PO.18 Inregistrarea Contabila A Activelor Circulante-Materiale Si Obiective de Inventar

Manual de politici contabile aplicabile la INS versiunea 1.0 din 20.02.
2017
Institutul Naţional de Statistică
DRAFT
CUPRINSUL MANUALULUI DE
POLITICI CONTABILE
1. Prevederi generale introductive
2. Principii contabile aplicabile
3 Politici contabile privind activele fixe
4. Politici contabile privind elementele de natura stocurilor
5. Politici contabile privind datoriile instituţiei
6. Politici contabile privind creanţele instituţiei
7. Politici contabile privind disponibilităţile şi investiţiile pe termen
scurt
8. Politici contabile privind recunoaşterea cheltuielilor
9. Politici contabile privind recunoaşterea veniturilor
10. Politici contabile privind fondurile europene
11. Politici contabile privind corectarea erorilor contabile
12. Politici contabile privind provizioanele
13. Politici contabile privind capitalurile
14. Politici contabile privind producţia de bunuri şi servicii
15. Politici contabile privind documentele financiar-contabile
16. Politici contabile privind situaţiile financiare ale INS
17. Politici contabile privind facturarea în condiţiile noului cod
fiscal
19. Politici contabile privind angajamentele bugetare şi legale
1
Manual de politici contabile aplicabile la INS versiunea 1.0 din 20.02.2017
Manualul de
politici contabile al
INSTITUTULUI NAŢIONAL DE
STATISTICĂ
1. Prevederi generale introductive
1.1 Prezentarea instituţiei şi a activităţii desfăşurate
Institutul Naţional de Statistică are sediul în Bulevardul Libertaţii nr. 16, sector 5,
Bucureşti, CUI 7593088 şi este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului, în coordonarea Secretariatului General al
Guvernului. Preşedintele INS este ordonator secundar de credite iar Directorii Executivi ai
celor 42 de DTS şi DJS sunt ordonatori terţiari.
1.1.1 Cadru legal aplicabil activităţii din domeniul statistic este reprezentat de două
reglementări naţionale şi de un regulament european:
1. Legea 226/2009 organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România;

2. O.G. nr.3 din 2016 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare şi eficientizare a activităţii
unor structuri ale administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative;
3. HG 957/ 2005 republicata şi actualizată privind organizarea şi funcţionarea Institutului
National de Statistică;
4. Legea nr.422/2006 privind organizarea si functionarea sistemului statistic de comert
international cu bunuri ;
5. H.G. nr.201/2016 pentru modificarea si completarea H. G. nr. 957/2005 privind organizarea si
functionarea Institutului National de Statistica;
6. Hotararea Guvernului nr.795/2015 privind aprobarea Strategiei de dezvoltare a Sistemului
Statistic National si a statisticii oficiale a Romaniei in perioada 2015-2020;
7.Hotararea Guvernului nr.844/2015 privind aprobarea Programului Statistic National
Multianual 2015-2017;
8 REGULAMENTUL (UE) NR. 549/2013 al Parlamentului European şi al ConsiliuluI din 21 mai
2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană.
Alături de reglementările de mai sus adăugăm şi normele interne de organizare şi funcţionare
inclusiv Ordinele Preşedintelui INS cu privire la:
- Regulamentul de organizare şi funcţionare ROF
- Regulamentul de Ordine Interioară ROI.
2
Activitatea Institutului National de Statistică se orientează către următoarele

obiective principale:
 producerea informaţiilor statistice operative necesare factorilor de decizie ai strategiei
economico-sociale;
 asimilarea indicatorilor statistici specifici economiei de piaţa şi implementarea
metodologiilor de cercetare şi calcul în concordanţa cu standardele şi practica
internaţională;
 dezvoltarea statisticii calitative, în completarea celei tradiţionale;
 extinderea şi diversificarea mijloacelor de diseminare a datelor;
 cooperarea cu alte institute naţionale de statistică în vederea dezvoltării unui sistem
statistic durabil, derularea de proiecte statistice în vederea asigurării comparabilităţii
datelor statistice cu statisticile altor ţări şi alinierea la standardele UE.
În realizarea obiectului sau de activitate, stabilit potrivit legii 226/2009, care se

întemeiază pe principiul autonomiei, confidentialităţii, transparenţei, relevanţei,
proportionalitaţii, deontologiei statistice şi raportului cost/eficienţă, Institutul Naţional de
Statistică are următoarele atribuţii:
a) elaborează sistemul de indicatori statistici, metodologiile de calcul, tehnologiile şi
standardele specifice de obţinere a indicatorilor;
b) organizează şi conduce cercetările statistice referitoare la fenomenele şi procesele
economico-sociale, prin recensăminte, anchete statistice totale sau prin sondaje;
c) proiectează, tipareşte şi difuzează formularele cercetărilor statistice şi instrucţiunile de
completare aferente;
d) culege, prelucrează şi stochează date şi informaţii în vederea asigurării bazelor de date
statistice;
e) coordoneaza elaborarea clasificarilor şi a nomenclatoarelor unitare de interes national din
domeniul sau de activitate;
f) proiectează, realizează şi exploatează sistemul informatic statistic;
g) elaborează studii şi analize pentru caracterizarea evoluţiei economico-sociale;
h) desfaşoară activităţi de cercetare ştiinţifică în domeniul statisticii;
i) informează opinia publică, precum şi autoritatile publice cu privire la evoluţia economică şi
socială a ţării şi furnizează utilizatorilor interesaţi indicatorii statistici obtinuţi;
j) organizează şi conduce unităţile subordonate, stabileşte atribuţiile şi normele de funcţionare
ale acestora;
k) colaborează cu ministerele şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, precum şi cu serviciile publice, pentru compatibilizarea sistemului statisticii oficiale cu
celelalte sisteme informaţionale; sprijină aceste organisme pentru asigurarea pregătirii
personalului cu atribuţii în activitatea de statistică;
l) avizează metodologiile cercetărilor statistice organizate de ministere, instituţii centrale şi de
alte servicii publice, în vederea asigurării oportunităţii cercetărilor şi corectitudinii metodelor
statistice utilizate;
m) organizează perfecţionarea pregătirii profesionale în domeniul statisticii a personalului
institutului, din unităţile sale subordonate şi din celelalte servicii de statistică oficială şi
acţionează pentru formarea unei culturi statistice la nivel naţional;
n) reprezintă România în relaţiile internaţionale în domeniul statistic şi cooperează cu
organizaţii similare din alte ţări, cu organismele de specialitate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite
şi agentiile sale, cu alte organisme internationale;
3
o) asigură compatibilitatea sistemului statistic national cu sistemele statistice utilizate de
organismele Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale Uniunii Europene şi de alte organisme
internaţionale, conform obligaţiilor asumate.
4
1.1.2 Structura organizatorică a Institutului Naţional de Statistică
Modul de organizare şi funcţionare al Institutului Naţional de Statistică, este stabilit prin

Hotărâre a Guvernului României.
Activitatea se desfăşoară în conformitate cu Legea organizării şi funcţionării statisticii
oficiale în România, nr. 226/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Structura organizatorică a I.N.S. este prevăzută în Anexa nr.1 din H.G. nr. 957/2005
privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi în Ordinul Preşedintelui INS nr. 512/1.10.2013.
Obiectul activităţilor structurilor organizatorice din aparatul propriu al Institutului

Naţional de Statistică se stabilesc prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, aprobat prin
Ordin al Preşedintelui Institutului Naţional de Statistică. Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile
personalului se stabilesc prin fişa postului, potrivit legii.
Activitatea personalului implicat în realizarea programelor statistice naţionale anuale se
desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului privind conduita etică a statisticianului, care
va asigura cadrul necesar desfăşurării profesiei cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în
mod conştiincios.
În subordinea Institutului Naţional de Statistică (ordonator secundar de credite) funcţionau
la 31.12.2015, ca instituţii publice cu personalitate juridică şi buget propriu:
 8 Direcţii Regionale de Statistică (DRS), organizate în judeţe - centre de
regiuni de dezvoltare- ordonatori terţiari de credite;
 34 Direcţii Judeţene de Statistică (DJS), la nivelul celorlalte judeţe-
ordonatori terţiari de credite;;
 Centrul Naţional de Pregătire în Statistică (CNPS);
 Centrul de Conferinţe.
Instituţiile aflate în subordinea INS sunt prezentate în Anexa nr. 2 a HG nr. 957/2005
privind privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile unităţilor subordonate sunt reglementate prin
propriile acte normative de organizare şi funcţionare.
La data de 31.12.2015 la nivelul INS (inclusiv direcţiile teritoriale de statistică)

existau 1899 posturi. Cu ocazia absorbţiei a două instituţii subordonate (Centrul Naţional
de Pregătire în Statistică avea 97 de posturi şi a Centrul de Conferinţe-15 posturi), numărul de
posturi a ajuns la 2011 fără demnitari.
La 31.12.2015, finanţarea instituţiei era asigurată prin:

- fonduri de la bugetul de stat pentru INS aparat central şi cele 42 de DTS
subordonate
- integral din venituri proprii pentru Centrul Naţional de Pregătire în Statistică (CNPS)
şi Centrul de Conferinţe.
- Activitatea de diseminare a informaţiilor statistice presupune ca sumele încasate din
vânzarea de publicaţii statistice rezultate din activităţile prevăzute la alin. (1) şi (2), potrivit art.
32 alin. (8) HG 957/2005, precum şi cele obţinute din furnizarea, la cererea utilizatorilor, de date
statistice pe suport de hârtie sau magnetic rămân la dispoziţia Institutului Naţional de Statistică
şi a direcţiilor teritoriale şi se gestionează, în conformitate cu prevederile legale, prin activităţi
finanţate din venituri proprii. Din veniturile realizate in cadrul activităţii de diseminare,
5
Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile teritoriale pot efectua cheltuieli curente şi de capital,
soldul rămas la finele a anului fiind reportat în anul următor, cu aceeaşi destinaţie.
În conformitate cu Ordonanţa nr.3/2016 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare şi

eficientizare a activităţii unor structuri ale administraţiei publice centrale şi pentru modificarea
unor acte normative, precum şi a Hotărârii 201/2016 pentru modificarea şi completarea H.G.
nr.957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, Centrul de
Conferinţe şi Centrul Naţional de Pregătire în Statistică, instituţii publice cu personalitate
juridică, finanţate integral din venituri proprii, se reorganizează prin fuziune prin absorbţie
de către Institutul Naţional de Statistică
Totodată, în conformitate cu prevederile O.G. nr.3 din 2016 pentru stabilirea unor
măsuri de reorganizare şi eficientizare a activităţii unor structuri ale administraţiei publice
centrale şi pentru modificarea unor acte normative, de la data publicării în Monitorul Oficial a
Hotărârii 201/2016 privind modificarea şi completarea H.G. nr.957/2005 privind organizarea şi
funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, Institutul Naţional de Statistică urmează să
încaseze şi să vireze la bugetul de stat venituri provenite din:
- vânzarea de publicaţii statistice precum şi furnizarea, la cererea utilizatorilor de date
statistice pe suport de hârtie sau magnetic;
- închirierea spaţiilor pentru organizarea cantinei de incintă şi a bufetului de incintă prin
licitaţie publică conform art 15 din Legea 213/198;
- organizarea de conferinţe, simpozioane, întruniri, seminarii, expoziţii şi alte servicii
asemenea.
Ordonatorul de credite al instituţiei este ordonator secundar de credite, această calitate

revenindu-i Preşedintelui INS. Directorii unităţiilor judeţene de statistică subordonate INS, cu
personalitate juridică, au calitatea de ordonatori terţiari de credite.
1.1.3 Prezentarea activităţii instituţiei
Instituţia desfăşoară activităţi în domeniul statisticii oficiale, conform legii 226/2009, în

stransă legătură cu Codul de practici al Statisticilor Europene şi cu Regulamentului (CE) nr.
223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile
europene şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.101/2008 al Parlamentului
European şi al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidenţiale Biroului Statistic
al Comunităţilor Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile
comunitare şi a Deciziei nr. 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului
pentru programele statistice ale Comunităţilor Europene, precum şi cu principiile stipulate în
Codul de practici al statisticilor europene.
În acest scop la nivelul INS se elaborează Programul statistic naţional anual (PSNA)
care se aprobă prin hotărâre de guvern. Furnizorii de date au obligaţia să raporteze date şi
informaţii statistice potrivit modalităţilor de colectare a acestora prevăzute în fişele Programului
Statistic Naţional Anual. În cazul în care sunt prevăzute modalităţi multiple de raportare se
utilizează cu prioritate modalitatea de transmitere electronică, prin utilizarea portalului WEB.
Realizarea Programului Statistic Naţional Anual se finanţează atât din bugetul Institutului
Naţional de Statistică şi din bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în limita prevederilor
bugetare aprobate pe anul 2016, precum şi din alte surse interne şi externe, în condiţiile legii.
6
1.1.4 Organizarea şi conducerea contabilităţii INS
Potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

ordonatorul de credite răspunde de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la
termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei
bugetare.
Institul Naţional de Statistică organizează şi conduce contabilitatea financiară, potrivit

Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi
contabilitatea de gestiune conform prevederilor O.M.F.P. nr. 1.826/2003 pentru aprobarea
Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de
gestiune.
Institul Naţional de Statistică este instituţie publică şi respectă prevederile OMFP nr.
1917 din 12 decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia precum şi toate Ordinele MFP privind întocmirea şi
prezentarea sitauţilor financiare anuale.
Contabilitatea instituţiei publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la

execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuţiei bugetare, patrimoniul aflat în
administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, precum
şi informaţii necesare pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a
contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale.
Contabilitatea financiară asigură înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,

publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi
alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
Conform art. 22 din Legea 500/2002 aliniat (2) lit. e) răspunderea pentru organizarea şi
ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţilor financiare asupra situaţiei
patrimoniului aflat în administrare şi a execuţiei bugetare revine ordonatorului de credite. De
asemenea, ordonatorul de credite răspunde şi pentru organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei
patrimoniului, conform prevederilor legale.
În cadrul INS-sediul central, contabilitatea se organizează şi se conduce la nivelul

Direcţiei Buget şi Contabilitate, de către directorul Direcţiei DBC, persoană cu studii
economice superioare şi care deţine certificatul de atestare a cunoştinţelor dobândite în
domeniul Sistemului European de Conturi. În subordinea sa se gasesc doi directori adjuncţi şi un
şef de serviciu.
Persoanele din cadrul DBC răspund de operarea corectă în sistemul integrat informatic
SIIGMFU a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor operaţiunilor
economico-financiare, prin respectarea planului de conturi şi a clasificaţiei bugetare.
Directorul DBC va urmări respectarea acestei proceduri în cadrul INS. Înregistrarea în

contabilitate a operaţiilor economico-financiare se face utilizându-se sistemul informatic de
prelucrare automată a datelor SIIGMFU.
7
1.1.5 Perioada de înregistrare în contabilitate a documentelor justificative
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare se efectuează zilnic

sau cel târziu a doua zi după efectuarea tranzacţiei/operaţiei economic-finaciare. Exerciţiul
financiar este anul calendaristic. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni, de la 01.01.N la
31.12.N.
1.2 Obiectivul Manualului de politici contabile la INS
Obiectivul acestui manual este acela de a stabili politicile, principiile şi tratamentele

contabile aplicate la conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale
şi anuale ale Institul Naţional de Statistică.
Manualul cuprinde regulile de recunoaştere, evaluare la momentul recunoaşterii,

evaluare la data situaţiilor financiare, precum şi la ieşirea din gestiune a elementelor de natura
activelor şi datoriilor, precum şi regulile privind recunoaşterea şi evaluarea veniturilor şi a
cheltuielilor, tratamentul capitalurilor, aplicarea principiului contabilităţii de angajamente la
înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor.
1.3 Conformitatea politicilor cu legislaţia aplicabilă
Politicile contabile cuprinse în prezentul manual sunt elaborate în conformitate cu prevederile:

 Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
 O.M.F.P. nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu modificările şi completările ulterioare;
 ORDIN nr. 720 din 22 mai 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind execuţia
bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome, instituţiilor publice
finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi activităţilor finanţate integral din venituri
proprii, inclusiv a bugetelor creditelor interne, bugetelor creditelor externe, bugetelor
fondurilor externe nerambursabile, bugetelor fondului de risc şi bugetelor privind activitatea
de privatizare, gestionate de instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi
finanţare a acestora
 Legii nr. 227/2015 privind Noul Cod fiscal, valabil incepând cu 01.01.2016, cu modificările
şi completările ulterioare;
 O.M.F.P. nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;
 O.M.F.P. nr. 1.826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune;
 O.M.E.F. nr. 3.512/2008 privind documentele financiar contabile, cu modificările şi
completările ulterioare;
 O.M.F.P. nr. 2.634 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile publicat în
M.O. nr. 910 din 9 decembrie 2015;
 O.G. nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul
instituţiilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;
 O.M.E.F. nr. 3.471/2008 pentru aprobarea normelor metodologice privind reevaluarea şi
amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice;
8
 Normele elaborate anual de Ministerul Finanţelor Publice privind întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice, precum şi a unor raportări financiare
lunare.
Referitor la referenţialul contabil, cu titlu de informare, amintim aici şi faptul că
normele de organizare a contabilităţii româneşti ce se aplică la instituţiile publice sunt elaborate
în concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS-
uri).
Aceste Standarde au fost elaborate de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB)1. Consiliul a elaborat pentru sectorul public
următoarele standarde:
- IPSAS 1 – Prezentarea situaţiilor financiare;
- IPSAS 2 – Situaţiile fluxurilor de trezorerie;
- IPSAS 3 – Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori fundamentale şi modificări
ale politicilor contabile;
- IPSAS 4 – Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar;
- IPSAS 5 – Costurile îndatorării;
- IPSAS 6 – Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea entităţilor controlate;
- IPSAS 7 – Contabilitatea investiţiilor în entităţi asociate;
- IPSAS 8 – Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie;
- IPSAS 9 – Venituri din tranzacţii de schimb;
- IPSAS 10 – Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste;
- IPSAS 11 – Contracte de construcţii;
- IPSAS 12 – Stocuri;
- IPSAS 13 – Contracte de leasing;
- IPSAS 14 – Evenimente ulterioare datei de raportare;
- IPSAS 15 – Instrumente financiare: informaţii de furnizat şi prezentare;
- IPSAS 16 – Investiţii imobiliare;
- IPSAS 17 – Imobilizări corporale;
- IPSAS 18 – Raportarea pe segmente;
- IPSAS 19 – Provizioane, datorii contingente şi active contingente;
- IPSAS 20 – Informaţii de furnizat privind părţile legale;
- IPSAS 21 –Deprecierea activelor generatoare de alte fluxuri decât cele de trezorerie;
- IPSAS 22 – Publicarea situaţiilor financiare ale sectorului „Administraţie publică”
(General Gouvernament Sector) ;
- IPSAS 23 – Venituri din alte tranzacţii decât cele de schimb (impozite şi transferuri)
- IPSAS 24 – Prezentarea informaţiilor privind bugetul în situaţiile financiare ;
- IPSAS 25 - Beneficiile angajaţilor;
- IPSAS 26- Deprecierea activelor generatoare de numerar;
- IPSAS 27 – Agricultura;
- IPSAS 28 - Instrumente financiare: prezentare;
- IPSAS 29 - Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare;
- IPSAS 30 - Instrumente financiare: prezentarea informaţiilor;
- IPSAS 31 - Imobilizări necorporale;
- IPSAS 32 - Angajamente de concesiune a serviciilor: concedenţi ;
1
Site-ul oficial se găseşte la adresa https://www.ipsasb.org/ . IPSASS-urile sunt traduse în Manualul de
Norme Internaţionale de contabilitate pentru sectorul public vol I si Volumul II. ISBN: 978-1-60815-151-
6. Manualul de Norme Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public 2013 al Consiliului pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public, publicat de Federaţia Internaţională a
Contabililor (IFAC) in iunie 2013, în limba engleză, a fost tradus in limba română de către Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) in ianuarie 2014 şi este reprodus
cu permisiunea IFAC. Procesul de traducere a Manualului de Norme Internaţionale de Contabilitate
pentru Sectorul Public 2013 a fost verificat de IFAC, iar traducerea a fost realizată in conformitate cu
„Declaraţia de politică - Politica de traducere şi reproducere a standardelor publicate de IFAC". Textul
aprobat al Manualului de Norme Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public 2013 este cel
publicat de către IFAC in limba engleză.
9
1.4 Aplicabilitatea manualului de proceduri contabile
Prezentul manual de proceduri contabile se aplică începând cu situaţiile financiare ale

anului 2016. .
Politicile contabile cuprinse în prezentul manual se aplică împreună cu legislaţia
specifică domeniului de activitate şi prevederile contractelor comerciale şi de finanţare
încheiate, în care instituţia este parte.
1.5 Moneda de raportare şi limba utilizată
Contabilitatea operaţiunilor economico-financiare se ţine în limba română şi în monedă

naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în monedă naţională, cât şi
în valută.
Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la

cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României.
La data întocmirii situaţiilor financiare, elementele monetare exprimate în valută

(disponibilităţi şi alte elemente asimilate, creanţe şi datorii) se evaluează la cursul comunicat de
Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor privind contribuţia financiară

nerambursabilă a Comunităţii Europene se efectuează în euro şi în lei.
1.6 Politici contabile-definiţie
Privite în sens larg, politicile contabile, constau în ansamblul procedurilor adoptate de

către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile desfăşurate, începând de la
întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi
anuale. În mod concret însă, politica contabilă este elaborată şi însuşită de către conducătorul
entităţii, iar în cazul unei contabilităţi reglementate cum este cea din ţara noastră, răspunderea
pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului de patrimoniu 2. Procedurile
se elaborează în funcţie de specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi
tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de unitatea patrimonială.
În fundamentarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale
contabilităţii, reprezentate de contabilitatea de angajamente, principiile, convenţiile şi
tratamentele contabile reţinute prevederile legale în vigoare. De asemenea, politicile contabile
trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare, a unor informaţii
care să răspundă uirmătoarelor cerinţe:
a) să fie relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
b) să fie credibile, prin prisma următoarelor caracteristici:
2
Ristea, M., Dima, M., op.cit., p.71
10
- reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a entităţii publice;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
În virtutea respectării prevederilor principiului permanenţei metodelor, modificările
politicilor contabile sunt permise doar în două situaţii, şi anume:
- dacă sunt impuse de legislaţie;
- dacă modificarea are ca rezultat furnizarea de informaţii mai relevante sau mai
credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice.
Prin urmare, modificările politicilor contabile impun ca în notele explicative la situaţiile
financiare să prezinte efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei în vederea
aprecierii de către utilizatorii a justificarii aplicării noi politici.
Politicile contabile adoptate de INS reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi
practicile specifice pentru toate operaţiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor
justificative până la întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale ale instituţiei.
Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activităţii desfăşurate de
instituţie şi anume furnizor de statistici oficiale şi coordonator al sistemului statsitic naţional.
La elaborarea politicilor contabile au fost respectate principiile contabile generale care se
prezintă detaliat în capitolul 2.
Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile
financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie relevante pentru nevoile utilizatorilor în
luarea deciziilor şi credibile în sensul de a reprezenta fidel rezultatul patrimonial şi poziţia
financiară a instituţiei publice; sunt neutre, prudente şi complete sub toate aspectele
semnificative.
1.7 Modificarea politicilor contabile
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca
rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile instituţiei. Orice
modificare a politicilor contabile trebuie să se menţioneze în notele explicative.
1.8 Responsabilităţile ordonatorilor de credite
Potrivit art. 22 din Legea 500/2002 privind finanţele publice, ordonatorii de credite au
obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi
creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor
bugetare pe baza bunei gestiuni financiare 3;
3
Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o buna gestiune
financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficientei în utilizarea
fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public. OG 119/1999
11
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare
asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea

ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Ordonatorii de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarului general sau
altor persoane împuternicite în acest scop, cu excepţia conducătorului compartimentului
financiar-contabil. Prin actul de delegare, ordonatorii de credite vor preciza competenţele
delegate şi condiţiile delegării acestora.
1.9 Structurile patrimoniale de activ – caracterizare generală
Sinoptic, structura activului patrimonial se prezintă mai jos:
Structura activului patrimonial
1.1 necorporale - cheltuieli de dezvoltare

- concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi drepturi şi
active similare
- înregistrări ale evenimentelor cultural sportive
I. Active fixe - alte active fixe necorporale
- avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie
1.2 corporale - terenuri şi amenajări la terenuri
- construcţii;
- instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
- mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale;
- avansuri şi active fixe corporale în curs de execuţie
- alte active ale statului
1.3 financiare - titluri de participare
- creanţe imobilizate
- alte titluri imobilizate
12
2.1 Stocuri - materii prime
- materiale consumabile
- materiale de natura obiectelor de inventar
- materiale rezervă de stat şi de mobilizare
- ambalaje rezervă de stat şi de mobilizare
- alte stocuri
- producţie în curs de execuţie
II. Active - produse
circulante - bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea
privata a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
- animale şi păsări
- mărfuri
- ambalaje
2.2 Creanţe - comerciale
- fiscale
- sociale
- alte creanţe
2.3 investiţii pe - obligaţiuni emise şi răscumpărate
termen scurt
2.4 casa, conturi - disponibilităţi ale instituţiilor publice la trezoreria statului şi
la trezoreria bănci
statului şi la - disponibil al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de
bănci stat si bugetelor locale
- casa şi alte valori
- acreditive
- disponibil din fonduri cu destinaţie specială
- disponibil al instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
venituri proprii
- disponibil al fondurilor speciale
I. Activele fixe sunt bunuri deţinute de către instituţiile publice în scopul utilizării lor pe
termen lung. În cadrul activelor fixe se cuprind: activele fixe necorporale, activele fixe corporale
şi activele fixe financiare.
1.1 Activele fixe necorporale sunt active fără substanţă fizică, care se utilizează pe o
perioadă mai mare de un an. Ele nu se concretizează în bunuri materiale şi servesc instituţiilor
publice prin conceptualitatea lor.
Activele fixe necorporale îmbracă forma unor documente juridice sau comerciale care
atestă anumite drepturi ale instituţiei publice
În structura acestora se cuprind:
Cheltuielile de dezvoltare reprezintă active generate de aplicarea rezultatelor cercetării
sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite
substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale şi alte drepturi şi active similare4
sunt cheltuieli efectuate pentru dobândirea dreptului de a exploata bunuri, activităţi, servicii, de
a beneficia de un brevet de invenţie etc.
4
Concesiunea este convenţia prin care o persoană, numită concedent, cedează contra plată unei alte părţi, denumită
concesionar, pe o perioadă determinată de timp, dreptul de exploatare a unui bun sau de executare a unei activităţi.
Brevetul este actul oficial prin care se certifică unei persoane dreptul exclusiv de a exploata un anumit produs.
Licenţa reprezintă dreptul câştigat de o persoană de a exploata un brevet de invenţie în interes economic, prin
achiziţia acestuia. Marca de comerţ este documentul prin care se confirmă comercializarea unui bun de către o
anumită instituţie publică.
13
Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive cuprind înregistrări efectuate pe
pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi, respectiv reprezentaţii teatrale, programe de radio
sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative;
Alte active fixe necorporale, cuprind programele informatice create de instituţie sau
achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum si alte active fixe
necorporale
Avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie, cuprind avansurile acordate
furnizorilor de active fixe necorporale şi activele fixe necorporale neterminate până la sfârşitul
perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie.
1.2 Activele fixe corporale5 reprezintă obiectul sau complexul de obiecte ce se
utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au valoare de intrare mai
mare decât limita stabilită prin Hotărâre a Guvernului şi o durată normală de utilizare mai mare
de un an.
Componenţa activelor fixe corporale, după este următoarea:
Terenuri. Terenurile sunt suprafeţe de pământ cu diverse destinaţii, în totalitate imobile.
În categoria terenurilor se regăsesc terenurile propriu-zise (agricole, silvice, cu/fără construcţii,
cu zăcăminte) şi amenajările de terenuri (racordarea la sistemul de alimentare cu energie
electrică, lucrările de acces, împrejmuirile);
Construcţiile. În categoria construcţiilor se includ, între altele clădirile pentru locuit
(inclusiv construcţiile anexe-garajele, echipamentele permanente instalate, vapoarele, slepurile,
caravanele, rulotele rezidenţiale) şi locuinţele nerezidenţiale (instalaţiile şi echipamentele care
fac parte integrantă din construcţii);
În cadrul instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor se
cuprind: maşini şi echipamente (maşini-unelte, maşini agricole, maşini de birou şi materiale
informatice, echipamente de radio, televiziune şi comunicaţii etc.), mijloace de transport
(autovehicule, remorci şi semiremorci, nave, locomotive, vehicule aeriene şi fluviale,
motociclete şi biciclete, material feroviar rulant etc.), animalele de muncă, podgorii, livezi şi
alte plantaţii permanente (arborii, inclusiv viţa de vie şi arbuştii cultivaţi pentru produsele pe
care le furnizează regulat, în special cele cultivate pentru fructe, suc, răşină, scoarţă sau frunze).
Alte active ale statului (zăcăminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apă). Un
obiect exclusiv al proprietăţii publice, aparţinător numai statului român îl constituie resursele
minerale situate pe teritoriul ţării, în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a
României din Marea Neagră, delimitate potrivit principiilor dreptului internaţional şi
reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România este parte.
Zăcămintele sunt rezerve descoperite de minerale, atât de suprafaţă cât şi subterane,
exploatabile economic cu tehnologia actuală, ţinând seama de nivelul relativ al preţurilor.
Zăcămintele cuprind rezervele de cărbune, petrol şi gaze naturale, precum şi rezervele de
minereuri metalifere şi nemetalifere.
În cadrul resurselor biologice necultivate se cuprind animalele şi vegetalele de producţie
unică sau permanentă asupra cărora se exercită dreptul de proprietate, dar a căror creştere
naturală şi/sau regenerare nu este plasată sub controlul direct şi responsabilitatea unităţilor
5
Imobilizările corporale sunt elemente corporale care sunt deţinute în vederea utilizării pentru producerea sau
furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi se
preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de raportare .
14
instituţionale şi nu este gestionată de acestea. De exemplu, pădurile virgine şi resursele piscicole
neexploatate, care fac parte din teritoriul naţional. Se impune includerea în această categorie
numai a resurselor care sunt deja exploatabile cu scop economic sau sunt susceptibile de a fi
într-un viitor apropiat.
Rezervele de apă sunt întinderi de apă şi alte rezerve subterane în măsura în care prin
exercitarea dreptului de proprietate le sunt date o valoare de piaţă.
Avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie. În cadrul acestora se
înregistrează avansurile acordate furnizorilor de active fixe corporale precum şi lucrările de
investiţii neterminate până la sfârşitul perioadei, efectuate în regie proprie sau în antrepriză.
1.3 Activele fixe financiare sunt activele care reprezintă depozite, un instrument de
capitaluri proprii al unei alte entităţi, un drept contractual.
Activele financiare au componenţa următoare: titluri de participare, alte titluri
mobilizate, creanţe imobilizate.
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni deţinute de stat sau
unităţile administrativ-teritoriale, în capitalul unor societăţi comerciale sau organisme
internaţionale, pe o perioadă îndelungată de timp care generează venituri sub formă de
dividende.
Alte titluri imobilizate se identifică cu obligaţiunile deţinute de stat, pe o perioadă
îndelungată, care produc venituri sub formă de dobânzi.
Creanţele imobilizate sunt constituite din drepturile instituţiilor publice pentru
împrumuturi si alte creanţe acordate pe termen lung. Sunt considerate împrumuturi pe termen
lung sumele acordate terţilor în baza unor contracte de împrumut pentru care se percep dobânzi.
În categoria altor creanţe imobilizate se includ: garanţiile, depozitele depuse de instituţia publică
la terţi.
II. Activele circulante (curente) se disting de celelalte active deoarece reprezintă: (i)
active achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării, fiind
aşteptată realizarea lor în termen de 12 luni de la data bilanţului; (ii) creanţe aferente ciclului de
exploatare; (iii) sub formă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată.
Ciclul de exploatare reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime ce
urmează a fi supuse procesului de transformare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma
unui echivalent de numerar (investiţiile pe termen scurt, uşor convertibile în numerar şi al căror
risc de schimbare a valorii este insignifiant).
Activele circulante se pot prezenta în patru categorii, astfel:
2.1 stocuri,
2.2 creanţe,
2.3 investiţii pe termen scurt,
2.4 casa şi conturi la bănci.
Potrivit normelor legale stocurile reprezintă active circulante:
- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
- în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităţii: sau
- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi
folosite în desfăşurarea activităţii curente a instituţiei, în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii.
15
La instituţii publice structura stocurilor se prezintă astfel:
Materiile prime sunt bunuri obţinute de regulă prin cumpărare, care participă direct la
fabricarea produselor în cadrul instituţiilor publice. Materiile prime se regăsesc substanţial în
produsele realizate, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
Materialele consumabile sunt bunuri cumpărate sau rezultate din prelucrările efectuate
în cadrul instituţiei publice, care participă sau ajută la procesul de fabricaţie, dar nu se regăsesc
substanţial în produsele realizate. Materiale consumabile îmbracă următoarele forme: materiale
auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de
plantat, furaje, medicamente si materiale sanitare etc. Ele asigură desfăşurarea activităţii curente
a instituţiei.
Materiale de natura obiectelor de inventar sunt bunuri care au o valoare mai mică decât
limita legală indiferent de durata de viaţă utilă sau bunuri care au o durată de utilizare mai mică
decât o perioadă contabilă indiferent de valoarea lor.
Materiale rezervă de stat şi de mobilizare
Constituirea rezervelor de stat este substituită scopului de a interveni operativ pentru

