Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
1. Utilizare cazan
Cazanul Orlanski cu functionare pe principiul gazeificarii lemnului ORLAN este
proiectat pentru a functiona cu combustibil solid ca: busteni de lemn (de dimensiuni mai
mici decat cele ale camerei de ardere), aschii, deseuri forestiere si silvice.
Bustenii de lemn trebuie sa aiba umiditatea cuprinsa intre 15 si 25% avand o lungime
cu circa 5cm mai mica decat camera de incarcare; bustenii de lemn trebuie sa aiba un
diametru de 15 ÷ 25 cm.
ATENTIE!
Utilizarea unui alt tip de combustibil decat cel principal nu garanteaza
obtinerea parametrilor indicati in datele tehnice si poate influenta
functionarea si durata de viata a cazanului.
ATENTIE!
Utilizarea unui alt tip de combustibil decat cel principal presupune o
utilizare neconforma, iar efectele acesteia nu pot fi motiv pentru nicio
reclamatie adresata producatorului.
ATENTIE!
Cazanul cu functionare pe lemne este echipat cu un regulator care
asigura functionarea acestuia in limitele domeniului de temperatura si
protejeaza cazanul impotriva supraincalzirii sale pornind ventilatorul.
2. Principiu de functionare
Cazanele pe principiul gazeificarii lemnului functioneaza in proces pirolitic de distilare
uscata a lemnului. In timpul arderii lemnului cu o cantitate de aer restransa, lemnul devine
jar incandescent. Aceasta transformare se realizeaza in acelasi timp cu aparitia gazului de
lemn, care este apoi dirijat catre arzator, unde este ars in partea inferioara a cazanului.
Aceasta metoda de ardere a lemnului permite utilizarea sa eficienta ca si combustibil.
Cazanele „Orlan” sunt concepute pentru arderea butucilor de lemn (se poate folosi lemn
maruntit numai in completare – acesta va trebui sa fie amestecat cu bucati mai mari de
lemn, astfel incat sa fie evitata deteriorarea arzatorului).
3. Instalare
Cazanele cu functionare pe lemne trebuie sa fie instalate in conformitate cu
normativele si reglementarile in vigoare in teritoriu.
Firma Eko-Vimar recomanda utilizarea racordurilor etanse pentru canalul de evacuare
a gazelor arse la cosul de fum. Firma nu isi asuma responsabilitatea in cazul unor
deficiente care rezulta din neetanseitati ale canalului de fum sau cosului de fum.
2. Inaltimea camerei centralei termice trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite
operatiunile de curatare a cazanului (h > 2,2 m).
3. Distanta dintre cazan si peretii laterali trebuie sa permita accesul usor la toate
componentele cazanului – aceasta nu trebuie sa fie mai mica decat valorile indicate
in schita „Amplasarea cazanului Orlan”.
3
Amplasarea cazanului Orlan
4. In incinta incaperii centralei termice nu trebuie sa existe niciun cablu sau instalatie
electrica care sa deserveasca alte echipamente decat cele strict aferente centralei
termice.
4
4. Descrierea regulatorului
4.1. Fatada regulatorul EKOSTER2
FUNCTIONAREA POMPEI
FUNCTIONAREA VENTILATORULUI
PORNIRE
INTRERUPATOR GENERAL
5
8. Puterea maxima consumata 275 VA
9. Puterea reglata la ventilator in %x10 domeniul de reglare de la 30 la 100 %
10. Umiditatea exterioara ≤ 95%
11. Clasa de protectie IP 40
12. Clasa de izolatie I
13. Temperatura ambianta 0 ÷ 40 °C
14. Tip decuplare Totala
15. Protectie la supracurent 2 x 1.25 A (siguranta fuzibila)
6
Tastele si au rolul de a modifica setarile. In timpul functionarii normale, prin
apasarea acestora este determinata afisarea si modificarea temperaturii setate a
cazanului. Prin apasarea si mentinerea lor apasate, modificarea temperaturii se face mai
rapid.
7
ATENTIE
setarea timpului de functionare la “0” determina dezactivarea
ventilatorului;
peste temperatura de 85oC (in versiunea 3.4: +98oC), functionarea
ventilatorului este intrerupta automat pentru a preveni supraincalzirea
cazanului.
Comanda la distanta
Regulatorul este compatibil cu o telecomanda la distanta „EKOSTER Control” care
permite controlul si modificarea temperaturilor setate de functionare a cazanului,
observarea conectarii pompei de circulatie pentru incalzire si modul de lucru START-
STOP; alarma sonora integrata semnaleaza cand temperatura cazanului atinge un nivel
periculos, din motive necunoscute. Comanda la distanta prevazuta cu un cablu de 10 m nu
face parte din ansamblul de baza, ci trebuie comandata separat.
