetice și
răcoritoare mai evidente decât cireșele.
Zmeura este bogată în vitamine, fosfor, mangan, potasiu și zinc și este
unul dintre cele mai eficiente fructe împotriva obezităţii, deoarece scad
pofta de mâncare. Zmeura ajută în tratarea bolilor digestive și ale siste-
mului respirator.
Fructele de zmeură de pădure sunt o adevărată colecţie de minerale:
mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate în forme ușor asimi-
labile, plus vitaminele A, B1, B2, D și P, dar mai ales vitamina C, prezentă
în cantităţi impresionante. Doza minimă pentru a obţine beneficii de pe
urma administrării acestui fruct este de 150 de grame pe zi.
11
 FRUMUSEŢE Iunie 2018

Clubul dietelor de slăbit Pălăria – accesoriul De la lume adunate

cel mai chic al verii Răsplata

Î ntr-un sat de munte, era un om vestit pentru

hărnicia sa. Dar, pe cât de muncitor era omul,
pe atât de leneș era fiul său. Toată ziua ar fi
stat degeaba și tot nu s-ar fi plictisit. Numai că,
într-o după-amiază, se duse la tatăl său și îi spuse:

Pierzi 7 kilograme
– Tată, am văzut pe uliţă niște băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aș
vrea și eu așa ghete.
– Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci și tu cât de puţin, ţi-aș da banii, dar

în 7 zile! așa, pe degeaba, zi și tu, e drept?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare și-ar fi dorit asemenea ghete,
așa că, a doua zi, iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar și de data aceasta părintele

A
ceastă reţetă pe bază l-a refuzat.
de legume și fructe este Când a venit și a treia zi să-i ceară bani, ţăranul i-a spus:
foarte simplă și te ajută – Uite, măi băiete -văd că nu mai scap de tine! Eu am treabă aici, în grădină. Dar,
să slăbești rapid. în pod, e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezește și se strică. Pune
mâna pe lopată, vântură tu grâul și pe urmă vino aici și-ţi dau bani să-ţi cumperi ghetele.
Ziua 1. Legume plus 2 litri de N-a mai putut băiatul de bucurie. S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl
apă plată. trăgea inima la muncă. Așa că s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după
care a alergat în curte, strigând:
Ziua 2. Fructe plus 2 litri de – Gata, tătucă, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii?

apă plată.
Ziua 3. Legume și fructe plus 2
litri de apă plată.
Ziua 4. 3 banane (dimineaţa, la
prânz, seara) plus 2 salate - la prânz
și seara (roșii și castraveţi).
Ziua 5. Iaurt și lapte degresat
plus brânză de vaci.
Ziua 6. 3 salate (dimineaţa, la
prânz, seara) plus 2 litri de apă
plată.
Ziua 7. Legume și fructe plus 2
litri de apă plată.
După primele două zile, senzaţia
de foame dispare. Urmând această
dietă veţi slăbi 7 kg. Și vă veţi simţi
minunat.
V
ara e anotimpul luminii și al căldurii și nu
avem cum să nu ne simţim cuprinși de energie
și voie bună când ne trezim dimineaţa și vedem
că soarele e pe cer și păsărelele ciripesc atât de gingaș!
Plimbările noastre sunt mai dese, vacanţele și ieșirile
la plajă mai multe și pline de amintiri minunate alături
de prieteni și familie.
Dar înainte de a ne aventura în căldura de afară, trebuie să ne
asigurăm că neplăcerile verii nu ne vor afecta. Soarele poate deveni
oricând din prieten, dușman, razele sale fiind unul dintre principalii
vinovaţi ai îmbătrânirii premature a pielii. Folosirea cremei cu factor
de protecţie solară se impune așadar ori de câte ori ieși din casă,
indiferent că pleci la plajă sau doar la o plimbare prin oraș!
De asemenea, ca să nu atragi razele soarelui și să nu te încingi
prea tare în hainele pe care le porţi, alege materiale subţiri și naturale
precum inul, cânepa, bumbacul, și culori nu foarte deschise.
Un accesoriu care nu trebuie să-ţi lipsească din ţinutele de vară,
pe lângă nelipsiţii ochelari de soare, este pălăria de soare. Nu doar
că arată chic și îţi oferă o alură elegantă, dar îţi protejează faţa, părul
și umerii de efectele dăunătoare ale razelor UV.
În funcţie de stilul pălăriei, poţi crea o mulţime de ţinute chic:
pălăria din paie cu boruri largi arată minunat în combinaţie cu orice
outfit de plajă, de la rochii vaporoase la fuste maxi cu maiouri mulate
sau pantaloni scurţi cu bluze largi și umeri dezgoliţi.
Pălăriile cu boruri medii sunt perfecte pentru un look urban-
chic de afișat când ieși la plimbare în oraș: skinny jeans și o cămașă
simplă, subţire, salopetă colorată din mătase, pantaloni scurţi sau
capri și bluziţe vaporoase.
La festivalurile verii, vei fi cea mai chic apariţie cu o pălărie în stil
cowboy, tricou simplu, vestă din piele întoarsă cu franjuri, pantaloni
scurţi din denim, sandale cu talpă plată și un rucsac colorat.
Desigur, când pleci la plajă pălăria de soare e obligatorie!
– Nu! – a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea.
Treci în pod și fă ce ţi-am spus!
A plecat iar băiatul, dar nu putea înţelege de unde știa tata că el nu vânturase grâul.
Probabil că l-a surprins dormind și nu l-a trezit, că altfel nu se poate… Așa că, după
ce s-a urcat iarăși în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el
preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care muncea de zor în curte,
și, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăși în grădină.
– Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai
banii?
– Măi băiete, după ce că ești leneș, mai ești și un mare mincinos. Nu ţi-e rușine? Să
știi că, dacă nici de data asta nu te duci în pod și nu faci treaba cum se cuvine, nu mai
vezi nici o gheată. Ai înţeles?
Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată
și a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în
grâu o pereche de ghete noi nouţe, exact așa cum își dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era și de așteptat, dar, în același timp, îi crăpa obrazul
de rușine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat
tot grâul, după care s-a dus și în grădină să își ajute tatăl.
Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele, dar, mai mult decât atât, simţea cât
de bine este să fii alături de părinţi și să îi ajuţi.
Greşeala
Î n timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de
crengile căruia atârnau niște mere mari și roșii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul
că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta și el câteva,
așa, de poftă!
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt și de o mare băltoacă.
A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârit, dar, nemaiavând răbdare, și-a zis: „Fie ce-o fi!”
și a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reușit să ajungă în curte, dar supărat nevoie
mare, fiindcă într-un ghimpe din gard își agăţase haina și o rupsese. Acu, ce să mai facă!
Nu mai putea schimba nimic.
Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi și s-a afundat în mâl.
Când, în sfârșit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se
la ele cum arată, si-a spus:
- E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e

Tratează rapid şi natural arsurile solare

ruptă, încălţările și pantalonii murdari.
Cum stătea el așa și își plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când
l-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia să te muncești atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca
să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiș? Dacă băteai la mine în