protecţia populaţiei, economiei şi pentru apărarea ţării, în situaţii excepţionale generate de
producerea unor calamităţi naturale, epidemii, accidente industriale sau nucleare, fenomene
socio-economice, conjuncturi externe sau în caz de război.
Rezervele de mobilizare se formează pe seama unei palete diverse de bunuri, care sunt
diferenţiate pe domenii de activitate, astfel:
 în industrie: materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri şi elemente de
completare, utilaje strict specializate, scule, dispozitive, verificatoare;
 în comunicaţii şi transporturi: materiale destinate restabilirii şi menţinerii în stare de
funcţionare a capacităţilor de transport şi telecomunicaţii necesare asigurării nevoilor forţelor
sistemului naţional de apărare;
 în sănătate: materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii prime şi materiale
necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatură, instrumentar medical;
 în comerţ produse alimentare şi industriale necesare asigurării cererilor unităţilor
militare, solicitate pe plan local, la mobilizare.
Atât rezervele de stat cât şi cele de mobilizare se află în proprietatea publică a statului.
Ambalaje rezervă de stat şi de mobilizare cuprind ambalajele aferente produselor ce se
constituie în rezerva de stat şi de mobilizare.
Tot în categoria stocurilor se identifică şi următoarele bunuri: muniţiile si furniturile
pentru apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi alte stocuri care sunt
specifice activităţii derulate în instituţii publice.
Produsele sunt bunuri rezultate din procesul de exploatare, destinate îndeosebi livrărilor
către terţi. Produsele sunt reprezentate de: semifabricate, produse finite şi produse reziduale.
a) semifabricatele reprezintă bunurile care nu au parcurs în întregime fazele procesului
tehnologic si care au nevoie de prelucrări ulterioare in cadrul unităţii sau se livrează terţilor;
b) produsele finite sunt bunurile care au parcurs integral procesul tehnologic de
fabricaţie, corespund calitativ şi sunt destinate vânzării către terţi;
c) rebuturi, materiale recuperabile şi deşeuri
16
Rebut definitiv se consideră produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme
tehnice, caiete de sarcini sau contracte şi nu poate fi utilizat decât, eventual, ca materie primă
sau ca material pentru producerea altor bunuri.
Prin rebut parţial se înţelege produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme
tehnice, caiete de sarcini sau contracte şi care, supus unor operaţii de remediere, eficiente sub
aspect economic, devine un produs corespunzător sau poate fi valorificat ca produs declasat.
Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme
tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, potrivit normelor legale, la preţ
redus
Producţia în curs de execuţie este reprezentată de bunuri aflate în curs de transformare,
asupra cărora s-au executat anumite operaţiuni tehnologice dar care nu pot face obiectul unor
livrări fără a mai fi supuse cel puţin unei operaţiuni tehnologice. De asemenea, produsele
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau care nu au fost completate în întregime se încadrează
în această categorie. Producţia neterminată ocupă o poziţie intermediară fie între materia primă
şi semifabricat fie între semifabricat şi produsul finit.
Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale sunt evidenţiate de către Direcţiile Generale ale Finanţelor
Publice Judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sau alte instituţii ale statului.
Animalele şi păsările. În această categorie se includ animalele născute vii şi cele tinere
de orice fel (taurine, porcine, ovine-caprine, cabaline etc.) crescute pentru producţie (lână, lapte,
blană etc.), reproducţie, muncă, reprezentaţie (spectacole), expunere (în parcuri şi grădini
zoologice), precum şi animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de
albine;
Mărfurile sunt bunuri cumpărate în scopul revânzării, de regulă în starea în care au fost
cumpărate. Devin mărfuri şi produsele realizate în instituţii predate spre vânzare magazinelor
proprii;
Ambalajele sunt bunuri materialele refolosibile, achiziţionate sau realizate în instituţie,
folosite pentru ambalarea produselor destinate vânzării.
2.2 Creanţele reprezintă dreptul instituţiei publice de a primi la un anumit termen un

echivalent valoric ca urmare a faptului că a livrat bunuri, a prestat servicii, a executat o lucrare
sau din alte operaţiuni.
După natura operaţiunii generatoare creanţele pot rezulta din operaţiuni de vânzare-
cumpărare de bunuri şi servicii, din utilizarea forţei de muncă şi în legătură cu forţa de muncă,
din operaţiuni ocazionale, cum ar fi creanţele faţă de alte persoane fizice sau juridice, altele
decât personalul propriu şi clienţi.
2.3 Investiţiile pe termen scurt sau valori pe termen scurt negociabile, sub formă de
obligaţiuni emise şi răscumpărate. În scopul asigurării surselor de finanţare, unităţile
administrativ-teritoriale pot emite în condiţiile legii, obligaţiuni pe care le răscumpără la termen.
2.4 Casa, conturi la trezoreria statului şi bănci
17
Disponibilităţi ale instituţiei publice la Trezoreria statului şi la bănci cuprind:
disponibilul din diverse împrumuturi (din contul general al Trezoreriei statului, contractate/
garantate de stat), valorile de încasat, disponibilităţile în lei şi valută, împrumuturile pe termen
scurt.
Disponibilul bugetelor reflectă disponibilităţile băneşti ale bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale la Trezoreria Statului.
Casa si alte valori. Operaţiile de încasări şi plăţi în numerar se realizează la instituţii
publice prin intermediul casieriei, organizată în cadrul compartimentului financiar-contabil.
Operaţiile de încasări şi plăţi în numerar se efectuează cu respectarea strictă a prevederilor
regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi
MFP şi a altor reglementări.
Încasările şi plăţile prin casierie se efectuează în limita plafonului de casă stabilit de
către trezoreria statului pentru fiecare instituţie publică.
Timbrele fiscale şi poştale, bonurile valorice pentru carburanţi auto, achiziţionate de
instituţiile publice pentru necesităţi proprii, reprezintă alte valori, a căror utilizare şi decontare
se efectuează potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Acreditivele sunt sume blocate în contul instituţiei publice, care fac posibilă achitarea
obligaţiilor fată de furnizori, când aceştia fac dovada că au livrat un bun, au efectuat o lucrare,
au prestat un serviciu.
Avansurile de trezorerie sunt sume acordate administratorilor sau ai altor împuterniciţi
ai entităţii, din care aceştia fac plăţi efectuarea unor plăţi în numele instituţiei publice.
Disponibil din fonduri cu destinaţie specială. În această categorie regăsim: disponibilul
din fonduri cu destinaţie specială, sumele de mandat şi sumele în depozit.
Sumele de mandat şi sumele în depozit sunt sumele pe care instituţiile publice le pot
păstra la finele anului într-un cont distinct de disponibil pentru a fi utilizate în anul următor. În
această categorie se cuprind: sumele primite de la alte instituţii publice sau de la agenţii
economici în vederea efectuării unor operaţiuni speciale (garanţii depuse de agenţii economici
pentru participarea la licitaţii, inclusiv taxa de participare şi contravaloarea caietelor de sarcini,
operaţiuni de mandat efectuate din sumele puse la dispoziţie de către agenţii economici, care nu
se restituite până la finele anului), sau pentru păstrarea unor drepturi băneşti (drepturi băneşti
ale persoanelor lipsite de libertate păstrate de penitenciare, drepturi de personal, burse şi pensii,
alocaţii pentru copii, alocaţii pentru şomaj ordonanţate, dar neridicate în cursul anului de către
persoanele beneficiare).
Tot în categoria disponibilului din fonduri cu destinaţie specială se cuprind şi:
 disponibilităţile unor fonduri gestionate de unităţile administrativ-teritoriale in afara
bugetelor locale (constituite pe seama unor taxe speciale, din amortizarea activelor fixe deţinute
de serviciile publice de interes local, fondul de risc, depozitele speciale constituite pentru
construirea de locuinţe;
 disponibilul din valorificarea unor bunuri intrate în proprietatea privata a statului,
precum si disponibilul din cofinanţarea de la buget aferenta programelor/proiectelor finanţate
din fonduri externe nerambursabile.
Disponibil al instituţiei publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii.
Veniturile proprii provin din activităţi economice desfăşurate de instituţiile publice şi care rămân
la dispoziţia acestora, urmând ca excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor
publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la buget să fie regularizate la
18
sfârşitul anului cu bugetul din care au fost acordate subvenţiile, în limita sumelor primite de la
acesta.
Disponibil din veniturile fondurilor speciale cuprinde două elemente, respectiv
disponibil din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi fondul asigurărilor pentru
şomaj.
1.10 Structura şi caracteristicile elementelor de pasiv
Criteriile care redau conţinutul pasivului patrimonial sunt natura şi exigibilitatea.

Exigibilitatea reprezintă perioada de timp după care o datorie devine scadentă, adică
termenul la care trebuie plătită. Astfel, având în vedere criteriul exigibilităţii, pasivul, ca sursă
de finanţare a activului are în structura sa două componente: sursele permanente şi sursele
curente.
Sursele permanente devin exigibile într-o perioadă mare de timp (capitalul propriu şi
datorii pe termen lung), iar sursele curente într-o perioadă mai scurtă de timp.
Structura capitalurilor proprii şi a datoriilor este următoarea:
- fonduri cont 100
- rezultatul patrimonial cont 121
- rezultatul reportat- cont 117
I. Capitaluri
- rezerve din reevaluare- cont 105
- pentru litigii
II. Provizioane - pentru garanţii acordate clienţilor
- alte provizioane
- comerciale
III.Datorii - fiscale
- financiare
- sociale
- alte datorii
Structura fondurilor la instituţii publice este formată din următoarele elemente:

1. fondul activelor fixe necorporale;
2. fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului;
3. fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului;
4. fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţii administrativ teritoriale;
5. fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale;
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului si al unităţilor
administrativ-teritoriale cuprinde bunuri asupra cărora entităţile publice menţionate exercită
posesia, folosinţa şi dispoziţia, în limitele şi în condiţiile legii.
Bunurile cuprinse în domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile,
astfel:
a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau
închiriate, în condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune6 sau prin efectul
posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile.
6
Uzucapiunea reprezintă dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme.
19
Potrivit legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, între
bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului regăsim: bogăţiile de orice natură ale
subsolului, în stare de zăcământ; spaţiul aerian; parcurile naţionale; rezervaţiile naturale şi
monumentele naturii; reţelele de transport al energiei electrice, muzeele, colecţiile de artă
declarate de interes public naţional; terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare etc.
La nivelul unităţilor administrativ teritoriale se identifică domeniul public judeţean şi
domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor.
În cadrul domeniului public judeţean regăsim bunuri cum ar fi: terenurile şi clădirile în
care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeţean şi aparatul propriu al acestuia, instituţiile
publice de interes judeţean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea
bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau local.
La nivel de comună, oraş, municipiu domeniul public este format din bunuri cum ar fi:
pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de
agrement; reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a
apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente; locuinţele sociale; cimitirele
orăşeneşti şi comunale etc.
Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din
bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri
statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
Rezervele din reevaluare se obţin în urma reevaluării bunurilor de natura activelor fixe
corporale, efectuată la valoarea justă de către evaluatori autorizaţi. Reevaluarea reprezintă
operaţiunea de actualizare a valorii contabile a activelor fixe corporale aflate în patrimoniul
instituţiilor publice care trebuie efectuată cu suficientă regularitate, astfel încât să nu existe
diferenţe substanţiale între valoarea contabilă şi cea care ar fi determinată prin folosirea valorii
juste la data bilanţului.
Rezultatul exerciţiului se stabileşte anual prin închiderea conturilor de cheltuieli şi a
conturilor de venituri şi finanţări. Rezultatul obţinut este un rezultat patrimonial, deoarece
include drepturi constatate şi obligaţii neachitate în cursul exerciţiului financiar. În perioada
contabilă următoare acesta se transferă asupra rezultatului reportat.
Rezultatul reportat exprimă rezultatul patrimonial al exerciţiilor financiare
anterioare.
La nivelul instituţiilor publice se identifică şi fonduri cu destinaţie specială. Tipologia
şi caracteristicile acestor fonduri se prezintă astfel:
 fondul de rulment - se constituie din excedentul anual al bugetului local, iar
disponibilităţile sale pot fi utilizate temporar pentru acoperirea golurilor de casă sau pentru
acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar. Alte destinaţii ale acestui fond se referă la:
finanţarea unor investiţii din competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, dezvoltarea
serviciilor publice locale în interesul comunităţii;
 fondul de rezervă al bugetului asigurărilor sociale de stat – are ca sursă de
constituire o cotă de până la 3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat. Utilizările
sale privesc acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor
cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Fondul
de rezervă se reportează în anul următor şi se completează potrivit legii. Deficitul curent al
bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din disponibilităţile din anii precedenţi şi apoi
din fondul de rezervă;
20
 fondul de rezervă pentru sănătate - reprezintă 1% din sumele constituite la nivelul
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Modul său de utilizare se stabileşte prin legi bugetare
anuale, iar fondul de rezervă rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu
aceeaşi destinaţie;
 sume reprezentând amortizarea activelor fixe deţinute de serviciile publice de interes
local - care desfăşoară activităţi de natură economică se utilizează pentru realizarea de investiţii
în domeniul respectiv şi se evidenţiază distinct în programul de investiţii, ca surse de finanţare;
 fondul de risc - se constituie distinct pentru garanţii locale la împrumuturi interne şi
externe. Are ca scop acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către
autorităţile administraţiei publice locale a împrumuturilor contractate de agenţii economici şi
serviciile publice de subordonare locală. Căile de proveninţă ale acestui fond sunt: sumele
încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, dobânzile
acordate de unităţile trezoreriei statului la disponibilităţile fondului, dobânzi şi penalităţi de
întârziere pentru neplata în termen de către beneficiarii împrumuturilor şi în completare de la
bugetul local;
 depozite speciale constituite pentru construcţii de locuinţe;
 taxe speciale – sunt aprobate de către consiliile locale, judeţene şi Consiliul General
al Municipiului Bucureşti pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul
persoanelor fizice şi juridice. Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile
obţinute se utilizează în totalitate pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea,
întreţinerea şi funcţionarea serviciilor publice locale;
 fondul de dezvoltare a spitalului – se constituie la nivelul spitalelor şi este utilizat
pentru procurarea de echipamente şi aparatură medicală şi de laborator. Sursele de constituire
ale acestui fond sunt următoarele: cota parte din amortizarea calculată lunar şi cuprinsă în buget,
sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile şi din cele casate, sponsorizări cu
destinaţia „dezvoltare”, o cotă de 20% din excedentul bugetului înregistrat la finele exerciţiului.
Provizioanele sunt impuse de necesitatea aplicării principiului prudenţei şi reprezintă o
datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Scopul constituirii lor este acoperirea unor pierderi
viitoare (posibile, sigure dar nedeterminate), ca urmare a unor fenomene trecute sau în curs de
desfăşurare. Litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte,
activitatea de service şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor constituie elemente
pentru care norma legală permite constituirea provizioanelor.
La finele fiecărui exerciţiu financiar provizioanele trebuie revizuite, pentru a reflecta cea
mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Reluarea lor la venituri este
impusă fie de producerea ieşirii de resurse, fie de dispariţia unei asemenea posibilităţi.
Datoriile numite şi surse străine, capitaluri ale terţilor reprezintă echivalente valorice
de plătit unor terţi în schimbul capitalului furnizat entităţii (constând din bunuri, servicii, lucrări)
ori în virtutea unor prevederi legale. Formele de stingere a unei datorii sunt multiple: plata în
numerar sau din contul de disponibil de la bancă, prestarea de servicii, cedarea altui bun,
înlocuirea obligaţiei existente cu alta, convertirea obligaţiei în capital propriu.
Structura datoriilor, în funcţie de operaţiunile care le generează, este: împrumuturi şi
datorii asimilate (datorii financiare), furnizori şi conturi asimilate (datorii comerciale, datorii
fiscale, datorii sociale) şi alte datorii.
21
Împrumuturi şi datorii asimilate (datorii necurente). Datoria publică cuprinde
totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe contractate la un moment dat, în numele
statului român, de către Guvern prin intermediul Ministerul Finanţelor Publice.
Între scopurile pentru care Guvernul este autorizat să contracteze împrumuturi de stat, se
regăsesc: finanţarea deficitului bugetului de stat, a proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea
unor sectoare prioritare ale economiei naţionale, refinanţarea sau diminuarea datoriei publice,
îndeplinirea obligaţiilor referitoare la garanţiile de stat pentru împrumuturi, obţinerea resurselor
financiare necesare pentru lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale, precum şi ale unor
calamităţi etc.
Datoria publică
Datoria publică poate fi internă sau externă. În primul caz, sursele de finanţare provin
de la persoane fizice şi juridice rezidente în România. Tot în categoria datoriei publice interne se
includ şi sumele utilizate din disponibilităţile aflate temporar în contul curent general al
Trezoreriei Statului. Datoria publică externă este reprezentată de obligaţiile financiare provenite
de la finanţatori nerezidenţi.
Datoria publică internă a statului reprezintă obligaţia necondiţionată şi irevocabilă de
rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice a statului includ, printre altele: titlurile de stat emise pe
piaţa internă sau externă, împrumuturile de stat de la bănci, instituţii de credit, persoane juridice
romane sau străine, împrumuturi de stat de la guverne şi agenţii guvernamentale străine,
instituţii financiare/ organizaţii internaţionale, împrumuturi temporare din disponibilităţile
contului curent general al Trezoreriei Statului, garanţii de stat.
Titlurile de stat pot fi emise pe termen scurt (bonurile de tezaur şi certificatele de
trezorerie), mediu sau lung (obligaţiunile de stat cu o scadenţă cuprinsă între 1 şi 5 ani de la
emisiune, respectiv peste 5 ani).
Pentru evidenţierea relaţiilor de decontare se mai operează cu noţiunile de terţi debitori
(faţă de care instituţia are un drept de creanţă, prezentate anterior) şi terţi creditori (faţă de care
instituţia are o obligaţie).
Structural, datoriile instituţiilor publice se prezintă astfel:
Furnizori şi conturi asimilate.
În această categorie se includ datoriile comerciale. Datoriile comerciale sunt
angajamente în curs de decontare care provin din relaţiile instituţiilor publice cu furnizorii de
bunuri, servicii, lucrări. Furnizorii de bunuri, servicii, lucrări sunt persoane fizice sau juridice
numite generic terţi, cărora instituţia le datorează echivalentul valoric al bunurilor, lucrărilor şi
serviciilor cumpărate.
Decontările cu salariaţii şi cu bursierii şi doctoranzii. Datoriile sociale
În această categorie regăsim:
 decontările cu salariaţii – se referă la obligaţiile generate de utilizarea forţei de muncă.
În contrapartida muncii prestate de salariaţi, instituţia le datorează un echivalent valoric.
De asemenea, în legătură cu salariile, aceasta trebuie să plătească diferitelor bugete anumite
contribuţii, astfel:
 bugetului asigurărilor sociale de stat, contribuţia la asigurările sociale de stat
(actualmente in 2017 o cotă de 15,8%, 20,8% şi respectiv 25,8%, aplicată la fondul de salarii,
22
diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea la care se
adiţionează o cotă cuprinsă între 0,15% şi 0,85% reprezentând contribuţii pentru accidente de
muncă şi boli profesionale);
 bugetului fondului pentru plata ajutorului de şomaj, contribuţia la fondul de şomaj,
în cotă de 0,5% aplicată la fondul de salarii de bază, precum contribuţia la fondul de garantare
pentru plata creanţelor salariale - 0,25%;
 bugetului fondului pentru asigurările sociale de sănătate destinat asistenţei sanitare,
compensării medicamentelor, fond la care entitatea contribuie cu o cotă de 5,2% aplicată la
fondul de salarii. Tot acestui buget îi sunt destinate şi sumele rezultate prin aplicarea cotei de
0,85% asupra fondului de salarii reprezentând contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.
La constituirea fondurilor anterior menţionate au obligaţia de a contribui şi salariaţii, cu
următoarele cote, valabile începând cu 01.01.2017:
- 10,5% la bugetul asigurărilor sociale de stat,
- 0,5% la bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj,
- şi respectiv cu 5,5% la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Aceste datorii sociale sunt cunoscute ca decontări privind asigurările sociale şi
cuprind obligaţiile instituţiei publice (directe şi în calitate de mandatar) la asigurările sociale de
stat, la asigurările sociale de sănătate, accidente de muncă şi boli profesionale, pentru fondul
asigurărilor pentru şomaj, asigurări pentru concedii şi indemnizaţii şi asigurările pentru şomaj.
 decontările cu pensionarii - evidenţiază obligaţiile sub forma pensiilor şi a altor
drepturi prevăzute de lege, cuvenite pensionarilor;
 decontările cu şomerii – evidenţiază indemnizaţiile de şomaj datorate şomerilor;
 decontările cu elevii, studenţii şi doctoranzii pentru drepturile sub forma de burse
acordate în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Datoriile sociale includ obligaţiile instituţiei publice rezultate ca urmare a utilizării
forţei de muncă.
Datoriile fiscale sunt cele care exprimă obligaţiile instituţiei publice faţă de buget,
rezultate din multiplele atribute ale acesteia: deţinător al anumitor active specifice (impozit pe
teren, clădiri, taxe pentru mijloace de transport), mandatar pentru impozite datorate de terţe
persoane statului (impozit pe salarii). Aceste datorii îmbracă forma decontărilor cu bugetul
statului, bugetele locale.
Impozitele şi taxele cuvenite bugetelor trebuie recunoscute ca datorie în limita
sumei neplătite. Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept
creanţă.
Alte datorii cuprind echivalente valorice de plată rezultate din operaţiuni diverse
desfăşurate de instituţia publică.
Sumele datorate de instituţia publică unor terţe persoane juridice sau fizice, altele
decât personalul propriu, furnizorii şi clienţii-creditori, se recunosc ca aferente creditorilor
diverşi.
1.11 Structuri rectificative şi de regularizare
Rolul structurilor rectificative şi de regularizare este de a corecta (rectifica) prin adunare

sau prin scădere valoarea unor elemente patrimoniale. Uzura fizică şi morală, conjunctura
23
economică sunt factorii care duc la modificarea valorii unor elemente patrimoniale pe parcursul
utilizării acestora. Potrivit principiului costului istoric valoarea iniţială a elementelor
patrimoniale nu poate fi înlocuită cu valoarea nouă rezultată din deprecierea suferită. Pe de altă
parte, imaginea fidelă ca obiectiv fundamental al contabilităţii trebuie să asigure reflectarea
clară şi completă a poziţiei financiare, a performanţelor, modificărilor capitalurilor proprii şi a
fluxurilor de trezorerie.
Realizarea consensului între cele două tendinţe (costul istoric şi imaginea fidelă) impune
utilizarea de către contabilitate a structurilor rectificative numite şi ajustări de valoare.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile
valorilor activelor individuale stabilite la data bilanţului, indiferent daca reducerea este sau nu
definitivă. Acestea pot fi: permanente (amortizările) şi provizorii (ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare)
Amortizarea este expresia contabilă în termeni monetari a uzurii fizice şi morale
determinată de utilizarea activelor fixe amortizabile; Din punct de vedere contabil amortizarea
este un element patrimonial rectificativ de valoare, care corectează prin scădere valoarea
contabilă de intrare a imobilizărilor, deşi ea reprezintă prin conţinutul ei, structură
patrimonială de pasiv (o resursă pe baza căreia se reînnoiesc imobilizările).
Sunt considerate amortizabile acele active fixe la care se recunoaşte posibilitatea tehnică
a pierderii de valoare ca urmare a utilizării lor.
Amortizarea vizează alocarea pe durata de viaţă estimată a unui activ a valorii de
recuperat, amortizabilă a acestuia, astfel încât valoarea contabilă să fie integral recuperată.
Alocarea presupune includerea în cheltuieli, dar şi înregistrarea acestei valori ca element
rectificativ. Mărimea cheltuielii este egală cu avantajele obţinute ca urmare a utilizării activului
respectiv de către instituţia publică.
Ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare se constituie pentru activele fixe
neamortizabile precum şi pentru o bună parte din activele circulante, care din diverse motive
suferă deprecieri posibil reversibile. Ajustările depreciere reprezintă diferenţa dintre valoarea de
înregistrare în contabilitate a activelor menţionate şi valoarea recuperabilă netă a acestora 7. Se
constituie pe seama cheltuielilor atunci când se constată scăderea de valoare şi se reiau pe seama
veniturilor atunci când dispar efectele fenomenelor generatoare. În acest fel se asigură sursele
necesare pentru a face faţă unor cheltuieli viitoare sau pentru a compensa reducerea unor
încasări. Planul de conturi general pentru instituţiile publice utilizează coduri distincte: grupa
28, 38 pentru amortizări si conturi de diferenţe sau grupa 29, 39, 49 şi 59 pentru ajustări.
În consecinţă, ajustările depreciere reprezintă active rectificative care corectează prin
scădere valoarea contabilă de intrare a stocurilor, creanţelor şi a celorlalte elemente de activ la
care se referă, deşi prin conţinutul lor ele reprezintă o sursă de autofinanţare până la reluarea la
venituri.
La nivelul instituţiilor publice există şi situaţii când se efectuează plata anticipată a unor
cheltuieli respectiv încasarea anticipată a unor venituri, situaţii care fac necesară utilizarea
structurilor de regularizare. Structurile de regularizare îmbracă, în activ, forma cheltuielilor
înregistrate în avans, iar în pasiv a veniturilor înregistrate în avans. Ca şi cheltuieli înregistrate
în avans exemplificăm chiriile, abonamentele, primele de asigurare plătite în avans, iar ca
venituri anticipate cele provenind din chirii, din abonamente etc.
7
Suma care poate fi obţinută din vânzarea unui activ, cu ocazia unei tranzacţii, în condiţii de concurenţă normală.
24
Există şi anumite operaţiuni care nu pot fi înregistrate definitiv la o categorie contabilă
sau alta, întrucât sunt necesare clarificări suplimentare. Fiind, însă, obligatorie înregistrarea
acestor operaţiuni în contabilitate, din momentul când apar şi până la clarificare, se vor regăsi ca
elemente de regularizare numite decontări din operaţiuni în curs de clarificare. Printre aceste
operaţiuni menţionăm: efectuarea de încasări/plăţi fără documente justificative, lipsuri constate
la recepţia unor bunuri, lipsuri a căror cauză nu se poate stabili in momentul constatării etc.
1.12. Veniturile, cheltuielile şi rezultatul
Descrierea, analiza şi controlul proceselor interne care determină modificări cantitative