Mod service
Aceasta functie este pentru modificarea setarilor regulatorului. Pentru a opera in acest
mod, trebuie sa procedati astfel:
• Intrerupteti alimentarea cu energie electrica a cazanului;
• Realimentati cu energie, moment in care se afiseaza versiunea regulatorului (de
exemplu 2.2); apasati pe butonul si mentineti apasat pana cand apare pe
ecran “HI”. In acest moment, pe ecran apar alternativ simbolul si valoarea
parametrului de reglat.
Cu butoanele poate fi modificata valoarea parametrului dorit, iar cu butonul
puteti trece la valoarea urmatoare de reglaj.
Setarile in ordine corecta:
• “HI”: histerezis de reglare a temperaturii cazanului (2°C÷ 9°C), defineste o scadere
atat de mare a temperaturii incat sa determine pornirea ventilatorului.
• “Po”: temperatura la care porneste pompa de circulatie: 65°C (in versiunea 3.4:
+65°C÷ +90°C). Dupa conectarea termostatului de ambient, trebuie scazuta
temperatura sub 65°C, pana cand apare pe display “rP”. Din acest moment,
regulatorul Ekoster, pe baza semnalului transmis de catre termostatul de ambient,
comanda functionarea pompei.
• “dt”: diferenta de temperatura la inceputul functionarii, este diferenta de
temperatura dintre cea reala din cazan si cea setata din regulator, atunci cand este
actionat butonul sau (poate fi reglata in intervalul 10°C ÷ 30°C),
de exemplu dt = 20, temperatura setata = 70°C, regulatorul actioneaza dupa
scaderea temperaturii reale a cazanului la 50°C (temperatura scazuta cu
parametrul setat “dt” fata de temperatura setata a cazanului), regulatorul comanda
pentru 30 de minute arderea restului de combustibil, dupa care ventilatorul se
opreste semnalizand in acelasi timp lipsa combustibilului cu ledul .
• “ ”: putere maxima in % a ventilatorului (poate fi reglata in intervalul 3:30 % ÷
10:100 %).
ATENTIE
Va recomandam sa setati variatia de temperatura “dt” = 10, hysterezis 2°C
si temperatura indicata la regulator de 80°C pentru cazul unui cazan legat la
un vas de acumulare (in versiunea 3.4: se recomanda reglajul diferentei de
temperatura dt=10, hysterezis 2°C si temperatura indicata la regulator de
90°C pentru un cazan racordat la un vas de acumulare).
8
Fig. 3 vedere din spate a EKOSTER 2
Instructiuni de instalare
1. Regulatoarele de temperatura sunt concepute pentru a functiona cu cazane de
incalzire centrala.
2. Montajul regulatorului se va realiza de catre o persoana calificata.
3. Regulatorul se va amplasa intr-un loc ferit de caldura, pentru a impiedica incalzirea
sa peste 40˚C.
4. Regulatorul nu va trebui sa fie expus apei sau sa vina in contact cu apa sau in
conditii ce ar putea provoca fenomenul de condens a vaporilor de apa (de exemplu
schimbarea brusca a temperaturii ambiante)
5. Aparatul trebuie instalat si utilizat conform principiilor de utilizare a aparatelor
electrice
6. Topirea unei sigurante fuzibile datorata unei conexiuni incorecte a legaturilor
electrice la pompa nu poate face obiectul unei reparatii in perioada de garantie.
7. Se recomanda verificarea parametrilor regulatorului inaintea pornirii cazanului.
8. Regulatorul este protejat de sigurante fuzibile de 1.25A.
9. Este necesara instalarea sondei pe uscat (adica fara ulei)
ATENTIE
Regulatorul trebuie sa fie debransat (priza de alimentare electrica a
regulatorului trebuie sa nu fie bransata la alimentarea electrica) in timpul
conectarii cablurilor de alimentare ale pompei si in timpul inlocuirii
sigurantelor fuzibile. In cazul in care racordarea acestor cabluri se face cu
regulatorul bransat, riscati electrocutarea.
9
5. Date tehnice ale cazanului
10
Schema dimensiunilor cazanului
11
Lista principalilor parametri
6. Racordare si exploatare
6.1. Racordare
Vana de amestec cu 4 cai este un element obligatoriu in instalatie. Aceasta vana
amesteca partial apa calda (de alimentare) care iese din cazan cu apa care se intoarce
din sistemul de incalzire (retur), in vederea evitarii „returului rece” si mentinerii unei
temperaturi fixe ridicate in cazan. Prin urmare, temperatura de alimentare a sistemului de
incalzire poate fi redusa la un nivel necesar mentinerii confortului. Vanele de amestec
trebuie sa fie folosite atat in sistemul cu circulatie gravitationala, cat si in cel cu circulatie
fortata (cu pompa).
