Autoportret �n timp - A. E.

Baconsky

Am semanat cu padurea, cu moara de v�nt, cu tacutele,

negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semanat - si cu chipul ciudatilor zei
�ngropati �n nisip l�nga mare. C�t e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri si osti, sa fi cazut multe lanturi,
sa fi ars, sa se fi risipit, sa se fi dus dracului multe imperii
ca sa-ncep a semana �n sf�rsit cu mine.

Cadavre �n vid - A. E. Baconsky

Tot ceea ce te atinge o clipa

Se topeste �n treacat ca neaua,
Ca neaua atinsa
De rasuflarea lui martie.

Privesti vulturii care zboara

�n cercuri largi peste munti
Si simti cum toate aluneca
Din inima ta si dispar.

Dar iata vine iarna si din nou

Zapada reapare peste c�mpuri
Si toate clipele prin care ai trecut
Prind iar fiinta-n jurul tau si murmura.

Si ca fluxul pe plajele galbene

�ti creste-n suflet propriul tau trecut...
Vai, c�t de rau e atuncea sa nu ai pe nimeni aproape
Ca sa-ti pleci fruntea pe umarul lui.

Cantec Fara Cuvinte - A. E. Baconsky

Tot ceea ce te atinge o clipa

Se topeste in treacat ca neaua,
Ca neaua atinsa
De rasuflarea lui martie.

Privesti vulturii care zboara

In cercuri largi peste munti
Si simti cum toate aluneca
Din inima ta si dispar.

Dar iata vine iarna si din nou

Zapada reapare peste campuri
Si din toate clipele prin care ai trecut
Prind iar fiinta-n jurul tau si murmura.

Si ca fluxul pe plajele galbene

Iti creste-n suflet propriul tau trecut ...
Vai, cat de rau e atuncea sa nu ai pe nimeni aproape
Ca sa-ti pleci fruntea pe umarul lui.