Nevasta lui Lot - Wislawa Szymborska

Probabil am privit �n urma din curiozitate.

Dar e posibil sa fi avut si alte motive.
Am privit �n urma jelindu-mi vasul de argint.
Din neatentie, �n timp ce-mi �ncheiam sandala.
Sa nu mai vad ceafa plina de virtuti
a sotului meu, Lot.
Stiam ca nici de-as cadea moarta
nu s-ar opri din drum.
Din nesupunerea unui om �njosit.
Cercet�nd daca pe urme �mi calca cineva.
Lovita de tacere, sper�nd ca Dumnezeu se razg�ndise.
Cele doua fiice ale noastre disparusera peste v�rf de deal.
Simteam cum �mbatr�nesc. Distanta.
Rataceam fara sens. Toropeala.
Am privit �n urma asez�ndu-mi desaga pe pam�nt.
Am privit �n urma cu teama, nestiind �ncotro sa pasesc.
�n cale mi-au aparut serpi,
paianjeni, soareci de c�mp, si pui de vulturi.
Nici buni, nici rai. Pur si simplu orice vietate
se chinuia sa razbata prin panica iscata.
Am privit �n urma devastata.
Rusinata pentru ca ma furisam.
Pentru ca-mi venea sa urlu, sa ma-ntorc.
Sau doar pentru rafala de v�nt ce mi-a despletit parul
si mi-a-ndepartat pentru o clipa vesm�ntul ce m-acoperea.
I-am simtit privindu-ma de pe zidurile Sodomei,
i-am simtit izbucnind �n r�s, o data si �nca o data.
Am privit �n urma cu m�nie.
Savur�ndu-le soarta cumplita.
Am privit �n urma pentru toate cele mentionate mai sus.
Am privit �n urma fara vreo intentie.
O piatra mi s-a rotit sub talpa, m�r�ind la mine.
Brusc, pam�ntul s-a despicat si mi-a taiat drumul.
Pe-o margine de crapatura un h�rciog pasea marunt,
si-n acel moment am�ndoi am privit �n urma.
Nu, nu. Am continuat sa alerg,
m-am t�r�t, am �ncercat sa zbor
p�na c�nd �ntunericul s-a pravalit din ceruri
si odata cu el tar�na si pasari moarte.
N-am putut sa respir si m-am rotit fara sens.
De cineva m-ar fi vazut si-ar fi �nchipuit ca dansam.
Probabil am avut ochii deschisi.
Probabil am cazut cu fata spre oras.