12
1. Vana de amestec cu patru cai Ex. KOMEX-
THERM sau MUT (disponibile in oferta Eko-
Vimar Orlanski)
2. Pompa de circulatie
3. Senzor de temperatura ambient (pentru
regulatorul RK 2001) sau termostat de
ambient (pentru regulatorul RK 2001 si
EKOSTER2)
4. CAZAN ORLAN cu regulator EKOSTER 2
5. Consumator (calorifere, etc)
6. Boiler preparare apa calda menajera, model
OKCV (cu circulatie gravitationala a agentului
termic)
7. Supapa diferentiala
8. Vas de expansiune inchis
9. Iesire apa calda menajera ;
10. Intrare apa rece
11. Grup siguranta
Fig. 5. Schema de montaj a cazanului Orlan cu vana de amestec cu patru cai si boiler cu
circulatie gravitationala
13
6.2. Lemnul si procesul de gazeificare
Este important pentru cazanele cu functionare pe principiul gazeificarii lemnului sa
functioneze in conditii specifice. Temperatura optima a cazanului trebuie sa fie peste 75°C.
La o temperatura mai scazuta, procesul de gazeificare nu se desfasoara corect, drept
urmare cantitatea de lemn este relativ mai mare. Uscarea lemnului in camera de incarcare
este o etapa importanta in cadrul procesului de gazeificare; la temperaturi mai mici, lemnul
nu atinge temperatura corespunzatoare procesului de gazeificare, acesta fiind perturbat.
Flacara gazului, formata ca urmare a gazeificarii lemnului, este sursa principala a caldurii
in cazanele Orlan; in cazul in care conditiile necesare pentru derularea corecta a
procesului nu sunt indeplinite, cantitatea si calitatea gazului format nu vor fi suficiente.
Sunt foarte importante: calitatea, umiditatea si tipul de lemn ars. Lemnul de esenta tare
este cel mai bun – (fag, stejar, carpen, etc.) si cu o umiditate intre 25 si 15 %. Este posibila
si utilizarea altor tipuri de lemn, cum ar fi pinul, molidul, etc., dar vor rezulta mai multe
reziduuri de ardere, iar camera de incarcare va trebui sa fie incarcata mai des.
Pentru masurarea umiditatii lemnului, se poate utiliza un higrometru; acesta permite
selectarea lemnului cu cea mai buna umiditate (in continuare este reprodus un tabel
orientativ al umiditatii lemnului).
Alegerea calitatii corecte a lemnului garanteaza functionarea adecvata a cazanului.
Utilizarea combustibilului cu alti parametri nu garanteaza functionarea corecta a cazanului.
14
Fig. 7 – Grafic umiditate lemn
6.3. Acumularea
Cel mai bun si mai eficient sistem de incalzire (in cazul gazeificarii lemnului) se obtine
combinand cazanul cu un rezervor de acumulare. Acest sistem permite reducerea
consumului de lemn cu pana la 40%.
Procesul de gazeificare (daca se desfasoara in cele mai bune conditii) genereaza o
cantitate mare de gaz, in acelasi timp sistemul de incalzire caracterizandu-se printr-o
fluctuatie mare in ceea ce priveste necesarul pentru incalzire. Procesul de gazeificare nu
este reglat decat intr-o anumita masura, variatiile in sistemul de incalzire fiind mai mari; in
aceasta situatie ar putea aparea necesitatea „aruncarii” suplusului de gaze la cos.
Sistemul de acumulare permite acumularea surplusului de caldura (neutilizat in instalatia
de incalzire) intr-un rezervor de acumulare.
Sistemul de incalzire este alimentat ulterior de rezervorul de acumulare timp de 48 h (in
functie de capacitatea rezervorului si de conditiile termice – circa 50 litri de apa pentru 1
kW putere). Durata de viata a cazanului care functioneaza cu acumulator este mult mai
mare.
15
6.4. Punerea in functiune
Inainte de prima punere in functiune, trebuie sa fie verificate: etanseitatea imbinarilor
filetate (daca exista pierderi), nivelul de apa din instalatie, daca sunt programati corect
parametrii de functionare a cazanului.