şi calitative în masa patrimoniului face necesară utilizarea structurilor de venituri, cheltuieli şi
rezultate.
Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat potrivit legii,
precum şi preţul bunurilor vândute şi serviciilor prestate, aferente unei perioade de timp.
Veniturile instituţiilor publice sunt formate din venituri proprii, alocaţii de la bugetul de
stat, venituri extrabugetare, intrări de credite externe, contribuţii financiare nerambursabile, alte
venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale.
Ţinând seama de momentul formării veniturilor deosebim venituri angajate care urmează
a se încasa ulterior, venituri constatate în momentul încasării lor şi venituri calculate care nu
presupun o încasare, aşa cum este cazul provizioanelor.
Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaţiunilor care determină modificări ale
patrimoniului unei instituţii în sensul creşterii activului (încasări, înregistrarea unor creanţe) sau
diminuării pasivului (reluarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea sau pierdere de
valoare, a provizioanelor anterior constituite).
Reflectarea în contabilitate a veniturilor se poate face în momentul obţinerii producţiei,
vânzării bunurilor şi/sau serviciilor sau încasării echivalentului valoric al acestora. Ţinând
seama de acest criteriu, momentul formării veniturilor, deosebim venituri angajate care urmează
a se încasa ulterior, venituri constatate în momentul încasării lor şi venituri calculate care nu
presupun o încasare, aşa cum este cazul ajustărilor pentru depreciere şi provizioanelor. După un
alt criteriu, natura activităţilor economice pe care le generează veniturilor port fi: operaţionale,
financiare şi venituri extraordinare.
Cheltuielile Potrivit reglementărilor contabile actuale cheltuielile reflectă costul
bunurilor si serviciilor utilizate în vederea realizării serviciilor publice sau veniturilor, precum şi
subvenţii, transferuri, asistenţă socială acordate, aferente unei perioade de timp.
Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor se poate face în momentul angajării,
consumului sau plăţii de resurse, identificându-se astfel următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuieli plătite, cheltuieli angajate (care vor fi plătite ulterior) şi cheltuieli calculate (care nu
presupun o plată) cum sunt cheltuielile cu amortizările şi provizioanele. La rândul lor, în funcţie
de natura operaţiunilor pe care le generează, cheltuielile pot fi: operaţionale, financiare şi
extraordinare (pierderi din calamităţi).
Astfel, cheltuielile legate de achiziţionarea unui bun trebuie să fie înregistrate în
momentul transferului proprietăţii, cele efectuate pentru un serviciu în momentul finalizării
prestaţiei, iar consumul propriu atunci când are loc producţia unui bun.
25
La instituţiile publice rezultatul se stabileşte anual prin închiderea conturilor de
cheltuieli efective şi a conturilor de surse din care au fost efectuate.
Rezultatul se determină ca diferenţă între veniturile (V) şi cheltuielile (C) exerciţiului
bugetar, indiferent de data încasării sau plăţii lor: R = V – C.
Similar veniturilor şi cheltuielilor, rezultatele pot fi din activitatea operaţională,
financiare şi rezultate extraordinare.
În cursul anului se inregistrează diferite plăţi din contul 770 "Finanţarea de la buget" în
corespondenţă cu conturile de datorii: 401, 404, 421, etc
401 Furnizori 770 Finanţarea de la buget" 1000 lei
La sfârşitul exerciţiului financiar:

Închiderea contului 770 "Finanţarea de la buget"cu soldul plăţilor nete de casă efectuate din
bugetul de stat în anul curent
"Rezultatul execuţiei
bugetului de stat din anul
770 Finanţarea de la buget" 52002 curent" 1000 lei
Închiderea contului 52002 "Rezultatul execuţiei bugetului de stat din anul curent" cu soldul
plăţilor nete de casă efectuate din bugetul de stat în anul curent
Decontări privind
"Rezultatul execuţiei încheierea execuţiei
bugetului de stat din anul bugetului de stat din anul
52002 curent" 48900 curent" 1000 lei
Închiderea contului 489 "Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul
curent"
Decontări privind încheierea

execuţiei bugetului de stat din "Rezultatul reportat"
48900 anul curent" 117 1000 lei
26
Cap. 2. Principii contabile aplicabile
Principiile contabile generale care stau la baza înregistrării în contabilitate a

operaţiilor, tranzacţiilor, a evaluării elementelor prezentate în situaţiile financiare trimestriale şi
anuale, precum şi la întocmirea situaţiilor financiare la nivelul Institului Naţional de Statistică
sunt următoarele:
 Principiul continuităţii activităţii
Acest principiu presupune că instituţia publică îşi continuă în mod normal funcţionarea
(desfăşurarea activităţii), fără a intra în stare de desfiinţare sau reducere semnificativă a
activităţii. Dacă ordonatorii de credite au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate
de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste
elemente trebuie prezentate în notele explicative.
Precizăm că nu există informaţii care să conducă la nerespectarea acestui principiu.
 Principiul permanenţei metodelor
Metodele de evaluare şi politicile contabile se aplică în mod consecvent de la un exerciţiu

financiar la altul.
Totuşi, aplicarea acestui principiu nu trebuie absolutizată, deoarece această absolutizare ar duce
la „îngrădirea progresului în practica contabilă”. Astfel, în anumite cazuri, cum ar fi de
exemplu situaţiile în care schimbările sunt cerute de reglementări legale, sau de un standard de
contabilitate sau se poate demonstra că vor avea ca rezultat o prezentare mai adecvată a
evenimentelor sau tranzacţiilor, schimbările de metode sunt permise.
Însă, având în vedere necesitatea bunei informări a utilizatorilor informaţiei contabile, orice
schimbare de metode trebuie semnalată şi motivată şi totodată trebuie prezentate consecinţele
schimbării asupra resurselor economice controlate de întreprindere şi asupra rezultatelor.
Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi în special:

- trebuie să se ţină cont de toate angajamentele apărute în cursul exerciţiului financiar curent
sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data depunerii acestuia;
- trebuie să se ţină cont de toate deprecierile.
 Principiul contabilităţii pe bază de angajamente
Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi
evenimentele se produc, şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat
sau plătit, şi sunt înregistrate în evidenţele contabile şi raportate în situaţiile financiare ale
perioadelor de raportare. Situaţiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă
informaţii nu numai despre tranzacţiile şi evenimentele trecute care au determinat încasări şi
plaţi dar şi despre resursele viitoare, respectiv obligaţiile de plată viitoare.
 Principiul independenţei exerciţiului
27
Toate veniturile şi toate cheltuielile se raportează la/în exerciţiul la care se referă, fără a se ţine
seama de data încasării veniturilor, respectiv data plăţii cheltuielilor.Pentru punerea în practică a
acestui principiu se vor utiliza conturile 471 Cheltuieli înregistrate în avans şi Contul 472
Venituri înregistrate în avans.
 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii, potrivit căruia

componentele elementelor de activ şi de datorii trebuie evaluate separat.
 Principiul intangibilităţii, potrivit căruia bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu

financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
 Principiul necompensării
Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi
cheltuieli este interzisă, cu excepţia compensărilor între active şi datorii permise de
reglementările legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la
valoarea integrală.
 Principiul comparabilităţii informaţiilor
Elementele prezentate trebuie să dea posibilitatea comparării în timp a informaţiilor.
 Principiul materialităţii (pragului de semnificaţie)
Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor
financiare, iar elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeaşi natură sau au funcţii
similare trebuie însumate şi prezentate într-o poziţie globală.
 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului
Informaţiile contabile prezentate în situaţiile financiare trebuie să fie credibile, să respecte

realitatea economică a evenimentelor sau tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
Estimările în contabilitate
Atunci când unele elemente ale situaţiilor financiare nu pot fi evaluate cu precizie, acestea se
estimează. Estimările se realizează pe baza celor mai recente informaţii credibile avute la
dispoziţie.
Institul Naţional de Statistică va utiliza estimări pentru determinarea:

- valorii realizabile nete a elementelor de natura stocurilor;
- valorii provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli de constituit
- alte elemente patrimoniale de la caz la caz.
28
Cap. 3. Politici contabile privind activele fixe
3.1 Politici contabile privind activele fixe necorporale
În cadrul activelor fixe necorporale, în sens general se cuprind:

- cheltuielile de dezvoltare evidenţiate în contul 205, Concesiuni, brevete, licenţe, mărci
comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia celor create intern de instituţie;
- înregistrări ale reprezentaţiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări
muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule,
benzi magnetice sau alte suporturi;
- programele informatice create de instituţie sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile
proprii de utilizare, precum şi alte active fixe necorporale;
- avansuri acordate furnizorilor pentru achiziţia de active fixe necorporale;
- active fixe necorporale în curs de execuţie.
La nivelul INS, la 31.12.2015 în evidenţa contabilă a INS se regăsesc următoarele conturi:

- 205000001A Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare,-
Buget de Stat;
- 205000001D Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare,-
Fonduri externe nerambursabile;
- 205000001E Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare,-
Activităţi finaţate integral din venituri proprii;
Recunoaşterea şi evaluarea iniţială
Activele fixe necorporale se înregistrează în momentul transferului dreptului de proprietate dacă

sunt achiziţionate cu titlu oneros sau în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite
sau produse de instituţie, respectiv primite cu titlu gratuit.
Activele fixe necorporale se evaluează la:

- costul de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;
- costul de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;
- valoarea justă, pentru cele primite gratuit.
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde: preţul de cumpărare (Pc), taxele de import , (Ti) şi
alte taxe (At) (cu excepţia acelora pe care instituţia publica le poate recupera de la autorităţile
fiscale), cheltuielile de transport (CTA), manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct
achiziţiei bunurilor respective (Ach). Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte
din costul de achiziţie (Red com).
Ca = Pc + Ti + At + CTA + Ach - Red com
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor
consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al activelor

fixe cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie
consumata în scopuri tehnologice (Ca MP), manopera directa (ChMD) şi alte cheltuieli directe
de producţie (Ch prod) , precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocata în mod
raţional ca fiind legata de fabricaţia acestora (Cota CIP).
29
Cp = Ca MP+ ChMD + Ch prod + Cota CIP
Următoarele elemente reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor,
ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei (Ch per) în care au survenit:
- pierderile de materiale (Pmat), pierderi de manoperă (P man) sau alte costuri de producţie
înregistrate peste limite normal admise;
- cheltuielile de depozitare (Ch Depoz), cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt
necesare în procesul de producţie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricaţie;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie (CGA) care nu participa la aducerea stocurilor
în forma şi locul final;
- costurile de desfacere (Ch desf).
Ch per = Pmat + P man + Pn + Ch Depoz + CGA + Ch desf
Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicita în mod necesar o perioada
substanţiala de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.
Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna
voie intre doua părţi aflate în cunoştinţa de cauza, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat
obiectiv. Pentru bunurile care au valoare de piaţă, valoarea justă este identică cu valoarea de
piaţă.
Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialişti şi cu aprobarea

ordonatorului de credite sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.
Achiziţiile separate de active necorporale
Dacă un activ necorporal este achiziţionat separat, costul acestuia este format din preţul de
cumpărare şi taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, comisioanele, taxele notariale,
cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
activelor respective.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie se scad din preţul
de achiziţie.
Active necorporale produse din resurse proprii
Cheltuielile de dezvoltare sunt active generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor
cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea
stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Acestea se înregistrează în contul 203 Cheltuielile de
dezvoltare.
Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:

- proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a
prototipurilor şi modelelor;
- proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;
- proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de
vedere economic pentru producţia pe scară largă;
30
- proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele,
procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.
Cheltuielile de dezvoltare se recunosc la costul de producţie al acestora.
Costul de producţie al activelor provenite din faza de dezvoltare cuprinde:

- cheltuielile directe aferente producţiei, cum sunt materiale directe, energie consumată în
scopuri tehnologice, costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale,
costurile de testare a funcţionării corecte a activului, onorarii profesionale şi comisioane
achitate în legătură cu activul, costul pentru obţinerea autorizaţiilor necesare;
- cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia
acestora.
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare,

achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de active fixe necorporale la
costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. Acestea se înregistrează în contul 205
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare.
Avansuri şi alte active fixe necorporale
În cadrul avansurilor şi al altor active fixe necorporale se înregistrează avansurile acordate

furnizorilor de active fixe necorporale achiziţionate, realizate pe cont propriu, precum şi cele
primite cu titlu gratuit. Acestea se înregistrează fie în contul 234 Avansuri acordate pentru
active fixe necorporale sau în contul 208 Alte active fixe necorporale.
Activele fixe necorporale în curs de execuţie
Activele fixe necorporale în curs de execuţie reprezintă activele necorporale neterminate până la
sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz. Acestea se
înregistrează fie în contul 233 Activele fixe necorporale în curs de execuţie.
Exemple de operaţii economico-financiare cu active fixe necorporale:
 Se înregistrează realizarea în regie proprie a unui program informatic de evidenţă a

consumurilor de carburanţi destinat compartimentului „Urmărire şi monitorizare contracte”,
în valoare de 20.000 lei- cost de producţie, astfel 15.000 lei în decembrie 200N şi 6.000 lei în
ianuarie 200N+1:
- înregistrarea contabilă în decembrie N pe baza situaţiei de calcul a costului de producţie
233 Active fixe necorporale = 721 Venituri din producţia de 15.000 lei
în curs de execuţie active fixe necorporale
- înregistrarea în ianuarie N+1 pe baza situaţiei de calcul a costului de producţie
233 Active fixe necorporale = 721 Venituri din producţia de 6.000 lei
în curs de execuţie active fixe necorporale
31
- recepţia programului informatic în luna ianuarie N+1 pe baza P.V. de recepţie
208 Alte active fixe = 233 Active fixe necorporale 21.000 lei
necorporale în curs de execuţie
Notă: dacă programul informatic s-ar fi realizat şi pus in funcţiune în decembrie N, înregistrarea
în contabilitate se face conform articolului contabil de mai jos:
208 Alte active fixe = 721 Venituri din producţia de 21.000 lei
necorporale active fixe necorporale
Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale
Cheltuielile ulterioare cu un un activ fix necorporal după cumpărarea sau finalizarea sa sau
primirea cu titlu gratuit trebuie recunoscute în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate,
cu excepţia cazului în care:
- au ca efect îmbunătăţirea performanţelor faţă de parametrii funcţionali stabiliţi iniţial;
şi
- această cheltuială poate fi evaluată cu fidelitate şi atribuită activului necorporal.
Dacă aceste condiţii sunt întrunite, cheltuielile ulterioare se adaugă la costul activului fix
necorporal.
Activele fixe necorporale trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările
cumulate de valoare.
Ajustările de valoare sunt amortizările şi ajustările pentru depreciere, în funcţie de caracterul

permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe necorporale.
Amortizarea activelor fixe necorporale
Valoarea amortizabilă se înregistrează pe cheltuieli în mod sistematic pe parcursul duratei de

viaţă utile.
Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare dării în folosinţă sau punerii în
funcţiune a activului, după caz.
Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a

activelor fixe necorporale.
Metoda de amortizare
Instituţia amortizează activele fixe necorporale utilizând metoda amortizării liniare.
Durata de viaţă pentru amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
Cheltuielile de dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult 5 ani, cu aprobarea

ordonatorului de credite.
32
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare,
achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor
de către instituţie.
Înregistrările de reprezentaţii teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale,

evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi
magnetice sau alte suporturi nu se amortizează.
Programele informatice create de instituţie, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se

amortizează pe o durată de maxim 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite.
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe

necorporale scoase din funcţiune, valoarea rămasă neamortizată se include pe cheltuieli,
integral, la momentul scoaterii din funcţiune.
Înregistrarea amortizării în contabilitate se face prin formula contabilă:
6811 Cheltuieli operaţionale privind = 290 Amortizări privind 2.500 lei

amortizarea activelor fixe activele fixe necorporale
Cedarea şi scoaterea din gestiune a activelor necorporale
Un activ necorporal se scoate din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic
viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
Scoaterea din funcţiune a activelor fixe necorporale se face cu aprobarea ordonatorului de

credite.
Numai pentru instituţiile ai căror ordonatori de credite sunt ordonatori terţiari:

Scoaterea din funcţiune a activelor fixe necorporale şi în curs se va face cu aprobarea
ordonatorului principal (Secretariatul General al Guvernului) sau secundar de credite (INS), în
funcţie de subordonare.
Ajustările pentru depreciere
Deprecierea unui activ fix necorporal poate apărea în situaţiile:

- încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;
- bunul devine inutilizabil sau trebuie cedat;
- există o decizie de oprire a construcţiei unui activ înainte de terminarea sau punerea sa
în funcţiune;
- performanţa sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;
- existenţa unor modificări de tehnologie sau legislaţie în domeniu.
Pierderea din depreciere se recunoaşte ca şi cheltuială în contul de profit şi pierdere, prin

înregistrarea:
33
6813 Cheltuieli operaţionale privind = 290 Ajustări pentru 2.500 lei
ajustările pentru deprecierea deprecierea activelor fixe
activelor fixe necorporale
Dacă se înregistrează ajustări pentru depreciere pentru un activ fix anual, acesta va fi analizat
pentru a se determina dacă mai există condiţiile care au condus iniţial la înregistrarea ajustării.
În situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la
reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie
diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.
Articolul contabil recomandat este următorul:
290 Ajustări pentru deprecierea = 7813 Venituri din ajustări 2.500 lei
activelor fixe necorporale privind deprecierea
activelor fixe
Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază

constatările comisiei de inventariere.
În situaţia în care se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a fost reflectată,
ajustarea trebuie majorată.
Reevaluarea
Reevaluarea se efectuează în baza reglementărilor legale atunci când acestea prevăd reevaluarea
activelor fixe necorporale.
Notă:
La 31.12.2015, INS nu prezintă în situaţiile financiare active fixe necorporale la valoarea
reevaluată.
3.2. Politici contabile privind activele fixe corporale
Activele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi
îndeplinesc cumulativ două condiţii:
au valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului nr 72/20148
- (în prezent 2.500 lei);
şi
- au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Activele fixe corporale cuprind:

- terenuri şi amenajări de terenuri;
8
HOTĂRÂREA nr. 72 din 5 februarie 2014 privind stabilirea valorii de intrare a activelor fixe la instituţiile
publice a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 108 din data de 12 februarie 2014.
34
- construcţii;
- instalaţii tehnice, mijloace de transport , maşini, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare;
- animale şi plantaţii;
- utilaje şi mobilier;
- avansuri acordate furnizorilor de active fixe corporale;
- active fixe corporale în curs de execuţie.
Recunoaşterea iniţială a activelor fixe
La recunoaşterea iniţială, activele fixe se evaluează la valoarea contabilă (sau valoarea de

intrare) care în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu poate fi:
- costul de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;
- costul de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;
- valoarea justă, pentru cele dobândite gratuit prin donaţii sau sponsorizări.
Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe nerecuperabile,
cheltuielile de transport, manipulare, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de
autorizaţii şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei activelor respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de

aprovizionare este externalizată, şi când este realizată prin mijloace proprii.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul

reducerii costul de achiziţie al activelor.
Costul de producţie al activelor cuprinde:

- cheltuielile directe aferente producţiei cum sunt materiale directe, energie consumată în
scopuri tehnologice, costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte
cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcţia activului corporal, costurile
de amenajare a amplasamentului, costurile iniţiale de livrare şi manipulare, costurile de
instalare şi asamblare, costurile de testare a funcţionării corecte a activului, onorarii
profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul, costul proiectării produselor şi
obţinerea autorizaţiilor necesare;
- cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată, raţional ataşată costului activului.
Intrarea în patrimoniu a unui activ fix primit prin transfer cu titlu gratuit între instituţii sau
redistribuirii între unităţi aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite se înregistrează la
valoarea rămasă neamortizată ori la valoarea justă în situaţia în care este complet amortizat.
Intrarea în patrimoniu a unui activ fix primit prin transfer cu titlu gratuit între instituţii care nu
se află în subordinea aceluiaşi ordonator de credite se înregistrează la valoarea justă.
35
Recunoaşterea iniţială a activelor fixe corporale neamortizabile amortizabile
 Se înregistrează achiziţia unui teren conform facturii şi contractului de vânzare cumparare în

valoare de 200.000 lei:
a) se înregistrează achiziţia terenului:
2111 Terenuri = 101 Fondul bunurilor care 200.000 lei

alcătuiesc domeniul public
al statului
sau 102 Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul privat
al statului
Notă: La INS terenul aferent clădirii adminstrative face parte din domeniul public al statului.
Denumirea VALOARE- lei TOTAL

VALORI INS
VALOARE
30 MARTIE
NR.
CONT
Centru TOTAL 2016
INS (DUPA
CRT contului CNPS Conferint PRELUARE)
(INAINTE DE
e al INS LA
PRELUARE)
31.03.2016
0 1 2 3 4=2+3 5 6 = 4+5
Terenuri si
amenajari la 111,000.0 1,597,100.0 1,708,100.0 4,898,400.0
1 211 terenuri (lei) 0 0 0 3,190,300.00 0
744,659.0 7,739,318.0 8,483,977.0 21,720,982.0 30,204,959.0
2 212 Constructii (lei) 0 0 0 0 0
855,659.0 9,336,418.0 10,192,077.0 24,911,282.0 35,103,359.0
3 TOTAL Valoare 0 0 0 0 0
Suprafata teren
Cota parte indiviza 958.1 3,055.3
4 (mp) 89.45 868.69 4 2,097.25 9
Suprafata 224.7 2,516.7 10,888.4
5 Constructie (mp) 0 2,292.00 0 8,371.75 5
b) se înregistrează recepţia terenului:
6821 Cheltuieli cu activele fixe = 404 Furnizori de active fixe 200.000 lei
corporale neamortizabile
 Se înregistrează achiziţia de active fixe corporale neamortizabile în leasing financiar
21X Active fixe corporale = 101 Fondul bunurilor care 100.000 lei
al statului
al statului
36
682.01 Cheltuieli cu activele fixe = 167 Alte împrumuturi si datorii 100.000 lei
corporale neamortizabile asimilate
 Se înregistrează recepţia de active fixe corporale neamortizabile în curs 50.000 lei
231 Active fixe corporale în curs = 404 Furnizori de active fixe 50.000 lei
de execuţie
 Se înregistrează recepţia finală a activelor fixe corporale neamortizabile 50.000 lei
682.01 Cheltuieli cu activele fixe = 231 Active fixe corporale în 50.000 lei
corporale neamortizabile curs de execuţie
şi concomitent înregistrarea în contabilitate a activelor fixe pe seama fondurilor
al statului
al statului
 Se înregistrează recepţia de active fixe corporale neamortizabile primite prin

donaţie/constatate plus la inventar cu titlu gratuit între instituţie:
al statului
al statului
Un caz special îl reprezintă tratamentul contabil al avansurilor plătite furnizorilor pentru
activele fixe corporale.
1) plata avansului unui contractor conform contractului în cazul în care nu am avea

factura pentru avans
37
232 Avansuri acordate pentru = 51X Conturi la trezorerii şi valoarea
active fixe corporale instituţii de credit avansului
52X Disponibil al bugetului
55X Disponibil din fonduri cu
destinaţie specială
56X Disponibil al instituţilor
publice finanţate şi al
activităţilor finanţate
integral sau parţial din
venituri proprii
57X Disponibil din bugetul
fondurilor speciale
77X Finanţări, subvenţii,
transferuri, alocaţii
bugetare cu destinaţie
specială, fonduri cu
Se înregistrează decontarea avansului:
04 Furnizori de active fixe = 232 Avansuri acordate pentru Diferenţa

active fixe corporale dintre
valoarea
facturii
finale şi
avansul
acordat
 Se înregistrează achiziţia unui sistem de monitorizare video in sediul central conform facturii
care cuprinde: preţ de cumpărare 60.000 lei, cheltuieli de montaj şi punere în funcţiune 1.000
lei.
2131 Echipamente tehnologice = 404 Furnizori de active fixe 61.000 lei
 Se înregistrează primirea prin donaţie de utilaje pentru dotarea tipografiei în valoare de 80.000
lei:
2131 Echipamente tehnologice = 779 Venituri din bunuri primite 80.000 lei
cu titlu gratuit
 Se înregistrează primirea prin transfer de la SGG a unui teren, în valoare de 1.400.000

lei:
2111 Terenuri = 101 Fondul bunurilor care alcătuiesc 1.400.000 lei

domeniul public al statului
38
 Se înregistrează un laptop în valoare de 4.300 lei constatat în plus la inventariere:
214 Mobilier, aparatură birotică, = 779 Venituri din bunuri primite 4.300 lei
echipamente de protecţie a cu titlu gratuit
valorilor umane şi materiale şi
alte active fixe corporale
Cheltuieli ulterioare / Evaluarea ulterioară a activelor fixe
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal care au ca efect menţinerea parametrilor
funcţionali stabiliţi iniţiali se recunosc în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal care au ca efect îmbunătăţirea

performanţelor activului faţă de parametrii funcţionali stabiliţi iniţiali (modernizări) sau
mărimea duratei de viaţă utile (reparaţii capitale) şi care generează beneficii economice
viitoare vor majora costul activului.
În concluzie, cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal pot fi tratate fie o
cheltuială curentă pentru reparaţiile curente ce au drept scop menţinerea parametrilor
funcţionali iniţiali fie ca majoarare a costului activului pentru lucrările de modernizare sau de
reparaţii capitale.
Obţinerea de beneficii economice viitoare se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor,
creşterea potenţialului de servicii furnizate, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere
şi funcţionare.
În cazul clădirilor, investiţiile efectuate trebuie să asigure protecţia valorilor umane şi materiale
şi îmbunătăţirea gradului de confort şi ambient sau reabilitarea şi modernizarea termică a
acestora.
În cazul în care instituţia deţine active fixe pe care le utilizează în baza unui contract de
închiriere, cheltuielile ulterioare efectuate se înregistrează de aceasta ca şi cheltuieli sau
investiţii în funcţie de natura lor.
Evaluarea la data bilanţului
Varianta I Activele fixe corporale se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin
ajustările cumulate de valoare, respectiv amortizarea cumulată şi ajustările pentru pierderea
din depreciere cumulate.
Activele fixe corporale de natura construcţiilor şi terenurilor aflate în patrimoniul instituţiei se

reevaluează la un interval de 3 ani.9
9
Începând cu data de 1 ianuarie 2008, activele fixe corporale de natura construcţiilor şi
terenurilor aflate în patrimoniul instituţiilor publice vor fi reevaluate cel puţin o dată la 3 ani,
în condiţiile prevăzute la art. 21, de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau de
39
Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a

acestora, ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei, atunci
când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.
Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate până la finele anului în care se efectuează

reevaluarea.
Practic reevaluarea la INS se poate face în două modalităţi:

Modalitatea 1
Reevaluarea internă care se efectuează de către o comisie numită de ordonatorul de credite al

instituţiei. În comisiile de reevaluare vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare
economică şi tehnică în domeniu, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii
activelor fixe corporale şi care să poată aprecia starea, respectiv gradul de uzură fizică şi morală,
utilitatea şi valoarea de piaţă a acestora.
Modalitatea 2
Reevaluarea externă care se efectuează de evaluatori autorizaţi, selectaţi din cadrul
evaluatorilor acreditaţi de către organismele profesionale de profil.
Procedura de selectare a evaluatorilor autorizaţi se efectuează în conformitate cu prevederile

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sau legii nr. 98 din 19 mai 2016 10 privind
achiziţiile publice.
Varianta II Activele fixe corporale se evaluează la valoarea reevaluată a acestora.
Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justă.
Valoarea justă se determină ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de
preţul pieţei.
Reevaluarea se efectuează la un interval de N ani.
Perioada efectuării reevaluării se stabileşte în intervalul 1 decembrie – 10 ianuarie, astfel încât,

