1

Există oare cineva care să nu-şi dorească, primăvara, câteva flori de

lalele în grădină sau în glastra de pe masă?
Originară din Asia, unde şi acum înveseleşte poienile Turciei sau
Afganistanului, se cultivă de mai bine de patru secole şi în Europa. Primii
cultivatori de lalele au fost desigur turcii. În Eoropa, primii bulbi de lalele au
fost aduşi de comerciantul Heinrich Herward (1567) care i-a plantat în
grădina din Augsburg.
Frumuseţea florilor şi bogăţia culorilor au impus răspândirea lalelei cu
mare rapiditate în Franţa, Anglia, Olanda şi în toate celelalte ţări ale
continentului nostru.
Denumirea de „tulipa”, cum i se mai spune lalelei, provine de la
cuvântul persan „tulben” (turban). Oricum am numi-o, ea rămâne de
neegalat în decorul de primăvară al grădinilor. Pasiunea pentru această floare
a atins cândva limitele unei manii, astfel încât în jurul anului 1637, preţurile
la care se vindeau atingeau preţuri foarte mari.
Cei care au rămas şi astăzi prieteni fideli ai acestor flori, prietenie
impusă şi de preţurile mari ce se pot obţine de pe urma valorificării ei, sunt
olandezii. De aceea această ţară mai este cunoscută ca Ţara Lalelelor.
 2

Laleaua face parte din familia angiospermelor, plantele cele mai

evoluate de pe Pământ ce au alcătuire completă, iar florile lor prezintă toate
componentele.
Laleaua este o plantă angiospermă monocotiledonată deoarece are
seminţele cu un singur cotiledon.
Alcătuirea lalelei
Rădăcina este firoasă, cea principală nu se deosebeşte de cele
secundare, fiind formată dintr-un mănunchi de fire subţiri şi numeroase.
Tulpina este de două feluri:
 Tulpina subpământeană
 Tulpină aeriană
a. Tulpina subpământeană este reprezentată de un bulb. Acesta este
alcătuit din:
 tulpină scurtă, turtită sub formă de disc din care pornesc
rădăcinile firoase
 frunze ce se îmbracă unele pe altele
i. cele din exterior sunt subţiri, tari, impermeabile şi de
culoare bruna
ii. cele de interior sunt groase, pline cu substanţă de
rezervă, de culoare alb- gălbui
 muguri din care cresc se formează tulpina aeriană
b. Tulpina aeriană care este verde, dreaptă, neramificată, ierboasă şi
nu creşte în grosime.
Frunzele sunt dispuse alternativ pe tulpină şi prezintă o teacă mare ce
îmbracă tulpina. Ele sunt lipsite de peţiol. Limbul prezintă nervuri paralele şi
sunt lanceolate.
 3

Laleaua are decât o singură floare în vârful tulpinii. Floarea lalelei

prezintă:
 trei sepale, de aceeaşi culoare cu petalele, ce formează cercul
de exterior
 trei petale divers colorate, ce formează cercul de interior:
 şase stamine cu antene mari, cu mult polen, ce au culoarea
violet
 Gineceul cu ovar alungit, dezvoltat, cu stil scurt şi stigmat cu
trei lobi.
Fructul prezintă seminţe care au embrionul cu un singur cotiledon.
Polenizarea este asigurată de către insecte, după fecundaţie ovarul
formează fructul sub formă de capsulă.
Înmulţirea lalelei se realizează prin bulbi. În lunile iunie –iulie, când
florile şi frunzele se usucă, plantele intrând într-o perioadă de repaus, bulbii
sunt scoşi din pământ, sortaţi pe categorii de mărime şi aşezaţi în lădiţe. Cei
mari vor fi folosiţi pentru înflorire, cei mici se vor replanta separat pentru a
creşte şi acumula substanţe de rezervă, fiind capabili de înflorire abia peste
2-3 ani. Foarte important este modul de păstrare a bulbilor de aceasta
depinzând calitatea viitoarelor flori. În prima parte a perioadei de păstrare
are loc procesul de formare a plantei în interiorul bulbului şi de aceea ei
trebuie păstraţi la temperaturi de 20C. La sfârşitul lunii august ei vor fi
mutaţi într-un loc mai răcoros. Plantarea bulbilor se poate face din luna
septembrie până în noiembrie. Locurile preferate de lalele sunt cele însorite,
cu un sol uşor, permeabil, bogat în elemente fertilizante, nu sunt indicate
terenurile grele, cu exces de umiditate, ce constituie cauze principale ale
putrezirii bulbilor.
 4

Lucrările de îngrijire sunt:

 afânarea solului cu săpăliga ori de câte ori este nevoie
 plivitul buruienilor
 udatul, asigurându-se pulverizarea plantelor de cel puţin o dată
pe săptămână pentru că umezeala din atmosferă influenţează
pozitiv lungimea tulpinii aeriene
 aplicarea de îngrăşăminte minerale în 2-3 etape (la apariţia
frunzelor, la apariţia bobocului şi după două săptămâni)
 combaterea bolilor şi a dăunătorilor.
Dintre toate plantele cu bulb, laleaua are cele mai numeroase soiuri:
 Aureola – culoare roşu cu bordură galbenă, semitimpurie
 Apeldoorn –culoare roşu, floare conică
 Aristocrat – culoare roz , ciclamen, cupa înaltă
 Black parot – culoare purpuriu-violaceu închis până la negru,
petale franjurate, soi târziu
 City of Haarlem – roşu închis, flori remarcabile prin mărimea
şi forma perfectă a cupei, semitimpurie
 Fantasy – roz pătat cu verde, franjurate, semitimpuriu
 Gudosnic – galben pur sau striat cu roşu, floare deosebit de
frumoasă, semitimpuriu
 Jewel of Spring – galgen bordat cu roşu, cupe mari,
semitimpuriu
 London – roşu, floare mare, semitimpuriu
 Mrs. JJohn Scheepers –galben, cupă înaltă, semitimpuriu
 Parade – roşu, flori foarte mari semitimpuriu
 5

 Orange favourite –portocaliu strălucitor, discret parfumat, flori

mari, fanjurate, târziu
 Oxford – roşu-orange, discret parfumat, semitimpuriu
 Spring Song – roşu luminos, cupă înaltă şi largă, semitimpuriu
 Themis – alb, semitimpuriu
 Zwanenburg – alb pur, cupă înaltă, cilindrică, semitimpuriu.
Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, ca flori tăiate în buchete, în
vase în diferite aranjamente, în vaze, în grădini sau în parcuri pentru
îmbogăţirea decorului de primăvară.
 6

PETRESCU ROZALIA
GRADINIŢA NR:1 BOLDESTI-SCAENI