T
emperaturile de plajă bat la ușă, iar soarele
puternic și expunerile masive pot însemna
insolaţii, bronz inegal, usturimi de piele și
chiar dureri foarte mari. Pentru toate acestea există
câteva remedii naturale pe care le poţi încerca. Îţi
sunt la îndemână, sunt simplu de aplicat și te scapă
de neplăceri.
Pentru un efect imediat, încearcă un duș rece sau
o baie de 15 minute. Nu încerca apa călduţă pentru că
pielea te va ustura, ci încearcă să reziști la o tempera-
tură confortabilă pentru corpul tău. Scopul este de a
elibera căldura pielii reducându-se astfel umflăturile
și usturimile cauzate de expunerile masive și necon-
trolate la soare. În apa de baie poţi adăuga făină de
ovăz, pentru ca pielea să se hidrateze și să nu sufere
crăpături inestetice. Poţi așeza comprese reci de ceai
verde concentrat pe zonele afectate și să le lași acolo
pentru cel puţin zece minute.
Aspirina te ajută să eviţi durerile. Astfel, după
repriza de soare, ia o aspirină pentru a preveni neplă-
cerile care pot apărea.
Poţi să te masezi delicat sau să așezi comprese reci
cu oţet pe zonele afectate pentru că astfel scapi de infla-
maţii, dureri și mâncărimi. Ceaiul de sunătoare are
proprietăţi antiinflamatorii, deci îl poţi consuma pe
toată perioada vacanţei, concediului sau zilelor libere.
Uleiul esenţial de levănţică hrănește pielea și o pro-
tejează, deci poate fi aplicat pentru evitarea durerilor.
Poate fi combinat cu aloe, pentru a trata eventualele
răni formate la nivelul pielii.
Morcovii și alte legume portocalii sunt ideale pen-
tru a fi consumate în sezonul cald, atunci când știi
că te expui masiv la soare. Beta-carotenul conţinut
de morcovi împiedică acţiunea radicalilor liberi care
afectează pielea din cauza excesului de raze ultraviole-
te. Specialiștii recomandă ca dietă împotriva arsurilor
solare trei morcovi pe zi.
Roșiile au același rol, iar pentru a nu avea pro-
bleme la plajă, specialiștii recomandă o cură de roșii
înainte de perioada concediului, pentru ca pielea să
fie pregătită.
Aloe vera este ideală pentru orice arsură a pielii,
indiferent de gravitatea ei. Crema cu aloe te scapă de
inflamaţiile pielii, crăparea ei și durere.
Mentolul și eucaliptul sunt foarte bune calmante
în acest caz, deci nu evita să le folosești.
Cea mai bună metodă însă pentru evitarea dure-
rilor cauzate de expunerile solare este protejarea cu
umbrele și respectarea unui program de plajă impus
de către medicul tău.
Lăcrămioara BRECEA
Pagini organizate după „Formula AS”, „Asul Verde”, ziare.com şi alte surse de Paraschiva MĂMĂLIGĂ
poartă și mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aș fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te
speli și să te odihnești și apoi îţi vei vedea de drum!
Tare bucuros și mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în
același timp, și-a promis sieși că altă dată nu va mai fi atât de nesăbuit.
În viaţă nu este important doar să obţii, ci și cum obţii! Sunt oameni care vor să
aibă mai mult și, atunci muncesc fără tihnă. Alţii, însă, fură, gândindu-se mereu cum
să fugă de muncă și să înșele. Aceștia, păcătoșii, singuri se înșală, fiindcă nu este totul
să ai un lucru; contează și cum l-ai obţinut!
„În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul.
În cele duhovnicești, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul.”
Cei doi vecini
U n ţăran cam rău la suflet a găsit într-o zi pe pășunea sa vaca vecinului. Mânios,
omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat și l-a dus înapoi, spunându-i
vecinului său:
- Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să știi că o bat și mai
rău, ai auzit?
A doua zi, însă, vecinul cel dintâi găsi și el, în bătătura sa, două oi ale celuilalt, ce
se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul și a reparat gardul, după
care a luat frumos oile și le-a dus stăpânului lor, celui crud, spunându-i:
- Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat și ţi le-am adus
acasă. Dacă am să le mai găsesc și altă dată în curtea mea, să știi că am să fac la fel: am
să le port de grijă și am să ţi le aduc nevătămate.
- Îţi mulţumesc - i-a răspuns ţăranul - puteai să faci la fel ca mine, dar acum îmi
dau seama că eu am greșit. Vei vedea că a doua oară nu se va mai întampla!
Și, într-adevăr, ţăranul s-a ţinut de cuvânt.
Când vrei să-i arăţi cuiva că a greșit, nu trebuie să o faci cu răutate, ci cu blândeţe
și răbdare și, atunci, cu siguranţă, vei reuși.
„Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet
prin dragoste și bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.”

12 Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli. Buddha

 Iunie 2018 DEOCAMDATĂ…ENIGME
Povestea curioasă a copacilor
în care „cresc” capre
Enigma lui Jean Hilliard, femeia
care a revenit la viaţă după ce
Antologia
„Natura”
O
riunde te-ai uita, vezi numai capre care „atârnă” pe

a fost congelată la -30° Celsius

copaci, rumegând absente, ca niște păsări supradi-
mensionate. Nu este o imagine desprinsă din filme
absurde, ci un peisaj obișnuit din Maroc. Fără îndoială, caprele
sunt niște căţărătoare redutabile. Se știe că aceste animale esca-