în situaţiile financiare anuale, activele fixe corporale să fie prezentate în contabilitate la valoarea
justă.
Reevaluarea activelor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului.
evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând

a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluarea.
10
Legea nr. 98 din 19 mai 2016 privind achiziţiile publice a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 390
din data de 23 mai 2016. HOTĂRÂRE Nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr.
98/2016 privind achiziţiile publice a fost publicată în M.O. n.r. 423 din 6 iunie 2016.
Vezi şi prevederile Ordonaţei nr. 81 din 28 august 2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate
în patrimoniul instituţiilor publice cu modificările la zi. (la data 18-apr-2008 Art. 2^2 din capitolul I modificat de
Art. 1, punctul 1. din Legea 79/2008 )
40
Reevaluarea se efectuează fie de către: de către o comisie numită de ordonatorul de credite al
instituţiei fie de către evaluatori autorizaţi.
În comisiile de reevaluare vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi
tehnică în domeniu, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii activelor fixe
corporale şi care să poată aprecia starea, respectiv gradul de uzură fizică şi morală, utilitatea şi
valoarea de piaţă a acestora.
Reevaluarea se efectuează de selectaţi din cadrul evaluatorilor acreditaţi de către organismele

profesionale de profil. Procedura de selectare a evaluatorilor autorizaţi se efectuează în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor
de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.
Reguli privind reevaluarea
Activele fixe corporale care urmează să fie reevaluate se inventariază de către o comisie de
inventariere numită de ordonatorul de credite, în conformitate cu prevederile Ordinului
ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de activ, datorii şi capitaluri proprii.
Se reevaluează următoarele activele fixe corporale:

- active fixe corporale aflate în patrimoniu: terenuri şi amenajări la terenuri, construcţii,
instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, mobilier, aparatură birotică,
echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active fixe corporale;
- active fixe corporale date în concesiune, cu chirie, în folosinţă gratuită persoanelor
juridice fără scop patrimonial, precum şi cele date în administrarea regiilor autonome;
- capacităţi puse în funcţiune parţial, de natura activelor fixe corporale pentru care încă nu
s-au întocmit formele de înregistrare ca active fixe corporale;
- activele fixe corporale la care s-au efectuat lucrări de investiţii (modernizări, reparaţii
capitale, reabilitări, consolidări etc.) care au majorat valoarea de înregistrare în
contabilitate a acestora, indiferent de sursa de finanţare a investiţiilor;
- activele fixe corporale achiziţionate în cadrul contractelor de leasing financiar.
Investiţiile efectuate la activele fixe corporale date cu chirie se reevaluează de operatorii

economici sau de instituţiile publice care au efectuat investiţiile.
Nu se reevaluează:
- activele fixe corporale care au intrat în patrimoniu în cursul anului în care se efectuează
reevaluarea şi au fost înregistrate în contabilitate la costul de achiziţie, de producţie sau la
valoarea justă, după caz;
- activele fixe corporale care la data reevaluării au durata normală de funcţionare expirată;
- activele fixe corporale aflate în conservare, precum şi rezervele de mobilizare care sunt
evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;
- activele fixe corporale pentru care au fost întocmite documentele, dar nu s-au obţinut
aprobările legale de scoatere din funcţiune, şi care nu au fost demontate, demolate sau
dezmembrate;
- activele fixe corporale în curs de execuţie.
41
Reevaluarea în cazul activelor fixe neamortizabile
Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale neamortizabile este o creştere a valorii
contabile, aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare.
Înregistrarea creşterii de valoare se face prin articolul contabil:
Grupa 21 = 105
Active fixe corporale Rezerve din reevaluare
Transferul diferenţelor din reevaluare asupra fondurilor bunurilor aparţinând domeniului public
sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, concomitent cu înregistrarea
creşterii de valoare:
105 = %
Rezerve din reevaluare 101
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului
102
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului
103
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al
unităţilor administrativ-teritoriale
104
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al
unităţilor administrativ-teritoriale
Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale neamortizabile este o descreştere a valorii
contabile, aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare, înregistrată prin articolul
contabil:
105 = 21
Rezerve din reevaluare Active fixe corporale
Transferul diferenţelor din reevaluare asupra fondurilor bunurilor aparţinând domeniului public
sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, concomitent cu înregistrarea
descreşterii de valoare:
% = 105
101 Rezerve din reevaluare
102
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului
103
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale
104
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor
Reevaluarea în cazul activelor fixe amortizabile
42
Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale amortizabile este o creştere a valorii
contabile nete (valoarea contabilă, mai puţin amortizarea cumulată), aceasta se tratează astfel:
- ca o creştere a rezervei din reevaluare, prezentată în cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a

existat o descreştere anterioară, recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ (contul
105)
21 = 105
Active fixe corporale Rezerve din reevaluare
Transferul rezervei din reevaluare aferente duratei normale de funcţionare consumate la

momentul reevaluării asupra contului de amortizare:
105 = 281
Rezerve din reevaluare Amortizări privind activele fixe corporale
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel

activ (contul 7813)
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel

activ, în situaţia în care a existat o reevaluare anterioară ce a fost înregistrată ca şi
cheltuială în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
activelor fixe
21 = %
Active fixe corporale
7813 - în limita sumelor înregistrate anterior în contul 6813
Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor fixe
105
Rezerve din reevaluare
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o
cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă referitoare la acel activ:
6813 = 21
Cheltuieli operaţionale privind Active fixe corporale
ajustările pentru deprecierea activelor fixe
Transferul rezervei din reevaluare aferente duratei normale de funcţionare consumate la

momentul reevaluării asupra contului de amortizare:
281 = 105
Amortizări privind activele fixe corporale Rezerve din reevaluare
Reducerea rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea rezervei aferente activului şi
valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială:
43
% = Grupa 21
105 Active fixe corporale
6813
Cheltuieli operaţionale privind
Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării se face în mod individual pentru fiecare

element în parte, în analitice pe fiecare element al contului 105 Rezerve din reevaluare.
Nu se pot compensa minusurile din reevaluare ale unui element cu plusurile din reevaluare ale
altui element, chiar dacă elementele aparţin aceleiaşi grupe de active.
Tratamentul amortizării cumulate la reevaluare
Varianta I
1. Se determină indicele de actualizare ca raport între valoarea justă determinată şi valoarea

contabilă neta a activului.
2. Amortizarea cumulată este recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a

activului, prin înmulţirea amortizării cumulate cu indicele determinat.
Valoarea contabilă netă a activului, determinată ca diferenţă dintre valoarea brută reevaluată şi
valoarea amortizării recalculate după reevaluare, este egală cu valoarea sa reevaluată.
Înregistrarea în contabilitate:
- în cazul unei creşteri de valoare, indice de actualizare > 1
Diferenţa de valoare aferentă valorii brute:
21 = %
Active fixe corporale 105 Rezerve din reevaluare
7813 - în limita sumelor înregistrate anterior în contul 6813
Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor fixe
Diferenţa de valoare aferentă amortizării recalculate:
105 = 281 - cu diferenţa de valoare aferentă amortizării

Rezerve din reevaluare Amortizări privind activele fixe corporale
- în cazul unei scăderi de valoare, indice de actualizare < 1
Diferenţa de valoare aferentă valorii brute:
44
% = 21
Active fixe corporale - în limita soldului creditor al
105 contului aferent imobilizării
6813
Diferenţa de valoare aferentă amortizării recalculate:
281 = 105 - cu diferenţa de valoare aferentă amortizării

Amortizări privind Rezerve din reevaluare
activele fixe corporale
Varianta II
Amortizarea este eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă determinată
în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului:
281 = 21
Amortizări privind activele fixe corporale Active fixe corporale
Recalcularea amortizării
Valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului

de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ.
Regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia,
determinată în urma reevaluării. Amortizarea calculată pentru activele fixe corporale astfel
reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru
care s-a efectuat reevaluarea.
Amortizarea recalculată liniară = valoarea reevaluată / durata de viaţă rămasă ulterior efectuării
reevaluării
Tratamentul rezervei din reevaluare
Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul în
rezultatul reportat la realizarea sa, respectiv la scoaterea din evidenţă a activului căruia îi este
aferent, prin vânzare, casare, amortizare completă, transfer cu titlu gratuit.
Înregistrare contabilă:
105 = 117.15 – cu suma aferentă activului fix

Rezerve din reevaluare Rezultatul reportat
reprezentând surplusul realizat din reevaluare
45
Numai pentru instituţiile care deţin bunuri din patrimoniul cultural naţional:
Bunurile din patrimoniul cultural naţional sunt reevaluate de către evaluatori autorizaţi, conform
reglementărilor legale în vigoare.
Patrimoniul bibliotecilor:
Documentele aflate în colecţiile bibliotecilor care au statut de bunuri culturale comune sau care
au fost clasate în categoria bunurilor culturale ce fac parte din patrimoniul cultural naţional
mobil nu sunt active fixe. Acestea sunt evidenţiate ca materiale de natura obiectelor de inventar
aflate în depozit sau în folosinţă, după caz.
Pentru instituţiile care deţin active fixe corporale aparţinând domeniului public al statului sau
al unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare regiilor autonome:
Activele fixe corporale aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale date în administrare regiilor autonome, care sunt înregistrate într-un cont în afara
bilanţului, se inventariază şi se înregistrează în contabilitatea instituţiei care le are în coordonare
sau sub autoritatea lor pe baza protocolului de predare-primire.
Articol contabil este următorul:
21X = 101
sau
21X = 103
Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor
Reevaluarea se poate efectua de către o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau
de către evaluatori autorizaţi.
În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este
determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare se atribuie
activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite
înainte acelui activ.
Amortizarea
Amortizarea se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune, până la

recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare.
Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosinţă gratuită se
calculează de către instituţia care le are în patrimoniu.
Amortizarea investiţiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate se înregistrează de

instituţiile publice sau operatorii economici care au efectuat investiţiile, pe perioada contractului
sau pe durata normală de funcţionare rămasă, după caz.
46
La încetarea contractului, valoarea investiţiilor nediminuată cu amortizarea calculată se cedează
instituţiei publice care le are în patrimoniu sau operatorului economic, după caz, pentru a majora
corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale.
În procesul-verbal de predare-preluare a investiţiei se va menţiona şi valoarea amortizării

investiţiei, pentru ca instituţia publică care le are în patrimoniu sau operatorul economic să poată
înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare.
Nu se amortizează, şi deci nu se va înregistra amortizare:

- bunurile care aparţin domeniului public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale,
inclusiv investiţiile efectuate la acestea;
- activele fixe corporale din patrimoniul serviciilor publice de interes local care desfăşoară
activităţi de natură economică, a căror uzură fizică şi morală se recuperează prin tarif sau
preţ;
- activele fixe corporale aflate în conservare;
- rezervele de mobilizare care sunt evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;
- lacurile, bălţile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii;
- terenurile;
- bunurile din patrimoniul cultural naţional;
- bunurile utilizate în baza unui contract de închiriere;
- bunurile de natura armamentului şi tehnicii de luptă.
Amortizarea aferentă activelor fixe corporale se înregistrează în contabilitate ca şi cheltuială,

prin articolul contabil:
681 = 281
Cheltuieli operaţionale privind Amortizări privind activele fixe corporale
amortizarea activelor fixe
Durata normală de funcţionare
Activele fixe corporale se amortizează pe o durată normală de funcţionare care se încadrează

între durata minimă şi maximă prevăzută de lege.
Durata normală de funcţionare este stabilită în conformitate cu HOTARAREA nr. 2.139 din 30
noiembrie 2004 (*actualizata*) pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele
normale de functionare a mijloacelor fixe, adică se propune un termen mediu calculat ca medie
aritmetică simplă între limitele intervalului propus (valoare minimă a intervalului şi
valoarea maximă).
Durata normală de funcţionare a activului fix rămâne neschimbată până la recuperarea integrală
a valorii de intrare a acestuia.
Investiţiile efectuate la activele fixe corporale care majorează valoarea de intrare a acestora se
amortizează
Varianta I: pe durata normală de funcţionare rămasă.
Varianta II: prin majorarea duratei normale de funcţionare cu 20%.
Dacă investiţiile s-au efectuat după expirarea duratei normale de funcţionare, se stabileşte o
nouă durată normală de funcţionare de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de
credite, care să reprezinte maximum 20% din durata normală de funcţionare iniţială.
47
Activele fixe corporale achiziţionate, cu durata normală de utilizare consumată
Dacă există date de identificare a duratei normale de utilizare, se stabileşte o nouă durată
normală de funcţionare de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite, dar
nu mai mult de 20% din durata normală de funcţionare iniţială.
Dacă nu există date de identificare a duratei normale de funcţionare consumate, durata normală
de funcţionare rămasă în care se recuperează valoarea de intrare se stabileşte de către o comisie
tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite.
Pentru activele fixe corporale intrate în patrimoniu care nu au fost amortizate integral, durata
normală de funcţionare este durata rămasă prevăzută în documentele de intrare, respectiv durata
stabilită de comisie, în situaţia în care nu se cunoaşte anul punerii în funcţiune.
Durate de funcţionare stabilite de către instituţie pentru activele fixe amortizabile:
Element Durata de utilizare Durata normală de

(cont) – în ani funcţionare conform
stabilită de INS H.G. nr. 2.139/2004
poate fi media
Amenajarea terenurilor, bălţilor, nu este cazul Max. 10 ani
iazurilor (contul 2112)
Clădiri industriale (cont 212) 50 40 - 60
Construcţii pentru învăţământ; ştiinţă; 50 40 - 60
cultură şi artă; ocrotirea sănătăţii;
asistenţă socială; cultură fizică şi
agrement (cont 212)
Clădire administrativă (cont 212) 50 40 - 60
Construcţie agricolă uşoară (cont 212) 10 8 - 12
Autoturisme 5 4-6
Mobilier 10 9 - 15
Desktop, laptop, imprimante 5 4-6
Centrală telefonică 10 8 - 12
De completat cu mijloace fixe amortizabile !!!
Metode de amortizare utilizate
Pentru amortizarea activelor fixe corporale INS utilizează metoda de amortizare liniară.
Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a
activelor fixe corporale.
48
Cota de amortizare pentru activele fixe corporale se determină ca raport procentual între 100 şi
durata normală de funcţionare din Catalogul privind duratele normale de funcţionare a
mijloacelor fixe – CA = 100 / durata normală de funcţionare.
Ajustări pentru pierderea din depreciere
La fiecare dată a bilanţului se efectuează inventarierea activelor fixe corporale potrivit

prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, de către o comisie de inventariere numită prin decizie a ordonatorului de
credite.
Valoarea contabilă a unui activ fix corporal trebuie comparată cu valoarea sa recuperabilă.
Când se constată că valoarea contabilă a unui activ fix corporal este mai mare decât valoarea sa
de inventar, valoarea recuperabilă la data bilanţului, se înregistrează ajustări pentru depreciere.
Deprecierea unui activ fix corporal poate apărea în situaţiile:

- deteriorării fizice a activului;
- încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;
- bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;
- există o decizie de oprire a construcţiei unui activ înainte de terminare sau punere în
funcţiune;
- performanţa sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;
- modificări de tehnologie sau legislaţie în domeniu.
Pierderea din depreciere se recunoaşte ca şi cheltuială în contul de profit şi pierdere, prin

înregistrarea:
6813 = 291
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru deprecierea
privind ajustările pentru activelor fixe corporale
deprecierea activelor fixe
Când condiţiile care au determinat deprecierea activului au încetat, pierderile din depreciere
înregistrate se reiau pe venituri, prin articolul contabil:
291 = 7813
Ajustări pentru deprecierea Venituri din ajustări pentru
activelor fixe corporale deprecierea activelor fixe
Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază

constatările comisiei de inventariere.
Casarea, cedarea, scoaterea din funcţiune
Scoaterea din funcţiune a activelor fixe corporale se face cu aprobarea ordonatorului principal
de credite / secundar de credite.
Pentru instituţiile publice ai căror ordonatori de credite au calitatea de ordonator terţiar de

credite:
49
Scoaterea din funcţiune a activelor fixe corporale se face cu aprobarea ordonatorului principal
sau secundar de credite, în funcţie de subordonare.
Activele fixe corporale se pot transmite fără plată indiferent de durata de folosinţă dacă acestea
nu mai sunt necesare instituţiei, dar pot fi folosite în continuare de altă instituţie publică, sau
dacă instituţia nu mai are dreptul să utilizeze bunul respectiv.
Transmiterea, fără plată, de la o instituţie publică la o altă instituţie publică se va face pe bază de
proces-verbal de predare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite al instituţiei
publice care a solicitat să îi fie transmis bunul respectiv, precum şi de ordonatorul de credite
care îl are în administrare.
Activele fixe corporale pot fi valorificate şi prin schimbarea acestora cu alte bunuri noi,
similare, având cel puţin aceiaşi parametri.
În acest caz, bunurile valorificate prin schimb pot reprezenta, după caz, plata sau parte din plata
datorată pentru bunurile noi care se achiziţionează conform prevederilor legislaţiei privind
achiziţiile publice.
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe

corporale scoase din funcţiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuieli la
momentul scoaterii din funcţiune.
Înregistrarea în contabilitate a ieşirii activelor fixe corporale se face prin articolul contabil:
% = 21X
Active fixe corporale
281
Amortizări privind activele fixe corporale
658
Alte cheltuieli operaţionale
Documente utilizate pentru evidenţa imobilizărilor corporale
Pentru evidenţa operativă a mijloacelor fixe se întocmesc următoarele documente:
1) Registrul mijloacelor fixe pentru înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate
Se utilizează un singur registru de inventar pentru toate mijloacele fixe, inclusiv pentru cele
utilizate la punctele de lucru. Fiecărui mijloc fix i se atribuie un număr de inventar în momentul
intrării în unitate prin achiziţionare, construire, confecţionare, transfer etc., care se consemnează
în registrul numerelor de inventar.
Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face în ordinea succesivă a numerelor.
Numerele de inventar ale mijloacelor fixe transferate sau scoase din funcţiune nu pot fi atribuite
altor mijloace fixe intrate în unitate.
50
Mijloacele fixe închiriate se evidenţiază cu numerele de inventar atribuite de instituţia
/societatea care le-a dat cu chirie.
2) Fişa mijlocului fix
Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix în parte. Se

păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor
corporale, iar în cadrul acestora, fişele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosinţă. Fişele
mijloacelor fixe scoase din funcţiune sau transferate se evidenţiază separat. Se completează pe
baza documentelor justificative privind mişcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de
inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătăţirii, modernizării sau reevaluării lor.
Creşterea sau descreşterea de valoare a activului fix corporal amortizabil rezultată în urma
operaţiunii de reevaluare se înscrie în coloanele "Debit" sau "Credit", după caz, din formularul
"Fişa mijlocului fix". După fiecare reevaluare, rezervele din reevaluare aferente activelor fixe
amortizabile se înscriu într-o coloană distinctă, în fişa mijlocului fix respectiv.
Se înscrie valoarea rămasă de amortizat şi amortizarea lunară aferentă activelor fixe corporale
aflate în patrimoniu.
3) Procesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor

bunuri materiale
Se întocmeşte cu ocazia constatării îndeplinirii condiţiilor necesare scoaterii din funcţiune a

mijloacelor fixe.
.
Activele fixe corporale achiziţionate în baza unui contract de leasing
Nu pot face obiectul contractelor de leasing înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de
teatru, manuscrisele, brevetele şi alte drepturi de autor.
Activele fixe corporale deţinute în baza unui contract de leasing se înregistrează în contabilitate
în funcţie de prevederile contractelor de leasing încheiate.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi
avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului şi care îndeplineşte cel puţin una
dintre următoarele condiţii:
a) titlul de proprietate asupra bunului se transferă locatarului până la sfârşitul duratei
contractului de leasing;
b) instituţia are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în
comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la
începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi
exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică
a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau
egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul
de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;
e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel
încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
51
Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de la finanţator, respectiv
costul de achiziţie.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face

transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.
Activele fixe achiziţionate prin leasing financiar se înregistrează ca activ fix în contabilitate,
deoarece, prin contractul de leasing financiar, riscurile şi beneficiile aferente dreptului de
proprietate trec asupra utilizatorului dreptului de proprietate din momentul încheierii
contractului.
Înregistrarea în contabilitate a leasingului financiar
Rata de leasing reprezintă, în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a
bunului şi a dobânzii de leasing.
4) Bunurile achiziţionate în baza unui contract de leasing sunt recunoscute în contabilitate

ca active corporale.
5) Bunurile achiziţionate în leasing financiar se supun amortizării, în condiţiile legii.
6) Recunoaşterea activului se face în contrapartida contului de datorii pe termen lung, la

valoarea prevăzută prin contractul de leasing.
21 = 167
Active fixe corporale Alte împrumuturi şi datorii asimilate
7) Dobânzile de plătit corespunzătoare operaţiunilor de leasing financiar se înregistrează în

contul de profit şi pierdere, conform prevederilor contractuale la scadenţele stabilite.
Înregistrarea în contabilitate a leasingului operaţional
Leasing operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.

La încadrarea contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar se aplică principiul
prevalenţei economicului asupra juridicului.Locatarul nu înregistrează bunurile ca active proprii
şi nu are dreptul de a înregistra pe cheltuielile proprii amortizarea acestora.
Sumele plătite sau de plătit conform prevederilor contractuale se înregistrează în contabilitatea

locatarului ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente,
la termenele stabilite prin contracte.
52
SITUATIA PRIVIND DOMENIUL PUBLIC AL STATULUI la INS
LA 31.12.2015 LA 31.03.2016
NR. VALOARE VALOARE
JUDET
CRT. TOTAL TOTAL
TEREN CONSTRUCTII TEREN CONSTRUCTII
1 ALBA 79,180 868,800 947,980 79,180 868,800 947,980

2 ARAD 98,035 980,352 1,078,387 98,035 980,352 1,078,387
3 ARGES - - - - - -
4 BACAU 3,046,095 2,374,261 5,420,356 3,046,095 2,374,261 5,420,356
5 BIHOR - - - - - -
6 BISTRITA-NAS. 248,417 816,149 1,064,566 248,417 816,149 1,064,566
7 BOTOSANI - 851,379 851,379 - 851,379 851,379
8 BRASOV 607,456 1,911,256 2,518,712 607,456 1,911,256 2,518,712
9 BRAILA 39,632 310,057 349,689 39,632 310,057 349,689
10 BUZAU 163,840 688,211 852,051 163,840 688,211 852,051
11 BUCURESTI 740,000 6,315,300 7,055,300 740,000 6,315,300 7,055,300
12 CARAS-SEV. 16,250 514,142 530,392 16,250 514,142 530,392
13 CALARASI - 570,909 570,909 - 570,909 570,909
14 CLUJ - 2,640,000 2,640,000 - 2,640,000 2,640,000
15 CONSTANTA - - - - - -
16 COVASNA 103,852 1,259,500 1,363,352 103,852 1,259,500 1,363,352
17 DAMBOVITA - - - - - -
18 DOLJ 695,783 2,821,169 3,516,952 695,783 2,821,169 3,516,952
19 GALATI 253,430 1,026,720 1,280,150 253,430 1,026,720 1,280,150
20 GIURGIU 124,800 1,000,671 1,125,471 124,800 1,000,671 1,125,471
21 GORJ - - - - - -
22 HARGHITA - - - - - -
23 HUNEDOARA - - - - - -
24 IALOMITA 12,186 395,301 407,487 12,186 395,301 407,487
25 IASI - - - - - -
26 ILFOV - - - - - -
27 MARAMURES - - - - - -
28 MEHEDINTI 6,100 424,800 430,900 6,100 424,800 430,900
29 MURES - - - - - -
30 NEAMT 1,107,300 925,000 2,032,300 1,107,300 925,000 2,032,300
31 OLT 17,412 305,000 322,412 17,412 305,000 322,412
32 PRAHOVA - - - - - -
33 SATU MARE - - - - 332,299 332,299
34 SALAJ - - - - - -
35 SIBIU - - - - - -
36 SUCEAVA - 1,283,118 1,283,118 - 1,283,118 1,283,118
37 TELEORMAN 72,000 358,645 430,645 72,000 358,645 430,645
38 TIMIS 699,815 497,775 1,197,590 699,815 497,775 1,197,590
39 TULCEA - 509,665 509,665 - 509,665 509,665
40 VASLUI - - - - - -
41 VALCEA 17,130 761,781 778,911 17,130 761,781 778,911
42 VRANCEA - 671,594 671,594 - 671,594 671,594
43 INS AP. CENTR. 3,190,300 21,720,982 24,911,282 4,898,400 30,204,959 35,103,359
CENTRUL DE
44 CONFER. AL INS 1,597,100 7,739,318 9,336,418
45 CNPS 111,000 744,659 855,659
TOTAL 13,047,113 61,286,514 74,333,627 13,047,113 61,618,813 74,665,926
3.3 Politici contabile privind activele financiare
53
Un activ financiar este orice activ care reprezintă depozite, un instrument de capitaluri proprii al
unei alte entităţi, un drept contractual.
Activele financiare cuprind următoarele structuri patrimoniale:
 Titluri de participare -contul 260
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni deţinute, potrivit legii, în
capitalul unor societăţi comerciale sau organisme internaţionale, a căror deţinere pe o perioadă
îndelungată aduce venituri sub formă de dividende.
 Alte titluri imobilizate - contul 265
Alte titluri imobilizate sunt reprezentate de obligaţiunile deţinute de stat, a căror deţinere pe o
perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dobânzi. NU este cazul Institutului Naţional
de Statistică
 Creanţe imobilizate- contul 267
Creanţele imobilizate reprezintă drepturile instituţiei publice pentru împrumuturi acordate pe

termen lung şi alte creanţe pe termen lung, potrivit legii. În categoria altor creanţe imobilizate
intră garanţiile, precum şi depozitele depuse de instituţia publică la terţi.
Recunoaşterea /Evaluarea iniţială
Activele financiare se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul
de dobândire a acestora. Prezentăm mai jos câteva exemple privind intrarea şi ieşirea de
imobilizări financiare:
Intrarea în gestiune a axctivelor financiare

1. Se înregistrează achiziţia de titluri de participare
260 Titluri de participare = 269 Vărsăminte de efectuat Costul de
pentru active financiare achiziţie
2. Se înregistrează titlurile de participare rezultate din concversia creanţelor bugetelor fondurilor

speciale:
260 Titluri de participare = 466 Creanţe ale bugetelor Valoarea
fondurilor speciale şi ale creanţelor
bugetului trezoreriei statului
3. Se înregistrează acordarea de împrumuturi pe termen lung:

267 Creanţe imobilizate = 57X Disponibil din bugetul Valoarea
fondurilor speciale împrumutului
4. Se înregistrează dobânda aferentă împrumuturilor pe termen lung:

267.06 Dobanzi aferente = 766 Venituri din dobânzi Valoarea
împrumuturilor acordate pe termen dobânzii
lung
54
5. Se înregistrează depunerea de garanţii şi alte creanţe imobilizate la dispoziţia terţilor:
267 Creanţe imobilizate = % Valoarea
51X Conturi la trezorerii şi garanţiilor
instituţii de credit; şi a altor
52X Disponibil al bugetelor; creanţe
55X Disponibil din fonduri cu imobilizate
56X Disponibil al instituţiilor
publice şi al activităţilor
finanţate integral sau parţial din
venituri proprii;
57X Disponibil din bugetul
fondurilor speciale;
77X Finanţări, subvenţii,
transferuri, alocaţii bugetare cu
destinaţie specială, fonduri cu
destinaţie specială.
Scoaterea din gestiune a activelor financiare
La ieşirea din gestiune, activele finaciare se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea
determinată prin contractul de dobândire al acestora.
6. Cesionarea titlurilor de participare la preţ de cesiune mai mic decât valoarea contabilă
(costul de achiziţie), realizarea unei pierderi nete pe contul de 664.
% = 260 Titluri de participare valoarea

contabilă
52X Disponibil al bugetelor sau Pret
57X Disponibil din bugetul fondurilor cesiune
speciale
664 Cheltuieli din investiţii financiare Pierderea
cedate netă din
cesiune
7. Se înregistrează diferenţele favorabile (câştigul net) dintre pretul de cesiune mai mare şi
valoarea contabilă de intrare a titluirlo de participare.
% = % valoarea
260 Titluri de participare contabilă
52X Disponibil al bugetelor sau Preţ

57X Disponibil din bugetul fondurilor cesiune
speciale
764 Venituri din investiţii Câştigul
financiare cedate net din
cesiune
8. Se înregistrează rambursarea împrumuturilor cu durată mai mare de 1 an şi încasarea

dobanzii aferente:
55
57X Disponibil din bugetul fondurilor = % suma
speciale totală
267 Creanţe imobilizate Val

împrumut
267.06 Dobanzi aferente Valoarea

împrumuturilor acordate pe dobânzii
termen lung
9. Se înregistrează restituirea garanţiilor şi altor creanţe imobilizate
% = 267 Creanţe imobilizate Valoarea

51X Conturi la trezorerii şi instituţii de garanţiilor
credit; şi a altor
52X Disponibil al bugetelor; creanţe
55X Disponibil din fonduri cu imobilizate
56X Disponibil al instituţiilor publice
şi al activităţilor finanţate integral sau
parţial din venituri proprii;
57X Disponibil din bugetul fondurilor
speciale;
77X Finanţări, subvenţii, transferuri,
alocaţii bugetare cu destinaţie specială,
fonduri cu destinaţie specială.
Evaluarea la data bilanţului
Activele financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate
pentru pierderea de valoare.
Atunci când se constată pierderi de valoare pentru activele financiare, trebuie făcute ajustări
pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită
acestora la data bilanţului.
Ajustările de valoare se înregistrează în contul de profit şi pierdere prin articolul contabil:
686.03 = 296
Cheltuieli financiare privind Ajustări pentru pierderea de valoare
amortizările, provizioanele a activelor financiare
şi ajustările pentru pierderea de valoare
În situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la
reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie
diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri:
296 = 786.03
Ajustări pentru pierderea de valoare Venituri financiare din ajustări pentru
a activelor financiare pierdere de valoare
56
În situaţia în care se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a fost reflectată,
ajustarea trebuie majorată.
Notă. La data 31.12.2015 nu regăsim în contabilitatea INS active financiare. Prezentarea

principalelor operaţiuni economico-financiare
57
Cap. 4. Politici contabile privind elementele de natura stocurilor
4.1 Recunoaşterea stocurilor
Stocurile sunt active circulante:

 deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
 în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;
sau
 sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite
în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
În categoria stocurilor se cuprind:

