Studiu de cartografiere a

serviciilor destinate
adolescenŃilor

Raport de cercetare

AsociaŃia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică UNICEF România

Şos. Iancului nr.29, bl.105B, sc.B, ap.102, sector 2, Bucureşti Blvd. Primăverii 48A, Sector 1
Înregistrată ca persoană juridică fără scop patrimonial la Bucureşti
Judecătoria Sectorului 2 Tel: 021.201.78.72
Certificat nr.39/21.03.2013, CIF 31446551 email: bucharest@unicef.org
Tel. (+40) 729 655 180 / Email: office@sociometrics.ro www.unicef.ro
www.sociometrics.ro
Coordonator din partea UNICEF România:
Gina Apolzan
Specialist Dezvoltarea Adolescenţilor şi Tinerilor

Elaborat de:
AsociaŃia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică

Echipa de experŃi:

Alexandru I. Toth, Team Leader

Daniela Mita, Cercetător
Marian G. Bojincă, Cercetător

ISBN 978-973-139-319-3
Cuprins
LISTA DE FIGURI ŞI TABELE ............................................................... 4
LISTA DE ACRONIME......................................................................... 7
REZUMAT ........................................................................................ 9

I. METODOLOGIA CERCETĂRII.......................................................... 12
I.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII .............................................................. 12
I.2. ETAPE ŞI METODE DE CULEGERE A DATELOR ........................................ 13
I.3. LIMITE .................................................................................... 25
I.4. PARTICIPAREA UNICEF ÎN REALIZAREA CERCETĂRII................................. 26
I.5. CONSIDERENTE ETICE .................................................................. 27
II. CONTEXTUL CERCETĂRII ............................................................. 28

II.1. PROBLEMATICA ADOLESCENŢILOR DIN ROMÂNIA .................................. 28

II.2. DATE SOCIO-ECONOMICE CU PRIVIRE LA ADOLESCENŢI .......................... 32
II.3. ACTE NORMATIVE RELEVANTE PENTRU GRUPUL ŢINTĂ ........................... 39
II.4. CATEGORII DE SERVICII PENTRU ADOLESCENŢI..................................... 53
III. REZULTATELE CERCETĂRII .......................................................... 58
III.1. REZULTATELE CERCETĂRII CANTITATIVE ........................................... 58
III.1.1. Statistici privind unităŃile de servicii pentru adolescenŃi ........ 59
III.1.2. Rezultatele anchetei la nivelul furnizorilor de servicii............. 66
III.2. REZULTATELE CERCETĂRII CALITATIVE ............................................. 99
III.2.1. ConstanŃa...................................................................... 99
III.2.2. Cluj-Napoca ................................................................. 108
III.2.3. Iaşi ............................................................................. 119
III.2.4. Bacău ......................................................................... 137
III.2.5. Bucureşti ..................................................................... 155
III.2.6. Adecvarea serviciilor la nevoile adolescenŃilor ................... 166

CONCLUZII ................................................................................... 176

RECOMANDĂRI............................................................................. 179

BIBLIOGRAFIE............................................................................... 183
ANEXE......................................................................................... 187

3
Lista de figuri şi tabele
Figura 1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) (%) ..... 33
Figura 2. Rata deprivării materiale severe (%) ...................................... 33
Figura 3. Rata sărăciei relative (%) ..................................................... 34
Figura 4. Numărul de unităţi de servicii sociale rezidenţiale şi de zi care au
ca beneficiari adolescenţi. ................................................................. 60
Figura 5. Distribuţia unităţilor de servicii sociale pe oraşe, după tipul
furnizorului ..................................................................................... 61
Figura 6. Distribuţia unităţilor care au ca beneficiari adolescenţi, în funcţie de
categoriile de beneficiari pe care le asistă (% din total eşantion, N=83) ....... 68
Figura 7. Distribuţia unităţilor care furnizează servicii de zi, în funcţie de
capacitatea lunară de deservire .......................................................... 69
Figura 8. Ponderile diverselor categorii de beneficiari în totalul persoanelor
asistate de către unităţile din anchetă ................................................. 70
Figura 9. Distribuţia unităţilor din anchetă în funcţie de ponderea
adolescenţilor în totalul persoanelor asistate ........................................ 70
Figura 10. Profilul adolescenţilor care sunt asistaţi de unităţile de servicii
investigate...................................................................................... 71
Figura 11. Distribuţia unităţilor cu beneficiari adolescenţi, în funcţie de
situaţiile de vulnerabilitate în care se află aceştia (N=83) ...................... 72
Figura 12. Servicii furnizate de unităţile care au ca beneficiari adolescenţi
(% din total eşantion, N=83) ............................................................ 73
Figura 13. Distribuţia unităţilor în funcţie de perioada medie de când asistă
un beneficiar adolescent. .................................................................. 75
Figura 14. Distribuţia adolescenţilor în funcţie de numărul de zile în care
beneficiază de servicii şi numărul mediu de ore de asistenţă primite ........ 75
Figura 15. Modalităţi de accesare a serviciilor de către adolescenţi.......... 77
Figura 16. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de programul de lucru.... 78
Figura 17. Percepţia asupra factorilor care afectează accesul la serviciile
oferite ............................................................................................ 79
Figura 18. Opinii referitoare la flexibilitatea serviciilor oferite .................. 80
Figura 19. Opinii despre factorii care afectează flexibilitatea serviciilor
oferite adolescenţilor ........................................................................ 81
Figura 20. Opinii referitoare la adecvarea unităţilor de servicii la
caracteristicile şi stilul de viaţă al adolescenţilor ................................... 82

4
Figura 21. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de numărul de angajaţi
şi numărul de voluntari ..................................................................... 83
Figura 22. Distribuţia personalului angajat în unităţile de servicii în funcţie
de categoria de angajat..................................................................... 84
Figura 23. Structura personalului angajat în unităţile de servicii cu
beneficiari adolescenţi, pe categorii de ocupaţii .................................... 84
Figura 24. Ponderea femeilor în total personal şi pe categorii de ocupaţii.. 85
Figura 25. Sursele de finanţare ale bugetelor unităţilor de servicii............ 86
Figura 26. Răspândirea parteneriatelor şi ierarhia principalelor categorii de
instituţii partenere............................................................................ 87
Figura 27. Principalele obiective ale parteneriatelor ............................... 87
Figura 28. Practica monitorizării şi frecvenţa culegerii şi înregistrării de date.. 88
Figura 29. Frecvenţa analizării datelor de monitorizare........................... 89
Figura 30. Percepţia utilităţii datelor de monitorizare (N=60) ................. 89
Figura 31. Practica evaluării şi a studiilor de satisfacţie în rândul furnizorilor
de servicii (N=83) ........................................................................... 90
Figura 32. Colectarea de date despre beneficiari................................... 90
Figura 33. Problemele cu care se confruntă furnizorii de servicii.............. 91
Figura 34. Opinii cu privire la nevoile de dezvoltare de servicii sociale,
educaţionale şi medicale pentru adolescenţi ......................................... 92
Figura 35. Planuri de extindere şi diversificare a serviciilor ..................... 94
Figura 36. Moduri de organizare a campaniilor de informare şi prevenire în
rândul adolescenţilor. ....................................................................... 95
Figura 37. Modalităţi de transmitere a informaţiei în cadrul campaniilor de
informare şi prevenire....................................................................... 97
Figura 38. Structura personalului implicat în desfăşurarea activităţilor de
informare/prevenire .......................................................................... 98
Figura 39. Organizaţii partenere în activităţile de informare şi prevenire ... 98

Tabelul 1. Distribuţia vizitelor de teren ................................................ 18

Tabelul 2. Distribuţia focus grupurilor (FG) cu adolescenţi ...................... 21
Tabelul 3. Indicatori socio-economici .................................................. 34
Tabelul 4. Indicatori economici şi demografici în cele cinci judeţe............ 36
Tabelul 5. Indicatori socio-demografici în cele cinci judeţe...................... 36
Tabelul 6. Indicatori educaţionali în cele cinci judeţe ............................. 37
Tabelul 7. Acte normative relevante pentru grupul ţintă......................... 40
Tabelul 8. Categorii de servicii sau programe pentru adolescenţi şi tineri .. 54
Tabelul 9. Numărul de unităţi de servicii sociale rezidenţiale, pe oraşe şi
tipuri de unităţi................................................................................ 60

5
Tabelul 10. Numărul de unităţi de servicii sociale de zi, pe oraşe şi tipuri de
unităţi ............................................................................................ 62
Tabelul 11. Numărul de unităţi de servicii educaţionale care au ca beneficiari
şi adolescenţi între 14 şi 18 ani, pe oraşe şi tipuri de unităţi................... 63
Tabelul 12. Numărul de unităţi de sănătate, pe oraşe şi tipuri de unităţi ... 65
Tabelul 13. Centre de tineret, pe oraşe ............................................... 65
Tabelul 14. Numărul unităţilor de servicii respondente, pe oraşe şi tip de
furnizor .......................................................................................... 67
Tabelul 15. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de categoria de
beneficiari şi numărul mediu de persoane asistate în ultima lună (N=83).. 68
Tabelul 16. Statistici referitoare la cazurile noi de persoane intrate în
asistenţa unităţilor investigate pe parcursul anului 2013 ........................ 73
Tabelul 17. Statistici referitoare la ieşirile din asistenţă pe parcursul anului
2013 şi stocul de beneficiari la sfârşitul anului ..................................... 74
Tabelul 18. Durata medie de aşteptare pentru a putea beneficia de servicii şi
costurile accesării. ........................................................................... 78
Tabelul 19. Suprafaţa utilă şi numărul de săli la dispoziţia unităţilor ......... 82
Tabelul 20. Indicatori ai evoluţiei bugetelor totale de cheltuieli ale unităţilor
de servicii ....................................................................................... 85
Tabelul 21. Principalele nevoi de dezvoltare de servicii, în funcţie de cele
mai frecvent menţionate categorii de adolescenţi.................................. 93
Tabelul 22. Principalele categorii de servicii pe care furnizorii intenţionează
să le dezvolte în următoarele 12 luni pentru adolescenţi. ....................... 94
Tabelul 23. Statistici privind activităţile de informare/prevenire în funcţie de
tema abordată ................................................................................. 96

6
Lista de acronime

ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

ANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
şi Adopţie
ANR Agenţia Naţională pentru Romi
ARAS Asociaţia Română Anti-SIDA
AROPE At risk of poverty or social exclusion (rata riscului de
sărăcie sau excluziune socială)
BIM Biroul Internaţional al Muncii
BTS Boli cu transmitere sexuală
CE Comisia Europeană
CEPECA Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Conducere din
Întreprinderi
CES Cerinţe Educaţionale Speciale
CJRAE Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională
CNP Cod numeric personal
DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului
DGASMB Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului
Bucureşti
DPC Direcţia de Protecţia Copilului
DSP Direcţia de Sănătate Publică
FG Focus grup
FRDS Fondul Român de Dezvoltare Socială
HIV Virusul Imunodeficienţei Umane
INS Institutul Naţional de Statistică
IT Tehnologia informaţiei

7
ITS Infecţii cu transmitere sexuală
MEN Ministerul Educaţiei Naţionale
MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice
MTS Ministerul Tineretului şi Sportului
NR Non-răspunsuri
ONG Organizaţie neguvernamentală
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
PIB Produs Intern Brut
SIDA Sindromul Imunodeficienţei Dobândite
SPAS Serviciu Public de Asistenţă Socială
UE Uniunea Europeană
UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii

8
Rezumat

Studiile UNICEF realizate până în prezent arată că cele mai

importante probleme pe care le au adolescenţii din România se referă
la sărăcie şi excluziune socială, accesul la sistemul educaţional şi
servicii medicale, integrarea profesională1. De asemenea, sub aspect
socio-economic, raportul Comisiei Europene (CE) din 2012 privind
ocuparea forţei de muncă şi evoluţiile sociale arată că persoanele cu
vârsta de până la 17 ani reprezintă categoria de populaţie cu riscul
cel mai ridicat în faţa sărăciei. Totodată, analiza subliniază faptul că
jumătate dintre adolescenţii din România se confruntă cu pericolul
excluziunii sociale.2

Cercetarea de faţă şi-a propus cartografierea serviciilor destinate

adolescenţilor în cinci oraşe (Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca,
Constanţa şi Iaşi) şi explorarea adecvării acestor servicii la nevoile
specifice adolescenţilor, în special celor care aparţin unor grupuri
vulnerabile. Studiul s-a realizat printr-o metodologie bazată pe
triangularea metodelor de culegere a datelor: analiza documentară şi
de date secundare, cercetarea cantitativă la nivelul instituţiilor
publice şi a furnizorilor de servicii pentru adolescenţi realizată prin
chestionar, cercetarea calitativă având ca metode focus-grupul,
interviul în profunzime şi observaţia.

Rezultatele acestui studiu vor constitui o bază pentru Componenta de

Adolescenţi şi Tineri a Programului UNICEF România, în vederea
dezvoltării intervenţiilor viitoare şi a programelor ce pot răspunde
nevoilor adolescenţilor. De asemenea, studiul va servi ca bază în
dezvoltarea unor servicii prietenoase pentru adolescenţi.

1
Abraham, D. (coord.); Abraham, A.; Dalu, A.M.; Fierbinteanu, C.; Marcovici, O.; Mitulescu,
S.; Plaesu, A.; Sufaru, I. (2013): Situaţia adolescenţilor din România, Raport Final. UNICEF
România
2
European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion:
Employment and Social Developments in Europe 2012

9
Adolescenţa este caracterizată de profesioniştii ce au participat la
studiu drept o etapă ce trebuie abordată de politicile publice într-o
manieră specifică, deoarece adolescenţii urmează să intre în rândul
populaţiei active într-un termen scurt, iar această perioadă este
caracterizată de schimbări profunde (trecerea de la un nivel de
învăţământ la altul), presiuni din partea familiei, presiuni din partea
grupului de referinţă, dar şi de limitări legale care îi menţin pe
adolescenţi încă într-o stare de dependenţă faţă de părinţi.

Studiul a identificat ca o primă problemă în abordarea particularizată

a adolescenţei lipsa unui cadru legal bine definit. Astfel, conceptul de
adolescenţă nu este definit în mod clar de legislaţia românească
(diversele referiri folosesc intervale de timp diferite, datele statistice
sunt colectate pentru intervalele de vârstă 10-14 ani şi 15-19 ani),
ceea ce face să fie mai dificil de abordat din perspectiva sistemului
de protecţie socială, a sistemului de educaţie sau sănătate.

De asemenea, în dezvoltarea unor servicii de sănătate şi chiar sociale

pentru adolescenţii care nu au sprijinul familiei (adolescenţi cu
comportamente de risc, copii ai străzii, adolescenţi ce şi-au început
viaţa sexuală), specialiştii s-au confruntat cu probleme legislative ce
îi aduc în situaţii în care nu pot asista adolescenţii care au într-adevăr
nevoie.

Serviciile identificate în cadrul studiului se adresează unor categorii

mai largi de beneficiari, astfel că adolescenţii aflaţi în diferite situaţii
de vulnerabilitate se regăsesc în principal printre beneficiarii
serviciilor sociale adresate copiilor. În puţine cazuri au fost
identificate adaptări ale serviciilor la nevoile specifice ale acestei
grupe de vârstă.

Intervenţiile destinate adolescenţilor, în opinia respondenţilor, ar

trebui să prezinte anumite caracteristici: să ofere o intervenţie
continuă, să prezinte un „caracter integrat” şi adaptabilitate, să
dezvolte o relaţie de încredere şi respect cu beneficiarii. Această
abordare integrată a vulnerabilităţilor cu care se confruntă
adolescenţii este considerată o manieră eficientă de a adresa acest

10
grup ţintă, dar perspectivele asupra modului de organizare şi
funcţionare a unui astfel de serviciu sunt destul de diverse. Concluzia
dezbaterilor a fost că o abordare integrată ar putea fi realizată printr-un
serviciu care să acţioneze ca un filtru şi să redirecţioneze adolescenţii
către alte servicii, în funcţie de vulnerabilităţile cu care se confruntă.
Acest serviciu „filtru” ar trebui să lucreze în reţea cu servicii
complementare ce îndeplinesc anumite cerinţe (servicii prietenoase
pentru adolescenţi). Principalele îngrijorări cu privire la acest gen de
intervenţii sunt legate de modul de finanţare şi armonizarea
procedurilor de lucru.

Prevenirea anumitor situaţii de risc se realizează în principal prin

campanii de informare derulate de organizaţii neguvernamentale şi de
diverse instituţii publice. Specialiştii subliniază faptul că aceste
sesiuni de informare ar trebui să se realizeze de la vârste mai mici
(din timpul adolescenţei timpurii – 10-14 ani) şi într-o manieră
continuă, care să ofere ocazia adolescenţilor să adreseze întrebări. O
observaţie importantă este aceea că prevenirea se poate face într-un
mod eficient pentru acest grup doar dacă se depăşeşte procesul
clasic de informare „adult-adolescent”.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că disponibilitatea

informaţiilor pe internet a scăzut interesul faţă de sesiunile de
informare şi accesarea unor servicii, inclusiv servicii specializate, cum
sunt cele de planificare familială. Cei mai mulţi dintre adolescenţii
care au participat la studiu au menţionat ca principale surse de
informare grupul de prieteni şi internetul, unde calitatea informaţiilor
furnizate este foarte variată.

Specialiştii au atras atenţia că, la vârsta adolescenţei, cele mai

eficiente mijloace prin care se pot preveni anumite situaţii de risc
sunt activităţile de timp liber care le pun în valoare talentele
(sportive, artistice), consilierea şi responsabilizarea adolescenţilor
prin participarea la activităţi voluntare.

11
I. Metodologia cercetării

I.1. Obiectivele cercetării

Studiul îşi propune cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor

în cinci oraşe ale României: Bucureşti, Iaşi, Bacău, Constanţa şi Cluj-
Napoca şi identificarea adecvării serviciilor existente la nevoile
acestora, în special la nevoile celor care aparţin unor grupuri
vulnerabile.

Obiectivele studiului sunt următoarele:

- Identificarea serviciilor sociale, educaţionale şi de sănătate
pentru adolescenţi şi disponibilitatea serviciilor prietenoase în
cinci localităţi: Bucureşti, Iaşi, Bacău, Constanţa şi Cluj-
Napoca;

- Evaluarea gradului de adecvare a serviciilor pentru adolescenţi

din perspectiva infrastructurii, resurselor umane alocate
acestor servicii, capacităţii acestora şi echipamentelor aflate
în dotarea acestor servicii;

- Identificarea opiniilor clienţilor acestor servicii prin realizarea

unor interviuri centrate pe satisfacţia clienţilor;

- Evaluarea (pe baza unui set de criterii precum nevoia, cererea,

capacitatea) oportunităţilor la nivelul instituţiilor locale şi
centrale pentru introducerea unor servicii noi sau întărirea
anumitor servicii şi formularea de recomandări privind modul
în care sistemul poate fi întărit şi ce roluri pot juca factorii
implicaţi/interesaţi (stakeholders);

- Evaluarea cooperării instituţionale a furnizorilor de servicii

pentru adolescenţi;

12
 - Identificarea unor modele inovative de intervenţie pentru
adolescenţi care pot fi multiplicate.

I.2. Etape şi metode de culegere a datelor

Abordarea metodologică pentru cartografierea serviciilor destinate

adolescenţilor a presupus utilizarea unui mix de metode de cercetare
cantitativă şi calitativă care să asigure obţinerea de date de la diverşi
actori instituţionali publici sau privaţi care au legătură cu tema
studiului.

Schema generală de implementare a studiului de cartografiere a

serviciilor destinate adolescenţilor include următoarele etape:
1. Documentarea şi elaborarea instrumentelor de culegere a datelor;
2. Colectarea de date cantitative de la nivelul instituţiilor judeţene
sau locale;
3. Colectarea de date calitative:
3.1. Colectarea de date calitative de la nivel instituţional şi al
beneficiarilor de servicii,
3.2. Colectarea de date prin vizite de teren la serviciile selectate;
4. Colectarea de date cantitative de la nivelul furnizorilor publici sau
privaţi de servicii destinate adolescenţilor;
5. Procesarea şi analiza datelor calitative şi cantitative culese de la
nivelul furnizorilor de servicii;
6. Elaborarea raportului de cercetare.

Etapa 1 - Analiza documentară şi elaborarea instrumentelor de

culegere a datelor

Această parte a cercetării a presupus desfăşurarea următoarelor

activităţi:

13
1) Colectarea şi trecerea în revistă a principalelor documente şi surse
de informaţii asupra politicilor şi programelor pentru adolescenţi
(legislaţia din domeniu, rapoarte naţionale sau europene, analize ale
modelelor de intervenţie pentru adolescenţi, standarde naţionale sau
internaţionale privind serviciile pentru adolescenţi, rapoarte ce
prezintă contextul socio-economic în cele cinci oraşe care fac
obiectul studiului);
2) Definirea dimensiunilor de analizat;
3) Definitivarea metodologiei, a planului de lucru şi a instrumentelor
de culegere a datelor.

Etapa 2 - Cercetarea cantitativă la nivelul instituŃiilor publice

Primul pas în identificarea serviciilor (sociale, educaţionale, medicale

etc.) existente în cele cinci oraşe care fac obiectul studiului a constat
în culegerea de date cantitative, pe baza unor formulare standard, în
rândul instituţiilor publice cu rol coordonator la nivel judeţean sau
local:
- agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială;
- direcţiile judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului;
- direcţiile/serviciile de asistenţă socială de la nivelul consiliilor
locale;
- inspectoratele şcolare judeţene;
- centrele de resurse şi asistenţă educaţională;
- direcţiile de sănătate publică;
- direcţiile pentru sport şi tineret.

Obiectivul acestei etape a fost acela de identificare a serviciilor

oferite adolescenţilor de către instituţiile publice şi private.

Culegerea efectivă a datelor s-a realizat prin transmiterea unor

solicitări de informaţii însoţite de formulare standard pentru a fi
completate de către reprezentanţii instituţiilor vizate. Formularele de
completat au fost transmise în format electronic, prin email. Acestea
au cuprins întrebări despre serviciile furnizate de respectivele
instituţii, dar şi date de contact ale altor furnizori/potenţiali furnizori

14
de servicii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul celor cinci oraşe
cuprinse în studiu.

Formularele pentru instituţii au urmărit să identifice:

• Numărul de unităţi în care sunt furnizate anumite tipuri de
servicii către adolescenţi;
• Date de contact ale serviciilor de interes din subordinea
instituţiei;
• Date de contact ale altor furnizori de servicii sociale existenţi
în unitatea administrativ-teritorială.

Baza de date realizată prin intermediul surselor mai sus menţionate a

fost completată cu date ale organizaţiilor neguvernamentale (ONG)
identificate prin intermediul site-urilor dedicate: reţele de ONG-uri din
domeniul protecţiei copilului, dizabilităţii, prevenirii transmiterii HIV-
SIDA, prevenirii şi combaterii consumului de droguri etc.

Etapa 3 - Colectarea de date calitative

Cercetarea calitativă a utilizat mai multe metode de culegere a

datelor: focus-grupul, interviul în profunzime şi observaţia. Rea-
mintim faptul că cercetarea calitativă are rolul de a explora şi a
înţelege atitudini, comportamente, motivaţii şi a răspunde la
întrebările „de ce?” şi „cum?”.

Discuţiile de grup şi interviurile s-au desfăşurat pe baza unor ghiduri

tematice elaborate în concordanţă cu obiectivele cercetării. Toate
discuţiile cu respondenţii au fost înregistrate audio şi transcrise în
întregime.

De regulă, în cercetarea calitativă, eşantionarea persoanelor se

realizează teoretic, având în vedere obiectivele generale ale cercetării
şi eventual ipotezele formulate. Pentru acest studiu, recrutarea
participanţilor la cercetarea calitativă s-a realizat după cum urmează:

Într-o primă etapă au fost transmise scrisori oficiale instituţiilor

centrale/locale care fac parte din universul cercetării (ONG-uri,

15
instituţii de învăţământ/protecţia copilului) pentru explicarea tematicii
cercetării şi desemnarea unei persoane din cadrul respectivei instituţii
în vederea participării la studiu. În cea de-a doua etapă, persoanele
incluse în baza de date au fost contactate şi li s-a explicat pe scurt
cum se va desfăşura discuţia. Celor care şi-au exprimat din nou
acordul de a participa la discuţie li s-a comunicat data, ora şi locul de
desfăşurare.

În ceea ce priveşte adolescenţii, aceştia au fost identificaţi prin

intermediul furnizorilor de servicii sociale/educaţionale/medicale,
urmându-se aceeaşi procedură descrisă în cazul reprezentanţilor
instituţionali. Pentru adolescenţii minori a fost solicitat acordul scris
al reprezentanţilor legali. În cazul celor care împliniseră deja vârsta de
18 ani la momentul culegerii datelor s-a cerut doar acordul verbal al
respondentului pentru participarea la studiu.

Cercetarea calitativă s-a realizat în Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi

Bacău şi a inclus:

A. Vizite de teren la serviciile pentru adolescenŃi selectate

Explorarea adecvării serviciilor existente la nevoile adolescenţilor s-a

realizat prin metode calitative: interviuri semi-structurate şi
observarea serviciilor furnizate de unităţile respective, pe baza unei
grile standardizate. Vizitele la serviciile selectate au presupus, acolo
unde a fost posibil, observarea anumitor aspecte incluse în fişa de
observaţie, dar şi aprofundarea unor dimensiuni prin interviuri
calitative cu personalul serviciului. Dimensiunile analizate prin cele
două metode de culegere a datelor (interviul şi observaţia) sunt
următoarele:
• Spaţiul (spaţii speciale pentru anumite activităţi);
• Programul de lucru adecvat grupului ţintă;
• Echipamentele/produsele/materialele accesibile constant în
cadrul serviciului;
• Personalul – număr, pregătire profesională, pregătire în lucrul

16
 cu adolescenţi, atitudine faţă de beneficiari;
• Participarea adolescenţilor la luarea deciziilor sau evaluarea
serviciilor;
• Confidenţialitatea (discuţiile/consultaţiile se poartă în spaţii
care asigură confidenţialitatea, dosarele cu datele personale
sunt păstrate în spaţii securizate);
• Proceduri de lucru şi adaptarea acestora la nevoile
adolescenţilor şi în funcţie de gen.

Selectarea serviciilor destinate adolescenţilor sau care includ în

grupurile ţintă vizate şi categoria adolescenţilor s-a realizat plecând
de la datele cantitative culese anterior, având în vedere următoarele
criterii:
• eterogenitate în totalul eşantionului în ceea ce priveşte modul
de organizare a serviciilor sociale - privat/public sau parte-
neriat;
• eterogenitate în totalul eşantionului în ceea ce priveşte tipul
serviciului: serviciu social, educaţional, medical;
• diversitate a tipului de vulnerabilitate pentru care se oferă
servicii sociale (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă,
adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi
cu dizabilităţi, adolescente însărcinate), în totalul eşantionului,
dar şi pe localitate;
• diversitate a organizaţiilor în totalul eşantionului.

17
 Tabelul 1. DistribuŃia vizitelor de teren
Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău
- Cabinet şcolar de - Centru de zi - Centru de zi - Program - Centru
asistenţă pentru copii din Oferă servicii Social multifuncţional
psihopedagogică familii în sociale pentru Antidrog Scopul centrului
Asigură dificultate copiii străzii şi Serviciul se este de a organiza
informarea şi Oferă ajutor copii aflaŃi în adresează activităŃi diverse
consilierea copiilor vulnerabili situaŃii de risc. tinerilor cu în vederea educării
elevilor, părinŃilor şi dezavantajaŃi, vârsta cuprinsă şi socializării
şi profesorilor, care provin de între 12-26 ani tinerilor cu
asigură, prin obicei din familii care prezintă dizabilităŃi fizice
intermediul cu probleme comportament şi/sau psihice care
metodelor, financiare şi cu un de risc nu sunt integraŃi
procedeelor şi număr mare de (consum de în comunitate.
tehnicilor copii. droguri) şi
specifice, oferă consiliere
prevenirea şi psihosocială,
diminuarea integrarea într-
factorilor care un grup de
determină dezvoltare
tulburări personală,
comportamentale, informare şi
comportamente de orientare.
risc sau disconfort
psihic etc.
- Centru de - Centru de - Adăpostul de zi - Centru - Cabinet şcolar de
Planificare prevenire şi şi de noapte Educaţional asistenţă
Familială şi consiliere antidrog pentru copiii Oferă servicii psihopedagogică
Contracepţie Oferă consiliere străzii de suport Asigură
Oferă consultaŃii psihologică pentru Serviciul este socio-educativ informarea şi
de planificare tineri (foşti) destinat exclusiv pentru copii în consilierea
familială şi consumatori, sau protecŃiei „copiilor dificultate. elevilor, părinŃilor
contracepŃie, familiile acestora. străzii” (copiii şi profesorilor,
consiliere pre şi lipsiŃi de adăpost, asigură, prin
post-avort şi temporar sau intermediul
educaŃie pentru definitiv, din metodelor,
sănătatea judeŃul procedeelor şi
reproducerii şi ConstanŃa). tehnicilor
prevenirea Adăpostul oferă specifice,
infecŃiilor cu servicii similare prevenirea şi
transmitere centrului de zi diminuarea
sexuală. pentru copiii factorilor care
străzii, care refuză determină
o măsură de tulburări
protecŃie, şi comportamentale,
servicii similare comportamente
centrului de de risc sau
plasament pentru disconfort psihic
copiii etc.
care frecventează
regulat instituŃia o
perioadă mai
îndelungată.

18
 Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău
- Centrul Social - Serviciu de Serviciu de - Centrul -Centru maternal
Oferă servicii consiliere pentru intervenţie în Rezidenţial Oferă servicii de
sociale primare, părinţi şi copii situaţii de trafic, pentru Mame asistenŃă, suport
terapie Sprijină şi asistă migraţie, şi Copii Aflaţi socio-psiho-
ocupaŃională şi copiii şi părinŃii repatrieri, în Dificultate educativ şi
consiliere pentru pentru a face faŃă exploatare şi Oferă servicii găzduire
copiii străzii. dificultăŃilor psiho- asistenţă stradală de rezidenŃă temporară.
sociale ce Oferă servicii temporară şi
afectează relaŃiile sociale pentru consiliere.
familiale, pentru copiii aflaŃi în
optimizare situaŃiile
personală în menŃionate în
vederea denumirea
îmbunătăŃirii serviciului.
stilurilor parentale,
pentru prevenirea
separării copilului
de familia sa,
pentru depăşirea
situaŃiilor de criză.
Se adresează
copiilor,
adolescenŃilor,
părinŃilor naturali,
viitorilor părinŃi,
familiei extinse.
Centru de zi - Serviciu de - Centru Centru de zi
pentru copii cu intervenţie în maternal pentru copilul cu
dizabilităţi situaţii de abuz, Oferă servicii nevoi speciale
În cadrul centrului neglijare şi de asistenŃă, Urmăreşte
se stabileşte un violenţă în familie suport socio- prevenirea
plan personalizat Serviciul sprijină psiho-educativ abandonului prin
de intervenŃie. şi asistă şi găzduire creşterea calităŃii
Cazurile sunt părinŃii/potenŃialii temporară. vieŃii copilului aflat
evaluate dinamic, părinŃi pentru a în dificultate;
se stabilesc face faŃă asigură servicii de
direcŃiile de dificultăŃilor educaŃie, integrare
intervenŃie, iar psihosociale care socială, recreere-
programele afectează relaŃiile socializare,
terapeutice sunt familiale, pentru consiliere,
monitorizate dezvoltarea orientare şcolară
permanent. competenŃelor şi profesională
parentale, pentru pentru prevenirea
prevenirea fenomenului
separării copilului discriminatoriu la
de familia sa, şi care este supus
sprijină copiii copilul aflat în
atunci când apar dificultate.
probleme în
dezvoltarea
acestora.

19
 Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău
- Cabinet şcolar de - Serviciu de
asistenţă prevenire a
psihopedagogică consumului de
Asigură droguri
informarea şi Oferă servicii
consilierea complete
elevilor, părinŃilor persoanelor
şi profesorilor, dependente de
asigură, prin alcool, droguri,
intermediul psihotrope, tutun
metodelor, şi alte substanŃe,
procedeelor şi precum şi
tehnicilor familiilor acestora.
specifice,
prevenirea şi
diminuarea
factorilor care
determină
tulburări
comportamentale,
comportamente
de risc sau
disconfort psihic
etc.

B. Culegerea de date calitative prin interviuri şi discuŃii de grup

Această etapă a cercetării calitative include în fiecare localitate

următoarele:
1) Interviuri semi-structurate cu adolescenţi din grupuri vulnera-
bile (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care
prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adoles-
cente însărcinate) care au beneficiat sau beneficiază de servicii care
abordează problemele acestei categorii de persoane. Metoda prezintă
un grad mai ridicat de flexibilitate, oferind cercetătorului o libertate
sporită în adecvarea întrebărilor la situaţie şi respondent şi asigură, la
un nivel superior, confortul şi intimitatea respondentului. Interviurile
s-au concentrat, pe de o parte, asupra evaluării efectelor pe care
serviciile sociale/medicale/educaţionale pentru adolescenţii din
grupuri vulnerabile le au asupra beneficiarilor, din punct de vedere al
reducerii situaţiilor de risc, ameliorării calităţii vieţii, deprinderii
abilităţilor de viaţă independentă etc. Pe de altă parte, interviurile au

20
vizat explorarea dimensiunii satisfacţiei cu privire la servicii.
Satisfacţia rezultă în urma unui proces comparativ între aşteptările
beneficiarilor înainte de accesarea serviciilor şi după momentul
utilizării acestora. Rezultatul acestei comparaţii se constituie într-o
anumită percepţie a satisfacţiei sau insatisfacţiei. Analiza de
satisfacţie a luat în considerare aspecte precum: costurile accesării,
utilitatea serviciilor, respectarea drepturilor, concordanţa cu nevoile
etc.

În total, în cele cinci localităţi, s-au realizat 38 de interviuri semi-

structurate (21 băieţi şi 17 fete) şi cinci interviuri de grup (trei băieţi
şi două fete) cu adolescenţi vulnerabili, beneficiari de servicii sociale.

2) Focus grupuri cu adolescenţi (în diverse situaţii de risc), dar

care nu au beneficiat de servicii sociale/educaţionale/medicale (în
totalul celor cinci focus grupuri organizate au participat 16 fete şi 20
băieţi). Acestea au avut scopul de a identifica nevoile existente,
atitudinile şi percepţiile faţă de servicii şi direcţiile în care acestea ar
putea să se dezvolte. În fiecare localitate cuprinsă în universul
cercetării s-a realizat un focus-grup:

Tabelul 2. DistribuŃia focus grupurilor (FG) cu adolescenŃi

Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău
1 FG 1 FG desfăşurat 1 FG 1 FG 1 FG
desfăşurat în în cadrul desfăşurat în desfăşurat în desfăşurat în
cadrul Colegiului cadrul cadrul cadrul
Liceului Tehnic de Colegiului Colegiului Colegiului
Tehnologic Transporturi Tehnic Tehnic Naţional
„Mecanică „Transilvania” „Vasile „Dimitrie „Gheorghe
Fină” Pârvan” Leonida” Vrânceanu”

3) Focus grupuri cu reprezentanţi ai instituţiilor locale care au în

sfera de activitate problematica adolescenţilor. Acestea au urmărit
obţinerea de date privind percepţiile asupra serviciilor disponibile
pentru adolescenţi, gradul de acces al posibililor beneficiari la
respectivele servicii şi eventualele bariere existente în accesare,
aspecte legate de infrastructura existentă, modul în care
funcţionează cooperarea instituţională, atât pe orizontală, la nivel
local şi regional, cât şi pe verticală, cu autorităţile centrale, nevoile

21
de formare profesională, analiza unei dimensiuni comparative între
nivelul local şi cel central în ceea ce priveşte percepţiile actorilor
instituţionali asupra problematicii adolescenţilor. În total, s-au realizat
cinci focus grupuri, distribuite în mod egal, în fiecare dintre
localităţile menţionate.

Distribuţia instituţională în cadrul focus grupurilor a plecat de la

premisa că intervenţiile, programele, proiectele destinate adolescen-
ţilor trebuie să aibă un caracter integrat prin participarea unui ansam-
blu de instituţii, atât din sectorul public, cât şi din cel neguverna-
mental. Organizaţiile neguvernamentale participante la focus grupuri
au fost selectate după criteriul diversităţii tipului de vulnerabilitate
abordat (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi
care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi,
adolescente însărcinate), în funcţie de experienţa în domeniul
programelor, proiectelor pentru adolescenţi, dar şi din prisma
implicării în activităţi de advocacy. Structura fiecărui focus grup a
încercat să creeze un echilibru între diversitatea instituţiilor care au în
sfera de activitate problematica adolescenţilor şi tipurile de servicii pe
care le oferă. Astfel, fiecare focus grup a avut o structură eterogenă
din punctul de vedere al instituţiilor reprezentate, după cum urmează:
reprezentanţi ai direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a
copilului, direcţiilor de asistenţă socială (ale consiliului local),
direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, direcţiilor judeţene de
sănătate publică, centrelor judeţene de resurse şi asistenţă
educaţională, centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog,
şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale.

4) Interviuri semi-structurate cu reprezentanţi ai unor instituţii

centrale cu atribuţii în domeniul politicilor pentru adolescenţi (s-a
evaluat nevoia pentru servicii destinate adolescenţilor şi interesul
pentru susţinerea unor iniţiative destinate adolescenţilor): Agenţia
Naţională Antidrog, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul
Tineretului şi Sportului şi Direcţia de Protecţia Copilului din cadrul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice.

22
Etapa 4 - Cercetarea cantitativă la nivelul furnizorilor de servicii

În această etapă au fost trimise chestionare unui eşantion de

furnizori de servicii identificaţi în prima etapă de culegere a datelor3.
Metoda de culegere a datelor a fost similară cu cea utilizată în cazul
instituţiilor publice: chestionare transmise prin email, cu posibilitatea
de a completa chestionarul şi online. Această anchetă s-a concentrat
selectiv doar asupra anumitor tipuri de servicii sociale, educaţionale
şi de sănătate, respectiv serviciile sociale de zi, serviciile de evaluare
şi orientare şcolară şi profesională din cadrul Centrelor de Resurse şi
Asistenţă Educaţională şi toate unităţile de servicii de sănătate cu
excepţia cabinetelor medicale individuale.

Chestionarele pentru furnizorii de servicii au urmărit să identifice:

- Date de contact, program de lucru;
- Servicii oferite, grupuri ţintă;
- Capacitate, infrastructură, buget anual;
- Număr de beneficiari deserviţi (14-18 ani);
- Parteneriate stabilite pentru furnizarea serviciilor, cooperare
interinstituţională;
- Posibile nevoi de dezvoltare: extindere servicii; creşterea
capacităţii serviciilor existente, a personalului, finanţare;
- Servicii necesare pentru adolescenţi;
- Mecanisme de monitorizare.

Etapa 5 – Prelucrarea şi analiza datelor calitative şi cantitative

Activităţile din această etapă au urmărit:

- Transcrierea interviurilor semi-structurate şi a focus-grupurilor;
- Analiza datelor şi generarea rezultatelor prin tehnici
interpretative;
- Introducerea în baza de date a chestionarelor care au fost
transmise în alt format decât cel electronic;
- Curăţarea şi validarea datelor culese prin analizarea

3
O listă cu toţi furnizorii de servicii pentru adolescenţi care au fost identificaţi este anexată
acestui raport.

23
 consecvenţei logice a răspunsurilor primite. Se urmăreşte
corelarea logică a răspunsurilor la întrebări diferite, iar acolo
unde sunt neconcordanţe (contradicţii, neclarităţi), se
contactează respondenţii pentru clarificare;
- Analiza datelor şi generarea rezultatelor prin tehnici şi
proceduri de analiză statistică;
- Realizarea de analize la nivel de subgrupuri în funcţie de
diverse criterii de interes (tip de beneficiari, tip de serviciu,
formă de proprietate, buget anual etc.).

Etapa 6 – Elaborarea raportului de cercetare

Rezultatele analizelor au fost sintetizate în varianta prezentului

raport. După cum se menţionează în termenii de referinţă, acesta
cuprinde informaţii privind:
• Analiza gradului de adecvare a serviciilor pentru adolescenţi la
nevoile acestora;
• Recomandări privind introducerea sau întărirea serviciilor
pentru adolescenţi deja existente; modalităţi prin care sistemul
poate fi întărit/dezvoltat şi rolul pe care îl pot juca actorii
cheie;
• Propuneri privind modele inovative şi eficiente de intervenţie
pentru adolescenţi care pot fi multiplicate sau pilotate;
• Lista serviciilor pentru adolescenţi existente în Bucureşti, Iaşi,
Constanţa, Cluj şi Bacău;
• Lista serviciilor prietenoase pentru adolescenţi existente în
Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi Bacău;
• Identificarea opiniilor clienţilor acestor servicii prin realizarea
unor interviuri centrate pe satisfacţia clienţilor;
• Evaluarea cooperării instituţionale a furnizorilor de servicii
pentru adolescenţi.

24
I.3. Limite

Acest studiu, ca oricare alt demers de cercetare, are anumite limite

ce ţin de obiectivele pe care ni le-am propus şi de metodologia
folosită pentru culegerea datelor.

În primul rând, trebuie menţionat că ne-am propus sa identificăm şi

să analizăm doar serviciile care se adresează anumitor categorii de
adolescenţi, respectiv cei aparţinând unor grupuri vulnerabile:
adolescenţi afectaţi de sărăcie, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescenţi
care consumă sau sunt dependenţi de consumul de substanţe
psihoactive, adolescente gravide, adolescenţi roma. Multe dintre
serviciile analizate au servicii şi pentru alte categorii de adolescenţi
sau chiar pentru alte categorii de vârstă. Totodată, există şi alte
servicii care au ca beneficiari adolescenţi, dar care nu au făcut
obiectul analizei noastre întrucât nu se adresează grupurilor
vulnerabile vizate de această cercetare. Nu trebuie omis faptul că
demersul nostru s-a concentrat doar asupra serviciilor din 5 oraşe
mari, prin urmare, rezultatele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii
ţări sau al altor unităţi teritorial-administrative.

Metodologic, în ce priveşte cercetarea cantitativă, fiind vorba de

anchete pe bază de chestionar standardizat, validitatea rezultatelor
poate fi afectată în primul rând de refuzurile şi non-răspunsurile
primite din partea anumitor instituţii şi furnizori de servicii. Nu toate
instituţiile cărora le-am solicitat date au şi răspuns solicitărilor
noastre, iar altele ne-au oferit informaţii parţiale sau incomplete.
Acolo unde a fost posibil, lipsa anumitor informaţii am încercat s-o
suplinim din alte surse. Totodată, modul de formulare a întrebărilor şi
variantelor de răspuns în chestionarele folosite poate introduce
anumite erori, însă feedback-ul primit din partea respondenţilor pe
parcursul culegerii datelor, precum şi gradul ridicat de consecvenţă
internă a datelor culese ne determină să apreciem că astfel de erori
nu au fost în măsură să afecteze substanţial validitatea rezultatelor.

În ceea ce priveşte cercetarea calitativă, principala limită se referă la

25
faptul că obiectivele cercetării au urmărit o paletă prea largă de tipuri
de vulnerabilitate. Astfel, nu s-a reuşit aprofundarea anumitor teme
sau aspecte ce ţin de nevoile specifice ale fiecărui grup ţintă abordat.
De asemenea, observarea, pe baza unei grile standardizate, a
serviciilor furnizate de către furnizorii publici sau privaţi a luat mai
degrabă forma unei discuţii cu reprezentanţii respectivului serviciu
despre problemele pe care le întâmpină în activitate, despre
procedurile de lucru utilizate, despre adaptarea la nevoile
adolescenţilor, despre sustenabilitate etc. Timpul, bugetul alocat
cercetării şi disponibilitatea limitată a instituţiilor/organizaţiilor incluse
în universul cercetării nu au permis observarea propriu-zisă a
activităţii serviciului cu beneficiarii pe o anumită perioadă de timp. O
altă limitare a cercetării calitative constă în abordarea dimensiunii
satisfacţiei beneficiarilor adolescenţi. Având în vedere faptul că
adolescenţii din eşantionul calitativ au fost identificaţi prin şi cu
ajutorul instituţiilor/organizaţiilor ai căror beneficiari ei sunt, analiza
diagnostică a satisfacţiei a fost mai dificil de realizat în mod obiectiv.

I.4. Participarea UNICEF în realizarea cercetării

Echipa UNICEF a ţinut legătura în permanenţă cu coordonatorul

echipei de cercetare şi a oferit feedback în fiecare etapă a studiului.
De asemenea, UNICEF a pus la dispoziţia cercetătorilor analize
relevante pe această temă şi a facilitat realizarea unor interviuri semi-
structurate cu reprezentanţi instituţionali prin comunicarea oficială cu
acestea. Selecţia serviciilor de interes pentru analiza la nivel de
furnizor (prin chestionare adresate furnizorilor de servicii) s-a realizat
pe baza criteriilor agreate cu echipa UNICEF.

Echipa UNICEF a oferit sugestii cu privire la desfăşurarea cercetării în

ansamblu, la elaborarea instrumentelor de culegere a datelor şi la
modul de structurare a analizei.

26
I.5. Considerente etice

Participarea adolescenţilor la demersul de cercetare este abordată din

perspectiva drepturilor omului şi drepturilor copilului, cu respectarea
tuturor prevederilor convenţiilor internaţionale. În acest sens, în
vederea participării adolescenţilor la focus-grupuri sau interviuri, s-a
solicitat acordul respondenţilor şi al părinţilor sau tutorilor acestora,
în cazul în care la momentul desfăşurării studiului aceştia nu au
aveau vârsta de 18 ani. Atunci când, pentru participarea la cercetare,
s-au selectat adolescenţi care se aflau în instituţii specializate de
ocrotire, s-a obţinut aprobarea reprezentanţilor respectivei instituţii.

Tuturor participanţilor la cercetare li s-a asigurat confidenţialitatea

datelor personale, a răspunsurilor oferite şi imaginii lor. Întotdeauna
s-a explicat rolul echipamentului de înregistrare şi s-a obţinut acordul
verbal privind înregistrarea audio.

27
II. Contextul cercetării

II.1. Problematica adolescenŃilor din România

În termeni de vârstă, perioada adolescenţei cunoaşte în literatura de

specialitate delimitări diferite. Din perspectiva Organizaţiei Naţiunilor
Unite (ONU), adolescenţii sunt definiţi ca fiind persoanele cu vârsta
cuprinsă între 10-19 ani, fiind identificate trei etape: adolescenţa
timpurie (10-13 ani), mijlocie (14-16 ani) şi târzie (17-19 ani)4. În
acord cu obiectivele actuale ale UNICEF, de cartografiere a serviciilor
sociale dedicate acestui grup ţintă, în această analiză se vizează
categoria adolescenţilor de vârstă 14-18 ani.

În diverse rapoarte, studii, strategii sau legi, referirile la adolescenţi

se fac utilizând frecvent termenii de „copii” sau „tineri”. Aceasta se
întâmplă fie pentru că nu există o definiţie unanim acceptată a
perioadei de adolescenţă, fie pentru că datele prezentate în
respectivele analize vizează un interval de vârstă mai larg, fie pentru
că adolescentul cu vârsta până în 18 ani este în continuare minor şi
face obiectul „Convenţiei cu privire la drepturile copilului”, adoptată
de Adunarea Generală a ONU. În cele ce urmează, prezentarea
anumitor aspecte relevante referitoare la adolescenţi păstrează
terminologia utilizată în documentul sursă.

De asemenea, este de precizat că, în analiza de faţă, vulnerabilitatea

adolescenţilor este înţeleasă în sensul general oferit de Legea
asistenţei sociale nr. 292/2011 în care se precizează că „Grupul
vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi
pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza
unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau
de alcool, ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică
şi socială.”