6.5. Aprinderea
Pasii care trebuie efectuati pentru a aprinde focul in cazan:
1. Intreruperea alimentarii electrice.
2. Deschiderea clapetei de gaze arse;
3. Introducerea de aschii, bucati de hartie, bucati mai mari de lemn in
compartimentul superior al cazanului;
4. Dati foc la hartie si inchideti apoi usa de sus.
5. Deschideti usa de jos, pentru a facilita tirajul natural.
6. Asteptati timp de 15 ÷ 20 min., pentru ca lemnul sa inceapa sa arda bine.
7. Introduceti lemn suficient astfel incat sa se obtina o cantitate suficienta de jar
care sa acopere toata suprafata gratarului cazanului (circa 10 cm in inaltime)
(taierea prealabila a lemnului in bucati de circa 5 cm accelereaza producerea
jarului).
8. Asteptati timp de 15 ÷ 20 min., pentru formarea stratului de jar.
9. Umpleti in intregime camera de gazeificare cu bucati de lemn (peste jarul
existent).
10. Inchideti ermetic usa de sus si pe cea de jos.
11. Trageti catre dvs. clapeta de la conducta de gaze arse (inchideti evacuarea
directa spre cos) si porniti ventilatorul.
12. Cand cazanul ajunge la temperatura de 60°C, ventilatorul incepe sa
functioneze automat.
16
4. Inchideti usa si apoi sa inchideti clapeta de la conducta de evacuare a gazelor arse,
sa reconectati alimentarea electrica si sa porniti cazanul.
In timpul incarcarii cazanului, fiti atenti ca bucatile de lemn sa nu cada intre camera de
ardere si clapeta de la conducta de evacuare a gazelor arse, intrucat ar impiedica
inchiderea clapetei.
La incarcarea combustibilului solid (se recomanda arderea combustibilului pana la
stadiul de jar), este necesara indepartarea cenusii depozitate pe peretii laterali ai camerei
de incarcare.
ATENTIE! Lipsa de combustibil este semnalizata prin aprinderea
ledului rosu .
In cazul unei cereri mari de caldura, este posibila reducerea temperaturii apei de pe
retur. Daca temperatura de pe retur este mai mica decat temperatura apei de intrare cu
mai mult de 20 °C, exista riscul racirii partiale a camerei de gazeificare, astfel gazeificarea
nemaifiind eficienta (procesul de gazeificare poate fi limitat). Drept rezultat, pot aparea
depuneri de gudron pe peretii cazanului. Pentru a evita o astfel de situatie, trebuie sa fie
creata o mica „circulatie a apei” in cazan. In acest scop, trebuie sa fie instalata o vana de
amestec cu trei sau patru cai la iesirea din cazan. Aceasta amesteca apa calda de pe tur
cu cea mai rece de pe retur. Prin setarea corecta a debitului de apa calda si a celui de apa
mai rece de pe retur, care traverseaza vana, se obtine temperatura potrivita a apei de
retur la cazan, in scopul impiedicarii unei scaderi bruste a temperaturii in camera de
gazeificare. Astfel, procesul gazeificarii se deruleaza la un nivel corespunzator. In plus,
diferenta de temperatura a apei de 15 ÷ 20°C nu determina tensiuni mari in metalul din
care este construit cazanul datorita dilatarilor neuniforme, prin urmare durata de
exploatare a cazanului este marita.
17
minime din cazan, de exemplu de 5 kW pentru un cazan de 25 kW. Astfel, cazanul este
protejat impotriva supraincalzirii.
7. Depozitarea
7.1. Depozitarea cazanului
Cu exceptia elementelor descrise in cap.8, este importanta protejarea cazanului in
timpul inactivitatii sale (pe timpul verii, in absenta utilizatorului). Interiorul cazanului,
schimbatorul de caldura si clapeta de pe conducta de evacuare a gazelor arse spre cos
trebuie sa fie bine curatate; se recomanda sa fie ars lemn uscat si de esenta moale (de
exemplu molidul) inainte de scoaterea din functiune, pentru a putea arde depunerile
fomate in timpul exploatarii cazanului. Dupa curatare, cazanul trebuie sa fie lasat deschis
pentru aerisire; astfel, se va evita condensarea umiditatii in cazan.
18
2. Desurubati piulitele M13-M17 de fixare ale capacului schimbatorului de caldura
(diametru in functie de tipul de cazan).
Important!
Inainte de a roti piulitele, filetul trebuie sa fie protejat cu un agent
special anti-coroziune; nu rotiti piulitele cu forta.
3. Curatati toate conductele schimbatorului de caldura de sus in jos, pe toata
lungimea. Acestea trebuie sa fie curatate cu rigurozitate pe toata lungimea lor; este
important sa fie indepartate depunerile de funingine formate la capetele
conductelor schimbatorului de caldura si sa evitati astfel micsorarea sectiunii
acestora. Curatati funinginea depusa in partea posterioara a camerei de ardere.