- materiile prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul
finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese
de schimb, seminţe şi materiale de plantat, medicamente şi materiale sanitare, furaje şi alte
materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare
fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
- materialele de natura obiectelor de inventar, precum bunurile cu o valoare mai mică decât
limita prevăzută de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata
lor de folosinţă, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi
bunurile asimilate acestora.
Evidenţa materialelor de natura obiectelor de inventar se ţine pe două categorii: materiale de

natura obiectelor de inventar în magazie şi materiale de natura obiectelor de inventar în
folosinţă.
Înregistrarea pe cheltuieli a consumului acestora se realizează la momentul scoaterii din

folosinţă.
Bibliotecile
Documentele cu statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor
culturale care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil sunt evidenţiate în categoria
materialelor de natura obiectelor de inventar aflate în folosinţă.
Eliminarea documentelor din colecţii se aplică numai bunurilor culturale comune, uzate fizic sau
moral, după o perioadă de minimum 6 luni de la achiziţie.
La nivelul INS-sediu central există o bibliotecă şi un fond de carte evaluat la sfarsitul anului
2016 la suma de ..............................
Instituţiile care deţin bunuri din rezerva de stat şi de mobilizare

Bunurile aparţinând rezervei de stat şi de mobilizare se evidenţiază distinct de alte stocuri.
Bunurile aparţinând rezervei de stat se evidenţiază în contul 3041. Bunurile ce fac parte din
rezerva de mobilizare sunt evidenţiate în contul 3042.
Ambalajele rezervă de stat şi de mobilizare cuprind ambalajele aferente bunurilor ce se

constituie în rezerva de stat şi de mobilizare şi sunt evidenţiate distinct în contul 305.
58
Alte stocuri
În categoria altor stocuri intră: muniţiile şi furniturile pentru apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, precum şi alte stocuri specifice altor instituţii publice.
Produsele, şi anume:
- semifabricatele, care nu au parcurs în întregime fazele procesului tehnologic şi care au
nevoie de prelucrări ulterioare sau se livrează terţilor;
- produsele finite, care au parcurs în întregime fazele procesului tehnologic şi nu mai au
nevoie de prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct
clienţilor;
- rebuturile definitive şi parţiale, materialele recuperabile şi deşeurile;
Producţia în curs de execuţie care nu a trecut prin toate fazele prevăzute în procesul tehnologic,
precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime,
lucrările, serviciile, şi studiile în curs de execuţie;
Animalele şi păsările – cuprind animalele născute vii şi cele tinere de orice fel, crescute pentru
producţie, reproducţie, muncă, reprezentaţie, expunere în parcuri şi grădini zoologice, precum şi
animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate;
Mărfurile – cuprind bunurile cumpărate în vederea revânzării sau produsele realizate, predate
spre vânzare magazinelor proprii. In cazul INS, mărfurile reprezintă publicaţiile realizate pentru
diseminarea datelor statistice fie in format print fie pe CD-ROM.
Ambalajele – care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate ambalării
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în
condiţiile prevăzute în contracte;
Stocuri aflate la terţi – bunuri aflate în custodie, pentru prelucrare sau consignaţie, la terţi.
Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi
bunurile de acest fel aflate în custodie sau în consignaţie la terţi sunt evidenţiate de către
direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau alte
instituţii ale statului potrivit prevederilor legale în vigoare.
Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a unităţilor administrativ-
teritoriale se evidenţiază în contabilitatea acestora.
La INS regăsim următoarele categorii de stocuri:
- Materiale consumabile (hartie, tonere, rechizite);

- Materiale de natura obiectelor de inventar;
- Produse finite (lucrările tiparite la tipografia INS);
- Mărfuri (carţi şi reviste vândute prin librăria proprie).
- Stocul de carte din bibliotecă
59
4.2 Evaluarea la data intrării în instituţie
Momentul înregistrării stocurilor
Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi

beneficiilor.
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără
să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.
Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului acestora, cu

excepţia materialelor de natura obiectelor de inventar, al căror cost se recunoaşte în momentul
scoaterii din folosinţă.
Pentru evidenţierea stocurilor se asigură recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate de

către comisia de recepţie şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Înregistrarea la locul
de depozitare se efectuează de către gestionarul care are răspunderea gestiunii respective.
Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi

se înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se
înregistrează în conturi în afara bilanţului.
Dacă există decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care sunt în proprietatea
instituţiei, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de

depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare; articol
contabil:
Conturi clasa 3 = 408

30X, 36X, 37X, 38X Furnizori facturi nesosite
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează ca intrare în gestiune. Nu se înregistrează

în contabilitate din cauza lipsei recepţiei acestora.
Dacă există decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri,
nemaifiind considerate proprietatea acesteia. Se procedează astfel:
- bunurile facturate şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în
conturi în afara bilanţului, în contul 8039 Alte valori în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune;
articol contabil:
418 = 7xx
Clienţi facturi de întocmit Cont de venit
Descărcarea de gestiune aferentă bunurilor livrate:
6xx Conturi de Cheltuieli= 3xx Conturi de Stocuri
60
Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la
intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor
încheiate.
4.3 Evaluarea iniţială a stocurilor
La data intrării în instituţie, stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea

de intrare, care se stabileşte astfel:
- la cost de achiziţie – pentru stocurile achiziţionate;
- la cost de producţie – pentru stocurile produse în cadrul instituţiei;
- la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru stocurile reprezentând aport la
capitalul social;
- la valoarea justă – pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
Costul de achiziţie al stocurilor
Costul de achiziţie al bunurilor este format din:

- preţul de cumpărare,
- taxele de import şi alte taxe nerecuperabile,
- cheltuielile de transport,
- cheltuielile de manipulare şi punere în funcţiune,
- comisioanele,
- taxele notariale,
- cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii etc.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie diminuează costul

de achiziţie al bunurilor.
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi
alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
Costul de producţie al stocurilor
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi
alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor cuprinde:

- cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume:
o materiale directe,
o energie consumată în scopuri tehnologice,
o manoperă directă;
- costul proiectării produselor;
- cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia
acestora.
Costul producţiei pentru servicii cuprinde:

- manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor,
inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea;
- regiile corespunzătoare.
61
Următoarele costuri nu se recunosc în costul de producţie, ci sunt recunoscute drept cheltuieli
ale perioadei în care au survenit:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de
depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce
stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în
forma şi locul final;
- costurile de desfacere;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a
apărut.
Pentru prestarea de servicii:

Costul stocurilor prestărilor de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul
direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum
şi regiile corespunzătoare.
Pentru activitatea de producţie:

Pentru determinarea costului de producţie se foloseşte metoda costului standard. Nivelurile
considerate normale ale consumului de materiale se revizuiesc la un interval de N luni. La
Editură avem lucrări specifice reviste, anuare, repertoare.
Pentru comerţ cu amănuntul:

Pentru determinarea costului se utilizează metoda preţului cu amănuntul.
4.4 Metode de evaluare la ieşirea din gestiune
La ieşirea din gestiune a stocurilor, acestea se evaluează şi înregistrează prin aplicarea metodei:
Varianta 1: primul intrat - primul ieşit – FIFO aplicată şi de INS
În raportul de gestiune INS declară ca utilizează FIFO.
Varianta 2: ultimul intrat - primul ieşit – LIFO
Varianta 3: costului mediu ponderat – CMP
Varianta 3.1: costului mediu ponderat se calculează după fiecare recepţie.

Varianta 3.2: costului mediu ponderat se calculează periodic, la un interval de N luni.
Metoda se aplică cu consecvenţă pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare şi de la
un exerciţiu la altul.
Se pot utiliza metode diferite de calcul pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită.
62
Dacă, în situaţii excepţionale, ordonatorul de credite decide schimbarea metodei pentru un
anumit element de stocuri, în notele explicative se vor prezenta motivul schimbării metodei şi
efectele sale asupra rezultatului.
4.5 Metoda de inventariere a stocurilor
Varianta 1
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric prin folosirea inventarului permanent. În

cazul inventarului permenent se înregistrează în contabilitate toate operaţiunile de intrare şi
ieşire a stocurilor la momentul la care acestea au loc, ceea ce permite stabilirea şi cunoşterea în
orice moment a stocurilor, atît cantitativ cât şi valoric. În debitul conturilor de stocuri se va
evidenţia valoarea stocurilor intrate în gestiune la preţ de înregistrare. In creditul contului de
stocuri se înregistrează valoarea stocurilor ieşite din gestiune. Soldul contului de stocuri se
calculează pe baza relaţiei de mai jos : Sf = Si+I-E unde Sf = Stoc final, Si = Sold iniţial, I=
valoarea intrărilor, E= valoarea ieşirilor.
Bunurile sunt recepţionate la magazie şi încărcarea gestiunii se face pe bază de NIR !
Varianta 2
Contabilitatea stocurilor se ţine numai valoric, prin folosirea inventarului intermitent. La

sfârşitul perioadei se realizează inventarierea faptică a stocurilor.
Intrările de stocuri nu se mai înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de

cheltuieli.
60X Cheltuieli = 401Furnizori, 542 Avansuri spre decontare, 5311 Casa,
Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la
sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale,
la care se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza
inventarului.
Ieşiri = Valoare Stoc iniţial + Valoare Intrărilor – Valoarea stoc final
30X Conturi de Stocuri = 60X Conturi de cheltuieli privind stocurilor
Anularea stocului iniţial prin preluarea la cheltuieli
60X Conturi de cheltuieli privind stocurilor = 30X Conturi de Stocuri
4.6 Contabilitatea analitică a stocurilor
Varianta 1
Instituţia aplică metoda operativ-contabilă pentru contabilitatea analitică a materiilor prime,

materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor,
produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor şi ambalajelor.
63
În cadrul fiecărei gestiuni, se ţine evidenţa cantitativă a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fişelor de
magazie. În contabilitate, evidenţa se ţine pe conturi de materiale, desfăşurate valoric pe
gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe (subgrupe) de materiale.
Varianta 2
Instituţia aplică metoda cantitativ-valorică pentru contabilitatea analitică a materiilor prime,

materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor,
produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor şi ambalajelor.
În cadrul fiecărei gestiuni se ţine evidenţa cantitativă pe feluri de stocuri. În contabilitate se ţine
evidenţa cantitativ-valorică.
Varianta 3
Instituţia aplică metoda global-valorică pentru contabilitatea analitică a mărfurilor şi

ambalajelor din unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor,
materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, precum şi altor
categorii de bunuri.
Contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor se ţine global-valoric, atât la gestiune, cât şi

în contabilitate. Controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi din contabilitate
se efectuează numai valoric la un interval de N luni.
4.7 Evaluarea la data bilanţului
La data bilanţului, stocurile se evaluează la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea
realizabilă netă.
În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar (valoare
realizabilă netă), valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin
constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru
depreciere constatate.
Articolul contabil se prezintă mai jos:
6814 = 39
ajustările pentru deprecierea
activelor circulante
În situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, acea ajustare este diminuată sau
anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.
39 = 7814
Venituri din ajustări pentru
64
deprecierea activelor circulante
Scăderea unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării
ordonatorului de credite al instituţiei, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.
Limitele maxime de perisabilitate admise se aprobă de ordonatorul principal de credite.

Declasarea şi casarea unor bunuri materiale se aprobă de către ordonatorul superior de credite
(principal sau secundar).
Exemple de operaţiuni economico financiare cu stocuri
1. In vederea realizării de produse finite, o unitate finantata integral din venituri proprii
se aprovizionează cu materii prime, valoarea estimativă fiind de 2000 lei. Înregistrarea
materiilor prime se face în baza avizului de însoţire a mărfii, factura urmând să fie primită
ulterior. În momentul primirii facturii se constată că valoarea materiilor prime este de 2150 lei.
Să se efectueze înregistrarile contabile privind:
1. recepţia materiilor prime în baza avizului de însoţire
2. primirea facturii după recepţia materiilor prime
3. înregistrarea diferenţei până la valoarea facturii
4. plata facturii
5. recepţia materiilor prime în baza avizului de însoţire
6. darea în consum a materiilor prime
- recepţia materiilor prime în baza avizului de însoţire:
301 Materii prime 408 Furnizori facturi nesosite 2.000 lei
- primirea facturii după recepţia materiilor prime

408 Furnizori facturi nesosite 401 Furnizori 2.000lei
- înregistrarea diferenţei până la valoarea totală a facturii

301 Materii prime 401 Furnizori 150 lei
- plata facturii
Disponibil al institutiilor publice finantate
401 Furnizori 560 integral din venituri proprii 2150 lei
– darea în consum a materiilor prime pe bază de bon de consum

601 Cheltuieli cu materiile prime 301 Materii prime 2150 lei
2. În baza contractului încheiat cu furnizorul, o instituţie publică finanţata integral de

la bugetul de stat se aprovizionează în baza avizului de expediţie cu materiale consumabile în
valoare de 3000 lei. Conform contractului, instituţia plateste în momentul încheierii contractului
65
în baza facturii emise de furnizor un avans de 20% din valoarea contractului, restul de 80% fiind
achitat dupa recepţia marfii.
– acordarea avansului în baza facturii;
- recepţia materialelor consumabile în baza avizului de însoţire şi a NIR-ului;
- primirea facturii după recepţia mărfii şi plata acesteia;
- decontarea cu furnizorul pe baza avansului primit;
- darea în consum a materialelor consumabile.
– acordarea avansului în baza facturii

4091 Furnizori-debitori 770.01 Finantare de la bugetul de stat 600lei
- recepţia materialelor consumabile în baza avizului de însoţire şi a NIR-ului

3028 Alte materiale consumabile 408 Furnizori facturi nesosite 3000lei
- primirea facturii dupa receptia marfii si plata acesteia

408 Furnizori facturi nesosite 401 Furnizori 3000lei
401 Furnizori 770.01 Finantare de la bugetul de stat 2400 lei
- decontarea cu furnizorul pe baza avansului primit

401 Furnizori 4091 Furnizori-debitori 600lei
- darea în consum a materialelor consumabile
602.8 Cheltuieli cu alte materiale consumabile 3028 Alte materiale consumabile 3000 le
i
3. In urma unui control inopinat la gestiunea de materiale a unei institutii publice
finantate integral de la bugetul de stat s-a constat un plus la gestiunea de materiale auxiliare în
sumă de 55 lei, un minus la gestiunea de combustibili în valoare de 150 lei, un minus la
gestiunea de alte materiale de 22 lei dar care se încadrează în limita normelor de perisabilitate.
Sa se efectueze întregistrarile contabile privind:
- plusul de inventar la gestiunea de materiale
- minusul de inventar la gestiunea de combustibil, imputarea acestuia
- recuperarea sumei si virarea la bugetul de stat
- minusul de inventar la gestiunea de materiale auxiliare.
- plusul de inventar la gestiunea de materiale
Cheltuieli cu materialele
3021 Materiale auxuliare 6021 auxiliare 55 lei
66
- minusul de inventar la gestiunea de combustibil, imputarea acestuia
6022 Cheltuieli privind combustibilul 3022 Combustibil 150 lei

Alte creanţe în legatură cu personalul
4282 448 Alte datorii faţă de buget 150 lei
- recuperarea şi virarea sumei la bugetul de stat

421 Personal salarii datorate 4282 Alte creante in legatura cu 150 lei
personalul
448 Alte datorii fata de buget 770 Finanţarea de la bugetul de stat 150 lei
- minusul de inventar la gestiunea de materiale auxiliare

Cheltuieli cu alte materiale
6028 consumabile 3028 Alte materiale consumabile 22 lei
4. La începutul anului o instituţie finanţată din venituri proprii se aprovizionează

cu piese de schimb necesare atelierului mecanic în valoare de 9000 lei, conform facturii fiscale.
În timpul anului curent se dau în consum piese de schimb, conform bonului de consum, în
valoare de 4500 lei. În urma inventarului inopinat se constată un plus de inventar în gestiunea de
piese de schimb în valoare de 100 lei. Să se efectueze înregistrările contabile privind:
- recepţia pieselor de schimb în baza facturii fiscale ;
- plata facturii ;
- darea în consum în timpul anului a pieselor de schimb;
- înregistrarea plusului de inventar;
- recepţia pieselor de schimb în baza facturii fiscale ;
302.4 Piese de schimb 401 Furnizori 9.000 lei
- plata facturii
Disponibil al institutiilor publice finanţate
401 Furnizori 560 integral din venituri proprii 9.000 lei
- darea in consum in timpul anului a pieselor de schimb

6024 Cheltuieli privind piesele de schimb 302.4 Piese de schimb 4.500 lei
- înregistrarea plusului de inventar

302.4 Piese de schimb 6024 Cheltuieli privind piesele de schimb 100 lei
5. Se achiziţionează echipament de protecţie necesar desfăşurării activităţii la

tipografia INS, în valoare de 8500 lei, conform facturii. În cursul anului se dau în consum
67
echipamente de protecţie în valoare 7600 lei. Dupa 2 ani de utilizare, o parte a echipamentelor
de protecţie sunt casate, nemaiputând fi utilizate în condiţii de siguranţa, valoarea acestora
ridicându-se la valoarea de 3.500 lei. Instituţia este finanţată integral de la bugetul de stat.
- recepţia echipamentelor de protecţie în baza facturii fiscale
- plata facturii
- darea în consum în timpul anului a echipamentului de protecţie
- scoaterea din folosinţă (casarea) echipamentului de protecţie
- recepţia echipamentelor de protecţie în baza facturii fiscale

3031 Materiale de natura obiectelor de inventar in magazie 401 Furnizori 8.500 lei
- plata facturii
401 Furnizori 770 Finantare de la bugetul de stat 8.500 lei
- darea in consum in timpul anului a echipamentului de protectie

3032 Materiale de natura obiectelor 3031 Materiale de natura obiectelor
de inventar în folosinţă de inventar in magazie 7.600 lei
- scoaterea din folosinţă a echipamentului de protecţie conform procedurii

603 Cheltuieli privind materialele 3032 Materiale de natura obiectelor
de natura obiectelor de inventar de inventar in folosinta 3.500 lei
6. Se achiziţionează echipament de lucru necesar desfăşurării activităţii salariaţilor

în valoare de 5500 lei, conform facturii fiscale, echipamente de lucru care se dau în consum.
Echipamentul de lucru va fi suportat în proporţie de 50% de către salariaţi. Instituţia este
finanţată integral de la bugetul de stat.
- recepţia echipamentelor de lucru în baza facturii primite;
- plata facturii
- darea in consum în timpul anului a echipamentului de protecţie
- inregistrarea creantei in legatura cu echipamentul de lucru suportat de salariati
- inregistrarea cotei recuperate de la salariati
- receptia echipamentelor de lucru in baza facturii fiscale
Materiale de natura obiectelor de
3031 inventar in magazie 401 Furnizori 5.500 lei
- plata facturii
401 Furnizori 770 Finanţarea de la bugetul de stat 5.500 lei
- darea in consum in timpul anului a echipamentului de protectie
68
Materiale de natura obiectelor Materiale de natura obiectelor
3032 de inventar in folosinţă 3031 de inventar in magazie 5.500 lei
- înregistrarea creanţei în legătură cu echipamentul de lucru suportat de salariaţi

Alte venituri
4282 Alte creante în legătură cu personalul 719 operaţionale 2.750 lei
- înregistrarea cotei recuperate de la salariaţi

Alte creanţe în
legatură cu
421 Personal – salarii datorate 4282 personalul 2.750 lei
69
Cap.5. Politici contabile privind datoriile instituţiei
Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice
document în care se consemnează aceasta.
Datoriile instituţiei se evidenţiază în contabilitate pe seama conturilor de terţi. Contabilitatea

furnizorilor şi a celorlalte datorii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau
juridică.
Contabilitatea furnizorilor se ţine pe fiecare persoană fizică sau juridică. În contabilitatea

analitică, furnizorii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora, pe termene de
plată.
Potrivit cerinţelor contabilităţii de angajamente, cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada

când serviciile au fost prestate şi lucrările executate, astfel încât facturile privind furnizarea de
energie electrică, termică, apă, canal, salubritate, telefon etc., care reflectă consumuri aferente
lunii decembrie şi care au fost primite până la data întocmirii bilanţului, vor fi înregistrate în
contabilitate în luna decembrie.
Drepturile de personal se înregistrează în contabilitate cu reţinerea contribuţiilor şi impozitelor

aferente, stabilite potrivit legislaţiei în vigoare.
Decontările cu personalul cuprind: drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile,

indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de
muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de instituţia
publică personalului pentru munca prestată.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează distinct, pe persoane.
Contabilitatea decontărilor cu pensionarii evidenţiază drepturile de pensie şi alte drepturi

prevăzute de lege, cuvenite pensionarilor (în cazul caselor de pensii).
Indemnizaţiile de şomaj datorate şomerilor se evidenţiază distinct (în cazul agenţiilor de

ocupare a forţei de muncă).
Se înregistrează distinct alte drepturi acordate care nu se suportă din fondul de salarii.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte
obligaţii ale salariaţilor se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor
relaţii contractuale.
Sumele datorate şi neachitate personalului, inclusiv indemnizaţiile pentru concediile neefectuate

sau concediile de odihnă pentru care, potrivit legii, există obligaţia compensării acestuia în bani
se înregistrează la finele exerciţiului financiar ca alte datorii în legătură cu personalul, articol
contabil:
641 = 4281
Cheltuieli cu salariile personalului Alte datorii în legătură cu personalul
70
Potrivit cerinţelor contabilităţii de angajamente, cheltuielile de personal se recunosc în perioada

în care munca a fost prestată.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi

echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi
penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de
personalul unităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
În cadrul decontărilor cu bugetul statului, bugetele locale şi alte bugete se cuprind:

- taxa pe valoarea adăugată – se înregistrează potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
- impozitul pe venituri de natură salarială, determinate şi înregistrate potrivit prevederilor
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
- impozitul pe clădiri;
- taxa asupra mijloacelor de transport şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- alte datorii şi creanţe cu bugetul statului.
Instituţiile publice implicate în derularea fondurilor nerambursabile:
Sumele primite din contribuţia financiară nerambursabilă a Comunităţii Europene se

înregistrează ca şi creanţe – sume de primit şi datorii – sume de plată.
Aceste sume nu se recunosc ca venituri şi cheltuieli.
Sumele datorate de instituţie unor terţe persoane fizice sau juridice, altele decât personalul
propriu şi furnizorii, se înregistrează ca şi creditori diverşi.
Evidenţa creanţelor bugetare ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor
sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi al Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate se realizează pe baza declaraţiilor fiscale sau deciziilor emise de organul
fiscal.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de impozite şi pe plătitori, pe structura clasificaţiei bugetare.
Decontările între instituţiile publice cuprind operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi
perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unităţii debitoare, cât şi a celei creditoare aparţinând
aceluiaşi ordonator principal de credite, reprezentând valoarea activelor fixe şi a materialelor
transmise şi primite în vederea executării unor acţiuni în cadrul instituţiei, precum şi sumele
transmise de instituţia superioară către instituţiile din subordine pentru efectuarea cheltuielilor
din alocaţii bugetare, împrumuturi externe rambursabile şi nerambursabile.
La sfârşitul exerciţiului financiar, soldul contului 481 Decontări între instituţia superioară şi
instituţiile subordonate şi al contului 482 Decontări între instituţii subordonate se închide cu
ajutorul contului 117 Rezultat reportat în cazul sumelor transmise de instituţia superioară către
instituţiile din subordine pentru efectuarea unor cheltuieli aprobate.
În cazul în care în soldul acestor conturi sunt cuprinse sume care reprezintă valoarea
neamortizată a activelor fixe sau a stocurilor transferate cu titlu gratuit, soldul conturilor se
închide după amortizarea integrală a activului fix, după consumul stocurilor sau după casarea
obiectelor de inventar.
71
Datoriile cu decontare în valută sau în lei în funcţie de cursul unei valute
Datoriile în valută se înregistrează în contabilitatea instituţiei atât în lei, cât şi în valută.
Cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor este cursul comunicat de

Banca Naţională a României din ultima zi bancară anterioară operaţiunii.
Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la

cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de
cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri
sau cheltuieli în perioada în care apar.
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar
în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel exerciţiu.
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior,
diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, ce intervine până în exerciţiul
decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul
fiecărui asemenea exerciţiu financiar.
La data întocmirii situaţiilor financiare, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la cursul

publicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data întocmirii situaţiilor financiare,
respectiv pentru ultima zi a exerciţiului financiar.
Creanţele şi datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeană

se evaluează la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a lunii în
care se întocmesc situaţiile financiare.
Datoriile pe termen scurt
O datorie este clasificată ca datorie pe termen scurt atunci când:

- se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare, sau
- este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Datoriile pe termen lung
Datoriile care sunt exigibile într-un termen mai mare de 12 luni sunt datorii pe termen lung.
Sunt, de asemenea, considerate datorii pe termen lung purtătoare de dobândă, chiar şi atunci
când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data
bilanţului.
Datoriile pe termen lung cuprind:

- împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora,
- credite bancare pe termen lung şi mediu,
- împrumuturi interne şi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale,
72
- împrumuturi interne şi externe garantate de autorităţile administraţiei publice locale,
- împrumuturi interne şi externe contractate de stat,
- împrumuturi interne şi externe garantate de stat,
- alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
Împrumuturile şi datoriile din această clasă reprezintă sume ce trebuie plătite într-o perioadă mai
mare de un an, conform acordului de împrumut.
Evaluarea în situaţiile financiare anuale
Evaluarea datoriilor în situaţiile financiare anuale se face la valoarea lor probabilă de plată.
Evaluarea la bilanţ a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de
cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României,
valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
73
Cap. 6. Politici contabile privind creanţele instituţiei
Creanţele INS includ:

- creanţe comerciale, care sunt sume datorate de clienţi pentru bunuri vândute, lucrările
executate sau serviciile prestate în cursul normal al activităţii;
- vânzările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii, efectuate pe baza
efectelor comerciale de încasat;
- sume datorate de personal angajat.
Creanţele se evidenţiază în baza contabilităţii de angajamente, conform prevederilor legale sau

contractuale.
Avansurile acordate furnizorilor se înregistrează în conturile de avansuri, în funcţie de scopul

pentru care au fost acordate.
Avansurile pentru bunuri şi servicii se înregistrează în contul 409 Furnizori – debitori.
Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor

furnizori, în conturile 232 Avansuri acordate pentru imobilizări corporale şi, respectiv, 234
Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale.
Contabilitatea clienţilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Creanţele faţă de clienţii pentru care nu au fost întocmite facturi se evidenţiază distinct în
contabilitate în contul 418 Clienţi - facturi de întocmit, pe baza documentelor care atestă livrarea
bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
Avansurile primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în contul 419 Clienţi - creditori.
Efectele comerciale de încasat pot fi scontate înainte de scadenţă.
Sumele datorate instituţiei de către terţe persoane fizice sau juridice, altele decât personalul
propriu şi clienţi, se înregistrează ca şi debitori diverşi.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului
şi se menţionează în notele explicative.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia

în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
Contabilitatea clienţilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În contabilitatea analitică, clienţii se grupează astfel: clienţi interni şi externi, iar în cadrul
acestora, pe termene de încasare.
Creanţe cu decontare în valută sau în lei în funcţie de cursul unei valute
Creanţele în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data

efectuării operaţiunilor, comunicat de Banca Naţională a României, cât şi în valută.
74
Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor în valută la cursuri diferite
faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au
fost raportate în situaţiile financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în
perioada în care apar.
Atunci când creanţa în valută este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar în care a
survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel exerciţiu.
Atunci când creanţa în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs
valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, ce intervine până în exerciţiul decontării, se
determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui
asemenea exerciţiu financiar.
Evaluarea creanţelor la data bilanţului
Scăderea din evidenţă a creanţelor cu termene de încasare prescrise se efectuează numai după ce
au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora.
Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate în contul 4118 Clienţi incerţi sau în
litigiu.
În situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează şi se prezintă la valoarea probabilă de

încasat.
Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, se înregistrează ajustări pentru

depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
Evaluarea la bilanţ a creanţelor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de

cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României,
valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
La data întocmirii situaţiilor financiare, creanţele în valută se evaluează la cursul publicat de

Banca Naţională a României, valabil pentru data întocmirii situaţiilor financiare, respectiv
pentru ultima zi a exerciţiului financiar.
Creanţele aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeană se evaluează

la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a lunii în care se
întocmesc situaţiile financiare.
La data bilanţului, evaluarea creanţelor se face la valoarea lor probabilă de încasare.
Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea

contabilă netă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru
depreciere, articol contabil:
6814 = 49
Cheltuieli operaţionale privind Ajustări pentru deprecierea creanţelor
ajustările pentru deprecierea
activelor circulante
75
Practici contabile specifice privind tranzacţiile cu tertii