4
Vezi http://www.unicef.org/adolescence/index_3970.html

28
Adolescenţii se află rareori printre grupurile ţintă prioritare ale
politicilor, se precizează în raportul „The State of the World’s
Children 2011” (Starea copiilor lumii). Totuşi, acest grup a devenit
mai vizibil în ultimii 20-30 de ani ca urmare a unor provocări globale
precum răspândirea SIDA şi şomajul în rândul tinerilor, schimbările
demografice şi cele climatice. În viziunea UNICEF, „experienţele,
cunoştinţele şi abilităţile dobândite în adolescenţă au implicaţii
importante în ce priveşte perspectivele unei persoane ajunse la
maturitate”.

La nivel global, din datele UNICEF rezultă că în fiecare an mor 1,4

milioane de adolescenţi din cauza accidentelor în trafic, violenţei,
complicaţiilor survenite la naştere, suicidului, infecţiilor cu HIV etc.
Datele indică faptul că 11% dintre naşteri vizează adolescentele cu
vârste între 15 şi 19 ani, 2,2 milioane de adolescenţi sunt infectaţi
cu HIV, 127 de milioane de tineri sunt analfabeţi, iar o proporţie
ridicată din rândul adolescentelor s-au confruntat cu violenţa
domestică şi/sau sexuală (UNICEF, 2012:4).

În România, studiile realizate până în prezent de către UNICEF arată

că cele mai importante probleme pe care le au adolescenţii se referă
la sărăcie şi excluziune socială, probleme în domeniul educaţiei,
sănătăţii şi al ocupării forţei de muncă (Abraham et al., 2013;
Stănculescu et al., 2012; Preda et al., 2013).

O diagnoză care face parte din „Evaluarea Intermediară a Programului

de ţară desfăşurat de UNICEF” arată că situaţiile de risc pentru
anumite categorii de copii constau în: inegalitatea de şanse pentru
copiii din gospodăriile sărace, lipsa unui sistem de protecţie socială
eficient, practicile care afectează dezvoltarea armonioasă a copiilor
frecvent întâlnite în rândul părinţilor. Analiza pune accent pe ideea că
actualul sistem de prestaţii sociale nu produce impactul dorit asupra
bunăstării copilului din România (Stănculescu et al., 2012:6).

Un alt studiu apreciază că, la momentul de faţă, nevoile şi

problemele adolescenţilor nu sunt foarte clar identificate şi, în
consecinţă, politicile, programele şi proiectele nu pot oferi un răspuns

29
adecvat acestor nevoi. Totodată, se menţionează că adolescenţii cu
un grad ridicat de vulnerabilitate sunt cei de etnie romă, adolescenţii
cu dizabilităţi şi cei instituţionalizaţi (Abraham et al., 2013:69).

• În privinţa copiilor şi adolescenţilor de etnie romă care provin

din familii sărace se remarcă o mai slabă participare la
educaţie şi o rată mai ridicată de abandon şcolar (Abraham et
al., 2013; Ivan, Rostas, 2013).
• Dacă ne referim la copiii cu dizabilităţi, un raport UNICEF arată
că „În urma trecerii în revistă a principalelor aspecte din viaţa
copiilor cu dizabilităţi, principalele concluzii se referă la factorii
care determină nivelul limitat de acces la viaţa publică. Totodată,
recomandările converg spre acele teme de advocacy şi
comunicare care au potenţial pentru a provoca acţiuni continue
de sensibilizare, conştientizare şi promovare pentru că, în mod
real, „minorii cu dizabilităţi ar trebui să se bucure pe deplin de
toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii
de egalitate cu ceilalţi copii.” (UNICEF, 2013:53).
• În cazul tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a
copilului se constată că „Instituţionalizarea are o serie de
consecinţe negative care se reflectă în procesul de integrare
socio-profesională. Adesea, aceşti tineri nu ştiu să ducă o
viaţă independentă, nu sunt obişnuiţi să ia decizii şi uneori nu
au deprinderile necesare pentru a practica o meserie. În
perioada instituţionalizării, copiii depind în permanenţă de
prezenţa şi îndrumarea unui educator sau asistent social.
După finalizarea studiilor şi părăsirea instituţiei de ocrotire,
aceşti tineri se trezesc în mijlocul unei societăţii incapabile să
le asigure sprijinul de care au nevoie în perioada de tranziţie
de la instituţionalizare la viaţa independentă.” (Stănescu et.
al., 2013:15).

La aceste categorii de adolescenţi vulnerabili, Buzducea adaugă şi

alte situaţii de vulnerabilitate precum copiii infectaţi cu HIV, copiii
separaţi de părinţi, copiii exploataţi/abuzaţi, utilizatori de droguri
(2013:93-110).

30
După cum se arată şi în actuala propunere de Strategie Naţională în
domeniul politicii de tineret 2014-2020, atât la nivelul Uniunii
Europene (UE), cât şi în plan naţional există o preocupare constantă
faţă de problematica tinerilor şi adolescenţilor. Pentru realizarea unei
planificări de finanţare, pentru identificarea serviciilor sociale şi
medicale utile acestei categorii este necesară explorarea nevoilor şi
conturarea direcţiilor de acţiune privind dezvoltarea serviciilor care să
răspundă diverselor probleme sociale existente. Elaborarea unei
diagnoze şi a unei hărţi a serviciilor sociale la nivel de localitate are
un rol important în evaluarea barierelor de accesare a serviciilor
existente, în analiza distribuţiei teritoriale a acestora, dar şi în
evaluarea performanţei acestora din punct de vedere al impactului şi
al satisfacţiei beneficiarilor, şi în estimarea necesarului de serviciile
sociale şi medicale.

Asigurarea caracterului „prietenos” al serviciilor destinate

adolescenţilor este un deziderat al multor instituţii/organizaţii din
toată lumea, chiar dacă nu există un consens în ceea ce priveşte
definiţia acestui caracter „prietenos”. Dezbaterea privind necesitatea
adecvării serviciilor nevoilor adolescenţilor a apărut în contextul
implementării serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. Aşa cum
arăta un raport al unei organizaţii neguvernamentale internaţionale5,
oferirea de servicii prietenoase pentru adolescenţi înseamnă să
înţelegi care sunt nevoile acestora în respectiva comunitate, mai
degrabă decât să abordezi crearea serviciului din perspectiva
percepţiei furnizorului despre nevoile tinerilor. Atunci când vorbim de
servicii privind sănătatea reproducerii, caracterul prietenos se reflectă
în înţelegerea dificultăţilor pe care adolescenţii le-ar putea avea în
accesarea serviciului: ore nepotrivite, obstacole legale sau
birocratice, îngrijorări privind confidenţialitatea, teama de
discriminare, teama de a fi tratat nerespectuos, costurile serviciilor
etc. Aceste dificultăţi pot fi regăsite într-o anumită măsură şi în
accesarea altor servicii decât cele privind sănătatea reproducerii, de
exemplu serviciile sociale sau serviciile educaţionale.

5
Provide: Strengthening youth friendly services, International Planned Parenthood Federation,
London, 2008, disponibil la http://www.ippf.org/sites/default/files/inspire_provide.pdf

31
II.2. Date socio-economice cu privire la adolescenŃi

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2012,

volumul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani era de
1.121.286 de persoane, reprezentând aproximativ 5,2% din volumul
total al populaţiei. Dintre aceştia, 52% se regăsesc în mediul rural.
Pe fondul unei natalităţi aflate în scădere, se remarcă o diminuare
importantă a ponderii acestui segment de vârstă comparativ cu anul
1990, când reprezenta aproximativ 8% în totalul populaţiei6.

Sub aspect socio-economic, raportul Comisiei Europene (CE) din

2012 privind ocuparea forţei de muncă şi evoluţiile sociale arată că
persoanele cu vârsta de până la 17 ani reprezintă categoria de
populaţie cu riscul cel mai ridicat în faţa sărăciei. De asemenea,
analiza subliniază faptul că jumătate dintre adolescenţii din România
se confruntă cu pericolul excluziunii sociale7, ceea ce presupune
existenţa unor probleme în realizarea apartenenţei simultane a
individului la cele patru sisteme (Berghman, 1996 apud Pop, 2002):
sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce înseamnă
integrarea socială, sistemul democratic şi legal, care înseamnă
integrarea civică, piaţa muncii, care asigură integrarea economică şi
sistemul familiei şi comunităţii care se referă la integrarea
interpersonală.

Din datele INS reiese faptul că atât rata riscului de sărăcie sau
excluziune socială, cât şi rata deprivării materiale cunosc valori mai
ridicate în rândul populaţiei cu vârste între 0-17 ani comparativ cu
totalul populaţiei (vezi Figura 1 şi 2).

6
Sursa datelor: INS, Tempo-Online - Stable (de facto) population, by age group, ages, sex and
urban and rural areas.
7
European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion:
Employment and Social Developments in Europe 2012

32
 Figura 1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) (%)8

60
50.5 51.2 52
48.7 49.1
50

40 45.9 44.2 43.1 41.4 40.3

30

20
2007 2008 2009 2010 2011

Total populație 0-17 ani

Sursa: INS, Tempo-Online

Figura 2. Rata deprivării materiale severe (%)

Sursa: INS, Tempo-Online

8
Indicator compozit adoptat la nivelul Uniunii Europene în cadrul Programului Europa 2020
reprezentând ponderea persoanelor aflate la risc de sărăcie sau excluziune socială.

33
 Figura 3. Rata sărăciei relative (%)9

Sursa: INS, Tempo-Online

Tabelul 3. Indicatori socio-economici

Regiuni Rata sărăciei Rata sărăciei
severe10 (%) absolute11 (%)
2003 2012 2003 2012
Nord-Est (include judeţele Iaşi şi Bacău) 10,5 0,7 29,9 4,5
Sud-Est (include judeţul Constanţa) 7,8 0,7 27,7 3,9
Nord-Vest (include judeţul Cluj) 3,8 0,4 14,7 2,4
Bucureşti-Ilfov (include municipiul
1,4 0,1 6,1 1,4
Bucureşti)
Total (nivel naŃional) 6,5 0,6 21 3
Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

9
INS: „Rata sărăciei relative se defineşte ca fiind ponderea persoanelor sărace (dupa metoda
relativă de estimare) în totalul populaţiei. Se consideră sărace persoanele din gospodăriile care
au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv sau exclusiv contravaloarea consumului din
resurse proprii) mai mic decât nivelul pragului de sărăcie. În mod curent, acest indicator se
determină pentru pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent”.
10
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice: „Rata sărăciei
absolute reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe
adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie absolută în populaţia totală”. „Pragul de
sărăcie absolută/adult în anul 2011 a fost calculat la 288,4 lei” (2013:3).
11
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice: „Rata sărăciei severe
reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult
echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie severă în populaţia totală”. „Pragul de sărăcie
severă/adult în anul 2011 a fost calculat la 199,2 lei” (2012:3).

34
Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020,
lansată în dezbatere publică de către Ministerul Tineretului şi
Sportului (MTS), face o radiografie de ansamblu a situaţiei tinerilor şi
adolescenţilor din România şi pune în evidenţă următoarele:
- în anul 2011, 28,1% dintre tinerii cu vârsta între 18 şi 24 de
ani se aflau în sărăcie relativă;
- mai mult de o treime dintre tineri sunt la risc de sărăcie sau
excluziune socială, respectiv 40,3%, faţă de 24,3% în UE;
- rata de participare pentru toate nivelurile de educaţie a
populaţiei cu vârsta între 15 şi 24 de ani este de 55,8%, cu
5,2% sub nivelul înregistrat în UE;
- rata de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii între 18 şi 24
de ani era de 17,4%;
- dreptul la educaţie este afectat în cazul copiilor din
comunităţile sărace şi cele etnice, în special din zonele rurale,
- tinerii au acces mai târziu şi în mai mică măsură la piaţa
muncii, iar veniturile obţinute sunt mai scăzute. Astfel,
România are cel mai ridicat nivel de sărăcie a tinerilor între
18-24 ani care lucrează: 30,7% dintre aceştia erau săraci în
2011 (pe ansamblul populaţiei angajate nivelul este de 19%);
- rata şomajului BIM (Biroul Internaţional al Muncii) pe
ansamblul populaţiei este de 7%, în timp ce în rândul tinerilor
sub 25 de ani se înregistrează o valoare de 22,7%;
- aproape unul din zece copii a fost născut în 2010 de o tânără
cu vârsta între 15 şi 19 ani, iar 10% dintre avorturile
înregistrate anual s-au produs în acelaşi segment de vârstă;
- între persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA predomină tinerii de
20-29 ani;
- există o tendinţă îngrijorătoare de creştere a utilizării de
substanţe psihoactive în rândul tinerilor de 16 ani, ponderea
fiind de 10% în 2011, de două ori mai ridicată decât în 2007,
- aproape 1 din 3 tineri fumează, în timp ce 1 din 10 consumă
alcool zilnic.
Se poate observa că, la nivelul celor cinci judeţe/oraşe care fac parte
din universul cercetării, datele socio-demografice despre adolescenţi
sunt insuficiente şi slab agregate.

35
 Tabelul 4. Indicatori economici şi demografici în cele cinci judeŃe
JudeŃe PIB-ul la Rata de Volumul Ponderea populaŃiei cu
nivelul ocupare la populaŃiei cu vârsta 15-19 ani în total
judeŃului nivelul vârsta 15-19 populaŃie la nivel de
(milioane lei judeŃului în ani12 la nivel localitate (2013) (%)
RON) 2012 (%) de localitate
(2011) (2013)
Bucureşti 133 807,8 82,3 65297 3,41
Cluj 22 572, 9 71,7 13080 4,30
ConstanŃa 22 216 59,7 10971 3,70
Iaşi 16 428,3 51,3 14897 4,54
Bacău 11738,2 45,3 7005 4,06
Sursa: INS - Tempo-Online

Tabelul 5. Indicatori socio-demografici în cele cinci judeŃe

Numărul Numărul
NăscuŃii NăscuŃii
copiilor copiilor
vii/ vii/
aflaŃi în aflaŃi în
Numărul Rata vârsta vârsta
sistemul situaŃii de
copiilor persoanelor mamei mamei
de abuz,
JudeŃe cu cu sub 15 15-19
protecŃie neglijare,
dizabilităŃi dizabilităŃi ani, la ani, la
specială, exploatare,
(2011) (%) (2011) nivel de nivel de
la nivel la nivel de
judeŃ judeŃ
de judeŃ judeŃ
(2013) (2013)
(2013) (2013)
Bucureşti 3507 2,94 5073 151 15 507
Cluj 2691 3,22 981 66 11 347
ConstanŃa 1406 2,15 2278 441 28 680
Iaşi 2883 3,15 3954 226 19 810
Bacău 1701 2,80 1836 165 28 706
Sursa: INS - Tempo-Online (născuţii vii/vârsta mamei), Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (numărul copiilor aflaţi în
sistemul de protecţie specială, numărul copiilor aflaţi în situaţii de
abuz, neglijare, numărul copiilor cu dizabilităţi)

12
Grupa de vârstă utilizată de INS în datele la nivel de localitate.

36
 Tabelul 6. Indicatori educaŃionali în cele cinci judeŃe
Rata netă de Rata netă de Rata netă de
cuprindere în cuprindere în cuprindere în
JudeŃe învăŃământul învăŃământul secundar învăŃământul secundar
gimnazial superior clasele IX-X superior clasele XI-XII
(2012/2013) (%) (2012/2013) (%) (2012/2013) (%)
Bucureşti 93,1 108,9 95,6
Cluj 85,0 77,1 69,5
ConstanŃa 87,3 87,9 73,9
Iaşi 82,6 72,5 56,2
Bacău 78,1 66,6 55,1
Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Potrivit datelor INS, la nivelul tuturor celor cinci localităţi analizate,

volumul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani se află în
scădere accentuată din 199713 pe fondul reducerii ratei de natalitate.

În municipiului Bucureşti, ponderea populaţiei cu vârste între 15 şi 19

ani în totalul populaţiei are cel mai redus nivel din localităţile care
constituie universul cercetării. Diverse analize au indicat de-a lungul
timpului faptul că riscul de sărăcie este mult mai redus în Bucureşti.
Având în vedere nivelul actual al ratei de ocupare, cu o valoare mult
peste media naţională de 61,1%14 şi nivelul PIB, tendinţa se menţine
şi în prezent. Atât rata sărăciei severe, cât şi rata sărăciei absolute
au un nivel mai redus decât cele înregistrate la nivel naţional (vezi
Tabelul 1). Este de presupus că acest aspect influenţează în mod
pozitiv dimensiunile bunăstării adolescentului prin aspecte ce ţin de
un grad mai ridicat de participare la educaţie, acces la servicii socio-
medicale etc.

Cluj-Napoca prezintă o pondere ridicată a segmentului de vârstă 15-

19 ani în totalul populaţiei, comparativ cu celelalte oraşe. Cu toate
acestea, în Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca se
precizează următorul aspect privind adolescenţii şi tinerii „Consiliul
Judeţean nu are strategie pentru această perioadă, iar tineretul nu
este inclus separat în planificarea pe 2007-2013. De asemenea, la

13
Sursa: INS - Tempo-Online
14
Idem

37
nivel de Direcţii Judeţene de Tineret, în momentul realizării strategiei
nu exista o strategie judeţeană pe tineret – ultima planificare anuală
pe domeniul tineret la nivel judeţean datează din 2002.” La nivelul
judeţului Cluj se poate observa o rată de ocupare peste media
naţională înregistrată în 2012, un număr mai mic de copii aflaţi sub
măsură de protecţie specială şi în situaţii de abuz, neglijare sau
exploatare şi mai puţine naşteri în rândul adolescentelor cu vârsta
15-19 ani.

Judeţul Constanţa se remarcă printr-un număr mare de copii abuzaţi,

neglijaţi. Cea mai ridicată pondere în cadrul acestei categorii este cea
a copiilor neglijaţi (79%)15. De asemenea, în Constanţa se
înregistrează un număr mare de naşteri în rândul adolescentelor cu
vârste între 15-19 ani. Chiar dacă numărul acestora a mai scăzut în
ultimii ani (2007-2012), nivelul se menţine ridicat comparativ cu alte
judeţe.

Judeţul Bacău are un nivel mai redus al PIB-ului comparativ cu

celelalte judeţe care fac obiectul analizei, iar rata de ocupare în 2012
este de doar 45%. Similar cu situaţia din Constanţa, în judeţul Bacău
se înregistrează un număr mare de naşteri în rândul adolescentelor.

Judeţul Iaşi are o rată de ocupare scăzută în raport cu media

naţională şi un PIB mai mic faţă de celelalte judeţe care fac obiectul
studiului. Se remarcă faptul că numărul de naşteri în segmentul
populaţiei de vârstă 15-19 ani este cel mai mare din judeţele
analizate şi a înregistrat o creştere în 2012 comparativ cu 2011, dar
în 2013 numărul copiilor născuţi de mame cu vârsta între 15-19 ani
a scăzut la un nivel mai mic decât în 201116.

15
Sursa: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, www.copii.ro
16
Sursa: INS -Tempo Online

38
II.3. Acte normative relevante pentru grupul Ńintă

Legislaţia naţională analizată în cadrul acestui studiu a fost selectată

pornind de la caracteristicile demografice ale grupului ţintă
(adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani), drepturile acestora
şi vulnerabilităţile specifice acestui grup. Legislaţia românească nu
are prevederi specifice pentru adolescenţi sau perioada adolescenţei,
această problematică fiind reglementată de legislaţia privind copiii şi
legislaţia privind tinerii.

Legea nr. 272/2004 (modificată prin Legea nr. 257/2013)

reglementează respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor
copilului în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei
Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Copilul este, potrivit
legii, persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Legea Tinerilor (Legea nr. 350/2006) reglementează cadrul legal

„necesar asigurării de condiţii adecvate integrării socioprofesionale a
tinerilor, conform necesităţilor şi aspiraţiilor acestora”17. Acest act
normativ defineşte tinerii drept „cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 14
şi 35 de ani”18.

Astfel, grupul ţintă ce va face obiectul acestui studiu se subscrie

celor două categorii şi legilor specifice acestora.

În tabelul următor, prezentăm principalele acte normative identificate

în această etapă.

17
Legea nr. 350 din 21/07/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648 din
27/07/2006
18
Idem

39
 Tabelul 7. Acte normative relevante pentru grupul Ńintă

Domeniul reglementat Actul normativ

Drepturile copilului Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea

Convenţiei cu privire la drepturile copilului
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, cu
modificările şi completările ulterioare
Tineri Legea nr. 350/2006 - Legea Tinerilor
Legea nr. 333/2006 privind înfiinţarea
centrelor de informare şi consiliere pentru
tineri
Legea nr. 351/2006 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional
al Tineretului din România
EducaŃie Legea nr. 1/2011 - Legea Educaţiei Naţionale
Muncă şi antreprenoriat Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor
pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
muncă
Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării
în muncă a elevilor şi studenţilor
Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul
de muncă (republicată)
Noul Cod al Muncii (2011)
Sănătate, sport şi recreere Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, cu modificările şi completările
ulterioare
Ordin nr. 1078 din 27 iulie 2010 privind
aprobarea regulamentului de organizare şi
funcţionare şi a structurii organizatorice ale
direcţiilor de sănătate publică judeţene si a
municipiului Bucureşti
Strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015
Participare şi voluntariat Legea nr. 195/2001 - Legea Voluntariatului
Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al
fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a
municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale
pentru Tineret
Prevenirea Asistenţa Legea nr. 292/2011 – Legea asistenţei sociale
excluziunii socială Ordonanţa nr. 68/2003 privind serviciile
sociale sociale
Hotărârea de Guvern nr. 539/2005 pentru
aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de
asistenţă socială şi a structurii orientative de
personal, a Regulamentului-cadru de
organizare şi funcţionare a instituţiilor de
asistenţă socială, precum şi a Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor

40
 Domeniul reglementat Actul normativ

Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind

serviciile sociale
Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale
si familiei nr. 383/2005 pentru aprobarea
standardelor generale de calitate privind
serviciile sociale si a modalităţii de evaluare a
îndeplinirii acestora de către furnizori
Ordinele privind standardele minime obligatorii
privind serviciile sociale pentru copii (de
exemplu: servicii destinate protecţiei copiilor
străzii, centrele de zi, centrele de zi pentru
copiii cu dizabilităţi, servicii de formare a
deprinderilor de viaţă independentă etc.)
Hotărârea de Guvern nr. 23/2010 privind
aprobarea standardelor de cost pentru
serviciile sociale
Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii
în domeniul serviciilor sociale
Prevenirea şi Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi
combaterea combaterea marginalizării sociale
marginalizării
Persoane cu Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi
dizabilităţi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap

Documente strategice în stadiul de proiect, precum Strategia

Naţională în domeniul policitii de tineret (aflată în dezbatere la
momentul elaborării documentului de faţă), Strategia Naţională în
domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2014-2020,
Strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015 au fost, de asemenea,
analizate.

În concordanţă cu tema studiului de faţă, analiza legislativă s-a

concentrat asupra aspectelor implicate de furnizarea de servicii către
grupul ţintă:
- tipologia serviciilor
- cadrul instituţional de furnizare
- mecanisme de accesare
- reglementarea calităţii serviciilor

41
În ceea ce priveşte serviciile de care pot beneficia adolescenţii cu
vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, la nivel legislativ sunt
reglementate două categorii de servicii:
1. Servicii sociale
2. Servicii oferite de centrele de tineret

Servicii sociale

Serviciile sociale, conform Ordonanţei de Guvern nr. 68/2003 şi Legii

nr. 292/2011, reprezintă „activitatea sau ansamblul de activităţi
realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale,
individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de
dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii”19.

Categoriile şi tipurile de servicii sociale sunt stabilite prin Hotărâre de

Guvern20, furnizorii de servicii putând fi publici sau privaţi. Articolul 1
al Legii asistenţe sociale (nr. 292/2011) enumeră tipurile de furnizori
publici şi privaţi:

„(2) Furnizorii publici pot fi direcţia generală de asistenţă socială şi

protecţie a copilului judeţeană şi, respectiv, a sectoarelor municipiului
Bucureşti, serviciul public de asistenţă socială la nivel local, alte
servicii publice specializate la nivel judeţean sau local şi instituţii
publice care au constituite compartimente de asistenţă socială.

(3) Furnizorii privaţi pot fi asociaţii şi fundaţii, culte religioase şi orice

alte forme organizate ale societăţii civile, persoane fizice autorizate în
condiţiile legii, organizaţii internaţionale de profil, filiale şi sucursale
ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia în vigoare.”

19
Legea nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial Nr. 905 din 20 decembrie 2011.
20
Hotărârea nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi
a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a
instituţiilor de asistenţă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale.

42
Legea nr. 272/2004 defineşte tipologia serviciilor dezvoltate pentru
prevenirea separării copilului de părinţi şi pentru realizarea protecţiei
speciale a copilului separat temporar sau definitiv de părinţii săi:
• Servicii de zi
• Servicii de tip familial
• Servicii de tip rezidenţial

Serviciile de tip familial sau rezidenţial sunt accesate pe baza măsurii

plasamentului. Serviciile de zi pot fi accesate pe baza planului de
servicii sau planului individualizat de protecţie.

Nomenclatorul instituţiilor de asistenţă socială21 defineşte tipurile de

unităţi specializate, tipurile de servicii sociale ce pot fi oferite în
cadrul acestor unităţi, categoriile de beneficiari cărora li se adresează
aceste unităţi şi structura orientativă de personal de specialitate.

Legislaţia secundară dezvoltată în domeniul protecţiei sociale

stabileşte standarde minime obligatorii pentru licenţierea serviciilor
furnizate de autorităţile publice şi de organismele private autorizate.
Ordinul nr. 383/2005 al Ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei defineşte standarde generale de calitate pentru serviciile
sociale, pornind de la 9 principii de excelenţă: „organizare şi
administrare, drepturi, etică, abordarea comprehensivă, centrarea pe
persoană, participare, parteneriat, orientarea pe rezultate,
îmbunătăţire continuă”22.

Printr-o serie de ordine distincte au fost definite standarde minime

obligatorii pentru fiecare tip de serviciu în parte care prevăd cerinţe
minime şi indicatori pentru arii de interes relevante. Aceste arii de
interes vizează: localizarea serviciului, activităţile ce vor fi
desfăşurate, infrastructura fizică, resursele umane, colaborarea
interinstituţională.

21
Idem
22
Ordin Nr. 383 din 6 iunie 2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind
serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, publicat în
Monitorul Oficial Nr. 709 din 5 august 2005.

43
Strategia Naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor
copilului 2014-202023 (aflată în dezbatere publică la momentul
elaborării studiului) introduce conceptul de adolescent fără a-l defini
foarte clar. Referirile la adolescenţi se regăsesc în principal în
secţiunea de descriere a situaţiei actuale, dar conceptul este definit
şi ca un grup ţintă al strategiei:
- necesitatea includerii adolescenţilor ca un grup ţintă este
justificată prin faptul că „nevoile concrete de dezvoltare şi
afirmare a acestora impun adoptarea unor măsuri imediate.
Abordarea problematicii adolescenţilor, prin prisma drepturilor
copilului, va avea în vedere stimularea acestei categorii în
vederea atingerii deplinei afirmări a acestora şi a sprijinirii
integrării lor mai bune în societate”;
- serviciile medicale de bază sunt caracterizate a fi „sărace în
servicii preventive centrate pe identificarea riscurilor pentru
sănătate la copii, în special la adolescenţi”;
- naşterile în rândul adolescentelor şi tinerelor sunt menţionate
ca un fenomen îngrijorător;
- adolescenţii (12-17 ani) sunt cei mai expuşi la sărăcie;
- problema serviciilor mintale pentru copii şi adolescenţi este,
de asemenea, menţionată în strategie;
- sunt menţionate comportamente de risc precum consumul de
tutun şi alcool în rândul adolescenţilor (14-17 ani) şi faptul că
un sfert dintre adolescenţii de 14-17 ani se declară activi
sexual;
- consumul ridicat de programe TV şi timpul mare alocat zilnic
navigării pe internet;
- un nivel scăzut de informare al adolescenţilor cu privire la
serviciile care le sunt adresate.

În ceea ce priveşte obiectivele strategiei ce se adresează în mod

specific adolescenţilor, a fost inclus un singur obiectiv ce urmăreşte
prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor prin

23
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-
03_Anexa1_HG_Strategie_protectia_copilului.pdf

44
„asigurarea de servicii de sănătatea reproducerii şi planificare
familială în rândul copiilor şi adolescenţilor”. Totuşi, la capitolul
„Rezultate aşteptate” se regăseşte un rezultat referitor la educaţia
adolescenţilor: „Numărul adolescenţilor (15-18 ani) care nu sunt
cuprinşi în sistemul de educaţie sau formare profesională şi nici nu au
loc de muncă scade cu cel puţin 30%”.

Servicii oferite de centrele de tineret

Metodologia privind funcţionarea şi organizarea activităţii în centrele

de tineret din cadrul programului de centre de tineret (2010)
defineşte activitatea acestora: proiecte „care implică dezvoltarea
unui set de module de servicii specifice pentru tineri, într-o locaţie
determinată cu caracter permanent”, dar şi a punctelor de informare:
proiecte care presupun „dezvoltarea de servicii de informare – pe
teme de interes”. Aceste centre/puncte de informare pot fi create de
direcţiile judeţene pentru sport şi tineret sau de aceste direcţii în
parteneriat cu autorităţile publice locale sau cu organizaţiile
neguvernamentale de tineret.

Tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 35 de ani pot beneficia în cadrul

centrelor de tineret/punctelor de informare de următoarele tipuri de
servicii sau activităţi:
„1. Informare şi documentare în diferite domenii de activitate
(educaţie, piaţa muncii, asociativitate, sănătate, ecologie, cultură şi
timp liber, turism pentru tineret, viaţă practică)
- acces internet;
- campanii/ sesiuni informative etc.
2. Consiliere şi consultanţă
- legislaţie în domenii de interes pentru tineri;
- consiliere privind orientarea în carieră, psihologică etc.;
- educaţie pentru sănătate etc.
3. Educaţie nonformală
- cursuri/training: IT, limbi străine, pictură, dans, chitară etc;
- activităţi sportive: tenis, şah, rummy etc;

45
 - târguri de oferte de locuri de muncă, campanii, caravane etc;
- voluntariat.”24

Metodologia defineşte şi o serie de standarde ce trebuie îndeplinite

de centrele de tineret şi punctele de informare. Aceste standarde
vizează localizarea şi caracteristicile spaţiului destinat respectivului
serviciu (dimensiune, compartimentare, funcţii ale spaţiului), dotarea
cu echipamente şi managementul informaţiei (evidenţa beneficiarilor).

Propunerea de Strategie Naţională în domeniul politicii de tineret

2014-2020 acordă un rol important centrelor de tineret şi caselor de
cultură ale studenţilor în îmbunătăţirea ofertei de educaţie non-
formală prin creşterea atractivităţii ofertelor de educaţie oferite de
acestea din urmă, prin dezvoltarea la nivelul acestor centre a unei
„funcţii de centru de resurse pentru tineri, oferind formare, consul-
tanţă, dezvoltare de proiecte, consultanţă pentru managementul
proiectelor iniţiate de tineri”, dar şi printr-o mai bună conectare a
acestor centre la nivel regional, naţional şi internaţional. De ase-
menea, programele de tineret şi educaţia non-formală sunt conside-
rate în Strategie drept mecanisme prin care tinerii capătă abilităţi şi
competenţe ce le vor uşura accesul pe piaţa muncii.

Legea Tinerilor prevede şi o serie de măsuri care trebuie adoptate de

autorităţile statului pentru a reduce impactul unor factori de risc
specifici, dar şi în domeniul protecţiei sociale. Astfel, art. 26 din
Legea Tinerilor menţionează ca obligaţii ale statului:
„a) dezvoltă programe specifice pentru prevenirea şi comba-
terea consumului de alcool, tutun, droguri şi de alte substanţe
nocive, precum şi a delincvenţei în rândul tinerilor;
b) asigură tratament medical gratuit şi promovează măsuri
pentru reintegrarea socială a tinerilor dependenţi de alcool,
tutun, droguri sau de alte substanţe nocive;
c) acordă asistenţă medicală gratuită tinerilor care urmează o
formă de învăţământ autorizată sau acreditată, conform legii;

24
Metodologie privind funcţionarea şi organizarea activităţii în centrele de tineret din cadrul
Programului de centre de tineret - 2010.

46
 d) asigură tratamentul medical gratuit pentru tinerii suferinzi de
boli cronice;
e) acţionează pentru reintegrarea socioprofesională a tinerilor
delincvenţi proveniţi din penitenciare, centre de reeducare şi
institute medical-educative;
f) asigură accesul gratuit al tinerilor la programele de educaţie
pentru sănătate.”25

Sănătate

În domeniul sănătăţii, mai multe acte normative conţin prevederi care

stipulează accesul gratuit al grupului ţintă (adolescenţi 14-18 ani) la
„servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată
stării sale în caz de boală”26.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii defineşte mai multe

categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără
plata contribuţiei:
„a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la
vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu,
până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni,
ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de
protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt
beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr.
416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi
completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii,
aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă,
pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu

25
Legea nr. 350 din 21/07/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648 din
27/07/2006
26
Legea nr. 272/2004

47
modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi
completările ulterioare;”27

Legea nr. 95/2006 reglementează şi problema acordului pacientului

pentru asistenţa medicală. Astfel, dreptul de a exprima
consimţământul pentru servicii medicale este obţinut la împlinirea
vârstei de 18 ani. Legea prevede şi o serie de situaţii excepţionale,
una dintre acestea fiind cea legată de „diagnosticul şi/sau
tratamentul problemelor sexuale şi reproductive”28 pentru care un
adolescent care a împlinit vârsta de 16 ani îşi poate exprima
consimţământul în absenţa părinţilor sau a reprezentanţilor legali.

Aşa cum a fost menţionat anterior, autorităţile statului trebuie să

asigure tratamentul gratuit al tinerilor dependenţi de alcool, tutun,
droguri sau de alte substanţe nocive, şi să asigure accesul tinerilor la
programe de educaţie pentru sănătate.

În ceea ce priveşte educaţia pentru sănătate, printre domeniile de

intervenţie ale asistenţei de sănătate publică, Legea nr. 95/2006
defineşte promovarea sănătăţii prin educaţia pentru sănătate.
Asistenţa de sănătate publică este responsabilitatea: „Ministerului
Sănătăţii, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, autorităţilor de
sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea
sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică
locală”29. Educaţia pentru sănătate este prevăzută a se realiza prin:
„1. campanii de informare-educare-comunicare;
2. programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în
comunităţi;
3. dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale;
4. pledoaria pentru sănătatea publică;”30

Sistemul de învăţământ poate avea, de asemenea, un rol important în

educaţia pentru sănătate. Astfel, Legea Educaţiei menţionează,

27
Legea nr. 95/2006, art. 213
28
Idem, art. 650
29
Idem, art. 2
30
Idem, art. 5

48
printre principiile ce guvernează învăţământul preuniversitar,
„principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin
educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive”31.

Strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015 propusă spre aprobare

stabileşte o serie de activităţi prin care se urmăreşte prevenirea
transmiterii HIV/ITS în rândul tinerilor prin creşterea accesului
adolescenţilor şi tinerilor la informaţii, la consiliere şi la consumabile
legate de prevenire. Astfel, măsurile importante care vizează şi
grupul ţintă al acestui studiu sunt:
- Campanii de informare ce pot fi iniţiate de Ministerul
Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale sau de organizaţiile
neguvernamentale;
- Promovarea folosirii prezervativului – „reţelele de medicină de
familie, planificare familială şi de medicină şcolară pot fi
implicate în promovarea şi distribuirea de prezervative gratuite
sau subvenţionate, dar şi în procesul de testare”;
- Educaţia pentru sănătate în şcoli – necesită revizuirea
periodică a curriculei, pregătirea profesorilor şi implicarea
medicilor din reţeaua de medicină şcolară şi a medicilor de
familie;
- Accesul adolescenţilor şi tinerilor la servicii de prevenire a HIV
sau ITS prin sistemul de medicină de familie şi planificare
familială;
- Adolescenţii şi tinerii instituţionalizaţi constituie un grup ţintă
specific pentru care sunt prevăzute măsuri de reducere a
riscului de transmitere a HIV precum: pregătirea personalului
care lucrează cu acest grup ţintă, dar şi asigurarea accesului
la servicii de prevenire, îngrijire şi tratament pentru consum de
droguri şi ITS-uri.

Strategia prevede şi măsuri pentru reducerea riscurilor asociate

consumului de droguri injectabile, măsuri care implică Ministerul
Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate şi Agenţia

31
Legea nr. 1/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10/01/2011

49
Naţională Antidrog. Astfel, se urmăreşte creşterea numărului şi a
capacităţii programelor de schimb de seringi, a programelor de
tratament de menţinere pentru dependenţa de opiacee, şi dezvoltarea
de programe şi servicii pentru adolescenţii (10-19 ani) care utilizează
droguri injectabile. În acelaşi domeniu, Strategia prevede campanii de
informare pentru a preveni începerea consumului de droguri
injectabile, Bucureşti şi Ilfov fiind nominalizate ca zone prioritare
pentru astfel de măsuri.

În 2009 a fost înfiinţat Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă

Antidrog (CNSMLA), instituţie în subordinea Ministerului Sănătăţii şi
care are rol în coordonarea, implementarea si evaluarea, la nivel
naţional, a politicilor de sănătate mintala. Totodată, CNSMLA
coordonează activităţile de consiliere medicală în domeniul consumului
de droguri, desfăşurate în cadrul structurilor cu atribuţii în îngrijirea
persoanelor toxicodependente din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

EducaŃie

Sistemul de învăţământ preuniversitar cuprinde, pe lângă

învăţământul de masă gratuit, şi învăţământul special şi integrat, cu
acces gratuit pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale sau
alte tipuri de cerinţe educaţionale (definit în secţiunea 13 a Legii
Educaţiei Naţionale nr. 1/2011). Accesul la această formă de
învăţământ se face pe baza evaluării şi orientării şcolare realizate de
Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

Vârstei adolescenţei, aşa cum este definită în acest studiu, îi

corespund în principal ultimii ani de învăţământ gimnazial şi
învăţământul liceal şi profesional.

Legea învăţământului stabileşte trei tipuri de filiere pentru

învăţământul liceal:
„a. filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;
b. filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi
protecţia mediului;

50
c. filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi
pedagogic.”32

În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi organizate programe

cu scop remedial sau de consolidare a competenţelor, programe ce
pot fi dedicate copiilor şi elevilor din grupuri dezavantajate:
- Programul „Şcoala după şcoală”33
- Programul „A doua şansă”34, care urmăreşte „Sprijinirea
copiilor/tinerilor/adulţilor care au părăsit prematur sistemul de
educaţie, fără a finaliza învăţământul primar şi/sau gimnazial,
depăşind cu cel puţin 4 ani vârsta de şcolarizare
corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceştia să îşi
poată completa şi finaliza învăţământul obligatoriu, precum şi
să poată obţine o calificare profesională”.

Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei cu un rol important în

dezvoltarea adolescenţilor sunt palatele şi cluburile copiilor. De
asemenea, trebuie avute în vedere în cadrul acestei analize şi
unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar, respectiv Centrele
judeţene de resurse şi asistenţă educaţională. Acestea au
următoarele atribuţii:
„a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin
centrele judeţene şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/
psihologică;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin
cabinetele logopedice interşcolare;
c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională;
d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari;
e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de
centrele şcolare de educaţie incluzivă.”35

32
Art. 31 din Legea nr. 1/2011
33
Art. 58 din Legea nr. 1/2011
34
Art. 29 şi Art. 30 din Legea nr. 1/2011
35
Art. 99 din Legea nr. 1/2011

51
Ocupare

Dreptul la muncă este obţinut la împlinirea vârstei de 15 ani „cu

acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi
potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale,
dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi
pregătirea profesională”, şi, începând cu vârsta de 16 ani, tinerii
pot încheia contracte de muncă, dobândind, conform Codului
Muncii, capacitatea de muncă36.

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării

sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 193
din 21/03/2002, include câteva măsuri dedicate tinerilor defavorizaţi
şi tinerilor care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a
copilului.

În primul rând, se garantează accesul la educaţie, prin acordarea de

burse pentru continuarea studiilor tinerilor care frecventează forme
de învăţământ preuniversitar şi universitar, condiţionate de
frecventarea cursurilor şi obţinerea baremurilor de promovare pentru
tinerii proveniţi din centrele de plasament şi din familiile care
îndeplinesc condiţiile de acordare a venitului minim garantat.

În al doilea rând, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

(ANOFM) este responsabilă de încheierea unor contracte de
solidaritate, pe o durată de până la 2 ani, dar nu mai puţin de un an,
în baza cărora tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani aflaţi în
dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, beneficiază
de un acompaniament social personalizat. Acompaniamentul social
se realizează prin consiliere profesională şi mediere din partea
personalului specializat al Agenţiei, urmate de plasarea în muncă la
angajatorii de inserţie cu care agenţiile judeţene încheie convenţii.
Angajatorii care încadrează tineri în condiţiile unui contract de
solidaritate, denumiţi în continuare angajatori de inserţie, vor încheia
convenţii cu ANOFM prin care aceasta se angajează să ramburseze

36
Legea nr. 53/2003, cu completările şi modificările ulterioare

52
lunar salariul de bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai
mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie, comunicat
de INS.

II.4. Categorii de servicii pentru adolescenŃi

Sintetizând prevederile cadrului legislativ, prima etapă a demersului

de cartografiere a serviciilor pentru adolescenţi şi tineri a urmărit
identificarea unei game largi de astfel de servicii, prezentată în
Tabelul 8.

53
 Tabelul 8. Categorii de servicii sau programe pentru adolescenŃi şi tineri

Tip serviciu/program Denumire categorie

I. Servicii sociale Cu cazare
Centre rezidenŃiale de îngrijire şi asistenŃă copii
1. Centre rezidenţiale pentru copilul separat de părinţi
sau în risc de separare de părinţi (centre de
plasament, case de tip familial etc.)
2. Centre de primire în regim de urgenţă pentru copii
abuzaţi, neglijaţi şi exploataţi, copii victime ale
traficului de persoane, copii repatriaţi, copiii
străzii
3. Adăposturi de noapte pentru copiii străzii
4. Centre rezidenţiale pentru copiii care săvârşesc
fapte penale şi nu răspund penal
Centre rezidenŃiale pentru tineri în dificultate
1. Centre multifuncţionale
2. Apartamente pentru tinerii din sistemul de
protecţie a copilului
Centre rezidenŃiale de îngrijire şi asistenŃă pentru mamă şi
copil
1. Centre pentru cuplul mamă-copil aflat în risc de
separare familială, abuzat sau neglijat
2. Centre pentru gravide în dificultate
3. Centre maternale
Centre rezidenŃiale de îngrijire şi asistenŃă
1. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru
persoane cu dizabilităţi
2. Centre de integrare prin terapie ocupaţională
3. Centre de tip respiro/ centre de criză
4. Locuinţe protejate
5. Centre de pregătire pentru o viaţă independentă
6. Centre pilot de servicii comunitare pentru
persoanele cu dizabilităţi şi formare de personal
Centre rezidenŃiale de recuperare/reabilitare socială şi
dezintoxicare pentru adicŃii
1. Centre rezidenţiale de reabilitare socială pentru
adicţii
2. Comunitate terapeutică

Fără cazare
Centre de zi pentru copii
1. Centre de zi de consiliere pentru copilul abuzat,
exploatat, neglijat
2. Centre de zi pentru prevenirea abuzului, neglijării
şi exploatării şi pentru copilul abuzat, exploatat,
neglijat
3. Centre de zi pentru pregătirea şi sprijinirea
integrării sau reintegrării copilului în familie
4. Centre de zi de coordonare şi informare pentru

54
Tip serviciu/program Denumire categorie
copiii străzii
5. Centre de zi pentru dezvoltarea deprinderilor de
viaţă independentă
Centre de zi pentru familie
1. Centre de zi pentru consiliere şi sprijin pentru
părinţi şi copii
2. Centre de zi pentru monitorizare, asistenţă şi
sprijin al femeii gravide predispuse să-şi
abandoneze copilul
3. Centre de zi pentru servicii de tip familial
Centre de zi pentru copii şi tineri cu dizabilităŃi
1. Centre de zi de servicii de îngrijire şi asistenţă
copii şi tineri cu dizabilităţi
2. Centre de zi de recuperare neuromotorie
3. Centre de zi de integrare socială şi socio-
profesională
4. Centre de zi multifuncţionale
Centre de zi pentru persoane toxicodependente
1. Centre de zi pentru prevenire, evaluare şi
consiliere antidrog
2. Centre de zi de integrare reintegrare socială
3. Centre de zi pentru asistenţă integrată a
adicţiilor
4. Centre de zi pentru reducerea riscurilor asociate
consumului de droguri
Servicii de intervenŃie în stradă
1. Echipa mobilă
2. Ambulanţa socială
II. Centre/programe 1. Servicii de informare şi documentare
de tineret 2. Servicii de consiliere şi consultanţă
3. Servicii de educaţie non-formală
III. Programe 1. Licee şi scoli profesionale
educaŃionale 2. Unităţi de învăţământ special
3. Unităţi ce dezvoltă programul „Şcoală după
şcoală”
4. Unităţi ce dezvoltă programul „A doua şansă”
5. Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă
Educaţională cu unităţile subordonate:
• cabinetele şcolare de asistenţă psihopedagogică
• cabinetele logopedice interşcolare
• cabinetele de asistenţă psihopedagogică
IV. Programe de 1. Unităţi ce asigură tratamentul gratuit al tinerilor
sănătate dependenţi de alcool, tutun, droguri sau de alte
substanţe nocive
2. Unităţi ce implementează programe de educaţie
pentru sănătate
3. Centre/laboratoare de sănătate mintală

55
Aşa cum a fost menţionat anterior, din rapoartele de cercetare
analizate rezultă o serie de grupuri vulnerabile de tineri sau
adolescenţi. De asemenea, Strategia Naţională în domeniul politicii de
tineret 2014-2020 identifică o categorie de tineri afectaţi de
excluziune socială. Pornind de la aceste rezultate, am delimitat
categoriile de adolescenţi vulnerabili:
• adolescenţi care urmează să părăsească sistemul de protecţie
a copilului
• adolescenţii străzii
• adolescenţi cu dizabilităţi
• adolescenţi consumatori de droguri
• adolescenţi în conflict cu legea penală
• adolescenţi de etnie romă
• adolescenţi cu HIV/SIDA
• adolescente mame
• adolescenţi care au abandonat şcoala de timpuriu
• adolescenţi absolvenţi de gimnaziu fără o calificare
• adolescenţi din familii foarte sărace
• adolescenţi care nu sunt nici angajaţi, nici înscrişi în sistemul
de învăţământ sau formare profesională
• adolescenţi cu nevoi educaţionale speciale
• adolescenţi traficaţi, exploataţi

Cartografierea unei game largi de servicii care răspund nevoilor

adolescenţilor, inclusiv ale celor aparţinând unor categorii
defavorizate, poate constitui un mijloc de îmbunătăţire a accesului
adolescenţilor la servicii. De asemenea, o bază de date foarte
diversificată poate servi drept resursă tuturor unităţilor care oferă
servicii de informare şi consiliere.

Analiza la nivel de furnizor (prin chestionare adresate furnizorilor de

servicii) a avut în vedere o listă de servicii mai restrânsă, selecţia
acestor servicii de interes realizându-se pe baza unor criterii agreate
cu echipa UNICEF. Aceste criterii au pornit de la nevoile identificate
în studiile anterioare şi în Strategia Naţională în domeniul politicii de
tineret aflată în dezbatere: servicii pentru adolescenţii afectaţi de
56
sărăcie37; servicii pentru adolescenţii cu dizabilităţi, servicii de
prevenire a comportamentelor de risc (consumul de alcool, tutun,
droguri), servicii pentru adolescente gravide, servicii pentru
adolescenţi de etnie romă.

37
Categoria adolescenţilor afectaţi de sărăcie/care provin din famiilii sărace include pe cei care
se află în sărăcie relativă, absolută şi severă.