Important!
Pentru a evita depunerea gudronului in partea inferioara a
schimbatorului, este necesar sa indepartati gudronul din partea posterioara a
focarului cazanului.
ATENTIE!
Balamaua de sus si cea de jos
trebuie sa fie reglate in acelasi
timp. Piulita de blocare
19
- numai pentru versiunea STANDARD
20
Ventilator deteriorat Contactati service - inlocuire ventilator
Regulator deteriorat Contactati service
Ventilator blocat Inspectati si curatati ventilatorul
Rulmenti deteriorati Contactati service - inlocuire ventilator
Condensator deteriorat Contactati service – inlocuire condensator
Ventilatorul Dispozitive de prindere ventilator
Verificati, strangeti bine
functioneaza slabite
zgomotos Palele ventilatorului murdare Verificati, curatati
Obiecte straine pe capacul
Verificati, curatati
ventilatorului
Puterea Palele ventilatorului necuratate Verificati, curatati
ventilatorului este Contactati service – operatie in afara
Gudron pe capacul ventilatorului
insuficienta garantiei
Pornire incorecta Reluati pornirea
Calculati si reconstruiti cosul. Folositi
Tiraj cos prea slab (sub 10 Pa)
ventilator de evacuare WKO
Tiraj cos prea intensiv (peste 20 Pa) Folositi regulator de tiraj
Explozie in cazan Amestecati cu combustibil cu umiditate mai
Lemn prea maruntit si prea uscat
mare pentru a creste nivelul de umiditate (la
(umiditate sub 15 %)
aproximativ 15 ÷ 35 %)
Curatati schimbatorul de caldura sau
Schimbator de caldura necuratat
contactati service – in afara garantiei
21
Referitor la cazanele ce functioneaza cu combustibil solid (lemn, carbuni, peleti,
brichete, etc.) si care contin componente refractare si/sau elementele de etansare
(garnituri, snur etasare), precizam ca aceste componente sunt considerate
consumabile, iar durata lor de viata depinde de durata functionarii cazanului,
calitatea combustibilului, calitatea arderii si respectarea instructiunilor de
instalare/montare.
22
ANEXA
1
• în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate, sub
scene şi sub încăperi cu aglomerări de persoane;
• în încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă
preşcolară, precum şi sub acestea în cazul în care se utilizează gazele
naturale sau gazele petroliere lichefiate (GPL) drept combustibil ;
• în şi sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru
învăţământul elementar şi mediu ;
• în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi sau
sub săli de operaţii ;
• în interiorul clădirilor înalte (peste 28 m), exceptând porţiunile care nu
ating această înălţime; se exceptează de la această prevedere centralele
termice de apartament ;
• în spaţii cu risc mare de incendiu din clădiri civile, definite conform
Normativului P 118.
2
10.6. În cazul amplasării cazanelor pe două fronturi, cu focarele faţă în faţă,
lăţimile culoarelor din faţa cazanelor se aleg cu 1 m mai mari decât cele stabilite
pentru cazanele amplasate pe un singur front.
10.7. Distanţa de la mantaua laterală a cazanelor până la elementele de
construcţie ale sălii cazanelor sau până la limita platformei deschise, respectiv
până la mantaua cazanului vecin - dacă nu sunt şi alte indicaţii ale producătorului
- este de:
3
La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar se face ţinând
seama de construcţia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de
îmbinare (cu flanşe sau filet) şi de faptul dacă sunt pompe simple sau gemene.
10.13. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces de minimum 0,50
m. Aceste spaţii pot fi micşorate pe două luni la 0,10 m, dacă rezervorul poate fi
deplasat pentru revizii şi reparaţii.
Dacă rezervorul este prevăzut pentru a fi izolat termic, el va avea asigurate pe
toate laturile spaţii de acces de cel puţin 0,50 m.
Rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 mp se montează pe suporturi,
asigurând sub rezervor un spaţiu de minimum 0,20 m.
Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară,
se lasă un spaţiu liber cu înălţimea minimă 0,60 m.
10.14. Montarea separatoarelor de impurităţi se face astfel încât să existe acces
la organele demontabile pentru curăţirea sitelor şi eliminarea depunerilor.
În situaţiile în care pentru curăţire şi eliminarea depunerilor se impune
demontarea separatorului din instalaţie, se prevăd în amonte şi în aval tronsoane
din ţeavă cu îmbinări demontabile (mosoare); tronsoanele demontabile se
montează între separator şi armăturile de închidere din amonte şi aval ale
acestora şi se prevăd cu prize de presiune.