1. Se efectuează reparaţii curente şi de întreţinere în valoare de 155.000 lei la
imobilul unei unităţi, urmând că plata să se efectueze astfel: avans 20% plătit din contul curent
de banca la începutul lucrării, 50% la recepţia lucrării şi 30% în baza biletului la ordin cu
scadenţă de 30 zile.
- acordarea avansului
- obligaţia faţă de furnizor şi regularizarea avansului acordat
- înregistrarea biletului la ordin
- plătile la terminarea lucrării
- acordarea avansului
Furnizori-debitori pentru prestari
4092 de servicii şi executari de lucrari 770 Furnizori 31.000 lei
- obligaţia faţă de furnizor şi regularizarea avansului acordat
Cheltuieli cu întreţinerea şi
611 reparaţiile 401 Furnizori 155.000 lei
Furnizori-debitori pentru
Furnizori prestări de servicii şi
401 4092 executări de lucrări 31.000 lei
- înregistrarea biletului la ordin

401 Furnizori 403 Efecte de plătit 46.500 lei
-plăţile la terminarea lucrării

% 512 Conturi la banci 124.000 lei
401 Furnizori 77.500 lei
403 Efecte de platit 46.500 lei
3. O unitate achită prin ordin de plată la sfârşitul lunii decembrie o sumă de 1.500 lei
reprezentând prime de asigurare pentru autoturismele din dotarea parcului auto, asigurări auto
pentru primul trimestru al anului următor.
Să se efectueze înregistrările contabile privind:
- înregistrarea cheltuielilor în avans pentru primul trimestru al anului următor;
- plata furnizorului;
- transferarea cheltuielilor în avans pentru fiecare luna în parte.
76
- înregistrarea cheltuielii în avans pentru primul trimestru al anului următor
Cheltuieli înregistrate în
471 avans 401 Furnizori 1.500 lei
- plata furnizorului
Finanţarea de la bugetul de
401 Furnizori 7701 stat 1.500 lei
- transferarea cheltuielilor in avans pentru fiecare luna

Cheltuieli cu primele de Cheltuieli înregistrate în
613 asigurare 471 avans 500 lei
4. O unitate finanţată integral din venituri proprii realizează venituri din

prestarea de servicii de închiriere. În luna curentă, în baza devizului estimativ de servicii se
înregistrează valoarea serviciilor de 1.500 lei. Ulterior, în baza notelor de renuntare a serviciilor
din partea clientului, emiţându-se factura în valoare de 1.200 lei.
- înregistrarea serviciilor prestate in baza devizului estimativ;
- renunţarea la devizul estimativ;
- înregistrarea facturii;
- încasarea constravalorii serviciilor prestate.
- înregistrarea serviciilor prestate in baza devizului estimativ

Clienţi – facturi de Venituri din prestări servicii şi
418 întocmit 751 alte activităţi 1.500 lei
- renuntarea la devizul estimativ

Clienti – facturi de
418 întocmit 750 Venituri din proprietate -1.500 lei
- înregistrarea facturii
411 Clienţi 750 Venituri din proprietate 1.200 lei
- încasarea constravalorii serviciilor prestate
Disponibil al institutiilor publice

560 finanţate integral din venituri proprii 411 Clienti 1.200 lei
77
5. Se realizează venituri extrabugetare prin închirierea de spaţii disponibile în
valoare de 2450 lei. Din aceste fonduri au fost achiziţionate bonuri valorice de carburanţi în
suma de 800 lei şi plăţite utilitaţile din luna în curs, după cum urmează: factura convorbirilor
telefonice – 700 lei, factura de energie electrică şi termică – 600 lei, factura de apa, salubrizare –
150 lei, factura de pază – 200 lei.
Să se efectueze înregistrările contabile privind:
- emiterea facturii pentru încasarea chiriei
- încasarea chiriei
- obligaţia de plată catre furnizori
- plaţile către furnizori
- emiterea facturii pentru încasarea chiriei

411 Clienţi 706 Venituri din chirii 2.450 lei
- incasarea chiriei
Disponibil al institutiilor
publice finantate integral
560 din venituri proprii 411 Clienti 2.450 lei
- obligatia de plata catre furnizori

% 401 Furnizori 2.450 lei
532 Alte valori-Bonuri valorice 800 lei
Cheltuieli cu posta,
626 telefoane 700 lei
610 Cheltuieli cu energia si apa 750 lei
Alte chelt cu serv executate
628 de tertu 200 lei
- platile catre furnizori

Disponibil al institutiilor publice
finantate integral din venituri
proprii Disponibil din venituri
401 Furnizori 560 proprii 2.450 lei
7. Fondul salariilor brute in luna curenta in cadrul unei institutii de invatamint

finantata integral de la bugetul de stat este 145.000 lei. Contributiile angajatorului sunt: fond
CAS – 15,8 %, fond sanatate – 5,5%, fond somaj – 0,5%, fond accidente si boli profesionale –
0.4%, fond indemnizatii concedii medicale – 0.85%, fond garantare 0.25%.
78
641 421 INREG SALARII BRUTE
421 % RETINERI SALARII
4,312 CAS SALARIAT 10.5%
4,314.1 SANATATE SALARIAT 5.2%
4,372 SOMAJ SALARIAT 0.5%
425 Avans salarii
427 Alte Retineri
444 IMPOZIT SALARII
6,451 4,311.1 CAS SOCIETATE 15.8%
6,451 4,311.2 FOND RISC SI ACCIDENTE 0.15%-0,85%
6,451 4,311.3 CONTRIBUTIA ANGAJATOR LA CON MEDICALE 0.85%
6,452 4,371.1 SOMAJ FIRMA 0,5%
6,453 4,313 CASS FIRMA 5.2%
6,452 4,371.1 CONTRIB FOND SOMAJ 0.5%
6,452 4,371.2 CONTRIB FOND GARANTARE 0.25%

- cheltuiala cu fondul lunar de salarii
- cheltuielile cu contributiile angajatorului aferente bugetului de stat
- plata contributiilor angajatorului la bugetul de stat
- cheltuiala cu fondul lunar de salarii

Cheltuieli cu salariile
641 personalului 421 Personal – salarii datorate 145.000 lei
- cheltuielile cu contributiile angajatorului aferente bugetului de stat

Chelt. privind contrib. la Contributia la asigurarile
6451 asig.sociale 4311 sociale 28.275 lei
Chelt. privind contrib. la Contributia la asigurarile pt
6452 asig.pt somaj 4371 somaj 3.625 lei
Chelt. privind contrib. la Contributia la asigurarile
6453 asig.soc.de sanatate 4313 soc.de sanatate 8.700 lei
Chelt. privind contributia Contributia angajatorului
pentru accidente si boli pentru accidente si boli
645 profesionale 4315 profesionale 580 lei
Chelt. privind contributia Contributii pentru
pentru indemnizatii si indemnizatii concedii
645 concedii medicale 4316 medicale 1.233 lei
Chelt. privind contributia Contributie pentru fondul de
645 pentru fondul de garantare 4317 garantare 363 lei
- plata contributiilor angajatorului la bugetul de stat

% Finantare de la bugetul de
770 stat 42.776 lei
Contributia la asigurarile
4311 sociale 28.275 lei
Contributia la asigurarile pt
4371 somaj 3.625 lei
79
Contributia la asigurarile
4313 soc.de sanatate 8.700 lei
Contributia angajatorului
pentru accidente si boli
4315 profesionale 580 lei
Contributii pentru
indemnizatii concedii
4316 medicale 1233 lei
Contributie pentru fondul de
4317 garantare 363 lei
7. Cunoscindu-se fondul salariilor brute in luna curenta – 145.000 lei, contributiile

angajatului CAS – 10.50%, sanatate – 5,5%, somaj – 0,5%, impozit 16%, deducerea personala -
250 lei si numarul de salariati -130, sa se efectueze inregistrarile contabile privind:
- retinerile angajatilor din fondul de salarii
- plata retinerilor angajatilor
- plata salariilor, 75% prin alimentare carduri si 25% prin casierie
- retinerile angajatilor din fondul de salarii

421 Personal – salarii datorate % 38.706 lei
Contributia asiguratilor pentru
4312 asigurarile sociale 13.775 lei
4314 asigurarile soc.de sanatate 9.425 lei
4372 asigurarile de somaj 1.450 lei
Impozit pe venit de natura
444 salariala 14.056 lei
- plata retinerilor angajatilor

% 7701 Finantare de la bugetul de stat 87489
Contributia asiguratilor
4312 pentru asigurarile sociale 13.775 lei
pentru asigurarile soc.de
4314 sanatate 9.425 lei
4372 pentru asigurarile de somaj 1.450 lei
Impozit pe venit de natura
444 salariala 14.056 lei
- plata salariilor, 75% prin alimentare carduri si 25% prin casierie

421 Personal – salarii datorate 7701 Finantare de la bugetul de stat 79.721 lei
421 Personal – salarii datorate 531 Casa 26.573 lei
80
8. Se acorda salariatiilor avansuri concedii de odihna in suma de 4.500 lei prin
alimentarea cardurilor personale. La lichidarea drepturilor salariale se retin avansurile acordate,
popririle aferente angajamentelor de plata in suma de 810 lei care se vireaza la bugetul de stat.
Sa se efectueze inregistrarile contabile privind:
- plata avansurilor pentru concediile de odihna
- retinerea avansului acordat si a popririlor aferente bugetului de stat
- inregistrarea obligatiei de plata si plata acesteia la bugetul de stat
- plata avansurilor pentru concediile de odihna

Avansuri acordate
425 personalului 7701 Finantare de la bugetul de stat 4.500 lei
- retinerea avansului acordat si a popririlor aferente bugetului de stat

Personal – salarii
421 datorate %
425 Avansuri acordate personalului 4.500 lei
Alte datorii si creante in
428 legatura cu personalul 810 lei
- inregistrarea obligatiei de plata si plata acesteia la bugetul de stat

Alte datorii si creante
in legatura cu Alte datorii si creante cu
428 personalul 448 bugetul 810 lei
Alte datorii si creante
448 cu bugetul 7701 Finantare de la bugetul de stat 810 lei
10. Drepturile de personal neridicate din casieria unitatii in suma in suma de 950 lei
se depun în contul de sume de mandat. Se ridica din contul de sume de mandate suma de 750 lei
reprezentind burse neridicate in lunile precedente si se achita prin casieria unitatii.
- inregistrarea drepturilor de personal neridicate
- depunerea drepturilor de personal neridicate in contul de sume de mandat
- ridicarea din contul de sume de mandat a burselor neridicate
- achitarea burselor prin casieria unitatii
81
- inregistrarea drepturilor de personal neridicate
Personal – salarii datorate Drepturi de personal
421 426 neridicate 950 lei
- depunerea drepturilor de personal neridicate in contul de sume de mandat

581 Viramente interne 531 Casa 950 lei
Disponibil pentru sume de Viramente interne
552 mandat si sume in depozit 581 950 lei
- ridicarea din contul de sume de mandat a burselor neridicate

Viramente interne Disponibil pentru sume
de mandat si sume in
581 552 depozit 750 lei
531 Casa 581 Viramente interne 750 le
- achitarea burselor prin casieria unitatii

4621 Creditori sub 1 an 531 Casa
11. In cadrul unei institutii publice se constata un minus de inventar imputabil

gestionarului de materiale a carei valoare contabila este de 100 lei, iar valoare de piata (justa) de
120 lei. Gestionarul depune prin casieria unitatii contravaloarea pagubei.
Sa se inregistreze operatiunile privind:
- inregistrarea imputarea minusului
- incasarea pagubei
- depunerea numerarului in trezorerie
- achitarea obligatiei la bugetul de stat
- inregistrarea imputarea minusului

Alte creante in legatura cu %
4282 personalul 120 lei
719 Alte venituri operationale 100 le
4481 Alte datorii fata de buget 20 lei
- - incasarea pagubei
Casa Alte creante in legatura cu
531 4282 personalul 120 lei
- depunerea numerarului in trezorerie
7701 Finantare de la bugetul de stat 531 Casa 120 lei
- achitarea obligatiei la bugetul de stat
4481 Alte datorii fata de buget 7701 Finantare de la bugetul de stat 20 lei
82
12. In urma casarii activelor fixe a rezultat o cantitate de fier vechi care a fost
valorificat in cadrul unui centru de colectare a fierului vechi, obtinindu-se suma de 250 lei. Sa se
inregistreze vinzarea fierului si incasarea contravalorii acestuia.
- vinzarea fierului vechi

Debitori Venituri din valorificarea unor
461 791 bunuri ale statului 250 lei
- incasarea contravalorii acestuia
Finantare de la bugetul de Debitori
7701 stat 461 250 lei
83
Cap. 7. Politici contabile privind disponibilităţile şi investiţiile pe

termen scurt
7.1 Disponibilităţi în valută şi în lei
INS efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unitatea teritorială a trezoreriei statului în
raza căreia îşi are sediul, în speţă Activitatea de Trezoererie şi Contabilitate Publică Mun.
Bucureşti ATCP Mun. Bucureşti.
În vederea efectuării cheltuielilor prevăzute în buget, instituţia prezintă trezoreriei statului

bugetul de venituri şi cheltuieli/bugetul de cheltuieli, aprobat în condiţiile legii.
Încasările şi plăţile în lei se efectuează numai prin conturile deschise la trezorerie.
Conturile la trezorerie şi bănci cuprind:

- disponibilul din împrumuturi din disponibilităţile contului curent general al trezoreriei
statului;
- valorile de încasat (cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci);
- disponibilităţile în lei şi valută păstrate la bănci comerciale. Conturile curente la bănci
comerciale se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă;
- disponibilităţile în lei şi valută provenind din împrumuturi interne şi externe contractate de
stat şi garantate de stat;
- disponibilul din fonduri externe nerambursabile;
- disponibilul din împrumuturi interne şi externe contractate de autorităţile administraţiei
publice locale şi garantate de acestea;
- dobânzile de plătit, dobânzile de încasat, împrumuturi pe termen scurt primite.
Dobânzile de încasat aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci se înregistrează distinct

în contabilitate faţă de cele de plătit, aferente împrumuturilor primite pe termen scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la

cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
Contabilitatea disponibilităţilor aflate în conturi la bănci comerciale şi a mişcării acestora, ca

urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în valută, se ţine distinct în lei şi în valută.
Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de

schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de

banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în
contabilitate diferenţe de curs valutar.
La finele perioadei, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută
şi a altor valori de trezorerie (acreditive, depozite pe termen scurt în valută), la cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru această dată, se înregistrează în
conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
84
Contabilitatea disponibilităţilor aflate în casierie, precum şi a mişcării acestora ca urmare a
operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar se ţine distinct în lei şi în valută.
Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei,

comunicat de Banca Naţională a României.
La finele perioadei, disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie se evaluează la cursul de

schimb în vigoare la acea dată, iar diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate
ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Activitatea de casierie este astfel organizată încât încasările şi plăţile în numerar să fie efectuate
în condiţii de siguranţă şi în limita plafonului de casă stabilit de trezoreria statului.
Instituţia efectuează încasări şi plăţi prin casieria proprie.
Încasările care reprezintă încasări ale bugetului de stat se depun în conturile bugetare deschise la
trezoreria statului şi reprezintă venituri ale bugetului de stat, cazul sumelor încasate din
închirierea spaţiilor administrative pentru organizarea de conferinţe, simpozioane, spaţiul
cantina incintă, bufet.
Încasările care reprezintă venituri proprii se depun în conturile de disponibilităţi.
Pentru instituţiile finanţate integral sau parţial din venituri proprii- fostul Centru de Conferinţe
sau CNPS:
Veniturile proprii ale instituţiilor publice, precum şi subvenţiile primite de la buget în

completarea acestora se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează distinct în
funcţie de sursele de provenienţă ale acestora.
Excedentul rezultat din execuţia bugetelor se regularizează la sfârşitul anului cu bugetul din care
au fost acordate subvenţiile, în limita sumelor primite de la acesta.
Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din
venituri proprii se reportează în anul următor.
7.2 Avansurile de trezorerie
Pentru efectuarea unor plăţi în numerar se pot acorda avansuri de trezorerie salariaţilor şi
terţilor.
Documentul utilizat pentru acordarea avansurilor de trezorerie este dispoziţia de plată.
Justificarea avansurilor acordate se face pe bază de decont întocmit de titularul de avans la care
sunt anexate documentele justificative aferente, cu excepţia diurnei pentru care nu se ataşează
documente justificative.
În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în

contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării
avansului, pentru acele cheltuieli pentru care nu se prezintă documente justificative, de exemplu
pentru diurna acordată.
85
7.3 Investiţiile pe termen scurt (dacă este cazul)
Investiţiile pe termen scurt cuprind obligaţiunile emise şi răscumpărate.
La intrarea în patrimoniu, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie sau la

valoarea stabilită potrivit contractelor.
La bilanţ, investiţiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai puţin
ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.
Diferenţele constatate cu ocazia inventarierii între valoarea contabilă şi valoarea de inventar a

investiţiilor pe termen scurt se înregistrează ca ajustare pentru pierderea de valoare, pe seama
cheltuielilor financiare.
La ieşirea din instituţie a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierderea de
valoare se anulează pe seama veniturilor.
7.4 Contabilitatea conturilor de trezorerie şi bănci
Prin trezoreria instituţiilor publice înţelegem lichidităţile formate din numerarul

existent în casierie, titluri de valoare şi disponibilităţi aflate în cont, rolul contabilităţii fiind de
evidenţiere a existenţei şi mişcării acestora.
În scopul monitorizării finanţelor publice şi al asigurării unei discipline şi coerenţe
bugetare ferme instituţiile publice de învăţământ, indiferent de modul de finanţare şi
subordonare, inclusiv activităţile autofinanţate, efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi prin
unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora îşi au sediul şi unde au deschise conturi
de venituri, cheltuieli şi disponobilităţi fără riscuri şi fără comisioane. Prin intermediul bancilor
comerciale se pot face operaţiuni numai dacă legea prevede.
Pe lângă componentele de trezorerie reflectate în legislaţia românească (investiţii
financiare pe termen scurt, conturile de bănci, disponibilităţile aflate în casierie, alte valori
acreditive în lei şi valută etc.), IPSAS 2 Situaţiile fluxurilor de trezorerie prezintă şi conceptual
de echivalente de numerar.
Pentru a fi considerate echivalente de numerar titlurile pe termen scurt trebuie sa
satisfacă următoarele condiţii:
- scadenţă mai mică de 3 luni sau mai mică de data scadenţei, uşor
convertibile în numerar;
- risc scăzut de schimbare a valorii;
sunt păstrate mai degrabă cu intenţia îndepolinirii angajamentelor pe termen scurt, decât
pentru alte scopuri
86
Operaţiunile economico-financiare cu disponibilităţile şi investiţiile pe termen

scurt
1. O instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat ridică de la trezorerie,

în baza filei de CEC, suma de 4500 lei, reprezentând:
- cheltuieli de personal – 3.500 lei (din care 3.450 lei drepturi salariale şi 50 lei
indemnizaţie de detaşare);
- cheltuieli pentru bunuri si servicii – 1.000 lei (din care 700 lei materiale si 300 lei
deplasari interne).
Se achită în primele trei zile drepturi salariale în sumă de 3.000 lei, diferenţa
reprezentând salarii neridicate în termenul legal de plată fiind depuse la trezorerie.
În baza dispoziţiilor de plata şi a referatelor de necesitate se acordă avansuri prin
casieria unitaţii, astfel:
- 50 lei indemnizatii delegare;
- 300 lei deplasari interne;
- 650 lei materiale.
La întoarcerea din deplasare se justifică avansurile acordate, astfel:
- cheltuieli indemnizaţie delegare pentru 3 zile complete;
- cheltuieli transport, cazare – 250 lei
De asemenea, se justifică avansul acordat pentru materiale, astfel:
- materiale consumabile – 460 lei
- obiecte inventar – 200 lei
Se încasează avansurile neutilizate şi se depun la trezorerie.
Să se efectueze inregistrarile contabile privind:
- ridicarea din contul de trezorerie a valorii CEC-ului;
- achitarea drepturilor salariale;
- înregistrarea salariilor neridicate si depunerea sumei la trezorerie;
- acordarea avansurilor prin casierie;
- justificarea avansurilor acordate;
- încasarea avansurilor neutilizate şi depunerea sumei în trezorerie;
- darea în consum/folosinţă a materialelor şi obiectelor de inventar.
87
- ridicarea din contul de trezorerie a valorii CEC-ului
581 Viramente interne 7701 Finanţare de la bugetul de stat 4.500 lei

5311 Casa in lei 581 Viramente interne 4.500 lei
- achitarea drepturilor salariale
Personal salarii
421 datorate 5311 Casa in lei 3.000 lei
- inregistrarea salariilor neridicate si depunerea la trezorerie
421 Personal salarii datorate 426 Drepturi de personal neridicate 450 lei
581 Viramente interne 5311 Casa in lei 450 lei
Finantare de la bugetul
7701 de stat 581 Viramente interne 450 lei
- acordarea avansurilor de trezorerie prin casierie
542 Avansuri de trezorerie 5311 Casa in lei 50 lei

- justificarea avansurilor acordate
Cheltuieli cu indemnizatiile de
646 delegare, detasare si ale drepturi 542 Avansuri de trezorerie 31.56 lei
salariale
614 Cheltuieli de deplasare 542 Avansuri de trezorerie 250 lei
302 Materiale consumabile 542 Avansuri de trezorerie 460 lei
Materiale de natura obiectelor de
3031 inventar in magazie 542 Avansuri de trezorerie 200 lei
- încasarea avansurilor neutilizate si depunerea în trezorerie
5311 Casa in lei 542 Avansuri de trezorerie 18.44

5311 Casa in lei 542 Avansuri de trezorerie 50
- darea in consum/folosinta a materialelor si obiectelor de inventar
602 Cheltuieli cu materialele 302 Materiale consumabile 460

consumabile
Materiale de natura
3032 Materiale de natura obiectelor de 3031 obiectelor de inventar in
inventar in folosinta magazie 200
88
2. În urma unui control inopinat la casieria institutiei s-a constat un minus în casierie
de 105 lei. Sa se efectueze intregistrarile contabile privind minusurile constatate cu ocazia
controlului, precum si recuperarea lui.
- minus in casieria unitarii
4282 Alte creante în legatura cu 719 Alte venituri operationale 105

personalul
- imputarea lipsurilor persoanelor vinovate si depunerea in casierie a sumei
5311 Casa in lei 4282 Alte creante în legătura cu personalul 105
3. Soldul debitor al contului de banca al unei institutii este de 250.000 lei. La

sfirsitul lunii banca calculeaza dobinzi aferente soldului bancar in suma de 5.000 lei. Din
dobinda incasata unitatea plateste chiria punctului de lucru pe care il detine in alta localitate.
- inregistrarea dobinzii aferente sumei existente in cont
- incasarea dobinzii
- obligatia si plata chiriei punctului de lucru
- inregistrarea dobinzii aferente sumei existente in cont
5187 Dobinzi de incasat 766 Venituri din dobinzi 5.000 lei

- incasarea dobinzii
5121 Conturi la banci in lei 5187 Dobinzi de incasat 5.000 lei
- obligatia si plata chiriei punctului de lucru

612 Cheltuieli cu chiriile 401 Furnizori 5.000 lei
401 Furnizori 5121 Conturi la banci in lei 5.000 lei
4. In vederea platii unei lucrari de reparatii curente, o unitate deschide in favoarea

furnizorului un acreditiv in valoare de 70.000 lei. In baza situatiilor de lucrari si a proceselor
verbal de receptie se fac plati din acreditiv de 65.000 lei.
- deschiderea acreditivului
- decontarea lucrarilor de reparatii
89
- reintregirea contului de disponibil de banca
581 Viramente interne 5121 Conturi la banci in lei 70.000 lei
541 Acreditive 581 Viramente interne 70.000 lei

- decontarea lucrarilor de reparatii
Cheltuieli cu intretinerea si
611 reparatiile 401 Furnizori 65.000 lei
401 Furnizori 541 Acreditive 65.000 lei
- reintregirea contului de disponibil de banca

581 Cheltuieli cu chiriile 541 Acreditive 5.000 lei
5121 Conturi la banci in lei 581 Cheltuieli cu chiriile 5.000 lei
90
Cap. 8. Politici contabile privind recunoaşterea cheltuielilor
Cheltuielile reflectă costul bunurilor şi serviciilor utilizate în vederea realizării serviciilor

publice sau veniturilor, după caz, precum şi subvenţii, transferuri, asistenţă socială acordate,
aferente unei perioade de timp.
La recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor, instituţia aplică principiul contabilităţii de

angajamente.
Potrivit contabilităţii de angajamente, cheltuielile se recunosc la următoarele momente:

- consumului stocurilor, în cazul bunurilor de natura stocurilor;
- prestării muncii, în cazul cheltuielilor de personal;
- prestării serviciilor şi executării lucrărilor;
- scadenţa dobânzilor conform contractelor încheiate, şi nu pe măsura plăţii;
- lunar, pe parcursul duratei de viaţă utile în cazul cheltuielilor cu amortizarea activelor fixe;
- la scoaterea din funcţiune înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a activelor
fixe cu valoarea rămasă neamortizată a acestora.
Transferurile curente şi de capital între unităţi ale administraţiei publice se recunosc ca şi costuri
la beneficiarii finali ai fondurilor. Alte transferuri, interne şi în străinătate, se recunosc ca şi
costuri la instituţia care transferă fondurile.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe grupe de cheltuieli, după natura şi destinaţia lor.
Cheltuielile extraordinare includ pierderi din calamităţi şi cheltuieli extraordinare din operaţiuni
cu active fixe.
Conturile de cheltuieli se închid la sfârşitul fiecărei luni/trimestrial în vederea stabilirii

rezultatului patrimonial.
În situaţia în care apar operaţiuni ce trebuie înregistrate în creditul conturilor de cheltuieli,

acestea pot fi înregistrate şi în debitul conturilor, în roşu.
Cheltuielile se regăsesc în Planul de Conturi General la clasa 6 Conturi de cheltuieli. Conturile

de cheltuieli se dezvoltă în analitic pe structura clasificaţiei bugetare11. Structura contului
contabil este următoarea:
1. Simbolul contului din planul de conturi

11
Conform punctului 6 din Anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013 pentru modificarea si
completarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul
de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr. 1.917/2005. Pct. 6. În întreg cuprinsul Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţii publice şi instrucţiunile de aplicare
a acestuia aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1917/2005 cu modificările şi completările
ulterioare, se completează contabilitatea analitică a conturilor cu următoarele informaţii: cod sector, sursă de
finanţare şi clasificaţie venituri (capitol, subcapitol, paragraf), clasificaţie funcţională cheltuieli (capitol,
subcapitol, paragraf) şi clasificaţie economică cheltuieli (titlu, articol, alineat), potrivit "Dezvoltării conturilor
sintetice în conturi analitice în scop de raportare a Balanţei de verificare la Ministerul Finanţelor Publice",
prevăzută în anexa nr. 2
91
2. Codul sectorului
3. Sursa de finanţare a cheltuielii, respectiv:
A. Intregral de la bugetul de stat- INS şi DTS-uri
B. Credite externe
C. Credite interne
D. Fonduri externe nerambursabile INS şi DTS-uri
E. Activităţi finanţate integral din venituri proprii INS şi DTS-uri
F. Integral venituri proprii: CNPS şi CC
G. Venituri proprii şi subvenţii
H. Cheltuieli evidenţiate în afara bugetelor locale
I. Buget aferent activităţii de privatizare
J. Bugetul fondului pentru mediu
K. Bugetul trezoreriei statului
L. Reclasificate
M. Fondul de risc
4. Titlul
5. Articolul
6. Alineatul
Tinând seama de clasificaţia economică, cheltuielile bugetare se clasifică în: cheltuieli curente;
cheltuieli de capital; operaţiuni financiare; rezerve, excedent/deficit. Cheltuielile curente se
grupează pe titluri, astfel:
Titlul I- Cheltuieli salariale, care cuprind cheltuielile cu salariile, defalcate pe cheltuieli

salariale în bani, împarţite la rândul lor în: salarii de bază, salarii de merit, indemnizaţii plătite
unor persoane din afară , indemnizaţii de delegare, alocaţii pentru transport la şi de la locul de
muncă pentru demnitari, contribuţii aferente salariilor etc.;
Titlul II- Bunuri şi servicii, titlu care cuprinde cheltuielile cu: furnituri de birou, rechizitele,
hrana animalelor şi a oamenilor, medicamentele, obiectele de inventar, utilităţi, lucrările si
serviciile executate de terti, servicii poştale carburanţi;
Titlul III- Dobânzi, care se refera la dobânzile si comisioanele aferente datoriei publice interne
si externe;
Titlul IV - Subventii, care cuprinde alocatiile de la buget acordate insti tutiilor publice, precum
si subventiile acordate pentru acoperirea diferentelor de pret si tarif;
Titlul V - Fonduri de rezerva, care cuprinde fondurile aflate la dispozitia Guvernului si a

administratiei publice locale în vederea utilizarii lor conform dispozitiilor legale;
Titlul VI - Transferuri, care cuprinde transferurile dintre diversele bugete;
Titlul VII- Alte Transferuri, care cuprinde transferuri la alte organisme internaţionale;
92
Titlul VIII - Proiecte cu finantare din fonduri externe nerambursabile (FEN)postaderare,
ce include sumele primite din FEN postaderare defalcate pe tipuri de programe si, în cadrul
programelor, pe finantare nationala, finantare externa nerambursabila, cheltuieli neeligibile si
cheltuieli din sumele primite în cadrul mecanismului top up, unde este cazul;
Titlul IX- Asistenţă socială, care se refera la cheltuieli legate de asigurari si de ajutoare sociale;
Titlul X-Proiecte cu finantare din fonduri externenerambursabile aferente cadrului financiar
2014-2020;
Titlul XI- Alte cheltuieli, ce include burse, ajutoare, despagubiri etc.
Titlul XII- Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabila.
Cheltuielile de capital cuprind titlurile:
Titlul XIII -Active nefinanciare, unde se reflecta cheltuielile cu investitiile institutiilor publice,
ale regiilor autonome, ale companiilor si societatilor cu capital de stat, precum si ale activitatilor
autofinantate, precum si cheltuielile cu reparatiile capitale aferente activelor fixe corporale si
necorporale pentru efectuarea cheltuielilor de capital. Tot în acest titlu sunt incluse stocurile din
rezerva de stat si de mobilizare;
Titlul XIV - Active financiare, titlu care include participarea la capitalul social al societatilor
comerciale;
XV –Fondul naţional de dezvoltare.
Operatiunile financiare se împart în urmatoarele titluri:
Titlul XVI-împrumuturi, care reflecta cheltuielile cu împrumuturile acordate pentru înfiintarea

unor institutii sau acordate de diverse agentii guvernamentale pentru diferite programe;
Titlul XVII-Rambursari de credite, ce include plati de dobânzi si comisioane la credite;
Titlul XVIII- Operatiuni în curs de claiificare;
Titlul XIX -Plati efectuate în aniiprecedenti sirecuperate în anul curent.
Menţionăm, că la INS regăsim următoarele titluri:
Titlul I- Cheltuieli salariale