57
III. Rezultatele cercetării

III.1. Rezultatele cercetării cantitative

Metodologic, culegerea de date cantitative referitoare la serviciile

sociale, educaţionale şi de sănătate a presupus parcurgerea a două
etape distincte. Într-o primă etapă, au fost culese date de la o serie
de instituţii publice (Agenţii Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie
Socială, Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului,
Primării, Inspectorate Şcolare Judeţene, Centre Judeţene de Resurse
şi Asistenţă Educaţională, Direcţii de Sănătate Publică şi Direcţii
pentru Sport şi Tineret), date care au fost completate în special
pentru organizaţiile neguvernamentale cu informaţii obţinute din alte
surse publice sau direct de la acestea. Această primă etapă a avut
scopul de a identifica (cartografia) toate serviciile de natura celor
vizate de acest studiu. Culegerea acestor date a fost una relativ
dificilă, pe de o parte, din cauza faptului că există foarte puţine
unităţi de servicii care se adresează doar adolescenţilor (cel mai
adesea, serviciile au beneficiari adolescenţi alături de alte categorii de
vârste), iar pe de altă parte, din cauza cooperării greoaie cu unele
dintre instituţiile publice cărora le-au fost solicitate informaţii,
existând şi cazuri în care nu ne-au fost furnizate datele solicitate, sau
ne-au fost transmise informaţii incomplete. Aceste limitări au fost
depăşite prin confruntarea şi validarea informaţiilor din surse
multiple, inclusiv prin informaţiile obţinute în cea de-a doua etapă a
cercetării, însă în ciuda eforturilor pe care le-am depus, din lista
finală de servicii identificate lipsesc unele unităţi de servicii
educaţionale şi de sănătate din Bucureşti şi Constanţa.

Cea de-a doua etapă de culegere de date cantitative a constat în

realizarea unei anchete focalizate pe anumite categorii de unităţi de
servicii pentru adolescenţi şi care a vizat culegerea de informaţii
detaliate despre activităţile acestor unităţi, beneficiarii lor,
58
infrastructura şi resursele de care dispun, problemele cu care se
confruntă, precum şi despre cooperarea inter-instituţională şi nevoile
de dezvoltare.

În cele ce urmează, vom prezenta mai întâi rezultatele procesului de

cartografiere a serviciilor pentru adolescenţi din cele cinci oraşe, iar
ulterior vom analiza rezultatele anchetei desfăşurate la nivelul
unităţilor furnizoare de astfel de servicii.

III.1.1. Statistici privind unităŃile de servicii pentru adolescenŃi

a. Servicii sociale

În urma demersului de cartografiere au fost identificate în total 301

unităţi de servicii sociale specializate care au adolescenţi printre
beneficiari, din care 127 de unităţi în Bucureşti, 75 în Iaşi, 40 în Cluj-
Napoca, 35 în Bacău şi 27 în Constanţa. Prin comparaţie cu celelalte
oraşe, exceptând Bucureştiul, Constanţa are cel mai puţin dezvoltat
sistem de asistenţă socială pentru copii şi tineri aparţinând unor
grupuri vulnerabile. Totodată, în Iaşi şi Cluj-Napoca se poate observa
un grad relativ mai ridicat de dezvoltare a serviciilor de zi.

Din totalul unităţilor de asistenţă socială cartografiate, 43% sunt

servicii rezidenţiale pentru copii şi tineri din sistemul de protecţie,
ponderea acestor unităţi variind însă în funcţie de oraş, de la 31% în
Cluj-Napoca, la 61% în Constanţa. Aproape trei sferturi din aceste
servicii rezidenţiale aparţin Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (DGASPC), iar 24% aparţin unor organizaţii
neguvernamentale. Majoritatea acestor unităţi sunt centre de
plasament sau case de tip familial (vezi Tabelul 1).

59
 Figura 4. Numărul de unităŃi de servicii sociale rezidenŃiale şi de zi care au ca
beneficiari adolescenŃi

82
Servicii Servicii de zi
rezidenţiale
68

51

31
28
21 19 17
14
11

Bacău Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi

Tabelul 9. Numărul de unităŃi de servicii sociale rezidenŃiale, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

ConstanŃa
Bucureşti

Napoca
Bacău

Total
Cluj-

Iaşi
Tipul serviciului

Centre rezidenţiale pentru copilul separat

de părinţi sau în risc de separare de
18 30 11 8 14 81
părinţi (centre de plasament, case de tip
familial etc.)
Centre de primire în regim de urgenţă
pentru copii abuzaţi, neglijaţi şi
1 8 1 1 6 17
exploataţi, copii victime ale traficului de
persoane, copii repatriaţi, copiii străzii
Adăposturi de noapte pentru copiii străzii 1 5 1 1 0 8
Centre rezidenţiale pentru copiii care
săvârşesc fapte penale şi nu răspund 0 1 0 0 0 1
penal
Apartamente pentru tinerii din sistemul de
0 10 0 2 1 13
protecţie a copilului
Centre pentru cuplul mamă-copil aflat în
risc de separare familială, abuzat sau 0 2 0 1 2 5
neglijat
Centre maternale 1 5 1 0 1 8
Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă
0 4 0 4 4 12
pentru persoane cu dizabilităţi
Centre de integrare prin terapie
0 1 0 0 0 1
ocupaţională
Centre de tip respiro/ centre de criză 0 1 0 0 0 1
Centre rezidenţiale de reabilitare socială
0 1 0 0 0 1
pentru adicţii
Total 21 68 14 17 28 148

60
Serviciile sociale furnizate de organizaţii neguvernamentale sunt mai
dezvoltate în Iaşi şi în Cluj Napoca, 59% din unităţile din aceste
oraşe aparţinând unor organizaţii private. În Bucureşti, 44% din
unităţile de asistenţă socială aparţin unor organizaţii neguverna-
mentale, în timp ce în Constanţa şi Bacău, ponderea furnizorilor
privaţi este de 39%, respectiv 33%. În ce priveşte serviciile sociale
publice (atât rezidenţiale, cât şi de zi), marea majoritate aparţin
DGASPC-urilor, Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS) sau
alte instituţii publice având puţine unităţi de servicii sociale.

Figura 5. DistribuŃia unităŃilor de servicii sociale pe oraşe, după tipul furnizorului

100% 3% 4%
4% 4%

Alte
33%
39%
instituţii
75% 44% publice
59%
59%
8%
ONG
50% 1%

4%
7%
58% 57% SPAS
25% 51%
37%
30%

0% DGASPC
Bacău Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi

Serviciile sociale non-rezidenţiale sunt furnizate în cadrul unei game

destul de largi de tipuri de centre de zi. Cele mai multe astfel de
centre de zi acoperă nevoile de servicii ale copiilor (inclusiv
adolescenţi) din familii aflate în situaţii de dificultate şi/sau aflaţi în
situaţia de risc de separare de părinţi sau ale copiilor cu dizabilităţi.
Din totalul serviciilor de zi, 23% sunt centre de zi pentru consiliere şi
sprijin pentru părinţi şi copii, acest tip de servicii fiind cel mai
dezvoltat în Bucureşti şi Iaşi. Aproximativ 27% din centrele de zi
furnizează servicii pentru copii abuzaţi, exploataţi, neglijaţi sau care
sunt separaţi de părinţi, iar circa 28% sunt centre de zi care se
adresează copiilor cu dizabilităţi. Prin comparaţie cu celelalte oraşe,
Bucureştiul are cea mai mică pondere de centre de zi pentru copii cu
dizabilităţi în totalul unităţilor de servicii sociale de zi – aproximativ
20%, comparativ cu 33-35% din totalul unităţilor de zi în celelalte

61
oraşe. Nevoile de prevenire a consumului de droguri sau de reducere
a riscurilor asociate acestuia sunt acoperite prin 18 centre de zi în
cele 5 oraşe, dintre care 8 în Bucureşti şi câte 2 sau 3 centre în
celelalte oraşe.

Tabelul 10. Numărul de unităŃi de servicii sociale de zi, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

ConstanŃa
Bucureşti

Napoca
Bacău

Total
Cluj-

Iaşi
Tipul serviciului

Centre de zi de consiliere pentru

copilul abuzat, exploatat, neglijat 0 1 1 0 3 5
Centre de zi pentru prevenirea abuzului,
neglijării şi exploatării şi pentru copilul
abuzat, exploatat, neglijat 0 14 6 0 9 29
Centre de zi pentru pregătirea şi
sprijinirea integrării sau reintegrării
copilului în familie 7 11 0 0 0 18
Centre de zi de coordonare şi informare
pentru copiii străzii 0 3 1 2 0 6
Centre de zi pentru dezvoltarea
deprinderilor de viaţă independentă 2 4 3 0 3 12
Centre de zi pentru consiliere şi sprijin
pentru părinţi şi copii 1 24 5 1 13 44
Centre de zi pentru monitorizare,
asistenţă şi sprijin al femeii gravide
predispuse să-şi abandoneze copilul 0 0 1 1 1 3
Centre de zi pentru servicii de tip
familial 0 0 0 0 1 1
Centre de zi de servicii de îngrijire şi
asistenţă copii şi tineri cu dizabilităţi 6 8 6 0 14 34
Centre de zi de recuperare
neuromotorie 1 6 3 3 1 14
Centre de zi de integrare socială şi
socio-profesională 0 2 1 1 2 6
Centre de zi multifuncţionale 0 1 1 0 2 4
Centre de zi pentru prevenire, evaluare
şi consiliere antidrog 2 6 2 1 1 12
Centre de zi pentru reducerea riscurilor
asociate consumului de droguri (schimb
de seringi, distribuire de prezervative
etc.) 0 2 1 2 1 6
Total 19 82 31 11 51 194

62
Chiar şi în lipsa unei evaluări a nevoilor de servicii sociale pentru
copii şi adolescenţi, comparând datele la nivel de oraşe iese în
evidenţă destul de clar nivelul relativ redus de dezvoltare a serviciilor
de zi în Bacău şi Constanţa, o cauză fiind probabil şi dezvoltarea mai
redusă a sectorului ONG în aceste oraşe.

b. Servicii educaŃionale care au ca beneficiari adolescenŃi din

categorii vulnerabile

Interesul acestui studiu în ce priveşte serviciile educaţionale s-a

concentrat pe identificarea unităţilor de învăţământ special pentru
adolescenţi şi a unităţilor incluse în Programul „A Doua Şansă”,
precum şi a structurilor aflate în coordonarea Centrelor Judeţene de
Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE). Datele furnizate de
Inspectoratele Şcolare şi de către trei dintre cele cinci CJRAE sunt
sintetizate în tabelul de mai jos şi se referă la unităţi de servicii
educaţionale care se adresează şi adolescenţilor cu vârsta între 14 şi
18 ani.

Tabelul 11. Numărul de unităŃi de servicii educaŃionale care au ca beneficiari şi

adolescenŃi între 14 şi 18 ani, pe oraşe şi tipuri de unităŃi
ConstanŃa
Bucureşti

Napoca
Bacău

Total
Cluj-

Iaşi

Tipul serviciului

Cabinete şcolare de asistenţă

31 95 45 NA 43 119
psihopedagogică
Serviciu de evaluare si orientare şcolară
1 1 1 1 1 5
şi profesională
Şcoli speciale 2 14 3 2 1 22
Unităţi de învăţământ special profesional 0 2 0 1 0 3
Licee speciale 1 2 3 1 2 9
Unităţi incluse în Programul „A Doua
4 2 1 0 2 9
Şansă”

Cele mai multe unităţi de învăţământ pentru adolescenţii cu cerinţe

educaţionale speciale sunt reprezentate de şcolile speciale, în număr
de 22 în toate cele 5 oraşe. Din cele 22 de şcoli speciale, 14 sunt în

63
Bucureşti, trei în Cluj-Napoca, câte 2 în Bacău şi Constanţa şi una în
Iaşi. Există 8 licee speciale şi doar 3 unităţi de învăţământ special
profesional, din care 2 în Bucureşti şi una în Constanţa.

În total, au fost identificate 9 unităţi de învăţământ care organizează

clase în Programul „A doua şansă”, din care 4 în Bacău (una dintre
ele în penitenciar), câte două în Bucureşti şi Iaşi şi 1 în Cluj-Napoca.
Pentru anul şcolar 2013-2014, în Constanţa nu s-au organizat astfel
de clase.

Nevoile de orientare şi consiliere psihologică ale adolescenţilor sunt

acoperite prin reţeaua CJRAE de cabinete şcolare de asistenţă
psihopedagogică, fiind identificate 119 astfel de cabinete în patru din
cele 5 oraşe (exceptând Constanţa pentru care CJRAE nu ne-au
furnizat informaţii).

c. Servicii de sănătate care au ca beneficiari adolescenŃi

Datele cu privire la serviciile de sănătate au fost culese de la patru

dintre cele cinci Direcţii de Sănătate Publică (DSP), existând însă
diferenţe semnificative între oraşe în ce priveşte modul de raportare a
unităţilor. Datele pentru Bacău includ numeroase cabinete medicale
individuale, atât ale unor medici de familie, cât şi ale unor medici
specialişti, în timp ce pentru Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca, datele se
referă la servicii din cadrul unor unităţi spitaliceşti sau clinici de
specialitate, DSP-urile neraportându-ne şi cabinetele medicale
individuale. Comparabile între oraşe sunt cifrele referitoare la
serviciile de tratament pentru adicţii, cele referitoare la serviciile
medicale pentru adolescenţi cu HIV şi cele despre centrele/
laboratoarele de sănătate mintală. În acest context, trebuie accentuat
că datele pe care am reuşit să le obţinem referitoare la serviciile de
educaţie pentru sănătatea reproducerii sau serviciile prietenoase
pentru adolescenţi sunt limitate, neexistând date centralizate la
nivelul DSP-urilor cu privire la acestea. Totodată, unele dintre aceste
date au mai fost completate în urma anchetei pe care am desfăşurat-
o în rândul furnizorilor de servicii, fiind vorba de activităţi de educaţie

64
desfăşurate de diverse organizaţii în cadrul unor proiecte şi nu
neapărat de unităţi de servicii de sine stătătoare.

Tabelul 12. Numărul de unităŃi de sănătate, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

ConstanŃa
Bucureşti

Napoca
Bacău

Total
Cluj-

Iaşi
Tipul serviciului

Tratament pentru dependenţă de

alcool, tutun, droguri sau de alte 1 7 4 NA 1 13
substanţe nocive
Servicii de reducere a riscurilor asociate
3 0 3 NA 1 7
consumului de droguri
Educaţie pentru sănătatea reproducerii
şi prevenirea infecţiilor cu transmitere 16 NA 1 NA 4 21
sexuală
Servicii medicale prietenoase faţă de
12 NA 0 NA 0 12
adolescenţi
Servicii medicale pentru adolescenţi cu
1 2 2 NA 2 7
HIV
Centre/Laboratoare de sănătate mintală 1 0 0 NA 1 2
Alte servicii de sănătate sau educaţie
pentru sănătate care se adresează 18 2 1 NA 2 23
adolescenţilor

d. Centrele de tineret care se adresează şi adolescenŃilor

În ce priveşte centrele de tineret care au printre utilizatori şi

adolescenţi, au fost identificate în total 5 astfel de unităţi, dintre care
una singură aparţinând structurilor deconcentrate ale Ministerului
Tineretului şi Sportului, fiind vorba de Centrul de Tineret „Biblioteca
Metropolitană Bucureşti” aflat în coordonarea Direcţiei pentru Sport
şi Tineret a Municipiului Bucureşti. Mai există trei centre de tineret în
Constanţa şi încă unul în Cluj-Napoca, toate aparţinând unor
organizaţii neguvernamentale.

Tabelul 13. Centre de tineret, pe oraşe

Cluj-
Tipul serviciului Bacău Bucureşti ConstanŃa Iaşi
Napoca Total
Centre de tineret 0 1 1 3 0 5

65
III.1.2. Rezultatele anchetei la nivelul furnizorilor de servicii

a. Aspecte metodologice

Ancheta la nivelul furnizorilor de servicii nu a inclus în eşantion toate

serviciile cartografiate în prima etapă, ci s-a concentrat selectiv doar
asupra anumitor tipuri de servicii sociale, educaţionale şi de sănătate.
Dintre serviciile sociale, au fost selectate în eşantion doar serviciile
de zi, renunţându-se la serviciile rezidenţiale ai căror beneficiari sunt
copii cu măsură de protecţie şi care nu constituie un grup ţintă din
perspectiva analizei de faţă. Dintre serviciile de sănătate, au fost
incluse în eşantion toate unităţile cartografiate în prima etapă, cu
excepţia cabinetelor medicale individuale, iar dintre serviciile
educaţionale au fost selectate doar serviciile de evaluare şi orientare
şcolară şi profesională din cadrul Centrelor de Resurse şi Asistenţă
Educaţională.

Eşantionul total iniţial a inclus 246 de unităţi de servicii. Culegerea

datelor s-a realizat în principal online, existând însă şi unităţi care au
completat chestionarul offline şi ni l-au transmis prin email sau fax.
Culegerea datelor s-a desfăşurat în perioada 9 iunie - 18 iulie 2014.
Din totalul celor 246 de unităţi furnizoare de servicii, 46 s-au dovedit
a fi neeligibile întrucât fie nu mai funcţionau ca atare, fie nu aveau
adolescenţi printre beneficiari. În final, am primit răspunsuri de la 83
de unităţi de servicii, ceea ce reprezintă o rată de răspuns de 42%.
Ratele cele mai mici de răspuns s-au înregistrat în cazul furnizorilor
de servicii de sănătate (27%) şi a furnizorilor privaţi de servicii
sociale (34%), în timp ce pentru unităţile din subordinea DGASPC-
urilor s-a înregistrat o rată de răspuns de 52%. În funcţie de oraşe,
ratele de răspuns au variat, de la 31% în Constanţa şi 32% în
Bucureşti, la 73% în Bacău. Structura rezultată a eşantionului
anchetei este sintetizată în tabelul următor:

66
 Tabelul 14. Numărul unităŃilor de servicii respondente, pe oraşe şi tip de furnizor

Tip furnizor
Localitatea Public Privat (ONG) Total
Bacău 7 7 14
Bucureşti 11 13 24
Cluj-Napoca 8 11 19
Constanţa 1 2 3
Iaşi 9 14 23
Total 36 47 83

Ratele de răspuns neuniforme şi subeşantioanele mici la nivel de

localitate sau pe tipuri de servicii reprezintă o limită importantă a
acestei anchete din perspectiva unei analize valide pe oraşe şi
categorii de furnizori. Având în vedere această limită, am preferat să
analizăm şi să prezentăm rezultatele din total eşantion investigat.

b. Tipuri de servicii furnizate şi beneficiari

Majoritatea serviciilor furnizate în cadrul unităţilor investigate au ca

beneficiari mai multe categorii de vârstă, printre care şi adolescenţi.
Există foarte puţine servicii care se adresează doar adolescenţilor.
Din totalul celor 83 de unităţi de servicii, doar 2 au ca beneficiari
exclusiv adolescenţi. Mai bine de o treime din unităţile analizate au
beneficiari atât copii şi adolescenţi, cât şi tineri şi persoane adulte.
Totodată, 28% au ca beneficiari copii (0-13 ani) şi adolescenţi (14-
17 ani), iar 22% au beneficiari atât din categoria adolescenţilor, cât
şi a tinerilor (18-26 ani) (vezi Figura 6).

67
 Figura 6. DistribuŃia unităŃilor care au ca beneficiari adolescenŃi, în funcŃie de
categoriile de beneficiari pe care le asistă (% din total eşantion, N=83)

Doar adolescenți
2%

Doar copii și adolescenți

Toate categoriile 28%
36%

Doar adolescenți și tineri

6%
Adolescenți, tineri și
adulți Copii, adolescenți și
6% tineri
22%

Cel mai frecvent, adolescenţii sunt beneficiari ai unor unităţi în care

sunt asistaţi şi copii între 7-13 ani. 84% dintre unităţile furnizoare de
servicii analizate se ocupă de această categorie de vârstă, 64% din
ele se ocupă de tineri între 18-26 ani, 60% de copii între 0-6 ani, iar
42% asistă şi persoane adulte. În medie, în ultima lună (dinaintea
participării la anchetă – respectiv mai sau iunie 2014), o unitate a
asistat în medie aproximativ 35 de adolescenţi.

Tabelul 15. DistribuŃia unităŃilor de servicii în funcŃie de categoria de beneficiari şi

numărul mediu de persoane asistate în ultima lună (N=83)
Număr mediu de
% unităŃi care
beneficiari din această
Categorie de beneficiari deservesc această
categorie asistaŃi în
categorie de beneficiari
ultima lună
Copii 0-6 ani 60% 25,4
Copii 7-13 ani 84% 33,3
Adolescenţi 14-18 ani 100% 34,8
Tineri 18-26 ani 64% 19,0
Adulţi 42% 76,2

68
În termeni de capacitate lunară de deservire, mai bine de jumătate
dintre unităţile analizate pot asista într-o lună cel mult 40 de
persoane: 18% dintre unităţi au o capacitate lunară de cel mult 20
de beneficiari, iar 39% pot asista între 21 şi 40 de persoane. Există
totodată şi unităţi care pot deservi cel puţin 80 de persoane pe lună,
acestea totalizând aproximativ 20% din unităţile investigate.

Figura 7. DistribuŃia unităŃilor care furnizează servicii de zi, în funcŃie de capacitatea

lunară de deservire

Cel mult 20 de
Peste 100 de beneficiari beneficiari
16% 18%

81 - 100 de beneficiari
5%

41 - 80 de beneficiari
22%
21 - 40 de beneficiari
39%

Din totalul persoanelor asistate în ultima lună de către toate unităţile

din eşantion, 30% sunt adolescenţi, aproximativ 35% sunt copii mai
mici de 14 ani, 9% tineri, iar 26% beneficiari adulţi. Ponderea relativ
mare de adulţi se justifică prin faptul că o bună parte dintre unităţile
din eşantion sunt servicii de zi în care se lucrează atât cu copii, cât şi
cu familiile lor (Figura 8).

69
Figura 8. Ponderile diverselor categorii de beneficiari în totalul persoanelor asistate
de către unităŃile din anchetă

Copii 0-6 ani

12%
Adulți
26%

Copii 7-13 ani

23%

Tineri 18-26 ani

9%

Adolescenți 14-18 ani

30%

În aproape jumătate dintre unităţi, ponderea adolescenţilor în totalul

beneficiarilor acestora reprezintă cel mult un sfert. Doar la 1 din 5
unităţi, adolescenţii reprezintă mai mult de jumătate din persoanele
asistate (Figura 9).

Figura 9. DistribuŃia unităŃilor din anchetă în funcŃie de ponderea adolescenŃilor în

totalul persoanelor asistate

Mai mult de 75%

11%

51 - 75%
10%

Mai puțin de 25%

48%

26 - 50%
31%

70
Din totalul adolescenţilor beneficiari de servicii, 62% provin din
localităţile în care sunt amplasate unităţile investigate, 22% provin
din mediul rural, iar 16% din alte oraşe. 54% dintre adolescenţii
asistaţi sunt fete, iar 12% sunt de etnie romă. Ponderea
adolescenţilor de etnie romă este posibil să fie subestimată, din
cauza faptului că o parte dintre furnizori nu înregistrează în
evidenţele lor etnia beneficiarilor.

Figura 10. Profilul adolescenŃilor care sunt asistaŃi de unităŃile de servicii investigate

Fete 54%

Băieți 46%

Din orașul în care este localizat serviciul 62%

Din alte localități urbane 16%

Din alte localități rurale 22%

Romi 12%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Unităţile de servicii din cele 5 oraşe acoperă, prin serviciile oferite, o

gamă foarte largă de situaţii de vulnerabilitate în care se află
beneficiarii lor. Cel mai frecvent, serviciile furnizate se adresează
copiilor/adolescenţilor din familii sărace (63% dintre furnizori), celor
în situaţii de abandon sau risc de abandon şcolar (52%), celor
proveniţi din familii confruntate cu diverse dificultăţi sau situaţii
conflictuale, precum şi celor cu risc de separare de familiile lor.
Aproximativ o treime dintre unităţile investigate furnizează servicii
pentru copii cu diverse dizabilităţi, iar 30% au beneficiari care nu au
urmat niciodată o formă de învăţământ. Copiii exploataţi, traficaţi
sau cei cu boli rare şi HIV/SIDA sunt vizaţi de serviciile oferite în
ponderi variind între 5 şi 12% din totalul unităţilor. Aproximativ 1 din
6 unităţi se ocupă de persoane care au probleme cu consumul sau
dependenţa de consum de substanţe psihotrope şi psihoactive
(Figura 11).
71
Figura 11. DistribuŃia unităŃilor cu beneficiari adolescenŃi, în funcŃie de situaŃiile de
vulnerabilitate în care se află aceştia (N=83)
Dependenţă
Dependențădatoratădatorată handicapului
handicapului 33%
Dependenţă
Dependenț datoratăunei
ă datorată uneiboli
bolicronice
cronicesau sauincurabile
incurabile 14%
Handicap mintal
Handicap mintal 38%
Handicap
Handicap psihic psihic 28%
Handicap senzorial
Handicap senzorial 27%
Handicap fizic
Handicap fizic (somatic)
(somatic) 33%
Handicap neuromotor
Handicap neuromotor 27%
Boli rare
Boli rare 10%
HIV/SIDA
HIV/SIDA 11%
Izolare socială
Izolare socială 34%
Consum şi dependenţă
Consum ți dependenț deă consum
de consum dede substanţe…
substanțe… 17%
Abuz (violenţă) şi neglijare
Abuz (violență) ți neglijare 37%
Risc
Riscdedeseparare
separare de de părinț
părinţii 45%
Separare
Separare de de părinț
părinţii 24%
Abandon de către
Abandon de către părinț părinţii 28%
Situaţii
Situațconflictuale,
i conflictuale,violenţă
violență în familie
în familie 49%
Alte
Altesituaţii
situațiidededificultate
dificultate în familie
în familie 52%
Sărăcie
Sărăcie 63%
Trafic de persoane
Trafic de persoane 5%
Exploatare
Exploatare prin prin muncă
muncă 12%
Exploatare
Exploatare sexualăsexuală 7%
Discriminare
Discriminare 19%
Lipsa
Lipsa unei locuinţe
unei locuinț e 28%
Persoane
Persoane care trăiesc înîn stradă
care trăiesc stradă 11%
Delincvenţă
Delincvență 16%
(Risc
(Risc de)
de) Abandon
Abandon țcolar şcolar 52%
NuNuauauurmat
urmatniciodată
niciodatăooformă de
de învăţământ
formăUrgenţă învățsocială
ământ 30%
Urgență socială 12%
Alte situaţii
Alte situaț ii 7%
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Tipurile de servicii/intervenţii furnizate în cadrul unităţilor de servicii

analizate reflectă structura eşantionului folosit, predominante fiind
serviciile specifice centrelor de zi. Astfel, cele mai răspândite servicii
furnizate sunt cele de consiliere socială şi psihologică (83% dintre
unităţi), informare şi prevenire (73%), socializare (70%), formare de
deprinderi de viaţă independentă (67%) şi identificare şi evaluare de
cazuri (67%). Cele mai puţin răspândite sunt serviciile de asistenţă şi
îngrijire medicală furnizate în 17% dintre unităţile analizate. Servicii
cu relevanţă deosebită pentru problematica adolescenţilor, precum
educaţia pentru sănătate şi orientarea profesională, sunt furnizate de
către 46%, respectiv 42% dintre unităţile analizate (vezi Figura 12).

72
 Figura 12. Servicii furnizate de unităŃile care au ca beneficiari adolescenŃi (% din
total eşantion, N=83)

Consiliere socială / psihologică 83%

Servicii de informare și prevenire 73%
Socializare 70%
Formare de deprinderi de viață independentă 67%
Identificare și evaluare de cazuri 67%
Referire cazuri către alte servicii 59%
Orientare socială/psihologică 47%
Educație pentru sănătate 46%
Educație non-formală/specială 45%
Orientare profesională 42%
Asigurarea hranei 34%
Reintegrare în familie/comunitate 33%
Consiliere/asistență juridică 28%
Servicii de recuperare și reabilitare 27%
Sprijin/ajutor de urgență 27%
Mediere socială 18%
Servicii de asistență medicală 17%
Servicii de îngrijire medicală 17%
Servicii de îngrijire non-medicală 16%
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Pe parcursul anului 2013, în medie, o unitate de servicii a primit în

asistenţă 131 de cazuri noi. Din totalul cazurilor noi de beneficiari,
circa 36% au fost adolescenţi. Dintre cazurile noi de adolescenţi care
au început să beneficieze de servicii pe parcursul anului trecut, 77%
urmau o formă de învăţământ, o treime proveneau din mediul rural,
14% erau de etnie romă, 22% erau separaţi de părinţii lor, iar 13%
trăiau în instituţii din sistemul de protecţie a copilului.

Tabelul 16. Statistici referitoare la cazurile noi de persoane intrate în asistenŃa

unităŃilor investigate pe parcursul anului 2013
Cazuri noi de persoane
asistate pe parcursul anului
2013
Nr. mediu beneficiari din toate categoriile 131
Nr. mediu beneficiari adolescenţi 47
% beneficiari adolescenţi în total cazuri noi 36%
% beneficiari noi adolescenţi care urmau o formă
de învăţământ 77%
% beneficiari noi adolescenţi din mediul rural 33%
% beneficiari noi adolescenţi de etnie romă 14%
% beneficiari noi adolescenţi separaţi de părinţii lor 22%
% beneficiari noi adolescenţi din instituţii de
protecţie 13%

73
Tot pe parcursul anului 2013, în medie, o unitate de servicii a
înregistrat aproximativ 81 de cazuri care au ieşit din asistenţa lor,
dintre care 15 adolescenţi. Din totalul beneficiarilor ieşiţi din
asistenţă, adolescenţii reprezintă aproximativ 18%. La sfârşitul anului
2013, unităţile investigate aveau în evidenţa lor activă, în medie,
154 de beneficiari, dintre care aproximativ un sfert erau adolescenţi
cu vârste între 14 şi 18 ani. Tot în medie, un adolescent beneficiază
de serviciile oferite de aceste unităţi pentru o perioadă de
aproximativ 16 luni.

Tabelul 17. Statistici referitoare la ieşirile din asistenŃă pe parcursul anului 2013 şi
stocul de beneficiari la sfârşitul anului

Medie
Cazuri ieşite din asistenţă pe parcursul anului 2013 - toate categoriile
81
de beneficiari
Cazuri ieşite din asistenţă pe parcursul anului 2013 - adolescenţi 14-18
15
ani
% beneficiari adolescenţi în total beneficiari ieşiţi din asistenţă 18%
Cazuri în asistenţă la sfârşitul anului 2013 - Toate categoriile de
154
beneficiari în evidenţă activă
Cazuri în asistenţă la sfârşitul anului 2013 - Adolescenţi în evidenţă
40
activă
% beneficiari adolescenţi în total beneficiari în evidenţă activă la
25%
sfârşitul anului 2013
Durata medie de când este asistat un adolescent de către unităţile
16 luni
investigate

Pe parcursul ultimelor 12 luni, circa 56% dintre unităţi s-au

confruntat cu o cerere de servicii mai mare decât capacitatea lor de
deservire.

Trebuie precizat că valorile medii menţionate anterior sunt

semnificativ influenţate de situaţia furnizorilor care au capacitate
mare de deservire. După cum se poate observa şi din Figura 13, în
cazul a aproape jumătate dintre unităţi, beneficiarii adolescenţi sunt
asistaţi de cel mult 6 luni, iar o treime au în asistenţă adolescenţi
care beneficiază de serviciile lor de mai bine de 18 luni.

74
 Figura 13. DistribuŃia unităŃilor în funcŃie de perioada medie de când asistă un
beneficiar adolescent

mai puțin de o lună

mai mult de 2 ani 3%
17%

19 - 24 luni
15% 1 - 6 luni
46%

13 - 18 luni
2%

7 - 12 luni
17%

Cei mai mulţi dintre adolescenţii beneficiari ai unităţilor cuprinse în

studiu, respectiv 41%, utilizează serviciile acestora cel puţin 5 zile pe
săptămână, în timp ce 31% sunt asistaţi o singură zi pe săptămână.
Pe parcursul unei săptămâni, un adolescent care accesează aproape
zilnic un serviciu beneficiază, în medie, de 7 ore de asistenţă pe zi, în
timp ce cei care beneficiază doar o dată pe săptămână de serviciile
unităţilor sunt asistaţi, în medie, 3 ore pe săptămână.

Figura 14. DistribuŃia adolescenŃilor în funcŃie de numărul de zile în care beneficiază

de servicii şi numărul mediu de ore de asistenŃă primite
50 50%
% adolescenți care au beneficiat…în ultima săptămână Nr. mediu de ore de asistență primite de un adolescent
45 45%

40 40%
35
35 35%

30 30%

25 25%

20 41% 20%

15 13 31% 15%

10 10%
6
14%
5 10% 3 5%
3%
0 0%
…cel puțin 5 zile în ultima …3-4 zile în ultima …2 zile în ultima …o zi în ultima săptămână …niciodată în ultima
săptămână săptămână săptămână săptămână

75
c. Accesibilitatea serviciilor

Asigurarea accesului la serviciile sociale şi medicale presupune

concentrarea asupra mai multor posibile bariere: economice,
financiare, culturale etc. Pentru a asigura o accesibilitate crescută a
serviciilor sociale şi medicale este necesar să existe un sistem
eficient de identificare a grupurilor vulnerabile şi de referire a
acestora către serviciile corespunzătoare, referire care poate fi
formală sau informală. Astfel, un prim aspect analizat în ceea ce
priveşte accesibilitatea serviciilor a fost acela al celor mai frecvente
modalităţi de accesare de către grupul ţintă al acestei analize,
adolescenţii. Mai mult de jumătate dintre serviciile ce au participat la
studiu au beneficiari ce contactează direct şi solicită oferirea de
servicii. Printre serviciile care nu au menţionat această modalitate de
accesare se numără, în primul rând, complexele de servicii din cadrul
direcţiilor generale de protecţie a copilului unde procedurile impun un
anumit parcurs al beneficiarilor.

Acţiuni directe de identificare a beneficiarilor sunt menţionate în

cazul a 37% dintre servicii, acestea fiind mai frecvent utilizate de
unităţile ce oferă servicii de informare şi prevenire şi servicii de
asistenţă socială. În ceea ce priveşte reţelele existente de referire,
constatăm că parcursul beneficiarilor începe mai degrabă de la nivelul
unei instituţii publice ce oferă servicii sociale (un SPAS sau DGASPC)
şi mai puţin de la un furnizor privat către un serviciu public sau către
alt serviciu privat. Din sfera publică, se constată că serviciile
medicale şi chiar poliţia joacă un rol mai puţin activ în referirea
cazurilor către servicii specializate.

76
 Figura 15. ModalităŃi de accesare a serviciilor de către adolescenŃi

Care sunt cele mai frecvente modalităţi prin care beneficiarii ajung să acceseze serviciul dvs.?

Se prezintă singuri (inclusiv membrii familiei) 58%

Unitatea dvs. îi identifică direct prin activităţi în comunitate 37%

Referire din partea unui furnizor public de servicii sociale 35%

Referire din partea altui serviciu/unităţi din cadrul organizaţiei dvs. 34%

Referire de la alţi beneficiari 30%

Referire de la spitale 13%

Referire din partea unui furnizor privat de servicii sociale 12%

Referire din partea poliţiei 11%

Referire de la medici de familie 8% Răspuns multiplu

Centre de informare 4%

Altă modalitate 8%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Costurile implicate de accesarea unui serviciu reprezintă un aspect

foarte important pe care un potenţial beneficiar îl are în vedere atunci
când decide să ceară asistenţa unui serviciu social sau medical.
Costurile pot fi de ordin financiar (banii necesari pentru transport,
obţinerea documentelor necesare sau, în unele cazuri, plata
serviciilor) sau de timp. Situaţiile raportate variază foarte mult, de la
servicii care sunt furnizate pe loc, fără un timp de analiză (de
exemplu servicii de asistenţă stradală), până la durate de 30 de zile
sau chiar 90 de zile, acolo unde există liste de aşteptare. Aşa cum
rezultă din tabelul următor, durata medie este de 13 zile, iar jumătate
dintre serviciile participante la studiu au un timp de analiză a soli-
citării de asistenţă de maxim 5 zile. Şi în ceea ce priveşte costurile
financiare situaţiile sunt foarte diferite. Potrivit reprezentanţilor
serviciilor analizate, costurile estimate pentru întocmirea documenta-
ţiei necesare şi pentru solicitarea asistenţei sunt, în medie, de 40 de
lei, dar 41% dintre cei care au răspuns la această întrebare
estimează că nu există costuri pentru beneficiari. În ceea ce priveşte
costurile lunare pentru asistenţa primită în cadrul serviciului, media
este de 64 de lei, dar 73% raportează costuri 0 pentru beneficiari.

77
 Tabelul 18. Durata medie de aşteptare pentru a putea beneficia de servicii şi
costurile accesării
Medie Mediană
Cât timp durează din momentul în care primiţi o
cerere/referire pentru asistenţă şi până când se ia o 13 zile 5 zile
decizie şi este comunicată potenţialului beneficiar?
Vă rugăm să estimaţi care sunt costurile medii pe care
un potenţial beneficiar trebuie să le acopere pe perioada
40 lei 10 lei
procesului de accesare a serviciilor dvs.? (ex. costuri de
transport, costuri cu obţinerea documentelor necesare)
Care sunt costurile medii lunare pe care un beneficiar
trebuie să le acopere pentru a putea beneficia de 64 lei - lei
serviciile dvs.?

Programul de lucru al acestor servicii este în cea mai mare parte

concentrat în zilele lucrătoare (65% dintre servicii), în intervalul de
timp specific activităţilor de birou (8/9 – 16.00/17.00). 7% dintre
servicii afirmă că pot primi şi asista beneficiari la orice oră (non-
stop), acestea fiind servicii publice (ale DGASPC) sau servicii
medicale publice.

Figura 16. DistribuŃia unităŃilor de servicii în funcŃie de programul de lucru

Non-stop
NR 7% De luni până duminică
17% 3%
Doar în weekend De luni până sâmbătă
1% 6%
Doar în anumite zile din
săptămână
1%

De luni până vineri

65%

Percepţiile respondenţilor privind factorii care afectează accesul

potenţialilor beneficiari la serviciile oferite ne arată că aceştia se
regăsesc în toate domeniile, atât din perspectiva cererii, cât şi a

78
ofertei: gradul de informare cu privire la existenţa serviciilor, factori
economici (costuri ale accesării), factori sociali şi culturali (modul în
care comunitatea percepe accesarea unor astfel de servicii),
infrastructura socială existentă. Printre primele cauze se numără lipsa
de informare a potenţialilor beneficiari sau a părinţilor acestora şi
apoi lipsa resurselor financiare care afectează activitatea serviciilor în
termeni de capacitate neadecvată cererii de servicii, fonduri
insuficiente pentru funcţionarea serviciilor. Chiar dacă costul mediu
pentru accesarea unor servicii este destul de scăzut, pentru o parte
din potenţialii beneficiari costul este prea mare în raport cu veniturile
obţinute. De aceea, lipsa de resurse financiare pentru acoperirea
acestor costuri se numără printre primele cauze menţionate de
respondenţi.

Figura 17. PercepŃia asupra factorilor care afectează accesul la serviciile oferite

În opinia dvs., care sunt principalii factori care limitează accesul potențialilor beneficiari la serviciile
furnizate de unitatea dvs.?
Lipsa informației 19%
Lipsa de resurse financiare pentru acoperirea costurilor de accesare 11%
Capacitatea limitată a centrului 11%
Fonduri insuficiente 10%
Prejudecăți / Stigmatizare 8%
Lipsa de interes / Neimplicarea părinților 8%
Personal insuficient / demotivat 8%
Distanța / Locația unității 8%
Restricționarea serviciilor doar pentru persoane din localitate 7%
Probleme de sănătate / Handicapuri 5%
Izolarea 5%
Infrastructura / Lipsa accesibilității pentru persoane cu handicap 4%
Cerințele birocratice 4%
Condițiile meteorologice 2%
Implicarea copiilor în activități generatoare de venit sau în sarcini… 2% Întrebare deschisă,
Abandonul școlar / frecvența foarte redusă la școală 2% Răspuns multiplu
Vârsta 2%
Cadrul legislativ 1%
Altceva 12%
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%

Atunci când se referă la adecvarea serviciilor la nevoile şi stilurile de

viaţă ale adolescenţilor, reprezentanţii serviciilor autoevaluează
activitatea unităţilor pe care le reprezintă ca fiind una destul de
flexibilă în raport cu ceea ce şi-ar dori adolescenţii, chiar dacă, aşa
cum a fost menţionat anterior, programul de activitate este unul
destul de puţin flexibil.

79
 Figura 18. Opinii referitoare la flexibilitatea serviciilor oferite

Cât de flexibile și adaptabile sunt serviciile dvs. la nevoile

și stilurile de viață individuale ale adolescenților?
NR
6% Oarecum flexibile
16%

Foarte flexibile
29%

Destul de flexibile
49%

Lipsa resurselor financiare pentru a realiza investiţiile necesare este

unul din obstacolele cele mai menţionate atunci când respondenţii
vorbesc despre flexibilitatea serviciilor în raport cu nevoile
adolescenţilor. Important de remarcat aici este faptul că, atunci când
se referă la toţi beneficiarii serviciului, doar 1% dintre respondenţi
menţionează cadrul legal drept unul din factorii care limitează accesul
beneficiarilor, iar atunci când discută doar despre adolescenţi, 10%
menţionează problemele de natură legislativă ca fiind factori care
afectează capacitatea serviciului de a răspunde în mod adecvat
nevoilor adolescenţilor.

80
 Figura 19. Opinii despre factorii care afectează flexibilitatea serviciilor oferite
adolescenŃilor

Care sunt principalii factori care afectează capacitatea dvs. de a furniza servicii adaptabile la nevoile
și stilul de viață individuale ale adolescenților?

Lipsa resurselor financiare 65%

Lipsa infrastructurii/spațiului adecvat 37%

Lipsa personalului specializat 16%

Probleme de natură legislativă 10%

Lipsa sau cooperarea dificilă cu alte organizații 4%

Altele 17%

NR 11%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Serviciile analizate, aşa cum erau organizate la momentul cercetării,

erau considerate de coordonatori ca fiind adecvate caracteristicilor şi
stilului de viaţă al adolescenţilor. Aspectele ce sunt mai puţin
adaptate stilului de viaţă al adolescenţilor sunt legate de localizarea
serviciului şi de programul de lucru care este într-o mai mică măsură
considerat adecvat. O mare parte din respondenţi sunt de părere că
serviciul pe care îl coordonează îndeplineşte caracteristicile necesare
pentru a fi considerat prietenos pentru adolescenţi.

81
 Figura 20. Opinii referitoare la adecvarea unităŃilor de servicii la caracteristicile şi
stilul de viaŃă al adolescenŃilor

În ce măsură consideraţi că următoarele sunt adevărate în cazul serviciului dvs.?

În mică măsură În oarecare măsură În foarte mare măsură

Locaţia serviciului este uşor accesibilă beneficiarilor adolescenţi? 22% 54%

Programul de lucru ţine seama de stilul de viaţă al beneficiarilor

2% 17% 57%
noştri adolescenţi?

Modul de organizare al serviciului asigură confidenţialitatea fiecărui

1%8% 66%
caz asistat?

Serviciul este unul prietenos pentru adolescenţi? 1%8% 65%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Diferenţele până la 100% sunt reprezentate de non-răspunsuri

d. Infrastructura

Infrastructura fizică la dispoziţia serviciilor variază foarte mult, un

exemplu relevant fiind suprafaţa utilă folosită care ia valori între 15
m2 şi 10000 de m2. Suprafeţele cele mai mari sunt raportate de
complexele de servicii din subordinea direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului. Jumătate dintre serviciile chestionate au
cel mult 110 m2, iar cele mai mici, 25% din unităţi, au până la 40 de
m2 şi cel mult 2 camere.

Tabelul 19. SuprafaŃa utilă şi numărul de săli la dispoziŃia unităŃilor

Medie Mediană
Suprafaţa utilă folosită de unitate (metri pătraţi) 555 110
Nr. camere/cabinete/birouri în care se lucrează efectiv cu
8.2 3
beneficiari
Nr. săli de lucru individual 2.7 2
Nr. săli de lucru în grup 5.6 1

Spaţiul aflat la dispoziţia unităţilor variază şi ca număr de săli.

82
Aproape 20% dintre unităţi îşi desfăşoară activitatea într-o singură
sală care serveşte atât pe post de sală de lucru individual, cât şi
pentru lucru în grup. 42% dintre unităţi au cel mult o sală pentru
lucru individual şi 60% au cel mult o sală pentru lucrul în grup.

e. Resursele umane şi financiare

Resursele umane disponibile serviciilor variază de la situaţii în care

serviciul funcţionează pe bază de voluntariat (3 organizaţii neguver-
namentale funcţionează în aceste condiţii) şi până la situaţii în care
serviciul are la dispoziţie peste 100 de angajaţi (complexe de servicii
ale DGASPC). Voluntarii reprezintă o resursă umană doar pentru
jumătate din serviciile investigate, fiind utilizaţi într-o mai mare
măsură de organizaţiile neguvernamentale (28% dintre serviciile
publice şi 70% dintre serviciile private au cel puţin un voluntar în
cadrul unităţii). În ceea ce priveşte angajaţii, aproape 90% dintre
aceştia sunt angajaţi cu contract de muncă, cu normă întreagă.
Colaborările pe bază de contract de servicii reprezintă doar 5% din
modalităţile de contractare a resurselor umane.

Figura 21. DistribuŃia unităŃilor de servicii în funcŃie de numărul de angajaŃi şi

numărul de voluntari

Nr. angajați Nr. voluntari

cel mult 4
angajați
33% 11 sau mai Niciunul
mulți 50%
25+ angajați 10%
13%

6-10
voluntari
10%

5-9
angajați
24%
10 - 24
angajați
1-5 voluntari
30%
30%

83
 Figura 22. DistribuŃia personalului angajat în unităŃile de servicii în funcŃie de
categoria de angajat

Contract de servicii
5%

Angajați cu normă parțială

8%

Angajați cu normă întreagă

87%

În ceea ce priveşte profilul ocupaţional al resurselor umane existente,

acesta este influenţat de tipurile de servicii predominante. Astfel,
angajaţii se regăsesc într-o mai mare măsură în categoria personalului
specific serviciilor sociale sau educaţionale: educatori/psihopedagogi,
asistenţi sociali şi psihologi.

Figura 23. Structura personalului angajat în unităŃile de servicii cu beneficiari

adolescenŃi, pe categorii de ocupaŃii

50%
% în total personal Nr. mediu de personal

40% 3.7

3.1
2.9
30% 2.8

20% 1.7

0.9
10% 0.7 0.8 22%
17% 18% 0.5 16%
10% 0.2
4% 5% 3% 4% 1%
0%

Acest domeniu de intervenţie este unul puternic feminizat, cele mai

multe dintre ocupaţiile prezente în sistemul de servicii fiind exercitate
în proporţii foarte ridicate de femei. Singurele ocupaţii unde ponderea
femeilor este mai mică de 50% sunt cele de jurist şi terapeut de
specialitate.

84
 Figura 24. Ponderea femeilor în total personal şi pe categorii de ocupaŃii

Total personal 74%

Asistenţi sociali 81%

Psihologi 77%

Educatori/Psihopedagogi 83%

Medici 56%

Asistente medicale 84%

Infirmiere 97%

Terapeuţi de specialitate 49%

Jurişti 42%

Personal administrativ 67%

Alte categorii 71%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Majoritatea unităţilor (60%) sunt finanţate dintr-un buget comun al

organizaţiei de care aparţin. Pentru cele mai multe organizaţii, ultimii
3 ani au însemnat o reducere a bugetelor (mediana a avut o tendinţă
constantă de scădere), mai ales pentru serviciile care gestionează
bugete mici.

Sursele de finanţare cele mai frecvent utilizate de serviciile analizate

sunt granturile, activităţile economice proprii şi alocările de la bugetul
Consiliului Judeţean/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Acestea nu reprezintă neapărat şi contribuţiile cele mai mari în
bugetele serviciilor, dar sunt sursele cel mai frecvent accesate.
Observăm că mai puţin de 1% dintre servicii apelează la contribuţiile
beneficiarilor şi doar 1% dintre servicii beneficiază de suport financiar
din partea Consiliului Local (cu excepţia Municipiului Bucureşti).