P
e data de 20 decembrie 1980, automobilul lui Jean Hilliard, în vârstă
ladează pante abrupte, aproape verticale, în căutarea hranei. de 19 ani, a derapat pe un drum cu gheaţă și s-a oprit într-un șanţ.
Ei bine, caprele din Maroc se urcă în copaci din același motiv Fata se îndrepta către casă, după ce fusese în vizită la o prietenă.
– pentru hrana foarte greu accesibilă în acest ţinut secetos. Și, Spectatori
deși pare bizar, prin acest comportament, caprele au contribuit S-a temut gii. Ochii fetei, de Liviu Damian
să moară congelaţi și ei,
Plăcere mai mare nu este,
la agricultura practicată de triburile băștinașe.
congelată nu reacţionau
Privești cum alţii ca tine
deloc la lumină.
Jean nu a fost De azi, de ieri, din poveste
Se părea că nu
rănită în urma Pe scenă fac rău ori bine.
are nicio șansă
incidentului,
d e supr av i e -
dar nu a rămas Fotoliu-i comod și în jur
în mașină, ţuire. Fără să
Parfumuri, tăcere, răcoare,
temându-se că poată face mai Pe scenă c-un tainic murmur
va muri înghe- multe, doctorii Eroul iubește ori moare.
ţată. S-a gândit i-au pus pansa-
să meargă până mente calde și E moartea la timp și e clară
la casa unui pri- umede pe corp, Și e regizată-nţelept,
eten care trăia pentru a-i crește Și-o lacrimă vrea să apară
în apropiere. Totuși, temperatura era de temperatura. Pe gene, și-un tremur în piept.
-30° Celsius, iar locuinţa acestui amic În jurul prânzului, însă, Jean a început
se afla la o oarecare distanţă. Jean se să geamă și a cerut apă. În mod miracu- Așa ne deprindem cu vremea
deplasa contra vântului, iar picioarele o los, revenise la viaţă. Pe durata nopţii, a Cuminţi să privim dintr-o parte
Nişte capre cu „echipament” adecvat dureau cumplit din cauza frigului. După început să-și miște ușor braţele și mâinile Cum omul cântă ori geme,
ce a parcurs trei kilometri prin zăpadă, și, până să treacă trei zile, reușise să își Cum intră în viaţă și-n moarte.
Caprele sunt atrase de fructele arborelui de argan, care se coc în
tânăra s-a prăbușit pe strada din faţa miște și picioarele.
fiecare an în luna iunie. Arborele de argan crește până la o înălţime
casei prietenului său. După cum avea Dar ce ne vom face-ntr-o seară
de 8 – 10 metri și trăiește până la 200 de ani. Copacii sunt ţepoși și Cel mai ciudat caz din Când toamna, de-afară, din ploi
au trunchiurile noduroase. Caprele care se urcă în ei de secole, însă, să-și amintească mai târziu, Jean a căzut istoria medicinei
brusc din cauza extenuării. Nu se mai Destinul în prag o s-apară
au învăţat să se adapteze acestei sarcini. Caprele din această regiune Interesant este faptul că nu a fost
putea mișca. Când puterile au părăsit- C-un deget întins către noi?
au picioarele dotate cu câte două degete, acoperite de copite. Aceste nevoie de nicio amputare. Toate predicţi-
degete sunt flexibile, iar tălpile picioarelor sunt moi și mobile. Tră- o și a căzut, ceasul arăta ora 1. Fata a
ile doctorilor, care susţineau că avea să-și
Să ne-mbogăţim
săturile respective ajută animalele să se agaţe de scoarţa copacilor zăcut acolo preţ de șase ore, în stare de
inconștienţă. piardă ambele picioare, s-au dovedit ero-
și să-și păstreze echilibrul. Caprele mai au două degete vestigiale, nate. Medicii au fost uimiţi și au spus că
cultura generală
Corpul îi îngheţa încetul cu încetul.
situate mai sus pe picior, numite „pinteni”. era pentru prima oară când erau martorii
Acesta se transformase, deja, într-un
Astfel de vestigii se găsesc la multe specii, inclusiv la câini și pisici, unei asemenea reveniri. Fata a petrecut
bloc de gheaţă atunci când prietenul ei,
dar pintenii caprelor sunt mult mai tari și le ajută să se caţere pe Wally Nelson, a ieșit din casă și a văzut-o șase zile în secţia de recuperare intensi- 1. Aurora boreală are o
crengi sau să coboare stâncile abrupte. întinsă pe jos. vă, înainte de a fi dusă într-o cameră de cauză naturală sau este
Talentele caprelor, exploatate în industria uleiului spital obișnuită. După 49 de zile, Jean a vorba de o iluzie optică?
A zăcut 6 ore în zăpadă, la fost externată din spital, fără să sufere Aurora boreală nu este o iluzie
Fructul de argan este o sursă preţioasă de ulei și are o importanţă -30 de grade vreo afecţiune permanentă. Acest mister optică, precum Fata Morgana. Ea se
economică mare pentru triburile berbere din Maroc. Fructul are o medical este încă neelucidat. formează din cauza așa-numitului vânt
Era ora 7 dimineaţa. Wally a crezut
dimensiune de 2-4 centimetri și are un miez foarte tare. solar, care întâlnește câmpul magnetic
că era moartă, fiindcă faţa fetei era albă
Acest miez este înconjurat de o parte cărnoasă, cea pe care o al Pământului cu o viteză de până la
ca varul. În jurul orei 8, Jean a fost dusă 500 km/h și ale cărui particule inter-
consumă caprele. În miez se află una sau două seminţe mici, bogate
la spitalul din localitate, unde doctorii acţionează cu azotul și oxigenul din
în ulei. habar n-aveau ce să-i facă pentru a o
Deci, pentru a ajunge la partea preţioasă a fructului, trebuie atmosfera Pământului. Vântul solar se
salva. Corpul ei nu a răspuns la nicio formează în urma unor dereglări încă
eliminată partea cărnoasă. Aceasta era cea mai dificilă parte a formă de îngrijire medicală. După cum neexplicate ale câmpului magnetic al
procesului de extracţie a uleiului. Așadar, pentru a-și ușura munca, au relatat ulterior doctorii, Jean respira Soarelui și este constituit în mare parte
localnicii au decis să încredinţeze această misiune caprelor. După foarte încet și inima ei avea doar câteva din particule de hidrogen și heliu, care
ce ele și-au făcut treaba, femeile aleg seminţele de argan. În trecut, bătăi pe minut. sunt dispersate în timpul exploziilor
băștinașii le permiteau caprelor să mănânce fructul, deoarece miezul Nu exista niciun spaţiu în care să fie solare.
tare trecea nevătămat prin sistemul digestiv al animalelor. Localnicii introdus termometrul pentru a-i lua tem- 2. Sub ce nume este
adunau apoi excrementele caprelor, iar seminţele erau presate pentru peratura. Era îngheţată bocnă și complet cunoscut medicul şi
a obţine ulei, care este folosit în industria alimentară și în cea cos- rigidă. Nu putea să-și miște nici înche-
astrologul francez Michel
metică. Acum, datorită metodelor moderne, aceste proceduri sunt ieturile. Doctorii n-au putut să-i miște
învechite. Prin urmare, caprele harnice, care și-au făcut datoria cu nicio parte a corpului și nici măcar n-au de Notre-Dame?
vârf și îndesat, au fost „scoase la pensie”. reușit să-i penetreze pielea cu acul serin- Sub numele de Nostradamus (1503-
1566), ai cărui protectori au fost regele
Henric al II-lea și soţia sa, Caterina
Fapt...„divers” de Medici. Datorită „profeţiilor” sale,
Nostradamus a devenit celebru încă
DUPĂ CE A FOST CAPTURATĂ DE RUŞI, din timpul vieţii; acestea constau în
aproximativ 100 de catrene rimate cu
un limbaj obscur, pe care nenumăraţi
Armata de delfini-spioni ai Ucrainei ar fi murit interpreţi s-au străduit să-l descifreze.
3. Unde a început marşul
„patriotic după ce au intrat în greva foamei” triumfal al “blue jeans”-
Armata Ucrainei de delfini-spioni a murit Uniunea Sovietică a început să antreneze del- ilor?
„patriotic după ce a intrat în greva foamei” în fini în timpul Războiului Rece, într-un port ce În lagărele căutătorilor de aur din
urma capturării animalelor de către ruși, susţine avea ieșire la Marea Neagră din Sevastopol. După Vestul Americii. În 1850, Levi Strauss
un reprezentant al Kievului. Mamiferele marine prăbușirea URSS-ului, aceștia au fost înrolaţi în a descoperit aici că pantalonii căutăto-
rilor de aur se uzau prea repede; astfel
erau antrenate să realizeze misiuni de amplasare armata ucraineană la începutul anului 1990.
el a început să coasă pantaloni din
a bombelor pe nave și de atacare a scafandrilor După ce Rusia a anexat Crimeea în 2014, foaie de cort pe care i-a vopsit pentru
cu ajutorul armelor ce erau atașate de capul lor. delfinii au revenit sub controlul Kremlinului a nu se murdări ușor. “Jean” este doar
Conform Mail Online, armata antrena în secret împreună cu alte 193 de unităţi militare din termenul englezesc de specialitate care
delfinii încă din anii ’70. Aceștia au fost capturaţi regiune. Conform lui Babin, delfinii capturaţi au desemnează „materialul de bumbac
de ruși în 2014, atunci când a fost anexată Crimeea. dat dovadă de patriotism faţă de ţara lor: „Mulţi ţesut în dungi”; deoarece bumbacul
Boris Babin, reprezentantul guvernamental soldaţi ucraineni au fost mult mai puţin loiali era adus adesea prin portul de export
ucrainean al Crimeei, a declarat că delfinii au murit decât aceste animale”. Genova, probabil că de la el provine
în urma refuzului de a mânca hrana furnizată de Oficialii de la Kremlin au negat comentariile lui termenul englezesc “jeans”.
invadatorii ruși. „Povestea legată de acești delfini de forţele navale ucrainene comunicau cu antreno- Babin, etichetându-le ca fiind „zvonuri propagan- „Cultură generală. 3000 de întrebări
este extrem de tristă”, a declarat Babin. Oficialii rii lor prin intermediul unor fluiere speciale. Rușii distice”. Dimitri Belik, reprezentantul Rusiei din şi răspunsuri”, Matthias Edbauer
Kievului susţin că au fost informaţi recent cu pri- au obţinut aceste fluiere și celelalte echipamente, Sevastopol, a declarat că delfinii ucraineni au fost
vire la moartea animalelor și susţin că pierderile au însă animalele au refuzat să coopereze și să se fie vânduţi, fie au murit din cauze naturale înainte Selecţie de Tudoriţa ALBU
fost rezultate de „greva foamei”. „Delfinii antrenaţi hrănească”, a declarat Babin. de evenimentul din 2014. după: www.incredibilia.ro;
www.descopera.ro