Titlul II- Bunuri şi servicii
Titlurile VII- Transferuri- cotizaţii la organisme internaţionale ,
Titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare,
Titlul XIII - Cheltuieli de capital Active nefinanciare
93
Prezentăm mai jos un extras din bugetul INS privind cheltuielile aprobate prin bugetul
exerciţiului financiar 2017.
Cod Denumire indicator Program 2017
5000 TOTAL BUGET - CHELTUIELI 151,703
01 CHELTUIELI CURENTE 151,703
10 TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL 115,200

20 TITLUL II BUNURI ŞI SERVICII 23,454
55 TITLUL VII ALTE TRANSFERURI 52
TITLUL VIII PROIECTE CU FINANTARE DIN FONDURI EXTERNE

56 12,997
NERAMBURSABILE (FEN) POSTADERARE
70 CHELTUIELI DE CAPITAL 0
71 TITLUL XIII ACTIVE NEFINANCIARE 0
5001 CHELTUIELI - BUGET DE STAT 145,508


56 6,802
70 CHELTUIELI DE CAPITAL 0
71 TITLUL XIII ACTIVE NEFINANCIARE 0
5101 AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE 145,508

1001 Cheltuieli salariale în bani 92,959
100101 Salarii de baza 92,000
100112 Indemnizatii platite unor persoane din afara unitatii 5

100113 Indemnizatii de delegare 525
100115 Alocatii pt transport la si de la locul de munca 9
100130 Alte drepturi salariale in bani 420
1002 Cheltuieli salariale în natură 30
100204 Locuinte de serviciu folosita de salariat si familia sa 30
1003 Contributii 22,211
100301 Contributii de asigurari sociale de stat 14,944
100302 Contributii de asigurari de şomaj 590
100303 Contributii de asigurari sociale de sanatate 5,000
100304 Contributii de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale 177
100306 Contributii pentru concedii si indemnizatii 1,500

2001 Bunuri si servicii 13,753
200101 Furnituri de birou 190
200102 Materiale pentru curatenie 93
94
200103 Incalzit, iluminat si forta motrica 2,000
200104 Apa, canal si salubritate 287

200105 Carburanti si lubrifianti 502
200106 Piese de schimb 764

200108 Posta, telecomunicatii, radio, tv, internet 1,500
200109 Materiale si prestari de servicii cu caracter functional 5,000
200130 Alte bunuri si servicii pentru intretinere si functionare 3,417

2002 Reparatii curente 1,000
2005 Bunuri de natura obiectelor de inventar 443
200530 Alte obiecte de inventar 443
2006 Deplasari, detasari, transferari 1,180
200601 Deplasari interne, detasari, transferari 933
200602 Deplasari in strainatate 247
2011 Carti, publicatii si materiale documentare 76
2012 Consultanta si expertiza 62
2013 Pregatire profesionala 300
2014 Protectia muncii 282
2030 Alte cheltuieli 6,358
203002 Protocol si reprezentare 20

203004 Chirii 338
203030 Alte cheltuieli cu bunuri si servicii 6,000
5502 B. Transferuri curente in strainatate (către organizatii internationale) 52
550201 Contributii si cotizatii la organisme internationale 52

56 6,802
5616 Alte facilitati si instrumente postaderare 6,802

561601 Finantare nationala 4,592
561602 Finantare externa nerambursabila 2,157
561603 Cheltuieli neeligibile 53
5101 Autoritati executive si legislative 145,508
510103 Autoritati executive 145,508
5008 FONDURI EXTERNE NERAMBURSABILE 6,195
TITLUL VIII PROGRAME CU FINANTARE DIN FONDURI EXTERNE

56 6,195
5108 AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE 6,195

TITLUL VIII PROGRAME CU FINANTARE DIN FONDURI EXTERNE

56 6,195
5616 Alte facilitati si instrumente postaderare 6,195
95
561602 Finantare externa nerambursabila 6,195
510801 Autoritati executive si legislative 6,195

510803 Autoritati executive 6,195
9. Politici contabile privind recunoaşterea veniturilor
9.1 Definiţii şi recunoaştere
La recunoaşterea veniturilor instituţia noastră aplică principiul contabilităţii de angajamente.
În general, veniturile unei instituţii publice reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de
încasat potrivit legii, precum şi preţul bunurilor vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente
unei perioade de timp.
Începând cu 01.04.2016 INS nu realizează venituri
Diseminarea datelor statistice elaborate în afara programului

statistic naţional anual:
(1) Pe baza rezultatelor cercetărilor statistice cuprinse în

programul statistic naţional anual, la cererea expresă a
utilizatorilor interni şi externi, Institutul Naţional de Statistică
şi direcţiile teritoriale pot elabora şi alte lucrări, pot edita
publicaţii statistice şi pot furniza date statistice prin prelucrări
speciale, potrivit cerinţelor utilizatorilor, în condiţiile
respectării protecţiei şi confidenţialităţii datelor.
(2) Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile sale

teritoriale sunt autorizate să realizeze, pe bază de contract,
cercetări şi lucrări statistice speciale, inclusiv publicaţii care nu
sunt cuprinse în programul statistic naţional anual, la cererea unor
beneficiari interni sau externi.
(3) Activităţile statistice prevăzute la alin. (1) şi (2) se

realizează contra cost, pe baza unor tarife stabilite de Institutul
Naţional de Statistică, care acoperă toate cheltuielile implicate,
inclusiv cele de editare şi de difuzare a rezultatelor.
(4) Sumele încasate din vânzarea de publicaţii statistice

rezultate din activităţile prevăzute la alin. (1) şi (2), potrivit
art. 32 alin. (8), precum şi cele obţinute din furnizarea, la cererea
utilizatorilor, de date statistice pe suport hârtie sau magnetic se
varsă la bugetul de stat.
Veniturile se înregistrează în contabilitate pe baza documentelor care atestă crearea dreptului de

creanţă (declaraţia fiscală sau decizia emisă de organul fiscal), avize de expediţie, facturi, alte
documente legal întocmite sau în momentul încasării efective a acestora, în situaţia în care nu
există documente anterioare încasării pentru înregistrarea creanţei.
În funcţie de sursa de provenienţă a acestora, veniturile se înregistrează la următoarele

momente:
96
- veniturile din activităţi economice se înregistrează în momentul predării bunurilor
către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract,
al facturării lucrărilor executate şi serviciilor prestate, moment care atestă transferul de
proprietate către clienţi;
- veniturile din serviciile prestate (chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive,
concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale), la momentul prestării serviciului;
- veniturile din diferenţe de curs valutar sunt recunoscute în perioada în care apar cu
ocazia decontării sau a raportării în situaţiile financiare a elementelor monetare,
creanţelor şi datoriilor, la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe
parcursul perioadei sau faţă de cele care au fost raportate în situaţiile financiare
anterioare;
- veniturile din dobânzi se înregistrează pe măsura generării veniturilor respective;
- veniturile din diminuarea sau anularea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare se înregistrează în cazul în care nu se mai justifică
menţinerea acestora.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe grupe de venituri, după natura şi sursa lor.
Înregistrarea finanţării
Finanţarea instituţiei se asigură astfel:
Varianta 1
- integral din fonduri de la bugetul de stat sau bugetele locale sau bugetul asigurărilor
sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale.
Înregistrarea în contabilitate a finanţării se face cu ajutorul contului 770 "Finanţarea de la

buget" în creditul căruia se înregistrează sumele aferente plăţilor ce se efectuează conform
bugetului de venituri şi cheltuieli.
Varianta 2
- din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.
Veniturile proprii se evidenţiază în funcţie de natura lor în conturile de venituri corespunzătoare

produselor vândute, mărfurilor, serviciilor prestate etc, contul 750 Venituri din proprietate , 751
Venituri din vânzări de bunuri şi servicii.
Subvenţiile se înregistrează cu ajutorul contului 772 Venituri din subvenţii.
Varianta 3
- integral din venituri proprii.
Alte surse de finanţare sunt: fonduri externe nerambursabile, subvenţii, alocaţii bugetare cu
destinaţie specială.
10. Politici contabile privind fondurile europene nerambursabile
97
Creanţele şi datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeană

se evaluează la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a lunii în
care se întocmesc situaţiile financiare.
Fondurile externe nerambursabile se înregistrează distinct în contabilitate şi se utilizează numai

în limita disponibilităţilor existente în aceste conturi şi în scopul în care au fost acordate.
Sumele reprezentând cota-parte din cheltuielile eligibile finanţate prin fonduri europene
solicitate/virate autorităţilor de management se înregistrează prin debitul/creditul contului
extrabilanţier 8077 Sume solicitate la rambursare aferente fondurilor externe nerambursabile.
În cazul instituţiilor finanţate din venituri proprii care pot solicita prefinanţarea:
Înregistrarea dreptului de prefinanţare se face prin contul 515 Disponibil în lei din fonduri
externe nerambursabile, în corespondenţă cu contul 4585 Avansuri primite de la Autorităţile de
management/Agenţiile de plăţi reprezentând prefinanţare – instrumente structurale, fonduri
pentru agricultură şi alte fonduri.
Înregistrarea cererii de rambursare la final se face prin debitul contului 4583 Sume de primit de
la Autorităţile de Certificare, Autorităţile de Management/Agenţiile de Plăţi - Instrumente
structurale, fonduri pentru agricultură, fonduri de la buget şi alte fonduri în contrapartida
conturilor 775 Finanţare din fonduri externe nerambursabile postaderare, pentru cheltuielile
suportate din fonduri europene, şi 7721 Subvenţii de la bugetul de stat, pentru cheltuielile
suportate din fonduri de la buget.
11. Politici contabile privind corectarea erorilor contabile
Erorile reprezintă omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare pentru una sau
mai multe perioade anterioare, rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza informaţii
care:
- au fost disponibile atunci când s-au întocmit situaţiile financiare din perioade anterioare;
şi
- ar putea în mod rezonabil să fi fost obţinute şi luate în considerare la întocmirea şi
prezentarea acestor situaţii financiare.
Erorile includ: greşeli matematice, greşeli de aplicare a politicilor contabile, ignorarea sau
interpretarea greşită a evenimentelor şi fraudelor.
Corectarea erorilor
Eventualele erori constatate în contabilitate după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare

vor fi corectate în anul în care acestea se constată.
Erorile aferente exerciţiului financiar curent se corectează pe seama contului de profit şi

pierdere.
Erorile aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.
98
99
12. Politici contabile privind provizioanele
Criterii de recunoaştere a provizioanelor
Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
Un provizion va fi recunoscut în contabilitate în momentul în care sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiţii:
- instituţia are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Instituţia constituie provizioane pentru:

- litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
- cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor.
Alte provizioane se pot constitui pentru:
- cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător, pentru: protejarea aerului;
gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor; protejarea solului, a apelor subterane şi a
apelor de suprafaţă; protejarea biodiversităţii şi a peisajului; alte activităţi de protejare a
mediului înconjurător;
- obligaţii asumate în comun cu terţii.
Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru
care au fost constituite.
Pentru datoriile reprezentând sume prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect
acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar,
devenite executorii, a căror plată se va efectua eşalonat, se va înregistra un provizion; articol
contabil:
6812 = 1511
Cheltuieli operaţionale privind Provizioane pentru litigii
provizioanele
Evaluarea provizionului
Valoarea recunoscută ca provizion constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a
costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
Provizioanele se revizuiesc la data fiecărui bilanţ şi se ajustează pentru a reflecta cea mai bună
estimare curentă.
În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse,
provizionul se anulează prin reluare la venituri.
100
13. Politici contabile privind capitalurile

Instituţia evidenţiază în contabilitate următoarele categorii de fonduri:
- fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aferent bunurilor aflate în
proprietatea statului pe care le are în administrare (dacă este cazul);
- fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului, aferent bunurilor din
domeniul privat al statului pe care le are în administrare (dacă este cazul);
- fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale
(dacă este cazul);
- fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale
(dacă este cazul);
- fondul activelor fixe necorporale aferent activelor fixe necorporale care nu se
amortizează (dacă este cazul).
Rezultatul patrimonial
Rezultatul patrimonial se stabileşte lunar, prin închiderea conturilor de venituri şi finanţări şi a

conturilor de cheltuieli.
La începutul exerciţiului, soldul contului de rezultat patrimonial de la sfârşitul anului se

transferă asupra rezultatului reportat.
Varianta în care activele fixe sunt evaluate prin reevaluarea la valoarea justă:
În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ fix este determinată
pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului,
în locul costului de achiziţie sau costului de producţie, după caz.
101
14. Politici contabile privind producţia de bunuri şi servicii
Contabilitatea de gestiune se organizează potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1.826/2003, pentru

aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii
de gestiune.
Pentru asigurarea unui conţinut real şi exact al structurii costurilor, se au în vedere principiile
calculaţiei costurilor.
- Principiul separării cheltuielilor. Cheltuielile aferente producţiei de bunuri sau servicii

se separă de cele care nu sunt legate de achiziţia, producţia sau prelucrarea acestora la
nivelul obiectelor de calculaţie/purtătorilor de costuri stabilite/stabiliţi;
- Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Includerea cheltuielilor în costuri se face în

perioada de gestiune căreia îi aparţin respectivele cheltuieli;
- Principiul delimitării cheltuielilor în spaţiu. Cheltuielile efectuate într-o anumită

perioadă se delimitează pe locurile operaţionale care le-au ocazionat, cum ar fi:
aprovizionare, producţie, administraţie, desfacere, iar în cadrul sectorului producţie, pe
secţii, ateliere, linii de fabricaţie etc.;
- Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv;
- Principiul delimitării cheltuielilor privind producţia finită de cele aferente

producţiei în curs de execuţie. Cantitatea şi valoarea producţiei în curs de execuţie
trebuie delimitată de producţia finită la finele fiecărei perioade de gestiune.
Pentru determinarea costurilor activelor/serviciilor şi a costurilor perioadei, cheltuielile

înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor se grupează, în contabilitatea de gestiune,
astfel:
- cheltuieli directe;
- cheltuieli indirecte;
- cheltuieli de desfacere;
- cheltuieli generale de administraţie.
Cheltuielile directe se identifică direct pe purtătorul de cost şi cuprind: costul de achiziţie al

materiilor prime şi materialelor directe consumate, energia consumată în scopuri tehnologice,
manoperă directă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc.), alte cheltuieli directe.
Cheltuielile indirecte privesc obţinerea mai multor produse, executarea mai multor lucrări,
servicii sau comenzi, respectiv faze, activităţi etc.
Includerea cheltuielilor indirecte în costul obiectelor de calculaţie/purtătorilor de costuri se

realizează în mod indirect, prin repartizare, pe baza unor procedee raţionale, aplicate cu
consecvenţă, adecvate tipului de cheltuieli care urmează a fi repartizate şi obiectelor, respectiv
purtătorilor de costuri asupra cărora se repartizează.
102
Cap. 15. Documentele financiar-contabile
Toate operaţiunile economico-financiare se consemnează în momentul efectuării lor, în

documente justificative, pe baza cărora se înregistrează în contabilitate.
Documentele justificative emise şi primite de către instituţie trebuie să cuprindă următoarele

elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea şi sediul persoanei care întocmeşte documentul;
- numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare;
- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al
efectuării acesteia;
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după
caz;
- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar
preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document
justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale
în vigoare.
Corectarea documentelor justificative
În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături, modificări sau alte
asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea sau
file lipsă.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea să
poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului şi se confirmă prin semnătura persoanei

care a întocmit/corectat documentul justificativ, menţionându-se şi data efectuării corecturii.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se
primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul (chitanţe, cecuri, dispoziţii de plată/încasare),
documentul întocmit greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv.
La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire a

valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin semnătură, atât a
predătorului, cât şi a primitorului.
În cazul stornărilor, pe documentul iniţial se menţionează numărul şi data notei de contabilitate

prin care s-a efectuat stornarea operaţiunii, iar în nota de contabilitate de stornare se
menţionează documentul, data şi numărul de ordine ale operaţiunii care face obiectul stornării.
103
Registrele obligatorii de contabilitate
Registrele obligatorii de contabilitate sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare.

Registrele de contabilitate se prezintă sub formă de listări informatice. Numerotarea paginilor
registrelor se face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.
Instituţia utilizează următoarele jurnale auxiliare (Se aleg numai acele jurnale utilizate):
- Jurnal privind operaţiunile de casă şi bancă,
- Jurnal privind decontările cu furnizorii,
- Situaţia încasării-achitării facturilor,
- Jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de stocuri,
- Jurnal privind salariile şi contribuţia pentru asigurări sociale, protecţia socială a
şomerilor şi asigurările de sănătate,
- Jurnal privind operaţiuni diverse.
Registrul-jurnal se întocmeşte într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit, parafat
şi înregistrat în evidenţa instituţiei.
Variantă opţională: Operaţiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate, sunt
recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal-auxiliar, care stă la baza înregistrării
în Registrul-jurnal.
Unităţile subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanţa de
verificare întocmesc Registrul-jurnal propriu.
Varianta 1: Se întocmeşte zilnic prin înregistrarea cronologică, fără ştersături şi spaţii libere, a
documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii.
Varianta 2: Se întocmeşte lunar prin înregistrarea cronologică, fără ştersături şi spaţii libere, a
documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii.
Registrul-inventar se întocmeşte într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit,

parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei.
Registrul-inventar se întocmeşte cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării instituţiei, cu

ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege pe
bază de inventar faptic.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şi de

pasiv.
Unităţile subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanţa de
verificare întocmesc Registrul-inventar propriu.
Registrul Cartea mare (şah) se întocmeşte într-un exemplar, lunar, separat pentru debitul şi
separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării operaţiunilor.
Balanţa de verificare se întocmeşte pe baza datelor preluate din Cartea mare (şah).
Balanţa de verificare sintetică se întocmeşte lunar.
Balanţa de verificare analitică se întocmeşte trimestrial.
104
Păstrarea şi arhivarea documentelor
Păstrarea registrelor şi a documentelor justificative şi contabile se face la sediul instituţiei.
Termene de păstrare:
- Statele de salarii se păstrează 50 de ani.
- Documentele financiar-contabile care atestă provenienţa unor bunuri cu durată de viaţă
mai mare de 10 ani se păstrează pe perioada de utilizare a bunurilor.
- Registrele şi documentele justificative şi contabile se păstrează 10 ani cu începere de la
data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.
Arhivarea documentelor justificative şi contabile se face astfel:

- documentele se grupează în dosare, numerotate, şnuruite şi parafate;
- gruparea documentelor în dosare se face cronologic şi sistematic, în cadrul fiecărui
exerciţiu financiar la care se referă acestea;
- dosarele conţinând documente justificative şi contabile se păstrează în spaţii amenajate
în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu
mijloace de prevenire a incendiilor;
- evidenţa documentelor la arhivă se ţine cu ajutorul Registrului de evidenţă, în care sunt
consemnate dosarele şi documentele intrate în arhivă, precum şi mişcarea acestora în
decursul timpului.
Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se face de către
o comisie, sub conducerea administratorului. În această situaţie se întocmeşte un proces-verbal
şi se consemnează scăderea documentelor eliminate din Registrul de evidenţă al arhivei.
Externalizarea arhivării documentelor se face în baza unor contracte de prestări de servicii către
alte persoane juridice române care dispun de condiţii corespunzătoare.
105
Cap. 16. Situaţiile financiare ale INS
Întocmirea situaţiilor financiare anuale este precedată de inventarierea generală a elementelor de

activ, datorii şi capitaluri.
Situaţiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare,
precum şi a performanţei financiare şi a rezultatului patrimonial.
Situaţiile financiare se semnează de conducătorul instituţiei şi de conducătorul compartimentului

financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Componenţa situaţiilor financiare
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind:

a) bilanţul;
b) contul de rezultat patrimonial;
c) situaţia fluxurilor de trezorerie;
d) situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
e) anexe la situaţiile financiare, care includ politici contabile şi note explicative;
f) contul de execuţie bugetară.
Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie vizată de unităţile de trezorerie a statului la care instituţia
are deschis contul.
Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a conducătorului instituţiei prin
care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate
cu reglementările contabile aplicabile;
b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei
financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
c) persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
În cazul ordonatorilor principali de credite:
Situaţiile financiare se obţin prin centralizarea tuturor situaţiilor financiare ale instituţiilor
publice cu personalitate juridică din subordine, inclusiv a ordonatorului secundar de credite care,
de asemenea, centralizează situaţiile financiare ale activităţii proprii şi ale instituţiilor
coordonate.
Depunerea situaţiilor financiare
Instituţiile publice cu ordonatori de credite secundari sau terţiari depun un exemplar din
situaţiile financiare trimestriale şi anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de
acesta.
Instituţiile publice cu ordonatori de credite principali depun la Ministerul Finanţelor Publice sau
la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, după caz, un
exemplar din situaţiile financiare trimestriale, în termen de 45 de zile de la încheierea
trimestrului de referinţă, şi anuale, în termen de 50 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
106
Unităţile fără personalitate juridică subordonate instituţiei organizează şi conduc contabilitatea
operaţiunilor economico-financiare până la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii
financiare.
Raportarea financiară la INS
Pentru a fi utile în luarea deciziilor economice, informaţiile financiare trebuie să

îndeplinească următoarele calităţi:
 Inteligibilitatea este principala caracteristică a situaţiilor financiare. Informaţiile sunt
inteligibile, atunci când se anticipează în mod rezonabil că utilizatorii le înţeleg uşor sensul.
Astfel, se presupune că utilizatorii au suficiente cunoştinţe despre activităţile entităţii şi mediul
în care aceasta operează, şi că doresc să studieze informaţiile.
 Relevanţa reprezintă calitatea informaţiilor financiare de a influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor, sprijinindu-i să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmând
sau corectând evaluările lor anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi
pragul de semnificaţie.
În teoria de specialitate, relevanţa informaţiilor îmbracă două forme: spaţială şi temporală.
Relevanţa spaţială a informaţiilor presupune selectarea şi prelucrarea acestora în raport cu
nevoile unui beneficiar, iar cea temporală vizează actualizarea informaţiilor.
 Credibilitatea informaţiilor financiare se referă la lipsa de eroare, de părtinire sau de
deformare a acestor informaţii, astfel încât utilizatorii pot avea încredere că acestea reprezintă
corect şi rezonabil realitatea modelată. Credibilitatea informaţiilor este definită de următoarele
elemente:
 Reprezentarea fidelă. Informaţia descrie în mod corect tranzacţiile şi evenimentele
pe care ea vizează să le reprezinte, dacă acestea sunt prezentate în conformitate cu
fondul lor economic şi nu numai în formă juridică.
 Prevalenţa economicului asupra juridicului. Informaţiile sunt credibile dacă
tranzacţiile şi evenimentele pe care le descrie sunt contabilizate şi prezentate în acord cu
fondul lor şi cu realitatea economică şi nu numai cu forma lor juridică.
 Neutralitatea. Informaţiile cuprinse în situaţiile financiare sunt credibile dacă sunt
lipsite de subiectivism. Prin urmare, acestea nu influenţează luarea unei decizii sau
formularea unui raţionament spre a realiza un interes predeterminat.
 Prudenţa presupune includerea unui grad de precauţie în formularea raţionamentelor
necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi
veniturile să nu fie supraevaluate, iar cheltuielile şi datoriile să nu fie subevaluate.
107
 Completitudinea. Informaţia trebuie să fie completă în limitele rezonabile ale
pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii informaţiei respective, deoarece
omiterea unor elemente poate avea ca efect falsificarea informaţiei şi implicit, luarea
unor decizii eronate.
 Comparabilitatea este acea calitate a informaţiilor financiare de a putea fi comparate de către
decidenţi. Comparabilitatea informaţiilor financiare trebuie asigurată atât în timp cât şi în spaţiu.
Pentru asigurarea comparabilităţii informaţiilor, destinatarii acestora trebuie să fie
informaţi asupra politicilor contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare,
modificărilor politicilor contabile şi a efectelor unor asemenea modificări. De asemenea,
situaţiile financiare trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la perioadele precedente.
În sprijinul relevanţei şi credibilităţii informaţiilor financiare, sunt definite şi restricţiile
ce trebuie respectate de informaţiile financiare şi anume: oportunitatea, raportul cost-beneficiu,
echilibrul între caracteristicile calitative.
Oportunitatea reprezintă raportarea la timp a informaţiei pentru a-şi realiza utilitatea sa
în deciziile economice. Orice întârziere exagerată în raportarea informaţiei conduce la pierderea
relevanţei acesteia. O informaţie neoportună conduce la diminuarea credibilităţii acesteia
deoarece, adesea, informaţia trebuie prezentată înainte de a fi cunoscute toate aspectele unei
tranzacţii sau eveniment. Raportarea cu o întârziere relativă a informaţiei, până la cunoaşterea
tuturor aspectelor, menţine credibilitatea informaţiei, dar îi diminuează utilitatea, deoarece
utilizatorii au fost nevoiţi să decidă între timp.
Raportul cost-beneficiu are ca premisă considerarea informaţiei financiare ca o resursă a
entităţii. Beneficiile obţinute prin utilizarea informaţiei trebuie să fie superioare costurilor
necesare furnizării ei.
Echilibrul între caracteristicile calitative, este în general condiţia sine-qua-non pentru
realizarea obiectivului situaţiilor financiare. Realizarea acestui obiectiv este mai dificilă pe
măsură ce, importanţa relativă a caracteristicilor calitative este o problemă de raţionament
profesional care aparţine producătorilor sau utilizatorilor informaţiilor financiare.
Pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare, trebuie respectate următoarele
principii contabile:
 principiul continuităţii activităţii – presupune ca instituţia să îşi continue în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil;
 principiul permanenţei metodelor – implică continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi
norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de
activ şi de pasiv şi a rezultatelor astfel încât comparabilitatea în timp a informaţiilor
contabile să fie posibilă;
108
 principiul prudenţei – nu admite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor,
respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de
deprecierile, riscurile şi pierderile posibile, generate de desfăşurarea activităţii
exerciţiului curent sau anterior.
 principiul intangibilităţii- bilanţul de deschidere să coincidă cu bilanţul de închidere;
 principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv – este indispensabil
stabilirii valorii totale a unei poziţii din bilanţ;
 principiul necompensării – în virtutea acestuia valorile elementelor care reprezintă
active nu pot fi compensate cu valorile elementelor care reprezintă pasive, respectiv
veniturile cu cheltuielile. De la acest principiu fac excepţie compensările între active
şi pasive permise de reglementările legale.
 principiul prevalenţei economicului asupra juridicului – impune ca informaţiile
prezentate în situaţiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi
tranzacţiilor, şi nu doar forma lor juridică;
 principiul pragului de semnificaţie – prevede ca orice element care are o valoare
semnificativă să fie prezentat distinct în situaţiile financiare. Elementele cu valori
nesemnificative, dar care au naturi şi funcţii similare trebuie însumate, nefiind
necesară prezentarea lor separată;
 principiul contabilităţii de angajamente – permite înregistrarea evenimentelor şi
tranzacţiilor atunci când au loc, şi nu când sumele sunt plătite sau încasate. De
asemenea, ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă. Acest principiu
se bazează pe principiul independenţei exerciţiului, care cere luarea în considerare a
tuturor veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare exerciţiului bugetar pentru care se
face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau efectuării de plăţi.
 principiul comparabilităţii informaţiilor solicită în mod expres ca orice informaţie din
rapoartele financiare să fie comparabilă cu cele din situaţiile precedente, precum şi
cu cele ale altor entităţi din sectorul public, cu activitate similară.
Conform normelor contabile naţionale, situaţiile financiare trebuie să ofere o

imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare (active nete/patrimoniu net/ capital
propriu), precum şi a performanţei financiare.
Un set de situaţii financiare trimestriale şi anuale cuprinde: bilanţul; contul de
rezultate patrimonial; situaţia fluxurilor de trezorerie; situaţia modificărilor în structura
activelor /capitalurilor; anexe la situaţiile financiare; contul de execuţie bugetară.
109
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii şi capital propriu ale instituţiei publice la sfârşitul trimestrului sau anului, precum şi în
celelalte situaţii prevăzute de lege.
Activul reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente
trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituţie şi al
cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
Datoria reprezintă o obligaţie actuală a instituţie ce decurge din evenimente trecute şi
prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice.
Capitalurile proprii prezintă interesul rezidual al statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituţii după deducerea tuturor datoriilor
sale.
Elementele de activ sunt înscrise în ordinea crescătoare a lichidităţii, elementele de
natura datoriilor, în ordinea crescătoare a exigibilităţii, iar criteriul de clasificare pentru ambele
structuri, este curent/necurent.
Structura bilanţului este următoarea:
A. ACTIVE
1. Active necurente
Active fixe necorporale
Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale, plantaţi, mobilier, aparaturã biroticã şi alte
active corporale
Terenuri ş clãdiri
Alte active nefinanciare