10.15. Traseele conductelor de legătură la utilajele din centrale termice (cazane,
schimbătoare de căldură, pompe etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice
demontarea armăturilor şi diferitelor părţi ale aparatelor. In caz de necesitate se
prevăd pe conducte îmbinări demontabile.
10.16. Conductele din centralele termice se pozează aparent. Se pot poza sub
pardoseală în canale vizitabile, cu panta de 1 %, legate la recipientul de ape
uzate numai porţiuni scurte de racordare, în cazul în care pozarea aparentă ar
împiedica circulaţia sau exploatarea utilajelor.
10.17. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea aparatelor sau a unor
porţiuni din instalaţii se montează în locuri accesibile, iar cele care se
manevrează mai des se amplasează astfel încât să se ajungă la ele fără
intermediul unei scări.
10.18. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la ventilele de
siguranţă, conductele de dezaerisire şi conductele principale de golire se conduc
la dispozitive de colectare, ca: recipiente, jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste
conducte se dispun astfel încât scurgerea apei să poată fi observată.
Scurgerea apei de la dispozitivele de colectare la canalizarea exterioară se
asigură, pe cât posibil, prin gravitaţie.
Prescripţii privind clădirea
10.20. Clădirile centralelor termice cu apă caldă (sub 115 oC) şi cele cu abur de
joasă presiune sub (0,7 bar) vor fi de gradul I sau II rezistenţă la foc, cu excepţia
celor la care suprafaţa de încălzire totală a cazanelor este de cel mult 450 mp,
care pot fi de gradul III rezistenţă la foc.
10.21. Pentru agenţii termici menţionaţi la art. 10.20., centralele termice se
încadrează în categoria D de pericol de incendiu.
10.22. Sălile de cazane ale centralelor termice se separă, obligatoriu, de
clădiri (spaţii cu altă destinaţie) prin pereţi şi planşee realizate din materiale
4
incombustibile, cu limita de rezistenţă la foc de minimum 1 oră şi 30
minute, pentru pereţi şi - respectiv - 1 oră pentru planşee.
Sala cazanul se prevede cu priza de aer si grila evacuare noxe (se
calculeaza)
Supavegherea cazanelor pe combustibil solid trebuie sa fie permanenta pe
timpul functionarii, de catre personal instruit
10.26. Încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20 mc
combustibil solizi (conform art.9.62 din prezentul normativ) se separă de restul
clădirii prin pereţi şi planşee care trebuie să îndeplinească, obligatoriu, condiţiile
prevăzute la art.10.25.
Comunicarea cu sala cazanelor se poate face prin uşi etanşe la foc, pe o durată
de 45 minute.
10.27. Buncărele pentru combustibili solizi (art.9.63 din prezentul normativ),
precum şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere se vor realiza,
obligatoriu, din materiale incombustibile. Spaţiul în care se amplasează
buncărele, ce au o capacitate mai mare de 2 mc, se separă de sala cazanelor
prin pereţi şi planşee incombustibile, având o rezistenţă la foc de minimum 2 ore.
10.28. Uşile de acces ale centralelor termice se amplasează astfel încât să
conducă direct în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor şi vor avea
deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spaţiu în directă legătură cu
exteriorul, care nu poate fi blocat; se exceptează de la această prevedere
centralele termice de apartament. Dimensiunile uşilor şi ale spaţiilor intermediare
de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducerea şi scoaterea
principalelor utilaje care nu se pot dezasambla.
Accesul în centralele termice situate pe terasa clădirii este posibil doar de pe
terasă sau din casa scării, printr-o încăpere tampon; nu se admite accesul direct
de la un etaj inferior prin deschideri sau trape în pardoseala centralei termice.
În cazul în care accesul principal în centrala temică se face printr-o scară,
aceasta se execută din beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinarte sub 450 şi se
prevede cu balustradă.
Uşile de acces (evacuare) nu vor avea praguri; în cazul în care pragurile nu pot fi
evitate, precum şi în cazul pragurilor prevăzute la uşile încăperilor în care sunt
amplasate rezervoare de combustibil lichid (în scopul împiedicării împrăştieii
combustibilului în caz de avarie), racordarea lor cu pardoseala se face prin
planuri înclinate cu panta 1:8 şi cu finisaj care să împiedice alunecarea
oamenilor.
Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a centralei
termice.
10.29. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex:post trafo, staţii de
hidrofor etc.) grupate cu centrala termică se prevăd accese separate, direct din
exterior.