Secretul succesului – cazi de 7 ori; te ridici de 8. Proverb chinez 13

 LUPTA CU UITAREA Iunie 2018

Mâna de fier din spatele artelor frumoase Vetrele noastre strămoșești

Manta
E
xpresia „În spatele
unui bărbat puternic
se află o femeie puter- prof. Anatol Manta e numele de mai târziu al
nică” poate fi ilustrată foarte EREMIA localităţii, fixat pe harţile din sec. al
bine de exemplul soților XVIII-lea, inclusiv pe harta lui Dimitrie
Plămădeală: Alexandru și Cantemir din 1716. Ulterior localitatea

S
Olga. at, reședinţă este atestată în mai multe surse docu-
de comună mentare.
El a fost marele sculptor și Numele localităţii e menţionat frec-
în raionul
autorul monumentului lui Ștefan vent și în alte lucrări cartografice vechi
Cahul, situat pe
cel Mare din Piața Marii Adu- (hărti, atlase): la 1770 – împreună cu
partea stângă a văii
nări Naționale. Ea a fost o bale- Grecenii, Frumoasa (sat pe locul actualu-
râului Prut. Atestat documentar în
rină înzestrată cu mult talent și Olga Plămădeală între Alexandru Plămădeală lui oraș Cahul), Vadul lui Isac, Colibașii,
1436. Distanţe: 12 km până la Cahul, 32
forță, școlită la Chișinău, Odessa şi Ion Theodorescu-Sion, artist plastic Brânza, Vălenii, Giurgiuleștii; la 1774
km până la gara feroviară Vulcănești,
și București, dar care a renunțat – alături de Greceni, Pelinei, Troian,
185 km până la Chișinău (prin Cahul).
la cariera sa promițătoare a murit de cancer la ficat, Brânza, Văleni; la 1820 – cu satele din
Suprafaţa satului – 2,3 km2. Suprafaţa
pentru a-și ajuta soțul să-și nu înainte de a stipula prin vecinătate Câșliţa, Colibași, Brânza,
totală a teritoriului comunei – 64 km2.
transpună visele în realitate. testament că moștenitoarea Bubuiogi și Sărăieni (sate pe locul Slo-
Gospodării casnice – 772 (1994), 972
Olga s-a născut în 1896 la tuturor operelor sale, a (2004), 916 (2012). Populaţia – 2953 loc. boziei Mari de azi), Bujoru (o așezare
Chișinău, în familia peda- drepturilor de autor și a (1994), 2917 loc. (2004), 2890 loc. (2012). pe Valea Bujorului, dispărută astăzi),
gogului Iacob Sucevean, întregii averi va fi soția sa, Din componenţa comunei face parte și Greceni, Crihana, Frumoasa, Roșu.
deputat în Sfatul Țării. Olga Plămădeală. Astfel satul Pașcani. Adeseori numele topice au o altă
A făcut studii liceale la Olga Plămădeală a devenit Cod poștal: Md-3925. Prefix telefonic: provenienţă decât cea sugerată de ape-
Chișinău, la Școala de Belle- avocatul, custodele și apă- 0-299. lativele asemănătoare sau identice ca
Arte din Chișinău (inițial rătorul monumentului lui Unul dintre cele mai formă. Apropierea dintre
Școala de Arte Plastice), Ștefan cel Mare, ocrotindu-l vechi sate prutene – Manta cuvinte în aceste cazuri
în cadrul căreia sculptorul în numele soțului ei și ferin- –, este situat pe o colină este întâmplătoare. Topo-
Alexandru Plămădeală era du-l de distrugere. nu prea înaltă cuprinsă nimul Manta nu provine
pedagog și director, apoi În 1944 ea s-a refugiat în între lunca Prutului și o de la substantivul manta
și-a continuat studiile la România, unde a fost anga- vale pe care localnicii o ,,haină lungă și largă”, după
Institutul Politehnic din jată în calitate de traducă-
București, unde a studiat numesc Baraghina. În cum respectivele denumiri
toare în cadrul Comisiei apropiata vecinătate se Bardar, Căpriana, Cornești,
arhitectura. Când a revenit mixte româno-sovietice.
la Chișinău, s-a căsătorit găsesec comunele Crihana Mereni, Pălăria, Rusești,
După război a revenit la Veche, Pelinei, Găvănoasa Vulcănești, Zbieroaia nu
cu maestrul Plămădeală și Chișinău și a lucrat în cali-
tot în acel an (1923) a fost Olga Plămădeală: sculptură în și Vadul lui Isac. deriva din apelativele bardă
tate de redactor și traducă- În lunca Prutului, din- „secure”, capră, corn, măr,
aleasă secretar general al lemn de Alexandru Plămădeală toare. În paralel, a scris și a
Societății de Belle-Arte din spre vest, se află cel mai mare pălărie, rus, scump, vulcan,
îngrijit câteva cărți dedicate lac natural din republică – Lacul (a) zbiera. Numele în discuţie
Basarabia. Ambele evenimente s-au petrecut în memoriei soțului ei: „Alexandru Plămădeală.
aceeași zi, pe data de 19 septembrie, coincidența Viaţa și creaţia” (Chișinău, 1965); Alexandru Manta. De pe dealul satului se văd au o provenienţă indirectă, medi-
datorându-se însuși sculptorului Plămădeală, ca-n palmă toate locurile din luncă, ată, mijlocită sau de multe ori sunt cu
Plămădeală (în colaborare cu Sofia Bobernagă) bălţile și iezerele: Bădelnicu, Dracile, totul de altă origine. Manta provine din
care a stabilit data adunării Societății de Belle-
(Chișinău, 1981) și a intervenit cu autoritate Rătundu, Barcu, Tinosul, Răcăriu, Liș- antroponimul Manta (Mantea, Mantu), și
Arte tocmai atunci, pentru ca nunta să treacă
întru apărarea monumentului lui Ștefan cel teavu, Bătcăria. Numeroase sunt gârlele de asemenea Bardar, Căpriana, Cornești,
pe neobservate de către jurnaliștii dornici de
Mare și Sfânt de fiecare dată când autoritățile și gârliţele: Gârla Mare, Bălacea, Cârjoaia, Mereni, Pălăria, Rusești, Vulcănești, Zbie-
senzațional.
sovietice se arătau incomodate de acesta. Surda. Lacurile și bălţile au multe ostroave roaia din antroponimele Bardor, Chipri-
Fiind secretar al Societăţii Artiștilor Plastici
Spre sfârșitul vieții și-a găsit locul într-un azil și popânzacuri plutitoare, sunt împânzite an, Cornea (Cornescu), Mărea, Palarie,
din Basarabia, Olga Plămădeală a promovat în
paginile revistei „Viaţa Basarabiei” artiștii basa- de bătrâni, uitată de mulți contemporani de-ai cu stuhării întinse și grinduri înierbate. Rusu, Vâlcan (Vălcan), Zbiera (Zbierea).
rabeni care-și prezentau expozițiile la Chișinău săi. A murit la 10 martie 1990, la vârsta de 94 Deosebit de pitorești și atrăgătoare sunt Etimonul Manta reprezintă un nume de
și alte orașe. Ei i se datorează în mare parte inau- ani. Pe ultimul său drum spre cimitir, sicriul toate aceste locuri încât nu-ţi obosesc persoană rar întâlnit în zilele noastre, dar
gurarea mult-visatei Pinacoteci a municipiului răposatei a fost oprit preț de o clipă în fața sta- privirea de a le admira frumuseţea. frecvent atestat în trecut.
Chișinău, în anul 1939, prima instituție muze- tuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Piața Marii Rămâi încântat mai ales de semnificaţia În toate timpurile satul avea o popula-
ală cu activitate orientată spre colecționarea, Adunări Naționale din Chișinău, pentru un denumirilor pe care le poartă: Barcu „lac ţie sedentară și destul de numeroasă, cu
conservarea și popularizarea operelor de artă ultim omagiu înainte de a merge să i se alăture mic, băltiţă”, Lișteavu „lac cu apă limpede”, un potenţial economic dezvoltat. Aceasta
plastică din Moldova. Această pinacotecă, care soțului în somnul de veci. Vasile Malanețchi, Răcariu „lac bogat în raci”, Bătcăria „lacul o mărturisesc indicii de ordin econo-
conținea circa 160 de lucrări ale artiștilor plas- prof.univ., director al Muzeului Național de pelicanilor” etc. Mult grăitoare, pline mic și demografic ce vizează anumite
tici români și basarabeni, participanți la Salonul Literatură „M. Kogălniceanu”, scria în artico- de înţeles sunt și numele de locuri din etape din cursul sec. XIX – XX: 91 de
X al Societății de Arte Frumoase din Basarabia, lul „Legatarul testamentar al artistului”, că a cuprinsul moșiei satului: Lunga, Scurta, gospodării ţărănești, moșia aparţinând
a fost precursorul Muzeului Național de Artă fost condusă pe ultimul drum „femeia cea mai Strâmba, Chetrăriile, Valea Ţapului, Zăvo- spătarului Matei Râșcanu, cu 1150 fălci
Plastică, care și-a avut sediul în casa Herța, casa bogată și cea mai sensibilă a acestui secol, care, iu, Coșeriu, Podișu. Unele denumiri te lasă de pământ, inclusiv 100 fălci de pădure,
primului primar al Chișinăului după Marea ironia sorții, a trebuit să moară, săracă și uitată, mult să meditezi asupra provenienţei lor: 300 fălci de fâneţuri, 200 fălci de pășune,
Unire din 1918 (Vladimir Herța). Un an mai într-un azil”. Vintelești, Baraghina, Goghia. 60 fălci de vii și livezi, 6 mori de vânt și
târziu, marele sculptor Alexandru Plămădeală Silvia URSUL Îţi trezesc curiozitatea și unele cuvin- 2 mori cu tracţiune de cai (1817). La
te pe care le folosesc în graiul lor local- reforma agrară din 1918 – 1924 cei 176
nicii. Rostul și înţelesul lor le cunosc aici locuitori au fost împroprietăriţi cu 856