Active financiare necurente (investiţii pe termen lung)
Creanţe (peste un an)
Total active necurente
2. Active curente
Stocuri
Creanţe (sub un an)
Investiţii pe termen scurt
Conturi la trezorerie şi bãnci
Cheltuieli în avans
Total active curente
110
Total active
B. DATORII
1. Datorii necurente
Datorii (peste un an)
Împrumuturi pe termen lung
Provizioane
Total datorii necurente
2. Datorii curente
Datorii (sub un an)
Împrumuturi pe termen scurt
Împrumuturi pe termen lung ce trebuie plãtite în exerciţul curent
Venituri în avans
Provizioane
Total datorii curente
Total datorii
Active nete/Capitaluri proprii = Total active - Total datorii
C. Capitaluri proprii
Rezerve ş fonduri
Rezultatul patrimonial
Rezultatul reportat
Contul de rezultat patrimonial reflectă performanţa financiară a instituţiei prin

intermediul rezultatului patrimonial, excedent/deficit patrimonial; este un rezultat economic,
determinat pe baza contabilităţii de angajamente, ca diferenţă între veniturile realizate şi
cheltuielile efectuate.
Structurile calitative ale contului de rezultat patrimonial sunt veniturile, finanţările şi
cheltuielile, clasificate pe baza triadei natură, provenienţă, destinaţie în: venituri/cheltuieli
operaţionale, venituri/cheltuieli financiare, venituri/cheltuieli extraordinare.
Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat conform legii, precum şi
preţul bunurilor vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente unei perioade de timp.
Cheltuielile reprezintă costul bunurilor şi serviciilor utilizate pentru realizarea serviciilor publice
sau veniturilor, după caz, precum şi subvenţii, transferuri, asistenţă socială acordată, aferente
unei perioade de timp.
Structura contului de profit şi pierdere este următoarea:
111
I. Venituri operaţionale
Venituri din impozite şi taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale bugetelor
Venituri din activităţi economice
Finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu destinaţie specialã
Alte venituri operaţionale
Total venituri operaţionale
II. Cheltuieli operaţionale
Cheltuieli cu salariile şi contribuţiile aferente
Subvenţii, transferuri
Cheltuieli privind stocurile, lucrările şi serviciile executate de terţi
Cheltuieli de capital, amortizări şi provizioane
Alte cheltuieli operaţionale
Total cheltuieli operaţionale
III. Rezultatul (Excedent/deficit) din activitatea operaţionalã
IV. Venituri financiare
V. Cheltuieli financiare
VI. Rezultatul (Excedent/deficit) din activitatea financiarã
VII. Rezultatul (Excedent/deficit) din activitatea curentã
(excedent/deficit din activitatea operaţionalã +/-
excedent/deficit din activitatea financiarã)
VIII. Venituri extraordinare
IX. Cheltuieli extraordinare
X.Rezultatul (Excedent/deficit) din activitatea extraordinarã
XI. Rezultatul patrimonial
(excedent/deficit din activitatea curentã +/-
excedent/deficit din activitatea extraordinarã)
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă existenţa şi mişcările de numerar clasificate în

funcţie de activităţile operaţionale, investiţii, finanţare.
Fluxurile de trezorerie din activitatea operaţională sunt determinate de mişcările de numerar
rezultate din activitatea curentă.
Fluxurile de trezorerie din activitatea de investiţii prezintă mişcările de numerar rezultate din
achiziţiile sau vânzările de active fixe.
Fluxurile de trezorerie din activitatea de finanţare prezintă mişcările de numerar generate de
împrumuturi primite şi rambursate, sau alte surse de finanţare.
112
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintã existenţa şi mişcãrile de numerar divizate în:
Fluxuri de trezorerie din activitatea operaţionalã, care prezintã mişcãrile de numerar
rezultate din activitatea curentã:
-Încasãri
-Plãţi
Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii, care prezintã mişcãrile de numerar
rezultate din achiziþiile ori vânzãrile de active fixe:
-Încasãri
-Plãţi
Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare, care prezintã mişcãrile de numerar
rezultate din împrumuturi primite ºi rambursate, ori alte surse financiare:
-Încasãri
-Plãţi
Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor oferă informaţii referitoare la

structura capitalurilor proprii (fonduri, rezultatul patrimonial, rezultatul reportat, rezerve din
reevaluare), influenţele modificărilor politicilor contabile, ale reevaluării activelor, modului de
calcul şi înregistrarea amortizării, sau din corectarea erorilor contabile. De asemenea, situaţia
trebuie să ofere detalii referitoare la creşterile şi diminuările din cursul exerciţiului, pentru
fiecare element de capital propriu. Normalizatorii contabili români nu au propus încă un model
pentru această componentă a situaţiilor financiare. Poate este motivul absenţei acestei
componente din setul situaţiilor financiare dar şi al controversatei categorii de capitaluri proprii.
Anexele la situaţiile financiare cuprind politici contabile şi note explicative. Anexa

privind politicile contabile trebuie să ofere asigurări asupra respectării principiilor contabile
generale specifice contabilităţii de angajamente. De asemenea, pornind de la respectarea
principiilor se elaborează de către specialişti proceduri contabile care să permită furnizarea prin
situaţiile financiare a unor informaţii relevante şi credibile. Conform normelor naţionale
modificările politicii contabile sunt permise doar dacă le solicită legea sau conduc la informaţii
cu grad superior de relevanţă şi credibilitate. Modificarea trebuie menţionată în notele
explicative. Notele explicative oferă informaţii suplimentare care sunt relevante utilizatorilor în
luarea deciziilor privind poziţia financiară şi rezultatele obţinute.
113
Contul de execuţie bugetară reflectă rezultatul execuţiei bugetare şi are la bază contabilitatea
de casă. Acest model reuneşte toate operaţiunile financiare din cursul exerciţiului financiar
referitoare la veniturile încasate şi plăţile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul.
Informaţiile pe care le conţine vizează : veniturile: prevederi bugetare iniţiale, definitive,
drepturi constatate, încasări realizate, drepturi constatate de încasat; cheltuielile: credite bugetare
iniţiale, credite bugetare definitive, angajamente bugetare, angajamente legale, plăţi efectuate,
angajamente legale de plătit, cheltuieli efective.
Contul de execuţie bugetară

Contul de execuţie bugetară va cuprinde toate operaţiunile financiare din timpul
exerciţiului financiar cu privire la veniturile încasate şi plăţile efectuate, în structura în care a
fost aprobat bugetul, şi trebuie să conţină:
a) informaţii privind veniturile:
- prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive
- drepturi constatate
- încasări realizate
- drepturi constatate de încasat
b) informaţii privind cheltuielile:
- credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive
- angajamente bugetare
- angajamente legale
- plăţi efectuate
- angajamente legale de plătit.
- cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse)
c) informaţii privind rezultatul execuţiei bugetare (încasări realizate minus plăţi
efectuate).
Contul de execuţie bugetară se întocmeşte pe baza datelor preluate din rulajele

debitoare şi creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din
conturile deschise în trezorerie sau la bănci, după caz.
Politici contabile şi note explicative la situaţiile financiare
Notele explicative la situaţiile financiare trebuie să fie în măsură să prezinte informaţii

cu privire la metodele aplicate pentru evaluarea activelor, ca şi a oricăror altor informaţii
privitoare la poziţia financiară şi rezultatele obţinute, care pot fi relevante pentru necesităţile
114
utilizatorilor interni şi externi. Pentru orice element semnificativ din bilanţ şi contul de rezultate,
notele explicative trebuie să prezinte informaţii suplimentare.
Notele explicative trebuie să prezinte cu claritate şi ori de câte ori se impune pentru buna
lor înţelegere următoarele date:
a) denumirea instituţiei publice care face raportarea;
b) faptul ca situaţiile financiare sunt proprii acesteia;
c) data la care au fost încheiate sau perioada la care se referă situaţiile financiare;
d) moneda în care s-au întocmit situaţiile financiare;
e) modul de exprimare a valorilor cuprinse în rapoarte (mii lei).
Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea şi depunerea situaţiilor
financiare, vor fi corectate în anul în care acestea se constată, potrivit reglementărilor contabile
date în aplicarea legii. Erorile contabile constatate ca urmare a unui calcul greşit, a aplicării
greşite a metodelor contabile, a interpretării greşite a evenimentelor, a fraudelor sau omisiunilor,
aferente perioadelor anterioare vor fi corectate, de regulă, prin afectarea rezultatului perioadei
curente. Totuşi, dacă se apreciază că o asemenea soluţie afectează credibilitatea situaţiilor
financiare prezentate, corectarea erorii se va realiza pe seama rezultatului reportat.
115
Cap. 17. Facturarea în condiţiile noului cod fiscal
Redăm mai jos, un extras din codul fiscal privind facturarea
ART. 319 - Facturarea
(5) Fără să contravină prevederilor alin. (31) - (35) se aplică următoarele

reguli de facturare:
a) pentru livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care locul livrării,

respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art.
275 și 278, facturarea face obiectul prevederilor prezentului articol. Pentru
livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv
prestării nu se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 275 și278,
facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care are loc
livrarea de bunuri/prestarea de servicii;
(6) Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar,

în următoarele situații:
a) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;
b) pentru fiecare vânzare la distanță pe care a efectuat-o, în condi țiile

prevăzute la art. 275 alin. (2) și (3);
c) pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condi țiile prevăzute

la art. 294 alin. (2) lit. a) - c);
d) pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre opera țiunile

menționate la lit. a) și b).
(7) Prin excepție de la alin. (6) lit. a) și d), persoana impozabilă nu are
obligația emiterii de facturi pentru operațiunile scutite fără drept de deducere
a taxei conform art. 292 alin. (1) și (2).
(8) Persoana înregistrată conform art. 316 trebuie să autofactureze, în

termenul prevăzut la alin. (16), fiecare livrare de bunuri sau prestare de
servicii către sine.
(9) Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, în termenul

prevăzut la alin. (15), pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în
condițiile prevăzute la art. 270 alin. (10), și pentru fiecare operațiune
116
asimilată unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România în
condițiile prevăzute la art. 273 alin. (2) lit. a).
(11) Persoana impozabilă care nu are obligația de a emite facturi conform

prezentului articol poate opta pentru emiterea facturii.
(12) Persoana impozabilă care are obligația de a emite facturi conform

prezentului articol, precum și persoana impozabilă care optează pentru
emiterea facturii potrivit alin. (11) pot emite facturi simplificate în oricare dintre
următoarele situații:
a) atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100
euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii
este cursul prevăzut la art. 290;
(20) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică
factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării

unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii
facturii;
d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau,

după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat
bunurile sau a prestat serviciile;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în

România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și
denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA,
conform art. 316, ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum

și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al
beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană
juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care

și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și
codul de înregistrare prevăzut la art. 316 ale reprezentantului fiscal;
117
h) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate,
precum și particularitățile prevăzute la art. 266 alin. (3) în definirea bunurilor,
în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile

facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau opera țiune netaxabilă, prețul unitar,
exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de
preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
j) indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei,

în funcție de cotele taxei;
k) în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul

furnizorului, mențiunea "autofactură;"
l) în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozi țiile

aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă men țiune din
care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul
unei scutiri;
m) în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, men țiunea
"taxare inversă";
n) în cazul în care se aplică regimul special pentru agen țiile de turism,

mențiunea "regimul marjei - agenții de turism";
o) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand,

opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile "regimul
marjei - bunuri second-hand", "regimul marjei - opere de artă" sau "regimul
marjei - obiecte de colecție și antichități", după caz;
p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii

integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea
"TVA la încasare";
r) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit
mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.
(21) Facturile emise în sistem simplificat în condi țiile prevăzute la alin. (12) și
(13) trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat

serviciile;
118
c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d) suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia;
e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate

cu prevederile alin. (2), o referire specifică și clară la factura inițială și la
detaliile specifice care se modifică.
(23) Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condi ția
ca valoarea TVA colectată sau de regularizat să fie exprimată în lei. În
situația în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă,
aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 290.
(24) Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar.
(25) Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi,

indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate
de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a facturii.
Fiecare persoană impozabilă stabilește modul de garantare a autenticității
originii, a integrității conținutului și a lizibilității facturii. Acest lucru poate fi
realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între
o factură și o livrare de bunuri sau prestare de servicii. "Autenticitatea originii"
înseamnă asigurarea identității furnizorului sau a emitentului facturii.
"Integritatea conținutului" înseamnă că nu a fost modificat conținutul impus în
conformitate cu prezentul articol.
119
Cap. 19. Politici contabile privind angajamentele bugetare şi legale
Conform pct.5 din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea,

ordonantarea si plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi
raportarea angajamentelor bugetare şi legale, ordinul nr. 1.79212 din 24 decembrie 2002,
INS are obligaţia să organizeze evidenţa angajamentelor bugetare şi legale.
Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale este ţinută de compartimentul de

contabilitate, iar persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu va
supraveghea organizarea şi ţinerea evidentei, actualizarea şi raportarea angajamentelor bugetare
şi legale.
Scopul organizării evidenţei angajamentelor bugetare este de a furniza informaţii în orice

moment şi pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exerciţiul bugetar curent cu
privire la creditele bugetare consumate prin angajare şi prin comparaţie sa se determine
creditele bugetare disponibile care pot fi angajate în viitor.
Scopul organizării evidentei angajamentelor legale este de a furniza informaţii în orice
moment şi pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exerciţiul bugetar curent cu
privire la angajamentele legale anuale sau multianuale aprobate de ordonatorul de credite.
Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale se va ţine în mod obligatoriu de către

compartimentul contabilitate/financiar-contabilitate. Ţinerea acestei evidenţe în paralel şi la alte
compartimente, inclusiv de persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv
propriu, este opţională.
În acest scop, printr-un act de decizie administrativă se vor desemna persoana

(persoanele) şi înlocuitorii acesteia care vor avea atribuţii pe linia organizării şi conducerii
evidenţei angajamentelor bugetare şi legale.
Principalele atribuţii ale acestora privesc:
a) evidenţa creditelor bugetare aprobate în exerciţiul bugetar curent, precum şi a modificărilor

intervenite pe parcursul exerciţiului bugetar curent cu ajutorul contului 8060 "Credite bugetare
aprobate";
b) evidenţa angajamentelor bugetare cu ajutorul contului 8066 "Angajamente bugetare";
c) compararea datelor din conturile 8060 "Credite bugetare aprobate" şi 8066
"Angajamente bugetare" şi determinarea creditelor bugetare disponibile care pot fi angajate;
d) evidenţa angajamentelor legale cu ajutorul contului 8067 "Angajamente legale";
e) la finele lunii, reevaluarea angajamentelor legale exprimate în alte monede decât moneda
naţionala, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionala a României, valabil pentru
ultima zi lucrătoare a lunii.
Cu diferenţele din reevaluare se majorează sau se diminuează, după caz, valoarea

12
Textul iniţial al ordinului nr. 1.792 din 24 decembrie 2002 (*actualizat*)
pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor
instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale (actualizat
până la data de 3 aprilie 2009*) a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 23 ianuarie 2003.
120
angajamentelor bugetare şi legale din conturile 8066 "Angajamente bugetare" şi 8067
"Angajamente legale";
f) la finele anului, înregistrarea în creditul contului 8067 "Angajamente legale" a

totalului plăţilor efectuate în cursul anului în contul angajamentelor legale încheiate. Datele se
preiau din conturile 700 "Finanţarea bugetară privind anul curent", 120 "Disponibil al
instituţiei publice finanţate din venituri proprii", 119 "Disponibil din fonduri cu destinaţie
specială şi de redistribuire" etc.
Procedura de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor bugetare trebuie sa dea

posibilitatea de a asigura pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat în exerciţiul bugetar
curent informaţii cu privire la:
a) creditele bugetare disponibile;

b) angajamentele legale;
c) plăţile efectuate în baza angajamentelor legale la un moment dat;
d) soldul angajamentelor legale care mai trebuie plătite la finele anului;
e) datele necesare întocmirii "Situaţiei privind execuţia cheltuielilor bugetare angajate la

finele trimestrului", potrivit modelului prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme
metodologice, situaţie care este parte componenta din structura "Situaţiilor financiare"
trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice.
Situaţia privind execuţia cheltuielilor angajate la finele trimestrului va fi însoţită de un

raport explicativ privind toate informaţiile utile cu privire la angajamentele efectuate în cursul
exerciţiului bugetar.
Având în vedere ca valorile la care se referă creditele bugetare, angajamentele bugetare

şi legale nu constituie elemente patrimoniale, acestea se evidenţiază în contabilitate în conturi în
afară bilanţului, utilizându-se metoda de înregistrare în partida simpla; înregistrările se fac în
debitul şi creditul unui singur cont, fără utilizarea de conturi corespondente. Conturile de ordine
şi evidenta 8060 "Credite bugetare aprobate", 8066 "Angajamente bugetare" şi 8067
"Angajamente legale" au următoarea funcţiune:
Contul 8060 "Credite bugetare aprobate"
Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare

a cheltuielilor, ţin evidenta creditelor aprobate pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin
buget.
Contabilitatea analitica a creditelor aprobate se ţine pe titluri, articole şi alineate în

cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului aprobat.
În debitul contului se înregistrează la începutul exerciţiului bugetar creditele bugetare

aprobate, cu defalcarea pe trimestre, precum şi suplimentarile efectuate în cursul exerciţiului
bugetar, care majorează creditele bugetare aprobate.
În creditul contului se înregistrează diminuarile de credite efectuate în cursul exerciţiului

bugetar, care micşorează creditele bugetare aprobate.
121
Soldul contului reprezintă totalul creditelor bugetare aprobate la un moment dat.

Notă:
Contul 8060 “Credite bugetare aprobate” ţine evidenţa creditelor aprobate pentru efectuarea
cheltuielilor aprobate prin buget. Contabilitatea analitică a creditelor aprobate se ţine pe
titluri, articole şi alineate de cheltuieli în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului
aprobat, astfel:
8060/10.01 "Credite bugetare aprobate pentru salarii în bani";
8060/10.03.01 "Credite bugetare aprobate pentru contribuţii de asigurări sociale de
stat";
8060/10.03.02 "Credite bugetare aprobate pentru contribuţii de asigurări de şomaj";
8060/10.03.03 "Credite bugetare aprobate pentru contribuţii de asigurări sociale de
sănătate" etc.
În debitul acestui cont se înregistrează la începutul exerciţiului bugetar creditele bugetare

aprobate, cu defalcarea pe trimestre, precum şi suplimentările efectuate în cursul exerciţiului
bugetar, care majorează creditele bugetare aprobate. În creditul contului 8060 “Credite
bugetare aprobate” se evidenţiază diminuările de credite efectuate în cursul exerciţiului
bugetar, care micşorează creditele bugetare aprobate. Soldul contului reprezintă totalul
creditelor bugetare aprobate la un moment dat.
La începutul exerciţiului bugetar se evidenţiază creditele bugetare aprobate, de exemplu, în

sumă de 100.000.000 lei pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu al
instituţiei publice. Diminuările de credite bugetare efectuate în cursul exerciţiului bugetar
reprezintă 10.000.000 lei. Aceste aspecte se reflectă cu ajutorul contului menţionat ca în fig.1.
Contul 8066 "Angajamente bugetare"
Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de

finanţare a cheltuielilor, ţin evidenta angajamentelor bugetare, respectiv a sumelor
rezervate în vederea efectuării unor cheltuieli bugetare, în limita creditelor bugetare
aprobate.
Contabilitatea analitica a angajamentelor bugetare se tine pe titluri, articole şi alineate în
În debitul contului se înregistrează angajamentele bugetare, precum şi suplimentarile

efectuate în cursul exerciţiului bugetar, care majorează angajamentele bugetare iniţiale.
În creditul contului se înregistrează diminuarile de angajamente bugetare efectuate în

cursul exerciţiului bugetar, care micşorează angajamentele bugetare iniţiale.
Soldul contului reprezintă totalul angajamentelor bugetare la un moment dat.
Soldurile conturilor 8060 "Credite bugetare aprobate" şi 8066 "Angajamente bugetare"

la finele exerciţiului bugetar nu se redeschid în anul următor.
La începutul fiecărui exerciţiu bugetar, în debitul contului 8066 "Angajamente bugetare"
se preia soldul contului 8067 "Angajamente legale" de la finele exerciţiului bugetar anterior.
122
Fac excepţie angajamentele legale neplătite aferente acţiunilor multianuale, pentru care
în debitul contului 8066 "Angajamente bugetare" se preiau numai angajamentele legale neplătite
pentru care exista credite aprobate în exerciţiul bugetar curent.
Notă: Disponibilul de credite begetare ce mai poate fi angajat = Credite bugetare aprobate
conform bugetului aprobat (ct 8060) – Credite bugetare angajate (ct 8066).
Contul 8067 "Angajamente legale"
Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de

finanţare a cheltuielilor, ţin evidenta angajamentelor legale, aprobate de ordonatorul de
credite în limita creditelor bugetare aprobate.
Contabilitatea analitica a angajamentelor legale se tine pe titluri, articole şi alineate în

În debitul contului se înregistrează angajamentele legale, precum şi suplimentarile

efectuate în cursul exerciţiului bugetar, care majorează angajamentele legale iniţiale.
În creditul contului, în cursul anului se înregistrează diminuarile de angajamente legale
care micşorează angajamentele legale iniţiale, iar la finele anului, totalul plăţilor efectuate în
contul angajamentelor legale.
Soldul contului la finele lunii reprezintă totalul angajamentelor legale, iar la finele anului,
totalul angajamentelor rămase neachitate.
La finele anului 2002 instituţiile publice au obligaţia inventarierii angajamentelor legale

aprobate în cursul anului 2002 sau în anii precedenti şi neachitate pana la finele anului 2002 şi
evidenţierii acestora în debitul contului 8066 "Angajamente bugetare" şi în debitul contului
8067 "Angajamente legale", precum şi a asigurării, începând cu exerciţiul bugetar al anului
2003, a parcurgerii etapelor de lichidare, ordonantare şi plata, conform prezentelor norme
metodologice.
Ordonatorii de credite, indiferent de sistemul de finanţare din structura administraţiei publice

locale, au obligaţia sa aplice prezentele norme metodologice, în condiţiile prevederilor Legii nr.
189/1998 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
In scopul aplicării în bune condiţii a prevederilor prezentelor norme metodologice,

ordonatorii de credite vor stabili prin norme proprii documentele, circuitul acestora şi persoanele
împuternicite sa efectueze operaţiunile legate de angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.
Contul 8071 «Credite de angajament aprobate»
Cu ajutorul acestui cont instituţiile publice ţin evidenţa creditelor de angajament aprobate în
anexa la bugetul ordonatorului de credite, pentru exerciţiul bugetar respectiv.
123
Contabilitatea analitică a creditelor de angajament aprobate se ţine pe structura bugetului
aprobat.
În debitul contului se înregistrează creditele de angajament aprobate, cu defalcarea pe
trimestre, precum şi suplimentările efectuate în cursul exerciţiului bugetar, care majorează
creditele de angajament.
În creditul contului se înregistrează diminuările de credite de angajament aprobate şi efectuate
în cursul exerciţiului bugetar.
Soldul debitor al contului reprezintă totalul creditelor de angajament aprobate la un
moment dat.
Contul 8072 «Credite de angajament angajate»
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creditelor de angajament angajate în limita creditelor
de angajament aprobate.
Contabilitatea analitică a creditelor de angajament angajate se ţine pe structura bugetului
aprobat.
În debitul contului se înregistrează creditele de angajament aprobate, precum şi modificările
efectuate în cursul exerciţiului bugetar asupra creditelor de angajament aprobate.
În creditul contului se înregistrează creditele de angajament angajate, precum şi modificările
efectuate în cursul exerciţiului bugetar asupra acestora.
Soldul debitor al contului reprezintă creditele de angajament neangajate, care vor putea fi
angajate în anul următor.
Conturile de angajamente bugetare şi legale se vor ţine pe analitice distincte pentru acţiunile
multianuale şi celelalte acţiuni.
Notă: Disponibilul de credite de angajament ce mai poate fi angajat = Credite de

angajament (ct 8071 + Sid ct 8072) – Credite de angajament angajate (ct 8072).
Exemplu de monografie contabilă
Se înregistrează aprobarea cererii de deschidere de credite bugetare in suma de 150.000

lei din care 140.000 lei aferente DJS, în calitate de ordonatori terţiari de credite şi 10.000
lei credite pentru nevoi proprii :
D 8060 "Credite bugetare aprobate" = 150.000 lei
D 8061 "Credite bugetare de repartizat" = 140.000 lei
D 8062 "Credite bugetare deschise pentru cheltuieli = 10.000 lei

proprii"
Cont 8060= cont 8061+8062
Se înregistrează repartizarea creditului bugetar, ordonatorilor secundari:

C 8061 "Credite bugetare de repartizat" = 140.000 lei
124
125

PO.18 Inregistrarea Contabila A Activelor Circulante-Materiale Si Obiective de Inventar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PO.18 Inregistrarea Contabila A Activelor Circulante-Materiale Si Obiective de Inventar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de politici contabile aplicabile la INS versiunea 1.0 din 20.02.

Institutul Naţional de Statistică

1. Prevederi generale introductive

1.1 Prezentarea instituţiei şi a activităţii desfăşurate

1. Legea 226/2009 organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România;

Activitatea Institutului National de Statistică se orientează către următoarele

În realizarea obiectului sau de activitate, stabilit potrivit legii 226/2009, care se

1.1.2 Structura organizatorică a Institutului Naţional de Statistică

Modul de organizare şi funcţionare al Institutului Naţional de Statistică, este stabilit prin

Obiectul activităţilor structurilor organizatorice din aparatul propriu al Institutului

La data de 31.12.2015 la nivelul INS (inclusiv direcţiile teritoriale de statistică)

La 31.12.2015, finanţarea instituţiei era asigurată prin:

În conformitate cu Ordonanţa nr.3/2016 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare şi

Ordonatorul de credite al instituţiei este ordonator secundar de credite, această calitate

1.1.3 Prezentarea activităţii instituţiei

Instituţia desfăşoară activităţi în domeniul statisticii oficiale, conform legii 226/2009, în

Potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

Institul Naţional de Statistică organizează şi conduce contabilitatea financiară, potrivit

Contabilitatea instituţiei publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la

Contabilitatea financiară asigură înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,

În cadrul INS-sediul central, contabilitatea se organizează şi se conduce la nivelul

Directorul DBC va urmări respectarea acestei proceduri în cadrul INS. Înregistrarea în

1.1.5 Perioada de înregistrare în contabilitate a documentelor justificative

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare se efectuează zilnic

1.2 Obiectivul Manualului de politici contabile la INS

Obiectivul acestui manual este acela de a stabili politicile, principiile şi tratamentele

Manualul cuprinde regulile de recunoaştere, evaluare la momentul recunoaşterii,

1.3 Conformitatea politicilor cu legislaţia aplicabilă

Politicile contabile cuprinse în prezentul manual sunt elaborate în conformitate cu prevederile:

Prezentul manual de proceduri contabile se aplică începând cu situaţiile financiare ale

1.5 Moneda de raportare şi limba utilizată

Contabilitatea operaţiunilor economico-financiare se ţine în limba română şi în monedă

Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la

La data întocmirii situaţiilor financiare, elementele monetare exprimate în valută

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor privind contribuţia financiară

1.6 Politici contabile-definiţie

Privite în sens larg, politicile contabile, constau în ansamblul procedurilor adoptate de

1.7 Modificarea politicilor contabile

1.8 Responsabilităţile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea

1.9 Structurile patrimoniale de activ – caracterizare generală

Sinoptic, structura activului patrimonial se prezintă mai jos:

Structura activului patrimonial

1.1 necorporale - cheltuieli de dezvoltare

Materiale rezervă de stat şi de mobilizare

Constituirea rezervelor de stat este substituită scopului de a interveni operativ pentru

2.2 Creanţele reprezintă dreptul instituţiei publice de a primi la un anumit termen un

2.4 Casa, conturi la trezoreria statului şi bănci

1.10 Structura şi caracteristicile elementelor de pasiv

Criteriile care redau conţinutul pasivului patrimonial sunt natura şi exigibilitatea.

Structura fondurilor la instituţii publice este formată din următoarele elemente:

1.11 Structuri rectificative şi de regularizare

Rolul structurilor rectificative şi de regularizare este de a corecta (rectifica) prin adunare

1.12. Veniturile, cheltuielile şi rezultatul

Descrierea, analiza şi controlul proceselor interne care determină modificări cantitative

401 Furnizori 770 Finanţarea de la buget" 1000 lei

La sfârşitul exerciţiului financiar:

Decontări privind încheierea

Principiile contabile generale care stau la baza înregistrării în contabilitate a

 Principiul continuităţii activităţii

Precizăm că nu există informaţii care să conducă la nerespectarea acestui principiu.

 Principiul permanenţei metodelor