În clădirile civile, la care centralele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi,
eventual, alte utilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul
unui coridor comun.
Nu se poate grupa centrala termică (sala cazanelor) cu staţia de pompare a apei
pentru incendiu.
5
10.30. Centralele termice vor fi prevăzute cu ferestre exterioare pentru
iluminarea şi ventilare naturală a încăperii.
10.31. La centralele termice este obligatoriu să se asigure introducerea aerului
de combustie prin ventilare naturală organizată sau prin ventilare mecanică, prin
măsurile prevăzute la art.9.66.
10.32. La centralele amplasate direct, sub sau alături de încăperi sensibile la
zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură, se vor lua măsuri de izolare fonică
şi termică pentru a nu se depăşi limitele de zgomot şi temperatură admise,
potrivit destinaţiei încăperilor respective, precum şi măsuri de evitare a
transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.
10.33. Prescripţiile constructive privind condiţiile de amplasare a centralelor
termice mici (de apartament, de scară de bloc ş.a), cu capacitatea sub 0,3 MW,
sunt în conformitate cu prevederile ghidului G 051 “Ghid de proiectare, execuţie
şi exploatare a centralelor termici mici”.
10.37. Elementele de construcţii aferente cazanelor (postamente, şamotări,
înzidiri) se execută conform planurilor şi instrucţiunilor de montaj ale
producătorului.
10.38. La elaborarea proiectului de structură de rezistenţă al centralelor termice
se va ţine seama de sarcinile statice şi dinamice ale aparatelor utilajelor şi
conductelor instalaţiei de încălzire şi de prevederile specifice antiseismice din
Normativul P 100.
În cazul centralelor termice care se modernizeaza sau se transformă, se va avea
în vedere ca sarcinile date de utilaje şi instalaţii să nu afecteze capacitatea de
rezistenţă a elementelor de construcţii.
Stabilirea soluţiilor constructive se va face în conformitate cu “Instrucţiuni tehnice
pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibratilă la
clădiri industriale” - P 121 “Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de
izolare fonică la clădiri civile, social culturale şi tehnic administrative” - P 122.
10.39. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente cu strat elastic sau
dispozitive pentru amortizarea trepidaţiilor.
Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se protejează împotriva apei
provenite din goliri, spălări ş.a.
10.40. Coşurile şi canalele de fum se realizează şi execută ţinând seama de
prevederile art. 9.73...9.77 din prezentul normativ şi de prevederile cuprinse în
STAS 3417, Prescripţii tehnice ISCIR C 1 şi Normativul P 118.
La proiectarea şi executarea construcţiei coşurilor de fum independente, alipite
clădirilor sau înglobate în clădiri, se respectă şi prescripţiile din “Normativul
pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-cultural,
agrozootehnice şi industriale” - P 100.
6
9.62. În clădirile centralelor termice se admite amplasarea depozitelor de
combustibil solid cu o capacitate de 20 mc. Depozitarea se face, obligatoriu, în
încăperi separate de restul construcţiei prin pereţi şi planşee realizate conform
art.10.26 din prezentul normativ.
În sălile de cazane funcţionând cu combustibil solid, cu alimentare manuală a
focarelor, se admite depozitarea a maximum 2 mc combustibil.
9.63. Buncărele cu o capacitate de cel mult 2 mc, pentru fiecare unitate de
cazan, pot fi amplasate în interiorul sălii cazanelor.
Buncărele cu o capacitate mai mare de 2 mc, pentru alimentarea cazanelor, vor
fi amplasate într-un spaţiu separat de sala cazanelor, conform prevederilor
art.10.27 din prezentul normativ şi vor avea o capacitate corespunzătoare
consumului pentru un schimb, pentru fiecare unitate de cazan.
Pentru ambele categorii de buncăre, menţionate anterior, construcţia lor se va
face cu îndeplinirea, obligatoriu, a prevederilor art.10.27., luând măsuri de
prevenire şi stingere a incendiilor.
9.64. Pentru centralele termice cu cărbune funcţionând în condiţiile prevăzute la
art. 9.27. se recomandă ca alimentarea cazanelor cu combustibil, ca şi
îndepărtarea cenuşii să se facă mecanic.
9.65. Depozitarea cenuşii şi zgurii se va face în spaţii exterioare, adăpostite de
vânt (eventual cu parapet incombustibil).
La depozitele de zgură şi cenuşă cu capacitatea peste 50 mc se vor prevedea
instalaţii fixe de stingere cu apă.
La stabilirea măsurilor pentru evacuarea zgurii şi cenuşii se vor respecta şi
prescripţiile tehnice ISCIR C1.