SATELE MOLDOVEI
și mic și mare: arcaci „ramificaţie mică a
unei văi”, japșă (japce) „lac cu stufării și
păpuriș”, pănoagă „stuf verde”, boroscai
„scai ghimpos cu flori mari de culoare
violetă”, popânzac „insuliţă plutitoare,
ha de pământ (1922); 2140 de locuitori,
primărie, 2 școli primare, poștă rurală,
post telefonic, Banca Populară de Con-
sum, moară, fabrică de ulei, gospodării
piscicole ș.a. (1937). Biserica Sfinţii

D
ragi cititori, locali- formată din rădăcini de stuf și nămol”. Arhangheli Mihail și Gavriil (din 1880).
tatea din imaginea Sunt cuvinte vechi românești, păstrate Obiective actuale din patrimonial
publicată în numărul din moși-strămoși. social, economic și cultural al comunei:
aprilie ale revistei NATURA Satul are o istorie veche și bogată în întreprinderi agricole, agroindustriale și
este Unguri, Ocniţa. A fost evenimente, fapte și întâmplari. Primele piscicole, apeduct, instalaţii de alimen-
atestat documentar la 1629, menţiuni documentare, care probează tare cu gaz lichefiat, Centru de sănătate,
fiind astăzi situat pe malurile existenţa acestei așezări, datează din Gimnaziul ,,A. Mateevici”, grădiniţă de
abrupte deasupra Nistrului. secolul al XV-lea. Istoricii identifică copii, casă de cultură, bibliotecă, libră-
Satul a fost lovit de o mare localitatea cu satul Măneștii atestat rie, oficiu de telecomunicaţii, stadion.
nenorocire: pe terasele de în anul 1436. Măneștii figurează și în Monument al gloriei militare.
mijloc și superioare, unde hrisoavele domnești din 13 iunie 1436 Personalităţi: Alexandru Arseni,
se află mai mult de jumătate și din 11 august 1479, fiind menţionat doctor în drept, profesor universitar, Ion
din casele satului, a dispărut apoi, la 2 februarie 1503, cu denumirea Neagu, inginer-hidrotehnician, ex-depu-
apa din fântâni, din cauza că Seliștea lui Manea. Prin acest act, Ștefan tat în Parlamentul Republicii Moldova;
ucrainenii au contruit rezervoare uriașe de apă și hidrocentrala de la Novodnestrovsk. Răs- cel Mare donează Mănăstirii Putna mai Manole Neagu, cercetător știinţific,
punsul acesta ne-a venit de la Natalia Luca din Ialoveni. Premiul - „Ghidul tineretului pri- multe sate și moșii de stânga Prutului, în traducător, editor; Ion Furnică, dansator,
vind biodiversitatea”, editat în limba română cu sprijinul GEF SGP Moldova. ţinutul Tigheciului, între care și Boiștea, artist emerit; Larisa Arseni, interpretă de
Continuăm concursul. Doritorii de a participa la competiție urmează a expedia la și Fărcenii de pe Frumoasa. Manea va muzică populară.
redacție următoarele date: denumirea satului din imagine, anul atestării, faptele, evenimen- fi fost conducătorul obștii sătești din Manta e o veche vatră de viaţă stră-
tele, locurile, monumentele sau personalitățile prin care este cunoscut în republică. Puteţi partea locului (judele, vătămanul) sau moșească, istoria ei constituind doar un
expedia și fotografii proprii la concurs, însoțite cu date despre localitate. Data limită - ziua proprietarul moșiei locale, după care a crâmpei din istoria milenară a neamului
de 30 a fiecărei luni. fost denumit satul. nostru.