Tabelul 20. Indicatori ai evoluŃiei bugetelor totale de cheltuieli ale unităŃilor de

servicii

2011 2012 2013

Medie 1,148,549 lei 1,443,909 lei 1,608,493 lei
Mediană 417,634 lei 377,000 lei 364,414 lei
Quartila 1 180,879 lei 183,000 lei 153,750 lei

85
 Figura 25. Sursele de finanŃare ale bugetelor unităŃilor de servicii

Alocări de la bugetul
Altele Ministerului Muncii
2.5% 3.1%
Alocări de la bugetul
Consiliului
Județean/Consiliului General
al Mun. București
17.7%
Activități economice proprii
32.3%
Alocări de la bugetul
Consiliului Local
1.1%

Contribuțiile beneficiarilor
0.2%

Donații/Sponsorizări Granturi
5.4% 37.8%

f. Cooperarea inter-instituŃională

Cele mai multe dintre unităţi au parteneriate încheiate cu alte

organizaţii publice sau private în vederea desfăşurării activităţii, cei
mai frecvenţi parteneri regăsindu-se în categoria fundaţiilor sau
asociaţiilor şi instituţiilor din domeniul educaţional (şcoli sau
inspectorate şcolare). Colaborarea formală interdisciplinară este mai
puţin frecventă, doar 9% dintre unităţi având parteneriate cu poliţia
şi 5% cu unităţi medicale. De altfel, dintre parteneriate, doar 12% au
ca scop referirea de cazuri şi 4% vizează identificarea de soluţii şi
suport pentru beneficiari. Un sfert dintre parteneriate sunt încheiate
în vederea furnizării de servicii, în principal între o instituţie publică şi
una privată din domeniul protecţiei copilului, aceste parteneriate fiind
menţionate deopotrivă de furnizorii publici şi privaţi.

86
 Figura 26. Răspândirea parteneriatelor şi ierarhia principalelor categorii de instituŃii
partenere

Principalele categorii de parteneri

Asociaţii/Fundaţii 25
Unităţi de învăţământ 18

Furnizori fără Furnizori care DGASPC 17

parteneriate au
parteneriate Inspectoratul Şcolar 11
23%
încheiate
77% Poliţia 9
Serv. Public de Asistenţă Socială 7
Clinici/Spitale/Cabinete medicale 5
Facultăţi/Institute de cercetare 4
Primării 4

0 20 40

Un alt obiectiv important al cooperării interinstituţionale îl reprezintă

derularea de activităţi de prevenire şi informare, acestea fiind
parteneriate care cuprind gama cea mai variată de actori: DGASPC,
SPAS, organizaţii neguvernamentale, inspectorate şcolare şi poliţie.

Figura 27. Principalele obiective ale parteneriatelor

Furnizare de servicii 24%

Activităţi de prevenire şi informare 22%

Referire cazuri 12%

Activităţi în şcoli/Cursuri/Educaţie 8%

Integrare/reintegrare şcolară 7%

Donaţii/Sponsorizări 5%

Voluntariat 4%

Identif. soluţii şi suport pt. beneficiari 3%

Asigurarea finanţării 3%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%

g. Managementul informaŃiei, monitorizare şi evaluare

Unul dintre aspectele considerate relevante pentru evaluarea

capacităţii administrative a furnizorilor de servicii îl constituie

87
managementul informaţiei, sistemul de monitorizare şi evaluare a
performanţei. Dintre cele 83 de unităţi de servicii investigate, 72%
au afirmat că au un sistem de monitorizare a indicatorilor de
performanţă a serviciului. Este posibil ca răspunsurile la această
întrebare să fie semnificativ influenţate de caracterul dezirabil al
subiectului întrebării şi, în realitate, ponderea unităţilor care au cu
adevărat un sistem de monitorizare să fie mai mică.

Dintre unităţile care au afirmat că au un sistem de monitorizare, circa

40% au declarat că actualizează aproape zilnic datele din acest
sistem, iar 10% fac acest lucru săptămânal (figura 28). Pe de altă
parte, 15% dintre unităţile în care se afirmă existenţa unui sistem de
monitorizare culeg şi înregistrează date cu o frecvenţă foarte redusă
(cel mult de două ori pe an) sau cu o frecvenţă neregulată („când e
nevoie”).

Figura 28. Practica monitorizării şi frecvenŃa culegerii şi înregistrării de date

Frecvenţa colectării culegerii şi înregistrării de date

(Aproape)
zilnic
Când e 39%
nevoie
7%
Furnizori care O dată pe an
au sistem de 3%
Nu răspund De 2 ori pe
22% monitorizare
a indicatorilor an
de 5%
performanţă
72%
Trimestrial
10% Săptămânal
10%
Furnizori fără
sistem de De 2-3 ori pe
monitorizare lună
6% O dată pe 3%
lună
23%
AveŃi un sistem de monitorizare (colectare şi înregistrare a datelor) a indicatorilor de Care este periodicitatea cu care culegeŃi şi înregistraŃi date
performanŃă a serviciului dvs. (ex. formulare speciale, baza de date etc.)? (N=83) în sistemul de monitorizare a serviciului dvs.? (N=60)

În cele mai multe din cazuri (43% dintre unităţile care au un sistem
de monitorizare), analiza datelor de monitorizare se realizează lunar,
iar un sfert dintre unităţi afirmă că fac astfel de analize în fiecare
săptămână. 15% dintre unităţi raportează că analizează datele de
monitorizare trimestrial (Figura 29).

88
 Figura 29. FrecvenŃa analizării datelor de monitorizare

Când e nevoie NR
7% 2%
Anual
6% Săptămânal
Semestrial 25%
2%

Trimestrial
15%

Lunar
43%

Majoritatea unităţilor de servicii investigate apreciază monitorizarea

ca fiind foarte utilă, în special din perspectiva evaluării performanţei
unităţii şi a îmbunătăţirii serviciilor oferite, şi în mai mică măsură
pentru planificarea resurselor şi activităţilor zilnice sau pentru
dezvoltarea de noi servicii sau proiecte.

Figura 30. PercepŃia utilităŃii datelor de monitorizare (N=60)

Cât de utile vă sunt aceste date de monitorizare pentru următoarele..?

Nu prea utile Oarecum utile Destul de utile Foarte utile NR

Evaluarea performanței serviciului 2%5% 20% 68% 5%

Dezvoltarea de noi servicii sau proiecte 5% 10% 22% 57% 7%

Îmbunătățirea serviciilor pe care le

7% 28% 60% 5%
oferiți

Planificarea resurselor și activităților 13% 28% 53% 5%

zilnice

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Practica evaluării serviciilor din perspectiva relevanţei, eficacităţii,

eficienţei, impactului şi sustenabilităţii lor pare să fie larg răspândită
în rândul unităţilor participante la anchetă, aproximativ 64% dintre
acestea declarând că au realizat o astfel de evaluare în ultimii doi ani

89
(Figura 31). Totodată, 55% dintre unităţi afirmă că, în ultimii 2 ani,
au realizat cel puţin un studiu de satisfacţie a beneficiarilor
serviciului. Cu toate acestea, credem că aceste procentaje trebuie
tratate cu destul de multă rezervă, neavând alte informaţii despre
calitatea evaluărilor sau studiilor realizate, iar rezultatele obţinute din
cercetarea calitativă nu susţin existenţa unei culturi a evaluării atât
de prevalentă în rândul furnizorilor de servicii sociale.

Figura 31. Practica evaluării şi a studiilor de satisfacŃie în rândul furnizorilor de

servicii (N=83)
Nu răspund NR
22% 24%

Da, intern
47%

Da
55%
Nu
14%
Nu
21%

Atât intern
cât şi extern
17%
În ultimii doi ani, aŃi realizat o evaluare a serviciului dvs. din perspectiva relevanŃei, În ultimii doi ani, aŃi realizat vreodată un studiu de satisfacŃie
eficienŃei, eficacităŃii, impactului şi a sustenabilităŃii? a beneficiarilor serviciului dvs.?

Cei mai mulţi dintre furnizori (68%) colectează date despre toate
persoanele pe care le asistă şi doar 5% afirmă că nu culeg astfel de
date. Cel mai adesea, datele despre beneficiari sunt colectate şi
înregistrate atât pe hârtie, cât şi pe suport electronic, însă există o
pondere destul de mare (20%) de unităţi de servicii care culeg datele
despre beneficiari doar pe hârtie.

Figura 32. Colectarea de date despre beneficiari

90
 Doar pe NR
suport 2%
electronic Doar pe
NR 2% hârtie
22% 20%

Nu culegem
astfel de
date
5% Da
68%
Nu, doar
despre
anumiţi
beneficiari
5%
Pe hârtie şi
suport
electronic
76%
ColectaŃi şi înregistraŃi informaŃii despre toŃi beneficiarii În ce fel colectaŃi şi înregistraŃi informaŃii despre beneficiarii
serviciului dvs.? (N=83) serviciului dvs.? (N=61)

h. Nevoi de dezvoltare

Principalele probleme cu care se confruntă cei mai mulţi dintre

furnizorii de servicii pentru adolescenţi sunt legate de resursele
financiare şi umane de care dispun. Lipsa fondurilor pentru derularea
activităţilor curente, lipsa oportunităţilor de a atrage finanţări
suplimentare şi personalul insuficient în raport cu volumul de muncă
au fost menţionate de peste jumătate dintre furnizorii chestionaţi ca
fiind probleme care îi afectează în mare măsură. Tot legat de resurse,
aproximativ 38% dintre unităţi au menţionat că sunt afectate de
spaţiul insuficient pentru furnizarea de servicii.

Figura 33. Problemele cu care se confruntă furnizorii de servicii

91
 În ce măsură serviciul dvs. se confruntă cu următoarele probleme?

Deloc În foarte mică măsură În mică măsură În oarecare măsură În foarte mare măsură

Plângeri din partea beneficiarilor cu privire la calitatea serviciilor 45% 19% 7% 1%

Lipsa beneficiarilor 45% 17% 6% 2%
0%
Lipsa de cooperare din partea unor organizaţii private 13% 20% 17% 13% 6%
Lipsa unor dotări necesare pentru furnizarea de servicii de calitate 8% 14% 11% 30% 7%
Dificultăţi în a vă desfăşura activitatea din cauza reglementărilor legale 28% 14% 14% 8% 8%
Lipsa de cooperare din partea autorităţilor locale sau a altor instituţii publice 10% 16% 23% 16% 8%
Dificultăţi în ce priveşte formarea profesională a personalului 16% 17% 5% 23% 10%
Dificultăţi în ce priveşte recrutarea şi/sau păstrarea personalului 24% 11% 5% 20% 10%
Dificultăţi în găsirea unor parteneri pentru dezvoltarea unor proiecte 10% 12% 19% 18% 11%
Lipsa personalului specializat 28% 16% 8% 8% 13%
Spaţiu insuficient pentru furnizarea de servicii 18% 12% 4% 22% 16%
Lipsa oportunităţilor de a atrage finanţări suplimentare 7% 1% 10% 31% 22%
Personal insuficient raportat la volumul de activitate 5% 6% 8% 30% 23%
Fonduri insuficiente pentru derularea activităţilor curente 8% 4% 8% 20% 33%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%
Diferenţele până la 100% sunt reprezentate de non-răspunsuri

Opiniile furnizorilor de servicii referitoare la nevoile de dezvoltare de

servicii pentru adolescenţi sunt extrem de variate. Cei chestionaţi cu
privire la serviciile care sunt insuficient dezvoltate în localitatea lor au
menţionat o gamă largă de tipuri de servicii. În viziunea furnizorilor
de servicii, principalele patru direcţii de dezvoltare a serviciilor pentru
adolescenţi sunt următoarele: dezvoltare personală, educaţie pentru
sănătatea reproducerii, consiliere şi orientare vocaţională şi
prevenirea consumului de droguri (vezi Figura 34).

În ce priveşte grupurile ţintă de adolescenţi pentru care ar trebui

dezvoltate servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, furnizorii de
servicii au menţionat, cel mai frecvent, adolescenţii din familii sau
comunităţi sărace (33%) şi adolescenţii cu dizabilităţi (24%). O
treime dintre cei chestionaţi au menţionat că este nevoie de servicii
pentru toţi adolescenţii (elevii de gimnaziu şi liceu în general).

Pentru categoria generală de adolescenţi, furnizorii consideră că

direcţiile de dezvoltare de servicii ar trebui să se concentreze pe
educaţia pentru sănătatea reproducerii, sport, voluntariat, prevenirea
consumului de droguri şi orientare vocaţională (vezi Tabelul 21).

92
Figura 34. Opinii cu privire la nevoile de dezvoltare de servicii sociale, educaŃionale
şi medicale pentru adolescenŃi
Cluburi de dezvoltare personală 16%
Educaţie pentru sănătatea reproducerii 12%
Consiliere, orientare vocaţională/profesională 11%
Prevenire adicţii/consum de droguri/Consiliere antidrog 10%
Activităţi de petrecere a timpului liber 8%
Integrare/Reintegrare şcolară 7%
Centre de zi de integrare socio-profesională/Terapie 7%
Consiliere psihologică/psihoterapie 6%
Centre sportive 6%
Grupuri de suport 5%
Centre antitrafic de persoane/prevenire trafic 5%
Ateliere protejate 5%
Activităţi educaţionale (nonformale) 5%
Inserţie pe piaţa muncii 4%
Servicii de recuperare/medico-sociale specializate 4%
Centre de informare 4%
Centre de sprijin şi consiliere 4%
Acompaniere pe perioada şcolarizării/prevenire abandon… 4%
0% 5% 10% 15% 20% 25%

În opinia dvs., care sunt principalele servicii sociale, medicale şi/sau educaŃionale
pentru adolescenŃi care ar trebui dezvoltate în localitatea dvs.?

Pentru adolescenţii cu dizabilităţi, principalele nevoi de servicii

vizează integrarea socio-profesională a acestora, fie în cadrul unor
ateliere protejate, fie prin intermediul unor centre de zi de terapie
ocupaţională. De asemenea, au fost frecvent menţionate şi serviciile
de recuperare prin terapii specifice, precum şi nevoia unor servicii de
asistenţă şi îngrijire la domiciliu.

Tabelul 21. Principalele nevoi de dezvoltare de servicii, în funcŃie de cele mai

frecvent menŃionate categorii de adolescenŃi
AdolescenŃi în general/elevi de gimnaziu şi liceu
Educaţie pentru sănătatea reproducerii
Centre sportive
Activităţi de voluntariat
Prevenire adicţii/consum de droguri/Consiliere antidrog
Consiliere, orientare vocaţională/profesională

AdolescenŃi cu dizabilităŃi
Ateliere protejate
Centre de zi de integrare socio-profesională/Terapie ocupaţională
Servicii de recuperare/medico-sociale specializate
Asistenţă şi îngrijire la domiciliu
Centre de sprijin şi consiliere

93
 Inserţie pe piaţa muncii
Kinetoterapie

AdolescenŃi din familii sărace/comunităŃi defavorizate

Integrare/Reintegrare şcolară
Activităţi de petrecere a timpului liber
Consiliere, orientare vocaţională/profesională
Cluburi de dezvoltare personală
Acompaniere pe perioada şcolarizării/prevenire abandon şcolar
Activităţi educaţionale (nonformale)
Centre antitrafic de persoane/prevenire trafic
Centre de informare

În cazul adolescenţilor din familii/comunităţi sărace, furnizorii sunt de

părere că direcţiile principale de dezvoltare de servicii ar trebui să
vizeze prevenirea abandonului şcolar/reintegrarea şcolară, activităţile
de petrecere a timpului liber, orientarea vocaţională şi dezvoltarea
personală.

Din totalul unităţilor participante la studiu, 37% au declarat că au în

plan extinderea serviciilor existente pentru a putea cuprinde mai mulţi
adolescenţi, iar 29% intenţionează să-şi diversifice gama de servicii
care se adresează adolescenţilor.

Figura 35. Planuri de extindere şi diversificare a serviciilor

94
 Da
Da
29%
37%

Nu Nu
63% 71%

PlănuiŃi să vă extindeŃi capacitatea serviciului dvs. în următoarele 12 luni pentru a PlănuiŃi să vă diversificaŃi gama de servicii / activităŃi pe care
cuprinde cât mai mulŃi adolescenŃi? le oferiŃi adolescenŃilor în următoarele 12 luni?

Tipurile de servicii pe care furnizorii intenţionează să le dezvolte

reflectă în mare parte principalele nevoi de servicii deja menţionate,
respectiv educaţie pentru sănătatea reproducerii, dezvoltare
personală, prevenirea consumului de droguri, petrecerea timpului
liber, orientarea vocaţională şi prevenirea abandonului şcolar.

Tabelul 22. Principalele categorii de servicii pe care furnizorii intenŃionează să le

dezvolte în următoarele 12 luni pentru adolescenŃi

Categorie de servicii
Educaţie pentru sănătatea reproducerii/planning familial
Workshopuri/ateliere tematice/dezvoltare personală
Prevenire consum de droguri/adicţii
Activităţi de timp liber/socializare
Orientare şcolară/vocaţională
Prevenirea abandonului şcolar
Educaţie nonformală
Terapie ocupaţională
Consiliere antidrog
Consiliere psihologică
Consiliere privind relaţia copil-familie
Ateliere protejate
Voluntariat
Prevenirea traficului de persoane
Integrare/reintegrare şcolară
Şcoli de vară
Terapii specifice

i. ActivităŃi de informare şi prevenire

95
Dincolo de asistenţa oferită beneficiarilor lor, mare parte din furnizorii
de servicii analizaţi desfăşoară şi activităţi de informare şi prevenire
în rândul adolescenţilor. 13% dintre furnizori desfăşoară astfel de
activităţi în mod regulat în cadrul unui program continuu, 22% doar
ocazional în cadrul unor proiecte, în timp ce 29% desfăşoară acţiuni
de informare şi prevenire atât în cadrul unui program continuu, cât şi
ocazional, în funcţie de proiecte. Cele mai multe dintre activităţile de
informare şi prevenire în rândul adolescenţilor se desfăşoară în cadrul
unităţilor de învăţământ. Ca atare, în ultimii doi ani, 71% dintre
furnizorii implicaţi în astfel de activităţi (N=55) au desfăşurat
campanii şi sesiuni de informare în şcoli şi licee, 44% în cadrul unor
centre sociale, iar 38% pe stradă sau alte locuri publice. 16% dintre
aceşti furnizori au desfăşurat campanii în penitenciare, iar alţi 16% în
cadrul unor unităţi medicale.

Figura 36. Moduri de organizare a campaniilor de informare şi prevenire în rândul

adolescenŃilor

Cum sunt organizate activitățile de informare și prevenire pe Unde ați desfășurat astfel de activități de informare și
care le desfășoară organizația dvs. în rândul adolescenților? prevenire?
Nu desfășurăm
NR astfel de
13% activități
21% În unități de învățământ 71%
Altfel
2%

în cadrul unor centre sociale 44%

Desfășurați în mod
regulat/periodic
campanii/sesiuni de pe stradă / în parcuri / alte locuri
informare și prevenire publice 38%
în cadrul unui program
continuu
13%
în penitenciare 16%

Ambele situații Desfăşuraţi

Desășurați astfelastfel
de de
29% campanii/sesiuni
campanii/sesiuni de de în cadrul unor unități medicale
informare şi prevenire 16%
informare și prevenire (spitale, clinici, cabinete etc.)
ocazional
ocazional în cadrul
în cadrul unor unor
proiecte
proiecte
22%22%
0% 50% 100%

Pe ansamblu, campaniile de informare şi prevenire desfăşurate în

ultimii doi ani în cele cinci oraşe au acoperit 606 unităţi de
învăţământ, din care 38 şcoli gimnaziale şi 223 licee.

Dintre cele 55 de unităţi de servicii, majoritatea au abordat mai multe

teme în cadrul campaniilor de informare şi prevenire. Cei mai mulţi au
desfăşurat campanii de prevenire a abandonului şcolar şi de educaţie
pentru sănătate. La campaniile desfăşurate în cele 5 oraşe au fost

96
expuşi în total peste 130000 de adolescenţi în ultimii doi ani. Cei mai
mulţi dintre aceştia (42%) au participat la campanii de prevenire a
consumului de droguri, 24% la campanii de educaţie pentru
sănătatea reproducerii, iar 19% la campanii de prevenire a
violenţei/comportamentului delincvent. Ponderea adolescenţilor care
au participat la sesiuni de prevenire a abandonului şcolar şi/sau
oportunităţi de carieră profesională este una foarte redusă, de
aproximativ 3%.

Tabelul 23. Statistici privind activităŃile de informare/prevenire în funcŃie de tema

abordată
% din
total % din total
Nr. furnizori care furnizori Nr. total de adolescenŃi
au desfăşurat care au adolescenŃi care au fost
activităŃi de organizat expuşi în expuşi în
Tema informare/prevenire campanii ultimii 2 ani ultimii 2 ani
Prevenirea
consumului de
droguri 27 49% 55690 42%
Educaţie pentru
sănătatea
reproducerii
(prevenirea bolilor
cu transmitere
sexuală/sarcinilor
nedorite etc.) 23 42% 31270 24%
Educaţie pentru
sănătate în
general 31 56% 9714 7%
Violenţa 27 49% 24782 19%
Prevenirea
abandonului
şcolar 31 56% 4006 3%
Oportunităţi de
carieră
profesională 21 38% 4068 3%
Alte teme 16 29% 3058 2%
Total 55 100% 132588 100%

Cel mai frecvent, activităţile de informare şi prevenire desfăşurate au

implicat, pe de o parte, prezentări susţinute de specialişti, iar pe de
altă parte, distribuirea de materiale informative. Printre metodele mai

97
puţin utilizate pentru transmiterea informaţiei se numără organizarea
de concursuri tematice şi prezentările susţinute de adolescenţi
voluntari. Totodată, aproximativ o treime dintre cei 55 de furnizori de
servicii au folosit în campaniile lor mediul online sau reţelele sociale
de comunicare (social media). În ce priveşte intensitatea expunerii,
ponderi relativ egale de organizaţii au folosit fie câte o sesiune per
grup, fie mai multe sesiuni per grup de adolescenţi.

Figura 37. ModalităŃi de transmitere a informaŃiei în cadrul campaniilor de informare

şi prevenire

Care suntmijloacele
Care sunt mijloaceleprin
princare
careațiaŃi transmis
transmis informaŃiile
informaț în cadrul
iile în cadrul ActivităŃile
Activitățpe
ile care le-aŃi
pe care desfăşurat
le-aț auaupresupus
i desfățurat presupusorganizarea unei
organizarea unei
acestor activităț
acestor i de
activităŃi deinformare
informare prevenire?
ți şi prevenire singure sesiuni
singure sesiunide informare
de informarepentru
pentrufiecare
fiecaregrup
grupde
deadolescenŃi,
adolescenți,
sau sau acelați
acelaşi grup grup a participat
a participat pepe parcursulmai
parcursul maimultor
multor sesiuni?
sesiuni?

Prezentări susținute de specialiști NR

84% Ambele
unor grupuri de adolescenți 9%
situații
5%
Distribuirea de materiale
78% Câte o
informative
sesiune per
grup
Organizarea de concursuri 42%
33%
tematice

Prezentări susținute de voluntari

de aceeași vârstă (peer 33%
educators)
Mai multe
Organizarea de grupuri de sesiuni per
discuție/comunități online/ 31% grup
social media 44%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Pe ansamblu, atât în 2012, cât şi în 2013, bugetul mediu anual

pentru activităţi de informare şi prevenire al unei unităţi a fost de
aproximativ 11000 lei.

Majoritatea campaniilor de informare au fost desfăşurate de furnizori

prin intermediul propriilor angajaţi şi ai voluntarilor. Din totalul
persoanelor implicate în desfăşurarea acestor campanii, 43% au fost
voluntari, 40% angajaţi ai organizaţiilor, iar 17% specialişti din afara
organizaţiilor. Mai bine de o treime dintre organizatorii de astfel de
campanii au implicat atât angajaţi şi voluntari, cât şi specialişti din
afara propriei organizaţii, în timp ce 29% s-au folosit doar de proprii
angajaţi.

Figura 38. Structura personalului implicat în desfăşurarea activităŃilor de

98
 informare/prevenire
Distribuția organizațiilor în funcție de categoriile de persoane Ponderea categoriilor de personal în total persoane implicate
pe care le implică în activitățile de informare/prevenire în activități de informare/prevenire
doar
voluntari
4%

doar
doarangajaț
angajaţii
toate aiai angajaţii ai
ai
categoriile Angajaț
organizației
organizaţiei organizaţiei
organizaț iei
37% 29% Voluntari 40%
29% 40%
43%

angajaţi
angajațişiți
specialişti din angajaţii țşii
angajaț
specialițti din voluntari specialiştiti
Specialiț
afara voluntari din afara
afara
afara 22% din
organizaţiei 22% organizaţiei
organizației organizaț iei
8%
8% 17%

Cele mai multe (93%) dintre organizaţiile care au desfăşurat

campanii de informare au făcut acest lucru în parteneriat cu alte
organizaţii sau instituţii. Astfel, 62% au încheiat parteneriate cu
unităţile şcolare, 55% au avut ca parteneri ONG-uri, iar 44% au avut
ca parteneri DGASPC-urile.

Figura 39. OrganizaŃii partenere în activităŃile de informare şi prevenire

Unităţi şcolare 62%

Organizaţii neguvernamentale 55%

DGASPC 44%

Inspectoratul şcolar 38%

Spitale / clinici 11%

Alte instituţii publice 16%

Nu au încheiat parteneriate 7%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Cu ce organizaŃii aŃi încheiat parteneriate în vederea desfăşurării acestor activităŃi de informare şi prevenire?

99
III.2. Rezultatele cercetării calitative

III.2.1. ConstanŃa38

Atitudini şi percepŃii faŃă de nevoile adolescenŃilor

Înainte de a expune problemele şi nevoile menţionate în raport cu

grupul ţintă ce face obiectul analizei, este necesară menţionarea unor
caracteristici ale contextului comunitar în care sunt analizate aceste
nevoi.

În primul rând, se constată că specialiştii din domeniu simt lipsa unei

diagnoze locale asupra nevoilor, resurselor disponibile şi zonelor
neacoperite de servicii sociale/medicale/ educaţionale în ceea ce
priveşte adolescenţii, dar şi alte grupuri ţintă. Cu toate acestea, pot
fi identificate anumite acţiuni îndreptate spre conturarea unei astfel
de analize. Un exemplu adus în discuţie este cel al „Platformei
Naţionale pentru Educaţie”39 care a urmărit printre alte obiective şi
cartografierea serviciilor destinate copiilor şi tinerilor şi dezvoltarea
unei platforme online. Se apreciază însă că aceste demersuri nu au
reuşit să atingă o formă finală, exhaustivă, care să includă
programele şi serviciile socio-educative oferite atât de către sectorul
privat, cât şi de cel public şi să constituie instrumente de lucru. Se
aşteaptă ca acestea să fie completate şi finalizate prin concluzii
clare, direcţii de acţiune şi responsabilităţi instituţionale la nivel local
privind punerea lor în aplicare. Se consideră că într-o primă etapă ar
fi necesar să se identifice nevoile şi direcţiile generale pentru
dezvoltarea serviciilor care să răspundă problemelor sociale locale,
dar şi realizarea unei cartografieri precise a serviciilor disponibile.

38
Alături de echipa de cercetare, la culegerea datelor calitative în municipiul Constanţa a
contribuit şi Elena Tudor, doctorand al Universităţii din Bucureşti.
39
Platforma Naţională pentru Educaţie este o iniţiativă transversală derulată în cadrul
campaniei de prevenire a abandonului şcolar şi creştere a participării şcolare „Hai la şcoală!”,
dezvoltată la nivel naţional de UNICEF România. Platforma Naţională pentru Educaţie este un
proiect susţinut de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale Pentru Copil (FONPC), Ministerul
Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin
Direcţia Protecţia Copilului, Reprezentanţa UNICEF în România, Ambasada Franţei în România
şi Fundaţia World Vision România.

100
Elaborarea unei astfel de diagnoze ar indica problemele în accesarea
serviciilor existente, distribuţia teritorială a acestora, dar şi raportul
între oferta de servicii şi nevoi.

În al doilea rând, municipiul Constanţa se constituie, în general, ca

pol de atracţie pentru adolescenţi şi tineri non-rezidenţi, ceea ce
diversifică paleta nevoilor şi creşte presiunea asupra serviciilor
sociale la nivel local. Se apreciază că riscul consumului de droguri şi
riscul comportamentului delincvent sunt mai ridicate aici comparativ
cu alte oraşe. De aceea, dimensiunea prevenţiei este accentuată în
majoritatea opiniilor exprimate. De asemenea, practica arată că, în
Constanţa, actualele servicii sociale/educaţionale/medicale se
confruntă în unele situaţii cu schimbări ale tipologiilor de beneficiari
şi ale nevoilor acestora, ceea ce presupune o adaptare continuă a
serviciilor specifice la această dinamică. Schimbarea s-a produs, de
exemplu, în cazul copiilor străzii, prin modificări ale cauzalităţii
fenomenului, prin trecerea de la consumul de aurolac la cel de
etnobotanice etc.

Apoi, este de precizat faptul că profesioniştii utilizează în activitatea

desfăşurată următoarele categorii operaţionale de grupuri: „copii”,
„adulţi”, „vârstnici” şi uneori „tineri” atunci când se face referire la
categoria celor care urmează să părăsească sistemul instituţionalizat
de protecţie a copilului. Grupul „adolescenţilor” cunoaşte o înţelegere
diferită din punct de vedere al intervalului de vârstă pe care îl
presupune, nu apare în diversele acte normative care constituie
instrumente de lucru în activitatea de zi cu zi, motiv pentru care nu
pare a fi utilizat în mod frecvent.

Revenind însă la nevoile şi problemele asociate adolescenţilor,

identificate spontan în discuţiile cu profesioniştii, dar şi cu
adolescenţii beneficiari ai anumitor servicii sau non-beneficiari,
acestea se grupează pe mai multe dimensiuni: informare şi consiliere
pentru a contribui la prevenirea unor comportamente de risc, a
sarcinii timpurii şi separării copilului de mamă, facilitarea accesului la
educaţie, integrarea în şcoală a adolescenţilor cu dizabilităţi şi terapii
specifice constante în vederea recuperării, integrarea profesională a
101
adolescenţilor cu dizabilităţi, în special prin dezvoltarea atelierelor
protejate, dobândirea actelor de identitate pentru unii dintre
adolescenţii de etnie romă. O altă problemă ridicată s-a referit la
însuşirea deprinderilor de viaţă independentă în cazul adolescenţilor
care urmează să părăsească sistemul instituţionalizat de protecţie a
copilului, dar şi în cazul celor care provin din familii dezorganizate
care nu îşi mai pot exercita funcţiile. O prioritizare a nevoilor este
dificil de realizat în condiţiile în care fiecare tip de vulnerabilitate în
parte implică o analiză distinctă şi aprofundată asupra nevoilor
specifice, în şcoală, în comunitate, asupra capacităţii instituţionale de
a răspunde la aceste probleme, asupra impactului în ceea ce priveşte
intervenţiile deja existente. Cu toate acestea, din discuţiile cu
specialiştii, rezultă că riscurile cele mai frecvent întâlnite la
adolescenţii din Constanţa sunt cele de abandon şcolar, consum de
droguri, excluziune socială a celor de etnie romă, neparticipare la
piaţa muncii a celor care au anumite dizabilităţi.

Deşi adolescenţii intervievaţi îşi verbalizează cu dificultate nevoile

sau problemele pe care le au, se poate constata totuşi că principale
aspecte care apar în discursul acestora sunt cele legate de
necesitatea unui spaţiu social pentru petrecerea timpului liber care să
fie modelat de aceştia şi în care ei să se poată regăsi. Aici ar fi
nevoie de servicii de consiliere/orientare şi sprijin pentru dobândirea
unei anumite independenţe. Totodată, ar fi de dorit implicarea
acestora în activităţi de voluntariat care pot aduce o diversificare a
programului, pot spori responsabilitatea adolescentului.

Adică ştiŃi că un copil când are o traumă copilărească, de-asta cu părinŃi şi-
aşa, trebuie să discute cineva cu el, ştiŃi? Şi eu de multe ori ascundeam, nu
vroiam să discut, la un moment dat trebuia să mă descarc, să zic… adică
nu pot să trăiesc aşa, simt nevoia să discut cu cineva şi de încredere şi să
mă-nŃeleagă. Pentru că cineva trebuie să mă-nŃeleagă în sensul ăsta. Şi de-
asta. Şi asta de multe ori n-am discutat şi asta ascund eu. Că aş discuta cu
cineva aşa pentru că aş vrea să mă-nŃeleagă şi să-mi zică… (adolescent
beneficiar de servicii sociale)
Adică dacă ai o viaŃă din asta mediocră, să te duci la liceu, să te-ntorci
acasă, să te duci la liceu, să-Ńi faci teme şi atâta tot, e plictisitor. În cursul
săptămânii mă trezesc, învăŃ, pentru că am după-amiaza, am timp să-nvăŃ

102
 dimineaŃă. După care merg la liceu, mă-ntorc acasă şi mă culc. Dar într-o zi
din asta în care sunt chemată la activităŃi de dimineaŃă şi pot să merg,
merg. De exemplu, sunt în AGLT, AsociaŃia Grupurilor Locale de Tineret şi
merg să Ńin ore de joacă la copiii de la grădiniŃe, de la şcoală. Îi învăŃ cum
să se joace, adică le Ńin oră de joacă. Cu poveşti la cei mici, captează foarte
mult poveştile. Şi aşa, noi, voluntarii, avem activităŃi pe care le organizăm
noi. (adolescent beneficiar de servicii sociale)

Pe de altă parte, adolescenţii care nu beneficiază de servicii

sociale/medicale, dar care se află în diverse situaţii de risc, sunt slab
informaţi cu privire la serviciile pe care le pot accesa în municipiul
Constanţa. Aceştia nu au auzit de cabinete de planificare familială şi
nu au avut ore de educaţie sexuală şi nu cunosc spaţii sociale în care
îşi pot petrece timpul liber. Continuarea studiilor nu pare a reprezenta
o opţiune pentru ei. Câştigarea unui venit propriu este principalul
punct de interes, iar cheltuielile lor sunt îndreptate, după caz, către
ajutorarea familiei, plata autobuzului pentru navetă, „sucul cu
prietenii”, ţigări şi alcool, jocuri de noroc/pariuri. Adolescenţii preferă
să discute cu prietenii, eventual prietenii de vârstă mai mare care au
experienţă, în care au încredere şi de la care pot obţine sfaturi utile.

Furnizorii de servicii apreciază că activitatea de consiliere are o

importanţă majoră şi este necesară pentru ca adolescenţii să
gestioneze traumele prin care au trecut, să înveţe să ţină sub control
diferite probleme de comportament – legate de fumat, consumul de
alcool şi droguri, intrarea în conflicte. De asemenea, apar nevoile de
organizare, motivaţie, răbdare, care uneori le lipsesc adolescenţilor
beneficiari şi care, prin consiliere, pot fi treptat învăţate şi stimulate.

IntervenŃii adresate adolescenŃilor la nivel local

Se observă că serviciile furnizate atât de entităţi publice, cât şi

private, nu vizează în mod distinct categoria adolescenţilor. Acestea
vin, mai degrabă, în concordanţă cu anumite tipologii de
vulnerabilitate. Din datele calitative rezultă o slabă orientare asupra
nevoilor particulare şi a specificităţii acestui grup ţintă. În general,
serviciile locale la care se face referire sunt cele dedicate copiilor, cu

103
anumite particularităţi ale acestora în funcţie de tipul de
vulnerabilitate. Motivele acestei abordări se regăsesc, pe de o parte,
în stadiul actual de dezvoltare a serviciilor care nu permite încă o
preocupare pentru adaptarea la variabile ce ţin de gen, vârstă,
identificare şi intervenţie timpurie etc., iar, pe de altă parte, într-o
formă de inerţie în a pune beneficiarul şi nevoile sale individuale în
centrul modului de funcţionare a acestor servicii. De asemenea, se
remarcă o dificultate majoră în a furniza servicii cu scop preventiv şi
de a identifica şi reduce situaţiile de risc în rândul adolescenţilor. În
continuare, intervenţiile sunt predominant de tip reactiv, ceea ce
conduce la amplificarea problemelor şi la necesitatea unor proiecte
de lungă durată.

Dincolo de serviciile standard pe care le oferă DGASPC, intervenţiile

desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale sunt caracterizate, în
opinia respondenţilor, prin următoarele atribute: au caracter punctual
şi nu reuşesc să ofere constanţă din cauza dificultăţilor în procesul
de sustenabilitate a activităţilor, uneori se suprapun şi oferă acelaşi
tip de răspuns la o problemă identificată, au un grad redus de
coordonare, nu au un caracter integrat.

Situaţia locală a serviciilor sociale/medicale/educaţionale este pusă,

pe de o parte, pe seama unei probleme de politică publică în
coordonarea serviciilor disponibile, pe de altă parte, pe seama
finanţării precare a acestui domeniu, ceea ce se reflectă printr-un
număr insuficient de specialişti în instituţiile care furnizează servicii şi
intervenţii standardizate. Totodată, s-a menţionat că sursele de
finanţare nu sunt adaptate la nevoile şi problemele locale, iar
condiţiile de eligibilitate pentru accesarea acestora sunt destul de
greu de îndeplinit de către organizaţiile neguvernamentale mici.
Pentru acestea, în Constanţa, principalul venit pare a fi obţinut prin
activităţi de strângere de fonduri (fundraising) realizate în plan
extern.

Atâta timp cât actualele servicii nu sunt specializate pentru a deservi

adolescenţi, „caracterul prietenos” al acestora este destul de dificil
de conturat. Acesta ar reprezenta un nivel superior în dezvoltarea
104
serviciilor care, în prezent, nu se adresează în mod specific acestei
categorii. De aceea, opiniile în această privinţă au un caracter destul
de eterogen şi vizează diferite caracteristici.

Cred că să fie prietenos, să fie adaptat, bineînŃeles că ele trebuie să fie

adaptate la fiecare beneficiar în parte. Deci nu trebuie la modul general,
fiecare persoană trebuie luată ca un individ, în singular, şi adaptat pentru el,
fiecare serviciu. Şi atunci consider eu că în momentul în care încerci şi le
adaptezi la persoana respectivă, după ce ai o discuŃie cu el şi vezi exact
care sunt dorinŃele lui, îi vezi starea de spirit, atunci zic eu că şi serviciile,
adaptându-le, o să fie prietenoase cu acea persoană. (Interviu -reprezentant
furnizor de servicii sociale)
Mă gândesc la un spaŃiu, ca să nu-i zic centru, că nu mă refer la centru
strict. Pur şi simplu un spaŃiu în care să simtă că poate să fie el, conform
vârstei, conform nevoilor, să poată să se joace, să poată să discute cu
cineva. Bine, nişte jocuri constructive. Să facă nişte activităŃi care-l ajută să
se comporte, să vorbească, să citească, să îşi formeze nişte deprinderi. Să i
se ofere nişte lucruri pe care poate nu le are acasă, cu siguranŃă nu le are
acasă. Şi să-şi dorească să vină şi a doua zi şi să nu fie un chin, să se
simtă obligat să meargă acolo. (Interviu - reprezentant furnizor de servicii
sociale)

Adolescenţii cred că „serviciile prietenoase” sunt cele în care

aceleaşi persoane se ocupă o perioadă îndelungată de ei. Acestea
sunt persoanele de care ei se simt mai apropiaţi, în care au încredere,
chiar dacă au stabilit relaţii şi interacţionează şi cu alţi
adulţi/specialişti ai serviciului. Discuţiile cu adolescenţii pe tema
serviciilor de care beneficiază arată că aceştia tind să acorde mai
multă încredere, să se raporteze la peer-grupuri şi mai puţin la familie
sau personalul specializat (profesori, asistenţi sociali etc.). O
propunere care vine din partea adolescenţilor este aceea de a
dezvolta locuri unde pot practica diferite sporturi în mod gratuit.

Daca ne referim la nevoi în termeni de servicii, atunci acestea privesc

predominant dimensiunea prevenţiei: centre de zi, centre pentru
petrecerea timpului liber în care să existe acces la consiliere,
campanii de informare, prevenirea infectării cu BTS, suport pentru
continuarea participării la educaţie. Se apreciază că această zonă
este slab acoperită, ceea ce conduce ulterior la creşterea numărului
de cazuri ce trebuie acoperit şi, implicit, a costurilor.
105
 Consider că prevenirea, lipsa serviciilor privind prevenirea transmiterii
infecŃiei cu HIV şi altor boli cu transmitere sexuală e importantă pentru că
este mult mai puŃin costisitor decât să tratezi beneficiari în Ńară. Asta nu
se-nŃelege şi în ultimii ani chiar aceste finanŃări sunt ca şi inexistente. Ceea
ce noi continuăm să facem, că avem un exerciŃiu şi nu putem să refuzăm,
considerăm că e nevoie, şi cu liceele cu care colaborăm, punctual, în lipsa
unor finanŃări. Noi, ONG-urile care am mai rămas pe piaŃă, da, continuăm
să facem asta, dar este nevoie ca aceste servicii să se deruleze în mod
constant. Cel puŃin în perioada anilor 2005-2007, când existau acestea, cu
fonduri globale în perioada aceea, şi finanŃări, şi existau serviciile acestea,
s-au şi văzut modificări la nivel de statistică privind noile cazuri. La modul
că erau constante şi nu… pe când acum, lucrurile au cam luat-o razna.
(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Indiferent de tipul de intervenţie ce ar putea fi dezvoltată, dacă se

adresează adolescenţilor, atunci aceasta ar fi necesar să
îndeplinească următoarele caracteristici: să utilizeze educatori de la
egal la egal (peer educators) în activităţile desfăşurate, să implice
voluntari tineri care pot dezvolta mai repede relaţii cu adolescenţii, să
ofere posibilităţi de a practica diverse sporturi, să asigure acces la
consiliere şi asistenţă psihologică.

Explorarea percepŃiilor faŃă de intervenŃiile integrate

Caracterul integrat al unei intervenţii nu pare a fi pe deplin înţeles la

nivelul furnizorilor de servicii sociale/educaţionale/medicale, publici
sau privaţi. Preocuparea principală se îndreaptă invariabil spre sursa
de finanţare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite. Drept urmare, nu s-a
putut formula o viziune coerentă asupra modului în care o astfel de
intervenţie ar putea fi dezvoltată, asupra responsabilităţilor
instituţionale ce ar putea fi asumate sau asupra iniţiativei.

Dacă mă gândesc la momentul ăsta, dacă n-aş fi în sistem, aş spune că

normal ar fi să se implice comunitatea locală. Având în vedere că la nivelul
municipiului ConstanŃa nu există un serviciu acreditat sau autorizat, ceea
ce vă spun poate este premieră, da? Singurii care-ar putea să facă ar fi
DGASPC-ul. Dar asta nu exclude posibilitatea unui ONG care să ofere acest
serviciu… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În focus-grupurile şi interviurile realizate se remarcă o atitudine de

disponibilitate în sprijinirea şi susţinerea unor intervenţii destinate
106
adolescenţilor, atât din partea furnizorilor de servicii publici, cât şi a
celor privaţi. Se consideră că implementarea unei intervenţii de acest
tip ar trebui realizată prin deschiderea ei către toţi actorii instituţionali
locali relevanţi temei abordate. Cu toate acestea, Direcţia Generală
de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este percepută ca fiind
instituţia care, prin specificul său şi atribuţiile îndeplinite, deţine atât
resurse umane specializate, cât şi infrastructura necesară implicării în
intervenţii destinate adolescenţilor vulnerabili. Totodată, aici se
regăseşte o flexibilitate mai mare de a participa în proiecte care
răspund nevoilor locale, comparativ cu alte structuri publice
deconcentrate care depind într-o măsură mai mare de deciziile la
nivel central.

Dacă avem resurse, şi materiale, şi financiare, vă spun eu că toŃi de la

această masă se implică. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Eu cred că ar trebui să mergeŃi către cât mai mulŃi pentru că fiecare vine cu
aportul de experienŃă, de know-how, de absolut orice. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

Din ceea ce se ştie, în prezent, nu se află în desfăşurare intervenţii

care să se adreseze acestui grup şi, în consecinţă, orice tip de
proiect ar fi util în acest context. O prioritate rămâne însă
dimensiunea prevenţiei (abandon şcolar, sarcină timpurie, consum de
etnobotanice, delincvenţă juvenilă). O altă sugestie venită din partea
respondenţilor a fost aceea de a implica Biserica într-un eventual
proiect de servicii sociale/educaţionale/ medicale pentru adolescenţi.
Se apreciază că Biserica reprezintă un actor instituţional important la
nivel comunitar care trebuie convins să-şi asume anumite
responsabilităţi şi să ajute direct astfel de iniţiative.

Când vorbim de integrare, mă gândesc că ar trebui implicaŃi nu numai

actorii principali, da, ar trebui inclusiv biserica implicată… (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

Colaborare şi coordonare instituŃională în serviciile oferite

adolescenŃilor
Colaborarea pe plan local se produce uneori în baza anumitor
protocoale, acorduri, alteori are loc la nivel informal, între persoane

107
care îşi acordă sprijin reciproc în activitate. Colaborarea se naşte din
necesitatea de a răspunde la probleme punctuale sau pentru că
există anumite prevederi legale. Specialiştii simt însă lipsa de
coordonare a activităţii instituţiilor locale în procesul de ameliorare a
problemelor sociale pe care le au diversele grupuri vulnerabile.
Această lipsă de coordonare afectează elaborarea unei strategii
complete şi eficiente, cu obiective comune la nivel local şi
diminuează impactul acţiunilor întreprinse.

Nu, haideŃi să spunem că sunt instituŃii care răspund mai puŃin prezent la
acŃiunile noastre. Dar asta nu-nseamnă că aceiaşi actori pe care-i vedeŃi, de
faŃă, nu se-ntâlnesc de fiecare dată. Dar mai este şi PoliŃia, care ne este
alături, şi Jandarmeria, tre’ să precizăm şi aceşti actori importanŃi, după
părerea mea. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Noi invităm toate ONG-urile la diverse întâlniri. A fost inclusiv o întâlnire
pentru strategia la nivel judeŃean. Având în vedere că strategia la nivel
central era în bază de proiect pentru DirecŃia pentru ProtecŃia Copilului, am
solicitat şi noi actorilor instituŃionali, tuturor ONG-urilor să participe la
întâlniri. Au fost două întâlniri. Din păcate, nu toŃi vin către noi. Şi nu… Şi-
am solicitat fiecare dintre ONG-uri, având în vedere că au expertiză, că
lucrează pe un anumit grup Ńintă, să vină cu propuneri astfel încât să putem
la nivel judeŃean să creăm o strategie cât mai realistă şi care să răspundă
nevoilor locale. Am cerut inclusiv de la primării, de la toate primăriile de
comună, prin adresă, să ne spună nevoile… Din păcate, nu toată lumea
răspunde. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În unele cazuri, colaborarea decurge anevoios pentru că atribuţiile şi

responsabilităţile instituţionale nu sunt cunoscute foarte bine şi apar
confuzii.

Mai nou ni s-a cerut de către o şcoală să eliberăm o foaie matricolă. Nu

ştiu ce mai rămâne! Vaccinările de la noi se cer, nu ştiu ce să ni se mai
ceară să facem! Având în vedere că nu suntem o instituŃie abilitată pe
toate domeniile. Nu ne plângem, nu ne-am plâns niciodată, dar… (Focus
Grup - reprezentanţi instituţionali)

108
III.2.2. Cluj-Napoca40

Atitudini şi percepŃii faŃă de nevoile adolescenŃilor

Deşi în discuţiile cu specialişti în domeniul educaţional, medical sau

al asistenţei sociale din Cluj-Napoca apar o serie de observaţii cu
privire la adolescenţi derivate din experienţa practică, acestea nu
sunt surprinse în prea multe studii, cercetări la nivel naţional sau
local asupra acestui grup ţintă care să ofere o imagine de ansamblu
şi să răspundă unor probleme concrete şi reale. În acest context,
nevoile adolescenţilor sunt percepute diferit în funcţie de zona de
activitate a specialiştilor, de aria de expertiză a acestora şi uneori
sunt mai degrabă intuite, fără a fi agregate într-o analiză. Aceasta se
traduce printr-o preocupare redusă asupra caracteristicilor şi
problemelor acestui grup ţintă, atât local, cât şi naţional.