7
9.68. Evacuarea gazelor de ardere se face în atmosferă, cu condiţia obligatorie
de a se lua măsurile necesare pentru ca noxele conţinute de gazele de ardere,
după pătrunderea în atmosferă şi dispersia lor, să se încadreze în limitele
admise pentru concentraţiile din aer şi de la sol. Incadrarea în limitele admise se
referă atât la noxele evacuate de centrala termică cât şi, separat, la ansamblul
format de această centrală şi alte surse de noxe existente sau previzibile în
zonă.
9.69. La centralele termice funcţionând cu combustibil solid se va analiza
necesitatea prevederii de dispozitive de reţinere a cenuşii, pentru a nu se depăşi
concentraţia admisibilă de noxe în atmosferă.
9.70. Înălţimea coşului de fum - prin care se evacuează gazele de ardere în
atmosferă - se determină printr-un calcul specific gazodinamic şi de dispersie a
gazelor de ardere. În calcul se au în vedere şi :
9.71. Evacuarea gazelor de ardere se face, când este posibil, prin tiraj natural,
ţinând seama şi de tipul de cazan folosit.
9.72. Tirajul forţat se prevede în cazurile în care :
8
9.75. Se recomandă ca, pe cât posibil, coşurile înglobate în clădiri să nu treacă
prin încăperi în care căldura degajată influenţează negativ materialele depozitate
sau confortul necesar.
Dacă nu se poate evita un asemenea amplasament al coşurilor, se vor lua
măsuri corespunzătoare de izolare termică.
9.76. Coşurile de fum se execută şi se izolează termic faţă de elementele
construcţiei conform prevederilor STAS 6793 şi ale celorlalte prescripţii tehnice
care reglementează acest domeniu.
9.77. În cazul tirajului natural se admite racordarea pe acelaşi coş de fum
necompartimentat a mai multor cazane, cu condiţia încadrării vitezei gazelor de
ardere în limitele recomandate de STAS 3417, în funcţie de regimul de
funcţionare şi încărcare al cazanelor, atât pe parcursul unei zile cât şi pe întregul
an. În cazul în care viteza gazelor de ardere nu se încadrează în limitele
recomandate şi dacă secţiunea liberă a coşului depăşeşte 2 mp, iar pierderile de
sarcină prin canal şi coş nu se pot acoperi prin tiraj natural, după caz, se pot
prevedea coşuri separate sau se compartimentează coşul. Compartimentarea se
face pe toată înălţimea coşului, prevăzându-se canale de fum orizontale
separate, pentru fiecare compartiment al coşului.
9.78. Pe racordurile dintre cazane şi canalul de fum se prevăd dispozitive pentru
reglarea tirajului cazanelor în funcţiune, pentru închiderea traseului gazelor de
ardere - la cazanele care nu funcţionează - şi pentru compensarea dilatărilor.
Pentru măsurarea temperaturii, prelevarea probelor pentru analiza gazelor de
ardere, precum şi pentru măsurarea tirajului, se prevăd ştuţuri din ţeavă Dn 32
pe racord de fum al fiecărui cazan, precum şi la baza fiecărei secţiuni a coşului
de fum care asigură tirajul unui grup de cazane.
9.79. Canalele de fum se prevăd cu guri de vizitare şi control care să se închidă
etanş prin capace sau uşi metalice termoizolante, amplasate la începutul
canalului de fum, la schimbările de direcţie ale acestuia. La baza coşului de fum
se prevede o gură de vizitare cu uşă etanşă, pentru inspecţie şi curăţire; la
partea inferioară a coşului se prevede un ştuţ pentru evacuarea condensatului.
9.80. Canalele de fum se prevăd, de regulă, cu clapete de explozie astfel
proiectate încât să se deschidă, în caz de explozie, înainte de a se depăşi limita
de rezistenţă a canalului.
Clapeta de explozie trebuie să asigure o închidere etanşă şi se amplasează
astfel încât să nu producă accidente la deschidere
9.81. Lungimea canalului de fum va fi minimă şi nu va depăşi 1/3 din înălţimea
coşului de fum.
9.82. În cazul folosirii unui singur coş pentru mai multe cazane cu tiraj forţat,
fiecare ventilator de gaze de ardere se prevede cu canal independent de fum,
până la coşul de fum. Racordarea canalelor la coşul de fum se face astfel încât
să se evite influenţa negativă în funcţionarea cazanelor.
9.83. Canalele de fum realizate din diferite materiale (tuburi metalice, materiale
ceramice, zidărie) se protejează la interior, în funcţie de temperatura şi de
caracterul agresiv al gazelor de ardere.