14 Viața naște viață, energia naște energie. Doar cheltuindu-te pe tine devii bogat. Sarah Bernhardt
 Iunie 2018 «NATURA» LA DISPOZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ
Scrisoarea lunii
CE NUME PURTĂM
Copilăria mea şi Dumnezeu Dr. Maria COSNICEANU

...Îmi stăruie în memorie câteva
momente legate de copilăria mea
și de Dumnezeu. Până a fi elevă,
veneam la biserică, de obicei, cu
una din bunici. De fiecare dată
treceam pe lângă peretele pictat
din holul bisericii, ascunzându-mă
după șalul bunicii. Tabloul înfăţișa
un șirag cu oameni despuiaţi și care
la un moment dat se bifurca – unii urcau la cer, iar alţii,
împinși de michiduţii sprinţari, nimereau în cazane mari
sub care aceiași draci puneau lemne pe foc. Imaginea
mă înfricoșa! Bunica, dar și mama mi-au spus că asta
o păţesc acei care spun minciuni și fac rele – ajung în
iad, unde satana își bate joc de ei! Conta să trec pe lângă
acest perete ameninţător, pentru că în lăcaș, de sus de pe
podul ca o boltă, mă privea Domnul Iisus Hristos, iar de
pe pereţi, din icoane, mă urmărea Maica Domnului și alţi
sfinţi care-mi inspirau încredere. Deși aveau priviri reci,
statice, mă încurajau. O bună jumătate de slujbă cercetam
chipurile sfinţilor din icoane. Cu urechile, însă, ascultam
cântările care mă răvășeau pe dinăuntru. Dar, până la
urmă, mă plictiseam...
Totuși, ceva mă atrăgea, mă ademenea să vin, în acel
spaţiu unde părea că domină o lume a cuminţeniei și a
frumuseţii ascunse. Atunci nu-mi dădeam seama. Abia
acum realizez că, pentru mine, copil născut la ţară, clipele
de prezenţă la acele ritualuri au constituit primul contact
cu arta cromatică și cea corală. Trăiam în biserică o stare
Cântare codrului
Codrule, când am plecat, Altă dată m-am întors
Te-am lăsat verde brodat, Îți era frunzișul jos
Flori pe sus și flori pe jos Dezgolit și amorțit
Mantie de Făt-Frumos. Și de cântec părăsit.
Codrule, când am venit, Codrule, eu nu mai plec,
Te-am găsit îngălbenit Rămân viața să-mi petrec,
Aur sus și aur jos Lângă tine, lângă neam
Mantie de Făt-Frumos. Și cu doina ce o am!
Ion TELEMAN, Iurceni, Nisporeni
Cum o mahala întreagă a pedepsit hoţul
Amintiri de acum șase decenii jumătate
mirifică, inexplicabilă, răscolitoare. Mai apoi, devenind
elevă, am fost frustrată de aceste sărbători ale sufletului,
a trebuit pe ascuns să mă duc la biserică sau... să nu mă
duc! Într-un fel, să-mi refuz acea bucurie de contactare cu
misticul. Iată atunci s-a produs dedublarea fiinţei mele...
Mi-amintesc, am venit acasă într-o zi și i-am declarat
mamei că „nu există Dumnezeu” (ni se spusese la școală).
Atunci am primit o palmă neașteptată peste gură, iar
fraza: „Să nu mai spui niciodată nimănui așa ceva!” mi-a
rămas pentru totdeauna în memorie. A fost unica și cea
mai dureroasă palmă primită de la mama. În acea clipă
am înţeles că sunt în lumea aceasta lucruri sfinte pe care
nu trebuie să le blamezi, nici să le schimbi cu ușurinţă
pe vorbe gratuite. Din acel moment, cred, am început a
împărţi lumea în două: cea dinlăuntrul fiinţei mele și
cea văzută de lume – dinafara mea. Adânc în sine L-am
ascuns pe Dumnezeul despre care n-aveam voie să vor-
besc în public (dar care mă domina prin curiozitatea de
a-L cunoaște și, mai ales, de a-L reabilita!). Trebuia să-i
tac numele, ca să nu supăr, să nu fiu luată drept o proastă,
iar din această teamă acceptam teoria inexistenţei Lui.
Treptat această separare a lucrurilor deveni ceva
obișnuit. De parcă ar fi vieţuit în mine (dar și în lume!)
două fiinţe absolut diferite, aflate într-o contradicţie
inexplicabilă.
Trăirea mea de atunci, pe care încerc s-o explic acum,
domina tulburând, bănuiesc, starea de spirit a colegilor
mei, a generaţiei mele...
Claudia PARTOLE
Vedere a Codrilor în apropiere de Iurceni
Din poșta redacţiei
BOŢU. BOŢAN
Numele Boţu a provenit dintr-o poreclă care are la
bază cuvântul boţ, cu sensul „cocoloș, bulgăre, ghemo-
toc”. Și azi, drăgostind un copil, i se spune boţ, boţișor
cu ochi.
Conform atestărilor documentare, Boţu(l) a circulat, ca prenume și
ca patronim pe întreg teritoriul dacoromân, în diferite forme: Boţ, Boţu,
Boţa, Boţea, Boţan, Boţoc, Boţoacă, Boţoagă, Boţescu etc. În documentele
basarabene, la 1573, este atestat prenumele Boţul: Boţul, slugă domnească.
În documentele moldovenești, la 1595-1604, este atestat Boţul, păstor, la
1619-1623 – Boţul, fiul lui Andreica ș. a. De la Boţul, cu sufixul augmen-
tativ -an, a apărut numele Boţan, cu sensul „boţ mare” adică „zdravăn,
viguros”, nume frecvent atestat în documentele basarabene. La 1774, în
Târgul Orheiului sunt înscriși Dumitru Boţan, birnic și Ion Boţan, mazil. La
1817 un Vasile Boţan adresează o scrisoare diaconului de Dângeni. La 1827
un Costache Boţan este martor la o foaie de zestre. De la Boţul, cu sufixul
diminutival-dezmierdător -oc, specific pentru numele din Ardeal (de ex.,
Mihoc < Mihail), a apărut numele Boţoc.
Azi, în republică, numele Boţoc este purtat de 328 de persoane, Boţu - de
251 de persoane, Boţul - de 26 și Boţan - de 1214 persoane.
PASCAL
Printre numele provenite de la numirile de sărbători creștine este și
Pascal. Încă din sec. al IV-lea, în textele latinești din apusul Europei este
atestat numele Pascalis. Din latinescul Pasca în Evul Mediu s-a format
derivatul paschalis „pascal, referitor la Paști”, care începe să fie folosit ca
nume de botez pentru copiii născuţi în perioada răstignirii și învierii lui
Iisus Hristos sau fiind luat din calendar, unde apar mai mulţi sfinţi cu acest
nume. Numele Pascal se răspândește în apusul și răsăritul Europei. La
români prenumele Pascal a pătruns prin purtătorii greci. În documentele
Ţării Românești începe să apară de la 1428 sub forma Pascal, iar cu forma
Pascale apare în 1594.
Cercetătorii au constatat că prenumele Pascal cunoștea mai mare răs-
pândire în Moldova, mai cu seamă în judeţele Vaslui, Iași, Botoșani, Galaţi,
Bacău. Forma Pascali reprezintă o adaptare a formei grecești Pascalis. De
la Pascal s-au format derivatele Păscălin și femininul Păscălina, frecvente
în sec. al XVI-lea în Moldova, în aceleași judeţe.
Conform atestărilor documentare, prenumele Pascal a fost destul de
răspândit și în Basarabia. Aducem doar câteva date. La 1616 este atestat
un Pascal, tatăl lui Martin din Vorniceni, la 1669 în ţin. Lăpușna – Păscă-
lina, fata lui Vlasin, la 1751 - un Pascal de pe moșia Petecul, ţin. Orhei, la
1768 – un Pascal sân Isac din Spărieţi, ţin. Lăpușna ș. a. În Recensământul
Moldovei de la 1774 Pascal apare ca nume de familie, în ţin. Orhei-Lăpușna
sunt atestaţi: Iosâp Pascal în Seliște, Năstasă Pasca în Zberoaia, Andrei Pas-
cal în Hâncești, Vasile Pascal în Berezlogi, Andrei Pascal în Șercani. Forma
Pascali se întâlnește în povestirea lui M. Sadoveanu La taica Pascali, din
care se înţelege că acesta era un grec ce ţinea o cârciumă în Iași. Prenumele