Cred că sunt multe discuŃii şi referitoare la vârsta care să fie caracteristică

adolescenŃilor şi nu cred că există definiŃie singulară a adolescenŃilor pentru
a putea zice că există un studiu despre nevoile adolescenŃilor. Sunt studii
care se referă la copii, sunt studii care se referă la tineret. Dar despre grupa
de vârstă a adolescenŃilor cred că sunt cele mai puŃine. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

În Cluj-Napoca, una dintre problemele sociale majore aduse în

antenţie de aproape toţi reprezentanţii instituţionali este situaţia de la
Pata Rât. Segregarea spaţială, excluziunea socială şi sărăcia extremă
afectează aici deopotrivă copii, adolescenţi şi adulţi. Cu toate că
problemele de aici sunt bine cunoscute atât de autorităţile locale, cât
şi de organizaţiile neguvernamentale, şi de-a lungul timpului s-au
implementat diverse proiecte, fenomenul pare a fi de necontrolat şi
fără soluţii. În termeni de priorităţi, aceasta ar fi zona care necesită
cea mai mare atenţie, în special atunci când se discută despre copii
şi adolescenţi.

Anual, în Pata Rât mor tineri, fete, băieŃi, sub roŃile camioanelor care cară
gunoi în zonă. Anual. De exemplu, sunt multe situaŃii, nu mai vorbesc de

40
Alături de echipa de cercetare, la culegerea datelor calitative în municipiul Cluj-Napoca a
contribuit şi Elena Tudor, doctorand al Universităţii din Bucureşti.

109
 sărăcie, aici şi DirecŃia de ProtecŃie Socială ar putea să se autosesizeze,
sunt cazuri de copii muşcaŃi de şobolani, copii lăsaŃi de părinŃi ca să meargă
să câştige-o pâine pe Pata Rât. Deci sunt cazuri foarte grave în zona
respectivă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Dincolo de problema pe care o reprezintă groapa de gunoi de la Pata

Rât, se consideră foarte importantă nevoia de informare pentru
prevenirea consumului de droguri. Acesta este perceput ca fiind un
fenomen cu o incidenţă în creştere la nivelul municipiului Cluj-
Napoca. De asemenea, se constată că, după întreruperea consumului
de droguri, adolescenţii au nevoie de asigurarea unui suport bine
orientat, care să amelioreze efectele adverse, care să analizeze
factorii individuali determinanţi ai consumului în vederea eliminării
acestora. Intervenţia post-consum trebuie să fie una multidimensio-
nală şi să implice o reţea mixtă de specialişti pentru a combate
reînceperea consumului. În prezent, acest gen de asistenţă lipseşte
sau se concretizează în răspunsuri disparate şi inconsistente în raport
cu nevoile existente.

Noi am constatat că există o nevoie foarte mare de informare asupra

riscurilor la care se expun tinerii care sunt tentaŃi să consume droguri.
Acuma vorbesc din experienŃa mea pentru că acesta este domeniul meu şi
ştiu că este o nevoie, cel puŃin de informare, corectă şi concretă. Pentru că
pe internet sunt o grămadă de studii şi de informaŃii, dar probabil că nu
sunt actualizate sau nu sunt complexe. Şi-atunci prin campaniile de
informare şi prevenire pe care le derulăm în şcoli şi licee am constatat că
există o nevoie permanentă de actualizare. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)
În privinŃa nevoilor adolescenŃilor legate de ajutorul în privinŃa consumului
de substanŃe, cu siguranŃă este o nevoie mare de informare, asta vedem,
văd şi colegii mei când mergem în şcoli şi copiii, adolescenŃii ne Ńin după ce
s-a încheiat ora că nu s-au terminat toate întrebările. Pe de altă parte, într-
adevăr, la nivelul serviciilor de asistenŃă după ieşirea din spital, din cura de
dezintoxicare, în zona noastră sunt destul de puŃine servicii. Dar noi am
constatat că de foarte multe ori consumul de substanŃe este doar o
rezultantă, un efect, o consecinŃă a altor probleme care există. Şi probabil
că ar fi nevoie să se intervină înainte de a se [...] exact cum s-a spus aici.
Despre multe probleme, inclusiv din familie, legate de modul în care părinŃii
ştiu să-şi crească copiii. Asta ni se pare nouă foarte important. (Focus Grup
- reprezentanţi instituţionali)

110
În cazul adolescenţilor cu dizabilităţi, se menţine o situaţie de
excluziune socială dată de accesul dificil la educaţie. Dacă în
asistenţa socială a acestui grup ţintă s-au înregistrat anumite
progrese prin aprofundarea nevoilor, prin dezvoltarea de servicii
specializate care vizează recuperarea, în sistemul educaţional nu este
percepută nicio o schimbare. Totodată, sistemul educaţional şi cel al
asistenţei sociale par a acţiona separat, fără a comunica, fără a
stabili obiective comune.

Există tendinŃa în unele şcoli de a scoate din mediul şcolar copiii cu CES
care sunt integraŃi acolo. Problema ar fi că părinŃii celorlalŃi copii sunt
nemulŃumiŃi de faptul că în clasa unde au copii există şi un astfel de copil
care, de multe ori, sigur, fiind cu CES; ridică probleme şi atenŃie deosebită.
Deci problema aceasta a integrării lor într-o clasă oferă probleme.
R: Nici cadrele didactice nu sunt pregătite să facă faŃă nevoilor unui copil
cu CES. Ei nu vor şti ce să facă, vor chema consilierul şcolar care la rândul
lui va propune includerea copilului într-o şcoală specială. Pentru că nu sunt
pregătiŃi.
R: Şi nici programa şcolară nu este adaptată, ce am văzut aici, este o
singură curriculă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În primul rând, problema de accesibilitate fizică, un copil în scaun rulant, un

tânăr, un adult, nu poate ieşi din casă fără cel care să-l împingă, să-l ajute
la traversat strada. Asta ar fi cred că prima problemă. Să poată fi şi ei
independenŃi.
R: Nici dacă-l împinge cineva nu ajunge la şcoală, nu se poate urca în
autobuz şi nu poate ajunge la şcoală.
R: Nici, da. Sau la şcoală nu există o rampă, în instituŃiile mari vorbim aici
că nu sunt. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În ceea ce priveşte adolescenţii de etnie romă, aici principalele

probleme invocate se îndreaptă tot către sistemul educaţional:
existenţa claselor segregate, discriminare, abandon şcolar etc. La
acestea se adaugă problemele de integrare profesională a
adolescenţilor romi, de sărăcie severă în care se află unii dintre ei.

VedeŃi, asta e o problemă, aceste clase în mod normal, n-ar trebui să

existe. Numai că procesul durează şi e foarte greoi ca să spargi această,
acest fenomen, e un fenomen. Mixarea claselor e o provocare pentru întreg
sistemul de învăŃământ. S-au făcut strategii, sigur, este de lucru încă. Şi cu
membrii comunităŃii, pentru că ştiŃi, adevărul şi problema e la mijloc

111
 întotdeauna şi rămâne copilul care este vinovat şi el trebuie să, cu el
trebuie să lucrăm. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Apoi, o altă prioritate ar fi până la urmă partea asta de creare de locuri de
muncă. De câte ori mă duc în anumite comunităŃi văd foarte mulŃi tineri.
Într-adevăr, nivelul de educaŃie al lor este scăzut. Pentru că se petrece un
fenomen, o ruptură care vine între clasa a patra şi-a cincea, prima etapă,
nivelul primar, dup-aceea la nivel de gimnaziu se rupe iar firul la nivelul
clasei a opta, deci nu mai vin la liceu, tot aşa, motivare… motive de
sărăcie, probleme, navetă şi-aşa mai departe. Aici văd eu intervenŃia, adică
la nivel de tineri care stau efectiv fără ocupaŃie. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)

Adolescenţii apreciază că au nevoie de interacţiune într-un spaţiu

social, de contact cu persoane tinere care au trecut prin experienţe
similare şi le pot oferi îndrumare în probleme reale pe care ei le
întâmpină în viaţa de zi cu zi, la şcoală sau în familie. Din punctul lor
de vedere, încrederea ar reprezenta fundamentul ce trebuie construit
pentru orice tip de intervenţie orientată către acest grup.

Păi, ar trebui să vorbească persoane, hai să nu zic specializate, mă rog, în

cunoştinŃă de cauză, dar nu cu foarte mare diferenŃă de vârstă de noi.
Pentru că totuşi, dacă-i cineva apropiat ca şi vârstă de noi, simŃim că măcar
a trecut recent prin ceea ce trecem noi sau aşa. Şi altfel… şi… nu ştiu…
spaŃiu deschis, liber, comod, fără stres, fără ceva ce se agită
sau…(adolescent beneficiar de servicii sociale)

Pe partea asta, nu ştiu, de cunoaştere de sine, ştiu eu, gen… şi trecerea

asta la pubertate, asta e în clasele a VIII-a, a IX-a, trebuie cumva să înŃelegi
trecerile astea. Şi cumva Ńi-e jenă să vorbeşti cu părinŃii, chiar dacă ştii că
ei au trecut prin asta, e cumva o jenă aşa, ştii, cumva auto-jenă, fără s-o
poŃi stăpâni. Şi ai nevoie de un sfat, ar trebui să mergi la un medic pentru
sfaturile astea, ştii, nu poŃi să mergi aşa la oricine, da, frate, uite....
(adolescent beneficiar de servicii sociale)

IntervenŃii adresate adolescenŃilor la nivel local

Din cele spuse de respondenţii instituţionali, proiectele dedicate

adolescenţilor nu sunt numeroase în Cluj-Napoca. Deşi nevoile există,
acest grup pare a fi mai puţin vizat de intervenţii. Se remarcă însă
câteva proiecte care, prin rezultatele obţinute în lucrul cu

112
adolescenţii, prin modul în care au reuşit să implementeze
intervenţiile şi să le facă sustenabile, oferă o paletă largă de lecţii
învăţate ce ar putea fi utile.

Un exemplu de intervenţie care se adresează cu precădere

adolescenţilor este dezvoltată de o organizaţie neguvernamentală si
vizează în principal prevenirea consumului de droguri. Proiectele se
desfăşoară în şcoli şi urmăresc informarea, educarea, creşterea
nivelului de conştientizare a adolescenţilor vis-a-vis de consumul de
droguri, ocazional de consumul de alcool, de anumite dependenţe
cum ar fi cea a gambling-ului şi problemelor asociate. Punctele tari
ale intervenţiei sunt date de parteneriatul funcţional cu alte instituţii
locale precum: Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală care a
facilitat accesul la cabinetele medicale şcolare, Centrul Judeţean de
Resurse şi Asistenţă Educaţională pentru relaţia cu psihologii şcolari
şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică, alte organizaţii
neguvernamentale care au avut rolul de a referi cazurile de consum
de droguri întâlnite în activitatea desfăşurată. Apoi, implicarea
studenţilor din domeniul psihologiei prin oferirea posibilităţii realizării
stagiului de practică a condus la dezvoltarea unei reţele de educatori
de la egal la egal deschişi şi apropiaţi de nevoile adolescenţilor. Nu în
ultimul rând, au fost atraşi de către organizaţie foşti consumatori de
droguri care înţeleg la un nivel superior problemele adolescenţilor
consumatori sau ale celor care au întrerupt consumul şi îi pot sprijini
şi asista. Astfel, organizaţia a reuşit să-şi construiască propria viziune
asupra caracterul „prietenos” al serviciilor pe care le oferă pentru
adolescenţi şi încearcă să implementeze toate aceste caracteristici
rezultate din propria experienţă în lucrul cu beneficiarii:

Îmi place foarte mult conceptul şi acesta este un motiv pentru care în
campaniile în şcoli noi lucrăm cu studenŃi. Pentru că am observat în timp
că, pe măsură ce ajungi să te prezinŃi în faŃa elevilor ca şi medic, ca şi
psiholog, apare atitudinea aceea, iarăşi vin adulŃii să ne spună ce să mai
facem pe lumea asta. Şi ăsta a fost momentul în care noi am hotărât să ne
replicăm prin studenŃi pentru că ei sunt percepuŃi mai apropiaŃi ca vârstă şi
totuşi puŃin mai în autoritate, având un plus de ani şi un plus de educaŃie.
Statutul de student este dorit de mulŃi dintre ei şi combinaŃia aceasta de
prietenie, de admiraŃie, de uşor respect, ni se pare mult mai benefică. În

113
 felul ăsta încercăm, de exemplu, pentru campaniile de prevenire să
introducem serviciul prietenos şi să nu mergem noi, direct, ca şi adulŃi
specialişti. Apoi, pentru copiii din prevenirea selectivă, la fel, mentorii sunt
tineri. MulŃi sunt angajaŃi tineri, dar cineva care are capacitatea de a fi un
prieten mai mare, nu un profesor, nu un părinte, nu un educator, un prieten
mai mare pentru copil, aşa încât acesta, copilul să accepte mai uşor un
model nou de viaŃă decât cel pe care-l cunoaşte. Iar la consiliere,
introducem partea aceasta de peer counseling, de foşti consumatori de
substanŃe care vor să stea de vorbă cu un tânăr consumator. „Uite, poate
nu eşti pregătit de o schimbare, nu vrei să te laşi de droguri, dar ai vrea să
stai de vorbă cu un tânăr care şi el a consumat şi-a fost dependent şapte
ani. Şi el acuma s-o lăsat şi îŃi poate povesti, o trecut prin astea”. Şi cei
mai mulŃi îs foarte deschişi. Şi practic, e o etapă intermediară, între, nu cu
specialistul, terapeutul care nu are experienŃă proprie de consum şi cineva
care nefiind neapărat terapeut, dar are experienŃa de viaŃă. Şi e sub
supervizare, poate să facă lucrul ăsta. Şi la fel, în şcoli, în campaniile din
şcoli, aceşti tineri foşti consumatori îşi spun propria mărturie de viaŃă.
Sigur, într-un mod foarte supervizat şi noi îi selectăm şi nu oricine poate să
facă lucrul ăsta. (Interviu - reprezentant furnizor servicii sociale)

În privinţa finanţării, organizaţia a întâmpinat probleme legate de

asigurarea sustenabilităţii. Aceasta a fost construită treptat prin
sprijinul Consiliului Local. În prezent, organizaţia implementează un
sistem nou de fundraising în municipiul Cluj-Napoca, de debit direct,
care pe termen lung poate aduce beneficii prin atragerea unor
susţinători cu sume mici, dar pe perioade mai lungi de timp.

Un alt exemplu este dat de o organizaţie neguvernamentală care nu

se adresează exclusiv adolescenţilor, dar include printre beneficiarii
săi şi persoane din acest grup ţintă. Aceasta vizează copii cu
handicap mintal sever şi/sau asociat şi a dezvoltat un centru de zi în
care se asigură un plan personalizat de intervenţie pentru fiecare
copil/adolescent în parte, dezvoltarea abilităţilor de viaţă
independentă şi ameliorarea comportamentelor problematice.
Elementul inovator al serviciilor oferite de asociaţie este reprezentat
de Centrul de Pedagogie Curativă constituit în baza unui parteneriat
public-privat şi în care copiii şi adolescenţii sunt integraţi în reţeaua
de învăţământ special de stat - alternativa educaţională de pedagogie
curativă. Lecţiile învăţate în cadrul acestui parteneriat pot reprezenta
puncte de reper în dezvoltarea altor proiecte similare. Numeroasele
114
probleme întâmpinate în cadrul parteneriatului nu au afectat însă
atingerea obiectivelor propuse sau obţinerea de rezultate concrete în
ceea ce priveşte beneficiarii.

Avem patru clase şcolare afiliate la o şcoală specială din Cluj. Şcoală cu
traseu tradiŃional de învăŃământ special. Foarte sincer vă spun, este cel mai
nefericit mariaj pe care noi, ca organizaŃie, l-am trăit în viaŃa noastră. Pe
toate planurile. Deci conform hotărârii de guvern care implementează
învăŃământul special, conform tuturor actelor care stipulează foarte clar
cum se face această afiliere, cum se respectă structura organizatorică,
funcŃională a unei entităŃi afiliate la alta, pot să vă spun că-n practică mai
nimic nu se respectă şi… Sau încercăm din răsputeri să Ńinem lucrurile
închegate, dar cu foarte, foarte mari eforturi. Începând de la metodologie,
care la noi e specifică, plan cadru, curriculă, şi se-ncearcă întotdeauna
uniformizarea noastră şi-aducerea serviciilor noastre la acelaşi nivel cu cele
pe care le furnizează o instituŃie tradiŃională de stat. La faptul că este
extrem de greu să înfiinŃăm o nouă clasă. Deci avem copii, părinŃii ne sună,
‘am copil, vreau să-l aduc la dvs.’, pentru că noi ca ONG încercăm să fim
foarte vizibili, foarte prezenŃi în comunitate şi-atunci evident că oamenii…
Chiar la un moment dat ne-am pus problema asta, de ce mai devenim atât
de vizibili ca dup-aia să răspundem la telefoane şi să spunem ne pare rău,
nu avem clasă în toamnă în care să vă primim copilul. Dar sperăm că
tocmai prin acest awareness pe care îl creăm la un moment dat să reuşim
să ne desprindem de-acolo şi să fim o entitate de sine stătătoare. Deci
foarte greu ni se aprobă o clasă. Foarte greu, nu ştiu dacă ştiŃi, în sistemul
de învăŃământ, profesorii dacă nu sunt titulari, ei fluctuează în funcŃie de
nenorocita aia de notă de la concursul de titularizare. Pentru copiii cu
dizabilităŃi severe, cum avem noi, să-i schimbi în fiecare an cadrul didactic
este o mare porcărie. Adică omul acela până când vine şi se adaptează şi-
nŃelege un pic ce facem şi cum se lucrează, la anul l-ai pierdut deja dacă
nota lui nu mai e, nu-l mai califică pentru post aici. Noi am reuşit să-i
păstrăm pe profesori prin faptul că alternativele au nevoie de aviz de
funcŃionare. Şi-atunci oamenii care au trecut prin procesul de formare,
pentru că noi oferim şi formare pentru ei...
Acu’ două săptămâni, acolo e şi poza sus, noi cu copiii de la noi de la
centru, cu legumele, cum îi numeau la început, când… c-aşa ne-ntrebau:
dar voi vreŃi să şcolarizaŃi legume? Deci noi cu legumele cu care-am început
în 2004 ne-am dus la cantina socială a primăriei şi-am gătit cu ei pentru
persoane nevoiaşe din Cluj. (Interviu - reprezentant furnizor servicii sociale)

O altă intervenţie destinată cu predilecţie adolescenţilor vine tot din

sectorul neguvernamental şi constă într-un centru de zi pentru

115
adolescenţi din familii defavorizate. Serviciul are o echipă compusă
din 17 specialişti şi deserveşte aproximativ 180 de beneficiari. Se
remarcă prin modul de interacţiune cu grupul ţintă şi elaborarea
planului personalizat de intervenţie pentru fiecare adolescent în parte,
urmărind diminuarea riscului de abandon şcolar, deprinderea
abilităţilor de viaţă independendă, recuperarea în urma unor traume
sau comportamente abuzive.

Este vorba de prima interacŃiune a asistentului social cu tânărul, îi explică în

detaliu pentru că ei de la şcoală, probabil îşi proiectează în mintea lor, un
centru de zi ce presupune şi-n momentul în care sunt invitaŃi, vin aici, li se
prezintă tot. Uite, asta presupune asta, asta, asta. Şi-apoi, mă rog, se face
o anchetă socială şi cum spuneam de criteriile respective. Să presupunem
că este eligibil şi-atunci începe evaluarea iniŃială. Pentru că în anchetă
solicită sau se recomandă pentru că, astea sunt deocamdată informaŃiile
avute. Dar să vedem noi, poate mai surprindem ceva. Şi-atunci se face
evaluarea iniŃială şi în urma evaluării făcute de psiholog, psihopedagog,
pentru că se merge pe potenŃialul de învăŃare, se merge pe dimensiunea
emoŃională, vrem să surprindem dimensiunile acestea, şi asistentul social,
împreună fac un program personalizat de intervenŃie. Plus medicul. Şi-n acel
program personalizat de intervenŃie sunt trecute realităŃile pe care vrem să
intervenim, obiectivele, activităŃile de care vor beneficia, noi avem 179 de
adolescenŃi. Evident că nu sunt toŃi în aceeaşi zi în această clădire. Pentru
că de aşa natură am făcut să vină strict la ce au nevoie. Unii dintre ei vin
zilnic, pentru că au nevoie de meditaŃii, de sprijin matern, alŃii vin doar la
consiliere profesională, orientare şcolară şi pe partea emoŃională. Şi dacă
noi surprindem prin evaluarea noastră că are nevoie şi de activitatea
educaŃională, atunci şi acolo se pune obiectiv şi mai vine, dar nu vine atât
de des, că nu e în risc. Are medie de 6, dar poate că vrea o îmbunătăŃire.
Sau are medie de 5, de obicei, cine are 5 ne gândim că sunt în risc, au fost
trecuŃi la limită şi sunt trecuŃi şi ei ca şi risc. Deci asta e prima procedură,
evaluarea cu programul de intervenŃie stabilit, pe urmă programul făcut,
program care este afişat şi afară, nu programul individual, ci programul
general al centrului. Şi-atunci sunt ajutaŃi să se orienteze şi spre grupurile
de dezvoltare personală. (Interviu - reprezentant furnizor servicii sociale)

Dincolo de aceste intervenţii adresate adolescenţilor, specialiştii

intervievaţi subliniază lipsa resurselor financiare pentru a acoperi, prin
proiecte, şi alte nevoi ale adolescenţilor, cum ar fi, de exemplu,
partea curativă în consumul de droguri. Se constată o degradare
constantă a serviciilor existente, ca urmare a subfinanţării şi a lipsei

116
de personal, dar şi o slabă capacitate de a asigura sustenabilitatea
unor intervenţii implementate după încetarea finanţării.

Din câte ştiu eu, latura care rămâne neacoperită este mai degrabă cea de
terapie, cea curativă. Sunt campanii pentru prevenirea consumului de
droguri sau de fumat sau de alcool. Sunt făcute şi de organizaŃiile
neguvernamentale, şi de oficialităŃile publice, se fac şi-n şcoli, şi-n afara
şcolilor. Cred că nu sunt suficient de regulate şi ceea ce lipseşte este, cred,
latura curativă. Dar menŃionând nevoile şi latura aceasta de implicare şi
implementare, cred că ce este specific grupului de vârstă este că niciodată
sau aproape niciodată nevoia nu este singulară. Cine face prevenŃia
consumului de drog se loveşte de copii din familii defavorizate sau de tineri
din familii defavorizate cu probleme de nevoi materiale, de abandon şcolar
prematur sau de absenteism sau de delincvenŃă şi există, de cele mai multe
ori, complexe de servicii care se adresează acestor familii, cum am făcut şi
noi în centrul nostru de zi, care are ca şi clienŃi tineri şi unde, practic, eşti
nevoit să combini o multitudine de servicii. Sunt fie copii care au părăsit
timpuriu şcoala şi pe care trebuie să-ncerci să-i convingi să revină într-un
sistem şcolar, fie clasic, fie alternativ, sunt copii care sunt la şcoala
nepotrivită şi au un mare risc de eşec şcolar şi pentru care trebuie făcută
reorientare şcolară. Sunt copii pentru care trebuie făcută reorientare
profesională. Există consumatori de droguri, unde este nevoie de
intervenŃie. Există relaŃii în familie extrem de nepotrivite şi unde trebuie
lucrat pe relaŃia dintre copil şi părinte sau copil şi fraŃii săi. Este nevoie de
intermedierea relaŃiei cu şcoala de foarte multe ori. Este nevoie de plata
unor cursuri de pregătire pentru adolescenŃi ca să poată să se angajeze.
Există nevoi multiple, de la locuire până la violenŃă domestică, abuzuri de
orice fel în familie, de la violenŃă verbală la violenŃă fizică. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

O eventuală intervenţie pentru adolescenţi întruneşte viziuni diferite,

uneori polarizate între: intervenţie pe tip de vulnerabilitate cu servicii
specializate sau intervenţie adresată în general adolescenţilor cu o
ofertă de servicii primare şi orientare către servicii ale altor
organizaţii.

R: Eu l-aş vedea în sensul unei case cu două etaje, cu două nivele, care să
fie dotat şi cu paturi pentru, ştiu eu, zece consumatori de droguri. Mă refer
la centru post-cură, că tot asta am în cap. Să fie cu 10-12 locuri, să fie cu
personalul specializat, asistent medical, medic, infirmiere, asistent social,
psihologi, aşa, echipa… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
R: Dacă ne referim la centru de zi multifuncŃional, tot aşa, s-ar putea, pe

117
 compartimente, tot pentru 15-20 de locuri, nu mai mult, ca să poŃi lucra
eficient cu grupul Ńintă. Unde să se poată desfăşura, pe rând, ateliere.
Ateliere de lucru, ateliere de creaŃie, socializare, grup de suport, sală de
mese şi-aşa mai departe. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Şi fiecare centru să dispună de o echipă pluridisciplinară, să fie tot felul de

specialişti, de la logoped la… nu doar psihologi, să fie psihoterapeuŃi care
să răspundă, că de obicei copiii, mă rog, adolescenŃii au nevoie mai mult
decât de consiliere psihologică. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Înainte s-o făcut Casa Tineretului şi exista câte una în fiecare reşedinŃă de
judeŃ. Şi care aveau activităŃi complexe, aveau şi cluburi de tot felul, aveau
şi sală de spectacole, şi sală de sport sau teren de sport. Acu’ sigur că s-a
pierdut ideea şi s-o transformat, cel puŃin în Cluj, în hotel şi aia e altceva.
Dar ideea asta este, un centru de zi ar trebui să aibă şi bibliotecă, şi sală de
conferinŃe, măcar o săliŃă cât de cât. Şi teren de sport, să poată aduna. Şi-
atunci dacă are, că la unu-i trebuie una, şi la altu-i trebuie alta, şi-atunci
fiecare vine, nu vin toŃi o dată că doar nu vin cinci mii de oameni o dată.
(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Explorarea percepŃiilor faŃă de intervenŃiile integrate

Se remarcă faptul că, printre specialişti, conceptul de „intervenţie

integrată” este unul încă destul de nou şi nu pe deplin înţeles. În
actualul context legislativ şi de finanţare, acest tip de intervenţii pare a
fi foarte greu de implementat, în opinia respondenţilor. De asemenea,
la aceste dificultăţi se adaugă şi lipsa experienţei şi a unor modele.

Este un termen nou, acuma introdus, sigur, şi la nivel de program. Acuma

se discută din nou de această abordare integrată, dar e greu de pus în
practică. Deci nu avem experienŃă, nu putem spune, domne', avem o
intervenŃie integrată 100%. Semi-integrată avem. Vă dau exemplu,
programul de intervenŃii prioritare al Băncii Mondiale, derulat prin FRDS şi
ANR în cazul nostru, pentru comunităŃile de romi. În care au fost două
componente, apropos de risc şi intervenŃie integrată. O intervenŃie pe
infrastructură, pe drumuri, abilitare, iluminat public, prin autorităŃile locale.
Şi o intervenŃie, era o condiŃie obligatorie, realizarea unui centru
multifuncŃional, de servicii sociale, de sănătate şi aşa mai departe. Era o
componentă socială. Partea proastă este că aici a apărut ruptura.
Infrastructura s-a realizat, că s-a făcut drumul. Podul în comunitatea
respectivă s-a realizat. Centrul social care furniza serviciile-astea sociale de
consiliere şi probleme s-a menŃinut doar pe perioada implementării
proiectului, 12 luni sau un an jumate, da? După aceea s-a închis... (Focus

118
 Grup - reprezentanţi instituţionali)

Înainte de a discuta despre design-ul unei eventuale intervenţii

integrate pentru adolescenţi sau pentru orice alt grup ţintă, ar fi
necesară crearea premiselor instituţionale care să permită
implementarea. Principalele îngrijorări cu privire la acest gen de
intervenţii sunt legate de modul de finanţare şi armonizarea
procedurilor de lucru.

Nu, pentru că n-are cine să finanŃeze. Fiind finanŃarea diferită, de la

minister la minister, nu se poate concepe pentru că nu există o
subordonare. Şi-atuncea degeaba se va crea una pentru că nu va deveni
obligatorie. S-ar putea face pe exerciŃiu teoretic şi logic şi profesionist, dar
nu va putea fi asigurată funcŃionarea. Şi neexistând relaŃia
interinstituŃională de aşa natură încât să… (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)
Depinde în ce constă sprijinul concret. Deci, dacă vorbim de un proiect,
înseamnă că vorbim de acŃiuni concrete, punctuale. Şi-atunci spun roluri şi
sarcini pentru fiecare instituŃie, nu? Depinde de natura proiectului. Dacă
dvs. veniŃi acuma cu căruŃa de bani, scuzaŃi-mă, veniŃi cu proiectul, deci
proiectul concret, ce ar trebui făcut, ce poate să facă CJRAE cu echipa de
la dânşii, DGASPC-ul. Deci asta-i chestiunea! De câŃi oameni aveŃi nevoie?
De doi specialişti, de trei, de zece. Cine-i plăteşte, îi plăteşte proiectul, îi
plăteşte instituŃia? E discuŃie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborare şi coordonare instituŃională în serviciile oferite

adolescenŃilor

Şi în Cluj-Napoca se remarcă lipsa de coordonare la nivelul

instituţiilor locale şi o colaborare care decurge lent de cele mai multe
ori din cauza compatibilităţii reduse între diferitele sisteme birocratice
existente, instituţii şi organizaţii neguvernamentale. Acestea din
urmă, chiar dacă sunt percepute a fi mai flexibile, mai prompte,
uneori sunt obligate, prin sursa de finanţare accesată, să dezvolte
proceduri ce nu le sunt proprii şi le îngreunează activitatea.

În ştiinŃa mea, fiecare instituŃie lucrează separat şi nu se unifică [...] Ne

întâlnim, şi de-aici cunosc trei, patru oameni, dacă nu chiar cinci, dar o
strategie globală la nivel local nu ştiu să existe.
Acuma eu zic, da, într-adevăr, între instituŃii e mai greu de colaborat pentru

119
 că sistemul e greoi, ştiŃi? Îs, cum am spus, proceduri diferite şi aşa mai
departe. Dar şi-ntre, şi cu ONG-uri e greu pentru că, de exemplu, dacă un
ONG are un proiect şi spune, vine către o instituŃie, către DSP, şi spune:
hai, ajută-mă să, nu ştiu, să fac ceva acŃiuni, campanii în zona Pata Râtului.
Vine Caritas-ul, de exemplu....
R: Răspunsu-i da, evident că-i da, numai că depinde de condiŃii.
R: Deci, depinde de condiŃii. Te duci o dată, de două ori, adică…
R: De făcut, se face. Eu nu Ńin minte în 20 de ani de când sunt la DSP să fi
respins vreo iniŃiativă, vreo colaborare. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)

Pe de altă parte, reprezentanţii structurilor deconcentrate aduc în

atenţie faptul că există în momentul de faţă o dependenţă prea mare
de centru în activitatea pe care o desfăşoară. Totodată, de foarte
multe ori lipsa bugetului face imposibilă îndeplinirea atribuţiilor locale.

Ce resimt e o îngreunare, o încetinire a procedurilor sau a colaborărilor,

puŃin, dar există, e semnificativă în ce ne priveşte legat de faptul că noi
depindem de Bucureşti. Conducerea este la Bucureşti şi foarte multe sau
aproape toate lucrurile trebuie aprobate acolo. Şi doar după ce obŃinem
acordul, aprobarea de acolo şi câteodată trimise documentele pe hârtie,
aşteptat, scanat, apoi vin şi… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
E o problemă mare. În aceeaşi situaŃie ne aflăm şi noi, eu, regiunea, n-am
personalitate juridică, n-am buget, în fine, suntem destul de cu probleme
din astea financiare. Şi-atunci pentru orice deplasare, de exemplu, dacă eu
trebuie să mă duc până-n comuna Floreşti sau la Pata Rât 8 km, da? legea
spune 5 km în afara localităŃii pot să beneficiezi de diurnă. Nu diurnă,
pardon, că diurna e 12 ore. De decontarea transportului. Când mă duc cu
maşina 8 km, ok, consum, 30 de lei, 20 de lei, cât o fi, din bugetul meu. N-
am altă variantă. Deci, ok, cer aprobare, care poate să vină cu întârziere,
cum spunea şi doamna, depinde de Bucureşti, sau mă duc pe banii mei.
Dacă chiar vreau să rezolv problema, mă duc pe banii mei. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

III.2.3. Iaşi

Atitudini şi percepŃii faŃă de nevoile adolescenŃilor

Adolescenţa este recunoscută de profesioniştii ce au participat la

studiu ca o etapă ce trebuie abordată într-o manieră specifică, date
fiind schimbările prin care trec adolescenţii, dar şi pentru că aceştia
120
urmează să intre în rândul populaţiei active. Principalele caracteristici
care ar trebui avute în vedere atunci când este abordat acest grup
sunt legate de motivaţia adolescenţilor şi de procesele psihice
specifice, de stima de sine, consolidarea identităţii şi personalităţii.
Totuşi, intervievaţii au atras atenţia asupra faptului că acest concept
nu este definit în mod clar de legislaţia românească, astfel că este
mai dificil de abordat din perspectiva sistemului de protecţie socială,
a sistemului de educaţie sau sănătate.

Pentru că ştiŃi şi retorica asta terminologică - copil, minor, adolescent,

tânăr, sunt întrepătrunse, aproape că nu ştii de unde până unde Ńine
adolescenŃa că poate să ducă până la tinereŃe, la 25 de ani. Legea
tineretului iarăşi te învăluie şi te duce până la 35. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

Adolescentul afectat de sărăcie trebuie înţeles, în primul rând, ca

membru al unei familii sărace ce are nevoie atât de sprijin financiar,
cât şi de consiliere pentru a depăşi situaţia de dificultate în care se
află. De asemenea, nivelul scăzut de valorizare a educaţiei în familiile
din comunităţi sărace, cât şi nevoia de a implica adolescenţii în
activităţi generatoare de venit sunt factori care conduc la abandon
şcolar. Astfel, este nevoie de un sprijin susţinut, orientat atât către
familie, cât şi către adolescenţi pentru a-i menţine în învăţământ şi a
le creşte şansele de integrare pe piaţa muncii în viaţa de adult.

O altă problemă ce se regăseşte în comunităţile foarte sărace şi care

afectează adolescenţii o reprezintă alegerea unui grup de referinţă. În
lipsa integrării într-un mediu şcolar obişnuit, singurele grupuri în care
adolescentul îşi poate dori să se integreze se află la nivelul
comunităţii, perpetuând astfel sărăcia şi chiar modele de delincvenţă.

- Copiii respectivi nu reuşesc să-şi finalizeze studiile, ajung la momentul în

care ar dori să aibă un loc de muncă, dar îşi dau seama că nu pot pentru că
fără un minim nivel educaŃional, fără o minimă formare, e foarte greu să-şi
găsească de muncă. Şi atunci sunt constrânşi să rămână tot în comunitatea
asta, să se ocupe în continuare cu colectarea deşeurilor feroase, sticle de
plastic şi materiale reciclabile la modul general şi mai departe să perpetueze
modelul luat de la părinŃi, acela de a nu-şi lăsa copiii să meargă la şcoală
pentru că au nevoie de ei la diverse activităŃi.

121
 - Plus riscurile la limita acestui grup de vârstă ... limita infracŃionalităŃii e
foarte subŃire la care aveam deja la un moment dat, mai la început, aveam,
să spunem, în comunitatea respectivă lucram cu copii mai mici, dar deja
vedeam adolescenŃi la 16-18 ani care deja comiseseră infracŃiuni.
[…]
- Şi, din păcate, astfel de infracŃionalităŃi sunt văzute ca modele sociale
pentru copii pentru că am avut chiar...noi desfăşurăm activităŃi şi în
penitenciar şi la un moment dat am întâlnit o persoană pe care o
cunoşteam din comunitate şi spunea respectiva persoană că din punctul lui
de vedere oricine ar trebui să treacă un an prin penitenciar pentru
dezvoltarea sa personală. Şi faptul de a fi comis o infracŃiune, indiferent că
eşti condamnat sau nu, e un motiv de mândrie în comunitatea respectivă.
(reprezentanţi organizaţie neguvernamentală)

Discuţia despre apartenenţa etnică a ridicat problema identificării şi

asumării identităţii rome, astfel încât profesioniştii din domeniu se
concentrează în primul rând asupra vulnerabilităţilor (sărăcie,
abandon şcolar, sănătate etc.), şi nu asupra aspectelor culturale.

- Sunt majoritari etnici romi?

- E dificil de spus pentru că la recensământ foarte puŃini dintre ei se declară
a fi romi.
- Dar în relaŃia cu voi cum se declară?
- Procente mici aş zice că sunt romi. Cu toate că sunt catalogaŃi doar după
culoarea pielii sau sunt etichetaŃi ca fiind romi, procente mari nici măcar nu
ştiu limba romani. Eu aş spune că 80% sau 75% din comunitatea
respectivă nu cunosc tradiŃii, nu sunt o comunitate tradiŃională romă. Poate
la origini au fost, dar procente mari nu cunosc...
- Nu-şi asumă această identitate.
- Nu, foarte puŃini. (reprezentanţi organizaţie neguvernamentală)

În comunităţile foarte sărace, problema accesului la servicii medicale

este una importantă, dat fiind faptul că adulţii nu sunt asiguraţi şi, în
unele cazuri, copiii nu au acte de identitate. În plus, cadrele medicale
au o atitudine descurajatoare faţă de familiile din aceste comunităţi
defavorizate.

Adolescenţii cu vârste cuprinse între 14-18 ani, din medii sărace,

sunt mai puţin prezenţi în activităţile serviciilor sociale, deoarece
aceasta este vârsta la care cei mai mulţi sunt integraţi de părinţi în
diferite munci. Acest fapt reprezintă una din provocările cu care se

122
confruntă cei care oferă servicii educaţionale sau care urmăresc să
prevină abandonul şcolar.

Raportat la numărul total de copii cu care lucrăm, avem relativ puŃini care
au trecut de 14 ani şi sunt până în 18 pentru că deja de la 14 ani ajung la
vârsta când încep să poată munci într-o oarecare măsură sau părinŃii
consideră că pot munci. Şi de asta devine dificil şi să rămână în sistemul
educaŃional. E într-un fel o provocare după 14 ani să reuşim să îi menŃinem
pentru că mulŃi... nu toŃi dintre ei reuşesc la 14 ani să termine cele 8 clase
şi atunci mai sunt în clasa a V-a, a VI-a şi atunci ar trebui măcar să-şi
continue studiile minime. (reprezentanţi organizaţie neguvernamentală)

Problematica dizabilităţii este una foarte complexă, iar adolescentul

cu dizabilităţi se află sub influenţa mai multor factori: schimbările
specifice adolescenţei, în condiţiile unor limitări fizice sau psihice, şi
schimbările de sisteme de servicii (educaţionale, sociale, medicale),
de la serviciile pentru copii către cele pentru adulţi. Adolescenţa
aduce dificultăţi mai mari în accesarea serviciilor pentru cei ce nu se
pot deplasa singuri, deoarece dezvoltarea fizică înseamnă incapaci-
tatea părintelui de a-l mai deplasa cu propriile forţe (printre exemplele
menţionate se regăsesc dificultăţile de utilizare a transportului în
comun, a spaţiilor publice neaccesibilizate, deplasarea pe stradă în
condiţii meteo nefavorabile).

Adolescenţii cu dizabilităţi au nevoie în continuare de servicii de

recuperare care adesea presupun costuri ce nu pot fi susţinute de
familie. Nevoia de integrare în comunitate a adolescenţilor cu
dizabilităţi trebuie abordată atât din perspectiva susţinerii
adolescenţilor şi familiilor lor, cât şi din perspectiva dezvoltării
comunităţii pentru a fi pregătită să-i integreze.

- Ideea este că adolescentul cu dizabilităŃi are dificultăŃi şi mai mari pentru

că sunt o dată generate fiziologic şi de vârstă, de toate aceste faceri şi
prefaceri în organismul lui, plus acele frustrări şi incapacităŃi pentru că sunt
limitate. Autonomia lor nu este 100% şi atunci cu atât mai mult nu au
nevoie de mentor, ci de un însoŃitor permanent care să-i ajute şi să-i
integreze.
- Au nevoie de bani tinerii ăştia, adolescenŃii. Tratamente, proteze, terapii,
toate terapiile costă enorm şi ca să faci o recuperare pentru handicap mediu
sau uşor ai nevoie de cel puŃin un an de kinetoterapie. Dacă iei 40 de lei, să

123
 zicem, păi ce familie îşi poate permite? Kinetoterapeutul nostru zice că sunt
copii la care ar trebui o intervenŃie zilnică. Eu nu mi-aş permite dacă aş
fi...şi amândoi lucrăm în familie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În ceea ce priveşte adolescentele gravide, o intervenţie eficientă ar

trebui să se concentreze pe prevenire, dat fiind faptul că incidenţa
sarcinilor nedorite la adolescente se află pe un trend ascendent în
ultimii ani. Deşi cazurile de adolescente foarte tinere cu sarcini
nedorite sunt în creştere, specialiştii intervievaţi au menţionat faptul
că, la nivel instituţional, a scăzut interesul şi implicarea (un exemplu
este scăderea numărului de personal din serviciul de prevenire şi
monitorizare a sarcinii nedorite, comparativ cu numărul prevăzut în
organigramă).

Nevoile prioritare ale adolescentelor gravide sunt legate de

continuarea studiilor, în condiţiile în care acestea se vor confrunta cu
atitudini dezaprobatoare din partea colegilor sau cadrelor didactice,
vor avea nevoie să-şi adapteze programul în funcţie de starea de
sănătate şi vor avea nevoie să recupereze perioada pierdută imediat
după naştere. De asemenea, adolescenta viitoare mamă are nevoie
să deprindă rapid abilităţi de creştere a copilului, dar şi de
autogospodărire.

Ceea ce se acordă în centrul maternal se acordă pe deprinderi materne şi pe

formarea ei ca mamă, dar pe educarea ei, cine urmăreşte? Noi ne asigurăm
că pleacă la şcoală, ne asigurăm printr-o adresă că a fost prezentă sau că
are un număr de absenŃe sau că ar putea încheia anul şcolar. Dar, cine
oferă servicii privind sprijinul elevei-mamă să încheie anul şcolar?
(reprezentant servicii sociale publice)

Pentru adolescentele mame rămase fără sprijinul familiei, nevoia

găsirii unui mediu în care să fie acceptate împreună cu copii este
foarte presantă, deoarece mijloacele actuale de intervenţie ale
sistemului de protecţie sunt foarte limitate.

Este foarte dificil pentru că mama continuă să rămână în centrul maternal,

ceea ce creşte un grad de stres, rămâne la aceeaşi locaŃie fără un plan de
viitor, ceea ce îi dă ei un grad de stres ridicat şi ajunge la dorinŃa de a se
separa de copil, „dacă nimeni nu mă ajută, atunci mai bine să crească
copilul sub altă formă”. Ce şanse avem? Măsură de protecŃie pentru mamă,

124
 centru de plasament şi măsură de protecŃie pentru copil. (reprezentant
servicii sociale publice)

Din discuţiile avute cu specialiştii ce lucrează cu diverse categorii

vulnerabile a reieşit o nevoie comună, aceea ca părinţii copiilor şi
adolescenţilor să fie informaţi şi educaţi astfel încât să comunice cu
copiii lor şi să ia decizii informate. Nu în ultimul rând, părinţii trebuie
informaţi despre drepturile lor şi ale copiilor lor (prestaţii şi servicii
sociale), pentru a putea beneficia de toate oportunităţile disponibile.
Un exemplu de informaţie care trebuie diseminată la nivelul părinţilor
este prezentat în citatul de mai jos.

- Sunt o serie de drepturi pe care nu le cunosc marea majoritate a părinŃilor

vizavi de prestaŃiile sociale la un nivel superior celui din România şi, ca să
fiu mai explicit, există o rezoluŃie a Comisiei Europene de prin anii ‘70, care
spune că orice persoană care lucrează legal pe teritoriul altui stat decât în
cel în care are domiciliul beneficiază de nivelul prestaŃiilor respective din
Ńara unde munceşte. (Focus Grup -reprezentanţi instituţionali)

Principalele preocupări ale adolescenţilor ce au reieşit din discuţiile cu

aceştia sunt legate de afirmarea independenţei faţă de părinţi (în
acest caz, nevoia de a găsi o sursă de bani pe care să o gestioneze
aşa cum îşi doresc), de relaţiile cu grupul de prieteni şi, în unele
cazuri, de relaţiile de cuplu. Nevoia de acceptare din partea unui grup
sau din partea unui partener de cuplu poate pune presiune asupra
unor adolescenţi, aducându-i în diferite situaţii de risc.

În cazul adolescentelor însărcinate sau mame, perspectivele lor se

concentrează asupra viitorului lor ca adulţi: găsirea unui loc de
muncă, inclusiv creşterea şanselor de găsire a unui loc de muncă prin
finalizarea educaţiei.

- Au intervenit nişte dificultăŃi pentru că era destul de greu să merg pe jos,

să vin tot pe jos, dar am încercat cât de cât să trec peste toate pentru că
fără şcoală nu rezolvi nimic şi mai ales fără serviciu, n-ai un loc de muncă.
(adolescentă mamă)

125
IntervenŃii adresate adolescenŃilor la nivel local

Adolescenţii cu vârstele cuprinse între 14-18 ani au acces la o serie

de servicii sociale furnizate pentru copii sau familii de către Direcţia
Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, Direcţia de
Asistenţă Comunitară a Municipiului Iaşi şi organizaţiile neguverna-
mentale. De asemenea, familiile sărace pot beneficia de prestaţii
sociale oferite de Consiliul Local prin intermediul Direcţiei de
Asistenţă Comunitară. În termeni de intervenţie directă, primară sau
specializată, gama de servicii şi capacitatea acestora sunt destul de
limitate drept consecinţă a resurselor umane sau financiare
disponibile.

DirecŃia de AsistenŃă Comunitară prevede câteva opŃiuni de a ajuta şi

financiar familiile prin ajutoare de urgenŃă care se dau pe baza unor anchete
sociale la familia respectivă. BineînŃeles că ele sunt ocazionale şi în funcŃie
de nevoile identificate. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Noi recunoaştem că suntem şi limitaŃi, nu doar financiar că nu de fapt asta

e problema, suntem limitaŃi şi legislativ şi ca personal de lucru, că sunt
foarte multe familii care au nevoie de sprijin şi nu doar financiar, să le duci
făină, zahăr... Trebuie să le faci consiliere, de la consiliere socială,
psihologică, de toate felurile. Şi atunci avem aceste fundaŃii pe care le
sesizăm de câte ori avem nevoie şi care ne răspund întotdeauna prompt”.
(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Ultimii ani au fost caracterizaţi de o reducere a resurselor financiare

alocate serviciilor sociale, ca urmare a căreia acestea au suferit
schimbări (restrângere a activităţii, redefinire a obiectivelor etc.).
Aceste schimbări au caracterizat nu numai instituţiile publice, dar şi
organizaţiile neguvernamentale unde anumite programe au fost
suspendate sau chiar închise. O soluţie găsită de unele organizaţii
care desfăşoară programe de intervenţie directă, pentru a evita
închiderea, în condiţiile în care nevoia este încă foarte mare, a fost
aceea de a căuta surse alternative (finanţatori privaţi – companii) şi
de a include activităţi din respectivul program în alte proiecte pentru
care s-a găsit finanţare.

126
 - Problema este că noi ca şi organizaŃie neguvernamentală funcŃionăm în
mare parte pe finanŃări, pe granturi. Din păcate, serviciile sociale nu prea se
mai finanŃează şi cumva toŃi dintre noi încercăm să avem proiecte în care,
dacă se poate să includem centrul educaŃional, bine, dacă nu, facem şi alte
activităŃi şi în acelaşi timp susŃinem şi centrul educaŃional.
- Sau căutăm finanŃatori privaŃi, training-uri am avut. Asta e o modalitate
pentru a păstra ... pentru că s-a investit sincer pentru copiii ăştia într-o
perioadă şi după atâta timp e păcat să se rupă legătura. (reprezentant
organizaţie neguvernamentală)

La nivelul judeţului, există un serviciu dezvoltat de DGASPC care se

adresează copiilor supradotaţi din familii sărace, din mediul rural, prin
programe socio-educaţionale. Dat fiind faptul că acest centru ce se
regăseşte pe raza municipiului Iaşi are ca beneficiari copiii din mediul
rural, el este dezvoltat ca un serviciu de tip rezidenţial.

DGASPC are în componenŃa sa un centru pentru copii supradotaŃi. Tocmai

rolul acesta a fost, de a aduce din comunităŃile rurale copii care deŃin
talente deosebite fie la învăŃătură, fie artistice. Centrul acesta există, se
lucrează. Tocmai acest nivel de sărăcie evaluat după criteriile pe care
legislaŃia le ... cu un anumit venit pe familie, pe cap de familie, că nu poŃi
să stabileşti dimensiunea sărăciei... e conform legii care stabileşte acest
prag. Şi au fost şi sunt copii care au avut o rampă de lansare. Pentru mulŃi
a fost dificil să se adapteze la mediul urban, dar au fost determinaŃi prin
consiliere, insist asupra faptului că nu poŃi să iniŃiezi şi să conduci programe
socio-educaŃionale fără specialişti care să facă coerent consiliere. (Focus
Grup - reprezentanţi instituţionali)

Aşa acum a fost menţionat în capitolul anterior, această grupă de

vârstă provenită din medii sărace este una greu de menţinut în
programe socio-educaţionale, datorită interesului crescut pentru
implicarea adolescenţilor în activităţi generatoare de venit. Totuşi,
există programe adresate copiilor din comunităţi defavorizate şi care
au o perspectivă integrată asupra copiilor şi familiilor: oferă servicii
educaţionale, asistenţă socială şi psihologică, mediază accesul la
servicii medicale.

Există şi programe care urmăresc să ofere servicii de asistenţă

socială şi psihologică copiilor din municipiu fără a condiţiona accesul
de o anumită vulnerabilitate. Acestea sunt servicii dezvoltate de

127
organizaţii neguvernamentale la nivelul unităţilor de învăţământ.

Proiectul are mai multe categorii de servicii pe care le oferă, pe de o parte

servicii clasice de asistenŃă socială şi psihologică şi pe de altă parte activităŃi
în cadrul a două centre de tineret pe care le avem în două şcoli din oraşul
Iaşi, unde se desfăşoară activităŃi variate: de informare, conştientizare, pe
problematici care Ńin de prevenirea unui comportament delincvent, de formare
de abilităŃi de viaŃă independentă, de informare de anumite drepturi pe care le
au copiii şi familia. … Au acces în special copiii din şcolile respective... la
serviciile acestor centre toŃi copiii din municipiu, deci nu avem alt criteriu de
selecŃie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Un alt serviciu la care au acces şi adolescenţi este cel furnizat de

Consiliul Local copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate
(numit DIFAIN), unde copiii desfăşoară zilnic activităţi educaţionale,
recreative, de consiliere sau terapie ocupaţională. Este un serviciu de
zi pe care îl pot frecventa copiii de vârstă şcolară, până la 18 ani.

În sistemul de învăţământ se implementează o serie de programe

care sprijină copiii afectaţi de sărăcie să se menţină sau să se
reintegreze în şcoală: programul „A doua şansă”, programul Euro
200 (pentru sprijinirea achiziţionării unui calculator), programul „Bani
de liceu”. Au existat, de asemenea, două programe finalizate în anii
trecuţi: SCAN (Salvaţi Copiii de Abandon şi Neintegrare41 – proiect
ce a urmărit „prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar prin acţiuni
de susţinere şi formare a persoanelor implicate în proces: elevi,
părinţi, cadre didactice, comunitate, prin identificarea permanentă de
noi şanse”) şi CESPET (Cerinţe Educaţionale Speciale pentru Toţi42 -
ce a urmărit creşterea accesului la programe educaţionale formale şi
nonformale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale aflaţi în
abandon şi risc de abandon şcolar, în vederea integrării lor socio-
profesionale).

La nivelul judeţului Iaşi se implementează un proiect prin care copiii

dintr-o comunitate săracă (din mediul rural) sunt susţinuţi cu burse
de către donatori privaţi care joacă şi rolul de mentori. Este vorba de

41
Detalii la http://scan.uaic.ro/
42
Detalii la http://cespet.uaic.ro/

128
copii săraci, aflaţi în ultimul an de gimnaziu şi cu anumite
performanţe şcolare, care primesc lunar o sumă de bani şi menţin
legătura şi vizitează companiile care îi susţin.

Pentru copiii cu dizabilităţi, există serviciile de recuperare şi

reabilitare dezvoltate de DGASPC Iaşi (care includ kinetoterapie,
logopedie, terapie ocupaţională, alte terapii specifice). În ceea ce
priveşte accesul la educaţie, există învăţământul special, până la
nivelul liceal, pe care copiii şi adolescenţii cu dizabilităţi îl pot accesa
în urma evaluării şi orientării şcolare. În acest sens, Centrul Judeţean
de Resurse şi Asistenţă Educaţională este cel care stabileşte traseul
educaţional şi serviciile de care copilul poate beneficia pentru a
susţine procesul educativ (consiliere şcolară, profesor de sprijin,
kinetoterapie, logopedie).

Totuşi, o observaţie importantă este că accesul la servicii de

recuperare este mult mai scăzut pentru adolescenţii cu dizabilităţi
severe, fie din lipsa serviciilor adecvate, fie din cauza incapacităţii
părinţilor de a-i mai transporta şi controla.

- Dar la nivelul de vârstă pentru care vorbim, la diagnosticele severe nu

există. Deci, aproape spre 0. Nu sunt servicii suficiente, nu sunt servicii de
ocupare a timpului liber, nu sunt centre de zi cu activităŃi de terapie
ocupaŃională în adevăratul sens al cuvântului. Sunt puŃini beneficiari integraŃi,
cei mai mulŃi stau acasă. N-ai ce face cu ei. Îl Ńin şi pe părinte imobilizat care
ar putea lucra şi ar dori să lucreze, dar nu-l poate lăsa. Are 16 ani, e mare,
umblă peste tot, e un pericol, nu-l poŃi lăsa. Deci, 10 minute sau ceva, o oră,
să rezolvi ceva. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În cadrul unor proiecte de economie socială au fost create

întreprinderi sociale pentru adolescenţi sau tineri cu dizabilităţi (unde
se regăsesc în principal tineri). Acestea au fost implementate atât de
instituţii publice, cât şi private. Există şi organizaţii
neguvernamentale care oferă sprijin persoanelor cu dizabilităţi:
îngrijire la domiciliu, consiliere, sprijin material.

- Noi avem şi ateliere protejate atât pentru adolescenŃi, cât şi pentru tineri.
V-am spus că trecerea la ei este... mai ales că vârsta mentală nu coincide
cu cea biologică. Este foarte greu de stabilit. V-am spus, aici este discutat.

129
 Încă mai sunt dileme la nivel juridic şi legislaŃia nu este corelată.
[…]
De exemplu, la Hârlău, centru pentru adulŃi, dar practic acolo sunt tinerii
care au fost adolescenŃi şi au fost pregătiŃi pentru a fi integraŃi în aceste
centre. E pretenŃios să-i spun întreprindere socială, dar tinerii aceia fac
pâine pentru tot sistemul din zona respectivă.
[…]
„Alături de voi” este fundaŃia care are această activitate pentru copiii cu
dizabilităŃi, în mod special copiii cu HIV/SIDA pe care i-au integrat în aceste
întreprinderi sociale. I-au independizat, să zicem, dar supravegheat. (Focus
Grup - reprezentanţi instituţionali)

În termeni de accesibilitate, reprezentanţii instituţiilor au menţionat

faptul că aceste servicii indispensabile (de recuperare şi reabilitare,
servicii de zi) ar trebui dezvoltate mai aproape de comunităţile din
care provin adolescenţii cu dizabilităţi, din mai multe motive:
reducerea costurilor de transport şi menţinerea copiilor în
comunitatea în care trebuie să se integreze ulterior ca adult. La nivel
de direcţie generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului,
există încă echipa mobilă pentru copiii cu dizabilităţi, dar aceasta
acoperă doar mediul rural.

Dar, considerentul meu este că aceste servicii trebuie să fie cât mai
aproape de locul, mediul de viaŃă al familiei, al copilului respectiv, astfel
încât să nu fie utilizate resurse în exces. Prefer să meargă pe şcoala
integratoare, şcoala integratoare să aibă acolo un modul dotat bineînŃeles
cu specialişti care să nu facă nu ştiu câtă distanŃă, efort, timp. Este şcoală
integratoare, dezvoltă aceste servicii.
[…]
-Pentru că, până la urmă, cea mai mare parte a acestor adolescenŃi se
reîntorc în comunitatea de baştină şi atunci totul trebuie să fie firesc pentru
ei. Dar, când tu îi rupi din comunitatea lor specifică, îi aduci într-un alt
mediu, ei se adaptează la acel mediu… (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)

În ceea ce priveşte adolescenţii cu comportamente de risc, se

lucrează în primul rând la componenta de prevenţie, prin informare la
nivelul şcolilor. Intervievaţii au subliniat faptul că prevenţia trebuie să
implice şi comunitatea din jurul adolescentului (familia, profesorii),
astfel încât aceştia să identifice primele semne care sugerează
adoptarea unui comportament de risc. Profesorii diriginţi ar putea fi
130
persoane cheie resursă care să disemineze informaţiile către părinţi,
dar, aşa cum subliniau unii părinţi, nu toţi profesorii au capacitatea şi
deschiderea de a aborda subiecte delicate cu părinţii şi cu elevii.

Pentru adolescenţii care au adoptat deja comportamente de risc

există servicii de consiliere, dar e nevoie de terapie ocupaţională şi
de crearea de comunităţi terapeutice adecvate adolescenţilor, un tip
de servicii care necesită, însă, resurse consistente, atât financiare,
cât şi umane.

Nu avem un centru de post-cură, de dezintoxicare în care să meargă tinerii,

pentru că avem spitalul de psihiatrie, dar ştiŃi cum e cu el, are o conotaŃie
negativă când auzi, şi reticenŃă din partea adolescentului. Nu avem
specialişti care să ofere aceste servicii de consiliere în afară de CEPECA,
care e la o scară foarte redusă, ştiu că şi-au redus şi ei foarte tare
personalul, eu cred că e o lipsă foarte mare şi pe componenta de prevenire
nu mai suntem decât noi şi CEPECA. Consiliere, prevenire, dar centrele în
special lipsesc pentru că cu spitalul de psihiatrie e o mare reticenŃă, adică
se pune o etichetă, copilul asociază deja consumul cu nebunia şi e destul
de dificil. (Interviu - reprezentant organizaţie neguvernamentală)

Pentru mamele adolescente care nu sunt acceptate de familie sau nu

dispun de mediul potrivit în care să-şi îngrijească copilul (ca în cazul
adolescentelor din centrele de plasament), există un centru maternal,
la nivel de judeţ, care le poate oferi cazare şi sprijin pentru
deprinderea abilităţilor de mamă. Accesul în centrul maternal se face
cu măsură de protecţie specială pentru mama minoră. La nivelul
municipiului Iaşi există un centru pentru mame şi copii în dificultate
(parteneriat public-privat), unde adolescentele ajunse la vârsta
majoratului pot beneficia de servicii de cazare pentru încă un an.

Şi în cazul sarcinilor nedorite la adolescente, prevenirea prin campanii

de informare şi prin educare permanentă de la vârste mici este
considerată ca fiind singura formă eficientă de reducere a acestor
riscuri. Din nou, familia şi şcoala trebuie să fie abordate în campaniile
de informare şi de conştientizare, deoarece, la aceste niveluri,
reprezentanţii instituţionali identifică o serie de probleme: familia nu
are capacitatea de a oferi un minim de informaţii privind viaţa
sexuală şi metode de protejare împotriva riscurilor, familia află târziu

131
despre sarcină, şcoala nu se implică, nu raportează aceste cazuri
către autorităţi astfel încât adolescentele şi familiile lor să beneficieze
de monitorizare şi intervenţie acolo unde este necesar.

Cred că elemente de genul acesta trebuie prinse în orice terapie. Pentru că,
pe de o parte, vorbim tehnic ce trebuie să faci, iei pastile, nu iei. Te duci la
medic, foloseşti alte metode. Dar vorbim şi despre foarte multe situaŃii când
avem sarcini la vârste tot mai mici, care sigur au apărut în contextul în care
nu aveau suficiente informaŃii, mijloace materiale etc. Dar, eu văd că multe
dintre sarcinile la vârste mici apar în contextul unei confuzii. Avem fete şi
băieŃi care au părinŃii aflaŃi la muncă în străinătate, să iau un exemplu. Fete
care au nevoie de cineva să le fie apropiat şi caută împlinirea asta emoŃională
în relaŃii fizice. Se face o confuzie. Tu poŃi să ai un prieten, un confident fără
să ajungi neapărat la relaŃii intime. Şi nu aşa îŃi împlineşti lipsa unui părinte.
[…]
- Identificarea acestor situaŃii trebuie să fie foarte strânsă şi revenim la
reŃeaua dintre şcoală şi cadrele medicale şi familia. De cele mai multe ori, la
cazuri de genul acesta, familia află ultima.
[…]
- Asta e curios, că noi ca şi instituŃie de stat n-am primit până acum nicio
sesizare din partea unei şcoli cum că o elevă ar fi pasibilă de a rămâne
însărcinată sau că e însărcinată măcar. Deci, deja a născut când primim
noi...Poate sesizează alte instituŃii, dar pe noi nu. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

Aşa cum remarca un participant la discuţia de grup, abordând

diferitele probleme specifice ce afectează adolescenţii din anumite
grupuri vulnerabile, a fost identificată o temă comună care este mai
puţin vizată de intervenţiile existente: capacitatea familiei de a
răspunde nevoilor copilului şi adolescentului (emoţionale, de
informare, de comunicare) şi de a-i crea un mediu stabil şi echilibrat.

Vorbim foarte mult de probleme specifice, cred că vorbim de probleme care

au aceleaşi surse şi dacă noi vorbim de nevoi specifice... Eu cred că noi
trebuie să pornim de la nevoile pe care familia copilului le asigură mai bine
sau mai rău. Putem să vorbim despre părinŃi care sunt acolo şi copleşesc
copiii cu de toate şi nu reuşesc să obŃină un copil stabil, echilibrat. Vorbim
despre părinŃii care pleacă în străinătate la muncă, trimit o tonă de bani
acasă şi rareori îi văd sau participă la viaŃa copilului. Vorbim despre copiii
din clasa I, a V-a, a VIII-la, care se trezesc în faŃa unei decizii importante,
merg la şcoală mai departe, nu merg, ce opŃiuni am. Nu au motivaŃie pentru
a rămâne în şcoli mulŃi şi vorbim despre copii super inteligenŃi. (Focus Grup

132
 - reprezentanţi instituţionali)

Perspectivele profesioniştilor din domeniu asupra caracteristicilor

unui serviciu prietenos pentru adolescenţi converg către câteva teme
comune: nevoia de a cunoaşte foarte bine adolescenţii vizaţi de
serviciu (mai mult decât nevoile acestora, trebuie identificate şi
activităţile care le fac plăcere şi care îi motivează), adaptarea
intervenţiilor la nevoile adolescenţilor, personal cu o atitudine
pozitivă, relaxată, dar care poate impune şi limite şi reguli, includerea
de activităţi recreative sau distractive; adoptarea de mijloace de
comunicare şi mesaje atractive pentru adolescenţi, valorizarea
talentelor şi pasiunilor adolescenţilor.

Din perspectiva adolescenţilor, atributele care definesc portretul

profesionistului cu care şi-ar dori să interacţioneze sunt legate de
abilităţile de comunicare, de nivelul de încredere cu care acesta poate fi
investit, dar şi de nivelul de cunoştinţe în domeniile care sunt de interes.

- Cum ar trebui să fie profesorul ca să mergeŃi să-i spuneŃi despre

problemele voastre?
- ÎnŃelegător.
- De cuvânt.
- În ce sens?
- Dacă promite ceva să se Ńină de cuvânt.
- Calm.
- Răbdător.
- Prietenos.
- Cu cunoştinŃe. (Focus Grup - adolescenţi, elevi de liceu)

- Cum să fie personalul?

- Prietenos.
- Să nu fie de sex masculin.
- Deschis.
- Adică, mai degrabă ai vorbi cu o femeie decât cu un bărbat? Să fie mai
tinere, mai bătrâne?
- Mai bătrâne.
- Mai tinere cred că ar fi mai jenant.
- Nu chiar, dacă vezi că zâmbeşte, pui mult mai multe întrebări. (Focus
Grup - adolescenţi, elevi de liceu)

133
Un serviciu prietenos pentru adolescenţi ar trebui să fie poziţionat şi
gândit într-o manieră care să le asigure confidenţialitatea intervenţiei,
să nu existe o asociere între accesarea acelui serviciu şi o problemă
pe care adolescentul ar putea-o avea. De asemenea, temerile pe care
aceştia le au vis-a-vis de accesarea unui serviciu ar putea fi depăşite
dacă ar fi însoţiţi de prietenii apropiaţi.

- Într-o zonă unde să fie mulŃi tineri de vârsta noastră ca să nu ne simŃim

ruşinaŃi.
- Undeva în centru.
- Nu neapărat, undeva unde să vină multă lume.
- Ca să nu fie toŃi ochii asupra voastră că mergeŃi...
- Da, da.
- Să pară mai atrăgător pentru noi ca să mergem acolo. (Focus Grup -
adolescenţi, elevi de liceu)

Problematica „încrederii” în adulţi este foarte importantă pentru toţi

adolescenţii, dar cei care se află/s-au aflat într-o situaţie de
vulnerabilitate par a acorda o valoare şi mai mare acestui aspect în
relaţiile lor cu adulţii. Astfel, încrederea se câştigă în timp ca urmare
a experimentării (adolescenţii menţionează faptul că supun adulţii
unor teste pentru a vedea dacă sunt de încredere). În acelaşi timp, o
persoană străină poate fi preferată deoarece şansele ca aceasta să
comunice cu persoanele importante din anturajul adolescentului
(părinţi, profesori) sunt percepute a fi mici.

- Da, pentru că am păŃit şi eu şi pentru prima dată e destul de greu. Să ai

ceva pe suflet ce ştii numai tu şi cu Dumnezeu, e greu să zici unei persoane
străine, dar după aia te obişnuieşti.
- Şi cum alegi persoana aia la care te duci să-i spui prima dată?
- Nu-i spui aşa din prima, stai de vorbă cu dânsa, vezi ce e cu dânsa, ce are
de gând, cum e dânsa şi după aia, nu cum e aşa, de exemplu vin la dvs. şi
vă zic tot ce am pe suflet şi după aia dvs. vă duceŃi şi ziceŃi mai departe şi
tot aşa, se află peste tot.
- Deci, mai întâi trebuie să te asiguri că n-o să spună.
- Să analizezi persoana cum trebuie.
- Şi când o analizezi la ce te mai uiŃi? Deci, o dată să ştii că rămâne între
voi discuŃia.
- Încerc să fiu prietenă cu dânsa, să-i aflu întâi ei secretele, să discut cu
dânsa probleme personale şi chestii de genul acesta şi după aia cer şi eu.
(Interviu - adolescentă mamă)

134
 - łi se pare mai uşor să vorbeşti cu străini sau cu persoane apropiate?
- La străini câteodată nu prea-mi pasă ce cred ei şi mă mai scap câteodată
să zic ceva. Dar de exemplu mamei nu pot să-i spun chiar orice, dar nu ştiu
de ce, mi-e aşa, pentru că mă ceartă câteodată. Mie îmi place că e severă
aşa cu mine. (Interviu - adolescent, beneficiar de servicii)

Nu toţi adolescenţii reuşesc să investească cu încredere un adult, ci se

interiorizează şi caută soluţii pe cont propriu, chiar şi când există
exemple pozitive în jurul său. Un caz întâlnit în cadrul vizitelor este un
adolescent ce provine dintr-o familie marcată de violenţă domestică şi
care, deşi menţionează dirigintele ca fiind un profesor care „înţelege”
şi cu care se poate discuta (dirigintele a creat un sistem de a răspunde
întrebărilor elevilor prin intermediul unor caiete-jurnal), nu apelează la
acesta, caracterizându-se astfel: „eu sunt genul acela care tac şi fac,
tac şi ţin în mine, adică nu împrăştii vorba”.

Cabinetul şcolar de asistenţă psihopedagogică, aflat în proximitatea

adolescenţilor, este un serviciu care ar trebui accesat de copiii care
„au nevoie” sau „au probleme”. Deşi recunosc utilitatea unui astfel
de serviciu, adolescenţii consideră cabinetul o soluţie potrivită mai
degrabă pentru alţii care au probleme mai complicate (cei cu
probleme „delicate”, sentimentale, probleme în familie, copiii
marginalizaţi, săraci). Principala teamă pe care o au în legătură cu
frecventarea cabinetului este legată de etichetare, în cazul în care ar
fi văzuţi mergând la cabinet.

Identificarea unei situaţii de risc în grupul de prieteni determină

reacţii diferite, dar cei mai mulţi dintre adolescenţii intervievaţi
consideră că nu au mijloace eficiente prin care să intervină, deoarece
atunci când un adolescent îşi asumă un comportament de risc
(precum consumul de substanţe psihoactive), el este singurul care
poate decide că are nevoie de ajutor. Au existat şi adolescenţi care
afirmă că ar apela la părinţii adolescentului cu comportament de risc,
dar dacă avem în vedere cât de mult este valorizată „încrederea”,
putem afirma că o astfel de soluţie ar fi adoptată doar atunci când
situaţia ar deveni gravă.

135
 - E complicat să-i spun să nu mai consume aşa ceva.
- Dar dacă aŃi vedea că acel prieten ajunge într-o situaŃie foarte gravă, deja
vorbim despre dependenŃă, ce aŃi face?
- Nu-mi mai este prieten.
- Deci nu ai mai vrea să discuŃi cu acela.
- I-aş zice părinŃilor lui.
- Mai întâi aş încerca să-l ajut. Dacă văd că nu pot...
- Cum aŃi încerca voi să-l ajutaŃi?
- La un specialist.
- Nu, eu aş apela la părinŃii lui. Să se ocupe ei.
- Nu, la părinŃi...Ńine morala şi se duce afară şi mai fumează o dată.
- Tu ai spus că ai apela la specialist?
- Unde te-ai duce?
- Păi, aş afla unde e specialist.
- Cum?
- Tot pe internet.
- N-ai apela la un profesor sau?
- Ba da, şi la un profesor.
- Voi ceilalŃi?
- Eu n-aş face nimic.
- Chiar dacă ar fi cel mai bun prieten?
- Dacă vrea să se oprească se opreşte, dacă nu, nu. (Focus Grup -
adolescenţi, elevi de liceu)

Explorarea percepŃiilor faŃă de intervenŃiile integrate

Perspectivele specialiştilor intervievaţi asupra intervenţiilor integrate

sunt destul de eterogene şi sunt formulate mai degrabă într-un
registru teoretic. Intervenţii integrate ar însemna ca un beneficiar să
aibă acces la specialişti din domenii diferite într-un singur loc astfel
încât să răspundă mai multor nevoi într-o manieră eficientă pentru
beneficiar. O asemenea abordare aduce beneficii, dar poate avea şi
consecinţe negative pentru beneficiari: suprasolicitarea sau crearea
unei relaţii de dependenţă.

- Integrate, să răspundă la mai multe probleme, să fie concentrate în acelaşi

loc astfel încât cavalcada şi un traseu prea lung… Să fie interdisciplinare,
câŃi mai mulŃi specialişti care să răspundă nevoilor pentru că sunt nevoi
diferite. Nu mă pot substitui unui medic, nu pot să fiu la fel de convingător
ca un pedagog. Să fie specialişti din cât mai multe domenii astfel încât
accesibilitatea să fie cât mai facilă.

136
 - Ar putea transforma individul într-un asistat. Să nu mai poată căuta în el
resurse şi să vină mereu altcineva să rezolve problema. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)

O intervenţie integrată necesită în primul rând resurse financiare

importante. Dată fiind experienţa ultimilor ani în care resursele
financiare s-au redus semnificativ, atitudinea specialiştilor este una
destul de rezervată.

- Şi serviciile integrate se fac cu bani mulŃi. E nevoie de bani ca să înfiinŃezi

ceva, plăteşti o chirie, un curent, o hârtie.
- Mai ales că această categorie de populaŃie este receptivă la nou. Dacă nu-
i oferi noutate, diversitate, nu ai. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Crearea unui nou tip de serviciu ar trebui să fie gândită strategic, să

fie în acord cu strategia judeţeană, iar autorităţile locale din domeniile
vizate de acest tip de intervenţie să-şi asume responsabilitatea. În
lipsa unor politici clar definite şi a unor acte normative care să
stipuleze obligaţii asumate de diferitele autorităţi, un astfel de
serviciu nu poate fi sustenabil.

Ideea este că trebuie să fie un interes comun. Atâta timp cât este o
strategie judeŃeană care are câteva direcŃii clare, este imposibil ca acele
autorităŃi locale să nu se substituie, să nu fie parte din această strategie,
pentru că atunci când ai elaborat-o ai consultat toate părŃile. Prin urmare,
toate părŃile acelea care au spus ce ar putea să facă, te implici în probleme
pe următorii 5 ani. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborare şi coordonare instituŃională în serviciile oferite

adolescenŃilor

Colaborarea interinstituţională funcţionează în principal pe bază de

proiect şi depinde de resursele care pot fi puse la dispoziţie de
fiecare parte. Astfel, există proiecte desfăşurate în parteneriat, reţele
de comunicare sau proiecte care se desfăşoară cu acordul unor
instituţii (de exemplu în unităţile de învăţământ).

Nevoia de colaborare şi de coordonare este exprimată de

reprezentanţii instituţionali, dar problema responsabilităţii coordonării
este din nou legată de lipsa resurselor financiare. Asumarea
137
coordonării ar impune şi alocarea de resurse financiare.
Reprezentanţii instituţiilor publice fac referire la responsabilizarea
societăţii civile care ar trebui să se implice în anumite intervenţii, în
timp ce reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale subliniază că
orice activitate în care sunt cooptaţi necesită resurse.

Am avut, de exemplu, acum doi ani de zile, aveam câŃiva beneficiari, acum
avem prea mulŃi, nu ne putem descurca, avem resursă umană limitată şi la
noi, prea puŃină. De aceea, încercăm în program şi implicarea societăŃii
civile. Pe data de 5 iunie facem o activitate de amploare pentru
responsabilizarea societăŃii civile pentru că nu e problema numai a anumitor
instituŃii. Trebuie cu toŃii să ne unim să facem ceva pentru că ăsta este
grupul Ńintă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
- Pentru că principiul colaborării cu instituŃiile publice este acesta:
„-Tu ajută că a venit de la minister.
- Dar, nu am timp.
- Nu, tu ajută ca a venit de la minister.
- Dar unde-s banii?”
- Principiul ăsta al gratuităŃii se schimbă uşor. Acum intrăm într-un proiect,
dar să pună banii ONG-urile. „Da, noi vrem să facem, să pregătim poliŃişti,
dar noi nu punem bani la asta.” (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Indiferent care va fi instituţia de la nivel local care îşi va asuma rolul

coordonator, implicarea tuturor actorilor în oferirea de servicii
integrate trebuie reglementată printr-un act normativ în care să fie
menţionate rolurile şi responsabilităţile fiecărei instituţii în parte.

Pentru o coordonare foarte clară consider că ar putea fi nişte ordine [de

ministru - n.a.], ordin de putere juridică, care să implice foarte bine
responsabilitatea părŃilor, pentru că dacă laşi la nivelul judeŃean, local,
lucrurile probabil dispar. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

III.2.4. Bacău

Atitudini şi percepŃii faŃă de nevoile adolescenŃilor

Adolescenţii sunt percepuţi ca un grup ce este caracterizat de

schimbări importante din punct de vedere fizic şi biologic, astfel încât
nevoile lor se particularizează. Din intervalul de vârstă de 14-18 ani,

138
specialiştii consideră că perioada 14-16 ani este cea de maximă
vulnerabilitate din cauza schimbărilor de mediu (trecerea de la un
nivel de învăţământ la altul), presiunilor din partea familiei, presiunilor
din partea grupului de referinţă, dar şi limitărilor legale care îi menţin
pe adolescenţi încă într-o stare de dependenţă faţă de părinţi.

Există o serie de nevoi ce caracterizează adolescenţii, în general,

indiferent dacă aparţin sau nu unei categorii vulnerabile: nevoia de
apartenenţă la un grup, de a fi acceptaţi, nevoia de a participa la
activităţi de petrecere a timpului liber, nevoia de respectare a
personalităţii, a intimităţii. Discutând despre categoriile vulnerabile
care au fost vizate de această analiză, specialiştii au identificat o
serie de particularităţi ce ar trebui avute în vedere de cei ce dezvoltă
intervenţii.

Adolescenţii afectaţi de sărăcie au un risc foarte ridicat de abandon

şcolar. Pentru a răspunde acestei nevoi de continuare sau finalizare a
studiilor, intervenţia trebuie să vizeze atât asigurarea accesului
adolescenţilor la serviciile educaţionale prin sprijin financiar, cât şi
asigurarea unui mediu familial favorabil continuării educaţiei (ceea ce
presupune lucrul direct cu părinţii).

Adolescenţii cu dizabilităţi au nevoie, în primul rând, să aibă acces la

spaţiile publice (de la mijloacele de transport, la instituţiile publice,
spaţiile de divertisment şi recreere). Aşa cum remarcau participanţii
la discuţia de grup, accesibilizarea spaţiilor publice este o problemă
rămasă nerezolvată, mai ales în mediul rural. Pentru adolescenţii cu
dizabilităţi uşoare sau cu cerinţe educaţionale speciale, nevoia de
integrare în cadrul instituţiilor de învăţământ de masă este una foarte
importantă, deoarece solicitarea din partea sistemului de educaţie
pentru această categorie de vârstă e din ce în ce mai mare.
Capacitatea sistemului de educaţie de a se adapta la copiii şi,
ulterior, la adolescenţii cu dizabilităţi este caracterizată de
profesionişti drept una scăzută, atât în ceea ce priveşte resursele
umane, normele metodologice, cât şi disponibilitatea învăţământului
special.

139
 - Ba nu, depinde de dorinŃa profesorului de sprijin, care la noi profesorul de
sprijin se manifestă ca un consilier. Nicidecum ca profesorul de sprijin la
clasă.
- łine şi de adaptarea programelor, inclusiv cele didactice. Chiar şi cele de
socializare. Mă gândeam aici la persoanele cu dizabilităŃi de auz sau vedere.
- Aşa e şi la autişti, deşi există clase speciale pentru autişti. Programa
aceea este mult peste nivelul lor, nu toŃi autiştii sunt funcŃionali şi atunci nu
există programe adaptate pentru posibilităŃile copiilor.
- Mai este o problemă. Există cerinŃe educative speciale şi se duc la şcoala
Livezi şi au trei copii în clasă cu cerinŃe educative. Şi profesorul de fizică
zice „Adică ce?” Pentru că nu i-a explicat nimeni că „Domnule, dacă are CS
nu trebuie să ştie teoria pârghiei, trebuie să ştie altceva”. Deci, pentru
profesori certificatul de CS nu le spune nimic. Ce înseamnă, cum fac ei
educaŃie? Deci, cred că pe partea de servicii educaŃionale adaptate stăm
foarte prost. Deci, chiar dacă ei merg, în practică, la şcoală, profesorul nu
ştie ce să facă cu această hârtie.
- Sau persoanele cu deficienŃe de vedere, din câte ştiu, trebuie să meargă
... sunt 3-4 şcoli speciale pentru persoanele cu deficienŃe de văz şi atunci
copiii aceştia trebuie să plece din familie şi să stea la internat. Ca să aibă
acces la educaŃie. (participanţi la Focus Grup)

De asemenea, trecerea către perioada de maturitate este însoţită de

apariţia nevoii de activităţi ocupaţionale, adaptate tipului de dizabilitate.

În ceea ce priveşte adolescenţii cu anumite comportamente de risc

(consum de alcool, tutun, droguri etc), nevoia de informare şi
prevenire este menţionată de specialişti, dar informarea trebuie să
vizeze cu prioritate şi familiile acestora şi comunitatea în ansamblu.
Această componentă este esenţială şi atunci când este necesară
terapia, deoarece familia trebuie să susţină intervenţiile realizate de
specialişti. O altă nevoie importantă identificată de participanţii la
focus grup este cea a dezvoltării personale, care ar putea fi mult mai
eficientă în prevenirea comportamentelor de risc. În cazul acestor
adolescenţi, nevoia de spaţii de petrecere a timpului liber, în care să
se promoveze comportamente pozitive şi unde să nu existe tentaţia
substanţelor toxice, este considerată la fel de importantă ca şi
informarea.

- Nevoia de educaŃie parentală, ca şi la cei cu sărăcie. PărinŃii să susŃină

aceste programe, că nu facem numai noi nimic ca asistenŃi sociali,
psihologi, dacă în familie nu se schimbă nimic. În general, aceşti

140
 adolescenŃi care sunt predispuşi la droguri sunt excluşi din familie. Ei
trebuie acceptaŃi, dar în modul „te accept, dar te schimb”.
- Conştientizarea că se întâmplă ceva cu tine, că nu e normal ceea ce faci.
- În primul rând comunitatea, membrii familiei trebuie şi ei informaŃi că
trebuie să informeze consilierii şcolari, nu ştiu, dacă observă schimbări de
comportament. Deseori, este foarte greu să mai intervii, ori e fugit de
acasă, ori deja este într-un grup în care el este acaparat cu totul. Trebuie
aduse din timp aceste lucruri. (participanţi Focus Grup)

În cazul adolescentelor însărcinate, nevoia imediată este cea de

acceptare, din partea familiilor, din partea comunităţii, din partea
şcolii şi a celorlalţi specialiştii cu care acestea vor intra în contact. În
cazul în care familiile nu pot fi alături de aceste adolescente, ele au
nevoie de suport permanent, atât pe parcursul sarcinii (pentru a fi
însoţite la medic sau pentru a media relaţia cu şcoala), cât şi în
perioada de adaptare la statutul de mamă. În perioada de graviditate,
este foarte important accesul la investigaţii şi servicii medicale, care,
deşi prevăzut de lege, atât în cazul copiilor cât şi al gravidelor, în
practică întâmpină o serie de piedici de natură administrativă.

- Iar aici trebuie lucrat poate la o masă comună în partea medicală să se

ofere gratuit în astfel de cazuri, să fie sprijinite şi chiar când merge să
nască în maternitate să i se acorde altă atenŃie, că această copilă merge
singură, mergem noi sau folosim relaŃiile personale, dar nu e corect.
- Dar pentru adolescente, fiind minore, nu ar trebui să fie gratuite aceste
analize?
- Gratuite sunt, dar mă duc să mă programez şi pot să aştept o lună de zile
sau 2?
- Sau când te duci la cabinet unde se fac analize zic „Luna asta nu mai
avem, că am depăşit plafonul”. Eu am nevoie de aceste analize.
(reprezentant serviciu social)

Legat de problematica sarcinilor la adolescente, specialiştii au

menţionat nevoia de informare şi educaţie sexuală la vârste relevante
pentru generaţiile actuale de copii, respectiv din primele clase de
gimnaziu (clasa a V-a, a VI-a). Astfel, la instalarea pubertăţii,
adolescenţii vor avea deja un minim de cunoştinţe corecte despre
schimbările prin care trec corpurile lor şi despre mijloacele de
protecţie împotriva sarcinilor nedorite şi a bolilor cu transmitere
sexuală. În plus, informarea, educaţia şi consilierea pe probleme de

141
sănătatea reproducerii ar trebui să fie organizate pe baze permanente
în toate instituţiile de învăţământ.

În general, adolescenţii de etnie romă nu sunt percepuţi ca având

nevoi distincte de ceilalţi adolescenţi, principala lor dorinţă fiind
aceea de a nu fi marginalizaţi sau discriminaţi. Şi în cazul acestora,
nevoia de continuare a educaţiei este una importantă, dar
participanţii la focus grup au apreciat că politicile actuale de măsuri
afirmative pentru romi sunt destul de cuprinzătoare. O parte dintre
adolescenţii de etnie romă ar putea fi interesaţi de o mai bună
cunoaştere a culturii şi tradiţiilor rome, mediul şcolar fiind cel care ar
putea sprijini această cunoaştere.

Da, şi cu toate astea, cred că sunt o parte dintre ei care-şi doresc foarte
mult ca tradiŃiile şi obiceiurile lor să dăinuiască, să le conserve şi atunci
poate cred că ar avea nevoie de un club al lor în care să promoveze într-un
fel sau să înveŃe mai multe despre tradiŃiile lor, pentru că ei sunt răspândiŃi
peste tot şi există într-adevăr la Inspectoratul Şcolar un inspector pe
problemele copiilor de etnie romă care face foarte multe lucruri, dar nu ştiu
dacă au ei un loc al lor în care să se întâlnească adolescenŃii şi să
vorbească şi să ajungă la idei comune şi să se simtă bine împreună.
(reprezentant instituţie publică)

Demersul de a identifica nevoile specifice adolescenţilor şi

problemele cu care se confruntă, din perspectiva acestora, a reliefat
o tendinţă comună a adolescenţilor, aceea de a evita să discute
despre problemele lor cu adulţii. De altfel, din discuţiile centrate pe
persoanele cheie la care apelează atunci când au o problemă, au
reieşit trei mari categorii de comportamente: nu vorbesc cu nimeni
despre problemele importante, vorbesc cu grupul de prieteni sau
apelează la unul dintre părinţi. Principalele bariere pe care le
menţionează în a apela la un cadru didactic sunt legate de lipsa unei
relaţii de încredere (încredere că nu va fi judecat, încredere că
discuţia va rămâne confidenţială), dar şi de diferenţa de vârstă.

Eu nu apelez la persoane mai mature, la persoanele în vârstă, la diriginta

mea, profesori (elev de liceu)
- Nu obişnuiesc să vorbesc cu cadrele didactice problemele mele, niciodată
n-am făcut asta, nu pot.

142
 - De ce, ce te împiedică?
- Nu consider că-mi e cineva atât de apropiat. (elev de liceu)

Chiar dacă adolescenţii care au participat la studiu au evitat să

vorbească în mod direct despre problemele specifice lor, indirect au
reieşit o serie de probleme asociate grupurilor sociale din care
adolescenţii fac parte: şcoală, grupul de referinţă („anturajul”),
familia.

Pentru anumite categorii vulnerabile (adolescenţii cu dizabilităţi,

adolescentele însărcinate, adolescenţii din familii sărace sau
destrămate), continuarea educaţiei este un demers ce necesită un
sprijin permanent. În cazul adolescenţilor cu dizabilităţi, trecerea la
un alt colectiv de colegi poate fi însoţită de probleme în relaţionarea
cu colegii de clasă care au comportamente discriminatorii vis-a-vis de
dizabilitate. Adolescenţii cu dizabilităţi care au relatat despre astfel
de probleme au menţionat faptul că sprijinul a venit din partea
cadrelor didactice sau a consilierului şcolar care au sancţionat verbal
comportamentul discriminatoriu. În cazul celor cu curriculumul
adaptat, folosirea standardelor diferite în evaluarea performanţei
şcolare poate fi o sursă de atitudini negative din partea colegilor fără
cerinţe educaţionale speciale. Chiar şi adaptarea la învăţământul
special, la un nou colectiv de elevi, poate fi o sursă de probleme
pentru adolescenţii cu dizabilităţi. În cazul cuprins în analiză, în urma
dificultăţilor de adaptare, eforturile părinţilor s-au orientat către
găsirea unui alt mediu educaţional mai potrivit copilului, respectiv un
liceul tehnologic din învăţământul de masă.

- După ce am terminat a VIII-a, am venit aici la Bacău.

- Şi unde ai mers?
- Eu n-am dat examenul şi am venit la o şcoală specială şi nu mi-a plăcut şi
după aceea m-am mutat aici.
- PoŃi să-mi zici ce nu Ńi-a plăcut acolo?
- Colegii făceau gălăgie, se băteau, dădeau cu pumnii. (adolescent cu
dizabilităţi, fost beneficiar al serviciilor de recuperare)

Pentru adolescentele însărcinate, continuarea educaţiei ridică două

probleme: atitudinile discriminatorii din partea colegilor sau cadrelor
didactice şi dificultăţile în gestionarea rolului de mamă şi de elevă
143
odată cu naşterea copilului.

Nu aveam ce să fac cu băiatul cât timp eram la şcoală. Am găsit pe cineva

care să aibă grijă de el. A stat doar 5 zile cu el şi l-a adus... Nu cum l-am
dat... Şi răcit şi ... opărit. Am zis că nu aş vrea să ajungă [...] M-am gândit
că e mai bine pentru el şi pentru mine. E mai bine aici [la centrul maternal -
n.a.]. (adolescentă mamă)

Din discuţiile cu una dintre adolescentele însărcinate, a reieşit şi o

problemă importantă legată de accesul copiilor afectaţi de sărăcie la
educaţie de calitate. Astfel, incapacitatea familiei de a acoperi
costurile materialelor didactice este în unele cazuri sancţionată de
şcoală, fapt ce creşte riscul de abandon şcolar.

Dar la şcoală îŃi trebuie multe. Acolo nu aveam. Pentru că de exemplu nu

aveam un bloc de desen, atunci ... că până venea alocaŃia sau până se
ducea o zi cu ziua să-mi ieie... De exemplu, dacă nu aveam o foaie de
desen, îmi scădea nota, îmi punea notă, mai rea, mai asta... Şi e greu.
(adolescentă însărcinată)

Trecerea la un nou nivel de învăţământ, nevoia de integrare într-un

grup de adolescenţi, apariţia unui grup de referinţă, toate aceste
schimbări sunt însoţite de influenţe sau presiuni de adoptare a
anumitor valori şi comportamente, uneori acestea fiind unele de risc
(de exemplu, fumatul sau consumul de etnobotanice etc.)

- Anturajul negativ.
- Nu ştiu ce, dacă nu faci ca noi, nu eşti în grupul nostru.
- Exact.
- Şi eşti dat în afară şi…
- Eşti marginalizat şi te simŃi foarte…
- Tu te simŃi foarte inferior şi ca să intri-n grupul lor, da, zic ca ei.
- Trebuie să faci anumite… (Focus Grup - adolescenţi)

Pentru adolescenţii cu dizabilităţi severe, nevoia de a aparţine unui

grup poate fi uneori satisfăcută doar de participarea la servicii
specializate de zi. De exemplu, un tânăr de 17 ani relatează că
singurii prieteni sunt cei de la centrul de zi, căci în vecinătatea unde
locuieşte nu sunt copii. De aceea, împlinirea vârstei de 18 ani este
privită ca un moment tragic în care lumea sa se va restrânge la
propria familie şi apartamentul în care locuieşte: „De acum nu mai
144
contează nimic. A trecut timpul.” (adolescent cu dizabilităţi,
beneficiar al serviciilor de zi)

IntervenŃii adresate adolescenŃilor la nivel local

Intervenţiile dezvoltate la nivelul Bacăului sunt create pentru grupuri

ţintă mai cuprinzătoare printre care se numără şi adolescenţii. Cu
excepţia campaniilor de informare şi prevenire care se adresează unor
grupe de vârstă restrânse (cele mai multe elevilor de liceu),
intervenţiile la care au acces adolescenţii din categoria 14-18 ani
vizează copiii în general.

Serviciile sociale sunt dezvoltate de Direcţia Generală de Asistenţă

Socială şi Protecţia Copilului Bacău, Direcţia de Asistenţă Socială a
Municipiului Bacău şi de organizaţiile neguvernamentale. Punând în
relaţie serviciile sociale existente şi grupurile vulnerabile selectate
pentru acest demers de analiză, constatăm că există intervenţii
pentru aproape fiecare categorie în parte: adolescenţii cu dizabilităţi
(centru de recuperare, centru de zi), adolescente însărcinate sau
mame (centru maternal), adolescenţii cu comportamente de risc
(grup de suport). În ceea ce priveşte adolescenţii afectaţi de sărăcie,
constatăm că aceştia ajung în atenţia serviciilor sociale atunci când
sunt expuşi unor riscuri adiacente (separare de familie,
comportament de risc etc). Pentru adolescenţii de etnie romă nu au
fost identificate servicii sociale dedicate, aceştia având acces la
toate serviciile dezvoltate pentru anumite grupuri vulnerabile. Doar în
domeniul educaţional există intervenţii ce vizează distinct copiii de
etnie romă (inspectorul pentru romi, locurile pentru candidaţii romi
pentru admiterea la licee, profesorii de limba rromani).

Reducerea resurselor financiare care a caracterizat ultimii ani a

condus la închiderea anumitor servicii oferite în principal de
organizaţiile neguvernamentale. De asemenea, pentru o parte din
serviciile oferite de acestea (de exemplu, pentru serviciile de
recuperare pentru copiii cu dizabilităţi), s-a introdus în ultimii ani un
cost ce trebuie suportat de familiile copiilor beneficiari.

145
Criza financiară a afectat şi serviciile publice. Un exemplu este
centrul de recuperare şi de zi pentru copii cu dizabilităţi, care nu mai
poate asigura transportul acestor copii, ceea ce afectează în mod
direct accesul copiilor la astfel de servicii.

Şi nu numai transport, dar şi o maşină pentru centru. Sunt tot felul de

urgenŃe, dar în primul rând cu beneficiarii. Avem cazuri suficient de grave.
Cei mai mulŃi vin însoŃiŃi de părinŃi, depind de maşina părinŃilor. Am avut
cazuri când s-a stricat maşina părinŃilor şi copilul acela nu a venit o
săptămână sau două că maşina aceea a fost în service. Deci, pentru
recuperare nu este foarte bine. Pentru că copilul acela făcuse nişte progrese
şi deodată stagnează. (reprezentant serviciu public pentru copii cu
dizabilităţi)

Dar foarte puŃini copii pot să vină cu autobuzul. De exemplu, acum avem o
fetiŃă, am vorbit cu părinŃii ei, un caz suficient de dificil. Tatăl a plecat din
Ńară, mama nu conduce şi vreau să vă zic că n-a venit de ceva timp la
terapie şi vine foarte, foarte rar. Nu are cu ce să vină. Pe jos nu poate
pentru că merge doi paşi se aşază jos. Cu autobuzul nici nu poate fi vorba
măcar, pentru că are tulburări de comportament, şi atunci numai cu
maşina. E dificil. (reprezentant serviciu public pentru copii cu dizabilităţi)

Multe dintre organizaţiile neguvernamentale, dar şi centrul de

prevenire şi consiliere antidrog şi autorităţile locale au dezvoltat
programe sau evenimente în care este încurajat voluntariatul. Elevii
de liceu sunt cel mai des vizaţi de programele de voluntariat,
oferindu-le ocazia să se afirme, să-şi petreacă timpul liber într-un
cadru ce contribuie la dezvoltarea lor. Totuşi, programul zilnic şcolar
constituie o barieră în implicarea adolescenţilor.

Un exemplu care trebuie menţionat este cel al unor organizaţii ale

adolescenţilor şi tinerilor ce împărtăşesc o pasiune comună – teatrul.
Aceştia s-au organizat singuri şi participă la festivaluri de teatru ale
tinerilor, iar normele ce s-au stabilit de-a lungul timpului sunt
transmise de la o generaţie de alta.