L
a Paștele Blajinilor și anul acesta m-am întâlnit cu Nicu-
lai la cimitir. Pe neobservate ne-am cufundat în amintiri.
Povestindu-i pe sărite cum a fost prădată casa noastră,
Niculai mi-a spus că așa crâmpeie din viață merită a fi scrise
pentru istoria acestui pământ.
Andrian BALICA,
73 ani, Chișinău
Nu-mi amin-
tesc ce nume
purta mahalaua
noastră, însă când
alții auzeau că
trăiesc la capătul
grădinii lui Pavel Mămăligă, lângă
moș Filip Pădureț și Toader Răileanu,
imediat se orientau exact. Mâca Maria
(mama lui tata), venind aici din județul
Soroca, a cumpărat casa prin anii 30,
casă în care m-am născut în 1945. Se
afla pe strada Botanica 118, la întretă-
iere cu strada Rovenscaia. Țin minte
apa mare care ocupa tot drumul după
ploaie, vacile, oile, caii ce țineau calea
la abatorul de la Muncești, omătul
de peste 2 metri ce acoperea complet
drumul spre biserica Sf. Dumitru și
școala nr. 13 (astăzi Stația tânărului
naturalist Botanica).
Din 1950 tata lucra mecanic la
direcția Căii Ferate. În fiecare an venea
cu testarea și controlul unul de la Mos-
cova – Valdemar Ciandațki. Se trăgea
din poleci. Nu-i suferea pe ruși, era
specialist puternic în mecanică, dar,
principalul, era om simplu, binevoitor,
cinstit și bun la suflet.
Într-o duminică a anului 1954,
între august și septembrie, tata Pavel,
mama Nadea și oaspetele, eu și sora
Adelina (bunica era la țară), am plecat
la piață, dis-de-dimineață. Pe la ora 11
la amiază, Gheorghe Bostănică, fecio-
rul mai mare a lui Vasile Bostănică (în
ograda lor se făceau mături), alerga
gâfâind prin piață și ne striga de depar-
te: „V-o prădat, duceți-vă mai repede
acasă că v-au prădat”. Cum mâncam
harbuz la o masă din piață, am lăsat
totul și am rupt-o la fugă spre stație
și am urcat în „cursă”. Trecând gara,
dealul lui Zlotea, „Tăbăcăria” și ajun-
gând la strada 118 am luat-o la fugă.
Aveam un km până acasă. Țin minte
că oricât de tare mă străduiam, nu-l
puteam ajunge din urmă pe oaspetele
nostru, chiar dacă avea vreo 140 kg. La
poarta noastră, spre fântâna lui moș
Filip, stătea lumea în rând la intrarea
în ogradă, iar cei din ogradă – în casă.
M-am apropiat de coada rândului, însă
m-a recunoscut cineva dintre oameni
și m-a dus direct în casă. În mijlocul
casei am văzut un om zdravăn, roșu,
cu ochii albaștri, legat de scaun. Dar
ce s-a întâmplat?
În dimineața ceea, cu ulciorul
în mână, moș Filip, coborând de pe
prispă spre beci, a aruncat privirea
spre ograda noastră și a văzut un
om zdravăn cu un sac mare în spate,
mergând de la ușă spre portiță. Moș
Filip strigă: „Stai, măi, om bun, ce
cauți acolo? Ce a venit Pavel de la
piață?”. Acela s-a speriat și a dat să
fugă. Atunci, moș Pavel, înțelegând
că ceva nu-i curat la mijloc, a strigat
din toate puterile: „Hoții, măi, săriți
oameni buni, hoții!”. Acela a lut-o
la fugă pe lângă fântână spre lanul
cu popușoi. Moș Filip, ajungând la
fântână, aruncă cu ulciorul în hoț și
continuă să strige tare: „Hoții, măi, în
popușoi”. Peste câteva clipe au intrat
în popușoi Andrei, feciorul lui Petrea
și a Mărioarei Bostănică. Dintre
fântână au intrat apoi moș Filip cu
feciorul Andrei Pădureț de 26 ani.
S-au vânzolit vreo jumătate de oră
și au ieșit din popușoi cu hoțul legat
cu mâinile la spate. L-au adus în cen-
trul odăii, l-au legat de scaun și sub
țeava armei de vânătoare stătea ca un
miel. Între timp, din mahala și de mai
departe, s-a adunat lumea să-l vadă
pe hoț, formând un rând ca la mau-
soleu. Intrau, îl scuipau, îl loveau cu
picioarele și îi mai spuneau și câte un
cuvânt „dulce”. Peste o oră de la școala
de viticultură l-au adus pe milițianul
de sector și am aflat că acest rus tocmai
din Crasnodar tocmai se eliberase din
pușcărie. Pândise plecarea noastră
de acasă, rupsese belciugul din ușă și
umpluse sacul cu ce-i trebuia.
Această istorie întâmplată pe când
aveam 9 ani îmi stăruie vie în memo-
rie, amintind de timpurile când vecinii
erau adevărați gospodari, neînfricați,
solidari și devotați. Astăzi, eroii și
majoritatea martorilor oculari a aces-
tui eveniment s-au rărit, luând locul în
cimitir. Dumnezeu să-i ierte. Să trăim,
să-i pomenim, și nu doar la Paștele
Blajinilor. Ei merită ceva mai mult.
feminin Păscălina din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea nu mai apare în
documente, dispărând și din circulaţie.
Azi, în republică, cu numele Pascal sunt înscrise – 3247 de persoane, cu
numele Pascalu – 52 de persoane, Pascale – o singură persoană.
VERDEȘ
Numele Verdeș provine de la adjectivul verde (culoarea frunzelor, a
ierbii), care are în limba română mai multe sensuri, unul din ele referi-
tor la oameni este „voinic, viguros; curajos, îndrăzneţ”. De ex., la Vasile
Alecsandri, în legenda Dan, căpitan de plai, hanul Ghirei zice despre Dan:
„Având o viaţă verde în anii tinereţii/ Și albă ca zăpada în iarna bătrâneţii”.
De la acest sens atribuit unei persoane a apărut numele Verde, la care s-a
adăugat sufixul diminutival-dezmierdător -eș, formându-se numele Verdeș.
În documentele moldovenești este atestat numele Verdeș: Cozma Verdeș
(1612), Verdiș (1614), Verdiș, vătav mare din ţin. Tutova. În documentele
basarabene, la 1669, este atestat satul Verdeșeni (Verdășănii pe Vladnic). La
1774 este frecvent atestat numele Verdeș: Ștefan Verdeș, în Chiţcani; Simion
Verdeș, în Hârtop; Arhirii Verdeș, în Gheţeoani (azi Visterniceni) ș. a.
Azi, în republică, cu numele Verdeș sunt înscrise 2356 de persoane.
Colegiul redacţional:
Alecu Reniţă (redactor-şef), Orice articol publicat în revista
Lilia Curchi (redactor-şef coordonator), „NATURA” reflectă punctul de vedere
al semnatarului şi poate să nu coincidă
Paraschiva Mămăligă (secretar),
cu cel al redacţiei.
Petru Pascaru (designer), Ionel Căpiţă,
Dinu Rusu, Gheorghe Budeanu, Vlad Pohilă, Adresa redacţiei: str. S. Lazo, nr.13,
Aurelian Silvestru, Sorenela Reniță, Silvia Ursul, or. Chişinău, 2004, Moldova
Sânziana Pop (săptămânalul „Formula AS”), tel./fax: 23-71-49
E-mail: natura@natura.md
Cristian Lascu („National Geographic”
Pagina WEB: http//www.natura.md
România), Mihai Ogrinji („România
facebook.com/Natura.md
Pitorească”), Dan Hazaparu (FDDR),
Vasile Şoimaru, Elena Scobioală, Ioana Tipar: Editura „Universul”
Bobână, Ludmila Hârjău, Lilia Cazacu. Tiraj: 5000 ex. Comanda: 821.

Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne. Octavian Paler 15
LUNA LUI CIREŞAR
Duminica Mare, la Domulgeni, pe mal de Răut
D
rumuri, istorii, povești,
destine… Un noroc, un
mare noroc e să cutreieri
acest pământ binecuvântat de
Cel de Sus cu de toate, să asculţi
vorbe frumoase despre oameni
și locuri și să răsfoiești file pline
de evenimente și fapte. Satele
noastre impresionează în orice
anotimp al anului – fie prin pei-
saje deosebite, fie prin tradiţii
și obiceiuri interesante, fie prin
gospodarii desăvârșiţi pe care-i
are. De Duminica Mare, am
fost provocaţi să ne întoarcem
la istorie, să vedem cât de bine
ne stă în portul neamului, să
înţelegem povestea firului lucrat
cu migală și suflet, să ascultăm
cântecele neamului, să admirăm
jocul acestui pământ.
Dinu RUSU
foto de autor
Pe mal de
Răut, la Domul-
geni, Florești,
l a Fe s t i v a lu l
Turistic Naţio-
nal „Duminica Mare” am găsit un
expozeu al vieţii de la ţară, plină
de farmec, de culori, de arome, de
sunete. Evenimentul s-a dovedit a fi
mai mult decât cultural și turistic –
a fost o lecţie a neamului, o lecţie a
comunităţii care își deschide inima
pentru toţi, de măreaţa sărbătoare
Duminica Mare.
Casele de la Domulgeni – prin
camere împrăștiate florile de coro-
vatic, pe la porţi - frunze de nuc, tei
sau vișin, pe mal de Răut - minunatul
Festival „Duminica Mare”. Aici și-au
dat întâlnire cei care pun la loc de
cinste tradiţiile și valorile neamului.
Oaspeţii au fost primiţi așa cum se
cuvine – cu bucatele alese și cuvin-
tele frumoase. Oamenii locului
sunt renumiţi prin modalitatea de
preparare a bucatelor din carne. Aici
găsim și cele mai gustoase plăcinte și
sărmăluţe.
Cine ajunge la Festivalul de la
Domulgeni înţelege că în spaţiul
rural tradiţiile mai sunt păstrate și
avem cu ce ne mândri. Este a opta
ediţie, iar lada de zestre e deschisă cu
aceeași dragoste. Succesul e asigurat
datorită partenerilor, localnicilor,
vizitatorilor, susţine iniţiatoarea
evenimentului-sărbătoare, președinta
Asociaţiei Naţionale de Turism Rural,
Ecologic și Cultural (ANTREC),
Svetlana Lazăr. Potrivit ei, din 2016,
localitatea Domulgeni este înscrisă
pe traseul turistic de patrimoniu
internaţional „Pomul Vieţii”, elaborat
de ANTREC- Moldova.
Râul Răut la Domulgeni
La Domulgeni a fost și o sărbă-
toare a portului popular, artiștii
locului și oaspeţii de onoare purtând
cu mândrie bijuterii vestimentare
de toată splendoarea. O frumoasă
expoziţie cu ii, cămăși tradiţionale,
brâie, covoare a întregit atmosfera de
la Domulgeni. Le-am furat cu ochiul,
am încercat să le descopăr poveștile,
tainele firelor aranjate ca într-un
veritabil tablou. Artistul, meșterul,
este, însă, cel care mai bine poate
spune cum pânzele și aţele ajung
adevărate comori în lada de zestre
a neamului.
Meșteriţa Maria Ciobanu de
la Cătranâc, Fălești este cea care
lucrează cu multă dăruire la portul
popular. Vorbește cu mari emoţii
despre părinţi și bunici și ori de câte
ori i se ivește ocazia spune cu mân-
drie: „Dragostea pentru tot și toate
vine de-acasă”. A schimba o vorbă cu
meșteriţa Maria Ciobanu înseamnă
a trăi o sărbătoare. Creatoarea de
valori și comori e printre oamenii
care își doresc să nu se piardă sufletul
satului, printre oamenii care iubesc
neamul.
O ascult și înţeleg că fiecare ie,
fiecare catrinţă, cămașă are un traseu
sentimental, adică are o poveste.
Maria Ciobanu a preluat frumos
meseria de la alţi meșteri, a ascultat
sfaturile preţioase ale etnografului
Varvara Buzilă. Astfel, încetul cu
încetul a descoperit frumuseţea, dar
și încărcătura energetică pe care o au
iile, catrinţele, cămășile populare.
După ce am admirat și alte perle
vestimentare și decor, aduse de
meșteri din diferite zone ale Moldo-
vei, am gustat și din bucatele alese.
Un gust al copilăriei am regăsit în
cerbușca pregătită sub îndrumarea
Tatianei Popa de la Muzeul „Casa
Părintească” din Palanca, raionul
Călărași.
M-am rupt de toate, însă, pentru
ca să halăduiesc și pe mal de Răut,
dar și să-i cuceresc „înălţimile”.
Iunie 2018
Dacă privești Domulgeniul de
pe stâncile milenare ce străjuiesc
Răutul, ai impresia că e un muzeu
în care încape tot ce înseamnă un sat
basarabean. E fascinant să vezi cum
mai răsar căsuţele mici, iar printre
ele stă biserica. Parte din istorie,
biserica Sfântul Ierarh Nicolae, a
fost înălţată la 1862. Atunci când
ateii sovietici au dorit să închidă
lăcașul, la 1952, oamenii locului au
ieșit cu topoare și furci pentru a o Ansamblul „Liliacul”
apăra. Astfel, și-n anii dezmăţului
urss-ist a funcţionat biserica de la
Domulgeni.
Deși e atestat documentar la 1611,
rădăcinile îi sunt mult mai adânci,
dovadă fiind vestigiile paleolitice
care arată că primii oameni s-au
stabilit aici acum mai bine de 14
mii de ani. Muzeul satului ocupă un
loc aparte în peisaj. O mulţime de
vestigii ale trecutului pot fi văzute
aici. Acesta a fost deschis în 2010, de
Rusalii, la prima ediţie a Festivalului
Turistic Naţional „Duminica Mare”.
Potrivit responsabilei de muzeu, Ansamblul „Cimbrişor”
Daniela Cotorobai, edificiul a fost
construit acum aproape 200 de ani,
iar de-a lungul a două secole a fost
casă de locuit în care și-au dus tra-
iul multe generaţii, care au păstrat
comorile și valorile neamului.
Domulgeniul are acel ceva care
te îndeamnă să revii (de Duminica
Mare eram pentru a doua oară în
această localitate de pe mal de Răut),
să admiri, să stai tăcut pe vârf de
stâncă în faţa orizontului plin de
culori, forme și arome. Privindu-le,
te lași dus de val și vrei și tu să fii
parte de poveste, una în care Marele
Creator le-a orânduit pe toate cu Hora strămoşească
multă dragoste și pricepere.
Orice călătorie ne oferă șansa de
a cunoaște mult mai multe - locuri,
oameni, tradiţii, destine. A porni
în căutarea a ceva interesant este
un exerciţiu al raţiunii, a reveni în
același loc e o călătorie pentru amin-
tiri frumoase.
Maria Ciobanu, meşter popular
Acest număr de revistă a fost tipărit cu sprijinul
Ministerului pentru Românii de Pretutindeni. Conţinutul
revistei nu reprezintă poziţia oficială a Ministerului pentru
Românii de Pretutindeni.
ISSN 1857-2677
9 771857 267700