Mai mult decât atât, tinerii s-au organizat singuri. În Bacău există mai multe
organizaŃii, nu ştiu dacă neapărat formate sub formă de ONG-uri, dar tineri
care s-au organizat singuri, fără adulŃi, în acest sens, şi care joacă teatru,
cărora le place foarte mult teatrul, în limba română, în limba engleză. Totul
a plecat de la ID Fest, un festival pe care tinerii îl organizează anual cu

146
 diferite alte trupe din toată Ńara, aici în Bacău, şi ei merg la rândul lor în altă
parte şi prezintă diferite piese, pe diferite teme. ID Fest e în limba engleză,
dar sunt şi alte cluburi care învaŃă să facă teatru în limba română şi asta e o
activitate foarte plăcută pe care parcă din ce în ce mai mulŃi o doresc, din
ce în ce mai mulŃi tineri şi poate asta ar fi nou că ei singuri au început ideea
şi au dezvoltat-o şi tinerii care erau liceeni au ajuns studenŃi şi îi sprijină pe
liceenii care au venit după. (reprezentant instituţie publică)

Din discuţiile cu adolescenţii, s-a remarcat faptul că există un interes

faţă de voluntariat, dar timpul disponibil pentru astfel de activităţi
extraşcolare este perceput a fi prea limitat pentru a-şi asuma astfel
de responsabilităţi. De asemenea, şi din discuţiile cu cei care au
beneficiat de servicii sociale s-a observat că odată ajunşi la vârsta
adolescenţei au o percepţie pozitivă asupra voluntariatului şi rolului
pe care voluntariatul l-ar putea avea asupra propriului viitor.

- Dar pentru cei care terminau clasa a VIII-a, puteau să meargă la un alt
centru similar, dar pentru vârstă mai mare?
- Nu, doar puteau să devină voluntari la centrul la care am fost acolo.
- Şi Ńi se pare interesant? Ai vrea să fii voluntar?
- Sincer mi se pare foarte tentant, pentru că ar putea avea multe avantaje.
- Ca de exemplu?
- Păi ai putea să.. ca.. acum.. de exemplu, ai o experienŃă în domeniu, în alt
domeniu, dar tot îl cauŃi pe (...) şi te ajută la angajare. (adolescentă, fost
beneficiar)

Cabinetul şcolar de asistenţă psihopedagogică, deşi disponibil în

multe dintre unităţile de învăţământ din municipiul Bacău, este un
serviciu care nu beneficiază de o imagine pozitivă la nivelul adoles-
cenţilor. Mare parte dintre adolescenţii intervievaţi au luat contact cu
cabinetul din unitatea de învăţământ prin activităţi la clasă sau
pentru că au fost invitaţi să vadă cabinetul de consiliere, şi, totuşi,
foarte puţini afirmă că ar merge din proprie iniţiativă să ceară sprijinul
consilierului atunci când ar avea o problemă. Această atitudine
rezervată este determinată de mai mulţi factori: riscul de a fi etichetat
de colegi drept persoană cu probleme, neîncrederea că discuţia va
rămâne confidenţială, neîncrederea în efectele pozitive ale unei
discuţii cu consilierul. Şi specialiştii sunt conştienţi de aceste bariere.

147
 - Da, numai că chiar dacă cineva din clasă avea nevoie de asta, „nu pot să
mă duc la psiholog, e ca şi cum te-ai duce la psihiatru, înseamnă că eşti
bolnav la cap”, dar nici la psihiatru nu te duci dacă eşti bolnav la cap.
- Asta era părerea colegilor tăi?
- Da. Eu nu pot spune că am vrut vreodată să mă duc, e vorba de ceilalŃi
colegi care chiar aveau nevoie şi unii din ei chiar s-au dus pentru că au fost
îndemnaŃi de doamna dirigintă că altfel nu s-ar fi dus. (adolescent, elev
liceu)

- Şi la Centrul de Consiliere de la şcoală ce ai schimba?

- Probabil pe doamna psiholog...
- Aşa... Care ar trebui să fie cum.. ca să ai tu încredere şi să mergi acolo?
- Cam cum este doamna de aici.
- Adică poŃi să-mi spui câteva lucruri importante...
- Mai întâi să dovedească că merită să ai încredere în acea persoană...
După câte am auzit de la alŃi colegi, doamna de acolo cam ... a povestit
unele cazuri pe la alŃi domni profesori sau... depinde ... şi elevi. De asta n-
am avut încredere. (adolescent beneficiar servicii de consiliere)

Da, asta e, deşi eu consideram că aici elevii sunt destul de destupaŃi, cred
că din răutăŃi aşa, mai aud remarci pe aici când e cineva în anticamera: „Ce
faci măi, stai la cabinet, ai probleme?”. Cred că tot prin încurajarea elevilor
de a veni la cabinet. Eu merg în general la fiecare început de an şcolar să
mă promovez la clasele a IX-a nou intrate şi mai des să-i încurajez să vină la
cabinet pentru orice fel de problemă, pentru că ei vin uneori cu probleme
mai grave, să zic aşa, dar eu întotdeauna le spun că nu atunci când se
acutizează o problemă. Consilierul e acolo, şi pentru orice fel de discuŃie,
dacă ai neclarităŃi, stări de nelinişte, te preocupă ceva. Dar v-am spus sunt
şi relativ nouă în această unitate şi probabil şi diriginŃii până se obişnuiesc
cu imaginea şi elevii până se mai rulează puŃin. Am observat că faŃă de anul
trecut există un progres, ceea ce zic că e bine. (consilier)

Un alt tip de intervenţie foarte frecvent este reprezentat de

campaniile de informare şi de prevenire a anumitor comportamente
de risc. Cele mai multe intervenţii de acest tip sunt realizate de
organizaţiile neguvernamentale şi vizează teme precum educaţia
pentru sănătate, educaţia sexuală, consumul de tutun, alcool sau
droguri, dar sunt şi instituţii publice ce desfăşoară astfel de
programe. Aici poate fi menţionat centrul de prevenire şi consiliere
antidrog, dar şi inspectoratul şcolar. O observaţie generală legată de
acest tip de intervenţie este aceea că ar trebui să utilizeze mijloace

148
cât mai atractive de comunicare. De asemenea, atât adolescenţii, cât
şi specialiştii care lucrează în acest domeniu au menţionat faptul că
ar fi mai eficiente sesiunile de informare realizate cu grupuri mici (în
cazul educaţiei sexuale, separat băieţi şi fete), astfel încât
adolescenţii să aibă ocazia să pună întrebări fără a simţi presiunea
clasei.

E o discuŃie pe muchie de cuŃit. E un pic de dezvoltare personală, e un pic

de informare, e un pic de consiliere, e un pic din toate. Dar, mergem şi ne
modulăm prezentarea în funcŃie de ce ne cere grupul. Deci, nu suntem ca
profesorul care vine pregătit, planul de lecŃie, îŃi faci proiectarea lecŃiei şi te
Ńii musai de ea. Nu. Deci, adaptăm. La clasele a VII-a şi a VIII-a, învăŃăm
efectiv cum să punem prezervativul, încercăm să-i sensibilizăm atât pe
băieŃi, cât şi pe fete vizavi de avort. … Sunt informaŃii pe care teoretic nu
trebuie să le primească. Practic, comportamentul lor o cere pentru că sunt
atât de vulnerabili şi atât de dispuşi să încerce încât se pun în pericol,
nemaispunând de cadrul legal pe care nu-l cunosc deloc deşi fac educaŃie
civică. (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

- Eu aş vrea ca să fie o doamnă aşa, ca dvs., să fie numai cu fetele şi

partea cu băieŃii nu mă interesează, să se ducă şi băieŃii cu cineva. Şi să ne
explice.
- Nu există aşa ceva.
- Şi asta e chestia, că nu se face la şcoală.
- Dvs., ca femeie, ne spuneŃi, ne-nvăŃaŃi, ne-ndrumaŃi. (Focus Grup adolescenţi)

De asemenea, aceste sesiuni de informare ar trebui să se desfăşoare

într-o manieră continuă, aici fiind subliniat rolul important al
opţionalelor de educaţie pentru sănătate care ar putea disemina
informaţiile relevante la toţi elevii. Una din problemele semnalate în
discuţia de grup cu specialiştii este aceea că nu există date publice
cu privire la numărul de clase ce urmează anual acest opţional, iar
experienţele concrete ale specialiştilor arată că acesta este mai puţin
organizat tocmai atunci când nevoia este mai mare: începând cu
nivelul gimnazial şi continuând cu nivelul liceal.

Ne-am interesat ce şcoli din Bacău nu au educaŃie pentru sănătate, ne-am

uitat după acest opŃional, nu face nimeni. Am intrat pe orele de dirigenŃie
ca să nu modificăm structura orarelor şi am coborât vârsta, deci, intrăm la
clasa a V-a şi la a VI-a şi discutăm pur şi simplu cum îl percep pe Gigel, pe
colegul tău de bancă. Dacă apar modificări la nivelul corpului, care sunt

149
 acestea. Discutăm separat cu fetele, separat cu băieŃii. (reprezentant
organizaţie neguvernamentală)

La nivelul municipiului Bacău, există, în cadrul spitalului judeţean, un

centru de planificare familială, dar, aşa cum remarcau profesioniştii
din domeniu, un astfel de serviciu este foarte puţin accesat de
adolescenţii vizaţi de studiu. De asemenea, pentru informarea în
domeniul sănătăţii există un serviciu dezvoltat în parteneriat public-
privat - Centrul de Informare Pediatrică, în cadrul ambulatoriului de
pediatrie. Acest serviciu este dezvoltat de Asociaţia Trust Orfelinat
Ungureni cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău. Deşi gama de
informaţii ce poate fi oferită în cadrul acestui centru de informare
este foarte largă, iar adolescenţii sunt informaţi în cadrul sesiunilor
de informare realizate la şcoală/liceu despre existenţa acestui centru,
accesarea rămâne foarte scăzută.

Într-adevăr, nu ştiu dacă e uşor accesibil pentru adolescenŃi acel centru de

planificare pentru că să spui ca şi adolescent că mergi la maternitate pare
cam ciudat şi poate că într-adevăr ar fi nevoie de un centru de informare
mai mult, care există, dacă stau bine şi mă gândesc. Există un centru de
informare pediatrică, de fapt e un program al asociaŃiei Trust Orfelinat
Ungureni, în spital la pediatrie, e uşor accesibil, e la intrare în partea
dreaptă, pot merge chiar şi cu astfel de probleme adolescenŃii să discute cu
psihologii şi cu asistenŃii sociali de acolo. (reprezentant instituţie publică)

- Noi spunem, „ne găsiŃi în ambulatoriul de specialitate în corpul C, la

pediatrie”. Din sutele de copii nu au venit nici măcar 2% să ne caute.
- De ce? E prea departe de ei sau?
- Nu. Serviciul este accesibil. Este în Spitalul JudeŃean. łine de educaŃie, pe
de o parte. E şi vârsta, că noi am coborât plafonul. Ei încă nu s-au expus,
încă se tem. (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

O instituţie ce a apărut atât în discuţiile cu adolescenţii, cât şi în

discuţiile cu profesioniştii din domeniu, a fost Palatul Copiilor, care
oferă servicii educative şi de dezvoltare a talentelor copiilor.
Adolescenţii au apreciat pozitiv tipul de activităţi disponibile în cadrul
acestei instituţii (sportive şi artistice), dar au considerat că această
instituţie se adresează în primul rând copiilor cu vârste sub 14 ani.

150
 - Mie mi-a plăcut şi Palatul Copiilor, am făcut câŃiva ani de desen acolo şi
am făcut şi la Şcoala Populară de Arte. Şi acolo a fost foarte frumos. Bine,
gardul era dărăpănat, nu conta. Mi-era cam frică să trec pe acolo.
- Şi acum mai e potrivit Palatul Copiilor pentru vârsta asta, pentru voi ca
adolescenŃi?
- N-am mai fost de 1 an pe acolo, am început şi liceul şi am avut şi
examenul de capacitate în clasa a VIII-a, m-am lăsat.
- Sunt mulŃi copii mici acolo.
- Deci e mai degrabă pentru copii mai mititei, nu pentru vârsta voastră. Dar
la Şcoala Populară de Arte?
- E şi pentru copii de vârsta noastră, dar costă prea mult. Necesită foarte
mulŃi bani. (Focus Grup adolescenţi)

Eu cred c-ar trebui ca-n fiecare liceu să se organizeze, adică, spre exemplu,
cum e la Palatul Copiilor aici-n Bacău, cum este canto, să aibă şi, zic aşa,
părerea mea, să aibă o secŃie de actorie, de teatru, de muzică, de karate,
de ceva, adică ceva educativ. Şi să se organizeze după ore, după ce
terminăm orele, chiar în liceu aici, să vină copilul, acel elev să practice.
(Focus Grup adolescenţi)

Serviciile sugerate a fi dezvoltate pentru adolescenţi vizează

informarea, consilierea, dar şi activităţi de timp liber şi dezvoltare
personală. Aşteptările adolescenţilor converg cu opiniile specialiştilor,
accentul fiind pus pe activităţi artistice, sportive şi informaţii şi
sfaturi practice oferite într-un cadru ce asigură confidenţialitatea
intervenţiei.

Să aibă un cabinet, când am o problemă să mă duc să fac consiliere

individuală sau colectivă, de grup, să mi se facă un plan de iniŃiere
educaŃională, să înŃeleg ce vrea să-mi spună, să ştiu ce am de făcut în viaŃă
dacă cu ajutorul părinŃilor mei nu pot să iau anumite hotărâri. Cabinetul în
general şi prezenŃa dumneaei constantă. (adolescent, elev de liceu)

Conceptul de servicii prietenoase pentru adolescenţi este unul pe

care specialiştii şi-l pot doar imagina, neavând un exemplu în
municipiul Bacău. Caracteristicile unui astfel de serviciu sunt foarte
strâns legate de personalul unui astfel de serviciu şi de conduita
acestuia: acceptare, înţelegere, toleranţă. De asemenea, activităţile
desfăşurate în cadrul serviciilor sociale ar trebui să fie adaptate
intereselor şi nevoilor de dezvoltare ale adolescenţilor.

151
 Cred că acuma fructific şi eu experienŃa tânărului, dar eu cred că ei într-
adevăr caută foarte mult acceptare, înŃelegere, nu? ToleranŃă... Nu ştiu...
sfaturi... dat şi un sfat. E cam greu, dar ne putem canaliza în aşa fel încât
să găsească singuri soluŃii la anumite probleme (reprezentant organizaţie
neguvernamentală)

- Ce ar însemna pentru dvs. servicii prietenoase cu adolescenŃii?

- Cred că ar însemna foarte mult. Cred că ar trebui să fie cumva un alt
serviciu, un alt centru sau, dacă ar fi acesta, ar trebui să fie un centru mult
mai mare ca şi locaŃie, cu mult mai mult personal, cu tot felul de activităŃi.
Eu vă zic ce mi-aş dori. Nu ştiu, să avem şi servicii specifice de pictură, de
muzică … sau o clasă de calculatoare, poate. Un cabinet, încă un post sau
două de psiholog-logoped, mai ales psiholog cu care să se facă efectiv
consiliere. Adică, mai multă. Ar mai trebui încă un cabinet ca să facă
consiliere cu ei, să vadă ce probleme au, cum îi putem ajuta. (reprezentant
serviciu public)

ConfidenŃialitatea contează foarte mult, mai ales la adolescenŃi pentru care

contează atât de mult dreptatea. Pentru ei dacă ai încălcat cuvântul dat e o
foarte mare problemă. Şi atunci cred că ar trebui ceva mai mult pe partea
asta medicală. Totodată nu ne gândim că toŃi adolescenŃii au probleme
medicale şi atunci cred că prima dată ar trebui să începem cu ceea ce am
spus eu încă de la început, cu centrele acelea pentru timpul liber de după
amiază, pentru valorificarea talentelor lor sau cumva cum mă gândesc eu la
voluntariat, descoperirea sau redescoperirea sinelui şi pentru a creşte şi a
se dezvolta armonios. (reprezentant instituţie publică)

Opiniile adolescenţilor vizează de asemenea, în primul rând personalul

unor astfel de centre care ar trebui să fie tânăr, înţelegător, răbdător,
dar şi cunoscător al domeniului în care activează („specialist”). Spaţiul
trebuie să fie amenajat într-un mod atrăgător, aproape toţi adolescenţii
menţionând că ar trebui să fie un spaţiu frumos colorat. În ceea ce
priveşte activităţile, aşa cum a fost menţionat anterior, ar trebui să fie
activităţi artistice, sportive, dar şi distractive. Cu toate acestea, vor
exista anumite reţineri în a accesa un astfel de serviciu, aşa încât o
parte dintre adolescenţi ar prefera să meargă împreună cu prietenii.

Răbdători pentru că noi adolescenŃii suntem în general mai energici, mai

impulsivi, să înŃeleagă adolescentul – adolescentul modern, în 2014 – să-l
ajute, să fie de acord cu el, pentru că asta ne place nouă, să ni se dea
dreptate şi să nu zică „vai, voi sunteŃi o generaŃie mai nouă şi nu ştiŃi ce
înseamnă greutăŃile, perioada comunismului”, am mai auzit genul acesta de

152
 afirmaŃie. (adolescent, fost beneficiar al serviciilor de recuperare)
- În centru.
- Şi cum să arate spaŃiul ca să vă dea încredere şi să vă placă să mergeŃi
acolo?
- Să nu fie alb, o culoare plăcută.
- Şi oamenii de acolo cum ar trebui să fie?
- Calzi, optimişti, să zâmbească.
- Şi să te înŃeleagă, nu să te judece, să-Ńi propună căi de a trece peste.
- Să găsească soluŃii şi să vă spună că există soluŃii. Şi ce fel de activităŃi
ar trebui să se desfăşoare acolo astfel încât să nu vă simŃiŃi stresaŃi că
mergeŃi?
- Workshop-uri.
- Pe ce teme? Ce Ńi-ar plăcea să fie primul workshop?
- Eu am mari probleme cu timiditatea, sunt foarte timidă şi nesigură pe
mine. (adolescent, elev de liceu)
- E important lucrul ăsta, ca persoana adultă cu care intri în contact să fie
mai tânără?
- Da, după părerea mea este mai important, deoarece ea cunoaşte cum e să
fii adolescent, ştie cum e să predea, cum să explice... Este o vârstă mai
apropiată. (adolescent, beneficiar servicii de consiliere)

Explorarea percepŃiilor faŃă de intervenŃiile integrate

Problematica serviciilor integrate a fost ridicată chiar de participanţii

la discuţia de grup şi a dat naştere unei dezbateri foarte intense în
care au fost susţinute atât avantajele, cât şi dezavantajele unei astfel
de abordări. De altfel, şi înţelegerea conceptului de servicii integrate
este diferită, de la servicii complementare oferite în cadrul unei
singure unităţi, la servicii complementare care lucrează în parteneriat.
Conceptul de servicii integrate pare să fie mai familiar şi mai bine
asimilat în rândul profesioniştilor din domeniul terapiei adicţiilor.

Şi noi în sistemul de asistenŃă a consumatorilor de droguri vorbim foarte

mult de servicii integrate. E un lanŃ care ar trebui să funcŃioneze perfect
pentru ca persoana să poată să redevină un om pe picioarele lui, să facă ce
vrea cu viaŃa lui, nu-i impune nimeni altceva, dar pentru asta trebuie foarte
mult ajutat şi atunci ar trebui implicate mult mai multe instituŃii, nu doar noi
care suntem o verigă mică. (reprezentant instituţie publică)
- Cred că se impune un centru de informare, consiliere şi orientare a
acestui segment de tineri. Care să subincludă chiar şi sărăcia şi cei care au
probleme cu adicŃiile...la nivelul acesta.
- Şi să includă şi o echipă de specialişti din mai multe domenii.

153
 - Lucrate efectiv pe grupe, începând de la activităŃile cum procedează
doamna pe grupe, iar apoi să existe acea posibilitate individuală, dar să fie
activităŃi constante. La o lună, două. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)

Avantajul unei astfel de abordări ar fi coerenţa intervenţiilor oferite

de specialiştii din domenii diferite care ar urmări acelaşi scop:
siguranţa că adolescentul are acces şi beneficiază simultan de toate
intervenţiile prioritare. Totuşi, o asemenea abordare trebuie gândită
foarte bine, astfel încât să se asigure respectarea dreptului la
intimitate, să fie creat un mediu care nu intimidează şi să fie
respectate standardele privind confidenţialitatea.

Avantajele sunt că ai multitudinea de specialişti, ai echipa multidisciplinară

care poate într-adevăr să conlucreze, dar actul în sine pentru fiecare
beneficiar trebuie foarte sensibil gândit. Ai gravida, ea nu se poate arăta până
n-ai vorbit cu ea. Din exterior e foarte uşor de vorbit, dar ca persoană
vulnerabilă să stai în faŃa comisiei... (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
- Dacă faci o ciupercă, da, aduci pe toată lumea în acelaşi loc se
concentrează privirile. Şi la psihoterapeut... de regulă, cabinetul trebuie să
aibă două ieşiri. Sala de aşteptare în care intri fiind programat la ora…
fiindcă Ńine de un aspect individual. Cum asiguri tu confidenŃialitatea...?
- Prin calitatea profesioniştilor.
- Da, dar lucrurile trebuie să fie separate, ori, a pune o clădire şi pe clădirea
aia ai pus deja centru de consiliere...
- Dar, în acelaşi timp poate să fie şi un lucru benefic, se mai întâlnesc, mai
socializează şi informaŃia circulă.
- Serviciul trebuie foarte bine gândit astfel încât să nu lezezi pe nimeni.
Legea 213 te condiŃionează să oferi spaŃii de consiliere şi terapie conforme
cu normele respective. Eu nu pot să fac serviciu de psihoterapie. Pentru că
nu am spaŃiu. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
- În niciun caz toate în acelaşi loc pentru că noi românii suntem buni la
toate şi facem foarte mult, uneori foarte bune, de toate, dar făcând foarte
multe şi de toate, te risipeşti. Şi părerea mea e că ar trebui instituŃii sau
ONG-uri specializate care să dea mână cu mână, adică să existe
parteneriate între ele, să lucreze şi să nu existe o concurenŃă între astfel de
instituŃii sau ONG-uri. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Dincolo de aceste avantaje şi dezavantaje care ar trebui avute în

vedere, dezvoltarea unor servicii integrate se va lovi de două bariere
foarte concrete: cine îşi va asuma responsabilitatea înfiinţării şi

154
coordonării unui astfel de serviciu integrat şi dezvoltării unor relaţii de
colaborare eficiente interinstituţional, respectiv, cine va asigura
resursele necesare creării unor astfel de servicii.

- Vă daŃi seama că tot ce am spune noi de la masa asta e egal cu 0.

Teoretic se poate. Practic, Dumnezeu ştie. Când există o lege care impune,
automat se va face serviciul ăsta. Acuma depinde de concluziile dvs., ale
altora.
- Şi de susŃinere financiară. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
-Deci, resursa umană există, acum depinde... interesul de a colabora,
depinde cât mergi şi peste programul zilnic şi te plăteşte instituŃia...
[…]
- D-asta problema nu e dacă facem acest centru, de unde obŃinem finanŃare
că asta se rezolvă printr-un proiect european. Dar, problema e cine preia
acest centru. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborare şi coordonare instituŃională în serviciile oferite

adolescenŃilor

Colaborarea şi coordonarea instituţională în ceea ce priveşte furnizarea

de servicii către adolescenţi, recunoscute ca o necesitate pentru
intervenţii eficiente, depind de două condiţii importante: existenţa unei
strategii în acest domeniu care să fie asumată de toţi actorii sociali şi
existenţa unui nivel minim de cunoaştere a celorlalte servicii furnizate
pe raza municipiului Bacău (cartografierea serviciilor reprezintă un bun
demers, dar ar fi necesare şi întâlniri periodice între specialişti).

Ascultându-vă acum îmi dau seama că problema nu e la informare şi

prevenŃie pentru că e suficientă informare, dar nu se văd efectele. Ori că nu
există partea de intervenŃie care să meargă imediat după ...
- Nu se intervine, aici este problema. Noi nu avem o strategie. O planificare
a acestor servicii.
- Şi să existe şi o conlucrare. Un mic ONG nu poate să facă... (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)
- Da, că şi parteneriatele rămân în birou, dar să ştim, să ne cunoaştem noi.
De exemplu, activitatea de astăzi este o şansă extraordinară. Nu ne
cunoaştem, Bacăul cât este de mic şi noi nu ştim fiecare ce servicii oferim.
(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
- Poate ar fi util, da. Dar trebuie evaluată fiecare unitate privată şi publică
de servicii şi atunci văd şi eu ce ar lipsi.
- Necesitatea unei hărŃi a serviciilor pentru că nu există sau, bine, există,

155
 dar nu se ştie de ea. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

La nivel local colaborarea în domeniul intervenţiilor pentru adolescenţi

se realizează în parteneriate ce adună un număr mic de instituţii.
Instituţiile publice ce sunt menţionate în cadrul acestor parteneriate
sunt: DGASPC, Inspectoratul de Poliţie, Direcţia de Sănătate Publică,
Inspectoratul Şcolar, Direcţia pentru Sport şi Tineret, Consiliul
Judeţean, SPAS etc. Practic, toate instituţiile publice relevante au
susţinut/susţin cel puţin un tip de intervenţie. Atunci când se referă
la coordonare la nivel local, cele mai multe opinii converg către
DGASPC, care are cele mai multe responsabilităţi în ceea ce priveşte
cele 5 grupuri ţintă, sau Consiliul Local. Abordarea problemei
coordonării la nivel central determină acelaşi gen de dezbateri,
participanţii la focus grup oscilând între trei ministere: Ministerul
Muncii, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Tineretului şi Sportului.

III.2.5. Bucureşti43

Atitudini şi percepŃii faŃă de nevoile adolescenŃilor

Se consideră că abordarea adolescenţilor ca un grup ţintă al unor

intervenţii sau programe trebuie să fie corelată cu politicile naţionale,
dar şi cu strategiile locale. Utilizarea unei categorii ce nu se regăseşte
în legislaţia actuală va ridica şi probleme în desemnarea unui sistem
căruia să i se subscrie intervenţiile adresate acestui grup (protecţie
socială/protecţia copilului, tineret, sănătate, educaţie).

Noi am vrea, de exemplu să avem pe categorii de, să lucrăm cu grupe de

vârstă, dar de exemplu el o să spună exact ce discutam, „ce fac, mai
inventez o categorie?”, o categorie înseamnă o nouă linie de buget. Şi-aici o
să conteze foarte mult de la administraŃie publică locală la administraŃie
publică locală, fiecare ce vrea să promoveze. Dacă Bucureştiul vrea să
meargă strict cu servicii pentru adolescenŃi, respectiv tineri sau o să vrea
să îi includă la protecŃia copilului, la tineret, la sănătate publică şi să ne
pliem. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

43
Alături de echipa de cercetare, la culegerea datelor calitative în municipiul Bucureşti a
contribuit şi Elena Tudor, doctorand al Universităţii din Bucureşti.

156
Atunci când sunt analizate nevoile unor grupuri sociale pentru care
urmează a fi create intervenţii, este important ca acestea să fie
raportate la documente de strategie locală. Pentru Municipiul
Bucureşti, reprezentanţii instituţionali nu au putut numi o astfel de
strategie locală adoptată de Consiliul General, deşi în 2011 s-a
realizat o cercetare amplă şi o dezbatere în domeniul serviciilor
sociale.

ToŃi spunem că avem strategii fără bugete. De acord, dar dacă n-ai nici
strategia aia pe baza căreia să ceri o finanŃare externă, pentru că-Ńi cer
nenumăraŃi finanŃatori să existe o strategie la nivel local, să existe o
planificare la nivel local, să existe legislaŃie la nivel local. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)
- Cred că analiza, această analiză de nevoie, într-adevăr există şi-a fost
realizată exact în proiectul respectiv, cred că a fost acceptată la nivel de
DGASMB, însă urmarea firească era să se transpună într-o strategie şi-ntr-
un plan de acŃiune. Ei, şi-aici…
- De-aicea s-a rupt pentru că trebuia să vină bugetul care să sprijine
respectivul plan. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

O altă observaţie este că există o serie de nevoi primare ce sunt

comune tuturor grupurilor de adolesceţi vulnerabili analizate în cadrul
acestui studiu. În plus, sunt adolescenţi care au vulnerabilităţi
multiple, iar o abordare pe grupuri vulnerabile distincte nu va oferi o
imagine globală.

Atunci când vorbesc de sărăcie în Bucureşti, participanţii la focus

grup se gândesc în primul rând la copiii afectaţi de sărăcie extremă,
pentru care prioritare sunt nevoile de bază. O barieră importantă în
accesarea serviciilor publice care pot răspunde acestor nevoi o
reprezintă lipsa actelor de identitate.

Nevoile de bază [...] Deci hrană şi adăpost, aceste prime nevoi. După care
vin şi nevoile de, în termeni de valorizare şi aşa mai departe, de educaŃie,
de perspectivă, de educaŃie, mă rog, de socializare sau resocializare, de
educaŃie sexuală. Dar primele nevoi sunt acelea de bază, la care trebuie
răspuns, pentru ăla care e pe stradă. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)

157
 R: La sărăcie extremă e adăpostul, hrana şi sănătatea de bază. Adică să fie
funcŃionali.
R: Sănătate şi social.
R: Da, şi social.
R: Din păcate, ca să accesezi sănătatea, e nevoie de partea socială.
R: Corect, corect.
R: Da.
R: Pe partea de acte de identitate, acolo e problema extraordinară pentru că
fără acte de identitate nu pot avea acces la nici un drept, de fapt.
R: Exact. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Astfel de bariere au fost menţionate şi din experienţa implementării

unor proiecte adresate romilor, unde lipsa actelor de identitate sau
problemele cu datele de identificare din aceste documente au limitat
accesul persoanelor de etnie romă la anumite servicii.

În ceea ce priveşte adolescenţii cu dizabilităţi, o primă observaţie a

fost aceea că sistemul aşa cum este gândit în prezent se concen-
trează pe nevoile copiilor de vârstă mică. Odată ajunşi la vârsta
adolescenţei, nevoile copiilor cu dizabilităţi devin mai complexe, dar
sistemul de protecţie sau sistemul de educaţie nu au ce să le ofere.
Nevoile cele mai stringente ar fi legate de integrarea în sistemul de
învăţământ, în activităţi ocupaţionale, consiliere pentru înţelegerea
schimbărilor fizice şi gestionarea dezvoltării sexuale.

Trebuie ateliere protejate, că termină opt clase într-o şcoală specială şi-apoi
nu mai ştii ce să faci cu el. […] Şi-s copii care, să zic că au, cât sunt copii
mai au parte de centre de intervenŃie. În momentul în care devin
adolescenŃi chiar devin ai nimănui, fie în şcoli speciale, fie în şcoli de masă
integraŃi cât de cât. Pe de altă parte, sunt mulŃi care au handicap mediu sau
accentuat şi care pot fi integraŃi într-o, nu ştiu, într-o activitate. Calificările
pe care le obŃin de la şcolile profesionale sunt… rupte parcă de realitate.
Pentru că în momentul în care sunt orientaŃi şcolar se Ńine cont strict de
specialităŃile pe care le are şcoala respectivă şi nu de nevoile tânărului sau
nevoile adolescentului.
R: Şi potenŃialul…
R: De abilităŃi…
R: De abilităŃi, exact.
R: Şi pe de altă parte vorbim şi de copiii care, de adolescenŃii care pot
foarte bine fi integraŃi în şcoala de masă şi acest lucru nu se-ntâmplă sau în
momentul în care sunt integraŃi, lipseşte un suport pentru profesorul

158
 respectiv.[…]
Dar clar este că tinerii cu dizabilităŃi, din discuŃiile, interviurile pe care noi
le-am făcut cu ONG-uri care lucrează cu tineri cu dizabilităŃi, arată că, pe de
o parte personalul instituŃiilor, pe de altă parte părinŃii, nu se gândesc prea
mult la această dimensiune a vieŃii tinerilor cu dizabilităŃi. Deci sunt cumva
desexualizaŃi, nu… pentru ei, aceste nevoi pare că nu ar exista, deşi apar
probleme, probleme comportamentale evidente din această sferă. (Focus-
group reprezentanţi instituţionali)

IntervenŃii adresate adolescenŃilor la nivel local

Serviciile existente în prezent la nivelul municipiului Bucureşti nu

vizează în mod special adolescenţii, grupa de vârstă 14-18 ani.
Există serviciile sistemului de protecţie a copilului la care au acces şi
adolescenţii, dar servicii care să abordeze nevoile specifice nu au
fost identificate în discuţiile cu reprezentanţii instituţionali.

- Inexistente, mai bine…

- Adică referindu-ne specific pentru adolescenŃi, pentru categorie de vârstă
nu văd care ar fi serviciile specifice adresate lor.
- Ele sunt adresate…
- Adică sunt insuficiente la nivel de copil şi de copil-adolescent…
[…]
Spuneam de, cumva am identificat o perioadă între 14 şi 18 ani, unde
serviciile sunt: fie încă-l mai Ńii în copilărie şi vii cu activităŃi care Ńin de
înainte de 14 ani, îl laşi să mai crească şi-atunci începi să-l tratezi ca un
adult, adică în momentul în care se apropie de vârsta de 18 ani. Dar
specific pentru problemele pe care copilul le-ar întâlni în perioada
adolescenŃei nu există pentru că, de fapt, există serviciile de protecŃia
copilului la stat, care cumva sunt exact cum spunea doamna, atât de
diverse încât tre’ să se ocupe de tot şi din diferite ONG-uri care de fapt în
momentul de faŃă susŃin mai mult sau mai puŃin zona de servicii sociale, cel
puŃin în Bucureşti. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Mergând mai departe, specialiştii au remarcat faptul că la nivelul

municipiului Bucureşti nu există date publice cu privire la serviciile
sociale şi de sănătate care ar fi foarte utile în procesul de referire a
beneficiarilor. Furnizorii de servicii au o cunoaştere limitată a celorlalţi
actori ce lucrează în domeniul social, cauzată în principal de lipsa
unei cooperări în reţea.

159
 - Da. Ştim că există un catalog al furnizorilor de servicii sociale… private…
- Da, eu sincer, eu recunosc, nu m-am uitat niciodată, nu e primul lucru
care-mi vine-n cap. Că primul lucru atunci când vrei să faci referirea te
gândeşti, „ok, din lista mea de…”
- Mentală.
- … mentală de furnizori…
- Problema e că, cel puŃin în ONG-uri şi cred că şi în serviciile publice,
subfinanŃarea cronică în care se trăieşte face că lipsa, adică personalul este
sub numerar şi implicit capacitatea administrativă este sub-numerară. De
aceea nu există o colaborare în reŃea şi n-ai cum să te cunoşti, n-ai cum.
(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Serviciile publice de sănătate care ar răspunde nevoilor primare ale

adolescenţilor (indiferent de grupul vulnerabil căruia aparţin) sunt
percepute a fi greu accesibile populaţiei în general. În dezvoltarea
unor servicii de sănătate şi chiar sociale pentru adolescenţii care nu
au sprijinul familiei (adolescenţi cu comportamente de risc, copii ai
străzii, adolescenţi ce şi-au început viaţa sexuală), specialiştii se
confruntă cu probleme legislative ce au drept consecinţă neasistarea
adolescenţilor care au într-adevăr nevoie.

Dacă ar fi să răstorn un pic, eu m-aş gândi, că asta e zona noastră şi

apropo de ce ne lovim noi, exista o discuŃie mai veche şi anume faptul că
noi nu prea avem legislaŃie de intervenŃie cu copiii. Adică până-n 18 ani, cel
puŃin cu tipul de servicii pe care noi şi colegii le furnizăm, noi nu avem un
cadru legal prin care putem să ajungem la categoria aceasta, pentru că în
lege spune că trebuie să ai consimŃământul părintelui sau tutorelui. De cele
mai multe ori, copiii care au tipul ăsta de comportamente, dacă ajungi la ei,
şi-ajungi foarte greu, nu vin cu părintele să recunoască că au o astfel de
problemă şi-mpreună să găsească o soluŃie. Şi-atunci tu nici măcar nu poŃi
să-l atragi pe el în sistem, în sistemul tău de servicii, ca să poŃi dup-aia să
contactezi părintele. Şi-atunci eşti într-un cerc, într-un vid, de fapt, din
punctul ăsta de vedere. Deci, nu avem nici măcar la nivel de legislaŃie
secundară […] Pentru că, copilul, inclusiv adolescentul, nu e persoană de
drept. Practic, nu poate, nu-şi poate asuma decizii care-l privesc, legal. Nici
măcar cea de internare, pentru orice chestie trebuie să fie părintele, până la
18 ani, trebuie să fie părintele care să-şi asume lucrul ăsta. Şi după mine, în
sensul ăsta legislaŃia ar trebui să fie schimbată. E clar că un copil care fură,
de exemplu, nu va avea o relaŃie bună cu familia. Sau un copil în stradă e
ajuns în stradă pentru că relaŃia cu familia e varză. Sau copilul care se

160
 droghează. Copilul adolescent vorbim. Deci aici legislaŃia ar trebui, ar trebui
modificată şi accesul la servicii facilitat […]
Vorbim de schimbul de seringi. De exemplu, cei de la stat cer CNP-urile
persoanelor care fac, deci beneficiarului. Problema e că drogul e o
substanŃă ilegală.
- Şi atunci tu eşti într-o situaŃie de a livra către instituŃii publice o bază de
identitate de infractori potenŃiali care pot fi penalizabili. Atunci tu, făcând,
cerându-le CNP-ul beneficiarilor, îŃi pui în risc relaŃia care o ai cu ei şi-Ńi pui
în risc şi faptul că poate ei vor refuza şi nu se vor mai adresa Ńie. Şi vor
rămâne în risc şi vor face Sida, hepatita C, da? Deci problema este de a
face lucrurile adaptate realităŃii şi nu fixate în nişte cadre…
- Birocratice. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

De exemplu, din discuţia cu o tânără beneficiară a serviciilor centrului

de planificare familială a reieşit o serie de obstacole în accesarea
serviciilor medicale de către adolescente în situaţii de risc: lipsa unui
părinte care să consimtă la actul medical, lipsa actelor de identitate,
dar şi bariere la nivel personal – lipsa de conştientizare a riscurilor
asociate întreruperilor de sarcină repetate. Prezentăm în continuare
câteva aspecte relevante din această discuţie44. Tânăra, acum având
19 ani, a venit prima dată la centru la vârsta de 14 ani, când a rămas
însărcinată. A încercat mai întâi la alte spitale (a menţionat trei, patru
spitale, incluzând secţiile de urgenţe ale acestora) care au refuzat să-i
facă întrerupere de sarcină, deoarece nu era însoţită de un părinte, ci
doar de bunică. Tânăra locuia cu bunica şi nu avea acte de identitate
(„ştiŃi cum e, e mai greu pentru noi, romii, nu avem buletin, nu avem
bani, îmi ziceau să vin cu un părinte, eu nu aveam nici unul, am luat-
o pe bunica, săraca, avea şi piciorul de nu putea să meargă”). În cele
din urmă, medicul de familie a îndrumat-o către centru (unde a avut
nevoie numai de buletin), unde i s-a făcut chiuretajul. După
intervenţie, i s-a acordat consiliere psihologică – o discuţie cu
psihologul centrului – şi i s-a povestit despre contracepţie, a început
să facă injecţii o dată la trei luni şi i se potriveau. În ceea ce priveşte
informarea cu privire la existenţa centrului, nu crede că este ceva ce
le-ar putea determina pe tinere (se referea la tinerele „din cartier”) să
meargă la centru, chiar dacă ştiu de el. Din cele povestite, a vorbit

44
În această situaţie, înregistrarea discuţiei nu a fost permisă de către respondent.

161
cu unele fete despre asta, dar „nu le interesează pe ele, îşi găsesc
unul, au impresia că pe ce băiat au pus mâna şi nu le pasă că ajung
la chiuretaj dup-aia”. Astfel, chiar dacă sunt informate, nu vor să
vină aici – deşi centrul este „la zece minute de cartier” – nu le pasă
de lucrurile astea. Cu privire la tinerele care vin la centru pentru un
chiuretaj, după care nu urmează tratamentul cu anticoncepţionale şi
revin tot pentru chiuretaj, spune că „se iau cu altele, li se pare mai
uşor să facă un chiuretaj şi gata”.

De la o altă tânără beneficiară45 a serviciilor centrului de planificare

familială aflăm faptul că acest gen de servicii nu sunt accesate din
cauza lipsei de informaţie, dar şi de educaţie sexuală. În ceea ce o
priveşte, aceasta spunea că ştie despre metodele contraceptive de
pe internet, dar că i se pare „bine” că a fost adusă de mama ei la
centru. Crede că tinerele ar putea afla de existenţa centrului şi a
metodelor contraceptive prin pliante împărţite în şcoală şi prin
organizarea unor „ore cu fetele”, în care să li se explice diverse
aspecte legate de viaţa sexuală şi să fie îndrumate. Despre cele care
ştiu deja despre metodele contraceptive şi despre centrele de
planificare spune că manifestă reticenţă în a accesa serviciile
acestora. „Le e ruşine să meargă la ginecolog, nu înŃeleg că nu se
întâmplă nimic aici rău şi că e pentru binele lor”.

Dacă ne referim la caracteristicile unei intervenţii destinate

adolescenţilor atunci, în opinia respondenţilor, aceasta ar trebui să fie
continuă, să prezinte un „caracter integrat” şi adaptabilitate.
Prevenirea anumitor situaţii de risc se poate face într-un mod eficient
pentru acest grup doar dacă se depăşeşte procesul clasic de
informare „adult-adolescent”.

Ar fi bine dacă am putea oferi… acuma, cred că noi gândim în, sau eu, cel
puŃin, gândesc în pachete de servicii că aşa te gândeşti pe proiecte, dar
cred că ar fi bine să existe şi locuri concentrate, nu ştiu, one stop shop,
adică aici găseşti mai multe tipuri de informaŃii, de la cele generale pentru,
nu ştiu, unde găsesc un cabinet de ginecologie pentru o adolescentă care
poate nu vrea să se ducă cumva mai, dar ar vrea să se ducă la un

45
Idem

162
 ginecolog, până la, efectiv, servicii propriu-zise de tipul consiliere, orientare
şi aşa mai departe. Deci, cred că un loc în care cumva să le integrăm şi să
aibă o paletă mai largă de servicii. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Eu aş mai spune şi intervenŃii de lungă durată pentru că prin acest sistem
de finanŃare prin proiecte, continuitatea serviciilor nu există. (Focus Grup -
reprezentanţi instituţionali)
Încercând, pentru că prevenirea până la urmă se face prin metode, prin
astfel de metode încât copilul, adolescentul, tânărul să nu-şi dea seama că
se aplică pe el, da? Anumite metode, încât să-şi modifice atitudinea şi
comportamentul, trebuie să dobândească informaŃiile alea într-o manieră
prietenoasă şi atractivă pentru el, pentru că altfel nu e interesat şi evident
că nu o să rămână cu nimic. Dacă vine adultul în faŃa clasei şi povesteşte
despre cum e bine sau nu e bine să faceŃi sex şi cum şi în ce fel, n-are nici
un rezultat. Stă de vorbă cu unii de vârstă apropiată de a lui şi vorbesc ei
acolo şi se distrează împreună, e altfel. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)
Prevenirea anumitor comportamente se face prin ocuparea timpului liber,
prin creşterea stimei de sine, prin aia, prin aia, prin aialaltă, care sunt altfel
de modalităŃi, sunt un fel de servicii de sprijin. (Focus Grup - reprezentanţi
instituţionali)

Un serviciu destinat adolescenţilor ar trebui să fie foarte aproape de

aceştia, să ofere în principal activităţi de petrecere a timpului liber şi
consiliere şi orientare către servicii specializate.

Poate-ar fi bun ca serviciu la, nu ştiu, undeva foarte aproape de tine şi să

funcŃioneze într-un fel ca o, să fie ca un fel de filtru. Acolo să vină adolescenŃii,
să-şi petreacă timp, nu ştiu sub ce formă, şi de-acolo să vadă care sunt nevoile
şi să fie îndrumaŃi… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Din experienţa specialiştilor, există domenii neacoperite de servicii:

asistenţa şi tratamentul adolescenţilor cu comportamente de risc,
servicii de sănătatea reproducerii adecvate adolescenţilor, servicii de
zi, de recuperare, ateliere protejate pentru adolescenţii cu dizabilităţi,
centre de tip respiro.

Explorarea percepŃiilor faŃă de intervenŃiile integrate

Intervenţiile integrate pleacă de la înţelegerea beneficiarului în

totalitatea lui, cu toate nevoile sale, presupunând încercarea de a
răspunde acestor nevoi. Există exemple de programe care au o astfel
163
de viziune integrată a beneficiarilor (în special cei care lucrează cu
copii din medii defavorizate) şi care oferă mai multe tipuri de
intervenţie.

La copiii străzii noi am încercat să facem un fel de servicii integrate, adică

avem intervenŃie stradală, avem centru de zi, educaŃie non-formală,
educaŃie formală pentru centru educaŃional, într-o şcoală publică care făcea
„a doua şansă” şi, în final, rezidenŃialul. Acum nu mai avem rezidenŃialul
pentru că nu mai avem bani. Adică acum, de o bucată de vreme.
Avantajele sunt pentru că poŃi să adresezi copilul, poŃi să ai intervenŃie pe
termen lung, o intervenŃie sustenabilă şi să propui diverse oferte, tu trebuie
să faci o ofertă mai bună decât a străzii. Strada are libertate, are consum
de droguri, are capacitatea copilului de-a se gestiona, să câştige bani etc.
Oferta ta trebuie să facă loc copilului să-i fie bine. Să-i facă plăcere. (Focus
Grup - reprezentanţi instituţionali)

Un serviciu integrat nu este fezabil, din perspectiva profesioniştilor,

dacă-şi propune să adune în aceeaşi unitate o varietate prea mare de
specialişti. Un serviciu integrat eficient ar putea oferi intervenţie
primară, ar trebui să acţioneze ca „un filtru” şi să redirecţioneze
adolescenţii către alte servicii care îndeplinesc anumite cerinţe
(servicii prietenoase pentru adolescenţi), şi toate aceste servicii ar
trebui să funcţioneze în reţea.

R: Poate-ar fi bun ca serviciu la, nu ştiu, undeva foarte aproape de tine şi

să funcŃioneze într-un fel ca o, să fie ca un fel de filtru. Acolo să vină
adolescenŃii, să-şi petreacă timp, nu ştiu sub ce formă, şi de-acolo să vadă
care sunt nevoile şi să fie îndrumaŃi…
R: Un centru de resurse. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Pentru că degeaba mă duc eu, nu ştiu, dau un exemplu banal, mă duc şi îl
învăŃ despre contracepŃie şi-i spun „uite, poŃi utiliza serviciile astea”, dacă
el se duce la un cabinet şi medicul respectiv îl tratează, nu ştiu, ca şi cum,
„a, dar ce-Ńi trebuie sex?” sau nu ştiu. Da? Deci trebuie să, dacă vreau să-
mi ating obiectivul, să am capacitatea să-i ofer tânărului şi specialiştii care
intervin să colaboreze între ei. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)
Ar fi bine dacă am putea oferi… acuma, cred că noi gândim în, sau eu, cel
puŃin, gândesc în pachete de servicii că aşa te gândeşti pe proiecte, dar
cred că ar fi bine să existe şi locuri concentrate, nu ştiu, „one stop shop”,
adică aici găseşti mai multe tipuri de informaŃii, de la cele generale pentru,
nu ştiu, unde găsesc un cabinet de ginecologie pentru o adolescentă care
poate nu vrea să se ducă cumva mai, dar ar vrea să se ducă la un
ginecolog, până la, efectiv, servicii propriu-zise de tipul consiliere, orientare

164
 şi aşa mai departe. Deci, cred că un loc în care cumva să le integrăm şi să
aibă o paletă mai largă de servicii.
R: Să aibă acces la o gamă mai largă de servicii.
R: Să le integrăm un pic.
R: Eu aş mai spune şi intervenŃii de lungă durată pentru că prin acest
sistem de finanŃare prin proiecte, continuitatea serviciilor nu există. (Focus-
group reprezentanŃi instituŃionali)

Un model al unui astfel de serviciu existent în Finlanda a fost

prezentat de unul dintre participanţi. Chiar dacă un astfel de centru
ar necesita resurse estimate a fi mult prea mari pentru nivelul
României, sunt câteva elemente care ar putea fi utilizate într-un
serviciu destinat adolescenţilor: adolescenţii participă la planificarea
intervenţiilor, inclusiv în termeni de bugetare, iar activităţile pornesc
de la ceea ce le place adolescenţilor, nu de la ceea ce cred adulţii că
ar trebui să le placă.
Am văzut de curând un model de bună practică din Finlanda, bineînŃeles,
vorbim de science-fiction pentru România, care au dezvoltate centre de zi.
Dar pentru toŃi tinerii, nu pentru tineri dezavantajaŃi, pentru toŃi tinerii. … şi
răspund nevoilor primare, şi anume de socializare, de interacŃiune cu
oamenii. Şi mergând acolo că nu ai ce face acasă sau că vrei să
interacŃionezi cu oamenii, te duci şi eşti acolo. Şi-acolo ai acces şi la un om
cu care vorbeşti şi poŃi să-i spui, îl întrebi pe acel om „unde mă duc dacă
am problema asta?” [...]
R: Palatul Copiilor nu atinge nici măcar aşa, unghia la ce este acolo. Au
bibliotecă, au jocuri pe calculator, pentru că ei consideră că majoritatea
tinerilor care se joacă pe calculator se izolează. Şi venind într-o sală unde se
joacă, chiar dacă se joacă jocuri pe calculator, împreună socializează [...]
R: Da, asta zic, adică folosesc metode pe care le iau de la tineri şi le
implementează. Şi sunt împărŃiŃi pe sectoare şi regiuni, iar în foarte multe
regiuni au început să implementeze, tinerii au bugetul ăsta, li se zice „ăsta e
bugetul, ce vreŃi să cheltuim anul ăsta?”
R: Bugetare participativă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborare şi coordonare instituŃională în serviciile oferite

adolescenŃilor

Colaborarea interinstituţională este indicată ca un punct slab al

intervenţiilor actuale, deoarece insuficienta cunoaştere a celorlalţi
furnizori poate conduce la duplicarea eforturilor şi împiedică

165
furnizarea serviciilor într-o manieră integrată.
Faptul că nu se colaborează între furnizorii de servicii face că pot să fie
acelaşi tip de serviciu oferit de cinci furnizori în acelaşi teritoriu. Nu e cazul,
pentru că, de fapt, nu e, dar potenŃial poate să…[…]

- Problema e că se pot furniza, adică de exemplu, eu nu ştiam de doamna

de la [...] am aflat astăzi. Putem să nu ştim de noi, adică mie asta mi se
pare… problematic. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborările actuale sunt caracterizate de specialişti ca depinzând de

proiect sau de persoane, fapt ce nu conferă o stabilitate şi memorie
instituţională. Cadrul legislativ greoi şi instabil îngreunează şi mai
mult colaborările interinstituţionale.
Şi noi cu DGASPC sector 1, cu şcoala 95 că au „A doua şansă” şi-avem un
centru educaŃional, cu ARAS-ul pe care-i rugăm să vină cu ambulanŃa să le
facă testări de HIV şi aşa, testări rapide. Deci lucrăm. Da, sunt, dar care
pot mâine să nu mai fie, nu pot să spun că… şi care depind foarte mult de
persoane, şi nu de instituŃii…
Pentru integrare socială trebuiesc fonduri, cum v-am mai spus. Deci trăim
în, suntem într-un sistem, într-un război al hârtiilor. ToŃi dăm de la o
instituŃie la alta, aruncăm oaia neagră în partea cealaltă, când e să luăm un
document, mai intră în vigoare o ordonanŃă de urgenŃă ca să mai dea o
marjă de timp, să mai prelungească puŃin, să mai prelungească puŃin
treaba: de ce să rezolvăm noi acum, dar de ce să rezolvăm acum? Asta e
întrebarea. Zic, „a, lasă să dea şi instituŃia cutare un alt document”, dar
până-Ńi dă instituŃia cutare are nevoie de un fond legal, o bază legală. Şi ca
să elibereze documentul, stai, să fie în vigoare legea. Şi după… Nu, se
merge foarte, foarte greu. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În termeni de evoluţie, participanţii la discuţia de grup au apreciat că

nivelul de colaborare şi de coordonare între instituţii a scăzut în
ultimii ani, astfel încât direcţii de dezvoltare identificate cu ani în
urmă în realizarea de servicii prietenoase pentru adolescenţi şi tineri
au rămas doar la nivel de dezbatere.

Ştiu toată discuŃia cu „Youth friendly services” [servicii prietenoase pentru

tineri - n.a.], care sună foarte bine şi frumos şi toată lumea menŃionează în
toate strategiile, apropo de strategii, dar, de fapt, noi, infrastructura de
servicii de sănătate şi nu numai…
R: Păi dar discutăm de servicii prietenoase pentru tineri de vreo 10 ani …
R: Asta zic.

166
 R: Tot îi detaliem, tot ne gândim cum s-arate şi cum să fie… voila! Deci…
R: Şi noi nu facem educaŃie pentru sănătate…
I: Deci, care ar fi evoluŃia? Discutăm de 10 ani despre asta. Care ar fi
evoluŃia pe care o observaŃi de 10 ani?
R: Păi, acum, tocmai asta este, că, cel puŃin din punctul de vedere al
organizaŃiei pe care o reprezint, percepŃia noastră este că ne-am întors la
nivelul anilor 2000.
R: Da.
R: Deci, înseamnă că nu suntem singurii care credem acest lucru, aşa… ne-
am întors la nivelul anilor 2000 în care nu numai că nu ai pârghii, nu ai nici
oameni cu care să stai foarte mult de vorbă despre cum să creezi pârghiile
astea. Adică la nivelul anilor 2000 ne mai adunam, ne mai strângeam, mai
făceam un grup de advocacy, mai mergeam cu o scrisoare, „haide, domne,
stai să facem o masă rotundă, hai să ne… să rezolvăm probleme”.
R: Acuma este dificil şi de găsit persoana, persoane cu care să stai de
vorbă, reprezentanŃi ai instituŃiilor, pentru că probabil că este şi un efect al
descentralizării, dar mă îndoiesc, aşa… Fiecare îşi vede de bucăŃica lui. Şi
nu mai avem coerenŃă în… adică, coerenŃă, nu e coerenŃă, nu este
coordonare în programe. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Asumarea rolului coordonator al unor intervenţii integrate pentru

adolescenţi este percepută a fi responsabilitatea autorităţilor locale,
mai precis a consiliilor locale. Pentru municipiul Bucureşti, această
problemă devine mai complexă, deoarece ar necesita colaborarea
între sectoare, astfel încât accesul la asemenea servicii să nu fie
condiţionat de domiciliul înscris în actele de identitate.

III.2.6. Adecvarea serviciilor la nevoile adolescenŃilor

Serviciile accesate de adolescenţii din cele 5 municipii analizate se

adresează unor grupuri mai largi, în general acestea vizând fie copiii,
fie adulţii. Dată fiind această situaţie, analiza s-a concentrat asupra
mijloacelor prin care serviciile se adaptează nevoilor adolescenţilor,
prin activităţi distincte, prin proceduri de lucru adaptate, prin
mecanisme de creştere a accesibilităţii serviciilor sau prin implicarea
beneficiarilor.

167
Proceduri de lucru

În cadrul serviciilor vizitate, adaptarea cu gradul cel mai mare de

formalizare a procedurilor de lucru în funcţie de vârsta beneficiarilor
s-a identificat la nivelul centrelor maternale. În cazul adolescentelor
însărcinate care nu beneficiază de sprijinul familiei sau care au nevoie
de un ajutor specializat pentru adaptarea la rolul de mamă, centrele
maternale pot răspunde acestor nevoi pentru o perioadă de timp
determinată. Centrele maternale sunt servicii de tip rezidenţial care
se adresează cuplurilor mamă-copil şi gravidelor în ultimul trimestru
de sarcină care se află în situaţii de risc de separare a copilului de
familia sa. Legislaţia menţionează, printre beneficiarele acestor centre
maternale, şi mamele minore, acestea încadrându-se în vârsta
adolescenţei analizată în cadrul acestui studiu (14-18 ani). Aşa cum
este precizat în Standardele minime obligatorii pentru centrul
maternal (Ordinul nr. 101/2006), astfel de centre maternale pot fi
înfiinţate pe probleme specifice, în funcţie de contextul local, inclusiv
pentru gravide şi mame cu vârsta sub 18 ani.

Procedurile de lucru cu mamele adolescente sunt distincte de la

momentul admiterii (este necesară măsura de protecţie specială), pe
perioada intervenţiei (se elaborează plan individualizat de protecţie,
necesită acompaniere în afara centrului, este necesară medierea
relaţiei cu şcoala etc.) şi până la încetarea rezidenţei (pentru unele
mame adolescente care nu pot fi reintegrate în familie este necesară
adoptarea unei alte măsuri de protecţie specială). Lucrul cu
adolescentele mame solicită mai mult efort şi abilităţi de comunicare
şi negociere din partea personalului, deoarece au o capacitate mai
redusă de a accepta şi respecta noul program de viaţă (libertate de
mişcare mai redusă, dependenţa de programul copilului, respectarea
regulamentului intern al centrului, etc).

Din interviurile realizate în cadrul acestui studiu reiese faptul că

existenţa mamelor/gravidelor adulte şi minore în cadrul aceluiaşi
centru are avantaje atât pentru sistemul de protecţie, cât şi pentru
beneficiare. Astfel, specialiştii intervievaţi au afirmat că numărul

168
adolescentelor care necesită asistenţă în centrul maternal variază de
la an la an, de aceea o adaptare mai mare la nevoile acestora (de
exemplu, cu personal suplimentar) nu este eficientă din punct de
vedere al utilizării resurselor. De asemenea, metodologia de lucru din
aceste centre presupune colaborarea între mame şi personal pentru
îngrijirea copiilor atunci când o parte din mame au activităţi în afara
centrului (de exemplu, când o mamă elevă merge la şcoală, o altă
mamă are grijă de copilul acesteia în orele în care este plecată), iar o
pondere prea mare a mamelor-eleve ar necesita o suplimentare a
personalului. În plus, relaţiile între mamele adolescente şi mamele
adulte sunt percepute a fi benefice pentru adolescente care pot
învăţa atât să-şi formeze o reţea socială de suport (prin comunicare,
negociere şi sprijin reciproc în centru), cât şi despre activităţile
gospodăreşti. Dificultăţile în gestionarea unui astfel de serviciu în
care beneficiarele sunt şi adolescente şi adulte derivă tocmai din
adaptarea intervenţiei la nevoile adolescentelor, astfel că regulile şi
responsabilităţile sunt diferite, fapt ce conduce uneori la relaţii
conflictuale între beneficiare, dar şi la o încărcare mai mare cu
responsabilităţi a personalului.

În ceea ce priveşte serviciile de zi (pentru copiii cu dizabilităţi, pentru

copii în dificultate, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate), nu au
fost identificate proceduri de lucru distincte pentru adolescenţii
beneficiari. Se poate vorbi de adaptarea activităţilor în funcţie de
nevoile beneficiarilor, iar în cazul adolescenţilor, apar în principal
teme specifice de informare sau consiliere (prevenirea consumului de
droguri, educaţie sexuală, orientare în carieră). Un alt tip de adaptare
la nevoile specifice vârstei îl reprezintă formarea de grupe de copii cu
vârste apropiate, astfel încât activităţile de grup să fie cât mai
adecvate fiecărei vârste şi să se creeze un mediu favorizant
socializării. O parte dintre intervievaţi au menţionat faptul că
adolescenţii beneficiari au nevoie să se simtă valorizaţi, utili, de
aceea activităţile în care aceştia sprijină copii cu vârste mai mici pot
fi eficiente în motivarea şi menţinerea interesului acestora faţă de
activităţile desfăşurate.

169
Un aspect menţionat de mai mulţi specialişti atunci când s-au referit
la intervenţiile de succes pentru adolescenţi a fost acela al duratei. O
intervenţie de succes pentru adolescenţi vulnerabili înseamnă o
asistenţă acordată pe parcursul întregii perioade de vulnerabilitate,
chiar dacă acest lucru poate însemna câţiva ani.

Pentru campaniile de informare în rândul adolescenţilor au fost

identificate diverse strategii de adaptare, considerate a fi eficiente,
precum: discuţiile libere cu grupuri mici de adolescenţi, utilizarea
unor materiale didactice mai puţin obişnuite precum mulajele, sesiuni
de întrebări şi răspunsuri cu menţinerea caracterului anonim
(întrebările scrise pe foi nesemnate), încurajarea spiritului competitiv,
dar şi al celui de echipă (concursuri pe echipe care îmbină sportul sau
activităţile artistice şi informarea pe teme de interes).

Aşteptările privind intervenţiile pentru adolescenţi au relevat câteva

caracteristici pe care specialiştii le-ar dori la serviciile sau programele
create pentru acest grup: o abordare de jos în sus, de la cotidianul
adolescentului către obiective ale intervenţiei (pornind de la
activităţile care sunt atractive pentru adolescenţi să fie create
intervenţii care să urmărească fie informarea acestora, fie
identificarea cazurilor în situaţii de risc şi referirea acestora către
servicii specializate); ar fi necesare intervenţii de care adolescenţii să
beneficieze în tot acest interval de vârstă şi care să urmărească
informarea şi dezvoltarea personală; crearea unor spaţii unde
adolescenţii pot fi creativi, astfel încât atenţia şi timpul lor liber să fie
canalizate către activităţi benefice.

Noi avem nişte centrale termice dezafectate care nu arată prea plăcut în
oraş. Eu una, dacă aş putea fi acolo unde să am puterea să schimb nu
destinaŃia spaŃiilor ci imaginea lor, cred că le-aş da mână liberă tinerilor să
le coloreze cum vor ei şi să le schimbe în fiecare lună dacă vor. Chiar e un
proiect interesant, m-am gândit la asta şi poate o să-l punem în practică ca
şi alternativă pentru că degeaba venim cu alte idei ale noastre, poate
învechite, dacă pe ei nu-i interesează şi întotdeauna noi încercăm să pornim
de la tineri şi de la nevoile lor şi apoi să ajungem să ne construim proiectul
în funcŃie de nevoile lor. (reprezentant instituţie publică)

170
Accesibilitatea serviciilor pentru adolescenŃi

Campaniile de informare reprezintă una din intervenţiile cele mai

accesibile adolescenţilor care sunt cuprinşi în învăţământul de masă,
în special în învăţământul liceal. Totuşi, aceste campanii sunt
derulate în funcţie de parteneriatele stabilite şi de resursele existente
(umane, financiare) pentru fiecare an. O altă problemă privind
accesibilitatea acestor campanii de informare o reprezintă programul
şcolar încărcat, astfel încât aceste sesiuni sunt de multe ori
programate la finalul cursurilor, ceea ce reduce şansele ca elevii ce
fac naveta să poată participa. Programul şcolar încărcat este o
barieră nu numai în participarea la sesiuni de informare, dar şi pentru
accesarea altor tipuri de servicii (recuperare, consiliere etc.) sau
implicarea adolescenţilor în activităţi extraşcolare sau de voluntariat.

Disponibilitatea informaţiilor pe internet a scăzut interesul faţă de

sesiunile de informare şi accesarea unor servicii, inclusiv servicii
specializate, cum sunt cele de planificare familială. Adolescenţii care
au participat la studiu au menţionat, ca principale surse de informare,
grupul de prieteni şi internetul. Deşi vorbim în acest ultim caz de un
acces crescut la un volum foarte mare de informaţii, calitatea
acestora este greu de estimat.

În termeni de cerere şi ofertă, serviciile pentru copiii cu dizabilităţi

sunt cele unde cererea de servicii depăşeşte capacitatea instituţiilor
de furnizare şi există liste de aşteptare. În acest caz ar fi necesară
dezvoltarea de noi servicii, cât mai apropiate de comunităţi, eventual
în parteneriat cu şcolile.

Dar, considerentul meu este că aceste servicii trebuie să fie cât mai
aproape de locul, mediul de viaŃă al familiei, al copilului respectiv, astfel
încât să nu fie utilizate resurse în exces. Prefer să meargă pe şcoala
integratoare, şcoala integratoare să aibă acolo un modul dotat bineînŃeles
cu specialişti care să nu facă nu ştiu câtă distanŃă, efort, timp. Este şcoală
integratoare, dezvoltă aceste servicii. (Focus Grup Iaşi)

Localizarea serviciilor este un aspect ce trebuie avut în vedere din

două perspective: asigurarea accesului într-un timp şi cu un cost

171
rezonabil (existenţa mijloacelor de transport în comun, amplasarea
acestor servicii în apropierea şcolilor sau cartierelor în care se
regăsesc adolescenţi vulnerabili) şi asigurarea confidenţialităţii
(serviciile să fie amplasate în spaţii publice intens circulate, astfel
încât adolescenţii să fie mai puţin vizibili atunci când accesează
aceste servicii). Cele mai multe dintre serviciile vizitate aveau acces
la mijloace de transport în comun sau erau amplasate în zone
centrale. Unul dintre serviciile vizitate avea o amplasare periferică şi
cu un acces redus la mijloace de transport în comun, acest fapt
reflectându-se atât în satisfacţia beneficiarilor care şi-ar fi dorit un
acces mai facil la spaţiile publice de referinţă ale oraşului, cât şi în
resursele umane disponibile, respectiv pierderea voluntarilor odată cu
schimbarea amplasamentului.

Din perspectiva adolescenţilor, zonele cele mai accesate sunt

concentrate în jurul şcolii, locuinţei şi locurilor favorite de întâlnire cu
prietenii (parcuri, centre comerciale şi cluburi/baruri). Aceştia au
menţionat că din cauza programului şcolar, în timpul săptămânii, au o
mobilitate foarte scăzută. Această idee este în consonanţă cu opiniile
specialiştilor intervievaţi care au subliniat, ca o barieră în accesarea
serviciilor, programul şcolar încărcat. Cele mai multe servicii vizitate
aveau un program fix, identic în fiecare zi (program de lucru specific
instituţiilor publice). Totuşi, există şi adaptări la nevoile beneficiarilor.
Cea mai frecventă este organizarea de activităţi în week-end, în
principal activităţi care se desfăşoară în afara spaţiilor convenţionale.
Un model de adaptare a fost întâlnit în cadrul unui centru de zi unde
activităţile se realizau după-amiaza, între orele 15.00-18.00, astfel
încât să fie accesibil majorităţii beneficiarilor.

Actele necesare accesării serviciilor vizitate sunt percepute a fi în

general uşor de obţinut şi implicând costuri minime sau chiar absenţa
costurilor (atunci când acestea sunt suportate de furnizorul de
servicii). Costuri pot apărea atunci când sunt necesare acte medicale
pentru admitere, iar timpul necesar pentru obţinerea lor în sistemul
public este mult mai mare în raport cu urgenţa problemei.

172
Din discuţiile cu specialiştii au rezultat şi o serie de bariere legislative
în oferirea unor servicii specifice. Este cazul planificării familiale
unde, conform legislaţiei în vigoare46, adolescenţii au dreptul să
decidă în privinţa vieţii lor reproductive începând cu vârsta de 16 ani.
Totuşi, cazurile din ultimii ani arată că necesitatea utilizării unor
metode contraceptive apare la vârste mult mai mici (chiar şi sub 14
ani). În astfel de situaţii în care o adolescentă cu vârsta sub 16 ani
solicită o consultaţie de planificare familială, specialiştii se află în faţa
unei dileme: fie îi acordă serviciile medicale plasându-se în afara
cadrului legal (reducând astfel riscurile neutilizării unei forme de
contracepţie), fie îi solicită adolescentei să se prezinte cu unul dintre
părinţi care să-şi exprime consimţământul, acest fapt fiind echivalent
cu refuzarea accesului la serviciul medical, deoarece adolescenta nu
doreşte să abordeze acest subiect cu părinţii. Cazuistica arată că
accesul la servicii de sănătatea reproducerii pentru cei cu vârste sub
16 ani ar trebui reglementat în conformitate cu nevoile actuale ale
adolescenţilor, astfel încât să fie reduse cazurile de sarcini nedorite şi
de întreruperi de sarcină la acest interval de vârstă47. Legislaţia ar
trebui să detalieze aspecte precum acordul pacientului şi necesitatea
consimţământului părintelui pentru diverse tipuri de intervenţii
(consultaţii, acordarea de tratament, manevre chirurgicale) ce privesc
sănătatea reproducerii, dar şi în ceea ce priveşte confidenţialitatea
datelor în raport cu părinţii adolescentelor beneficiare.

Noi foarte mulŃi ani de zile am mers pe principiul confidenŃialităŃii care ne

ghidează şi este un principiu de bază al planificării familiale. Şi orice fată,
orice adolescentă ni se adresa, noi o asiguram de confidenŃialitatea datelor.
Datele care se înscriu în fişă nu ajung nicăieri: nici la şcoală, nici acasă la
familie, nici la medicul de familie. Suntem însă puşi aici într-o situaŃie
incertă. În momentul în care un părinte vine şi spune „fata mea, i-am găsit
pilule anticoncepŃionale şi-am înŃeles că le ridică gratuit de la
dumneavoastră, fata mea are, da, o anumită vârstă, trebuia să fiu

46
Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 650
47
Centrul de planificare familială vizitat a realizat o statistică a cazurilor luate în evidenţă în
perioada 2008 – 2012, unul dintre rezultate arătând că 16% dintre adolescentele cu vârste
cuprinse între 12 şi 18 ani şi-au început viaţa sexuală între 12 şi 15 ani, iar 46% dintre
acestea au avut antecedente obstetricale (naşteri sau avorturi) în momentul deciziei de a utiliza
o metodă contraceptivă şi de a se adresa centrului. Sursa: interviu specialist centru planificare
familială

173
 informată, trebuia să fiu de acord”, intrăm într-un conflict. Acuma, cu cele
care au mai mult de 16 ani, să zicem că suntem acoperiŃi de lege. Legea
spune clar, chiar dacă lumea nu ştie, că peste 16 ani au dreptul să decidă
singuri, da, în probleme de reproducere. Şi asta-nseamnă că poŃi să-i acorzi
metodă contraceptivă, în principiu ar însemna şi că poate să facă un
chiuretaj fără să ştie părinŃii. Ceea ce nu se-ntâmplă, la chiuretaj uterin la
cerere, obligatoriu fata trebuie să fie însoŃită de părinŃi dacă are sub 18 ani,
da? Deci lucrurile sunt, există o ambiguitate. Ce facem cu fetele sub 16 ani
care ni se adresează? Noi sigur că milităm pentru armonie în familie, pentru
comunicare în familie şi întotdeauna le învăŃăm pe adolescente să comunice
cu părinŃii, cu mamele, să le spună că şi-au început viaŃa sexuală, că sigur
vor înŃelege, e bine să ştie, dar lucrurile nu sunt aşa, nu stau aşa
întotdeauna. Pentru că există situaŃii în care mamele interzic categoric
metodele de contracepŃie, fetelor le e frică să discute despre problemele
astea şi atunci ele preferă să ni se adreseze direct nouă. Ce facem cu o
adolescentă de 15 ani care vine de la avort şi spune „am nevoie de pilulă
sau de metodă de contracepŃie”? PoŃi s-o refuzi? Să-i spun că nu se poate
decât în prezenŃa mamei? Şi să rişte ca după o lună, două, trei să vină iar la
un chiuretaj? Sau să-i acord serviciile de planificare familială şi să-mi asum
eu răspunderea? (specialist, centru de planificare familială)

Accesibilitatea serviciilor este puternic afectată şi de resursele

disponibile (financiare, umane, de spaţiu, materiale etc.). Multe dintre
serviciile vizitate funcţionau cu mai puţine resurse umane decât
fuseseră planificate, din două motive: lipsa resurselor financiare
pentru a angaja personalul necesar sau lipsa resurselor umane
specializate în localitate. O altă problemă legată de resurse o
reprezintă spaţiul adecvat activităţilor. O parte dintre serviciile
vizitate aveau spaţii foarte restrânse comparativ cu volumul de
beneficiari şi gama de activităţi desfăşurate. Soluţiile cele mai
frecvente au vizat diminuarea sau renunţarea la spaţiile pentru
consiliere individuală în favoarea desfăşurării activităţilor de grup într-
un spaţiu cuprinzător.

La nivelul adolescenţilor se regăsesc o serie de bariere ce reduc

accesul la servicii: atitudinea rezervată în abordarea unor adulţi
(specialişti) străini, timiditatea, teama de a nu fi judecaţi şi etichetaţi,
incapacitatea de a conştientiza problemele cu care se confruntă.

174
Mecanisme de consultare şi implicare a beneficiarilor

Analiza serviciilor vizitate a urmărit să identifice mecanismele prin

care echipele serviciilor consultă beneficiarii şi rolul pe care îl au
opiniile beneficiarilor în planificarea şi desfăşurarea activităţilor. O
primă observaţie legată de mecanismele de consultare este aceea că,
în cele mai multe situaţii, acestea erau informale, bazându-se pe
discuţii şi opinii exprimate verbal, desfăşurate ad-hoc, nu la un
interval de timp prestabilit. Prezentăm mai jos câteva tipuri de
mecanisme de consultare identificate la nivelul serviciilor vizitate.

Consultarea părinŃilor – acest tip de consultare este specifică

serviciilor adresate copiilor cu dizabilităţi; echipa discută cu părinţii
despre progresele copiilor, despre comportamentul manifestat acasă
după anumite intervenţii şi direcţiile viitoare de intervenţie. În unele
cazuri, se utilizează chestionare standardizate aplicate la un anumit
interval de timp şi care se concentrează pe calitatea serviciilor oferite
şi sugestii de îmbunătăţire a acestora.

Evaluarea nevoilor de informare şi a satisfacŃiei participanŃilor – este

specifică sesiunilor de informare şi se realizează în principal cu
ajutorul unor chestionare standardizate aplicate la începutul şi/sau la
finalul sesiunilor de informare. Răspunsurile date la chestionarul iniţial
ajută la selectarea temelor de interes pentru fiecare grup şi
concentrarea sesiunii pe aceste teme de interes, în timp ce
chestionarul aplicat la finalul sesiunilor de informare are rol de
evaluare a întregului proiect/program de prevenire a unor situaţii de
risc.

Condică de sugestii şi reclamaŃii – întâlnită în cadrul serviciilor

rezidenţiale şi cele medicale; este accesibilă beneficiarilor, dar
utilizată sporadic.

Consultare pe bază de chestionare – realizată la intervale prestabilite

de timp (în funcţie de etapele intervenţiei sau în funcţie de o durată
de timp relevantă pentru tipul intervenţiei); întâlnită, de asemenea,
mai degrabă în cadrul serviciilor rezidenţiale, are rolul de a măsura

175
satisfacţia beneficiarilor faţă de intervenţiile primite şi de a identifica
nevoile şi dorinţele acestora pe termen scurt.

Consultări verbale – deşi informală, această metodă este menţionată

cel mai frecvent de echipele serviciilor de zi, dar şi de cele din
serviciile rezidenţiale, ca metodă de obţinere a feedback-ului din
partea beneficiarilor şi de implicare a acestora în planificarea
activităţilor viitoare. De cele mai multe ori, aceste consultări verbale
sunt ad-hoc, în funcţie de activităţile realizate sau ce urmează a fi
planificate.

176
Concluzii

Adolescenţii reprezintă un grup ce ar trebui abordat într-o manieră

particularizată de către serviciile sociale, medicale şi educaţionale,
date fiind schimbările prin care aceştia trec şi presiunile la care sunt
supuşi. Lipsa serviciilor care să se adreseze în mod specific acestui
grup este determinată, pe de-o parte, de modul în care cadrul legal
defineşte grupurile sociale (din punctul de vedere al serviciilor sociale
avem distincţia copii-adulţi), dar şi de resursele financiare limitate, o
utilizare eficientă a acestora însemnând stabilirea unui grup ţintă mai
larg. De asemenea, adolescenţii reprezintă o categorie de beneficiari
ce sunt mai greu de atras şi menţinut în cadrul unui serviciu pe
parcursul unei intervenţii complete, din cauza pierderii motivaţiei şi
presiunii de a se angaja în activităţi ce aduc venituri.

În ultimii ani, domeniul serviciilor sociale s-a confruntat cu dificultăţi

financiare ce au condus la închiderea anumitor servicii sau reducerea
tipurilor de activităţi. Această criză financiară a serviciilor sociale a
afectat atât serviciile private (furnizate de organizaţiile neguverna-
mentale), cât şi cele publice.

În cadrul cercetării calitative au fost identificate exemple de pro-

grame care au o viziune integrată a beneficiarilor (în special cele care
lucrează cu copiii din medii defavorizate) şi care oferă mai multe
tipuri de intervenţie, această abordare fiind posibilă prin parteneriate
sau intermedierea relaţiilor cu alte instituţii furnizoare de servicii
complementare (medicale, educaţionale).

Şi în problematica adolescenţilor, abordarea integrată a vulnerabilită-

ţilor multiple ale acestora este considerată a fi cea mai eficientă cale,
dar nu există o înţelegere comună a modului în care ar trebui să fie
organizat un serviciu integrat. Deşi existenţa unui game foarte
variate de specialişti în cadrul unei singure unităţi pare a avea
avantajele sale (siguranţa că adolescentul are acces şi beneficiază

177
simultan de toate intervenţiile prioritare, coerenţa intervenţiilor oferite
de specialişti din domenii diferite care ar urmări acelaşi scop), o
astfel de abordare este percepută a nu fi fezabilă. Un serviciu
integrat eficient este considerat mai degrabă unul care să acţioneze
ca „un filtru” şi să redirecţioneze adolescenţii către alte servicii care
îndeplinesc anumite cerinţe (servicii prietenoase pentru adolescenţi),
şi toate aceste servicii ar trebui să funcţioneze în reţea. Principalele
îngrijorări cu privire la acest gen de intervenţii sunt legate de modul
de finanţare şi armonizarea procedurilor de lucru.

Din perspectiva profesioniştilor din domeniu, un serviciu prietenos

pentru adolescenţi ar trebui să plece de la o foarte bună cunoaştere a
adolescenţilor vizaţi (mai mult decât nevoile acestora, trebuie
identificate şi activităţile care le fac plăcere şi care îi motivează), ar
trebui să-şi adapteze intervenţiile la nevoile adolescenţilor, să-şi
selecteze şi formeze personalul pentru a avea o atitudine pozitivă,
prietenoasă, relaxată, dar care poate impune şi limite şi reguli, să
includă activităţi recreative sau distractive; să adopte mijloace de
comunicare şi mesaje atractive pentru adolescenţi, să desfăşoare
activităţi care valorizează talentele şi pasiunile adolescenţilor.

Adolescenţii definesc serviciile prietenoase în primul rând din

perspectiva personalului care ar trebui să lucreze acolo, atributele
care definesc portretul profesionistului cu care şi-ar dori să
interacţioneze fiind legate de abilităţile de comunicare, de nivelul de
încredere cu care acesta poate fi investit, dar şi de nivelul de
cunoştinţe în domeniile care sunt de interes. În ceea ce priveşte
activităţile ce ar trebui să se desfăşoare în cadrul unor servicii
adresate adolescenţilor pentru a-i atrage, aceştia au menţionat
activităţile sportive şi artistice.

Componenta de prevenire este foarte importantă, dar aşa cum

menţionau specialiştii, nu este implementată într-o manieră coerentă,
coordonată şi susţinută. Campaniile de informare derulate în prezent
sunt organizate mai degrabă într-o manieră ad-hoc, iar unele
informaţii ajung să le fie prezentate adolescenţilor prea târziu, când
deja au adoptat anumite comportamente de risc. În plus, informarea
178
este centrată foarte mult pe adolescenţi şi nu cuprinde actorii
importanţi din viaţa adolescenţilor: părinţii, cadrele didactice, alţi
actori din comunitate care ar putea să identifice primele semne ale
unor comportamente de risc şi să intervină. Aşa cum remarcau
specialiştii, cele mai eficiente maniere de a preveni anumite compor-
tamente ce îi aduc pe adolescenţi în situaţii de risc sunt ocuparea
timpului liber cu activităţi care îi valorizează şi responsabilizează şi
dezvoltarea personală care îi poate ajuta să ia decizii informate.

179
Recomandări

UNICEF

UNICEF ar putea contribui la dezvoltarea unor servicii adresate

adolescenţilor, în primul rând prin crearea unui model de serviciu care
să îndeplinească cele două criterii: abordare integrată şi un serviciu
prietenos pentru adolescenţi. Reperele cele mai importante care ar
trebui avute în vedere în crearea unui astfel de serviciu sunt:
- Încrederea este fundamentul ce trebuie construit pentru orice
tip de intervenţie orientată către adolescenţi;
- Asigurarea unui personal tânăr, comunicativ, care să prezinte
încredere şi respect pentru adolescenţi (din experienţa altor
organizaţii, studenţii şi foşti beneficiari ai serviciilor pot fi
implicaţi ca voluntari ce pot juca rolul de educatori de la egal
la egal şi modele pentru adolescenţi);
- Desfăşurarea unor activităţi atractive pentru adolescenţi la a
căror alegere şi organizare să participe şi aceştia;
- Parteneriate cu instituţii ce oferă servicii specializate (sociale,
medicale, educaţionale), eventual acompanierea adolescenţilor
la aceste servicii specializate şi monitorizarea furnizării şi
efectelor acelor servicii asupra adolescenţilor beneficiari.

De asemenea, aşa cum au subliniat şi specialiştii intervievaţi, ar fi

necesară crearea unui cadru legal favorabil dezvoltării acestor
servicii, următoarele direcţii constituind potenţiale obiective de lobby
şi advocacy:

- Introducerea conceptului de adolescenţă în cadrul legislativ;

- Definirea clară a condiţiilor de acces al adolescenţilor la
anumite servicii (medicale, sociale) fără consimţământul scris
al părintelui;
- Definirea responsabilităţilor instituţiilor publice locale în ceea
ce priveşte serviciile adresate adolescenţilor şi a modalităţilor

180
 de colaborare şi coordonare în vederea asigurării unei
intervenţii integrate;
- Introducerea acestei problematici în strategiile locale de
dezvoltare.

AutorităŃi centrale

Autorităţile centrale trebuie să definească modalităţile de colaborare

interinstituţională în furnizarea de servicii integrate adolescenţilor şi
să stabilească roluri şi responsabilităţi prin acte normative. Un alt
aspect important ce trebuie avut în vedere este cel al resurselor
alocate şi al modului de gestionare interinstituţională a acestora.

Componenta de prevenire trebuie abordată cu prioritate, un rol

important revenind sistemului educaţional care ar trebui să pună
accentul pe educaţia pentru sănătatea reproducerii de la vârste
relevante pentru contextul actual şi într-o manieră coerentă şi
continuă. În acest sens, ar trebui reconsiderat caracterul opţional al
disciplinei „Educaţie pentru sănătate”. De asemenea, ar trebui creat
un cadru de comunicare şi informare a adulţilor relevanţi din viaţa
adolescenţilor: părinţi, cadre didactice.

Date fiind schimbările prin care trec adolescenţii, nevoile lor de

integrare într-un grup, influenţele şi presiunile de adoptare a anumitor
valori şi comportamente (de exemplu, fumatul sau consumul de
etnobotanice etc.), ar trebui create alternative de petrecere a
timpului liber (sportive, artistice, implicare în voluntariat), cât mai
aproape de spaţiile frecventate de aceştia – şcoală, comunitatea din
care provin. Aceasta ar presupune, pe de-o parte, dezvoltarea unei
infrastructuri, inclusiv în parteneriat public-privat, dar şi crearea unui
timp liber în care adolescenţii să-şi dorească să participe la anumite
activităţi, acest lucru presupunând reducerea încărcării programului
şcolar.

181
AutorităŃi locale

La nivel local, problematica adolescenţilor vulnerabili ar trebui să fie

inclusă în documentele de strategie (judeţeană, locală), cu priorităţi,
obiective şi responsabilităţi bine stabilite.

În cele cinci localităţi analizate, serviciile adresate adolescenţilor

trebuie dezvoltate, vizând cu prioritate prevenirea diverselor situaţii
de risc (abandon şcolar, consum de substanţe psihoactive sau tutun,
sarcini nedorite, delincvenţă).

Problematica dizabilităţii este una foarte complexă şi unde serviciile

care fac trecerea de la copilărie la perioada adultă sunt foarte slab
dezvoltate. În acest context, vorbim de servicii de recuperare, servicii
de zi cu accent pe socializare şi dezvoltarea unor abilităţi, servicii de
suport educaţional.

Actualele servicii sociale/educaţionale/medicale se confruntă în unele

situaţii cu schimbări ale tipologiilor de beneficiari şi ale nevoilor
acestora, ceea ce presupune o adaptare continuă a serviciilor
specifice la această dinamică.

Prezentăm în continuare câteva priorităţi identificate la nivelul fiecărei

localităţi:

Constanţa – riscurile cele mai frecvent întâlnite la adolescenţii din

Constanţa sunt cele de abandon şcolar, consum de droguri,
excluziune socială a celor de etnie romă, neparticipare la piaţa muncii
a celor care au anumite dizabilităţi.

Cluj – nevoia de informare pentru prevenirea consumului de droguri,

terapie şi sprijin post-terapie pentru adolescenţii ce au consumat
droguri, reducerea riscului de excluziune socială a adolescenţilor cu
dizabilităţi, intervenţie integrată pentru adolescenţii din comunitatea
Pata Rât.

Iaşi – dezvoltarea serviciilor adresate adolescenţilor cu dizabilităţi

(servicii de recuperare, servicii de zi etc.) mai aproape de

182
comunităţile din care provin aceştia, terapie ocupaţională şi crearea
de comunităţi terapeutice adecvate adolescenţilor ce au consumat
substanţe psihoactive, acces la consiliere psihologică pentru
adolescenţii care nu beneficiază de sprijinul familiei, campanii de
informare adresate familiei şi cadrelor didactice.

Bacău – educaţia şi consilierea pe probleme de sănătatea

reproducerii organizate pe baze permanente pentru reducerea
riscurilor apariţiei sarcinilor nedorite, consiliere psihologică şi
dezvoltare personală adresată adolescenţilor vulnerabili, dezvoltarea
serviciilor pentru adolescenţii cu dizabilităţi.

Bucureşti – sunt necesare servicii care să răspundă nevoilor

complexe ale adolescenţilor (integrarea în sistemul de învăţământ, în
activităţi ocupaţionale, consiliere pentru înţelegerea schimbărilor
fizice şi gestionarea dezvoltării sexuale), centre de tip respiro,
asistenţa şi tratamentul adolescenţilor cu comportamente de risc,
servicii de sănătatea reproducerii adecvate adolescenţilor.

183
Bibliografie

Abraham, D. (coord.) et al. (2013). SituaŃia adolescenŃilor din România.

Raport Final. Bucureşti: UNICEF România.

Buzducea, D. (2013). Copii în alte situaţii de vulnerabilitate. În Preda, M.

(coord.). et al. Analiza situaŃiei copilului din România. Bucureşti: Facultatea
de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti. (pg. 93-
110).

Ivan, C., Rostas, I. (2013). Părăsirea timpurie a şcolii - cauze şi efecte.

Principalele rezultate, concluzii şi recomandări ale cercetării. (Disponibil:
http://romaeducationfund.ro/wp-content/uploads/2015/01/Rezultate-
concluzii-recomandari-ale-cercetarii_FIN1.pdf) [Accesat: 13.01.2014]

Pop, L. (coord.). (2002). DicŃionar de Politici Sociale. Bucureşti: Editura

Expert.

Stanciu, M. (2013). Copiii cu dizabilităŃi. Raport septembrie 2013.

Bucureşti: UNICEF România.

Stănculescu, M. S. (coord.), Marin, M., Popp, A. (2012). Copil în România.

O diagnoză multidimensională. Bucureşti: UNICEF România.

Stănescu, S. M. (coord.), Bojincă, M., Rădulescu, L., Alexandrescu, A.,

Ernu, S. (2013). Modele de întreprinderi sociale pentru tineri peste 18 ani
care părăsesc sistemul instituŃionalizat de protecŃie a copilului. Bucureşti:
Editura Communication.

*** European Commission, Directorate-General for Employment, Social

Affairs and Inclusion. (2012). Employment and Social Developments in
Europe 2011.

*** Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(2012). Indicatori de incluziune socială calculaŃi de M.M.F.P.S.
corespunzători perioadei 2003-2011. (Disponibil:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2012-10-
31_Indicatori_incluziune_MMFPS_2003_LA_2011.pdf) [Accesat:

184
30.01.2014]

*** Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(2013). Setul naŃional de indicatori de incluziune socială din anul 2012.
(Disponibil:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/28-08-
2013Set_indic2012.pdf) [Accesat: 30.01.2014]

*** UNICEF. (2011). The State of the World’s Children 2011 –

Adolescence: An Age of Opportunity. (Disponibil: http://www.unicef.org/
sowc2011/pdfs/SOWC-2011-Main-Report_EN_02092011.pdf) [Accesat:
15.12.2013]

*** UNICEF. (2012). Progress for children: A report card on adolescents.

*** Ministerul Tineretului şi Sportului. (2013). Strategia NaŃională pentru

Tineret 2014-2020. (Disponibil: http://mts.ro/noutati/m-t-s-lanseaza-in-
dezbatere-publica-strategia-nationala-pentru-tineret-2014-2020-2/)
[Accesat: 14.12.2013]

*** Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile

copilului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 109 din 28
septembrie 1990.

*** Legea nr. 195/2001 – Legea voluntariatului (republicată), publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 276 din 25 aprilie 2007.

*** Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea

ocupării forţei de muncă publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 103 din 06.02.2002.

*** Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării

sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 193 din
21 martie 2002.

*** Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene

pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale
pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.
250 din 15 aprilie 2002.

*** Ordonanţa nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I nr. 619 din 30 august 2003.

185
*** Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 557 din
23 iunie 2004.

*** Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 522 din 25 iulie 2011.

*** Hotărârea de Guvern nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului

instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, a
Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de
asistenţă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 535 din 23 iunie
2005.

*** Ordinul nr. 383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de

calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii
acestora de către furnizori publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 709 din 05 august 2005.

*** Ordinul nr. 101/2006 privind aprobarea standardelor minime obligatorii

pentru centrul maternal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I
nr. 458 din 26 mai 2006.

*** Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 28 aprilie 2006.

*** Legea nr. 333/2006 privind înfiinţarea centrelor de informare şi

consiliere pentru tineri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I nr. 629 din 20 iulie 2006.

*** Legea nr. 351/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

Consiliului Naţional al Tineretului din România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I nr. 643 din 26 iulie 2006.

*** Legea nr. 350/2006 - Legea Tinerilor, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I nr. 648 din 27 iulie 2006.

*** Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr.1006 din 18 decembrie 2006.

186
*** Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi
studenţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 217
din 30 martie 2007.

*** Ordin nr. 1078 din 27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de
organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de
sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 550 din 05 august 2010.

*** Legea nr. 1/2011- Legea Educaţiei Naţionale, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

*** Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, publicată în Monitorul Oficial

al României, Partea I nr. 905, din 20 decembrie 2011.

*** Codul Muncii din 18/05/2011, publicat în Monitorul Oficial al României,

Partea I nr. 345 din 18 mai 2011.

*** Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor

sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 754 din 9
noiembrie 2012.

187
ANEXE
Tabelul 1. Lista serviciilor vizitate în cadrul cercetării calitative
Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău
- Cabinet şcolar de - Fundaţia Română - Fundaţia - Centru - Asociaţia Creştină
asistenţă pentru Copii, Project Diecezan Caritas de Caritate, Misiune
psihopedagogică - Comunitate şi Romanian - Programul şi Ajutor „Betania” -
Colegiul Naţional Familie - Serviciul Rescue - Social Antidrog Serviciul „Centrul
„Spiru Haret” „Centru de zi pentru Serviciul „Centru multifuncţional”
copii din familii în de zi”
dificultate”
- Centrul Naţional - Asociaţia Preventis - Direcţia - Organizaţia - Cabinet şcolar de
de Planificare - Serviciul „Centru Generală de Salvaţi Copiii - asistenţă
Familială şi de prevenire şi Asistenţă Socială Centrul psihopedagogică -
Contracepţie consiliere antidrog” şi Protecţia Educaţional Colegiul Naţional
„Panait Sârbu” Copilului „Gheorghe
Constanţa - Vrânceanu”
Serviciul
„Adăpostul de zi
şi de noapte
pentru copii
străzii”
- Organizaţia - Direcţia Generală - Direcţia - Direcţia de -Direcţia Generală
Umanitară de Asistenţă Socială Generală de Asistenţă de Asistenţă Socială
Concordia - şi Protecţia Copilului Asistenţă Socială Comunitară a şi Protecţia Copilului
Serviciul pentru Cluj - Serviciul de şi Protecţia Municipiului Iaşi - Bacău - Serviciul
copii şi tineri în consiliere pentru Copilului Centrul „Centrul de
situaţii de risc părinţi şi copii, Constanţa - Rezidenţial intervenţie
Centrul Social „Sf. Compartiment Serviciul de pentru Mame şi specializată în
Lazăr” prevenire sarcină intervenţie în Copii Aflaţi în domeniul protecţiei
nedorită situaţii de trafic, Dificultate familiei - Modulul
migraţie, Maternal”
repatrieri,
exploatare şi
asistenţă
stradală
- Asociaţia Hans - Direcţia - Direcţia - Direcţia de
Spalinger - Serviciul Generală de Generală de Asistenţă Socială a
„Centrul de zi Asistenţă Socială Asistenţă Socială Municipiului Bacău -
pentru copii cu şi Protecţia şi Protecţia Serviciul „Centrul de
dizabilităţi” Copilului Copilului Iaşi - zi pentru copilul cu
Constanţa - Centrul maternal nevoi speciale”
Serviciul de „Maternus”
intervenţie în
situaţii de abuz,
neglijare şi
violenţă în
familie
- Cabinet şcolar de - Fundaţia Episcop
asistenţă Melchisedec -
psihopedagogică - Serviciul de
Colegiul Tehnic de prevenire a
Transporturi consumului de
„Transilvania” droguri

188
 Tabelul 2. DistribuŃia instituŃională a focus grupurilor
Focus Grup Focus Grup Focus Grup Focus Grup Focus Grup
Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău
InstituŃii publice Direcţia Direcţia Direcţia Direcţia Direcţia
Generală de Generală de Generală de Generală de Generală de
Asistenţă Asistenţă Asistenţă Asistenţă Asistenţă
Socială şi Socială şi Socială şi Socială şi Socială şi
Protecţia Protecţia Protecţia Protecţia Protecţia
Copilului Sector Copilului Cluj Copilului Copilului Iaşi Copilului
1 Centrul Constanţa Direcţia de Bacău
Direcţia pentru Judeţean de Direcţia Asistenţă Direcţia de
Sport şi Tineret Resurse şi Judeţeană Comunitară a Asistenţă
a Municipiului Asistenţă pentru Sport şi Municipiului Socială a
Bucureşti Educaţională Tineret Iaşi Municipiului
Centrul Direcţia de Centrul Centrul Bacău
Municipiului Sănătate Judeţean de Judeţean de Direcţia de
Bucureşti de Publică Resurse şi Resurse şi Sănătate
Resurse şi Agenţia Asistenţă Asistenţă Publică
Asistenţă Naţională Educaţională Educaţională Centrul de
Educaţională pentru Romi - Centrul de Prevenire,
Biroul regional Prevenire, Evaluare si
Nord-Vest Evaluare si Consiliere
Centrul de Consiliere Antidrog
Prevenire, Antidrog
Evaluare şi
Consiliere
Antidrog
OrganizaŃii Asociaţia World Vision Fundaţia Fundaţia Asociaţia
neguvernamentale Română Anti- Asociaţia Project Serviciilor „Trust
Sida Caritas Romanian Sociale Orfelinat
Alianţa pentru Fundaţia Rescue Bethany Iaşi Ungureni”
Lupta Împotriva Română Fundaţia Asociaţia Bacău
Alcoolismului şi pentru Copii, GIOVANNI Alternative Asociaţia
Toxicomaniilor Comunitate şi BOSCO Sociale Creştină de
Societatea de Familie Fundaţia Fundaţia Caritate şi
Educaţie Alături de Voi Hecuba Ajutor
Contraceptivă şi România - „Ovidenia
Sexuală Centrul Bacău 2005”
Organizaţia Constanţa Asociaţia
Salvaţi Copiii World Vision pentru
Fundaţia Parada România Promovarea
Asociaţia Puzzle CENTRAS - Dezvoltării
Asociaţia Tineri Centrul Personale
pentru Tineri Regional de Fundaţia de
Organizaţia Resurse Sprijin
Romani Criss pentru ONG- Comunitar
uri Bacău
Holt România - Fundaţia
Fundaţia de Episcop
Consultanţă şi Melchisedec
Servicii
Sociale pentru
Copii şi Familii

189